Cele 12 simţuri ale omului

Câte simţuri are omul? O să răspunzi, bineînţeles, că cinci. Ai mare dreptate dacă
e să ne luăm după tradiţionala concepţie implementată în mintea fiecăruia dintre
noi. Cum ai reacţiona însă, dacă ai afla că sunt oameni de ştiinţă care susţin că ar
exista mai multe simţuri decât am fost noi învăţaţi până în acest moment? Şi
anume, 12. Exact, nici mai mult şi nici mai puţin de 12 simţuri. Cel care a
clasificat simţurile şi le-a împărţit în 12 grupe este Rudolf Steiner.

Ideea de cinci simţuri îi este atribuită lui Aristotel, însă să nu uităm că ele au fost
„concepute” cu mulţi ani în urmă, iar lumea, a evoluat extrem de mult. Tocmai de
aceea, Rudolf Steiner a simţit nevoia de a „completa” lista celor cinci simţuri, cu
încă şapte. Cele douăsprezece simţuri sunt liantul între lumea exterioară şi cea
interioară a individului. În plus, acestea ne permit o interacţiune „sănătoasă” cu
alte persoane, la un nivel super dezvoltat.
Simţurile inferioare sau simţurile fizice. Acestea ne oferă o anumită
conştiinţă a corpului nostru şi se dezvoltă de la naştere şi până la şapte ani.
1. Simţul vieţii ne permite să experimentăm propria noastră constituţie, să
aflăm dacă ne simţim bine sau nu. În acest sens, Steiner oferă o explicaţie a
definirii simţului vieţii:
„Când „intrăm” noi, oare, de cele mai multe ori, în noi înşine ? Atunci când
percepem în sentimentul general al vieţii acel „ceva”, conştiența faptului că
existăm, că suntem, că simţim lăuntric faptul de a exista.”
2. Simţul tactil spune ceva despre obiectul pe care-l atingi, dar şi despre
sentimentul de delimitare. Steiner susţine că atunci când pipăi un obiect nu
numai că-l percepi pe el ca atare, moale sau tare, dar te percepi şi pe tine însuţi.
“Atunci când atingi un obiect, te percepi, de fapt, doar pe tine însuţi, palparea,
presând într-un fel anume epiderma, mai tare şi mai brusc în cazul unui obiect
dur, şi mai uşor, mai lent, în cazul obiectelor mai moi. Nu percepi nimic din
obiecte, ci doar acţiunea exercitată asupra ta însuţi, transformarea din tine
însuţi, presiunea ca o modificare ce are loc în propriul organism”.
3. Simţul mişcării ne permite să percepem acţiunile muşchilor atunci când ne
deplasăm sau alergăm. Cu alte cuvinte putem să simţim în interior când ne
mişcăm, cât de mult ne mişcăm sau alte aspecte legate de mişcare. În acest sens,
Steiner susţine că
“Mişcarea si repaosul propriu nu le percepem doar raportate la situarea
obiectelor exterioare faţă de noi, ci putem percepe interior, atunci când ne
mişcăm, cât de mult ne-am mişcat sau alte aspecte legate de mişcare, pornind
de la alungirea sau scurtarea (extensia sau contractarea) muşchilor noştri, ori
de la configuraţia corpului nostru.”
4. Simţul echilibrului mijloceşte relaţionarea cu cele trei dimensiuni ale
spaţiului: Sus-jos, dreapta-stânga, faţă-spate. Acesta este un simţ nedenumit încă
de nimeni, deoarece vine natural, din interior. Prin prisma lui putem să
conştientizăm când stăm în picioare sau când stăm culcaţi. Steiner susţine că prin
intermediul acestui simţ:
“pătrundem deja total în interiorul fiinţei noastre, percepem legăturile dintre
interiorul nostru si lumea exterioară în al căror context ne simţim în echilibru.
Dar percepţia asupra acestor legături are loc strict în interiorul nostru”.
Simţurile sufletului sau simţurile percepţiei ne oferă o experienţă
asupra cunoaşterii lumii care ne înconjoară. Acestea se dezvoltă în intervalul
vârstei de 7-14 ani.
5. Simţul vizual oferă posibilitatea de a experimenta lumina, întunericul şi
culorile. În plus, mijloceşte accesul la suprafaţa obiectelor, care apare colorată,
luminoasă şi întunecată.
6. Simţul mirosului. Prin acest simţ putem experimenta calitatea lucrurilor şi
anume, aromele, mirosurile şi fumurile. În plus, tot datorită simţului mirosului
suntem capabili şi să relaţionăm cu ele. Să nu uităm că mirosul este legat de
memorie. Steiner susţine că acest simţ vine din interior şi că este mult mai adânc
înrădăcinat în noi, decât ne-am fi închipuit.
7. Simţul gustului. După cum bine ştim, digestia începe în gură. În mod ideal,
sentimentul nostru de gust, ar trebui să ne înveţe ceea ce este bun pentru noi,
deoarece limba este capabilă să distingă diferite calităţi ale alimentelor. Iată de ce
Steiner simte nevoia să ofere o explicaţie mai profundă a acestui simţ:
“Când aveţi în vedere culorile, lumina şi întunericul şi pe de altă parte gustul,
vă veţi spune: ceea ce vă vine în întâmpinare de pe suprafaţa obiectelor este
ceva ce poate fi mediat, mijlocit de simţul vizual. Ceea ce vă iese în întâmpinare
în interacţiunea cu propriul dumneavoastră organism, ceea ce în procesul
simţirii se desprinde de suprafaţa obiectului şi vă iese în întâmpinare, aceasta
este mijlocit de simţul gustativ”.
8. Simţul caloric sau simţul căldurii este un simţ care experimentează
atât temperatura exterioară, cât şi pe cea interioară, însă este focusat mai mult pe
ceea ce vine din interior. El este explicat de Steiner în următorul fel:
“dacă tindem acum spre contemplarea senzorială către ceva din lăuntrul
corporalităţii exterioare a obiectelor, prin intermediul organizării noastre
senzoriale, ne vom apropia de ceva care nu se găseşte pe suprafaţă, ci este
situat mai în interiorul corpurilor şi anume simţul caloric”.
Simţurile cognitive sau simţurile concept ne oferă posibilitatea de a
împărtăşi şi altor oameni gândurile şi sentimentele noastre. Aceste simţuri mai
poartă şi denumirea de simţuri sociale şi se dezvoltă în intervalul 14-21 ani.
9. Simţul auzului permite diferenţierea diverselor sunete. Prin acest simţ ai
posibilitatea de a pătrunde mult mai mult în interiorul obiectelor. “Când auzi
sunetul emis de o placă metalică lovită de ceva, atunci percepi ceva
din materialitatea acelui obiect, ceva din fiinţa lăuntrică a naturii
metalice”, explică Steiner. El mai spune că, prin simţul auzului percepi ceva
care coexistă în interdependenţă cu fiinţa lăuntrică a corpurilor.
10. Simţul verbal sau simţul limbii, permite conştientizarea limbii pe care
o folosesc alţi oameni pentru a comunica cu noi. Mai mult, ne permite să
înţelegem modul în care este folosit un limbaj. Steiner a dezvoltat acest simţ şi
prin prisma faptului că, înainte se credea că simţul verbal se înfăptuieşte doar
prin auz. El susţine că între percepţia auditivă a sunetelor şi semnificaţia acestora
există o mare diferenţă.
“Este o totală confuzie să crezi că s-ar înfăptui doar prin auz ceea ce conţine în
sine simţul verbal: ai putea să auzi, dar nu ai putea încă să percepi conţinutul
cuvântului pentru a-l înţelege. Între auzirea pur şi simplu a sunetelor şi
perceperea cuvintelor există o deosebire şi în privinţa structurii organice.
Auzirea sunetelor se produce prin intermediul urechii; perceperea cuvintelor se
face însă prin intermediul altor organe, tot de natură fizică, la fel cu acelea care
folosesc auzului. Şi atunci când înţelegem cu ajutorul simţului limbii (simţului
verbal) pătrundem şi mai adânc în interiorul unui lucru,decât atunci când îi
auzim fiinţa interioară manifestată la nivel strict tonal.”
11. Simţul gândului este acel simţ care ne permite să înţelegem, să analizăm şi
să ne imaginăm, ce anume transmit gândurile altor persoane. Dacă vrei să
percepi gândurile altora, e nevoie de un alt organ de simţ decât cel verbal. Tocmai
de aceea, Steiner l-a denumit simţul gândului.
12. Simţul Eului oferă posibilitatea de a fi sensibil la individualitatea cuiva. În
acest sens, Steiner explică de ce e nevoie de acest simţ, mai ales în relaţiile
interumane.
“În confruntarea cu mulţi oameni, nu le percepem acestora doar gândurile, ci
percepem de asemenea însuşi “Eul” lor, iar Eul nu este încă perceput atunci
când percepem pur şi simplu gândurile. Pe aceleaşi considerente care ne
îndreptăţesc să acordăm statute diferenţiate simţului verbal faţă de cel auditiv,
trebuie să statutăm şi un simt al eurilor, atunci când ne raportăm la o mai fină
diferenţiere a structurii organizatorice a omului. Prin aceea că putem pătrunde
în eul altui om percepându-l, ieşim în mare măsură afară din noi înşine”.