Curs 3

3. Evaluarea functiilor prin fractii continue

b1  b b b 
Definitia 1: O expresie de forma a0 + =  a0 , 1 , 2 , 3 ... se
b2  a1 a2 a3 
a1 +
b3
a2 +
a3 + ...
numeste fractie continua.
Daca fractia continua are un numar finit de elemente, atunci ea se identifica cu fractia
obisnuita rezultata prin aduceri succesive la numitor comun, incepand cu elementele de ordin
maxim.
Daca fractia continua are un numar infinit de elemente, calculele nu mai pot fi reduse la
aduceri la acelasi numitor.
b b1 b1
Definitia 2: Expresiile R1 = a 0 + 1 , R2 = a 0 + , R3 = a0 + , ....
a1 b2 b2
a1 + a1 +
a2 b
a2 + 3
a3
se numesc convergenti ai fractiei continue. Spunem ca o fractie continua este convergenta
daca exista lim Ri = A , A fiind valoarea atribuita fractiei.
i →∞

Teorema:Legea formarii convergentelor

Numerele Pi si Qi , i = −1,0,1,2,... , unde P−1 = 1, P0 = a 0 , Q−1 = 0, Q0 = 1,
Pi = a i Pi −1 + bi Pi −2 si Qi = a i Qi −1 + bi Qi − 2 reprezinta numaratorii si numitorii convergentilor
Pi
Ri ai fractiei continue, adica Ri = , i = 1,2,...
Qi
Observatie: Fractiile continue au marele avantaj de a fi mult mai rapid convergente decat
orice alta reprezentare infinita a unei functii, de exemplu, dezvoltarea in serie.

Exemplu 1: Fie dezvoltarea functiei tgx ca fractie continua, obtinuta de Lambert:

 x − x2 − x2 − x2 
tgx = 0, , , ,..., ,... convergenta in toate punctele in care functia este
 1 3 5 2i − 1 
continua.
 b b b 
Prin identificare cu scrierea anterioara  a0 , 1 , 2 , 3 ... , obtinem:
 a1 a2 a3 
a 0 = 0 , a1 = 1 , ai = ai −1 + 2 , i = 2,3,... ,
b1 = x , b2 = − x 2 = b3 = .. = bi = b , i = 2,3,... .
De asemenea, P0 = 0, P1 = x, a1 = 1
Q0 = 1, Q1 = 1, b = − x 2 .
ai = ai −1 + 2

Calculul recursiv al convergentelor se face pe baza relatiilor:  Pi = ai Pi −1 + bPi −2 , i = 2,3,...
Q = a Q + bQ
 i i i −1 i−2
Se itereaza pana cand diferenta relativa dintre doi convergenti consecutivi devine ≤ ε (o
R P Q
valoare prescrisa), adica 1 − i −1 = 1 − i −1 ⋅ i ≤ ε .
Ri Qi −1 Pi

Aplicatie: Sa se calculeze tg1.

 x − x2 − x2 − x2 
Folosind scrierea anterioara tgx = 0, , , ,..., ,... obtinem pentru x = 1
 1 3 5 2i − 1 
 1 −1 −1   b b b 
tg1 = 0, , , ,... . Prin identificare cu  a0 , 1 , 2 , 3 ... avem tabelul de valori:
 1 3 5   a1 a2 a3 

i -1 0 1 2 3 4 5....
bi 1 -1 -1 -1 -1
ai 0 1 3 5 7 9
Pi 1 0 1 3 14 95 841
Qi 0 1 1 2 9 61 540

P 4 95 P 841
tg1 ≈ = = 1,557377 , tg1 ≈ 5 = = 1,557407 ( in tabela tg1=1,557396).
Q4 61 Q5 540

Exemplu 2: Sa se dezvolte in fractii continue 41 .

1 1 6 + 41 1
41 = 6 + ⇒ a1 = = = 2+
a1 41 − 6 5 a2
1 1 5 41 + 4 1
⇒ a2 = = = = = 2+
a1 − 2 6 + 41 41 − 4 5 a3
−2
5
1 5 41 + 6 1
⇒ a3 = = = = 12 +
a2 − 2
41 + 4 − 10 1 a4
1 1
⇒ a4 = = = a1
a3 − 12 41 − 6
1
Se observa ca a 4 = a1 deci se va obtine fractia periodica 41 = 6 +
1
2+
1
2+
1
12 +
2 + ...
 REZOLVAREA NUMERICA A ECUATIILOR
ALGEBRICE SI TRANSCENDENTE

Definitia 1: O ecuatie f ( x ) = 0 este algebrica daca f ( x ) este un polinom sau poate

fi adusa la forma polinomiala in urma unor transformari.
Exemple:
8 x 4 − 7 x 3 − x − 10 = 0
3
2 x + 5 = 3x 2 − 1
x 2 − 3 = ( x − 1)1 2 este ecuatie algebrica x 4 − 6 x 2 − x + 10 = 0 .
Definitia 2: O ecuatie este transcendenta daca nu este algebrica.
Exemple:
3sin x + x + 2 = 0
2 x 3 − e x − 1 = 0.
Fie f : X ⊂ R → Y ⊂ R si ecuatia algebrica sau transcendenta f ( x ) = 0 . In general,
pentru aceste ecuatii, mai ales acele ecuatii care sunt rezultatul unor aplicatii practice,
metodele exacte nu se mai pot aplica.
Definitia 3: Fie ξ o radacina a ecuatiei f ( x ) = 0 numita si zero al functiei f ( x ) .
Spunem ca valoarea ξ ′ este o radacina aproximativa a ecuatiei f ( x ) = 0 daca are loc una
din relatiile: ξ ′ − ξ < ε sau f (ξ ′) < ε , ε > 0 . Aceste doua moduri de definire a radacinii
aproximative nu sunt echivalente.
Gasirea unor radacini aproximative pentru solutia unica ξ ∈ ( a, b) a unei ecuatii de
forma f ( x ) = 0 ,unde f : [ a, b ] → R este o functie data, se realizeaza in etapele:
1- gasirea unui criteriu de existenta a solutiei ξ ∈ ( a, b) ;
2- dezvoltarea unui algoritm de calcul pentru radacinile aproximative prin constructia
unui sir (ξ n ) n≥0 ⊂ [ a, b ] astfel incat ξ n → ξ ;
3- evaluarea erorii de aproximatie pentru radacinile aproximative, altfel spus trebuie sa se
gaseasca, pentru un ε > 0 astfel incat ξ n − ξ < ε cand n → ∞ , acea solutie aproximativa
suficient de ’’apropiata’’ de solutia exacta ξ .

Separarea radacinilor. Metoda sirului lui Rolle:

Intre doua radacini reale consecutive ale derivatei functiei f ( x) exista cel mult o
radacina reala a functiei f ( x) .
Fie x1 < x2 < ... < xk radacinile ecuatiei f ' ( x) = 0 . Se formeaza sirul lui Rolle cu
semnele valorilor f (−∞ ), f ( x1 ), f ( x2 ),..., f ( xk ), f (+∞) . In fiecare interval
(−∞, x1 ), ( x1 , x2 ),..., ( xk , +∞) se afla cel mult o radacina reala a functiei f ( x) numai daca la
capetele intervalului functia ia valori de semne contrare.
Daca f : [ a, b ] → R , atunci sirul lui Rolle este dat de semnele valorilor
f (a ), f ( x1 ), f ( x2 ),..., f ( xk ), f (b) , deci ecuatia f ( x) = 0 are atatea radacini reale cate variatii
de semn prezinta sirul lui Rolle.
Cu toata importanta teoretica, din punct de vedere practic, aceasta metoda prezinta un
dezavantaj deoarece pentru construirea sirului lui Rolle este necesar sa rezolvam ecuatia
f ' ( x) = 0 , care uneori este la fel de dificila ca si in cazul ecuatiei f ( x) = 0 , metodele exacte
pentru determinarea radacinilor neputandu-se utiliza.