SHIATSU

Studenți:
 SHIATSU

 Shiatsu vine din Japonia şi, ca formă de terapie fizică, implică

apăsarea pe punctele de acupunctură cu scopul de a echilibra
energia corpului şi de a favoriza o stare de sănătate generală.

 Deşi denumirea sa înseamnă „apăsare cu degetele", shiatsu se

aplică şi cu alte părţi ale mâinii, precum şi cu coatele şi
genunchii.
 Origini

 Această artă şi-a primit numele actual pe la începutul secolului

XX, cu toate că are o origine antică.

 Este o combinaţie unică de teorie medicală orientală clasică, a

cărei istorie se întinde până la începuturile acupuncturii în urmă
cu patru mii de ani, și o bogată tradiţie vie de medicină
populară.
 Meridianele

 Shiatsu este denumirea generică pentru o mare varietate de

tehnici, dar toţi practicienii sunt legaţi printr-un principiu
comun, şi anume credinţa într-o forţă vitală (ki), care circulă
prin canale conectate sau „meridiane" prin tot corpul.

 Fiecare meridian este legat de un anumit organ sau de o funcţie

psiho-fizică, iar ki-ul său poate fi contactat în anumite puncte
pe traseul său - acestea fiind punctele de acupunctură
denumite în japoneză tsubo.
 Sănătate = ki echilibrat

 Când omul este sănătos, predomină o stare de echilibru şi ki

circulă lin prin meridiane, asemenea combustibilului prin
conducte, aprovizionând şi întreţinând toate părţile corpului.

 Dar când corpul a fost slăbit ca urmare a unui stil de viaţă lipsit
de moderaţie , a unui stres emoţional sau a unei răni, ki nu mai
circulă lin şi devine deficitar în anumite regiuni şi excedentar în
altele, astfel că se instalează o stare de boală.
 Minte, corp, psihic, fizic – un întreg
organic indivizibil

 Prin aplicarea tehnicii shiatsu nu tratăm numai simptomele, ci şi

cauzele acestora. Să tratezi numai capul de o durere de cap înseamnă
să ignori nu doar întregul sistem de meridiane interconectate care
face din shiatsu o metodă atât de eficientă, dar în acelaşi timp unul
din principiile fundamentale ale medicinei orientale, şi anume faptul
că mintea şi corpul, psihicul şi fizicul, sunt indivizibile, alcătuind un
întreg organic.
 Pentru a diagnostica cauza exactă a simptomelor unei persoane este
nevoie de o înţelegere profundă a teoriei medicale orientale şi de o
înţelegere a stării emoţionale şi psihologice a persoanei respective.
Până la dobândirea unor astfel de deprinderi, este mai sigur şi mai
eficace să se trateze întregul corp.
 Metoda „kyo-jitsu"

 Toate bolile sunt provocate de un exces sau de un deficit de ki.

Prin antrenament, veţi învăţa să simţiţi prin atingere zonele
care prezintă un exces de ki, numite jitsu, şi cele în care ki este
deficitar, numite kyo.
 De obicei jitsu, sau zona dureroasă, este simptomul, iar zona
kyo este cauza, aşa încât tratamentul shiatsu aplicat va fi mai
eficient dacă vă veţi concentra asupra zonelor kyo. Metoda
„kyo-jitsu" de tratament a fost susţinută de maestrul Shizuto
Masunaga ca o alternativă la şcoala oficială, care recomanda
formule sau combinaţii de tsubo pentru tratarea anumitor
probleme.
 Practicabilitatea

 Shiatsu este uşor de învăţat. Nu este nevoie de echipamente

speciale şi nu se foloseşte nici un fel de ulei. Nu aveţi nevoie
decât de o încăpere caldă şi aerisită, îmbrăcăminte confortabilă
atât pentru cel care aplică tratamentul, cât şi pentru receptor,
şi o podea acoperită de o mochetă sau de un covor, pe care să
lucraţi.
 Puteţi practica fără probleme shiatsu oriunde şi cu o frecvenţă
de o şedinţă pe zi. Câteva cunoştinţe de bază, timpul necesar
pentru a da corpului un tratament complet, atenţie şi
sensibilitatea sunt elementele necesare pentru aplicarea și
înţelegerea metodei shiatsu.
 Ki

 În cosmologia chineză, din care este derivată cea japoneza,

sursa tuturor lucrurilor este tao, legea universului. Din tao
derivă unul, sau existenţa.

 De aici se polarizează două forţe, yin şi yang, care sunt în

acelaşi timp opuse şi complementare. Prin jocul dintre yin şi
yang, prin fluxul şi refluxul între cele două principii se creează
energia ki (sau chi, cum o denumesc chinezii).
 Meridianele yin şi yang

 Meridianele yin şi yang se spune că s-au format pe vremea când încă

eram patrupede. Pământul este yin în raport cu cerul. Aşa încât
meridianele yin se află pe suprafaţa frontală şi interioară a corpului,
care ar fi fost cel mai aproape de pământ. Cerul este yang în raport cu
pământul, aşa încât meridianele yang pe suprafeţele dorsale şi
externe ale corpului, care ar fi fost expuse la lumina soarelui.
 Yin yang sunt cele două aspecte opuse şi totodată complementare
ale existenţei - umbra şi lumina. Yin corespunde cu ceea ce este
întunecat, rece, umed, moale, receptiv, feminin şi care se scufundă;
Yang corespunde cu ceea ce este luminos, fierbinte, uscat, dur, activ,
masculin şi care se înalţă.
 Yin şi Yang

 Acolo unde este prea mult yin, există o tendinţă spre răceală,
spre umezeală şi condensare în substanţă (de exemplu,
formarea tumorilor). Dacă este prea mult yang, există
hiperactivitate şi căldură excesivă.
 Când yin este deficitar, chiar dacă energia yang este normală,
apar simptome de tip yang, cum ar fi excitabilitate nervoasă,
insomnie, uscăciunea gurii etc. Când yang este deficitar, se
instalează oboseala, răceala şi o proastă circulaţie. Frumuseţea
practicii shiatsu constă în aceea că, atunci când se aplică cu
sensibilitate faţă de nevoile individuale ale partenerului, va
echilibra automat energia acestuia.
 Meridianele

 Meridianele sunt canalele prin care ki circulă prin întreg corpul.

Cele mai cunoscute sunt cele douăsprezece meridiane din
acupunctură. Meridianele pereche sunt apropiate între ele şi
funcţiile lor sunt complementare.
 Fiecare meridian este asociat unui anumit organ sau unei
anumite funcţii psiho-fizice, dar prin efectele sale depăşeşte cu
mult ca arie de acoperire activitatea organelor-aşa cum este ea
înţeleasă de ştiinţa occidentală. De exemplu, Meridianul
Ficatului este asociat cu unghiile, cu muşchii şi tendoanele, cu
sistemul reproductiv, cu emoţia numită mânie, cu ochii și cu
capacitatea de a planifica.
Meridianele

 Când apăsam pe un punct de

pe un meridian, nu stimulăm
doar nervii şi ţesuturile locale,
ci influenţăm şi circulaţia
energiei ki prin întreg
meridianul respectiv .
 Puncte Tsubo

 Punctele de acupunctură sau punctele tsubo sunt locurile de pe

un meridian în care se poate ajunge cel mai uşor la ki şi unde
aceasta poate fi manipulată.
 Aceste puncte s-au dovedit a avea o rezistenţă electrică mai
mică decât zonele înconjurătoare. Punctele tsubo acţionează
ca nişte mici amplificatoare, transferând energia ki de la un
punct la celălalt.
 Multe dintre tsubo coincid cu ceea ce occidentalii denumesc
„puncte de declanşare", care stimulează muşchiul să se
contracte sau să se relaxeze.
Întinderea meridianelor

 Meridianele se ridică la
suprafaţă atunci când sunt
întinse, devenind mai
accesibile. Aceasta înseamnă
că va trebui să folosim o
presiune mai mică atunci când
aplicăm shiatsu unui membru
întins.
 Kyo şi Jitsu

 La un meridian scos din starea de echilibru, ki poate fi ori

deficitar (kyo), ori în exces (jitsu) şi uneori, atunci când
circulaţia de ki este obstrucţionată, poate fi simultan în ambele
stări - în exces deasupra obstrucţiei şi deficitar mai jos de
aceasta.
 Adeseori zonele kyo arată uşor adâncite şi de regulă sunt
elastice la atingere. Când apăsăm un meridian kyo, în general
partenerul se simte bine, deoarece furnizăm energie ki unei
zone deficitare. Zonele jitsu sunt mai uşor de găsit deoarece
sunt de obicei tari sau încordate. Ele pot fi spontan dureroase,
sau durerea este resimţită numai la apăsare.
 Tehnici si instrumente

 Tehnicile shiatsu sunt extrem de diferite de cele folosite în formele

occidentale de masaj - nu există mişcări line şi fluente, nici manevre
de frământare şi de fricţiune. Sunt întrebuinţate două tehnici
principale - presiunea şi întinderea. Este o formă de masaj
extraordinar de dinamică şi de variată, datorită diferitelor
„instrumente" folosite pentru aplicarea presiunii (mâini, coate,
genunchi şi labele picioarelor), de la durata şi intensitatea presiunii
aplicate şi de la poziţiile în care sunt plasate membrele receptorului.
 Cheia unei tehnici shiatsu corespunzătoare este să fii cât mai natural
şi mai relaxat în aplicarea presiunii. Aceasta înseamnă să-ţi foloseşti
greutatea corpului într-o manieră controlată dar lipsită de efort, mai
degrabă decât aplicarea conştientă a presiunii, şi să te asiguri că în
fiecare moment îţi menţii ambele mâini în contact cu corpul
receptorului.
Tehnica shiatsu corectă

 Aceasta este poziţia corectă

pentru shiatsu. Genunchii
sunt depărtati asigurând o
bază fermă; braţele sunt
drepte, asigurând un sprijin
ferm, iar presiunea vine nu din
umeri, care sunt relaxaţi, ci
din mişcarea înainte a
şoldurilor. Ambele mâini ale
celui care aplică shiatsu sunt
relaxate.
 Tehnica shiatsu incorectă

 Aceasta este poziţia incorectă

pentru shiatsu. Genunchii sunt
apropiaţi şi nu oferă stabilitate.
Doar una dintre mâini aplică o
presiune intensă, aşa încât
lipseşte liniştea pe care o oferii
contactul cu ambele mâini;
braţul este îndoit, de unde
rezultă un efort muscular sporit;
iar mişcarea provine evident din
umăr (care este încordat), nu
din şolduri. Corpul celui care
aplică shiatsu este încordat şi va
obosi în scurt timp.
 Instrumentele pentru shiatsu

 Policele mâinilor sunt instrumentele clasice pentru shiatsu,

deoarece punctele tsubo, sau punctele de presiune, sunt
adesea localizate în adâncituri de dimensiunea amprentei
degetului mare.
 Folosirea exclusivă a acestora pe parcursul întregii şedinţe de
shiatsu ar fi obositoare şi întrebuinţarea unor instrumente
diferite asigură varietate pentru ambii participanţi la şedinţă.
 Trebuie să folosim mâinile, genunchii sau coatele pentru
apăsarea de-a lungul liniilor meridiane.
 Instrumente pentru shiatsu

 Când folosim degetul mare

(policele) în shiatsu, aplicăm
presiunea cu pulpa degetului,
nu cu vârful, şi lăsăm restul
mâinii în contact cu corpul
receptorului - atât pentru a
ne sprijini greutatea, cât şi
pentru a linişti partenerul.
Interiorul indexului şi policelui

 Interiorul indexului şi policelui

este aşa-numita „gură de
dragon" şi este foarte utilă
pentru cei cu mâini flexibile.

 Presiunea se concentrează pe
prima falangă a indexului.
 Palmele

 Palmele asigură o bună

aplicare a presiunii, dar nu
sunt la fel de precise ca
policele.

 Folosim podul palmei pentru

o mai bună precizie, dar
păstrăm restul mâinii în stare
de contact relaxat.
Genunchii

 Presiunea aplicată cu
genunchii trebuie să fie
puternică, dar nu dureroasă.
Ne poziţionăm pe genunchi și
ne balansam ușor înainte-
înapoi în mod repetat.

 Nu trebuie sa îngenunchem
pe partener!
 Coatele

 Când folosim coatele pentru

aplicarea presiunii, ţinem
genunchii depărtaţi şi centrul de
greutate coborât pentru a ne
putea controla mişcarea mai
bine.
 Ne asigurăm că avem cotul în
extensie - cotul flexat este
dureros - iar mâna şi antebratul
trebuie să fie relaxate.
 Dacă avem pumnul încordat
înseamnă că „presăm" în mod
conştient.
Secvența shiatsu de bază

 Începem secvenţa cu receptorul

culcat ventral, cu braţele întinse
pe lângă corp. Mai întâi tratăm
spatele, apoi coborâm la şolduri
și la picioare, după care revenim
la cap şi aplicăm shiatsu pe
partea din spate a umerilor.
 Trebuie să avem grijă ca
partenerul să-şi întoarcă frecvent
capul pentru a evita înţepenirea
gâtului.
 Spatele

 Se începe prin întinderea spatelui, relaxarea acestuia şi

stabilirea propriului ritm.
 În continuare sunt stimulate toate funcţiile organismului prin
aplicarea presiunii în josul ambelor părţi ale coloanei vertebrale
mai întâi cu palmele, apoi cu degetele.
 Secvenţa de shiatsu pe spatele corpului se încheie cu umerii.
Trebuie aplicată presiune de-a lungul părţii superioare a
umerilor, apoi trebuie rotiţi omoplaţii.
 În final, se tratează zona dintre coloană si omoplaţi şi se
termină cu relaxarea muşchilor umărului folosind tălpile.
 Spatele

 Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare,

cel mai lung de pe corpul omenesc. Întrucât este aspectul yang
al elementului Apă din organism, acest meridian acoperă, pe
lângă funcţia urinară, toate asociaţiile înrudite cu reproducerea,
vigoarea, oasele, dinţii şi părul de pe cap.
 Cel mai important aspect al aplicării metodei shiatsu pe spate
este stimularea nervilor spinali care alimentează toate organele
interne. Aproape toate punctele tsubo de pe meridianul vezicii
urinare influenţează rezerva de energie ki a altui meridian.
 Spatele

 Punctele situate cel mai sus influenţează plămânii şi inima; cele

din regiunea mediană a spatelui afectează organele
responsabile de digestie - cele din partea dreaptă fiind legate în
principal de stomac, iar cele din partea stângă de ficat şi de
vezicula biliară; zona lombară este conectată cu rinichii şi cu
cele două intestine, gros şi subţire.
 Simpla dar temeinica aplicare a tehnicii de-a lungul coloanei va
echilibra energia ki în mod natural, atâta timp cât suntem
sensibil la reacţiile partenerului.
 Harta
spatelui

 Spatele reflectă
în structura sa
starea organelor
interne
 Meridianele spatelui

 Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare,

care este totodată şi cel mai mare de pe corp.
 El coboară pe ambele părţi ale coloanei vertebrale spre
regiunea sacrală, unde se roteşte de două ori, după care
reapare în partea superioară a spatelui pentru a forma un
„meridian extern al vezicii urinare", paralel cu primul.
 Meridianul intern are un efect mai pronunţat fizic, în vreme ce
cel extern influenţează mai ales psihicul şi emoţiile.
 Întinderea diagonală

 Punem o mână pe omoplatul

partenerului iar cealaltă pe şoldul
opus, ţinând braţele întinse şi
degetele îndreptate în direcţii
opuse. Apoi aducem şoldurile în
sus şi înainte astfel încât să
întindem spatele partenerului. O
repetare.
Întinderea diagonală

 Schimbăm poziţia mâinilor pe

şold, respectiv omoplatul
opus, şi efectuăm întinderea
diagonală pe această nouă
direcţie. S-ar putea să fie mai
uşor dacă încrucişăm braţele.
O repetare.
 Întinderea lombară

 Încrucişăm braţele şi aşezăm

o mână în centrul şoldurilor şi
cealaltă pe coloană, la
jumătatea spatelui, imediat
deasupra regiunii lombare.
Aducem greutatea înainte şi
întindem spatele. O repetare.
 Apăsarea cu palmele în josul
coloanei
 Aşezăm mâinile de o parte şi de alta a
coloanei, la jumătatea umerilor, cu
podurile palmelor aliniate cu coloana
şi palmele pe coaste.
 Aducem șoldurile în sus și înainte,
transferându-ne greutatea prin
intermediul braţelor întinse asupra
spatelui partenerului.
 Revenim cu şoldurile în poziţia de
repaus şi mutăm mâinile câţiva
centimetri mai jos, şi repetăm.
 Avansăm astfel până când ajungem la
curbura șoldurilor.
 Apăsarea cu degetele mari în josul
coloanei

 Aşezăm degetele pe coaste şi plasăm

policele de o parte şi de alta a
coloanei, la jumătatea umerilor,
având grijă să nu apăsăm dureros
proeminenţele osoase. Apoi
sprijinindu-ne greutatea mai ales pe
police, dar repartizând o parte şi
celorlalte degete. Ne deplasăm în jos
circa doi centimetri şi repetăm
mişcarea, aplicând presiunea prin
aducerea şoldurilor în faţă şi aducând
şoldurile înapoi atunci când anulăm
presiunea.
Meridianele de pe spatele umărului

 Meridianul vezicii urinare

coboară de o parte şi de
alta a coloanei vertebrale,
iar meridianul veziculei
biliare traversează partea
de sus a umerilor.
Meridianul intestinului
subţire traversează în zig-
zag omoplatul şi apoi
coboară pe braţ, paralel cu
meridianul Trei Focare.
 Anatomia părții din spate a umărului

 Punctele tsubo ale meridianului vezicii

urinare se află între vertebre de o
parte şi de alta a coloanei şi în josul
marginilor omoplaţilor. Meridianul
intestinului subţire trece prin învelişul
gros de muşchi de pe omoplaţi, în
vreme ce meridianul veziculei biliare
trece de-a lungul crestei musculoase
din partea superioară a umerilor.
 Spatele umerilor

 Cu genunchii uşor depărtati, îngenunchem lângă capul

partenerului, în această secvenţă, nu ne vom ridica şoldurile în
sus şi în faţă pentru a nu apăsa cu o greutate prea mare pe
partener.
 Presiunea trebuie să provină tot din şolduri, deoarece ne
aplecăm în faţă şi partenerul va sprijini partea de sus a corpului
nostru. Începem prin a trata muşchii situaţi de-a lungul părţii
superioare a umerilor, care adesea este sensibilă din cauza
tensiunii acumulate.
 Apoi, cu ajutorul coatelor, masăm zona dintre omoplaţi, pentru
a afecta plămânii şi inima.
 Apăsarea cu policele pe partea
superioară a umerilor

 Ţinând o mână pe unul dintre

omoplaţi, aşezăm policele
celeilalte mâini de-a lungul
părţii superioare a umărului.
Sprijinindu-ne cotul de
coapsă. Aplecându-ne în faţă,
presăm uşor de la gât spre
scobitura de la articulaţia
umărului, de câte trei ori pe
fiecare parte, după cum se
vede în figura din dreapta.
Apăsarea cu coatele între omoplați

 Cu o mână pe un umăr, apăsăm

cu cotul în extensie în culoarul
din cealaltă parte a coloanei
vertebrale. Acţionăm treptat în
jos de la baza gâtului cu apăsări
ferme de câte 5 secunde
aproximativ. Lucrăm mai intens
în partea inferioarp a întregii
zone cuprinse între omoplaţi.
Schimbăm mâna şi cotul pentru
partea cealaltă. Trebuie să
menţinem şoldurile coborâte.
 Rotirea omoplaților

 Aşezăm palmele întinse pe

omoplaţii partenerului, cu
degetele în extensie pentru o
priză mai bună. Flectăm
degetele sub partea
exterioară a omoplaţilor şi le
rotim cu o mişcare fermă,
mişcând o dată cu omoplaţii şi
muşchii situaţi deasupra şi
dedesubtul acestora.
Apăsarea cu picioarele pe umeri

 Stând în poziţia şezut, sprijinit în

mâinile aşezate posterior, punem
tălpile pe partea superioară a
umerilor partenerului. „Călcăm"
repede dar delicat pe toată
suprafaţa umerilor timp de circa
un minut.
VĂ MULŢUMIM!
Studenți: