Nicolae Dabija - „De dragoste”

Zarea se-norează. Cad de sus omături.

Dor îmi e de tine , chiar când eşti alături.

Frunza se destramă. Ceruri cad în ape.

Dor îmi e de tine, chiar când eşti aproape.

Iar afară plouă, ceruri viscolesc

să nu mă mai satur să te tot privesc.

Draga mea, iubito, floare-ngândurată

a mea întotdeauna, şi-a mea niciodată.

Oare şi atuncea, după ce-o să mor,

tot aşa de tine o să-mi fie dor?!