Efectul de sera

Efect de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția

unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei
terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare
reflectate de suprafața terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph
Fourier în 1824.

Gazele cu efect de sera. Cele mai cunoscute gaze cu efect de sera

sunt vaporii de apa (H2O). Cantitatea de vapori de apa din atmosfera creste
odata cu încalzirea suprafetei pamantului prin intensificarea
evapotranspiratiei. Alte gaze cu efect de sera: dioxidul de carbon (CO2),
protoxidul de azot (N2O), metanul (CH4), ozonul, halogenofluorcarburile
(HCFC), si hidrofluorcarburile (HFC).Intensificarea efectului de sera se
datoreaza emisiilor de gaze cu efect de sera eliberate în atmosfera de
activitatile antropice. Pe masura ce a crescut populatia planetei, au crescut
necesitatile de consum, s-a intensificat procesul de industrializare ceea ce
a condus la producerea unor cantitati de gaze cu efect de sera mult mai
mari decat cele necesare pentru a mentine echilibrul termic al planetei.
Eliminarea acestor gaze prin procese naturale este mult mai înceata decat
producerea lor. Astfel ele vor ramane mai mult timp în atmosfera
conducand la accentuarea efectului natural de sera. De exemplu, durata de
viata a dioxidului de carbon (CO2) în atmosfera se situeaza între 50 si 200
de ani, a metanului (CH4) este de 12 ani iar a protoxidului de azot (N2O) de
114 ani.
Se apreciază ca 35% din cantitatea totala de emisii eliberate în
atmosfera, la nivel mondial, rezulta din activitatea de producere si
distributie a energiei. Din cantitatea totala de energie produsa în lume
80% rezulta pe baza arderii combustibililor fosili. Extragerea acestor
combustibili produce emisii de CO2 si CH4 iar arderea lor emisii de CO2 si
N2O.
În procesele de ardere carbonul continut de combustibilii fosili se
oxideaza si este eliberat în atmosfera sub forma de CO2într-o proportie de
3,67 ori mai mare. Consecintele directe ale intensificarii efectului de sera
sunt schimbarile fenomenelor naturale care afecteaza la randul lor evolutia
ecosistemelor. Temperatura medie globala a crescut în ultimii 100 de ani
cu 0,5 grade. Aceasta a determinat cresterea nivelului marilor cu 20-25 cm.
Suprafata marilor si oceanelor este în continua expansiune datorita topirii
ghetarilor si a solurilor înghetate din nord.
Cresterea temperaturii planetei se va observa, în primul rand, în
intensificare schimbului de apa între pamant, atmosfera si mari si oceane.
Cantitatile mari de apa ce se vor evapora vor determina caderi masive de
ploi si zapezi care vor produce inundatii, eroziunea solului, stamutari de
asezari, disparitia unor specii de plante si animale si adaptarea altora.
Intensificarea efectului de sera nu va avea aceleasi consecinte pe toata
suprafata Pamantului. Regiunile polare vor fi mai afectate decat cele
ecuatoriale si cele de coasta mai mult decat cele din suprafața interioara a
continentelor
Stratul de ozon care protejează viaţa de pe Terra de radiaţiile solare
cauzatoare de cancer se reface într-un ritm de între 1% - 3% pe deceniu,
inversând astfel o tendinţă periculoasă, manifestată timp de mulţi ani, ce
semnala epuizarea graduală a acestui gaz din atmosfera terestră din cauza
emisiilor de substanţe dăunătoare, se afirmă într-un studiu realizat de ONU
şi dat publicităţii în cursul zilei de luni, informează Reuters.

O analiză pe patru ani a Protocolului de la Montreal, o interdicţie din

1987 a gazelor industriale care distrug fragilul strat de ozon aflat la mare
altitudine, a constatat o scădere pe termen lung a substanţelor din
atmosferă care distrug ozonul şi un proces de refacere - aflat în plină
desfăşurare - a ozonului din stratosferă.