Legenda Bradului de Craciun – Lucy Wheelock

Doi copii mici stteau langa foc intr-o noapte friguroasa de iarna. Dintr-o data au auzit o
bataie usoara in usa si au fugit sa deschida.

Acolo, in frig si intuneric, statea un alt copil fara pantofi, imbracat in haine subtiri si
ponosite. Tremurand de frig, copilul le-a cerut celor doi sa intre sa se incalzeasca si el.

„Da, intra!” au strigat amandoi copiii; „iti vom da locul nostru langa foc. Intra!”

L-au indrumat pe micutul strain langa foc si si-au impartit cina cu el, dandu-i si patul lor,
urmand ca ei sa doarma pe o banca tare.

Peste noapte, cei doi au fost treziti de o muzica dulce, ce incanta urechile si, privind
afara, au vazut o ceata de copiii in haine stralucitoare ce se apropiau de casa lor.
Cantau la harpe aurite, iar aerul era incarcat de melodie.

Deodata, copilul strain s-a ridicat inaintea lor, fara sa ii mai fie frig, fara sa mai arate
saracacios, scaldat de o lumina argintie.

Atunci, vocea lui blanda a spus””Mi-a fost frig si M-ati primit inauntru. Mi-a fost foame si
M-ati hranit. Am fost obosit si Mi-ati dat patul vostru. Eu sunt Iisus, copilul, ce pribegesc
prin lume pentru a aduce pacea si bucuria tuturor copiilor buni.
Asa cum voi Mi-ati daruit Mie, fie ca si acest copac sa va dea fructe bogate in fiecare
an”.

Spunand acestea, El a rupt o crenguta din bradul ce crestea langa usa, apoi a plantat-o
in pamant si a disparut.
Crenguta insa a crescut si s-a facut copac mare, ce in fiecare an dadea fructe mari,
aurii, pentru cei doi copii buni.