Adnca privire - Adrian Punescu

Sunt plin de tine dac pleci de-acas,

Cu tine venic m-a mpovra,
Cnd, noapte-zi, pereii m apas
Eu, sub sprncene port privirea ta.

Absena ta ca treangul sub brbie

M strnge, dac tu te-ndeprtezi,
Iar mna stng parc-mi e pustie
Trgndu-mi inima ctre zpezi.

O umbr sunt, atunci cnd tu n-ai umbr,

ncuviineaza umbrei care sunt
S nu se team cnd cu tine umbl
Oriunde pui piciorul pe pmnt.

La paginile scrise nainte

De ceilali orbi care-au putut vedea
Adaug c iubirea reaprinde
i ochii ti, aici, n fruntea mea.

Cci asta e iubirea cea mai mare,

S vezi cu ochii celuilalt, adnc,
Iar cnd nu e cu tine i te doare
S-i simi n ochii ti pe-ai lui cum plng.

Aa simt eu acum cnd eti departe

i nu mai tiu e noapte sau e zi,
Te in aici pe via i pe moarte,
Te vd c m i tem c vei orbi.

Din ochii ti mi-i fac pe-ai mei acas,

Ca pe-o lumin vie te atept,
Dar stnga mea, de dorul tu, m las,
Smulgndu-mi parc inima din piept.

Nici nu mai tiu, e iarn sau e var,

Privirile ni s-au unit de tot
Rmn aici, dar am fugit afar,
Te-a prsi cumva, dar nu mai pot.

Zpezi i flori triesc mpreunate,

Miracol i comar, la fel, aa,
Cuitul alii mi-l nfig n spate,
Tu ai privirea n privirea mea.

i poate c aceasta e iubirea,

 Nu numai gelozie i asalt,
Ci s-i modifici ntr-att privirea
nct s vezi la fel ca cellalt.

Profeii ns iat ce-mi arat :

Te sorb din ochi, precum i tu m sorbi,
i ne vom cheltui lumina toat,
ngenunchind sub cer ca nite orbi.