Teodor MILOS Pompe Si Ventilatoare Centrifuge Si Axiale PDF

PREFAŢA
„Spre deosebire de vin, ştiinţa nu
trebuie lăsată să se învechească”
Grigore C. Moisil
Pompele şi ventilatoarele sunt utilizate în prezent în multe din domeniile vieţii

social-economice, astfel încât, o ţară industrializată consumă pentru vehicularea
fluidelor o parte semnificativă din energia produsă.
Numărul mare de pompe şi ventilatoare produse anual precum şi utilizarea lor
în multe domenii au dus la perfecţionarea continuă a proiectării şi realizării lor,
obţinându-se valori superioare ale parametrilor funcţionali. Creşterea performanţelor
funcţionale a impus, de asemenea, o luptă ştiinţifică permanentă pentru eficientizarea
transferului energetic, adică creşterea continuă a randamentelor şi îmbunătăţirea
caracteristicilor de cavitaţie (în cazul pompelor).
Prin publicarea acestei lucrări în literatura de specialitate din România, se pun
la dispoziția celor care în activitatea lor utilizează pompe şi ventilatoare informaţii
privind bazele teoretice ale funcționării generatoarelor hidropneumatice, principii de
proiectare, elemente constructive specifice, etc.
După o introducere în problematica pompelor şi un scurt istoric al evoluţiei
sistemelor pentru vehicularea fluidelor se trece la abordarea noţiunilor de bază a
acestei categorii de maşini hidraulice. Astfel se definesc parametri principali
energetici, unităţi de măsură, curbe caracteristice, bilanţul energetic al
transformărilor pe traseul intrare-ieşire.
Schimbul energetic din pompe adesea este însoţit de fenomenul de cavitaţie cu
efecte negative în exploatare. Noţiunile de bază despre cavitaţie, mărimi şi curbe
caracteristice sunt prezentate în Capitolul 2.
Înainte de a intra în tratarea în detaliu a elementelor fundamentale este
necesară o prezentare a principalelor forme constructive de pompe şi ventilatoare,
insistându-se pe principiul de funcţionare şi anumite particularităţi constructive. Aria
tipurilor prezentate se extinde mult peste domeniul centrifugelor şi axialelor, tocmai
pentru a scoate în evidenţă vastitatea domeniului şi faptul că oricare din celelalte sunt
mult mai puţin utilizate practic.
În Capitolul 4 se tratează noţiunile fundamentale ce ţin de ecuaţiile transferului
energetic, similitudinea turbopompelor, funcţii caracteristice, relaţii statistice de
predimensionare.
Având însuşite elementele comune tuturor generatoarelor hidropneumatice se
poate trece la proiectarea propriu-zisă a elementelor componente ale circuitului
hidraulic. În ordinea importanţei primul este rotorul care este analizat în cele mai mici
amănunte cu privire la forma lui în plan meridian şi apoi obţinerea paletei în 3D.
Toate abordările sunt într-o viziune nouă folosind din plin tehnicile CAD şi renunţând
definitiv la metodele grafo-analitice, atât de mult utilizate până nu demult în inginerie.
Capitolul de etanşări dinamice ale rotorului ţin tot de problematica rotorului.
6 Prefaţa
Elementele pasive ale circuitului hidraulic sunt tratate din punct de vedere
funcţional, constructiv şi al dimensionării simplificate sau extinse. În dimensionarea
statoarelor se folosesc metode adaptate de la rotoare, iar la colectoare metode de la
dimensionarea conductelor.
Ansamblul rotitor al pompelor este solicitat în funcţionare de forţe radiale şi
axiale care trebuie preluate cumva şi reduse pe cât posibil. Forţele axiale în special
pot fi echilibrate prin diverse metode, între care unele au fost studiate teoretic şi
experimental în Laboratorul de Maşini Hidraulice din Timişoara.
Ultimul capitol se referă la pompele şi ventilatoarele axiale. Acestea având un
principiu diferit de funcționare faţă de cele centrifuge, apar elemente simplificatoare
dar şi elemente care necesită o altă abordare cum ar fi hidrodinamica reţelelor de
profile. Metodele de proiectare folosite pot fi o adaptare a celor de la pompele
centrifuge sau din hidrodinamica reţelelor de profile. Obţinerea profilelor din diverse
secţiuni ale paletei este urmată de asamblarea lor în 3D pentru a da formă paletei.
Desenul specific al paletei face legătura cu realizarea ei tehnologică.
Lucrarea de faţă contribuie, prin natura ei, la pregătirea profesională
corespunzătoare a studenţilor de la specializarea de Maşini Hidraulice a celor care
lucrează în domeniul proiectării, utilizării şi exploatării acestei categorii de maşini
hidraulice în toate ramurile economiei. În contextul actual al consumurilor energetice
reduse, funcţionarea lor în regim optim, în funcţie de cerinţele instalaţiilor pe care le
deservesc, reprezintă o problemă de o mare importanţă economică. În acest sens se
prezintă soluţii tehnice inginereşti ce pot fi aplicate eficient în practică.
Aria extrem de largă de utilizare a pompelor şi ventilatoarelor face ca lucrarea
de faţă să poată fi utilă unui număr mare de proiectanţi şi tehnicieni din unităţile
productive, institutele de proiectare şi sectoarele de exploatare. Cartea ar putea
prezenta interes şi pentru inginerii şi tehnicienii care se ocupă cu montajul şi punerea
în funcţiune a pompelor şi ventilatoarelor la beneficiari.
Experienţa acumulată de autor în acest domeniu este atestată de numeroasele
contracte de cercetare şi lucrări ştiinţifice publicate. În acest sens, autorul îşi exprimă
şi pe această cale gratitudinea faţă de precursorii disciplinei cu aceeaşi tematică,
predată la specializarea de maşini hidraulice: Acad. Ioan Anton şi Prof. dr. ing.
Francisc Gyulai de la care autorul prin colaborare directă a preluat şi dezvoltat în
continuare multe din aspectele conţinute în această carte. Aceeaşi recunoştinţă şi faţă
de colegii din Catedra de Maşini Hidraulice din cadrul Universităţii "Politehnica"
Timişoara, cu care a colaborat în timp.
Cu speranţa unui real folos, voi fi recunoscător tuturor celor care vor utiliza
această carte şi celor care vor contribui cu sugestii şi observaţii la îmbunătăţirea ei.
Timişoara, ianuarie 2009 Autorul

CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………….... 11
1. Pompe şi ventilatoare. Noţiuni de bază……………………………………….... 16
1.1.Locul pompelor şi ventilatoarelor în categoria maşinilor hidraulice……. 16
1.2.Parametrii principali ai unui generator hidraulic încadrat într-un sistem
de pompare……………………………………………………………….17
1.3.Particularizări ale puterilor specifice şi domeniile lor de aplicabilitate….22
1.4.Curbe caracteristice energetice ale sistemelor de pompare. Stabilitatea
în funcţionare……………………………………………………………. 23
1.5.Disipaţii, randamente, bilanţ energetic în sistemele de pompare……….. 29
1.6.Calculul caracteristicii energetice exterioare……………………………. 32
2. Fenomenul de cavitaţie la pompe……………………………………………….38
2.1.Transformări de fază în lichide………………………………………….. 38
2.2.Evoluţia şi regresul cavităţilor în curgerea unui lichid. Zone
cavitaţionale……………………………………………………………... 39
2.3.Modele matematice ale bulei de cavitaţie……………………………….. 41
2.4.Fenomenul de cavitaţie şi capacitatea de aspiraţie a pompelor…………. 44
2.5.Efectele fenomenului de cavitaţie……………………………………….. 46
2.6.Înălţimea de aspiraţie……………………………………………………. 47
2.7.Coeficienţi de cavitaţie………………………………………………….. 49
2.8.Înălţimea de aspiraţie pozitivă netă şi căderea dinamică de presiune…... 50
2.9.Curbe caracteristice teoretice de cavitaţie………………………………. 53
2.10.Determinarea înălţimii geometrice maxime de aspiraţie, Hgsmax, funcţie
de NPSHc al unui punct de lucru al pompei dintr-o instalaţie…………... 54
2.11.Exemplificări ale efectelor fenomenului de cavitaţie………………….... 55
3. Tipuri caracteristice de pompe şi ventilatoare…………………………………. 58
3.1.Pompe centrifuge cu rotor închis……………………………………….. 60
3.2.Pompe centrifuge cu rotor semideschis…………………………………. 61
3.3.Pompe centrifuge cu rotor deschis (Barske)…………………………….. 62
3.4.Pompe centrifuge cu rotor retras………………………………………... 62
3.5.Pompe cu canal lateral sau periferial……………………………………. 64
3.6.Pompe axiale……………………………………………………………. 66
3.7.Ventilatoare centrifuge (radiale, VR)………………………………….... 66
3.8.Ventilatoare axiale.…………………………………………………….... 68
3.9.Ventilatorul cu curent transversal……………………………………….. 70
3.10.Pompa cu piston…………………………………………………………. 72
3.11.Pompa cu membrană……………………………………………………. 73
3.12.Pompe cu roţi profilate………………………………………………….. 73
3.13.Pompe cu rotor excentric şi palete elastice……………………………... 74
3.14.Pompe peristaltice……………………………………………………….. 75
3.15.Pompe pentru betoane…………………………………………………....75
8 Cuprins
3.16.Ejectoare………………………………………………………………... 77
3.17.Pompe cu amestec de lichid-gaz, ( gaz – lift )………………………….. 79
3.18.Berbecul hidraulic………………………………………………………. 80
3.19.Pompa cu condensare de abur………………………………………….. 82
3.20.Pompa electromagnetică………………………………………………... 83
3.21.Elevatorul cu cupe……………………………………………………… 84
3.22.Elevatoare cu palete spirale…………………………………………….. 85
3.23.Elevatorul cu pistoane pe lanţ…………………………………………... 85
3.24.Elevatorul prin aderenţă………………………………………………… 86
3.25.Elevatorul cu şurub (Arhimede).……………………………………….. 87
4. Turbogeneratoare hidropneumatice. Noţiuni generale………………………… 89
4.1.Elementele componente principale ale turbogeneratoarelor
hidropneumatice………………………………………………………... 89
4.2.Câmpul de viteze şi presiuni în canalele rotorice 92
4.3.Momentul de interacţiune rotor – fluid (momentul Euler)………. 94
4.4.Ecuaţia fundamentală a turbopompelor………………………….. 97
4.5.Structura energiei transferate de rotor……………………………. 99
4.6.Gradul de reacţie al rotorului…………………………………………… 100
4.7.Similitudinea turbopompelor…………………………………………… 101
4.8.Funcţii caracteristice…………………………………………………… 106
4.9.Efecte de scară. Corecţii aplicate relaţiilor de asemănare……………… 108
4.10.Coeficienţi funcţionali şi relaţii statistice de predimensionare…... 109
4.11.Relaţii statistice pentru bilanţul energetic probabil………………. 113
4.12.Mărimea (numărul) hidrodinamică şi randamentul probabil…………… 114
5. Pompe şi ventilatoare centrifuge. Proiectarea rotorului……………………….. 117
5.1.Generarea domeniului de curgere axial-simetrică în zona rotorului……. 117
5.2.Discretizarea domeniului……………………………………………….. 120
5.3.Câmpul hidrodinamic al rotorului……………………………………… 121
5.4.Condiţiile la limită pe frontierele domeniului………………………….. 122
5.5.Calculul funcţiei de curent ψ prin FEM………………………………... 123
5.6.Determinarea câmpului de viteze şi presiuni…………………………… 124
5.7.Alegerea zonei paletajului în domeniul câmpului hidrodinamic
meridian………………………………………………………………… 125
5.8.Dimensionarea intrării………………………………………………….. 127
5.9.Dimensionarea ieşirii…………………………………………………… 130
5.9.1.Optimizarea zonei de ieşire prin numărul de palete……………... 134
5.9.2.Influenţa unghiului β 2 al paletajului asupra înălţimii de pompare 136
5.10.Calculul suprafeţei schelet a paletei în spaţiul dintre intrare şi ieşire
utilizând metode clasice îmbunătăţite şi tehnici CAD………………….. 140
5.10.1.Zone inactive ale paletei……………………………………….. 141
5.10.2.Interpolarea cu două arce de parabolă racordate direct………... 142
5.10.3.Interpolarea cu două arce de parabolă racordate cu un segment
Cuprins 9
de dreaptă………………………………………………………. 144
5.10.4.Suprafaţa schelet a paletei în proiecţie pe un plan perpendicular
pe axa de rotaţie………………………………………………... 146
5.10.5.Ajustarea paletajului la intrare în cazul rotoarelor cu paletaj
mixt (palete lungi alternează cu palete scurte)…………………. 152
5.10.6.Ajustarea paletajului la ieşire pentru rotoarele rapide (nq mare). 155
5.11.Calculul suprafeţei schelet a paletei în spaţiul dintre intrare şi ieşire
utilizând metoda transformărilor conforme şi tehnici CAD……………. 157
5.11.1.Transpunerea grosimii constante în planul transformării
conforme……………………………………………………….. 160
5.11.2.Transpunerea grosimii variabile în planul transformării
conforme……………………………………………………….. 162
5.11.3.Determinarea suprafeţei intrados şi extrados a paletei pornind
de la transpunerea grosimii în planul transformării conforme…. 163
5.12.Reconstrucţia tehnologică a paletei prin secţionarea cu plane paralele şi
echidistante sau plane echiunghiulare………………………………….. 166
5.12.1.Secţionarea paletei cu un fascicul de plane paralele, echidistante
şi perpendiculare pe axa de rotaţie (plane de nivel)……………. 167
5.12.2.Secţionarea paletei cu un fascicul de plane radiale,
echiunghiulare ce trec prin axa de rotaţie……………………… 169
6. Etanşările dinamice ale rotorului……………………………………………… 171
6.1.Aspecte generale, argumentări tehnice…………………………………. 171
6.2.Mişcarea fluidului în interstiţiul disc rotitor – perete fix………… 173
6.3.Variaţia presiunii cu raza în interstiţiul perete fix – perete rotitor……… 177
6.4.Căderea de presiune pe etanşare………………………………………... 178
6.5.Debitul de fluid prin şicanele de etanşare………………………... 181
6.5.1. Etanşări simple…………………………………………………... 181
6.5.2.Etanşări etajate…………………………………………………… 182
6.5.3.Pierderile de debit la rotoarele deschise…………………………. 186
7. Elementele pasive ale circuitului hidraulic……………………………………. 187
7.1.Spaţii de conducere nepaletate între zone paletate……………………... 187
7.2.Paletaje statorice………………………………………………………... 188
7.2.1.Calculul intrării…………………………………………………... 189
7.2.2. Calculul ieşirii…………………………………………………… 189
7.2.3. Calculul traseului dintre intrare şi ieşire…………………………. 193
7.3.Colectoare………………………………………………………………. 193
7.3.1.Dimensionarea colectoarelor spirale în ipoteza vitezelor medii
constante………………………………………………………….. 194
7.3.2. Dimensionarea colectoarelor spirale în ipoteza presiunilor medii
constante…………………………………………………………. 196
7.3.3. Aspecte constructive ale colectoarelor spirale…………………… 198
8. Forţele care acţionează asupra ansamblului rotitor al pompelor şi echilibrarea
lor……………………………………………………………………………… 200
10 Cuprins
8.1.Categorii de forţe care solicită ansamblul rotitor………………………. 200

8.2.Componentele axiale şi radiale ale forţelor…………………………….. 201
8.3.Echilibrarea rezultantei radiale şi axiale………………………………... 207
8.3.1.Echilibrarea prin paletaj pe coroană…………………………….. 208
8.3.2. Echilibrarea prin şicană pe coroană……………………………... 210
8.3.3. Echilibrarea cu pistonul de echilibrare…………………………... 212
8.3.4. Echilibrarea cu discul de echilibrare…………………………….. 213
8.3.5. Metode constructive de echilibrare a forţelor axiale…………….. 216
8.4.Forţe axiale în cazul pompelor axiale…………………………………... 218
9. Pompe şi ventilatoare axiale…………………………………………………... 221
9.1.Particularităţi constructive, ecuaţii fundamentale………………………. 221
9.2.Sistemul celor trei reţele de palete profilate……………………………. 224
9.3.Gradul de reacţie al rotorului…………………………………………… 226
9.4.Distribuţia mărimilor energetice de-a lungul razei în zona paletată……. 228
9.5.Caracteristici ale profilelor aerohidrodinamice utilizate în construcţia
pompelor şi ventilatoarelor axiale……………………………………… 231
9.5.1.Geometria profilelor……………………………………………... 231
9.5.2.Dispunerea profilelor în reţea……………………………………. 234
9.5.3. Caracteristicile dinamice ale aripii portante profilate……………. 235
9.5.4. Caracteristicile dinamice ale reţelelor de profile………………… 237
9.6.Proiectarea reţelelor de profile………………………………………….. 238
9.6.1.Calculul condiţiilor asimptotice…………………………………. 238
9.6.2.Metoda elementară………………………………………………. 238
9.6.3.Metoda portanţei…………………………………………………. 242
9.7.Desenul paletei. Intersecţia cu plane de nivel şi radiale………………... 245
9.7.1.Construirea profilelor în sistemul propriu de reprezentare………. 246
9.7.2.Transpunerea profilelor la unghiul de instalare βs, în planul
desfăşurat………………………………………………………… 249
9.7.3. Transpunerea profilelor din planul desfăşurat pe suprafeţele
cilindrice ale secţiunilor de calcul……………………………….. 250
9.7.4. Intersecţia paletei cu plane de nivel……………………………… 252
9.7.5. Intersecţia paletei cu plane radiale……………………………….. 255
9.7.6. Şabloanele de verificare ale paletelor……………………………. 258
Bibliografia……………………………………………………………………….. 261
INTRODUCERE
A. ASPECTE GENERALE
Vehicularea fluidelor a avut şi are un rol deosebit în istoria civilizaţiei umane.

Elevatoarele hidraulice au fost inventate şi utilizate în antichitate. Dezvoltarea şi
perfecţionarea sistemelor de transport Na fluidelor s-a accentuat cu precădere în ultima
perioadă a istoriei societăţii umane. O ţară industrializată consumă pentru pomparea
fluidelor peste 20 % din energia produsă. În ţările industrializate, fabricaţia pompelor
reprezintă circa 1 % din produsul intern brut.
Lucrarea de faţă se ocupă cu descrierea, funcţionarea, proiectarea şi
exploatarea pompelor şi ventilatoarelor centrifuge şi axiale.
Acţiunea unei pompe asupra lichidului poate fi dinamică (pompa centri-
fugă) sau statică (pompa cu piston, pompa volumică). După felul mişcării, o
pompă poate fi rotativă sau cu deplasare liniară.
Pompa centrifugă este o maşină foarte răspândită, care a cucerit un loc
important în construcţia maşinilor hidraulice.
Problema care se pune constructorului de maşini, în general, şi
constructorului de pompe centrifuge, în particular, este de a proiecta diferitele
organe componente şi agregatul complet, astfel încât să corespundă cât mai
bine scopului de utilizare. Pentru aceasta, el trebuie să cunoască perfect
condiţiile de exploatare ale maşinii. Totodată, el trebuie să realizeze o maşină
simplă, cu un preţ de cost redus, care să aibă un randament cât mai ridicat şi să
necesite cheltuieli de întreţinere şi de exploatare reduse.
Aceste condiţii dificil de îndeplinit au fost realizate cu succes de oamenii
de ştiinţă, în strânsă colaborare cu constructorii şi cu tehnicienii care
exploatează pompele centrifuge. Teoriile avansate ale acestor cercetători au
fost verificate în laboratoare cu renume mondial şi au fost confirmate în
practică.
Constructorul de pompe (ventilatoare) trebuie să ţină seamă de următorii
factori:
a) Siguranţa în funcţionare: piesele componente să nu se rupă sau să
sufere deformaţii nepermise, întrerupând exploatarea sau chiar producând
accidente; să nu se încălzească şi să nu se uzeze prea repede.
b) Posibilităţile de execuţie: respectarea regulilor constructive, permiţând
executarea pieselor cu ajutorul maşinilor unelte şi a tehnologiilor disponibile.
c) Economia: maşina să corespundă condiţiilor de precizie de fabricaţie şi
să aibă preţul de cost redus.
d) Normarea: elementele componente să corespundă normelor (STAS,
ISO, etc.) şi prescripţiilor legale.
e) Dispozitivele de protecţie: evitarea pericolelor mecanice, chimice, etc.,
pentru personalul care exploatează pompele.
f) Condiţii speciale: pompa să fie adaptată regimului şi locului de exploa-
tare, posibilităţilor de transport, de reparaţie şi de procurare rapidă a pieselor de
schimb pe locaţiile cele mai îndepărtate.
Fenomenele care se produc în pompe sunt complexe. Ele nu pot fi expri-
12 Introducere
mate în totalitate prin formule matematice. De aceea, se fac ipoteze

simplificatoare pentru a se obţine ecuaţii care pot fi rezolvate matematic.
Ecuaţiile rezultate prin simplificare, deci prin neglijarea unor fenomene
complexe, trebuie totuşi să fie aplicabile la pompele construite. Formulele
stabilite teoretic se corectează cu ajutorul unor coeficienţi empirici, pentru a se
obţine rezultate practice.
Pompa centrifugă poate fi considerată o turbină inversată. Primii con-
structori de pompe centrifuge au folosit formulele fundamentale de calcul ale
turbinelor. Dezvoltarea ulterioară a creat însă o teorie independentă a
pompelor centrifuge, bazată pe forţa centrifugă. Legile hidraulice
fundamentale, necesare acestei teorii, au fost formulate după apariţia maşinii.
B. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII POMPELOR CENTRIFUGE

Originea alimentării cu apă prin mijloace mecanice se pierde în antichi-
tate. Dispozitivele pentru ridicat apa s-au dezvoltat treptat.
Printre primele dispozitive a fost şi sacul de piele, cu care se scotea apa
din fântână, cu ajutorul unei roţi acţionate manual.
Mai târziu, a apărut roata cu cupe, care a reprezentat o treaptă
superioară de dezvoltare. Prin acest sistem, debitarea apei era aproape
continuă. Cupele, ajungând la partea superioară a roţii, vărsau apa într-un
jgheab de lemn, de unde, era condusă la locul de utilizare. Sistemul a fost în
special folosit pentru irigații.
Mai târziu, a apărut un dispozitiv prin care apa era ridicată cu ajutorul
unor găleţi legate de o frânghie fără sfârşit, întinsă pe două roţi aşezate una
sub alta. Roata inferioară era cufundată parţial în apă, pentru ca să se poată
umple găleţile, iar roata superioară era situată la înălţimea jgheabului în care
ele se goleau. Acţionarea se făcea manual sau cu tracţiune animală.
Pompa cu piston este menţionată într-o carte apărută cu 300 de ani
înaintea erei noastre. In Grecia au fost utilizate, cu 120 de ani înaintea erei
noastre, pompe cu piston manuale, care serveau la stingerea incendiilor.
Scriitorii timpului menţionează, în lucrările apărute cu 100 de ani înain-
tea erei noastre, pompa indiană Picotah şi şurubul hidraulic al lui Arhimede.
Acesta din urmă constă dintr-un tub aşezat cu axa la 45°, în care se roteşte un
arbore, pe care sunt montate una sau două palete elicoidale .
In secolul XVII s-a construit la Marly, în apropiere de Paris, o instalaţie
destinată să furnizeze apă pentru fântânile parcurilor regale. Era o lucrare
uriaşă pentru timpul său. Apa, ridicată printr-un stăvilar pe fluviul Sena,
punea în mişcare 14 roţi hidraulice, fiecare având diametrul de 12 m. Acestea
antrenau trei grupe de pompe cu 221 de unităţi, ridicând apa la 162 m înălţime
de pompare, care era condusă apoi prin apeducte, spre fântânile de la
Versailles, Marly şi Trianon.
Această construcţie gigantică a fost depăşită ca mărime de instalaţia
minelor din Altai, construită în anul 1780 de un specialist rus în hidrotehnică.
El a ridicat pe un râu, un stăvilar înalt de 18 m, de unde apa era condusă
printr-o galerie şi un canal deschis, întâi spre roata hidraulică a unui gater,
apoi, pe sub pământ, spre o roată dublă, care servea la ridicarea minereului
din mină. Curentul apei punea în mişcare roata de ridicare a apei, care avea
diametrul de 17 m. In continuare, apa acţiona roata hidraulică a minei cu
diametrul de 16 m, care punea în mişcare instalaţia de ridicare a minereului şi
a apei. După ce parcurgea astfel, în total, 2200 m, apa se vărsa din nou în râul
Introducere 13
iniţial.
Odată cu acţionarea cu motor a apărut problema îmbunătăţirii con-
strucţiei şi a rezistenţei pompelor. Construcţia pompei din lemn, cu metal care
servea numai pentru întărire şi fixare, nu mai corespundea situaţiei noi create
prin mărirea turaţiei. Lemnul a fost înlocuit printr-un material mai rezistent:
fonta. La sfârşitul secolului XVIII se răspândeşte în întreaga lume folosirea
maşinii cu abur pentru acţionarea pompelor. Prin aceasta pompele cu piston
capătă o mare utilizare.
Pompele centrifuge erau cunoscute din evul mediu. Ele nu erau însă
utilizate din cauza randamentului foarte redus, datorat construcţiei lor
rudimentare.
Cunoscuţii savanţi Daniel Bernoulli şi Leonard Euler, au pus bazele
teoretice ale curgerii lichidelor şi ale fenomenelor care se produc în pompă.
Euler a elaborat, în anul 1754, teoria maşinilor hidraulice centrifuge (turbine şi
pompe), utilizată şi în prezent, cu anumite modificări. Formula fundamentală a
acestor maşini este cunoscută sub numele de ecuaţia lui Euler. Ca urmare a
teoriei lui Euler s-au putut construi raţional pompele centrifuge.
In secolul XIX a fost inventată pompa cu piston, acţionată direct prin tija
pistonului maşinii cu abur. Pompa şi maşina cu abur au o tijă comună, care
leagă pistoanele. Mişcarea se transmite direct, fără nici un mecanism
intermediar. La sfârşitul secolului XIX, datorită dezvoltării industriale,
pompele cu piston acţionate direct au căpătat o mare răspândire, nu numai
pentru apă, ci şi pentru alte lichide, în special în industria ţiţeiului. S-a
elaborat, teoria pompelor cu abur cu acţiune directă. Astfel s-au construit
pompe cu piston speciale pentru deplasare ţiţeiului din sondă. De asemenea, s-
a perfectat procedeul de pompare a păcurii prin încălzire şi s-au pus bazele
teoretice de calcul aplicabile mişcării păcurii în conducte.
In secolul XIX s-a produs o stagnare în dezvoltarea pompelor centrifuge,
deoarece necesitau un motor de turație mare. Ele au luat un nou avânt la înce-
putul secolului XX, prin apariţia motoarelor electrice şi a turbinelor cu abur,
care au o turaţie mare. Cu toate că în anul 1834, s-a construit primul motor
electric, care este prototipul motoarelor electrice moderne, aplicarea practică
la pompele centrifuge s-a făcut însă mult mai târziu, când s-a putut rezolva
problema transmiterii energiei electrice la distanţă. Aceasta a fost realizată
pentru prima dată în anul 1877 când s-a arătat posibilitatea transmiterii
energiei electrice la distanţă, din punct de vedere teoretic, dovedind avantajul
economic şi propunându-se o serie de formule de calcul. Folosirea pe scară
mare a transmiterii energiei electrice la distanţă a fost posibilă prin înlocuirea
curentului continuu, cu curent alternativ.
S-au pus bazele teoretice şi s-a creat practic un motor electric pentru
curent alternativ trifazat. S-a folosit un transformator, realizând pentru prima
oară transmiterea la distanţă a curentului alternativ trifazat.
Acţionarea electrică a asigurat posibilitatea conducerii automate a
grupurilor de pompare, utilizate, de exemplu, la instalaţiile de hidrofor.
Apariţia motoarelor rotative a făcut ca pompele centrifuge să ocupe un
loc de frunte. Cuplarea pompei cu piston cu motoare rotative era mai
complicată, deoarece rezultau agregate voluminoase. În locul pompei cu piston
apare pompa centrifugă, o maşină simplă care ocupă un volum mic şi care
permite, cuplarea directă, fără mecanisme intermediare.
Pompele centrifuge cu etaje, de înaltă presiune, au fost utilizate, pentru
prima oară, în mine, unde trebuia rezolvată problema evacuării apei de la mare
14 Introducere
adâncime.
Rezultate foarte bune în perfecţionarea pompelor centrifuge au fost
obţinute însă în ultimii 50 de ani, în urma elaborării teoriei paletelor de rotor şi
a paletelor aparatelor de conducere (statoare). S-a dezvoltat teoria aripii
portante. Această teorie a servit ulterior la calculul paletelor pompelor axiale.
Cercetările ulterioare au permis să se mărească simţitor randamentul pompelor
centrifuge, lărgind limitele de utilizare a debitului şi a presiunii.
La sfârşitul secolului XIX, s-a realizat prima pompă centrifugă verticală
de adâncime. Pompa centrifugă cu un diametru relativ mic, avea un debit de
100 m3/h, şi un arbore vertical de 20 m. Această realizare a îmbunătăţit tehnica
vehiculării lichidelor din subteran.
In anul 1910 s-a propus construcţia unei pompe submersibile. Acest tip
de pompă a fost perfecţionat de numeroşi cercetători. In prezent, aceste pompe
extrag petrol de la adâncimea de peste 6000 m. Reprezentând construcţia cea
mai bună, aceste pompe sunt folosite pe scară mare la extragerea petrolului.
În prezent, pompele centrifuge sunt maşini perfecţionate, cu o construcţie
compactă şi cu un randament ridicat. Fabricarea lor necesită o cantitate redusă
de material.
La început, pompele se utilizau pentru deplasarea apei reci. Acum ele se
folosesc şi la lichide cu temperaturi înalte, la lichide vâscoase şi la lichide
agresive, folosite în industria petrolieră şi în industria chimică. S-a rezolvat
problema deplasării lichidelor vâscoase cu ajutorul pompelor centrifuge. Pe
baza unui număr considerabil de experienţe, s-au propus, în anul 1929, o serie
de formule pentru stabilirea caracteristicilor pompelor pentru lichide vâscoase,
In anul 1939, cercetările în acest domeniu au fost completate, de Stepanoff,
Pfleiderer, etc. care, după numeroase încercări, au întocmit grafice, pentru
determinarea valorilor optime ale înălţimii de pompare şi ale randamentului.
C. CERINŢELE ACTUALE ÎN DOMENIUL POMPELOR
Activitatea inginerească în acest domeniu se referă la probleme concrete de

proiectare legate de condiţii concrete de exploatare. Soluţia dată trebuie să fie
competitivă. Inginerul realizează astfel soluţii optimizate pe baza cunoştinţelor privind
procesele fizice din maşini, materialele din care sunt realizate piesele componente,
tehnologiile de execuţie şi montaj, cheltuielile de fabricaţie, estetica industrială,
exigenţele peţii libere etc. Modelele fizice de calcul duc la mai multe soluţii.
Proiectantul identifică aceste soluţii posibile, stabileşte restricţiile care elimină o parte
din soluţii şi alege soluţia optimă. Restricţiile pot fi de natură constructivă, tehnologică,
tipizare, etc. Criteriile de optimizare de ordin general se referă la următoarele:
- consum minim de materiale (gabarite minime) la turbomaşini rezultă în mare
parte din antrenarea la turaţii cât mai mari posibile
- maximizarea randamentului energetic total al maşinii hidraulice prin diminuarea
pe cât posibil a tuturor disipaţiilor ce apar în transferul energetic din maşina
hidraulică
- reducerea la limite acceptabile a efectelor negative ale fenomenului de cavitaţie
prin soluţii care duc la scăderea coeficientului de cavitaţie
Introducere 15
- creşterea fiabilităţii în exploatare

- aspectul comercial, estetic
Criteriile enunţate au efecte contradictorii în sensul că optimizarea după un criteriu
poate avea influenţe negative după alte criterii. În astfel de situaţii se caută soluţii de
compromis care să armonizeze în mod tolerant toate dezideratele într-o anumită ordine
de priorităţi.
Eficienţa realizată prin optimizări apare la toţi factorii pe la care trece produsul
de la intrarea în fabricaţie şi până la uzura lui fizică şi morală, adică la producător şi la
utilizator în fazele de investiţie şi de exploatare.
CAPITOLUL 1
POMPE ŞI VENTILATOARE. NOŢIUNI DE BAZĂ
1.1. Locul pompelor şi ventilatoarelor în categoria maşinilor hidraulice
Maşinile hidraulice fac parte din categoria maşinilor de forţă. În general prin
noţiunea de maşină se înţelege un ansamblu de mecanisme şi elemente mecanice,
electrice, chimice, etc. combinate în aşa fel încât primind o formă dată de energie să o
transforme în lucru mecanic sau în altă formă de energie. Maşinile de forţă sunt maşini
în care au loc transformări de energie dintr-o formă în alta şi în care cel puţin una din
formele de energie este de natură mecanică. Deci aceasta înseamnă că într-o maşină
hidraulică au loc transformări energetice în care energia apare cel puţin sub formă
mecanică şi sub formă hidraulică [1].
Energia hidraulică este energia pe care o posedă un fluid cu o compresibilitate
extrem de scăzută (lichid).
Maşinile de forţă care transformă energia mecanică în alte forme de energie se
numesc în general generatoare. Funcţie de tipul agentului purtător de energie rezultă că
generatoarele pot fi hidraulice, pneumatice, electrice, termice etc.
Maşinile de forţă care transformă energia unui agent purtător în energie
mecanică se numesc motoare, iar acestea la rândul lor funcţie de natura agentului
purtător pot fi motoare hidraulice, pneumatice, electrice, termice etc.
Dacă agentul purtător de energie este un lichid, adică un fluid cu o
compresibilitate extrem de scăzută, atunci vorbim de generatoare sau motoare
hidraulice, iar dacă fluidul în procesul transferului energetic îşi modifică sensibil
densitatea, lucru care se întâmplă în cazul gazelor, atunci avem de-a face cu
generatoare sau motoare pneumatice.
Din categoria generatoarelor hidraulice fac parte pompele, iar din categoria
generatoarelor pneumatice fac parte suflantele, compresoarele, pompele de vid.
Ventilatoarelor cu toate că funcţionează cu gaze, în procesul transformărilor energetice
suferă o comprimare neglijabilă, astfel că ele pot fi încadrate în categoria
generatoarelor hidraulice.
În categoria motoarelor hidraulice intră turbinele şi motoarele hidrostatice, iar în
categoria motoarelor pneumatice intră turbinele de vânt (eoliene) şi motoarele
pneumostatice.
O categorie aparte de maşini hidraulice sunt transformatoarele hidraulice. În
aceste maşini are loc o dublă transformare energetică şi în care cel puţin una din
1 – Pompe şi ventilatoare. Noţiuni de bază 17
formele de energie este de natură hidraulică. Transformatoarele hidraulice în care dubla

transformare energetică are loc în sensul:
energie mecanică → energie hidraulică → energie mecanică
se numesc transmisii hidraulice. Funcţie de anumite particularităţi constructive acestea
se numesc ambreiaje hidraulice, convertizoare hidraulice de cuplu, etc. Toate
funcţionează în circuit închis în sensul că agentul hidraulic purtător de energie
hidraulică este recirculat continuu între pompa şi turbina care intră în componenţa lor.
Al doilea tip de transformatoare hidraulice realizează dubla transformare energetică în
sensul:
energie hidraulică → energie mecanică → energie hidraulică.
Acestea funcţionează în circuit deschis, fapt pentru care se mai numesc transformatoare
în circuit deschis.
Funcţie de modul în care are loc transferul energetic în maşina hidraulică avem:
- Turbomaşini (maşini hidrodinamice): sunt maşini la care mişcarea mecanică
esenţială în transferul energetic este cea de rotaţie. Fluidul purtător de energie
hidraulică circulă în mod continuu între secţiunile de intrare şi ieşire ale maşinii, iar
transferul de energie este realizat de trecerea fluidului printr-un rotor cu palete
profilate. În această categorie intră pompele, ventilatoarele şi compresoarele
centrifuge, pompele, ventilatoarele şi compresoarele axiale, turbinele tip Francis,
Kaplan, bulb, etc.
- Maşini volumice: sunt maşini la care transferul energetic către fluidul de lucru
se face prin deplasarea forţată a unor volume închise de fluid între aspiraţia şi
refularea maşinii. Parametrii energetici depind direct de viteza de deplasare şi
mărimea volumelor de fluid preluate în mod intermitent. În această categorie intră
pompele cu piston, cu palete culisante, cu roţi dinţate, motoare liniare (cilindrii cu
piston) etc.
Având în vedere clasificările enunţate, obiectul de studiu în continuare vor fi
generatoarele hidrodinamice de tip turbomaşini, sau mai precis pompe centrifuge şi
axiale respectiv ventilatoare centrifuge şi axiale.
1.2. Parametrii principali ai unui generator hidraulic încadrat într-un sistem de

pompare
Aşa cum s-a precizat anterior, un generator hidraulic este doar sediul unui
transfer energetic, din energie mecanică primită din exterior în energie hidraulică
cedată unui fluid de lucru care trece într-un flux continuu prin maşina hidraulică. De
aici se vede clar că un generator nu poate funcţiona independent, el trebuie să fie
încadrat într-un sistem compus din cel puţin trei elemente (fig. 1.1). Pentru antrenarea
rotorului este necesar un motor electric, termic, hidraulic, etc. care să furnizeze energia
mecanică necesară generatorului. Fluidul de lucru, care preia energia hidraulică în flux
continuu, este vehiculat într-o reţea hidraulică compusă din conducte, recipiente,
rezervoare, elemente de legătură, etc., îndeplinind astfel o utilitate conform scopului
pentru care a fost construit generatorul hidraulic.
18 Pompe şi ventilatoare. Noţiuni de bază – 1
Ep
Qr,ρr ,Er
Motor Generator Retea
C
de hidraulic hidraulica
ω Q ,ρ ,E
antrenare (pneumatic) a a a (pneumatica)
A B
Fig. 1.1. Schema bloc a unui sistem de pompare [40].
Sistemul este un sistem deschis, având legături directe cu mediul ambiant şi alte
sisteme. Cele trei componente ale sistemului de pompare, considerate deocamdată ca
nişte „cutii negre”, sunt legate între ele prin două conexiuni A, respectiv B [40]. În
conexiunea A, prin care se transmite energia mecanică, sunt doi parametri care
caracterizează această energie, cuplul C şi viteza unghiulară ω. Intensitatea energiei
transmise se exprimă cel mai bine prin mărimea specifică numită putere. La
generatorul hidraulic această energie apare ca energie absorbită sau putere absorbită,
Pabs, şi se calculează cu relaţia:
Pabs = Cω (1.1)
În conexiunea B are loc fluxul de energie hidraulică rezultat din transformarea
energetică din generatorul hidraulic. Agentul fluidic purtător de energie intră în
generatorul hidraulic prin racordul „a”- aspiraţie şi este refulat prin racordul „r” de
refulare. Nivelul energetic în cele două racorduri este diferit. Contribuţia generatorului
hidraulic la creşterea nivelului energetic al fluidului se va exprima evident ca diferenţă
între nivelele energetice din cele două racorduri. Această energie o vom numi Energie
utilă, Eu.
Eu = Er – Ea (1.2)
Sau sub formă de putere utilă Pu,
Pu = Pr – Pa (1.3)
În procesul de transfer energetic din energie mecanică în energie hidraulică
fluidul curge prin circuitul hidraulic al generatorului de la aspiraţie la refulare şi
conform legilor din mecanica fluidelor au loc disipaţii de natură hidraulică şi de altă
natură. Energia disipată, în mare parte sub formă de căldură, se degajă în mediul
ambiant şi este irecuperabilă. Această energie se va numi Energie pierdută, Ep.
Estimarea cantitativă a eficienţei transformării energetice din generatorul
hidraulic se face prin raportul Puterii utile, Pu, la Puterea absorbită, Pabs şi care
reprezintă randamentul maşinii hidraulice:
Pu
η= 100 (1.4)
Pabs
Pentru a estima energiile respectiv puterile din conexiunea B trebuie să se ia în

considerare parametrii care caracterizează mişcarea unui fluid în regim staţionar prin
dreptul unei secţiuni de trecere. Aceşti parametri sunt:
a) Parametri globali (parametri care afectează volumul de fluid în mişcare):
•
- m : debitul masic [kg/s], exprimă cantitatea de fluid ce trece prin secţiune în
unitatea de timp.
•
- G : debitul gravitaţional [N / s], exprimă greutatea cantităţii de fluid ce trece
prin secţiune în unitatea de timp.
- Q: debitul volumic [m3 / s], exprimă volumul de fluid ce trece prin secţiune în
unitatea de timp.
Între cele trei debite sunt relaţiile de legătură:
• • •
m = ρ a Qa = ρ r Qr şi G = mg (1.5)
3
- ρa,r: densitatea fluidului (masa specifică) [kg / m ] în zona celor două racorduri
- ea,r: energia specifică internă masică, [J / kg] a fluidului, care este o energie de
natură termică. Ea afectează în special fluidele compresibile, la cele
incompresibile fiind neglijabilă, adică diferenţa între nivelele energetice interne
de la refulare şi aspiraţie fiind practic nulă.
b) Parametri mediaţi pe secţiunile de intrare şi ieşire
Procesul de mediere se poate face prin intermediul mărimilor globale, apelând la relaţii
ce derivă din ecuaţiile fundamentale din mecanica fluidelor cum este ecuaţia de
continuitate din care rezultă viteza medie a fluidului pe secţiunile de intrare şi de ieşire
din generatorul hidraulic:
Qa,r
va,r = (1.6)
S a,r
unde Sa,r este aria secţiunilor de intrare, respectiv ieşire.
z M(x,y,z)
z
Sa,r
0 y
x
Fig. 1.2. Secţiunile Sa,r în sistemul cartezian 0xyz
A doua posibilitate este prin integrare pe secţiune a parametrului în cauză ca

produs cu elementele constitutive ale integrantului pentru debitul masic (care se
conservă conform ecuaţiei de continuitate) sau altfel spus, legând fiecare parametru
local de un invariant al curgerii cum este debitul masic.
Se consideră secţiunile racordurilor, ca exemplu de formă circulară, reprezentate
într-un sistem de coordonate cartezian 3D, 0xyz, cu planul 0xy în poziţie orizontală. Se
va asocia fiecare parametru local, notat generic cu LM, unui punct curent M(x,y,z) ∈
Sa,r. LM are o distribuţie neuniformă pe Sa,r. În M fluidul are o densitate locală, ρ, o
presiune locală, p, o componentă normală (scalară) a vitezei, vn, şi o cotă curentă, z,
identică cu z ∈ M(x,y,z), dar care de această dată are semnificaţie de componentă a
energiei specifice a forţelor masice. Cu aceste precizări se va menţiona mai întâi cum
se calculează debitul masic prin integrare pe secţiune:
•
m =  ρa vn a dA =  ρr vn r dA (1.7)
Sa Sr
unde dA este elementul de arie. Funcţie de secţiune, Sa sau Sr, se va nota La,r valoarea
mediată pe secţiune a parametrului local LM. Conform celor precizate anterior, aceasta
se va calcula cu relaţia:
La , r =

S a,r
LM (ρρn )a,r dA
(1.8)

S a,r
(ρρn )a,r dA
Din Mecanica fluidelor se cunoaşte faptul că parametri locali purtători de
energie, în curgerea fluidelor sunt viteza v ca purtătoare de energie cinetică, presiunea,
p, ca purtătoare de energie piezopotenţială, şi cota, z, a elementului de arie care reflectă
purtătoarea de energie a forţelor masice. Utilizând relaţia (1.7) vor rezulta valorile
mediate a celor trei parametri. În Mecanica fluidelor aceste trei mărimi se utilizează
sub formă de energii specifice (raportate la debitul masic ca unic invariant al mişcării
potenţiale a fluidului). Cu aceste considerente se poate trece la explicitarea relaţiei
(1.3):
• • p p  •  v2 v2  •
Pu = m(er − ea ) + m r − a  + m r − a  + mg ( z r − z a ) (1.9)
 ρr ρa   2 2
În practica inginerească s-a căutat o formă de exprimare a energiei transmise
fluidului de către generatorul hidraulic care să fie apropiată de condiţiile geo-
topografice de funcţionare, cât şi cu exprimarea uzuală a presiunii în metri coloană de
lichid. Unitatea metru coloană de lichid exprimă în sine de fapt energia geopotenţială.
Astfel dacă se raportează puterea utilă la debitul de fluid vehiculat se obţin puteri
specifice (puteri raportate la unitatea de debit) sau puteri distribuite pe unitatea de flux
a cantităţii de fluid vehiculate prin maşina hidraulică. Dacă se raportează puterea utilă
la câte una din cele trei forme de exprimare a debitului se obţin trei mărimi specifice
uzuale în practica inginerească a maşinilor hidraulice.
I. Înălţimea de pompare, H, rezultă din raportul puterii utile, Pu la debitul

•
gravitaţional, G . Unitatea de măsură rezultă din raportul unităţilor de măsură
ale mărimilor implicate:
 J 
Pu  W
Pu J J 
H= • = •  = s = =  (1.10)
kg m kg m m
G mg  kg 2 N 
 s s 2
s s 2
s 
sau simplificând unităţile până la capăt rezultă forma uzuală în practică:
 J m 
kg 2 m
Pu  W
Pu 
H= • = •  = s = s = m (1.11)
kg m kg m m
G mg  kg 2 
 s s 2
s s 2
s 
Prima formă de exprimare semnifică clar faptul că este vorba de o energie
specifică. La a doua formă trebuie precizat că este vorba de metri coloană de fluid.
Aceasta înseamnă că indiferent de natura fluidului vehiculat de generatorul hidraulic,
înălţimea de pompare are aceeaşi valoare numerică, adică identitatea fluidului
vehiculat dispare din măsura cantităţii de putere pe unitatea de debit gravitaţional.
Dacă se precizează natura fluidului purtător de energie hidraulică atunci înălţimea de
pompare poate să exprime faptul că energia transmisă fluidului în mişcare este
echivalentă cu energia potenţială a unei coloane de fluid de aceeaşi înălţime geometrică
exprimată în metri. Explicitând relaţia (1.10) împreună cu (1.9) rezultă prima formă a
înălţimii de pompare funcţie de parametri energetici din secţiunile de intrare şi de
ieşire:
Pu er − ea  vr2 va2   pr pa 
H= •
= +  −  +  −  + ( zr − za ) (1.12)
mg g  2g 2g   γr γa 
II. Energia specifică masică, em, rezultă din raportul puterii utile la debitul masic.
Unitatea de măsură se obţine din raportul unităţilor de măsură componente:
 J m 
kg 2 m
Pu  W J m 2

em = •  = s = = s = 2 (1.13)
kg kg kg kg s 
m 
 s s 
dintre acestea ultima formă nu are o semnificaţie deosebită, fapt pentru care este uzuală
J
forma intermediară, care exprimă energia conţinută într-un kg de fluid trecut prin
kg
maşina hidraulică. Dezvoltând relaţia (1.13) împreună cu (1.9) rezultă:
Pu  vr2 va2   pr pa 
em = •
= (er − ea ) +  −  +  −  + g ( z r − z a ) (1.14)
m  2 2   ρ r ρ a 
III. Presiunea de pompare, Δp, rezultă din raportul puterii utile la debitul volumic,
Q. Unitatea de măsură în acest caz ne aşteptăm să fie unitatea de presiune şi
într-adevăr:
 J 
P W J Nm N 
Δp = u  3 = s3 = 3 = 3 = 2  (1.15)
Q m m m m m 
 s s 
Dacă se ţine cont de (1.5) rezultă mai multe forme de exprimare pentru Δp, funcţie de
densitatea fluidului la care se raportează energia:
Pu Pu P
Δpa = = ρa g = ρa g •u = ρ a gH (1.16)
Qa ρa gQa G
Pu P P
Δpr = = ρ r g u = ρ r g •u = ρ r gH (1.17)
Qr ρ r gQr G
1.3. Particularizări ale puterilor specifice şi domeniile lor de aplicabilitate
a) Înălţimea de pompare, H, se utilizează preponderent la pompele pentru lichide.

Simplificările ce pot fi făcute se referă la energia internă care creşte între intrare şi
ieşire pe seama disipaţiilor de natură hidraulică. Concomitent cu producerea sa, această
energie este radiată în exterior prin pereţii în general metalici ai circuitului hidraulic.
Deoarece această energie nu este utilă nici în reţeaua hidraulică în care este cuplat
generatorul hidraulic, se poate încadra în categoria de energie pierdută (disipată). Deci
fără a comite erori mari se poate spune că ea = er şi Ta = Tr = T. Lichidele fiind practic
incompresibile se poate spune că ρa = ρr = ρ şi de asemenea Qa ≅ Qr, iar relaţia
înălţimii de pompare (1.12) devine în acest caz:
 v2 v2   p p 
H =  r − a  +  r − a  + ( zr − za ) (1.18)
 2g 2g   γr γa 
Ca structură, relaţia (1.18) conţine termeni care reflectă componenta dinamică a
energiei fluidului în mişcare, Hd şi termeni care reflectă componenta statică a energiei,
Hst. Acestea se exprimă prin relaţiile:
vr2 va2
Hd = − (1.19)
2g 2g
p p 
H st =  r − a  + ( z r − z a ) (1.20)
 γr γa 
b) Presiunea de pompare, Δp, În cazul suflantelor, compresoarelor şi pompelor de vid

se pot neglija componentele energiei de poziţie şi cinetice din cauza ponderii lor reduse
în raport cu presiunea şi energia internă. La ventilatoare, unde s-a arătat că datorită
gradului redus de comprimare al gazului se poate considera că variaţia energiei interne
este neglijabilă şi intră în energia pierdută, ea = er şi Ta = Tr = T. De la caz la caz se
poate considera că ρa = ρr = ρ sau dacă nu atunci debitele volumice sunt în relaţia:
ρa
Qr = Qa (1.21)
ρr
Energia de poziţie diferă foarte puţin între cele două racorduri şi deci se poate neglija:
zr – za ≅ 0, de unde rezultă presiunea de pompare:
 v2 v2 
Δp = pr − pa +  ρ r r − ρ a a  (1.22)
 2 2
Ca structură, la fel ca la relaţia înălţimii de pompare, relaţia (1.22) conţine
termeni care reflectă componenta dinamică a energiei fluidului în mişcare, Δpd şi
termeni care reflectă componenta statică a energiei, Δpst. Acestea se exprimă prin
relaţiile:
v 2r v2
Δpd = ρ r − ρa a (1.23)
2 2
Δpst = pr − pa (1.24)
Această formă este uzuală pentru ventilatoare deoarece este oarecum impropriu
să se vorbească de înălţimi de pompare în metri coloană de aer, deoarece au o
semnificaţie mai puţin palpabilă, practic, pe când presiunea de pompare exprimată în
mm coloană de apă semnifică foarte bine performanţele unui ventilator, fie radial, fie
axial.
c) Energia specifică masică, em. Această formă este mai puţin utilizată la maşinile
hidraulice de tipul pompelor şi ventilatoarelor, fiind mai des utilizată la suflante,
compresoare sau pompe de vid. La aceste maşini presiunea şi energia specifică internă
au o pondere net superioară faţă de ceilalţi termeni, deci:
p p 
em = (er − ea ) +  r − a  (1.25)
 ρr ρa 
1.4. Curbe caracteristice energetice ale sistemelor de pompare. Stabilitatea în

funcţionare
Fiecare din cele trei componente ale sistemului de pompare are o caracteristică
de funcţionare. În fiecare caz există un parametru semnificativ funcţie de care se
exprimă ceilalţi parametri. Acest parametru semnificativ trebuie să fie comun
componentelor racordate prin aceeaşi conexiune. Dacă se doreşte să se analizeze
comportarea a două componente din aceeaşi conexiune trebuie să se compare parametri
comuni. Curbele caracteristice legate de aceşti parametri diferă de la o componentă la

alta deoarece maşinile respective realizează transformări energetice diferite şi pe bază
de principii diferite. În timp ce pompele centrifuge au o caracteristică asemănătoare,
indiferent de tip, motoarele de antrenare au curbe diverse funcţie de tip. Aceste
motoare pot fi electrice, termice, hidraulice, etc. Parametri comuni în conexiunea A,
aşa cum s-a arătat anterior sunt cuplul C şi viteza unghiulară ω. Funcţionarea în
regimuri tranzitorii este caracterizată de variaţia vitezei unghiulare ω. De aceea
dependenţele se vor exprima funcţie de acest parametru. La o funcţionare stabilă din
punct de vedere mecanic cei doi parametri vor fi egali, conform principiului că la orice
acţiune va corespunde o reacţiune egală şi de semn contrar. Regimul de lucru stabil al
ansamblului pentru care parametrii comuni sunt egali se va numi punct de lucru. În
figura 1.3 se prezintă dependenţa cuplurilor motorului de antrenare CM şi al
generatorului CG funcţie de ω. Regimul de curgere în reţeaua hidraulică (pneumatică)
influenţează la rândul său cuplul generator prin modificarea turaţiei funcţie de
încărcare. În cazul de faţă se analizează un regim de lucru stabilizat în timp, în care
toate componentele sunt în echilibru dinamic. Dacă în sistem se produce o perturbaţie
care îl scoate din echilibrul dinamic iniţial, acesta reacţionează corespunzător şi dacă
punctul de lucru este stabil sistemul revine la starea iniţială, iar în caz contrar
pendulează sau tranzitează spre un punct de lucru stabil.
Fig. 1.3, Curbe caracteristice în conexiunea A
În conexiunea A se ia spre exemplificare cuplul activ dat de un motor electric la

care rotorul este acţionat de câmpul electric învârtitor. Prin arborele de susţinere
rotorul motorului electric este cuplat cu arborele, respectiv rotorul generatorului
hidraulic (pneumatic). Toate acestea constituie ansamblul rotitor electro-mecano-
hidraulic. Acest ansamblu rotitor fiind de natură mecanică are un moment de inerţie, J,
care intră în ecuaţia dinamică de echilibru a cuplurilor activ, CM şi rezistent CG.
dω
J = C M − CG = f (ω) (1.26)
dt
Din această ecuaţie se observă că în regim stabilizat ω = ct. şi
dω
= 0  CM = CG (1.27)
dt
În regim tranzitoriu ecuaţia (1.26) se poate integra, obţinându-se dependenţa
ω=f(t). Practic o perturbaţie în sistem poate fi dată de o modificare a caracteristicii
reţelei sau o modificare a parametrilor de alimentare ai motorului electric. Pentru a
analiza stabilitatea unui punct de lucru se presupune că apare o perturbaţie în sistem.
Dacă punctul de lucru era iniţial la viteza unghiulară ω0, în urma perturbaţiei poate
evolua după caz în ω'0 sau în ω'0' . În primul caz se constată că CM<CG, adică conform
cu (1.26) rezultă:
dω
C M − CG < 0  <0 (28)
dt
adică variaţia lui ω în timp este negativă, deci sistemul are tendinţa să revină la punctul
de lucru iniţial. În cazul al doilea CM > CG, şi conform cu (1.26) se pot scrie relaţiile:
dω
C M − CG > 0  >0 (1.29)
dt
adică variaţia lui ω în timp este pozitivă, deci sistemul are tendinţa să revină la punctul
de lucru iniţial. Se spune că un punct de lucru este stabil dacă în urma unei perturbaţii
la stânga sau la dreapta revine la starea iniţială. Din punct de vedere analitic condiţia de
stabilitate se poate exprima prin valoarea derivatelor locale ale celor două curbe în
punctul de lucru în raport cu viteza unghiulară:
dC M dCG
< (1.30)
dω dω
Să presupunem că în reţeaua hidraulică se modifică condiţiile de lucru şi ca atare
vom avea altă curbă CG' pentru generator. Aceasta va intersecta curba motorului în trei
puncte (fig. 1.3), care conform celor enunţate sunt puncte de lucru. Aplicând (1.30) se
poate concluziona că B şi D sunt puncte stabile de lucru, iar C este labil. În cazul că
ansamblul motor-generator se stabilizează temporar în punctul de lucru C, funcţionarea
va fi de scurtă durată pentru că la cea mai mică perturbaţie, sistemul va evolua după
caz spre cele două puncte de lucru vecine şi stabile.
Continuând analiza stabilităţii se trece la conexiunea B. Parametrul comun în
această conexiune este debitul volumic Q. Fluxul este identic în generatorul hidraulic
(pneumatic) şi în reţeaua de conducte. Al doilea parametru de luat în considerare este
energia primită de fluid de la generator şi energia consumată în reţea. În acest sens se
va utiliza forma exprimată sub denumirea de înălţime de pompare. În figura 1.4 se
prezintă cele două înălţimi de pompare. Alături se prezintă o parte din sistemul de
pompare constituit din pompă şi reţea. Între caracteristica reţelei şi nivelul suprafeţei
libere din rezervorul de refulare există o legătură în sensul că dacă le reprezentăm la
scară şi rezervorul de aspiraţie şi refulare sunt cu suprafaţă liberă în legătură cu
atmosfera. Caracteristica instalaţiei este un arc de parabolă ce are minimul la Q=0 şi
este egal cu înălţimea geometrică, hg. Una din alurile posibile ale înălţimii de pompare
a generatorului, HG, este cea din figură şi se remarcă că a fost aleasă aceasta pentru a
da posibilitatea unei duble intersecţii cu o curbă HR cu nivelul hg mai mare.
Fig. 1.4. Curbe caracteristice în conexiunea B
Intersecţia celor două caracteristici, în punctul A, determină un punct de lucru

care urmează să fie analizat dacă este sau nu stabil. Regimul tranzitoriu apare în cazul
accelerării sau decelerării coloanei de lichid care trece prin cele două componente ale
sistemului de pompare. Dacă se echivalează întreaga reţea de conducte, rezervoare,
elemente de legătură şi reglare cu o conductă simplă de lungime L şi aria secţiunii de
curgere S, atunci variaţia în timp a debitului poate fi exprimată în ecuaţia dinamică de
echilibru [40]:
L dQ
= H G − H R = f (Q) (1.31)
gA dt
Un dezechilibru cauzat de o creştere a debitului din starea iniţială Q0 spre Q0'
duce la situaţia că HG<HR şi conform (1.31) rezultă că
dQ
HG − H R < 0  <0 (1.28)
dt
adică variaţia lui Q în timp este negativă, deci sistemul va avea tendinţa de revenire
spre starea iniţială de echilibru. În cazul invers când tendinţa debitului Q este
descrescătoare spre Q0" , HG>HR şi conform (1.31) rezultă că:
dQ
HG − H R > 0  >0 (1.29)
dt
adică variaţia lui Q în timp este pozitivă, deci sistemul are tendinţa să revină la punctul
de lucru iniţial. Urmărind acelaşi raţionament ca şi la conexiunea A, condiţia de
stabilitate se poate exprima prin:
dH G dH R
< (1.30)
dQ dQ
Din analiza efectuată a rezultat că punctul A este stabil la stânga şi la dreapta,
deci este un punct de lucru stabil.
În exploatarea unui sistem de pompare pot apare situaţii diferite ale punctelor de
lucru în care caracteristica exterioară se modifică prin modificarea înălţimii geometrice
de pompare, hg. Conform schemei din figura 1.4 dacă nivelul lichidului din rezervorul
de refulare evoluează din M în N, situaţie întâlnită practic în exploatare dacă scade
consumul în reţea. Se observă că sunt posibile două puncte de lucru, B şi C.
Analizându-le stabilitatea după criteriile enunţate rezultă că punctul B este un punct de
lucru stabil, iar C este labil. Funcţionarea în punctul C practic nu este posibilă deoarece
în caz că nivelul rămâne constant în rezervor şi oprim pompa, debitul ajunge la zero,
iar la o nouă pornire am fi tentaţi să credem că funcţionarea se stabilizează temporar în
C, dar în realitate caracteristica pompei este inferioară caracteristicii instalaţiei şi
ventilul de sus nu se deschide, deci debitul pompei rămâne nul. Situaţia se menţine
până când consumatorii din reţea determină scăderea nivelului sub nivelul punctului K.
În acest caz pomparea se reia la un punct de lucru stabil.
Fig. 1.5. Stabilitatea în funcţionare a unei instalaţii de pompare

cu înălţime geometrică hg variabilă.
Dacă reţeaua consumă mai puţin decât dă pompa nivelul în rezervor poate
ajunge până la nivelul punctului P, pentru care caracteristica exterioară este tangentă la
caracteristica interioară în punctul D, care este şi punct de lucru limită. Analizându-i
stabilitatea se constată că punctul D este stabil la dreapta şi labil la stânga. Aceasta
înseamnă că la cea mai mică perturbaţie negativă, debitul scade la zero fără
posibilitatea de revenire, decât după ce nivelul scade sub nivelul punctului K. De obicei
nivelele K, N, P sunt relativ apropiate ceea ce duce la o pompare intermitentă şi în
regimurile de lucru nestaţionare. De aceea se recomandă evitarea acestor situaţii în
exploatare.
Un al doilea caz de instalaţie de pompare în care pot apare puncte de instabilitate
îl constituie circuitul de pompare fără ventil de sens (fig. 1.5). Nivelul suprafeţei libere
din rezervorul de aspiraţie depăşeşte axa pompei, astfel încât pompa se amorsează prin
curgere gravitaţională a lichidului. Neexistând ventil de sens pe circuit sunt posibile
debite pozitive (de la rezervorul de aspiraţie spre rezervorul de refulare) sau negative
(de la rezervorul de refulare spre rezervorul de aspiraţie). Se presupune antrenarea
pompei în sens pozitiv, fără inversare de sens la debite negative. Presupunem o
caracteristică a pompei ca în figura 1.5, la debite pozitive şi negative. Caracteristica
exterioară (a instalaţiei) are ca punct de pornire (la Q=0) înălţimea geometrică de
pompare, hg, iar în continuare este un arc de parabolă cu concavitatea în sus pentru
Q>0 şi simetric în oglindă cu concavitatea în jos pentru Q<0. La intersecţia celor două
caracteristici se realizează punctul de lucru.
Presupunem o situaţie în care consumatorii utilizează un debit relativ mic.
Pompa funcţionând iniţial în P1, nivelul în rezervorul de refulare va creşte continuu,
debitele de lucru vor scădea pe măsură ce vor fi realizate punctele de lucru P1, P2,...P5.
Funcţionarea la debite negative nu este posibilă, chiar dacă sunt puncte de intersecţie în
acea zonă, deoarece P1, P2, ...P4 sunt puncte de lucru stabile, deci suntem pe o ramură
de stabilitate a caracteristicii interioare.
Punctul limită al stabilităţii este P5. În acest punct cele două caracteristici sunt
dH G dH R
tangente, = şi se constată că acest punct este stabil la dreapta şi labil la
dQ dQ
stânga. Nivelul în rezervorul de refulare nu poate creşte peste N5. Evoluţia fenomenului
fiind spre debite descrescătoare, acest punct de lucru va fi imediat părăsit şi echilibrul
se restabileşte în M5 care este un punct de lucru stabil, dar la debite negative. Sarcina
pompei fiind depăşită, rezervorul de refulare se va goli treptat şi pe măsură ce nivelul
va scădea, se vor atinge punctele de lucru stabile M4, M3 şi între ele până la M2. M2 este
stabil la stânga şi labil la dreapta. Evoluţia debitelor fiind crescătoare, din M2 punctul
de lucru va migra rapid spre P2 şi cu inversarea sensului de curgere. Debitul consumat
fiind în continuare mic, procesul se va relua cu creşterea nivelului în rezervorul de
refulare, şi evoluţia circulară a punctelor de lucru în ordinea P2, P3, P4, P5, M5, M4, M3,
M2, P2. La un ciclu complet se produc două inversări ale curgerii care se manifestă
brusc. Toate regimurile de lucru devin tranzitorii. Funcţionarea într-o astfel de buclă se
numeşte „pompaj”. Acest fenomen trebuie evitat pe cât posibil, lucru realizabil prin
limitarea funcţionării pompei până în vecinătatea lui P5. Punctele L3 şi L4, labile, sunt
atinse doar la o pornire a pompei când în rezervorul de refulare avem nivelul N3 sau N4.
Ele fiind labile şi pornirea fiind un regim tranzitoriu, nu este posibilă funcţionarea în
aceste puncte, ci saltul direct în punctele stabile. Din punct de vedere practic
stabilitatea trebuie analizată în întregul context al configuraţiei curbelor caracteristice
şi al particularităţilor constructive şi funcţionale ale instalaţiei în care este încadrat
generatorul hidraulic.
1.5. Disipaţii, randamente, bilanţ energetic în sistemele de pompare
Fig. 1.6. Disipaţii energetice volumice în generatoarele hidraulice (pneumatice)
Fluidul de lucru în mişcare prin spaţiile traseului dintre intrare şi ieşire ale
generatorului hidraulic determină apariţia unor disipaţii de natură hidraulică, ceea ce
face ca o parte din energia transferată să se piardă ireversibil, transformându-se în
căldură cedată mediului ambiant. Aceste disipaţii se vor numi, pierderi hidraulice, hp,
iar puterea consumată în contul lor o vom numi putere pierdută hidraulic. Dacă fluidul
ar fi ideal atunci hp=0. Aceasta înseamnă că înălţimea de pompare reală, H, provine
dintr-o înălţime de pompare teoretică, Ht, corespunzătoare unui fluid ideal din care se
scade înălţimea de pompare disipată, hp.
H t = H + hp (31)
Ansamblul rotitor compus din rotor, arbore, lagăre, etc. în mişcare de rotaţie este
frânat în anumite zone datorită unor frecări de alunecare. Astfel rotorul, fiind complet
imersat în lichid, prin suprafeţele sale exterioare, se freacă de acesta, producând aşa-
zisele frecări de disc. Orificiul prin care trece arborele prin carcasa generatorului în
exterior se etanşează pentru a împiedica curgerea fluidului în exterior sau pătrunderea
aerului din exterior. La lichide sistemul de etanşare este cu contact între suprafeţele
fixă şi mobilă, fapt ce determină apariţia unor forţe de frânare, de frecare. Susţinerea
ansamblului rotitor fiind pe lagăre cu rulmenţi sau alunecare implică nişte frecări
specifice de frânare. Aceste trei categorii de disipaţii sunt cuprinse în disipaţiile de
natură mecanică, iar puterea consumată cu aceste disipaţii se numeşte putere pierdută
mecanic.
Analizând curgerea în zona rotorului, nivelul energetic la ieşire, inclusiv
presiunea fluidului, sunt net superioare celei de la intrare. De aceea, prin exteriorul
rotorului va exista tendinţa de revenire a fluidului spre intrare. Curgerea inversă este
împiedecată printr-un sistem de etanşare dinamică fără contact cu interstiţiu foarte mic
(labirint, şicană, fig. 1.6). Etanşarea în acest caz nu este de 100%, permiţând unei
cantităţi de fluid să revină la intrarea în rotor. Debitul acesta se va numi debit pierdut,
Qp. El este tot timpul recirculat prin rotor. Puterea consumată pentru recircularea
acestui debit volumic se va numi putere pierdută volumic. Între intrarea şi ieşirea din
rotor, debitul vehiculat este suma dintre debitul real (din racorduri), Q, şi debitul
pierdut, Qp. Acest debit se va numi debit teoretic, Qt, similar apelaţiei de la înălţimea
de pompare.
Qt = Q + Q p (1.32)
Fig. 1.7. Schema de principiu a bilanţului energetic.
Făcând bilanţul puterilor enumerate se poate scrie că:

Pabs = P + P = Pu + Ppm + Ppv + Pph (1.33)
Într-o reprezentare schematică sugestivă fluxul puterii în generatoarele

hidraulice se prezintă ca în fig. 1.7. Decupând din Pabs puterea pierdută mecanic, Ppm,
rămâne puterea exprimată numai cu mărimi de natură hidraulică, Ph, puterea hidraulică.
Desprinzând din aceasta puterea pierdută volumic, Ppv, şi hidraulic, Pph, rămâne puterea
utilă, Pu, preluată de fluidul ce trece prin pompă.
În scopul evidenţierii cantitative a ponderii fiecărui proces disipativ se definesc
randamentele corespunzătoare fiecărei puteri pierdute. Randamentul mecanic va
exprima ponderea disipaţiilor mecanice în transformările energetice. Conform schemei
se pot scrie egalităţile:
Ph P − Ppm P
ηm = = abs = 1 − pm (1.34)
Pabs Pabs Pabs
Randamentul volumic va exprima ponderea disipativă a debitului recirculat:
P ' ρgQH t Q Qt − Q p Q
ηv = = = = =1− p (1.35)
Ph ρgQt H t Qt Qt Qt
Randamentul hidraulic va exprima efectul disipaţiilor hidraulice asupra înălţimii de
pompare:
Pu ρgQH H H t − hp h
ηh = '
= = = = 1− p (1.36)
P ρgQH t H t Ht Ht
Randamentul total exprimă raportul între puterea preluată de fluid, Pu, şi puterea
absorbită, Pabs.
Pu P P' P
η= = h ⋅ ⋅ u' = ηm ⋅ ηv ⋅ ηh (1.37)
Pabs Pabs Ph P
Fig. 1.8. Ponderea puterilor utilă şi disipative.

Se observă de asemenea că toate randamentele parţiale sunt subunitare, iar

produsul lor nu poate fi decât subunitar de asemenea. Ca mod de exprimare a
randamentelor se folosesc procentele (%, rezultă din înmulţirea cu 100). În fig. 1.8 se
prezintă o schemă arială de reprezentare a puterilor. Aria puterii pierdute mecanic este
ataşată ariilor rezultate din parametri hidraulici.
1.6. Calculul caracteristicii energetice exterioare
În acest scop se consideră un sistem de pompare format din pompa centrifugă,

PC, fig. 1.9, motor electric de antrenare, ME şi reţeaua hidraulică simplă (neramificată)
construită din conducte de legătură şi rezervoare de aspiraţie, Rasp şi de refulare, Rref.
Nivelele suprafeţelor libere din cele două rezervoare s-au notat cu A respectiv R. Pentru
aprecierea corectă a componentei energetice a forţelor masice s-a luat un plan de
referinţă arbitrar, fix. Traseul hidraulic se împarte în trei zone (domenii). Zona de
aspiraţie, A-a, zona generatorului hidraulic, a-r, şi zona de refulare, r-R. Pe zonele cu
disipaţii hidraulice A-a şi r-R se poate scrie ecuaţia transferului de energie, iar pe
domeniul a-r se scrie ecuaţia înălţimii de pompare. Pe fiecare zonă este valabilă ecuaţia
de continuitate. Rezultă astfel:
pA v A2 pa va2
( A − a) : zA + + = za + + +  hp A - a (1.38)
ρ Ag 2g ρa g 2 g
ρ AQA = ρ a Qa (1.39)
pr v2 p v2
(r − R) : zr + + r = zR + R + R +  hp r - R (1.40)
ρr g 2 g ρR g 2g
ρ r Qr = ρ R QR (1.41)
 p v  
2
p v 2
(a − r ) : H =  z r + r + r
 −  z a + a + a
 (1.42)
 ρ r g 2 g   ρ a g 2 g 
ρ r Qr = ρ a Qa (1.43)
Notând cu H energiile specifice totale relaţiile (1.38), (1.40) şi (1.42) devin:
H A = H a +  hp A - a (1.44)
H r = H R +  hp r - R (1.45)
H = H r − H a = H inst (1.46)
Sensul pozitiv al curgerii este ca în figură. Prin h p s-a notat suma pierderile
hidraulice în reţea care includ pierderi hidraulice distribuite pe tronsoanele de conductă
dreaptă de secţiune constantă şi pierderi hidraulice locale aferente elementelor de
legătură, curbe, coturi, ventile, etc.
Fig. 1.9. Schema unei instalaţii în circuit deschis
l v2
Pierderi hidraulice distribuite sunt calculabile cu o relaţie de forma λ unde
d 2g
λ este coeficientul de pierderi distribuite, l este lungimea tronsonului de conductă, d
este diametrul interior al conductei dacă conducta este circulară (în caz contrar se
S (aria sectiunii)
calculează diametrul echivalent, d ech = ), iar v este viteza medie
Pu (perimetrul udat)
în conductă.
v2
Pierderi hidraulice locale sunt calculabile cu o relaţie de forma ζ , unde ζ
2g
este coeficientul local de pierderi hidraulice. Pentru un tronson cu aceeaşi viteză medie
de referinţă şi având m elemente cu pierderi locale, pierderea hidraulică totală este:
 l m  v2
h p =  λ +  ζ 
 2g (1.47)
 d j =1 
Pentru n tronsoane având fiecare aceeaşi viteză medie de referinţă, vi, pierderea
hidraulică totală este:
n  m  vi2 
li
 p 
h = 
i =1 
 i d  j  2g 
 λ + ζ  (1.48)
 i j =1  
Înlocuind grupuri de termeni din (1.38), (1.40) şi (1.48) în (1.46) rezultă:

n   v2 
pR p v2 v2 l m
H inst = z R − z A + − A + R − A +   λ i i +  ζ j  i  (1.49)
ρ R g ρ A g 2 g 2 g i =1  d i j =1  2 g 
vR2 v A2
Din punct de vedere tehnic termenii, − ≅ 0 , se pot neglija deoarece în
2g 2g
rezervoare, la suprafaţa liberă, viteza este foarte mică. Pierderile hidraulice pe
tronsoane se însumează şi făcând uz de ecuaţia de continuitate, Q = vi S i , unde Si este
Q
aria secţiunilor curente, se înlocuieşte vi cu vi = . Pentru un anumit regim de
Si
.
curgere în faţa sumei se poate scoate factor comun debitul masic, m , sau volumic, Q.
Restul termenilor şi factorilor sunt constante şi se pot grupa sub o constantă K,
conform relaţiei de mai jos:
n  li m  vi2  n  li m  1  2
 
i =1 
 i d  j  2g
 λ + ζ   =   i d  ζ j  2 gS 2 Q = K ⋅ Q
 λ +  2
(1.50)
 i j =1   i =1  i j =1  i 
Sunt uzuale următoarele notaţii:
- înălţimea geometrică de pompare, hg:
hg = z R − z A (1.51)
- înălţimea statică de pompare (a instalaţiei), Hst:
 p p 
H st = hg +  R − A  (1.52)
 ρR g ρ A g 
Fig. 1.10. Caracteristica unei instalaţii în circuit deschis pentru

diverse valori ale unei rezistenţe hidraulice reglabile.
Cu aceste notaţii relaţia înălţimii de pompare a instalaţiei devine:

 p p 
H inst = hg +  R − A  + K ⋅ Q 2 = H st + K ⋅ Q 2 (1.53)
 ρR g ρ A g 
Ca structură matematică relaţia (1.53) reprezintă un arc de parabolă cu

concavitatea în sus, (fig. 1.10). Sunt frecvente cazurile când la suprafaţa liberă din cele
două rezervoare avem presiunea atmosferică. În acest caz diferenţa termenilor care
conţin presiunea devine zero şi relaţia (1.53) se reduce la:
H inst = hg + K ⋅ Q 2 (1.54)
Din această relaţie rezultă clar că în punctul de lucru al sistemului pompă – reţea
de conducte, unde înălţimea de pompare interioară este egală cu cea exterioară, energia
necesară nu este numai pentru atingerea înălţimii geometrice de pompare ci mai este
necesară o cantitate substanţială de energie pentru a învinge disipaţiile hidraulice de pe
circuitul hidraulic.
În caz că instalaţia este în circuit închis atunci în virtutea continuităţii mediului
fluid şi a egalizării forţelor masice rezultă că hg=0 şi relaţia (1.54) devine:
H inst = K ⋅ Q 2 (1.55)
Fig. 1.11. Caracteristica unei instalaţii în circuit închis pentru

diverse valori ale unei rezistenţe hidraulice reglabile.
Dacă reţeaua hidraulică este ramificată, atunci însumarea disipaţiilor pe

tronsoane paralele se face însumând debitele aferente fiecărui tronson, iar pentru
tronsoanele în serie, însumând disipaţiile corespunzătoare aceluiaşi debit. Spre
exemplificare se ia o reţea cu două ramificaţii pe traseul de refulare (fig. 1.10). Pentru
simplificarea calculelor rezervoarele s-au prevăzut deschise, instalaţia fiind în circuit
deschis. Pe tronsonul al doilea se pune un ventil de sens astfel încât să nu fie posibile
debite negative. Presiunile pe traseu se consideră sub formă relativă faţă de presiunea
atmosferică, adică valoarea zero este la presiunea atmosferică (translatarea axei
presiunilor). În nodul de ramificaţie M suma debitelor este nulă, adică:
Q1 = Q2 + Q3 (1.56)
Considerând tronsonul AM, legat în serie cu cele două tronsoane ramificate (2) şi
(3) se poate scrie caracteristica exterioară a zonei AM:
pM
H 1 = hM + + K1Q12 = f1 (Q1 ) (1.57)
γ
Ecuaţiile de transfer de energie pe tronsoanele (2) şi (3) sunt:
pM
= h2 + K 2Q22 (1.58)
γ
pM
= h3 + K 3Q32 (1.59)
γ
Fig. 1.12. Caracteristica unei instalaţii în circuit deschis

cu o ramificaţie în zona de refulare.
Analitic caracteristica exterioară rezultă eliminând pM, Q2, Q3 din ultimele patru
relaţii. Însumarea grafică este mai simplă şi oferă o precizie satisfăcătoare. În condiţiile
actuale, ţinând cont de tehnica de calcul disponibilă, se preferă totuşi tratarea analitică.
Dacă dorim debitele efective pe tronsoanele (2) şi (3) vom duce o verticală din punctul
de lucru al sistemului. Aceasta va intersecta caracteristica (2+3) în punctul P23. din
acest punct venim pe orizontală până intersectăm caracteristicile individuale ale
tronsoanelor (2) şi (3). Debitele corespunzătoare punctelor de intersecţie sunt debitele
de lucru ale celor două ramificaţii ale reţelei de conducte. Urmând acelaşi traseu se pot
construi caracteristici exterioare pentru reţele de conducte mai complicate.
CAPITOLUL 2
FENOMENUL DE CAVITAŢIE LA POMPE
Fenomenul de cavitaţie apare în curgerea lichidelor prin circuitul hidraulic al

maşinilor hidraulice. Apariţia sa este favorizată de scăderea presiunii în mediul lichid
sub limita dată de presiunea vaporilor saturaţi ai aceluiaşi lichid la temperatura de
lucru, prezenţa unor germeni de amorsare cum ar fi gazele dizolvate în lichid, particule
solide, rugozităţi ale suprafeţelor de conducere. Fenomenul în sine constă în apariţia
unor cavităţi (bule) în lichid ce conţin vapori ai lichidului şi gaze dizolvate în lichid
care se dezvoltă în jurul germenilor de cavitaţie, cresc în volum în zona presiunilor
critice, iar apoi evoluând spre zone cu presiuni peste presiunea critică, procesul este
invers până la surparea lor prin implozie. Formarea, creşterea, evoluţia, surparea
bulelor cavitaţionale este însoţită şi de alte fenomene fizice şi chimice cu efecte diverse
asupra funcţionării pompelor. Pentru înţelegerea fenomenului sunt necesare unele
precizări legate de comportarea termodinamică a lichidelor la trecerea dintr-o stare de
agregare în alta, în special trecerea din faza lichidă în cea gazoasă.
2.1. Transformări de fază în lichide
Pentru exemplificare asupra fenomenului de cavitaţie se va analiza cel mai

vehiculat lichid în sistemele de pompare care este apa. Din termodinamică se cunoaşte
diagrama de echilibru apă – abur cu parametri p=f(v), (fig. 2.1). Curbele marcate cu
T=const. reprezintă izoterme, iar curba MKN reprezintă zona de amestec de faze în
care coexistă faza lichidă cu cea gazoasă. Orice izotermă în această zonă este şi o
izobară. Izoterma ce trece prin K delimitează la stânga lui K şi pe ramura KN, zona
lichidă, iar la dreapta lui K şi pe ramura KM avem numai faza gazoasă [40].
Dacă suntem pe o izotermă care trece prin domeniul de amestec L+G,
parcurgerea zonei izobare are loc numai cu aport de căldură din exterior. Se spune că
lichidul fierbe, temperatura şi presiunea rămân constante, iar căldura consumată este
echivalentă cu căldura latentă de fierbere (necesară schimbării stării de agregare).
Presupunem că ne aflăm în lichidul dintr-o maşină hidraulică, într-o zonă unde
presiunea scade sub presiunea critică a vaporilor saturanţi şi ne deplasăm pe izoterma
corespunzătoare temperaturii de lucru. În momentul intersectării curbei K – N, tendinţa
de scădere a presiunii, consumă un lucru mecanic, deci o energie transmisă gazelor
conţinute în cavităţi (bule) care duce la destinderea lor (creşterea volumului).
Diagrama din fig. 2.1. b) reprezintă variaţia presiunii cu temperatura. Curbele
reprezintă zonele de amestec a câte două faze, iar domeniul dintre curbe sau dintre
curbe şi axe caracterizează stările unice, S, L sau G. Punctul unde se intersectează cele
trei curbe de amestec este aşa-zisul punct triplu al apei în care coexistă toate cele trei
2 – Fenomenul de cavitaţie la pompe 39
faze: S, L, G. Trecerea dintr-o fază în alta se face de obicei prin aport termic din
exterior. Dacă în lichid temperatura rămâne constantă, izoterma A – B, şi se depăşeşte
pragul de amestec, o mare parte din lichid se transformă în gaz. Desigur procesul este
de scurtă durată, deoarece în pompă are loc un transfer energetic care duce implicit şi
la creşterea presiunii, astfel încât se revine la starea lichidă.
a) b)
Fig. 2.1. Diagrame ale fazelor apei şi evoluţia L – G pentru transformarea izotermă
Prezenţa mai multor componente în mediul lichid (gaze, impurităţi solide)

influenţează sensibil fenomenele de trecere dintr-o fază în alta conform celor enunţate
mai sus. Caracterul dinamic al transformărilor de fază împreună cu prezenţa mai
multor componente complică foarte mult procesele reale şi adoptarea unor modele de
studiu adecvate.
2.2. Evoluţia şi regresul cavităţilor în curgerea unui lichid. Zone cavitaţionale.
În maşinile hidraulice şi în instalaţiile hidraulice prin care se vehiculează lichide

sunt zone în care regimul de curgere favorizează apariţia cavitaţiei. Parametrul esenţial
în dezvoltarea cavitaţiei este presiunea, care evoluând descrescător de-a lungul
curentului până la o valoare minimă situată sub valoarea critică a lichidului de lucru
urmată apoi de o creştere, favorizează apariţia în lichid a unor cavităţi ce conţin vapori
ai lichidului şi gaze dizolvate în lichid. O astfel de evoluţie a presiunii lichidului poate
fi pusă în evidenţă la curgerea într-un tub Venturi la numere Reynolds mari, fig. 2.2.
Tubul fiind în poziţie orizontală, componenta z de poziţie nu afectează regimul
presiunilor. Componenta statică, presiunea şi cea dinamică dată de viteză, ale energiei
fluidului sunt afectate direct de variaţia secţiunilor în lungul tubului Venturi. În
secţiunea minimă viteza fluidului fiind maximă, implică un minim al presiunii,
accentuat şi de disipaţiile hidraulice produse până în acea secţiune. În diagrama din
40 Fenomenul de cavitaţie la pompe – 2
figura 2.2 sub tubul Venturi se reprezintă linia piezometrică. În această diagramă se
trasează palierul presiunii critice, adică presiunea la care încep să apară cavităţi în
lichid [40].
Fig. 2.2. Creşterea şi descreşterea cavităţilor într-un tub Venturi.
O condiţie necesară pentru a apare cavităţile este existenţa germenilor în lichid.

Acestea sunt particule solide în suspensie, de dimensiuni oricât de mici şi gaze care au
fost dizolvate în lichid. Apa în mod natural conţine aer dizolvat. Cantitatea de aer
dizolvat depinde în primul rând de temperatură şi este invers proporţională cu ea.
Presupunem că regimul de curgere prin tubul Venturi este cu viteză suficient de mare
astfel încât minimul presiunii, al liniei piezometrice, pmin, să fie sub presiunea critică,
pcr, a transformării de fază la temperatura fluidului de lucru. Până în punctul A lichidul
evoluează imperturbabil împreună cu germenii de cavitaţie care nu au nici un efect.
Depăşind pragul dat de punctul A pe frontiera germenilor încep să se dezvolte
cavităţi ce conţin gaze dizolvate anterior în lichid şi vapori ai lichidului. Cavităţile
cresc în volum pe zona descrescătoare a presiunii, dar creşterea continuă şi pe zona
crescătoare până spre punctul B când presiunea creşte peste pragul presiunii critice.
Din acest moment are loc regresia rapidă a volumului cavităţilor urmată de surparea lor
prin implozie. Acest fenomen se manifestă ca urmare a creşterii presiunii lichidului din
jurul bulei de cavitaţie. Aceasta duce la deplasarea frontierelor dintre faze, astfel încât
bulele de gaz sunt realmente „strivite” de lichid. Pe interfaţa lichid-gaz apare un
transfer de masă prin condensarea vaporilor şi dizolvarea gazelor. Procesul natural este
foarte lent în comparaţie cu evoluţia de aici. Mediul fiind elastic se produc oscilaţii ale
frontierelor bulei, mişcări secundare, jeturi de lichid spre interiorul cavităţilor,
fenomene electro-chimice etc. oscilaţiile şi impactul frontierelor interfazice produc
vibraţii în lichid, percepute în exterior ca nişte zgomote specifice.
Surparea bulelor în vecinătatea pereţilor solizi are ca efect solicitarea puternică a
acestora la strivire, iar în timp materialul obosind se desprind particule mici din zona
respectivă. După un timp mai îndelungat suprafaţa afectată de implozia bulelor de
cavitaţie pierde o cantitate însemnată de material, vizibilă şi cu ochiul liber, sub forma
unor caverne cu aspect spongios. Îndepărtarea aceasta de material se mai numeşte
eroziune cavitaţională şi se constituie într-unul din efectele fenomenului de cavitaţie.
Datorită acestor efecte distructive ale fenomenului de cavitaţie au fost stimulate
cercetările ştiinţifice în acest domeniu, începând cu secolul al XIX-lea. La început s-au
căutat explicaţii asupra distrugerilor cavitaţionale apărute la elicele navale şi la
turbinele hidraulice.
2.3. Modele matematice ale bulei de cavitaţie.
Din multitudinea de modele construite până în prezent se prezintă două care pun
în evidenţă aspecte legate de efectele fenomenului de cavitaţie şi de echivalări de
presiuni în calculul caracteristicilor de cavitaţie. Evoluţia bulei de cavitaţie poate fi
privită ca un proces discontinuu, o succesiune de stări de echilibru, fără a implica
timpul, sau fără a conta viteza (repeziciunea) cu care au loc transformările. Acest
model este numit „quasistatic”. Celălalt model ia în considerare echilibrul dinamic şi
variaţia continuă în timp a parametrilor care influenţează dezvoltarea şi regresul
bulelor de cavitaţie. Acest model mai este denumit „modelul dinamic”.
Modelul „quasistatic” [40] consideră că bula de cavitaţie are o formă sferică,
este umplută cu vapori ai lichidului în amestec cu gaze degajate din lichid ca urmare a
scăderii presiunii. Dimensiunea (diametrul) bulei gazoase se modifică ca urmare a
variaţiei presiunii din lichidul înconjurător. Caracterul static al modelului constă în
faptul că se consideră variaţia presiunilor ca fiind foarte lentă (succesiuni de stări
statice de echilibru). Cavitatea sferică cu diametrul d, conţinând deci gaze în amestec a
căror presiune totală este  p g şi vapori ai lichidului având presiunea pv se găseşte
imersată în faza lichidă care exercită pe suprafaţa sa presiunea exterioară p. Pe
suprafaţa de separaţie lichid – gaz apar şi forţe tangenţiale date de fenomenul de
tensiune superficială, τ, (fig. 2.3).
Fig. 2.3. Evoluţia bulei de cavitaţie sub acţiunea presiunii exterioare
Cavitatea fiind considerată sferică în orice secţiune plană diametrală, forţele

rezultate din presiuni şi tensiuni sunt în echilibru conform relaţiei:
πd 2
4
[
p − ( p g + pv ) + πdτ = 0 ] (2.1)
Explicitând diferenţa p-pv, relaţia (2.1) devine:

τ
p − pv =  p g − 4 (2.2)
d
Se acceptă faptul că presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului, pv, la temperatura
T depinde numai de natura lichidului şi temperatura sa (identică cu T). Rezultă că
membrul stâng al relaţiei (2.2) este bine determinat. Tensiunea superficială, τ, nu se
modifică sensibil cu temperatura T în domeniul uzual. Presiunea gazelor dizolvate şi
degajate trebuie exprimată funcţie de o stare de referinţă sau iniţială în care se cunoaşte
valoarea parametrilor de stare. Deoarece nu apare un aport termic din exterior şi
temperatura nu se modifică între două stări consecutive se acceptă transformarea
izotermă ca fiind adecvată acestui caz, adică pV=const=mRT. De asemenea se
neglijează schimbul de masă prin interfaţa lichid-gaz. Notăm cu zero starea iniţială a
bulei pentru care se cunosc parametri de stare. Aplicând legea transformării izoterme:
πd 3 πd 03
6
 pg = 6
p g0 =mRT (2.3)
Înlocuind în (2.2) rezultă:

3
d  τ
p − pv =  0 
d 
p g0 −4
d
= f (d ) (2.3)
În această relaţie, p – pv este diferenţa între presiunea exterioară bulei de

cavitaţie şi cea a vaporilor necesară pentru a avea echilibru static. Alura curbei indică
un extrem (minim) căruia îi corespunde valoarea limită a diametrului bulei de cavitaţie
până la care echilibrul este stabil. Peste această valoare echilibrul este instabil cu
evoluţie necontrolată. Valoarea extremă a presiunii o vom nota ca presiune critică, pcr.
Valorile critice rezultă pe cale matematică prin derivare în raport cu diametrul d ca
modalitate de a determina extremele funcţiei. Valoarea lui d care anulează derivata o
vom nota cu dcr, diametrul critic, pentru care apoi se calculează pcr din relaţia (2.4).
∂p 3d 03  p g 0
= 0  d cr = (2.5)
∂d 4τ
8 1 8 4τ
pcr − pv = − τ =− τ (2.6)
3 d cr 3 3d 0  p g 0
3
Se observă că pcr este inferioară presiunii vaporilor saturanţi. Dacă luăm în

considerare diferite valori ale diametrului d0, diametrul germenilor de cavitaţie la starea
iniţială vor rezulta valorile din Tabelul 2.1. Datele de referinţă au fost: τ=0,0735 N/m,
pg0 ≅ pat ≅ 105 N/m2.
Valorile din tabel arată că diferenţa de presiune între pcr – pv devine
semnificativă la germeni de cavitaţie de ordinul sutime de mm. La germeni mai mari
diferenţa este nesemnificativă. Deoarece majoritatea lichidelor industriale conţin
germeni mai mari decât o sutime de mm, în calcule se poate face aproximaţia că pcr≅pv.
Astfel în calculul caracteristicii de cavitaţie făcând această precizare se poate calcula
limita efectelor hidrodinamice ale cavitaţiei.
Tabelul 2.1. Valorile presiunii critice funcţie de diametrul iniţial al germenilor de cavitaţie.
d0
0,01 0,1 1 10
[mm]
pcr − pv
ρg -0,6 -0,02 -0,0006 -0,00002
[m]
Dacă lichidul este supus unui tratament „antigermeni” prin presurizare

îndelungată se accentuează dizolvarea gazelor în lichid, obţinându-se bule foarte mici.
După acest tratament lichidul se comportă ca o bară solidă supusă la întindere, deci la
presiuni negative destul de avansate, până se declanşează dezvoltarea rapidă a
cavităţilor şi ruperea coloanei de lichid. Un astfel de lichid dacă este supus la fierbere,
nu fierbe la 100°C ci la temperaturi mult mai mari, chiar dacă presiunea la suprafaţa
liberă este presiunea atmosferică normală.
Modelul dinamic [4] consideră bula sferică de cavitaţie în mişcare radială în
interiorul unui lichid incompresibil şi fără frecări. Se consideră raza bulei R=R(t),
(t=timpul) şi r=raza curentă în lichid (r>R). Se consideră potenţialul mişcării:
R 2 dR
Φ=− (2.7)
r dt
Viteza radială:
∂Φ R 2 dR
u= = 2 (2.8)
∂r r dt
Viteza de deplasare a frontierei bulei gazoase în lichid:
dR
U= (2.9)
dt
Ecuaţia Bernoulli (neglijând efectul câmpului gravitaţional) scrisă între punctul curent
de viteză u şi presiune p şi punctul de la infinit unde viteza este zero, iar lichidul are
densitatea ρ:
∂Φ u 2 p p∞
+ + = (2.10)
∂t 2 ρ ρ
Condiţiile la limită pentru punctul de la infinit sunt: r→∞, p→p∞, u=0, Φ=0. Acest
model nu reflectă schimbul de masă pe frontiera bulei prin condensări sau vaporizări,
respectiv difuzia gazelor în şi din masa lichidului prin frontiera de separaţie lichid-gaz.
Dacă plasăm sistemul de referinţă în centrul bulei şi se aplică relaţia (2.10) pentru
interfaţa bulei, r=R, u=U şi utilizând valoarea presiunii determinate la modelul static,
rezultă ecuaţia diferenţială:
2
d 2R 3  dR  1 τ R03 
R
dt 2
+  
2  dt 
= − 
ρ 
p ∞ − p v + 2 −
R R3
p g0  (2.11)

Modelul are la bază o lucrare a fizicianului englez J.W. Strutt (Lord Rayleigh)
din 1917. Lucrarea a fost scrisă la sugestia inginerului C.A. Pearsons, creatorul turbinei
axiale cu abur şi realizatorul primului tunel hidrodinamic pentru cercetarea
fenomenului de cavitaţie în 1895. Această lucrare deschide de fapt etapa modernă a
cercetării fenomenului de cavitaţie. Interesul pentru acest fenomen fiind stimulat de
primele efecte distrugătoare ale cavitaţie apărute la elicele de nave şi la turbine.
2.4. Fenomenul de cavitaţie şi capacitatea de aspiraţie a pompelor
Conform celor enunţate anterior se poate observa că odată amorsat fenomenul de

cavitaţie se dezvoltă continuu în caz că presiunea scade în continuare sub presiunea
critică. În cazul pompelor, dacă luăm în considerare circuitul hidraulic cuprins între
aspiraţie şi refulare, în regim dinamic de curgere se constată că presiuni minime se
înregistrează în zona paletajului rotoric din vecinătatea intrării. Deci această zonă va fi
sensibilă la cavitaţie şi în caz că presiunea minimă se situează sub presiunea critică şi
există germeni de cavitaţie, aceasta se declanşează imediat. Gradul de dezvoltare al
cavitaţiei depinde de diferenţa între presiunea critică şi cea minimă din rotor. Se pune
întrebarea până unde poate creşte această diferenţă, pentru că experimental s-a
constatat că la un moment dat curgerea se întrerupe prin întreruperea continuităţii vânei

de lichid. Cavităţile se manifestă ca nişte zone de discontinuitate în volumul de control
cuprins între limitele geometrice ale pompei. Practic întreruperea vânei de lichid duce
la dezamorsarea pompei şi deci încetarea funcţionării. Acesta este efectul extrem al
cavitaţiei pentru că de la declanşare şi până la dezamorsare cavitaţia se manifestă prin
zgomote, vibraţii, alterarea parametrilor energetici şi în timp se produce eroziunea
cavitaţională.
În cazul unei pompe care aspiră lichidul printr-o conductă (nu este submersibilă)
există o legătură între presiunea de la suprafaţa liberă a lichidului şi înălţimea de la
care poate aspira pompa (fig. 2.4).
Pentru ca lichidul să urce pe conducta de aspiraţie este necesar să apară
depresiune la intrarea în pompă astfel încât presiunea de la suprafaţa liberă a lichidului
să determine curgerea spre pompă. Notăm diferenţa de cotă între centrul de greutate al
secţiunii de la aspiraţie şi suprafaţa liberă a lichidului aspirat cu hgs, înălţimea
geometrică de aspiraţie. Aceasta este limitată ca valoare de natura lichidului vehiculat
şi presiunea de la suprafaţa liberă. Cazul cel mai frecvent este cel al presiunii
atmosferice la suprafaţa liberă, caz în care pentru similitudine se poate lua experienţa
lui Torricelli (1644). Luând un tub de sticlă închis etanş la unul din capete, lung de
aproximativ 1 m, se umple cu mercur, după care se întoarce cu partea liberă într-un vas
cu mercur. Se constată că indiferent cât introducem tubul în mercur, în limita
aproximativă cuprinsă între zero şi (1000 – 760) mm, înălţimea coloanei de mercur,
hgs_m, rămâne constantă. Spaţiul gol din tub este umplut cu vapori de mercur (în mercur
nu se dizolvă gaze). Echilibrul este static şi se produce între presiunea de la suprafaţa
liberă a lichidului şi presiunea dată de vapori şi coloana lichidului din tub, deci:
Fig. 2.4. Similitudinea între experienţa lui Torricelli şi capacitatea de aspiraţie a unei pompe.
pat = ρm ghgs m + pvap (2.12)

Din (2.12) rezultă înălţimea geometrică (statică) de aspiraţie pentru mercur:
pat − pvap
hgs m = (2.13)
ρm g
La temperatura de până la aproximativ 20°C, pvap, este relativ neglijabilă (mică).
Rezultă că hgs m este echivalentul în mm Hg al presiunii atmosferice. În cazul apei
echivalentul în metri al presiunii atmosferice este aproximativ de 10 m. Aceasta
înseamnă că presiunea atmosferică, în caz de depresiune maximă, nu poate ridica
coloana de lichid mai mult de aproximativ 760 mm la mercur şi 10 m la apă. Pentru
toate acestea s-a arătat că sunt valabile în regim static. În regim dinamic aceeaşi
presiune atmosferică trebuie să acopere şi căderea de presiune datorită disipaţiilor
hidraulice, deci în consecinţă înălţimea geometrică de aspiraţie maximă (hgs)max va fi
mai mică. Vom numi capacitatea de aspiraţie a unei pompe, înălţimea geometrică de
aspiraţie maximă, (hgs)max. Deoarece la limita (hgs)max apare fenomenul de cavitaţie şi în
exploatare acceptăm un anumit grad de dezvoltare al cavitaţiei rezultă necesitatea
exprimării cantitative a fenomenului de cavitaţie în pompe.
2.5. Efectele fenomenului de cavitaţie.
Aşa cum s-a mai arătat anterior, fenomenul de cavitaţie are un efect perturbator
asupra curgerii în zona rotorică a pompelor centrifuge. Dezvoltarea cavităţilor în masa
de lichid determină funcţionarea cu un mediu bifazic cu concentraţie volumică sau
raport volumic între faze aleator şi variabil în timp. Efectele fenomenului de cavitaţie
se grupează în trei categorii şi se vor trata funcţie de manifestarea lor în timp.
1) Zgomote şi vibraţii: implozia bulelor de cavitaţie produce un zgomot specific.
Acesta se manifestă odată cu apariţia primelor bule de cavitaţie. Vibraţiile se resimt
datorită variaţiei în volum a cavităţilor şi a distribuţiei lor neuniforme în canalele
rotorice
2) Efecte hidrodinamice: în zonele unde apar cavităţi se modifică regimul de
curgere. Fluidul conţinând cavităţi va avea o densitate mai mică fapt ce va influenţa
negativ (diminuare) înălţimea de pompare, puterea absorbită, debitul. Densitatea
amestecului scade proporţional cu creşterea concentraţiei de bule cavitaţionale ceea
ce înseamnă că gradul de dezvoltare al cavitaţiei în pompă poate fi evaluat prin
influenţa asupra parametrilor energetici. Această proprietate va fi folosită la
determinarea experimentală a caracteristicii de cavitaţie.
3) Distrugeri cavitaţionale: Fenomenele complexe care însoţesc formarea,
dezvoltarea şi implozia cavităţilor pe suprafeţele solide ale canalului rotoric produc
în timp mai îndelungat decât primele două, erodarea locală a materialului solid.
Aceasta se datorează efectelor mecanice cu caracter pulsatoriu ale imploziei
cavitaţionale produse pe suprafeţe extrem de mici, care afectează structura internă a
materialului. În timp, se produc dislocări de material şi distrugerea se extinde pe
suprafeţe tot mai mari şi în profunzime. Distrugerea materialului se produce şi

datorită coroziunii chimice, coroziunii electrochimice şi coroziunii mecanice, care
apar în fenomenul imploziei bulei cavitaţionale.
Se impune, deci, evitarea apariţiei cavităţilor, cu toate fenomenele pe care le
generează : eroziune de material, vibraţii, zgomote, perturbarea fluxului hidrodinamic
şi alterarea caracteristicilor energetice ale maşinilor hidraulice. Acest lucru se poate
obţine prin evitarea apariţiei presiunii critice în fluxul hidrodinamic.
Fenomenul de cavitaţie este prezent în pompele hidrodinamice cu toate efectele
sale prezentate anterior. Condiţiile de la aspiraţie sunt cele ce determină atingerea unor
presiuni minime pe paletele rotorului, egale cu presiunea de vaporizare, ceea ce va
conduce la apariţia fenomenului de cavitaţie în pompe şi chiar la dezvoltarea sa.
Zonele sensibile la cavitaţie ale pompelor sunt, pe lângă cea a rotorului, localizate
în camera spirală la pinten şi în statorul cu palete. Cele mai sensibile zone sunt însă
cele de pe dosul şi faţa paletelor rotorului, în apropierea bordului de atac.
În vederea optimizării construcţiei pompelor, a exploatării eficiente din punct de
vedere cavitaţional, este necesar să se stabilească unele criterii ce definesc stadiul
cavitaţional, înălţimea maximă de aspiraţie precum şi curbele lor caracteristice la
cavitaţie.
În continuare se prezintă o metodă modernă de definire a acestor mărimi
elaborată de academician I. Anton [4].
2.6. Înălţimea de aspiraţie
Pompele de toate tipurile au rolul de a aspira lichidul dintr-un bazin situat de

obicei la o cotă inferioară şi de a-l transmite într-unul situat la o cotă superioară faţă de
axul pompei. În aceste cazuri la intrarea în pompă se produce depresiune în raport cu
presiunea atmosferică. De multe ori rezervorul de la aspiraţie este amplasat deasupra
axului pompei, rezultând o suprapresiune la intrarea în pompă.
Cota de instalare a pompei în raport cu nivelul lichidului de pompat din bazinul
de aspiraţie este definită ca înălţimea geometrică de aspiraţie Hgs. Pentru determinarea
valorii maxime a înălţimii geometrice de aspiraţie se scrie ecuaţia transferului de
energie sub forma dată de Bernoulli între următoarele puncte caracteristice, fig. 2.5:
- A, aflat la suprafaţa liberă a lichidului din bazinul de aspiraţie,
- O, aflat la intrarea în rotor şi
- M, punctul de presiune minimă, aflat în rotorul pompei.
Pe porţiunea AO este prezentă numai mişcarea absolută iar pe porţiunea OM fiind
în interiorul rotorului se manifestă mişcarea de transport şi mişcarea relativă.
Se obţine atunci pentru porţiunea AO:
p A v A2 p v2
+ + z A = O + O + zO +  hpA.− O (2.14)
ρg 2 g ρg 2g
din care rezultă:
Fig. 2.5. Schema de instalare la aspiraţie a unei pompe centrifuge [4]
p A − pO v A2 − vO2
zO − z A = H g s + a0 D2 = + −  hpAO (2.15)
ρg 2g
La suprafaţa liberă a lichidului v A ≅ 0 , deci:
p A − pO vO2
H gs max = − −  hpA − O (2.16)
ρg 2g
Dacă presiunea de la intrarea în pompă scade la presiunea vaporilor saturanţi, pv
corespunzătoare temperaturii lichidului de lucru, se obţine:
p A − pV vO2
H g smax =
ρg
−
2g
− h pA − O (2.17)
Dacă la aspiraţie se supradimensionează conducta astfel încât pierderile

hidraulice devin neglijabile, atunci se poate scrie:
vO2 p
 hp A−O ≅ 0 şi 2g
≅ 0 , deci H gs max ≅ at ≅ 10,33 mca
ρg
(2.18)
Deci înălţimea geometrică maximă de aspiraţie teoretică este de circa 10 metri

coloană de apă (mca) rece. În realitate această mărime este sub 10 mca în funcţie de
tipul pompei şi natura lichidului pompat. În cazul pompelor centrifuge
H gs max ≅ 6 .. 8 mca , fiind cu atât mai redusă cu cât turaţia caracteristică (nq) a
pompei este mai mare. În cazul pompelor axiale Hgs are valori negative şi pompa
funcţionează înecat, având contrapresiune pe aspiraţie.
2.7. Coeficienţi de cavitaţie [4]
În vederea caracterizării din punct de vedere cavitaţional a pompelor se definesc

coeficienţii de cavitaţie. Pentru determinarea lor se scriu relaţiile transferului de
energie între punctele A-O şi O-M, (fig. 2.5).
p A v A2 pO vO2
+ + zA = + + zO +  h p A − O (2.19)
ρg 2 g ρg 2 g
pO wO2 − uO2 pM wM2 − uM2
+ + zO = + + z M +  h pO − M (2.20)
ρg 2g ρg 2g
De aici rezultă presiunea minimă din rotor.
pA vA2 wO2 − uO2 wM2 − uM2 vO2
pM = + + (zM − zA ) + − − hpA−O − hpO−M − (2.21)
ρg 2g 2g 2g 2g
Dacă se ţine cont că: zM − z A = ± H gS + aM D2 unde aM = f (nq ) < 1
p A = pa t şi v A = 0 şi se înlocuieşte în (2.21), valoarea presiunii din punctul M
va fi:
pat wO2 − uO2 wM2 − uM2 vO2
pM = − HgS − aM D2 + − − − hpA−O − hpO−M (2.22)
ρg 2g 2g 2g
Incipienţa cavitaţiei corespunde cu scăderea presiunii minime din punctul M la
presiunea de vaporizare pv.
Se defineşte rezerva de energie:
pmin − pv
σ rez = (2.23)
ρg H
În punctul M unde pM = pmin şi vM = vmax aceasta va fi :
pmin − pv
σ rez = (2.24)
ρg H
 p − pv H gs  hpA − O 
σ rez =  at − − −

 ρ gH H H 
(2.25)
−
 wM2 − uM2 wO2 − uO2
 − +
vO2
+
 hpOM + aM D2 
 2 gH 2 gH 2 gH H H 
sau : σ rez = σinst − σ p unde :
pat − pv H gs  hp A − O
σinst = − − (2.26)
ρgH H H
+ O +  pOM + M 2
wM2 − uM2 wO2 − uO2 v2 h a D
σp = − (2.27)
2 gH 2 gH 2 gH H H
σinst reprezintă coeficientul de cavitaţie al instalaţiei, deoarece caracterizează
condiţiile exterioare pompei şi anume cele ale circuitului de aspiraţie. În cazul când
rezervorul de aspiraţie este plasat deasupra cotei axului pompei :
pi p
− v + H g s −  hp A − O
ρg ρg
σinst = (2.28)
H
unde: pi este presiunea din rezervorul de la aspiraţie.
σp este coeficientul de cavitaţie al pompei. Acesta depinde de geometria maşinii,
de hidrodinamica curentului precum şi de natura lichidului pompat, mai cu seamă prin
termenul  h pO − M .
Coeficienţii σinst şi σp diferă fundamental din punct de vedere al sensului fizic,
însă în momentul incipienţei cavitaţiei ei au valori egale.
La baza definirii şi exprimării coeficienţilor de cavitaţie σinst şi σp stă ideea
separării elementelor interioare specifice pompei de cele exterioare, caracteristice
reţelei de la aspiraţie. Analizând rezerva de energie se pot defini diferitele stadii
cavitaţionale
σrez > 0  σinst > σp şi pmin >p v  funcţionare fără cavitaţie,
σrez = 0  σinst = σp şi pmin = p v  cavitaţie incipientă
σrez < 0  σinst < σp şi pmin< p v  funcţionare în cavitaţie
Dacă se introduc notaţiile:
2 2
w  u 
K p max =  M  − 1, K u =  M  − 1 (2.29)
 wO   uO 
relaţia lui σp se mai poate scrie:
σ p = K p max
wO2 u2 v2
− Ku O + O +
 hpO− M + aM D2 (2.30)
2 gH 2 gH 2 gH H H
unde Kp max şi Ku sunt coeficienţi de viteză.
2.8. Înălţimea de aspiraţie pozitivă netă şi căderea dinamică de presiune
În analiza funcţionării pompelor şi în exploatarea lor se utilizează noţiunea NPSH

(Net Positive Suction Head = Înălţimea Netă Pozitivă la Aspiraţie) şi căderea dinamică
de presiune Δhi.
În practica exploatării pompelor sunt utilizate astăzi, două noţiuni ce derivă din
NPSH :
- NPSHd - înălţimea de aspiraţie pozitivă netă disponibilă
- NPSHc - înălţimea de aspiraţie pozitivă netă cerută

Aceste mărimi utilizate în literatura americană se pot evidenţia dacă se reprezintă
linia energetică şi linia piezometrică pe desfăşurata firului fluid aM, fig. 2.6.
Fig. 2.6 Diagrama liniilor energetice şi piezometrice
pa va2 pmin
NPSH c = + − (2.31)
ρg 2 g ρg
pa va2 p
NPSH d = + − v (2.32)
ρg 2 g ρg
Ţinând cont de aceste relaţii se poate scrie:
pmin − pv
= NPSH d − NPSH c (2.33)
ρg
Dacă se scriu ecuaţiile transferului de energie ca şi în cazul anterior, între
punctele a şi 1 respectiv 1 şi M se obţine :
pat − pv
NPSH d = − H g s −  hp A − O (2.34)
ρg
wM2 − u M2 w12 − u12 v12
NPSH c = − + + a M D +  h pO − M (2.35)
2g 2g 2g
Se observă că termenii care definesc NPSHd sunt independenţi de construcţia
pompei şi sunt funcţie de condiţiile de amplasare ale pompei în instalaţie.
Parametrul NPSHc este o caracteristică a pompei, ea depinde de geometria
acesteia şi variază cu debitul Q şi turaţia maşinii.
După cum se observă, există o legătură directă între coeficienţii de cavitaţie şi
NPSH :
σinst ⋅ H = NPSH d (2.36)
σ p ⋅ H = NPSH c (2.37)
La construirea unei staţii de pompe se pune problema determinării corecte a

nivelului la care trebuie aşezată axa pompei. Pentru calculul valorii maxime a lui Hgs se
poate aplica relaţia (2.26):
pat − pv
H gs = −  hpA − O − σinst ⋅ H (2.38)
ρg
σinst
Pentru ca sistemul să funcţioneze fără cavitaţie σinst > σp, raportul K σ = ,
σp
denumit coeficient de siguranţă la cavitaţie, trebuie să fie supraunitar, deci :
pat − pv
H gsadm = −  hpA − O − K σ ⋅σ p ⋅ H (2.39)
ρg
Deoarece : σ p ⋅ H = NPSH c se mai poate scrie:
pat − pv
H gsadm = −  hp A − O − K σ NPSH c (2.40)
ρg
În mod obişnuit se alege Kσ = 1,5........2,0
Dacă pentru o pompă nu se cunoaşte valoarea σp, se pot utiliza valori care rezultă
pe baza unor relaţii deduse statistic:
4
σ p = 2,29 ⋅ 10 − 4 ⋅ ns3 (I. Anton) (2.41)
4
σ p = 2,2 ⋅ 10− 4 ⋅ ns3 (G. Proscura) (2.42)
4
−4
σ p = 2,0 ⋅ 10 ⋅ n 3
s (A. Stepanoff) (2.43)
În literatura germană se foloseşte denumirea de cădere dinamică de presiune Δhi.
Astfel, se notează suprapresiunea disponibilă la intrarea în pompă cu Δhd şi se
defineşte ca diferenţă dintre presiunea totală a curentului, corespunzător celui mai înalt
punct din camera de aspiraţie din pompă şi presiunea de vaporizare a lichidului.
 p1 v12  pv
Δhd =  +  − (2.44)
 ρg 2 g  ρg
Căderea dinamică de presiune Δhi reprezintă variaţia totală a presiunilor de la intrarea
în pompă până în punctul de pe paletă, unde se manifestă presiunea minimă:
 p1 v12  pmin
Δhi =  +  − (2.45)
 ρg 2 g  ρg
După cum se observă :
NPSH c = Δhi (2.46)
NPSH c = Δhd (2.47)
2.9. Curbe caracteristice teoretice de cavitaţie
Coeficientul σp pentru un regim oarecare de debit Qx se poate scrie:
σ px = K p max
2
wOx u2
− K u Ox + Ox +
v2  h pOMx + aMx D2 x (2.48)
2 gH x 2 gH x 2 gH x Hx Hx
NPSH c = Δhix = σ px H x (2.49)
Când variază debitul Qx variază şi σinst, NPSHd respectiv Δhid
− gS −  pA − Ox
pat pv H h
σinstx = − (2.50)
ρgH X ρgH x H x Hx
NPSH c = Δhd x = σinstx H x (2.51)
Prin suprapunerea curbelor interioare şi exterioare de cavitaţie, ca în fig.2.7,
rezultă că în punctele A şi B de intersecţie a acestora, NPSHc = NPSHd sau σp = σinst,
este respectată condiţia de incipienţă condiţională.
Fig. 2.7. Curbele interioare şi exterioare de cavitaţie [40]
La debite QB < QX < QA funcţionarea este normală, iar pentru QX < QB şi QX >
QA funcţionarea este în cavitaţie sau chiar supercavitaţie.
Se observă că o curbă interioară de cavitaţie cât mai plată şi cât mai joasă este de
dorit în exploatarea pompelor, deoarece se lărgeşte zona de debite în care aceasta
funcţionează fără cavitaţie. Zona de funcţionare fără cavitaţie se poate lărgi şi dacă se
acţionează asupra condiţiilor exterioare, pentru a creşte NPSHd.
2.10. Determinarea înălţimii geometrice maxime de aspiraţie, Hgsmax, funcţie de

NPSHc al unui punct de lucru al pompei dintr-o instalaţie
Cele prezentate începând cu paragraful 2.6. sunt utilizate în cercetarea ştiinţifică

a fenomenului de cavitaţie. În practica inginerească, când se proiectează o instalaţie, o
reţea de conducte, un sistem de transport sau vehiculat fluide, etc., în final funcţie de
parametrii nominali de funcţionare, (Q, H), se alege pompa optimă pentru acest punct
de lucru. Alegerea se face pe baza datelor de catalog oferite de producător. În acelaşi
catalog producătorul oferă şi caracteristica de cavitaţie, unde pentru debitul nominal se
identifică valoarea NPSHcat. Această valoare numerică exprimată în metri se utilizează
la determinarea cotei limită de instalare a pompei în raport cu nivelul apei din
rezervorul (bazinul) de aspiraţie.
Funcţie de configuraţia terenului, a aducţiunii de la sursă la aspiraţia pompei, se
calculează pierderile pe circuitul de aspiraţie. Acestea intră în relaţia dedusă pentru
caracteristica exterioară de cavitaţie (a instalaţiei), fig. 2.5. şi relaţia (2.34) unde pv se
va înlocui cu pvap care pune în evidenţă faptul că este vorba de presiunea vaporilor
saturanţi ai lichidului la temperatura de lucru din instalaţie.
pat − pvap
NPSH d = − H g s −  hp A−O (2.52)
ρg
La limita efectelor hidrodinamice ale cavitaţiei tolerate în pompă (condiţie în
care a fost determinat NPSHcat) cele două mărimi sunt egale, NPSHd = NPSHcat (sau
NPSHc). Deci se introduce în relaţia (2.52):
p − pv
NPSH d = NPSH cat = at − H g s −  hp A−O (2.53)
ρg
Dacă NPSHcat în această ipoteză este o valoare limită atunci şi Hgs va reprezenta
o valoare limită, şi anume limita cotei maxime de aspiraţie a pompei prin depresiune pe
circuitul de aspiraţie, notată cu Hgsmax.
p − pv
H g s max = at − NPSH cat −  h p A − O (2.54)
ρg
Din relaţia (2.54) se observă că dacă până la 20°C primul termen este aprox. 10
m, ceilalţi doi termeni sunt hotărâtori pentru nivelul minim al apei din rezervorul de
aspiraţie. În cazul neîncadrării în cerinţe rămân două alternative: altă pompă având
caracteristica de cavitaţie mai bună (eventual cu impulsor) sau simplificarea circuitului
de aspiraţie.
Nivelul de referinţă [57] în rezervorul de aspiraţie este suprafaţa liberă, iar la
pompă depinde de tipul de rotor şi poziţia axei de rotaţie, fig. 2.8 şi fig. 2.9.
Fig. 2.8. Nivelul de referinţă pentru rotoare cu ax vertical;

a – rotor radial, b – rotor diagonal.
Fig. 2.9. Nivelul de referinţă pentru rotoare:

c – rotor radial, ax orizontal; d – rotor axial, ax vertical.
2.11. Exemplificări ale efectelor fenomenului de cavitaţie [57]
Fig. 2.10. Formarea bulelor de cavitaţie într-un rotor de pompă.

(a) parţial cavitant; (b) total cavitant
Fig. 2.11. Distrugeri de cavitaţie în zona bordului de atac al paletei rotorice
Fig. 2.12. Distrugeri de cavitaţie în zona de intrare în rotor

Fig. 2.13. Distrugeri de cavitaţie într-o pompă verticală;

(a) pe o zonă din rotor; (b) pe nervurile racordului profilat al aspiraţiei
CAPITOLUL 3
TIPURI CARACTERISTICE DE POMPE

ŞI VENTILATOARE
În generatoarele hidropneumatice are loc un schimb energetic prin care anumite

forme de energie se transformă în energie hidraulică care este preluată de fluidul de
lucru. Modalităţile prin care se realizează acest transfer energetic sunt multiple şi au
fost gândite şi perfecţionate de-a lungul timpului funcţie de necesităţi şi posibilităţi. De
aceea în cele ce urmează se va face o clasificare şi o descriere a principalelor tipuri de
pompe funcţie de principiul de funcţionare. Toate intră în categoria maşinilor
generatoare, fie că sunt pompe sau ventilatoare, iar în contextul actual se vor denumi
pe scurt „maşini” urmat de termenul care caracterizează principiul de funcţionare.
Principalele categorii sunt următoarele (la fiecare subcategorie se foloseşte pluralul
întrucât sunt posibile mai multe variante constructive asemănătoare):
a) Turbomaşini. Această categorie de generatoare hidropneumatice realizează
transferul energetic prin intermediul unui paletaj rotoric care interacţionează cu fluidul
şi-i modifică momentul cantităţii de mişcare. Ca urmare creşte nivelul energetic al
fluidului între secţiunea de intrare în turbomaşină şi cea de ieşire, realizând efectul de
pompare (vehiculare, punere în mişcare) a fluidului. Spaţiul dintre refulare şi aspiraţie
este ocupat continuu de fluid şi nu este separat prin nici un element mecanic de
etanşare. Curgerea este unidirecţională atâta timp cât energia transferată este cel puţin
mai mare decât energia statică a fluidului din circuitul exterior turbomaşinii. Se
numesc „turbomaşini” pentru că parametrul esenţial în transferul energetic este viteza
unghiulară de rotaţie. În această categorie intră următoarele tipuri de pompe şi
ventilatoare:
- pompe centrifuge
• cu rotor închis
• cu rotor semideschis
• cu rotor deschis (Barske)
• cu rotor retras (semideschis)
- pompe cu canal lateral sau periferial
- pompe axiale
- ventilatoare centrifuge
- ventilatoare axiale
- ventilatoare cu curent transversal
b) Maşini volumice (excepţie pompele utilizate în sistemele de acţionare
hidropneumatică). Efectul de pompare se realizează prin transportul intermitent a unor
volume de fluid închise etanş între elementele fixe şi mobile ale maşinii, de la aspiraţie
3 – Tipuri caracteristice de pompe şi ventilatoare 59
la refulare. Se numesc „volumice” pentru că parametrul esenţial în transferul energetic

este volumul de fluid preluat în spaţiul mobil etanş. Înălţimea de pompare depinde
foarte puţin de debit, doar în măsura compresibilităţii fluidului şi a gradului de etanşare
a volumelor transportate. În această categorie intră toate pompele din sistemele de
acţionare şi automatizare hidropneumatică. Ele fac parte integrantă din domeniul
respectiv şi ca urmare nu vor fi tratate în cele ce urmează. Pe lângă acestea mai sunt
maşini volumice utilizate în vehicularea de fluide în scop de transport, din care se
exemplifică următoarele:
- pompe cu piston
- pompe cu membrană
- pompe cu roţi profilate
- pompe cu rotor excentric şi palete elastice
- pompe cu inel elastic
- pompe peristaltice
c) Maşini cu fluid motor. La această categorie de maşini fluidul pompat primeşte
energia de la acelaşi fluid sau altul cu nivel energetic cinetic (energia cinetică, de
mişcare) ridicat. Schimbul energetic se face într-o cameră de amestec, pe o parte a
traseului de pompare sau prin modificarea energiei interne, transformări de fază, etc.
La aceste maşini majoritatea elementelor mecanice sunt fixe, iar dacă sunt unele
mobile au rol de limitare a mişcării fluidului doar într-o direcţie. Cele mai importante
sunt:
- ejectoare
- pompe cu amestec de lichid-gaz
- berbecul hidraulic
- pompa cu condensare de abur
d) Maşini electromagnetice. Aceste maşini funcţionează cu fluide cu proprietăţi
electromagnetice (care sunt influenţate de câmpul electromagnetic) sau electric
conductoare. Astfel în fluidele electromagnetice sau conductoare electric dacă se
produc câmpuri electromagnetice variabile sau curenţi variabili vor apărea forţe
electromagnetice cu efect de pompare asupra fluidelor respective. În această categorie
se poate menţiona pompa din figură
e) Elevatoare hidraulice. Unele sunt printre cele mai vechi tipuri de maşini
hidraulice. Funcţionează pe principiul maşinilor volumice fără a ridica presiunea
lichidului vehiculat, ci doar ridicarea lui de la nivelul bazinului de aspiraţie la nivelul
canalului colector deschis (de refulare). Cantitatea de lichid transportată depinde de
volumul elementelor transportoare şi de viteza lor de mişcare dată de mecanismul
sistemului de antrenare. Între acestea pot fi menţionate cinci tipuri semnificative:
- elevatoare cu cupe
- elevatoare cu palete spirale
- elevatoare cu pistoane pe lanţ
- elevatoare prin aderenţă
- elevatoare cu şurub (Arhimede)
60 Tipuri caracteristice de pompe şi ventilatoare – 3
Descrierea funcţională a principalelor tipuri de pompe şi ventilatoare
3.1. Pompe centrifuge cu rotor închis. În fig. 3.1. este reprezentată schema unei
pompe centrifuge monoetajate. Rotorul 1, calat pe arbore, este organul principal. El
serveşte la ridicarea presiunii lichidului care trece prin pompă. Lichidul intră prin
racordul de aspiraţie 2, este accelerat de paletele rotorului 6, trece prin paletele 7 ale
dispozitivului conducere 3, în care se transformă o parte din energia cinetică în
potenţială, este colectat în carcasa spirală 4 şi trece prin difuzorul 5 spre racordul de
refulare. In carcasa spirală şi mai ales în difuzor se obţine o nouă scădere a vitezei
lichidului prin creşterea treptată a secţiunii de trecere.
Dispozitivul de conducere poate fi format dintr-un stator cu palete fixe, dintr-un
spaţiu inelar fără palete. În ambele cazuri fluidul refulat de rotor e colectat într-un
spaţiu (spiral) cu secţiune uniform crescătoare astfel încât viteza medie să fie relative
constantă. Sunt cazuri când din motive de simplificare constructivă sau funcţionale
colectorul e inelar.
Lichidul intră în rotor, în general, fără dispozitiv de conducere. Rareori se
utilizează un paletaj statoric de conducere la intrare.
Fig. 3.1. Pompă centrifugă monoetajată:

1 – rotor; 2- racord de aspirație; 3 - dispozitiv de conducere; 4 - carcasă spirală;
5 – difuzor; 6 - paletele rotorului; 7 - paletele dispozitivului de conducere.
În realitate o pompă centrifugă normală are mult mai multe elemente

componente (fig. 3.2.) Asupra lor nu se insistă în acest paragraf, urmând ca în celelalte
capitolele să fie clarificate odată cu tratarea aspectelor teoretice.
Fig. 3.2. Secţiune printr-o pompă centrifugă cu rotor închis
3.2. Pompe centrifuge cu rotor semideschis. Sunt situaţii când pentru a simplifica
construcţia şi fabricaţia pompei se renunţă la închiderea rotorului prin piesa inel.
Rotorul (3) rămâne deschis frontal pe partea inel rotoric, adică se poate spune că este
semideschis. Pentru a nu denatura complet curgerea în canalele rotorice se aplică în
faţa părţii deschise a rotorului, o piesă fixă (2) ghidată în carcasa (1). Poziţia ei axială
este reglabilă prin intermediul unor şuruburi, astfel încât interstiţiul dintre piesa (2) şi
paletajul rotoric (3) să fie cât mai mic, reducând pe cât posibil mişcările secundare
între faţa şi dosul paletelor.
Fig. 3.3. Secţiune prin zona rotorică a unei pompe centrifuge cu rotor semideschis [57]
3.3. Pompe centrifuge cu rotor deschis (Barske). Primele lucrări despre această
pompă au fost publicate de Barske în anii ’50. Se remarcă simplitatea constructivă în
sensul că cele două discuri de închidere ale rotorului nu mai există, iar paletele rotorice
apar ca nişte nervuraţii radiale care antrenează (centrifughează) lichidul într-un spaţiu
inelar închis. Turaţia foarte mare cu care este antrenat rotorul face ca presiunea la
periferie să devină considerabilă, astfel încât componenta statică a înălţimii de pompare
să fie dominantă. Simplitatea constructivă şi robusteţea rotorului fac din această pompă
o maşină extrem de fiabilă şi utilă pentru vehiculele cu propulsie reactivă unde turaţiile
mari sunt specifice. Se obţin presiuni suficient de mari pentru alimentarea cu
combustibil a camerelor de ardere ale propulsoarelor reactive.
Debitele relativ mici în raport cu înălţimea de pompare, dimensiunile mici ale
rotorului fac ca intrarea neadecvată a lichidului în paletaj să nu afecteze prea mult
performanţele pompei. Unghiul θ al conicităţii rotorului este de max. 10°.
Fig. 3.4. Secţiune prin zona rotorică a unei pompe centrifuge cu rotor deschis (Barske) [57]
3.4. Pompe centrifuge cu rotor retras [40] (semideschis). Acest tip de pompă face
parte din categoria pompelor centrifuge cu rotor semideschis, doar că paletele în acest
caz sunt drepte şi orientate pe direcţie radială. Rotorul (3) este retras în întregime într-o
nişă circulară a camerei colectoare (2) de formă inelară. Lichidul de lucru intră în
pompă prin racordul de aspiraţie (1) după care ajunge în zona centrală a camerei
colectoare. De aici este preluat de vârtejul creat de rotor, având o mişcare complexă. În
plan meridian vârtejul este determinat de mişcarea de rotaţie a rotorului şi se manifestă
preponderent în zona periferică rotor-colector. În planul perpendicular pe axa de rotaţie
(fig. 3.5, dreapta) lichidul aflat între palele rotorice este rotit cu ω rotor, iar cel aflat în
spaţiul liber al colectorului va avea aproximativ ½ din ω rotor.
6
5
1
43 2
Fig. 3.5. Pompa centrifugă cu rotor retras, schema de principiu
Fig. 3.6. Secţiuni printr-o pompă centrifugă cu rotor retras

3.5. Pompe cu canal lateral sau periferial. Se utilizează în cazul vehiculării de

debite mici la presiuni mari. Simplitatea constructivă compensează în oarecare măsură
randamentul relativ scăzut. Se mai numesc pompe „regenerative” deoarece transferul
energetic se face alternativ, prin trecerea succesivă a particulelor de fluid prin spaţiul
interpaletar, urmată de o scurtă parcurgere a canalului lateral sau periferial, iar apoi
revenirea în canalele rotorice. Fiecare trecere prin paletajele rotorice are ca efect un
plus de presiune. O parte din presiune se pierde în parcursul prin canalul lateral sau
periferial. Ce rămâne se regenerează şi se amplifică la următoarea trecere prin canalele
rotorice. Presiunea dobândită de fluid la ieşire depinde de numărul de treceri prin rotor,
adică perimetrul parcurs (circumferinţa rotorului) şi de turaţia rotorului, adică forţa
centrifugă ce acționează asupra fluidului la trecerea prin canalele rotorice.
Reprezentarea schematică din fig. 3.7. şi fig. 3.8. pune în evidenţă elementele
componente. Pompa cu canal lateral se compune din rotorul (1) antrenat în mişcare de
rotaţie prin arborele (2). Ajustajul îmbinării arbore-rotor este cu joc, astfel încât rotorul
va ocupa o poziţie optimă faţă de pereţii carcasei (3). Jocul axial al rotorului faţă de
pereţii carcasei este foarte mic pentru a asigura etanşeitatea faţă de diferenţele de
presiune de la periferia rotorului. Paletele rotorice (4) în număr de 15...25 sunt dispuse
radial faţă de butucul rotoric. Canalul lateral şi periferial (5) este continuu şi uniform
pe toată circumferinţa rotorului şi se întrerupe brusc în zona de separaţie (9) dintre
orificiile de aspiraţie (7) şi refulare (8). Aceste orificii comunică cu racordurile laterale
ale pompei. În figură se observă traiectoria probabilă a particulelor de fluid în plan
meridian (stânga) şi în plan perpendicular pe axa de rotaţie (dreapta) (6). În realitate
aceste traiectorii sunt proiecţii ale traiectoriei reale în cele două plane amintite. În 3D
traiectoria este mult mai complexă.
9
7
8
7
12
3 45
6
Fig. 3.7. Schema de principiu a unei pompe cu canal lateral
Pompa cu canal periferial, fig. 3.8., are o construcţie asemănătoare, cu

deosebirea că rotorul are canalele radiale separate simetric de un perete despărţitor, iar
canalul lateral are o extensie periferială mai mare. Practic este vorba de acelaşi tip de
pompă cu cea prezentată anterior, dar având un rotor dublu cu perete despărţitor.
Fiecare parte a rotorului transportă ½ din debit. Zona de separaţie (8) între racordul de
aspiraţie (6) şi refulare (7) implică un joc radial şi lateral foarte mic astfel încât să nu
poată fi recirculat decât volumul de fluid aflat între paletele rotorice.
Rotorul (1) fiind simetric şi evoluând între două spaţii simetrice, forţele axiale
generate de repartiţia de presiuni pe o parte şi cealaltă a rotorului se anulează reciproc.
Ajustajul rotor-arbore este de asemenea cu joc, permiţând rotorului să ocupe poziţia
optimă între pereţii laterali ai carcasei.
La aceste pompe, de obicei, arborele este chiar capătul de arbore al motorului
electric care după un timp de funcţionare se încălzeşte şi se dilată. Dacă rotorul ar fi
îmbinat prin strângere pe arbore ar avea ca efect frecări metal pe metal cu pereţii
carcasei, ceea ce ar duce la uzură şi eventual gripaje. Pe partea cealaltă (laterală) jocul
ar fi mai mare ceea ce ar favoriza pierderi de presiune între racorduri. De multe ori cei
neavizaţi asupra principiului de funcţionare al acestor pompe indică ajustaj cu
strângere la îmbinarea arbore-rotor, iar consecinţele sunt cele prezentate mai sus.
6
7
8
1 23
4
5
Fig. 3.8. Schema de principiu a unei pompe cu canal periferial
Fig. 3.9. Secţiune printr-o pompă cu canal periferial (KSB);

1-dop de golire; 2-inel lateral; 3-pană rotor; 4-racord refulare-aspiraţie; 5-rotor; 6-şurub; 7-etanşare
frontală; 8-disc aruncător; 9-capac lagăr; 10-rulment radial cu role; 11- rulment radial cu bile; 12-capac
lagăr exterior; 13-arbore; 14-pană cuplaj; 15-corp lagăr; 16-şuruburi fixare placă; 17-conductă drenaj.
3.6. Pompe axiale. Sunt turbopompe utilizate la vehicularea de debite mari la

înălţimi de pompare relativ mici (10...20 m). Se numesc axiale deoarece curgerea
lichidului în plan meridian în zona rotorului este doar în lungul axei de rotaţie. În fig.
3.10. se prezintă principalele elemente componente ale unei pompe axiale între care se
Fig. 3.10. Secţiune printr-o pompă axială
remarcă rotorul (4) antrenat în mişcare de rotaţie prin intermediul arborelui (2).
Înaintea rotorului (4) se află un paletaj statoric (5) cu rolul de a da o orientare optimă
pentru curentul fluid la intrarea în rotor. Arborele pompei (2) se sprijină pe rulmenţii
din carcasa lagărului (1). Întregul ansamblu este fixat pe placa de bază (6). Traseul
hidraulic după rotor este deviat cu 90° prin racordul (3) permiţând arborelui să iese din
circuitul hidraulic şi să fie cuplat cu motorul de antrenare.
Transferul energetic se realizează prin interacţiunea paletelor rotorice cu fluidul de
lucru. Paletele rotorice sunt profilate având în secţiune forma unor profile de minimă
rezistenţă la deplasarea prin fluidul de lucru.
3.7. Ventilatoare centrifuge (radiale, VR). [20] Elementele componente ale

ventilatoarelor radiale sunt foarte diversificate în funcţie de folosirea acestora.
Principalele variante constructive ale VR sunt:
• VR direct calate pe arborele motorului electric;
• VR paliere-cuple, având arbore separat, cuplat cu motorul electric printr-un
cuplaj;
• VR paliere-roţi, având arbore separat, cuplat cu motorul electric printr-o
transmisie oarecare (curele, lanţuri,etc.);
Elemente constructive la ventilatoarele radiale direct calate. Principalele
avantaje ale acestei variante constructive sunt: gabarit redus, întreţinere minimă,
construcţie simplă, se poate folosi reglaj prin clapetă, dispozitiv de reglaj montat pe
aspiraţie sau variaţie de turaţie cu ajutorul convertizorului de frecvenţă. În fig. 3.11. a)
se prezintă o variantă constructivă de ventilator direct calat format din: rotorul (1),
carcasa spirală (2), racordul (tubul) de aspiraţie (3), suportul (4) şi motorul electric (5).
Ventilatorul direct calat prezentat în fig. 3.11. b) este prevăzut cu şasiu comun pentru
suport şi carcasă (poz. 6).
Fig. 3.11. Ventilatoare radiale direct calate pe arborele motorului electric
În fig. 3.12. şi 3.13. sunt prezentate soluţii constructive folosite la ventilatoarele

silenţioase cu diametre de rotor până la 400 mm (fig. 3.12.) şi peste 400 mm (fig.
3.13.).
Fig. 3.12. Exemple de ventilatoare silenţioase cu diametre de rotor până la 400 mm
Fig. 3.13. Exemple de ventilatoare silenţioase cu diametre de rotor peste 400 mm

În fig. 3.14. este prezentată varianta constructivă cu motor flanşat. În acest caz
fixarea ventilatorului se face pe flanşa opusă racordului de aspiraţie.
Fig. 3.14. Exemplu de ventilator cu motor flanşat pe carcasa ventilatorului
3.8. Ventilatoare axiale. [20] Sunt în mare parte similare pompelor axiale în privinţa
paletajului şi a principiului de funcţionare. Din punct de vedere constructiv rotorul este
prevăzut cu palete profilate şi în număr mai mare decât la pompa axială datorită
faptului că profilele sunt mult mai scurte, iar pentru o desime eficientă sunt necesare
mai multe palete. Dacă vehiculează aer din mediul înconjurător este prevăzut cu un tub
de aspiraţie profilat care să favorizeze o intrare cât mai bună a aerului direct în zona
rotorică. Etanşeizarea diverselor zone nu este necesar să fie deosebit de bună deoarece
nu afectează performanţele energetice şi eventual mediul înconjurător. Micile scăpări
nu se văd, nu se aud, nu perturbă. Doar în cazul vehiculării unor gaze toxice, explozive
sau scumpe trebuie luate masuri speciale de etanşare. Ventilatorul din fig. 3.15. se
compune din tubul de aspiraţie profilat (1) urmat de butucul rotoric (5) plasat central şi
coaxial cu tubulatura şi sprijinit pe nervuraţii profilate între care al doilea rând (3)
reprezintă un paletaj statoric cu rol de a redresa curentul de la direcţia dată de ieşirea
din rotor spre o mişcare axial simetrică. Rotorul în acest caz are paletele reglabile prin
intermediul unui mecanism adăpostit în butuc. Puterile necesare antrenării
ventilatoarelor sunt mult mai mici decât ale pompelor axiale şi ca urmare, de cele mai
multe ori, motorul electric (4) de antrenare se încadrează în gabaritul butucului rotoric
sau chiar face corp comun cu el.
Fig. 3.15. Reprezentarea schematică a unui ventilator axial

La ventilatoarele axiale ca la orice maşină axială întâlnim pe lângă paletajul

rotoric (R) încă două paletaje statorice, unul înainte de rotor, numit antestator (AS) şi
unul după rotor numit poststator (PS). Funcţie de domeniul de utilizare se construiesc
ventilatoare cu sau fără unul sau ambele statoare. Astfel se întâlnesc variantele:
• Ventilator axial fără statoare, fig. 3.16.a)
• Ventilator axial cu antestator şi rotor (AS+R), fig. 3.16.b)
• Ventilator axial cu rotor şi poststator (R+PS), fig. 3.16.c)
• Ventilator axial cu antestator, rotor şi poststator (AS+R+PS), fig. 3.16.d)
Fig. 3.16. Variante constructive de ventilatoare axiale funcţie de dotarea cu paletaje statorice
Ventilatoarele axiale mari au motorul de antrenare în exterior, fig. 3.17. şi dacă sunt
necesare presiuni de pompare mari se construiesc în mai multe etaje, fig. 3.18.
Fig. 3.17. Ventilator axial mare cu motorul de antrenare în exterior

Fig. 3.18. Ventilator axial multietajat cu motorul de antrenare în exterior
3.9. Ventilatorul cu curent transversal [104] este un generator de câmp aerodinamic

care funcţionează pe un principiu diferit de al ventilatoarelor clasice, centrifuge şi
axiale, realizând o dublă trecere a fluidului prin spaţiul rotoric. În literatura de
specialitate este întâlnit sporadic sub felurite denumiri: ventilator tangenţial, ventilator
diametral, ventilator cu curent uniform, ventilator cu curent transversal, ventilator cu
dublă trecere etc. Se consideră că cea mai potrivită denumire este de ventilator cu
curent transversal, apreciind-o ca fiind cea mai potrivită. În fig. 3.19. se prezintă
schema constructivă a unei variante de ventilator cu curent transversal.
Fig. 3.19. Ventilatorul cu curent transversal, reprezentare schematică
Aerul din mediul exterior este aspirat de rotorul (1), care primeşte mişcarea de
rotaţie de la un motor de antrenare, direct sau prin intermediul unui reductor de turație.
Rotorul are forma unei tobe si este echipat la periferie cu o reţea de palete curbate după
un arc de cerc. Este montat într-o carcasă deschisă parţial, neprofilată sau de tip spiral
(2). Carcasa se continuă, cu difuzorul (3), având în principal rolul de a transforma
energia cinetică a fluidului la ieşirea din rotor, în energie de presiune.
Particularitatea fundamentală a ventilatorului cu curent transversal o constituie
dubla trecere a aerului prin rotor. Acesta este aspirat în zona descoperită a rotorului,
traseul 1-1' din fig. 3.20. şi refulat în spaţiul liber din interior, unde curge după traseul
l' - 2', respectând legile curgerii potenţiale plane, după care ajunge din nou în zona de
lucru a paletelor care-i imprimă a doua oară energie, refulându-l după traiectoria 2' -2.
Se constată astfel că, la o rotaţie completă, paletele rotorului vor fi în contact cu aerul
de două ori, transferându-i o dublă energie. De aici rezultă avantajul că, pentru a obţine
o anumită viteză a aerului, rotorul ventilatorului transversal va fi aproximativ de două
ori mai mic decât cel centrifug clasic[104]. Se remarcă de asemenea faptul că în timpul
curgerii fluidul ocupă doar o parte din canalele rotorice şi că aproape întreaga energie
transferată de rotor apare sub formă cinetică, gradul de reacţie fiind foarte mic,
aproximativ zero sau chiar negativ [104].
Faptul că aerul străbate ventilatorul de la aspiraţie la refulare în aceeaşi direcție,
fără schimbarea sensului de curgere şi că între lăţimea de la aspiraţie şi cea de refulare
nu apar în principiu diferenţe semnificative, conduce la o uniformizare deosebită a
câmpului aerodinamic pe întreaga lăţime a secţiunii de ieşire (fig. 3.20.). În ceea ce
priveşte posibilitatea de modelare a câmpului aerodinamic în plan vertical, cercetările
experimentale au demonstrat că se poate influența structura acestuia, atât prin
modificările geometriei carcasei, cât şi prin plasarea unor palete deflectoare în
interiorul rotorului sau în carcasă [104].
Fig. 3.20. Câmpul aerodinamic într-un ventilatorul cu curent transversal

3.10. Pompa cu piston, fig. 3.21., este o pompă volumică. Efectul de pompare se
realizează prin mişcarea alternativă a pistonului (1) în cilindrul (8). Tija pistonului (2)
se leagă de mecanismul de acţionare care poate fi de tip bielă – manivelă dacă motorul
de acţionare este rotativ. Trecerea tijei pistonului este etanşată faţă de exterior prin
garnituri adecvate (5). Pentru ca fluidul pompat să nu poată circula decât într-un sens
sunt prevăzute în capătul cilindrului, câte două supape, una de aspiraţie (4) şi una de
refulare (6). Acestea se deschid funcţie de presiunea realizată de piston. La depresiune
se deschide supapa de aspiraţie şi cea de refulare se închide. La suprapresiune efectul
este invers. Legătura cu reţeaua hidraulică se face prin racordul de aspiraţie (3) şi cel
de refulare (7).
Pentru eficientizare sunt prevăzute supape la ambele capete ale cilindrului
pompei, astfel că pompa se mai numeşte pompă cu piston cu dublu efect. Prezenţa tijei
diminuează cu maxim 10% volumul pompat pentru ramura din stânga. Dacă partea din
stânga lipseşte atunci se spune că pompa este cu simplu efect. În ambele cazuri debitul
şi presiunea sunt pulsatorii, fapt care implică o curgere neuniformă a fluidului pompat
cu consecinţe nedorite în conductele reţelei hidraulice. Pentru atenuarea pulsaţiilor se
utilizează amortizori pneumatici similari celor din sistemele de acţionare hidraulică.
Etanşeizarea pistonului faţă de cilindru se face cu garnituri (9) de diverse tipuri şi
dimensiuni.
9
7
6
5
4
1
Fig. 3.21. Pompa cu piston cu dublu efect
Dacă pistonul, numit şi plunjer depăşeşte limitele cilindrului în care se mişcă şi intră în
camera de tranziţie atunci, pompa se mai numeşte şi pompă cu plunjer fig. 3.22.
Efectul de pompare este determinat de volumul dislocuit de plunjer.
8
1 2 3 45
7
6
Fig. 3.22. Pompa cu plunjer

3.11. Pompa cu membrană este similară ca funcţionare cu pompa cu plunjer, cu

deosebirea că în locul plunjerului avem o membrană elastică (7) acţionată prin
intermediul unei tije, fig. 3.23.a). Elasticitatea membranei şi mişcarea alternativă a tijei
(9) determină variaţii ale volumului camerei de lucru (3). Cele două supape, de refulare
(2) şi aspiraţie (5) se deschid sau închid funcţie de presiunea din cameră. Membrana
elastică este de obicei din cauciuc, iar legătura cu tija se face prin strângerea între două
discuri profilate (4) astfel încât deformaţiile membranei să fie cât mai uniforme.
Presiunile realizate de pompa cu membrană sunt relativ mici în comparaţie cu cele cu
piston. Tija este etanşată la ieşirea din camera membranei pentru ca în caz de rupere a
membranei să nu se piardă lichidul în exterior.
1
1
2 3 4 5
2 3 4 5
7
8
9
8
9
6
a) acţionare directă b) acţionare hidraulică

Fig. 3.23. Pompe cu membrană
Dacă acţionarea membranei se face hidraulic, atunci pompa se numeşte pompă

cu membrană cu acţionare hidraulică, fig. 3.23.b). Camera de lucru (7) a membranei se
umple cu lichid. În spaţiul acestei camere se introduce un plunjer (8) acţionat prin tija
(9). Plunjerul dislocă un volum de lichid, care, fiind practic incompresibil, se va
destinde pe suprafaţa membranei deformând-o, micşorând sa mărind volumul camerei
de lucru (3) a pompei. Supapele (2) şi (5) se vor deschide sau închide corespunzător
presiunii induse de membrană. La acest tip de pompă membrana este solicitată mult
mai uniform decât la acţionarea mecanică directă.
3.12. Pompe cu roţi profilate. La această categorie se disting două tipuri constructive,
după forma roţilor în angrenare: cu lobi, fig. 3.24.a) şi pompa cu profil triunghiular,
fig. 3.24.b). Ambele funcţionează pe principiul pompelor volumice cu angrenaj
exterior utilizate în sistemele de acţionare. În acest sens, cele două roţi profilate sunt tot
timpul în contact liniar ( după o generatoare). Fluidul preluat în spaţiul dintre doi
„dinţi” profilaţi este transportat pe partea periferică dintre doi „dinţi” consecutivi, din
zona de aspiraţie spre zona de refulare, unde extremitatea profilată intră în golul dintre
doi dinţi consecutivi eliminând fluidul transportat şi producând astfel efectul de

pompare.
1 2
1 2
3
4
a) cu lobi b) cu profil triunghiular
Fig. 3.24. Pompe cu roţi profilate
Ca elemente componente, în ambele cazuri avem roţile profilate (1) amplasate în

carcasa (2) cu două lăcaşuri cilindrice în care roţile profilate realizează jocuri foarte
strânse, asigurând etanşeitatea între racordurile de aspiraţie(5) şi refulare (4). Faţă de
pompele cu roţi dinţate, acestea pot transporta debite mai mari la presiuni ceva mai
mici. Se utilizează în industria chimică, în special.
3.13. Pompe cu rotor excentric şi palete elastice. Acest tip de pompă este similar
celor cu rotor excentric din sistemele de acţionare, fig. 3.25. În acest caz, rotorul (1)
este concentric cu lăcaşul cilindric din carcasă (3). Rotorul este excentric faţă de axa
racordurilor, aspiraţie (5) şi refulare (4). Întregul rotor este confecţionat din material
elastic (cauciuc) de o anumită duritate şi rezistent la multe flexiuni.
5
4
1
2
Fig. 3.25. Pompa cu rotor excentric şi palete elastice

Lichidul preluat între dinţii profilaţi ai rotorului este transportat de la aspiraţie

spre refulare. Eliminarea lichidului din spaţiul dintre dinţi se produce prin deformarea
dinţilor elastici cu extremitatea cilindrică spre golul dintre dinţi. Această deformare se
produce datorită piesei profilate (2) care diminuează treptat zona radială cilindrică a
carcasei. Debitul transportat depinde de lăţimea rotorului, numărul de dinţi şi de turaţia
de antrenare. Presiunile realizate sunt relativ mici, deoarece la presiuni mari se poate
ajunge la deformarea tuturor dinţilor spre înapoi faţă de sensul de rotaţie. Se
recomandă doar pentru lichidele curate, care nu afectează materialul elastic al
rotorului.
3.14. Pompe peristaltice. Sunt cunoscute şi sub denumirea de pompe cu role şi tub
elastic. Ca principiu de funcţionare se poate spune că se bazează pe volumul de fluid
transportat între două role consecutive care calcă continuu pe tubul elastic, obturându-l
în zona de contact. Descrierea funcţionării se poate face în trei etape conform fig. 3.26.
a) b) c)
Fig. 3.26. Pompa peristaltică în trei etape succesive de funcţionare
a) Dispozitivul de pompare se compune din două părţi: din rotor şi din carcasă. Tubul
flexibil este pus în lăcaşul dintre rotor şi carcasă fiind strâns uşor la intrare şi ieşire
pentru a nu aluneca longitudinal.
b) Rolele de pe rotor se deplasează succesiv peste tubul flexibil, împingând lichidul în
sensul de deplasare. Tubul din spatele rolelor revine la forma iniţială, creează un vid, şi
atrage lichid în spatele lui.
c) Între role se formează o "pernă" de lichid. Volumul acesteia este determinat de
diametrul interior al tubului şi de geometria rotorului. Debitul rezultă prin înmulţirea
vitezei de rotaţie cu volumul pernei de lichid dintre două role consecutive. Această
pernă rămâne destul de constantă, cu excepţia fluidelor foarte vâscoase.
Ca domeniu de utilizare se poate spune că intră în componenţa aparatelor medicale la
intervenţia pe cord deschis, rinichi artificial, etc. Au avantajul că tubul flexibil poate fi
de unică folosinţă, se schimbă uşor şi nu costă prea mult.
3.15. Pompe pentru betoane. [107] Funcţionează pe acelaşi principiu cu pompele

peristaltice doar că sunt mult mai mari şi mai robuste. Pe lângă carcasă, tub elastic, role
mai au un malaxor pentru menţinerea betonului în stare fluidizată. Acestea constau
dintr-o carcasă metalică (5) (fig. 3.27.) căptuşită cu un pat de cauciuc, pe care este
aşezat furtunul de pompare (2). O pereche de role din cauciuc (6), montate pe
rotorul (1), sunt acţionate de un motor hidraulic fixat pe axul central (7) şi
funcţionează cu două roţi planetare. în camera grupului de pompare presiunea este
de 82-85 kPa, datorită acţiunii unei pompe de vid, antrenată mecanic şi montată pe
un cadru. Furtunul de pompare este racordat la conducta de admisie a betonului
din buncărul de alimentare (4), iar cu celălalt capăt la conducta de refulare (3). În
momentul acţionării rotorului, prin rostogolirea rolelor (6), deformează furtunul
(2) presându-l pe pereţii carcasei (5). în acest fel, betonul din furtun este refulat în
conducta (3). După trecerea rolei, furtunul îşi recapătă forma, atât datorită
elasticităţii proprii, cât şi a vidului existent în camera grupului de pompare. Odată
cu recăpătarea formei, prin sucţiune, o cantitate de beton este absorbită în furtun
din buncărul de alimentare. Admisia betonului este ajutată şi de palele
malaxorului (8). Prin rostogolirea pe furtun a celei de a doua role, procesul se
repetă, asigurând astfel o refulare continuă a betonului în conducta de transport
(3).
Fig. 3.27. Pompa pentru betoane, reprezentare schematică [107]
Grupurile de pompare cu rotor prezintă o serie de avantaje faţă de grupurile de

pompare cu cilindrii de lucru. Astfel, betonul pompat este complet izolat de piesele
metalice ale pompei, nu mai sunt necesare sertarele de 'închidere a circuitului de beton
şi deci uzura pieselor metalice este redusă. De asemenea, prin inversarea sensului de
rotaţie al rotorului, betonul poate fi aspirat din conducta de transport (3) şi refulat în
buncărul (4), operaţie necesară în cazul unei alimentări defectuoase a pompei, evitând
astfel întărirea betonului pe conductă. De asemenea, datorită alegerii diametrului
furtunului de pompare egal cu diametrul conductei de transport, nu mai apar eforturi
suplimentare la refularea betonului.
Dintre dezavantaje se menţionează acela că furtunul de pompare este de

construcţie specială, armat cu masă plastică şi oţel şi uzura lui este în funcţie de
presiunea de lucru şi de calitatea betonului. Pentru a mări durata de viaţă a
furtunului de pompare, cu aceste grupuri se pompează beton la distanţe mai mici.
3.16. Ejectoare. Ejector este numele generic al unei pompe cu jet de fluid (fluid
motor) care interacţionează cu un alt fluid (fluid aspirat), iar amestecul rezultat
este pompat în continuare datorită transformării energiei cinetica a jetului în
energie potenţială, fig. 3.28. Acest aparat este capabil să aspire diferite produse
fluide: gaze, lichide şi amestecuri fluidizate (pulberi, granule sau nămoluri) şi
are diferite denumiri în conformitate cu funcţiile sale: pompe de vid cu jet,
termocompresor, gaz-scruber (epurator de gaze), eductor, etc. Principiul de
lucru este acelaşi pentru fiecare tip de ejector.
Fig. 3.28. Pompa ejector, schema de principiu
Fig. 3.29. Pompa ejector, forma constructivă

În regim de operare static acest aparat este capabil de a obţine un vid în

interiorul unei incinte închise. Vidul realizat depinde de presiunea de aspiraţie
dată de jetul de abur sau de gaze funcţie de cerinţele procesului deservit.
Presiune de aspiraţie se determină pe baza legilor din mecanica fluidelor şi
termodinamică. Ajutajul convergent-divergent prin care trece amestecul în
cazul funcţionării cu gaze poate determina viteze supersonic, fig. 3.30.
Fig. 3.30. Pompa ejector cu gaze la viteze supersonice
Fig. 3.31. Pompa ejector de adâncime

Pentru ridicarea apei reci de la adâncimi mai mari decât 9 m (înălţime

geometrică de aspiraţie) se utilizează pompe submersibile. Acestea au un preţ
de cost şi de exploatare ridicat. În acest sens devine rentabilă o altă soluţie şi
anume utilizarea unui ejector de adâncime (fig. 3.31). Acesta nu are organe în
mişcare. El este montat în puţ, iar motopompa este aşezată la suprafaţă. O parte
din apa refulată de pompă este condusă înapoi prin conducta de întoarcere A şi
sita (8), la ejectorul de adâncime. Energia cinetică a apei produce cu ajutorul
tubului Venturi (9), o depresiune în jurul ajutajului (6). Acesta este etanşat prin
inelul de cauciuc (7), faţă de corpul ejectorului (1). Spaţiul a este în legătură cu
camera cilindrică b. Apa aspirată trece prin ventilul (3) cu garnitura de cauciuc
(2), aşezată în locaşul (5), spre conducta de aspiraţie B. Tija ventilului este
condusă prin bucşa (4).
Fig. 3.32. Scheme funcţionale ale unei pompe cuplate în serie cu un ejector de adâncime
În fig. 3.32 se prezintă schema de montaj a unui ejector în tandem (serie) cu pompa
centrifugă.
3.17. Pompe cu amestec de lichid-gaz, ( gaz – lift ). Acest tip de pompă funcţionează
pe principiul dezechilibrului hidrostatic creat de două coloane de fluid, una lichidă cu
densitate constantă (fig. 3.33), cea din vasul de aspiraţie (3) şi una de amestec (lichid +
gaz), cea din tubul vertical (2). Tubul (2) are maxim 10-12 mm la diametrul interior.
Dacă ar avea mai mult, efectul de piston al bulelor de aer s-ar diminua foarte mult.
Aerul introdus prin tubul (4) trebuie bine dozat, pentru că dacă este foarte abundent
produce efecte contrare, evoluând şi în jos şi eliminând aproape complet apa din tub.
Este cunoscut faptul că orice cantitate de aer introdusă în masa unui lichid se
dispersează în bule care apar, având densitatea mai mică decât apa vor evolua pe
verticală în sus. Având dimensiuni ( diametru ) apropiate cu cele ale tubului, se vor
comporta ca nişte pistonaşe, care, deplasându-se în sus, vor ridica concomitent mici
cantităţi de apă. Echilibrul hidrodinamic se stabilizează prin egalitatea între coloana de
apă şi cea de amestec.
6
1
2
5g
a
z
3
Fig. 3.33. Pompa cu amestec de lichid-gaz, ( gaz – lift )
Ajungând la partea superioară a tubului, bulele de aer se dezintegrează, iar apa

deversează în vasul colector (1), de unde ajunge apoi la consumator prin curgere
gravitaţională, prin tubul de evacuare (5). Surparea bulelor de aer fiind bruscă,
antrenează stropi de apă care pot fi aruncaţi peste nivelul vasului colector (1). De
aceea, deasupra zonei de degajare a aerului se pune un capac de protecţie (6) care
împiedică răspândirea stropilor de apă. O astfel de pompă are o înălţime de pompare
mică, de maxim un metru.
Se utilizează în instalaţiile de laborator sau la acvarii, pentru că favorizează
oxigenarea accentuată a apei, urmată eventual de o filtrare.
3.18. Berbecul hidraulic Berbecul hidraulic este o pompă cu fluid motor. Ea nu are
nici o piesă în rotaţie şi lucrează efectiv prin două valve. Berbecul hidraulic a fost
inventat în 1793 de către fraţii Montgolfier în Franţa. Ilustraţia de aici nu este utilizată
la proiectare astăzi, dar principiile sunt aceleaşi, (fig. 3.34).
Fig. 3.34. Pompa berbec hidraulic, schema de principiu
Iniţial, supapa de descărcare (4) este deschisă, cu supapă de refulare (5) este
închisă. Apa din conducta de aducţiune (1) începe să curgă gravitaţional. Când viteza
apei din vecinătatea supapei de descărcare (4) atinge o valoare astfel încât presiunea
dinamică pe suprafaţa frontală a ventilului (4) determină o forţă suficient de mare astfel
încât învinge greutatea proprie (sau eventual a arcului care o ţine deschisă), aceasta se
închide brusc. În acel moment coloana de lichid din amonte de ventil fiind în mişcare
se produce fenomenul de lovitură de berbec, care se manifestă în primul moment sub
forma unei unde de suprapresiune în conductă. Această creştere a presiunii în conducă
determină deschiderea ventilului clapetă (5) şi atât timp cât presiunea undei persistă şi
este mai mare decât presiunea din conducta de refulare (3), o parte din apă trece prin
această supapă şi este astfel pompată în reţeaua de consum. În momentul când unda de
suprapresiune s-a atenuat supapa (5) se închide (presiunea din amonte de ea fiind mai
mică), iar ventilul (4) se deschide de asemenea. În acest moment un ciclu de
funcţionare s-a încheiat şi începe un alt ciclu identic.
Deoarece pulsaţiile de presiune datorită loviturii de berbec se transmit în întregul
sistem de pompare cu aceeaşi intensitate şi deranjează prin zgomotul şi vibraţiile
produse, se introduce un element de atenuare ce constă într-un mic recipient (6) cu
pernă de aer deasupra. Acest aer este sub presiune şi este treptat dizolvat în apă până
când nu mai rămâne deloc. O soluţie la această problemă este de a avea aerul separat
de apă de către o diafragmă elastică (similar cu ce este la un vas de expansiune). Cu
toate acestea, această soluţie poate fi problematică în ţările în curs de dezvoltare în
cazul în care piesele de schimb sunt dificil de procurat. O altă soluţie este de a avea un
mecanism, cum ar fi o supapă de aerisire care introduce în mod automat o mică bulă de
aer cu pompa la fiecare ciclu. O altă soluţie este de a insera un tub interior la partea
superioară în legătură cu o pompă de aer de maşină sau de bicicletă acţionate manual.
Această soluţie este mai incomodă, dar are acelaşi efect ca şi diafragma, fiind pusă în
aplicare cu materiale disponibile pe scară largă.
Fig. 3.35. Instalaţie de pompare cu berbec hidraulic
Debitul de apă (2) descărcat prin supapa (4) este un debit motor, mai mare decât
debitul pompat (3) şi este irecuperabil. În fig. 3.35 se reprezintă schematic o instalaţie
de pompare cu berbec hidraulic. Lungimea optimă a conductei de aducţiune este de 5
la 12 de ori distanţa verticală între nivelul sursei şi nivelul rezervorului de pompare,
sau de la 500 la 1000 de ori diametrul conductei de aducţiune, ca limite maxime în
acelaşi timp. Această lungime a conductelor implică o perioadă între 1 şi 2 secunde
pentru a impulsurile apei pompate. Uzual randamentele sunt de 60%, dar până la 80%
este posibil. De obicei conducta de aducţiune este dreaptă, dar poate fi şi curbată sau
chiar în spirală. Principala cerinţă este să fie cât mai inelastică, rigidă, ca altfel se
diminuează foarte mult randamentul.
3.19. Pompa cu condensare de abur. Funcţionarea acestei pompe este condiţionată de

existenţa unei surse de abur sub presiune. Dacă sursa de apă pentru pompat este cu
suprafaţă liberă şi mult extinsă ( bazin, canal ) nu poate fi utilizat direct aburul să
împingă o coloană de apă spre un consumator. Astfel, pentru a aspira apa într-un
recipient se utilizează fenomenul de condensare al aburului în contact cu lichidul rece.
Conform fig. 3.36., acest tip de pompă are două compartimente simetrice care lucrează
alternativ, adică, când în unul se aspiră apă, în celălalt se refulează sub presiunea
aburului.
Aburul produs de la un cazan sau de la altă sursă termică intră în pompă prin
conducta (10). Dozarea aburului se face prin clapetele (9). Iniţial pompa trebuie să fie
plină cu apă ( amorsată ). Se admite abur în compartimentul din stânga, până când
nivelul apei ajunge la clapeta (3). Aceasta se închide când admisia de abur încetează.
Suprafaţa rece a apei şi a pereţilor determină condensarea aburului, care îşi micşorează
volumul, creează depresiune, fapt ce determină deschiderea supapei (6) stânga şi o
cantitate de apă din vasul sursă (5) este aspirată prin condensare. Cele două racorduri
de refulare (2) se reunesc undeva în afara pompei, într-o singură conductă de refulare.
1
0
9
af
bi
u
rb
c
o
n
d
e
n
s
e
r
i
n
t
e
1
8
2
3
7
4
6
5
Fig. 3.36. Pompa cu condensare de abur, schema de principiu
Acest tip de pompă este rentabil dacă aburul folosit este disponibil şi în acest fel
se mai recuperează o parte din energia disponibilă. Procesul lent, pomparea
intermitentă, face ca acest tip de pompă să se utilizeze doar în condiţii speciale.
3.20. Pompa electromagnetică. Acest tip de pompă funcţionează pe baza legilor din
electrotehnică. Astfel un fluid sensibil la câmpul electromagnetic va fi acţionat de o
forţă electromagnetică proporţională cu fluxul câmpului electromagnetic. În acest caz
având reprezentarea schematică din fig. 3.37. se observă secţiunile de intrare (1) şi de
ieşire (2) pentru fluidul de lucru. Piesa întrefier prin care circulă fluidul trebuie să fie
permeabilă pentru câmpul electromagnetic creat de bobinajul (3) în miezul magnetic
(4). Curentul prin bobinajul (3) fiind pulsativ va determina forţe în fluidul
electromagnetic şi mişcarea lui. Un set de ventile de sens vor condiţiona mişcarea sa
într-un singur sens. Dezavantajul acestei pompe este că nu poate funcţiona decât cu
fluide cu proprietăţi magnetice, or majoritatea lichidelor din natură şi industriale nu
astfel de proprietăţi
Fig. 3.37. Pompa electromagnetică, schema de principiu [40]
3.21. Elevatorul cu cupe. Este o maşină volumică deschisă sau semideschisă care
ridică cantităţi dozate de apă de la nivelul unei surse cu suprafaţă liberă până la un
canal colector, de unde ajunge la consumator prin curgere gravitaţională.
În cazul elevatorului cu cupe, fig. 3.38. avem de-a face cu o roată (1) care are pe
obadă fixate din loc în loc nişte cupe. Acestea trecând prin apa sursei (3) se umplu, iar
când ajung în partea superioară deversează conţinutul de apă în canalul colector (4).
4
1 2
3
Fig. 3.38. Elevatorul cu cupe, schema de principiu

Dacă sursa (3) este curgătoare, atunci ea poate antrena roata prevăzută la
periferie cu plăci radiale din lemn sau tablă metalică.
Dacă sursa (3) nu este curgătoare, roata se acţionează manual sau cu animale de
tracţiune, pri intermediul uni mecanism adecvat. Acest tip de elevator a fost folosit încă
din Antichitate în Egipt şi Orientul Apropiat.
3.22. Elevatoare cu palete spirale. Este o variantă meşteşugită a elevatorului cu cupe.

În acest caz, fig. 3.39., roata (1) de o anumită lăţime are pereţi laterali, iar între ei nişte
palete spirale (2) ce pleacă de la butucul roţii spre periferie, urmând un traseu
aproximativ de spirală arhimedică. În zona butucului peretele lateral este decupat pe o
parte, permiţând lichidului preluat să fie deversat în canalul colector (3) de unde, prin
curgere gravitaţională, să ajungă la consumator.
2
3
41
Fig. 3.39. Elevatorul cu palete spirale, schema de principiu
Sursa (4) poate fi curgătoare, caz în care antrenează şi roata elevatorului, sau
dacă este staţionară trebuie să existe un mecanism de antrenare manuală sau animală.
3.23. Elevatorul cu pistoane pe lanţ. Ca tip, este o pompă cu pistoane multiple (2)
distribuite uniform pe un lanţ închis (3), fig. 3.40. Acest ansamblu flexibil este antrenat
de o roată profilată (1). Pe partea ascendentă lanţul cu pistonaşe trece prin tubul
vertical (5) şi preia apa în spaţiul dintre două pistonaşe consecutive, deversând-o apoi
în canalul colector (6).
1
2
3
6 5
4
Fig. 3.40. Elevatorul cu pistoane pe lanţ, schema de principiu
O astfel de pompă poate ridica apa de la o sursă (4) aflată la adâncimi de peste
10 metri, doar că efortul necesar este mai mare la adâncimi mari. Acţionarea roţii
profilate este cel mai adesea manuală, fiind utilizată în special ăn zonele izolate ce nu
dispun de alte surse de energie.
3.24. Elevatorul prin aderenţă. Acest tip de elevator foloseşte proprietatea fluidelor
reale (lichide) de a adera la pereţii solizi cu care vin în contact. Elementul transportor
este o bandă transportoare (2), fig. 3.41., de obicei din cauciuc poros, la care aderă bine
apa. Banda se sprijină pe doi tamburi (1) şi (5), dintre care unul este în apă.
8
7
1
2
6
3
4 5
Fig. 3.41. Elevatorul prin aderenţă, schema de principiu

Stratul de lichid (3), aderent la banda transportoare este ridicat peste tamburul
superior, unde un tambur de diametru mai mic (7) antrenat în contrasens şi cu turaţie
mai mare dizolvă stratul de lichid aderent şi îl aruncă în jgheabul colector (6), de unde
ajunge la consumatori prin curgere gravitaţională.
Se pretează la lichide vâscoase şi aderente.
3.25. Elevatorul cu şurub (Arhimede). Poziţia de lucru a acetui tip de elevator este
înclinată cu un unghi de 20º÷50º faţă de orizontală (fig. 3.42.). Elementul motor al
acestei pompe este un rotor melcat cu 1, 2 sau 3 începuturi, având pas constant şi
spirele de grosime constantă din tablă sunt sudate direct pe butucul cilindric.
Rotorul melcat se introduce într-o carcasă cilindrică, care poate fi închisă pe
generatoare sau parţial deschisă la partea superioară.
Fig. 3.42. Elevatorul cu şurub, schema de principiu
Lichidul preluat de roata melcată este antrenat în sus mai reped decât ar putea să
revină el înapoi în vasul sursă, restul este refulat în bazinul superior, de unde ajunge la
consumatori prin curgere gravitaţională.
Acest tip de elevator se utilizează pentru transvazarea apelor uzate între bazinele
de tratare şi purificare, şi eventual la irigaţii prin inundare sau canale. Un exemplu de
astfel de utilizare se prezintă în fig. 3.43.
Fig. 3.43. Pomparea apelor uzate utilizând elevatoare cu şurub

CAPITOLUL 4.
TURBOGENERATOARE HIDROPNEUMATICE
NOŢIUNI GENERALE
Turbopompele sunt turbogeneratoare hidraulice în care transferul energetic se

realizează prin intermediul unui organ rotitor numit rotor, prevăzut cu o reţea de palete
care interacţionând cu lichidul de lucru, determină transferul energetic prin modificarea
momentului cantităţii de mişcare. În această categorie intră pompele centrifuge în
diverse variante de rotor, pompele cu canal lateral şi periferial, pompele axiale.
Ventilatoarele sunt turbogeneratoare pneumatice similare turbopompelor, numai
că acestea lucrează cu gaze, cel mai adesea cu aer. În această categorie intră
ventilatoarele centrifuge, axiale şi cu curent transversal. Deoarece cele două categorii
de turbomaşini funcţionează după aceleaşi principii, fie că este vorba de mediu lichid
sau gazos la un nivel de compresie neglijabil, în cele ce urmează se va utiliza cel mai
adesea apelaţia de pompă, valabilă pentru toate categoriile din context.
4.1. Elementele componente principale ale turbogeneratoarelor hidropneumatice
Turbogeneratoarele hidropneumatice fiind maşini rotitoare au ca element

principal rotorul în interiorul căruia are loc transferul energetic la fluidul de lucru, care
fiind un mediu fluid continuu, necesită elemente de conducere de la intrarea în pompă
până la intrarea în rotor şi apoi de la ieşirea din rotor până la ieşirea din pompă. Toate
acestea împreună cu rotorul se constituie în elemente ale circuitului hidraulic. Pe lângă
acestea în componenţa pompei mai intră o serie de elemente de natură mecanică care
contribuie la transmiterea mişcării de rotaţie, carcasa pompei, placa de bază, etc.
În figurile 4.1, 4.2, 4.3 elementele componente se identifică după descrierile din Cap. 3
şi conform clasificării enunţate se denumesc:
a) Elemente ale circuitului hidraulic
- rotor
- racord de aspiraţie
- racord de refulare
- spaţiu de conducere nepaletat (după rotor)
- cameră colectoare (spirală)
- stator (paletaj statoric)
- canale laterale sau periferiale
- element de separaţie a – r
b) Elemente principale de natură mecanică
- arbore
90 Turbogeneratoare hidropneumatice. Noţiuni generale – 4
-lagăre
-cuplaj
-etanşare la trecerea arborelui prin carcasă
-elemente de fixare ale pompei
-placă de bază
Pe lângă aceste elemente de bază, existând o mare diversitate de turbopompe, cu
destinaţii foarte diverse, pot exista multe alte elemente specifice. La acestea se adaugă
o serie de organe de maşini cum ar fi organele de maşini de asamblare sau alte
elemente auxiliare.
Fig. 4.1. Exemplu de pompă centrifugă monoetajată secţionată 3D

4 – Turbogeneratoare hidropneumatice. Noţiuni generale 91
Fig. 4.2. Exemplu de pompă centrifugă multietajată de înaltă presiune
a) centrifugă multietajată b) axială c) diagonală

Fig. 4.3. Exemple de pompe verticale secţionate
4.2. Câmpul de viteze şi presiuni în canalele rotorice
Repartiția presiunilor şi a vitezelor în canalele rotoarelor radiale este influenţată

variaţia formei canalului rotoric şi de mişcarea de rotaţie. La rotoarele axiale, curgerea
la trecerea prin spaţiul interpaletar produce diferenţe de viteze pe ambele feţe ale
paletei, din cauza variaţiei de direcţie şi de secţiune. In canalele rotoarelor radiale,
această diferenţiere este mai mare; ea se datoreşte, în special, influenţei mişcării de
rotație.
Intrarea lichidului în rotor, neglijând frecarea (apa se comportă ca un lichid
ideal), se face fără vârtej. Deci, particulele de lichid nu execută mişcări de rotaţie, deşi
circulă prin canale curbate. La intrarea în canalele rotorului, apa este accelerată în
direcţie periferică. Din cauza lipsei frecării, nu pot apărea tensiuni tangenţiale. O
particulă de lichid nu poate executa o rotaţie în mişcarea ei absolută. Tocmai din acest
motiv, ea va fi supusă unei rotaţii în mişcarea ei relativă, deci faţă de rotorul care se
roteşte. Pentru a ilustra mai bine acest lucru, se consideră o particulă de apă AB care se
află pe un disc rotitor la o rază curentă r, reprezentată în fig. 4.4 printr-un cerc.
Curgerea fiind presupusă fără vârtej, particula îşi va păstra poziţia absolută, dar va
executa o mişcare de rotaţie relativă, opusă sensului de rotaţie al discului rotoric. Intr-
adevăr, în poziţia I, particula AB este plasată radial; în poziţia II, ea este plasată
tangenţial; în poziţia III, din nou radial, dar rotită cu 180° faţă de poziţia iniţială; în
poziţia IV, din nou tangenţial, etc.
Tot astfel, într-un canal format de două palete consecutive, presupus închis la
ambele capete, apa lipsită de frecare va executa faţă de rotor o mişcare relativă de ro-
taţie în jurul unui miez în repaus.(fig. 4.5).
Fig. 4.4. Mişcarea relativă de rotaţie. Fig. 4.5. Vârtej relativ într-un canal de rotor închis Ia capete:
A - faţa paletei; B - spatele paletei.
În acest vârtej în canal, particulele sunt supuse unei mişcări relative de rotaţie, cu
viteza unghiulară negativă -ω.
În realitate, canalul este deschis la capete, iar vârtejul relativ se suprapune
curgerii de trecere prin canalul rotoric. Aceasta din urmă nu va avea viteze egale de-a
lungul unui cerc paralel, dar vitezele vor fi toate îndreptate în afară. Pe faţa paletei A,
cele două viteze sunt de sens contrar, pe când pe spatele paletei B, vitezele de trecere şi
ale vârtejului au acelaşi sens. Adunând vectorial vitezele în fiecare punct, se obţine o
repartiţie neegală. Pe faţa paletei, viteza rezultantă este mai mică, în timp ce, pe spatele
paletei, viteza este mai mare. În locul repartiţiei uniforme de-a lungul unui cerc paralel,
ca în cazul rotorului cu un număr infinit de palete, se produce în canal o distribuţie
neegală, vitezele crescând de la faţa paletei la spatele paletei vecine (fig. 4.6).
Fig. 4.6. Repartiţia vitezelor într-un lichid real
Cum rezultă din ecuaţia transferului de energiei, şi presiunile vor fi diferite pe

faţa şi pe spatele paletei. La ieşire, vitezele tind să se egaleze şi, la o mică distanţă de
rotor, curgerea va fi uniformă.
La un debit mic, viteza de trecere pe faţa A a paletei (fig. 4.5) poate deveni mai
mică decât viteza vârtejului. Viteza rezultantă pe această faţă poate fi negativă, astfel
încât lichidul se va scurge în sens invers, de la ieşire spre intrarea rotorului.
Cum rezultă din fig. 4.5, la periferia exterioară, viteza relativă a vârtejului este
opusă vitezei periferice a rotorului. Prin urmare, curgerea de trecere prin canalul rotoric
este deviată, la exterior, în sensul opus mişcării de rotaţie, micşorând astfel
componenta periferică vu2 a vitezei absolute de ieşire. Devierea firelor de curent nu se
datoreşte numai existenţei vârtejului ci şi formei canalului rotoric.
Dacă numărul de palete tinde către infinit, atunci spaţiul de manifestare al
mişcării diferite între faţa şi dosul paletei tinde către zero. Ca urmare şi deviaţia
curentului la ieşire tinde către zero.
De aceea în cele ce urmează, mărimile asociate unei curgeri fără deviaţie vor fi
afectate de indicele „∞”, iar direcţiile vitezelor vor urmări strict direcţia paletajului.
Ipoteza este cât se poate de ireală, dar utilă pentru că pe baza acestui raţionament se
stabilesc relaţiile de legătură între o configuraţie a curgerii reale (cu număr finit de
palete) dorite şi geometria paletajului care o poate realiza, asociată curgerii cu număr
infinit de palete.
4.3. Momentul de interacţiune rotor – fluid (momentul Euler)
Ecuaţia momentului de interacţiune rotor – fluid a fost dedusă pentru prima dată
de către L. Euler, motiv pentru care îi poartă numele. Demonstraţia matematică este
relativ complicată şi ea poate fi consultată în cărţile de specialitate [I. Anton], [V.
Ancuşa]. În cele ce urmează se prezintă o variantă simplificată care pune în evidenţă
elementele esenţiale care implică rezultatul final. Se cunoaşte faptul că în mecanica
fluidelor, mişcarea este analizată pe volume de control în care se aplică ecuaţiile
fundamentale ale mişcării: ecuaţia de continuitate, teoremele impulsului şi ale
momentului impulsului. Suprafeţele ce delimitează volumul de control se pot vedea în
fig.4.7.
Fig. 4.7. Mişcarea fluidului în zona paletajului rotoric,

volume de control, compunerea vitezelor.
Se face convenţia de notare cu „1” mărimile din zona intrării şi cu indicele „2”
mărimile din zona ieşirii. Deoarece mişcarea fluidului real (cu viscozitate diferită de
zero) este foarte complexă (probleme de strat limită, turbulenţă, etc.) se consideră că
fluidul este ideal (viscozitate nulă). Verificând experimental veridicitatea rezultatelor
obţinute între real şi ideal s-a constatat că per global diferenţele nu sunt prea mari şi pot
fi corectate ulterior prin alte metode.
Fluidul intrat în canalul rotoric şi supus rotaţiei se va mişca neuniform datorită
câmpurilor de forţe (centrifuge, Coriolis, gravitaţionale, etc.), fapt ce va determina ca
la ieşire direcţia curentului fluid să nu mai fie aliniată la direcţia paletajului. Influenţa
câmpurilor de forţe şi deviaţia curentului fluid se diminuează cu cât numărul paletelor
creşte, adică lăţimea canalului în raport cu care se dezvoltă aceste mişcări devine din ce
în ce mai mică, astfel că dacă numărul paletelor ar tinde către infinit şi grosimea lor ar
tinde la zero atunci deviaţia curentului în canalul rotoric ar tinde către zero. Cu această
ipoteză se poate spune că mişcarea fluidului respectă întru-totul geometria canalului
rotoric. Aşadar numărul paletelor se consideră că tinde la infinit astfel încât traiectoria
fiecărei particule de fluid se identifică cu linia schelet a oricărei palete. Aceasta
înseamnă că viteza care caracterizează mişcarea particulei în raport cu canalul rotoric
viteza relativă w , este tot timpul tangentă la curba schelet a paletei, făcând astfel
legătura între geometria paletajului şi cinematica mişcării.
Pentru a pune în evidenţă ipotezele enunţate în notarea mărimilor energetice,
acestea vor fi indexate cu „t” (teoretic) pentru fluidul ideal şi „∞” pentru z → ∞ (z =
numărul paletelor).
Fig. 4.8. Compunerea vitezelor, unghiuri semnificative la intrare şi ieşire.

A doua viteză semnificativă este viteza de transport, u , care este tot timpul

perpendiculară pe raza vectoare, r , de poziţionare a particulei fluide în raport cu axa
 
de rotaţie. Din compunerea celor două viteze, de transport u cu cea relativă w se

obţine viteza absolută v (viteza în raport cu sistemul de referinţă fix). Între cele trei
viteze există relaţia vectorială:
  
u+w=v (4.1)
Antrenarea rotorului în mişcare de rotaţie se face din exterior, din sistemul de referinţă
fix, şi ca urmare se poate scrie ecuaţia vectorială a momentului cantităţii de mişcare
dedusă la teorema momentului impulsului din mecanica fluidelor.
   
M ht∞ = ρQt [(r2 × v2 ) − (r1 × v1 )] (4.2)
În această ecuaţie Qt are semnificaţia de debit teoretic în conformitate cu cele
enunţate în Cap.1, adică prin paletaj, la rotoarele închise, trece debitul pompat, Q,
împreună cu debitul recirculat, Q p , aşa încât Qt = Q + Q p .
Este evident că vectorul moment, M ht∞ , este orientat în direcţia axei de rotaţie,
iar sub formă scalară această ecuaţie se scrie:
   
M ht∞ = ρQt [r2v2 sin (r2 , v2 ) − r1v1 sin (r1 , v1 )] (4.3)
unde mărimile fără marcaj de vector reprezintă modulele vectorilor din (4.2).
Dacă se urmăreşte compunerea celor trei viteze (fig. 4.8.), la intrare şi la ieşire,
după regula paralelogramului se observă că acelaşi rezultat se obţine utilizând regula
însumării poligonale (în cazul de faţă fiind triunghi, două viteze însumate şi a treia
închide poligonul ca rezultat final). Astfel se obţin triunghiurile de viteze la intrare

respectiv la ieşire. În aceste triunghiuri totdeauna viteza de transport, u , este la baza
  
triunghiului de viteze, iar celelalte două viteze realizează cu u unghiul α (între u şi v )
 
şi β (între u şi w ). Cu aceste precizări şi cu reprezentările mărite din figura 4.8. se
  π 
poate estima unghiul între vectorii r şi v ca fiind  − α  , astfel că relaţia (4.3)
2 
devine:
 π  π 
M ht∞ = ρQt r2 v2 sin  − α 2  − r1v1 sin  − α1  =
 2  2 
= ρQt [r2 v2 cos(α 2 ) − r1v1 cos(α1 )] = (4.4)
= ρQt (r2 vu 2 − r1vu1 )
 
Unde s-a notat cu vu = v cos(α ) , proiecţia lui v pe direcţia lui u .

La fel se notează wu = w cos(β ) , proiecţia vitezei relative pe direcţia lui u
Se observă că momentul hidraulic depinde de cantitatea de fluid vehiculată,

reflectată prin debitul masic ρQ, de extensia radială a rotorului r1 → r2 şi de proiecţiile
vitezei absolute pe direcţia vitezei de transport. Momentul este maxim pentru aceeaşi
extensie radială şi acelaşi debit dacă vu1=0. Aceasta se întâmplă dacă α1=90°, ceea ce
face ca majoritatea pompelor să fie construite cu paletajul la intrare înclinat astfel ca
π
α1 = . Intrarea în paletaj care implică α1=90° se mai numeşte în practica
2
inginerească: intrare normală.
4.4. Ecuaţia fundamentală a turbopompelor
Prin ecuaţia fundamentală se urmăreşte aflarea unei relaţii care să exprime

energia totală transferată de rotor fluidului de lucru. În acest sens având dedusă ecuaţia
momentului hidraulic se poate determina puterea hidraulică prin relaţia:
Ph = M ht∞ ⋅ ω = ρQt ω[r2 v2 cos(α 2 ) − r1v1 cos(α1 )] =
(4.5)
= ρQt [u 2 v2 cos(α 2 ) − u1v1 cos(α1 )]
Înălţimea de pompare teoretică realizată de rotor în ipoteza numărului infinit de
palete (când nu există deviaţie a curentului de fluid faţă de la direcţia paletajului) se
notează cu Ht∞. Puterea hidraulică teoretică în acest caz se va exprima prin:
Ph = ρQt gH t∞ (4.6)
Înlocuind în (4.5) rezultă prima formă a ecuaţiei fundamentale a turbopompelor numită
şi ecuaţia în unghiuri:
1
H t∞ = = [u 2 v2 cos(α 2 ) − u1v1 cos(α1 )] =
g
(4.7)
1
= (u 2 vu 2 − u1vu1 )
g
Fig. 4.9. Triunghiuri de viteze la intrare (a), (b) şi la ieşire (c)
În practica uzuală se reprezintă însumarea poligonală a vectorilor viteză prin

triunghiuri. Dacă înainte de rotor există un paletaj statoric care deviază curentul faţă de
direcţia axială şi viteza absolută face cu direcţia tangenţială unghiul α1 ≠ 90° atunci
triunghiul de viteze la intrare este oarecare, fig. 4.9.a). În caz că nu există nici un
element perturbator şi forma spaţiului la intrarea în rotor este cilindrică, atunci intrarea
este aşa-zis normală (fig. 4.9.b) şi α1 = 90° , vu1=0, ecuaţia fundamentală devine:
1
H t∞ = u2vu 2 (4.8)
g
O altă viteză semnificativă din triunghiurile de viteze este viteza meridiană.
Aceasta este o viteză de calcul şi reprezintă viteza medie de trecere a fluidului prin
secţiunea respectivă. În triunghiurile de viteze aceasta apare ca înălţime în toate

cazurile perpendiculară pe u , viteza tangenţială. Ea este influenţată de orice variaţie a
secţiunii de trecere prin paletajul rotoric.
Pentru modulele vitezelor din triunghiurile de viteze sunt valabile teoremele din
geometrie referitoare la triunghiuri şi implicit teorema lui Pitagora generalizată pentru
un triunghi oarecare. Astfel pentru vitezele relative se pot scrie relaţiile:
w12 = u12 + v12 − 2u1v1 cos α1 (4.9)
w22 = u 22 + v22 − 2u 2 v2 cos α 2 (4.10)
Înlocuind produsul uv cos α din (4.8) şi (4.9) în (4.7) se obţine o nouă formă a ecuaţiei
fundamentale:
v22 − v12 u22 − u12 w12 − w22
H t∞ = + + (4.11)
2g 2g 2g
Această formă a ecuaţiei fundamentale este denumită ecuaţia în viteze.
În cazul ventilatoarelor, şi în general în cazul turbomaşinilor pneumatice este
impropriu să fie exprimată înălţimea de pompare (ventilare) în metri coloană de gaz.
De aceea se utilizează forma energetică rezultată din raportarea puterii la debitul
volumic (a se vedea Cap. 1), numită presiune de pompare (ventilare) teoretică.
La gaze, ca medii compresibile, debitele volumice diferă sensibil între intrare şi ieşire.
În acest caz este necesară o convenţie privind debitul la care se raportează puterile:
Qt1 + Qt 2
Qt1 , Qt 2 sau media lor aritmetică: Qt1, 2 = .
2
Urmând acelaşi raţionament, de a raporta puterea hidraulică la debitul volumic
rezultând practic energie pe unitatea de volum se pot scrie egalităţile:
Ph P P
Ph = ρQt [u 2 vu 2 − u1vu1 ] = Qt1 = h Qt 2 = h Qt1, 2 (4.12)
Qt1 Qt 2 Qt1, 2
De aici pentru ecuaţia fundamentală în unghiuri rezultă trei forme de exprimare,
funcţie de debitul volumic la care se raportează energia specifică:
Δpt∞1 = ρ1 (u 2 vu 2 − u1vu1 ) = ρ1 gH t∞ (4.13)
Δpt∞ 2 = ρ 2 (u 2 vu 2 − u1vu1 ) = ρ 2 gH t∞ (4.14)
Δpt∞1, 2 = ρ1, 2 (u 2 vu 2 − u1vu1 ) = ρ1, 2 gH t∞ (4.15)
Acestor trei forme ale ecuaţiei fundamentale în unghiuri le revin variantele similare în
viteze:
ρ1 2 ρ ρ
Δpt∞1 =
2
( ) ( ) (
v2 − v12 + 1 u 22 − u12 + 1 w12 − w22
2 2
) (4.16)
ρ ρ ρ
( ) ( ) (
Δpt∞ 2 = 2 v22 − v12 + 2 u 22 − u12 + 2 w12 − w22
2 2 2
) (4.17)
ρ ρ ρ
( ) ( ) (
Δpt∞1, 2 = 1, 2 v22 − v12 + 1, 2 u 22 − u12 + 1, 2 w12 − w22
2 2 2
) (4.18)
Legătura între cele trei ecuaţii (4.16...4.18) se stabileşte prin ecuaţia de

continuitate conform căreia debitul masic se conservă în virtutea principiului
continuităţii şi al conservării masei:
ρ1Qt1 = ρ 2 Qt 2 = ρ1, 2 Qt1, 2 (4.19)
Ventilatoarele realizează un grad redus de compresie (1...2%), astfel că se poate
face aproximaţia ρ1 ≅ ρ 2 ≅ ρ1, 2 . La grade de compresie mai ridicate se utilizează
raportarea la debitul de la ieşire, respectiv Δpt∞ 2 , dacă ventilatorul aspiră din
atmosferă şi refulează într-o reţea de conducte. Dacă ventilatorul refulează direct în
atmosferă şi aspiră dintr-o reţea de conducte, hote de absorbţie, etc. se utilizează
varianta Δpt∞1 .
În cazul suflantelor şi al compresoarelor centrifuge multietajate se iau în
considerare procesele termice însoţitoare, iar relaţiile enunţate mai sus nu mai sunt
valabile.
4.5. Structura energiei transferate de rotor
Din mecanica fluidelor se cunoaşte faptul că energia hidraulică a unui fluid în

mişcare, în raport cu o secţiune transversală pe direcţia de curgere, are două
componente: o componentă statică dată de presiune şi poziţia în raport cu un plan de
referinţă şi o componentă dinamică dată de viteza medie de trecere prin acea secţiune.
Rămânând în cadrul aceleaşi ipoteze de fluid ideal şi considerând secţiunile „1” şi „2”
de intrare şi ieşire la limita exterioară rotorului, adică până unde se manifestă doar
mişcarea absolută, se poate spune că energia transferată de rotor se identifică cu
diferenţa între energia specifică de la ieşire (secţiunea „1”). Se atrage atenţia că nu se
aplică ecuaţia transferului de energie sau Bernoulli şi nu este o altă formă a ecuaţiei
fundamentale (nu se leagă nicicum de geometria rotorului şi de mecanismul
transferului energetic, teorema momentului impulsului). Relaţia în mărimi mediate se
poate scrie:
 p p  v2 − v2
H t∞ = ( z 2 − z1 ) +  2 − 1  + 2 1 (4.20)
 ρ 2 g ρ1 g  2g
Primele două grupuri de termeni reprezintă energia statică (potenţială), iar cel cu
viteze reprezintă energia dinamică (cinetică).
 p p 
H t∞ st = ( z 2 − z1 ) +  2 − 1  (4.21)
 ρ 2 g ρ1 g 
v22 − v12
H t∞ d = (4.22)
2g
În prima formă a ecuaţiei fundamentale (4.7), în unghiuri, nu se pot identifica

termeni care să reprezinte cele două forme ale energiei. În a doua în schimb, (4.11)
ecuaţia în viteze, se identifică imediat componenta dinamică, Ht∞ d (4.22), iar cea
statică rezultă imediat prin diferenţă, deci se poate scrie că:
u22 − u12 w12 − w22
H t∞ st = + (4.23)
2g 2g
În ceea ce priveşte presiunile de pompare (ventilare) acestea se determină cu relaţiile:
Δpt∞ st = ρgH t∞ st (4.24)
Δpt∞ d = ρgH t∞ d (4.25)
Analizând relaţiile celor două forme de energie se constată că energia cinetică
creşte pe seama creşterii vitezei absolute între intrare şi ieşire. Energia potenţială
(statică) creşte destul de pronunţat la rotoarele radiale pe seama creşterii vitezei de
transport (efectul centrifug) şi pe seama scăderii vitezei relative (efectul de difuzor).
Deoarece la majoritatea pompelor radiale (rotor cu extensie radială) sau radial-axiale
(rotor cu extensie radial-axială) predomină componenta de efect centrifug, acestea se
mai numesc pompe (generatoare hidropneumatice) centrifuge sau ventilatoare
centrifuge.
4.6. Gradul de reacţie al rotorului
Distribuţia cantitativă a celor două forme de energie transferate de rotor în

energia totală prezintă interes pentru proiectarea rotorului în raport cu cerinţele de
utilizare (exploatare). Mărimea care exprimă acest lucru şi care s-a introdus în acest
scop este gradul de reacţie al rotorului, R∞ . Acesta se defineşte ca raport între
componenta energetică statică, H t∞ st , şi energia totală, H t∞ .
H t∞ st H t∞ d
R∞ =  R∞ = 1 − (4.26)
H t∞ H t∞
1
Valorile semnificative pentru gradul de reacţie sunt: 0; ; 1 şi în afara intervalului (0,
2
1), conform tabelului de mai jos:
Tabelul 4.1. Valori semnificative ale gradului de reacţie şi corelaţia cu înălţimile de

pompare statică şi dinamică.
R <0 0 0,5 1 >1
∞
H t∞ st < H t∞ 0 1 H t∞ >1
H t∞
2
H t∞ d > H t∞ H t∞ 1 0 <0
H t∞
2
În mod uzual turbopompele se construiesc cu grad de reacţie între 0 şi 1. Sunt

posibile şi cazurile cu R∞ în afara intervalului (0, 1), dar acestea nu sunt agreate în
practică.
Rotoarele cu grad de reacţie nul, R∞ =0, sunt denumite rotoare cu acţiune (maşini cu
acţiune), iar în cazul că R∞ =1, rotoarele se numesc cu reacţiune (maşini cu reacţiune).
Dacă R∞ ∈ (0, 1) atunci rotoarele se numesc cu reacţiune parţială şi sunt cele mai des
întâlnite în practică.
4.7. Similitudinea turbopompelor
Teoria similitudinii turbomaşinilor pune bazele încercărilor pe modele şi permite

normalizarea şi construcţia în serie a turbomaşinilor cu caracteristici hidrodinamice
determinate anterior. Două sau mai multe maşini hidraulice sunt complet asemenea
dacă îndeplinesc simultan condiţiile asemănări geometrice, cinematice şi dinamice.
Asemănarea geometrică presupune ca toate dimensiunile şi formele geometrice
să fie într-un raport constant numit scară geometrică, λ. Prin asemănarea geometrică a
frontierelor solide ale circuitelor hidraulice pot fi generate familii de pompe la care
componentele se deosebesc între ele prin raportul de scară geometric.
Asemănarea cinematică presupune asemănarea geometrică a triunghiurilor de
viteze. Folosind ca scară cinematică raportul modulelor vitezelor asemenea, kg, pot fi
deduse relaţii de calcul valabile pentru întreaga familie de maşini asemenea.
Asemănarea dinamică presupune ca forţele ce acţionează asupra fluidului în
mişcare prin spaţii asemenea geometric şi cu o cinematică proporţională, să fie în
rapoarte identice pentru întreaga serie de maşini asemenea. Dacă primele două
categorii de asemănare sunt relativ uşor de îndeplinit, asemănarea dinamică devine
aproape imposibil de îndeplinit dacă rapoartele de scară geometrică sunt foarte mari.
Analiza se face de obicei pe tipuri de forţe dominante în influenţarea curgerii, pentru
care s-au stabilit criterii de similitudine în Mecanica fluidelor. Acestea sunt forţele de
natură vâscoasă, caracterizate prin numărul lui Reynolds, Re, forţele gravitaţionale,
caracterizate prin numărul lui Froude, Fr, etc.
În cazul îndeplinirii condiţiilor de asemănare geometrică şi cinematică toate
unghiurile geometrice şi cinematice sunt invariante, de asemenea şi rapoartele
geometrice sau cinematice care pot fi construite în interiorul aceleiaşi maşini (fig.
4.10).
Fig. 4.10. Rotoare de pompe centrifuge asemenea
b2 λb
= 2 (rapoarte geometrice) (4.27)
D2 λD2
u 2 λku 2
= (rapoarte cinematice) (4.28)
u1 λku1
În continuare se încearcă să se obţină o relaţie de asemănare pentru debitul de

lichid care trece prin rotor, debitul teoretic Qt, în secţiunea de ieşire:
Qt = π D2 b2 v m2 = π D2 b2 v 2 sin α 2 (4.29)
Aplicând teorema sinusului din trigonometrie, în triunghiul de viteze de la
ieşire, fig. 4.9.c), pentru laturile u2 şi v2 în forma:
u2 v
= 2 (4.30)
sin (α 2 + β 2 ) sinβ 2
rezultă:
sin β 2 sin α 2
Qt = π D2 b2 u 2 (4.31)
sin (α 2 + β 2 )
şi:
sin β 2 sin α 2 b sin β 2 sin α 2 1 3
Qt = π b2 D2 r2 ω = π 2 D2 ω (4.32)
sin (α 2 + β 2 ) D2 sin (α 2 + β 2 ) 2
b2
În (4.32) considerând că raportul este un invariant pentru pompe asemenea,
D2
D2
r2= , iar unghiurile α2 şi β2 sunt constante şi grupând mărimile constante în
2
constanta unică CQ sau kQ rezultă deci:
Qt = CQ D23 ω = k Q D23 n (4.33)
Pentru cazul debitului real Q (în racordurile pompei) relaţia (4.33) devine:
Q = ηv Qt = ηv k Q D23 n (4.34)
În cazul înălţimii de pompare se utilizează relaţiile existente între vitezele din
acelaşi triunghi de viteză şi ecuaţia fundamentală în unghiuri.
Din triunghiul de viteze de la ieşire se poate scrie:
vu 2 = vm 2 ctgα 2 (4.35)
wu 2 = vm 2 ctgβ 2 (4.36)
u 2 = vu 2 + wu 2 = vm 2 (ctgα 2 + ctgβ 2 ) (4.37)
Se fac înlocuiri în ecuaţia (4.8), cazul rotorului de pompă cu intrare normală:
gH t∞ = u 2 vu 2 = u 2 vm 2 ctgα 2 (4.38)
ctgα 2
gH t∞ = u 22 (4.39)
ctgα 2 + ctgβ 2
Deviaţia curentului la ieşirea din rotor apare ca o perturbaţie şi deci înălţimea de
pompare în cazul numărului infinit de palete va fi mai mare decât în cazul numărului
real, finit de palete. Raportul între înălţimea de pompare pentru un număr infinit de
palete şi pentru un număr finit se poate scrie:
H t∞
=1+ p (4.40)
Ht
Termenul p, numit şi coeficient de deviaţie al curentului la ieşirea din rotor,
depinde de numărul de palete, de lungimea şi curbura lor. În literatură există mai multe
relaţii aproximative, obţinute din date experimentale prelucrate statistic. Astfel
Pfleiderer propune relaţia:
 β°  r 2  β °  r22
p = k p 1 + 2  2 = k p 1 + 2  x2
(4.41)
 60  z 2 S  60  z 2  rdx
x1
unde kp=0,65...1,2 depinzând de tipul de pompă. Unghiul β2 exprimat în grade

sexagesimale reprezintă unghiul de construcţie al paletajului la ieşire, r2 este raza
x2
secţiunii de ieşire din rotor, z2 numărul de palete la ieşire, iar S = x1
rdx este
momentul static al liniei de curent (mijlocii) din câmpul meridian integrat între intrare
şi ieşire. În calcule orientative se pot accepta valori ale lui p în intervalul 0,20...0,45.
Deoarece pentru o pompă dată, la regimul nominal de funcţionare, g, α 2 , β 2 ,

1+p, sunt constante din (4.39) se poate scrie:
2
2 2 2  D πn 
gH t∞ = CH u = C r ω = CH  2
2 H 2  (4.42)
 2 30 
gH t = kH D22 n 2 (4.43)
unde kH include toate mărimile constante din (4.42).
Dacă se consideră că D2 este diametrul semnificativ al rotorului şi se notează
simplu cu D, atunci relaţiile (4.33) şi (4.43) se pot scrie sub forma:
Qt
= kQ (4.44)
D 3n
gH t
= kH (4.45)
D 2n2
Constantele kQ şi k H realizează o legătură între caracteristicile funcţionale,
geometrice şi cinematice.
Pentru două pompe asemenea geometric, care funcţionează în condiţii
cinematice asemenea, coeficienţii kQ şi k H sunt invarianţi. Deoarece problema
similitudinii cel mai adesea se pune între modelul de laborator şi prototipul sau maşina
de serie industrială se va utiliza indicele m = model şi i = industrial. Se pot scrie
relaţiile de similitudine dintre cele două pompe egalând invarianţii kQ şi k H :
2 2
H t m  Dm   nm 
=    (4.46)
H t i  Di   ni 
3
Qt m  D m  nm
=  (4.47)
Qt i  Di  ni
sau
2 2
H m η h i  Dm   nm 
=    (4.48)
ηh m H i  Di   ni 
3
Q m ηv i  D m  n m
=  (4.49)
η v m Q i  D i  n i
Dacă ηh m = ηh i şi ηv m = ηv i rezultă:
2 2
H m  Dm   nm 
=    (4.50)
H i  Di   ni 
3
Qm  D m  nm
=  (4.51)
Qi  Di  ni
Puterea absorbită de pompă este:
Pu ρ gQH ρ gηv Qt ηh H t
Pabs = = = (4.52)
η η η
P ηη
Pabs = u = h v ρ k H D 2 n 2 k Q D 3 n (4.53)
η η
ηη η η
Pabs = h v k Q k H ρ D 5 n 3 = h v k P ρ D 5 n 3 (4.54)
η η
Notând cu kP = kQkH, invariantul puterilor se poate scrie şi pentru putere o relaţie
asemănătoare ca formă cu (4.44) sau (4.45).
Pabs ηη
5 3
= h v kP (4.55)
ρD n η
şi făcând raportul puterilor pentru model şi maşina industrială rezultă:
5 3
Pabs m ηi ηh m ηv m ρm  Dm   nm 
=     (4.56)
Pabs i ηm ηh i ηv i ρi  Di   ni 
Dacă toate randamentele sunt egale:
5 3
Pabs m ρm  Dm   nm 
=     (4.57)
Pabs i ρi  Di   ni 
Din aceste relaţii, dacă se consideră cazul aceleiaşi maşini ( Dm = Di )
funcţionând la două turaţii diferite, fluidul de lucru fiind acelaşi, rezultă relaţiile de
transpunere prin similitudine valabile numai la modificarea turaţiei:
Qm nm
= (4.58)
Qi ni
2
H m  nm 
=  (4.59)
H i  ni 
3
Pabs m  nm 
=  (4.60)
Pabs i  ni 
De precizat faptul că randamentele nu se modifică sensibil de la model la
prototipul industrial numai într-un interval de până la ±20% faţă de turaţia de referinţă.
În afara acestui interval calculele sunt doar orientative. Pentru calcule exacte se
estimează randamentele utilizând relaţii adecvate, (vezi paragraful următor).
4.8. Funcţii caracteristice
Prin relaţiile de asemănare se stabilesc caracteristicile sau dimensiunile

principale ale unei pompe cu alta asemenea. În practică se mai pune problema de a
avea o imagine relativă de cum va arăta o maşină hidraulică pentru care în faza iniţială
se cunosc doar parametri iniţiali din tema de proiectare: debitul Q, înălţimea de
pompare H şi eventual turaţia de antrenare n. Dimensiunile geometrice nu au
importanţă deosebită ci doar forma circuitului hidraulic al rotorului şi proporţiile sale.
Dacă în cele trei relaţii de asemănare luate tot două câte două eliminăm diametrul D ca
fiind neesenţial vom obţine alţi invarianţi ai unor maşini asemenea. Valorile acestor
invarianţi vor caracteriza ca formă toate maşinile asemenea indiferent de dimensiunile
lor geometrice. Este vorba doar de formă şi de raportul între dimensiunea principală şi
celelalte dimensiuni geometrice.
Eliminând diametrul D între relaţiile de asemănare ale debitului şi înălţimii de
pompare se obţine o expresie de forma:
1/ 2
Q η1v/ 2 k Q
ω = 3 / 4 3 / 4 = ωq ad (4.61)
(gH )3 / 4 ηh k H
Membrul drept din (4.61) al primei egalităţi conţine invarianţii de asemănare şi
randamentele parţiale. Considerând situaţia ideală că randamentele se conservă
înseamnă că expresia din stânga are valori unice pentru toate maşinile asemenea şi se
notează cu ωq ad, sub denumirea de viteză unghiulară caracteristică adimensională.
În mod asemănător dacă se elimină diametrul D între relaţiile de asemănare ale
înălţimii de pompare şi puterii absorbite (funcţionând cu acelaşi fluid, ρm=ρi ) se obţine
relaţia:
Pabs
ρ η1v/ 2 η1h/ 2 k P1 / 2
ω = 1 / 2 5 / 4 5 / 4 = ωs ad (4.62)
(gH )5 / 4 η ηh k H
Raţionând identic ca mai sus invariantul notat cu ωs ad, se numeşte viteză
unghiulară specifică adimensională.
În practica inginerească cei doi invarianţi se utilizează sub forma dedusă din
relaţiile de asemănare în care intervine turaţia în rotaţii pe minut, iar celelalte mărimi
se exprimă în unităţi SI. Pentru (4.61.) respectiv (4.62.) se deduc relaţiile:
n Q
nq = (4.63)
H3 4
cunoscută sub denumirea de turaţie caracteristică, iar pentru (4.62):
n P
ns = (4.64)
H5 4
cunoscută sub denumirea de turaţie specifică. Turbopompele se mai clasifică şi cu
ajutorul turaţiei caracteristice scrise sub forma:
2π n Q
k= (4.65)
(gH )3 4
unde toate mărimile sunt introduse în sistemul internaţional, iar turaţia în rot/sec.
Turaţia caracteristică, nq se mai numeşte şi rapiditate cinematică, iar
turaţia specifică, ns , rapiditate dinamică. Este valabilă de asemenea definiţia:
turaţia caracteristică nq a unei pompe este turaţia unei pompe asemenea cu cea dată şi
care utilizează un debit egal cu unitatea realizând o înălţime de pompare
H = 1 J N = 1m .
Considerând lichidul de lucru apa şi exprimând mărimile în unităţi SI, rezultă
următoarea relaţie de legătură între funcţiile caracteristice:
ns = 3,65nq = 133k (4.66)
Turbopompele se clasifică cu ajutorul funcţiilor caracteristice, domenii ale
valorilor lor definind diverse tipuri de rotor. În tabelul 4.1 sunt prezentate tipurile
semnificative ale rotoarelor pompelor în funcţie de ns , k şi nq .
Tabelul 4.1. Tipurile semnificative de rotoare şi încadrarea lor în domeniul funcţiilor caracteristice k, ns
şi nq .
Se observă din tabel că pompele centrifuge acoperă un larg domeniu de

funcţionare: nq =11...135.
În publicaţiile de specialitate din SUA, pentru turaţia caracteristică se utilizează relaţia:
n Q
Ns = (4.67)
H3 4
unde unităţile de măsură utilizate sunt: n [rot/min], Q [galon/min], H [feet].

Echivalentul acestor unităţi în SI este:
• 1 gallon SUA = 3,785 dm3 (litri)
• 1 foot = 0,3048 m
Uneori şi modul de scriere al relaţiei este direct în unităţile de măsură:
GPM
NS = RPM (4.68)
FT 3 4
La ventilatoare unde în loc de înălţimea de pompare se utilizează presiunea de
pompare, Δp, relaţia utilizată este de forma:
Q
K v = kn 34
(4.69)
 Δp 
 
 ρ 
unde k este o constantă de corecţie.
Funcţiile caracteristice permit o încadrare geometrică şi funcţională a oricărui
turbogenerator hidropneumatic. Pe baza lor s-au construit relaţii de calcul pentru
dimensiunile principale, randamente, circuite hidraulice, cavitaţie. Aceasta înseamnă că
unei combinaţii de mărimi funcţionale îi corespunde o combinaţie de mărimi
geometrice.
4.9. Efecte de scară. Corecţii aplicate relaţiilor de asemănare
Relaţiile de asemănare deduse anterior au la bază asemănarea geometrică şi

cinematică. Asemănarea dinamică prin forţele de frecare vâscoasă este parţial
îndeplinită, existând abateri datorită calităţii diferite a suprafeţelor solide ale circuitului
hidraulic, abateri de formă, etc. Aceste situaţii se exprimă prin:
- dacă raportul dimensional este mare rugozităţile pereţilor nu respectă scara
geometrică. Valoarea rugozităţilor relative descreşte în general cu creşterea
dimensiunilor maşinii (defect de scară geometrică).
- În anumite forme de conducere chiar dacă sunt asemenea, mişcarea nu se
reproduce identic, defecte ale scării cinematice
- Nerespectarea riguroasă a criteriului Reynolds.
- Neglijarea unor categorii de forţe în asemănarea dinamică.
Aceste abateri duc la modificări ale valorii randamentelor la o maşină faţă de o
altă maşină asemenea. Din aceste considerente la încercările pe modele mai cu seamă
se utilizează relaţii de corecţie pentru randamente denumite şi formule de transpunere a
randamentului de la model la maşina prototip. În continuare se dau câteva din aceste
relaţii utilizabile doar în anumite condiţii.
1) Cazul aceleiaşi pompe, (scara 1:1) funcţionând cu lichide diferite şi la
turaţii diferite:
- după normele „DIN”
0 ,1
1 − ηi 2  n1ν 2  Re1  1 
=  ∈  , 15 (4.70)
1 − ηi 1  n2 ν1  Re 2 15 
Indicii 1 şi 2 semnifică două situaţii distincte de funcţionare, ηi = ηh ⋅ ηv , iar ν
reprezintă viscozitatea cinematică a fluidului de lucru.
- după I. J. Karassik, [51]
0 ,17 0 , 07
1 − η 2 η1  n1  ν 
⋅ =  ⋅  2  (4.71)
1 − η1 η2  n2   ν1 
2) Cazul încercărilor pe model, pentru transpunerea randamentelor la maşina
prototip (scări geometrice între 1 şi 5)
- după normele „DIN”
0 ,1
1 − ηi 2  n1 D1  Re1  1 
=   ∈  , 15 (4.72)
1 − ϕηi 1  n2 D2  Re 2 15 
70
1−
Unde ϕ este dat de relaţia: ϕ =
( Ds 2 )
1, 5
, D = diametrul rotorului, Ds = diametrul

70
1−
(Ds 1 )1,5
arborelui.
- după C. Pfleiderer, [86]
0 ,1 β
1 − η 2  Re1   D1  Re1  1 
=  ⋅  ∈  , 20 (4.73)
1 − η1  Re 2   D2  Re 2  20 
Unde β depinde de defectul de scară al rugozităţilor (la rugozităţi relativ apropiate
β=0,05).
- după Hutton, [40] se dă relaţia utilă la maşini axiale:
0, 2
1 − ηi 2  Re 
= 0,4 + 0,7 ⋅  1  (4.74)
1 − ηi 1  Re 2 
4.10. Coeficienţi funcţionali şi relaţii statistice de predimensionare
Relaţiile de proiectare ale maşinilor hidraulice conţin unii parametri variabili

mai mult sau mai puţin într-un anumit domeniu. Aceştia se constituie în aşa-zisele
„grade de libertate” care din punct de vedere matematic fac posibile infinităţi de soluţii,
fapt ce pune proiectantul într-o mare dilemă în privinţa alegerii variantei optime. Acest
lucru a determinat existenţa interesului pentru prelucrarea statistică a datelor existente
de la maşinile realizate în trecut şi stabilirea unor relaţii statistice prin care se estimează
randamente probabile, dimensiuni probabile, comportare cavitaţională probabilă, forme
ale rotorului probabile, etc. Practic aceste relaţii conţin într-o formă mascată experienţa
acumulată în timp referitor la problema respectivă.
Relaţiile statistice se exprimă sub forma unor coeficienţi funcţionali, care sunt la
rândul lor rapoarte adimensionale construite cu ajutorul unor mărimi funcţionale (Q, H,
Δhi, etc.), a unor mărimi geometrice semnificative (D, b2) şi ale vitezei de rotaţie (ω).
Astfel de exemplu relaţiile lui kQ, kH, kP au un astfel de caracter. Ordonarea valorilor
acestora, pentru maşinile realizate până în prezent, în funcţie de tipul de maşină
(caracterizat prin nq sau ωq ad) şi mărimea ei (caracterizată prin debitul Q) exprimă
cantitativ soluţiile optimizate la nivelul tehnicii actuale. Cu ajutorul lor poate fi calculat
diametrul semnificativ al rotorului, D2, (D).
Dacă se admite un kH pentru o pompă deja existentă şi performantă, şi vrem să aflăm
diametrul alteia asemenea, utilizând relaţia (4.45) rezultă:
1 gH t
D= (4.75)
n ηh k Q
În mod asemănător dacă se admite kQ, din (4.44) rezultă:
1 Q
D=3 (4.76)
n ηv k Q
Între kQ şi kH există o legătură prin relaţia (4.61)
k Q1 / 2 η1v/ 2
= ⋅ ωq ad (4.77)
k H3 / 4 η3h / 4
Pe baza acestor considerente au fost stabiliţi o serie de coeficienţi funcţionali care au o
relaţie de definiţie şi o relaţie statistică de calcul.
1) Coeficientul înălţimii de pompare ψH, util la determinarea diametrului D2 de
ieşire al rotorului prin relaţia intermediară u 2 = ωr :
H Δp
ψH = 2
= (4.78)
u2 u 22
ρ
2g 2
Relaţia statistică estimată pentru ψH, [Acad. I. Anton], este (grafic în fig. 4.11.):
1 2
− −
ψ H = f (ns ) = 14,7ns 3 − 23,67ns 3 − 1,075 (4.79)
Din (4.75) se observă că ψ H = 8η h k H din care rezultă că ψH şi kH reprezintă doar
forme diferite.
1) Coeficienţii vitezei periferice la intrare şi la ieşire:
u2 −
1
ku2 = = ψH 2 (4.80)
2 gH
u1
k u1 = (4.81)
2 gH
1.2
1.1
1
0.9
0.8
0.7
( )
ψ H ns 0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200
ns
Fig. 4.11. Variaţia coeficientului înălţimii de pompare, ψ H cu turaţia specifică, ns
Fig. 4.12. Dimensiunile principale ale rotorului şi ale colectorului spiral
2) Coeficienţi de viteze în diferite secţiuni semnificative ale circuitului hidraulic.

- în racordul de intrare, având diametrul D0 şi viteza v0:
v0
ε0 = (4.82)
2 gH
Relaţia statistică corespunzătoare este:

ε = k ε nq2 / 3 (4.83)
Constanta de proporţionalitate kε ∈ [0,01...0,02]. Extremele intervalului dau v0min
respectiv v0max. Utilizând legătura între debit, secţiunea de trecere şi viteza medie pe
secţiune, consecinţă a ecuaţiei de continuitate se obţin valorile minimă, D0 min şi
maximă, D0 max a diametrului de intrare D0, relaţiile (10), (11).
πD02 4Q
Q = S 0 v0 = v0  D0 = (4.84)
4 πv0
- în secţiunea maximă a colectorului spiral, având diametrul D2π şi viteza vc,
Colectorul spiral are secţiunea continuu crescătoare în sensul de rotaţie, fig. 4.12.
Dimensiunea sa caracteristică este diametrul corespunzător secţiunii de la unghiul
de înfăşurare maxim, 2π. Pentru calculul acestui diametru s-a definit un coeficient
al vitezei în colector şi relaţia sa statistică de calcul,
vc 1,12
εc = = (4.85)
2 gH nq0,32
Introducând vc în relaţia debitului rezultă diametrul D2π al colectorului spiral şi
prin care în ultimă instanţă se poate aproxima gabaritul probabil al pompei.
πD22π 4Q
Q = S 2 π vc = vc  D2 π = (4.86)
4 πvc
3) Coeficienţi de debit la intrarea şi ieşirea din rotor:
Q Q
ϕ1 = respectiv ϕ 2 = (4.87)
u1S1 u2 S 2
Unde S1 şi S2 sunt ariile secţiunilor de intrare respectiv ieşire, calculate cu
relaţia: S1, 2 = πD1, 2 b1, 2
4) Coeficientul de cavitaţie, σ. Estimarea probabilă a coeficientului de cavitaţie se
face cu relaţia de definiţie şi statistică:
Δhi NPSH i
σ= = = 1,2 ⋅10 −3 nq4 / 3 (4.88)
H H
Deoarece fenomenul de cavitaţie depinde direct de viteza medie a curentului în
zona de aspiraţie este necesar să se ţină cont de implicaţiile acestuia în dimensionarea
diametrului de intrare, D0, prin coeficientul de cavitaţie σ’, în care intervin vitezele
curentului la intrarea în rotor:
v02 w2
σ' = a +b 1 (4.89)
2 gH 2 gH
unde a ≅ 1,2 ; b ≅ 0,35. Acest coeficient înglobează în el şi efectul economic de preţ de

cost deoarece dacă luăm în considerare numai cavitaţia, aceasta ar duce la diametre
foarte mari, gabarite mărite, etc. Considerând intrare normală, α1=90°, din triunghiul
de viteze, fig. 4.9.b), se calculează viteza relativă w1. Se aproximează diametrul de
intrare în paletaj D1 ≅ D0, cu care apoi se calculează viteza de transport cu relaţia:
D1
u1 = ω (4.90)
2
Având viteza v0 din triunghiul de viteze rezultă viteza relativă w1 = v02 + u12 , iar în
final Δhi' = σ' H .
Deoarece pentru pompele centrifuge viteza v0 ia în general valori între 1 şi 10
m/s este util să se reprezinte grafic această dependenţă conform fig. 4.13. Curbele σ’
=f(D0) sau NPSHi’=f(D0) au un minim care este diametrul optim probabil D0opt din
punct de vedere cavitaţional.
Fig. 4.13. Influenţa diametrului D0 asupra caracteristicilor de cavitaţie
4.11. Relaţii statistice pentru bilanţul energetic probabil
Înainte de a trece la proiectarea paletajului şi a altor elemente de detaliu este

bine ca proiectantul să cunoască ponderea diferitelor tipuri de disipaţii în bilanţul
energetic al pompei pentru a lua măsurile corespunzătoare de optimizare. De asemenea
unele mărimi rezultate de aici cum ar fi debitul teoretic Qt, intră direct în relaţiile de
dimensionare. Pentru randamentele parţiale au fost determinate relaţiile statistice după
cum urmează: ηm= randament mecanic, ηv= randament volumic, ηh= randament
hidraulic,
Ppm 1
ηm = 1 − = (4.91)
Pa 820
1+ 2
ns
Q Qp 1
ηv = = 1− = (4.92)
Qt Qt 1 + 0,68
ns2 / 3
H Σh p 0,42
ηh = = 1− = 1− (4.93)
Ht Ht (lg D0 − 0,172)2
unde D0 se introduce în mm. Randamentul total probabil este produsul randamentelor
parţiale:
η = ηm ⋅ ηh ⋅ ηv (4.94)
Combinând relaţiile (4.90), (4.91), (4.92) se pot calcula mărimile teoretice şi
disipative cum ar fi puterea pierdută mecanic Ppm, debitul teoretic Qt, debitul pierdut
(recirculat) Qp, înălţimea de pompare teoretică Ht şi suma pierderilor în pompă Σhp.
În faza preliminară a alegerii turaţiei de antrenare a pompei este utilă şi relaţia
globală a randamentului, stabilită tot pe baze statistice:
43,16
0,06 + 9,13 ⋅10 − 4 nq + +A
η = 1−
(nq + 8,22)2 (4.95)
Q1 / 8
unde constanta A se calculează funcţie de domeniul de debit Q:
0,187 - Q
Q < 0,187 m 3 /s  A = (4.96)
2,13 + 66Q
Q > 0,187 m 3 /s  A = 0 (4.97)
Rezultatele obţinute din relaţiile statistice sunt orientative. Valorile reale se obţin
din încercări pe model la pompele (ventilatoarele) mari sau direct pe prototip la
pompele mici cu puteri de până la aproximativ 50 kW.
4.12. Mărimea (numărul) hidrodinamică şi randamentul probabil [57]
Problema randamentului diferit nu se pune numai între maşina model şi

prototipul industrial ci şi între pompe pentru utilităţi diferite, dar din combinaţia
parametrilor funcţionali au aceleaşi valori pentru nq sau apropiate. Altfel spus pompe
având acelaşi nq vor avea randamente diferite, funcţie de dimensiunile lor geometrice.
Ca exemplu se poate compara o pompă de uz gospodăresc (dimensiuni mici) cu

o pompă dintr-o staţie de pompare a unei localităţi mari (dimensiuni mari), ambele
având acelaşi nq. Este evident că pompa cu dimensiuni mai mari va avea un randament
mai bun. În acest sens a fost introdusă o funcţie caracteristică numită mărimea
hidrodinamică a rotorului care depinde de debit (influenţează direct diametrul de
intrare în rotor şi lăţimea rotorului) şi de înălţimea de pompare (influenţează direct
diametrul D2 al rotorului). Relaţia de calcul a mărimii hidrodinamice pentru unităţi de
măsură europene este:
 m3 
Q 
h
Z=   (4.98)
H [ m]
Zona anglo-saxonă şi americană, utilizând unităţile de măsură specifice, foloseşte
relaţia:
GPM
Z= (4.99)
H [ ft ]
unde GPM înseamnă: debitul exprimat în Gallon Per Minute, iar H-înălţimea de
pompare în ft=picioare.
În tabelul 4.2 se prezintă mărimea hidrodinamică, Z, pentru patru ordine de
mărime, începând cu 10, calculată cu unităţi de măsură americane. De asemenea se
poate observa corespondenţa cu unităţile europene. Faptul că în cele patru imagini din
tabel apare un rotor cu intrare dublă nu are nici o relevanţă, doar faptul că figura este
dublu simetrică. Acelaşi lucru este valabil şi pentru un rotor simplu.
Mărimea hidrodinamică Z este utilă în alegerea judicioasă a numărului de etaje
la pompele multietajate, după cum se va vedea din corelaţia cu turaţia caracteristică nq
şi randamentul probabil η.
Tabelul 4.2.
Pentru pompele având aceeaşi turaţie caracteristică, nq, dată, randamentul lor
creşte odată cu creşterea numărului (mărimii) hidrodinamic, Z, fapt ce se poate observa
în figura 4.14. Curbele marcate cu valori procentuale sunt curbe de egal randament.
Matematic randamentul este o funcţie de două variabile, η = f(nq, Z), iar curbele din
figură sunt rezultatul proiecţiei intersecţiilor suprafeţei η cu plane de egal randament.
Valori intermediare celor din figură se pot obţine prin interpolare liniară.
Fig. 4.14. Variaţia randamentului în raport cu turaţia caracteristică şi mărimea hidrodinamică

(valorile numerice din abscisă şi ordonată sunt calculate cu:
rândul 1: unităţi americane; rândul 2: unităţi europene)
Pentru a pune în evidenţă evoluţia diametrului D2 cu creşterea mărimii

hidrodinamice, la acelaşi nq, în Tabelul 4.3 se prezintă rezultatele numerice.
Tabelul 4.2.
Z [unităţi americane] 10 100 1.000 10.000
Z [unităţi europene] 4,114 41,14 411,4 4.114
Q [GPM] 100 1.000 10.000 100.000
Q [m3/h] 22,7 227,1 2.271 22.710
H [ft] 100 100 100 100
H [m] 30,5 30,5 30,5 30,5
nq [unităţi americane] 917 917 917 917
nq [unităţi europene] 17,8 17,8 17,8 17,8
n [rot/min] 2.900 917 290 91,7
D2 [mm] 152 482 1.523 4.817
De precizat că pentru un calcul rapid a lui Z în u.a. s-a menţinut H constant, iar
pentru ca nq să rămână constant a trebuit să scadă turaţia foarte mult. Se observă că
dacă Z creşte de 10 ori, D2 creşte de 10 ori.
CAPITOLUL 5.
POMPE ŞI VENTILATOARE CENTRIFUGE.

PROIECTAREA ROTORULUI
5.1. Generarea domeniului de curgere axial-simetrică în zona rotorului
Mişcarea fluidului în zona în zona rotorică este axial simetrică. Sistemul de

referinţă adecvat unei astfel de curgeri este cel cilindric (r,θ,z). Datorită axial-simetriei
geometrice a domeniului de curgere avem şi o axial simetrie cinematică, deci studiul
mişcării spaţiale se poate reduce la studiul unei mişcări plane, adică într-un plan
meridian, plan ce conţine axa de simetrie şi de rotaţie Oz. Rezolvarea trebuie să fie
analitică pentru a putea în continuare să generăm tot analitic reţeaua de discretizare a
domeniului în vederea simulării curgerii prin Metoda Elementului Finit (FEM). Datele
de intrare sunt dimensiunile principale din studiul preliminar. În primul rând trebuie
stabilite extinderile axiale şi radiale. Extinderea axială, fig. 5.1., se determină în baza
unor studii anterioare [41] cu relaţia:
z nax = 1,1 ⋅ D0 (5.1)
Fig. 5.1. Construcţia geometrică a semidomeniului de curgere

118 Pompe şi ventilatoare centrifuge. Proiectarea rotorului – 5
Extinderea radială se ia cu 25% peste diametrul D2ex (D2—extins). La rotoarele

radial-axiale, diametrul de ieşire al rotorului, D2, se situează în zona de trecere de la
mişcarea axială la radială. De aceea domeniul trebuie extins la cel puţin 2D0. Deci dacă
D2<2D0 atunci D2ex=2D0, iar dacă D2≥2D0, atunci D2ex=D2. Faţă de D2ex vom calcula
D2max cu relaţia:
D2 max = 1,25 ⋅ D2 ex (5.2)
Zmax şi D2max definesc dimensiunile gabaritice ale domeniului. Urmează racordarea
zonei axiale de cea radială. Din motive tehnologice la inel racordarea se face cu un
segment de dreaptă GH şi un arc de cerc de rază Ri, iar la coroană doar cu un arc de
cerc de rază Rc. Secţiunea de intrare AB este determinată de diametrul de intrare D0, iar
secţiunea de ieşire EF de diametrul D2max şi b2. în primul rând se realizează racordarea
la inel şi funcţie de poziţia acesteia se determină raza cercului de la coroană Rc şi
poziţia centrului său. Punctul de start este punctul G situat la D2G=1,05D2ex. D2G se
plasează cu 5% peste D2ex deoarece dacă D2ex=D2 atunci în vecinătatea lui G apar nişte
inflexiuni în variaţia vitezelor meridionale ceea ce va denatura uşor înălţimea reală a
triunghiurilor de viteze la ieşire. Din G se duce dreapta (Di) înclinată faţă de verticală
cu unghiul δ=2°...8°. Se alege δ într-o primă aproximaţie pentru nq– mic valori
apropiate de 2°, iar pentru nq—mare valori apropiate de 8°. Sunt posibile multe soluţii
în intervalul precizat, se alege una ţinând cont şi de alte considerente, calculând apoi
lăţimea necesară în zona diametrului D2ex. Se optează de obicei pentru o valoare
rotunjită, iar după ce se obţine variaţia vitezelor în lungul liniilor de curent se poate
reveni şi relua calculul cu alte valori ale unghiului δ de înclinare a zonei tronconice.
Ducând prin A o paralelă Oz rezultă dreapta (Dax) care intersectată cu (Di)
determină punctul Pi. Centrul arcului de racordare HI se va afla pe bisectoarea
unghiului APi G . Se alege Ri funcţie de tipul de rotor; la rotoarele lente Ri este mic, iar
la cele rapide este mare pentru că zona paletajului la aceste rotoare va fi preponderent
în zona de curbură (trecere). Poziţia punctului Pi rezultă din rezolvarea sistemului:
 π
r − rG = tg ( 2 − δ )(z − z G )
 (5.3)
 z = D0
 2
Pentru bisectoarea (Bi) a unghiului APˆi G pornim de la ecuaţia de definiţie [ ] urmând
apoi particularizările coeficienţilor A,B,C şi A`, B`,C` ai celor două drepte. Deci centrul
arcului de racordare la inel va rezulta din rezolvarea sistemului:
 D0
r = 2 + Ri
 Az + Br + C (5.4)
 A' z + B' r + C '
=±
 A 2 + B 2 A' 2 + B' 2
5 – Pompe şi ventilatoare centrifuge. Proiectarea rotorului 119
Coordonatele exacte ale punctului H rezultă din condiţia analitică de tangenţă a

dreptei duse din punctul G la arcul de cerc de racordare la inel. Utilizând ecuaţia
polarei şi a tangentei la un cerc, din geometria analitică [ ] rezultă sistemul:
(z H − z Ci )(z − z Ci ) + (rH − rCi )(r − rCi ) = Ri2
 (5.5)
(z − z Ci ) + (r − rCi ) = Ri2
2 2
Este necesară o verificare a unghiului δ dacă s-a ales bine şi anume se compară
secţiunea de trecere în zona punctului H să fie egală cu secţiunea de intrare, adică:
πD02
= 2πrH (z max − z H )  z H (5.6)
4
Cu noile coordonate ale lui H rezultă unghiul δ necesar pentru Ri ales anterior:
 z − zH 
δ = arctg  G  (5.7)
 rG − rH 
Zona inel este complet definită urmând a afla raza arcului de racordare la
coroană astfel încât secţiunea de trecere în zona de curbură să fie egală cu secţiunea de
intrare. Centrul arcului de racordare la coroană va fi pe bisectoarea (Bc) a unghiului
drept CPˆc D . Aflarea razei de racordare optime se face prin testări repetate, începând
cu valori mici până se îndeplineşte condiţia de egalitate a secţiunilor cu o eroare sub
1%.
Construcţia geometrică şi analitică a secţiunii de trecere se face după cum
urmează:
1) Se intersectează arcul inel HI şi arcul coroană CD cu bisectoarea (Bi).
Coordonatele punctelor Ni şi Nc rezultă din rezolvarea sistemelor:
 Az + Br + C A' z + B ' r + C '
 =±
 A +B A' 2 + B ' 2 (5.8)
2 2
(z − z )2 + (r − r )2 = R 2
 Ci Ci i
 Az + Br + C A' z + B ' r + C '

 =±
 A +B A' 2 + B ' 2 (5.9)
2 2
(z − z ) + (r − r ) = R 2
2 2
 Cc Cc i
2) Se calculează coordonatele punctului Mc ca mijloc al segmentului NiNc.

3) Se intersectează cercul de la coroană cu dreapta ce trece prin punctele Cc şi Mc.
Coordonatele punctului de intersecţie, Nc, rezultă din rezolvarea sistemului:
 z (rCc − rMc ) − r (z Cc − z Mc ) + z Cc rMc − z Mc rCc = 0
 (5.10)
(z − z Cc ) + (r − rCc ) = Ri2
2 2
4) Prin punctele Ni şi N c' se duc tangentele la cele două cercuri, (Ti) şi (Tc), care se
intersectează în punctul T ale cărui coordonate rezultă din rezolvarea sistemului:
(z − z Ci )(z Ni − z Ci ) + (r − rCi )(rNi − rCi ) = Ri2


( ) ( )
(z − z Cc ) z NC' − z Cc + (r − rCc ) rNC' − rCc = Rc
2 (5.11)
5) Se calculează unghiul δic dintre dreptele (Ti) şi (Tc) cu relaţia:

 tgδ c − tgδ i 
δ ic = arctg   (5.12)
 1 + tgδ i ⋅ tgδ c 
6) Se calculează lungimea arcului N i N c' = bm unde:
bm = TN i ⋅ δ ic[rad ] (5.13)
7) Raza medie rm a secţiunii de trecere se consideră pe mijlocul corzii arcului
N i N c' = bm .
8) Aria secţiunii de trecere se va calcula şi verifica la final cu relaţia:
πD02
Am = 2πrm bm = (5.14)
4
În acest fel domeniul este complet definit analitic şi cu excepţia punctului G,
toate racordările sunt continue, iar secţiunile de trecere de la A la G sunt relativ
constante.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.2. Domeniul de analiză cu elemente finite
5.2. Discretizarea domeniului
Integrarea funcţiei de curent ψ şi de potenţial al vitezelor ϕ se face prin FEM

utilizând elemente finite patrulatere izoparametrice liniare. Pentru păstrarea unei bune
precizii în aplicarea FEM este necesar ca laturile patrulaterelor să fie relativ egale ca
lungime, adică unele laturi să nu fie disproporţionat de mici în raport cu altele.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.3. Reţeaua de discretizare a domeniul cu elemente finite
Având în vedere că raportul între lungimea medie şi lăţimea medie a domeniului

este aproximativ 10, s-au luat 100 de intervale între intrare şi ieşire şi 10 intervale în
secţiunea transversală. Frontierele inel şi coroană s-au împărţit în 100 intervale egale
rezultând 101 puncte (fig. 5.3). Punctele omologe de pe inel şi coroană s-au unit între
ele cu segmente de dreaptă. Fiecare segment de dreaptă la rândul lui a fost împărţit în
10 intervale egale, rezultând 11 puncte pe fiecare segment. Numărul de noduri al
reţelei de discretizare a fost de 101*11=1111, fiecare 4 noduri vecine realizând un
patrulater neregulat care va fi baza integrării funcţiei de curent Ψ din ecuaţia
Helmholtz.
5.3. Câmpul hidrodinamic al rotorului
Ecuaţia cu derivate parţiale a funcţiei de curent, ψ, este o ecuaţie Helmholtz de

tip eliptic în coordonate cilindrice:
∂ 2ψ ∂ 2ψ 1 ∂ψ
+ − =0 (5.15)
∂z 2 ∂r 2 r ∂r
Diferenţiala funcţiei de curent este:
∂ψ ∂ψ
dψ = dr + dz = rv z dr − rvr dz (5.16)
∂r ∂z
unde componentele vitezei sunt:
1 ∂ψ 1 ∂ψ
vz = ; vr = − (5.17)
r ∂r r ∂z
Integrarea acestei ecuaţii se face prin FEM utilizând valorile reale ale
coordonatelor punctelor din reţeaua de discretizare, exprimate în mm. S-a renunţat la
tratarea adimensională a metodei deoarece se rezolvă cazuri concrete în care pentru

fazele ulterioare se utilizează valorile reale ale vitezelor. La rezolvarea sistemului
global în FEM este bine ca necunoscutele, valorile funcţiei ψ, să fie de acelaşi ordin de
mărime cu coeficienţii daţi de coordonatele punctelor pentru a creşte precizia de calcul.
De aceea admitem pentru ψ valori pe frontieră cuprinse între 0 şi 100.
5.4. Condiţiile la limită pe frontierele domeniului
Frontierele AIHGF şi BCDE sunt linii de curent şi deci în lungul lor ψ=const.
Admitem pe frontiera inel ψ=100 şi pe frontiera coroană ψ=0. Astfel pe frontiera de
intrare avem un curent uniform cu viteza constantă pe întreaga secţiune:
4Q
vr = 0 ; v z = (5.18)
πD02
Înlocuind (5.17) în (5.16) şi integrând rezultă:
4Q 4Q 2
ψ =  2 rdr = r + Ci (5.19)
πD0 2πD02
Admiţând că pe frontiera coroană avem ψ=0, inclusiv în punctul B va rezulta constanta
de integrare Ci:
(r = 0)  (ψ = 0)  (C i = 0) (5.20)
deci legea de variaţie a lui ψ pe suprafaţa de intrare AB va fi:
Q 4 2
ψ= r (5.21)
2π D02
Pe frontiera inel, funcţia de curent va avea o valoare constantă şi egală cu cea din
punctul A unde r=D0/2, iar ψ=Q/2π=100 (debitul cvasiunitar).
Pe secţiunea de ieşire EF, viteza este repartizată uniform şi va fi orientată pe
direcţie radială, deci:
Q
vr = ; vz = 0 (5.22)
πD2 max b2
Înlocuind (5.22) în (5.16) şi integrând avem:
D
Q r = 2 max zQ
ψ = −  rvr dz = −  r dz 2
=− + Ce (5.23)
πD2 max b2 2πb2
Admiţând aceleaşi condiţii pe frontierele solide rezultă:
 Qz 
( z = z E )  (ψ = 0)   C e = max  (5.24)
 2πb2 
Ca urmare, legea de variaţie a lui ψ pe frontiera EF va fi dată de relaţia:
Qz Qz max Q 1
ψ =− + = ( z max − z ) (5.25)
2πb2 2πb2 2π b2
Integrarea cu FEM a ecuaţiei Helmholtz (5.16) se va face într-un domeniu unde

valorile funcţiei sunt impuse pe frontieră ceea ce înseamnă că avem de soluţionat o
problemă de tip Dirichlet.
5.5. Calculul funcţiei de curent ψ prin FEM
Cele prezentate anterior au creat toate condiţiile necesare pentru integrarea

ecuaţiei Helmholtz (5.16) prin FEM. Funcţia ψ poate fi aproximată global pe Ω prin:
ψ = aαψ α ; α = 1, G (5.26)
unde G este numărul de noduri pe Ω. Aplicând metoda lui Galerkin [5] rezultă:
 ∂ 2ψ ∂ 2ψ 1 ∂ψ 
Ω  ∂z 2 + ∂r 2 − r ∂r aα dΩ = 0 (5.27)
Utilizând notaţiile din [ ] rezolvarea se reduce la soluţionarea sistemului liniar

global:
Dαβψ β = Fα unde α , β = 1, G (5.28)
Metoda de soluţionare a sistemului poate fi metoda Gauss-Seidel iterativă,
rezultând în final valorile funcţiei de curent ψ în nodurile reţelei de discretizare. Din
punct de vedere matematic liniile de curent sunt definite de locul geometric al
punctelor în care funcţia de curent are aceeaşi valoare. Dacă între frontierele de
conducere funcţia de curent ψ ia valori între 0 şi 100, atunci de obicei se caută liniile
decurent pentru ψ=10,20,...,90, deoarece ψ=0 şi ψ=100 sunt chiar frontierele solide.
Identificarea punctelor de pe liniile de curent se face prin interpolare cu funcţii
SPLINE cubice pentru a avea o precizie cât mai bună.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.4. Liniile de curent şi echipotenţiale ale spectrului hidrodinamic
Aplicând aceeaşi metodologie [ ] ca şi la funcţia de curent ψ se poate integra şi

ecuaţia pentru funcţia de potenţial al vitezei, ϕ, obţinând în final liniile echipotenţiale
care se suprapun peste liniile de curent aşa cum se poate vedea în fig. 5.4.
5.6. Determinarea câmpului de viteze şi presiuni [5]
Luând în considerare relaţiile (5.17) şi notaţiile din [ ] componentele vitezei

meridiane în centrul de greutate al fiecărui element finit se calculează cu relaţiile:
 e 4
v z = α a AN 2ψ N
e
 0 2
 (5.29)
v e = 4 A ψ e
 r α 0 a 2 N 1 N
Modulul vitezei meridionale se va calcula cu relaţia:
v me = (v ze ) + (v re )
2 2
(5.30)
Viteza pe frontiere se calculează prin extrapolare. La calculul presiunilor s-a folosit o
ecuaţie Bernoulli aplicată în lungul liniilor de curent, între un punct de pe frontiera de
intrare şi un punct curent din domeniu, puncte care aparţin aceleiaşi linii de curent.
Dacă pe frontiera AB viteza este constantă şi egală cu v0 şi presiunea p este p0 avem
ecuaţia Bernoulli:
ρ
(v02 − vm2 )
p = p0 + (5.31)
2
Raportând vitezele şi presiunile curente la v0 respectiv p0 avem formele
adimensionale de calcul:
v
vm = m (5.32)
v0
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig.5.5. Variaţia vitezelor în lungul liniilor de curent
p = Cp =
p − p0
v02
= 1 − vm( ) 2
(5.33)
ρ
2
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig.5.6 Variaţia coeficientului de presiune Cp în lungul liniilor de curent
În figurile 5.5 şi 5.6 se prezintă variaţia vitezelor în plan meridian, în lungul

liniilor de curent respectiv a coeficientului de presiune Cp pentru cele două tipuri de
rotoare.
5.7. Alegerea zonei paletajului în domeniul câmpului hidrodinamic

meridian
Relaţiile de calcul şi metoda de proiectare în această fază sunt cele clasice

îmbinate cu facilităţile date de utilizarea calculatorului. Datele câmpului hidrodinamic
meridian într-un domeniu optimizat funcţie de tipul rotorului oferă perspectiva unor
rezultate cât mai apropiate de realitate. Secţiunile de calcul sunt egale cu numărul
liniilor de curent (11 linii de curent) ceea ce înseamnă o dublare sau chiar o triplare a
lor faţă de cazul utilizării metodei grafo-analitice de trasare a câmpului hidrodinamic.
Alegerea domeniului zonei paletate în oricâte variante sau opţiuni impuse iniţial
constituie o posibilitate în plus de optimizare a paletajului.
Din studiul preliminar se cunoaşte D2 unde va fi amplasată muchia de ieşire. În
plan meridian va fi o dreaptă înclinată cu unghiul γ2, (fig. 5.7). Dacă nq ≤ 35 se
recomandă ca γ2=0, iar pentru nq > 35 se acceptă o înclinare astfel încât ea să fie relativ
ortogonală cu linia de curent mijlocie. Orientativ se poate folosi relaţia statistică:
γ 2 = 44,037 lg nq − 68,213 (5.34)
Muchia de ieşire pivotează în jurul punctului Pme situat la raza r2=D2/2 de pe
linia de curent mijlocie. Decizia finală o ia operatorul asupra unghiului γ2.
La intrare există o infinitate de soluţii posibile. Unghiul de înclinare este de
asemenea dat orientativ de relaţia:
γ 1 = 55,19 lg nq − 53,726 (5.35)

Având muchia de ieşire
marcată, se obţine imaginea din fig.
5.7. în care pe conturul inel sunt
indicate punctele din discretizarea
conturului inel. Se alege poziţia
punctului Pmi (de pivotare a muchiei
de intrare) astfel încât să existe
suficient spaţiu pentru desfăşurarea
paletajului, deoarece în caz contrar
va rezulta un număr exagerat de
mare de palete. Muchia de intrare
fiind amplasată în zona de curbură a
câmpului hidrodinamic este
necesară corelarea poziţiei ei cu
valorile extreme ale vitezelor
meridiane deoarece la inel avem
Fig. 5.7. Marcarea muchiilor de viteza maximă şi viteza de transport
intrare şi ieşire u 1 este de asemenea maximă, iar la
coroană situaţia este invers în sensul
de extrem minim. Aceste două viteze implică unghiul β’1 care astfel va avea valori
puţin diferite între inel şi coroană. Se decupează din domeniul liniilor de curent, a
câmpului de viteze şi presiuni zona paletată. Din acest moment restul câmpului
hidrodinamic nu ne mai interesează din punct de vedere al utilităţii pentru zona
paletată, ci doar zona cuprinsă între muchiile de intrare şi de ieşire. În această fază
orice opţiune poate fi urmată de o revenire, dacă imaginea variaţiei vitezelor în zona
paletată (fig. 5.8), nu corespunde doleanţelor. În continuare din câmpul hidrodinamic
ne interesează doar zona rotorului în care dorim să evităm zonele cu risc de creştere a
sensibilităţii la cavitaţie sau de accentuare a gradului de obturare. De aceea după o
primă opţiune a muchiilor de intrare şi ieşire se afişează din nou variaţia vitezelor în
lungul liniilor de curent cu marcarea zonei paletate (linie îngroşată în fig. 5.8). În
general este bine ca muchia de intrare să fie în zona extremelor curbelor de viteză sau
după acestea în sensul de curgere. Justificarea este dată de două aspecte:
1°: după intrarea curentului în paletaj este bine ca vitezele să aibă tendinţă de scădere şi
nu de creştere care ar duce la creşterea riscului de apariţie a cavitaţiei.
2°: înălţimea triunghiurilor de viteze la intrare (fig. 5.10) este afectată de valoarea
acestor viteze şi prin acestea unghiul de construcţie al paletajului la intrare, β1' , adică
la valori mari ale vitezei de transport, u1, (l.c. inel) să corespundă valori pe măsură
pentru vm şi invers în zona coroană, astfel încât unghiul β1' să nu scadă sub 10°.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.8. Marcarea variaţiei vitezelor în zona paletată
Dacă unghiul β1' scade sub 10° vor fi probleme cu gradul de obturare la intrare
în sensul că ρ1< 0,6, ceea ce este din nou inacceptabil datorită creşterii sensibilităţii la
cavitaţie.
După luarea deciziei finale cu privire la poziţia muchiilor de intrare şi ieşire se
reprezintă variaţia vitezelor meridiane în lungul muchiilor de intrare şi ieşire. Aceste
viteze vor fi utilizate în calculul elementelor cinematice şi unghiulare ale intrării şi
ieşirii, ele oferind înălţimea triunghiurilor de viteze.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.9. Variaţia vitezelor meridiane în lungul muchiilor de intrare şi ieşire
5.8. Dimensionarea intrării
Datele iniţiale pentru dimensionarea intrării sunt vitezele meridionale pe muchia

de intrare, razele punctelor de calcul la intersecţia liniilor de curent cu muchia de
intrare, grosimea paletelor (minimum 4 mm), vitezele de transport (tangenţiale) în
punctele de calcul: u1=ωr1. Numărul de palete se determină cu relaţia statistică:
r2 + r1
z1 = 4π sin 2 β m cos λ m (5.36)
r2 − r1
β + β2 λ + λ2
unde β m = 1 , λm = 1 r1, r2, λ1, λ2
2 2
(fig. 5.7.) sunt date aferente liniei de curent
mijlocii.
Unghiul β2 se calculează într-o primă
aproximaţie cu relaţia:
106
β 2 = 0, 235 (5.37)
nq
Fig. 5.10. Triunghiurile la intrare iar β1 este unghiul de intrare fără obturare
v
β 1 = arctg m1 (5.38)
u1
Fig. 5.11. Obturarea dată de paletaj la intrare
Condiţia esenţială a calculului intrării este alinierea direcţiei paletajului la

direcţia curentului dată de triunghiul de viteze la intrare. Paletele prin poziţia lor
înclinată în canalul rotoric şi prin grosimea lor determină o micşorare a secţiunii
normale de trecere a curentului prin toată zona paletată. Măsura acestei diminuări este
dată de gradul de obturare care din punct de vedere geometric reprezintă raportul dintre
secţiunea obturată şi cea neobturată. În acest sens trebuie să se ţină cont de gradul de
obturare, ρ1, dat de grosimea s1 a paletelor:
S1' b1 (t1 − Δt1 ) Δt Δt

ρ1 = = =1− 1 =1− 1 (5.39)
S1 b1t1 t1 2πr1
z1
În figura 5.11. se observă că Δt1 este grosimea paletei în secţiunea de intrare, de pe
suprafaţa de curent. Grosimea de referinţă, s1, în hidrodinamica curgerii prin rotor este
grosimea măsurată pe suprafaţa de curent pe direcţie normală la conturul de pe
suprafaţa de curent. Dacă β1' este unghiul de construcţie al paletajului la intrare atunci
din triunghiul de viteze la intrare se poate scrie că:
s1
Δt1 = (5.40)
sin β1'
Înlocuind în (5.67) se obţine relaţia de calcul a gradului de obturare al curentului
fluid funcţie de grosime paletei măsurată pe suprafaţa de curent:
z1s1
ρ1 = 1 − (5.41)
2πr1 sin β1'
Grosimea reală, s1r, a paletei este grosimea măsurată perpendicular pe suprafaţa
paletei şi ea contează în calcule de rezistenţă şi în formarea modelului de turnare. Ea se
pune în evidenţă conform secţiunii B – B din fig. 5.11. şi se calculează funcţie de
înclinarea suprafeţei paletei faţă de planul tangent la suprafaţa de curent în punctul
considerat, înclinare estimată prin unghiul ε1 , astfel că:
s1r = s1 ⋅ sin ε1 (5.42)
Gradul de obturare funcţie de grosimea reală a paletei se calculează cu relaţia:
z1s1r
ρ1 = 1 − (5.43)
2πr1 ⋅ sin β1' ⋅ sin ε 1
Relaţia (5.43) a rezultat din condiţii geometrice. Utilizând o consecinţă a relaţiei de
continuitate (debitul volumic) va rezulta legătura gradului de obturare cu elementele
cinematice ale intrării, (vitezele, în 68). Neavând antestator se consideră intrarea
normală, α1=90°, (fig. 5.10.). Viteza meridiană în condiţiile obturării se calculează cu
relaţia:
v
vm, 1 = m1 (5.44)
ρ1
din care rezultă apoi unghiul de construcţie al paletajului la intrare:
v, tgβ 1
β 1' = arctg m1 = arctg (5.45)
u1 ρ1
Dacă în relaţia (5.45) înlocuim v m' 1 cu (5.44) sau ρ1 cu (5.43) obţinem o relaţie
implicită pentru β1' . Rezolvarea ei se face printr-un calcul iterativ iniţializat de o
valoare probabilă a lui ρ1 (ρ1= 0,8). Şirul rezultat este rapid convergent spre valoarea
căutată.
La pompele centrifuge cu nq mic sau mijlociu grosimea paletelor este de obicei
constantă între intrare şi ieşire. Doar la intrare se practică o rotunjire după un arc de
cerc sau de elipsă pentru a nu avea nici una din situaţiile marcate cu NU în fig. 5.11.
Aceste situaţii favorizează desprinderi ale curentului la intrare şi implicit favorizează
apariţia cavitaţiei.
Fig. 5.12. Forma paletajului la intrare [40]
Schema logică de desfăşurare a calculului intrării este prezentată în fig. 5.13.
Fig. 5.13. Schema logică a calculului intrării [40]
5.9. Dimensionarea ieşirii
Datele iniţiale ale ieşirii sunt vitezele meridionale în punctele de calcul de pe

muchia de ieşire, razele acestor puncte, grosimea paletelor (minimum 4 mm), viteza de
transport în respectivele puncte u2=ωr2. La ieşire se manifestă efectul de deviere al
curentului faţă de direcţia paletajului. Cuantificarea acestuia se face prin coeficientul

lui Pfleiderer, p:
 β [°]  r 2
p = k p 1 + 2  2 (5.46)
 60  z2 S
x2
unde S = 
x1
rdx este momentul static al arcului de linie de curent cuprins între intrare
şi ieşire. Linia de curent fiind dată prin puncte, pentru calculul numeric al integralei se
foloseşte însumarea:
Fig. 5.14. Schema geometrică a momentului static pentru o linie de curent.
I max
r +r 
S =  rdx ≅   i i −1 ( xi − xi −1 )
x2
(5.47)
x1
i =1  2 
În relaţia (5.47) însumarea este pe arce mici la care se aproximează centrul de
greutate la mijlocul corzii arcului. Pentru coeficientul kp se recomandă valori funcţie de
ce urmează după rotor în trei cazuri distincte:
- kp=1...0,85 pentru rotoare urmate de un spaţiu liber, nepaletat
- kp=0,85...0,65 pentru rotoare urmate de colector
- kp=0,65...0,60 pentru rotoare urmate de paletaje statorice
În ipoteza numărului infinit de palete: z 2 → ∞ , deviaţia curentului tinde către
zero. Astfel la ieşire se vor lua în considerare două triunghiuri de viteze (fig. 5.15), Δ2
corespunzător construcţiei geometrice şi z 2 → ∞ , iar pentru mişcarea reală a fluidului

cu deviaţie, triunghiul Δ3.
Momentele hidraulice corespunzătoare celor două situaţii sunt în raportul:
M h∞ ρQt (r2vu 2 − r1vu1 )
= =1+ p (5.48)
Mh ρQt (r2vu 3 − r1vu1 )
Din ultima egalitate prin transformări succesive se obţine o expresie pentru p.
r1
vu 2 − vu1
r2
=1+ p (5.49)
r
vu 3 − 1 vu1
r2
 r 
Δvu 23 +  vu 3 − 1 vu1 
 r2 
=1+ p (5.50)
r1
vu 3 − vu1
r2
Δvu 23
1+ =1+ p (5.51)
r1
vu 3 − vu1
r2
Δvu 23
p= (5.52)
r
vu 3 − 1 vu1
r2
Fig. 5.15. Triunghiurile de viteze la ieşire.

În alte publicaţii se foloseşte coeficientul μ pentru deviaţia curentului la ieşire definit

ca raport:
Mh ρQt (r2vu 3 − r1vu1 ) 1
= =μ= (5.53)
M h∞ ρQt (r2vu 2 − r1vu1 ) 1+ p
Urmând acelaşi procedeu se obţine relaţia finală:
Δvu 23
μ =1− (5.54)
r
vu 2 − 1 vu1
r2
Transferul energetic la ieşire depinde de trei parametri având deci trei grade de
libertate:
1° diametrul de ieşire al rotorului D2
2° unghiul de construcţie al paletajului β2
3° numărul de palete la ieşire z2 (desimea reţelei)
Optimizarea simultană a tuturor celor trei opţiuni devine foarte dificilă. De
aceea, în prima fază, pentru diametrul D2 se acceptă valoarea determinată iniţial prin
coeficientul înălţimii de pompare ψH, iar pentru ceilalţi doi se combină mai multe
variante posibile. Numărul de palete se păstrează ca variante fiind cele iniţiale de la
calculul intrării. În caz că numărul de palete se dublează sau se triplează la ieşire se
ţine cont de acest lucru, iar variantele pentru ieşire vor fi dublul sau triplul celor de la
intrare. Pentru β2 se testează la început valoarea probabilă rotunjită, dată de relaţia
(5.37) după care funcţie de rezultatele obţinute se mai alocă şi alte variante posibile
apropiate de valoarea iniţială până la atingerea condiţiilor impuse de verificare:
a) realizarea înălţimii teoretice de pompare
b) îndeplinirea condiţiei de reţea deasă
Relaţiile mai importante utilizate în calcule (excepţie cele legate de elementele
cinematice şi unghiulare rezultate din rezolvarea trigonometrică a triunghiurilor de
viteze) sunt:
- Înălţimea teoretică de pompare Ht:
1
H t' = u 2 vu 3 ≥ H t (din calculul preliminar) (5.55)
g
- Înălţimea teoretică de pompare în ipoteza numărului infinit de palete Ht∞:
1
H t ∞ = u 2 vu 2 (5.56)
g
- Legătura între cele două relaţii ale înălţimii de pompare:
H t ∞ vu 2
= = 1+ p (5.57)
H t' vu 3
Calculul ieşirii este un calcul de verificare pe „n” variante din care se alege
varianta optimă ca fiind aceea care este cea mai apropiată de condiţiile impuse iniţial,
adică realizarea înălţimii teoretice de pompare şi îndeplinirea condiţiei de reţea deasă.
5.9.1. Optimizarea zonei de ieşire prin numărul de palete
Desimea reţelei de palete este importantă pentru controlul desprinderilor

curentului de fluid de pereţii canalului rotoric. În fig. 5.16 sunt prezentate mai multe
exemple de forme geometrice care favorizează desprinderea curentului.
Fig. 5.16. Forme geometrice care favorizează desprinderea curentului fluid [40]
Dacă canalele rotorice sunt suficient de lungi aceste desprinderi se reataşează,

însă pentru acest lucru s-a constatat că trebuie să fie îndeplinită condiţia de reţea deasă.
Folosind reprezentarea schematică şi notaţiile din figură (fig. 5. 17) se pot scrie patru
condiţii specifice pentru reţeaua deasă:
l l Δr Δx
> C1 sau > C2 sau > C3 sau > C4 (5.58)
a tm a a
Unde s-a notat cu:
- l: lungimea reală a canalului rotoric
- tm: pasul reţelei de palete la raza medie
- a, b: lăţimile canalului rotoric la raza medie între intrare şi ieşire
- z: numărul de palete
Conform reprezentării din figură şi făcând unele aproximaţii pot fi scrise relaţiile:
β1 + β 2 λ1 + λ2
βm = , λm = (5.59)
2 2
2πrm
a ≅ tm sin β m , tm = (5.60)
z
Δr l Δr
lr ≅ ; r ≅ cos λm ≅ (5.61)
sin β m l Δx
Fig. 5.17. Canalul rotoric interpaletar în plan meridian şi în proiecţie
- Înlocuind în prima inegalitate rezultă condiţia de existenţă a unei reţele dese, C1:
z2
C1 < (5.62)
r2 + r1
π sin 2 β m cos λm
r2 − r1
- Înlocuind în a doua inegalitate rezultă condiţia de existenţă a unei reţele dese, C2:
z2
C2 < (5.63)
r +r
π sin β m cos λm 2 1
r2 − r1
- Înlocuind în a treia inegalitate rezultă condiţia de existenţă a unei reţele dese, C3:
z2
C3 < (5.64)
r2 + r1
π sin β m
r2 − r1
- Înlocuind în a patra inegalitate rezultă condiţia de existenţă a unei reţele dese, C4:
z2
C4 < (5.65)
r +r
π sin β m cos λm 2 1
r2 − r1
Valorile determinate statistic ale constantelor sunt: C1 ≅ 4 ; C2 ≅ 2 ; C3 ≅ 2 ;
C4 ≅ 2 ;
Aceste relaţii oferă valori orientative pentru numărul de palete prin care s-ar
t 
îndeplini condiţia de reţea deasă  m < 0,5  . În jurul valorilor rezultate din aceste
 l 
relaţii (care foarte rar sunt numere întregi) se generează variante posibile (cu 1 în plus
şi în minus până la 10 palete sau cu 2 în plus sau în minus peste 10 palete). Mai dificil
este cazul trecerii la reţeaua rară care implică obligatoriu profilarea paletei (formă
geometrică de minimă rezistenţă la deplasarea în fluid) în secţiune cilindrică. În figura
5. 18(stg.) se arată alura curbelor de randament funcţie de debit (până la valori cu
10...20% mai mari decât debitul nominal). Se observă că odată cu creşterea nq, zona
randamentelor maxime este din ce în ce mai restrânsă. De aici şi necesitatea extinderii
ei, fapt ce se poate realiza numai prin reglarea unghiului de instalare a profilelor din
reţea, adică prin rotirea paletelor rotorice. Aceasta înseamnă rotor deschis, suprafaţă
sferică la butuc şi periferie, mecanism de reglare, etc. Funcţie de destinaţia pompei, a
condiţiilor de exploatare, etc. decizia se ia ţinând cont de toţi factorii determinanţi.
În figura 5. 18(dr.) se observă tendinţele de variaţie ale desimii reţelei funcţie de
nq. Reţeaua deasă este puţin sensibilă la creşterea nq pentru că din start se impun
condiţiile de desime pentru a evita desprinderile, reducerea deviaţiei curentului la
ieşire, realizarea înălţimii de pompare impuse.
Fig. 5.18. Influenţa desimii reţelei şi a nq asupra randamentelor [40]
5.9.2. Influenţa unghiului β 2 al paletajului asupra înălţimii de pompare
Dacă se admite cazul unei intrări normale, care asigură un transfer energetic
maxim:
vu1 = 0 (5.66)
se poate scrie:
gH t∞ = Yt∞ = (uvu )2 = u 2 vu2 (5.67)
Din triunghiul de viteze de la intrare, fig.5.19, rezultă:
v1
β1p = arctg (5.68)
u1
Fig.5.19.Triunghiul de Fig.5.20.Triunghiul de viteze la ieşire

viteze la intrarea normală
Valoarea unghiului β1p este subordonată condiţiei intrării fără şoc pe paleta
rotorului. În general unghiul β1p are valori uzuale cuprinse între 10°...20°. Valoarea
optimă din punct de vedere cavitaţional este cuprinsă în intervalul 14°...18°.
La ieşirea din rotor în cazul numărului infinit de palete, curentul părăseşte paleta
după o direcţie tangentă la suprafaţa acesteia, conform unghiului constructiv β 2 p ,
fig.5.21.
Din triunghiul de viteze de la ieşire se observă că v2u (şi deci şi H t∞ ) creşte o
dată cu mărirea lui β 2 :
vm2
vu2 = u 2 − (5.69)
tgβ 2
 v 
gH t∞ = u 2  u 2 − m2  (5.70)
 tgβ 2 
În cazul ieşirii, ecuaţiile de care se dispune nu permit calcularea tuturor
componentelor vitezelor deoarece există mai multe grade de libertate, fiind posibile
mai multe soluţii simultan. De cele mai multe ori se alege unghiul de ieşire β 2 , de
aceea ar fi oportun să se observe ce efect are dacă acest unghi este mai mic sau mai
mare de 90°. Pentru aceasta se consideră trei rotoare de dimensiuni egale, care se
rotesc cu aceeaşi viteză unghiulară ω şi au acelaşi unghi β1 la intrare şi au unghiurile
β 2 de la ieşire diferite, fig.5.21.
Fig.5.21. Influenţa unghiului β 2 asupra formei canalului interpaletar
Sub fiecare rotor s-a reprezentat canalul interpaletar. Se observă că pentru ca

unghiul de conicitate din difuzoare să nu depăşească 8°...12°, condiţie care
nerespectată conduce la desprinderea curentului de pereţi şi deci la pierderi mari,
trebuie ca β 2 < 90°.
Deci din punctul de vedere al randamentului pompei, soluţia cea mai bună este ,
β 2 >90° adică palete întoarse înainte.
Pentru a examina, sub aspectul înălţimii de pompare, diferenţele între cele trei
tipuri de rotoare se analizează gradul de reacţie pentru cele trei cazuri, admiţând că:
v1 = vm1 = vm2 (5.71)
Analiza se face pe un tip de rotor cel mai des întâlnit în dotarea pompelor, cu
intrare normală, vu1=0, α1=90°, diametru de ieşire constant (D2=ct.). Pentru a întări
v 
generalitatea rezultatelor, în abscisă se va utiliza raportul vitezelor  u 2  .
 u2 
1 u2  v 
H t∞ = u2vu 2 = 2  u 2  (5.72)
g g  u2 
2
v 22 − v12 v 22 − v 2m2 v 2u2 u22  vu 2 
Ht d ∞ = = = =   (5.73)
2g 2g 2 g 2 g  u2 
H t ∞ = H st ∞ + H d ∞ (5.74)
v  v 
Aşadar H t∞ = f  u2  este o dreaptă, iar H td∞ = f  u2  este o parabolă.
 u2   u2 
Gradul de reacţie al rotorului cu număr infinit de palete exprimă structura
energiei transferate:
2
vu2
u 2 vu2 −
H ts ∞ H t ∞ − H td ∞ 2
R∞ = = = (5.75)
Ht∞ Ht∞ u 2 vu2
 v 
v u2  u 2 − u2 
 2  1v
R∞ = = 1 − u2 (5.76)
u 2 vu2 2 u2
Se observă că gradul de reacţie variază între 1 şi 0 dacă vu2 este cuprins între 0
şi 2u2.
În fig. 5.22 este reprezentată variaţia energiei specifice totale şi a energiei
specifice dinamice în funcţie de vu2 . Se observă că situaţia vu2 = u 2 corespunde
unghiului de la ieşire β 2 = 90° . Pentru vu2 < u2 corespunde un unghiuri β 2 < 90°, iar
pentru vu2 > u 2 corespunde un unghiuri β 2 > 90°.
Fig. 5.22. Variaţia energiei specifice totale şi dinamice

Deoarece pentru pompe în general se cere obţinerea energiei sub formă de

componentă potenţială de presiune şi nu sub formă de energie cinetică, rezultă că
unghiul β 2 este raţional să fie sub 90°. Aceasta se observă în graficul de variaţie a lui
vu 2
H ts ∞ = f ( ) care este mai mare decât H td ∞ pentru valori până la β 2 = 90° .
u2
Deci se poate spune în concluzie:
• înălţimea de pompare creşte cu β 2 ;
• domeniul de β 2 cuprins între 20°...60° unde înălţimea de pompare statică
(energia specifică potenţială) este mai mare decât cea dinamică este domeniul
optim pentru pompe. Acest domeniu a rezultat din minimizarea pierderilor
hidraulice. S-au luat în considerare şi pierderile în colector influenţate de
geometria rotorului.
• domeniul de β 2 > 90° unde înălţimea de pompare dinamică este tot mai mare
decât cea statică este domeniul uzual pentru ventilatoare deoarece la acestea
se urmăreşte vehicularea unor cantităţi mari de aer la presiuni mai scăzute.
5.10. Calculul suprafeţei schelet a paletei în spaţiul dintre intrare şi ieşire

utilizând metode clasice îmbunătăţite şi tehnici CAD
Traseul dintre intrare şi ieşire se rezolvă prin interpolarea uneia din mărimile
cinematice semnificative pentru repartizarea încărcării paletei de-a lungul canalului
rotoric. Interpolarea se face în lungul liniei de curent (suprafaţă de curent în 3D)
controlată prin coordonata curbilinie „x” şi nu după raza curentă „r” deoarece se
cuantifică mai bine încărcarea (distribuţia încărcării) în zona radial-axială. Momentul
hidraulic este mărimea care reflectă încărcarea paletei între intrare şi ieşire. Pentru un
punct curent de coordonată curbilinie x acesta se scrie:
Fig. 5.23. Interpolarea rvu=f(x) [40]

(
M hx = ρQt rx vux − r1vu1 ) (5.77)
Din (5.77) explicitând (rvu)x rezultă:
(rvu )x = r1vu1 + M hx
= f ( x) (5.78)
ρQt
Mărimea legată direct de momentul hidraulic este (rvu)x, deci dacă controlăm
variaţia de-a lungul canalului rotoric a produsului rvu, atunci rezultă variaţia
momentului hidraulic cu raza, repartiţia înălţimii de pompare parţiale, distribuţia
diferenţelor de presiune pe feţele paletei. Variaţia produsului rvu implică variaţia
unghiului β necesar de construcţie al paletajului în ipoteza că viteza relativă este
tangentă la suprafaţa schelet a paletei. Înălţimea triunghiurilor de viteze este dată de
viteza meridiană v m' , care este vm corectată cu gradul de obturare, ρ, dat de grosimea
paletelor. Dacă se consideră un punct curent de pe linia de curent notat cu „i”, atunci
unghiul curent βi rezultă din relaţia:
 v mi 1 
β i = arctg   (5.79)
 ρ i u i − vui 
Se observă că în (5.79) apar factorii ri (ui=riω) şi vui, deci indiferent care din cele două
variante le interpolăm obţinem acelaşi gen de informaţii. Cel mai adesea se optează
pentru unghiul β, fiind direct legat de orientarea scheletului paletei în canalul rotoric.
5.10.1. Zone inactive ale paletei
Din studiile efectuate de-a lungul timpului asupra curgerii fluidului în

canalele rotorice şi din simulările numerice s-a constatat că în zona intrării şi a
ieşirii este bine ca încărcarea paletei să fie cât mai redusă astfel încât să se evite
pe cât posibil şocul hidraulic la intrare şi deviaţiile accentuate ale curentului la
ieşire. Realizarea acestui deziderat poate fi impus prin aşa-zisele „zone inactive”
ale paletei la intrare şi la ieşire. Pe aceste zone se pune condiţia ca momentul
hidraulic să fie nul, adică produsul rvu=const. Valorile de referinţă pentru aceste
două condiţii vor fi chiar valorile acestui produs în punctele de calcul ale intrării
şi ieşirii, r1vu1 şi r2vu2.
r
r1vu1 = rvu = const.  vu = vu1 1 (5.80)
r
r
r2 vu 2 = rvu = const.  vu = vu 2 2 (5.81)
r
Înlocuind vu pentru zonele inactive din relaţiile (5.80) şi (5.81) în relaţia (5.79) se
obţin relaţiile de calcul pentru unghiurile inactive ale paletajului la intrare şi ieşire:
vm'
β in1 = arctg (5.82)
r
u − vu1 1
r
vm'
β in 2 = arctg (5.83)
r2
u − vu 2
r
Fig. 5.24. Zone inactive ale paletei [40]
Alura sau tendinţa de variaţie a acestor unghiuri în raport cu variaţia interpolată

a unghiului β între intrare şi ieşire se remarcă în figura 5.24. Practic nu interesează
variaţia unghiurilor inactive pe tot domeniul dintre intrare şi ieşire ci doar pe maximum
10...20% din lungimea totală în vecinătatea intrării respectiv a ieşirii.
Variaţia unghiului β între intrare şi ieşire trebuie astfel aleasă încât încărcarea
paletei să fie relativ uniformă şi variaţia să fie strict crescătoare pe tot domeniul. Pentru
o cât mai bună angajare a curentului la intrare şi ieşire, aşa cum s-a precizat mai sus, se
recomandă ca în vecinătatea punctelor extreme paleta să fie construită după unghiurile
inactive. Analizând mai multe cazuri de rotoare se constată că această condiţie este
îndeplinită dacă curba de variaţie a lui β are derivata zero la intrare şi ieşire.
Rezolvarea computerizată este posibilă numai printr-o generare analitică. În
acest sens se aleg două dintre variantele posibile:
a) Interpolarea cu două arce de parabolă racordate în intervalul (x1, x2)
b) Interpolarea cu două arce de parabolă racordate cu un segment de dreaptă în
intervalul (x1, x2)
5.10.2. Interpolarea cu două arce de parabolă racordate direct
În cazul a) racordarea celor două arce de parabolă se face după tangenta comună
în punctul x3. Funcţiile care definesc cele două arce de parabolă cu axele focale
verticale le notăm cu f1 şi f2 având ecuaţiile generale:
 f 1 ( x) = a1 x 2 + b1 x + c1
 (5.84)
 f 2 ( x) = a 2 x 2 + b2 x + c 2
Fig.5.25. Interpolarea β cu două arce de parabolă racordate direct
Se observă că pentru a le defini concret este necesară cunoaşterea coeficienţilor

a1 1 c1, a2, b2, c2. Deci avem nevoie de şase ecuaţii cu şase necunoscute derivate din
, b ,
ecuaţiile (5.84). Punând condiţiile analitice de poziţionare şi racordare vom avea
conform notaţiilor din fig. 5.25:
I. cele două arce de parabolă se racordează după aceeaşi tangentă în x3
II. primul arc de parabolă este tangent la orizontală (are derivata nulă în x1)
III. al doilea arc de parabolă este tangent la orizontală (are derivata nulă în x2)
IV. cele două arce de parabolă au aceeaşi valoare în x3
V. primul arc de parabolă trece prin punctul de coordonate (x1, β 1' )
VI. al doilea arc de parabolă trece prin punctul de coordonate (x2, β 2 )
Traducând analitic cele şase condiţii va rezulta un sistem de şase ecuaţii cu şase
necunoscute (5.85) care se rezolvă exact printr-un algoritm de eliminare Gauss.
 f 1' ( x3 ) = f 2' ( x3 ) (I)
 '
 f 1 ( x1 ) = 0 (II)
 f ' ( x ) = 0 (III)

2 2
(5.85)
 f 1 ( x3 ) = f 2 ( x3 ) (IV)
 f (x ) = β (V)
 1 1 1
 f 2 ( x 2 ) = β 2 (VI)
5.10.3. Interpolarea cu două arce de parabolă racordate cu un segment de

dreaptă
În cazul b) racordarea celor două arce de parabolă se face după dreapta tangentă
comună în punctele x3, respectiv x4. Funcţiile care definesc cele două arce de parabolă
cu axele focale verticale le notăm cu f1 şi f2, iar dreapta de legătură f3, având ecuaţiile
generale:
 f 1 ( x) = a1 x 2 + b1 x + c1

 f 2 ( x ) = a 2 x + b2 x + c 2
2
(5.86)
 f ( x) = mx + n
 3
Se observă că pentru a le defini concret este necesară cunoaşterea coeficienţilor
a1, b1, c1, a2, b2, c2. m, n. Deci avem nevoie de opt ecuaţii cu opt necunoscute derivate
din ecuaţiile (5.86). Punând condiţiile analitice de poziţionare şi racordare vom avea
conform notaţiilor din fig. 5.26:
I. primul arc de parabolă trece prin punctul de coordonate (x1, β 1' )
II. al doilea arc de parabolă trece prin punctul de coordonate (x2, β 2 )
III. primul arc de parabolă are aceeaşi valoare cu dreapta în x3
IV. al doilea arc de parabolă are aceeaşi valoare cu dreapta în x4
V. primul arc de parabolă este tangent la orizontală (are derivata nulă în x1)
VI. al doilea arc de parabolă este tangent la orizontală (are derivata nulă în x2)
VII. primul arc de parabolă se racordează cu dreapta în x3 după direcţia dreptei, m
VIII. al doilea arc de parabolă se racordează cu dreapta în x4 după direcţia dreptei, m
Fig.5.26. Interpolarea β cu două arce de parabolă racordate cu un segment de dreaptă

Traducând analitic cele şase condiţii va rezulta un sistem de opt ecuaţii cu opt
necunoscute (5.87) care se rezolvă exact printr-un algoritm de eliminare Gauss.
 f 1 ( x1 ) = β 1' (I)

 f 2 ( x2 ) = β 2 (II)
 f 1 ( x 3 ) = f 3 ( x3 ) (III)

 f 2 ( x4 ) = f 3 ( x4 ) (IV)
 ' (5.87)
 f 1 ( x1 ) = 0 (V)
 f ' (x ) = 0 (VI)
 2' 2
 f 1 ( x3 ) = m (VII)
 '
 f 2 ( x4 ) = m (VIII)
În ambele cazuri poziţia punctelor x3 sau x4 în intervalul (x1,x2) se modifică din
aproape în aproape până la aflarea unei variaţii optime pentru forma scheletului paletei
ce va rezulta. Se observă că încărcarea paletei are o infinitate de soluţii pentru fiecare
linie de curent (în 3D suprafaţă de curent). Dacă se tratează separat încărcarea fiecărei
linii de curent este puţin probabil să rezulte o paletă cu suprafaţă netedă (neondulată).
Încărcarea paletei pe fiecare linie de curent trebuie corelată cu încărcările de pe liniile
învecinate. Vizualizarea încărcării paletei prin variaţia unghiului β este necesară dar nu
şi suficientă. Trebuie continuat calculul până la obţinerea suprafeţei schelet a paletei în
proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie şi eventual chiar reprezentarea
suprafeţei 3D a paletei. Valorile numerice obţinute şi vizualizarea acestor imagini oferă
suficiente informaţii pentru a vedea tendinţele şi a lua apoi deciziile adecvate de
corecţie a încărcării paletei.
Această fază a proiectării rotorului implică foarte multe calcule şi reprezentări
grafice pe baza unui volum mare de date. Rezolvarea optimă este posibilă pe baza unui
program de calculator bine structurat.
a) nq=25,7 b) nq=80,8
Fig. 5.27. Variaţia unghiului β optimizat pentru cele două rotoare
Pentru cele două cazuri putem avea următoarele situaţii limită:

a) dacă x3 ajunge în x1 sau x2 interpolarea se face după un singur arc de parabolă
b) dacă x3 ajunge în x4 cazul b) devine a)
dacă x3 ajunge în x1 avem doar segment de dreaptă racordat cu arc de parabolă
dacă x4 ajunge în x2 avem doar arc de parabolă racordat cu segment de dreaptă
În fig. 5.27 se prezintă graficul de variaţie optimizat al unghiului β pentru cele
două tipuri de rotoare exemplu, având nq mic respectiv nq mare.
5.10.4. Suprafaţa schelet a paletei în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa

de rotaţie
Studiile şi calculele de proiectare ale rotorului trebuie să se finalizeze cu un

desen de execuţie. Din cele prezentate până în această fază s-a obţinut conturul paletei
rotorice în plan meridian. Pornind de la acest desen şi adăugându-i pereţi de o anumită
grosime pe conturul inel şi coroană, urmat de configurarea butucului şi a zonei de
fixare a rotorului pe arbore se obţine ca desen o secţiune prin rotorul intersectat cu un
plan ce trece prin axa de rotaţie. De la secţiune, fiind o piesă generată prin mişcare de
rotaţie, se obţin uşor alte reprezentări în vedere. Ceea ce încă nu este clar definită
rămâne forma 3D a paletelor. Primul pas în acest sens este obţinerea suprafeţei schelet
a paletei în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie.
Desfăş
suprafe urata r
ţei conic 2 [mm]
2'
N
e λ Planul perpendicular
pe axa de rotaţie
(rotit în planul
β
M meridian)
P N"
Δx
Δr
N'
M" β'
x P'
1
M
'
r
Generatoarea
conului
Planul meridian
Axa suprafeţei conice
ma
x
z [mm]
V r [mm]
1'
Fig. 5.28. Transpunerea traseului i-e de pe suprafaţa de curent

pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie
Conform figurii 5.28, în stânga, arcul 1-2 reprezintă o linie de curent în plan
meridian. Pe această linie de curent la coordonata curbilinie x se consideră porţiunea
discretă Δx. Pentru această porţiune se va obţine imaginea în proiecţie pe un plan
perpendicular pe axa de rotaţie. Linia de curent 1-2, dacă este rotită în jurul axei de
rotaţie generează suprafaţa de curent pe care se mişcă particula de fluid antrenată de
paleta rotorică. Pentru a pune în evidenţă traiectoria care trebuie să o imprime paleta
unei particule de fluid pe fâşia de suprafaţă de curent generată de arcul Δx este
preferabil ca această fâşie să fie adusă în plan prin desfăşurare. Dar desfăşurarea unei
suprafeţe curbate nu oferă elemente geometrice de legătură, aşa că se recurge la
proiecţia acestei fâşii de suprafaţă de curent pe o suprafaţă conică, coaxială cu
suprafaţa de curent, şi care trece prin extremităţile arcului Δx. Eroarea comisă prin
proiecţie este relativ mică, ţinând cont de dimensiunea redusă a arcului Δx. Practic
coarda arcului Δx generează suprafaţa conică în cauză. Desfăşurarea suprafeţei conice
este realizabilă imediat prin arce de cerc cu centrul în vârful conului.
Acum pe fâşia desfăşurată se poate trasa traiectoria particulei de fluid alegând un
punct M de start şi ducând segmentul MN sub unghiul β faţă de tangenta în M la cercul
conului desfăşurat. Unghiul β corespunde cu valoarea medie a zonei Δx din graficul
generat anterior pentru β=f(x) şi care reflectă în ultimă instanţă încărcarea medie a
paletei pe porţiunea Δx. Ducând raza NV se obţine punctul P, iar triunghiul MNP, cu o
aproximaţie, se poate considera a fi dreptunghic. S-a obținut astfel o secvenţă din
traiectoria necesară a particulei de fluid care se va realiza numai dacă pe acest traseu se
va pune peretele solid al paletei rotorice.
În continuare se trece la transpunerea acestei porţiuni Δx din planul meridian, de
pe suprafaţa de curent, din desfăşurata fâşiei de pe suprafaţa de curent (din toate trei) în
proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie. Acest plan în figura 5.28 este
planul rOr care iniţial a fost perpendicular pe axa de rotaţie Oz, iar apoi a fost rotit cu
90° în planul figurii. În acest plan reprezentarea este în coordonate polare. Axa
verticală Or este axa de trecere din planul meridian în acest plan. Punctele 1 şi 2
(începutul şi sfârşitul liniei de curent din zona paletată) se vor afla undeva pe arcele de
cerc de aceeaşi rază din planul de proiecţie. Arcul Δx în proiecţie va fi cuprins între
arcele de cerc de rază r şi r+Δr. se notează cu ϕ unghiul polar măsurat de la o dreaptă
de referinţă oarecare. Porţiunea de paletă Δx în proiecţie va apărea sub unghiul Δϕ.
Se pot scrie şi comenta pe parcurs relaţiile:
a) în desfăşurata suprafeţei conice ce trece prin extremităţile arcului Δx
NP
tgβ = , NP = Δx (5.89)
MP
b) în planul de proiecţie perpendicular pe axa de rotaţie
N ' P' Δr
tgβ ' = = , N ' P ' = Δr (5.90)
M P rΔϕ
' '
Arcul MP se proiectează în mărime reală, devenind M’P’, adică

MP = M ' P ' = rΔϕ (5.91)

Înlocuind în primele două relaţii avem:
Δx
tgβ = (5.92)
rΔϕ
Δr
tgβ ' = tgβ = tgβ ⋅ cos λ (5.93)
Δx
Dacă se trece la limită cu infiniţi mici: Δx → dx şi Δϕ → dϕ va rezulta ecuaţia
diferenţială:
dx
tgβ = (5.94)
r ⋅ dϕ
în care separând variabilele şi integrând
x dx
ϕ= (5.95)
x1 r ⋅ tgβ
Integrarea se face în lungul liniei de curent. Imaginea suprafeţei schelet a

paletei în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie se calculează şi se
reprezintă în coordonate polare (r,ϕ), unde ϕ rezultă în radiani din relaţia
(5.95). Pentru a rezolva analitic integrala (5.95) ar trebui să existe o dependenţă
analitică r=r(x) şi tgβ=f(x). Cum de cele mai multe ori sunt disponibile valori
discrete ale acestor dependenţe se preferă utilizarea unor metode numerice de
integrare. Integrarea se face numeric prin însumarea ariilor parţiale utilizând metoda
trapezelor, (fig. 5.29).
Fig. 5.29. Integrarea numerică a funcţiei unghiului de înfăşurare al paletei
 1   1   xi +1 − xi
Δϕi =   +    (5.96)
 r ⋅ tgβ i  r ⋅ tgβ i +1  2
Unghiurile Δϕi calculate cu (5.96) rezultă în radiani. Însumându-le din aproape în
aproape se obţin unghiurile curente de înfăşurare ale scheletului paletei.
i
ϕi =  Δϕi (5.97)
i =1
Astfel fiecărui punct (ri, zi) de pe linia de curent i se asociază un unghi ϕi,
rezultând definirea suprafeţei schelet a paletei în coordonate cilindrice (ri, ϕi, zi)
Din calculul câmpului hidrodinamic putem avea 3...11 sau chiar mai multe linii
de curent. Aplicând relaţia (5.95) pentru fiecare linie de curent va rezulta un ϕmax.
Având ϕmax se poate începe calculul de optimizare prin care se caută să se obţină pentru
toate liniile de curent acelaşi unghi maxim de înfăşurare al paletei. Alegând drept ϕmax
de referinţă, unghiul ϕmax corespunzător liniei de curent mijlocii, (linia 5 în caz că
avem 11 linii de curent) folosind un algoritm special se modifică poziţia punctelor x3
(cazul 5.10.2) sau x3 şi x4 (cazul 5.10.3), poziţia numerică între 1 şi 99, până când ϕmax
este acelaşi pentru fiecare linie de curent. În cazul rotoarelor cu paletaj radial-axial
acest lucru este posibil să nu se poată realiza. În acest caz se impune condiţia ca
diferenţele între ϕmax să fie uniform crescătoare sau descrescătoare.
Cu unghiul β astfel interpolat se calculează proiecţiile scheletului paletelor pe un
plan perpendicular pe axa de rotaţie. Rezultatele obţinute sunt prezentate în fig. 5.30 şi
5.32. În figurile 5.31 şi 5.33 se prezintă ca exemplu proiecţiile tuturor paletelor rotorice
pentru cele două tipuri distincte de rotoare, cu nq mic (radiale) şi nq mare (radial –
axiale.
Fig. 5.30. Paleta rotorică în plan meridian şi în proiecţie pe

un plan perpendicular pe axa de rotaţie, cazul nq = 25,7
Fig. 5.31. Paletele rotorice în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie, cazul nq = 25,7
Fig. 5.32. Paleta rotorică în plan meridian şi în proiecţie pe

un plan perpendicular pe axa de rotaţie, cazul nq = 80,8
Fig. 5.33. Paletele rotorice în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie, cazul nq = 80,8
Utilizând programe AutoLisp şi tehnici CAD, pe baza datelor de calcul ale

suprafeţei schelet a paletei în coordonate cilindrice, se poate obţine imaginea 3D a
rotorului, foarte utilă pentru o ultimă verificare a formei paletajului obţinut, fig. 5.34 şi
5.35. Astfel înainte de a se lansa în fabricaţie se poate anticipa vizual rezultatul.
Fig. 5.34. Zona paletată a rotorului în vedere 3D (numai suprafeţele schelet), cazul nq = 25,7
Fig. 5.35. Zona paletată a rotorului în vedere 3D (numai suprafeţele schelet), cazul nq = 80,8
5.10.5. Ajustarea paletajului la intrare în cazul rotoarelor cu paletaj mixt (palete lungi
alternează cu palete scurte)
D2
La rotoarele cu nq mic având extinderea radială relativ mare şi raportul >2
D0
apare necesitatea unei reţele relativ dese pentru realizarea înălţimii de pompare şi cu
z2>6 (z2=numărul de palete la ieşire). Acest lucru are efect negativ la intrarea în rotor
prin creşterea gradului de obturare (ρ1 < 0,6) şi ca urmare micşorându-se secţiunea de
intrare, cresc vitezele în zona intrării şi creşte sensibilitatea la cavitaţie. Soluţia în acest
caz este realizarea unui paletaj mixt, adică alternativ câte o paletă se retează în zona
intrării până la o rază la care gradul de obturare devine acceptabil, (ρ1 > 0,7). Astfel se
îndeplineşte dezideratul de obturare în zona intrării, iar la ieşire reţeaua de palete
rămâne suficient de deasă pentru a asigura transferul energetic. Pentru exemplificare se
prezintă cazul unui rotor cu nq=18.
În fig. 5.36 se prezintă reţeaua mixtă de palete în proiecţie pe un plan
perpendicular pe axa de rotaţie (cu linie întreruptă zona îndepărtată din paletele scurte).
Se observă că spaţiul de trecere spre cele două canale interpaletare mediate de paleta
scurtă favorizează canalul A deoarece pe dosul paletelor avem presiune mai mică decât
pe faţa paletelor şi prin îndepărtarea unei porţiuni din paleta scurtă s-a lărgit spaţiul de
intrare în canalul A. Este evident că, curentul de fluid va avea tendinţa de a parcurge
preponderent canalul A în detrimentul canalului B.
Fig. 5.36. Paletele rotorice în proiecţie în cazul când paletele scurte sunt
echidistante faţă de cele lungi, nq=18
Fig. 5.37. Paletele rotorice în proiecţie în cazul când paletele scurte sunt
decalate faţă de cele lungi cu 12°, nq=18
Pentru a echilibra această tendinţă se recomandă decalarea paletelor scurte spre

înainte cu câteva grade astfel încât lăţimea locală a canalului rotoric să fie împărţită în
două părţi egale de către începutul paletelor scurte (fig. 5.37). În acest fel se
echilibrează curgerea fluidului de lucru în reţeaua paletajului mixt al rotoarelor lente de
pompă centrifugă.
Pentru a avea o viziune spaţială a întregii reţele de palete rotorice s-au
reprezentat în 3D cu un program AutoLISP sub AutoCAD, coroana rotorică cu toate
paletele în cazul când toate paletele sunt lungi, fig. 5.38 şi în cazul când paletele scurte
sunt decalate faţă de cele lungi cu 12°, fig. 5.39.
Fig. 5.38. Coroana rotorică cu palete (numai suprafeţele schelet) în 3D,

cazul când toate paletele sunt lungi, nq=18
Fig. 5.39. Coroana rotorică cu palete (numai suprafeţele schelet) în 3D,

cazul când paletele scurte sunt decalate faţă de cele lungi cu 12°, nq=18
5.10.6. Ajustarea paletajului la ieşire pentru rotoarele rapide (nq mare)
Aşa cum s-a arătat în (5.10.4), sunt situaţii, în special la rotoarele rapide (nq
mare) când nu este posibilă egalizarea unghiurilor de înfăşurare pentru toate liniile de
curent. Folosind algoritmi speciali de minimizare pentru liniile de curent cu ϕmax mai
mari şi de maximizare pentru liniile de curent cu ϕmax mai mici se obţine o formă
acceptabilă a paletei fără inflexiuni, ondulaţii, proeminenţe, etc. adică forme care ar
favoriza desprinderile de strat limită. Acest lucru nu este suficient din punct de vedere
hidrodinamic.
Calculul punctelor pentru imaginea paletei în proiecţie se face de la ieşire spre
intrare. Reprezentarea punctelor în coordonate polare se face de la o dreaptă de
referinţă până la ϕmax. De obicei se ia aceeaşi dreaptă de referinţă pentru fiecare linie de
curent rezultând în final ceea ce se vede în fig. 5.40. Muchia de intrare în proiecţie
rezultă relativ lungă şi foarte înclinată în canalul rotoric. Muchia de ieşire este dreaptă,
în sensul că în desfăşurata secţiunii de ieşire unghiul γ = 90° (între linia schelet a
muchiei de ieşire şi discul inel sau coroană, fig. 5.41). Din această cauză paleta rezultă
foarte torsionată, fapt ce va influenţa negativ curgerea în canalul rotoric. Atenuarea
acestei torsionări se poate realiza înclinând în acelaşi sens (ca la intrare) muchia de
ieşire, dar nu cu mult sub γ = 45°, fig. 5.42.
Fig. 5.40. Paleta rotorică în plan meridian şi în proiecţie, fără decalaj la ieşire, nq = 80,8
2
γ=
b
90
°
Fig. 5.41. Vedere desfăşurată a canalului rotoric la ieşire în cazul γ = 90°

b
γ
Fig. 5.42. Vedere desfăşurată a canalului rotoric la ieşire în cazul 45° < γ < 90°
Dacă unghiul γ scade mult sub 45° se accentuează mult zonele inactive în sensul
că stratul limită diminuează mult viteza de curgere, ceea s-ar traduce în accentuarea
obturării cu repercusiunile cunoscute: viteze mai mari, pierderi accentuate. Rezolvarea
decalajului maxim la ieşire depinde de unghiul γ impus, iar conform fig. 5.42 se poate
scrie:
b2
tgγ = (5.98)
r2 ⋅ Δϕ
de unde rezultă pentru fiecare linie de curent indexată cu j:
b2 j
Δϕ j = (5.99)
r2 j ⋅ tgγ
Dacă muchia de ieşire este înclinată faţă de axa de rotaţie mai sunt necesare
corecţiile corespunzătoare. Imaginea rezultată este conform figurii 5.43. Odată ales
unghiul γ rezultă imediat decalajul maxim Δϕ. Celelalte decalaje trebuie să fie
proporţionale cu distanţele dintre liniile de curent măsurate pe muchia de ieşire. Dacă
nu se respectă acest lucru pot apare ondulaţii în spaţiu ale muchiei de ieşire care în
proiecţie nu se văd.
Fig. 5.43. Paleta rotorică în plan meridian şi în proiecţie, cu decalaj la ieşire γ = 45°, nq = 80,8
5.11. Calculul suprafeţei schelet a paletei în spaţiul dintre intrare şi ieşire

utilizând metoda transformărilor conforme şi tehnici CAD
Indiferent de metoda de calcul a suprafeţei schelet a paletei, elementele iniţiale

sunt unghiurile de construcţie ale paletajului la intrare β1 şi la ieşire β 2 . Unghiurile de
construcţie ale paletei între intrare şi ieşire vor fi cuprinse între aceste limite având pe
traseu o variaţie continuă şi uniformă. Din punct de vedere geometric metoda
transformărilor conforme (MTC) [91] înseamnă aplatizarea traiectoriei pe multiple
suprafeţe cilindrice, iar din punct de vedere matematic se stabileşte o corespondenţă
biunivocă între curba schelet a paletei de pe suprafaţa de curent şi planul imagine al
transformării conforme. Transpunerea analitică a acestei metode este posibilă dacă
observăm condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească funcţia A (x) din planul imagine
(fig. 5.45) corelat cu linia de curent din planul meridian (fig. 5.44). Ceea ce oferă în
plus această metodă faţă de cele clasice este transpunerea precisă a grosimii paletei faţă
de suprafaţa schelet care de asemenea este calculată mai riguros.
r
[
m
m
]
2
(
)
1
6
0
xi
1
4
0
1
xi
+ Ri
Ai
1
2
0
d
e
R im
xiL m
1
0
0
R
1
+i
8
0
i
(
)
1
6
0
4
0
i
2
0
m
a
x
0
z
r
1
0
0
8
0
6
0
4
0
2
0
2
0
4
0
6
0
8
0
1
0
0
1
2
0
1
4
0
1
6
0
[
m
m
]
[
m
m
]
2
0
4
0
Fig. 5.44. Corespondenţa între elementele discrete ale scheletului paletei în plan meridian şi
în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie
Aceste condiţii exprimate matematic sunt:

1) să treacă prin punctul O: A (0) = 0;
2) să treacă prin punctul M: A (Lm) = AM;
d A(x )
3) unghiul tangentei la A (x) în O să fie identic cu β1 : = tg β1 .
dx O
d A(x )
4) unghiul tangentei la A (x) în M să fie identic cu β 2 : = tg β 2 ;
dx M
x
2
M
xi
xi
+
1
i
L
xi
m
Ai
A Am
x
( )
O
Ai
Ai
1
+
1
a
x
Fig. 5.45. Planul imagine al transformării conforme
Funcţia care, ca alură, se apropie cel mai mult de soluţiile grafo-analitice este un
polinom de gradul III, având patru coeficienţi care rezultă din soluţionarea sistemului
de ecuaţii ce se deduce din aplicarea celor patru condiţii de mai sus.
Funcţia A(x) = f(x), polinom de gradul III, care defineşte încărcarea paletei între
intrare şi ieşire şi de aici şi geometria suprafeţei schelet are forma:
A( x) = ax 3 + bx 2 + cx + d (5.100)
Traducând analitic cele patru condiţii va rezulta un sistem de patru ecuaţii cu
patru necunoscute (5.101) care se rezolvă exact printr-un algoritm de eliminare Gauss.
 A( xO ) = 0 (I)

 A( xM ) = AM (II)
 (5.101)
 A' ( xO ) = tgβ1 (III)
 A' ( xM ) = tgβ 2 (IV)
În fig. 5.46 se prezintă grafic A(x) = f(x) pentru cele 11 linii de curent din planul
meridian.
0
1
Lm(x) =0
=1
=2 =3 =4 =5 =6 =7 =8 =9 =
C C C C C C C C C C C
L L L L L L L L L L L
7
0
6
0
5
0
4
0
3
0
2
0
1
000
2
0
4
0
6
0
8
0
1
0
0
1
2
0
1
4
0
1
6
0
1
8
0
2
0
0
A(x)
Fig. 5.46. Funcţiile A (x) = f (x) în planul transformării conforme pentru cele 11 linii de curent
Practic fâşiile desfăşurate de pe suprafaţa conică la (5.10.4) sunt aici puse cap la
cap în planul imagine. Funcţia A(x) este necesar să aibă cel puţin gradul 3 pentru a
admite o derivată de ordinul doi şi astfel să i se poată controla concavitatea pe
domeniul de lucru unde trebuie să fie uniform crescătoare.
Conform figurii 5.45 se observă că unghiul de construcţie al paletajului βi rezultă din:
Δx x −x
tgβ i = i = i +1 i (5.102)
ΔAi Ai +1 − Ai
Conform notaţiilor din fig. 5.44, unghiul de înfăşurare elementar Δϕ i al paletei în
proiecţie rezultă din relaţia:
ΔAi A − Ai
Δϕi = = i +1 (5.103)
Ri + Ri +1 Ri + Ri +1
2 2
Unghiul de înfăşurare curent rezultă din însumarea unghiurilor elementare
calculate până la unghiul curent conform relaţiei:
ϕ i = Δϕ i  (5.104)
Utilizând un algoritm special se poate obţine acelaşi unghi maxim de
înfăşurare pentru fiecare linie de curent cât şi unghiul maxim dorit astfel încât funcţia
A (x) să nu aibă inflexiuni şi reţeaua de profile utilizată în faza următoare să fie cu
profile simplu curbate. Dificultăţile în obţinerea aceluiaşi ϕmax pentru toate liniile de
curent şi rezolvarea lor sunt similare cu cele din paragraful anterior.
Odată obţinută suprafaţa schelet a paletei, pasul următor constă în „îmbrăcarea”
acestei suprafeţe cu alte două suprafeţe adiacente ce materializează fiecare semi-
grosime a paletei. În cazul pompelor centrifuge cu nq mic şi mijlociu se practică
profilarea secţiunilor suprafeţei de curent cu profile de grosime constantă şi foarte mică
(minimum 4 mm). Grosimea minimă a rezultat din condiţiile tehnologice clasice. Dacă
tehnologia de fabricaţie o permite şi de asemenea condiţiile de rezistenţă mecanică sunt
acoperitoare atunci grosimea poate coborî corespunzător. Singura ajustare care se face
este în zona intrării la bordul de atac unde rotunjirea practicată este după un arc de cerc
sau de elipsă, mai precis un semicerc sau o semi-elipsă.
La nq mari şi foarte mari devine oportună profilarea cu forme sau profile de
minimă rezistenţă la deplasarea în fluid. Acestea pot fi preluate din cataloagele de
profile sau create de utilizator apelând la procedurile cunoscute din hidrodinamica
reţelelor de profile. În toate cazurile (inclusiv grosimea constantă) se utilizează doar
funcţia de grosime aplicată scheletului rezultat din aplicarea MTC.
5.11.1. Transpunerea grosimii constante în planul transformării conforme. Curba
suport este curba schelet a liniei de curent din planul transformării conforme.
Într-un punct curent de pe curba schelet din planul transformării conforme
având coordonatele (Ai, Lmi) se cunoaşte deja unghiul curent βi. Conform
reprezentării schematice din figura 5.47 se pot scrie relaţiile de transpunere a
grosimii paletei în planul transformării conforme.
- pentru extrados
 s
 Aex i = Ai + 2 sin β i
 (5.105)
 L = Lm − s cos β
 ex i i
2
i
- pentru intrados
 s
 Ain i = Ai − 2 cos β i
 (5.106)
 L = Lm + s sin β
 in i i
2
i
Lm(x)
Paletã retezatã prin strunjire
Paletã retezatã drept
βi
Lmi
intrados
s
βi
extrados
Ai A(x)
Fig. 5.47. Reprezentarea schematică a transpunerii grosimii paletei în planul transformării conforme
La intrare (bordul de atac), pentru a evita efectele nefavorabile asupra cavitaţiei

(la pompe) date de un impact direct al curentului de fluid cu o formă neprelucrată se
prevede o racordare a intradosului cu extradosul (sau invers) după un arc de elipsă, fig.
5.48. Ţinând cont că această conică se tratează în geometria analitică se vor folosi
notaţiile şi apelaţiile de acolo.
'
y
b
M
s
yM
'
O
P
xM
'
x
xc
l
Fig. 5.48. Bordul de atac al profilului racordat cu un arc de elipsă
Dacă a şi b sunt semi-axele elipsei şi s este grosimea profilului la bordul

s a
de atac, se observă că totdeauna avem b = . Introducând coeficientul k e = ,
2 b
acesta devine un parametru de control al racordării la bordul de atac. Ceea ce
trebuie determinat în prima etapă sunt coordonatele punctelor discrete de pe
arcul eliptic în raport cu sistemul local de coordonate x’O’y’. Acestea la rândul
lor sunt determinate de discretizarea curbei schelet (suport) din planul
transformării conforme. Aceste relaţii sunt:
 s
 xM = ke 2 − xcl

 2 (5.107)
 y = ± 1  k s  − x
 M ke  2 
e M

În calculele ulterioare intră doar yM (cu semn pozitiv) care reprezintă
s
semi-grosimea cu semn pozitiv şi se pune în locul lui din relaţiile (5.105) şi
2
(5.106). Pentru o bună conturare, mai ales în zona frontală, este nevoie de o
discretizare foarte fină pe porţiunea a.
La bordul de fugă paleta poate fi retezată drept sau retezată prin strunjire fără o
prelucrare ulterioară. În acest ultim caz se identifică punctele extreme.
Spre exemplificare se prezintă în fig. 5.49, rezultatele transpunerii
grosimii pentru un rotor radial studiat în acest sens.
Lm(x)
Obs. Bordul de atac este rotunjit
7
0
cu un arc de elipsa având a/b=2

6
0
5
0
4
0
3
0
2
0
1
000
2
0
4
0
6
0
8
0
1
0
0
1
2
0
1
4
0
1
6
0
1
8
0
2
0
0
A(x)
Fig. 5.49. Transpunerea grosimii în planul transformării conforme pentru cele 11 linii de curent
5.11.2. Transpunerea grosimii variabile în planul transformării conforme. În

acest caz cel mai adesea se utilizează funcţii de grosime de la profile
cunoscute, preferabil cele pentru care se cunoaşte o funcţie de grosime dată
analitic. Curba suport este curba schelet a liniei de curent din planul
transformării conforme. Într-un punct curent de pe curba schelet din planul
transformării conforme având coordonatele (Ai, Lmi) se cunoaşte deja unghiul
curent βi. Conform reprezentării schematice din figura 5.50 se utilizează
aceleaşi relaţii de transpunere a grosimii paletei în planul transformării
conforme deduse la punctul a), relaţiile (5.105) şi (5.106). Semi-grosimea
variabilă se calculează cu o relaţie dată sau dedusă.
Lm(x)
x'
0.5
intrados
0.4
l
0.3
βi
Lm i
0.2 y
x' i
d
βi
extrados
0.1
O0' 0.1 0.2 0.3 0.4 Ai 0.5 0.6 0.7 A(x)

y'
Fig. 5.50. Reprezentarea schematică a transpunerii grosimii

variabile a profilului în planul transformării conforme
De exemplu în cazul profilelor NACA se utilizează relaţia:

yd d   x 
2 3 4
x x x  x
= ⋅ 1,4845 ⋅ − 0,63 ⋅ − 1,758 ⋅   + 1,4215 ⋅   − 0,575 ⋅    (5.108)
l l  l l l l  l  
s
În calcule yd reprezintă semi-grosimea şi se pune în locul lui din relaţiile
2
(5.105) şi (5.106). De precizat faptul că d în relaţia (5.108) reprezintă grosimea
maximă a profilului şi este impusă de utilizator. Aceasta poate fi constantă sau
variabilă cu raza medie la care se află suprafaţa de curent funcţie de condiţiile
de rezistenţă sau rigiditate impuse de solicitarea mecanică, vibraţii, etc.
Rezultatele obţinute utilizând funcţia de grosime de la profilele NACA cu 4
cifre sunt prezentate ca exemplu în fig. 5.51.
Fig. 5.51. Transpunerea grosimii variabile în planul transformării conforme

utilizând profile NACA cu 4 cifre pentru cele 11 linii de curent
5.11.3. Determinarea suprafeţei intrados şi extrados a paletei pornind de la

transpunerea grosimii în planul transformării conforme.
Procedeul este similar cu cel al determinării suprafeţei schelet a paletei cu

deosebirea că în acest caz se folosesc o serie de rezultate cunoscute deja pentru
suprafaţa schelet. Având deja rezolvată suprafaţa schelet a paletei pentru oricare din
liniile de curent, iar în planele transformărilor conforme s-au transpus grosimile
profilelor (constante sau variabile) înseamnă că sunt create toate premizele pentru
aflarea punctelor şi a curbelor suport pentru suprafeţele intrados şi extrados ale paletei.
Startul se face din planul transformării conforme unde pentru un punct calculat de pe
curba schelet, Asc, se află imediat Lin şi Lex conform schemei din figura 5.52. Valorile
de pe axa Lm(x) reprezintă transpunerea liniei de curent din planul meridian în planul
transformării conforme.
Pasul următor este de a găsi prin interpolări poziţia acestor puncte pe linia de
curent de care aparţin în planul meridian. Aflarea lor depinde de modul de parcurgere
al liniei de curent. În faza de optimizare a suprafeţei schelet era recomandată
parcurgerea de la ieşire spre intrare. Acum se recomandă parcurgerea de la intrare spre
ieşire, având nevoie de o discretizare fină în zona bordului de atac, indiferent dacă
grosimea este constantă sau variabilă.
Punctele odată găsite ca poziţie în plan meridian, implică cunoaşterea perechilor
de coordonate (z, r). Trecerea în planul proiecţiei (perpendicular pe axa de rotaţie) se
face de la razele corespunzătoare, urmată de unghiul polar ϕsc (polul fiind punctul de
proiecţie al axei de rotaţie pe acest plan). Mărimea Asc conţine, conform relaţiei
(5.103), unghiul de înfăşurare al scheletului paletei, adică fiecărui Ai i se asociază un
ϕi. Deci după cum se observă în fig. 5.53, cele trei puncte de pe suprafaţa intrados,
schelet şi extrados se află pe aceeaşi dreaptă polară la unghiul identic ϕsc.
Aici s-au reprezentat schematic cele trei curbe în proiecţie, aparţinând celor trei
suprafeţe 3D: intrados, schelet şi extrados. În proiecţia cilindrică din planul meridian
ele se suprapun. Rezolvarea propriu-zisă presupune tratarea lor separată pentru toate
liniile de curent disponibile. Având şi a treia coordonată, ϕ, adăugată la primele două
(z, r), formează trioul (z, r, ϕ) ceea ce nu este altceva decât reprezentarea în coordonate
cilindrice. Funcţie de numărul de linii de curent şi de discretizarea acestora rezultă
fineţea de reprezentare a suprafeţelor determinate în acest fel.
De remarcat faptul că grosimea profilelor introdusă prin această metodă
reprezintă grosimea măsurată pe suprafaţa de curent. Grosimea reală (măsurată pe
direcţia normală la suprafaţa locală a paletei) este mai mică sau poate fi cel mult egală
cu cea introdusă în planul transformării conforme. De aceea în calculele de rezistenţă
sau de vibraţii trebuie să se ţină cont de acest lucru.
Lm(x)
β
2
7
0
6
0
5
0
Lin
Lsc
Lex
3
0
2
0
1
00
0
1
0
2
0
3
0
4
0
5
0
6
0
Asc A(x)
β
Fig. 5.52. Schema de identificare, în planul transformării conforme, a punctelor de pe intrados

şi extrados având acelaşi unghi ϕ de înfăşurare în planul de proiecţie a paletei
Cu cele prezentate până în prezent se poate transpune paleta rotorică şi întregul

rotor sub forma de desen tehnic. Cu imaginea din planul meridian se construiesc
imaginile rotorului în secţiune şi în vedere. Proiecţia pe un plan perpendicular pe axa
de rotaţie este utilă doar pentru paletă care fiind de o formă mai specială, curbată şi
torsionată în spațiu necesită şi metode speciale de abordare şi desenare pentru a fi
fezabilă tehnologic. Desenul propriu-zis se compune din mai multe desene rezultate din
secţionarea paletei cu două fascicule de plane, aspecte ce se vor trata în paragraful
următor.
r
[mm] Curba intradosului în proiecţie
160 Curba scheletului în proiecţie
zex Curba extradosului în proiecţie

zsc
z in
L in
c
Ls
x
Le
100
80
rin
sc
rsc
60
rex
40
ma
20
x
0
z [mm] 100 80 60 40 20 0 20 40 60 80 100 120 r [mm]
Fig. 5.53. Schema de identificare, în planul meridian, a punctelor de pe intrados

şi extrados urmat de proiecţia lor în planul perpendicular pe axa de rotaţie
Trecerea de la sistemul de coordonate cilindrice la sistemul de coordonate

carteziene 3D se face prin relaţiile:
 x = r ⋅ cos ϕ

 y = r ⋅ sin ϕ (5.109)
z = z

Reprezentarea 3D a rezultatelor obţinute în vederea examinării vizuale se face
într-un mediu CAD cu posibilităţi de programare a citirii datelor obţinute din fişiere de
date şi de generare cu ajutorul lor a suprafeţelor netezite între ochiurile de reţea. În
figura 5.54 se prezintă imaginea unui rotor radial obţinută prin MTC.
Fig. 5.54. Imaginea 3D a coroanei cu palete (discul inel a fost îndepărtat)
5.12. Reconstrucţia tehnologică a paletei prin secţionarea cu plane paralele şi

echidistante sau plane echiunghiulare
Operaţia de secţionare a paletei cu un fascicul de plane paralele echidistante şi

perpendiculare pe axa de rotaţie este echivalentă cu o „interpolare tehnologică”.
Suprafaţa paletei se compune cel puţin din două suprafeţe: intrados şi extrados
racordate perfect la bordul de atac şi bordul de fugă. Lateral cele două suprafeţe sunt
închise de suprafeţele inel şi coroană. Dacă paleta este retezată la ieşire atunci mai
apare şi aici o suprafaţă de închidere, deci oricum ar fi luată paleta în sine, în 3D este
un solid, fiind definită de suprafeţe racordate perfect care nu se intersectează între ele.
Secţionarea (intersecția) paletei cu un plan va da o curbă închisă nu neapărat continuă
din punct de vedere matematic, ţinând cont că suprafeţele componente sunt racordate
sub unghiuri diferite de 180°. Important este că dacă fiecare curbă închisă rezultată din
intersecţie se poziţionează în spaţiu la cota şi unghiul la care au rezultat din secţionarea
paletei atunci devine posibilă reconstrucţia paletei interpolând curbele de secţionare
între ele. Pare lipsit de sens acest parcurs: diverse interpolări până în sfârşit se obţine
suprafaţa paletei, iar apoi se secţionează cu mai multe plane echidistante, curbele
rezultate se interpolează spaţial reconstituind în 3D aceeaşi suprafaţă. Are sens pentru
că în prima fază rezultatul nu este compatibil cu execuţia tehnologică după metodele
clasice. Maşinile unelte moderne cu comandă numerică de conturare pot prelua desene
3D şi pot fi programate să prelucreze fin suprafeţele prescrise. Totuşi indiferent de
tehnologia de realizare a paletei, secţionarea paletei este utilă pentru a verifica cel puţin
vizual dacă suprafeţele paletei nu sunt ondulate, discontinui, cu salturi de grosime, cu
proeminenţe etc. adică orice formă geometrică care ar favoriza desprinderile de strat
limită şi apariţia cavitaţiei.
În mod asemănător se pune problema în cazul intersecţiei cu plane
echiunghiulare ce trec prin axa de rotaţie. Această modalitate se foloseşte mai rar la
reconstrucţia tehnologică, rămânând mai mult cu rolul de verificare al corectitudinii
formei paletei.
5.12.1. Secţionarea paletei cu un fascicul de plane paralele, echidistante şi

perpendiculare pe axa de rotaţie (plane de nivel)
F E
r
[mm]
160
D
140
120
C
100
80
60 B
40
A
ma
20
A B C D E F
x
0
z [mm] 100 80 60 40 20 0 20 40 60 80 100 120 140 160 r [mm]
20
40
Fig. 5.55. Schema procedeului de intersecţie a paletei cu plane echidistante,
perpendiculare pe axa de rotaţie (plane de nivel)
Pentru efectuarea acestei operaţii este nevoie de imaginea paletei în plan

meridian şi de proiecţia sa pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie. În figura 5.55
planul meridian este planul zOr, iar planul de proiecţie este rOr. Iniţial planul de
proiecţie rOr este perpendicular pe axa de rotaţie Oz, iar apoi este rotit cu 90° în planul
de lucru zOr pentru a fi vizibil. Se fac aceste precizări pentru a nu apărea confuzii
pentru cei care nu au audiat cursurile universitare cu această tematică.
Fasciculul de plane de nivel echidistante se generează începând cu una din

extremităţile paletei din planul meridian. Aceste plane se notează cu litere mari A, B,
C, … În desen apar doar nişte linii ca urme ale acestor plane, ele fiind perpendiculare
pe planul de lucru zOr. Aceste plane (linii) intersectează liniile de curent şi eventual
una sau ambele muchii de intrare şi de ieşire. Fiecărui punct de intersecţie îi
corespunde un „z” care este z-ul planului respectiv şi o rază „r”. Din punctul respectiv,
la raza „r” se merge pe orizontală până la trecerea în planul de proiecţie (axa verticală
Or). În planul rOr orice parcurs se face pe un arc de cerc de rază „r” până la intersecţia
cu linia de curent în proiecţie omoloagă celei pe care se afla punctul iniţial din planul
meridian. Pentru punctele de intersecţie cu muchia de intrare sau de ieşire procedeul
este asemănător cu precizarea că punctele din planul proiecţiei se vor afla pe muchiile
corespunzătoare din proiecţie.
Unind toate punctele rezultate din intersecţia cu un plan de nivel va rezulta urma
planului de secţionare proiectată pe planul perpendicular pe axa de rotaţie. Ceea ce
rezultă prin interpolarea punctelor obţinute este o curbă oarecare. Exemplificarea s-a
făcut pentru una din suprafeţele paletei, intrados sau extrados. Procedeul se aplică
pentru ambele suprafeţe separat folosind acelaşi fascicul de plane de nivel poziţionate
identic. Grupând curbele rezultate pentru acelaşi plan de nivel se obţine „fanta” sau
secţiunea de trecere a paletei prin acel plan de nivel. Interpolând suprafeţele care trec
prin conturul acestor secţiuni se reface paleta, dar de data aceasta sprijinindu-se pe cu
totul alte secţiuni.
Utilitatea tehnologică a procedeului. Se ia o stivă de plăci plane (de obicei din
lemn) suprapuse perfect şi de grosime egală cu distanţa dintre planele paralele, iar pe
fiecare din aceste plane se desenează curbele în proiecţie ale intersecţiei acestor plane
cu paleta. Se decupează din fiecare placă fanta desenată. Suprapunând din nou plăcile
în aceeaşi ordine se obţine spaţiul de trecere al paletei prin reţeaua de plăci. Aceasta nu
este încă suficient de netedă, mai trebuie ajustată între planele de nivel. Precizia este cu
atât mai bună cu cât numărul de plane de nivel este mai mare, sau altfel spus distanţa
între plane este mai mică. De aceea în zonele cu variaţii de formă ale paletei se
recomandă îndesirea planelor de nivel.
Ţinând cont de numărul de palete şi decupând în plăci aceeaşi fantă cu decalajul
unghiular corespunzător urmat apoi de un decupaj circumferenţial după grosimea
pereţilor inel, coroană şi butuc rotoric rezultă în final corpul miezurilor de turnare
pentru rotorul cu cele „z1-z2” palete. În continuare itinerariul tehnologic se complică
mai mult sau mai puţin funcţie de procedeul de turnare utilizat (forme coji cu amestec
uşor fuzibil, forme clasice, etc.).
Verificarea vizuală a corectitudinii trasării paletei se face analizând forma
curbelor rezultate în planul proiecţiei. Acestea trebuie să fie continui şi fără inflexiuni.
Deoarece punctele determinate ale acestor curbe sunt puţine şi relativ distante între ele
se recomandă utilizarea facilităţilor CAD de interpolare cu funcţii spline sau alte tipuri
de funcţii adecvate. Interpolarea curbelor de intersecţie cu plane de nivel se recomandă
a fi făcută cât mai exact prin punctele determinate pentru a nu apărea abateri
semnificative faţă de suprafaţa reală a paletei.
5.12.2. Secţionarea paletei cu un fascicul de plane radiale, echiunghiulare ce trec

prin axa de rotaţie
Pentru efectuarea acestei operaţii este nevoie de imaginea paletei în plan

meridian şi de proiecţia sa pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie. În figura 5.56
planul meridian este planul zOr, iar planul de proiecţie este rOr. Precizările de la
primul aliniat, paragraful (5.12.1), sunt valabile şi în acest caz.
r 0
[mm] 20°
1
160
20
°
140
2
1 120
20
100
°
3
4
80
3
5 60
20°
40
ma
20
4
x
0
z [mm] 100 80 60 40 20 0 20 40 60 80 100 120 140 160 r [mm]
20°
20
40
5
Fig. 5.56. Schema procedeului de intersecţie a paletei cu plane radiale,
echiunghiulare ce trec prin axa de rotaţie
Fasciculul de plane radiale, echiunghiulare se generează începând cu planul

(linia) de referinţă a unghiului de înfăşurare al paletei ϕ. Aceste plane se notează cu
cifre: 0, 1, 2, .… În desen apar doar nişte linii ca urme ale acestor plane, ele fiind
concurente în axa de rotaţie Oz (punctul O în planul proiecţiei rotit în planul de lucru,
rOr). Aceste plane (linii) intersectează proiecţiile linilor de curent aferente suprafeţelor
intrados sau extrados din planul proiecţiei (eventual şi proiecţia muchiilor de intrare
sau ieşire) în câte un punct. Fiecărui punct de intersecţie îi corespunde o rază „r” care
este raza punctului de pe suprafaţa intersectată (intrados sau extrados). Din punctele
respective, la razele „r” se merge pe un arc de cerc până la trecerea în planul meridian
zOr (axa verticală Or). În planul zOr orice parcurs se face pe o dreptă paralelă cu axa
de rotaţie Oz, la cota „r = const.”, până la intersecţia cu linia de curent din planul
meridian, omoloagă celei pe care se afla punctul iniţial din planul proiecţiei. Pentru
punctele de intersecţie cu muchia de intrare sau de ieşire procedeul este asemănător cu
precizarea că punctele din planul meridian se vor afla pe muchiile corespunzătoare în
proiecţie cilindrică din acest plan.
Unind toate punctele rezultate din intersecţia cu un plan de radial va rezulta
urma planului de secţionare în proiecţie cilindrică din planul meridian. Ceea ce rezultă
prin interpolarea punctelor obţinute este o curbă oarecare. Exemplificarea s-a făcut
pentru una din suprafeţele paletei, intrados sau extrados. Procedeul se aplică pentru
ambele suprafeţe separat folosind acelaşi fascicul de plane radiale poziţionate identic.
Grupând curbele rezultate pentru acelaşi plan radial se obţine „fanta” sau secţiunea de
trecere a paletei prin acel plan radial în proiecţie în proiecţie cilindrică în planul
meridian.
Utilitatea tehnologică a procedeului. Deoarece curbele obţinute sunt în proiecţie
cilindrică este dificil de transpus în 3D după un procedeu asemănător cu cel de la
planele de nivel. Ca urmare acest procedeu are utilitate doar pentru verificarea
distribuţiei uniforme a grosimii paletei în lungul razei pentru fiecare plan radial.
Verificarea vizuală a corectitudinii trasării paletei se face analizând forma
curbelor rezultate în planul meridian. Acestea trebuie să fie continui şi fără inflexiuni.
Analizând fiecare pereche de curbe rezultate pentru intrados şi extrados se poate
remarca variaţia grosimii paletei în lungul razei, dacă apar salturi de grosime sau
îngroşări sau subţieri inexplicabile în anumite zone. Unde variaţiile de grosime ale
paletei sunt inacceptabile se recomandă îndesirea planelor radiale pentru o mai bună
localizare a domeniului deficitar.
Deoarece punctele determinate ale acestor curbe sunt puţine şi relativ distanţate
între ele se recomandă utilizarea facilităţilor CAD de interpolare cu funcţii spline sau
alte tipuri de funcţii adecvate. Interpolarea curbelor de intersecţie cu plane radiale se
recomandă a fi făcută cât mai exact prin punctele determinate pentru a nu apărea
abateri semnificative faţă de suprafaţa reală a paletei.
CAPITOLUL 6.
ETANŞĂRILE DINAMICE ALE ROTORULUI
6.1. Aspecte generale, argumentări tehnice
Pentru vehicularea fluidelor în sistemele hidraulice şi pneumatice se utilizează

diverse tipuri de etanşări, între suprafeţe fixe, între suprafeţe fixe şi suprafeţe mobile,
etc. În cazul rotorului şi a arborelui pe care este fixat rotorul se pune problema unei
etanşări mobile, între ansamblul rotitor (rotor + arbore) şi elemente ale carcasei pompei
(ventilatorului). Etanşările acestea sunt localizate (fig. 6.1) la trecerea arborelui prin
carcasa pompei şi la intrarea în rotor pe exteriorul inelului rotoric. Ambele etanşări
sunt mobile, dar diferă prin faptul că prima este cu contact direct între suprafeţele de
etanşare, iar a doua este fără contact deoarece gradul cerut de asigurare a etanşeităţii
este diferit.
La trecerea arborelui prin carcasă se cere o etanşare perfectă. Nu se admit
scăpări de fluid, decât cel mult câteva picături (în cazul pompelor) deoarece aceste
pierderi de lichid trebuie drenate undeva sau de multe ori sunt toxice, inflamabile,
explozive, etc. Etanşarea internă din zona inelului nu deranjează prea mult dacă
permite recircularea unei mici cantităţi de fluid. Singurul efect negativ energetic este că
debitul recirculat consumă din puterea transmisă de rotor. Dacă s-ar realiza o etanşare
cu contact în această zonă, o parte din energia recuperată prin anularea debitului
pierdut s-ar pierde prin frecare, având o suprafaţă de contact mult mai mare decât în
zona de trecere a arborelui. De asemenea întreţinerea şi controlul acestei etanşări ar
crea dificultăţi deosebite fiind accesibilă numai din interior. Din aceste motive se
practică etanşarea zonelor din circuitul intern al turbomaşinilor cu acest tip de etanşare
dinamică fără contact între suprafeţele solide adiacente. Îi spune etanşare dinamică
pentru că eficienţa sa creşte cu viteza relativă între suprafeţele solide şi forţele de
frecare vâscoasă frânează în mare parte curgerea fluidului în interstiţiul creat.
Aşa cum se observă în fig. 6.1. etanşarea se realizează între două suprafeţe
cilindrice concentrice, una mobilă, a rotorului, în zona de început a inelului rotoric şi
cealaltă fixă, a carcasei. În limbaj tehnic acestui sistem de etanşare îi mai spune prin
şicană, deoarece fluidul este constrâns (frânat) să treacă printr-un interstiţiu cu secţiune
relativ mică urmată de o destindere bruscă. Parametrii geometrici ai şicanei sunt:
• rs – raza şicanei, raza suprafeţei cilindrice mobile
• δ – jocul radial din şicană, defineşte mărimea interstiţiului măsurat pe direcţie
radială
• j – jocul diametral, este diferenţa între diametrul suprafeţei fixe exterioare şi
suprafaţa mobilă interioară. Între cele două jocuri există relaţia: j=2δ
172 Etanşările dinamice ale rotorului – 6
• ls – lungimea şicanei este lungimea de acoperire efectivă, comună, a celor două

suprafeţe de etanşare
• vs – viteza medie a fluidului prin interstiţiul şicanei
Fig. 6.1. Exemplu de etanşare dinamică fără contact simplă la inelul rotoric
Sunt variante constructive de pompe şi ventilatoare la care rotoarele sunt

deschise, adică inelul rotoric de închidere nu mai este fixat pe rotor ci este fixat pe
carcasă şi poate fi reglată apropierea sa de paletajul rotoric până se realizează un joc
prescris δ. Deoarece între faţa şi dosul paletelor este o diferenţă de presiune, tot timpul
va fi o curgere a fluidului prin interstiţiul δ, de pe faţa paletei cu presiune ridicată spre
dosul paletei cu presiune scăzută. O reprezentare schematică a acestui aranjament este
în fig. 6.2.a).
a) b)
Fig. 6.2. Exemple de etanşare la rotoare deschise (a) şi la etanşarea zonei de
descărcare a spaţiului din spatele coroanei (b) pentru echilibrarea forţei axiale
6 – Etanşările dinamice ale rotorului 173
Una din metodele de echilibrare a forţei axiale la pompele centrifuge se referă la

simetrizarea repartiţiei de presiuni pe suprafaţa exterioară a inelului şi coroanei. În
acest sens se prevede o etanşare similară pe spatele coroanei rotorice, urmată de
practicarea unor orificii în peretele coroanei pentru descărcarea zonei de după şicană,
la presiunea de aspiraţie a pompei. (Observaţie: şicana de pe coroană fără găurile de
descărcare nu are nici un efect în echilibrarea forţei axiale, fig. 6.2.b).
Fig. 6.3. Exemplu de etanşări dinamice la o pompă bietajată cu refularea în colector
La pompele multietajate se practică etanşarea la inel, uneori şi la coroană pentru

echilibrarea forţei axiale, dar şi la trecerea arborelui prin corpurile statorice, fig. 6.3.
Tendinţa de curgere este conform indicaţiilor din figură cu explicaţia că presiunea la
ieşirea din statorul al doilea este cu puţin mai mică decât la ieşirea din rotor (datorită
pierderilor de pe traseu, în cele două statoare), pe când presiunea în spaţiul dintre rotor
şi peretele fix al corpului statoric scade parabolic cu raza astfel încât la nivelul
arborelui este mult mai mică decât la ieşirea din rotor.
6.2. Mişcarea fluidului în interstiţiul disc rotitor – perete fix
Pentru a putea dimensiona o etanşare dinamică prin şicană este necesară

cunoaşterea parametrilor fluidului la intrarea în şicană. Cum spaţiul dintre discul
inelului şi peretele fix este plin cu fluid care la ieşirea din rotor (D2I) are presiunea dată
de rotor, iar pe măsură ce raza scade până la rs, are loc o scădere a presiunii datorită
antrenării în mişcare prin aderenţă, a fluidului din interstiţiu.
De aceea se impune o analiză separată a mişcării în acest interstiţiu, utilizând
ecuaţii din mecanica fluidelor, fizică, date experimentale etc. Modelul utilizat prezintă
unele simplificări pentru ca soluţia obţinută să fie satisfăcătoare din punct de vedere
ingineresc, adică neglijând termenii şi factorii ce au o pondere neglijabilă în rezultatul
final. Experimental se presupune o cameră cilindrică închisă, presurizată la o anumită
presiune p, fig. 6.4. În interior se introduce un disc de grosime suficientă pentru a-i
conferi rigiditatea şi rezistenţa mecanică în mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω.
Ansamblul rotitor mai conţine evident arbore, lagăre, sistem de etanşare, mijloc de
antrenare, etc. Distanţa s dintre discul rotitor şi peretele fix este de asemenea
controlabilă şi relativ mică.
Fig. 6.4. Modelul experimental al discului rotitor în fluid

în vecinătatea unui perete fix
Din punct de vedere fenomenologic, după câteva secunde de rotire a discului cu

viteza unghiulară ω, regimul de mişcare al fluidului se stabilizează. Discul şi peretele
fix fiind netede, (cu o rugozitate mică) influenţează mişcarea fluidului doar prin
aderenţă, adică dacă viteza unei particule de fluid o notăm cu v, atunci la peretele fix
v=0, iar la peretele discului componenta vitezei pe direcţia lui u, vu=ωr=u. În spaţiul
dintre cei doi pereţi, componenta vu are variaţia probabilă conform diagramei de la
baza fig. 6.4. De asemenea se consideră că fluidul din afara stratului limită din
vecinătatea celor doi pereţi se învârte cu o viteză unghiulară ωl=const. Componenta
tangenţială a vitezei unei particule se obţine cu relaţia:
vu = rωl (6.1)
Practic mişcarea este dominată de forţele de frecare care la peretele fix frânează
fluidul, iar la cel rotitor îl antrenează. Se consideră că nu sunt mişcări secundare pe
direcţie radială, adică debitul radial q ≅ 0 . Forţele de frecare vâscoasă dau un moment
Mfr. Ecuaţia momentului cantităţii de mişcare se scrie sub formă diferenţială astfel:
ρq ⋅ d (rvu ) + dM fr = 0 (6.2)
Dacă q ≅ 0 rezultă forma simplă dM fr = 0 . Momentul de frecare este dat de
tensiunile tangenţiale τ, la cei doi pereţi şi care se notează:
τpf – tensiunea tangenţială la peretele fix

τpr – tensiunea tangenţială la peretele rotitor
Fiecare tensiune dă o forţă de frecare elementară de forma: 2πr ⋅ dr ⋅ τ , dar cu
sens de acţionare opus. Deci ecuaţia de moment devine:
2πr ⋅ dr ⋅ τ pf ⋅ r − 2πr ⋅ dr ⋅ τ pr ⋅ r = 0 (6.3)
De unde în final se obţine:
τ pf = τ pr (6.4)
Eforturile tangenţiale se exprimă pe baza relaţiei lui Newton:
ρ (Δv )2
τ = Cf (6.5)
2
Unde Cf este coeficientul de frecare vâscoasă la perete, iar Δv reprezintă variaţia de
viteză a fluidului în vecinătatea peretelui. Astfel conform fig. 6.4. variaţia de viteză în
vecinătatea celor două suprafeţe este
- la discul rotitor: Δv = u − vu
- la suprafaţa fixă: Δv = vu
înlocuind în relaţia (6.4) se obţine egalitatea:
C fpr (u − vu ) = C fpf vu2
2
(6.6)
Aplicând rădăcină pătrată şi împărţind cu vu, relaţia (6.6) devine:
vu 1
= (6.7)
u C fpf
1+
C fpr
Sau având în vedere că vu=rωl, u=rω
ωl 1
= (6.8)
ω C fpf
1+
C fpr
Din această relaţie rezultă valoarea probabilă a vitezei unghiulare a fluidului.
Dacă suprafeţele celor doi pereţi sunt prelucrate identic şi au rugozităţi relativ identice
nu sunt motive ca cei doi coeficienţi de frecare să nu fie relativ egali: C fpr ≅ C fpf ,
astfel că raportul vitezelor unghiulare devine:
ωl
≅ 0,5 (6.9)
ω
Acest rezultat era de aşteptat în condiţiile în care cauzele şi efectele sunt
similare. Dacă însă interstiţiul s creşte şi mişcările secundare nu mai sunt neglijabile,
atunci ωl se micşorează sensibil conform relaţiei determinate experimental:
ωl 0,5
≅ (6.10)
ω 1 + 1,5 s
R
Dacă discul rotitor este paletat cu 6...10 palete radiale de lăţime b, iar interstiţiul
s între palete şi peretele fix este foarte mic, atunci fluidul este antrenat în totalitate cu
viteza unghiulară ω, adică ωl = ω , fig. 6.5.
Fig. 6.5. Efectul paletării discului rotitor
În acest caz se poate spune că C fpr >> C fpf , iar

ωl
≅1 (6.11)
ω
Dacă interstiţiul nu este foarte mic atunci experimental s-a determinat relaţia
probabilă de forma:
ωl 1
≅ 0,6 + 0,4 (6.12)
ω s
1+
b
De asemenea poate fi considerată şi situaţia inversă când se paletează peretele
fix (utilizată rar în practică).
C fpf >> C fpr → ωl ≅ 0 (6.13)
Într-un ultim caz când ambii pereţi sunt paletaţi, interstiţiul s mic avem de-a face
cu frâna hidrodinamică sau chiar cuplajul hidrodinamic dacă şi peretele fix devine
rotitor pe un alt arbore.
6.3. Variaţia presiunii cu raza în interstiţiul perete fix – perete rotitor
Mişcarea fluidului în interstiţiu se poate considera axial – simetrică şi

parcurgând un raţionament asemănător cu cel din statica fluidelor, echilibrul relativ al
fluidului aflat într-un vas în mişcare de rotaţie, se află ecuaţia diferenţială a presiunii cu
raza.
Fig. 6.6. Echilibrul radial în inelul fluidic rotitor
Pentru analiză se consideră un volum elementar aflat la raza curentă r, din care
în figura 6.6. se prezintă doar un segment în detaliul din dreapta. Inelul de fluid de
grosime infinit mică, dr, se roteşte cu viteza unghiulară ωl. Asupra lui acţionează forţa
centrifugă dFc, calculabilă cu formula:
dFc = ρrωl2 ⋅ d (Vol ) (6.14)
unde elementul de volum, d(Vol), având aria bazei S, S=2πrs şi grosimea dr se
determină cu relaţia:
d (Vol ) = S ⋅ dr = 2πr ⋅ s ⋅ dr (6.15)
Pe partea interioară a inelului fluid acţionează presiunea p, iar pe cea exterioară
acţionează presiunea p+dp. Din diferenţa de presiune de pe cele două feţe se manifestă
o forţă dFp.
dFp = [ p − ( p + dp )]S = − S ⋅ dp (6.16)
Inelul lichid fiind în echilibru suma celor două forţe elementare este zero.
dFc + dFp = 0 (6.17)
Înlocuind în (6.17) expresiile deduse ale forţelor elementare rezultă ecuaţia diferenţială
a variaţiei presiunii cu raza:
dp
= rωl2 dr (6.18)
ρ
Integrând între limitele fizice ale celor două variabile se obţine relaţia dependenţei
presiunii funcţie de raza curentă a discului rotitor în ipoteza că ωl=const. Presupunem
cunoscută presiunea pR la raza exterioară a discului r=R.
dp
pR R
 p ρ
=  rωl2 dr
r
(6.19)
2 2
pR − p 2 R −r
= ωl (6.20)
ρ 2
Grupând convenabil termenii se obţine ecuaţia presiunii:
R2 − r 2
p = p R − ρωl2 (6.21)
2
Această relaţie arată că presiunea în vecinătatea discului rotitor scade pătratic cu
scăderea razei curente.
6.4. Căderea de presiune pe etanşare
O caracteristică importantă a unei etanşări este căderea de presiune pe care o

realizează. Practic este vorba de diferenţa de presiune între secţiunile de de intrare şi de
ieşire ale etanşării. În acest caz se determină căderea de presiune pe şicană notată cu
Δps.
Fig. 6.7. Elemente şi notaţii pentru căderea de presiune şi debitul de fluid

ale etanşărilor dinamice
Etanşarea inel – carcasă. Domeniul etanşării este realizat de zona de acoperire

a suprafeţelor cilindrice cu jocul radial δ. Se notează cu (i) secţiunea de intrare în
etanşare. Presiunea medie pe această secţiune este pi şi cum în amonte de această
secţiune se află un spaţiu cu mişcarea analizată anterior (perete fix – perete rotitor), se
aplică formula dedusă (6.21), unde raza maximă este r2i şi presiunea la ieşirea din rotor
s-a notat cu p3.
r22I − rs2
2
pi = p3 − ρω l (6.22)
2
Presiunea la ieşirea din şicană (e) este cea de la intrarea în rotor, adică pe=p0.
Deci căderea de presiune pe şicană va fi Δps=pi – p0 . În ecuaţia (6.22) scăzând din
ambii membri p0 rezultă:
r22I − rs22
Δps = pi − p0 = p3 − p0 − ρω l (6.23)
2
Rămâne de estimat diferenţa p3 – p0. Din ecuaţia fundamentală a rotorului componenta
statică se exprimă sub forma:
p3 − p 0
H tst = = H t − H td (6.24)
ρg
unde înălţimea teoretică de pompare, Ht, şi componenta sa dinamică, Htd, s-au definit
2 2
ca fiind: H t =
1
(u2vu 3 − u1vu1 ) , respectiv H td = v3 − v0 . Înlocuind în (6.23) rezultă:
g 2
1 v 2 − v02  2
2 r2 I − rs
2
Δp s = ρg  (u 2 vu 3 − u1vu1 ) − 3  − ρωl (6.23)
g 2  2
În această relaţie toate mărimile sunt cunoscute presupunând că dimensionarea
etanşării se face de obicei după calculul hidraulic al rotorului.
Etanşarea arbore (butuc – rotoric) – carcasă. Această etanşare fiind cu

contact, între cele două suprafeţe (fixă şi mobilă) apare o frecare directă, iar debitul
pierdut este practic nul. Domeniul ei este cuprins între extremităţile pachetului de
garnituri (etanşare moale cu presetupă, fig. 6.8) [117], sau între extremităţile
suprafeţelor frontale în contact direct (etanşare mecanică, fig. 6.9) [117].
a) etanşare simplă b) etanşare cu inel de spălare

Fig. 6.8. Etanşare mobilă (moale cu presetupă) cu contact la trecerea arborelui (butucului) prin carcasă
a) etanşare frontală monoarc scurtă b) etanşare frontală monoarc lungă
c) etanşare frontală multiarc exterioară d) etanşare frontală multiarc interioară
Fig. 6.9. Diverse tipuri de etanşări mecanice frontale la trecerea arborelui

(butucului rotoric) prin carcasă [117]
Suprafaţa de etanşare este la nivelul arborelui sau cel mai adesea la suprafaţa
cilindrică a butucului rotoric. De cele mai multe ori butucul rotoric se prelungeşte cu o
„bucşă de uzură”, piesă care uzându-se în exploatare se poate înlocui, protejând
arborele pompei care este o piesă mult mai scumpă şi mai dificil de înlocuit.
Presiunea la intrare în acest caz, la nivelul razei ra sau rb se notează pa sau pb, iar
la ieşire va fi presiunea atmosferică, pat. Între exteriorul coroanei rotorice şi peretele fix
al carcasei este aceeaşi distribuţie de presiuni ca în zona inel – carcasă. Utilizând
relaţia (6.22) şi procedând identic rezultă:
r22C − rb2
Δpb = pb − pat = p3 − pat − ρωl2 (6.26)
2
În relaţia (6.26) diferenţa p3 – pat e greu de estimat direct. De aceea se adună şi
se scade presiunea p0 în membrul drept. Acum diferenţa ce apare (p3 – p0) se exprimă
conform (6.24) rezultând în final:
1 v 2 − v02  2
2 r2 C − rb
2
Δpb = p0 − pat + ρg  (u 2 vu 3 − u1vu1 ) − 3  − ρωl (6.27)
g 2  2
În (6.27) diferenţa (p0 – pat) se estimează conform condiţiilor de instalare ale
pompei şi a regimului de lucru. Practic rezultă din ecuaţia transferului de energie
aplicată pe tronsonul de aspiraţie al instalaţiei, între suprafaţa liberă din rezervorul
(bazinul) de aspiraţie şi secţiunea racordului de aspiraţie al pompei.
6.5. Debitul de fluid prin şicanele de etanşare
6.5.1. Etanşări simple.
În dimensionarea unei şicane se urmăreşte ca debitul care trece prin interstiţiu să

fie cât mai mic. Sunt trei parametri direcţi care influenţează debitul Qp prin şicană:
• δ - jocul radial (sau diametral j)
• ls – lungimea şicanei
• Δps – căderea de presiune pe etanşare
Primii doi sunt geometrici şi sunt limitaţi de restricţii de gabarit (ls) şi de
câmpurile de toleranţă în urma prelucrărilor mecanice ale suprafeţelor şi a montajului
(δ şi ls). Căderea de presiune depinde de presiunea dată de rotor la ieşire, mişcarea
fluidului în spaţiul inel – carcasă şi implicit de geometria acestei zone. Analiza mişcării
fluidului în domeniul şicanei se face aplicând ecuaţia transferului de energie (în valori
mediate) între secţiunea de intrare (i) şi de ieşire (e) în spaţiul zonei de intrare în rotor.
Se neglijează termenii ce ţin de forţele masice (zi, ze) fiind egali la pompele cu ax
orizontal şi foarte mici la pompele verticale.
pi vi2 p v2  l  v2
+ = e + e +  ζ i + ζ e + λ s s  s (6.28)
ρg 2 g ρg 2 g  d ech  2 g
În această relaţie vi ≅ ve fiind viteze relativ mici în spaţiile limitrofe intrării şi
ieşirii din şicană. Presiunea pe se identifică cu p0deoarece zona respectivă este
conectată direct la intrarea în rotor. Ultimul termen semnifică pierderile hidraulice în
domeniu, raportate toate la viteza fluidului, vs, în interstiţiul de grosime δ, fig. 6.7.
Coeficienţii ζi şi ζe sunt coeficienţi de pierderi locale la contracţia bruscă dintr-un
spaţiu cu secţiune foarte mare în interstiţiu (ζi) şi respectiv destindere bruscă în spaţiu
de asemenea cu secţiune foarte mare (ζe). Pe baza datelor experimentale din mecanica
fluidelor aceşti coeficienţi se pot aproxima cu:
ζ i ≅ 0,5 respectiv ζ e ≅ 1 (6.29)
Coeficientul λs caracterizează pierderile distribuite în interstiţiul şicanei. Relaţia
lui de calcul a fost determinată de Yamada [40] (6.30).
0 , 38
  7  Re '  3 
λ s = 0,31 ⋅ (Re )
− 0 , 24
1 +     (6.30)
  8  2 Re  
În (6.30) apar două numere Reynolds care caracterizează cele două mişcări principale
ale fluidului.
vs ⋅ d ech us ⋅ d ech
Re = si Re ' = (6.31)
ν ν
unde us=ωrs este viteza tangenţială în şicană, iar dech este diametrul echivalent al
secţiunii de trecere a şicanei. Se observă că Re ' reflectă mişcarea dată de antrenarea
prin aderenţă a fluidului în contact cu suprafaţa cilindrică rotitoare a inelului rotoric.

Diametrul echivalent, dech, se determină cu relaţia din mecanica fluidelor, funcţie de
raza hidraulică, Rh, aria secţiunii de trecere, S, şi perimetrul udat, Pu.
S 2πr ⋅ δ
d ech = 4 Rh = 4 ≅4 s ≅ 2δ = j (6.32)
Pu 2(2πrs )
Cu aceste precizări înlocuind în (6.28) rezultă:
pi − p0 Δps  l s  v s2
= = 1,5 + λ s  (6.33)
ρg ρg  2δ  2 g
Din (6.33) rezultă viteza medie a fluidului în şicană unde Δps se determină cu (6.25).
Δp s
2g
γ
vs = (6.34)
l
1,5 + λ s s
2δ
Apelând la o formă a ecuaţiei de continuitate din mecanica fluidelor se obţine relaţia
debitului ce trece prin şicana de etanşare.
Q p = vs ⋅ S s = 2πrs ⋅ δ ⋅ v s (6.35)
Pentru a obţine o relaţie similară din mecanica fluidelor, în (6.35) se pune în evidenţă
coeficientul de debit, μ, sub forma:
1
μ= (6.36)
l
1,5 + λ s s
2δ
astfel că (6.35) se va scrie sub forma standard,
Δp s
Qp = μ ⋅ Ss 2g (6.37)
γ
Δp s
Termenul apare ca o sarcină hidraulică sau energie specifică transformată în zona
γ
şicanei.
6.5.2. Etanşări etajate.
Sunt situaţii când din considerente de gabarit şi tehnologice, lungimea unei

etanşări dinamice cu şicană nu poate fi de lungimea necesară, rezultată din calcule
pentru ca Qp să fie suficient de mic sau cât se propune a fi redus.
Interesul este să se facă în aşa fel încât să se mărească disipaţia hidraulică pe
etanşare, care va micşora coeficientul de debit μ şi implicit Qp. Termenii din μ sunt la
numitor şi cu cât λs este mai mare sau ζ (disipaţii locale) mai multe vor duce la
scăderea lui μ.
a) b) c)
Fig. 6.10. Variante constructive de etanşări etajate
Dacă se creează nişte spaţii de descărcare (s.d.), adică spaţii în care secţiunea de
trecere este mult mai mare decât 2πrsδ (πdsδ) va apare o disipaţie locală de coeficient ζi
la intrarea în următorul interstiţiu mic şi ζe la ieşire. Se observă că doar fragmentarea
unei lungimi ls a şicanei pe mai multe zone situate la raze diferite (cazurile a) şi c)) sau
la aceeaşi rază, (cazul b)) au ca efect accentuarea procesului disipativ. O lungime
relativ mare se fragmentează şi se amplasează la raze diferite realizând un labirint
(cazul a)). Din punct de vedere al curgerii prin fragmentare se realizează mai multe
rezistenţe hidraulice legate în serie unde debitul este unic, Qp, iar căderea de presiune
Δp s
este suma căderilor locale de presiune:
ρg
N Δp
Δp s
=
sj
(6.38)
ρg j =1 ρg
Pentru fiecare şicană se poate scrie că:
Δp sj
Qp = μ j S j 2g (6.39)
ρg
Δp sj
Din relaţia (6.39) se exprimă căderea locală de presiune,
ρg
2
Δp sj Q p
= (6.40)
ρg 2 gμ S 2j
2
j
şi apoi se înlocuieşte în (6.38), rezultând:
Δp s N Δp Q p2 N
1
= μ S
sj
= 2 2
(6.41)
ρg j =1 ρg 2g j =1 j j
din prima şi ultima egalitate se exprimă debitul pierdut, Qp
1 Δp s
Qp = 2g (6.42)
N
1 ρg
 2 2
j =1 μ j S j
În relaţia (6.42) se observă că există posibilitatea de a o aduce la o formă

asemănătoare cu relaţia (6.39) în care să apară o secţiune de referinţă, (de exemplu
secţiunea S1) şi un coeficient de debit echivalent pentru toate secţiunile înseriate, μech.
Acest lucru se realizează înmulţind şi împărţind cu S1 în relaţia (6.42).
S1 Δp s Δp
Qp = 2g = μ ech S1 2 g s (6.43)
N
S 2 ρg ρg
 2 2
1
j =1 μ j S j
Ţinând cont de relaţia dedusă pentru μ, (6.36) coeficientul de debit echivalent al

tuturor şicanelor înseriate se calculează cu relaţia:
1
μ ech = (6.44)
N  l  S12
 1,5 + λ j j

j =1  2δ j
 2
S
 j
unde λj se calculează cu relaţia lui Yamada.
Etanşările cu labirinţi, numite de obicei pe scurt labirinţi, au interstiţiul dintre
părţile rotitoare şi cele fixe format dintr-o serie de strangulări, urmate de câte un spaţiu
lărgit brusc. Etanşarea cu labirinţi se bazează pe faptul că viteza creată prin destinderea
fluidului în dreptul strangulării se anihilează prin turbioanele ce se creează în spaţiul
lărgit ce urmează după strangulare, astfel că în dreptul strangulării următoare viteza
începe iar de la valoarea zero. Anularea totală a vitezei fluidului în camerele de
turbionare are loc numai în cazul labirinţilor cu caneluri (fig. 6.11, a). În cazul
labirinţilor fără caneluri (fig. 6.11, b) firele de fluid situate în apropierea peretelui neted
se scurg direct de la o strangulare la alta şi numai firele de fluid situate mai departe de
acest perete pătrund în camerele de turbionare, unde îşi consumă energia lor cinetică.
De aceea labirinţii fără caneluri sunt mai puţin eficace ca cei cu caneluri.
Etanşările cu labirinţi se utilizează în general în cazul fluidelor compresibile (la
turbine cu abur, turbine cu gaz, turbocompresoare şi turbosuflante).
Sunt situaţii particulare (la ventilatoare) în care labirintul creat este liniar, fig.
6.11.c) şi format din z dinţi la care pierderile distribuite (proporţionale cu λ şi l) sunt
neglijabile în raport cu cele locale de contracţie şi destindere a fluidului în spaţiul
dintre doi dinţi consecutivi. În acest caz l j ≅ 0 ; S j = S1 = ct. , iar coeficientul de debit
echivalent devine:
1
μ ech = (6.45)
1,5 ⋅ z
a) b) c)
Fig. 6.11. Labirinţi cu z dinţi.
Soluţiile practice şi restricţiile tehnologice au dus la o serie de recomandări

referitoare la limitele jocului diametral, j, şi ale câmpului de toleranţă, t, conform
tabelului 6.1. şi fig. 6.12.
Tabelul 6.1. Recomandări pentru jocul diametral, j, şi mărimea câmpului de toleranţă, t, funcţie de raza de
amplasare a şicanei.
rs [mm] < 50 50...75 75...100 100...150 150...250 250...375 375...600 600...1000
j [mm] 0,3 0,35 0,4 0,45 0,50 0,55 0,65 0,75
t [μm] 50 50 50 75 75 75 100 125
5
jD
3
1
0
4
3
2
1
0
0
5
0
0
1
0
0
0
1
5
0
0
D
[
m
m
]
Fig. 6.12. Domeniul recomandat pentru jocul diametral funcţie de

diametrul de amplasare al şicanei.
Din punct de vedere tehnologic în urma montajului apar abateri de la

concentricitatea suprafeţelor cilindrice fixă şi rotitoare care constituie şicana de
etanşare. În acest caz secţiunea de trecere este asimetrică, iar regimul de lucru este
sensibil modificat. În lucrări de specialitate sunt studii efectuate în acest sens, dar este
greu de precizat dacă rezultatele obţinute pot fi generalizate.
6.5.3. Pierderile de debit la rotoarele deschise
În figura 6.2.a) se arată configuraţia zonei paletate a rotorului deschis şi

interstiţiul δ între palete şi inelul rotoric fixat pe carcasă. Diferenţa de presiune între
faţa şi dosul paletei, Δp, creşte treptat de la intrare spre ieşire şi ca urmare şi tendinţa
fluidului de a trece prin interstiţiul δ de pe o parte pe cealaltă a paletei. Debitul însumat
pe toate paletele nu ajunge niciodată la refularea pompei, dar pentru vehicularea lui se
consumă energie şi ca urmare se asimilează ca un debit pierdut. Curgerea în acest
interstiţiu poate fi tratată în mod asemănător cu cea printr-o şicană cu observaţia că în
acest caz căderea de presiune este variabilă cu raza, Δp=f(r). Pentru un calcul
aproximativ se poate lua o valoare medie.
Acest debit este distribuit pe toată lungimea paletei, de la intrare la ieşire. Se
consideră că pe un element de lungime Δl se produce debitul elementar ΔQ şi apelând
la relaţia (6.37) rezultă [40]:
Δp
ΔQrec = μ ⋅ δ ⋅ Δl 2 g (6.46)
γ
Însumând din aproape în aproape se obţine debitul recirculat pe o paletă care înmulţit
cu numărul de palete dă debitul total recirculat, Qrec.

Qrec = z ⋅ (ΔQrec ) (6.47)
Interstiţiul δ este reglabil prin şuruburile de susţinere a discului inel. Reglajul se
face din afara pompei acţionând şuruburile de susţinere până la atingerea totală a
discului de partea frontală a paletelor după care fiecare şurub de reglare se roteşte
invers funcţie de pasul filetului până la realizarea jocului dorit.
CAPITOLUL 7.
ELEMENTELE PASIVE ALE CIRCUITULUI HIDRAULIC
Circuitul hidraulic al unei pompe centrifuge este cuprins între cele două
racorduri, de aspiraţie şi de refulare. Singura zonă activă a acestui circuit este cea
rotorică unde se realizează transferul energetic către fluidul de lucru. Celelalte zone se
numesc pasive întrucât nu influenţează în sens pozitiv schimbul energetic, ci din contră
consumă energie prin procese disipative. Pe lângă rolul de conducere a fluidului, în
zonele pasive paletate se realizează o deviaţie a curentului în scopul anihilării
componentelor tangenţiale ale vitezei, reducând astfel pierderile hidraulice. Prin
modificarea treptată a secţiunii de trecere a circuitului hidraulic se modifică structura
energetică a vânei de fluid în sensul creşterii componentei statice.
Zonele nepaletate se dimensionează conform criteriilor studiate la mecanica
fluidelor la care se adaugă o analiză a câmpului de viteze pentru spaţiile cuprinse între
zone peletate consecutive.
7.1. Spaţii de conducere nepaletate între zone paletate
Având o formă inelară acestor spaţii li se mai spune şi inele de conducere

nepaletate. Ele sunt plasate de obicei între rotor şi primul stator sau între cele două
statoare, fig. 7.1. Poziţia şi forma lor diferă funcţie de tipul maşinii: radială, radial-
axială, diagonală, etc.
a) maşini radiale b) maşini radial-axiale sau diagonale

Fig. 7.1. Poziţionarea zonelor paletate şi nepaletate în aval de rotor
188 Elementele pasive ale circuitului hidraulic – 7
Dacă mărimile geometrice şi cinematice pentru secţiunea de intrare sunt r1, b1,
x1, v1, iar pentru secţiunea curentă r, b, x, v, problema hidraulică a inelelor de
conducere este calculul vitezei curente şi a transferului energetic pentru o configuraţie
geometrică dată şi o viteză de intrare dată. Viteza absolută v se descompune într-o
componentă meridiană vm ce rezultă din trasarea câmpului hidrodinamic şi o
componentă tangenţială vt care rezultă din ecuaţia momentului cantităţii de mişcare în
care luând în considerare un fluid ideal sunt valabile ecuaţii de forma:
r ⋅ vt = const. (7.1)
Elementul precedent inelului de conducere nepaletat (rotor sau stator) oferă
valoarea componentei tangenţiale la ieşire: vu3 – la rotor, sau vt3 – la stator. Cu aceste
date se poate determina viteza curentă a fluidului pentru un anumit x (coordonata
curbilinie) sau r. Având viteza absolută v se calculează pierderile hidraulice pe inelul
de conducere nepaletat.
Traiectoria unei particule de fluid ce parcurge un inel de conducere nepaletat
rezultă din integrarea ecuaţiei diferenţiale similară cu cea de la rotor:
dx
tgα = (7.2)
r ⋅ dϕ
Dacă zona de trecere este radială, dx=dr şi b=b1=const. Separând variabilele şi
integrând între intrare şi o poziţie curentă r:
ϕ r dr
0
dϕ = 
r1 r ⋅ tgα
(α = const.) (7.3)
În final unghiul curent al traiectoriei particulei de fluid este:

1 r
ϕ= ln (7.4)
tgα r1
Sau în exprimare exponenţială:
r = r1 ⋅ e ϕ⋅tgα (7.5)
Curba rezultată este o spirală logaritmică. În cazul că inelul de conducere nepaletat este
radial-axial integrarea se poate face numeric exprimând r=f(x)
7.2. Paletaje statorice
Statoarele sunt elemente de conducere ale fluidului de la ieşirea dintr-un rotor

curent al pompelor multietajate (în unele cazuri la pompele monoetajate) până la
următorul rotor. Rolul lor este de a redresa curentul refulat de rotor în scopul
diminuării componentei cinetice (viteze mari) ce are ca efect disipaţii hidraulice mari
(proporţionale cu pătratul vitezei în regim turbulent). Reducerea se referă la
componenta tangenţială a vitezei absolute, rămânând astfel doar componenta axială
ceea ce însemnă de a asigura la intrarea următorului rotor condiţii identice cu cele de la
rotorul precedent. Etapele de proiectare ale paletajului statoric sunt similare cu cele de
la rotor, având aceeaşi ordine de parcurs:
7 – Elementele pasive ale circuitului hidraulic 189
- trasarea câmpului meridian

- intrarea în paletaj (calculul intrării)
- ieşirea din paletaj (calculul ieşirii)
- traseul intrare – ieşire
Deoarece mişcarea în zona statoarelor este fără transfer energetic pozitiv, la nq mic
(rotor lent), sunt posibile unele simplificări în construcţia paletajului. Astfel calculele
se pot efectua doar pe o suprafaţă de curent rezultând un paletaj netorsionat.
7.2.1. Calculul intrării.
Cele arătate la rotor sunt valabile şi pentru statoare în ceea ce priveşte trasarea
câmpului hidrodinamic meridian şi intrarea în paletaj. La intrare triunghiul de viteze
este fără viteza relativă şi de transport, ceea ce înseamnă că de fapt se face o
descompunere a vitezei după două direcţii convenabile scopului urmărit, acela de a
orienta paleta la intrare după direcţia curentului. Triunghiul cu „’ „ (prim) reflectă
cazul obturării dată de grosimea „s” a paletelor şi de numărul lor, „z1st”. Gradul de
obturare la intrarea în paletajul statoric de la o rază r1 rezultă din:
vm1 tgα1 z ⋅s
ρ1 = '
= '
= 1 − 1 st 1 ' (7.6)
vm1 tgα1 2πr1 sin α1
Modul de calcul al elementelor triunghiului Δ’ este similar cu rotorul în sensul că
se face iterativ.
7.2.2. Calculul ieşirii
La ieşire sensul deviaţiei curentului depinde de poziţia scheletului paletei faţă de

traiectoria liberă. Cu plus (+) s-au notat suprapresiunile şi cu minus (-) depresiunile.
Acestea hotărăsc sensul deviaţiei curentului la ieşirea din stator. Măsura deviaţiei este
dată de raportul momentelor hidraulice locale de pe fiecare tub de curent pentru cazul
numărului infinit şi finit de palete.
Fig. 7.2. Triunghiurile de viteze Fig. 7.3. Triunghiurile de viteze

la intrarea în stator la ieşirea din stator
ΔM h∞
=1+ p (7.7)
ΔM h
unde p este coeficientul de deviaţie al curentului după Pfleiderer [86] şi se calculează
din considerente asemănătoare cu cele de la rotor:
 α[ ° ]  r 2
p = k p 1 + 2  2 st (7.8)
 60  z2 st S
x2
unde S reprezintă momentul static calculat prin integrare: S = x1
rdx
z2st – numărul de palete statorice la ieşire.
α[2°st] – unghiul de construcţie al paletei statorice la ieşire.
r2st – raza secţiunii de ieşire din paletajul statoric.
Se indexează vitezele la ieşire cu 2 (z2→∞) respectiv cu 3 (z2=finit), analog cu
notaţiile de la rotor, iar la intrare cu 1. Scheletul de tip A, fig. 7.4, este un schelet
accelerator, iar cel de tip B este un schelet decelerator. Alegem pozitiv momentul
preluat de scheletul de tip B care corespunde scopului propus de diminuare a vitezei
fluidului la ieşire. Relaţia raportului momentelor hidraulice devine:
Fig. 7.4. Forme de paletaj statoric la ieşirea din rotor

ρ ⋅ ΔQ(r1st vt1 − r2 st vt 2 )
=1+ p (7.9)
ρ ⋅ ΔQ(r1st vt1 − r2 st vt 3 )
Se pune problema calculării vitezelor de indice „2st” care dau unghiul de
construcţie al paletajului α2 pentru nişte condiţii cinematice α3, v3 impuse pentru un
anumit grad de încărcare al statorului. Scopul final al statorului (statoarelor) este de a
anihila complet componenta tangenţială a vitezei vt astfel încât la ieşirea din ultimul
stator mişcarea fluidului să fie axial simetrică (fără componentă tangenţială) oferind
rotorului următor aceleaşi condiţii de intrare (intrare normală α1=90°).
Fig. 7.5. Schema circuitului hidraulic pentru un etaj cu un rotor şi două statoare
La pompele multietajate se pune problema gabaritului radial (fig. 7.5) care

trebuie să fie cât mai mic. De aceea dozarea încărcării pe cele două statoare se face
diferit, după caz, în proporţie de 40...50% pe primul stator şi restul până la 100% pe al
doilea stator. La ieşirea din rotor (indice R) momentul hidraulic mediu este:
ΔM hR = ρ ⋅ ΔQ ⋅ r2 R vu 3 (7.10)
Făcând abstracţie de pierderile hidraulice acest moment se va regăsi la intrarea
în statorul I, deci:
ΔM hR = ΔM h1st1  (ρ ⋅ ΔQ ⋅ r2vu 3 )R = (ρ ⋅ ΔQ ⋅ r1vt1 )stI (7.11)
r2 R
(r2 vu 3 )R = (r1vt1 )stI  (v t1 )stI = vu 3 R (7.12)
r1stI
Punând condiţia încărcării parţiale a statorului I se obţine:
ΔM hstI = (0,4...0,5)ΔM hR 
(7.13)
ρ ⋅ ΔQ(r1vt1 − r2vt 3 )stI = (0,4...0,5)ρ ⋅ ΔQ(r2vu 3 )R
înlocuind (7.12) în (7.13)
r2 R
r1stI vu 3 R − r2 stI vt 3 stI = (0,4...0,5)r2 R vu 3r (7.14)
r1stI
grupând termenii rezultă:
r2 stI vt 3 stI = [1 − (0,4...0,5)]r2 R vu 3 R (7.15)
Calculând vt3stI rezultă condiţiile cinematice ale curentului la ieşirea din statorul
I. În continuare se pune problema aflării unghiului de construcţie al paletajului α2stI
care ţinând cont de deviaţia curentului la ieşire să realizeze condiţiile cinematice
impuse prin α3stI.
Concret pentru calculul elementelor constructive ale ieşirii din paletajul statoric
se pune problema de a afla unghiul de construcţie α2st corespunzător condiţiilor
cinematice α3st rezultate din cota parte din momentul hidraulic preluat de fiecare stator.
Din triunghiul de viteze se scrie relaţia trigonometrică (pentru simplificare se renunţă
la indexarea cu st=stator):
vt 2
ctgα 2 = (7.16)
v m, 2
Din raportul momentelor hidraulice ΔMh∞/ΔMh relaţia (7.9) devine:
r1vt1 − r2 vt 2 = (1 + p )(r1vt1 − r2 vt 3 ) (7.17)
Împărţind relaţia cu r2vm' 2 şi grupând termenii:
r2vt 2 r1 vt1 vm' 1 rv
'
= − p ' '
+ (1 + p ) 2 't 3 (7.18)
r2vm 2 r2 vm 2 vm1 r2vm 2
Utilizând relaţia debitului (debitul real Q) la intrare şi ieşire:
2πr1b1vm' 1 = 2πr2b2vm' 2 = Q (7.19)
Din prima egalitate (7.19) rezultă grupând convenabil:
r1vm' 1 b2
= (7.20)
r2vm' 2 b1
şi rapoartele:
vt1 vt 3
'
= ctgα1' , = ctgα 3 (7.21)
vm 2 vm' 2
Înlocuind (7.20) şi (7.21) în (7.18) se obţine relaţia de calcul a unghiului de

construcţie al paletajului statoric la ieşire, α2:
b2
ctgα 2 = − p ctgα1' + (1 + p)ctgα 3 (7.22)
b1
unde α1' rezultă din calculul intrării, iar α3 din considerentele încărcării distribuite a
celor două statoare.
În cazul statorului al doilea relaţia se simplifică prin faptul că la ieşirea din
acesta momentul hidraulic trebuie să fie complet anulat, deci vt3=0, α3=90° şi ctgα3=0.
Din relaţia (7.22) rămâne doar:
b2
ctgα 2 = − p ctgα1' (7.23)
b1
Se observă că implicit α2>90°.
7.2.3. Calculul traseului dintre intrare şi ieşire
Imaginea în proiecţie pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie se calculează şi

se reprezintă în coordonate polare (r,ϕ), unde r este raza punctului de pe linia de
curent, iar ϕ este unghiul de înfăşurare al paletei măsurat de la intrare. Unghiul ϕ se
calculează cu relaţia:
x2 dx
ϕ= (7.24)
x1 r ⋅ tgα
Integrarea se face numeric prin însumarea ariilor parţiale utilizând metoda
trapezelor (a se vedea explicaţiile de la rotor). De remarcat faptul că la calculul
statorului II, în zona de ieşire pot apare unghiuri α > 90° şi ca urmare integrantul
devine negativ prin tgα. La însumarea Δϕi se va ţine cont de semne astfel încât variaţia
lui ϕ pe zona de ieşire va fi descrescătoare.
7.3. Colectoare
Rolul colectorului în circuitul hidraulic al unei pompe centrifuge este de „a

colecta” fluidul refulat pe toată circumferinţa rotorului şi de a-l conduce spre racordul
de refulare.
Colectorul cu aria secţiunii transversale variabilă cu unghiul de înfăşurare pe
circumferinţa rotorului se numeşte colector spiral sau cameră spirală, sau cameră melc,
fig. 7.6.a. Cel cu aria secţiunii transversale constantă poartă numele de colector inelar
sau cameră inelară, fig. 7.6.b, utilizat în special la pompele cu rotor retras. La pompele
monoetajate ieşirea din colector se continuă cu un tronson tip difuzor, D (secţiune
crescătoare în sensul de curgere) până la racordul de refulare, fig. 7.6.
a) Colectorul spiral b) Colectorul inelar

Fig. 7.6. Forme uzuale de camere colectoare.
În secţiune transversală pe direcţia de parcurgere a colectorului sunt uzuale

diverse forme ale conturului secţiunilor, fig. 7.7. Cea mai utilizată este forma circulară,
fig. 7.7.a, deoarece are perimetrul minim şi ca urmare suprafaţa de contact cu fluidul,
minimă şi deci pierderi minime. Forma trapezoidală cu extremităţile rotunjite, fig.
7.7.b, are avantajul că evită mişcările secundare la intrarea în colector faţă de secţiunea
circulară. Se pretează la debite mici şi mijlocii. În cazul pompelor diagonale sau cu nq
mare secţiunea circulară se plasează tangenţial faţă de direcţia coroanei, fig. 7.7.c,,
astfel că mişcările secundare se dezvoltă numai pe o parte şi se produce şi o armonizare
a gabaritului. Forma dreptunghiulară având colţurile rotunjite, fig. 7.7.d, este o formă
simplificată practicată la pompele mici (debite mici). Pentru debite mari aceasta se
poate combina cu o formă trapezoidală, fig. 7.7.e, îmbunătăţind curgerea în zona de
intrare.
Fig. 7.7. Forme tipice de secţiuni ale colectoarelor spirale
7.3.1. Dimensionarea colectoarelor spirale în ipoteza vitezelor medii constante
Rotorul în funcţionare, refulează fluid pe toată circumferinţa sa. Acesta trebuie

colectat şi condus spre secţiunea de refulare a pompei. Rolul acesta îl are colectorul
spiral, denumit aşa datorită formei sale de spirală arhimedică. De fapt această formă
rezultă din condiţia ca viteza medie în orice secţiune a colectorului să fie aceeaşi.
Viteza medie, vc, de dimensionare a colectoarelor se calculează pe baza unei relaţii
statistice (valabilă doar pentru pompe centrifuge monoetajate, radiale), (Cap. 5), sau
aproximând vc cu o viteză tangenţială în relaţia:
r2vu 3 = Rim vc (7.25)
unde Rim este o medie a razelor Ri de amplasare a secţiunilor curente ale colectorului
spiral.
a) distribuţia secţiunilor fată de rotor b) poziţionarea radială a secţiunilor

Fig. 7.8. Dimensiunile principale ale colectorului spiral cu secţiune circulară.
Între debitele cumulate în colector la secţiunea curentă „i” şi unghiul curent ϕi

există o relaţie de proporţionalitate, fig. 7.8.a:
Qi Q Qi Q
[ rad ]
= sau [°]
= (7.26)
ϕi 2π ϕi 360
Din cele două relaţii rezultă imediat debitul unei secţiuni curente, Qi, calculat
funcţie de modalitatea de exprimare a unghiului de înfăşurare, ϕi, în radiani sau în
grade. Utilizând relaţia debitului în care se acceptă viteza medie, vc, constantă în
fiecare secţiune, se obţine aria fiecărei secţiuni din care apoi diametrul dacă forma
aleasă este circulară. În caz că forma nu este circulară mai sunt necesare unele opţiuni
pentru definirea completă a formelor respective.
Qi πd 2
Qi = Si ⋅ vc → Si = iar Si = i → d i (7.27)
vc 4
Raza de amplasare a secţiunilor curente rezultă conform notaţiilor din fig. 7.8.b):
D2 d
Ri = +h+ i (7.28)
2 2
unde h reprezintă înălţimea spaţiului de trecere de la rotor la colector. Se alege
constructiv funcţie de tipul de colector, de pompă, de materialul utilizat în fabricaţie.
În cazul secţiunilor de formă diferită de cea circulară, aria depinde de doi
parametri (dreptunghi) sau chiar de trei parametri (trapez). Pentru dimensionare se
aplică criteriile de asemănare geometrică care oferă suficiente ecuaţii pentru rezolvarea
fiecărei secţiuni în parte.
La secţiunile de început ale colectorului se întâmplă adesea ca una din
dimensiunile semnificative cum ar fi diametrul (la secţiunile circulare) sau lăţimea de
intrare (la secţiunile trapezoidale) să fie mai mici decât lăţimea de intrare, bc, impusă
de dimensiunile rotorului. În acest caz este impropriu să se prevadă soluţii ca în fig.
7.9.a sau fig. 7.9.b.
Fig. 7.9. Forme specifice de secţiuni în zonele de început ale colectorului:

a), b) forme NErecomandate, c), d), e) forme recomandate
Rezolvarea adecvată în acest caz este posibilă impunând o secţiune

dreptunghiulară rotunjită la colţuri, fig. 7.9.c; semicirculară, fig. 7.9.d; sau
semieliptică, fig. 7.9.e. La secţiunea semieliptică se pune condiţia ca dublul uneia din
semiaxe să fie egală cu lăţimea de intrare în colector, bc, iar cealaltă semiaxă rezultă
conform relaţiilor (7.29).
1 1 b 4S
Si = πab, 2a = bc → Si = π c b → b = i (7.29)
2 2 2 πbc
7.3.2. Dimensionarea colectoarelor spirale în ipoteza presiunilor medii constante
Mişcarea fluidului real pe traseul colectorului are loc cu pierderi hidraulice.

Dacă colectorul este dimensionat în ipoteza vitezelor medii constante atunci energia
cinetică a fluidului se menţine constantă din aproape în aproape în toate secţiunile. Ca
urmare a pierderilor hidraulice rezultă că energia potenţială scade treptat spre secţiunile
de ieşire ceea ce înseamnă că presiunea scade proporţional cu pierderile hidraulice şi ca
urmare pe circumferinţa rotorului la intrarea în colector distribuţia presiunii nu mai este
uniformă. Integrând distribuţia presiunii pe suprafaţa periferică a rotorului se obţine o

forţă rezultantă diferită de zero a cărei componentă radială va solicita arborele pompei.
Din acest motiv se impune necesitatea de a dimensiona camera spirală astfel încât
presiunea medie din fiecare secţiune să fie constantă având ca efect o forţă rezultantă
nulă.
Fig. 7.10. Schema de calcul a colectorului în ipoteza presiunilor constante
La pompele mici datorită supradimensionării arborelui din motive de rigiditate,

forţa radială fiind relativ mică, este preluată de lagăre şi efectele sale sunt neglijabile.
La pompele mari se pune acut problema echilibrării forţelor radiale ce acţionează
asupra rotorului datorită mărimii lor considerabile. Pe lângă acţiunea de moment de
încovoiere asupra arborelui, în timp se manifestă solicitarea la oboseală.
După cum se observă din manifestarea fenomenului se pune problema de a
corecta secţiunile colectorului, iniţial calculate în ipoteza vitezelor medii constante,
astfel încât prin schimbarea ponderii energiilor cinetică şi potenţială să rezulte o
presiune constantă în întreaga vână fluidă din camera spirală.
Iteraţia zero a acestui demers presupune o dimensionare preliminară după
metoda vitezelor medii constante. Dacă pentru o secţiune curentă Sϕ, viteza medie
tangentă la curba mijlocie a secţiunilor este vtϕ, iar în secţiunea maximă S2π, aceeaşi
viteză va fi vt2π, se poate scrie ecuaţia transferului de energie din Mecanica Fluidelor,
între secţiunea curentă de unghi de înfăşurare ϕ şi secţiunea maximă S2π (vezi fig.
7.10). Se neglijează componentele de poziţie.
pϕ vt2ϕ p2 π vt22 π
+ = + + hpϕ − 2 π (7.30)
ρg 2 g ρg 2 g
 l  v2
unde hpϕ − 2 π =  ζ c + λ m  t 2 π sunt pierderi raportate la secţiunea de ieşire, iar
 d ech  2 g
mărimile din paranteză reprezintă:
ζc - coeficientul local de pierderi (cot de (2π-ϕ)° )
λ - coeficientul de pierderi hidraulice distribuite
lm – lungimea medie a tronsonului de colector
4S
d ech = , diametrul echivalent al secţiunii medii a colectorului,
Pu
S – aria secţiunii,
Pu – perimetrul udat al secţiunii medii.
În ecuaţia (7.30) se pune condiţia ca presiunile medii din secţiunile Sϕ şi S2π să
fie constante, deci: pϕ=p2π. Grupând termenii şi explicitând vtϕ:
 l 
vtϕ = 1 +  ζ c + λ m  ⋅ vt 2 π (7.31)
 d ech  ϕ
În această relaţie vt2π este viteza stabilită la dimensionarea preliminară cu viteze
medii constante. Din ecuaţia debitului: Qϕ = Sϕ ⋅ vtϕ , rezultă astfel noua arie a secţiunii
curente şi de aici funcţie de forma acesteia vor rezulta dimensiunile geometrice. Toate
precizările la forma şi plasamentul secţiunilor sunt valabile şi în acest caz.
Începutul camerei spirale, numit şi pinten, se profilează şi se apropie de periferia
rotorului, lăsând un interstiţiu relativ mic.
Grosimea pereţilor, eventuale nervuraţii exterioare rezultă din calcule de
rezistenţă care nu sunt abordate în acest capitol. Multe detalii se rezolvă constructiv pe
baza unor soluţii anterioare verificate, standardizări, tipizări, etc.
7.3.3. Aspecte constructive ale colectoarelor spirale
Funcţie de tipul pompei şi de utilitatea acesteia sunt uzuale mai multe

configuraţii ale colectoarelor pentru pompe sau ventilatoare.
Fig. 7.11. Configuraţii de camere colectoare în poziţie tangenţială;

A-cameră inelară concentrică, B- cameră inelară semiconcentrică, C-cameră spirală.
În primul rând legătura camerei colectoare cu racordul de refulare poate fi realizată

tangenţial (lateral) la secţiunea maximă a colectorului, fig. 7.11.
Camerele spirale la rândul lor pot fi racordate tangenţial sau aduse în planul
vertical al axei de rotaţie, fig. 7.12. Varianta de cameră spirală racordată în planul
vertical al axei de rotaţie se practică la pompele ce funcţionează în instalaţii din
industria chimică sau alte industrii de proces unde în caz de defecţiuni ale pompelor să
poată fi uşor înlocuite, având conductele de racordare în acelaşi plan.
a) b)
Fig. 7.12. Configuraţii de camere colectoare în poziţie tangenţială; a) cameră spirală
racordată în planul vertical al axei de rotaţie; b) cameră spirală racordată tangențial.
Camerele spirale racordate tangenţial au avantajul unei simplităţi constructive,

iar ca pierderi hidraulice sunt mult mai reduse având doar un tronson drept de tip
difuzor.
CAPITOLUL 8
FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA ANSAMBLULUI

ROTITOR AL POMPELOR ŞI ECHILIBRAREA LOR
8.1. Categorii de forţe care solicită ansamblul rotitor
Asupra ansamblului rotitor al unei pompe centrifuge acţionează, în regim


dinamic de funcţionare, mai multe forţe care însumate vectorial dau rezultanta R ,
conform relaţiei (8.1):
      
R = Fi1 + Fi 2 + Fech + G + Fpin + Fpex (8.1)
Forţele componente ale rezultantei au următoarea semnificaţie:

• Fi1 – forţa de impuls (1) datorată curgerii staţionare a fluidului la intrarea în
rotor

• Fi 2 – forţa de impuls (2) datorată curgerii staţionare a fluidului la ieşirea din
rotor

• Fech – forţa datorată maselor rotitoare neechilibrate

• G – forţa dată de greutatea ansamblului rotitor

• Fpin – forţa rezultată din repartiţia de presiuni pe suprafeţele interioare ale
rotorului

• Fpex – forţa rezultată din repartiţia de presiuni pe suprafeţele exterioare ale
rotorului

Rezultanta R se descompune după două direcţii perpendiculare: componenta
axială (după direcţia axei de rotaţie), Rax şi componenta radiala Rrad (perpendiculară pe

axa de rotaţie). Forţa datorată maselor rotitoare neechilibrate, Fech , se manifestă numai
pe direcţie radială şi ca urmare componenta axială a rezultantei sub formă scalară se
calculează cu relaţia:
Rax = Fi1ax + Fi2ax + Gax + Fpinax + Fpexax (8.2)

Forţa de impuls la intrarea în rotor, Fi1 , nu are componentă radială fiind tot
timpul paralelă cu axa de rotaţie. Rotorul fiind simetric faţă de axa de rotaţie se poate
considera că presiunile din interiorul rotorului se echilibrează reciproc şi deci Fpinrad=0.
Din aceleaşi considerente de simetrie a rotorului, componenta radială a însumării
forţelor de impuls (2) la ieşirea din rotor se echilibrează reciproc. Nu acelaşi lucru se
8 – Forţele axiale şi echilibrarea lor 201
poate spune despre componenta radială a forţei rezultate din repartiţia de presiuni pe
suprafeţele exterioare ale rotorului, Fpexrad, în zona de refulare în camera spirală, unde
datorită asimetriei geometrice şi a pierderilor hidraulice, repartiţia presiunilor devine
asimetrică, dând astfel o componentă radială permanentă. În caz că s-a dimensionat
colectorul în ipoteza presiunilor constante atunci partea din această componentă
aferentă zonei de refulare din rotor se anulează.
Rrad = Fech+Grad + Fpexrad (8.3)
8.2. Componentele axiale şi radiale ale forţelor
La majoritatea categoriilor de forţe enunţate anterior calculul este posibil doar pe

componente datorită faptului că provin din repartiţia presiunilor pe suprafeţe cu forme
şi orientări diferite. Abordarea este oarecum similară cu forţele hidrostatice din
Mecanica Fluidelor. Cele două componente se tratează împreună pentru a vedea în
acelaşi timp asemănările şi deosebirile dintre ele [40].
Forţele de impuls. La intrare forţa de impuls are doar componenta axiala şi este
orientată după sensul de curgere al fluidului
Fi1ax = ρ⋅Q⋅v0 (8.4)
unde v0 este viteza medie în racordul de aspiraţie şi este calculată la dimensionarea
rotorului ca v0opt (viteza corespunzătoare secţiunii de intrare optime).
La ieşire forţa elementară de impuls este orientată după direcţia jetului de fluid
ce iese din rotor şi este uniform distribuită pe periferia rotorului. Unghiul mediu al
direcţiei jetului se consideră faţă un plan perpendicular pe axa de rotaţie, λ2. Forţa
elementară se exprimă în raport cu debitul elementar, dQ.
 
dFi 2 = ρ ⋅ vm 2 ⋅ dQ (8.5)
Aceasta se descompune în două componente, una axială, dFi2ax şi una radială, dFi2rad,
dFi 2 ax = ρ ⋅ vm 2 ⋅ sin λ 2 ⋅ dQ (8.6)
dFi 2 rad = ρ ⋅ vm 2 ⋅ cos λ 2 ⋅ dQ (8.7)
Cele două componente se integrează diferit deoarece componenta axială rezultă
din însumare de forţe elementare paralele, iar cea radială rezultă din însumare de forţe
elementare concurente pe axa de rotaţie. Viteza vm2 este funcţie de unghiul de
înfăşurare ϕ în primul rând ca direcţie şi în unele situaţii şi ca valoare absolută. Debitul
elementar la periferia rotorului este dQ = b2 r2vm2 dϕ . Integrând prima ecuaţie, (8.6)
rezultă:
2π
Fi 2 ax = ρ sin λ 2b2 r2  vm2 2 dϕ (8.8)
0
Cum vm2 în modul este constantă pe periferia rotorului, integrala devine:
Fi2ax = 2⋅π⋅r2⋅b2⋅vm22 ⋅ ρ⋅sin λ2 (8.9)
202 Forţele axiale şi echilibrarea lor – 8
A doua integrală (8.7) se rezolvă în ipoteza aflării rezultantei după o direcţie de

referinţă, integrând ecuaţia în ipoteza că vm2 în modul este constantă pe periferia
rotorului:
2π
Fi 2 rad = ρ cos λ 2b2 r2vm2 2  cos ϕ ⋅ dϕ (8.10)
0
Rezultatul nu poate fi decât nul, adică această componentă se autoechilibrează datorită
simetriei rotorului,
Fi2rad = 0 (8.11)
Elementele geometrice şi cinematice se preiau de la calculul ieşirii din rotor, linia
de curent mediană, care se consideră că oferă valorile medii ale secţiunii de ieşire.
Forţa datorată maselor rotitoare neechilibrate, Fech – forţa rezultată din mişcarea
de rotaţie a masei solide neechilibrate dinamic, a ansamblului rotitor. Are numai
componentă radială calculabilă cu relaţia,
Fech = m ⋅ e ⋅ ω2 = ρmat ⋅ Vol ⋅ e ⋅ ω2 (8.12)
Unde mărimile din dreapta reprezintă:
m – masa piesei rotitoare neechilibrate
e – excentricitatea centrului de greutate faţă de axa de rotaţie
ω – viteza unghiulară de rotaţie
ρmat – este densitatea materialului din care este realizat ansamblul rotitor
Vol – este volumul metalic total al aceluiaşi ansamblu.
Dacă rotorul este echilibrat dinamic, e≅0, deci şi Fech≅0.
Forţa de greutate acţionează întotdeauna pe verticală în jos. Determinarea

componentelor axială şi radială ale forţei de greutate este legată de unghiul αax făcut de
axa de rotaţie cu o direcţie verticală. Modulul forţei de greutate este acelaşi indiferent
de poziţia axei de rotaţie, iar componentele rezultă prin proiecţie pe cele două direcţii
semnificative:
Gax = ρmat⋅g⋅Vol.cosαax (8.13)
.
Grad = ρmat⋅g⋅Vol sinαax (8.14)
unde ρmat este densitatea materialului din care este realizat ansamblul rotitor, iar Vol
este volumul metalic total al aceluiaşi ansamblu rotitor.
Forţa datorată repartiţiei de presiuni din interiorul rotorului. Presiunea din

interiorul rotorului se manifestă diferit pe faţa şi dosul paletei şi ca urmare apare o forţă
datorită diferenţei de presiune. Rotorul fiind simetric din punct de vedere geometric,
efectul radial al acestei forţe este nul şi deci Fpinrad=0. Efectul axial al acestei forţe este
proporţional cu proiecţia paletei pe planul perpendicular pe axa de rotaţie, (fig. 8.1).
Fpinax = z ⋅ Δp ⋅ S ax (8.15)
Diferenţa de presiune Δp se poate obţine din puterea hidraulică. Aceasta se poate
exprima funcţie de parametrii funcţionali şi funcţie de momentul produs de diferenţa de
presiune între faţa şi dosul paletei care are ca efect global o forţă concentrată în centrul
de greutate al paletei din planul meridian. Astfel se scrie:
Ph = ρgQt H t = M hω = Δp ⋅ S merid ⋅ z ⋅ rGmerid ⋅ ω (8.16)
Înlocuind în (8.15) pe Δp din (8.16) se obţine relaţia de calcul a componentei axiale a
forţei,
ρ ⋅ g ⋅ Qt ⋅ H t Sax
Fpinax = ⋅ (8.17)
ω ⋅ rGmerid Smerid
Figura 8.1. Estimarea suprafeţelor pentru presiunile din interiorul rotorului
Mărimile Qt, Ht şi ω sunt disponibile de la calculul hidraulic al rotorului. rGmerid

reprezintă raza centrului de greutate al paletei din planul meridian şi se estimează
aproximativ în centrul de greutate al unei linii de curent mediane. Suprafeţele Smerid şi
Sax se aproximează desenându-le la aceeaşi scară pe hârtie milimetrică, prin
planimetrare. Dacă desenul conturului paletei rotorice în plan meridian şi în plan
perpendicular pe axa de rotaţie este făcut la aceeaşi scară în AutoCAD sau în alt mediu
CAD specializat atunci sunt disponibile aici ariile acestor suprafeţe. Mai trebuie
îndeplinită condiţia ca linia de contur să fie o polilinie perfect închisă.
Ţinând cont de înclinaţia paletei în canalul rotoric şi de faptul că presiunea pe
faţa paletei este mai mare decât pe dosul paletei componenta axială a acestei forţe va fi
orientată spre racordul de aspiraţie rezultând astfel sensul ei pozitiv.
Forţe datorită repartiţiei de presiuni pe suprafeţele exterioare ale rotorului. Şi în

acest caz (la fel ca la forţele datorită presiunilor din interiorul rotorului) rotorul fiind
simetric din punct de vedere geometric, efectul radial al repartiţiei de presiuni pe
suprafeţele exterioare ale ansamblului rotitor din interiorul pompei (ventilatorului) este
nul şi deci Fpexrad=0.
Pentru componenta axială a acestei categorii de forţe, deoarece repartiţia de
presiuni nu este uniformă, această forţă se determină pe zone ale suprafeţelor
exterioare ca forţe parţiale (ΔF) unde variaţia presiunii este continuă. Forţele parţiale se
determină pe proiecţii ale suprafeţelor pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie.
Presiunile pe suprafeţele vizibile din stânga planului dau forţe orientate într-un sens, iar
presiunile pe suprafeţele vizibile din dreapta planului dau forţe orientate în sens
contrar. Acest plan de proiecţie (perpendicular pe axa de rotaţie) şi de referinţă trece
prin punctul de rază maximă al rotorului. Forţele rezultă prin integrarea pe suprafeţele
proiectate. Integrarea este posibilă numai pe zonele unde funcţia ce exprimă variaţia
presiunii este continuă. Integrarea ar trebui făcută pe ambele părţi (stânga şi dreapta)
ale planului de proiecţie. Pentru simplificare şi pentru obţinerea unor facilităţi în
expresiile funcţiilor de repartiţie a presiunii cu raza se va integra diferenţa de presiuni
de pe cele două feţe ale planului de proiecţie. Condiţia anterioară de continuitate a
repartiţiei presiunii devine „şi – şi” pe ambele părţi ale planului de proiecţie. În acest
sens, conform fig. 8.2, repartiţia presiunii pe suprafeţele laterale ale rotorului în
proiecţie pe un plan perpendicular pe ax se identifică patru zone de continuitate.
Suprafeţele din stânga se atribuie zonei “inel” iar cele din dreapta zonei “coroană”. În
zonele unde se produce mişcarea prin aderenţă a fluidului între peretele rotitor şi
peretele fix, repartiţia presiunii este parabolică (Cap. 6), iar viteza unghiulară a
fluidului se aproximează cu jumătate din ω rotor, ωl ≅ 0,5 ⋅ ω [40].
Figura 8.2. Repartiţia presiunilor în exteriorul rotorului

Zona A. Repartiţia presiunilor este conform figurii 8.2 şi pentru zona coroană se
utilizează indicele „cor”, iar pentru zona inel indicele „inel”. Pe partea de coroană
fiind zona de ieşire din rotor presiunea este relativ constantă şi este presiunea realizată
de rotor la ieşire. Se notează cu p3.
pcor = p3 (8.18)
Pe partea de la inel presiunea se exprimă cu relaţia stabilită la mişcarea fluidului
în interstiţiul perete fix – perete rotitor unde avem o presiune de referinţă, p3 la
extremitatea discului rotitor,
ωl2 2
pinel = p3 − ρ
2
(
r2 I − r 2 ) (8.19)
Efectul combinat al repartiţiei de presiune pe fiecare zonă se obţine prin

integrare, luând elementul de arie 2πrdr şi făcând diferenţa între presiunile între cele
două părţi ale rotorului. Respectând proporţiile se observă că „pata” de presiune de pe
partea coroanei este mai mare decât cea de pe partea inelului. Pentru ca diferenţa per
global să fie pozitivă se face diferenţa între pcor şi pinel:
ωl2 2
Δpcor − inel = pcor − pinel = ρ
2
(
r2 I − r 2 ) (8.20)
Forţa parţială rezultă prin integrare între limitele de rază ale zonei A, fig. 8.2,
ωl2 2
r2 C
r2 I
ΔFA =  Δpcor − inel 2πrdr =  ρ
r2 I
r2 C 2
( )
r2 I − r 2 2πrdr (8.21)
Efectuând calculele se obţine forţa axială parţială datorită presiunii din exteriorul
rotorului pe domeniul A,
ΔFA = ρ ⋅
ωl2
2
(
⋅ π ⋅ r22I − r22c )⋅  r 2
2I −
r22I + r22c 
2 
 (8.22)

Zona B. Repartiţia presiunilor este de asemenea conform figurii 8.2 şi se exprimă cu
relaţiile stabilite la mişcarea fluidului în interstiţiul perete fix – perete rotitor, ţinând
cont de precizările de la „zona A”.
ωl2 2
pcor = p3 − ρ
2
(
r2C − r 2 ) (8.23)
ω2
pinel
2
(
= p3 − ρ l r22I − r 2 ) (8.24)
Făcând diferenţa între presiunile de pe cele două părţi ale rotorului,

ωl2 2
Δpcor − inel = ρ
2
(
r2 I − r22C ) (8.25)
Forţa parţială rezultă prin integrare între limitele de rază ale zonei B,
ωl2 2
ΔFB = 
r2 C
rs
Δpcor − inel 2πrdr = 
r2 C
rs
ρ
2
(
r2 I − r22C 2πrdr ) (8.26)
rotorului pe domeniul B,
ωl2
ΔFB = ρ ⋅
2
( )(
⋅ π ⋅ r22I − r22c ⋅ r22c − rs2 ) (8.27)
Zona C. Repartiţia presiunilor pe zona coroanei se continuă cu cea de pe zona B şi se

exprimă cu relaţiile stabilite la mişcarea fluidului în interstiţiul perete fix – perete
rotitor,
ωl2 2
pcor = p3 − ρ
2
(
r2C − r 2 ) (8.28)
Pe zona inel presiunea este constantă şi egală cu presiunea realizată de rotor în racordul
de aspiraţie
pinel = p0 (8.29)
ωl2 2
Δpcor − inel = p3 − p0 − ρ
2
(r2C − r 2 ) (8.30)
Diferenţa p3-p0 se poate exprima funcţie de componenta statică a înălţimii teoretice de

pompare, Htst, cazul unui rotor cu intrare normală şi formele în unghiuri şi în viteze ale
ecuaţiei fundamentale a turbopompelor,
1 v 2 − v02 
p3 − p0 = ρgH tst = ρg (H t − H td ) = ρg  u2vu 3 − 3  (8.31)
g 2 g 
Prin integrare între limitele de rază ale zonei C,
rs
ΔFC =  Δpcor − inel 2πrdr =
rb
 1  (8.32)
v 2 − v02  ω2
rs
=  ρg  u2vu 3 − 3 (
 − ρ l r22C − r 2  2πrdr )
 g 2g  2
rb

rotorului pe domeniul C,
 1 v 2 − v02  ω2  r 2 − rb2
ΔFc = 2 ⋅ π ⋅ ρ ⋅ g ⋅  u2vu 3 − 3  − ρ ⋅ l ⋅ r22c  ⋅ s +
 g 2g  2  2
(8.33)
ωl2 rs4 − rb4
+ ρ⋅ ⋅ 2π ⋅
2 4
Zona D. Pe partea coroanei repartiţia presiunilor, conform figurii 8.2, corespunde zonei
de trecere a butucului rotoric (uneori a arborelui) în exteriorul carcasei pompei la
nivelul suprafeţei de etanşare. În majoritatea cazurilor această presiune este constantă
şi egală cu presiunea atmosferică (excepţie pompele complet submersibile).
pcor = pat (8.34)
Pe partea inel repartiţia de presiuni se continuă cu cea de pe zona C şi este constantă şi

egală cu presiunea realizată de rotor în racordul de aspiraţie
pinel = p0 (8.35)
Δpcor −inel = pat − p0 (8.36)
Diferenţa pat – p0 depinde de condiţiile de instalare ale pompei. Având o
repartiţie constantă a presiunii pe această zonă nu mai este nevoie de integrare obţinând
direct forţa pe zona D,
ΔFD = π ⋅ rb2 ( pat − p0 ) (8.37)
Componenta ΔFD depinde de diferenţa de presiune din zona de aspiraţie a
pompei şi presiunea atmosferică, realizând aşa numitul “efect de piston”. Dacă pompa
funcţionează într-un circuit hidraulic închis unde presiunea diferă mult de presiunea
atmosferică această componentă poate avea valori considerabile (exemplu pompele
pentru gaze lichefiate). De remarcat că dacă p0 > pat atunci diferenţa presiunilor din
(8.37) devine negativă şi la însumarea algebrică a forţelor parţiale trebuie să se ţină
cont de acest lucru.
Însumând forţele parţiale pe cele patru zone se obţine rezultanta axială acestei
categorii de forţe.
Fp exax = ΔFA + ΔFB + ΔFC + ΔFD (8.38)
Însumând toate categoriile de forţe şi ţinând cont de orientarea lor obţinem
rezultanta. Majoritatea forţelor sunt orientate spre racordul de aspiraţie şi ca urmare se
alege sensul pozitiv în această direcţie, fig. 8.2. Cum Fi1ax este orientată invers faţă de
sensul pozitiv ales, relaţia (8.2) devine:
Rax = -Fi1ax + Fi2ax + Gax + Fpinax + Fpexax (8.39)
Semnul celorlalte componente se va schimba după caz funcţie de condiţiile de
instalare sau de particularităţile constructive.
8.3. Echilibrarea rezultantei radiale şi axiale
Conform celor enunţate anterior rezultanta radială este relativ mică şi este
preluată cu succes de lagărele de susţinere ale ansamblului rotitor. Totuşi la pompele
mari cu axa de rotaţie orizontală, asimetria presiunilor din camera spirală şi greutatea
rotorului pot da o rezultantă considerabilă care supune arborele la oboseală în timp. În
acest caz pentru atenuarea acestei forţe se dimensionează colectorul spiral în ipoteza
presiunilor constante.
Rezultanta axială nu poate fi neglijată în majoritatea cazurilor. În primul rând ea
se calculează ţinând cont de toate condiţiile de funcţionare şi exploatare ale pompei.
Aflând ordinul ei de mărime prima posibilitate de preluare este prin dimensionarea
corespunzătoare a lagărelor de susţinere ale ansamblului rotitor. De multe ori această
soluţie este costisitoare şi scade fiabilitatea în funcţionare. De aceea de-a lungul
timpului au fost gândite şi aplicate cu succes mai multe posibilităţi de echilibrare a

forţei axiale la pompele centrifuge monoetajate şi multietajate. Acestea vor fi
prezentate succint în cele ce urmează.
8.3.1. Echilibrarea prin paletaj pe coroană. Aspectul constructiv al acestui dispozitiv

de echilibrare constă în aplicarea unei reţele de 5...10 palete dispuse radial pe discul
exterior al coroanei rotorice, fig. 8.3. Lăţimea acestor palete este de 5...10 mm la
periferie. Interstiţiul între partea frontală a paletelor radiale şi peretele carcasei pompei
este relativ mic, 1...2 mm. Acest paletaj face ca în zona inelară respectivă (paletată) ωl
să fie aproximativ egală cu ω şi astfel se modifică repartiţia de presiuni pe coroană,
adică fluidul dintre palete este practic forţat să se învârtă aproape 100% împreună cu
rotorul. Paletajul exterior coroanei poate ocupa cel mult zonele C şi B. Extinderea lui
peste r2c este contraproductivă.
Problema de dimensionare care se pune este ca pentru o rezultantă Rax iniţial
calculată să se determine raza exterioară, rp a paletajului de echilibrare. O posibilitate
de rezolvare ar fi de a introduce corecţiile corespunzătoare (adică ωl → ω) în relaţia
presiunii de pe coroană în zona paletată, iar apoi însumând toate componentele să se
pună condiţia ca rezultanta să fie cel mult egală cu o forţă remanentă, Flag, (relativ
mică) astfel încât să se evite apariţia unor eventuale oscilaţii de sens (dacă ar fi zero).
Ecuaţia rezultată ar avea ca necunoscută pe rp cu mai multe soluţii din care se reţine
doar soluţia reală şi pozitivă. Rezolvarea este anevoioasă şi iniţial nu se ştie dacă rp
trece şi în zona B.
Cealaltă posibilitate constă în faptul de a determina doar efectul de diminuare al
forţei dat de diferenţa de presiune, în domeniul de suprapunere, dintre zona nepaletată
şi paletată, iar apoi să se pună condiţia ca această forţă obţinută prin integrare să fie
egală cu rezultanta Rax plus eventual forţa remanentă pe lagăre, Flag. Această metodă
are avantajul că se aplică fără restricţii pe zonele C şi B unde presiunea pe coroană este
strict continuă. Astfel relaţia presiunii pe coroana nepaletată în zonele C şi B este
conform relaţiei (8.23).
În zona paletată presiunile sunt diminuate de la valoarea de referinţă dată de
(8.23) la raza rp cu efectul creşterii vitezei unghiulare a fluidului de la ωl la ω, fig. 8.3:
ωl2 2 ω2 2
pcorpal = p3 − ρ
2
(
r2C − rp2 − ρ
2
) (
rp − r 2 ) (8.40)
Diferenţa de presiune între cele două situaţii determină efectul de echilibrare, adică:
Δpnep − pal = pcor − pcorpal =
ωl2 2 ω2 2 ωl2 2 (8.41)
=ρ
2
( 2
)
r2C − rp + ρ
2
2
(
rp − r − ρ
2
) (
r2C − r 2 )
Efectuând calculele şi introducând direct ωl ≅ 0,5 ⋅ ω rezultă,
3 ⋅ ω2 2
Δpnep − pal = ρ ⋅ ⋅ (rp − r 2 ) (8.42)
8
Figura 8.3. Repartiţia presiunilor în exteriorul rotorului în cazul echilibrării forţei axiale
cu paletaj pe coroană
Forţa dată de „pata” de presiune prin diferenţă rezultă prin integrare pe zona
paletată, adică între rb şi rp. Raza de paletare rezultă din condiţia ca această forţă să
echilibreze Rax plus sau minus Flag. Se pune minus pentru un rp mai mic.
rp
Rax − Flag =  Δpnep − pal ⋅ 2πr ⋅ dr (8.43)
rb
Rezolvând integrala definită rezultă o ecuaţie bipătrată în rp, cu rădăcini posibile

în R+ dă soluţia căutată (8.44). Sunt valabile doar soluţiile reale, pozitive şi cu rp≤r2C.
Rax − Flag
rp = rb2 + (8.44)
3
πρω2
16
Dacă sunt necesare raze mai mari decât r2c atunci se calculează cota parte din
rezultantă echilibrată prin paletaj, iar restul se preia prin lagăre. În acest caz din (8.43)
Flag devine mărimea căutată, iar rp are valoarea maximă, r2c, conform (8.45)
r2 C
Flag = Rax −  Δpnep − pal ⋅ 2πr ⋅ dr =
rb
(8.45)
3 ⋅ ω2 2
= Rax − 
r2 C
rb
ρ⋅
8
( )
⋅ r2C − r 2 ⋅ 2πr ⋅ dr
În urma unor măsurători de laborator [ ] s-a constatat că prezenţa paletajului pe
spatele coroanei are efecte nesemnificative asupra performanţelor energetice şi
cavitaţionale ale pompei
8.3.2. Echilibrarea prin şicană pe coroană. Prin această metodă se urmăreşte de

asemenea modificarea în sensul diminuării repartiţiei de presiuni pe partea exterioară a
coroanei rotorice. Aspectul constructiv constă în faptul că în zona de la butuc în sus a
coroanei (fig. 8.4), se închide spaţiul cu o şicană şi se descarcă prin nişte găuri în
peretele coroanei, punându-l în legătură cu zona de aspiraţie a pompei. Această
etanşare prin şicană face ca în zona respectivă (descărcată) presiunea să fie aproximativ
egală cu p0 şi astfel se modifică sensibil repartiţia de presiuni pe coroană. În zona
„descărcată” presiunile pe cele două părţi ale rotorului sunt:
Figura 8.4. Repartiţia presiunilor în exteriorul rotorului în cazul echilibrării forţei axiale
cu şicană pe coroană
pcor = p0 , pinel = p0 ,  Δpcor −inel = 0 (8.46)

În zona inferioară razei de amplasare a şicanei de etanşare de pe coroană, rsc,
presiunile sunt diminuate de la valoarea de referinţă dată de (8.23) la raza rsc cu efectul
căderii de presiune pe şicană până la presiunea p0 din zona de aspiraţie a rotorului, fig.
8.4. Efectul produs de şicana pe coroană în „pata” de presiune diminuată, Δpsc, se
deduce din (8.23) şi ţinând cont de (8.31) pentru diferenţa p3-p0:
 ωl2 2 
Δpsc =  p3 − ρ
2
( )
r2C − r 2  − p0 =
 
(8.47)
1 v 2 − v02  ω2
= ρg  u2vu 3 − 3 (
 − ρ l r22C − r 2 )
g 2g  2
Din punct de vedere practic şi în acest caz se lasă o forţă remanentă pe lagăre,
Flag, pentru ca la diverse regimuri de lucru să nu se producă oscilaţii de sens ale forţei
axiale. Urmând acelaşi raţionament ca la §8.3.1, raza şicanei pe coroană rezultă din
condiţia ca forţa rezultantă din diferenţa de presiune modificata să echilibreze Rax.
rsc
Rax − Flag =  Δpsc ⋅ 2πr ⋅ dr (8.48)
rb
Rezolvând integrala definită rezultă o ecuaţie bipătrată în rsc, cu rădăcini posibile

în R+ şi care dă soluţia căutată (8.49). Sunt valabile doar soluţiile reale, pozitive şi
limitând rsc≤rs.
− Bsc + Bsc2 + 4 Asc Bsc
rsc = (8.49)
2 Asc
unde cele trei constante s-au dedus pentru ωl ≅ 0,5 ⋅ ω şi se calculează cu relaţiile:
ω2 v32 − v02 ω2 2
Asc = ; Bsc = u2vu 3 − − r2c
16 2 8
(8.50)
 v 2 − v02  2 ω2 2 2 ω2 4 Rax − Flag
Csc =  u2vu 3 − 3 rb − r2c rb + rb +
 2  8 8 πρ
Fig.8.5. Exemplu practic de rotor cu etanşare prin şicană pe coroană

şi orificii de descărcare
Practic rsc≤rs, pentru că la raze mai mari efectul descărcării zonei este atenuat de
vârtejul creat între discul rotitor al coroanei şi peretele fix. Dacă sunt necesare raze mai
mari atunci se calculează cota parte din rezultanta echilibrată prin şicana prevăzută în
condiţii optime, rsc=rs, iar restul se preia prin lagăre. În acest caz din (8.48) Flag devine
mărimea căutată, iar rsc va avea valoarea maximă, rs, a şicanei de la inel.
rs
Flag = Rax −  Δpsc ⋅ 2πr ⋅ dr
rb
rs 
(8.51)
1 v 2 − v02 
= Rax −  ρ g  u2vu 3 − 3
ω2
(
 − ρ l r22C − r 2 ) ⋅ 2πr ⋅ dr
 g 2g  2
rb

Preţul „plătit” pentru acest sistem de echilibrare constă în creşterea debitului
recirculat prin acest labirint suplimentar, ceea ce înseamnă un consum suplimentar de
putere. De asemenea se adaugă un consum suplimentar de material şi prelucrări
mecanice a unor suprafeţe cu rugozităţi mici şi toleranţe strânse. De aceea la alegerea
dispozitivului de echilibrare a rezultantei axiale trebuie luate în calcul toate variantele
posibile şi după caz se optează pentru varianta optimă la condiţiile date.
8.3.3. Echilibrarea cu pistonul de echilibrare. La pompele multietajate, în special de

la două etaje în sus, se pune problema reducerii pe cât posibil a gabaritului axial al
ansamblului rotitor pentru a evita apariţia vibraţiilor, arbore exagerat de rigid (grosime
mare), consum de material prea mare (în special pentru carcasa exterioară). Fiecare din
cele două metode de echilibrare prezentate anterior necesită între 10...15 mm de spaţiu
pe direcţie axială la fiecare rotor, ceea ce pentru n rotoare poate însemna relativ mult.
Fig. 8.6. Pompă multietajată echipată cu piston de echilibrare
De aceea la aceste pompe se utilizează dispozitive speciale care preiau în

totalitate sau parţial forţa axială. Una din aceste metode este pistonul de echilibrare.
Prin această metodă se echilibrează forţe axiale mari la pompe multietajate.
Pistonul se roteşte împreună cu arborele. Presiunea din interiorul pompei, pi, şi cea din
camera de descărcare din exteriorul pistonului, pe, legată la aspiraţia pompei, realizează
forţa de echilibrare cu preţul unui debit de etanşare, q.
Fig. 8.7. Schema pistonului de echilibrare
πD 2  d2 
Fech = ( pi − pe ) 1 − 2  (8.52)
4  D 
pi − pe
⋅ 2g
γ
q = πDδ (8.53)
l
1,5 + λ
2δ
8.3.4. Echilibrarea cu discul de echilibrare. Prin această metodă se echilibrează forţe

axiale mari la pompe multietajate. Discul se roteşte împreună cu arborele. Ansamblul
rotitor oscilează liber pe direcţie axială, lagărele fiind eliberate complet de forţele
axiale. Oscilaţia axială a ansamblului rotitor este limitată la câţiva milimetrii, atât cât
cere interstiţiul de la extremitatea discului de echilibrare.
În figura 8.8 se prezintă un exemplu concret de pompă multietajată la care
rezultanta axială este echilibrată cu disc de echilibrare. Se observă plasarea
dispozitivului la extremitatea grupului de rotoare, iar spaţiul de după discul de
echilibrare este descărcat ca presiune printr-o conductă de legătură la racordul de joasă
presiune al aspiraţiei pompei.
Dispozitivul este autoadaptiv şi se prezintă schematic în figura 8.9. Punctele
semnificative ale circuitului hidraulic s-au marcat cu cifre, începând cu 3 la refularea
rotorului de la ultimul etaj. Dacă Rax >Fech , ansamblul rotitor se deplasează spre
stânga, interstiţiul δ67 scade, presiunea din incinta 56 creşte şi astfel forţa de echilibrare
creşte, deci se adaptează la Rax. Dacă Rax <Fech are loc un efect invers.
Fig. 8.8. Pompă multietajată echipată cu disc de echilibrare
Spaţiile de trecere (4-5) şi (6-7) pot fi asimilate cu două şicane prin care trece
debitul recirculat q. Pe fiecare din ele are loc o cădere de presiune Δp proporţională cu
q2, calculabilă cu relaţii de forma:
Δp = kq 2 (8.54)
În spaţiile cu extensie radială şi cu un perete rotitor, presiunea variază pătratic cu
raza conform celor stabilite în paragrafele anterioare. Pornind de la p3 se ajunge la p9
urmărind linia piezometrică [40]:
 ωl2 2 ωl2 2
p3 − ρ ( 2 2
)
r3 − r4 + k45 q − ρ (
r6 − r52 + k67 q 2 + )
 2 2
(8.55)
ω2 
( )
+ ρ l r72 − r82 + k89 q 2  = p9
2 
Din această relaţie se deduce debitul disipat fără de care echilibrarea nu este posibilă:
ωl2
p3 − p9 − ρ
2
(r3
2
− r42 − r52 − r62 − r72 − r82 ) K
q= = (8.56)
k 45 + k67 + k89 k 45 + k67 + k89
Cunoscând debitul, poate fi calculată forţa de echilibrare rezultată din diferenţa de

presiuni pe feţele discului:
Δpi−e = pi − pe = f (r ) (8.57)
Fig. 8.9. Schema discului de echilibrare
Conform celor arătate anterior presiunile pe cele două feţe ale discului pot fi scrise ca:
ωl2 ωl2
pi = p3 − ρ
2
(r
3
2
− r42 ) − k45 q 2 + ρ
2
(r 2
− r52 ) (8.58)
ωl2 2 ω2
pe = p3 − ρ
2
(r3 − r42 ) − k45 q 2 + ρ l (r62 − r52 ) −
2
2
(8.59)
ω
− k67 q 2 − ρ l (r72 − r 2 )
2
Făcând diferenţa celor două presiuni se obţine:
ωl2
Δpi −e = pi − pe = ρ
2
(r 2
− r62 − r 2 + r72 ) + k67 q 2 (8.60)
Dacă se aproximează r6 ≅ r7 rezultă o formă simplificată:

Δpi−e = pi − pe ≅ k67 q 2 (8.61)
Iar forţa de echilibrare rezultă din relaţia:
(
Fech = Δpi−e ⋅ S disc = k67 q 2 ⋅ π r672 − r82 ) (8.62)
Înlocuind debitul din relaţia de mai sus rezultă:
⋅ π(r672 − r82 ) =
K
Fech = Δpi − e ⋅ S disc = k67
k45 + k67 + k89
(8.63)
= π(r672 − r82 )
K
k45 + k89
+1
k67
Pentru ca dispozitivul să fie autoadaptiv trebuie ca:
k 45 + k89 ≠ 0 (8.64)
adică zona 4-5 trebuie să conteze ca spaţiu de etanşare cu pierdere considerabilă.
8.3.5. Metode constructive de echilibrare a forţelor axiale. Prin aceste metode se

urmăreşte o aşezare judicioasă a rotoarelor identice şi pot fi echilibrate complet forţele
axiale. Între acestea se pot menţiona:
- echilibrarea prin lagăre axiale sau radial – axiale în cazul forţelor mici
- prin aşezarea simetrică a rotoarelor sau a grupurilor de rotoare
Pentru varianta a doua sunt uzuale multe soluţii. Între acestea poate fi exemplificat
cazul unei pompe multietajate cu număr par de etaje în care sunt înseriate perechi de
rotoare aşezate simetric pe arbore, echilibrându-se reciproc, fig. 8.10. Circuitul
hidraulic în acest caz se complică foarte mult şi evident costul pompei creşte, în
schimb fiabilitatea construcţiei este mult îmbunătăţită.
Fig. 8.10. Pompă cu patru etaje având rotoarele poziţionate simetric două câte două
(reprezentare schematică a circuitului hidraulic)
Dacă debitul şi înălţimea de pompare sunt relativ mari fapt ce ar duce la un gabarit
radial considerabil atunci se divide debitul pe din două şi înălţimea de pompare pe un
număr optim de etaje. Cele două circuite hidraulice cu Q/2 se poziţionează apoi
simetric pe arbore ca în figura 8.11.
Fig. 8.11. Pompă cu intrare dublă şi patru etaje având rotoarele poziţionate simetric două câte două
Pornind de la aceste considerente pot fi imaginate diverse combinaţii de cuplare

a rotoarelor în serie şi (sau) în paralel şi poziţionarea lor simetrică pe arbore,
echilibrându-si astfel reciproc rezultanta forţelor axiale, fig 8.12. Aceste soluţii au
dezavantajul că ridică mult preţul de cost al pompei prin subansamblele turnate şi
foarte complicate.
Fig. 8.12. Reprezentări schematice ale circuitelor hidraulice cu posibilităţile de cuplare în

serie sau paralel a rotoarelor aşezate simetric pe arbore pentru echilibrarea forţei axiale
8.4. Forţe axiale în cazul pompelor axiale.
La pompele axiale se iau în considerare aceleaşi categorii de forţe ca la pompele

centrifuge. Rotorul fiind simetric şi deschis în componenţa rezultantei radiale rămân
doar forţa de greutate şi cea datorită maselor neechilibrate.
Rrad = Fech+Grad (8.65)
La aceste pompe greutatea ansamblului rotitor poate fi considerabil de mare în
special dacă pompa vehiculează debite de peste 0,5 m3/s. Intrarea şi ieşirea fluidului în
şi din rotor făcându-se numai pe direcţie axială şi prin secţiuni identice, înseamnă că
cele două forţe de impuls sunt egale şi de semn contrar, deci se echilibrează reciproc.
Deci în rezultanta forţelor axiale rămân doar trei componente:
Rax = Gax + Fpinax + Fpexax (8.66)
Tratând separat fiecare componentă Fech, Grad şi Gax se calculează conform relaţiilor
(8.12), (8.13), (8.14).
Forţe datorită repartiţiei de presiuni pe secţiunile amonte şi aval de rotor. Şi în
acest caz (la fel ca la rotorul centrifug) rotorul fiind simetric din punct de vedere
geometric, efectul radial al repartiţiei de presiuni pe suprafeţele exterioare ale
ansamblului rotitor din interiorul pompei (ventilatorului) este nul şi deci Fpexrad=0.
Pentru componenta datorită presiunilor pe secţiunile din amonte şi aval de rotor
se extrapolează raţionamentul de la rotorul centrifug (fig. 8. 2), adaptat la configuraţia
rotorului axial şi la notaţiile din Capitolul 9.
Rămân în discuţie doar zonele C şi D. Presiunea pe secţiunea de intrare a
rotorului este relativ constantă, p1. Pe zona de refulare este p3r şi depinde de cum este
distribuită înălţimea de pompare cu raza între butuc şi periferie. În calcule contează
diferenţa, p3r-p1 care se deduce din Htstr. Indicele r semnifică faptul că mărimea
respectivă este variabilă cu raza.
Zona C. Pe secţiunea activă a rotorului, între butuc şi periferie, înălţimea statică de
pompare, Htstr se determină ca diferenţă între înălţimea totală şi înălţimea dinamică de
pompare (8.67). Luând în considerare relaţiile (9.16) şi (9.19) se poate demonstra că
variaţia presiunii la ieşirea din rotor este pătratică cu raza indiferent de metoda de
proiectare a paletajului (vârtej liber sau vârtej forţat), fig. 8.13.
Fig. 8.13. Distribuţia de presiuni pe secţiunile de intrare şi ieşire ale unui rotor de pompă axială
1 v2 − v2 
p3r − p1 = ρgH tstr = ρg (H tr − H tdr ) = ρg  ur Δvu 31r − 3r 1r  (8.67)
g 2g 
Prin integrare între limitele de rază ale zonei C rezultă forţa aferentă zonei,
rp rp 1 v32r − v12r 
ΔFC =  ( p3r − p1 )2πrdr =  
ρg  ur Δvu 31r − 2πrdr (8.68)
r b r b
g 2g 
Rezultatul final din (8.68) depinde de modalitatea de proiectare a rotorului,
funcţie de care mărimile din paranteză se exprimă în mod corespunzător.
Zona C’. La rotoarele axiale raza butucului rotoric, rb este 0,4...0,5 din raza periferiei,
rp. Arborele propriu-zis prin care se transmite momentul la rotor are dimensiuni mult
mai mici. În acest caz contează raza de etanşare a arborelui, rea, adică raza de trecere a
arborelui prin dispozitivul de etanşare, spre exterior. În această zonă inelară, între rb şi
rea presiunea pe partea de ieşire din rotor se poate considera ca fiind relativ constantă şi
egală cu p3b.
p3b − p0 = p3b − p1 − ( p0 − p1 ) = ρgH tstb − ( p0 − p1 ) =
1 v2 − v2  (8.69)
= ρg (H tb − H tdb ) − ( p0 − p1 ) = ρg  ub Δvu 31b − 3b 1b  − ( p0 − p1 )
g 2g 
Diferenţa de presiune p0 – p1 rezultă dintr-o ecuaţie Bernoulli aplicată între secţiunea
de aspiraţie a pompei şi secţiunea de intrare în rotor. Se iau în considerare doar
pierderile locale prin schimbare de secţiune, cuantificate de coeficientul ζss.
 v2 v2 
p0 − p1 = ρg (1 + ζ ss ) 1b − 0  (8.70)
 2g 2g 
Prin integrare între limitele de rază ale zonei C’ rezultă forţa aferentă domeniului,
rb
ΔFC ' = 
rea
( p3b − p0 )2πrdr =
 (8.71)
rb v2 − v2  v2 v2 
=  ρ ub Δvu 31b − 3b 1b  − (1 + ζ ss ) 1b + 0  2πrdr
rea
 2  2 2
Rezultatul final din (8.71) depinde de modalitatea de proiectare a rotorului,
funcţie de care mărimile din prima paranteză se exprimă în mod corespunzător.
Zona D. Pe partea de refulare a rotorului repartiţia presiunilor, conform figurii 8.13,

corespunde zonei de trecere a arborelui în exteriorul carcasei pompei la nivelul
suprafeţei de etanşare. În majoritatea cazurilor această presiune este constantă şi egală
cu presiunea atmosferică (excepţie pompele complet submersibile).
p3r = pat (8.72)
Pe partea de aspiraţie a rotorului repartiţia de presiuni se continuă cu cea de pe
zona C’ şi este constantă şi egală cu presiunea realizată de rotor în racordul de
aspiraţie, adică p0
Diferenţa pat – p0 depinde de condiţiile de instalare ale pompei. Având o

repartiţie constantă a presiunii pe această zonă nu mai este nevoie de integrare obţinând
direct forţa pe zona D,
ΔFD = π ⋅ rea2 ( pat − p0 ) (8.73)
Componenta ΔFD depinde de diferenţa de presiune din zona de aspiraţie a
pompei şi presiunea atmosferică, realizând aşa numitul “efect de piston”. Dacă pompa
funcţionează într-un circuit hidraulic închis unde presiunea diferă mult de presiunea
atmosferică această componentă poate avea valori considerabile (exemplu pompele din
instalaţiile din industria chimică). De remarcat că dacă p0 > pat atunci diferenţa
presiunilor din (8.72) devine negativă şi la însumarea algebrică a forţelor parţiale
trebuie să se ţină cont de acest lucru.
Însumând forţele parţiale pe cele trei zone se obţine rezultanta axială acestei
categorii de forţe.
Fp exax = ΔFC + ΔFC ' + ΔFD (8.74)
Forţa datorată repartiţiei de presiuni din interiorul rotorului. Paleta fiind profilată
repartiţia de presiuni este cea corespunzătoare profilului mulat pe suprafaţa schelet sau
a profilului ales pentru secţiunea de rază curentă r. Aşa cum s-a arătat în Cap. 9
interacţiunea suprafeţei profilate cu fluidul dă naştere la o forţă portantă, ΔP şi o forţă
de rezistenţă, ΔW, (vezi fig. 9.16). Proiecţia acestor două forţe pe direcţia axială şi
însumarea lor algebrică are ca rezultat componenta axială necesară în acest caz, ΔAr
ΔAr = z (ΔPr cos β∞r − ΔWr sin β∞r ) = zΔPr cos β∞r (1 − tgθr ⋅ tgβ∞r ) (9.75)
w∞2 r
Unde ΔPr se calculează cu relaţia: ΔPr = C Ar ρ lr ⋅ Δr
2
Forţa totală rezultă prin integrare pe domeniul suprafeţei paletate a rotorului şi trecere
la infiniţi mici de genul Δ... → d...
rp w∞2 r
Fpinax = zρ  C Ar lr cos β∞r (1 − tgθr ⋅ tgβ∞r )dr (8.76)
rb 2
Deoarece mărimile indexate cu r nu au fiecare câte o relaţie analitică ci sunt
definite în secţiunile de calcul ale rotorului, rezultă că integrala din (8.76) se rezolvă
numai numeric printr-o metodă adecvată (metoda trapezelor).
Rotorul fiind simetric din punct de vedere geometric, efectul radial al acestei
forţe este nul şi deci Fpinrad=0.
La pompele axiale nu se practică şi nu sunt uzuale metodele de echilibrare
utilizate la pompele centrifuge. În acest caz preluarea rezultantei forţelor axiale se face
exclusiv prin lagăre (cu rulmenţi radial – axiali, rulmenţi axiali, lagăre de alunecare,
etc.). De remarcat faptul că la debite mici, inclusiv la debitul nul (vană complet
închisă) aceste componente ale forţelor axiale determinate de presiuni pot creşte foarte
mult suprasolicitând lagărele, fapt pentru care se recomandă funcţionarea de scurtă
durată la aceste debite.
CAPITOLUL 9.
POMPE ŞI VENTILATOARE AXIALE
Pompele (ventilatoarele) axiale sunt generatoare hidraulice (pneumatice) care

funcţionează la debite mari şi înălţimi de pompare relativ mici. Dându-se iniţial
parametri funcţionali Q – H şi alegând o turaţie posibilă de antrenare rezultă imediat
turaţia caracteristică nq. Dacă nq > 150 înseamnă că maşina hidraulică posibilă sau
existentă este de tip axial. Desigur că în vecinătatea acestei limite sunt posibile ambele
tipuri de rotoare: axiale, radial – axiale, sau diagonale. Dintre cele radial – axiale cel
mai adesea se optează pentru rotorul diagonal.
Rotorul axial poate rezulta din rotorul centrifug la care zona paletată se plasează
în mare parte în porţiunea cilindrică a domeniului de curgere axial simetrică. Acest
lucru se întâmplă când diametrul necesar de ieşire, D2, este mai mic decât D0. Evoluţia
formei rotorului de la radial la axial poate fi observată în figura 1.
nq = 10 10 < nq < 20 20 < nq < 40 40 < nq < 80 80 < nq < 150 nq > 150
Fig. 9.1. Evoluţia formei paletajului rotoric de la radial la axial
La maşinile axiale curgerea fluidului în zona paletată într-un plan meridian este
axială (viteza vm paralelă cu axa de rotaţie). Suprafeţele de curent sunt cilindri
concentrici şi coaxiali cu axa de rotaţie. De asemenea întocmai ca la toate
∂v
turbomaşinile, mişcarea fluidului este axial – simetrică, adică = 0.
∂θ
9.1. Particularităţi constructive, ecuaţii fundamentale
Închiderea rotorului (existenţa inelului rotoric) la aceste pompe nu se mai

justifică. Deoarece diferenţa de presiune între intrare şi ieşire este relativ mică, debitul
recirculat are o pondere mică în raport cu debitul vehiculat. Dacă se renunţă la inelul de
închidere al rotorului, atunci debitul pierdut prin rosturile de la periferia paletelor
rotorului deschis este cam de acelaşi ordin de mărime cu cel al rotorului închis, fig. 9.2.
În cazul existenţei inelului pierderile hidraulice prin frecarea cu suprafaţa interioară a
222 Pompe şi ventilatoare axiale – 9
acestuia sunt proporţionale cu w2, iar dacă inelul nu există pierderile prin frecare la
peretele fix sunt proporţionale cu v2. Cum în general w > v, renunţarea la inel este
motivată. În plus rotorul deschis permite ulterior ca paletele rotorice să fie reglabile,
ceea ce este un avantaj deosebit în optimizarea exploatării acestor maşini.
Fig. 9.2. Rotorul axial închis şi deschis cu joc radial δ la periferie.
Transferul energetic la maşinile axiale se face prin interacţiunea dintre paletele

rotorice şi fluid în care forţa centrifugă are o pondere foarte scăzută, iar energia
transferată pe unitatea de debit de asemenea este relativ mică. De aici necesitate ca
pierderile hidraulice să fie cât mai mici. Obţinerea acestui deziderat se poate face
numai prin profilarea suprafeţei schelet a paletelor cu forme (profile) de minimă
rezistenţă la curgerea fluidului prin spaţiile interpaletate.
Ca urmare a particularităţilor constructive şi a cinematicii fluidului în plan
meridian se remarcă faptul că analizând transferul energetic pe suprafeţe de curent, la
raza curentă r viteza de transport este aceeaşi la intrare şi la ieşire şi de asemenea
viteza meridiană, iar ca urmare baza şi înălţimea triunghiurilor de viteze sunt identice
la intrare şi la ieşire, fig. 9.3.
Fig. 9.3. Triunghiurile de viteze la rotorul de pompă axială
u1 = u2 = u = ωr (9.1)
vm1 = vm 2 = vm (9.2)
9 – Pompe şi ventilatoare axiale 223
Ecuaţia fundamentală este aceeaşi ca la toate turbopompele cu implicaţiile ce

decurg din aspectele particulare precizate mai sus. Varianta în unghiuri devine:
1 1
Ht = u (vu 3 − vu1 ) = u ⋅ Δvu 31 (9.3)
g g
Varianta în viteze se reduce la doi termeni:
v32 − v12 w12 − w32
Ht = + (9.4)
2g 2g
Componentele statică şi dinamică ale înălţimii teoretice de pompare primesc forma:
p3 − p1 w12 − w32 Δwu13 ⋅ (wu1 + wu 3 )
H t st = = = (9.5)
ρg 2g 2g
v32 − v12 vu23 − vu21 Δvu 31 ⋅ (vu 3 + vu1 )
Ht d = = = (9.6)
2g 2g 2g
Utilizând hidrodinamica reţelelor de profile se introduc ca viteze de calcul,
vitezele de la infinit. Aceste viteze reprezintă media vectorilor viteză ai curentului la
intrarea în reţea şi la ieşirea din reţea.
w3 + w1
w∞ = (pentru rotor) (9.7)
2
v 0 + v1
v∞ = (pentru stator) (9.8)
2
Obs. Modulul vitezelor de la infinit nu este egal cu media modulelor, ci doar proiecţia
wu 3 + wu1
acestor viteze pe o direcţie dată ca de exemplu: wu∞ = (pentru rotor) în
2
proiecţie pe direcţia vitezei de transport. De asemenea între diferenţele proiecţiilor se
stabileşte relaţia:
Δvu 31 = vu 3 − vu1 = wu1 − wu 3 = Δwu13 (9.9)
Structura energiei transferate se află calculând gradul de reacţie, R .
wu1 + wu 3
Δvu 31
H 2 w
R = t st = = u∞ (9.10)
Ht Δvu 31 ⋅ u u
Tot în scopul de a reduce disipaţiile, reţelele de profile utilizate la pompele
l
axiale sunt rare, = 0,5...1,5 . Efectul desimii paletelor este mai puţin pregnant decât
t
la pompele centrifuge. Curba de randament a acestor pompe are zona de randamente
maxime mult mai restrânsă faţă de maşinile radiale. În acest sens utilizând posibilitatea
reglării paletelor în exploatare se poate extinde foarte mult zona de randamente
maxime, fig. 9.4.
Fig. 9.4. Efectul profilării şi reglării paletelor rotorice asupra curbelor

de randament la pompele axiale
Funcţionând la debite mari în diverse tipuri de staţii de pompare se pune acut

problema reglării debitului pe un domeniu cu abateri mari faţă de valoarea de
proiectare. La aceeaşi turaţie reglând poziţia paletelor la alte unghiuri de instalare
adaptate debitelor necesare se aduce reţeaua de profile a paletelor cât mai aproape de
incidenţele optime. Practic modificarea unghiului βs determină „închiderea” sau
„deschiderea” rotorului, fig. 9.5.
Fig. 9.5. Poziţia comparativă a paletei rotorice la debite de lucru diferite
9.2. Sistemul celor trei reţele de palete profilate
Structural la pompele şi ventilatoarele axiale elementele care concură la

transferul energetic sunt rotorul şi două, unul sau nici un stator. Opţiunea pentru
statoare se ia funcţie de destinaţia pompei sau ventilatorului. Pompele mari cu
destinaţii speciale se dotează cu două statoare, unul înainte de rotor numit antestator
(AS) şi unul după rotor numit poststator (PS), fig. 9.6. Necesitatea statoarelor se
justifică în special când amonte si aval de rotor sunt conducte prin care se vehiculează
fluidul de lucru şi se caută ca viteza de curgere să fie cât mai mică, fără componentă
tangenţială astfel încât pierderile hidraulice să fie minime. Ventilatorul de geam care
împrospătează aerul într-o încăpere şi nu refulează într-o tubulatură nu se dotează cu
nici un stator pentru că nu se justifică. Statoarele complică mult construcţia şi alegerea
lor trebuie făcută după un studiu bine argumentat.
1
1
1
1
Fig. 9.6. Sistemul celor trei reţele la pompele şi ventilatoarele axiale
Funcţionarea optimă a unei maşini axiale este determinată de un transfer

energetic cu pierderi hidraulice minime. Din analiza hidrodinamică a curgerii s-a
constatat că pentru ca reţeaua rotorică să funcţioneze optim este necesar ca în amonte şi
în aval de ea să existe câte o reţea statorică care să devieze curentul fluid spre o direcţie
optimă la intrare şi ieşire. Dacă intrarea ar fi normală (α1=90°), în multe cazuri şi la
anumite raze unghiul de construcţie al paletajului la intrare (β1) ar rezulta relativ mic,
iar deviaţia curentului fluid rezultată din sarcina rotorului ar putea fi relativ mare cu
implicaţii negative asupra lungimii şi curburii profilelor din reţeaua rotorică.
Din această cauză se utilizează o reţea statorică de palete la intrare, înainte de
rotor, numită AnteStator (AS), care să creeze o circulaţie a fluidului astfel încât viteza
absolută la intrarea în rotor să fie cu un unghi α1<90°. Acest lucru va determina o
micşorare a vitezei relative, w1 (fig. 9.3), la intrare cu implicaţii favorabile asupra
cavitaţiei (numai în cazul pompelor) pe profile în zona bordului de atac.
La ieşirea din rotor partea dinamică a înălţimii de pompare are valori mari şi o
componentă tangenţială pe măsură (vu3). Lăsat liber curentul de fluid, desigur se
redresează datorită frecării cu pereţii conductei de refulare după (5...10)D, iar la final o
bună parte din energie este disipată. În acest caz ca şi la statoarele pompelor centrifuge
se impune cu necesitate redresarea imediată a curentului de fluid. Statorul destinat
acestei redresări se numeşte PostStator (PS) şi este plasat în aval de rotor, fig. 9.5.
Pentru a pune în evidenţă cele trei reţele de palete profilate, în figura 9.5 se
prezintă o secţiune schematică a unei jumătăţi din circuitul activ al unei pompe axiale
cu ax vertical. Spaţiul de curgere este cuprins între butucul rotoric de rază rb şi periferia
paletajului rotoric de rază rp unde la rotor jocul radial δ este foarte mic.
( )
Dacă ne imaginăm că la o rază curentă r, rb < r < rp facem o secţiune
cilindrică, urmată de o desfăşurare a suprafeţei secţionate în planul vertical, vor rezulta
trei reţele de profile conform figurii. O particulă de fluid care intră în spaţiul acestor
reţele va avea un parcurs mijlociu conform traseului marcat între vitezele semnificative
la intrare şi ieşire. Se observă că viteza fluidului la intrarea în sistemul celor trei reţele
este identică cu cea de la ieşire. Aceasta înseamnă că energia cinetică nu se modifică,
iar transferul energetic se manifestă doar prin creşterea presiunii (observaţie valabilă
pentru ansamblul celor trei reţele şi nu numai pentru rotor).
În dreptul fiecărei reţele se prezintă triunghiul de viteze. Practic sunt suprapuse
câte două triunghiuri de viteze în fiecare caz. Diferenţa între vitezele absolute la intrare
şi ieşire se evidenţiază prin Δvu la rotor şi Δvt la statoare. Media vectorială a vitezelor
 
de la intrare şi ieşire constituie viteza de calcul w∞ sau v∞ . La statoare este impropriu
să se noteze componenta tangenţială a vitezei cu vu sau cu wu ca în cazul rotorului.
Neavând mişcare de transport şi relativă această componentă se notează cu vt.
9.3. Gradul de reacţie al rotorului
Conform relaţiei deduse (9.10) gradul de reacţie al rotorului depinde de viteza

 
w∞ sau mai exact de proiecţia acesteia pe direcţia lui u . Se observă că proiecţia
 
vitezei w∞ pe direcţia lui u este dată de relaţia: wu∞ = w∞ cos β∞ unde β∞ este
 
unghiul direct măsurat între direcţia lui u şi direcţia lui w∞ . Dacă β∞>90° rezultă că
wu∞ este negativ, fapt de care se ţine cont la semnul gradului de reacţie.
Din punct de vedere teoretic înălţimea de pompare realizată de reţea la o anumită
rază a rotorului depinde de Δvu31. Acest segment ce apare ca o diferenţă între vârfurile
triunghiurilor de viteze poate fi plasat oriunde în raport cu baza triunghiurilor care este
 
u . Singura condiţie este să fie la aceeaşi distanţă faţă de u , adică acelaşi vm, deci
acelaşi debit de lucru. Din punct de vedere al gradului de reacţie al rotorului într-o
primă analiză ar fi încadrarea în trei domenii valorice: R < 0, 0 < R < 1, R > 1 ,
fig.9.7 [40].
Fig. 9.7. Triunghiurile de viteze pentru gradul de reacţie cuprins

în cele trei domenii valorice semnificative.
a) Grad de reacţie negativ: R < 0 înseamnă că H t st < 0 , adică presiunea statică la

ieşirea din rotor este inferioară celei de la intrare ( p3 < p1 ; w3 > w1 ). Reţeaua de
profile nu mai este deceleratoare ca pentru pompă ci este acceleratoare ca pentru
turbină. Cum sensul debitului se păstrează rezultă că rotorul nu mai transferă
energie fluidului ci o consumă devenind disipator. Această situaţie poate fi
teoretică sau în amonte de pompă (în serie cu pompa dată) există o altă pompă
având debitul de lucru mai mare decât al pompei date.
b) Grad de reacţie în intervalul (0,1): 0 < R < 1 corespunde situaţiilor uzuale de
rotoare de pompe şi ventilatoare axiale.
c) Grad de reacţie mai mare decât 1: R > 1 înseamnă că energia cinetică a
fluidului, în mişcarea absolută, la ieşire este inferioară celei de la intrare
( v 3 < v1 ). Componenta dinamică a înălţimii de pompare, Htd, este negativă.
Contrapresiunea la ieşirea din rotor este superioară în echivalent energetic celei
realizate efectiv de rotor. Aceasta ar corespunde unei situaţii de stagnare când
sarcina din circuitul de refulare depăşeşte capacitatea pompei (ventilatorului).
d) Grad de reacţie nul, R = 0 , se interpretează ca fiind în cazul când întreaga
energie transferată apare sub formă cinetică. Cazul se pretează la amestecătoare de
substanţe în cuvă sau la ventilatoare complet deschise (ventilatorul de geam) sau la
reglarea paletelor la debite foarte mari.
e) Grad de reacţie R = 1 înseamnă că întreaga energie transferată de rotor apare
sub formă potenţială (presiune). Cazul poate apare prin reglarea paletelor la debite
foarte mici.
Fig. 9.8. Triunghiurile de viteze pentru R=0 şi R =1
La limita intervalelor finite ale gradului de reacţie, triunghiurile de viteze sunt

conform figurii 9.8.
În intervalul (0,1) mai sunt două cazuri particulare când viteza de intrare a
   
fluidului în rotor este axială, v1 = v0 sau viteza de ieşire din rotor este axială, v3 = v0 .
În ambele cazuri existenţa a câte unui stator nu mai este necesară, figura 9.9.
f) fără AS g) fără PS
Fig. 9.9. Triunghiurile de viteze pentru cazurile fără AS şi fără PS
f) Fără antestator (AS). R este cu puţin mai mare decât zero, iar v1 = v 0 , fig. 9.9.
g) Fără poststator (PS). R este cu puţin mai mic decât 1, iar v 3 = v 0 , fig. 9.9.
9.4. Distribuţia mărimilor energetice de-a lungul razei în zona paletată
Dacă se analizează relaţia înălţimii de pompare, forma (9.3), se observă că prin

u=ωr, funcţie liniară de r, va trebui să existe o dependenţă sau o corelaţie cu raza
curentă r. De asemenea dacă se decide asupra gradului de reacţie rezultă că:
H t r = f1 (r ) si vm r = f 2 (r ) (9.11)
Aceste mărimi definesc triunghiurile de viteze. Mişcarea fluidului fiind axial-
simetrică înseamnă că paletajul va rezulta din aproape în aproape funcţie de raza
curentă din intervalul butuc, rb, şi periferie, rp. Prima relaţie (9.11) defineşte distribuţia
energiei transferate cu raza, iar a doua defineşte distribuţia debitului cu raza, fig. 9.10.
Fig. 9.10. Distribuţia înălţimii teoretice de pompare cu raza
Mărimile dependente de rază se vor numi mărimi locale (cu indicele r în cazul
de faţă), iar cele care caracterizează în ansamblu întreaga secţiune, mărimi globale
(fără indice).
Între valorile locale şi cele globale există o legătură de însumare şi de mediere.
Htr se leagă de Ht prin puterea hidraulică Ph, iar vmr rezultă din câmpul hidrodinamic
prin intermediul debitului volumic Q. Secţiunea de trecere, normală la cele două
suprafeţe cilindrice concentrice butuc şi periferie, este o coroană circulară cu raza
interioară rb şi raza exterioară rp. În ecuaţiile: Ph=ρgQHt şi Q=vmSm se introduc
mărimile locale prin expresii de forma:
rp rp
Ph = ρgQH t = ρg  H t r dQ si Q =  v mr ⋅ 2πrdr (9.12)
rb rb
sau
rp rp
QH t =  H t r ⋅ vmr ⋅ 2πrdr si Q = 2π v mr ⋅ rdr (9.13)
rb rb
Din cele două relaţii rezultă în final:

rp
Ht =
 rb
H t r ⋅ vmr ⋅ rdr
(9.14)
rp

rb
v mr ⋅ rdr
Modelând curgerea potenţială în spaţiul zonei rotorice la o distanţă relativ mică
de începutul secţiunii constante se constată că suprafeţele de curent sunt suprafeţe
cilindrice concentrice în lungul cărora vitezele sunt constante şi de asemenea nu diferă
de la o suprafaţă la alta. Deci se poate considera că vmr=vm=ct.
În ceea ce priveşte înălţimea de pompare sunt uzuale construcţii în care se
impune o variaţie constantă (vârtej liber) sau parabolică (vârtej forţat) cu raza. Ambele
variante au dat performanţe energetice ce nu diferă esenţial, având situaţii când se
recomandă una sau cealaltă dintre variante. După caz şi statoarele necesare s-au adaptat
condiţiilor de intrare şi ieşire cerute de rotoare. În primul caz se consideră:
a) Metoda vârtejului liber, vmr=ct=vm, Htr=ct=Ht
Consecinţa asupra triunghiurilor de viteze rezultă din:
1
Ht r = ur ⋅ Δvur = H t (9.15)
g
De aici rezultă componenta Δvur, care variază în acest caz invers proporţional cu raza:
gH t r gH t gH t 1
Δvur = = = ⋅ (9.16)
ur ωr ω r
Dacă nu există antestator (AS), intrare normală, vu1r=0, rezultă:
gH t 1 gH t
Δvur = vu 3r − vu1r = vu 3r = ⋅ sau r ⋅ vu 3r = = ct. (9.17)
ω r ω
adică momentul hidraulic este distribuit uniform cu raza.
În al doilea caz energia transferată variază pătratic cu raza:
b) Metoda vârtejului forţat, vmr=ct=vm, Htr=kHr2
Consecinţele sunt ca mai sus:
1
Ht r = ur ⋅ Δvur = k H r 2 (9.18)
g
De aici rezultă componenta Δvur, care variază în acest caz proporţional cu raza:
gH t r g ⋅ k H r 2 g ⋅ k H
Δvur = = = ⋅r (9.19)
ur ωr ω
Dacă nu există antestator (AS), intrare normală, vu1r=0, rezultă:
g ⋅ kH g ⋅ kH 2
Δvur = vu 3r − vu1r = vu 3r = ⋅ r sau r ⋅ vu 3r = ⋅r (9.20)
ω ω
adică momentul hidraulic este distribuit parabolic cu raza.
Constanta kH se determină utilizând relaţia (9.14):
rp rp4 − rb4
k H  r dr 3
2 2
Ht =
rb
= kH 4 = k rp + rb (9.21)
rp H
rp2 − rb2 2
rb
rdr
2
Din prima şi ultima egalitate rezultă kH:
Ht
kH = (9.22)
r + rb2
2
p
2
Înălţimea teoretică de pompare locală se va calcula pe domeniul dat cu relaţia:
2H t
Ht r = 2 2
⋅ r2 (9.23)
r + rb
p
Analizând variaţia presiunilor cu raza rezultă că sunt distribuite neuniform.
Fluidul fiind un mediu elastic, la ieşirea din rotor (dacă nu există poststator), prin
deformarea straturilor de fluid, presiunile se redistribuie funcţie de intensitatea
vârtejului, dată de componenta tangenţială a vitezei absolute, fără a consuma prea
multă energie, fapt ce rezultă şi din randamentul ridicat al acestor pompe sau
ventilatoare.
9.5. Caracteristici ale profilelor aerohidrodinamice utilizate în construcţia

pompelor şi ventilatoarelor axiale
9.5.1. Geometria profilelor. Aşa cum s-a mai arătat la maşinile axiale profilarea
paletelor duce la creşterea performanţelor. Dacă din calcule rezultă o formă a
suprafeţei schelet a paletei, aceasta trebuie să ia o formă materială care să-i confere
rezistenţa mecanică necesară pentru a face faţă forţelor şi momentelor rezultate din
interacţiunea cu fluidul de lucru. Conturul acestor forme materiale nu se alege la
întâmplare ci se caută forme testate şi optimizate din punct de vedere hidrodinamic,
adică efect portant (interacţiune cu fluidul) maxim şi rezistenţă la trecerea prin fluid
minimă. Majoritatea acestor forme au fost obţinute în domeniul aviaţiei ca aripi
portante la avioane. Făcând o secţiune transversală printr-o astfel de aripă portantă se
obţine conturul formei acesteia numit profil aerohidrodinamic, figura 9.11.
Studiul teoretic şi experimental al acestor profile s-a făcut în mai multe centre
din lume care au dat un mod propriu de reprezentare, construcţie geometrică,
caracteristici, etc. Între acestea cele mai utilizate la maşinile hidraulice sunt profilele
NACA (fig. 9.11.a)) şi Gőtingen (fig. 9.11.b)). În ambele cazuri se foloseşte un sistem
de referinţă xOy pentru reprezentarea grafică a profilelor. Partea profilului care vine
prima în contact cu fluidul se numeşte bord de atac (A), iar partea în care fluidul
părăseşte complet profilul se numeşte bord de fugă (F). Segmentul care uneşte bordul
de atac A cu bordul de fugă F se numeşte coardă geometrică, iar lungimea acesteia se
notează cu l. Partea concavă a profilului se numeşte intrados, iar cea convexă,
extrados. Pe intrados de obicei presiunea este mai mare decât pe extrados, funcţie de
unghiul sub care este atacat profilul de către curentul fluid de la infinit. Locul
geometric al centrelor cercurilor înscrise în profil este curba medie a profilului sau
scheletul.
a) Mod de reprezentare NACA b) Mod de reprezentare Gőtingen
Fig. 9.11. Forma şi modalităţi de reprezentare a profilelor aerohidrodinamice
În reprezentarea grafică x este abscisa ( 0 < x < l ), respectiv y ordonata urmată

de un indice pentru fiecare curbă reprezentată. Profilele NACA şi Gőtingen au
modalităţi specifice de reprezentare grafică.
a) Profile NACA. Sunt denumite astfel după instituţia americană: National
Advisory Comitee for Aeronautics. Geometria lor este dată prin două funcţii:
- curba scheletului, yf(x)
- funcţia de grosime yd(x)
Fiecare tip de profil este codificat cu 4, 5 sau 6 cifre care au semnificaţie asupra săgeţii
maxime a scheletului, abscisa săgeţii maxime, grosimea maximă, etc.
Se exemplifică pentru cazul profilelor NACA cu 4 cifre:
y f max
- prima cifră dă săgeata maximă (curbura) în procente, 100 [%]
l
- a doua cifră exprimă în zecimi din coardă, distanţa de la bordul de atac a poziţiei
x f max
săgeţii maxime, 10
l
yd max
- ultimele două cifre reprezintă grosimea relativă în procente, 100 [%]
l
y f max
Ca exemplu se ia profilul NACA 8410. Acesta are săgeata maximă 100 = 8 % ,
l
x f max
( y f max = 0,08 ⋅ l ) situată la distanţa 10 = 4 , ( x f max = 0,4 ⋅ l ) faţă de bordul de
l
y
atac, iar grosimea relativă maximă, d max 100 = 10 % , ( yd max = 0,1 ⋅ l ).
l
Scheletul este format din două arce de parabolă racordate în punctul de

x
abscisă f max .
l
y f max
yf  x x  x 
2
x x
= l 2 f max ⋅ −   , 0 ≤ ≤ f max
l x f max  l l  l   l l

l
(9.24)
y f max
yf l  x  x x  x 
2
x f max x
= 1 − 2 f max  + 2 f max ⋅ −   ,
2 
≤ ≤1
l  x f max   l  l l  l   l l
1 − 
 l 
Funcţia de grosime defineşte semigrosimea profilului măsurată pe normala la
curba scheletului.
yd yd max  x x  x
2
 x
3
 x 
4
= 1,4845 − 0,63 − 1,758  + 1,4215  − 0,5075   (9.25)

l l  l l l l  l  
Razele de curbură ale bordului de atac şi de fugă (ambele rotunjite) sunt:
2 2
rA d  rF d 
= 1,1019  ; = 0,105  (9.26)
l l l l
x
Abscisa relativă a grosimii maxime este la d max = 0,3 . Acest tip de profile
l
având o reprezentare definită analitic pot fi calculate cu o fineţe suficientă fără a mai fi
necesară utilizarea unor funcţii de interpolare.
b) Profile Gőtingen. Acest tip de profile sunt date prin 10...25 de puncte, fig.
9.10.b), pentru extrados, ye(x), şi intrados, yi(x). Valorile numerice sunt date de
obicei în procente din lungimea l a proiecţiei corzii profilului pe axa Ox. Pentru o
reprezentare de fineţe se utilizează funcţii de interpolare spline, polinomiale, etc.
c) Profile construite de utilizator. În proiectarea maşinilor hidraulice, adesea
profilele tipizate nu satisfac condiţiile impuse hidrodinamic ca formă a scheletului
şi a grosimii. Rezolvarea în acest caz se face în mai multe etape:
- se acceptă ca funcţie de schelet curba 3D a traseului intrare – ieşire de pe
suprafaţa de curent determinată direct sau prin transformări conforme.
- se alege o funcţie de grosime de la un profil tipizat sau după o lege dată de
utilizator (ex. grosime constantă cu subţieri şi rotunjiri la capete).
- se calculează conturul profilului cu funcţia de grosime aleasă, după regula
de la profilele NACA.
9.5.2. Dispunerea profilelor în reţea. Aşa cum s-a arătat la sistemul celor trei reţele,
intersecţia rotorului cu suprafaţa cilindrică urmată de desfăşurare are ca rezultat
obţinerea unei reţele plane de profile în care desimea reţelei este dată de pasul t care
pentru z palete la raza r se calculează cu relaţia:
2πr
t= (9.27)
z
t
Uzual în calcule se utilizează pasul relativ, . Un alt parametru geometric este
l
unghiul de instalare al profilelor din reţea, βs (αs la statoare). Acesta se defineşte ca
fiind unghiul format de frontul reţelei cu coarda profilelor. În figura 9.12 se observă
comparativ cum două reţele identice ca geometrie a profilelor şi pas, diferă numai prin
unghiul de instalare, funcţionând la acelaşi debit (vm – identic) realizează deviaţii
diferite cu efect de decelerare a curentului fluid (a-pompă sau PS) sau accelerare (b-
turbină sau AS).
Fig. 9.12. Reţele de profile identice ca geometrie a profilelor, aşezate la unghiuri de instalare βs diferite,
realizează decelerarea sau accelerarea curentului fluid.
Faptul că o reţea este acceleratoare sau deceleratoare nu este determinat strict de

unghiul de instalare βs ci de creşterea sau descreşterea vitezei între intrare şi ieşire. Se
observă că variaţia vitezei între intrare şi ieşire este inversă variaţiei unghiului β pe
traseul intrare – ieşire. Din acest punct de vedere în cazul pompelor axiale se întâlnesc
ambele tipuri de reţele.
9.5.3. Caracteristicile dinamice ale aripii portante profilate. Interacţiunea dintre o aripă
portantă profilată de anvergură L şi lungime a profilului l cu un fluid de densitate ρ şi
 
viteza v∞ are ca efect apariţia unei forţe rezultante R . Această forţă se descompune
 
după două direcţii ortogonale: una coliniară cu v∞ şi cealaltă perpendiculară pe v∞ ,
  
fig. 9.13, R = P + W .
8
Fig. 9.13. Forţe şi momente la interacţiunea profil – curent
Cele două componente se numesc:


• P - forţa portantă şi

• W - forţa de rezistenţă la înaintare
Portanţa apare preponderent datorită distribuţiei asimetrice a presiunilor pe
contur (efect de formă), iar forţa de rezistenţă la înaintare apare preponderent datorită
tensiunilor tangenţiale (efectul frecărilor fluid – contur) şi rezistenţa de presiune (de

formă) datorită însumării forţelor elementare de presiune pe direcţia vitezei v∞ .
Raportul celor două forţe caracterizează performanţele profilului şi se notează cu f –
fineţea profilului.
1 P
f = = (9.28)
tgθ W
Utilizând teoreme de similitudine pentru forţe, viteze, geometrie profil s-au
stabilit coeficienţi adimensionali de forma:
P
- coeficient de portanţă: Ca = 2
(9.29)
v
ρ L ⋅l ∞
2
W
- coeficient de rezistenţă: Cw = (9.30)
v2
ρ ∞ L ⋅l
2
Rezultanta în raport cu bordul de atac realizează un moment M pentru care s-a dedus
un coeficient de moment
M
Cm = 2
(9.31)
v
ρ L ⋅l2
∞
2
Aceşti coeficienţi caracterizează comportarea dinamică a profilelor. Ei depind de
geometria conturului, rugozitatea suprafeţelor, unghiul de incidenţă αi, numărul
v∞ ⋅ l
Reynolds asociat ( Re = ), numărul lui Mach la viteze apropiate de viteza
ν
sunetului în mediul fluid, turbulenţa fluidului. Coeficienţii de portanţă şi rezistenţă se
reprezintă grafic funcţie de unghiul de incidenţă αi, (fig. 9.14.a)). Se observă că există
un unghi de portanţă nulă αi0 care de cele mai multe ori este negativ la profilele
asimetrice şi un unghi αiopt corespunzător coeficientului de rezistenţă minim.
a) variaţia coeficienţilor Ca, Cw cu unghiul de b) polara profilului

incidenţă αi
Fig. 9.14. Coeficienţi de portanţă şi rezistenţă pentru un profil în fluid real.
Curba Ca(αi) are o variaţie liniară până la un anumit unghi de incidenţă după care,
datorită desprinderii curentului de pe profil caracteristica se plafonează. Incidenţele
uzuale în exploatare sunt în domeniul de variaţie liniară.
Dacă pentru acelaşi profil se reprezintă Ca=f(Cw) se obţine polara profilului.
Practic această curbă rezultă din eliminarea unghiului de incidenţă din curbele Ca, Cw
sau asociind valorile (Cw, Ca) din grafic (sau analitic) pentru acelaşi unghi de incidenţă,
fig. 9.14.b).
Importanţa acestei curbe constă în faptul că ducând o tangentă la curba polară
pornind din originea axelor (Cw, Ca), va rezulta unghiul θmin care pentru punctul de
tangenţă reprezintă raportul maxim posibil între Ca şi Cw. Revenind apoi în graficul
Ca=f(αi), (fig. 9.14.a)) se obţine unghiul de incidenţă optim pentru exploatarea
profilului la paletajele maşinilor hidraulice.
9.5.4. Caracteristicile dinamice ale reţelelor de profile. Profilele dispuse în reţea

lucrează împreună şi ca urmare influenţa asupra deviaţiei curentului la infinit aval este
foarte pronunţată. Caracteristica dinamică a profilelor dispuse în reţea este
asemănătoare ca alură dar diferă faţă de cea a profilului singular. Pe ansamblu şi pe
anumite domenii panta curbei coeficientului de portanţă este relativ aceeaşi, (fig. 9.15),
însă unghiul de portanţă nulă este sensibil mai mic la reţea faţă de acelaşi profil
singular. Dacă tgγ s şi tgγ r sunt pantele coeficienţilor de portanţă pentru singular
respectiv reţea, atunci cele două curbe pe domeniul liniar se aproximează cu relaţiile:
Ca = tgγ s (α i 0 s + α i ) (9.32)
C A = tgγ r (α i 0 r + α i ) (9.33)
γ
γ
Fig. 9.15. Coeficienţii de portanţă ai profilului singular (Ca) şi în reţea (CA).
Aceste drepte trec prin unghiul de portanţă nulă αi0s, respectiv αi0r. În urma unor
studii de laborator, Proskura [ ] a dat nişte relaţii de legătură aproximative pentru
aceste unghiuri. Ele diferă dacă reţeaua este de turbină (T – acceleratoare) sau de
pompă (P – deceleratoare).
α i 0 rT tgβ s 1
= ⋅ (9.34)
α i 0 s 2 α i 0 s + tgβ s t
l
α i 0 rT
1−
α i 0 rP α i 0 rT tgβ s
= ⋅ (9.35)
αi0s αi0s α
1 + i 0 rT
tgβ s
În literatura de specialitate se dau de asemenea diagrame de corecţie pentru
panta, tgγ r , la diverse incidenţe. În ultima perioadă aceste caracteristici recalculate se
folosesc tot mai puţin deoarece sunt programe CFD specializate prin care se determină
aceste caracteristici utilizând modelarea numerică a curgerii nevâscoase sau vâscoase,
cu strat limită, turbulenţă, etc.
9.6. Proiectarea reţelelor de profile
9.6.1. Calculul condiţiilor asimptotice. Din teoria hidrodinamică a reţelelor de profile

se precizează că în calcule, în mod convenţional, se utilizează vitezele asimptotice ale
curentului de la infinit. Acestea sunt medii aritmetice vectoriale (semisume vectoriale)
ale vitezelor din amonte şi aval pentru fiecare reţea.
 
    v0 + v1
a) Antestator (AS): v0 si v1  media v AS = v∞AS =
2
 
    w + w3
b) Rotor (R): w1 si w3  media wR = w∞R = 1
2
 
    v3 + v0
c) Poststator (PS): v3 si v0  media vPS = v∞PS =
2
De-a lungul timpului s-au cristalizat două metode de proiectare. Prima este o
extindere şi adaptare a metodei de la pompele centrifuge (metoda elementară, a
valorilor mediate), iar a doua se bazează pe hidrodinamica reţelelor de profile (metoda
portanţei).
9.6.2. Metoda elementară. Această metodă este o extindere a metodei utilizate la

rotoarele centrifuge radial – axiale. Extinderea se referă la faptul că principiile, relaţiile
de calcul, cinematica se adaptează configuraţiei specifice ansamblului celor trei reţele
de la o pompă axială. Suprafaţa schelet a paletelor astfel obţinută este „îmbrăcată”
material cu o suprafaţă profilată, cu grosime variabilă funcţie de tipul de profil de la
care se preia funcţia de grosime, spre deosebire de pompele centrifuge unde grosimea
este relativ constantă de la intrare la ieşire şi de la inel la coroană în majoritatea
cazurilor. Suprafeţele de calcul sunt şi în acest caz nişte suprafeţe de curent, dar care de
această dată sunt nişte suprafeţe cilindrice. Mişcarea fluidului pe aceste suprafeţe poate
fi asimilată cu o mişcare plană în sensul că orice suprafaţă cilindrică poate fi
desfăşurată şi devine o suprafaţă plană.
Condiţia de intrare în antestator este de intrare normală (α=90°), iar ieşirea
curentului din poststator trebuie să fie axială (fără componentă tangenţială). Celelalte
condiţii se corelează reciproc în cascadă funcţie de sarcina de sarcina energetică a

rotorului. În calcule se urmăreşte să se afle direcţia geometrică a paletajului cu număr
infinit de palete ( z → ∞) care pentru numărul finit de palete să realizeze deviaţia
curentului care asigură transferul energetic cerut prin tema de proiectare. Astfel
întocmai ca şi la pompele centrifuge la ieşire vom avea două triunghiuri de viteze, unul
„geometric”, Δ 2 , asociat cu numărul infinit de palete şi unul „cinematic”, Δ 3 , asociat
mişcării reale a fluidului în reţeaua de palete (fig. 9.16).
1
1
1
1
Fig. 9.16. Cele trei reţele şi triunghiurile de viteze asociate.
În acest caz avem de-a face cu două categorii de deviaţii, prima este deviaţia
propriu-zisă a curentului la trecerea prin reţeaua de profile şi apare ca diferenţă între
direcţiile vitezelor de la intrare şi ieşire (ale curentului). A doua se referă la deviaţia la
ieşire a curentului faţă de direcţia liniei schelet a profilului, δcg, care apare tot ca o
diferenţă între direcţia curentului şi direcţia scheletului paletei la ieşire (care se
identifică cu direcţia curentului în ipoteza numărului infinit de palete. Etapele parcurse
la rotoarele centrifuge sunt aceleaşi şi la pompele şi ventilatoarele axiale. Calculul
intrării şi a traseului intrare-ieşire sunt identice şi nu sunt necesare precizări speciale.
Zona de ieşire prezintă unele particularităţi. De aceea se va insista asupra aspectelor
particulare din această zonă. Relaţia de legătură între direcţia curentului nedeviat
( z → ∞) şi curgerea reală este dată de raportul momentelor hidraulice elementare:
ΔM h∞
=1+ p (9.36)
ΔM h
Unde p este coeficientul de deviaţie al curentului la ieşire după Pfleiderer []. Se
foloseşte ΔM h (momentul elementar) pentru a pune în evidenţă faptul că analiza se
face într-o secţiune curentă aflată la raza curentă r unde prin interstiţiul cilindric de
grosime Δr curge debitul elementar ΔQ. Coeficientul p se particularizează în sensul că:
 β[2°]  r 2
p = k p 1 +  (9.37)
 60  z⋅S
x2 x2
unde S =  r ⋅ dx = r ⋅  dx = r ⋅ ( x2 − x1 ) = r ⋅ lax
x1 x1
lax este extinderea axială a paletajului, iar kp=1...1,2. Înlocuind în (9.37) şi ţinând cont
2π ⋅ r
că pasul curent al reţelei de profile este t = se obţine:
z
 β[ °]  r 2  β[ °]  2π ⋅ r 1  β[°]  t
p = k p 1 + 2  = k p 1 + 2  ⋅ = k p 1 + 2  (9.38)
 60  z ⋅ r ⋅ lax  60  z 2π ⋅ lax  60  2π ⋅ lax
Relaţiile de calcul se particularizează pentru fiecare tip de reţea. Exemplificarea de mai

sus face referire la rotor întrucât apare unghiul β2.
a) Antestator. Acest tip de stator realizează o deviaţie a curentului spre o direcţie

optimă de intrare în rotor. Intrarea în reţeaua de profile a (AS) este o intrare normală
având componenta tangenţială a vitezei absolute nulă (α=90°, vt0=0). Dezvoltând
relaţia (9.36) se obţine:
ΔM h∞ ρ ⋅ ΔQ(rvt1 − rvt 0 ) vt1
= = = 1 + p AS (9.39)
ΔM h (
ρ ⋅ ΔQ rvt'1 − rvt 0 vt'1 )
Din ultima egalitate rezultă:
vt1 = (1 + p AS )vt'1 (9.40)
Raportând fiecare membru al ecuaţiei la viteza din planul meridian, vm, se obţine
relaţia de calcul a unghiului pe care trebuie să-l aibă curba schelet a profilului la ieşirea
din (AS).
ctgα1 = (1 + p AS ) ⋅ ctgα1' (9.41)
În acest caz coeficientul de deviaţie al curentului la ieşirea din (AS) se calculează cu
relaţia:
 α[ ° ]  t
p AS = k p 1 + 1  (9.42)
 60  2π ⋅ laxAS
Ultimele două relaţii utilizate în proiectare duc la aflarea unghiului α1 în urma unui
calcul iterativ, relaţia (9.41) fiind o relaţie implicită (α1 în membrul stâng şi în
membrul drept al ecuaţiei).
b) Rotor. Reţeaua rotorică realizează o deviaţie a curentului proporţională cu energia

transferată. Spre deosebire de statoare unde nu are loc nici un fel de transfer energetic
(spre fluid) ci doar o schimbare a raportului între energia cinetică şi cea potenţială, la
rotor pe lângă transformări structurale de energie are loc şi o creştere, în special a celei
potenţiale. Intrarea în reţeaua de profile a (R) este după direcţia dată de (AS), iar ieşirea
este după direcţia cerută prin înălţimea de pompare a secţiunii curente de calcul.
Din raportul momentelor hidraulice (9.36) se obţine:
=
( =
)
ΔM h∞ ρ ⋅ ΔQ rvu 2 − rvt'1 vu 2 − vt'1
= 1 + pR (9.43)
ΔM h ( )
ρ ⋅ ΔQ rvu 3 − rvt'1 vu 3 − vt'1
De unde explicitând vu2 din ultima egalitate rezultă:
vu 2 = (1 + pR )(vu 3 − vt'1 ) + vt'1 = (1 + pR )vu 3 − pR vt'1 (9.44)
Raportând fiecare membru din prima şi ultima egalitate la viteza din planul meridian,
vm, va rezulta relaţia de calcul a unghiului vitezei absolute a curentului, v2, (ipoteza
numărului infinit de palete) la ieşire din rotor.
ctgα 2 = (1 + pR ) ⋅ ctgα 3 − pR ⋅ ctgα1' (9.45)
În acest caz coeficientul de deviaţie al curentului, pR, la ieşirea din (R) se calculează cu
relaţia:
 α[2°]  t
pR = k p 1 +  (9.46)
 60  2π ⋅ laxR
Ultimele două relaţii utilizate în proiectare duc la aflarea unghiului α2 în urma
unui calcul iterativ, relaţia (9.45) fiind o relaţie implicită (α2 în membrul stâng şi în
Deoarece în rotor mişcarea fluidului este caracterizată de viteza relativă, direcţia
scheletului paletei la ieşire este dată de direcţia vitezei relative. În relaţia raportului de
momente hidraulice se înlocuiesc proiecţiile vitezelor absolute, vu2, vu3, cu echivalentul
lor din vitezele relative (vezi triunghiurile de viteze).
( =
)
ΔM h∞ ρ ⋅ ΔQ rvu 2 − rvt'1 vu 2 − vt'1 u − wu 2 − vt'1
= = = 1 + pR (9.47)
ΔM h ( )
ρ ⋅ ΔQ rvu 3 − rvt'1 vu 3 − vt'1 u − wu 3 − vt'1
Separând viteza legată de unghiul de construcţie al paletajului, β2, rezultă:
(
wu 2 = (1 + pR )wu 3 − pR u − vt'1 ) (9.48)
Raportând fiecare membru din această egalitate la viteza din planul meridian, vm, se
obţine relaţia de calcul a unghiului de construcţie al paletajului la ieşirea din rotor.
u
ctgβ2 = (1 + pR ) ⋅ ctgβ3 − pR ⋅ + pR ⋅ ctgα1' (9.49)
vm
În acest caz coeficientul de deviaţie al curentului la ieşirea din (R) se calculează cu

relaţia:
 β[ °]  t
pR = k p 1 + 2  (9.50)
 60  2π ⋅ laxR
Ultimele două relaţii utilizate în proiectare duc la aflarea unghiului β2 în urma
unui calcul iterativ, relaţia (9.49) fiind o relaţie implicită (β2 în membrul stâng şi în
c) Poststator. Rolul acestui tip de stator este de a redresa curentul de fluid ieşit din
rotor, la o mişcare axial-simetrică fără componentă tangenţială, vt, adică vt3= vu3
existent iniţial la intrare trebuie anihilat în totalitate. Intrarea fluidului în reţeaua de
profile a (PS) este după aceeaşi direcţie cu ieşirea din rotor. Dezvoltând relaţia (9.36)
se obţine:
ΔM h∞ ρ ⋅ ΔQ(rvt 4 − rvt 3 ) vt 4 − vt 3
= = = 1 + pPS (9.51)
ΔM h ρ ⋅ ΔQ(rvt 0 − rvt 3 ) vt 0 − vt 3
Impunând condiţia că vt0=0 din ultima egalitate rezultă:
vt 4 = − pPS vt 3 (9.52)
Raportând fiecare membru al ecuaţiei la viteza din planul meridian, vm, rezultă relaţia
de calcul a unghiului pe care trebuie să-l aibă curba schelet a profilului la ieşirea din
(PS).
ctgα 4 = − pPS ⋅ ctgα 3 (9.53)
Se observă clar că în acest caz α 4 > 90° . Coeficientul de deviaţie al curentului la
ieşirea din (PS) se calculează cu relaţia:
 α[ ° ]  t
pPS = k p 1 + 4  (9.54)
 60  2π ⋅ laxPS
Ultimele două relaţii utilizate în proiectare duc la aflarea unghiului α4 în urma
unui calcul iterativ, relaţia (9.53) fiind o relaţie implicită (α4 în membrul stâng şi în
9.6.3. Metoda portanţei. În cadrul acestei metode se pune problema aflării unei reţele
de profile care să satisfacă cerinţele impuse prin debitul pompei (ventilatorului) şi
înălţimea de pompare. Vitezele de calcul luate în considerare sunt v∞ pentru statoare,
respectiv w∞ pentru rotor, după cum s-a arătat în 9.6.1. Se presupun cunoscute noţiunile
legate de teoria hidrodinamicii reţelelor de profile, unde cu CA şi CW s-a notat
coeficientul de portanţă în reţea respectiv de rezistenţă, iar cu P şi W s-a notat forţa
portantă respectiv de rezistenţă. Forţele elementare (în modul) ce apar pe domeniul de
rază elementară Δr se calculează cu relaţiile:
w∞2
ΔP = C Aρ l ⋅ Δr (la rotor) (9.55)
2
2
v
ΔP = C Aρ ∞ l ⋅ Δr (la statoare) (9.56)
2
w2
ΔW = CW ρ ∞ l ⋅ Δr (la rotor) (9.57)
2
2
v
ΔW = CW ρ ∞ l ⋅ Δr (la statoare) (9.58)
2
Proiectând aceste două forţe pe direcţia axială şi tangenţială şi însumând apoi
componentele pe fiecare direcţie în mod separat, va rezulta forţa tangenţială T care
determină momentul interacţiunii rotorului cu fluidul şi forţa axială A care va trebui
să fie preluată prin ansamblul rotitor de către lagărele de susţinere.
Conform reprezentărilor din fig. (9.17) forţele pentru cele trei reţele se
calculează cu relaţiile de mai jos unde s-a introdus fineţea profilelor prin relaţia:
ΔW CW
tgθ = = (9.59)
ΔP C A
- paletajul (AS)
 tgθ 
ΔT = ΔP sin α ∞ − ΔW cos α ∞ = ΔP sin α ∞ 1 −  (9.60)
 tgα ∞ 
ΔA = ΔP cos α ∞ + ΔW sin α ∞ = ΔP cos α ∞ (1 + tgθ ⋅ tgα ∞ ) (9.61)

- paletajul (R)
 tgθ 
ΔT = ΔP sin β∞ + ΔW cos β∞ = ΔP sin β∞ 1 +  (9.62)
 tg β ∞ 
ΔA = ΔP cos β∞ − ΔW sin β∞ = ΔP cos β∞ (1 − tgθ ⋅ tgβ∞ ) (9.63)

- paletajul (PS)
 tgθ 
ΔT = ΔP sin α ∞ + ΔW cos α ∞ = ΔP sin α ∞ 1 +  (9.64)
 tg α ∞ 
ΔA = ΔP cos α ∞ − ΔW sin α ∞ = ΔP cos α ∞ (1 − tgθ ⋅ tgα ∞ ) (9.65)

α Δ
Δ
Δ
Δ
Δ
Fig. 9.17. Forţele pe profilele din cele trei reţele
Având componenta tangenţială a forţei de interacţiune cu fluidul se poate

exprima momentul hidraulic din considerente hidraulice şi mecanice:
- Cazul paletajului rotoric

 tgθ 
ΔM h = ρ ⋅ ΔQ ⋅ r ⋅ Δvu = z ⋅ r ⋅ ΔT = z ⋅ r ⋅ ΔP ⋅ sin β∞ 1 +  (9.66)
 tgβ∞ 
Luând în considerare cum sunt definite unele mărimi: ΔQ = 2π ⋅ r ⋅ Δr ⋅ vm ;
w∞2 2π ⋅ r
ΔP = C Aρ l ⋅ Δr ; w∞ ⋅ sin β∞ = vm ; t = , (pasul reţelei) şi înlocuind în
2 z
(9.66) rezultă:
 w2   tgθ 
2π ⋅ r ⋅ Δr ⋅ vm ⋅ r ⋅ Δvu = z ⋅ r  C Aρ ∞ l ⋅ Δr  sin β∞ 1 +  (9.67)
 2   tg β ∞ 
Grupând termenii în mod convenabil se obţine:
l 2 ⋅ Δvu 1
CA = ⋅ (9.68)
t w∞ 1 + tgθ
tgβ∞
1
Din ecuaţia fundamentală a pompelor axiale, forma în unghiuri H tr = u ⋅ Δvu
g
se exprimă Δvu şi se înlocuieşte în (9.68) rezultând:
l 2 ⋅ g ⋅ H tr 1
CA = ⋅ (9.69)
t w∞ ⋅ u 1 + tgθ
tgβ∞
- Cazul paletajelor statorice. Rămâne valabil întregul raţionament utilizat în cazul

rotorului până la relaţia (9.69) cu modificarea w∞ → v∞ şi semnul „ – ” pentru
antestator (AS), „ + ” pentru poststator (PS).
l 2 ⋅ Δvu 1
CA = ⋅ (9.70)
t v∞ 1  tgθ
tgα ∞
 l
Pentru o secţiune de calcul va rezulta  C A  . Funcţie de raza la care ne
 t  necesar
l 
aflăm se estimează un   şi va rezulta un (CA)necesar pentru reţea. În continuare
 t optim
având un catalog de reţele de profile se alege reţeaua cea mai apropiată de cerinţele
date. Dacă se alege un profil singular, va trebui mai întâi să se estimeze caracteristica
probabilă în reţea, unghi de incidenţă, etc. Se verifică dacă profilul este utilizat la
incidenţa optimă. Dacă da se calculează unghiul de instalare şi în final se controlează
ansamblul suprafeţei paletei (forma asamblată a secţiunilor de calcul).
9.7. Desenul paletei. Intersecţia cu plane de nivel şi radiale
Studiul şi calculul hidrodinamic reprezintă doar o parte din proiectul unui rotor
de pompă axială. Etapa următoare este construcţia grafică a paletei şi asamblarea
tuturor paletelor în rotor. Înainte, când nu erau disponibile actualele tehnici CAD,
aceste operaţii se făceau prin construcţii grafice sau grafo-analitice, direct pe planşeta
de desen sau pe hârtie milimetrică, ceea ce lua mult timp, precizie redusă, şi în caz de
rezultat nesatisfăcător totul se relua de la capăt. În condiţiile actuale, având la
dispoziţie medii de programare şi de reprezentare grafică foarte performante, se
impune ca o necesitate folosirea lor în definirea grafică a paletei rotorice de pompă
axială.
În urma calculelor hidrodinamice, se obţinut caracteristicile geometrice ale

reţelelor de profile din fiecare secţiune de calcul. Ordinea şi numerotarea secţiunilor de
calcul se face de la 0 la n, începând cu cea de la butucul rotoric (secţiunea 0) şi
terminând cu cea de la periferie (secţiunea n). Numărul total de secţiuni poate fi de
5...20. Datele iniţiale pentru construcţia grafică a paletei se grupează într-un tabel ce
urmează:
Tabelul 9.1. Datele geometrice ale rotorului proiectat prin Metoda portanţei, cu profile NACA
Nr. Tip Raza secţ. Lungime Unghi de Grosime

secţ. profil de calcul profil instalare relativă
r [mm] l [mm] βs [°] d/l
0 NACA 4412 600 694.2 36.0 0.12
1 NACA 4411 665 712.6 29.5 0.11
2 NACA 4410 730 748.3 25.0 0.10
3 NACA 4409 795 793.4 22.0 0.09
4 NACA 4408 860 841.9 19.7 0.08
5 NACA 4407 925 890.5 17.9 0.07
6 NACA 4407 990 939.8 16.4 0.06
7 NACA 4406 1055 988.4 15.2 0.05
8 NACA 4406 1120 1036.0 14.2 0.04
9 NACA 4406 1185 1083.0 13.3 0.03
10 NACA 4406 1250 1128.0 12.5 0.02
9.7.1. Construirea profilelor în sistemul propriu de reprezentare
Iniţial geometria profilelor este conform datelor de catalog pentru profilele

NACA, iar la cele teoretice conform calculelor din transformarea conformă.
a) Cazul profilelor NACA
În prima fază se lucrează în adimensional (toate dimensiunile sunt raportate la
lungimea „l” a profilelor). Profilele NACA sunt date analitic prin funcţia de schelet
yf  x  y  x
  şi funcţia de grosime d   . Funcţia de grosime defineşte semigrosimea
l l l l
profilului măsurată pe normala la curba scheletului, fig 9.18. Abscisa relativă a
xd max
grosimii maxime este la = 0,3 .
l
Fig. 9.18. Construcţia geometrică a profilului NACA
După cum se observă funcţia de schelet este definită de două arce de parabolă
racordate perfect astfel încât curba scheletului profilului este continuă pe intervalul
[0,1]. Construcţia profilului şi implicit a paletei se face prin N puncte calculate şi
distribuite pe intrados respectiv pe extrados. Cea mai simplă distribuţie (discretizare) a
punctelor este cea uniformă, adică realizând intervale egale pentru x între 0 şi 1.
Această discretizare are dezavantajul că în anumite zone unde curbura frontierei
profilului este mai accentuată (bord de atac) face ca netezimea curbei să nu fie foarte
bună. De aceea se optează pentru o discretizare neuniformă a domeniului, îndesind
numărul de puncte la bordul de atac. Lucrând pe intervalul [0,1] cea mai bună
distribuţie neuniformă o oferă funcţiile trigonometrice. Dacă N este numărul maxim de
intervale şi i este indicele unui punct curent, i=0...N, fie ti argumentul funcţiei
trigonometrice definit ca fiind:
π 1
ti = i (i = 0,1,...N ) (9.71)
2 N
Abscisa discretizării, xi, se calculează cu relaţia:
xi = 1 − cos(ti ) (9.72)
Se observă imediat că la extremităţi, i=0 şi i=N, obţinem chiar valorile extreme,
0 respectiv 1, iar în domeniu desimea maximă este în vecinătatea lui 0, adică la bordul
de atac al profilului. Această opţiune se va reflecta în toate calculele ulterioare şi va
afecta favorabil precizia şi netezimea suprafeţelor obţinute pentru paletă.
În continuare, pentru simplificarea relaţiilor, se va renunţa la exprimarea
variabilelor şi funcţiilor utilizate prin raportare la „l” (lungimea profilului) cu toate că
se calculează până la un moment dat în adimensional. Se utilizează notaţiile:
• (xex, yex), coordonata unui punct curent de pe extradosul profilului
• (xin, yin), coordonata unui punct curent de pe intradosul profilului
• (xsc, ysc), coordonata unui punct curent de pe scheletul profilului
• gp(xsc), funcţia de grosime
Abscisa xsc se identifică cu xi, abscisa discretizării neuniforme.

Conform figurii 9.17, şi utilizând valorile calculate pentru funcţia de schelet şi
funcţia de grosime se determină punctele de pe intrados şi extrados cu relaţiile:
 xin = xsc + g p sin(α sc )
 (9.73)
 yin = ysc − g p cos(α sc )
 xex = xsc − g p sin(α sc )
 (9.74)
 yex = ysc + g p cos(α sc )
Unghiul αsc reprezintă unghiul tangentei la curba scheletului în punctul de
calcul. Acesta rezultă din derivata funcţiei de schelet în respectivele puncte. La
profilele NACA cu 4 cifre derivatele celor două arce de parabolă se constituie în
relaţiile (9.75):
 ' f max
 y f 1 = x 2 (2 ⋅ x f max − 2 x )
 f max
 (9.75)
f max
 y 'f 2 = (2 ⋅ x − 2 x )
 (1 − x f max )2 f max
b) Cazul profilelor teoretice
Aceste profile fiind obţinute prin transformare conformă au ca argument de bază
unghiul ϕ de parcurgere pe cercul trigonometric. Ordonata y a intradosului şi
extradosului rezultă din dezvoltarea poligonului trigonometric asociat. Relaţiile de
calcul în adimensional pentru coordonatele punctelor de pe conturul profilului sunt:
 1
 xi = 2 [1 + cos(ϕi )]
 6
(9.76)
 yi = 1 a0 +  [an cos(n ⋅ ϕi ) + bn sin( n ⋅ ϕi )]
 2 n =1
Pentru ϕi=0...π rezultă coordonatele intradosului, iar pentru

ϕi=π...2π rezultă coordonatele extradosului
Coeficienţii an şi bn ai polinomului trigonometric se calculează cu relaţiile:
 f max
an = An l
 (9.77)
b = B d max
 n n
l
Unde An, Bn sunt nişte coeficienţi constante numerice
f max
, săgeata maximă relativă
l
d max
, grosimea maximă relativă
l
9.7.2. Transpunerea profilelor la unghiul de instalare βs, în planul desfăşurat.
Pornind de la reprezentarea din figura 9.18, profilul va fi transpus în poziţia

specifică de funcţionare în reţeaua de profile a secţiunii corespunzătoare din rotor.
Această operaţie se realizează în planul desfăşurat al secţiunii de calcul. Tratând
eşalonat această transpunere se poate spune că ea se realizează în două etape:
- etapa I: translaţie în axa fusului paletei
- etapa a II-a: rotaţie în jurul axei fusului paletei până la unghiul de instalare βs
Cele două etape sunt ilustrate conform fig. 9.19, respectiv fig. 9.20.
Fig. 9.19. Etapa I, translaţia sistemului de axe în axa fusului de rotire a paletei.
Fig. 9.20. Etapa II, rotirea profilului în jurul axei fusului paletei la unghiul de instalare βs.
Relaţiile prin care se realizează translaţia sistemului de axe în axa fusului de rotire a
paletei sunt:
 x' = x − x fus
 (9.78)
 y ' = y − y fus
Relaţiile prin care se realizează rotirea profilului în sens trigonometric, în jurul axei
fusului paletei la unghiul de instalare βs (pozitiv) sunt:
 X = x' cos(π − β s ) + y ' sin( π − β s )
 (9.79)
Y = − x' sin( π − β s ) + y ' cos(π − β s )
9.7.3. Transpunerea profilelor din planul desfăşurat pe suprafeţele cilindrice ale

secţiunilor de calcul
Rezultatele din această etapă sunt folosite pentru reprezentarea 3D a unei palete,
iar apoi a tuturor paletelor în ansamblul rotoric. Reprezentarea 3D este utilă în faza de
proiectare pentru a vedea cum se asamblează şi se corelează profilele ce materializează
paleta.
Lucrând pe suprafeţe cilindrice, sistemul 3D cel mai potrivit în acest caz este cel
cilindric. Datele iniţiale pentru această transpunere sunt coordonatele (X,Y) ale
profilului transpus la unghiul de instalare βs în planul desfăşurat. Fie (r, θ, z)
coordonatele curente în sistemul cilindric. Coordonata r este automat raza secţiunii de
calcul, Rsec. Unghiul θ în radiani rezultă din condiţia:
X
Rsec ⋅ θ = X  θ= (9.80)
Rsec
Coordonata z se identifică direct cu Y din reprezentarea plană.
z =Y (9.81)
Acest mod de reprezentare facilitează rapid definirea tuturor paletelor din jurul
butucului rotoric, deoarece fiecare punct omolog de la o anumită rază diferă doar prin
unghiul θi, j pentru fiecare paletă. Având numărul de palete, zp, se obţine imediat pasul
unghiular, θp
2π
θp = (9.82)
zp
Unghiul curent θi, j se calculează cu relaţia:
θi, j = θi, j + j ⋅θ p unde j=0,1,...(zp-1) (9.83)
În majoritatea sistemelor CAD reprezentarea 3D Mesh necesită coordonate
carteziene (x, y, z) care rezultă din cele cilindrice conform relaţiilor (9.84):
 x = r ⋅ cos θ

 y = r ⋅ sin θ (9.84)
z = z

În fig. 9.21 şi 9.22 se prezintă imaginile 3D ale rotorului văzut în perspectivă şi
frontal. Acest mod de reprezentare are o mare importanţă în faza de proiectare
deoarece permite vizualizarea oricărui detaliu al suprafeţei paletei din indiferent ce
unghi ar fi privit rotorul.
Fig. 9.21. Imaginea 3D a rotorului cu palete construite din profile NACA (vedere în perspectivă)
Fig. 9.22. Imaginea 3D a rotorului cu palete construite din profile NACA (vedere frontală)
9.7.4. Intersecţia paletei cu plane de nivel
În vederea execuţiei şi a verificării corectitudinii de asamblare a profilelor în

paletă, aceasta se intersectează cu o reţea de plane perpendiculare pe axa de rotaţie şi
echidistante. Metoda clasică se aplică printr-o construcţie grafică direct pe desenul
profilului la unghiul de instalare din planul desfăşurat peste care se suprapune reţeaua
de linii echidistante (urmele planelor din spaţiu). Se identifică punctele de intersecţie
ale acestor linii cu intradosul şi extradosul profilului. Distanţele obţinute faţă de axa de
rotaţie se transpun prin înfăşurare pe cercurile corespunzătoare ale secţiunilor de calcul
într-un plan orizontal. Numărul de puncte găsite în acest mod este cel mult egal cu
numărul secţiunilor de calcul, ceea ce este foarte puţin pentru o definire bună a
curbelor de nivel. De aceea se aplică intersecţia în 3D a segmentelor de dreaptă ce
unesc punctele omologe de pe frontiera profilelor adiacente.
Prin noua metodă, utilizând tehnicile CAD se valorifică faptul că fiecare profil
de pe suprafaţa de curent este definit (îi sunt cunoscute coordonatele x, y, z) în N
puncte (100 ≤ N ≤ 200) la intrados şi N puncte la extrados. Unind punctele omologe
(cu acelaşi număr de ordine) a două câte două profile de pe două câte două suprafeţe de
curent consecutive se obţin drepte (segmente de dreaptă) ale căror ecuaţii analitice se
pot scrie în 3D pentru cazul dreptei ce trece prin două puncte date de coordonate
( xi , j , yi , j , z i , j ) respectiv ( xi , j +1 , yi , j +1 , z i , j +1 ) . Indicele „i” controlează numărul de
ordine al punctului pe frontiera profilului de pe suprafaţa de curent, iar indicele „j”
controlează numărul de ordine al suprafeţei de curent (secţiunii de calcul). Matematic
aceste ecuaţii au forma [7]:
 x − xi , j z − zi, j
 =
 xi , j +1 − xi , j z i , j +1 − z i , j
 (9.85)
 y − yi , j = z − z i , j
 yi , j +1 − yi , j z i , j +1 − z i , j

Planul de nivel cu numărul de ordine „k” are în 3D ecuaţia:
z = zk (9.86)
Asociind această ecuaţie cu cele două ecuaţii din (9.85) va rezulta un sistem de trei
ecuaţii liniare cu trei necunoscute:
 x − xi , j z − zi , j
 =
 xi , j +1 − xi , j zi , j +1 − z i , j
 y − yi , j z − zi , j
 = (9.87)
 yi , j +1 − yi , j zi , j +1 − z i , j
z = z
 k

Rezolvarea acestui sistem este imediată. Notând cu „n” numărul de ordine al

segmentelor întâlnite de planul de secţionare în sensul de la bordul de atac la bordul de
fugă rezultă:
 z k − zi , j
 xn, k = xi , j + (xi , j +1 − xi , j ) z
 i , j +1 − zi , j
 z − zi , j
 yn , k = yi , j + ( yi , j +1 − yi , j ) (9.88)
 zi , j +1 − zi , j
z = z
 n, k k

Utilizând această metodă numărul de puncte obţinute creşte foarte mult putând
să ajungă pe anumite zone până la N puncte. Având mai multe puncte, curbele de
intersecţie ale paletei cu plane de nivel vor fi mult mai exact definite.
a) profilul de la butuc
b) profilul de la periferie
Fig. 9.23. Profilele de la butuc şi periferie în planul desfăşurat şi reţeaua de plane de nivel
Planul de referinţă se ia planul care trece prin axa de rotaţie a paletei, acesta
fiind planul numerotat cu „0”, fig. 9.23. Următoarele se numerotează în sus în ordine
crescătoare până la ultimul care mai intersectează o porţiune din paletă, iar apoi în jos
până la bordul de fugă al paletei. În fig. 9.24 se prezintă aceste intersecţii ale paletei cu
planele de nivel, separat pentru intrados şi extrados.
a) curbele de pe intrados
b) curbele de pe extrados
Fig. 9.24. Curbele de intersecţie ale paletei cu plane de nivel pentru intrados şi extrados
Fig. 9.25. Schema clasică de identificare a punctelor ce definesc curbele de nivel
9.7.5. Intersecţia paletei cu plane radiale
Această modalitate de control pune în evidenţă variaţia grosimii paletei cu raza

şi eventuale inadvertenţe care nu s-au observat la intersecţia cu plane de nivel. În acest
caz este suficientă intersecţia profilelor înfăşurate pe suprafeţele cilindrice ale
secţiunilor de calcul.
Fie ϕk unghiul planului radial curent, fig. 9.26. El se va afla între două puncte
consecutive de pe intradosul sau extradosul unui profil situat la raza rj. Coordonatele
punctului M de intersecţie cu planul radial în planul orizontal, xOy rezultă imediat
cunoscând raza punctului şi unghiul polar ϕ,
Fig. 9.26. Schema de identificare a punctelor de intersecţie ale profilului cu plane radiale
 xM = rj ⋅ cos ϕk
 (9.89)
 yM = rj ⋅ sin ϕk
Pentru aflarea zM se aplică asemănarea triunghiurilor din vecinătatea punctului
M, înfăşurate pe suprafaţa cilindrică. Ca urmare se pot scrie rapoartele de asemănare:
z M − zi+1 rj (ϕk − ϕi+1 )
= (9.90)
zi − zi+1 rj (ϕi − ϕi+1 )
De unde se explicitează zM
ϕk − ϕi+1
z M = zi+1 + ( zi − zi+1 ) (9.91)
ϕi − ϕi+1
În fig. 9.27 şi 9.28 se prezintă reţeaua de plane radiale şi intersecţiile paletei cu
aceste planele radiale. Secţiunile obţinute (haşurate) sunt reprezentate în mod decalat
pe verticală pentru a nu se suprapune.
Fig. 9.27. Reţeaua de plane radiale şi conturul paletei în proiecţie
Fig. 9.28. Curbele de intersecţie ale paletei cu plane radiale

9.7.6. Şabloanele de verificare ale paletelor
Şabloanele se construiesc iniţial în planul desfăşurat al secţiunii de calcul,

urmând ca după decupare din foaia de tablă să fie roluite la raza secţiunii
corespunzătoare. Coordonatele se determină şi se reprezintă distinct pentru intradosul
şi extradosul fiecărui profil, astfel că abscisa intradosului apare cu sens invers faţă de
extrados. Datele sursă pentru aceste calcule sunt ale profilului transpus la unghiul βs,
fig. 9.29.a. Practic are loc o simplă translaţie a profilului. Relaţiile de transpunere
pentru extrados sunt:
 X sab ex = X ex − xbf sc
 (9.92)
Ysab ex = Yex − yba sc + Ybaza
iar cele pentru intrados sunt:
 X sab in = X in − xbf sc
 (9.93)
Ysab in = Yin − ybf sc + Ybaza
În cazul de faţă ybază=0, urmând ca la proiectul de execuţie să se impună din

punct de vedere tehnologic, cât să fie cota adiţională ybază. Practic pe aceeaşi foaie de
tablă se trasează cele două sisteme de referinţă complementare, (fig. 9.29. b)), pentru
intrados şi extrados în raport cu care se reprezintă profilul la fiecare secţiune de calcul.
După trasare profilul se decupează, iar cele două „negative” se separă asamblându-se
în dispozitive separate.
a) reprezentarea în raport cu axa fusului b) reprezentarea în sistemele şablonului

Fig. 9.29. Transpunerea profilelor în sistemele de referinţă ale şabloanelor
În sistemul de coordonate al extradosului se precizează coordonatele axei fusului

paletei în raport cu care se va roti paleta. Acestea se determină pornind de la
reprezentarea de bază, fig. 9.29.b, cu relaţiile (9.94):
 x0 fus ≅ 0,45 ⋅ l
 (9.94)
 y0 fus = ysc ( x0 ) ⋅ l ± Δy
unde Δy rezultă din studiul de aliniere al profilelor în ansamblul paletei, după care în
sistemul de coordonate al extradosului (fig. 9.29.b) se folosesc relaţiile:
 X sfus = (l − x0 fus )cos(β s ) − y0 fus sin(βs )
 (9.95)
Ysfus = x0 fus ⋅ sin(βs ) − y0 fus cos(βs )
În fig. 9.30 şi fig. 9.31 se prezintă spre exemplificare desenul şabloanelor pentru
conturul profilului din secţiunea de la butuc, respectiv de la periferie.
Fig. 9.30. Profilul de la butuc reprezentat în sistemul şabloanelor
Fig. 9.31. Profilul de la periferie reprezentat în sistemul şabloanelor

Fig. 9.32. Exemplu de pompă axială complet echipată [115]
Astfel se realizează un proiect tehnic integral computerizat, fără a mai apela la

metodele clasice, utilizând hârtia milimetrică sau construcţii grafice pe planşetă.
Avantajele acestui mod de procesare a datelor într-un proiect tehnic sunt următoarele:
- creşterea preciziei de calcul
- creşterea vitezei de lucru dacă programele sunt puse la punct
- verificare imediată a formei geometrice a paletei dând indicii asupra unor mici
corecţii în calculul hidrodinamic pentru lungimea şi grosimea profilelor
- realizarea de fişiere cu geometria 3D a întregului rotor pentru modelarea
ulterioară a curgerii în TASK FLOW, FLUENT sau alte softuri specializate în
acest sens.
- o mare parte din reprezentările grafice şi tabele pot intra direct în proiectul de
execuţie al paletei.
- datele fiind în format electronic se transpun imediat la scară pentru realizare
modelului la scară redusă.
BIBLIOGRAFIA
1. Ancuşa V., Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Vol. I şi II, Lito U.P.T.,
Timişoara, 1980.
2. Ancuşa V., Soluţionarea problemei mişcării axial-simetrice a unui fluid nevâscos
şi incompresibil în interiorul unor domenii limitate de contururi aparţinând
aceleiaşi familii. Buletinul ştiinţific şi tehnic al I.P.T.,Seria mecanică, Tom 24(38),
Fasc. 2-1979.
3. Ancuşa, V., R., Anton, I., - Theoretical and studies on the cavitation inception on
the single arranged in a straight cascade hydrofoil, Zagademienia Maszyn
Prezephy, Wowych, 1993.
4. Anton I, Cavitaţia, Vol. I şi II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1984, 1985.
5. Anton I., Câmpian V., Carte I., Hidrodinamica turbinelor bulb şi a turbinelor
pompe bulb, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
6. Anton I., Carte I., The Modern Numerical Methods in the Fluid Mechanics, Peak
Computation Techniques in the Perspective of Turbomachines Improvement,
Memoriile secţiilor ştiinţifice, Seria IV, Tom. XII, Nr. 1/1989, Editura Academiei
României.
7. Anton I., Popa O., The Determination of Sensitivity to Cavitation of a Cascade of
Hydrofoils of Arbitrary Shape, Problems of Fluid-Flow Machines, Warszawa, 1968.
8. Anton I., Turbine hidraulice, Editura Facla, Timişoara, 1979.
9. Anton L. E., Îmbunătăţirea caracteristicilor cavitaţionale la pompele cu impulsor,
Teză de doctorat, Timişoara, 1994.
10. Anton, I., - Sarcina maximă de aspiraţie la pompe. Curbe caracteristice de
cavitaţie, Studii şi cercetări ştiinţifice, Baza Academiei, Tom IV, nr.1-2,Timişoara,
1954.
11. Anton, I., De Sabata, I., Vekaş, L., Potencz, I., Suciu, E., - Magnetic fluid seals.
Some design problems and application, Proc.Fourth.Int.Conf. on Magnetic Fluids,
Tokyo, Sendai, 1986.
12. Anton, L., E., - Experimental equipment for determination of the pressures
distribution on the blades an axial rotor, Bul. şt. şi tehnic al UTT, Tom 38 (52),
Fascicola 1-2, Timişoara, 1993.
13. Anton, L., E., Baya A., Miloş T., Resiga R., Mecanica Fluidelor Experimentală,
Editura „Orizonturi Universitare”, Timişoara, 2002, ISBN-973-8391-72-5.
14. Anton, L., E., Baya A., Resiga R., Miloş T., s.a., Mecanica Fluidelor, Maşini
Hidraulice şi Acţionări, Aplicaţii de calcul, Editura „Orizonturi Universitare”,
Timişoara, 2004, ISBN-973-638-076-9.
15. Anton, L., E., Baya A., Miloş T., Stuparu A., Hidrodinamică experimentală,
Editura „Orizonturi Universitare”, Timişoara, 2004, ISBN-978-973-638-330-4.
16. Anton, L., E., Miloş T., Pompe centrifuge cu impulsor, Editura „Orizonturi
Universitare”, Timişoara, 1998, ISBN-973-9400-08-6.
262 Bibliografia
17. Anton, V., Popoviciu, M., Fitero, I., - Hidraulică şi maşini hidraulice, Ed. didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1973.
18. Bărglăzan M., Miloş T., Speed and Pressure Field in a Pump equipped with an
Inducer realised through Finite Difference Method, Buletinul ªtiinţific al
Universităţii “Politehnica” din Timişoara, Tom. 41(55), Mec.1996, pag. 88-95.
19. Bărglăzan M., Miloş T., Cavitation Curves, NPSHi , of the Inducer Obtained from
the Study of the Flow by the Finite Element Method (FEM), Buletinul ªtiinţific al
Universităţii “Politehnica” din Timişoara, Tom. 42(56), Mec.1997 pag. 55-60.
20. Bărbosu D., Tcacenco V.V., Ventilatoare, Construcţie, Utilizare, Exploatare,
Întreţinere, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
21. Brătianu C. Metode cu elemente finite în dinamica fluidelor, Editura Academiei,
Bucureşti, 1983.
22. Carte I., Simularea mişcării meridionale axial-simetrice prin rotorii turbinelor
Francis utilizând Metoda Elementului Finit, Partea I-a şi a II-a, Conferinţa de
Maşini hidraulice şi hidrodinamică, Timişoara, 18-19 oct. 1985.
23. Carte I., Simularea mişcării plane potenţiale în jurul obstacolelor izolate utilizând
Metoda Elementului Finit, Partea I-a şi a II-a, Conferinţa de Maşini hidraulice şi
hidrodinamică, Timişoara, 18-19 oct. 1985.
24. Carte I., Simularea mişcării plane potenţiale în jurul reţelelor de profile axiale
utilizând Metoda Elementului Finit, Partea I-a, a II-a şi a III-a, Conferinţa de Maşini
hidraulice şi hidrodinamică, Timişoara, 18-19 oct. 1985.
25. Carte, I., N., Anton, L., E., - The Numerical Simulation of the Hydrodynamic Field
from the Pumps Impellers Zone by means of the Finite Element Method, Renue.
Roum. Sci.Tech. Mec. Appl., Tom 37, No. 5, Ed. Academiei, Bucureşti, 1992.
26. Chung, I., J., - Finite element analysis in fluid dynamics, Mc. Gray Hill, New York,
1978.
27. Constantinescu I., Golumbovici D., Militaru C. Prelucrarea datelor experimentale
cu calculatoare numerice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
28. Cristea V.,Athanasiu I, Kalisz E., Negreanu L., Borland Pascal 7.0 pentru
Windows, Editura Teora, Bucureşti, 1995.
29. Dobândă V., Catalog de profile aerohidrodinamice al Laboratorului de Maşini
Hidraulice, Vol. I şi II, Lito UPT, 1986.
30. Dobândă, E., Miloş, I., - Pompe, ventilatoare, compresoare, Îndrumător de lucrări
de laborator, Lit. U.T. Timişoara, 1991.
31. Dorn W.S., McCracken D.D., Metode numerice cu programe în FORTRAN IV,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1976.
32. Dragomir D., Proiectare asistată de calculator pentru ingineria mecanică, Editura
Teora, Bucureşti, 1996.
33. Dumitrescu H., Georgescu A., Dumitrache Al., Ceangă V., Popovici J.S., Ghiţă
Gh., Nicolescu B., Calculul elicei, Editura Academiei Române, Bucureşti 1990.
34. Fletcher C. A. J., Computational Techniques for Fluid Dynamics, Springer-Verlag,
1990.
Bibliografia 263
35. Floriančič, D., - Pumps in freed, water circuits of termal and nuclear power
stations, Proc. of the Conf. on fluid flow machinery, Turboinstitut, Lyublyana,
1984.
36. Furst, R., Desclaux, I., - A Simple Procedure for Prediction of NPSH Required by
inducers, The Third Joint ASCE / ASME, Mechanics Conference University of
California, San Diego La Jolla, California, 1989.
37. Gârbea D., Analiză cu elemente finite, Editura tehnică, Bucureşti, 1990.
38. Gheorghiu Gh. Th., Algebră lineară, geometrie analitică şi diferenţială şi
programare, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
39. Godunov S.K., Reabenki V.S., Scheme de calcul cu diferenţe finite, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1977.
40. Gyulai F, Pompe, ventilatoare, compresoare, Vol I şi II, Lito. Univ. “Politehnica”
Timişoara, 1988.
41. Gyulai F., Anton V., Fitero I., Carte I., Proiectarea pompelor PCN, Contract
19204/1974, Protocol UPRUC-SA Făgăraş.
42. Hâncu, S., - Modelarea hidraulică în curenţi de aer sub presiune, Ed.Acad.RSR,
Bucureşti, 1967.
43. Herpe, M., A., - Design setting-up and operating of cryogenic process pumps,
Process Pumps An. I Mech. E. Book, London, 1971.
44. Hirsch Ch., Quelques aspectes des performances d’une grille d’aubes flexibles, NT
26, Université Libre de Bruxelles.
45. Huebner K.H., The finite element method for engineers, John Wiley, New York,
London, Sidney, Toronto, 1975.
46. Idelcik, I., E., - Îndrumător pentru calculul rezistenţelor hidraulice, Ed. Tehn.,
Bucureşti, 1984.
47. Ionel, I., - Pumps and Pumping, Elsevier Amsterdam, Oxford, New York, Tokyo,
1986.
48. Ionescu, Gh., D., Isbăşoiu, E., Ioniţă, I., - Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice,
Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1980.
49. Iorga V., Jora B., Nicolescu C., Lopătan I., Fătu I., Programare numerică, Editura
Teora, Bucureşti, 1996.
50. Jones, P., I., A., - High head high speed centrifugal process pumps, Proces Pumps
An I. Mech. E. Book, London, 1971.
51. Karassik I.J., Carter R., Centrifugal pumps, F.W. Dodge Corp., New York, 1960.
52. Kecs W. Complemente de matematici cu aplicaţii în tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1982.
53. Kopchenova N.V.,Maron I.A., Computational Mathematics, Mir Publishers,
Moscow, 1990.
54. Kovacs S., Turbo Pascal 6.0, Ghid de utilizare, Editura Microinformatica, Cluj-
Napoca, 1993.
55. Kovats A., Desmur G. Pompes, ventilateurs, compresseurs centrifuges et axiaux;
Editura Dunod, Paris, 1962.
264 Bibliografia
56. Leonte A., Vraciu G., Elemente de calcul matriceal cu aplicaţii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1975.
57. Lobanoff V.S., Ross R.R., Centrifugal Pumps: Design & Application, Second
Edition, Publishing House Butterworth- Heinernann, Woburn, MA – USA, ISBN 0-
87201-200-X, 1992.
58. Micula Gh. ,Funcţii spline şi aplicaţii, Editura Tehnică ,Bucureşti ,1978.
59. Miloş T., Îmbunătăţirea performanţelor cavitaţionale ale pompelor centrifuge
utilizând rotorul impulsor, Teză de doctorat, Timişoara, 1998.
60. Miloş T., Anton L.E., Prediction of the Cavitation Curves, NPSHi, for an Axial
Flow Inducer, Prima Conferinţă a Hidroenergeticienilor din România, 26-27 mai
2000, pag. 423-432, Bucureşti, România, ISSN 1454 – 2358, Editura Universitatea
POLITEHNICA Bucureşti
61. Miloş T., Energetical Characteristics of an Improuved Hydrofoil Cascade for
Inducer, Fifth International Conference on Hydraulic Machinery and
Hydrodynamics, October 2000, Timisoara, Romania, pag. 301-308, ISSN 1224-
6077, Editura Politehnica Timişoara.
62. Miloş T., Cavitation Characteristics of an Improuved Hydrofoil Cascade for
Inducer, Fifth International Conference on Hydraulic Machinery and
Hydrodynamics, October 2000, Timisoara, Romania, pag. 301-308, ISSN 1224-
6077, Editura Politehnica Timişoara
63. Miloş T., Computer Aided Design Optimization of the Centrifugal Pump Impeller,
Proceedings of the workshop on numerical simulation for fluid mechanics and
magnetic liquids, may, 2001, pag. 69-78, Timişoara, România, ISBN 973-8247-45-
4, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara.
64. Miloş T., Optimizarea paletajului rotoric al pompelor centrifuge prin interpolarea
analitică a unghiului β, Lucrările celui de-al 3-lea Simpozion, Metode Moderne în
Ingineria Echipamentelor Hidro”, pag. 248-253, 2001, Timişoara, România, ISBN
973-8109-70-1, Editura Politehnica Timişoara.
65. Miloş T., The Optimization of Runner Vanes of Centrifugal Pumps by Analytical
Interpolation of the β Angle, Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tomul
XLVII(LI), 2001, pag. 245-250, Iaşi, România, ISSN 1582-6392, Editura Univ.
Tehnice IAŞI.
66. Miloş T., The Obtaining of the Optimized Domain in Analytical Representation
for Centrifugal Pump Runners, Buletinul Ştiinţific al Universităţii ”Politehnica”
din Timişoara, Seria Mecanica, Transactions on Mechanics, Tom 46(60),
Fascicola 2, 2001, pag. 15-20, Timişoara, România, ISSN 1224-6077, Editura
Politehnica Timişoara.
67. Miloş T., Analytical Optimization of the Centrifugal Pump Runners Domain for
Flow Simulation by the Finite Element Method, The 9th Symposium of Mathematics
and its Applications, “Politehnica” University of Timişoara, 1-4 nov. 2001, pag.
301-308. Timişoara, România, ISSN 1224-6069, Editura Politehnica Timişoara.
68. Miloş T., Computer Aided Optimization of Vanes Shape for Centrifugal Pump
Impellers, Buletinul Ştiinţific al Universităţii ”Politehnica” din Timişoara, Seria
Bibliografia 265
Mecanica, Transactions on Mechanics, Tom 47(61) Fascicola 1, 2002, pag. 37 – 44,

Timişoara, România, ISSN 1224-6077, Editura Politehnica Timişoara
69. Miloş T., Optimizarea computerizată a paletajului mixt la rotoarele de pompă
centrifugă având nq =10..40, A Doua Conferinţă a Hidroenergeticienilor din
România, Bucureşti, 24-25 mai 2002, pag. 521- 528, Bucureşti, România, ISSN
1454 – 2358, Editura Universitatea POLITEHNICA Bucureşti.
70. Miloş T., M. Bărglazan, Energetic and economic savings through refurbishment of
a pumping station operation, CIEM – 2003, Bucureşti, pag. 253-258, Bucureşti,
România, ISSN 1454 – 2358, Editura Universitatea POLITEHNICA Bucureşti.
71. Miloş T., M. Bărglazan, Probleme economice şi ecologice ale pompării apelor
uzate la Staţia de epurare – Timişoara, CNDD – 2003, Bucureşti, pag.123-128,
Bucureşti, România, ISSN 1454 – 2358, Editura Universitatea POLITEHNICA
Bucureşti.
72. Miloş T., A. Baya, L.E. Anton, A. Stuparu, Experimental Investigation and
Optimisation of a Pumping Station Operating Point Using the Variable Speed
Approach, Proceedings of the International Conference on CSHS03-Belgrade,
2003, pag. 254-260, Belgrad, Rep. Serbia.
73. Miloş T., M. Bărglazan, CAD Technique Used to Optimize the Francis Runner
Design, The 6th International Conference on Hydraulic Machinery and
Hydrodynamics Timisoara, Romania, October 21 - 22, 2004, pag 125 – 130,
TimişoaraRomânia, ISSN 1224-6077, Editura Politehnica Timişoara.
74. Miloş T., R. Resiga,A. Baya, L.E. Anton, A. Stuparu, S. Muntean, The
Implementation of CAD and CFD Techniques in the Design of a Centrifugal
Ventilator with Restraints of Form and Size, The 6th International Conference on
Hydraulic Machinery and Hydrodynamics Timisoara, Romania, October 21 - 22,
2004, pag 223 – 228, Timişoara, România. ISSN 1224-6077, Editura Politehnica
Timişoara.
75. Miloş T., M. Bărglazan, A.Manea, C. Velescu, CAD Technique Using in the
Graphical Construction of a Kaplan Blade Turbine, Conferinţa HERVEX – 2005,
Noiembrie 2005 Pag. 534-545, Râmnicu-Vâlcea, România, ISSN 1454-8003,
Editată de Institutul de cercetări pentru Hidraulică şi Pneumatică, FLUIDAS-
România, Bucureşti,
76. Miloş T., S. Muntean, A. Stuparu, L.E. Anton, Automated Procedure for Design
and 3D Numerical Analysis of Centrifugal Pump Impellers, In Proceedings of the
2nd German – Romanian Workshop on Vortex Dynamics, Stuttgart 10-14 May
2006. pp. 1-10. (on CD-ROM) Stuttgart, Germany, Local edition.
77. Miloş T., A. Baya, S. Muntean, A. Stuparu, R. Resiga, Automated Procedure for
Design and 3D Numerical Analysis of the Flow through Impellers, 2nd Workshop on
Vortex Dominated Flows Bucharest, Romania June 30 – July 1, 2006 Scientific
Bulletin of the Politehnica University of Timisoara Transactions on Mechanics
Special issue, 2006, pag.23-30, Bucureşti, România, ISSN 1224-6077, Editura
Politehnica Timişoara
266 Bibliografia
78. Miloş T., The Optimization of Kaplan Turbine Blade Surface Using CAD
Programs and Analytical Methods, Conferinţa COFRET’06, 15-17-June, 2006,
Scientific Bulletin of the „POLITEHNICA” University of TIMISOARA
Transactions on MECHANICS Tom 51 (65), Fascicola 2, 2006, Pag. 125-130,
Timişoara, România, ISSN 1224-6077, Editura Politehnica Timişoara,
79. Miloş T., M. Bărglazan, The intersection of the Kaplan turbine blade with
horizontal cutting planes and radial planes using CAD programs and analytical
methods, A patra conferinţă a hidroenergeticienilor din românia, Dorin Pavel 26-27
mai 2006, pag. 273-281, Bucureşti, România, ISBN: 973-718-486-6 ISBN: 978-
718-486-3, Editura Universitatea POLITEHNICA Bucureşti.
80. Miloş T., Resiga R.,Baya A., Muntean S., Bernad S., Development of Francis
Turbine Model with Swirling Flow Control, In Proceedings of the 3nd Romanian-
German Workshop on Turbomachinery Hydrodynamics, Timisoara Academic
Days, 10th Edition, 10-12 May 2007, Editura „Orizonturi Universitare” Timisoara,
ISBN 978-973-638-329-8. pp. 63-72.
81. Miloş T., Method to Smooth the 3D Surface of the Blades of Francis Turbine
Runner, International Review of Mechanical Engineering (IREME), 2007, PRAISE
WORTHY PRIZE S.r.l. Publishing House.
82. Miloş T., The Adjustment of the Optimum Operating Point of a Pump Depending
On the Requirements of the Water Supply, The 19th International DAAAM
Symposium "Intelligent Manufacturing & Automation: Focus on Next Generation
of Intelligent Systems and Solutions", 22-25th October 2008, Trnava, Slovakia, pp.
869-870.
83. Odăgescu I., Toma M., Metode numerice şi subrutine, Editura tehnică, Bucureşti,
1980.
84. Pascariu I., Elemente finite, concepte-aplicaţii, Editura militară, Bucureşti 1985.
85. Petrila T., Gheorghiu C.I., Metode element finit şi aplicaţii, Editura Academiei,
Bucureşti, 1987.
86. Pfleiderer K., Kreiselpumpen für Flüssigkeiten und Gase, Springer Verlag, Berlin
1961.
87. Pfleiderer, C., Peterman, H., - Strömungsmaschinen, Springer Verlag, Berlin,
Heidelberg, New York, London, Paris, Tokyo, 1986.
88. Popa O., Mecanica fluidelor şi măsuri hidraulice, Vol. I şi II, Lito. U.P.T.,
Timişoara, 1979.
89. Popa O., Mişcări potenţiale şi teoria hidrodinamicii reţelelor de profile, Lito U.P.T.
Timişoara, 1980.
90. Popa O., Sensibilitatea la cavitaţie a profilelor hidrodinamice sau dispuse în reţea,
Memoriile secţiilor ştiinţifice, Seria IV, Tom. III, Nr. 2/1980, Editura Academiei
Române.
91. Radha Krishna H.C. (Editor), Hydraulic Design of Hydraulic Machinery, Avebury
Publishing House, 1997.
92. Resiga R., Metode numerice, Lucrări practice, Lito. U.P.T., Timişoara, 1994.
Bibliografia 267
93. Rohatgi U.S., Sizing of an Aircraft Fuel Pump, Journal of Fluids Engineering, Vol.
117, June, 1995.
94. Roşca I. Gh., Apostol C., Ghilic-Micu B., Roşca V., Prelucrarea fişierelor în
Pascal, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.
95. Salvadori M.G.,Baron M.L., Metode numerice în tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977.
96. Sanks R.L., Pumping Station Design, Second Edition, Publishing house „
Butterworth-Heinemann”, Woburn, MA – USA, ISBN 1-7506-9483-I, 1998.
97. Serbatenko, I., V., - Calculul pompelor centrifuge elicoidale în regim de cavitaţie,
Energomaşinostroenie nr. 10, 1983.
98. Stăncescu C., AutoLISP, Manual de programare, Ed. FAST 2000, Bucureşti, 1996.
99. Stepanoff A.J., Cenrifugal and axial flow pumps, Jhon Wiley Inc. New York 1957
100.Stematiu D. Calculul structurilor hidrotehnice prin Metoda Elementelor Finite,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
101.Stripling, L., B., - Cavitation in turbopumps, Part 2, Trans. ASME, Journal of
Basic Eng., 1962.
102.Stripling, L., B., Acosta, A., I., - Cavitation in turbopumps, Part 1, Trans.ASME,
Journal of Basic Eng., 1962.
103.Şabac I. Gh., Cocârlan P., Stănăşilă O., Topală A., Matematici speciale, Vol II,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984.
104.Ştefan C., Fitero I., Ventilatorul transversal în tehnica agricolă, Editura
Politehnica, Timişoara, 1998, ISBN 973-9389-14-7.
105.Troskolanski, T., A., - Les turbopompes, Ed. Eyrolles, Paris, 1977.
106.Udrişte C., Iftode V., Postolache M., Metode numerice de calcul, Agoritmi şi
programe TurboPascal, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.
107.Vîţă I., Bratu V., Pompe de beton, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
108.Wislicenus G.F., Fluid Mechanics of Turbomachinery, Vol. I şi II, Dover
Publications, INC., New York, 1964.
109.Worster, D., M., Worster, C., - The calculation of three dimensional flows in
impellers and its use in improving the cavitation performance of centrifugal pumps,
Mech. E., 1983.
110.Zidaru Gh., Mişcări potenţiale şi hidrodinamica reţelelor de profile, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
111.***, Hello CAD Fans, Revista de proiectare asistată de calculator, Nr. 22-40.
112.***, Catalog de pompe de la firma Grundfos - Danemarca.
113.***, Catalog de pompe de la firma KSB - R.F. Germania.
114.***, Catalog de pompe de la firma WILO - R.F. Germania.
115.***, Catalog de pompe de la firma CROATIA PUMPE NOVA – Croaţia.
116.***, Catalog de pompe de la firma GOULDS – S.U.A.
117.***, Catalog de etanşări de la firma ROSEAL-Odorheiul-Secuiesc-România.
118.***, Catalog de pompe de la firma VOGEL – Austria.
119.***, Catalog al pompelor pentru industria chimică, tip PCN, UPRUC - Făgăraş.
120.***, Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.

Teodor MILOS Pompe Si Ventilatoare Centrifuge Si Axiale PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teodor MILOS Pompe Si Ventilatoare Centrifuge Si Axiale PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pompele şi ventilatoarele sunt utilizate în prezent în multe din domeniile vieţii

Timişoara, ianuarie 2009 Autorul

8.1.Categorii de forţe care solicită ansamblul rotitor………………………. 200

Vehicularea fluidelor a avut şi are un rol deosebit în istoria civilizaţiei umane.

mate în totalitate prin formule matematice. De aceea, se fac ipoteze

B. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII POMPELOR CENTRIFUGE

C. CERINŢELE ACTUALE ÎN DOMENIUL POMPELOR

Activitatea inginerească în acest domeniu se referă la probleme concrete de

- creşterea fiabilităţii în exploatare

POMPE ŞI VENTILATOARE. NOŢIUNI DE BAZĂ

1.1. Locul pompelor şi ventilatoarelor în categoria maşinilor hidraulice

formele de energie este de natură hidraulică. Transformatoarele hidraulice în care dubla

1.2. Parametrii principali ai unui generator hidraulic încadrat într-un sistem de

Fig. 1.1. Schema bloc a unui sistem de pompare [40].

Pentru a estima energiile respectiv puterile din conexiunea B trebuie să se ia în

A doua posibilitate este prin integrare pe secţiune a parametrului în cauză ca

I. Înălţimea de pompare, H, rezultă din raportul puterii utile, Pu la debitul

1.3. Particularizări ale puterilor specifice şi domeniile lor de aplicabilitate

a) Înălţimea de pompare, H, se utilizează preponderent la pompele pentru lichide.

b) Presiunea de pompare, Δp, În cazul suflantelor, compresoarelor şi pompelor de vid

1.4. Curbe caracteristice energetice ale sistemelor de pompare. Stabilitatea în

comuni. Curbele caracteristice legate de aceşti parametri diferă de la o componentă la

Fig. 1.3, Curbe caracteristice în conexiunea A

În conexiunea A se ia spre exemplificare cuplul activ dat de un motor electric la

Fig. 1.4. Curbe caracteristice în conexiunea B

Intersecţia celor două caracteristici, în punctul A, determină un punct de lucru

Fig. 1.5. Stabilitatea în funcţionare a unei instalaţii de pompare

1.5. Disipaţii, randamente, bilanţ energetic în sistemele de pompare

Fig. 1.6. Disipaţii energetice volumice în generatoarele hidraulice (pneumatice)

Fig. 1.7. Schema de principiu a bilanţului energetic.

Făcând bilanţul puterilor enumerate se poate scrie că:

Într-o reprezentare schematică sugestivă fluxul puterii în generatoarele

Fig. 1.8. Ponderea puterilor utilă şi disipative.

Se observă de asemenea că toate randamentele parţiale sunt subunitare, iar

1.6. Calculul caracteristicii energetice exterioare

În acest scop se consideră un sistem de pompare format din pompa centrifugă,

Notând cu H energiile specifice totale relaţiile (1.38), (1.40) şi (1.42) devin:

Fig. 1.9. Schema unei instalaţii în circuit deschis

Înlocuind grupuri de termeni din (1.38), (1.40) şi (1.48) în (1.46) rezultă:

Fig. 1.10. Caracteristica unei instalaţii în circuit deschis pentru

Cu aceste notaţii relaţia înălţimii de pompare a instalaţiei devine:

Ca structură matematică relaţia (1.53) reprezintă un arc de parabolă cu

Fig. 1.11. Caracteristica unei instalaţii în circuit închis pentru

Dacă reţeaua hidraulică este ramificată, atunci însumarea disipaţiilor pe

Fig. 1.12. Caracteristica unei instalaţii în circuit deschis

FENOMENUL DE CAVITAŢIE LA POMPE

Fenomenul de cavitaţie apare în curgerea lichidelor prin circuitul hidraulic al

2.1. Transformări de fază în lichide

Pentru exemplificare asupra fenomenului de cavitaţie se va analiza cel mai

Prezenţa mai multor componente în mediul lichid (gaze, impurităţi solide)

2.2. Evoluţia şi regresul cavităţilor în curgerea unui lichid. Zone cavitaţionale.

În maşinile hidraulice şi în instalaţiile hidraulice prin care se vehiculează lichide

Fig. 2.2. Creşterea şi descreşterea cavităţilor într-un tub Venturi.

O condiţie necesară pentru a apare cavităţile este existenţa germenilor în lichid.

2.3. Modele matematice ale bulei de cavitaţie.

Fig. 2.3. Evoluţia bulei de cavitaţie sub acţiunea presiunii exterioare

Cavitatea fiind considerată sferică în orice secţiune plană diametrală, forţele

Explicitând diferenţa p-pv, relaţia (2.1) devine:

Înlocuind în (2.2) rezultă:

În această relaţie, p – pv este diferenţa între presiunea exterioară bulei de

Se observă că pcr este inferioară presiunii vaporilor saturanţi. Dacă luăm în

Dacă lichidul este supus unui tratament „antigermeni” prin presurizare

2.4. Fenomenul de cavitaţie şi capacitatea de aspiraţie a pompelor