GHICITORI ŞI PROVERBE

POPULARE DESPRE ANOTIMPURI

Am un copac
Cu patru crengi.
Una înverzeşte,
Una rodeşte,
Alta veştejeşte
Şi alta îngheaţă.
Ghici, ghicitoarea mea!
( Cele patru anotimpuri)

Ştiţi voi oare, copilaşi,

Cine lasă pomi golaşi?
Cine-aduce ploi mărunte
Şi nespus de multe fructe?
(Toamna)
Primii fulgi de nea
Stau în palma mea.
Te întreb, că sunt grăbit,
Ce anotimp a venit?
(Iarna)
Cu sprâncene de poiene,
Cu codiţe de mlădiţe
Şi cu flori la cingătoare
A sosit în ţară, cine oare?
(Primăvara)
Zăpada s-a topit,
Ghiocelul a răsărit,
Pomul a înmugurit
Ce anotimp a sosit?
(Primăvara)
Spice înalte şi bogate
Pe câmpii stau cocoţate.
Şi la munte şi la mare
Vin copii să stea la soare.
Cred ca-i uşor de ghicit
Ce anotimp a sosit!
(Vara)
Toate patru sunt surori,
Dar nu seamăna-ntre ele,
Deşi toate ne dau flori:
Una ne dă voirele,
Alta crini şi trandafiri,
De te face să te miri.
Ce-a de-a treia-crizanteme
Şi gherghine,dumitriţe
Mândre ca nişte fetiţe
Zugrăvite prin poeme.
Ultima, cea mai batrâna,
Ne dă hainele de lâna
Şi ne pune drept în faţă
Dealuri albe, flori de gheaţă.
Pentru fiecare-n parte,
Vreau un nume, ca la carte.
(primăvara,vara,toamna,iarna)
Sunt surori-chiar gemene-
Dr nu vor să semene
Între ele nicidecum:
Se stropesc cu alt parfum,
Hainele nu sunt la fel,
Au la deget alt inel.
Una-şi pune haină verde,
Alta haina-ncet şi-o pierde;
Una -haină colorată,
Alta-alb imaculată;
Una-i caldă;alta rece,
Nimenea nu le întrece.
Una păsările-aduce,
Alta păsările-alungă;
Una ni se pare dulce,
Alta ni se pare lungă.
(Anotimpurile)
Patru fete la un loc
Ce împart aceeaşi viaţă:
Una-i firavă, isteaţă,
Alta e fierbinte foc.
Cea de-a treia e bogată,
Iar a patra-i îngheţată ,
Deşi poartă alb cojoc.
(Anotimpurile)
Ele sunt patru surate
Nu mai multe anul are,
Trei copii de fiecare-
Cum se cheamă asta, frate?
(Anotimpurile)
Soare palid, soare stins,
De trei zile n-a mai nins,
Razele ţi le-ai prelins
Pe atâta necuprins,
Soare palid, soare stins.
Foc de soare, foc de ploaie,
Tu mă arzi, dar nu mă doare,
De la cap pân-la picioare,
Parcă sunt copac sau floare,
Foc de soare, foc de soare.
Nori de ploaie, nori de ploaie,
Ploile pe toţi ne-nmoaie
Şi ne scaldă ca-ntr-o baie
Şi ne culcă în copaie,
Nori de ploaie, nori de ploaie.
Ploaie albă,ploaie rece,
Cu steluţe mici, buiece,
Crivăţul prin haine trece,
Unul tremură cât zece,
Ploaie albă, ploaie rece.
(Anotimpurile)
Când ghiocelul
Încolţeşte
Şi neaua albă
Se topeşte?
(Primăvara)
Când dogoreşte
Mândrul soare
Şi e căldură
Foarte mare?
(Vara)
Când culesul
E în toi
Şi la şcoală
Mergem noi?
(Toamna)
Când bate
Viscolul turbat
Şi oamenii
Prin troiene răzbat?
(Iarna)
Tata soare
Patru fete are:
Prima îngheţată,
A doua dezgheţată,
A treia rodeşte ,
A patra strânge şi agoniseşte ,
Împreună soarele nu le întâlneşte;
Să vedem cine ghiceşte?
(Anotimpurile)
 Proverbe populare despre
anotimpuri

*Cu o floare nu se face primăvară.

*Pâna nu vine primăvara, nu se face vară.
*Toamna se numără bobocii.
*Iarna n-o manâncă lupii.
*Când înfloresc salcâmii, nu mai bate bruma.
*Ploaia din mai face mălai.
*Cu râsul şi cu glumele se culeg toamna prunele.
*Cine munceşte vara, aceluia îi fierbe oala iarna.
*Cine vara munceşte, iarna se veseleşte.
*Să-ţi faci iarna car şi vara sanie.
*Dacă iarna e geroasă, vom avea pâine pe masă.
*Vara-i strângătoare, iar iarna-i mâncătoare.
*Omătul oprit iarna aduce mulţi snopi vara.
*Adună vara ca să ai iarna.
*Cine vara petrece cântând, iarna rămâne flămănd.
*Furnica strânge hrană de cu vară pentru iarnă.

*Cine vara a cântat, iarna joacă nemâncat.

*Dacă-i iarna grea, vara va fi călduroasă.
*Zăpadă pe ogoare-pâine în hambare.
*Zăpada îngraşă pământul.

Cearta anotimpurilor
Odata, iarna, care era supărată pe om , fiindcă-i supotase cu bărbăţie
frigul şi zăpezile, se luă la ceartă cu celelalte anotimpuri, care ţineau
partea acestuia.
–Lasă, că am să-l învăţ eu minte! Zise iarna posomorâtă.
Într-adevăr, începând cu prima sa lună, decembrie, se lăsă un frig
cumplit, iar troienii acoperiră casele. Crăpau lemnele şi pietrele, nu
altceva! Aşa ţinu ianuarie si februarie. Bietul om o băgase pe mânecă.
–Nu te teme, îl încurajă primăvara, căci voi veni eu şi voi izgoni acest
urâcios anotimp.
Şi primăvara se ţinu de cuvânt. Încă de la începutul lui martie, soarele se
arata vesel şi strălucitor , gerul încetă zăpezile se topiră, iar omul ieşi la
plug. Aprilie înflori şi înfrunzi pomii, iar mai prefăcu pământul într-un
adevărat rai.
–Mi se pare c-ai uitat că mai este şi iarnă, zise vara văzându-l pe om aşa
fericit. Uite, eu îţi port de grijă: în iunie coc cireşele şi vişinele, în iulie
grâul, iar în august, strugurii şi celelalte fructe.Tu ai grijă şi strânge
pentru iarnă.
Toamna se apropie posomorâtă şi zise omului:
-Vezi că vine iar cumplita iarnă!
Omul cel harnic înţelese ce-l aştepta. În septembrie si octombrie culese
via, porumbul şi fructele de toamnă, iar în noiembrie aduse lemne şi-şi
strânse nutreţul de pe câmp.
De atunci, el nu se mai teme de iarnă. Îi vin în ajutor celelalte
anotimpuri, care îl înveselesc şi îi umplu podul şi cămara cu cele
necesare pentru hrană.

Legenda anotimpurilor

Dumnezeu, după ce a zidit lumea, cerul şi pământul, după ce a creat

toate vietăţile, s-a gândit să le dea un rost şi celor patru fiice ale anului.
– Voi sunteţi cele patru fiice ale anului, grăi Dumnezeu, când surorile s-
au aşezat smerite înaintea sa. Să îmi amintiţi ce nume v-am dat vouă,
data trecuta?
-Eu sunt sora cea mare şi m-ai botezat Iarna.
–Mie mi-ai dat numele Toamna , Doamne, şi sunt a doua fiică a anului.
–Iar pe mine m-ai numit Vara şi sunt a treia soră.
–Eu sunt mezina, Doamne! Mă numesc Primăvara.
Dumnezeu le privi cu bunătate şi apoi le zise:
-Poruncesc să se împartă cele doisprezece luni ale anului în părţi egale,
urmând ca fiecare dintre voi să ia o parte.Auzind acestea, fiica cea mare,
Iarna se întunecă la faţă şi vorbi cu îndrăzneală:
-Doamne, eu sunt fiica cea mare şi, având drepturile primului născut ,
trebuie să primesc partea cea mai mare din moştenire.
Atunci, Dumnezeu se încruntă şi hotarî să împartă celor patru surori
lunile anului, dupa firea fiecăreia.
Aşa că Iarna, fiind aşa de rea şi îmbufnată, primi lunile cele mai reci,
urâte şi posomorâte :decembrie, ianuarie şi februarie.
Toamnei, îi dărui lunile cele mai bogate:septembrie, octombrie şi
noiembrie. Însă, după cum ştiţi ,Dumnezeu îi dădu tot atâta tristeţe, câtă
bogăţie, deoarece nici Toamna nu se arătase total mulţumită la
împărţeală.
Cele două surori mai mici,Vara şi Primăvara, fiind cele mai bune şi
blânde, mai cuminţi şi mai mulţumite de ce le-a dat Domnul, au avut
norocul de cele mai frumoase luni. Vara a primit lunile:iunie, iulie şi
august, iar Primăvara lunile:martie, aprilie şi mai.
Tot atunci a hotărât Dumnezeu ca Primăvara să vină după Iarnă, ca să se
vadă bunătatea şi frumuseţea celei dintâi, faţă de răutatea şi urâţenia
celei de-a doua. Aşa că, Primăvara este atât de aşteptată de către oameni,
mai ales de către copii!

Bibliografie:
Parada Anotimpurilor- Lecturi minunate, Editura Porţile Orientului Iaşi;
Popescu,D.-Ghicitori, proverbe şi zicători, Editura Flamingo.