1

In luna iulie a anului 1909, Felix Sima, un tânăr de vreo optsprezece-nouăsprezece ani, sosi de la Iaşi la
Bucureşti, pe strada Antim, la unchiul său, Costache Giurgiuveanu. Terminase liceul şi urma să meargă la
facultate şi să locuiască la unchiul care îi era şi tutore. Moş Costacheera singura lui rudă, deşi prin alianţă, şi îi
administra până la majorat averea rămasă de la părinţii decedaţi.

Felix rămase uimit, întâi de casa unchiului, mare şi coşcovită pe dinafară, cu aspect de ruină pe dinăuntru.
Mirarea îi crescu atunci când apăru chiar moş Costache şi îi spuse că acolo nu locuieşte nimeni. Îl recunoscuse
după o fotografie. Aşteptase cu nerăbdare să îi revadă, după foarte multă vreme, pe “unchiul Costache” şi pe
“verişoara Otilia“-care trecea drept fiica lui.

Noroc că apăru şi Otilia, o fată frumoasă şi subţire, cam de vârsta lui, care îl conduse într-o cameră mare. Aici se
aflau, aşezaţi la masă, două femei şi un bărbat. Bărbatul, de vreo 50 de ani, corpolent şi foarte îngrijit,
era Pascalopol, oaspete obişnuit al casei. Femeia mai matură, cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, era tanti
Aglae, sora lui moş Costache, iar cea mai tânără, de vreo 30 de ani, era verişoara Aurica, fiica Aglaiei şi a lui
Simion Tulea. Acesta se afla şi el acolo, aşezat la o măsuţă mai în fundul odăii, unde broda cu lână colorată pe
etamină.

Cei trei jucau table, iar după o vreme trecură la cărţi, împreună cu Moş Costache. Felix o observa pe Otilia, atras
de ea şi nemulţumit de cochetăria ei faţă de Pascalopol. Bărbatul îi dărui fetei cu uşurinţă un inel de aur cu safir
şi perle, la fel de uşor cum îi dădu bani Aglaiei să joace, fiindcă spunea că îi uitase pe ai ei acasă.

Într-un târziu, nemâncat şi obosit, ameţit de fumul de tutun, Felix fu condus la culcare de Otilia, în camera ei,
căci uitaseră să îi pregătească o cameră.

Moş Costache şi servitoarea Marina îl instalară a doua zi pe Felix în odaia lui. În prezenţa tânărului, femeia îi
ceru stăpânului casei bani pentru cumpărături. Acesta îi ceru lui Felix, care, ruşinos, nu îi spuse nimic şi îi
dădu. Otilia descoperi şi îl scuză pe bătrân, spunând că are ciudăţeniile lui.

Stătură de vorbă şi Otilia se dovedi sensibilă, dar dezordonată şi schimbătoare, capricioasă. Sări de la o
conversaţie liniştită, în care îl prezentă pe Pascalopol ca pe un moşier bogat, prieten al lui “papa”, la călcatul
şiToata lumea stie ca esti prost si nu poti face nimic dar pascalopol a salvato pe maria de la incec

. Reveniră seara, cu moş Costache în trăsură şi o mulţime de pachete din care scoaseră felurite bunătăţi şi
organizară o cină bogată, deşi în casă era mâncare din belşug. O invitară şi pe Aglae, care sosi cu Aurica şi cu
Simion cu şalul pe el şi lucrul în mână. La sugestia Auricăi, Aglae îl solicită pe Felix să îl ajute la învăţat pe Titi,
băiatul ei, ameninţat de corigenţă.

Chemat insistent de Aurica, Felix vizită casa Aglaei, învecinată cu casa lui moş Costache. Trebui să admire
numeroase copii în ulei, înrămate pompos, ale unor cărţi postale ilustrate şi ilustraţii din cărţi. Fuseseră făcute de
Simion şi de fiul acestuia.

Titi, cu câţiva ani mai mare decât Felix, era încă elev de liceu, căci fusese repetent de câteva ori. Felix încercă să
îl ajute la învăţat, dar Titi voia doar traducerile la latină, apoi privi şi copie ilustraţiile dintr-o carte şi i-o restitui
lui Felix fără a o citi, iar într-o bună zi, i se făcu rău în timpul pregătirii. Aglae făcu o aluzie care îl jigni pe Felix,
precum că din cauza cititului oamenii se scrântesc. Titi se duse să se legene în prostie, aşezat, spre stânga şi spre
dreapta, aşa cum făcea ori de câte ori era plictisit.
Aurica, la rândul ei, avu o atitudine care îl sperie pe Felix. Deveni insistentă în a-l invita acasă, îi ieşi în cale în
oraş şi îi ceru să o însoţească la plimbare pe Calea Victoriei, apoi îi făcu apropouri la căsătorie. Legat de asta, o
vorbi de rău pe Otilia, aşa cum făcea şi Aglae.

Felix fusese avizat de Otilia atât despre prostia lui Titi cât şi despre insistenţele Auricăi, aşa că încheie vizitele în
casa Aglaiei, declarând cu inima strânsă de emoţie, dar răspicat, că el e prea tânăr pentru însurătoare şi nu va mai
veni la ei, ca să nu o compromită pe Aurica.

-ar fi însurat cu ea, dar Simion, om bolnav, cu idei fixe, nu voia să îi dea partea ei de avere, o casă, ca zestre.
Invoca motivul că nu ar fi fata lui. Olimpia semăna totuşi cu el cum seamănă două picături de apă.

Într-o seară, înţeleşi cu Aglae, Stănică şi Olimpia sosiră la moş Costache pe când se aflau acolo Aglae, Aurica şi
Simion. Era şi Pascalopol, care agrea scenele de familie şi îi plăcea să i se ceară sfatul.

Stănică începu prin a-şi declara sentimentul de iubire pentru Olimpia şi copilul lor. Olimpia îşi ceru drepturile.
Avu loc o discuţie scurtă, dar aprinsă, care îi declanşă lui Simion un atac de furie. Îşi sfâşie lucrul de mână, de
care era nedespărţit, apoi se linişti puţin şi cei doi plecară, după ce Pascalopol îi sfătui pe toţi să se înţeleagă.

Stănică, ce împrumuta bani de pe la toţi, fără să ştie unul de altul, ajunse să facă aluzii că o să-i redea Olimpiei
libertatea. Aglae se îngrozi la gândul că s-ar putea trezi cu Olimpia înapoi acasă, cu copilul în braţe.

Tot Stănică găsi soluţia să îl înmoaie pe Simion, fără să-şi dea seama. Se văită că e bolnav, apoi îl întrebă pe
Simion despre sănătatea lui. În scurt timp îl îmblânzi în aşa fel încât ajunse să îl ducă în oraş să îl trateze cu bere.
Acum bătrânul nu se mai opunea când venea vorba de actele pentru casă.

Otilia şi Felix plecară la moşia lui Pascalopol. Uriașa moşie era acum acoperită de mirişti, pe unde fuseseră
lanuri de grâu. Pe marginea unui pârâu se aflau o pepenărie şi grădinile de legume şi zarzavaturi. Întâlniră în
drum şi o mare cireadă de bivoli.

Casa moşierului era mare şi albă. Interiorul era aranjat cu tot atâta gust ca şi casa din Bucureşti. În răstimpul cât
stătură acolo, Felix avu prilejul să se mâhnească de câteva ori, văzând intimitatea, totuşi decentă, dintre Otilia şi
Pascalopol. Nici Pascalopol nu fu mai fericit, căci nu putea să facă faţă neastâmpărului tineresc al Otiliei. Felix
fu singurul care o întovărăşi când urcă în şură, când intră în heleşteu. Călăriră împreună acelaşi cal, stârnind
uimirea ţăranilor şi indispoziţia lui Pascalopol. Până la urmă, cei doi începură să se îngăduie, convinşi fiecare de
onestitatea celuilalt în atitudinea faţă de Otilia.

Pascalopol fu obligat să facă nişte drumuri la Bucureşti. Aduse de acolo veşti despre familie. Imediat ce primise
actele pentru casa de zestre, Stănică se însurase cu Olimpia. Luaseră casa în posesie, apoi începuseră a pleca
zilnic. Rămas singur, copilaşul de numai două luni căzuse din pat şi murise. Nepăsători, părinţii lăsaseră familia
Tulea să se ocupe de înmormântare. Stănică, însă, împrumutase sume mari de bani pentru un monument funerar,
chiar şi de la Pascalopol. Pascalopol încheie istorisirea adăugând că Stănică e un om primejdios pentru moş
Costache, mai ales în duetcu Aglae.

Felix era acum student la Medicină. Moş Costache şi Otilia erau mândri de el. Restul familiei, din invidie, ori
nega evidenţa că este student, ori recomandau să se apuce mai bine de o meserie sau să-şi ia o slujbă undeva,
fiindcă nu avea viitor ca doctor. Când acceptă ideea că este student, Aglae îi spuse revoltată lui moş Costache să
îl supravegheze.
Aglae nu se opuse însă ca Titi, care nici nu terminase liceul, să se dea drept student la Belle-Arte. Ba se mai şi
mândrea, afirmând că are să-l şi însoare, ca să nu cadă pe mâinile vreunei dezmăţate. Aluzia o ţintea pe Otilia,
dar tocmai aceasta fu cea care trezi bărbatul din Titi. Venea mereu în vizită şi o agasa pe Otilia, până când
îndrăzni să pună mâna pe ea. Fata se revoltă şi îl goni. Veni Aglae, care o jigni grav, iar Otilia îi ceru lui moş
Costache să nu o mai primească în casă.

După cum prevăzuse Pascalopol, Stănică începu să acţioneze, cel mai probabil înţeles cu Aglae, care se ţinea în
umbră. Se duse întâi la Pascalopol şi o ponegri aşa de urât pe Otilia, că aceasta îi întoarse spatele.

Stănică începu apoi să bântuie prin casă pe la moş Costache. Îşi vârâ nasul în lucrurile lui Felix, apoi ale Otiliei.
Cotrobăi şi pe la moş Costache, cerându-i lui Felix să-l spioneze pe unchi-său, mai ales dacă nu are de gând să
facă actele de adopţie pentru Otilia.

Spre Crăciun, Stănică aduse în casă la moş Costache un doctor, Vasiliad, care îi făcu, fără voia bătrânului, un
control medical ciudat. Pascalopol bănui că Aglae şi Stănică vor să-l scoată iresponsabil pe moş Costache. Asta
ar fi însemnat că ar fi obţinut să-l pună sub interdicţie, ar fi luat controlul casei şi averii şi ar fi izgonit-o pe
Otilia.

Felix prinse curaj până la urmă şi își mărturisi sentimentul de iubireOtiliei. Aceasta îi spuse că îl iubeşte şi
ea. Otilia se purtă însă cu aceeaşi camaraderie cu el şi cu aceeaşi familiaritate cu Pascalopol. Felix visa la un
viitor comun. Otilia îi spunea că sunt prea apropiaţi ca vârstă, că el nu e major şi încă nu e stăpân pe banii lui. Îi
arătă că nu se pot bizui pe zgârcitul moş Costache. Îi explică faptul că numai intervenţiile lui Pascalopol le-au
fost de ajutor. Chiar şi banii de facultate ai lui Felix veniseră de la acesta.

Într-o după-amiază, Felix îi ceru Otiliei să nu îl mai primească pe Pascalopol. Otilia îl trimise pe moş Costache
să-i spună moşierului că nu mai poate să îl primească. Timp de câteva zile Felix observă că tuturor, chiar şi lui, le
lipseşte atmosfera pe care o crea blândul şi binevoitorul moşier.

Din întâmplare, Felix şi Pascalopol se întâlniră pe stradă. Moşierul insistă ca Felix să îi facă o vizită chiar atunci.
La el acasă, îi mărturisi lui Felix sentimentele faţă de Otilia şi de el, de prieten şi de părinte, şi mai puţin de
îndrăgostit de fată. Impresionat, Felix îi spuse acasă Otiliei că a greşit şi să-l primească din nou în vizită.

După două zile Pascalopol sosi iar în vizită, stârnind ciuda în casa Aglaei, unde fusese mare satisfacţie când
acesta nu mai apăruse. Aici se întâmplară lucruri mari cu Titi. Împins tot mai tare de dorinţa arzătoare de a
cunoaşte femeia, se lăsă ademenit de un coleg în familia sa. Aici, pe lângă fraţii colegului, ofiţeri amândoi, o
cunoscu şi pe sora lor, Ana.

Ceva mai mare decât el şi cu un comportament destul de libertin, Ana îl aduse în patul ei şi Titi află ceea ce voia
să ştie. La a patra întâlnire, cei doi fură surprinşi de fraţii fetei. Aceştia îşi aşteptau partea lor de avere. Părinţii nu
voiau să le dea nimic până nu măritau fata, cu zestre, aşa că repede îi căsătoriră pe cei doi.

Când află, Aglae voi să îl determine să divorţeze, sub pretextul că a fost înşelat şi silit să o ia pe Ana în casatorie.
Titi nu acceptă, fiindcă el ţinea la Ana. Stănică merse în familie să discute cu fraţii Anei. O cunoscu şi pe aceasta,
o plăcu şi se încurcă cu ea.

Ana veni să o cunoască familia soţului şi jucă bine pe soţia grijulie. Până la urmă, ea îşi primi casa de zestre, o
casă cu două camere, mobilată foarte sărăcăcios. Aglae începu să aducă felurite lucruri şi de mâncare, dar nora
dovedi curând cine e. Pleca mereu în oraş, adesea cu Stănică, şi îi stârnea crize de furie soţului său. Se mutară la
Aglae. Ana încercă să îl scoată şi pe Titi în oraş, dar refuza de fiecare dată. Aglae vorbi despre divorţ, dar fiul ei
nici asta nu voia. Nora ei rezolvă totul. Într-o bună zi se treziră la uşă cu toate lucrurile pe care Titi le avusese la
casa Anei, iar aceasta nu se mai întoarse, aşa că hotărâră divorţul.

9
Cu câteva luni înainte de a împlini douăzeci şi unu de ani, deci de a deveni major, Felix îşi pierdu răbdarea. Avea
nevoie de bani pentru cărţi, haine, pentru necesităţile fireşti ale oricărui tânăr. Avu o discuţie aprinsă cu moş
Costache, în care acesta îl păcăli până la urmă şi îl făcu să ia bani cu împrumut chiar de la el, cu scadenţa după
majoratul lui.

Explicaţiile unui prieten care se pricepea îi aduseră o maredezamăgire. Bătrânul îi dăduse bani cu împrumut
chiar din banii lui şi urma să-i plătească poliţa tot din banii lui, după majorat. Tânărul deveni nerăbdător şi în
ceea ce o privea pe Otilia, sentimentele lui deveniră mai senzuale, în ciuda faptului că fata dădea gesturilor sale
faţă de el o nuanţă fraternă.

Stănică îşi continua activitatea de a iscodi fără pic de discreţie în privinţa lui moş Costache. Pascalopol deschise
o discuţie cu moş Costache. Îl determină să accepte să se ocupe, pe cheltuiala sa, de actele pentru adopţia Otiliei.
Stănică, ce intra în casă nepoftit şi pe nesimţite, surprinse sfârşitul discuţiei şi duse vestea dincolo. Aglae şi
Aurica făcură crize de furie şi dezamăgire când auziră. Numai Simion era preocupat doar de sănătatea lui de
ipohondru, pe care acum se apucase să o întărească mâncând fără măsură.

10

Moş Costache primi, probabil de la Stănică, o scrisoare anonimă în care era ameninţat că, dacă îşi va finaliza
intenţia de adopţie, va fi dezvăluit Aglaei motivul acestei acţiuni, acela că ar trăi cu Otilia. Fata descoperi
scrisoarea şi renunţă hotărât la adopţie. În absenţa lui Felix, ea plecă la moşie la Pascalopol, fără a spune dacă şi
când se va reîntoarce.

După ce aşteptă timp de o săptămână o scrisoare de la Otilia, Felix începu să iasă des în oraş, să mănânce şi să
bea la restarante, cu colegii şi colegele. Într-o seară se întâlni pe stradă cu Stănică. Acesta îl sui într-o birjă şi îl
duse pe o stradă pe lângă Lipscani, la un local de noapte, modest pe dinafară, elegant pe dinăuntru. Mâncară într-
un separeu, băură un vin bun, apoi sosi Georgeta, o tânără elegantă, foarte frumoasă, care îi plăcu lui Felix, deşi
îi bănuia ocupaţia.

La plecare, Felix află cu surprindere că moş Costache era proprietarul clădirii, iar patronul restaurantului îi plătea
chirie. Stănică îl înghionti cu înţeles pe Felix şi îl lăsă singur în trăsură cu Georgeta. Deşi înţelesese că e
o curtezană, părea o fată fină şi Felix nu îndrăzni să îi ceară să urce la ea, când ajunseră la locuinţa ei.

11

Ipohondria lui Simion luă o nouă întorsătură. Deşi mânca enorm, slăbi din ce în ce mai tare. La întrebările unui
doctor dădu nişte răspunsuri uimitoare. Spuse că îl cheamă Pavel şi are 105 ani, numind-o pe Aglae, Despina. Nu
dădură atenţie, doctorul – fiindcă nu ştia cum îi cheamă, familia – din nepăsare.

Stănică făcea tot felul de nebunii pentru a apropia pe Aglae, deci şi pe el, de averea lui moş Costache. Cu
exemple inventate, încercă să îi bage în cap bătrânului că nu e bine să lase averea prin testament Otiliei.
Testamentul putea fi atacat cu succes în justiţie, îi spunea el.

Felix, plictisit şi supărat că Otilia nu-i scria, se duse în vizită la Georgeta. Fata avea o poveste destul de tristă, din
care reieşea că nu avusese nici ea, ca şi Felix, ca şi Otilia, norocul să trăiască într-o familie a ei, completă. Deşi
era de soi bun şi avea idealuri burgheze cuminţi, să se mărite, să aibă familie cu copii, ajunsese o curtezană, fără
a avea înclinaţii. Timid, Felix, deşi o dorea, nu îndrăzni să se apropie fizic de ea. Georgeta fu aceea care îl trase
şi îl sărută pe gură, la plecare, punându-l în poziţia bărbatului sedus de femeie.

12

Otilia scrise lui Felix o carte poştală, tocmai de la Paris. Dezamăgit, Felix o văzu acum cu alţi ochi, ca pe o
femeie fugită să facă nebunii cu un bărbat mult mai în vârstă ca ea… Aglae şi Aurica o duşmăniră din nou
pentru asta, numai Stănică o invidie admirativ.
Supărat, Felix se duse iar la Georgeta şi de data aceasta se bucură de toate darurile pe care i le oferi frumoasa
femeie, gata să facă orice nebunii cu el. Fata îi mărturisi deschis că este întreţinuta unui general bătrân. Pe el voia
să îl ţină ca pe un iubit de suflet. Când plecă, Georgeta îi spuse că îl aşteaptă neapărat patronul restaurantului în
care se cunoscuseră.

La restaurant, Felix află de la patron că ar vrea să cumpere de la moş Costache clădirea. Vorbise în acest sens cu
Stănică, iar acesta îl ducea cu vorba, tapându-l de bani. Patronul credea că, de fapt, nu îi spusese nimic lui moş
Costache şi aşa şi era. Felix îl duse pe bătrân la restaurant şi cei doi se învoiră.

În aceeaşi seară, Aurica veni disperată şi îl chemă pe Felix fiindcă lui Simion îi era tare rău. Medicul care fusese
chemat nu se pronunţă asupra diagnosticului, voia să mai ţină bolnavul sub observaţie. Cele câteva remarci ale
medicului fură nişte indicii pentru Felix. Discuţiile pe care le purtă în zilele următoare cu el şi replicile cu fel de
fel de nebunii pe care le dădea membrilor familiei îi întăriră convingerea tânărului că Simion nu este în toate
minţile.

13

Stănică tatonă pe Olimpia în vederea unui eventual divorţ. Ar fi vrut o femeie cu un stil mai libertin, care să vină
la el cu relaţii şi cu ceva avere şi să-şi folosească strălucirea pentru a-l propulsa pe el. Reacţia soţiei sale îl potoli
pe moment şi amână hotărârea pe care o luase. Începu să facă planuri pentru Georgeta, care i-ar fi convenit.

Stănică încercă să o mărite pe Georgeta cu Titi, creându-i lui Felix o mare neplăcere, fiindcă se simţea pus pe
aceeaşi treaptă cu acela. Văzu că Georgetei i se ascunde adevărul despre Titi. Se simţi obligat să îi spună că mai
fusese căsătorit şi îi povesti despre tarele familiei: nebunia lui Simion, legănatul lui Titi, autoritarismul Aglaei.
Georgeta se răzgândi, astfel că stârni un val de animozitate împotriva lui Felix, socotit drept cauza acestei
hotărâri.

Cu fiinţa împărţită, sufletul la Otilia şi trupul cu Georgeta, Felix încercă să se îndepărteze de cea din urmă, căci
avea impresia că o înşeală pe cea dintâi. Stănică umblă cu vorba de colo-colo şi le băgă pe amândouă în gura
familiei, stârnind şi un început de conflict între Felix şi Titi. Până la urmă, Stănică îi scrise Otiliei la Paris,
căutând s-o îngrijoreze în privinţa sănătăţii lui moş Costache, ca să se întoarcă acasă. Semnară toţi membrii
familiei Tulea, inclusiv Simion, care semnă pe furiş “Iisus Hristos”.

14

Felix era necăjit pe colegii de facultate, care nu apreciaseră deloc articolul lui publicat într-o revistă de
specialitate franceză, nici nu purtau discuţii aşa cum făceau colegii lui din liceu. Se bucură aşadar când se
apropie de el colegul Weissmann, un evreu cu limbaj libertin şi cu lecturi întinse, dar fără o leţcaie.

Weissmann ajuta un medic dentist, făcea traduceri, dădea lecţii, mijlocea fel de fel de vânzări ca să plătească
chiria şi mîncarea pentru el, trei surori mici şi o mătuşă bătrână. Îi procură nişte carti lui Felix. Lectura acestora îl
făcură pe tânăr să vadă viaţa şi din altă perspectivă, să găsească explicaţii binevoitoare defectelor celor din jurul
său. Dori şi luă hotărârea să fie mai bun şi să nu ştirbească nici sentimentul de iubire pentru Otilia, nici cel
de pasiune pentru farmecele Georgetei.

Totuşi, lui Felix îi fu greu să realizeze ceea ce îşi propusese când, la o petrecere la restaurant, îi întâlni ca invitaţi
pe Stănică şi Olimpia, ba chiar şi pe Titi, pe Georgeta cu generalul ei, pe moş Costache şi pe Weissman şi alţii.

Stănică, obsedat de banii luaţi de moş Costache pe restaurant, îşi băgase nasul prin casă şi încercase să îl tragă de
limbă pe Felix. Acesta văzuse unde ascundea bătrânul banii, sub podea, dar îi spuse că nu crede că îi ţine în
casă. La restaurant, îl provocă pe moş Costache , iar acesta îi dădu de bănuit că banii ar fi totuşi în casă. Apoi
declanşă fără să vrea o discuţie despre Otilia care îl afectă pe Felix foarte mult.

Tânărul plecă supărat şi merse mult, până la Şosea. Stătu mult pe o bancă şi se gândi. Luă hotărârea să ajungă un
medic mare, să se ridice deasupra tuturor celor care îl jigniseră într-un fel sau altul, nădăjduind că Otilia se va
păstra liberă pentru el.
 15

Boala lui Simion se agravă. Socotită de mulţi drept urmarea nerespectării tratamentului unei boli preluate de la
stricatele lui, cum spunea Aglae, accesele lui de nebunie deranjau întreaga familie. Stănică, ajutat de Weissmann
să îl scoată din casă, îl duse, după dorinţa soţiei, la ospiciu.

Aglae îşi abandonă total soţul, care paralizase la ospiciu. Pentru început, aruncă sau arse toate lucrurile lui
Simion, curăţă odaia şi o transformă în cameră de oaspeţi, pentru Stănică şi Olimpia. Apoi începu să iasă în oraş,
îmbrăcată tot mai modern. Uită grija pentru fete, preocupându-se exclusiv de Titi. Începu să vândă din lucruri şi
bijuterii, pentru a-i asigura un trai tot mai înstărit lui Titi, în dauna fiicelor ei.

Oricum era el, Stănică se îngrozi văzând cât de lipsită de inimă e soacră-sa şi se gândi că şi nevasta lui ar putea
face la fel ca mama ei. Cu neastâmpărul lui, îi mai făcu o boroboaţă lui Felix. Umplu casa lui moş Costache cu
studenţi de la medicină din anii mai mari, fete şi băieţi, pe care Felix nu îi cunoştea. Fumul care umpluse casa,
vorbele şi gesturile lor vulgare îl aduseră la disperare pe tânăr. Felix fugi din casă şi umblă pe străzi până se
linişti.

16

Stănică avea cultul familiei şi, de altfel, avea o familie numeroasă. Rudele lui nu îi frecventau casa, căci Olimpia
fusese acră cu ele. El, în schimb, se perinda zilnic de la unii la alţii. Cei mai mulţi erau bine situaţi, moşieri,
industriaşi, magistraţi, politicieni, însă nici un ofiţer, nici un intelectual. Alţii erau de condiţie modestă, fără a fi
desconsideraţi de rudele bogate. Rudele erau apropiate și aveau strânse relații de familie.

Se întâlniră cu toţii în casa unei mătuşi bătrâne, la aniversarea ei. Stănică salută familiar pe toată lumea, trecând
de la unul la altul. Conform obiceiului său, îşi băgă nasul prin toate lucrurile bătrânei şi luă patru ceşti de cafea
străvechi, cu titlu de amintire.

La plecare, una din rudele sale, Toader, proprietarul unei mori, milionar şi senator, îl luă cu trăsura. Era şi fiica
acestuia, Lili, o fată de şaisprezece ani, frumuşică şi bine făcută. Cum în familie era tradiţia măritatului devreme,
lui Stănică îi trecu prin cap să o mărite cu Felix. Îl prezentă în culori vii. Tatăl şi fata nu avură nimic împotrivă în
principiu. Promiţând că va aranja o întâlnire, Stănică nu se dezise şi tapă de nişte bani pe senator.

Cumpără nişte prăjituri şi le duse Olimpiei, de care ba visa să divorţeze, ba îi zicea comoară scumpă. Olimpia îl
întâmpină placidă, ca de obicei şi îi dădu vestea că Titi plecase iar de acasă.

17

Într-o dimineaţă, Felix fu deşteptat de sunetele pianului. Otilia se întorsese. Tânărul voi să-i mărturisească
legătura lui cu Georgeta. Fata fusese deja informată de către Stănică. Otilia îl asigură că e în regulă. Felix se
simţi iar nefericit, căci nu simţea iubire adevărată la Otilia, deşi ea spunea că îl iubeşte.

Revăzându-l şi pe Pascalopol, Felix îşi arătă îndoiala asupra purităţii sentimentelor acestuia pentru Otilia.
Moşierul îi spuse că Otilia locuise la Paris într-un pension de domnişoare, că e o fată cuminte şi că trebuie să o
apere de calomnii. Felix descoperi că Stănică răspândea zvonul că ea mersese la Paris ca să facă un avort.

Moş Costache începu să adune în curte şi prin casă materiale de construcţie. Zicea că vrea să îi facă o casă
Otiliei, deşi ar fi avut de unde să îi dea o casă. Când află, Aglae tresări de mulţumire, asta însemna că bătrânul nu
avea de gând să-i lase nimic moștenire fetei.

Titi dispăruse vreo două zile, căci se întâlnise cu fostul său cumnat. Acesta îl îmbătase şi îl dusese acasă la el,
unde se afla şi Ana, fosta soţie a lui Titi. Deşi recăsătorită, femeia îi oferi câteva atenţii conjugale fostului soţ.
Reîntors acasă, Titi fu înconjurat de Aglae cu atenţii de parcă ar fi fost răpit, deşi Titi era, în fond, foarte
mulţumit. Stănică aduse la ei pe nepoata Lili, ca să-i facă cunoştinţă cu Felix. Lui Titi îi plăcu şi spuse că o vrea
el de nevastă, iar Aglae declară că o va avea.

18
Într-o zi călduroasă, tot cărând la cărămizi prin curte, moş Costache făcu un atac de apoplexie. Roşu la faţă, căzu
jos şi rămase inert. Felix şi Otilia îl duseră în casă, pe canapeaua din sufragerie. Servitoarea o anunţă pe Aglae,
iar aceasta veni cu toţi copiii ei şi cu Stănică şi ocupară casa.

Stănică îl chemă pe doctorul Vasiliad, care îi dădu un tratament sumar. Aglae şi ai săi mîncară şi băură fără să se
sinchisească, umplând cu fum sufrageria, apoi se culcară fiecare în câte o odaie. Felix şi Otilia simţiră că
intenţionau să-i dea afară din casă imediat ce bătrânul ar fi murit. Apelară la Pascalopol, care aduse un medic
bun. În trei zile moş Costache fu iar pe picioare, iar neamurile fură nevoite să plece. Totuşi veneau pe rând, de
câteva ori pe zi, chipurile să afle cum se simte bătrânul.

Pascalopol îi spuse bătrânului să se îngrijească de moştenirea Otiliei. Moş Costache îi spuse că o să-i dea trei
sute de mii de lei, o avere mare pe vremea aceea. Avea bunele intenţii să-i depună la bancă pentru fată. Îi şi arătă
banii, îi ţinea înfăşuraţi în ziare, sub saltea. Bătrânul zgârcit nu voi să-i dea chiar atunci. Pascalopol înţelese cât
de nesigur e viitorul Otiliei şi depuse în secret o sută de mii de lei pe numele ei, spunându-i fetei că sunt de la
moş Costache.

19

Membrii familiei Tulea încercară rând pe rând să îl tragă de limbă pe moş Costache despre avere şi testament.
Bătrânul îi puse la punct pe toţi, chiar şi pe Aglae. Atunci Stănică începu să îl înfricoşeze, vorbind mereu despre
moarte. De frica neamurilor, bătrânul începu să poarte banii asupra sa, legaţi în fel şi chip pe sub haine.

Moş Costache, înfricoşat de moarte, se duse la un medic. Acesta îi spuse că nu are nici o boală, dar bătrâneţea
însăşi e ca o boală. Îi spuse să se lase de fumat şi să ţină dietă. Aşa făcu bătrânul şi se simţi bine, începu să se
îngraşe chiar.

Încercând să îşi îmbunătăţească viaţa, moşul îşi aduse o menajeră, care zbură însă iute, căci începuse să aibă
pretenţii să primească și ea cevamoștenire. Apoi, tot de teama morţii şi a pedepselor de după moarte chemă
preoţii să facă o sfeştanie în casă.

Aurichii îi abătu să-l cucerească pe Weissmann. Studentul, speriat de pericol, îi spuse că el nu acceptă decât
amorul liber. Stănică începu să o atace deschis pe Olimpia şi să vorbească despredespărțire. Motivul ar fi fost
faptul că Olimpia nu mai făcuse copii după moartea fiului lor, Aurel.

20

Moş Costache suferi un nou atac. Spre disperarea celor care îi pândeau moştenirea, nu muri nici acum. Felix şi
Otilia îl supravegheau cu rândul, încurcându-l pe Stănică. Acesta spionase prin casă şi văzuse că bătrânul avea
banii sub saltea, când îi mai dăduse lui Pascalopol încă o sută de mii pentru Otilia.

Într-o zi, când Felix era la facultate, Stănică o păcăli pe Otilia să iasă din casă, promiţând că are el grijă de
bătrân. Smulse iute banii de sub saltea, îi ascunse sub cămaşă, apoi se duse la casa Aglaei şi o trimise pe Aurica
să stea cu bătrânul. Aurica îl găsi pe moş Costache mort. Suferiră pentru despărţirea de el numai Otilia, Felix şi
Pascalopol.

Aglae şi ai săi tăbărâră în casă şi căutară banii şi testamentul. Nu găsiră nici bani, nici testament. Singura
moştenitoare legală a averii lui moş Costache era Aglae.

După înmormântare, Stănică se prefăcu a nu avea bani, împrumută de la toţi şi închirie două odăi pe lângă
Cişmigiu pentru a amenaja un birou de avocatură. După scurtă vreme divorţă de Olimpia invocând motivul că
doreşte copii, iar ea nu vrea să îi facă. Mai târziu, intră în politică şi în afaceri, nu toate curate, şi se însură cu
Georgeta. Nu avu copii.

Cei doi tineri fură lăsaţi de Aglae să mai stea în casă până la primăvară, când ea voia să închirieze camerele.
Otilia se debarasă încet-încet de lucruri, Felix învăţa pentru examene. Tânăra îl studie şi ajunse la concluzia că
pe moment nu se poate căsători cu el şi nici mai târziu. El era ambiţios şi voia să se dedice muncii sale, să ajungă
un nume mare. Ea voia să se distreze, să fie răsfăţată, fără a i se cere mare lucru. Într-o noapte îl puse pe tânăr la
încercare. Veni să i se ofere, iar el o respectă şi dormiră în aceeaşi cameră, ea în pat, el pe o canapea.

A doua zi dimineaţă Otilia dispăruse, cu bagaje cu tot. Plecă la Paris cu Pascalopol şi se căsătoriră acolo.
Ajunseră apoi la despărţire şi Otilia se recăsători. După război Felix se întâlni cu Pascalopol. El ajunsese mare
medic, profesor universitar, era căsătorit. Moşierul era acum un bătrân slab, tot elegant. Îi arătă lui Felix o
fotografie a Otiliei cu soţul ei, la Buenos Aires. Otilia arăta ca o doamnă oarecare, pierduse farmecul tinereţii.
Pascalopol îi spuse lui Felix că Otilia ţinuse mult la el şi că nu reuşise să o înţeleagă pe deplin.

Şi Felix socoti că Otilia fusese o enigmă, ca şi viaţa însăşi.