Cursul 8

Forma canonică Jordan a unui endomorfism

Considerăm spaţiul vectorial  X , K  de dimensiune n, n  N* , şi unde K este un corp algebric închis

(adică orice polinom cu coeficienţii în K are toate rădăcinile tot în K). Fie endomorfismul U  L X , X 
şi  o valoare proprie a sa.
Definiţie: Se numeşte celulă Jordan de ordinul m, corespunzătoare valorii proprii  , o matrice pătrată
 1 0  0 0
 
0  1  0 0
m m (notată J m   ) de forma J m            , adică o matrice cu  pe diagonala
 
0 0 0   1
0 0 0  0  

principală, cu 1 pe prima paralelă la diagonala principală situată deasupra şi cu restul elementelor 0.
Definiţie: Se numeşte bloc Jordan corespunzător valorii proprii  o matrice pătrată ce are pe diagonala
principală celule Jordan, de diferite ordine, corespunzătoare lui  , iar în rest toate elementele sunt 0.
Exemplu de bloc Jordan având pe diagonală celulele J 3  , J 2  , J 4   :
 1 0 0 0 0 0 0 0
 
0  1 0 0 0 0 0 0
0 0  0 0 0 0 0 0
 
0 0 0  1 0 0 0 0
BJ     0 0 0 0  0 0 0 0 
0 0 0 0 0  1 0 0
 
0 0 0 0 0 0  1 0
0 0 0 0 0 0 0  1
 
0 0 0 0 0 0 0 0  
Definiţie: Se numeşte matrice Jordan o matrice pătrată care are pe diagonala principală blocuri Jordan
corespunzătoare la valori proprii diferite, iar restul elementelor sunt 0.
Definiţie: Se numeşte bază Jordan o bază a spaţiului vectorial X în care matricea operatorului liniar U
este o matrice Jordan.
Spunem că operatorul liniar U a fost adus la forma canonică Jordan dacă U se reprezintă sub forma
U x   AJ  x pentru orice x  X , unde AJ este matrice Jordan. Algoritmul care determină forma
canonică Jordan se numeşte algoritmul de jordanizare.
În general forma canonică Jordan a matricei A este determinată de subspaţiile X k (vectorii proprii
generalizaţi de index cel mult k şi vectorul nul). Fie AJ forma canonică Jordan a matricei A. Atunci există
matricea C inversabilă astfel încât AJ  C 1  A  C . Problema este cum găsim matricea C. În cazul
particular A matrice 2 2 putem să rezolvăm sistemul C  AJ  A  C , unde avem şi condiţia det C  0 .

1
Prezentăm în cele ce urmează un algoritm de Jordanizare:
Etapa I: Se determină valorile proprii distincte ale operatorului U.
Etapa II: Pentru fiecare valoare proprie  se parcurg următorii paşi:
Pasul 1: Se determină matricea AT a operatorului liniar T  L X , X  , unde
T x   U x     x .
Pasul 2: Se formează şirul rangurilor puterilor lui AT , adică şirul numeric
   
rg AT , rg AT2 , rg A3T , şi se determină cel mai mic număr p, p  N* , de la care şirul devine
staţionar.
 
Pasul 3: Se calculează în această ordine numerele: n i  n  rg ATi , i  1, p ;
a 1  n 1 (arată câte celule Jordan are blocul Jordan corespunzător lui  ), a i  n i  n i1 , i  2, p ;
b i  a i  a i 1 , i  1, p  1 , b p  a p (numărul b i  0 arată că există o celulă Jordan de ordin i, celula
J i   .
Pasul 4: Se construieşte blocul Jordan corespunzător valorii proprii  (îl notăm BJ   .
Etapa III: Se construieşte matricea Jordan AJ a lui U punând pe diagonala principală blocurile Jordan
determinate la etapa II şi zero în rest. Se calculează forma canonică Jordan a operatorului U:
U x   AJ  x .

Exemplu: Să se aducă la forma canonică Jordan operatorul liniar U : R 4  R 4 ,

U x   2 x1  x2 , 2 x2 , x4 ,  x3  2 x4  ,  x  x1 , x2 , x3 , x4   R 4 .
T T

2 1 00
 
0 2 00
Soluţie: Avem U x   A  x , unde A   . Ecuaţia caracteristică A    I 4  0 
0 0 0 1
 
0 0  1 2 

2 1 0 0
0 2 0 0
 0  2       1  0 rezultă valorile proprii
2 2

0 0  1
0 0 1 2
1  2  2, 3  4  1 .

0 1 0 0
 
0 0 0 0
Pentru 1  2 avem T x   U x   2 x  x2 , 0,  2 x3  x4 ,  x3   AT  
T
. Cum
0 0  2 1
 
0 0  1 0 

1 0 0
det AT  0 şi  3  0  2 1  1 rezultă rg AT   3 (rangul matricei AT ). Determinăm numărul p:
0 1 0

2
 0 1 0 0  0 1 0  0
0 0 0 0 
     
0
AT  
2

0
0 0 0  0

0  2 1 0
0 0  0
0

0  2 1 0
0 0 0 
0 3 2   
, rezultă rg AT2  2 ;
     
0 0  1 0   0 0  1 0   0 0 2  1 


0 0 0 0  0 1 0  0
0 0 00
     
0
AT  
3

0
0 0 0  0

0 3  2  0
0 0  0
0  2 1 0
0

0
0 4 3
00
  
, rezultă rg AT3  2 .
     
0 0 2  1   0 0  1 0   0 0  3 2 

Prin urmare şirul rangurilor puterilor matricei AT devine staţionar de la termenul al doilea, avem deci
p  2.
 
Calculăm: n 1  n  rg AT   4  3  1 , n 2  n  rg AT2  4  2  2 ; a 1  n 1  1 (deci blocul Jordan
pentru valoarea proprie 2 are o singură celulă Jordan), a 2  n 2  n 1  2  1  1 ; b1  a 1  a 2  1  1  0 ,
2 1
b 2  a 2  1 (aşadar celula Jordan este de ordin 2, adică J 2   2    ).
 0 2
2 1
Prin urmare blocul Jordan pentru   2 este   .
 0 2
1 1 00
 
0 1 00
Pentru 3  1 avem T x   U x   x  x1  x2 , x2 ,  x3  x4 ,  x3  x4   AT  
T
.
0 0 1 1 
 
0 0  1 1 

1 1 0
Cum det AT  0 şi  3  0 1 0  1 rezultă rg AT   3 (rangul matricei AT ). Determinăm
0 0 1
numărul p:
1 1 0 0 1 1 0 1
0 2 0 0
     
0
AT  
2

0
1 0 0 0

0 1 1   0
1 0  0
0

0 1 1   0
1 0 0
0 0 0   
, rezultă rg AT2  2 ;
     
0 0  1 1   0 0  1 1   0 0 0 0 


1 2 0 0 1 1 0 1
0 3 0 0
     
3 0
AT  
0
1 0 0  0

0 0 0  0
1 0  0
0

0 1 1   0
1 0 0
0 0 0   
, rezultă rg AT3  2 .
     
0 0 0 0   0 0  1 1   0 0 0 0 

Prin urmare şirul rangurilor puterilor matricei AT devine staţionar de la termenul al doilea, avem deci
p  2.

3
  
Calculăm: n 1  n  rg AT   4  3  1 , n 2  n  rg AT2  4  2  2 ; a 1  n 1  1 (deci blocul Jordan
pentru valoarea proprie 1 are o singură celulă Jordan), a 2  n 2  n 1  2  1  1 ; b1  a 1  a 2  1  1  0 ,
 1 1
b 2  a 2  1 (aşadar celula Jordan este de ordin 2, adică J 2   1    ).
 0 1 
 1 1 
Prin urmare blocul Jordan pentru   1 este   .
 0 1 
 2 1 0 0
 
 0 2 0 0
Aşadar matricea Jordan a lui U este AJ   , iar forma canonică Jordan este
0 0 1 1
 
0 0 0 1
 
U x   AJ  x  2 x 1  x2 , 2 x2 , x3  x4 , x4  .
T

Aplicaţie la sistemele omogene de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi

Studiem sistemul omogen, adică sistemul de forma:

y  A  y
unde y  y  x  este o funcţie vectorială, y   y1 , y2 , 
, yn  , y  y1' , y2' , 
T T
, yn' şi A matrice

pătratică. Fie AJ forma canonică Jordan a matricei A şi AJ  C 1  A  C , unde C este matricea de

trecere. Astfel A  C  AJ  C 1 şi sistemul devine y  C  AJ  C 1  y sau C 1  y  AJ  C 1  y .
Efectuând schimbarea de variabilă z  C 1  y , avem z  C 1  y iar sistemul devine z  AJ  z
(sistemul acesta se sparge în subsisteme conform blocurilor Jordan, acestea au dimensiuni mai mici şi se
rezolvă mai uşor), se obţine z apoi y  C  z .
Exemple:
1) Să se afle soluţia generală a sistemului de ecuaţii diferenţiale:
 y1  y1  3 y2

 y2  2 y1  2 y2
Soluţie: Sistemul este de forma y  A  y , unde funcţia necunoscută y este funcţia vectorială
 y  x  1 3
y  x   1  , x  R şi matricea sistemului A    . Valorile proprii ale matricei, adică
 y2  x    2 2
soluţiile ecuaţiei A    I 2  0 , sunt  1  1,  2  4 . Prin urmare A este diagonalizabilă şi are forma
 1 0  1
canonică Jordan AJ    . Avem AJ  C  A  C , unde matricea de trecere C este dată de baza
 0 4 
formată cu vectori proprii (metoda A) sau se obţine prin calcul direct (metoda B). Ilustrăm în continuare
aceste două metode.

4
Metoda A: Obţinem vectorii proprii pentru  1  1 rezolvând sistemul A  v   1  v . Rezultă
 3 
 a   3
v   2  , a  R* . Luăm pentru o bază B a lui R 2 unul dintre aceşti vectori, de exemplu b1    .
   2 
 a 
a
Pentru  2  4 rezolvăm sistemul A  v   2  v , se obţine v    , a  R* . Alegem pentru baza B
a
 1   3  1 
 
vectorul b 2    , deci B  b1 , b2    ,    . Prin urmare matricea de trecere de la baza
 1  2  1 
  3 1
canonică la baza B este C   .
 2 1
a b 1
Metoda B: Fie C    , din AJ  C  A  C avem A  C  C  AJ , astfel se obţine sistemul
 c d 
2a  3c  0
3b  3d  0
 3c
 . Rezultă b  d , a   . Pentru b  1, c  2 obţinem d  1 şi a  3 , deci
2a  3c  0 2
2b  2d  0
 1 1 
 3 1 1  5 5
C   şi C   .
 2 1 2 3 
 5 5
1
Cu substituţia z  C  y , sistemul de ecuaţii diferenţiale considerat devine z  AJ  z , adică
 z1   z1
 . Din prima ecuaţie obţinem z1  C1  e x , din a doua ecuaţie obţinem z2  C2  e4 x (să

 z 2  4 z2
 3 1  C1  e 
x
observăm că semnul constantei dă semnul soluţiei). Aşadar y  C  z    
 2 1  C2  e 
4x

 3C1e x  C2e4 x 
  , unde C1 , C 2 sunt constante reale.
 2C e x  C e4 x 
 1 2 
2) Să se afle soluţia generală a sistemului de ecuaţii diferenţiale: y  A  y , unde funcţia necunoscută y
 y1  x    0 1
este funcţia vectorială y  x     , x  R şi matricea sistemului A    .
y
 2  x     4 4 
Soluţie: Determinăm valorile proprii ale matricei, adică soluţiile ecuaţiei A    I 2  0 , 2  4  4  0
. Avem 1  2  2 , deci valoarea proprie 2 are multiplicitatea algebrică 2. Determinăm vectorii proprii
 
corespunzători. Avem A  x  2 x , unde x  R 2 , x  0 . Rezultă x   ,  0 şi subspaţiul propriu
 2 

5
    
X  2   ,  R  a cărui dimensiune este 1, deci valoarea proprie 2 are multiplicitatea geometrică
 2  
1. Cum valoarea proprie nu are cele două multiplicităţi egale, rezultă că matricea A nu este
diagonalizabilă şi prin urmare vom determina forma canonică Jordan a ei utilizând transformarea
AJ  C 1  A  C , unde matricea de trecere C este dată de baza formată de un lanţ de vectori proprii
generalizaţi. Pentru aceasta determinăm
 
   2 1
2

X  vR
2 2
 A  2I 2 
2 
 v  0  v  R 2 


  v  0   v  R 2 O2  v  0  R 2 , apoi 

   4 2 

alegem un vector propriu generalizat de index 2, adică un vector v2  X 2 şi v2  X  , astfel putem lua
  2 1  1   1 
v2  1 1 . Construim v1   A  2 I 2   v2          vector propriu generalizat de index
T

  4 2  1   2 
1 (adică vector propriu obişnuit). Astfel
v1 ,v2  este un lanţ de lungime 2 şi sistem liniar independent, prin urmare matricea
  1 1  1  1
C  v1 v2     este inversabilă şi C 1    . Obţinem forma canonică Jordan
  2 1  2  1
 2 1
AJ  C 1  A  C AJ  C 1  A  C    . Înlocuind în sistemul diferenţial avem:
 0 2
y  C  AJ  C 1  y  C 1  y  AJ  C 1  y , deci z  AJ  z , unde z  C 1  y . Din egalitatea
 z1 x   2 z1 x   z 2 x 
coordonatelor avem sistemul  . Integrând a doua ecuaţie obţinem soluţia
 z 2 x   2 z 2 x 
z 2 x   c2  e 2 x , unde c2 este o constantă reală arbitrară. Înlocuim în prima ecuaţie şi obţinem:

 
z1 x   2 z1 x   c2  e 2 x , z1 x   2 z1 x   e 2 x  c2 , z1 x   e 2 x  c2 , integrând această ecuaţie
 c  c2 x   e 2 x 
obţinem z1 x   e 2 x   c2 dx  c2 x  c1 şi z1 x   c1  c2 x  e 2 x . Aşadar z x    1 ,

 c 2  e 2x

unde c1 , c2 sunt constante reale arbitrare. Rezultă
  1 1  c1  c2 x   e 2 x   c2  c1  c2 x   e 2 x 
yx   C  z x        
  c  2c  2c x   e 2 x  . Observăm că putem scrie şi
  2 1   c 2  e 2x
  2 1 2 
 1 x   c1 
matriceal z x   e 2 x       şi
 0 1   c2 
  1 1 2 x  1 x   c1    1 1  x   c1 
yx   C  z x      e        e 2 x       .
  2 1  0 1   c2    2 1  2 x   c2 