Ä&XOWXUDHSXWHUHDSRSRDUHORU´

$3$5(68%(*,'$81,81,,6&5,,725,/25',1520Æ1,$
$QXO,9QULXOLHDXJXVWVHSWHPEULH

Ä7UHFăWRUXOHQXPăMXGHFDGXSăFHOHFHOHDPIăFXWFLGXSăFHOHFHOHDPUHIX]DWDOHIDFH´
 Ä&21‫܇‬7,,1‫܉‬$12$675Ă0$,%81Ă´ $QD3RGDUX3RH]LL
$OH[DQGUD &DUPHQ3DVDW3RHPH
0LKDHOD$LRQHVHLÌQDSăUDUHDOLPELLURPkQH &RQVWDQWLQ6XGLWXSRHPH
'LDQGUD 'DYLG &DUH H HQLJPD ЮL XQGH H PLUDFROXO 'RULD‫܇‬L‫܈‬X3ORH‫܈‬WHDQX3RHPH
$3$5(68%(*,'$865 SRSRUXOXLURPkQ" 'XPLWUX7RPD=DUHDGLQVRPQ9
$QXO,9QU 0DJGD8UVDFKHÄ&XPRDUWHDQFkUFă´ 2DQD‫܉‬RJDQ3RH]LL
LXOLHDXJXVWVHSWHPEULH 3,$75$',181*+,$&8/785,,520Æ1( 0DULDQD=DYDWL*DUGQHU9HUVXUL
(PLQHVFXvQOLPEDOXL*RHWKHGH&KULVWLDQ:6FKHQN -DSRQHULL*UXSXO'LQFRORGH5HWLQă

1*HRUJHVFX(PLQHVFXЮLDXWRFHQ]XUD 0DULD2SUHD&H]DU)ORULQ&LREvFă+DLNXFODVLF
0LKDHOD 'LDQD /XS‫܈‬DQ 7HPD WLPSXOXL vQ RSHUD OXL &80Ì1‫(܉‬/(*(8
(PLQHVFXЮL0LUFHD(OLDGH $QGUHHD 0DIWHL 3RHPDWLFD WUDJLFXOXL ЮL YLQGHFDUHD
9HURQLFD0LFOHGHDQLGHODWUHFHUHDOD'RPQXO SULQSRH]LH*DEULHOD)HFHRUX
GH'XPLWUX+XUXEă3RH]LL 352=Ă
%5Æ1&8‫܇‬,±3217,)8/$57(,02'(51( 0LUFHD%ăGX‫܊‬7UHFăWRDUHOH0QHPRQLFL
9 * 3DOHRORJ 'HVSUH XQ GHVHQ QHFXQRVFXW DO OXL 0LUFHD,RDQ&DVLPFHD/DJDUDMHIUDJPHQWH
%UkQFXЮL 'DQ'ăQLOă&XPDP]EXUDWFXDHURSODQXO
&RQVWDQWLQ=ăUQHVFX%UkQFXЮL±3DOHRORJ %LDQFD'REUHVFX6FDQHUXO
),/262),( &RUQHO1LVWHD,QWHUYLXO
$,%UXPDUX1RUGXOEDUEDU"
,RQ +LUJKLGX‫ ܈‬3ULHWHQLD ЮL LXELUHD ± IRUPH DOH
HFKLOLEUXOXLVSLULWXDO
'UDJR‫ ܈‬1LFXOHVFX 3HWUH ЯXаHD ЮL UHIOHFаLLOH VDOH
$QD3RGDUX'LDQGUD'DYLG UHOLJLRDVHDVXSUDFXQRDЮWHULL
32/(026
&RQVWDQWLQ)URVLQ1*HRUJHVFX 1LFRODH%ăOD‫܈‬D'HVSUHXQERE]ăEDYăЮLDOWHQLPLFXUL
%RULV0HKU vQDOHDEVXUGXOXL
&20(17$5,,
0DULDQ%DUEX'DQ*KLаHVFX±'HOD=RGLD&DQFHUXOXL
OD=RGLD&DPHOHRQXOXLRULLQYHUV
0DULQ,DQFX2DYHQWXUăODFDSăWXOOXPLL
'XPLWUX9HOHD0HPRULDЮLFXYkQWXOQXSRWILSXVHvQ
ODQаXULVDXGHVSUHRFDUWHGLQDPLWăDOXL9RLFX/ă]ăUXа
 $QJHOD1DFKH0DPLHU3RpPHV3RHPH
$/=,/(,&/2327
$QD3RGDUX3XQFWXOILQDO,;
'HHD6WDWH'HVSăUаLаLGHGHVWLQXQLаLGHLXELUH
$XUHO$YUDP6WăQHVFX3HVFăUHDVFă
$GULDQ‫܉‬LRQÌQYkUWHMLUL
75$16/$‫܉‬,81,
,RQ%DUEX3RHPH3RpPHV7UDGXFWLRQGXURXPDLQ
SDU&RQVWDQWLQ)URVLQ
'RULQD%UkQGX‫܈‬D/DQGHQ3RHPH3RHPV7UDGXFHUH
vQHQJOH]ăGH'DQLHOD%XOODV
0LUFHD&LREDQX3RHPH3RHPV7UDGXFHUHOLEHUăGH
0DULDQD=DYDWL*DUGQHUЮL-RKQ(GZDUG*DUGQHU
9LUJLO0D]LOHVFXSRHPHSRHPV7UDGXFHUHvQHQJOH]ă
GH1LFROHWD&UăHWH
9DOHU\2LVWHDQX3RHPV9DOHU\2LVWHDQX$QDUFK\IRU
'RUX5RPDQ(FOLSVDGHOXQă D 5DLQ\ 'D\ 6SX\WHQ 'X\YLO 1HZ <RUN 
7UDGXFHUHvQURPkQăGH(PDQXHO3RSH7UDGXFHUHLQ
7$,1$0Ă5785,6,5,, VXHGH]ăGH'RULQD%UkQGXЮD/DQGHQ
0DULDQD%XUXLDQă7DLQDPăUWXULVLULL,,, 6$3,(17,$
(92&Ă5, $1,9(56Ă5, (9(1,0(17( )ORUHQWLQ6PDUDQGDFKH1RLDIORULVPH
35(0,, ,17(59,8
$QGUHHD0DIWHL(PDQXHO3RSH &(17(1$58/ ,21 ' 6Ì5%8  LXQLH  0LKDLO 'LDFRQHVFX 'HVSUH LPDJLQDаLH RQLULF ЮL
3HWULOD± VHSW &UDLRYD  GH DQL GH OD IDQWDVWLF vQ OLWHUDWXUă ,QWHUYLX FRQVHPQDW GH 6DELQ
QD‫܈‬WHUH‫܈‬LGHODPRDUWH ,RQHO:LHQHU
,RQ'6vUEX±,10(025,$0 &5,7,&Ă
0LUFHD&LREDQXÌQLQFLQWDVWDWRUQLFLHL 'LDQD'REUL‫܊‬D%vOHD$VXOGLQPkQHFDSRHWHL&DPHOLD
(YHO\QH0DULD&URLWRUX 9RLFX /ă]ăUX‫ ܊‬6RFLHWDWHD XPRULVWLFă FXOWXUDOă $UGHOHDQ
DQRQLPăЮLGUDPDWLFă±³6RYURP6DOFLD´ ,RQHO %RWD ,GLOD FX OXPHD DQWRORJDUHD PHPRULHL ЮL
0D[%ăQX‫܈܈‬L,RQ'6vUEX'XPLWUX9HOHD UHJăVLUHD QDWXULL LFRQRFODVWH D SRHPXOXL $OWH
0LKDHOD$OEX 'XPLWUX9HOHD&XЮLGHVSUHGRXăVFULVRULDOHOXL*DU\ FRQILJXUăUL DOH HXOXL DXFWRULDO vQ SRH]LD OXL *HR
 *DOHWDUX
)HOLFLD%LUăX3UH]HQWDUHDSLHVHL$UFD%XQHL6SHUDQ‫܊‬H ,XOLDQ&ăWăOXL'HVSUH%DQFKHWLЮWL0LKDL3HWUH'HHD
FKLDUGHDXWRUFXRFD]LDUHSUH]HQWăULLHLvQ3RORQLD 6WDWH
RFWRPEULH ,XOLDQ &KLYX &ULWLFH /LOLD 0DQROH (OLVDEHWD
&21925%,5,-851$/(Ì16(01Ă5, %RJăаDQ
$GLQD &vUMDQ &XYLQWH YLL ,, 0LF MXUQDO GH WUăLUL (XJHQ 'RUFHVFX 3RH]LD (OLVDEHWHL %RJăаDQ VDX
HVHQаLDOH HURWLVPXODQWURSRFRVPLF
'XPLWUX$XJXVWLQ'RPDQ=LJ=DJSULQELEOLRWHFă; *OLJRU+D‫܈‬D6XIHULQ‫܊‬HDVFXQVHYLH‫܊‬LLURVLWHGH9RLFX
 /ă]ăUXа
'DQ$QJKHOHVFX (6(8 'DQLHO 0DULDQ 5DOXFD )DUDRQ )RUPD GH DJUHJDUH
$OG\Q$OH[DQGHU 7DOH RI WDOHV 0RQVWUXO IUXPXVHаLL GLQWUHJUDYLWDаLHЮLOHYLWDаLH
YLROHQWH 'DQLHOD9DUYDUD3RH]LDFDVDOYDUHGHGLQWUXQFHYD
&RSHUWD &ULVWLDQ7ăQăVHOHD3HUVSHFWLYDLQYHUVă 0DULD'DQLHOD3ăQă]DQ3RH]LDUXJăFLXQHGLQ/LULFD FLXGDW0LKDHOHL0HUDYHL
,QGLIHUHQĠă[FPDFULOLFSHSkQ]ă OXL'XPLWUX,FKLP ,XOLDQ&ăWăOXL1RWHFULWLFH'RLQD%RQHVFX0RQLFD
&RSHUWD &ULVWLDQ7ăQăVHOHD3HUVSHFWLYDLQYHUVă 0LUHOD6DYLQ%ROQDYăGH'LPLWULH6WHODUX /DULVD0DQDIX
(ORFYHQĠă[FPDFULOLFSHSkQ]ă 3HWUX8UVDFKH'HVSUHSRHWXO0LKDL8UVDFKL'HEXWЮL $QJHOD1$&+(0$0,(51RWHFULWLFH5DXO%ULEHWH
&RQVDFUDUH &RUQHOLXV'UăJDQ
1XPăULOXVWUDWFXLPDJLQLGLQRSHUD 'XPLWUX9HOHD5RPDQXO5DOXFăL3DYHOVDX6RSKLDVXE 75$'8&(5,
SODVWLFăDOXL&ULVWLDQ7ăQăVHOHD LQYD]LDLQFRQЮWLHQWXOXL :ROI YRQ $LFKHOEXUJ 3RH]LL 7UDGXFHUH GLQ OLPED
32(6,6 JHUPDQăGH'DQ'ăQLOă
‫܇‬WHIDQ$PDUL‫܊‬HL6XEWHUDQD 0DGHOHLQH %XUKDQ 9HUVXUL 7UDGXFHUH GLQ OLPED
$QD$UGHOHDQX3RH]LL HQJOH]ăGH0DULDQD=DYDWL*DUGQHU
2WWLOLD$UGHOHDQX3RH]LL 6HUJKHL $OH[DQGURYLFL (VHQLQ 3RH]LL 7UDGXFHUH
&RQVWDQаD0RGHOO
/XFLDQ$YUDPHVFX3RH]LLQXQXPDLGHLXELUH 'RULW6LOEHUPDQ3RDUWD0LOHL,,URPDQ7UDGXFHUH
0LKDL%DUEX'HVSUHDSD,RUGDQXOXL 0HQDFKHP0)DOHN
&ODXGLD%RWD3RHPH /Ă6$‫܉‬,&23,,,6Ă9,1Ă/$0,1(
$UWHPD%XUQSRHPH ,XOLDQ &KLYX 2 WDLQLFă QHYRLH GH SRYHЮWL =HFH
$QGUHL&DXFDUSRHPH SRYH‫܈‬WLGH$QD3RGDUX
)XQGD‫܊‬LD&XOWXUDOă
Ä,RQ'6vUEX´3HWUR‫܈‬DQL
VWU$YUDP,DQFX%O
DS3HWUR‫܈‬DQLMXG+XQHGRDUD
$OH[DQGUX&D]DFX2&DPHUăVLQJOH, 0(025,,
1LFROHWD&UăHWHSRHPH &RQVWDQWLQ =DYDWL 9L]LWă OD 5HJLPHQWXO  $UWLOHULH
(YHO\QH0DULD&URLWRUXSRHPH JUHD
&RUQHOLXV'UăJDQSRHPH )5$‫܉‬,,12‫܇‬75,'(3(67(3587
7HRGRU'XPH3RHPH 7DWLDQD*URVX3RHPH
5DOXFD)DUDRQSRHPH $57(/(63(&7$&2/8/8,
*HR*ăOHWDUX3RHPH 0LKDL3HWUHGHYRUEăFX/XFLDQ0DLHUGHVSUH7LPSЮL
FRQЮWLLQаăvQFLQHPD
3DXOD/DYULFSRHPH 9,63/$67,&$
$QGUHHD0DIWHL3RHPH 3HWUX,OLH%LUăX7UHL]LOHOD%HUOLQYLD$PVWHUGDP
,ULQD/XFLD0LKDOFD3RHPH
$ , %UXPDUX 3LFWXUD LPDJLQDWLYă &ULVWLDQ
$GULDQ0XQWHDQX6RQHWH 7ăQăVHOHD
&,)
&RQW%&55251&% 0DULDQD1HJUXJkQGSHDFRSHULЮXOOXPLL9 1,+,/6,1('(2
0LKDHOD2DQFHDSRHPH 3U SURI XQLY GU ,RDQ & 7H‫܈‬X )DPLOLD FUHЮWLQă 
7LSDU6,7(&+&UDLRYD7HO Ä%LVHULFDGHDFDVă´
 „CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

ALEXANDRAx

Alexandra nu e doar AM VRUT SĂ FIU... ALEXANDRA

un copil, Alexandra e Am vrut să fiu... am vrut doar... dar nu am mai trăit,
chiar România: Că azi cu sânge rece, o țară m-a jertfit!
frumoasă, Am vrut să fiu pilonul, care v-a sprijini
încrezătoare, De mâine viitorul întregii Românii!
curajoasă, Am vrut să fiu omida ce mâine va zbura
abandonată, lăsată Deasupra României... n-am vrut să fiu o stea!
fără apărare, violată, Visam să fiu mândria întregului popor
făcută bucăţi. Nu doar un caz ce are scris pe dosar "omor"!
Alexandra e România. Vroiam... visam... trăiam în lumea mea frumoasă
Părinții m-așteptau să mă întorc acasă...
Dar Dumnezeu a vrut să-i facă să aștepte,
În timp ce eu plecam spre lumi cu mult mai drepte!

Au așteptat cu toții plecarea mea precoce

Justiția, jandarmii... păzeau monstrul feroce...
Cu un apel vroiam atât: SĂ FIU SALVATĂ!
Dar ora șase vine doar dacă aștepți la poartă!

Ștefania Vasile

x Alexandra Măceşanu a fost ucisă joi, pe 25 iulie, de Gheorghe Dincă, după declaraţiile sale. Potrivit procurorilor, criminalul a ucis-
o în jurul orei 12,00. Adolescenta de 15 ani a fost răpită din Dobrosloveni, miercuri, sechestrată în casa acestuia din Caracal, abuzată
sexual şi omorâtă. Joi, după crimă, bărbatul de 66 de ani i-a incendiat trupul. Însă se pare că ar fi vorba de altceva. Incertitudinile
planează.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 1
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Mihaela AIONESEI
ÎN APĂRARE LIMBII ROMÂNE
„Românii au dăinuit până acum, fiindcă și-
au apărat mai mult limba decât viața”
Acest minunat citat nu aparține unui naționalist care
„flutură steagul tricolor”, așa cum am tot auzit spu-
nându-se despre cei care, în neodihna lor, participă la
diverse acțiuni de menținere a identității naționale, ci
este scris de ilustrul academician Ioan Aurel Pop. Cu-
vinte care evidențiază românismul și dăinuirea lui
prin apărare a ceea ce li s-a lăsat mai sfânt, „limba
mamii”, așa cum duios am auzit spunându-se uneori
în comunitățile românești din jurul granițelor Româ-
niei. ...Poate fi ceva mai sfânt decât limba în care
parcă auzi susurul laptelui din sânul mamei?
Pentru LIMBA ROMÂNĂ trebuie să apeși o sin-
gură tastă, a inimii. Și ea îți va deschide lumea de
basm dincolo de pântecul mamei. Acolo unde doinele
șoptite în timp ce așteptai să crești, capătă contur.
Vezi râurile despre care îți cânta în ochii ei la fel de
verzi ca pădurea. Negri ca mura, misterioși precum
2 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
chihlimbarul. Ori ca seninul cerului spre care te înălța
odată cu rugăciunile care parcă din sufletul ei creș-
teau. Așa cum macii în lanul de grâu se ridicau să
vadă cum descrește noaptea pe prispa casei, de se
mira luna când brațele ei ca două liane te legănau în
susurul care alina, alinta: dormi cu mama puișor/
dormi pe-un colț de norișor/ îngerii ți-or săruta ochi-
șorii/ până or răsări zorii. Și zorii soseau luminați de
zâmbetul ei... Mama.
Protest pentru Limba Română, 29 iulie 2018, București
Cuvântul Mama vine din albul bumbacului, din
lacrima străbunilor, poate chiar din plânsul pruncului
Iisus. „Bătrânii îl visează./ Bolnavii îl șoptesc./ Muții
îl gândesc./ Fricoșii îl strigă./ Orfanii îl lacrimă./ Ră-
niții îl cheamă.” – cum frumos spunea poetul Grigore
Vieru. Este singurul cuvânt rostit aproape la fel în
toate limbile de copiii lumii, Mama... Nu e minunat?
Lingviștii spun că universalitatea acestui cuvânt se
 „CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
datorează mișcării pe care o face gura pruncului în
momentul alăptării la sân. Este „cea mai naturală miș-
care și, implicit, cel mai natural sunet al maternității.”
Nu e un dar dumnezeiesc să știi că cel mai duios cu-
vânt din lume este rostit în frumoasa ta limbă română?
Că buzele au luat forma sânului înainte de a deveni
cuvânt? Cine ar putea să renege sânul care l-a învățat
să soarbă seva vieții? E ca și cum un ram nu și-ar re-
cunoaște rădăcina. Și caută și tot caută să-și însu-
șească ceva ce nu-i aparține, așa cum fac și cei care
uită că au fost încă de la naștere înfășați în ea. Încă-i
mai simt uneori mirosul de lapte în scutecul de bum-
băcel, de aceea pentru mine Limba Română este Unioniștii au cerut introducerea sintagmei quot limba ro-
Sfântă. Este acea tainică legătură cu cerul și pămân- mana, quot in Constituția R. Moldova
tul, cu mama, cu străbunii...
În apărarea Limbii române au ieșit și anul trecut în
Chișinău, la fel ca aproape în fiecare an, unioniștii din
Republica Moldova. Așa cum au ieșit și anul acesta
cerând ca limba română să fie recunoscută în Consti-
tuție ca limbă de stat, nu cum este prevăzut în articolul
13 din Constituția Republicii Moldova adoptată în iu-
lie 1994, alineatul unu, „Limba de stat a Republicii
Moldova este limba moldovenească funcționând pe
baza grafiei latine.” Cu toate acestea, într-un schimb
de impresii cu un redactor de la Radio Chișinău, aflu
că, spre deosebire de anii trecuți, copiii și tinerii vor-
Protest pentru Limba Română, 7 iulie 2019
besc o limbă română mult mai curată și corectă, parcă
Din păcate nu toți se simt stăpâniți de acest duios în semn de protest față de faptul că limba română nu
mister, limba română. În apărarea limbii române ies le e recunoscută ca limbă oficială.
și în zilele noastre românii în stradă. Pe ploaie, în ar- Iată cum în timp ce românii de peste Prut ies în
șița soarelui, în furtună... Nu contează! Si, pentru că stradă pentru introducerea limbii române prin modifi-
se atentează la suveranitatea ei, ei strigă: „Nu vrem care art. 13 din Constituția R. Moldova, purtând be-
maghiara a doua limbă oficială de stat!” S-a întâmplat nere cu inscripții „Limba română – unica stăpână”,
anul trecut în București când români veniți din toată nerecunoscând limba moldovenească ca limbă ofici-
țara au ieșit la protest în apărarea limbii române și îm- ală; în România se iese în stradă împotriva guvernul
potriva Codului Administrativ care adoptat în acea Dăncilă căruia i se cere să nu modifice art.13 din Con-
formulă ar fi legiferat limba maghiară ca a doua limbă stituția României, fapt ce ar crea un precedent pentru
oficială. Nu s-a reușit, pentru că președintele a respins o minoritate. Sunt purtate benere care amintesc arti-
la CCR acel Cod Administrativ considerat neconsti- colul 13 în care „Limba română este limba oficială de
tuțional. Deși români din țară au protestat în Piața stat”. Imaginile sunt la fel de copleșitoare și de o parte
Victoriei și anul acesta, 7 iulie 2019, pentru același a Prutului și de cealaltă, greu de crezut că se întâmplă
Cod Administrativ împachetat altfel, printr-o Ordo- în zilele noastre, când țara nu este sub ocupație stră-
nanță de Urgență, s-a reușit oficializarea limbii ma- ină.
ghiare în administrația publică, că doar bate la ușă
Trianonul și trebuie să se mândrească și ei cu ceva
reușite. Și cum ai noștri politicieni s-au făcut preș
pentru UDMR, doleanțele lor sunt din ce în ce mai
nesimțite, mai surprinzătoare, mai ușor de obținut.
Căci trocurile politice le-au luat demult politicienilor
noștri demnitatea de a fi români. Presimt chiar o lovi-
tură de grație la care Statul Român nici nu se gân-
dește, în anul care urmează. Nu, nu ne va lua nimeni
„Ardealul în spate să fugă cu el în spate, nici perna de
sub cap, nici pământul de sub picioare”, așa cum spun
cei care încă nu s-au deșteptat „din somnul cel de
moarte”, ci va fi mult mai grav, pentru că trădarea,
vânzarea nu vine din exteriorul țării, ci din interior. Protest pentru Limba Română, la Chișinău, 29 iulie 2018
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 3
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Nici românii din Ucraina nu au fost ocoliți de acest
foc care pârjolește inima. Pentru că nu-mi închipui o
durere mai mare decât aceea de a nu putea să studiezi
în limba maternă. Și la ei am văzut tineri ieșiți în
stradă purtând benere pe care era scris „Nu ne luați
limba română!” Un articol apărut de curând în
„BucPress” - agenție de știri din Cernăuți, ne
atrage atenția că „Învățământul în limba română din
sudul Basarabiei riscă să fie lichidat. Administrația
regională din Tatarbunar a lansat acum două zile
ideea trecerii școlii din satul Borisăuca de la predare
în limba română la predare în limba ucraineană. În
regiunea Odessa mai erau, în anul 2018, doar pa-
tru școli cu predare în limba română – se pare că
din toamna anului 2019 vor rămâne trei.“
Ca „liniștea dinaintea furtunii”, problema predării
în limba română era pusă în discuție încă din 2016,
când prin ASTRA – Asociația Transilvană pentru Li-
teratura Română și Cultura Poporului Român, am
ajuns cu câteva pachete de cărți de povești și caiete de
predare pentru clasele I-IV, în raionul Tatarbunar din
regiunea Odessa la Școala cu predare în limba română
din Borisăuca. Un sat unde trăiesc peste 90 % români
și cu toate acestea ei rămân și sunt tratați ca minoritari
în Ucraina. Încă de atunci se vorbea șoptit despre pro-
blemele existente în școală, despre posibilitatea ca
după clasele primare, elevii să fie nevoiți să studieze
în limba de stat, ucraineană. Odată ajunsă la școală,
m-am confruntat cu multe paradoxuri. Deși școala era
românească, actele, cataloagele, manualele de pre-
dare erau în limba ucraineană. În primărie sau pe fa-
țada școlii nu era niciun steag românească sau inscrip-
ție în limba română, ori vreun semn cât de mic trico-
lor. Pe holurile școlii m-au întâmpinat câțiva copii
care vorbeau între ei în ucraineană, dar când au dat cu
ochii de mine, au spus într-o română impecabilă:
Bună ziua! Târziu am realizat că și-au dat seama de
unde vin pentru că aveam legată o panglică tricoloră
la brâu pe care am avut-o ascunsă în sân când am tre-
cut granița. Nu concepeam să merg la românii mei
fără simbolul nostru național, știind că acolo nu au
voie să arboreze steagul românesc. De la doamna pri-
mar aveam să înțeleg că ei se supun legilor statului
fără să crâcnească. Nedumerirea mea era vizibilă ca a
unui copil care a ajuns în țara poveștilor și nu înțele-
gea unde sunt Ileana Cosânzeana și Făt- Frumos, ca
să mă exprim metaforic. Dar acolo așa ceva nu există!
Sunt legi care trebuiesc respectate și atât! Nu se ne-
gociază cum face minoritatea noastră maghiară care a
ajuns să aibă mai multe drepturi decât proprii ei cetă-
țeni minoritari numeric în anumite zone. În Ucraina
cei care se împotrivesc au de suferit, așa cum am aflat
despre câțiva români care luptând pentru drepturile
românilor, mai fățiș, mai pe ascuns, s-au trezit hărțu-
iți, dați afară din serviciu și cine știe câte și mai câte
despre care nu se vorbește. Este trist să constat că deși
se spune despre Ucraina că are o orientare europeană,
4 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
legea învățământului adoptată în Radă include con-
troversatul articol 7 al Legii-cadru privind Educația,
adoptată în septembrie 2017, care limitează dreptul la
studii în limba maternă și împotriva căruia s-au pro-
nunțat în mod repetat românii din Ucraina, dar și Bu-
dapesta și Bucureștiul. Articolul 21 al proiectului de
lege privind limba ucraineană prevede editarea presei
scrise doar în limba de stat. Astfel, „Toate versiunile
lingvistice trebuie să apară sub același nume, să co-
respundă conținutul, volumul și modalitatea de tipar,
edițiile trebuie să aibă aceeași numerotație și să fie ti-
părite în aceeași zi”.
Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei
Române, poet și patriot care luptă pentru drepturile
românilor, atrăgea atenția încă de atunci asupra aces-
tei legi care îngreunează procesul de conservare al
identității, făcându-l aproape imposibil în condițiile
date. Iată ce spunea într-un interviu acordat ziarului
„Cotidianul 20”, octombrie 2017: „Noua lege a edu-
cației limitează drastic dreptul la educație în limba
maternă pentru etnicii români din Ucraina. În școlile
din Ucraina studiile se vor desfășura obligatoriu în
limba ucraineană. Legea prevede introducerea trep-
tată a noului sistem, care presupune înlocuirea mate-
riilor care se predau în limbă română cu discipline
care vor fi predate în limba ucraineană. Decizia a lăsat
urme adânci în sufletele oamenilor. Oamenii sunt de-
rutați, sunt în mare măsură indignați, probabil că se
va ieși și în stradă. Acum, de la Kiev, am avut un fel
de comisie care vine în școlile noastre și ne contro-
lează cum va începe implementarea acestei legi, așa
că lucrurile sunt deosebit de grave. Patria noastră is-
torică, România, a luat atitudine, dar regretăm că nu a
fost atât de dură și de drastică precum au reacționat
ungurii. Aveau și ei învățământ în limba maternă. Au
spus că vor bloca orice demers european al Ucrainei
pentru încălcarea drepturilor minorității maghiare și
românești.”
Într-o discuție cu un grup de jurnaliști români, pri-
vind reforma educației, care are la bază conceptul de
„noua școală ucraineană”, ministrul adjunct al Educa-
ției de la Kiev, Vadym Karandyi, a declarat la finele
lunii iulie că „nu există restricții de utilizare a limbii
materne în viața de zi cu zi”. Conform foii de parcurs
creată de Ministerul Educației, care după disputele is-
cate în societate în diferite comunități, a fost trimisă
la Comisia de le Veneția, s-a hotărât ca „studiul în
limba ucraineană să meargă împreună cu cel în limba
maternă, pentru o mai bună integrare în societate a ti-
nerilor.” După spusele ministrului adjunct, există 69
de școli cu predare în limba română pe teritoriul Ucra-
inei și 16.000 de elevi învață în ele pentru care s-au
făcut „multe progrese și eforturi comune pentru a asi-
gura predarea în limba română”, dar „limba ucrai-
neană este obligatorie pentru orice absolvent.”
Am contactat un reprezentant al românilor din Ta-
tarbunar, căruia nu o să-i dezvălui numele din motive

lesne de înțeles, pentru a-mi da câteva detalii legat de
legea învățământului care urmează să fie schimbată
cu 1 septembrie.
Ce se întâmplă cu învățământul? În ce limbă vor
studia copiii în anul școlar 2019-2020? Până am pri-
mit răspunsul am simțit teama care persistă la fel ca
în 2016 când nu o dată, i-am surprins povestind
aproape în șoaptă despre unele nedreptăți, ca să nu le
numesc abuzuri, ca și cum pereții ar fi avut micro-
foane. După insistențe pe tema învățământului, am re-
ușit să obțin o declarație:
„Noua lege a învățământului este anticonstituțio-
nală. De la 1 septembrie intră în vigoare, prevede în
prima etapă învățământ românesc până în clasa a cin-
cea, apoi continuă în limba de stat… Aproape 99%
sunt români... A continuat apoi ca și cum ar fi urmărit
un gând care-l muncește de ceva timp. „Sunt subtili…
Deja s-o muncit... istoria, geografia de ani de zile se
citește în ucraineană, orele de română scad, se fac ore
paralele la alte obiecte în ucraineană, control sever,
ore deschise în limba de stat. Româna Cenușă-
reasa…”
Știind situația nefirească în care se aflau încă de
atunci cu manualele de predare, întreb sperând într-o
îmbunătățire a situației între timp.
Cu cărțile didactice cum stați? Au copii cărți după
care să învețe?
„Carte didactică nouă, perfecționare didactică n-
au în școli de ani de zile în „limba mamii”. Trebuie
să fim conștienți. Ei sunt cu ochii pe noi mai mult de-
cât noi, fiindcă știu că suntem mai neputincioși, dar
stau după colț și așteaptă norocu...”
„Norocul” acesta nu este decât un pas greșit în
afara cercului în care au fost strânși cei care au avut
curajul la un moment dat să vorbească despre nevoile
comunității, să ia atitudine și care au fost drastic sanc-
ționați, unii fiind chiar nevoiți să se refugieze în R.
Moldova.
Cu elevi de la Școala românească Borisovca, Ucraina,
singura fotografie ce s-a putut face până la apariţia şi
interzicerea de către director.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
„Ca medic, știi ce poate să facă o bacterie cu un
organism...” a mai adăugat ca o concluzie amară. Da,
știm!... Pentru că am văzut în ochii lor și lacrimi amu-
țite de teamă, așa cum și eu am amuțit când am trecut
cărțile la vamă „urmărită” îndeaproape de un Kalaș-
nikov. Senzația e aproape ucigătoare... La fel și senti-
mentul că treci granița fraudulos cu niște cărți în
limba română care n-ar fi avut nicio șansă dacă nu
erau sub forma unei donații din partea Astra – Iași.
Deși comunitățile românești se confruntă în școli
cu lipsa manualelor, în lipsa unei legi care să-i prote-
jeze, în lipsa unei reacții din partea Bucureștiului, se
simt nevoiți să se supună și să se descurce cu ceea ce
au. Cu adevărat cadrele didactice din Ucraina sunt
martiri pe altarul învățământului, căci e foarte greu să
predai unui copil de clasa întâi alfabetul fără să-i poți
exemplifica într-un abecedar în limba română. Res-
ponsabilitatea continuității este uriașă. Nici vorbă de
caiete de predare care la noi sunt pe alese. Nici vorbă
de cărți de povești... Doar lacrimi pe care nu și le-au
putut masca am văzut în ochii învățătoarelor la vede-
rea caietelor de predare pe care le-am dus în 2016,
donate de Asoc. Calea Neamului din Brașov. La ve-
derea frumoaselor cărți de povești dăruite de copiii de
la școlile și grădinițele din Târgu Secuiesc pe care le-
am adunat în urma unei campanii pe care am inițiat-o
în 2015 „Dar de carte, dor de carte pentru Tatarbu-
nar”. Nici astăzi nu știm unde au ajuns acele cărți,
dacă s-au folosit acele caiete... Pentru că, din păcate,
directorul școlii nu ne-a lăsat să dăruim cărțile elevi-
lor așa cum ne-am propus, pentru ca fiecare să plece
cu cel puțin una acasă, ci au rămas încuiate în cabine-
tul directorului. Cam așa stau lucrurile...
Nu ne rămâne decât să sperăm că li se va permite
copiilor din comunitățile românești aflate în Ucraina
să-și continue studiile în limba maternă, așa cum s-a
promis. Un fapt extrem de necesar pentru conservarea
identității naționale. Așa cum i-am cunoscut la fața
locului pe unii reprezentanți ai românilor, știu că
mulți dintre ei vor duce într-un fel sau altul, lupta pen-
tru menținerea identității naționale, și cel mai impor-
tant demers în acest sens este apărarea limbii materne,
fără de care este aproape imposibil să dăinuiești. Pen-
tru că limba română este buletinul de identitate al ro-
mânilor de pretutindeni. Prin ea se recunosc, se îm-
brățișează și se sărută frații oriunde în lume s-ar afla.
Este apa vie din care dacă apuci să sorbi nu te mai poți
lepăda de ea. Să rămânem însetați și de strajă fântânii
din care se trage poporul român fiindcă, așa cum ne-
au învățat bunii și străbunii, doar așa vom dăinui! Ne-
au înstrăinat pământul, fabricile, ne-au tăiat pădurile,
ne-au mințit, ne-au trădat, ne-au furat. Măcar cu doina
învățată la sânul mamei să rămânem!
5
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

Diandra DAVID

CARE E ENIGMA ŞI UNDE E MIRACOLUL

POPORULUI ROMÂN?
Consemnați în cartea popoarelor fără istorie de-a lun- iecta concluziile asupra lui, fapt ce-l situează și în avan-
gul secolelor, destinul acestui neam pribegit, atacat po- garda studiilor interbelice. El își propune redarea omului
litic de străinii flămânzi de apă și pământ, a suferit acu- însuși, nu doar a unui schelet sau a unor evenimente pri-
zații dintre cele mai nedrepte prin subiectivitatea și con- vate de viață și sentimente, punându-și întrebarea, dacă
fuzia cercetărilor științifice, dezonorând adevărul ascuns istoricul, care-și mărginește orizontul, nu riscă „să ridice
în originile românilor. Teoriile imigraționiste au avut ca o construcție artificială, mai depărtată de realitatea ce
scop nimicirea trecutului nostru prea puțin cunoscut, a voit să o înfățișeze, decât dacă ar fi privit-o într-o des-
strămoșii noștri fiind prezentați de multe ori sub forma fășurare dinamică, ce nu o poate înțelege decât cel care
unui neam aparent fragmentar, lipsit de unitate și per- a trăit-o”.(Gh.I.Brătianu, N.Iorga, Trei Conferințe,
spective. Acest lucru se datorează izvoarelor prea tăcute, Buc., 1944, p.16)
dar și neatenției istoricilor, care au trecut cu multă nebă-
gare de seamă pe lângă minunile ce ne înconjoară, în
special pe lângă înțelesurile mai adânci, oglindite cel
mai adesea în complexul geografic și cultural din care
facem parte. După moarte, război și împlinirea marelui
ideal – întregirea de stat a României – istoriografia ro-
mână pierde generația, ce edificase fundamentele știin-
ței istorice române. Amintind doar câteva nume, C. Giu-
rescu, A.D.Xenopol, V. Pârvan, putem constata dificul-
tățile tinerilor în reorganizarea și continuarea construc-
ției istoriei noastre, care „are nevoie încă de multe cără-
mizi pentru a fi terminată”. (I. Ursu, „Concepția isto-
rică. Caracterizarea și împărțirea istoriei românilor”,
Buc., 1924, p.18) În perioada interbelică apar noi pro-
bleme sociale, culturale, economice, care devin centrul
intereselor celor născuți la început de secol XX. În mie-
zul acestor noi preocupări, reprezentanții Revistei isto-
rice române decid să se alinieze direcției istoriografiei
europene prin Școala Analelor, al cărei fondator este
Marc Bloch (1886-1944). „Un savant et un soldat” este
un studiu consacrat operei inovatoare și vieții celui care
a închis pentru ultima dată ochii în fața plutonului nazist
de execuție. Acest omagiu i-a fost adus de discipolul
său, Gh.I.Brătianu, care a știut, spre deosebire de colegii
săi, cum să țină pasul cu progresele înregistrate de noile
căutări în Europa. Frecventând cursurile de la Sorbona
paralel cu faimoasa Ecole des Chartes, studentul s-a O enigmă și un miracol istoric: poporul român
aflat în contact permanent cu textele și documentele is- apare într-un moment de cumpănă pentru destinul
torice, ce aveau să-și lase amprenta asupra spiritului său nostru istoric. Cartea trebuia să fie o recenzie, prin
critic, în contrast cu cei care studiază astăzi mai mult li- care Brătianu îi răspunde fostului său profesor, Ferdi-
teratura de specialitate. Lucrările sale pentru promova- nand Lot, la lucrarea Les Invasions barbares et le pe-
rea doctoratului, în cadrul universității pariziene, l-au uplement de l Europe. Întrecând limita unei simple
lansat rapid în lumea științifică europeană. Situând fap- prezentări succinte de argumente contrarii, aceasta
tele într-un context mai larg, ajunge la evoluția de a de- cunoaște o versiune în franceză în 1937, în același an
păși analiza seacă a documentului, trece dincolo de zi- cu apariția monografiei medievistului francez, o alta
durile groase și surde ale bibliotecii, de stivele pline de considerabil lărgită în română în 1940 și într-un final
colb ale arhivelor, pornind de la prezent pentru a-și pro- ediția franceză secundă din 1942, ce a avut ca suport
varianta românească din 1940.

6 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Originea latină a românilor și continuitatea lor necur-
mată pe teritoriul vechii Dacii au fost contestate mai ales
de unguri, care în urma compromisului încheiat cu
Habsburgii și prin formarea monarhiei dualiste Austro-
Ungare din 1867, au anulat până și ultimele rămășițe de
autonomie ale Transilvaniei, incorporând-o forțat la Un-
garia. După Sulzer, care lansase teoria imigraționistă în
1781, noutate ce încerca să combată cinci veacuri de
atestare documentară a teoriei autohtoniei românilor,
care a fost susținută de cărturari naționali și străini de
pretutindeni, mai departe Roesler este cel care continuă
disputa, ce avea să țină din 1871 până la sfârșitul Primu-
lui Război Mondial. Scopurile lor sunt mult prea evi-
dente pentru a mai fi și comentate. „O sinteză critică” în
cinci capitole de L.Tamas este doar unul dintre aceste
studii învrăjmășite, pline de contradicții și inadvertențe:
dacă în primul capitol strămoșii noștri nu trăiau din se-
colul al-X-lea în Peninsula Balcanică, în al treilea capi-
tol sfârșesc prin a duce o viață păstorească la nord de
Dunăre încă din epoca romană. Deși se opune continui-
tății, Ferdinand Lot înțelege gândurile ascunse ale isto-
ricilor unguri: „Chiar întemeiată din punct de vedere is-
toric, ea nu ar fi mai puțin nejustificată din punct de ve-
dere politic”. (Gh.I.Brătianu, O enigmă și un miracol
istoric: poporul român, Ed. Corint, Buc., 2000, p. 55)
Principalele argumente ale academicianului francez în
favoarea imigrării sunt pe larg următoarele: slaba colo-
nizare a Daciei după cucerirea lui Traian, tăcerea impre-
sionantă de peste zece veacuri despre vechea Dacie, vo-
cabularul slav bogat în termeni bisericești și organizare
de stat, relațiile vechi ale Bisericii române cu metropola
de la Ohrida, prezența cuvinetelor albaneze în limba ro-
mână, existența a două migrații dintre care una efectuată
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
de vlahii transdunăreni, ce au imigrat în Transilvania
înainte de secolul al X-lea dinspre marele fluviu la Vest
de Porțile de Fier și mărturiile hrisoavelor regilor Unga-
riei și Cronica lui Nestor, care atestă prezența românilor
în Transilvania din secolul al X-lea, al XI-lea sau chiar
al IX-lea. Responsabilitatea în a trata tema continuității,
în a face lumină, „căci timp s-a pierdut destul”, este re-
zultatul, pe care noi îl trăim azi în calitate de beati pos-
sidentes. Prin neopunerea și indiferența celor mai mulți,
propaganda și-a făcut efectul asupra civilizației în acele
vremuri, căci până și un om „de competența și obiecti-
vitatea științifică a lui Lot” a fost înșelat. Brătianu își în-
cepe dezbaterea ca un remarcabil savant, care caută ve-
rosimilul dincolo de interesele propriului popor, impar-
țial, nu contrazice argumentele celorlalți fără a le com-
bate prin probe și conexiuni juste, întemeiate pe investi-
gații, logică și asocieri fondate: „Expunerea este simplă,
fără patimă. Autorul se abține să manifeste vreo urmă
de ironie, chiar și față de tezele categoric absurde.” (p.
157) Ferdinand Lot, 15 august, 1943. Autorul Enigmei
a abordat următoarele subiecte în favoarea continuită-
ții: evacuarea Daciei, unitatea lingvistică, etnografie și
geografie, datele arheologice și observații asupra istoriei
noastre după secolul al XIII-lea. Titlul studiului împru-
mută denumirea capitolului lui Lot, în care acesta dez-
volta problema originilor poporului român – „Une
enigme et un miracle historique: le peuple roumain”.
Dacă nu mai există azi întrebări cu privire la trecutul
nostru, în mare parte aceste soluționări îi sunt datorate
lui Brătianu. Printre rânduri aș dori să amintesc de o lec-
ție la istorie din gimnaziu, în care ni s-a dictat despre
originile noastre daco-romane, dar ni s-a spus de către
domnul profesor, că nu este nimic altceva decât o năs-
cocire a românilor de a păstra Transilvania și că discuția
este infinit mai lungă decât ceea ce ne predă el. Realita-
tea este nu doar vizibilă, ci chiar demonstrată. Aș pro-
pune cititorului să gândim această afirmație a continui-
tății și să încercăm împreună, pe cât ne este posibil, su-
biectul fiind unul vast, să aducem argumente în fața te-
zei, pe care noi astăzi o susținem aproape fără să o mai
trecem prin filtrul minții. Subliniez acest aspect mai ales
pentru tinerii din generația mea, întrucât este important
să nu se piardă din vedere dovezile, care sunt proba în-
săși a identității noastre.
Să prezumăm contrariul întâi, părăsirea intregrală a
Daciei, că romanizarea acestei provincii a fost nimicită de
năvălirile barbare din secolul al III-lea. Între sfârșitul se-
colului al IV-lea și al XIII-lea nu există mărturii cu privire
la vreo populație romană trăind acolo. Vopiscus a scris la
numai șaisprezece ani de la moartea lui Aurelian. În afară
de faptele recent petrecute, el își culege informațiile din
actele Senatului și din hârtiile originale de la Biblioteca
Ulpiana. Cu toate acestea, nu aflăm nimic concret timp de
mai bine de zece secole. Mai mult chiar, este înlăturată
ipoteza formării poporului român în Evul Mediu în Mun-
tenia și Bulgaria de istoricii bulgari, ipoteza continuității
dacoromane în Transilvania de unguri și ipoteza prezenței
7
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
românilor în Basarabia și Moldova de ruși. Este destul de
evident! „De unde s-a ivit acest popor, devenit pe neaș-
teptate așa de numeros, încât a cotropit locurile tuturor
vecinilor săi, fără să țină seama de titlurile lor legitime
de proprietate și de prioritate?” (p. 66) Întrebarea a fost
pusă istoricului bulgar Muftaciev chiar de P.P. Panai-
tescu. Dacă Dacia a fost integral părăsită și romanizarea
oprită de năvălirile barbare, cum de mai multe probe adu-
nate împreună arată continuitatea? Tăcerea textelor nu
este una desăvârșită. Noua provincie cucerită de Imperiul
Roman a devenit o regiune de colonizare ex toto orbe Ro-
mano. După marea criză a secolului al III-lea, când Aure-
lian a micșorat frontul amenințat de năvălitori și a așezat
linia de apărare la Dunăre, Eutropius spunea despre adu-
cerea romanilor din orașele și de pe ogoarele Daciei,
Vopiscus despre aducerea armatelor și a provincialilor.
După dezastrul suferit din lupta cu goții, Dacia nu mai pu-
tea fi păstrată militar. Este dificil de aflat numărul exact al
locuitorilor, care au urmat armata și funcționarii, însă o
evacuare totală pare imposibilă. O mărturie din secolul al
VI-lea din regiunea balcanică și dunăreană: “Romanii au
fost din nou atacați de popoarele afurisiților barbari (…)
Ei (avarii) au mers să asedieze două orașe ale romanilor
și alte cetăți.” Populația se putea retrage în munții și pă-
durile Daciei în primii ani ai ocupației barbare, lucru obiș-
nuit pentru împărații vremii, care au mai practicat acest
obicei. Nu ar fi nici primul și nici ultimul caz al unei înțe-
legeri de mai târziu între provincialii romani și barbarii,
care-i puteau exploata mai ușor în folos propriu. “Popu-
lația rurală constituia, pentru germani un important venit
și într-adevăr ea n-a fost nevoită să muncească mai greu
pentru ei decât mai înainte pentru căpeteniile romane. Ei
nu aveau nici un folos să se lipsească de meseriași... care
(...) se pricepeau să lucreze așa de bine bronzul, fierul,
aurul și argintul.” (pag.74) Care sunt urmările părăsirii
sub Aurelian? Știm, că paza Dunării a fost coordonată
după aceea de Galerius și Dioclețian. A fost ridicat din
ruine orașul Tropaeum Traiani, cetățile restaurate, cape-
tele podului malului stâng fiind reașezate, toate acestea
sub domnia împăratului Constantin. Deci, influența ro-
mană a fost întărită de acesta, motiv pentru care goții și
sarmații din Banat, Muntenia și Oltenia au devenit supușii
întemeietorului Constantinopolului. Aflăm că relațiile cu
imperiul erau în strânsă legătură și prin pătrunderea creș-
tinismului: martiri ai noii credințe în Sciția Minoră, Do-
brogea de azi; este suficient să amintim de cei douăzeci-
șișase de goți creștini arși în biserică și ale căror moaște
au fost culese de prințesa Gaata și de fiica acesteia al cărei
nume este LATIN, Dulcilla. După invazia hunilor, lui
Priscus i s-a cerut o listă cu dezertorii refugiați, el a găsit
un număr mare de romani, care-și exercitau meseriile. De
asemenea, la curtea regelui se glumea și se vorbea și în
„limba Ausonei”, care nu era alta decât latina. Lângă pa-
latul din lemn al lui Attila se înălțau „termele de mar-
moră” după un arhitect roman din Sirmium. Menandru
spune despre o provincie bogată în 578, cu prizonieri ro-
mani ridicați de slavi în cursul expediției balcanice. Dacă
8 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
mai întâi, regiunea de la Est de Carpați până la Dunăre a
fost o Gotie, spre finalul domniei lui Justin I devine o Sla-
vinie, toponimia din Transilvania convingându-ne de
acest aspect. Slavii au cotropit Peninsula Balcanică din
secolul al VII-lea și au încercat să șteargă orice urmă de
latinitate. Cu cât mai repede slavii înaintau spre Egee și
Adriatică, cu atât Dacia se golea de triburi aproape în în-
tregime. Jirecek mai observă cum „elementele de la nor-
dul Dunării aveau să fie absorbite de populația româ-
nească”. (p. 83) Într-o descriere a Europei Orientale pen-
tru regii angevini ai Siciliei și pentru cruciadele lui Carol
de Valois se menționează: „între Macedonia, Ahaia și Te-
salonic, marele popor al vlahilor, care fuseseră altădată
popor al romanilor și pe care ungurii îi alungaseră de pe
pășunile lor.” (p. 84) Argumentul ex silentio asupra daco-
romanilor poate fi explicat prin faptul că în Evul Mediu,
un ținut era denumit după războinicii care dețineau pute-
rea în locul respectiv, nu după numele majorității supuse.
În primul mileniu al erei creștine, schimbul masiv de po-
pulații era firesc, Imperiul bizantin fiind fidel politicii de
colonizare aplicate de Imperiul Roman. Seriile de migra-
ții care au trecut Dunărea de la un capăt la altul, nu au
creat o despărțire totală, ci doar un mediu prielnic pentru
conservarea latinității.
Contra unitatății lingvistice s-a susținut identitatea
românei cu aromâna balcanică. Am fost întrebați, ce ex-
plicație putem oferi pentru prezența cuvintelor albaneze
în limba noastră? Lot bănuiește alungarea daco-romani-
lor de slavi, primii rătăcind ca păstori, timp în care cei
din Nord au rămas agricultori. „Ar trebui studiată, în
acest sens, terminologia rurală din cele două dialecte,
român și aromân.” (p. 161) Lingviștii au răspuns acestei
întrebări prin atribuirea împrumuturilor unui substrat
vechi, trac sau ilir, comun tuturor graiurilor din Balcani.
Teritoriul albanezilor și cel al românilor aveau ca punct
comun doar marginile lor îndepărtate, legătura dintre ei
fiind întreținută prin păstorii nomazi. Dacă azi mai întâl-
nim câteva cuvinte de origine comune, acest fapt se da-
torează substratului din care provin atât româna, cât și
albaneza: de exemplu, vatră –„cămin”, noțiuni, ce sunt
esențiale limbajului și vieții. H ic și castân (ficus și cas-
tanus) sunt cuvinte, ce în aromână denumesc ficusul și
castanul, apărute în regiunile meridionale ale peninsu-
lei. În schimb, denumirile de aur și păcură (aurum, pi-
cula) în dacoromână se găsesc în bazinul Carpaților.
Sunt multe astfel de cuvinte, deci nu putem concluziona
decât că daco-româna și aromâna s-au format și dezvol-
tat în aceeași regiune geografică.
Brătianu a inclus în capitolul al V-lea etnografia și
geografia ca expresie a continuității. După ediția fran-
ceză secundă a cărții au urmat observațiile lui Lot, la
care românul nostru a răspuns bucuros. Primul semnala
greșeala originii bizantine a termenului „valah”, când el
este de origine germană, „Welche”, prin care germanicii
– goții stabiliți la Nord și Sud de Dunăre – îi desemnau
în Occident pe latini și celți, însă Brătianu a mai menți-
onat acest lucru într-un alt capitol al unei alte lucrări, iar

repetabilitatea pentru el pare inutilă: „bizantinii l-au luat
de la slavii din peninsulă, care l-au împrumutat, la rân-
dul lor, de la germani...” (p.178) În unele texte sârbești
și la Ana Comnena, una dintre primele femei istoric, este
o tendință în a-i confunda pe toți păstorii din Balcani sub
această denumire. În cronica Notarului Anonim este
scris, cum ungurii au găsit în Panonia în timpul cuceririi
arpadiene vlahi și păstori romani, ramuri ale aceluiași
popor și cum cruciații lui Barbarosa au întâlnit la grani-
țele actuale ale Serbiei și Bulgariei rezistența altor vlahi
– indicii clare referitoare la alte ramuri ale poporului ro-
mân. Dacă notarul regelui Bela menționează pe „Blachi
ac pastores Romanorum”, iar geograful anonim din se-
colul al XVI-lea pe blazi, care au abandonat „pascua
Romanorum”, atunci se pot prezuma două elemente în
populația daco-romană: românii autohtoni și emigranții
din Balcani. Cu o perspectivă juridică formată deja prin
absolvirea facultății de drept și cu o experiență vastă în
studiul contractelor și tranzacțiilor particulare din Evul
Mediu prin elaborarea studiului Actes des notaires ge-
nois de Perra et Caffa, Brătianu găsește în Analele ge-
noveze și în actele notarilor venețieni confuzia români-
lor de la Dunăre cu ungurii, însă aromânii din Balcani
sunt diferențiați prin numele de vlahi, de unde rezultă
independența ultimilor, chiar înainte de alcătuirea sta-
telor dunărene. Tot în documentele italiene medievale,
românii ajunși la târgurile de negoț din Crimeea sunt nu-
miți unguri; însă nu există dubii cu privire la naționali-
tatea „unguroaicei Mărioara” din 1290, nici îndoieli cu
privire la alte nume românești și latinești (Radus, Deme-
trius, Stanchus, Stoicha), toate scrise în registrele de so-
coteli din Caffa. Acest act folosește de multe ori ambele
calități, Velachus sive Ungarus, deci ambii termeni sunt
întrebuințați unul în locul celuilalt. Așadar, termenul
„vlah” apare la Sud de Dunăre, unde bizantinii îl folo-
sesc prima dată pentru românii balcanici, în opoziție cu
cei aflați la Nord de Dunăre, „acei păstori ai romani-
lor”, care rămân nemenționați datorită apartenenței lor
politice la imperiul cumanilor sau la regatul catolic al
Ungariei. Existența celor două ramuri ale romanității
orientale, daco-romanii rămași la Nordul Dunării și vla-
hii din Balcani prin curentul neîntrerupt de migrații și
transhumanța păstorească pot conchide fuziunea, unita-
tea limbii române de azi.
Cu dovezi îndestulătoare, adversarii teoriei continuității
mai caută orașe, monede și ceramică. Ce spun datele arhe-
ologice? După secolul al III-lea, centrul vieții romane nu
mai se întâlnește la Roma, ci în provinciile care guvernează
de acum înainte cu împărați africani, sirieni, panonieni,
iliri. Acest fapt nu ne conduce la ideea divizării istoriei te-
ritoriilor sau la trecerea cu vederea a manifestărilor vieții
locale, ce erau atât de respectate de administratorii imperi-
ului. Ne punem atunci următoarea întrebare: S-a lăsat Da-
cia integrată în evoluția generală a lumii romane? Reîntoar-
cerea la formele arhaice, preromane poate fi dovedită prin
săpături. Dacii rămân totuși fideli formelor și tradițiilor lor,
ale căror urme persistă. În primul rând, trebuie să luăm la
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
cunoștință stingerea vieții urbane, inexistentă în epoca ava-
rilor și slavilor. Inscripțiile monetare din provincie nu trec
peste anii 255-258, iar din 256 nu s-a mai bătut moneda.
Nu e de neglijat aspectul inflației monetare din 256, când
antonianus de argint (75% aliaj) devine doar o monedă de
aramă. Recent, în data de 22 august 2014 s-au atins 30 de
monede romane republicane din secolul I î.Hr, care au
completat tezaurul monetar dinainte de cucerirea Daciei de
la Bistrița-Năsăud. Dar, care este continuarea după evacu-
area legiunilor și a funcționarilor? S-a descoprit un hiatus,
ce nu depășește ultimul sfert al secolului al III-lea, exact
perioada necesară în care moneda imperială avea să se sta-
bilizeze sub Dioclețian și Constantin. În Banat se prelun-
gesc până-n epoca monedelor bizantine din secolul al VII-
lea. Rațiunea ne îndeamnă să credem în întreruperea co-
merțului în timp de războaie și năvăliri, dar și în criza ge-
nerală a Europei la începutul perioadei carolingiene; astfel,
populația rămasă în Dacia era din ce în ce mai săracă. Se
continuă tradiții vechi și locale. Lipsa armelor din cimiti-
rele din epoca germanică (Transilvania) dezvăluie relațiile
pașnice dintre autohtoni și cuceritori. Nesemnificative nu
sunt nici formele grosolane din epocile barbare, care repro-
duc identic și în aceeași regiune tipurile Latene din epoca
geto-dacă. Așadar, arheologia ne pune la dispoziție um-
brele fondului preroman, ce în epoca năvălirilor a îmbrăți-
șat o scurtă revenire la folclor, tradiție și viață rurală.
“Cu toate că e un fel de superstrat”, influența slavă a de-
rutat de-a lungul timpului filologi, care au încercat să explice
originea și caracterul limbii române.Termenul “rumân” în-
seamnă social iobagul legat de glie, pământul fiind o moște-
nire strămoșească, ce-l apără pe țăran în fața unei stăpâniri
străine. Invazia slavă s-a produs cu aproximație la finele se-
colului al VII-lea, dar nu s-a întărit decât prin ajutorul avari-
lor, care le erau stăpâni. Găsim prenume slave în documen-
tele Principatelor. Care este explicația? Moda vremii îi obli-
gau pe români să împrumute de la slavi denumirile reprezen-
tanților puterii locale. De pildă, cneazul cu autoriate asupra
unui sat, voievodul ce stăpânea o vale sau un ținut muntos.
Cuvintele importante provin însă din latină: domn (domi-
nus), județ (district), judecător (judices), împărat (imperator).
Deși, liturghia și organizarea ei sunt slave, noțiunile funda-
mentale de cult sunt exprimate tot în latină: lege (lex), cruce
(crux), Dumnezeu (Dominus Deus), Treime (Trinitas), Bi-
sercă (basilica), ecclesia este un termen inovator, ce se dato-
rează Bisericii din Africa. Sub influența goților convertiți la
Wulfila, limbile germanice și slave au adoptat: preot (pres-
biter-presbyter), cf. sicilianul preut, cuminecare (communi-
care), păgân (paganus). În vremea lui Constantin și a urma-
șilor lui, cel mai probabil când pacea domnea între goți și
imperiu în secolul al VI-lea, populația daco-romană s-a con-
vertit la creștinism. Să nu uităm, că după ce statele românești
apar în secolul al XIV-lea la Nordul Dunării, se creează le-
gătura lor directă cu patriarhul grec din Constantinopol. Se-
ton Watson și Lot sprijineau teza unei metropole comune cu
slavii bulgarizați, Ohrida. Este adevărat, că o legendă din se-
colul al XVII-lea a lăsat loc unei confuzii din cauza unei tra-
duceri greșite. În lucrarea lui Lascaris se elucidează relațiile
9
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
bisericii moldovenești cu patriarhul din Pec și arhiepiscopa-
tul de Achris (Ohrida): vlahii din Balcani erau singurii sub
acest arhiepiscopat. Însă nu era vorba de o dependență cano-
nică sau de relații culturale strânse între Biserica moldove-
nească și arhiepiscopatul din Achris. Mai mult decât atât, pa-
triarhul sârb din Pec, Nicodem, a sfințit între 1449 și 1455
un mitropolit moldovean, ce se împotrivea unirii ortodoxiei
cu catolicii. Prin acest gest putem observa relațiile bune din-
tre cele două Biserici, care au influențat arhitectura și artele
religioase, însă nu și existența unei ierarhii bisericești în Mol-
dova sau așezarea unui stat. În ceea ce privește toponimia
din Transilvania, ungurii obișnuiau să traducă încă din Evul
Mediu numele localităților, prelungindu-le cu terminația
“falva”, “haza” sau atribuindu-le o particulă diminutivală
sau topografică pentru a le oferi un aspect maghiar. Elemen-
tele toponimice de origine slave se pot clarifica însă prin tra-
duceri din latină: slavul Bistrița din latinescul Repedea. Bră-
tianu a trecut în revistă observațiile sale asupra istoriei ro-
mânilor după secolul al XIII-lea. După cucerirea Constan-
tinopolului de turci, domnitorii munteni și moldoveni au de-
venit ctitori renumiți, dărnicia lor fiind cunoscută de la mâ-
năstirile de pe Athos până la fundațiile de pe M. Sinai. Amin-
tește de la voievodatele de la Gurile Dunării din secolul al
XI-lea, uitate de academicianul francez, și până la monarhia
regelui Carol, care întrevăzuse soluția unității românești și
care, înainte de a închide ochii, îl autorizase pe primul-mi-
nistru să semneze cu Rusia prima convenție care definea
drepturile naționale ale românilor, într-o eventuală despărțire
a Austro-Ungariei. Așadar, ultima parte recapitulează argu-
mentele în favoarea continuității, întărindu-le prin episoa-
dele istorice ale evoluției poporului român.
10
Să-ți recitești trecutul, ce BUCURIE! Să respiri
aerul epocilor cândva vii, să-l însoțești pe Brătianu în
lunga sa călătorie a dezbaterilor, să lupți alături de el
prin cuvinte și să aperi ceea ce-ți aparține. Dincolo de
orice mărturii și consemnări istorice, la celălalt capăt
al științei se ascunde identitatea noastră întreagă în
inima țăranului, uitat în întunericului mileniului al III-
lea. El mai are încă puterea păstorilor romani de a
conserva și de a iubi muncile câmpului, de a respecta
natura, tradițiile și de a păstra dreapta credință stră-
moșească, ce de atâta veacuri nu a reușit să fie învinsă
de eresurile lumii moderne. Câți ne mai putem numi
români în aceste vremuri tulburi, în care distracția în-
locuiește cultura, iar prostia inteligența? Ne părăsim
țara în loc să o salvăm din ghearele alpiniștilor poli-
tici, care au decis să distrugă spiritul românesc. Noile
legi apără infractorii mai mult decât victimele, iar tot
acest teatru îl numim cu nonșalanță democrație. Care
e miracolul și unde e enigma poporului român? Îna-
inte de a fi arestat de comuniști fără judecată și de a fi
transportat la Sighet, unde i s-au confiscat „una ico-
niță metal alb” și „una cruciuliță din metal cu șnur
roșu”, Gh.I Brătianu a răspuns: „istoria poporului ro-
mân (...) încetează de a mai fi o enigmă; ea rămâne
un miracol sau mai degrabă o succesiune de mira-
cole.” (p.158).
Temniţa de la Sighet, unde Gh. I. Brătianu a închis ochii.
Foto. de Andrei Iuga, locuitor al oraşului Sighet
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Magda URSACHE
„CU MOARTEA-N CÂRCĂ”
Am ales pentru nota ediției integrale a cărții lui Petru
Ursache, Istorie, genocid, etnocid, sintagma lui Aurel
State, „cu moartea-n cârcă”. Spune Andre Glucksmann:
„Comunismul conține genocid”: fizic, identitar, spiri-
tual. Doctrina trebuia să înlocuiască tot-tot-tot: țară, re-
ligie, neam, familie. „Asasinii roșii”, notează Mircea
Eliade (în 28 ianuarie 1943, Jurnal portughez, Bucu-
rești, 2010, p.141) ucid „de la milioane în sus”; ceilalți
asasini politici operează mai modest: un criminal mai
mare decât Hitler a fost Stalin.
Este un șoc pentru generația mea sacrificată (copilă-
ria a fost o tortură psihică, în așteptarea arestării tatălui
meu) să vadă că se regretă perioada, mai rău, că se in-
duce un soi de relativism social: „Eh, așa au fost vremu-
rile!” Percepția comunismului e mai mult decât pozitivă,
de vreme ce peste jumătate dintre români consideră că
„era mai bine înainte”, Dumnezeule! Celebrarea lui
Ceaușescu se face continuu: ce-ar fi fost dacă nu era îm-
pușcat, cum ar fi arătat România azi dacă o conducea el,
Comandantul Suprem, cu Elena-n frunte. Mizeriile ce-
ciste-meaniste-securiste se umflă-n pene. Argumente?
Loc de muncă, locuință gratis, granițe sigure, că nu tre-
cea nici o tornadă prin România... Poți să-i contrazici?
Relele: lipsa pașaportului, lipsa hranei decente, lipsa
apei calde, dar mai ales lipsa de informații (și, pe po-
trivă, violența minciunii propagandei) sunt trecute cu
vederea. Am văzut, într-un reportaj din 16 aprilie 2019,
la Antena 3, închisoarea Aiud „renovată”. Cumplitul
Aiud nu mai părea un infern. Cei care vizitau muzeul
vedeau o zarcă dotată cu pat curat, găleată de apă curată,
tinetă din lemn geluit...; deținutul era reglementar îm-
brăcat, în zeghe apretată și călcată, fără lanț la mâini și
la picioare (lanțul uns, alături, părea nefolosit); miliția-
nul- manechin n-avea bâtă, baston, ciomag, par; Aiudul,
în care erau întemnițați și exterminați cei ce mișcau în
frontul socialist, arăta ca un loc obișnuit de detenție.
Zarca? O carceră oarecare, unde se putea supraviețui
aproape tihnit.
Deruta morală e în creștere. S-a ajuns ca, din indife-
rență dublată de ignoranță (a lor și a consilierilor), pre-
ședinții noștri să decoreze torționari și informatori Secu.
Și mi-l amintesc pe profetologul S. Brucan, silabisind
fericit la ProTv, sub privirea extaziată a intervievantului
Mândruță: „la sân-ge-la sîn-ge!”, frazula întreagă fiind :
„Democrația trebuie consolidată la sân-ge, la sân-ge!”
Sângele vărsat în tinerețea-i de un roșu Pauker, când in-
trase de la 19 ani în PCR, în 1935. În „Scînteia”, a cerut
și i s-a dat moartea lui Iuliu Maniu, moartea lui Gh. I.
Brătianu, moartea lui Ion Mihalache. Iar păcatele i-au
fost spălate sau decolorate, după caz, devenind „părinte
fondator” al Grupului de Dialog Social.
Polițiștii, ca să nu le spun polițiști corect-politici,
revin la invective împrumutate din vocabularul vechilor
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
staliniști, din vremea aceea când minciuna stătea cu ma-
nualul de istorie la masă și pe masă. „S-au demascat, s-
au demascat!”, striga Roman-Baricadă. Lozinci ca „Să-i
lichidăm, să-i lichidăm pe țărăniști!”; „să-i vestejim pe
anticomuniști!” păreau rodul viziunii ateo-bolșeo-pro-
letare. Și dacă a fost declarat comunismul regim politic,
de ce alesul a fost, în procesul comunismului, un fiu de
dinozaur stalinist? Copiii nu pot fi nedreptățiți din cauza
părinților? Nici dacă gândesc ca genitorii lor? Volo Tis-
măneanu i-a prezentat edulcorat pe torționarii obsedan-
tului deceniu și cu mânie aproape proletară pe apologeții
– deloc stimabili de altfel – ai Ceaușescului. „Culmea ar
fi ca victima să primească o medalie de la făptaș”, mi-a
spus Petru chiar înainte ca Emil Constantinescu să de-
coreze, din greșeală, un torționar. S-a întâmplat și asta.
Băsescu – a scris presa – l-a decorat cu Meritul Cultural
(în grad de ofițer acoperit?) pe William Totok, ținând-o
în vizor pe Herta Müller. Iar GDS, „lucrarea” lui Silviu
Brucan finanțată de filantropul Soros, era cât pe ce să-i
dea un premiu neobositului procuror general, prin mâna
disidentului Radu Filipescu.
Doctor în horroris causa, procurorul general Augus-
tin Lazăr, care se ocupase cu prelungirea anilor de de-
tenție (citiți: chin) la Aiud, simulând senin nevoia de a-
și cere iertare, a vrut să-și doneze unui deținut politic
premiul pentru lupta contra corupției, acordat de Socie-
tatea „Speranța” din Timișoara. Ce sperăm?
Da, politica oferă condiția ideală ca individul să-și
arate demonul din el. Și credeți că se poate scoate ușor
dracul din torționar, din securist, din delator, din procu-
ror oportunist? Mă îndoiesc. Cât despre complicitatea
vinovată la crimă, tot crimă este, chiar dacă o tinerică
liberală reiterează, pentru augustul Lazăr, scuza că „așa
erau timpurile”, motivându-i faptele de ...bricege. Din
săbiile generalilor armatei române se făceau, la Aiud,
bricege foarte căutate la export, din care căra cu geanta
și incoruptibilul procuror, cum scrie tot presa, decorat de
Iohannis în 18 aprilie an curent; tot atunci, a fost decorat
pe tăcute și în absență, eroul Iulius Filip cu Crucea Ro-
mâniei, a treia clasă. Să nu fi știut președintele că Lazăr
a refuzat/ amânat eliberarea lui Iulius Filip din Aiud, că
patul bolii i-a fost „asigurat” de prelungirea detenției?
„Parcă mi-e rușine să spun prin ce-am trecut la Aiud”,
mărturisea recent, cu sfială, la TV un deținut politic. La-
zăr procurorul, cu maxim tupeu, nu s-a sfiit să-și ex-
prime dorința de a-i da premiul său lui Iulius Filip, spe-
rând, pasămite, că disidentul ar fi atins de sindromul
Stockholm, când victima ia apărarea celui care a victi-
mizat-o.
Secția de exterminare de la AIUD are în nume IAD,
o știe bine Iulius Filip. E greu de suportat să citești des-
pre torturi sadice, darămite să le suporți? S-au găsit cra-
nii cu cuie bătute-n frunte, pe viu. Marius Oprea, fost
11
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
director IICCMER, întreba: A fost Pleșiță anchetat?,
concluzionând : „Ei conduc în continuare.” Măcar cini-
cul Pleșiță nu i-a oferit un premiu lui Paul Goma, ca La-
zăr lui Iulius Filip, bolnav într-un spital din SUA. Cum
trăim în „Absurdistan” , unde limita absurdului nu mai
există, s-ar putea să fim martori la o scenă de un absurd
inimaginabil, depășindu-l pe cel narat de Constantin
Florin Pavlovici în Tortura pe înțelesul tuturor. Acolo,
deținuții erau nevoiți să stea la coadă pentru bătaia de
seară; acum, ar fi posibil ca foștii deținuți să stea la
coadă pentru a obține gratificații de la Lazăr, că are de
unde: doar a fost pensionat cu 27000 de lei noi.
Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi fost
soluția problemei. Iar lustrarea trebuia să înceapă cu Jus-
tiția. Pentru că Tribunalul poporului, care a luat ființă
înainte de Procesul de la Nürnberg, „a fost cea mai odi-
oasă instituție din toate deceniile bolșeo-comuniste”,
scrie Petru Ursache. Am fi scăpat de „lichele cu geome-
trie variabilă”, cum le spune Dorin Tudoran, și cu geo-
grafie variabilă, cum adaug eu. N-ar mai fi fost victime
de 5000 de euro sau de 500.000, după placul justițiarilor
noștri și nu s-ar fi obținut certificat de revoluționar, cu
beneficiile aferente, după ce s-a dat șpagă. Bussinesul cu
dosare de revoluționari a „capitalizat” România post-de-
cembristă.
Încep să cred, ca eseistul Cristian Bădiliță, că intelec-
tualii „sunt o specie penibilă”. Iar vietatea numită, de la
Aristot cetire, animal politic nu-i chiar om vertical, homo
sapiens, etica mizerabilă readucându-l la condiția de mers
în patru labe. Evoluție? Ba involuție! După 30 de ani de la
„evenimente”, Ion Ilici Marcel Iliescu poate bifa ca misi-
une îndeplinită: a construit „comunism cu față umană”. I-a
convenit moartea lui Milea, a lui Nicolaescu, a lui Nuțu, a
lui Iulian Vlad, a lui Gogu Rădulescu? Se pare că da. De la
ilegaliști a moștenit secera, iar prim-ministrul său, Roman,
a moștenit ciocanul.
Ciudățenia Cioloș? Zice presa că o păzea la poartă,
ca militar în termen, pe Doina Cornea. Știți ce sunt ci-
frele astea, 0287? Unitatea lui Dacian Julien Cioloș. Iar
cine executa stagiul militar într-un Batalion de Securi-
tate devenea ofițer Secu pe livret. Apud istoricul Florian
Bichir, în ’88, Cioloș era postat la Doina Cornea (obiec-
tiv Diana), să nu iasă nesupravegheată din casă; ca și la
noi, la Iași, Luca Pițu, refuznic PCR, dar și refuznic al
certificatului de revoluționar. Cineva ricana: acum au ie-
șit datele despre Cioloș, la țanc, în campanie electorală?
Dar când? Vrem un președinte care a păzit ca militar ușa
disidentei, asta vrem? Vedea oare Cioloș cum era bă-
tută? În Partidul România Mare a intrat prin coinci-
dență? Tot presa dezvăluie rudenia cu „Vulpea” Arde-
lean, general peste „2 și-un sfert”. Adaugă Cioloș un
PLUS la viața politică sau un minus? Că minusuri sunt
multe. Se numără din ce în ce mai puțini morți în acel
Decembrie. Președintele post-socialist Iliescu se vrea
Pilat din Pont și „trage concluzii” (sintagmă de ședință
PCR) din peste mia de morți: „probabil s-au împușcat
între ei”. ”N-au discernământ”, diagnostichează bolnă-
viorul președinte. Fostul ministru al Tineretului (1967-
71), prim-secretar la Iași (1974-79), mereu în legătură
cu serviciile URSS și cu Gorbaciov, are discernământ.
12
Urmașii celor uciși sau schilodiți de gloanțele cui o fi
tras atunci, la sfârșit de an 1989, Ceaușescu sau Iliescu,
n-au discernământ.
„Documentele nu-s totdeauna beton, Magda. Atenție
la cele falsificate. La Nürnberg s-a prezentat o poză ca
mostră de crime de război: prizoniere sovietice ucise de
un militar german. Numai că femeia sovietică din prim
plan era o cunoscută actriță Moskfilm”, mi-a spus Petru.
Dar mai există o lege a Arhivelor, de vreme ce s-au dis-
trus multe dintre dosarele celor care au lucrat în peniten-
ciarele groazei? Istoricul Marius Oprea afirmă că au dis-
părut dosare date de CNSAS pentru ceea ce s-a numit
Procesul comunismului. N-a mai găsit dosarul tartorului
Nicolschi. Care Nicolschi poate nega în interviul luat de
Lucia Hossu-Longin, în 1992, „experimentul Pitești”.
Cică n-a existat „reeducarea” și că ar fi o scorneală a lui
Virgil Ierunca și a lui Paul Goma. Un fragment dintr-un
poem de temniță, scris de Sergiu Mandinescu, trecut 12
ani prin închisoarea Pitești, pentru că a luat parte, în Ol-
tenia, la rezistența anticomunistă, mărturisește trauma:
„Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc/
Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc/ Asemenea lui, așijde-
rea ție,/ Dar viața mea nu-i, nu-i, prietene, decât o
moarte vie.”
Au dispărut documentele unor procese, penale chi-
purile, dar instrumentate de securiști. Nealinierea, nesu-
punerea erau mascate în delicte de drept comun. Gen.
Dan Voinea confirmă că dosarele Aiud, dosarele crime-
lor comunismului, dosarele iernii lui ’89, dosarele mine-
riadei au fost subțiate. Gen. Vasilache voia să le dis-
trugă, dar trebuia să existe acordul procurorului general.
Or, gen. Voinea ceruse să fie păstrate la CNSAS. După
pensionarea forțată a lui Voinea, a avut mână liberă L.C.
Kövesi. Marius Oprea dă o cifră uluitoare: 200-300
metri liniari de documente dispărute. A continuat, ca pri-
vat, investigații de dosare întoarse cu NUP ca omor, deși
erau crime contra umanității. Ce să mai zici decât ca et-
nosoful anonim? „Corb la corb nu-și scoate ochii”.
În tramvaiul de Baza 3, locul unde-mi fac eu sonda-
jele de opinie, am auzit o duducă foarte pornită pe măr-
turiile unor bătrâni pușcărizați politic: „Vai, dragă, da’ce
să știe iștia?” „Ia să se mai termine cu moșii. Le-a trecut
timpul”, a secondat-o altcineva. „Dacă nu mai ie rejim
comunist, di ci-l sî-l mai combată obsedații iștia?” Tre-
buia să le fi spus că generația celor torționați aproape că
s-a stins, că vor scăpa de „balast”, că n-or să le mai
consume mult timp spațiul vital și virtual cu mărturiile
lor incomode despre suferințele detenției. Însă mi s-a pă-
rut inutil să le aduc la cunoștință acestor juni debusolați
că, după munca la dig, la canalul morții Dunăre–Marea
Neagră, tinerii de atunci îi duceau în spate pe bătrânii
istoviți, aproape muribunzi, încercând să le amâne
moartea. La indicația tov Drăghici, din ordinul Mosco-
vei, 1200 de deținuți de la Gherla au fost transportați la
Canal, în 9 august,1950, la muncă silnică, deși nici nu se
puteau ține pe picioare. Delta Dunării era supranumită
„țara lui Maromet”, colonel Secu și criminal sadea. I se
mai spunea „pământ fără cruce”. Pământ mâncau, ca să
se sinucidă, femeile violate în lagăre de gardieni.
Am tăcut: știu că nici măcar nu mai e în trend să-ți
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

cauți în familie un deținut politic sau un preot martirizat.
Am scris și eu despre Golgota preoților. Cum să nu fi
scris? Aș face umbră hârtiei degeaba dacă aș ocoli o
temă catalogată inutilă de un publicist pe care nici nu
vreau să-l numesc: „Jertfa preoților ortodocși a fost fără
cauză”. Un exemplu din sutele de mii care îl contrazic?
În penitenciarul-calvar al Gherlei (comandant - maiorul
de Securitate Goiciu, o bestie; ofițer politic - Domocoș,
ale cărui victime erau numai români), zăcea un preot
profesor la Institutul Teologic din Cluj, cu o condam-
nare de 20 de ani. Tatăl său, Protopul de Huedin (1930-
1940), martirul Aurel Munteanu, fusese torturat în ’40
de hortyști: i-au înfipt unionistului, deputat al Marii
Uniri, tricolorul românesc pe gât. Nimeni nu i-a con-
damnat pe criminali, iar fiul a ajuns pe cimentul ud al
Gherlei: „Fiule, am vrut să-ți fiu candelă la ceas târ-
ziu...”. Și câți martiri și mărturisitori ai Bisericii din Ro-
mânia ne descoperă Cicerone Ionițoiu! Numai că mai
puternică se arată conspirația tăcerii. Sunt, ca și Sorin
Lavric, de părere, că „e o eroare să crezi că persecutorii
aparțin trecutului”. Ne suflă-n ceafă, ne taxează dur când
avem curajul să spunem adevărul gol-goluț. Eticheta
„fundamentalist ortodox” nu se dezlipește de doctorul
fără arginți Vasile Voiculescu.
Altă temă de ocolit, sub stupida etichetare incorect
politică, e rezistența din munți, pe care o blamează se-
natorul Șerban Nicolae. Pupila lui Ion Iliescu și consilier
de stat al președintelui opinează scurt că n-a fost rezis-
tență anticomunistă în munți. Și dacă a fost, s-a acționat
contra statului. Contra statului român? Nu, s-a acționat
contra statului bolșevic. I-o fi spus tătuca Ilici că erau
bandiți sau – vorba sa preferată – teroriști și că trăgeau
din toate pozițiile în comuniști? Habar n-are senatorul
de lupta pentru onoare și credință în Dumnezeu sau se
preface că nu știe. 15000 de oameni – o armată – număra
gruparea „Haiducii Dobrogei”. Aromânul Gogu Puiu
știa că va muri. În port-hart, avea o grenadă, pentru el.
Când a înțeles că Securitatea l-a prins, s-a așezat cu piep-
tul pe grenadă. L-a capturat Nicolae Doicaru. Gogu Puiu
avea 31 de ani când a decedat, grav rănit, în Direcțiunea
Regională de Securitate Constanța. Doicaru a fost făcut
maior și a condus Direcția I a MAI timp de 18 ani. Zoe
Rădulescu, fiica lui Gogu Puiu, a fost născută (și bote-
zată) de Olimpia Puiu în penitenciar. La Mislea. Orfană
de ambii părinți la șase ani. N-are mormântul tatălui. Re-
zistenții din munți știau că libertatea e bunul cel mai de
preț. Copiii uciși în acel Decembrie, la revoluția nu de
catifea, ci de sânge, știau și ei: ”Vom muri și vom fi li-
beri!”
De ce nu-i cinstim destul pe cei care s-au împotrivit
tăvălugului comunist? Pe cei numiți de Petru Ursache
„victime ale ororii și erorii”? Ca să-i ținem pe români de
lași, de neispăviți și să tot repetăm că poporul trebuie
„reformat ca grav bolnav”? Nu poporul trebuie „refor-
mat”, ci clasa politică. Am obținut libertate de gândire și
de cuvânt? Atunci de ce nu avem respect pentru sacrifi-
ciul lui Ion Gavrilă Ogoranu, care ne-a spălat cinstea
obrazului? Să cunoască senatorul pesedist Șerban Nico-
lae măcar cazul bucovineanului țăran Vasile Motrescu,
care, aflat în al cincilea an în munți, nota în Vinerea
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Mare, 1953, într-un Jurnal, salvat și tipărit pentru pos-
teritate, ca prin minune dumnezeiască: „Stau prigonit de
frații mei (români, nota mea Magda Ursache) care și-au
vândut țara și sufletele lor dracilor din Rusia pe un kg.
de zahăr și un litru de ulei și au adus țara în suferință.”
În ’55, a tras în cei doi soldați din trupele de Securitate,
cu ordin să-l captureze. Numele lor se află încă pe o
placă din Muzeul Jandarmeriei Române, ca eroi, iar
Motrescu a fost judecat pentru o vină inexistentă și exe-
cutat la Botoșani, în 29 iulie 1958. Aspazia Oțel Pe-
trescu, supranumită „sfânta închisorilor”, după 10 ani de
Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc, apoi încă 4 ani de
Mislea, ca „irecuperabilă”, mărturisea că i-a fost mai
greu să se acomodeze cu „libertatea” de afară, din RSR,
decât cu cea din temniță.
Aflu dintr-o scrisoare deschisă către Radu Filipescu,
din 1 februarie 2012, că Sorin Ilieșiu a propus o zi pentru
comemorarea victimelor comunismului. A comemora
pe cei care au luat calea eroilor, a martirilor, a sfinților a
fost respinsă de Andrei Pleșu, pe motiv că n-avem ne-
voie de „noi chermeze”. Dar rememorarea ar fi – repet
– homeopatică. Se suportă greu istoria suferinței, spațiul
carceral provoacă oroare, îi conced asta Marianei Șora,
dar temnița a fost o Academie de educație creștină și nu
cred că angelologul m-ar putea contrazice.
S-a murit, după Radu Gyr, „pentru văzduhul tău li-
ber de mâine”. Și, ca să nu ne bântuie iarăși fantoma
Manifestului Comunist, tinerii trebuie să știe, de-o pildă,
de ce a fost condamnat poetul Vasile Militaru la 20 de
ani de temniță grea: pentru că între 1951-52, când era
„deținut administrativ”, a scris poezii ostile regimului, a
ascultat posturi străine de radio și le-a comentat cu prie-
tenii din Consiliul parohial din Parcul Domeniilor, că-
rora le-a recitat și din versurile lui. Recursul s-a judecat
în 25 august 1959. A fost respins, deși Vasile Militaru
murise deja la Ocnele Mari, în 8 iulie. Or, un mort e ne-
inculpabil. A făcut Procuratura Generală, după ’89,
dreptate foștilor deținuți politici? Nu. Au murit ca in-
fractori contra orânduirii de stat și cei 14 din lotul Vasile
Militaru.
Istoria trebuie recuperată și învățată. Comuniștii făceau
rău – și ce rău! – în vederea binelui viitor: prigoneau,
ucideau sau izgoneau din țară. Cea mai nedreaptă grilă
de receptare (cum scrie Petru Ursache în Omul din Ca-
lidor) i s-a impus lui Paul Goma, cu operă întinsă, ma-
sivă. Petru că crezut în dotarea lui literară, cât a crezut și
în dotarea lui morală. Dar, cum „marele păpușar tot Secu
este” (o repet, după Petru), Goma rămâne marele ne-
dreptățit al istoriei. În schimb, Cristian Preda l-a numit
pe Tökes „erou anticomunist” după ce presa i-a dat pe
față angajamentul, plus multele note informative.
Punctul 8 le-ar fi rezolvat pe toate. Cei specializați în
antisemitismul românilor ar fi dat înapoi, domnul Al.
Florian n-ar fi descoperit xenofobici în Valeriu Gafencu,
în Țuțea, în Mircea Vulcănescu, în Gyr, în Crainic...
Cine poate concura cu grila Vintilă Horia ori cu grila
Mircea Eliade, dintre cei care-i blamează? Nimeni. Iar
domnul Florian ar trebui incriminat penal pentru calom-
nierea personalităților naționale marcante.
13
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Nu Mircea Vulcănescu, ci Quintus, ministru al Jus-
tiției în 1991, decorat de Johannis cu „Steaua României”
în grad de ofițer, a fost criminal de război. Scrie Mircea
Dinescu, poetic și precis, că soldații români au refuzat s-
o omoare pe copila transnistreană care ducea hrană par-
tizanilor, nu și liberalul justițiar. A ucis-o decis, cu-n
glonte-n ceafă.
Prin Legea 187 și ordonanța 16, au fost anonimizate nu-
mele turnătorilor. CNSAS trebuia să protesteze atunci. Să
nu-mi spuneți că era musai să torni conspirativ și că au fost
turnători care n-au făcut rău nimănui. „Părintele Arsenie
Boca l-a pictat pe Iisus copil în zeghe și n-a văzut nimeni,
n-a turnat nimeni”, se bucura Petru. Și, cu un zâmbet: „N-
a fost pe-acolo Nicu Crețu”.
Refuzai, suportai consecințele. Pentru că n-a semnat
angajamentul cu Securitatea, lui Petru Ursache i s-a dat
o suită de neșanse. Să nu vadă Vestul a fost cea mai du-
reroasă pedeapsă. Privilegiații ceaușiști au continuat să
fie privilegiați iliescani, în timp ce oamenii cărții au con-
tinuat să fie marginalizați.
Petru a muncit „răbdător și tare” la cartea asta, la fel
cum „răbdător și tare” a primit moartea. Așadar, eroic.
Anii nemaitrăiți îi suplinesc eu cum pot. Îmi doresc doar
sănătate. Nu pentru mine, ci pentru a-i scoate cărțile
acestui mare nedreptățit de comunism, de activismul ia-
șiot. Aproape că nu mai viețuiesc pentru altceva. Lucrez
la ele greu, poate și prea încet. După ce le tipăresc, mă
pot face una cu pământul. Va fi victoria lui să încheie ce
n-a putut el însuși să încheie.
În 14 mai 2018 (15 mai a fost ziua de naștere a lui
Petru al meu), bunul prieten Ion Lazu mi-a scris: „Înțe-
leg, apreciez, „consimt” la strădaniile Domniei Tale.
Deviza mea fiind una simplă: să facem ceea ce depinde
de puterile noastre. Fie că lumea ia aminte, fie că nu...
Fie că ne laudă sau ne ignoră cu superbie. Devotat,
Lazu”.
O zi sub regim ceaușist putea fi mai lungă decât
veacul, spre a spune ca Cinghiz Aitmatov, iar eu am fost
o victimă minoră, foarte modestă. Petru și iarăși Petru
m-a luminat că pedagogia lui Dumnezeu presupune cer-
tarea prin durere, prin suferință de toate felurile: a trupu-
lui și a sufletului. „Un eșec social să nu te ducă la dez-
nădejde, Magda. Știe Dumnezeu de ce ți s-a dat. Are si-
gur un sens.”
În clinica aceea blestemată, la Terapie intensivă,
era înconjurat de moarte; mureau și mureau în jur, dar
privirea lui albastră era liniștitoare. „Ce zici? Aș vrea ca
partea a doua a cărții să se numească Un pământ numit
Aiud. Iar ție îți dăruiesc alt titlu : Ridică-te, Gyr, ridică-
te Crainic! Schimbam titluri între noi. Eu i-am dăruit
Puterea cătușelor versus puterea credinței, având în
minte ce-mi spunea despre eroii și martirii frontului an-
ticomunist: „Nu, nu au ucis, au ucis, au ucis. Altfel tre-
buie formulat : au răbdat, au răbdat, au răbdat.” Celula-
rul mare: Țara a devenit O, ce veste minunată!
14
Repet: am ales pentru titlul notei la ediția integrală sin-
tagma lui Aurel State: „cu moartea-n cârcă” pentru că
Petru și-a scris cartea când mai era un pas mic între el și
moarte, fără s-o știm. Ediția integrală (a opta din Seria
ETNO) nu-i chiar completă. Din cuprinsul lui Petru Ur-
sache lipsesc câteva texte pe care avea de gând să le re-
dacteze în vara care n-a fost vară, când a plecat de tot, a
anului 2013. Sumarul făcut de el trebuia să înceapă cu
Pumnul lui Vîșinski; în continuare, Lovitura de la Palat,
Arestarea lui Antonescu, Legi juridice: Tribunalul po-
porului la lucru. Ultimul text a devenit Cap. I. Loturi ar
fi cuprins: 1. Armata; 2. Învățământul; 3. Religia. A ră-
mas din proiect doar Drama generalilor – drama Arma-
tei – drama noastră. Cap. II ar fi cuprins ceea ce numea
Războiul... N-am ghicit ce ar însemna punctele de sus-
pensie. Urma altul, intitulat „Reformele”, ghilimetate.
Din Cele trei iaduri. a. Închisoarea; b. Colonia; c. De-
portarea a scris doar despre două.
La Pumnul lui Vîșinski era atașată o fișă cu scrisul
lui impecabil, păstrat intact după nesocotita intervenție
medicală. Reproduc fișa: „Două întâmplări-eveniment
au cutremurat secolul trecut românesc și cel actual, mai
mult decât Trădarea de la Palat și Pumnul lui Vî-
șinski”... Se referea acel „mai mult” poate la Raportul
Final, poate la acțiunea domnului Alexandru Florian
contra „oamenilor națiunii”, contra marilor oameni ai
națiunii ca Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vintilă
Horia, Țuțea, C. Noica? Altă fișă m-a lămurit: trimitea
la Articolul Unu din Constituția României, text apărut în
volumul Antropologia, o știință neocolonială. Asta în-
semna mai mult: atacul la Articolul Unu, cererile repe-
tate de modificarea lui, la care politicienii nu răspund
(indiferența e suspectă, suspectă, suspectă) sau răspund
cu mârâieli indecise. Autonomia Transilvaniei pe criterii
etnice, sub pretextul autonomiei culturale, e pericolul.
Iar intelectualii publici se întrec în a adăuga epitete in-
criminante la nație și la naționalism.
Să fie un apus al țării pus la cale de prăduitori vechi
și noi? Fraza lui Eminescu pare scrisă ieri, 5 mai 2019:
„am fost meniți să ajungem zilele acestea de ticăloșie, în
care țara se înstrăinează pe zi ce merge în gândire și-n
avutul ei...”
Petru Ursache a înțeles repede că globalism înseamnă
colonialism, acaparare. Statul (unitar și național) era consi-
derat de comuniști „moștenire burgheză”; politicieni – ta-
rabagii și fals-elitiști îl consideră „moștenire comunistă”.
Frunza lu’ Udrea vrea să spună că suntem ca frunza pe
apă? „Fără istorie, fără limbă, calea colonizării se arată des-
chisă noilor fabricanți de lume, de ordine și de canon”, scrie
la pag. 102 din Antropologia, o știință neocolonială (ed. a
doua, Eikon, 2014).
Totul curge, totul trece, o știm de la Heraclit. Numai
că, după Vasile Băncilă, „apa trece, pietrele român”.
Lupta pentru revitalizarea memoriei continuă. Birui-
va gândul bun, zidind sens?
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

EMINESCU ÎN LIMBA LUI GOETHE

de Christian W. SCHENK

$
DORINŢ$ WUNSCH

Vino-n codru la izvorul Komm, die Quelle rinnt im Walde

Care tremură pe prund, Zitternd überm Kieselgrund,
Unde prispa cea de brazde Zweige hängen und beschatten
Crengi plecate o ascund. Stiller Bank begrüntes Rund.

Şi în brațele-mi întinse Komm, ich harre dein, komm, eile

Să alergi, pe piept să-mi cazi, Offnen Armes her zu mir,
Să-ţi desprind din creștet vălul, Dir vom Haupt den Schleier lös’ ich,
Să-l ridic de pe obraz. Lüft’ ihn aus dem Antlitz dir.

Pe genunchii mei şedea-vei, Und du sitzest auf dem Schoß mir,

Vom fi singuri-singurei, Einsam sind wir, ganz allein,
Iar în păr înfiorate Nur ein Schauer Lindenblüten
Or să-ţi cadă flori de tei. Rieselt dir ins Haar hinein.

Fruntea albă-n părul galben Weiße Stirn in blonden Locken

Pe-al meu braț încet s-o culci, Liegt so leicht auf meinem Arm,
Lăsând pradă gurii mele Räubrisch sucht mein Mund sich Beute
Ale tale buze dulci... Deine Lippen süß und warm...

Vom visa un vis ferice, Dass beglückt von Glück wir träumen,
Îngâna-ne-vor c-un cânt Rauscht versteckten Quells Gesang
Singuratice izvoare, Weht der Wind geraunte Worte,
Blinda batere de vânt; Leis’ berücken Lied und Klang;

Adormind de armonia Des versonnenen Waldes Tönen

Codrului bătut de gânduri, Schläfert still die Gäste ein,
Flori de tei deasupra noastră Auf uns nieder läßt die Linde
Or să cadă rânduri-rânduri. Ihre Blütenflocken schnein.

POVESTEA CODRULUI WALDMÄRCHEN

Împărat slăvit e codrul, Ein gepriesener und edler

Neamuri mii îi cresc sub poale, Kaiser ist der Wald, sein’ Gnaden
Toate înflorind din mila Schützt die Sippe allen Lebens,
Codrului, Măriei sale. Reich mit Schätzen überladen.

Lună, Soare și Luceferi Alle Sterne, Mond und Sonne

El le poartă-n a lui herb, Trägt er stolz in seinem Wappen,
Împrejuru-i are dame Ist umringt von edlen Damen
Și curteni din neamul Cerb. Manche Sippen Hirsch als Knappen.

Crainici, iepurii cei repezi Botenläufer sind die Hasen

Purtători îi sunt de vești, Nachricht bringen auf die Schnelle,
Filomele-i țin orchestrul Nachtigallen singen Weisen
Și izvoare spun povești. Und Geschichten rauscht die Quelle.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 15

PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...
Hai și noi la craiul, dragă,
Și să fim din nou copii,
Ca norocul și iubirea
Să ne pară jucării.
Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei și-a pus,
Decât orișice păpușă
Să te facă mai presus;
Amândoi vom merge-n lume
Rătăciți și singurei,
Ne-om culca lângă izvorul
Ce răsare sub un tei;
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Și prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi.
Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înțelept!
Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curții mândre neamuri:
Caii mării, albi ca spuma,
Bouri nalți cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne rămuroase
Ciute sprintene de munte -
Și pe teiul nostru-ntreabă:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iară gazda noastră zice,
Dându-și ramurile-n laturi:
- O, priviți-i cum visează
Visul codrului de fagi!
Amândoi ca-ntr-o poveste
Ei își sunt așa de dragi!
16
In dem Schatten wachsen Blumen,
An den Bächen, neben Steigen
Wimmeln Ameisen im Heere,
Bienen schwärmen ihren Reigen...
Komm auch du zum Kaiser, Liebste,
Und als Kinder uns gebärden
Dass uns Glück und Liebe nochmals
Wieder Kinderspielzeug werden.
Die Natur, so will mir scheinen,
Ganz besonders lange dachte
Ehe dich zur schönsten Puppe
Auf der weiten Erde machte;
Lass uns diese Welt durchwandern
Stets auf unbekannten Wegen,
Bei der Quelle angekommen,
Unter eine Linde legen;
Wenn wir schlafen, Lindenblüten
Werden auf uns niederschneien,
Und im Traum von Schäferhütten
Hören wir ihre Schalmeien.
Immer näher, immer näher
Enger wir zusammenrücken...
Oh, hör wie der Kaiser
Lässt den Alten Rat beschicken!
Durch die Zweige auf die Quellen
Wirft der Mond die Silberflammen,
Und des Hofes hoher Adel
Tritt im Kreis um uns zusammen:
Schaumesweiße Meerespferdchen,
Ure, deren Stirne blenden,
Gemsen, bergbehende Hinden
Hirsche, das Geweih voll Enden -
Und sie fragen unsre Linde
Wer wir sind und reden weise,
Unsre Wirtin biegt die Äste
Seitwärts auf und flüstert leise:
- Seht, wie Buchenwaldes Träume
Träumt das liebestrunkne Pärchen
Und in Ewigkeit da bleiben
So wie’s war in alten Märchen!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

N. GEORGESCU
EMINESCU ȘI AUTOCENZURA
Un caz cu totul interesant de autocenzură la Eminescu ni-
l oferă finalul Scrisorii II. Ascultând, după lectură, de sfatu-
rile Junimii de a schimba un cuvânt dur, „famenii”, poetul
reorganizează textul reușind ca, din doar două trăsături de
condei, aparent insesizabile, să fie chiar mai dur. Culmea
este că aceste minime intervenții nu sunt sesizate nici de I.L.
Caragiale, care relatează întâmplarea, nici de Titu Maiorescu
în prima ediție a sa din 1883. Faptele sunt acestea. În „Iro-
nie” 1(iulie 1889) Caragiale citează finalul poemului astfel:
„De-oi urmà să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumvà /
Fàmenii din ziua de-astăzi să mă ’nceapă-a lăudà: / Daca
port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, / Laudele lor de sigur
m-ar scârbi peste măsură.” (față de acest scrupul accentual
al său, vezi mai jos cât de limpede este textul eminescian) —
și comentează sec: „Sărmane omule! Dac-ai învia ai vedea
că de ce te temi nici moartea nu te poate scăpa!” Revine în
„Două note” 2(1892) cu un text din care cităm mai amplu (și
pentru că este puțin cunoscut, reluându-se de obicei frag-
mentar): „Versurile citate la pagina 19 sunt exact acele pe
cari Eminescu le-a citit în Junimea. Mai târziu s-a făcut mo-
dificarea lor după observațiile și cererea câtorva persoane
din cercul acela, a căror sensibilitate extremă se simțea jig-
nită de expresiile prea viguroase, prea crude, ale poetului.
El – se știe bine aceasta – a făcut concesiune delicateții ace-
lora și a îngăduit să se toarne în veninul lui nativ și sincer
puțină apă de trandafir… să i se schimbe Fàmenii în Oame-
nii și scârbi în mâhni; dar nu din toată inima a făcut această
concesiune, deși, în discuția fără șir și nici căpătâi ce se is-
case, ca de obicei, după citirea poemei, stăruise și „votase”
pentru modificarea anodină și o damă la care el ținea foarte
mult în acel timp.
Le spun acestea ca să nu se creează de către public –
mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi citațiu-
nea de mai sus o falsificare: este o variantă originală,
aceea anume la care ținea poetul, o variantă ce mi se
pare – /mie/ care am groază de „apa de trandafir” – cu
mult preferabilă celei puse în vânzare de domnii editori.
Eminescu nu era androgin, era bărbat; el pe impotenții
intelectualii nu-i considera ca oameni, ci ca fameni, și de
aplauzele lor nu s-ar fi mâhnit – se scârbea.
Dar la varianta asta cedase el cel puțin, sub ce influență
nu ne pasă… Mai târziu însă s-a petrecut ceva mai rău…
mai târziu, pe când artistul era cu mintea bolnavă, s-a
făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări
și omisiuni cu desăvârșire arbitrare. Eu crez că asta tre-
buie relevat.
Editorii sunt liberi să tragă câte exemplare vor, să le
vânză cum și cât le place, să profite de munca și de pe
urma sărmanului pierdut cât pot, sunt liberi; să rămână
negustorul cinstit, și câștig bun să-i dea Dumnezeu, dar
1 I.L.Caragiale: “Ironie”, în: Mihail Eminescu: Diverse. Cu o
prefaţă de I.L.Caragiakle, Iaşi, Edit, Şaraga, f.a., p.X.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
să stea la taraba lui și să nu s-amestece a poci opera ar-
tistului. (…) Care artist, care om de bun-simț și de treabă
ar îndrăzni să ia un penel și să îndrepteze o trăsură mă-
car a unui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Be-
ethoven, ori să potrivească coapsa lui Apolon sau șoldul
unei Venere după personala lui judecată și după pornirea
gustului său actual? Lucrarea ce un artist ca Eminescu o
lasă este, cu toate calitățile și defectele ei, ceva sfânt, fi-
indcă-n ea se întrupează pipăit, și pentru o viață mai du-
rabilă decât a neamului său întreg, gândiri și simțiri de
veacuri ale acestuia, și de aceea, fără teamă de exage-
rare, s-a putut zice că o așa lucrare este patrimoniul ome-
nirii întregi, nu numai a unui neam.
Și așa dar a pune mâna fără sfială pe o asemenea lu-
crare cu calități eterne și a cuteza s-o potrivești sau s-o mai
cioplești, după trecătorul tău gust și cu competența ta dis-
cutabilă, discutabilă pentru că e negativă față cu realitatea
evidentă și palpabilă a monumentului ce-l judeci – discu-
tabilă fie ea cât de autorizată în părerea-ți proprie și a câ-
torva clienți – va să zică a mutila lucrarea de artă pentru
restul fără capăt cunoscut al lumii și vremii, este a te face
vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvânt, o profa-
nare… Iar de profanare nu e capabil decât un om fără
inimă și cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate
uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe
deasupra egoismului strâmt, nici o emoție… cum să zic?
Impersonală – ca să întrebuințez și eu niște platitudini pla-
tonice scoase de curând iar la modă – nici un fel de respect
chiar când se află în fața lucrurilor sfinte… fiindcă n-are,
fiindcă nu poate avea nimic sfânt pe lume…”
Citând fragmentar, de aici, partea referitoare la filologie,
Perpessicius atrăgea atenția în 1943 că aceste schimbări
„au prilejuit lui Caragiale violenta ieșire împotriva Juni-
mei și a lui Maiorescu”3. Acest fel de a defini ținta este
liniștitor și invită la istorie literară, relațiile lui Caragiale cu
Junimea și Maiorescu în 1892, etc., distrăgând atenția de la
textul ca text. După cum vedem, într-adevăr Conu’ Iancu
vorbește de editori în general – dar îl parafrazează pe Ma-
iorescu și se referă la edițiile existente, acelea scoase cu gi-
rul criticului. La ora de față se pot da oricând cinci-șase
exemple de editori actuali, arătând cu zeci de trimiteri că
se pun, de bună voie sau nu, sub „violenta ieșire” de mai
sus – iar dacă se iau manualele școlare, mai ales acelea pen-
tru elevii mici, exemplele sunt legiune.
Să revenim, însă, la chestiune, la textul în discuție.
Ceea ce Caragiale numește „apă de trandafir” vom vedea
imediat că este, dimpotrivă, „v.i.t.r.i.o.l.” ca-n comediile
sale, pentru că Eminescu a acceptat, într-adevăr, schim-
bările (este vorba numai de Oamenii pentru Famenii, cum
2
Idm, Ibidem, p.XIII-XV.
3O.III,
p.267.
17
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
observă și Perpessicius, loc. cit, verbul m-ar scârbi apă-
rând doar într-o variantă manuscrisă colaterală a textului,
probabil aceea citită în ședință – și neavând mare rele-
vanță) – dar a organizat o altă retorică a textului la publi-
carea în revistă. Manuscrisul, respectat de Perpessicius,
mai puțin Famenii, este astfel:
De-oiu urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva
Famenii din ziua de-astăzi să mă’nceap’ a lăuda…
Daca port cu umilință și cu zâmbet a lor ură
Laudele lor desigur, m’ar mâhni peste măsură.
În acest enunț, cuvântul greu, accentuat, în jurul căruia
se organizează discursul, este Famenii – iar Caragiale
pune chiar accentul grav pe a când îl citează (în „Ironie”)
– și sensul devine că ei, famenii, mă vor lăuda, nu toți oa-
menii, așa cum nu toți oamenii sunt fameni. Famen („des-
frânat, decăzut, efeminat”, din lat. presupus feminus) este
echivalent cu ceea ce Conu’ Iancu numește „androgin”;
noi, azi, spunem homosexual, cu nuanța „bisexual”. Poe-
tul acceptă scoaterea cuvântului (pe care-l vom regăsi,
însă, în Scrisoarea III, cum se știe) – dar în „Convorbiri
literare” organizează versurile astfel:
De-oiu urma să scriu în versuri, teamă-mi e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă’nceap’ a lăuda
Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor de sigur m’ar mâhni peste măsură.
Schimbările sunt simple, și ușor de înțeles când com-
pari – dar editorii nu țin seamă de ele. În loc de teamă mi-
e poetul face legătura invers: teamă-mi e și, în plus, des-
parte în silabe: nu cum-va. În faza din manuscrise lectura
era netedă ca să iasă în evidență Famenii de mai jos – pe
când în revistă se rup cuvintele pentru alte accente: acel
„nu cum-va” este apăsat, șuierător, amenințător, cu sensul
„ca nu carecumva”, „în nici un caz nu”. Pentru a ieși acest
sens se scoate accentul secundar din ligatura mi-e: se ros-
tea sacadat „tea-mă // mi-e-ca// nu-cum-va Famenii”
(aici, puternic: e cuvântul forță) – iar acum se rostește
„teamă-mi // e ca // nu cum-// va Oamenii…” (nu și cum-
rostite puternic, egal, amenințător). Ca o indicație: de si-
gur de mai jos se scrie tot dezlegat, autoironic. Maiorescu
păstrează în primele ediții ca în “Convorbiri” (teamă-mi
e ca nu cum-va; în edițiile 6-11 are să’nceap’ a mă lăuda)
– deci nu observă (oare acceptă?) aranjarea textului de că-
tre poet după scoaterea termenului dur din discurs. Cara-
giale nu face comparațiile, reține doar Famenii și scârbi,
pe care le montează în aranjamentul ediției princeps. Edi-
torii lui Caragiale nu se interesează, la rândul lor, câtuși
de puțin de aceste lucruri, fiind preocupați doar (exclusiv)
să redea citatele din Eminescu în edițiile actuale. După el,
Ioan Scurtu (1908) va reintroduce „famenii” respectivi –
dar toți editorii – inclusiv Perpessicius, desigur (care
schimbă doar apostrofurile, având să mă ’ncea’a (apos-
trof larg urmat de apostrof strâns), față de „Convorbiri”
4
Octavian Goga: Precursori. Cuun portret inedit de Camil Ressu
Cultura Nationala 1930, p. 73.
18
care au: să mă’nceap’a; oricine poate judeca diferența de
accente: în revistă apostrofurile egale, strânse, cer recitare
sacadată pentru sensul de mai sus) – vor lega, regulamen-
tar: „cumva”, „desigur”. Ceea ce numim îndeobște reto-
rica textului se pierde. Aranjamentul retoric al poetului și
(aici, nu în multe alte părți) al primului său editor propune
o adresare apăsată, ruptă, șuierătoare – și generalizatoare,
de fapt: nu numai „famenii”, ci toți „oamenii din ziua de-
astăzi” sunt refuzați de la acele laude.
Într-o convorbire cu Octavian Goga, I.L. Caragiale avea
aceste convingeri spre sfârșitul vieții: “Arta – spunea el –
cere conștiință, fără un perfect simț de onorabilitate literară
nu se pot scrie lucruri de seamă… Ca în toate, și în literatură
se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier... Ce
crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală?...
Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de rit-
mul vorbelor… Iacă, numai interpuncția… Câți nu înțeleg
că interpuncția e gesticularea gândirii… Vezi, pe mine mă
frământă astea, mă rod… nu se poate artă fără migăleală…
Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință…
Dac-o să îmbătrânesc, știi cum să-mi ziceți? Să-mi ziceți
Moș virgulă!...”4
Prin „interpuncție”, I.L. Caragiale înțelege punctuația
din interiorul frazei, pe care o consideră „gesticulația gân-
dirii” – și care realizează ferecătura, lacătul scrierii – adică:
ceva propriu al autorului, încuiat de el însuși, exprimându-
l pe el însuși. Dezinteresul nostru pentru punctuație este
alarmant: gândiți-vă, stimați cititori, că limba română are
substantivul – dar, dacă vrem să formăm verbul, nu prea
avem cum: „a punctua” este un neologism specializat mai
degrabă în discurs, cu sensul „a răspunde punct cu punct”,
„a puncta”. Mai la îndemână ne-ar fi „a ponctua”, după
limba franceză. Și în această situație se reflectă acest dezin-
teres – deși, iată, de la Ion Helliade-Rădulescu la I.L. Cara-
giale s-a subliniat importanța virgulei în scriere.
Caragiale însuși are, apoi, foarte multe grafii necon-
venționale ce fac, în intenția sa, „ferecătura” frazei sale:
vocale duble pentru rostirea prelungită, cuvinte despărțite
în silabe, etc. Trebuie să dăm exemple din edițiile sale,
făcute de el însuși – pentru că în edițiile noastre actuale
aceste grafii sunt netezite după normele lingviștilor. În-
treaga noastră literatură clasică ne însoțește prin timp, pe
noi și pe copiii, nepoții, strănepoții noștri – așa cum i-a
însoțit și pe părinți, etc., prin editori, care se supun nor-
melor specialiștilor – ori prin specialiști care impun edi-
torilor norme: luați-o cum vreți, e un „palindrom” exis-
tențial la urma urmei – dar observați, rogu-vă, că respon-
sabilitatea este difuză, vina de „atimie” (profanare, cum
spunea Conu’ Iancu la 1892) nu mai poate fi aplicată
strict cuiva: este a tuturor – și a nimănui. E o stare de coș-
mar – și vom persista dând în continuare exemple pentru
a arăta că atât viața cât și opera lui Eminescu se cosmeti-
zează cu sistem, sunt ținute ca într-un adevărat infern me-
reu contemporan cu noi… Parcă ne-ar aștepta, parcă-l
ajungem tot citindu-l și recitându-l.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Mihaela Diana LUPȘAN
TEMA TIMPULUI ÎN OPERA LUI
EMINESCU ȘI MIRCEA ELIADE
Din tematica pe care o au în comun cei doi scrii-
tori am selectat câteva pentru a demonstra afinitatea
gândirii celor două genii. Rosa del Conte a acordat o
deosebită atenție noțiunii de timp în opera eminesci-
ană și l-a delimitat cu ajutorul unui discurs critic ex-
trem de profund: „Timp linear, timp circular, (garan-
ție a întoarcerii), durată, eternitate, devenire, repaos,
ritmuri ale timpului mic omenesc, ritmuri ale timpului
cosmic, timp crescând ireversibil, oprimator.”1 Cita-
tul se încheie cu un exemplu elocvent, la fel cum ne-
a obișnuit și Rosa Del Conte în Eminescu sau despre
Absolut. Admițând faptul că un număr însemnat de
capitole este dedicat vastei teme a timpului, Marian
Papahagi face propria sa clasificare a timpului după
cum l-a perceput din cartea autoarei, simțind, uneori,
nevoia de a dezvolta sau de a raporta exemplul său la
tipul de lirică specific eminesciană: „Timpul care bate
în stele și în oameni, timpul circular al eternei reîn-
toarceri, timpul învăluind - în grandioasa viziune emi-
nesciană - în uriașe aripi de întuneric «îngropatele ri-
sipe» ale devenirii întru moarte este adevăratul demi-
urg, dar și adevărata țintă a unei înfruntări eroice, de-
venite însăși misiunea poeziei. (...) Dar mai exista la
Eminescu și timpul psihologic uman, alături de cel
cosmic, într-o viziune aparent contradictorie, ce dă di-
versitate și complexitate liricii sale.”2 Din descrierea
timpului în opera eminesciană realizată de către Ma-
rian Papahagi, observăm o deosebit de mare apropiere
între viziune eminesciană asupra morții și cea a lui
Eliade: „Intuiția acestui timp al vieții și al devenirii,
al coruperii și distrugerii, al clipei tragic sortite trece-
rii, timpul eternei reîntoarceri, al începuturilor, al «ac-
tului etern», presupune un «dincolo» unde devenirea,
înțeleasă ca succesiune de vieți și morți, nu mai
1 Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Cuvânt înainte, Rosa Del Conte
- Eminescu sau despre Absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere
și prefață de Marian Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumi-
trescu-Bușulenga, Postfață de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pen-
tru ediția românească de Rosa Del Conte, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 2003, p. 8.
2 Marian Papahagi în Prefață, în Ibidem, pp. 17-18.
3Ibidem, p. 18.
4 Mircea Eliade în Postfață Rosa Del Conte - Eminescu sau des-
pre Absolut, ediția a II-a, îngrijire, traducere și prefață de Marian
Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Pos-
tfață de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pentru ediția românească de
Rosa Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 462.
5Ibidem, p. 463.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
există. Viața și absolutul temporal sunt antinomice: și
aspirația supremă ar putea fi aceea a căutării unei căi
de acces spre Absolut, spre durata «reală», cea care
nu înseamnă trecere și iluzie.”3 În încheierea Prefeței,
Marian Papahagi plasează opera Rosei Del Conte în
fruntea eminescologiei și precizează că aceasta îi era
deja cunoscută lui Mircea Eliade, care a recenzat car-
tea, recunoscându-i meritele, ca fiecare dată când i se
oferă ocazia, nefiind părtinitor: „Este, fără îndoială,
cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă stre-
ină, lui Mihai Eminescu. (Pe cât știu, cartea profeso-
rului Alain Guillermou despre lirica lui Eminescu n-
a apărut încă).”4 După ce face apologia lucrării, Mir-
cea Eliade prezintă structura acesteia și clasifică ideea
de timp dezvoltată de Rosa Del Conte de-a lungul a
șase capitole: „Timpul-Demiurg, responsabil al dra-
mei existențiale și Absolutul înțeles ca Eternitate; de-
venirea ca structură a Timpului; Poezia biruind Tim-
pul și poetul-profet, sentimentul duratei și ambiva-
lența timpului psihologic; evaziunea din timp și uni-
tatea cosmică, dragostea ca o chemare a Absolutului.5
De asemenea, autoarea a detectat în opera eminesci-
ană o dublă valență a timpului. Eliade nu trece cu ve-
derea acest aspect și îl prezintă în Postfață astfel: „un
timp vital, pe care concepția mistică, de structură as-
trală, a poetului îl va face să coincidă cu timpul cos-
mic, - și un timp muritor, pe care pesimismul său etic
îl va face să coincidă cu modul existenței pe Pământ.
Cel dintâi e un Timp «intact», care aduce la maturitate
și le împlinește, toate formele Universului. Celălalt e
Timpul uzurii, al îmbătrânirii și morții.”6
E de sesizat imediat o asemănare logico-semna-
tică între următoarele noțiuni: „timpul circular al eter-
nei reîntoarceri”7 și Mitul eternei reîntoarceri8, ceea
6Mircea Eliade în Postfață Rosa Del Conte - Eminescu sau despre
Absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere și prefață de Marian Pa-
pahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Postfață
de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pentru ediția românească de Rosa
Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 464.
7 Marian Papahagi în Prefață, în Idem, p. 18.
8„Această «eternă reîntoarcere» trădează o ontologie necontami-
nată de timp și devenire. Tot așa cum grecii, prin mitul eternei
reîntoarceri, căutau să-și satisfacă setea lor metafizică de «ontic»
și de static (căci din punct de vedere al infinitului devenirea lu-
crurilor care revin neîncetat la starea lor este prin urmare implicit
anulată și se poate chiar afirma că «lumea stă pe loc»), la fel și
primitivul, conferindu-i timpului o direcție ciclică, îi anulează ire-
versibilitatea. În fiecare clipă totul este reluat de la început. Tre-
cutul nu este decât prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu
este ireversibil și nici o transformare nu este definitivă. Într-un
19
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
ce ne face să bănuim că ambii autori aveau același fi-
lon filozofic, căci însuși Eliade notează în cartea sa
sursa de unde a preluat mitul eternei reîntoarceri: „în
filosofie, mitul eternei reîntoarceri este actualizat de
Nietzsche: în filosofia istoriei un Spengler sau un
Toynbee se ocupă de probleme periodicității.”9 Încă
din Cuvânt înainte, Eliade anunță că va trata pro-
bleme ce vizează civilizațiile arhaice: „Studiind
aceste societăți tradiționale, o trăsătură ne-a uimit în
mod deosebit: revolta împotriva timpului concret, is-
toric, nostalgia unei reîntoarceri periodice la un timp
mitic al originilor, la Marele Timp.10 Ceea ce remarcă
autorul este că aceste societăți respingeau timpul con-
cret, deoarece faptele acestui timp nu stăteau sub
semnul unui arhetip. Totalitatea simbolurilor, mituri-
lor și a ritualurilor, cărora li se supune omul istoric,
dă naștere unui existențe îmbibate în metafizic: „Dacă
ne străduim să pătrundem semnificația autentică a
unui mit sau a unui simbol arhaic, suntem obligați să
constatăm că această semnificație revelează conștien-
tizarea unei anumite situații în Cosmos și că ea im-
plică, în consecință, o poziție metafizică”.11 Valoarea
intrinsecă a faptelor înscrise istoric este dată tocmai
de caracterul repetitiv al acestora: ele reiterează o ac-
țiune originară: „omul arhaic nu cunoaște acte care n-
au fost îndeplinite și trăite anterior de un altul, un altul
care nu era om. Ceea ce face a mai fost făcut. Viața
sa este repetarea neîntreruptă a unor gesturi inaugu-
rate de alții.”12 Trei mari aspecte evidențiază Eliade
pe parcursul studiului său: „pentru omul arhaic reali-
tatea este funcție de imitare a unui arhetip celest”13
(pentru societățile arhaice această realitate capătă o
valență sacră deoarece se afirmă ca „forță, eficacitate
și durată”14), „realitatea este conferită de participarea
la «simbolismul Centrului»”15 (Centrul suspendă va-
loarea profană a spațiului) și ritualurile profane „re-
petă deliberat anumite acte îndeplinite ab origine de
zei, eroi sau strămoși”16 și transpun omul în timpul
mitic, ceea ce face să se suprime timpul profan: „Abo-
lirea timpului profan și proiectarea omului în timpul
mitic nu se face, natural, decât la intervale esențiale,
adică în cele în care omul este cu adevărat el însuși:
în momentul ritualurilor sau al actelor importante (...)
restul vieții sale se petrece într-un timp profan lipsit
de semnificație: în «devenire».”17 Reperele spațio-
temporale sunt prezentate într-un raport de interde-
pendență, amplificând puterea ritualului: „Astfel au
anumit sens se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume,
căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordi-
ale.” Mircea Eliade – Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri,
vise și mistere, Traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu,
București, Editura Științifică, 1991, pp. 71-72.
9 Mircea Eliade – Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise
și mistere, Traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Bucu-
rești, Editura Științifică, 1991, p. 107.
10Ibidem, p. 11.
11Ibidem, p. 13.
12Ibidem, p. 14.
20
fost asigurate realitatea și durata unei construcții, nu
numai prin transformarea spațiului profan într-un spa-
țiu transcendent («Centrul»), dar și prin transformarea
timpului concret în timp mitic.”18
Eliade menționează o nouă valență a timpului,
cea escatologică, ce prezintă un illo tempore bine de-
terminat, cu granițe care marchează atât începutul
(Căderea inițială)19, cât și sfârșitul (Mântuirea fi-
nală)20, precizând că „viitorul va regenera timpul,
adică îi va reda puritatea și integritatea originare”21,
iar timpul suprimă istoria, devenind ireversibil, deoa-
rece este creat un fapt istoric. Pentru susținerea aces-
tei afirmații este luat drept exemplu poporul israeli-
tean, care crede în mesianismul ce presupune o sal-
vare la nivel macro-global, prin Mesia, salvare ce
subjugă evoluția istoriei: „Credințele mesianice într-
o regenerare finală a lumii denotă și ele o atitudine
antiistorică. Cum nu mai poate ignora sau aboli peri-
odic istoria, evreul o suportă în speranța că ea va în-
ceta definitiv într-un moment mai mult sau mai puțin
îndepărtat. Ireversibilitatea evenimentelor istorice și
a timpului este compensată de limitarea istoriei în
timp.”22
De asemenea, timpul poate fi regenerat cu ajuto-
rul morții, care este privită ca o treaptă inițiatică ce
face trecerea de la condiția omului profan, la omul re-
generat prin ritual: „E vorba de un mister care com-
portă cea mai teribilă probă inițiatică, cea a morții, dar
care e în același timp singura cale posibilă pentru a
aboli durata temporală - cu alte cuvinte, existența is-
torică - și de a reintegra situația primordială. Evident,
starea germinală a «începutului» echivalează și ea cu
o moarte: într-adevăr omul își ucide existența pro-
fană, istorică, uzată deja, pentru reintegrarea unui
existențe imaculate.”23 Așadar, perspectiva pesimistă
asupra morții este suprimată, căci moartea nu este pri-
vită ca sfârşitul existenței, ci ca un alt început existen-
țial. Această viziune asupra morții este regăsită și în
poezia eminesciană „Un Phoenix e o pasare-n ve-
chime -, a cărei titlu ne poartă cu gândul la illo tem-
pore, la durata dintre început și sfârșit: „Bătrânul Pho-
enix arde în văpaie/Și din cenușa proprie renaște,/Dar,
spre-a-nvia mai mândru el din moaște,/Îi trebui lina
vântului bătaie./Aș vrea să fiu ca pasărea aceea,/Ca
Phoenix care arde blând în pară/Pierind în vânt ca gla-
sul care zboară,/Ca un suspin, ca unda, ca scân-
13Ibidem, p. 15.
14Ibidem,
p. 19.
15Ibidem, p. 15.
16Ibidem.
17Ibidem, p. 36.
18Ibidem, p. 25.
19Ibidem, p. 105.
20Ibidem.
21Ibidem, p. 81.
22Ibidem, p. 85.
23Ibidem, p. 304.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

teia./Dar din cenușă reînvie iară,/Minune scump-a lu-
mii acesteia./El moare azi, în forma-i, dar ideea/Chiar
și de vrea nu poate să mai moară.24
Între termenii „vechime”, „bătrânul”, pe de-o
parte, și „Phoenix”, „renaște” „reînvie”, pe de altă
parte, plutește ideea morții, care face trecerea de la o
existență uzată, la una nouă. Pasărea Phoenix repre-
zintă tranziția spre transcendent. Pendularea ființei
umane este exprimată de cuvintele mai sus mențio-
nate, deplasarea realizându-se dinspre planul profan
spre cel sacru, cu ajutorul motivului aripilor: „Forța
aripei dată de natură este aceea de a putea ridica și
orienta ceea ce este greu spre înălțimi, unde locuiește
spița zeilor. Din toate lucrurile ținând de corpuri, mai
cu seamă aripile participă la ceea ce este divin.25
„Văpaiele” sunt simbolul focului mistuitor, care
distruge rămășițele profanului spre a intra în sacru.
Lumina focului, poate fi aceeași cu lumina cunoaște-
rii unei noi dimensiuni ontologice. Învierea presu-
pune o nouă treaptă existențială, căci nu e vorba de
ciclicitate, ci de o devenire după cum ne arată gradul
comparativ de superioritate: „Dar, spre-a-nvia mai
mândru (s.n.) el din moaște,/Îi trebui lina vântului bă-
taie”. Remarcăm prezența profanului încă de pe
acum: în concepție creștină, moaștele sunt osemintele
ce aparțin unei persoane a cărui grad de spiritualitate
a ridicat sufletul cât mai aproape de Divinitate. Am
putea considera că avem de-a face cu o trimitere reli-
gioasă: învierea lui Lazăr sau învierea Mântuitorului,
cu atât mai mult cu cât poetul recurge la o altă trimi-
tere biblică: cea a prezenței Duhului Sfânt26 („lina
vântului bătaie), care e fie dătătoare de viață, fie sursa
înțelepciunii ori a inspirației divine. A doua strofă
pare că întărește ideile primei strofe căci se reiterează
imaginea Phoenixului care „arde în văpaie/„arde
blând în pară, dar și dorința de ascensiune „lina vân-
tului bătaie/„glasul care zboară, însă pune în relație
noțiunile „renaște”/„pierind”, care sunt cheia întregii
24Mihai
Eminescu, Un Phoenix e o pasare-n vechime, în vol. Po-
ezii, ediție adnotată. Selecție, cronologie și note de Cătălin Ci-
oabă, București, Editura Humanitas, 2014, p. 409.
25 Platon, Fedru, apud. Elena Tacciu, Eminescu. Poezia elemen-
telor – Eseu asupra imaginației materiale în postumele de tine-
rețe, București, Editura Cartea Românească, 1979, p. 186.
26Facerea (Cap. 2) 7. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână
din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și
s-a făcut omul ființă vie.” Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, București, Edi-
tura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2013, p. 12.
Numerii Cap. (29) 1. „În ziua întâi a lunii a șaptea de asemenea
să aveți adunare sfântă, și nici un lucru să nu lucrați; pe aceasta
să o socotiți o zi a suflatului în trâmbițe.” Ibidem, p. 183.
Cartea a treia a Regilor (Cap. 16) 33. „A făcut Ahab și o Așeră
(stâlp făcut din lemn, sfințit în cinstea zeiței Astarte), încât Ahab,
mai mult decât toți regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a să-
vârșit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui
Israel și și-a pierdut suflatul său.” Ibidem, p. 385.
Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor) Cap. (28) 19.
„Toate acestea sunt în scrisoarea insuflată de la Domnul - a zis
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
poezii. Așadar, am putea restrânge poezia la cele două
versuri: „Și din cenușa proprie renaște, (...) Pierind în
vânt ca glasul care zboară”. Terminologia atent aleasă
ne face să credem că dincolo de ideea poetică a sacri-
ficiului în vederea creației, apare în subsidiar și tema
reintegrării într-un circuit natural: creatorul „renaște”
cu fiecare nouă operă pe care o meșteșugește, însă eul
liric „spre-a-nvia” are nevoie de ghidarea Divinității
(„lina vântului bătaie”).
Deși ultima strofă pare a relua ideea spre a trage
o concluzie, la o atentă privire am remarcat o gradație
a ideii: „renaște” - „spre-a-nvia” (prima strofă) - „re-
învie” (ultima strofă). Cu toate că s-a vorbit mult des-
pre pleonasm vs. licență poetică27 la Eminescu, în ca-
zul nostru sintagma „reînvie iară” - deși presupune
alăturarea unui verb derivat cu prefixul iterativ „re-”
și a unui adverb de timp ce pune accentul pe ireversi-
bilitatea acestuia - este utilizată cu scopul de a accen-
tua ideea transmisă. Acest proces de reînviere este o
„Minune scump-a lumii acesteia, iar „forma” pe care
urmează să o ia omul este relativă în raport cu esența.
Astfel, în această poezie tema morții nu mai este au-
reolată de nostalgie ori pesimism, ci presupune un
nou itinerariu existențial.
Observăm că pasărea Phoenix devine un simbol
în opera eminesciană, iar fantezia care creează imagi-
nea simbolului este purtătoare de sens și dă naștere
unui nou tip de cunoaștere, ce accesează cadrul mitic,
primordial: „…lumea e ca un limbaj divin pentru cei
ce știu să-l înțeleagă”28. Despre puterea omului de a
se raporta la semne și simboluri pentru a transmite
adevăruri de ordin metafizic,29 aflăm că este parte
componentă a omului, căci e „consubstanțială ființei
umane (...) precedă limbajul și gândirea discursivă.”30
Pentru Eliade ființa umană - captivă în timpul ire-
versibil - stă sub semnul unor adevăruri ancestrale -
de dinaintea căderii omului sub incidența istoriei -
care, odată revelate, pot accesa timpul primordial:
David - cum m-a luminat El pentru toate lucrările zidirii.” Ibidem,
p. 455.
Cartea înțelepciunii lui Solomon (Cap. 15) 11. „Fiindcă el n-a cu-
noscut pe Făcătorul său, și pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor
și a pus în el putere de viață.” Ibidem, p. 980.
Sfânta Evanghelie după Ioan (Cap. 20) 22. „Și zicând acestea, a
suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt;” Ibidem, p. 1234.
Epistola a doua către Timotei Sfântului Apostol Pavel (Cap. 3)
16. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre
învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea în-
tru dreptate.” Ibidem, 1354.
27 Vezi Alex Ștefănescu, Eminescu poem cu poem unde ridică
problema că în poezia „Luceafărul”, versul „Cobori în jos, lucea-
făr blând” a fost în primă instanță „Cobori din cer luceafăr blând”,
iar autorul a modificat cu buna știință.
28 René Guénon - Simboluri ale științei sacre, București, Editura
Humanitas, 1997, p. 17.
29 René Guénon - Simboluri ale științei sacre, București, Editura
Humanitas, 1997, p. 13.
30 Mircea Eliade - Imagini și simboluri, București, Editura Huma-
nitas, 1994, p. 15.
21
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
„încetăm de a mai exista în lumea de toate zilele și
pătrundem într-o lume transfigurată, aurorală, im-
pregnată de prezența ființelor supranaturale. Nu e
vorba de comemorarea evenimentelor mitice, ci de re-
iterarea lor.”31 Atât Eliade32, cât și Eminescu au reali-
zat că se poate ajunge la Divinitate prin puterea unor
imagini cu o deosebită încărcătură ce vehiculează noi
perspective ale adevărurilor încă neaduse la lumină:
„la Dumnezeu avem acces doar prin simboluri”33, iar
„întâlnirea cu lumina produce o ruptură în existența
subiectului, fie că îi revelează, fie că îi arată doar mai
clar decât înainte lumea Spiritului, a sacrului, a liber-
tății, într-un cuvânt: existența sa ca operă divină sau
lumea sanctificată prin prezența lui Dumnezeu”.34 De
asemenea, la ambii autori observăm că este posibilă
transcenderea prin creație: „Tot așa cum o nouă axi-
omă revelează o structură a realului necunoscută până
atunci - altfel spus, întemeiază o lume nouă -, litera-
tura fantastică revelează, sau mai degrabă creează
universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, așa
cum o cred anumiți filozofi istoriciști, căci creația -
pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului - este
trăsătura specifică a condiției umane”35, și „la nivel
oniric, mitologia semnificǎ povestire, adicǎ sǎ vizio-
nezi o secvențǎ cu episoade epice sau dramatice”36.
Creatorul devine un intermediar între panul real și cel
ficțional în care ascunde semne, mituri ori simboluri
pe care cititorul le descifrează. Prin cunoaștere se sub-
strage timpului istoric, fiind încorporat în Marele
Timp. Pornind de la tema timpului, privită obiectiv la
cei doi autori, am ajuns și la fantasticul (relevat prin
semne, mituri sau simboluri) ca mod de evadare din
timp, sau la tema morții.

28 august. Adus în faţă la CNCD, Adevărul, atât de frumos

prezentat de Mihai Tarnoveanu, a învins. Cu Eminescu
înainte!

31
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers,
1978, p. 19.
32
În Mircea Eliade. Narațiunea mitică, Eugen Simion - pornind
de la o dihotomie a operei lui Eliade (literară vs. științifică) și ară-
tând și etapizarea călinesciană - clasifică proza fantastică a lui
Eliade pe trei paliere: fantastic impregnat de folclor în Domni-
șoara Christina și Șarpele, fantastic „indic” în Secretul doctoru-
lui Honigberger și Nopți la Serampore și un tip de fantastic „eru-
dit” în prozele care vizează prezența mitului și distincția dintre
sacru și profan. Eugen Simion - Mircea Eliade. Nodurile și sem-
nele prozei, cap. Narațiunea mitică , Editura Virtual, 2010. „«A
povesti» (a imagina) este un verb esențial în epica lui Mircea Eli-
ade. El înseamnă, cel puțin, două lucruri: 1) a prelungi într-o exis-
tență profană întâmplările mari narate de mituri și 2) a apăra indi-
vidul de ceea ce Eliade numește «teroarea istoriei». Despre pri-
mul aspect vorbește prozatorul însuși în Proba labirintului, acolo
unde definește literatura, în totalitate ca «fiică a mitologiei», iar
interesul pentru narațiune ca făcând parte din modul de a fi al
omului în lume. Despre cea de-a doua funcție a povestirii vorbesc
22
narațiunile lui Eliade, Pe strada Mântuleasa în primul rând, dar
și La țigănci, Podul, Ghicitor în pietre și altele. Așadar: viața
omului, chiar și cea mai banală, este o suită de probe inițiatice.
Mai mult: omul se face, se construiește printr-o serie de inițieri
conștiente sau inconștiente (…), omul trăiește într-un labirint,
condiția lui este definită (exprimată) de această succesiune de
morți și de învieri.” Eugen Simion - Nivelele textului mitic. În:
Mircea Eliade. În curte la Dionis. București, Editura Cartea Ro-
mânească, 1981, p. 622.
33 Immanuel Kant - Critica facultății de judecare, București, Edi-
tura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 247.
34 Mircea Eliade, Mefistofel si androginul, Humanitas, 1995,
apud. Doina Rusti, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea
Eliade, București, Coresi, 1998 p. 83.
35 Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Traducere și note de
Doina Cornea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, pp. 203-204.
36 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, București, Editura Humanitas,
1993, p. 555.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

VERONICA MICLE
(n. Ana Câmpeanu, 22 aprilie 1850, Năsăud –
3 aug. 1889, Mânăstirea Văratic)
130 DE ANI DE LA TRECEREA LA DOMNUL
CUVÂNT ÎNAINTE
Grupajul de poezii care urmează este, de fapt, o
selecție din creația lirică a Veronicăi Micle, respectiv
cea care face trimitere directă la dragostea ei pentru
Eminescu. În realitate, poate mai subtil în unele ca-
zuri, dar nu puține!, aproape în întreaga ei operă li-
rică, Veronica rămâne consecventă și tributară puter-
nicelor sale sentimente față de poet. Apoi, este intere-
santă și cam ignorată procesarea în actul general al
creației, asezonarea cu idei-sentimente care contri-
buie substanțial la construcția unui întreg al iubirii
sale față de Eminescu, ceea ce poate induce adevărul
că poeziile sale „suferă” de o anume cantonare într-
un spațiu exclusiv amoros-erotic. Pe jumătate adevă-
rat! Noi avem de reținut acest mesaj deseori explicit
ce se degajă din multe versuri, făcând abstracție de
valoarea lor literar-artistică, chestiune care presupune
o cu totul altă discuție. Și, dacă în corespondență pu-
tem avea în vedere anumite circumstanțe, în poezie
nu cred că poate fi vorba despre așa ceva, adică, după
părerea mea, cred că ar fi nepotrivit să credem că o
mare parte dintre creațiile sale lirice au fost construite
ca pe o temă dată. Înainte de toate ar fi greșită abor-
darea acestui subiect ca drept referire la un „profesi-
onist” al scrisului, pentru că nu e greu să constatăm
spontaneitatea și dezlănțuirea poetei în funcție de tră-
irea de moment. În această ordine de idei, și dacă vor-
bim despre un poem cu destinatar clar, intrăm imediat
la bănuiala că ar exista un motiv anume, justificator,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
dar când un volum aproape în totalitate cuprinde ver-
suri cu dedicație lesne de priceput, se schimbă total
situația. În acest sens, sunt multe poezii care ar putea
fi integrate cu un numitor comun: Eminescu. Este toc-
mai partea de creație asupra căreia nu planează nici
cea mai mică îndoială. Or, dacă reușim să pătrundem
doar pentru câteva secunde în laboratorul intim al cre-
atorului, vom descoperi că acolo se petrece un feno-
men cel mai des inexplicabil pentru „intrușii” de di-
nafara eului artistic. Este exact zona unde starea di-
vin-psihică de poezie în care autorul este conectat cu
întreaga sa ființă, la o posibilă circumstanță subordo-
nată și comandată dintr-un exterior enigmatic.
În consecință, bârfitorii și cârcotașii, denigratorii
și defăimătorii, dacă au momente de sinceritate și de
discernere, nu mai au dreptul să creadă că Veronica
Micle nu l-a iubit și prețuit pe Eminescu. Motivele iu-
birii dintre ei, sau, mai precis, a ei pentru poet, sunt
destule, și am vorbit despre ele în paginile prezentei
cărți, iar în creația lirică, fenomenul ca atare este și
mai pregnant. Eminescu, în genialitatea lui, a pătruns
mult dincolo de caracterul considerat de comentatori
doar… declarativ, pentru eficientizarea mesajului.
Aici, da, e posibil și de acceptat, dar când vorbim des-
pre creație, mai ales lirică, situația diferă, din multe
puncte de vedere.
Citim și nu e greu de constatat…
Dumitru Hurubî
23
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

Dragoste și poezie
SĂ POT ÎNTINDE MÂNA… DE PE ȚĂRMURILE LUMII...

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta De pe țărmurile lumii norii către cer se-nalță,
Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Dar pe bolta lui albastră nu rămâne nici o ceață,
Senină să rămâie, curată ca un crin, Bate vântul și-i alungă, norii se călătoresc,
Icoană de iubire la care să mă-nchin. Iar pribegele lor urme prin văzduh se risipesc.

Dar tu ca un luceafăr departe strălucești, Bate vânt și zi și noapte geme-n pieptul meu furtuna,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești, Și gândirile-mi amare toate, toate se adună,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu Și nu-i urma lor pribeagă, ci pe suflet îmi rămâne,
Vedenie iubită la care mă-nchin eu. Tristă ca și ieri sunt astăzi, și ca astăzi voi fi mâne.

AH! FUGI ... ILUZIILE MELE

Ah! fugi și du-te tu în lume, S-a stins de-acuma, stinsu-s-au toate.

Căci dacă m-ai iubi cu foc Plăcute iluzii de-acuma vă las;
Nenorociri te vor răpune, Tristul meu suflet de azi nu mai poate
Căci eu sunt fără de noroc. Să simtă alta decât necaz.

Un crud blăstăm pe mine zace Căci pe a lumei turbate valuri

Și ce-oi iubi n-a fi al meu ... Credeam că lesne eu voi pluti
Ah! fugi și lasă-mă în pace, Și că viața-mi făr-de necazuri
Căci m-am născut într-un ceas rău. Făr-de-ntristare se va sfârși.

AI PLECAT Astăzi dar însă când uraganul

Din visu-mi dulce s-a deșteptat
Ai plecat mânat de dor Văzui, o, Doamne! dar ce văzui oare ?
Și te-ai dus tot înainte, Văzui realul de spini încărcat.
De cumplitul meu amor ...
Nu ți-ai mai adus aminte. Realitatea în asta lume
Nu este alta decât plângeri
Eu cu sufletul zdrobit, Pe care iluzia blând le ascunde
Am privit în a ta cale, Sub a sa manta de mângâieri.
Și cu lacrimi am stropit
Urma pasurilor tale. LACRIME ȘI LACRIME

AM PLECAT Încetează de-a mai plânge

Inimă făr’ de noroc
Am plecat făr’ de căință Căci prin lacrime de sânge
Și m-am dus fără de dor, Nu s-alină, nu se stinge
Ca să uit a ta ființă, Al durerii mele foc.
Ca să uit al tău amor.
Foc ce arde în tăcere
Și plecând m-am dus în lume Și-i ascuns în pieptul meu,
Numa-n voia întâmplării, Unde jalnica durere
Nici cu gând de zile bune, Picurând amara fiere
Nici cu jalea-nstrăinării. Așezat-a jugul greu.
De-am mers mult pe-acea cărare
Nu mai știu de-atâta chin Ah! și-ți adă tu aminte
Căci cu dor și disperare C-acest chin de foc nestins
Îndărăt la tine vin. Prin duioase jurăminte
24 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Tot o lacrimă fierbinte RAZE DE LUNĂ
De iubire, l-a aprins.
"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de
LUI (postumă) lună!"
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Din valurile vremii apari să dai lumină Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Cugetător budist născut în altă lume, Noi visam eternitate în durata unei clipe.
Credința lor e moartă, nimeni nu se închină, "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de
Zadarnic mai grăiești versete fără nume. rază"
Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;
Sublimul niciodată pigmeii n-o să-l uite, Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
In proza-amară a vieții rămâi uitat, hulit, Și că-n pieptul său viața cu căldură se răsfrânge!
Că le vorbești de aștri, ei zic că-i nebunie, Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
De spui cum e femeia, ei zic că n-ai iubit. A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
LUI X Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge… Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;
Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă
Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne;
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.
SCRISOAREA
Și dorești a mea iubire… prin iubire pân-la tine
Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg, De-ai ști, iubite, cât de mult
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
bine, Ai veni pe-aripi de vânt
Când măreața ta ființă poate nici n-o înțeleg. Și mi-ai spune un cuvânt.
Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții Vorba fie rea sau bună
Și numai din depărtare când și când să te privesc, Am vorbi-o împreună,
Martora măririi tale să fiu pân-la pragul morții M-ai vedea, eu te-aș privi,
Și ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc. Vorbele s-ar îmulți.
POVESTEA LACRAMIOARELOR Tu mi-ai spune una mie,
Eu ți-as spune multe ție
Floricele mult smerite Făr-de rost și chibzuire
Pe sub tufe tăinuite, Insă toate de iubire.
S-au ascuns de ochii lumii
Și de cursele minciunii. Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Ele-n liniștea lor mare Că mi-i dor atât de mult
Au privit din depărtare Glasul tău să-l mai ascult.
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ. ȘI CUM S-A STINS…
Ș
Și când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de știre Și cum s-a stins fără de veste
O durere le-a cuprins Amorul cel nemărginit
Și din sânul lor aprins, De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.
Șir de lacrimi, lacrămioare, Și cum mereu în cale lungă
A curs lin, răcoritoare Trec norii peste mări și țări,
Iar din lacrimi până-n zori Astfel simțirile s-alungă
S-au făcut gingașe flori. Și moare dragostea de ieri.
Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 25

PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Din ceas în ceas până ce mori. Când soarta vrea așa să fie,
Iată de ce gândind la tine Zadarnic vrei să faci altfel.
Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Și nu mai e nimic în stare
Căci astăzi, știu atât de bine Să-ntoarcă vremile-napoi
Că dorul care te-a cuprins. Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.
ȘI PULBERE, ȚĂRÂNĂ ... Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit...
Și pulbere, țărână de tine s-a alege, Un dor se duce și-altul vine
Căci asta e a lumii nestrămutată lege, Și vei uita că te-am iubit.
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea. LUMEA MARE...

Ce stai pierdut pe gânduri, tu, om cu minte mare
Și de un ceas mai bine moi pana-n călămare,
Sub fruntea încrețită și ochi cugetător
Cu ce-ți muncești tu creerii, sărmane muritor?
Alcătuirea vieții, a sufletului fire,
Patetic preocupă măreața ta gândire,
Dar numai s-afli calea acestor cercetări
Îți trebuiesc răspunsuri la sute de-ntrebări.
NU PLÂNGE
Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Și ceasul bunului rămas.
Se rupe-un lanț plin de tărie
Caa firul cel mai subțirel;
Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde,
Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde;
Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost
Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost.
Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc, c,
c.
Ca și lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i găsesc.
SĂ ȘTII CĂ ORIUNDE
Să știi că oriunde m-oi duce,
Către apus sau răsărit,
Va răsuna duios și dulce
Că-n lumea asta te-am iubit.
Și de adânca mea iubire
Va rămânea pe-acest pământ
Ca o eternă amintire
Tristul și jalnicul meu cânt.

PERSPECTIVA INVERSĂ - Metafizica,50x70 cm, acrilic pe pânză

26 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


V. G. PALEOLOG
DESPRE UN DESEN NECUNOSCUT
AL LUI BRÂNCUȘI
Cercetătorul operei create de Brâncuși în țară,
Barbu Brezianu, reîntors din Franța, a adus interesa-
ților o fotografie după un desen dintr-o colecție parti-
culară, desen fără titlu, nesemnat și nedatat. Amă-
nunte de mâna a doua și de puțină pagubă, căci dese-
nul e de netăgăduit autentic și inedit), dar pe care cer-
cetătorul vrea să-l integreze operei lui Brâncuși supt
un „studiu pentru portretul d-rei Pogany” (v. Tri-
buna din 1 mai a. c., pag. 1). (n.n.1969)
* rale și a amănuntelor: cap, capelură, ochi și mâini, în-
Ca orice lucrare ieșită din mâna lui Brâncuși, fie
de însemnătate mare sau mică, ea poate aduce tot
atâta lumină, multă ori puțină asupra vieții și asupra
operei lui Brâncuși, știind că acestea au fost bine pă-
zite de artist împotriva curiozității și a nesăbuitelor
interpretări. desenul necesită deci, în afară de extros-
acțiune, care e formulată în ce privește autenticitatea,
introspecțiunea, pentru a putea să se introducă în ico-
nografia artistului vreo eroare ce ar putea răsturna da-
toritul adevăr obiectiv ce se cuvine operei și vieții lui
Brâncuși.
* 1906 în „Chinul”. Acesta era cunoscutul său debut la
Din caracteristicile lui evidente, desenul aparține
activității artistice a lui Brâncuși din primul deceniu
al secolului și mai precis din a treia pătrime a lui,
adică 1907-1908. De la început, trebuie să spunem că
nici prin gând nu-i trecea lui Brâncuși să o întâlnească
pe domnișoara Margit Pogany. de altfel aceasta va
arăta când s-a întâmplat: „… M-am dus pentru prima
oară (vezi contextul) cu o prietenă (Otilia Cosmuță –
n.n.) în 1911, iar el (Brâncuși) ne-a arătat sculpturile
lui” (vezi scrisorile adresate Margit Pogany Muzeului
de artă modernă din New York în 1952 și 1953 publi-
cate de Sidney Geist în Contemporanul din 9 septem-
brie 1966).
Comentând desenul publicat în Tribuna, Barbu
Brezianu îi împrumută de la sine un titlu: „Studiu
pentru M-elle Pogany” și îl apropie într-un fel justi-
ficat de o guașe, rubedenie cu desenul, ce figurează în
monografia C. Giedion-Welker la pag. 79. Emerita
biografă, printr-o rezervă care previne eroarea, o inti-
tulează cu prudență și restrictiv: „Studiu. Guașe. Ate-
lier Brâncuși”, ferindu-se de a o integra explicit ci-
clului Pogany, dar, intercalând-o fără temeinicie ve-
cinătății reproducerilor după portretele Pogany, și,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
unui desen, rău datat din 1912, acestui desen fiindu-i
lipsă și milesimul de mai sus.
În ciuda acestor nepotriviri și ezitări, cercetătorul
se încumetă, totuși, să considere și să comenteze acest
desen drept un studiu pentru portretul M-elle Pogany.
*
Dar, printr-un mai atent examen al factificării de-
senului și din luarea în seamă de aproape a caracteris-
ticilor lui de stat-poză, de distribuire a mișcării gene-
treaga generalitate și multipla amănunțime tăgădu-
iesc, una după alta, o apropiere a desenului de factura
portretelor Pogany.
În primul rând statul-poză, în înclinațiunea speci-
fică a capului, resfiratul părului căzând pe sâni, dubla
poziție și mișcarea mâinilor sau a prelungirilor digi-
tale dedându-se împletitului cosițelor părului, toate
acestea nu sunt statul-poză și nici îmbinarea palmă pe
palmă a mâinilor, care este semnul cert și neschimbat
al tuturor portretelor Pogany, lipsite, toate, de încli-
narea capului pe un umăr, și având un accent de me-
lancolie pe care Brâncuși fericit l-a surprins încă din
al 2-lea salon de arte din Paris și a fost remarcat de A.
Rodin.
Trebuie remarcat că atât în guașe cât și în desen,
părul modelului cade de-a dreptul peste sâni, mâinile
părând a-l împleti, dar în toate portretele Pogany, și
sunt 17 până în 1935, părul modelului este tras bine
spre creștet, nicidecum ca în desenul și în guașa amin-
tite, părul încoronând fruntea. Atunci când sculptorul
face caz de el, în portretele Pogany îl stilizează în vo-
lute elegante, niciodată nelăsându-l să cadă peste sâni
(v. col. J. Wintersteen, Villanova ș. a.). Mâinile dese-
nului cu pricina precum și ale guașei sunt potrivite
gestului, sub bărbie, în orizontalitate, pe câtă vreme
în toate portretele Pogany și, repetăm, sunt 17 versi-
uni, mâinile sunt fără excepție lateralizate, într-un
gest de gingășie, palmă peste palmă și totdeauna per-
fect verticale, alipite feței.
Ochii modelului din guașe și din desen sunt abia
zgâriați, amintind ochii Rugăciunii ori ai Sărutului
ori ai Cumințeniei Pământului, nelăsând măcar să
se bănuiască ivirea celor „două luni” ale ochilor Po-
gany, ochi celebri care vor face ocolul întregii lumi,
cu noutatea și ineditul lor. (În treacăt fie zis, noi am
27
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
îndreptat uzurpare de nume: „Ochii Pogany sunt de
fapt ochii lui Narcis, iviți înaintea domnișoarei Po-
gany în atelierul sculptorului”. Ei provin din „ochii
cuvioaselor de pe troițele și de pe crucile crucerilor
noștri”. (Cf. V. Paleolog, Ochii Pogany în Tribuna,
martie 1967, pag. 1, în care se reoglindește și textul
lui B. Brezianu din mai 1969).
* tret al „Principesei X”, îngânata androgină, acest nou
Toți acești indici resping încercarea de a considera
atât guașa, cât și desenele (inclusiv cel din Canaan
Connect U. S. A.) precum și cel reprodus de B. Bre-
zianu în Tribuna, ca lucrări premergătoare portretului
domnișoarei Pogany. Aceste desene și guașe urmând
hotărât să fie alăturate unui alt ciclu al femininului,
datorat tot lui Brâncuși, supranumit al „Femeii piep-
tănându-se”, ciclu ce a rămas – proporțional portre-
telor Pogany – mai puțin dezvoltat, și al cărui destin
a fost mai răsunător decât ciclul Pogany. El a culmi-
nat prin inversarea statului-pozei, prin alungirea în
exces a gâtului și prin forma sânilor, cu faimosul por-
feminin, care va izbucni cu scandal (Brâncuși îi zicea
„brouhaha”) și care va fi înconjurat de un miros urât
de intrigă și invidie.
(Ramuri, nr. 6/ 1969, p. 19)

Studiu pentru domnișoara Pogany

28 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE

Constantin ZĂRNESCU

BRÂNCUȘI – PALEOLOG
Istoricul și criticul de artă V.G. Paleolog l-a cunos-
cut pe Brâncuși prin intermediul pictorului italian
Amedeo Modigliani, în 1912, când artistul locuia în
inima Montparnassului (str. Montparnasse, nr. 54, o
stradă-ramură a Bulevardului cu același nume: Mon-
tparnasse – Cartierul latin). Prietenia lor devenise
atât de strânsă, pictorul începând să sculpteze sub în-
curajarea lui Brâncuși, încât vizitând mormintele ce-
lor doi prieteni-artiști, Paleolog numește această „fru-
moasă epocă”, dinaintea războiului mondial: „anii
triunghiului tinereții noastre”; (se-adăugau întâlni-
rile, serile, „congresele”, de la „Rotonde”, apoi celă-
lalt atelier al lui Brâncuși și Modigliani, din str.
Odesa, nr. 23 etc.). Amintirile aristocratului craio-
vean sunt cardinale, pentru că, după ce a văzut ple-
când de aici, în lume, operele: „Sărutul” (1907), „Ru-
găciunea” și „Cumințenia pământului” (1908), Pale-
olog îl vede pe sculptor cioplind lemnul, sculptând în
trunchi de stejar, tei, nuc ș.a, intervenție nu numai ori-
ginală, dar fără precedent, în Europa, „noutăți” pe
care nu le studiase la Academia de Belle Arte, din Bu-
curești; și nici alături de Mercier și Rodin, la Paris.
Paleolog îl auzea vorbind des, glisând de la o
limbă la cealaltă, despre: „sculptura mea labyrin-
thică”, „Mon choses – les travaux d’Ercule”, „mes
luttes, ou Odyssee” („istovurile, casnele mele, ori…
Lăsase în urmă operele capitale, în piatră, ce au revo-
Odiseea!...”) Sau: „sculpturile mele sunt dodiile
luționat, înnoit, sculptura, apoi trecuse la Măiestrele
mele!...”.
și Domnișoarele Pogany, în bronz, viziuni scoase-n
lumină, concomitent, lansând conceptul de „sculp-
tură serială”, peste care se-adaugă, cu totul copleși-
tor, venind parcă din necunoscut: sculptura în lemn,
cu înrâuriri misterioase – din civilizația carpatică (a
lemnului), dar și aceea a unor spații (și vechi țări) ale
Africii.
Acum termină Brâncuși și expune „Primul pas”
(1913), „Caryatida” (cea dintâi variantă, 1914),
„Fiul risipitor” (1913-1914); „Portret” (1915);
„Portretul D-nei L.R.” (1916); „Tors de tânăr” și
„Șeful” (1916); „Vrăjitoarea” și „Socrate” (1917);
„Cupa (Vas)”, 1917; „Adam și Eva” (1917); „Plantă
exotică” (1918); „Coloana fără sfârșit” („SISLER”
1911-1918); „Cocoșul” (1924), „Coloana fără sfâr-
șit” (Varianta „STEICHEN – VOULANGIS”, 1925);
„Regele Regilor (Spiritul lui Budha)” (1920-1930
etc. Toate operele de sculptură – în lemn!...
Văzându-l cioplind, șlefuind, elaborând structuri
verticale, cu „plinuri” și „goluri”, ușurând massa re-
prezentărilor sale artistice, „aerând-o”, V.G. Paleo-
log îl întreba, din ochi: „… ce faci?...” (Și e greu de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 29
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
ghicit care sculptură se afla în lucru, în fața lor?...
„Himera” – cu scobitura-i interioară – și cel dintâi
„gol” în sculptura europeană și universală și primul
romboedru?... Coloana infinită? Ori Presoarul de
vin? Brâncuși răspundea „în dodii”: „Mâine este as-
tăzi. Pun șteap peste șteap/ Ca să îi dau Lumii acesteia
de cap!...”
Paleolog reia unele din aceste amintiri, din tinere-
țea sa, polemizând cu istoricul, criticul de artă și
sculptorul american Sidney Geist, un important admi-
rator și apoi biograf al sculptorului român, pe care l-a
cunoscut, în 1949, și care lupta împotriva concepției
că „Brâncuși era... țăran”; iar efortul lui Paleolog,
aproape „subconștient” este că vorbind despre sculp-
tura în lemn, vorbește despre omul de munte Brâncuși
– zalmoxian și daimonic! Brâncuși – carpatinul; și
mai puțin despre… „le paysan du Danube”. Eseul lui
Paleolog a fost tipărit ca simplă broșură: „Din gene-
tica inspirației lui C. Brâncuși” (Întreprinderea Poli-
grafică „Oltenia”, ian. 1976, 13 pagini), scoasă în chi-
oșcuri cu o lună înaintea Centenarului Brâncuși. Ne-
mairevenind niciodată asupra acestui text, datorită
vârstei înaintate, neadunându-l în volum – ideile au
rămas ca și necunoscute, într-un tiraj de stimă,
aproape „clandestin”, zicea el, ce se adăuga prin fap-
tul că el făcuse (și) o detenție politică, grație ideilor
sale „anticomuniste”. Am primit această broșură A5,
din chiar mâinile sale, atunci, în 1976, și numai astfel
am luat cunoștința de existența ei; și de rafinamentul
abscons al acelor idei.
Când bătrânul istoric de artă Paleolog glosa asupra
scupturii în lemn a lui C. Brâncuși, el nu știa de con-
ținutul cugetărilor scrise, atât în franceză, cât și în ro-
mână, despre dodii, aflate într-o ladă, rămase, după
moarte, în Atelier, inedite, până în ziua de astăzi. Uti-
lizând expresii, care vor ajunge familiare, precum
„Brâncuși, poetul-profet al noilor răsăriri și traver-
sări ale fiorului artistic” – „deschizătorul de noi hă-
uri, pe cerul spiritual al Artei”, Paleolog se concen-
trează asupra tezei sale – expuse într-un limbaj și idei
„arhaizante”: sculptorul „a impus un nou crez, în artă,
cu aluate și rădăcini numai românești – accentuează
el –, nicidecum exotice, orientale, africane – suda-
neză, Maori, dahomeiană, ghaneză” etc.
E straniu cum acest istoric de artă, cu strămoși bi-
zantini, „paleologi”, amintește, obsedant, de „via apă
lustrală a inspirației lui C. Brâncuși, din cerurile –
adierea și iazurile plaiurilor natale, din teluricul po-
pular, strămoșesc”. Astfel, „rumânia lui Brâncuși,
deși emigrant și „spirit internaționalist” (asemenea al-
tor reprezentanți ai avangardei și „Școlii din Paris”),
rămâne nepătată, neîntinată de „străinătate”, spune
el, și extrasă din „acele milenii netulburate – și fiind
primită de sculptor de-a dreptul, de la sânul mamei
sale”.
În pofida limbajului, de nuanță dialectală „,ma-
cedo-română”, pitoresc, însă cu anumite impurități,
30
Paleolog insistă, intuind că are dreptate, în fața lui
Sidney Geist (care va învăța limba română, îl va vi-
zita, la Craiova, în 1966, devenindu-i prieten); și face
apel la simbolurile și miturile „fondului nostru nela-
tin” (păgân): „Sărutul” (ce vine din anticul „Drago-
bete” – cioplit de meșterii populari, pe cozile unor
linguri de lemn, iar sculptura sa „Somnul”, din 1906,
adaugă Paleolog, vine din „visul” și „reveriile” spiri-
telor fantaste ori adormite – ale „muzelor”, „ursitoa-
relor”, „sibilelor” și „dodiilor” – „dospind din acel
humus sacru” – și din „plămada carpatică”.
„Mărturisirile vorbite”, adaugă V. G. Paleolog și,
în felul lor, schematizate, aparținând lui Brâncuși, pe
imense orbite de hăuri, sunt în dodii – și Brâncuși le
spune șoptit și grăbit, acoperindu-le cu tăceri adânci
și repetat profanate: „Lucrurile mele – sculpturile
mele – rămân dodiile mele!...”
„Aceștia (și) acestea îmi sunt idolii!...”, mai șop-
tea sculptorul, hotărât, amintind acele spirite femi-
nine, de mai sus, „imnând” (aducând un imn-elogii)
vivacității firii și continuității zilelor și nopților –
„faptelor” femeii și bărbatului ei – infinire a vieții –
în „răscolirea și deslănțuirea, la vremea primăverii, a
tuturor simțurilor” ș.a….
Într-un chip ironic și adânc obscur, Brâncuși ape-
lează la muze (sibile, dodii), într-un număr însemnat
de cugetări literare, scrise în franceză, până azi necu-
noscute, într-o poetică premergătoare Dadaismului,
dincolo de „șoaptele dondonice” – aflându-se „bâl-
bâiala”, „bolboroseala” („la balbutie”), alteori inter-
ferându-se cu mișcarea dadaistă, mai ales după 1916,
înaintând, ori păstrându-se paralel, stimulator, în
strălucitoare coincidențe, niciodată nerămânând indi-
ferent. Dodiile lui Brâncuși, așa cum le-a auzit și re-
ținut V.G. Paleolog, în „Templul acela de înțelep-
ciune, din Impasse Ronssin” (care era Atelierul său),
deveneau „simboluri ale țâșnirii necontrolate, necen-
zurate, ale gândirii omenești, oficiind lauda cerurilor
și pământurilor” – „esența existenței veșnice”.
Dodiile, susține istoricul de artă Paleolog, vor des-
luși, pentru viitorime, insolitul operei lui Brâncuși,
chiar al soclurilor, majoritatea lor cioplite în lemn –
Dodiile, dăruindu-ne ochi pentru ceea ce nu se vede
și aripi, pentru înălțarea omului – „tot mai sus” –
„excelsior” – „paxnobis, paxvobis!”… Și grație, in-
dubitabil, tot dodiilor, vom întâlni, la Brâncuși, mai
ales în operele edificate în lemn: „ciudatul și nevero-
similul” (fantasticul), „sarcasmul și hilarul” (sur-
prinse în reprezentări, precum Socrate, Șeful, Himera,
Vrăjitoarea ș.a.). Toate acestea, pretindea artistul,
erau temeiuri de arhaic adevăr, dictat lui de către do-
dii!... Limbaj inspirativ, proferat fără control logic și
fără respect gramatical – impus (iarăși!) de fluxuri
sufletești mai puternice decât legile gramaticelor – și
folosit și în antichitate, în temple înălțate ad-hoc, „la
Teba cea egipteană, la Delphy, Metaponte și Tarante;
ori la Eleusis!... de către Pithyi și Sibile, însă și de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Socrate, la îndemnul daimonului său interior” (op.
cit., p. 11). Iar în vremea prunciei lui Brâncuși, la
poale de Carpați, folosite, de doftoroaie, ghicitoare,
vrăjitoare, vraci și descântătoare, tămăduitori, dătă-
tori în bobi și în zaruri etc. Păstrătorii unor adevăruri
absconse, aburoase – ale dodiilor antice, proteguitorii
unor pecete sacre. Sunt trudele și ritmurile unui înno-
itor, prin intermediul vechimii, „asemenea muncilor
și istovurilor legendarilor jidovi – pomeniți, în epite-
tica românilor – dăltuind Steie, bărduind bâlvani,
răsturnând, rostuind, mânuind zilnic: adevărate
stane de piatră sau bârne de lemn, meșteșugind topi-
tul (sculpturii bronzului), bătând cu mintea nebănu-
ite și aspre cărări – munci, istovuri, nopți și zile –
continue!...”
Educația sculptorului C. Brâncuși, conclude V.G.
Paleolog, a constat, în tot ceea ce „a primit de la lite-
ratura populară”! Bagajul tinereții sale literare l-au
format: „alexăndriile, esopiile și eroicele haiducii” –
precum și „relatările unor minuni-miracole, suprana-
turale ale Ortodoxiei: sfinți, Sisoi și Avestițe, epistole
– căzute din ceruri, ori zapise (scrisori), iscălite de
însuși Adam, naivități găsite (și) în cărțile lui Gaster,
Cartojan, Șăineanu – care circulau, prin târguri, spre
satisfacerea setei de supranatural și spiritual – a
masselor bâjbâinde, ale veacului (al XIX-lea). Urme-
fărâme, lumini și umbre, ce aveau să-l preocupe pe
sculptor, atunci când ticluia, asemenea unui iconar,
marama de Maică a Domnului, pe capul Evei, din
statuia, în lemn Adam și Eva, din anul 1917. Adam,
Azazel, Nathanael, Satanael – întreaga seminție, din
Raiul dintâil și toate reveriile mistico-religioase…”.
În această eră – a noului secol și mileniu și a Pos-
tmodernității; între lecturile înalt sofisticate, „cărtu-
rărești” și „Popular Culture”, conceptul unui nou ca-
non, astăzi – putem analiza continuitatea (și fascina-
ția) teoriilor înnoitoare ale lui Constantin Brâncuși,
expuse oral, spre discipoli (și fixate, iată, și în limba
franceză – în Aforismele, maximele și textele sale; și
a căror circulație orală a avut un caracter cu mult mai
penetrant, decât expresivitatea scrisă și tipărită, vari-
antele „aforistice”, pe care le folosea, din nou și din
nou, instituindu-se, într-o pătrunzătoare ideatică „se-
rială”, ca și sculpturile sale.
* pe creatorul înnoitor: în frunte cu acela de a fi rău
În septembrie 1917, încă în plin război mondial,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
trecând de la o viziune a creației sale, spre alta, impu-
nând „cioplirea directă” („la taille directe”), Brân-
cuși îi scrie colecționarului său american, avocatul
John Quinn, care-i achiziționase cele mai multe dintre
sculpturile în lemn: „Și, de-acum, cel mai mare cal-
var al meu a fost urcat”. (Traducătorul acestei afir-
mații esențiale e tentat să folosească sinonimele: „tre-
cut”, „depășit”). Utilizând metafora-simbol, su-
premă, a Creștinismului: calvarul (patimile) lui Isus,
Brâncuși vorbește despre sacrificiul inovatorului –
aici, cu referire expresă la sculptura în lemn, ignorată
și pierdută, uitată de secole de-a rândul, o revoluție
plastică, legându-l, acum, de Carpații săi, însă și de
spațiul mediteranean și acela al etnografiilor conti-
nentului Africii. Fraza aceea a fost descoperită de un
cercetător, precum d-na Lemny și ca ciornă (la scri-
soarea către John Quinn; și publicată în vol. „L’Ate-
lier Brancusi” (Ed. „Centre Pompidou”, Paris, 1997),
însă niciodată tradusă și folosită de istorici și biblio-
grafi: „Cel mai mare calvar al meu a fost urcat!...”.
Deși octogenar, V.G. Paleolog apelează și la un ra-
finament „literar-artistic”, dovedind că este la zi, cu…
continuitatea avangardelor; și desigur, cu persistența
cu totul obsedantă a… dodiilor, nu doar în opera și
aforistica lui Constantin Brâncuși și în aceea a mișcă-
rii Dada, ci iată, în continuare, și la un Samuel Bekett,
citând din capodopera teatrului absurdului „En enten-
dant Godot”, dialogurile „dondonice” ale cuplului de
personaje Vladimir-Estrogon, de la p. 72, act. I, ediția
princeps, 1966, „Galimard”).
Astfel, din sutele, chiar miile de pagini, dedicate
Brancușiologiei (românești și internaționale), iată-ne
constrânși de ani și epoci, recurgând la un bătrân și
venerat istoric de artă – prieten de nădejde al lui C.
Brâncuși; și la o încă tânără „preoteasă a Templului”
(Atelierului), cum a fost numită D-na DOINA
LEMNY, idei intersectându-ne cu studiile lui S. Ge-
ist, și încercând, azi, înnoite concluzii – asupra „in-
ventatorului sculpturii moderne” (Marielle Tabart),
dar și asupra teoriilor, maximelor și aforismelor sale,
amplificându-se, reverberând forte, odată cu revoluția
sculpturii sale – în lemn! Și nu în ultimul rând: cu po-
emele și aserțiunile sale, privitoare la mișcarea
DADA; la perioadele și „blestemul”, care îl pândesc
receptat – rău înțeles.
31
FILOSOFIE
A.I. BRUMARU
NORDUL BARBAR?
În legătură cu nefaptele noastre în istorie – raportate
la fausticul Europei – s-a vorbit, căutându-se poate aci
și scuza, despre ,,boicotul” acesteia la români: o ,,stra-
tegie” a dăinuirii sub vremuri neprielnice, scufundarea
în durată iar nu exprimarea în lume. Când timpul e rău,
românul nu-l va băga în seamă, îl uită. Stă în preistorie.
Dar aceasta nu e oare ceva obișnuit și cu omul în gene-
ral, cu civilizațiile? Lucian Blaga e încredințat (însă
după F.W. Schelling) că timpul preistoric locuiește
încă în conștiința umană, este lăuntric și adânc (1). Un
chronos adilos (în rostirea vechilor greci) premerge în-
ceputurilor istorice, acesta este cronotopul mitologii-
lor. În preistorie conștiința umană este în criză, sfâșieri
nesfârșite, axele se rup și se refac, zeii apar și se pierd
într-un cer care mai adesea tace: dar e, chiar așa, o pe-
rioadă, în cele din urmă, a așezărilor, atunci când totul
se va stabiliza, iar divinitatea va fi prins să glăsuiască,
apar pe terenul curățat de furtuni popoarele. Memoria
lor va purta însă în veci lupta aceea a puterilor, înfrico-
șarea, luminile.
Și astăzi, așadar, istoria se mai exprimă, uneori, pre-
istoric. S-ar putea zice că un cutremur a inversat terme-
nii: istoria devine un mit al preistoriei; chemăm și re-
cuperăm trecutul într-un chip mitic, în noi mitologii.
Astfel, cum ar spune psihistoricianul (2), istoria ne
apără, o folosim ca pe o defensivă. În istorie pătrund
mereu fantasmele preistoriei, să nu ni se pară că ele vor
și domina în lăuntrul identității noastre, că deja ne-o
formează? Prelungirile preistoriei în subconștientul
nostru sunt, spre a utiliza o expresie a lui Lucian Blaga,
,,adecvări inadecvate”, adică metafore, ,,structuri me-
taforice”. Să nu ne ferim, de aceea, de adevărurile
crude: un Howard F. Stein va vorbi de istorie ca de un
joc mai degrabă al fanteziei decât al realității. În felul
acesta, istoria mai mult ascunde decât relevă. E o in-
stanță de proteguire. Manipulăm realitatea spre a ne
proteja și adăposti autismul: un mit inițiind o formă de
guvernare, aceasta va adapta realitatea la imaginar (o
adaptare cât o reziliență), legitimând în consecință fan-
tasma istoriei – și acesta e doar un singur exemplu.
Căci reluăm mereu alte și alte valuri ale preistoriei, de
care suntem incapabili a ne desprinde. Se pare că sin-
gura noastră putință și menire în această ordine e de a
le raționaliza.
E aici va să zică o fatalitate la care scrierea istoriei
se supune; cu atât mai mult i se va fi supunând etno-
hermeneutica: în aceasta vorbesc încă, aproape inaudi-
bil, fantasmele, ,,adecvările inadecvate”. A descrie fi-
32
ința etnică (dacă vom fi convenit că există) nu în-
seamnă neapărat a desluși, ci, precum frecvent în cazul
istoriei, înseamnă ocrotirea identității de grup, protec-
ția acelor concluzii care au constituit grupul și-i vor
asigura apoi durata și invulnerabilitatea. Avem o ,,exis-
tență imemorială”, afirmă undeva G. Călinescu.
Aceasta denotă că trebuie să ne căutăm acolo. În aceea
stau puterile. Împărtășesc părerea (de la V. Pârvan ci-
tire), că această ,,existență imemorială” ar fi putut în-
cepe în mileniul 2 mykenian, că limba logosului nostru
e aceea a logosului acelui mileniu, de la care s-au înve-
derat în istorie și vechii greci. Dar, așa cum elinii înșiși,
în perioada heraklitică, se căutau încă în rostirea aceea,
și noi vom fi, probabil, în ea. Sau, câteodată, în restul
din acea rostire, păstrat de bunăseamă într-o latură ui-
tată din vorbirea românească, în limbă.
Cu vechii greci este lucru cunoscut că ne-am fi pu-
tut întâlni cronologicește în sec.7 î. Cr. Atunci locuito-
rii ținuturilor carpato-danubiano-pontice și-ar fi putut
apropria pre-gândul, mentalul acela central (probabil
că și limba elinească). Mai târziu, cu latinii (și ei deja
helenizați în spirit) se va fi întâmplat același lucru, au
circulat în această ordine destule ipoteze: un Cotys, fiu
al regelui Rhematecles ce stăpânea Thracia până la gu-
rile Dunării, compune (ne documentează Ovidiu) ver-
suri în latinește; solii burilor, apoi, înaintea bătăliei de
la Tapae, trimit împăratului Traian o scrisoare în limba
Romei cu sfatul de a nu risca să atace pe Decebal etc.
Dar nu aceste contacte târzii sunt cele mai conclu-
dente. Căci în secolul 7 î. Cr. grecii văd în societățile
thrace poate doar o orânduială etnografică oarecare,
anume sămăluiri ce-i vor minuna: se vor solidariza
deci, cultural, cu nordul barbar. Dar, de fapt – scrie Va-
sile Pârvan (3) – nordul acesta ,,trăia încă (s.n.) în moș-
tenirea strălucitului mileniu al II-lea î. Cr., când tracii
alcătuiseră, în epoca myceniană, una și aceeași strălu-
cită civilizație, cu grecii de o parte, cu phrygienii de
alta”. Acum (în secolul al șaselea înainte de Cristos),
mai afirmă Pârvan, grecii erau orășeni, geții, dacii încă
numai săteni. E posibil să fi fost tot așa și în al doilea
mileniu mykenian: grecii la centru, geții (teritorial și
cultural) la periferie – prin urmare cu alte sarcini, cu
alte funcțiuni și mijloace, cu alte folosințe și privilegii).
Dar (să-l credem și pe I.P. Culianu) avariile apar, cele
mai serioase, primejdioase, nimicitoare etc. la perife-
rie, din cauza forței centrifuge. Geții, dacii, mai târziu
românii, ca fiind la margine, să nu fi îndurat, prin ur-
mare, catastrofa?
*
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Ar fi avut populațiile acelea sărace, marginale, așa
stând lucrurile, și o limbă distinctă, o limbă, ca să zic
așa, scripturală? Publius Ovidius Nasso, spune el în-
suși (?), ar fi scris ceva într-o limbă getă, dar textele s-
au pierdut: era, observă Pârvan, o limbă ,,satisfăcător
de maleabilă”, întrucât Ovidiu i-a aplicat acelei limbi
metrul latin și a exprimat în ea ideile sale, cum se știe,
,,destul de complicate”. Au avut, mai departe, acele po-
pulații și, cum am mai spus, și o limbă scrisă? Indife-
rent de ce enunță și chiar sunt încredințați Bolliac ori
Hasdeu (alfabetul de la Slon și, respectiv, ,,alfabetul
dacic al lui Dekeneu” (4)), poate că nici nu aveau ne-
voie de aceasta? E probabil ca rânduiala să nu le-o fi
pretins. Se scria, așa-zicând, doar la centru, thracii (ge-
ții, dacii ș.a.) ar fi putut avea în sarcină mitul, eresul,
ritualurile (Aristotel a transmis informația că dacii din
munți – agatârșii, unii ca impostorul Vasile Șelaru,
acum decedat (5), îi identificau aiurea, apropiindu-i de
o ramură indiano-țigănească de care individul era deja
legat prin sânge – își versificau legile, le cântau, pentru
a le reține astfel pe cale mnemotehnică). E cunoscută
în acest sens întâietatea ce se acordă medicinei thrace,
ca și ,,religiei” zalmoxiene, de către gânditori elini de
cea mai mare importanță: Platon, Iamblichos ș.a.
Oricum, nu această limbă (scrisă, nescrisă) ispitește
căutarea spre logosul cu care am fi șezut împreună, cu
care ne-am așezat, dar o ispitește aceea de care și grecii
vechi – fiindcă nu și-o mai aminteau – se apropiau ca
de zeul însuși – cu câteva cuvinte numai. Sau de aceea,
iarăși, pe care și limba noastră, în câteva locuri ale ei
(există o topofanie în autolucrarea spiritului), o pre-
simte încă. O limbă ce a fost locuită cândva de ființă,
de zeu, și care mai oferă, de aceea, un imaginar al for-
melor și al locurilor sacre: în care, dacă am stat (,,acolo
șezum și plânsem”, zice cu jale și cronicarul), ne și
poate, când și când, defini; sau ne ferește și ocrotește
identitatea. E gândirea epopteică (6) și din ea – cum a
demonstrat gândirea presocratică – a mai rămas.
Limba epopteică (ea a văzut, a simțit adică zeul, ne
învață spiritul elin) nu doar a vizitat locul finite, dar s-
a întors totodată cu acela, ceea ce remarcă (așa cum
am văzut (7) și un basm românesc cu Pasărea Măias-
tră. Locul ființei înaintează cu locul ei cu tot. Sunt
amândouă ascunse, precum adevărul (gr.v. aletheia),,
sunt va să zică unul și același lucru. Un ascuns ce vine,
fatal, numai cu ascunsul lui, așa cum ne lasă să înțele-
gem și o vorbă a datinei creștine: ceea ce este ascuns
va vădi celui ce aude în chip ascuns, iar ceea ce este
acoperit se va descoperi așa cum se descoperă adevă-
rul celui care primește în chip acoperit cele predate.
* populare” (conținătoare de sens metafizic) e lipsită
E cu putință a filosofa, e cu putință, oare, a construi
și locui filosofic în cadru îngust: etnic, național? Între-
bării i se răspunde de către nedumeriți cu proteste, iar
dascălul sceptic, atunci când nu o ignoră, găsește solu-
ția de sus solomonică: dreptate la o judecată ar avea
toate părțile implicate, dar și insul ce se îndoiește de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
FILOSOFIE
felul acelei judecăți. Numai gândirea singură lucrează
și fără de aceștia: nu doar prin omul național exemplar,
ceea ce nu se contestă, ci și, ca să spunem așa, global –
prin spiritul și într-o limbă ale neamului întreg. O ches-
tiune, iată, ce va putea scandaliza, dacă e pusă – de că-
tre mentalitatea de supuși imperiali – vis-a vis de po-
porul mic, menit a nu străluci mesianic. De regulă, tra-
dițiile vorbesc de buna căutare în național (în local) a
înțelesurilor universale. Una dintre cele mai întemeiate
spune, de pildă, că oamenii au fost așezați pe fața pă-
mântului, cu vremuri și frontiere rânduite, anume spre
a simți și a afla astfel ființa deplină, care numai așa nu
ar fi dincolo de dânșii (8). Parcă nu suntem prea de-
parte cu aceasta de îndreptățirea mitului vavilonic al
despicării în mai multe a unei limbi unice, întâmplare
ce ar semnifica poate și dobândirea conștiinței de sine
naționale; și totdeodată, că nu cunoști înțelesuri univer-
sale din noțiunile generale decât dacă ai o piedică a lo-
cului (o ,,ieșire strâmtă și îngustă”, cum se spune în
Carte) în față: cunoști ființa în plinătatea ei printr-o fi-
ințare (poate fi și limba, de exemplu) care o primejdu-
iește într-un fel, dar care chiar și în acest mod o și re-
levă (modernul ar zice aci degrabă: ,,obstacol eposte-
mologic”, ,,bariere epistemologice”; Lucian Blaga se
pronunțase mai înainte cu ,,cordoane cenzoriale”). Pe
de altă parte, o altă tradiție prestigioasă explică de ce
calea aceasta a căutării adevărului (și ființei în plenitu-
dinea ei, va să zică a providenței divine) este îndeosebi
numită ,,strâmtă și îngustă”: pentru că e ,,plină de po-
runci și interziceri”, cealaltă, ,,largă și lată”, dată pur-
cederii nealese și la voia orișicui, fiind încă pericu-
loasă, amenințătoare. Istoria filosofiei, cu pythagoricii,
consemnează și ea dualitatea. Dar aceasta e dată deja
de la orfici (vor fi știut și thracii de aceștia?) și se cu-
noaște că și Aristotel ar fi avut scrieri speciale esoterice
(le putem numi și ,,înguste”), intransmisibile în serie,
care s-au pierdut prin inutilizare. O frază apoi, a lui
Clement Alexandrinul, ne deslușește că egiptenii pu-
neau înaintea templului Sfinxul erotetic, adică întrebă-
tor, spre a arăta astfel că drumul spre sacru, spre zeu,
cu alte cuvinte al învățăturilor înalte despre principii
(temeiuri), e tulbure și enigmatic.
Nu altul, se înțelege, va fi fost și drumul spre gândul
filosofic purces de la meditația aceea inițială, întruchi-
pată în cultura populară românească, mai precis însă în
faptele de limbă – și de unde va trebui, și aceasta, che-
mată să răspundă; acum poate ca etnohermeneutică.
Chestiunea e astăzi, la noi, de tot interesul. Există însă
și scepticii metodologiei. Unui cercetător i se pare, de
pildă, că ,,problema valorificării filosofice a culturii
încă de rezolvarea optimă și că plutește ,,în vagul unei
viziuni oarecum eseistice, lipsite de puterea de a ataca
frontal subiectul, în dificultățile sale metodologice”
(9). Autorul acesta optează însă, cu totul remarcabil,
pentru o viziune în cercetare, interdisciplinară.
Schimbă mai întâi (dar după Gh. Vlăduțescu) termenul
33
FILOSOFIE
de etnofilosofie cu acela de protofilosofie, cu care to-
tuși găsește că nu ar trebui confundat folclorul: nu tot,
firește! Acesta e de trebuință a fi investigat ,,dintr-o
perspectivă filosofică, și nu pur folcloristică”, spre a se
ajunge la ceea ce Ov. Papadima numea, la 1941, ,,o vi-
ziune românească a lumii”. Cu un T.J. Reiss și Michel
Foucault (cel din L’Ordre du discours), cercetătorul
solicită ,,o viziune interdisciplinară asupra textualității
filosofice, ridicate de textualizarea discursului filoso-
fic”. Cum universalizarea obiectivă a filosofiei se tran-
sformă în formele subiective ale conștiinței particulare
(aci autorul nostru e aproape marxist!), este necesar,
spune el, și ,,a vedea în spatele discursului filosofic
propriu-zis, articulațiile mai complexe ale diascursului
filosofic, modul în care se confruntă în cadrul unei cul-
turi ,,clase” diferite de discursuri despre lume”; ar fi
necesar prin urmare ,,a descrie dominarea graduală a
unui discurs asupra altuia mai timpuriu, de a arăta cum
însăși această separare devine funcțională în discurs,
cum se elaborează ea și cum apare o asemenea domi-
nare” (v. Reiss). ,,Textele filosofice (ca și alte categorii
de texte) – mai spune cercetătorul – transcriu sistema-
tic nu numai o anumită realitate și o anume succesiune
de idei, dar și structuri ale ,,ordinii discursului” carac-
teristice epocii lor”. Un alt aspect, ,,strâmt”, aș spune,
al protofilosofiei românești (și în general) e oralitatea:
,,o structură antropologică fundamentală a culturii po-
pulare, intuind un orizont propriu al acesteia, așa cum
apare lumea la nivelele limbajului folcloric”. Aci e util
să ne reamintim de Lucian Blaga: distincția dintre pre-
istorie și istorie nu are drept bornă apariția scrierii, a
documentului grafic; o datare meschină (10). Oricâte
interpretări s-ar da scrisului ca mutație în lumea spiri-
tului și a omului, acesta nu e decât un prag convențio-
nal, din care au evadat deja sensurile.
Dacă, însă, iarăși e adevărat că într-o limbă sunt
forme arătătoare de caracter național (etnic), că ,,,,gra-
maticii,, tocmai o numesc ca fiind ,,lexicul ce ajută ca-
racterul etnic” (așa cum din nou ne-o comunică cei
vechi, adică această tradiție – protofilosofie-etnofilo-
sofie care, iată, parcă ține mereu să se autoexplice) este
lesne de închipuit de ce întruna numai (precum în aria
românească) sunt și lucruri ce nu s-au prea rostit în alte
limbi. Constantin Noica afirmă chiar că limbile acelea
ar putea fi îndemnate să se mlădieze câteodată și după
cuvântul românesc cu depozitul lui de ,,înțelesuri de
care nu mai știi”. Universalul se întrupează în câte o
limbă istorică și ,,în măsura în care există un rest româ-
nesc în cele ale gândului, suntem datori lumii cu acest
rest”.
În ce fel o vom face acum, aceasta e, poate, indife-
rent; iar de mai sosesc în sprijin metodologiile – unele
34
cu felul lor de a privi și aduna interdisciplinar – e cu
atât mai bine. O notă caracteristică (chiar una de emi-
nență) e – nimeni nu neagă acest lucru – e universali-
tatea, sensul e ecumenic, dar un alt sens al universali-
tății – tot fundamental, dar mai întâi de toate real – e
etnicitatea. De altfel, ca spiritul în ecumenicitatea sa să
fie real, autentic și să și dureze, trebuie ca etniile (cum
poate ne-o povestește duhul Vavilonului) să existe în
cursul lumii, chiar dacă s-ar putea, odată și odată, ca
acelea, națiunile să îndure o transfigurare în sensul uni-
versalității, al principiului (ființa ca ființă).
Că filosofia e distribuită în spețe naționale, după
forma mentis generatoare, aceasta e arătată de fapte.
Există o filosofie greacă, alta germană, o gândire indi-
ană, alta chineză etc., așa cum există și forme diferite
de cultură, mentalități etc. Există însă, în această or-
dine, și o lucrare filosofică românească de o adâncime
în timp etnofilosofică (protofilosofică) aidoma, de
exemplu, celei eline?(11) E cu putință. Și sărind peste
îndoiala celor ce nici despre ce-i de făcut parcă nu vor
să știe, să spunem că despre aceasta cel puțin e de făcut
– cu o vorbă a lui Constantin Noica – scufundarea pe
urmele limbii ei, pentru că doar astfel din toate părțile
stau gata să se ivească înțelesurile neașteptate. În lexi-
cul etnic se locuiește filosofic, uneori.
Note. 1. Lucian Blaga, Ființa istorică, Editura Dacia,
Cluj Napoca, 1077; 2. Howard F. Stein, Judaism and the
Group-Fantasy of Maryrdom: The Psyhodynamic Para-
dox of Survival Yhroug Persecution, ,,The Journal of Psy-
cho-history”, 2/1978; 3. Vasile Pârvan, Getica, Editura Me-
ridiane, București, 1982; 4. B. P. Hasdeu, Istoria critică a
românilor, Editura Minerva, București, 1984; 5. Iulian Că-
tălui, Tratat de pseudodicționare, Editura KronArt, Bra-
șov, 2018; 6. Constantin Daniel, Scripta aramaica, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1980; 7. A. I. Bru-
maru, Ființă și Loc, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990; 8.
După The New International Dictiionary of New Testa-
ment Teology, națiunea este formată, pe vremea lui Moise,
de către Jehova din copiii lui Israel, nepot al lui Avraam.
Acestei națiuni i s-a oferit pacea sa (v. Numeri 6:24-26:
,,Domnul să-și înalțe fața peste tine și să-ți dea Pacea!”).
Pace (după același Dicționar) se spunea sha. lohm, adică bu-
năstare (Jud. 9:20), prosperitate (Ps.73:3), sănătate
(Isa.57:18), mulțumire (Gen.15:15), bune relații între nați-
uni și oameni (Jud.4:17), salvare (Ier. 29:11); 9. Ion Goian,
în Revista de Filosofie, iunie-iulie 1983; 10. Lucian Blaga,
Ființa istorică, (ed. cit.); 11. De dinainte, să observăm, de
Heraklit, care ar fi elaborat și el ,,în folclor”, cu ,,lexic etnic”;
cum, iată, se mai întâmplă cu acest cuvânt ethos, care e, câ-
teodată, așezare; sau cu logos care are și sensul de întins,
așezat (cf. Abrege du Dictionnaire grec-francaise, Ha-
chette et Cie, f.a.).
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

PRIETENIA ŞI IUBIREA – FORME ALE
ECHILIBRULUI SPIRITUAL
Această abordare sumară nu este altceva decât un
fragment dintr-un text mult mai larg ce a rezultat din
studierea unei filosofii care se află la originea spiritu-
ală a noastră. Faptul că noi am pierdut sensul autentic
al prieteniei și iubirii nu-l putem explica decât prin
pervertirea unei culturi care deși nu era creștină avea
un conţinut la fel de măreț ca și cel al creștinismului.
Când vorbim de prietenie și iubire, în sensul filosofic,
la vechii greci, avem în vedere raportul și proporția,
noțiunile care pot explicita justa măsură. Ce ar fi pu-
tut realiza științele și artele fără aceasta, fără echili-
brul spiritual? Suntem doar simplii epigoni, cum ar
spune Mihai Eminescu, dar avem cel puțin o datorie
morală de a trece dincolo de explicații în orizontul în-
țelesului.
Prietenia. Definirea prieteniei se face de obicei în
limitele filosofiei morale, fiind o problemă a acesteia
care este discutată pe larg de către Platon, Aristotel și
stoici. Prietenia definește, de fapt, o relație dintre
două sau mai multe persoane, care se bazează pe o
înțelegere reciprocă. Conform Dicționarului explica-
tiv al limbii române, prietenia este un sentiment de
simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc
care leagă două persoane, mai multe persoane, care se
poate stabili și la nivelul relațiilor dintre grupuri, co-
munități, popoare etc.1. Credem că nicio definiție nu
este suficientă pentru a defini acest sentiment, care ră-
mâne ca orice sentiment, oarecum nelămurit. Priete-
nia este mereu vecină cu iubirea, un alt sentiment ne-
lămurit, și trece mereu dincolo de granițele conștien-
tului. Prietenia este o legătură deosebită nu numai la
nivelul umanului, ci una care leagă umanul de restul
viețuitoarelor, putând fi definită prin fenomenul de
atracție și de satisfacție. Prietenia este desemnată la
vechii greci prin termenul de philia, dar și prin cel de
eros. Ca urmare, ea nu poate fi discutată în afara iu-
birii. Prietenia trebuie privită ca o extindere a Eu-lui
care vrea să-l cunoască / să-l cucerească pe Celălalt,
dar aceasta prin evitarea egoismului, a interesului
strict personal. Persoana prietenului presupune un tra-
tament diferit față de cel aplicat celorlalți, ceea ce
poate să pună sub semnul întrebării moralitatea prie-
1 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Ro-
mâne, Bucureşti, 1975, p. 742.
2 Francis E. Peters, Termenii filosofiei greceşti, Editura Humani-
tas, București, 1993, , pp. 97- 102.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
FILOSOFIE
Ion HIRGHIDUS
teniei cel puțin sub unele aspecte ale acesteia. Priete-
nia este oricum o relație prea diversă și, în același
timp, una prea personală pentru a putea fi definită.
Iubirea. Ca și prietenia, cu care este atât de înru-
dită, iubirea reprezintă un sentiment stabil, care poate
fi explicată în unele părți ale ei, dar rămâne ascunsă
și chiar neînțeleasă în mare măsură. Tema iubirii este
extrem de vastă și cuprinde preocupări de o mare di-
versitate, de la literatură, filosofie, artă până la religie.
La nivelul filosofiei, iubirea este tratată pe o suprafață
foarte vastă, de la iubirea universală, ca o caracteris-
tică a Universului, până la relația umană a iubirii,
aceasta din urmă fiind și ea de o mare complexitate.
Complexitatea filosofică a iubirii, redată prin cate-
goria de érōs la vechii greci, este prezentată de Fran-
cis E. Peters astfel2: 1. Eros este o personificare în
cosmologiile prefilosofice, reprezentând forța, alături
de Noaptea, Haosul, Pământul, Cerul care reprezintă
stări. Eros este răspunzător în cosmologiile orfice de
nașterea zeilor, Zeus însuși luând mai târziu chipul lui
Eros când vrea să creeze. Eros este o forță motrice a
Universului, construită după un model sexual, un fel
de „Prim Mișcător”, cum apare acesta la Aristotel,
care leagă puterile contrare. El va apare și sub chipul
Afroditei, ca la Empedocle, unde Iubirea și Afrodita
unesc elementele și poartă grija acțiunii forțelor mo-
rale. La Parmenide, Eros este daimonul care călău-
zește totul, imagine care apare și în literatura greacă,
la Euripide; 2. Iubirea face ca emoția umană să se
transforme într-o forță cosmică, idee care apare la
Empedocle și la Platon, în Banchetul; 3. Problema
socratică și iubirea a dus la numeroase discuții, întru-
cât Socrate afirmă că nu știe nimic în afară de eros,
dar Socrate adâncește problema filosofică a iubirii,
numind-o philia, adică prietenie, prin căutarea unei
definiții a acestei atracții dintre oameni. Iubirea pare
datorită unei lipse (această chestiune este dezbătută în
dialogul Lysis); 4. Tema iubirii este reluată în Ban-
chetul, iubirea fiind o dorință îndreptată spre frumos
(kallos) și implică în mod necesar ideea unei nevoi
sau unei lipse (endeia)3. Eros, sub haina mitului, este
un mare daimon, cel care mijlocește între divin și mu-
3Platon, Banchetul, 200 e – 201 b, în Opere complete, II, Editura
Humanitas, București, 2002, pp. 115-116.
35
FILOSOFIE
ritor, între înțelepciune și ignoranță. Iubirea va fi de- plarea Frumuseții și la nemurirea sufletului. Mai de-
finită ca fiind dorința de a stăpâni de-a pururi binele: grabă, așa cum sugera Diotima, este accesul la uni-
„Pentru că oamenii nu iubesc nimic altceva decât versul discursului, la creația prin λόγος”8.
ceea ce este bun”4, ceea ce exprimă năzuința murito- Putem spune că influența lui Platon a fost con-
rului de a deveni nemuritor5; 5. La nivelul dialogului stantă de-a lungul întregii spiritualități europene, la
Banchetul, se consideră că punctul de vedere al lui nivelul teoriilor filosofice și psihologice, că această
Platon se detașează de cel al lui Socrate, prin atitudi- influență se va manifesta încă în orice interpretare
nea Diotimei6. Această despărțire apare în partea fi- care vrea să reducă misterul iubirii prin explicații de
nală a teoriei despre adevăratul eros: tovărășia corpu- orice natură. Cert este că nicio teorie nu va putea să
rilor frumoase naște discursuri frumoase; îndrăgosti- anuleze acest mister. Și azi ar trebui, atunci când vor-
tul se desprinde de iubirea pentru un singur trup și de- bim de prietenie și iubire, să învățăm de la vechii
vine iubitor al tuturor trupurilor frumoase, apoi al su- greci! Ei singuri au știut cu adevărat ce este echilibrul
fletelor frumoase, al legilor și așezămintelor frumoase spiritual pe care lumea trebuie să-l realizeze dincolo
și al cunoașterii, până când ajunge, prin eliberarea de tentațiile senzoriale. Nu au reușit nici ei să ajungă
treptată de particular, la Frumusețea în sine, la nemu- întotdeauna la acest echilibru, dar în momentele de
rire. Aceasta este cale spre eide, iar filosoful redobân- glorie ale culturii au depășit condiția omului pentru a
dește primul aripile printr-un exercițiu de reamintire, se situa în cea a zeilor.
care este declanșat de frumusețile pământești; 6. Con-
form lui Platon, eros coboară după postamen-
tul lui înalt la nivelul modest al eticii, devenind
prietenie sau iubire trupească; 7. Plotin va re-
lua ideile lui Platon, cu intenția de a crea o es-
tetică a lucrurilor sensibile. Dar Plotin va crea
o imagine diferită a cuceririi Eros-ului prin in-
trospecție, filosofia nemaiînsemnând un pro-
iect comun al celui care iubește și al celui care
este iubit, ci o întoarcere la Unu, care este Cel
Singur, al singurului teluric.
O interpretare deosebită a problemei psiho-
logice a iubirii la Platon o datorăm lui Yvon
Brès, care ne spune: „Rolul pe ce-l joacă noți-
unea de iubire la Platon este mult mai cuprin-
zător decât cel care-l atribuie gândirea cu-
rentă; iubirea intervine în teoria reminiscen-
ței, trebuie evocată când vrem să punem în lu-
mină diversele aspecte ale cuvântului είδος,
slujind chiar ca fir călăuzitor pentru înțelege-
rea întregii creații platoniciene”7. Conform
acestui autor, Platon este adeptul unei iubiri
desexualizate, care este obiect al eticii, esteticii
și metafizicii. Plăcerea sexuală este o plăcere
inferioară, ca și mâncarea și băutura, situându-
se pe treapta cea mai de jos în ierarhia Binelui,
dar nereprezentând neapărat răul. Educația
prin iubire, care se va ridica la înălțimea Bine-
lui este o problemă discutabilă, după autorul
menționat: „Educația prin iubire nu este deci,
așa cum putea crede Platon în tinerețe, tran-
smiterea directă a virtuții. După cum nu e nici, potri- PERSPECTIVA INVERSĂ-Regie, 60x80 cm,
vit interpretării clasice, exclusiv accesul la contem- acrilic pe pânză

4 Ibidem, 206 a; p. 123 7 Yvon Brès, „Iubirea educatoare”, în Psihologia lui Platon, Edi-
5
Socrate aduce ca argument învăţătura pe care ar fi primit-o de la tura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 235.
8 Ibidem, p. 283.
Diotima, o profetesă înţeleaptă, care se afla la mare cinste la greci.
6 Banchetul, 209 c; p. 128.

36 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 FILOSOFIE

Dragoș NICULESCU

PETRE ȚUȚEA ȘI REFLECȚIILE SALE

RELIGIOASE ASUPRA CUNOAȘTERII

• Cotitura “teologală” în sens platonic a lui Petre

Țuțea

Se pare că radicalizarea religioasă, de ordin teolo-

gic-creștin ortodox a reflecție filozofice a lui Petre
Țuțea a început în anul 1977, când, cu prilejul mișcă-
rii Goma, represiunea organelor politice și de securi-
tate îi confiscă acestuia niște manuscrise, pentru ca în
perioada anilor ’80 ea să devină o adevărată cotitură
“teologală” în substanța și maniera de expresie a ope-
rei sale. Țuțea menționează o dată, în cuprinsul cărții
“Reflecții religioase asupra cunoașterii” (scrisă în anii
1977 – 1980), care face obiectul acestui material, că
ar fi fost vorba despre confiscarea manuscrisului
“Prometeu” (aflat astăzi sub tipar la editura Eikon).
Lucrarea aparține deci acestei perioade, de fapt, vâr-
fului ei, și sub această cheie trebuie privit și înțeles
discursul reflexiv al autorului, adept convins al plato-
nismului, cu care luptă împotriva logico-epistemolo-
gicului neokantian, cu întregul său eșafodaj de con-
strucții rigide. Trebuie însă menționat că genurile li-
terar-filozofice elaborate și expuse de Petre Tuțea în
“Teatrul Seminar”, “Filozofia nuanțelor”, “Reflecți-
ile” teologale, dar și în dialoguri, monografii și pro-
iecte masive, netereminate vădesc o unitate stilistică
impresionantă, de natură a conferi unitate judicativă,
argumentativă și expresivă întregii sale opere și de a
demantela ponciful, “mitul” atât de vehiculat al socra-
tismului exclusiv verbal al autorului și nu al talentului
și producției sale scriitoricești.
Foarte precis vede Tuțea în Platon un filozof care Creator de sistem în filozofie este elevul său, Aris-
gândește sistemic, pe compartimente, dar și pe angre- totel, dar care, rămas captiv substanței din lucruri,
najul care conferă întregului funcționalitate dinamică pierde dimensiunea metafizică și se îndreaptă către
optimă – și acest lucru apare cel mai pregnant în “Re- aparent. Platon este metafizic, Palton atinge idealita-
publica”. Și pe vremea lui Platon, și astăzi, omul evo- tea Ideii, are geniul intuirii ei și proiecției sale con-
luează în cadrul sectoarelor societății din care face crete, de aceea, spre diferență de Aristotel, Platon ră-
parte și care se ocupă de viața lui, de integrarea, ușu- mâne permanent în dimensiunea filozofiei și a spiri-
rarea ei. Dar cât de validă poate fi cunoașterea între- tului uman transcendent. Dumnezeu, omul și natura
gurilor sistemice când creatorul domină marele întreg sunt cei trei termeni permanenți ai conștiinței, termeni
universal pe care l-a creat și îl stăpânește? Aceasta existențiali, de care se leagă adevărul, binele și fru-
este și părerea lui Platon. Însă sistemul nu va fi nicio- mosul, în afara lor, ca rest, rămânând: forme, iluzii,
dată alcătuit din căutarea adevărului, binelui, frumo- fapte într-un amestec amorf, necauzator nici de prin-
sului în natură cu instrumentele puterii sufletești, ale cipii logice, nici de norme privind ordinea morală și
rațiunii ca principiu activ și ale logicului. de drept – o mlaștină neesențială, păgubitoare de
timp, suflet și energii, consumatoare inutil de exis-
tență. În cadrul unui sistem poți distinge perechi cate-
goriale, specii, genuri și poți fi religios sau antireli-

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 37

FILOSOFIE
gios – indiferent nu poți rămâne, căci aceasta în-
seamnă sterilitate sau stingere religioasă. La Țuțea,
axiologia nu mai dă raport de valoare și de ierarhiza-
rea ei, ci ea devine “expresia imperfecțiilor omului is-
toric” și trebuie legată de psihologia erorilor. De
aceea el consideră că axiologia reală, obiectivă, ima-
ginată de Max Scheller nu poate fi viabilă, omul ne-
putând depăși afectul și formalul, deci valorile nefiind
în sine. Axiologia platonică, prin mitul Adrasteei, dă
mărturie de inegalitatea esențelor, reflectată în trep-
tele și nivelurile existențiale. Aici Platon gândește mi-
tologic și poetic, nu teologic.
• Libertatea, sufletul și viața între terestru și tran-
scendent
Dacă libertatea este descoperită de creștini ca
sursă a decăderii, spiritul nu se poate face încă răs-
punzător de ea, căci Sfântul Augustin ne spune lim-
pede că “nu vom înțelege niciodată cum se întâmplă
conlucrarea sufletului cu viața, acest lucru va rămâne
pentru totdeauna ascuns”. Deocamdată, “închisoarea
sau mormântul” corpului în care cade sufletul, așa
cum spune Platon, rămâne o dramă validă și sufici-
entă, neputând fi depășită. Țuțea vehiculează în tot
cuprinsul cărții termenul de “obiecticitate”, adică sur-
prinderea esenței, a lucrului în sine, spre diferență de
“obiectivitate” sau “subiectivitate”, care sunt simple
moduri apreciative, ținând mai degrabă de evidența
sufletescului personal sau a celei din sfera lucrului
sensibil. Astfel, istoricul nu va putea fi niciodată obi-
ectic, ci numai obiectiv sau subiectiv, căci lucrează cu
fapte natural-omenești, și nu cu esențe, în paradigma
determinismului istoric cauzal, care nu este altceva
decât un pseudodeterminism, determinismul real fi-
ind de natură mistică. La ce se poate supune mai mult
istoria decât la a fi trăită și descrisă – Iorga și Dilthey,
retrăită și înțeleasă axiologic – Rickert sau înțeleasă
prin datele conștiinței teoretice actuale – Sombart și
Spengler? Cu mențiunea că trăirea, retrăirea și analiza
sau descripția trecutului sunt superioare ipotezelor și
explicațiilor, ipotezele fiind ficțiuni, iar explicațiile,
iluzorii.
Esențială rămâne separația natură sau sensibil –
idee, această “poezie metafizică” (Gomperz), cea care
determină separația știință – gândire filozofică. Este
impresionantă bogăția aspectelor polare pe care Țuțea
le mobilizează în tratarea diferenței obiect – esență,
aici – dincolo, terestru – transcendent, natură (lume
creată) – divin. Partea și întregul (precum și relația
dintre ele) nu sunt decât caracteristici ale lumii de
aici, lumea esențelor fiind “prepredicativă” (Husserl).
Omul nu poate stăpâni natura integral, cu toate efor-
turile sale, și chiar dacă ar putea, aceasta nu îi asigură
accesul la adevăr, căci lumea aceasta este un tărâm al
inegalităților și contradicțiilor în care stăpânesc ”ilu-
ziile dialectice” (Kant). De la inegalitatea, chiar și în
38
cer, a esențelor, cam riscant puse pe seama “aceluiași
straniu amestec de necesitate și libertate care dom-
nește și în sferele superioare ale Supranaturalului”,
Țuțea glisează imediat la nivelul inferior, pământesc,
spațiu și timp, al “rătăcirilor senzoriale afective și di-
anoetice ale omului scormonitor în sine însuși și în
natură, degradări empirice ale esențelor, degradări lo-
gice ale intuiției pure, imposibilă în lume, fiind atribut
al zeilor și sufletelor nemuritoare”. Aici avem obiec-
tivitate, nu obiecticitate, precizie, nu exactitate, liber-
tatea alegerii între bine și rău – de la Păcatul originar
până la Judecata de Apoi – nu îi asigură omului o cale
certă de câștig și mântuire, ci, în egală măsură, tran-
sfigurarea sau căderea în întuneric; iată o dialectică
valabilă atât la ortodocși, cât și la catolici, în contextul
unui monoteism care face posibilă sfințenia și pieta-
tea, spre diferență de politeism, unde lucrurile stau
mult mai dificil, cu mulțimea aceea de zei antropo-
morfi. Dar nu s-a răspuns întrebării esențiale: Este
adevărul accesibil minții omenești autonome? Dacă
răspunsul îl căutăm la Platon, trebuie în primul rând
să ne debarasăm de părerile comentatorilor săi și să îl
analizăm prin prisma propriei noastre păreri lucide,
care în niciun caz nu trebuie să îl considere pe marele
atenian pierdut în social, pedagogic, moral, istoric, ci
ca părinte al intuiției Ideii, a esențelor, a lucrului în
sine, a metafizicului transcendent, al divinului, final-
mente.
În căutarea lui Platon, metoda aplicată de Țuțea ur-
mărește esențele, nu numai logicul, care se referă la
concepte, predicație, social, după care urmează sepa-
rarea elementelor istorice de cele permanente. Dacă
Țuțea este realistul, neliniștit metafizic de adevăr, la
polul opus modului său de a verdea platonismul se si-
tuează Stenzel, cel legat de natură prin ochiul fizic și
prin speculațiile logice. Separarea de natură mar-
chează, de fapt, resorturile dialectice ale conceperii
platonismului metafizic, sau ale conceperii metafizice
a platonismului (e același lucru). Între metafizic și na-
tură este o ruptură care te salvează de la înecul în par-
țialitate, efemer și superficial. Înăuntrul relației dintre
Dumnezeu, om și lume adevărul se contopește cu
mântuirea. Un francez a specificat foarte bine: “Pla-
ton nu a fost ionian, eleat, pitagorician, ci, permanent,
el însuși. Poate fi comparat cu albinele de care vor-
bește Montaigne, care umblă din floare în floare, dar
mierea este a lor” (Chauvet). Deplasarea gândirii în
trecut și în natură nu are legătură cu gândirea esenți-
ală. Valoarea strălucitoare a lui Platon nu se găsește
în gândirea și scrierile sale mitologice, politice, filo-
zofice, științifice – căci ele nu arată decât limitele și
imperfecțiunile sale. Platon este autentic și strălucitor
în idealismul său, în conceptele și intuiția sa vizio-
nară. Acolo rămâne Platon genial și unic.
• Diferența dintre numere și esențe (sau dintre
cantitate și calitate)
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Țuțea este de acord că găsim în matematică și ra-
ționament riguros și evidență – matematica fiind o ști-
ință exactă fiindcă este deductivă –, dar ele nu au le-
gătură cu adevărul în sensul esenței platonice. Și ia-
răși: matematica este precisă, nu exactă, exactitatea
gândită platonic fiind transcendentă. Matematica ră-
mâne doar “o comodă creație a spiritului liber” (Po-
incaré), un instrument de cercetare, o ancila, un lim-
baj. “Naturalul, numărul și utilul sunt oglindite în lo-
gic, care nu duce la arhetipuri platonice, la idei ca
forme și forțe primordiale, cum le numește Schopen-
hauer, adică la adevăr”, spune Țuțea. Prin concepția
sa asupra ideilor, a esențelor, Platon nu l-a continuat
pe Socrate în pedagogic; aceasta cu atât mai mult cu
cât Socrate, trecând de la virtute la cunoaștere, a de-
clarat că virtutea îi rămâne necunoscută, fiindcă este
obiect al contradicției insolubile: virtutea este înnăs-
cută (deci esență) și totuși este coruptibilă, deci ră-
mâne un mister. De altfel, progresul științific nu duce
la cunoașterea adevărului, din perspectivă platonică,
cum de altfel și Sfântul Apostol Pavel considera ade-
vărul ca fiind transcendent: “Ci acum credința, nădej-
dea, dragostea – rămân aceste trei. Dar mai mare între
ele este dragostea” (Epistola I către Corinteni). “Ca
unora care n-avem în vedere cele ce se văd, dar cele
ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt vremelnice,
pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” (Epistola II
către Corinteni). Numerele lui Pitagora nu reprezintă
o ordine anterioară, originară a lumii și cosmosului
de natură a unifica lucrurile sau a determina relațiile
dintre lucruri, fiindcă numerele nu sunt esențe și nu
au caracter ontic, Numerele țin de rațiune și nu de lu-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
FILOSOFIE
cruri, mai precis de forme ale rațiunii, de forme rațio-
nale. Implicarea numărului în lucruri (în substanța
lor) nu îl implică în originea lucrurilor. Numărul, și
el, rămâne un mister. Foarte bine precizează Țuțea di-
ferența dintre domeniul lucrului și al esenței origi-
nare: “Este posibilă o concepție matematică a lumii în
sens cosmografic, dar nu cosmogonic.” Neliniștea
metafizică a căutării adevărului în idei, în esențe, de-
pășește pitagorismul și aristotelismul; chiar mitologi-
cul și filozoficul mistic din viziunea lui cosmogonică
sunt departe de închiderea în natură și natural, ele vi-
zează supranaturalul.
Esențele, ca unități reale ale lumii, sunt calitative,
fiind obiect al metafizicii, pe când teoria numerelor,
cu unitățile ei adiacente, care sunt numerele, nu vi-
zează decât cantitativul, ordinea prin succesiuni, acu-
mulări, scăderi, înmulțiri, împărțiri, extrageri. Pe So-
crate îl duce la fundarea moralei cuvântul în sensul lui
tehnic, în sens de instrument al conceptului, dar nu al
ideii. Limbajul lui Socrate este articulat pe o seman-
tică logic-conceptuală a cuvântului, în schimb ideea
platonică este simplă, ea poate fi intuită și nu are ne-
voie de elaborare. Semantica se referă la logic, psiho-
logic, social, la predicație, în definitiv, la natură. Sen-
surile și semnificațiile nu ating în nici un fel esențele.
De aceea și interpretarea și înțelegerea lor nasc pole-
mici, dispute, din cauza plurivalenței – opusă univa-
lenței pure și inconfundabile a esențelor. “Semnifica-
ția unui cuvânt este logic și empiric legată de comple-
xitatea omului concret și polisemia de imperfecțiunile
lui, ca și relativitatea actelor limbajului și cunoașterii.
Ideea platonică este simplă și paradoxul acestei esențe
constă din complexitatea copiei care-și activează
existența prin participare, ca expresie a esenței sale.”
• Iubirea creștină și poarta spre Absolut
Iubirea creștină este iubirea mistică, precum spune
Pseudo-Dionisie Areopagitul, este unire cu Dumne-
zeu, deplin realizată în sfințenie. Revelația muzicii
(ex. Bach, Beethoven) este mai înaltă decât înțelep-
ciunea și filozofia. Ea nu vorbește prin cuvinte, iar
poarta spre Absolut, deschisă omului integral, ei îi
este oricând accesibilă. Omul care se implică în ști-
ință, artă, tehnică, în viața socială manifestă dina-
mism, activism, dar nu este posesor al adevărului;
contemplativul credincios manifestă pasivism, el aș-
teaptă și primește, el poate atinge adevărul revelat mai
lesne și mai sigur prin adâncirea în credință, în pro-
pria conștiință, în propriul suflet. Aici vorbim de eros
divin. Celălalt Eros, născut de Afrodita, din Teogonia
hesiodică, produs al unei abstracții și al unei reflecții
filozofice, Erosul teogonic, element primitiv al lumii,
împreună cu Haos și Geea, este Amor, cel care a luat
parte la creație, asigurând perpetuarea vieții, puterea
care pe pământ apropie și unește sexele, născător al
unei infinite și irezistibile acțiuni celebrate de filozofi
39
FILOSOFIE
ca Platon, de poeți ca Sofocle, Euripide. Prezentarea și, în sfârșit, a treptei ultime, a științei frumosului di-
naturalistă a acestei divinități – tânăr băiat înaripat, de vin, etern, real, față de care toate celelalte sunt repere,
o frumusețe minunată, înarmat cu arc și săgeți inevi- dar dialectica transformă sentimentul în idee și de
tabile, care străpung inimile, sau cu o forță care le aceea probabil Nae Ionescu spune că iubirea platonică
consumă – ne arată deosebirea dintre mitologie și re- se oprește la poarta Absolutului, fiindcă ideea plato-
ligie. “Tradiție, mitologie cosmică, biogonică, istorie, nică depășește tensiunea polară subiect-obiect și pre-
filozofie și psihologie – nu ne scot din natură.” Mir- dicația prin natura ei transcendentă, transdialectică.
cea Eliade privește miturile ca paradigme cu rădăcină Legea Adrasteei (nimfa care l-a hrănit pe Zeus în
transcendentă, dar atunci reprezentările artei? Cre- peșteră cu laptele caprei Amaltheea) condamnă virtu-
dința din templu a grecului, pasivitatea tutelară de tea la neînțelegere a naturii ei și la mister, căci, socra-
acolo a zeilor nu avea nevoie de aventuri mitologice tic vorbind, omul născut virtuos (deci dăruit de esența
sau poetice. Mitul și ideea platonică stau deasupra, zeului) este coruptibil. În “Menon”, Alcibiade ilus-
înaintea lucrurilor, mitul devenind în religie divinitate trează această contradicție. Filozoficul, la Platon, este
și obiect de cult. Ideea platonică exprimă setea de cer- atât de puternic încât duce la contopirea sentimentului
titudine. cu înțelepciunea. Diotima l-a inițiat, în schimb, pe So-
Platon a afirmat: “Cu cât ne întoarcem mai înapoi, cu crate în tainele iubirii, de aceea Socrate pleacă de la
atât suntem mai aproape de zei”. Existențialismul ateu frumosul pământesc și de la știința naturii pentru a
și utilul (utilitarismul) realizat fără adevăr – ambele în ajunge la știința frumosului absolut, situat ”dincolo de
despărțirea dramatică a existenței de esență. Dar Eros bolta cerească”, unde stau zeii și ideile. Și iată cum
fără virtute, chiar în ascensiunea lui spre idei, nu poate se ajunge de la pământesc la ceresc. Eros nu este zeu,
duce la fericire, iar cele patru virtuți distinse de Platon ci daimon, mijlocitor între oameni și zei, dar posesor
sunt: înțelepciunea, bărbăția (curajul), cumpătarea (stă- de calități divine. Fiind daimon, deci mijlocitor, el de-
pânirea de sine) și dreptatea. Virtutea este cea care con- monstrează prin sine și prin funcția lui finalitatea
feră sănătate și frumusețe sufletului. Pentru Platon, lu- transcendentă a iubirii.
mea sensibilă și cuvântul scris sau vorbit sunt exterioare
sufletului, care aspiră la mântuire, calea care unește oa- • Dialectică și esențe sau limitele rațiunii autonome
menii pe pământ fiind iubirea. Fedru încheie în “Ban- de aflare a adevărului
chetul”: “Dintre toți zeii Eros este cel mai vechi, cel mai
august și cel mai capabil de a face omul virtuos și fericit
în timpul vieții și după moarte”. Medicul Eryximah
aduce elogiu iubirii, afirmând că puterea zeului și măre-
ția lui îl definesc ca principiu al unificării și armoniei
elementelor opuse: “Mișcarea aștrilor, sănătatea, oame-
nilor, animalelor și plantelor, succesiunea normală a
anotimpurilor, atitudinea față de vii și de morți, raportu-
rile dintre zei și oameni, înclinațiile sacre ale oamenilor,
transparența, justiția, pacea, bunăvoința zeilor, toate își
au izvorul în puterea universală a iubirii, care procură
fericirea perfectă, legată de bine.“ Aristofan cel descom-
pus nu a ascultat sfatul medicului și a rămas adept hao-
sului erotic al Atenei și preferinței lui pentru amorul ne-
firesc, fiindcă astfel se menține puritatea inițială a unită-
ților anatomice – bărbat și femeie (dubli și duble). Pe
când cei proveniți din androgini, cuplul mascul – femelă
se caută pentru restabilirea unității primordiale. Dar ei
se află pe treapta de jos. Astfel, zeul iubirii este cel care
prezidează și firescul și nefirescul. Formulă mitologică
născută din fantezia unui artist corupt.
Omul este depășit de esențe prin ficțiunile gândi-
rii, prin iluziile simțurilor și prin opacitatea faptelor;
cea care surprinde corespondențele dintre om și lu-
cruri este inspirația religioasă sau poetică. Agathon,
poetul, spune: “Eros dă pacea oamenilor, calmul mă-
rii, liniște avânturilor, un pat și somnul durerii”. Dia-
lectica socratică surprinde iubirea frumuseții fizice, a
frumuseții sufletești, a inteligenței ca sediu, a științei

40 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Limbajul, psihologicul și natura trebuie depășite
prin religios sau metafizic, limitele rațiunii umane co-
incizând cu limitele naturii, din care nu fac parte ade-
vărul, binele și frumosul, care sunt situate dincolo de
rațiune și de natură. Lumea ideilor platonice nu poate
fi coborâtă în om. Dialcectica este forma imperfecți-
unii omului în desfășurarea lui în timp și în spațiu,
știința adevărată este știința esențelor, a realității pro-
priu-zise sau a exactității. Țuțea afirmă că în afara cul-
tivării platoniciene a transcendentului și a limitelor
plăsmuitoare ale omului în natură nu mai rămâne de-
cât animalismul. Logica pură (Bolzano, Husserl) și
matematica pură (Bolzano) nu oferă certitudinea me-
tafizică a adevărului. Obiectul ideal al gândirii aruncă
rațiunea autonomă în mod imaginar dincolo de timp
și de spațiu. Berkeley gândește simțul religios – și nu-
mai astfel impresionismul poate avea valoare gnose-
ologică și estetică. Știința perfectă are ca obiect tran-
scendentul, de aceea Platon nu se poate întoarce la
presocratici. În omul platonic reverberează păreri și
amintiri șterse dintr-o altă viață sufletească, el nu își
poate promite atingerea concretului fiindcă este legat
de niște orizonturi mult mai înalte și care vin din tre-
cut, aparținătoare esențialului transcendent. Aspec-
tele terestre ale platonicului hrănesc interesul pedago-
gic al lui Stenzel, dar nimic mai mult. Căci orice abor-
dare, orice privire pedagogic-politică asupra ideilor
nu îngăduie înțelegerea termenilor: individ, comuni-
tate, natură, moarte, nemurire, procreație, creație,
imitație, participație, concept, predicație, corp, suflet,
unitate, multiplicitate, natural, supranatural, sensibil
suprasensibil, limită, nemărginire, timpul, spațiul, pu-
rul formal și cel real, metoda, spiritul, relația între ter-
menii zeu, om și natură, căci dialectica este tutelară
în acest registru și ea nu poate duce decât la analize și
sinteze relative.
Elementele socratice istorice devin la Platon o rea-
litate care nu mai este dedusă logic, ci este produsă de
o putere transcendentă. În aceasta constă marele, ge-
nialul salt platonic, un gestalt care aparține geniului
intuitiv sau revelației, ceea ce, în esență, este același
lucru. Așa cum Unul și multiplul eleat devin idei fun-
damentale ale unei doctrine a spiritului, transformare,
se pare, stimulată de atomismul presocratic al lui Le-
ucip și Democrit. Cu toată ancorarea în natural și ma-
terie, mișcarea de la Parmenide la Leucip și Democrit
se concretizează ca eveniment simbolic: Unul mic, cu
determinare esențială poate fi stăpânit și înțeles în
același mod ca și Unul imens, distribuit peste tot în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
FILOSOFIE
creație fără pierdere. Indivizibilul atomic devine indi-
vizibilul eidos din dialogurile târzii: “Sofistul”, “Fi-
leb”, “Politicul”. “Platon a intuit, ca și fizicianul mo-
dern, că nu există unități reale la nivel material, fiind
transcendente, ca și adevărul.” Cosmosul platonic nu
poate fi gândit prin causa sui, ordinea în univers fiind
cosmogonic determinată de Demiurg. “Adevărul este
inaccesibil pe pământ, esențele existând în afara lu-
crurilor, imperceptibile și neformulabile rațional”, ci
intuite metafizic ca idei, iar sediul ideilor nu se află
nici în lucruri, nici în sufletul păstrător de amintiri și
primitor de impresii. Platon manifestă o viziune mis-
tică față de lume și de adevăr, pe când învățătura rați-
onală este limitată de speranța clădită pe lumea sensi-
bilă și pe valoarea relativă a judecății, nu pe esențe.
Dianoia, “rațiunea desăvârșită” a lui Aristotel,
poate primi adevărul, dar nu-l poate produce în inti-
mitatea motorului ei acțional. “Natura lucrurilor” în-
seamnă esență, iar aceasta este obiectul metafizicii,
nu al cunoașterii legice sau empirice. Spiritul uman
este mult mai bogat decât rațiunea, miturile, harurile,
intuițiile și credințele fiind mult mai vaste și mai con-
sistente decât simplul mit al rațiunii. Deplasarea rați-
onală a omului autonom în câmpul dialecticii se rea-
lizează între ficțiuni utile sau plăcute, nevoi și lucruri
sensibile, rațiunea îl face să vadă esențele în însușirile
lucrurilor (calități, Platon), pe acestea el le consideră
esențiale, câmpul dialecticii vizează lumea sensibilă,
iar acest lucru este valabil până în zilele noastre. Iată
ce frumos pledează Țuțea cauza transcendentului pur-
tător de adevăr, Logos și esență: “Se poate vorbi de o
viziune istorică? Omul autonom este haotic, iar cel re-
ligios se situează în afara timpului. Rațiunea celui
dintâi usucă viața prin forme goale sau prin timpul lo-
gicii extensiei, o topește în natură. Sentimentul celui
religios îl înalță. Știința naturală motivează orice, fi-
ind stăpânită de principiul indiferenței; ca și natura,
cea mistic-oglinditoare, este îndreptată spre Binele
suprem și este stăpânită de necesitatea acordului între
Dumnezeu, om, comunitatea de credință – biserica –
și natură. Dacă omul reduce realitatea la natură, co-
munitate și individ, trăiește în instabilitate și sfârșește
în moarte, toată istoria lui putând fi prinsă în doi ter-
meni: sisifism și neant, rațiunea lui devenind sediul
speciilor. Când fericirea se contopește cu plăcerea,
asistăm la un spectacol material, peste care se așează
logica iluzoria a omului dezdivinizat, al cărui spirit se
îneacă în natura închipuită”.
41
POLEMOS
Nicolae BĂLAȘA
DESPRE UN BOB ZĂBAVĂ ȘI ALTE NIMICURI
ÎN ALE ABSURDULUI
” - Început?! Începutul cui? Egoistă, cum te știu, pre-
supun că gândul te-a dus la un nou început al tău?!
- Ei, și?! Nu aș avea și eu dreptul, măcar acum, în
ceasul al doisprezecea?
- Mamă, personal m-am săturat să ascult tot felul de
aiureli! O singură chestiune îmi este de acum clară și
anume că m-ai conceput cu un oarecare sculă vopsită, alt-
fel ai fi rămas o sfântă. Mă rog, în niciun caz Sfânta cu
Pruncul!
- Nerușinatule! Cum poți să-mi spui mie așa ceva?
- Un gram de decență nu ți-ar strica! Nici nu ne-am
cunoscut bine și te comporți de parcă lumea întreagă ți-ar
fi un biet dicționar de buzunar. Pe Iza nici măcar nu ai
îmbrățișat-o, pe tatăl ei, i-auzi, „iubitul tău” din vechile
potoape, l-ai tratat ca pe un oarecare văr Săndel. Mie îmi
spui fie... Iza, domnule, vă cer iertare și în numele doam-
nei! S-ar părea că n-ar prea fi în toate apele!
- Nemernicule! În numele meu, nu! – l-a înfruntat
Elena iritată.
- Prea bine! Ne facem și de data asta de rușine. Iza,
din nou scuze! ...Nu mi-am închipuit că mă va pune, ia-
răși, un fel de pion pe tabla vieții ei. Nici măcar șah nu
știe. Inventează! Nu e nici prima și nici ultima dată! Ca să
știi: în urmă cu vreo câțiva ani, bătea câmpii cu un fel de
poveste în interiorul căreia eu figuram ca fiind fiu de ge-
neral, că mi-am greșit cariera și că voi fi, în viitor, doar un
ratat. Cu alte cuvinte, poveste fără final! Când am câștigat
bursa de studii la Oxford, în Anglia, mi-a spus să nu uit
că sunt sânge din sângele unui mare profesor universitar...
- și-a ieșit Carol din fire.- Mâine poimâine, probabil voi fi
fiu din cine mai știe ce geniu interstelar...
- Te rog, e mama ta! – l-a dojenit Iza.
- Mai nou, i s-a năzărit așa, hodoronc-tronc, cum că
tu ai fi sora mea! Adică, după cum înțeleg eu, tatăl tău e
și al meu? Domnule, și-n halucinații dacă ai fi și tot ți-ai
pune frâu limbii. Eu înțeleg că în comunism, după spusele
ei, aci, în România, a fost iadul pe pământ! Urmările le
simt, chiar dacă am doar o zi de când am pus piciorul pe
aceste meleaguri. Apoi înțeleg că nu i-a fost ușor să fugă
din țară pe vremea lui Ceaușescu, dictatorul cu care mi-a
împuiat capul, înțeleg și că i-a fost greu prin lagărul în
care i-ar fi rupt niște descreierate, lenjeria intimă... Înțeleg
că în Canada ea a trudit din greu... Mă rog, înțeleg, dar
eu, din România, fără tine, nu mai plec. Sper ca tatăl tău
să fie de acord. Prin urmare...
- Nu te aprinde! La vârsta ta, am fost la fel, și uneori,
desigur, am greșit. Eu zic să nu ne pripim! – am încercat
să potolesc spiritele. - Cu puțină răbdare... Pe de altă parte,
nu pot nega faptul că am cunoscut-o pe mama ta, mi-a
fost profesoară... Despre iubirea despre care pomenea ea,
acum, după ani și ani, după ce am trecut prin multe, doar
42
prin iad nu, ce să vă spun?! ...Și, totuși, atunci când a ple-
cat, din câte țin minte, nu mi-a zis nimic, iar tăcerea ei a
durat până în clipa de adineauri. Normal ar fi fost să mă
caute și să-mi spună: „mă, omule, uite...” Ce să zic? M-
ar fi găsit, mai ales, imediat, după `89! Povești! Nu e mo-
mentul judecăților! Dacă tot ne-am întâlnit, să sărbătorim
cumva momentul, să ciocnim un pahar cu vin, că doar nu
ați venit tocmai din Anglia pentru nimicuri într-o lume a
absurdului!
- Desigur, ciocnim, însă nu, vă rog, nu vreau să-mi
închideți porțile! Prefer orice, prefer să nu știu! Să zicem
că nici nu m-ar interesa... Înțelegeți doar că o iubesc pe
Iza. Vă rog!...– m-a întrerupt, de pe firul gândului, Carol.
- Mda, sentimentul e unul reciproc! Se și simte, se și
vede... Sincer, când mi-am dat seama, nu mi-a picat toc-
mai bine, însă cum era să mă opun firescului? Acum s-ar
părea că situația e alta...
- Lasă-l, dragă, e în săptămâna chioară! – m-a între-
rupt și Elena.
- Doamna profesoară, am devenit eu sobru, trebuie să
înțelegem că dragostea e și oarbă, e și chioară, că și noi,
ca și justiția... Nu doar aici, pe plaiuri mioritice, ci în toată
lumea. Tu, eu...
- Uite ce, dacă, acum, după atâta amar de vreme, mă
iei peste picior, eu plec. – ne-a retezat-o Elena, s-a ridicat
și s-a îndreptat spre ușa de la ieșire. Iza a vrut să se ducă
după ea, însă Carol a oprit-o.
- Mi s-a părut corect să i-o prezint pe viitoarea mea
soție și să-și revadă țara din care, desigur, provin și eu. Nu
mi-a zis că ar fi avut vreo aventură prin Canada, în plus,
am venit pe lume la vreo șase, șapte luni de cum a pus
piciorul acolo.
- Nu, n-o condamna, chiar dacă... Elena s-a schimbat
enorm! A fost o femeie frumoasă și o profesoară de prima
clasă. Hățișurile vieții! Atunci, demult,... eu eram student,
a plecat, chipurile, într-o excursie în Egipt. În rest, nimic!
Asta e, nu totdeauna omul o ia pe drumul care trebuie!
Din acest motiv, un bob zăbavă, cum îmi spunea mie ma-
maie... Un bob zăbavă și... Este că nu cunoști expresia?
Iza, te rog să i-o explici tu!
- Păi, spuneți-mi dumneavoastră acum! Chiar vreau
să înțeleg bine limba acestui popor!
- E, nu! Dacă aș face-o, contextual, ai pune sub sem-
nul întrebării cam totul, inclusiv pe mine și nu ar fi tocmai
bine. Trebuie să fie o busolă, în fiecare din noi, altfel ne-
am pierde sensul vieții. În plus, mai discutați și voi, apoi...
În definitiv ce ne-ar putea grăbi?”
Dragii mei, din câte mai țin minte, cam ăstea au fost
discuțiile în prima zi de pețit a fetei mele. Problema mă-
ritișului ei a rămas, cumva, într-un prezent stâlcit în care
eu tocmai eram pe cale de a mă încuscri cu fosta mea
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

iubită. Mda! Maioneza mi s-a tăiat abia în momentul în
care am aflat că mai am un băiat. Norocul meu că Elena
s-a supărat și a plecat. Iar de aici toate, între cer și pământ,
cumva, de-aiurea.
În cele din urmă, seara s-a terminat, oarecum, bine.
Carol și Iza s-au privit cumva complice, ea i-a făcut cu
ochiul, apoi au pus ambii capul în pământ și, probabil, au
rostit o rugăciune în gând. Ce altceva puteau face? N-am
înțeles mai nimic din gesturile lor, iar în lipsa unui spațiu
de manevră, am încercat să glumesc pe seama unor amin-
tiri ce au făcut deliciul vieții. Iza a povestit și ea, când cu
zâmbetul pe buze, când cu ochii în lacrimi, despre ce i se
întâmplase, la zi de sărbătoare, în timpul evenimentelor
din decembrie `89. După ce am servit și clătitele, am sim-
țit că era deja timpul să părăsim restaurantul. Am coman-
dat un taxi. Carol a însoțit-o pe Iza până în scara blocului,
s-au îmbrățișat și pupat, ca tinerii, evident, sub ochii mei,
apoi ne-am despărțit.
La prima vedere, oricine din preajma mea ar fi zis că
sunt un om liniștit, însă noaptea nu am putut închide ochii.
M-am tot răsucit și m-am tot întrebat cât adevăr ar fi fost în
spusele Elenei. Nu am găsit niciun răspuns. Totul mi se pă-
rea absurd, mai ales că, noi doi nu discutasem niciodată
despre o eventuală căsătorie, prin urmare, nici despre a
avea, cumva, împreună, copii. În dimineața următoare, i-
am lăsat Izei un bilețel, pe masa din bucătărie, în care îi
spuneam că sunt plecat cu niște afaceri. În realitate, m-am
dus la ai mei. Voiam să le spun și lor toată tărășenia și să le
cer un sfat. Drumul până la Prundișor, sub presiunea gân-
durilor, mi s-a părut unul cel puțin dublu. Apoi, de-a lungul
lui, mi s-a părut că mașina țopăia, împotriva voinței mele,
prin gropile, parcă sădite, mai ceva decât capra lui Cioacă,
primăvara când se punea cu iezișorii ei, pe șotii.
Nici nu am deschis bine poarta și m-a primit, cu un
fel de oftat, mama.
- În sfârșit, ai mai trecut și tu pe aici! Eu cred că nu-ți
mai vezi capul de treburi însă, mă, să mă duc și eu măcar
o dată la o lună, pe la ai mei! – m-a dojenit ea. – Măcar
ești sănătos? ...Sau ai fi dat de vreun necaz, că te văd abă-
tut?
- Sănătos, sănătos... Alta e problema... – am vrut eu
să-i șoptesc, ca nu cumva să mă audă vecina din spatele
casei noastre, însă m-a întrerupt tata.
- Bă băiete, fir-ar al dracului, am pierdut funcția de
primar cu numai câteva voturi. Nenorocitul ăla al Jiței, al
Jiței, bă, că până mai ieri n-avea după ce bea apă, s-a găsit
el cu o fi și o păți... Mă înțelegi tu? Le-a luat mințile ăstora
din sat, cum că ar face, aici, pe deal, între pruni, un cazan.
...Și o să curgă țuica, mă rog, tot felul de prostii! Iar proștii
au căscat gura și au crezut... Bine că a câștigat iar Iliescu,
că altfel ne beleau țărăniștii! ...Cum cică i-am fi belit și
noi pe ei, după război! Aiurea!... E, pe ici pe colo, unii au
mai pățit-o!... Dar să lăsăm asta, am auzit că o să dea îna-
poi aurul ce l-au confiscat de la țigani! Eu m-aș trece la
ei! Ce mare chestiune să spun că sunt și eu țigan și că, de
frica legionarilor, atunci, mi-au luat și mie vreo trei ca-
zane cu galbeni?! Tu ce zici?
- ...Uite, așa o ține de când s-au schimbat vremurile!
Mai taci, omule, că tocmai acum înfunzi pușcăriile!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POLEMOS
Ajunge o măciucă la un car de oale, dacă vrei să dai pace
sufletului! Taci, măcar acum, în ceasul al nouălea!
- Nu te lua, mă, după mumă-ta, că asta, la cât e de
îmbrobodită, l-a votat pe ălălalt! Mă înțelegi tu? În loc să
pună ștampila pe mine și ai noștri, cică s-ar fi încurcat!
Ptiu, fir-ar al dracului să fie de încurcat! ...Dacă nu m-o fi
mințit și s-o fi încurcat dinadins, cât să mă vadă pe mine,
acum, în genunchi!
- ... Așa, mă tată, și cum ziceai că e? – l-am înrăit eu
în timp ce am încercat să-mi adun gândurile.
- E, ce?
- Păi cu primăria, cu aurul, cu țiganii?!
- Nu râde, că toți lăieții ăia, de aci, de la noi, ăia cu
căldările în spinare, au început deja să-și croiască palate
la Strehaia... Nu le mai ajungi cu prăjina vârful nasului!
Le dă Iliescu galbenii înapoi! Bă, să știi că le dă, ai să
vezi! Ajută-mă să mă treacă la țigani cumva! Ce mare ra-
hat să schimbi o hârtie, un certificat? ...Zici și tu, uite,
domnule, s-a încurcat,... că pe vremea aia ce nu se în-
curca?! Mă tot uit ce se încurcă în ziua de astăzi și-mi în-
chipui... Așa e acum, așa era și atunci! Dacă vor să se în-
curce, se încurcă!
- Mumă, nu-l lua în seamă, și-a pierdut mințile!
Doamne, păcatele mele, ce să mă mai fac?! Mă, copilul o
fi trecut și el pe acasă, că o avea nevoie de ceva, de vreo
vorbă bună, de...
- Ăsta și nevoia? Tu nu te uiți la el? Hrănit bine, spă-
lat, călcat... Ce-i pasă!
- Aoleu, mumă, ți-ai fi găsit vreuna, vreo femeie? As-
cultă-mă, ai stat destul ca un pustnic! Dacă e din rândul
lumii și te înțelegi cu ea, ia-o, nu mai sta!
- Ce să ia, fă, pe cine să ia?! Mai tacă-ți fleanca! Una,
două, taca-taca, taca-taca... Vezi-ți, bă, dracu, de treabă,
îți e că nu are cine-ți mânca zilele și toca banii?
- Lasă-l, omule, că destul a stat singur! O femeie, la
casa omului, e, totuși, o femeie!
- Bă, băiete, bagă la cap ce îți spun: fă-mă pe mine
țigan cu acte în regulă, că după aia găsesc eu doi, trei, să
spună că am fost de șatră, și om te fac! Ce, ți-ar strica câ-
teva găleți cu galbeni? Bă, galbeni dintr-ăia mari, apoi și
mahmudele, și cocoșei... Nu te lua, mă, după mumă-ta!
Asta, vai de mama ei!...
- ...Și cu primăria?
- Bă, al dracului, până și viceprimar a ajuns țârcov-
nicul! Îl mai ții minte, ăla de venea cu cădelnița și-ți da cu
busuiocul în cap, la bobotează? L-a ajutat popa, ca să-i
treacă pământul, bă, să-i treacă tot ce era al bisericii, pe
numele lui. Mă înțelegi, toți sunt puși pe hoții, pe furat, nu
se mai satură! Ce zici, m-ajuți să fiu țigan? Bă, în acte, mă
înțelegi?
Oarecum și orb, și surd la tot ce era în îmi jur, am ieșit
la poartă, m-am urcat în mașină și am pornit motorul.
- Rămâneți cu bine! Să ne vedem sănătoși! – i-am zis
în primul rând mamei, apoi am plecat.
Drumul copilăriei, de-a lungul satului, dispăruse. Cu
el, și lumea de atunci. Când am trecut de ultima casă,
lângă pădurea satului, m-am oprit. Am privit în cele patru
zări, apoi cerul, dincolo de el, și, undeva, în interiorul
meu. Doamne, acum eu încotro?
43
COMENTARII
Marian BARBU
Dan GHIȚESCU – De la ZODIA CANCERULUI,
la ZODIA CAMELEONULUI ori invers
A scrie despre o personalitate plurivalentă, cum este
scriitorul Dan Ghițescu, român stabilit în Montréal,
după 1969, când părăsește România, este ca și cum a-i
audia un om de teatru care s-a cuibărit la subsioara cu-
vintelor dure, ca să scape de corvoada ideologică a tim-
purilor roșii, moscovite. El rămâne o personalitate ac-
centuată, cum ar zice nemții.
Coperțile interioare ale ediției a doua a ilustrului ro-
man – crochiu Zodia Cameleonului (2018, 188 p.), for-
mal, replică dură dată romanului sadovenian); în fond,
roman modern, scriere politică, fiind gardată de editorul
Ion Cocora, de la Cluj, și de postfața, din 2008 a Doinei
Uricariu, directoarea editurii Palimpsest, ajunsă între
timp directoarea Centrului Cultural de la Nw York.
Spuneam că voi reproduce de pe clapetele interioare
ale cărții – pentru cititorul român interesat – titlurile ce-
lor 6 romane ale scriitorului, apărute după 1990: Praful
și pulberea (1992), Zodia Cameleonului (1997), La ră-
sărit, apare soarele (2002), Noaptea nu aparţine nimă-
nui (2011), Omul care vine din Est (2012), care a cunos-
cut și o traducere în limba franceză, Timpul care ne-a
rămas (2017).
Fiind om de teatru, înființează în anii ˙70, Micul
Teatru Românesc, la Montréal.
Desigur că adiacente acestei vocații de permanență,
trebuie situate numeroasele scheciuri, scenete și piese
scurte: Ultima e comedia Caragiale și moftul la români.
Un scriitor înzestrat cu simțul dialogului, fiind și re-
gizor recunoscut în atâtea seriale de televiziune. A fost
realizatorul postului de televiziune Télé – Québec al do-
cumentarului Dinastia blestemată (referitor la Revoluția
Română din ˙989).
Este și autorul unor scenarii de film – Cireșe amare
(1995), Montréal, Panait călătorul, România, 2013.
A publicat reportaje și analize politice în ziarele din
diaspora românească și în presa franceză.
Pentru a-i întregi biografia cultural-artistică, născut
în 1931, Dan Ghițescu a colaborat, cu versuri inspirate,
la unii compozitori, care s-au numit Emanuel Ionescu,
Victor Socaciu, Aurel Giroveanu, Florentin Delmar.
Polimorfismul scriitorului român, onorant și pentru
confrații din Québec, al cărui membru și este, împlinește
anul acesta o vârstă pe care noi românii o prețuim, fiind
dovadă a unui spirit enciclopedic, stăpân pe sine și pe limba
română care l-a orientat spre valorile culturii universale.
...
Omul de teatru se vede numaidecât în arta dialogu-
lui și parcimoniei descrierilor din roman. Și mai cu
seamă în conceperea scrierii ca atare. Fiecare episod în
parte, denumit fie metaforic, fie simbolic, cunoaște în-
velișul ionescian din Scaunele.
44
Prozatorul denunță starea de frică, de angoasă exis-
tențială a lumii rămasă dincolo de pușcăriile comuniste.
Nu se irită cu tam-tamuri din medii sociale prea bine
cunoscute de la scriitori români ca Nicolae Breban, Au-
gustin Buzura, Marin Preda etc. Folosește cu multă abili-
tate, era să scriu cinematografică, serata în doi, de la pre-
parativele obișnuite în asemenea cazuri – telefoane, invi-
tații, text scris, cine să-l expedieze ș.a.m.d.
Eva își păstrează de fiecare dată tot numele ei. Face
muncă de uzură - scrie textele unui șef, până când acesta
trece cu bagaje și propria-i ființă în barca roșie a timpu-
lui. Iar ea urmează, ca șomeră, să întrețină o biată copilă,
provenită dintr-o dragoste curată cu Adrian. Numai că
el este, la ... canal.
Scriitorul nu dezvoltă prea mult explicațiile – de ce?
cum? – au făcut-o atât scriitorii citați, și nu numai.
Subiectul cărții e simplu: un grup de studenți medi-
ciniști, gândind că trebuie să reînvieze colindele – cu
ocazia sărbătorilor de iarnă, Crăciun și Anul Nou, cu
limbajele în cântec, exact așa cum fuseseră moștenite-
sunt surprinși în acțiune. Chestionați extrem de sumar,
de ochii lumii, adică a celor care se hotărâseră să con-
struiască o lume... a democrației, satrapii i-au trimis pe
toți la canal.
Destinele lor s-au frânt ori zdrobit definitiv. Unul a
ajuns frizer. Altul, director de cămin cultural la Vatra
Dornei. Adrian al nostru, cu bunăvoință filologică, -
scriitorul îi dezvoltă o soartă în București. Biografic, el
se întoarce la femeia sa, de care aflase, în închisoare, că
trăiește cu evreul Simon. Nu face crize când o reîntâl-
nește și suportă cu stoicism situația.
Aceasta ar fi linia vie, activă a întregului roman. Fe-
ricirea niciodată nu poate fi deplină, ea se compune și
recompune din fragmente.
Pe de altă parte, Dan Ghițescu dezvoltă, ca toți scri-
itorii fundamentali ai lumii, ideea că femeia rămâne tot
aceea pe care a descris-o Eminescu. Că în orice familie
Eva – care l-a îndemnat pe Adam să muște din măr – dă
și cere socoteală bărbatului de câte-n lună și-n stele.
În puține pasaje, pentru cititorul leneș, scriitorul îi
dezvoltă toate prerogativele care îl conduc spre un fi-
nal... fericit. Aci, intervine detectivistul. Întâlnește, ca
din întâmplare! – pe torționar și pe victimă. Ba într-un
caz din Canada, cei doi se împrietenesc. O dau pe bârfă
comercială! Scriitorul scoate în evidență tarele de carac-
ter al românului – adaptarea după împrejurări, cum bate
vântul! Cameleonismul.
Cronicarul de carte al lui Constantin Brâncoveanu,
pe numele lui Radu Popescu zicea că hâra și pâra erau
specifice acelora care vroiau să parvină.
Așadar, pe baza unor idei generoase, existente în aerul
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

mentalității române, a construit un roman viu. Crochiurile
au marja lor de evoluție – nu emfatic, nu acuzator înadins,
fiindcă argumentele plutesc pe lângă noi. Securiștii de ieri,
ori torționarii înadins creați, cu toții au făcut pui. Și aceștia
sunt reptile arboricole și insectivore. Distinsul prozator Ni-
colae Filimon, culesese, la 1863, o zicală din popor, care
suna aproape de cea a lui Ghițescu, ce naște din pisică tot
șoareci mănâncă.
Scriitorul Dan Ghițescu pare să fie imparțial, adică
obiectiv. Dar n-a putut, deși a scris la persoana a treia.
Sunt extrem de ingenioase (citește realiste), limpezi
toate scenele de anchetă. Îmi imaginez dacă într-un film
de acțiune, un actor ca Ștefan Iordache sau Gheorghe
Dinică ar fi jucat rolul lui Adrian (Adam) ce-ar fi ieșit?
Pe Eva nu știu cine s-ar fi încumetat s-o interpreteze –
deoarece are un apetit sexual prea bine dezvoltat de au-
tor. Nu este el omniscient și omnipotent?
Mai trebuie evidențiat reflectorul scriitorului care
luminează fericit lăuntrul personajului, deci face o ana-
liză psihologică.
Sunt destule scene de condimentat stări, fapte, cum
ar fi: concertele șoricelului, la o vioară de Cremona, po-
vestea poștașului șchiop, (întregul text deconspiră stilul
unui om de mare talent scriitoricesc) etc.
Nu pot să mă abțin ca să nu citez metafore unice –
„arșița suferinței”, „jugul colonial”, ”hora lupilor”,
”barba neagră cu sclipiri de argint” ,”îmbătătoare senza-
ție” ș.a.m.d.
Nu știu dacă filmele făcute de Dan Ghițescu au avut
vizionarea înainte de acest roman ori în respectiva scri-
ere el a exersat exprimarea în viziune. Iată o frază care
cutremură o viziune statică: poștașul șchiop, Costahe,
înmânează scrisoarea de anunț mortuar a soțului tocmai
femeii pe care o pândea din boscheți, iubind-o în taină:
Greu s-a răsucit pe călcâie și, împleticindu-se, a ieșit în
stradă. În urma lui, poarta s-a bălăngănit și a scârțâit
lung ca un copil care plânge.
Parcă este o scenă din Pădurea spânzuraților, cu
Apostol Bologa în prim-plan.
Romancierul mai deschide o poartă spre rigiditatea
în opinii a tineretului care s-a născut după Revoluție.
Coboară reflectorul epic spre Eliza, fiica lui Adrian, cel
reeducat în gulagul românesc.
Trec peste mici expozeuri, ca să nu le zic, microsi-
oane ori microeseuri despre iubire, fericire (și vorbe pre-
cum zăpăduiau, perdeluite). Dar nu pot să trec peste tot
felul de greșeli, de la ciudate ligamente (cu timpul au
înțeles, cu rachiul, se mișca ca după o alergare, cu reali-
tatea, să întoarcă capul etc) până dincolo de a scrie legat
pronume cu verbe – la rugat (l-a rugat, înainte de ai cio-
căni (a-i ciocăni), datoria de aș crește copilul (a-și crește)
ș.a.
Că Dan Ghițescu este un scriitor de mari planuri vi-
zionare, cinematografice în fond, iată să se vadă tabloul
cu atacul lupilor asupra directorului Ion în pădurea de la
Gura Humorului („Caii goneau mânați de groază și de
strigătele lui”).
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
COMENTARII
Scriitorul oferă și alte exemple de adaptare, cazul lui
Ion Marin.
Acestuia îi strecoară în interstițiile limbajului de po-
litruc, al partidului, un respiro de sinceritate onorantă:
Să scriu, nu! M-am hotărât să trăiesc. Scriind, aș cauți-
ona o minciună, trăind, mă înscriu doar în normalitatea
timpurilor (...). Poporul ăsta a supraviețuit dintot-
deauna cameleonic. Acesta-i prețul pe care-l plătim is-
toriei. Să nu se uite că „nu suntem decât niște bieți orfani
ai Yaltei”.
Viața cât o scrisoare este titlul unui capitol care înfeu-
dează tribulațiile unui bătrân Haralambie Nuță până a fi
primit într-un azil, cămin de bătrâni. Totul se-nvârte în ju-
rul unei scrisori mult așteptate de la fiul său din Canada.
Devenind agasant cu poștașul (primul fiind bărbat, al doi-
lea o femeie), crapă ziua când primește scrisoarea. Toți ce-
ilalți chiriași ai stabilimentului, urmărindu-i reacțiile vete-
ranului, datorită confuziei de Nume – Nuță (general în ar-
mata Dictatorului), fusese mai bine plasat în comunitate de
către spăimosul director, acum la primirea veștii, curiozita-
tea acestora ia proporții. Numaidecât se declanșează
alarma de fugă la... dușman. Bătrânul nu ar mai avea timp
de explicații, fiindcă toate ar fi fost motive... neîntemeiate.
Și printr-o voință de fier, supraomenească, Haralambie
Nuță nu mai are nimic de cerut de la viață și merge în dor-
mitorul lui, căzând mort. I-a scutit pe anchetatori de o caznă
în plus.
Tribulațiile bătrânului, de la Înalta Poartă a Ceceu-
lui, până la izolata și cea mai de jos locuință pentru bă-
trâni scoși în afara istoriei, contemporane nici atât, mi-a
adus aminte de un roman al lui Musil Robert, Omul fără
însușiri, omul fără identitate, omul fără umbră, care
bântuie prin lume, Haralambie nu supăra pe nimeni, nici
cu întrebări și nici cu cereri, la căminul de bătrâni.
Fiind scriitor de top, Dan Ghițescu închide biografia
lui Adrian – a Evei a rămas deschisă, opera aperta,
vorba lui Umberto Eco, cu vise de noapte mereu răsco-
litoare, până când scriitorul îi scurtează zvârcolirile și
accentuându-i nu angoasele, ci vorbele gen aforisme: Nu
poți suferi sau nu te poți bucura în două locuri diferite,
în același fel. Într-un loc exiști și în celălalt îți amintești
sau îți imaginezi.
Nu știu dacă o asemenea fractură este posibilă într-
o realitate, fie și virtuală.
Scena de tot grotescul său o găsim în capitolul Băr-
bierul și judecătorul său, când se-ntâlnesc judecătorul și
medicinistul acum bărbier – și ca în romanul de mistere
victima se-mpacă musai cu adevăratul călău.
Prozatorul își domină cu siguranță substanța inspi-
rației, printr-o severă selecție, slujind ideea în termenii
adevărului istoric.
Scriitorul, român în toată fibra lui istorică, se (și) ne
consolează că – singuri pe lume, precum Adam și Eva,
cunoscător de literatură universală afirmă, în cunoș-
tință de cauză, că filonul cameleonismului nu este doar
o boală românească.
45
COMENTARII
O AVENTURĂ LA CAPĂTUL LUMII
Înscriindu-se într-o tradiție a unei literaturi ce s-a
bucurat mereu de un tot mai mare interes în toate cul-
turile, ideea publicării recente a volumului Călătorie la
capătul lumii (Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2019)
apare ca un reflex al intenției autorilor Doina și Ilie Rad
de a împărtăși din experiența pe care voiajul spre unele
spații necunoscute ale lumii a exercitat-o asupra lor ca
un sublim miraj, Cartea se deschide cu o succintă înca-
drare în context, prin trimiterea spre spațiul în limitele
căruia se va desfășura îndrăzneața aventură. „Dintre
toate călătoriile pe care le-am făcut în ultimii ani – în
Australia, China, Rusia, Spania, Italia etc. –, călătoria
în Chile a fost cea mai aventuroasă. Să folosești zece
avioane, să popsești în trei mari capitale ale lumii –
Buenos Aires – Argentina (locul de naștere al Papei
Francisc), Santiago – Chile și Sao Paolo – Brazilia, să
stai două săptămâni în cinci hoteluri (Ibis – Santiago,
Frontera – Temuco, Diego de Almagro – Santiago,
Taha Tai Insula Paștelui, Sommelier Santiago), să pe-
treci peste 60 de ore în avioane și aeroporturi, să treci
de la -15 grade Celsius la +38 și invers, să suporți
schimbările de fus orar (România este cu 5 ore înainte
de Chile și cu 7 față de Insula Paștelui) – iată câteva
argumente în favoarea aventurii neobișnuite.” Este cu-
noscut că de sute de ani, încă din perioada vestitului
Magelan, țări din această parte a lumii au constituit obi-
ectul de interes al unor călători de toate felurile de pe
întinsul globului, mărturiile și impresiile publicate de
aceștia fiind de natură să înlăture cel puțin o parte din
reținerile privind posibilitățile de acces spre spațiile
plasate dintotdeauna sub nota spectaculosului.
46
Marin IANCU
Republica Chile este așezată într-un teritoriu locuit
din cele mai vechi timpuri, cam de 35.000 de ani î. H.,
de indienii araucani, chili însemnând în limba indige-
nilor mapuche „unde se termină pământul”, „în
adâncul pământului”, „petala lungă de mare, vin și
zăpadă”, după cum Pablo Neruda numea această țară.
Povestea călătoriei în Chile se derulează sub cel puțin
din două perspective de bază, într-o primă înfățișare
aceasta apărând supusă unei tendințe de sugestie și at-
mosferă, cu înclinații spre mitizare și legendă, a doua
ipostază, mai amplă, fiind plasată sub semnul achizi-
țiilor intelectuale și a unui tip de fervoare teoretizantă,
dominată de cerința investigării și a reflecției asupra
lumii și a oamenilor pe care o asemenea unică aven-
tură o provoacă, dar nu o limitează. Raza de acțiune a
autorilor însumează aici date de o extremă diversitate,
de la unele reprezentări geografice, istorice și cultu-
rale până la surprinderea unor largi elemente auxiliare
atât de necesare, de altfel, pentru definirea unei iden-
tități culturale, a celei de ordin social, cu toate carac-
teristicile fluxului cotidian al comportamentului uman.
În ciuda unei impresii de organizare fragmentară
pe care o lasă pe alocuri acest volum, nu putem trece
cu vederea că, sub imaginea unui asemenea „montaj
de documente”, paginile de față au un caracter pro-
fund funcțional. Raportările sistematice la un sistem
larg de repere istorice, sociale, geografice și culturale
fuzionează armonios pe orice plan al perspectivei.
Referințele cu totul provocatoare despre sensurile vi-
eții, despre iubire și eroism, despre resursele etice și
intelectuale ale unui popor explică de altfel și starea
de febrilitate a autorilor aflați în procesul de investi-
gație asupra unui atât de uluitor spectacol al lumii.
Percepută din acest punct de vedere, Călătorie la ca-
pătul lumii este imaginea extrem de eteroclită a unor
opțiuni, opera unor intelectuali, a căror erudiție răs-
punde nevoii firești de transformare a oricărei infor-
mații într-un adevărat eveniment cultural. Imaginea
caleidoscopică a teritoriului cuprins este dată de mul-
titudinea aspectelor înregistrate, ajungându-se ca, în
acest context, chiar și faptul divers să capete adeseori
amploarea unui eveniment ieșit din comun. Cartea
împrumută accente de profundă umanitate prin pro-
iectarea unei viziuni speciale asupra lumii, cu punctul
de plecare într-un prim-plan al aparențelor, în care lo-
curile se disting ca un spectacol luxuriant. Descrierile
și informațiile venite din perspectiva devenirii isto-
rice și politice sunt în așa fel plasate încât pot eviden-
ția marile drame pe care le-a traversat poporul chilian
de-a lungul timpului în urma deciziilor unor conducă-
tori, în diferite etape istorice, de la primele cuceriri
spaniole, din secolul al XVI-lea, prin cei mai vestiți
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

conchistadori spanioli, Diego de Almagro și Pedro de
Valdivia. Ororile războaielor de cotropire, pasiunea
de dominare lupta pentru putere și urmările rapacității
lor fără limite, trădarea, întâlnirea cu moartea, an-
goasa responsabilității, contradicțiile dintre instinctul
de civilizație și cel de distrugere, ar putea fi reținute,
în mod normal, ca unele dintre leit-motivele atât de
vizibile în unele părți ale cărții Doinei și Ilie Rad.
Aflăm, bunăoară, că imensa metropolă chiliană, San-
tiago de Chile, cu o populație de peste 7 milioane, își
confirmă prin multe aspecte imaginea unui adevărat
oraș occidental. „Prima impresie, notează autorii vo-
lumului Călătorie la capătul lumii, ne-am făcut-o ob-
servând peisajul stradal, cu oameni grăbiți sau rela-
xați, cu tineri și tinere purtând blugi «rupți»,
piercing-uri în nas sau buze, având tatuaje pe cele
mai neașteptate părți ale corpului, mai ales pe mâini
(chelnerii care ne serveau aveau și ei tatuaje pe mâ-
ini). Toată lumea vorbea la telefoane inteligente, dar
nimeni nu le utiliza la ureche, ci în dreptul gurii, în
cant sau având căști hands-free. Am văzut puțini oa-
meni ai străzii, deși, în primele zile, am locuit undeva
lângă autogară, cu lume pestriță, cu un permanent
du-te-vino.” Fondat de conchistadorul Pedro de Val-
davia la 12 februarie 1521, pe Dealul Santa Lucia,
înalt de 69 de metri, un fost vulcan, de acum 15 mili-
oane de ani, Santiago este străjuit de crestele înzăpe-
zite al Anzilor Cordilieri. Nu trebuie să pierdem din
vedere că prin aproape tot ce oferă aceste locuri, de la
spațiile cu rezonanță legendară la universul cotidian,
nu mai puțin la fel de viu și expresiv, creează asupra
cititorului o stare de-a dreptul halucinatorie. De aici
și impresia că toate aceste pagini, conturate tot mai
evident sub forma unui veritabil jurnal de călătorie,
încep să trădeze prezența unui spirit analitic care cer-
cetează vibrațiile conștiinței sale în raport cu specta-
colul existenței. De reținut și descrierile vizitelor spre
coasta Pacificului, în Viña del Mar, supranumit „Ora-
șul grădină” și „Perla Pacificului, „o localitate nouă,
cochetă și destul de sistematizată, cu plaja gene-
roasă”, sau la Valparaíso (Valpo, cum îl numesc lo-
calnicii), situat la 120 km de capitala chiliană, supra-
numit, prin feeria sa coloristică, și Micul San Fran-
cisco. Pe un drum lateral, îngust, se zărește La Sebas-
tiana, denumită astfel după prenumele arhitectului,
una din casele lui Pablo Neruda, „în care acesta nu a
locuit foarte mult, dar în care a adunat o parte din
colecțiile sale renumite.” Tot în Valparaiso s-a năs-
cut, în 1915, și Augusto Pinochet, artizanul loviturii
de stat din 1973, conducătorul Republicii Chile timp
de 16 ani. Nu mai puțin curios ni se pare și faptul că
aici a poposit și un savant de anvergura savantului
Charles Darwin, ale cărui impresii asupra zonei au ră-
mas celebre. „Am petrecut ziua pe culmea muntelui,
scria tânărul naturalist, și nicicând nu mi s-a părut
timpul mai scurt; Chile se întinde la picioarele noas-
tre ca o panoramă imensă, străjuită de Anzi și Ocea-
nul Pacific.” Aflăm, de asemenea, că admirând fru-
musețea peisajului chilian, Darwin era tentat să mai
noteze următoarele: „Am făcut câteva lungi plimbări,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
COMENTARII
cu care prilej am colectat unele piese de istorie natu-
rală. Ținutul e plăcut pentru asemenea plimbări. Sunt
multe flori în adevăr frumoase...” De aici, zborul spre
Temuco, capitala regiunii Araucania, reprezintă pen-
tru Doina și Ilie Rad o altă teribilă atracție. Printre al-
tele, aflăm că orașul, situat în partea de centru-sud, în
apropierea regiunii lacurilor, la 677 km de Santiago,
cuprinde 245.347 de locuitori, o populație ameste-
cată, din punct de vedere etic, spanioli, cu deosebire
basci, mapuche, dar și elvețieni, greci, portughezi,
croați, austrieci, evrei, ruși, palestinieni, unguri sau
polonezi. Toate detaliile cuprinse, în acest context, în-
cep să polarizează cu deosebire interesul cititorului.
Unul dintre acestea îl reprezintă vizita la casa copilă-
riei și adolescenței lui Pablo Neruda, scriitorul care a
rămas până la bătrânețe îndrăgostit de Chile, unde a
găsit climatul cel mai favorabil de expresie a ideilor
sale. Situată pe strada Lautario, nr. 1436, „o stradă
lungă, care taie orașul de la nord la sud”, casa „era
acum o hardughie amărâtă, ce stătea să se prăbu-
șească”, această imagine sumbră trimițându-ne ime-
diat la descrierea pe care Neruda o făcuse, într-un alt
context, în volumul Mărturisesc că am trăit, despre
orașul copilăriei sale: „În fața casei, strada s-a tran-
sformat într-un râu de noroi. Printre șiroaiele de
ploaie, văd pe fereastră, o căruță împotmolită în mij-
locul drumului.” Tot de orașul Temuco este legată și
viața poetei Gabriela Mistral, profesoara lui Neruda,
„caz unic în cultura lumii, și anume ca un elev și pro-
fesoara lui să devină, peste ani, amândoi laureați ai
Premiului Nobel pentru Literatură.” Aceasta ar putea
explica și ponderea mare a referințelor pe care autorii
volumului Călătorie la capătul lumii au insistat să ni
le ofere despre Pablo Neruda în cele peste 50 de pa-
gini, pe cât cuprinde cea de a treia secțiune a cărții pe
calea de înțelegere a culturii acestei țări pline de con-
tradicții (Pablo Neruda, laureat Nobel pentru litera-
tură; Să ne amintim de Pablo Neruda; Pe urmele lui
Pablo Neruda, I. La Isla Negra; Pe urmele lui Pablo
Neruda, II. La Chascona; Pablo Neruda în România;
Interviu cu Dumitru Popescu despre Pablo Neruda;
„Mărturisesc că am trăit – memoriile lui Pablo Ne-
ruda). Dintre toate aspectele surprinse în carte, cele
privind personalitatea lui Pablo Neruda capătă o sem-
nificație deosebită. Cititorul ia act de drama unui
mare creator, de umanitatea sa profundă, de dorința
acestuia de a participa prin scrisul său la destinul
omenirii. Pablo Neruda, Isabel Allende și Omar Lara,
intră în categoria oamenilor de litere chilieni, a căror
valoare reală nu poate fi înțeleasă decât prin aprecie-
rea operelor lor în contextul general al lumii care i-a
produs. Impunându-și forma unei cronici programa-
tice de idei și evenimente, farmecul acestei cărți stă,
în bună măsură, și într-o anumită stare de neastâmpăr
intelectual. Scrutând în permanență, pe toate fețele,
acest teritoriu, Doina și Ilie Rad au în vedere rezo-
nanța posibilă a celor trăite pe planul larg al interesu-
lui cultural al cititorului.
Lista impresionant de largă a locurilor vizitate, de
la Santiago, Valparaiso și Temuco pe coasta chiliană
47
COMENTARII
locuită de populația originară mapuche, între râul
Aconcagua (la nord) și Arhipeleagul Chiloe, la sud,
însumează spații pe care probabil nici cei mai înver-
șunați amatori de călătorie nu ar fi îndrăznit să le in-
tegreze în planurile lor de explorare a lumii. Mapuche
și cultura precolumbiană, după cum vizita la Muzeul
Araucaníei o poate ilustra, de la obiectele preistorice
până astăzi, trece peste toate perioadele intermediare,
de la venirea coloniștilor germani și a celorlalte etape
ale misionarismului european. Dispunând de o totală
capacitate de cuprindere, se vede de departe că, din-
colo de elementul de interes pur cultural, lumea de-
vine pentru Doina și Ilie Rad un spectacol larg și plin
de multiple semnificații. De aici și sentimentele de
entuziasm la descoperirea Insulei Paștelui, cu adevă-
rat „o aventură în aventură”, situată în sudul Oceanu-
lui Pacific, la 5 ore de mers cu avionul, din Santiago.
Cunoscută pentru legendarele sale statui, în afara al-
tor nume sub care a fost cunoscută, exotica insulă din
Pacificul de Sud își trage numele de acum de la navi-
gatorul olandez Jacob Roggeveen, care a descoperit-
o în 1722, în Duminica Paștelui. „Aici, aflăm din des-
crierile autorilor, e o lume tot mai rar întâlnită în zi-
lele noastre, în care armonia omului cu sine și cu me-
diul par ireale. Nativii insulei au o seninătate și o
candoare care, pe tine, venit din tumultul civilizații-
lor de pe continente, te derutează, la început, apoi te
cuceresc definitiv. Nu întâmplător, aici rata crimina-
lității este zero. Porțile sau ușile larg deschise ne-au
dus cu gândul la vremurile când țăranii noștri pu-
neau, pur și simplu, doar o mătură în ușă, semn că
nu-s acasă.” Tainele străvechilor moai (statui) și ale
celorlalte atracții turistice de pe insulă sunt deslușite
în pagini descriptive cu adevărat fermecătoare, impre-
sionând prin varietatea detaliilor pitorești.
Amestec de impresii de călătorie, meditații asupra
devenirii istorice a unui popor, relatări explicative
privitoare la destinele unor oameni de cultură ai tim-
pului, Călătorie la capătul lumii este diagrama sen-
sibilă a unei civilizații cu marile evenimente ale isto-
riei. Corelat cu ideea de destin sau de providență, tra-
iectul existenței umane este surprins aici din unghiul
de vedere al celor care cred în capacitatea ființei
umane de a-și construi itinerarul vieții. Zăbovind în
această direcție, cartea semnată de Doina și Ilie Rad
își propune să exploreze și evenimentele pline de ten-
siune privind împrejurările loviturii de stat declanșate
în 1973 de generalul Augusto Pinochet împotriva gu-
vernului Salvador Allende, la trei ani de guvernare a
acestuia. Mărturiile unor foști diplomați și scriitori
(Petru Popescu, Ștefan Andrei, Dumitru Popescu), in-
terviurile, unele realizate de înșiși autorii cărții, cu
Isabel Allende, Anca Voican și Ilie Ciurescu), lăr-
gesc sfera unor informații de largi semnificații în
multe asemenea direcții. În plus, o atenție specială
merită interviul acordat de însuși Salvador Allende
Gossens, Președintele Republicii Chile, la 4 august
=
48
1973, Doamnei Anca Voican, ziaristă din România,
și, în egală măsură, mărturia făcută de Isabel Allende
Bussi, fiica cea mică a fostului președinte, la puțin
timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie
1973, despre condițiile morții lui Salvador Allende.
Considerații asupra climatului literar găsim și în in-
terviurile realizate de Doina și Ilie Rad cu Carlos Fe-
limer Del Valle Rojas, profesor la Universitatea „La
Frontera” din Temuco, coordonator al unor proiecte
științifice naționale și internaționale. Pe de altă
parte, „povestea” de față ne ajută să înțelegem că di-
versitatea lumii este în realitate mult mai mare decât
și-ar putea imagina cititorul obișnuit la o primă im-
presie. Fenomenele sunt corelative, se presupun și in-
terferează, varietatea direcțiilor de cercetare reflec-
tând perspectiva axiologică pe care autorii Doina și
Ilie Rad au dat-o unor solicitări spirituale exterioare.
Identificăm, printre altele, o loialitate a îndrăznelii,
pentru care, dincolo de implicațiile morale ale jude-
cății, descoperirea unor noi realități presupune un
sentiment de răspundere interioară, curaj și permeabi-
litate. Pe de altă parte, deschiderea culturală a celor
doi autori le îngăduie acestora să se miște familiar
chiar și în zonele cele mai complicate, viziunea adec-
vată asupra fenomenelor reușind să ofere un coefici-
ent de obiectivitate celor descrise. Iată de ce, elimi-
nând ideea unei orientări eclectice, o asemenea obse-
sie a explorării pluridimensionale s-ar putea constitui
într-un prim argument al unei deschideri și nevoi spi-
rituale, al unei exigențe interioare, ce îndeamnă spre
explorarea fenomenelor în variatele lor ipostaze și
metamorfoze. Ca o concluzie, avem motive să credem
că, fundamentată pe o anumită filosofie asupra lumii,
sentimentul dominant care se degajă din parcurgerea
acestor pagini pune în lumină nevoia omului de a-și
împărtăși opiniile și de a le provoca judecățile și inte-
resul într-o direcție ce și-a dovedit dintotdeauna ca-
racterul ispititor. Scrisă în urma unui imens efort de
cercetare, Călătorie la capătul lumii de Doina și Ilie
Rad, este un document util de istorie literară, unde
spontaneitatea și ineditul se conjugă cu reflecțiile
grave asupra unei realității cu totul spectaculare.
Ilie Rad, Horia Badescu, Constantin Cublesan, Doina Rad. Foto:
Ștefan Borbely
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

MEMORIA ȘI CUVÂNTUL NU POT FI PUSE
ÎN LANȚURI, SAU DESPRE O CARTE
DINAMITĂ A LUI VOICU LĂZĂRUȚ
1. Prozator de fibră ardeleană, Voicu Lăzăruț vine
în literatura noastră cu o serie de romane stranii, scrise
la vârsta maturității depline, după ce omul a văzut
multe și a înțeles mult. El se naște la 16 martie 1952,
în com. Baia de Criș (sat Rișculița), de la poalele Mun-
telui Găina, jud. Hunedoara. Locurile acestea îi sunt de
reazem memoriei și prozei sale, prin tradițiile și obice-
iurile românești, dar mai ales prin vigoarea rădăcinilor
familiilor de aici și a sa implicit. Vorba aceea, ardelea-
nul iartă, dar nu uită, nu este chiar atât de simplă: fi-
indcă i-a fost dat să îndure multe și pe toate acestea,
ștergându-se ca efemere în furtunile istoriei, a trebuit
creștinește să le ierte apariția din răutățile vremurilor,
dar să nu le uite prăpădul stârnit peste pașii și sufletul
omului de atâtea valuri de veniți și neaveniți peste el,
și nu numai. De aici, rădăcinile lor puternice, plasa de
ramificare a acestora printr-un pământ sfânt, uneori
chiar translucid – după unele creații populare – și din
lumina căruia legea morală este trăită și acţionează di-
vin. Din perspectiva ei se așază faptele omului și pe ea
se bizuie ființa sa. Ele stau legate, lege și faptă, faptă și
lege, bine răsucite și înnodate prin memorie. Și pentru
prozatorul Voicu Lăzăruț ele sunt materia prima a
operei sale.
El naște și se formează într-un astfel de climat, ca
fruct al vreo patru generații hunedorene, de la Primul
Război Mondial și Marea Unire până azi, trecând prin
mai multe paradigme sociale și mai ales ideologice. Cu
o mamă destoinică profesoară de română, în cls. a IX,
îl găsim culegător de folclor (v. creațiile Sub stejar, la
rădăcină – închinată lui Horia – și Iancule, mormântul
tău în revista Tulnice din Zarand a Liceului Avram
Iancu din Brad), el se îndreaptă totuși spre științele
exacte, având un spirit al rigorii și demonstrației, ab-
solvind Facultatea de Matematică de la Universitatea
din Timișoara, în 1975. Sunt anii în care ministrul Mir-
cea Malița introduce informatica mai peste tot, de la
licee de profil la centre specifice pentru economie. De
la început, Voicu Lăzăruț lucrează ca analist-informa-
tician la Centrala Minereurilor Deva, mai apoi la Pre-
fectura județului, și din 1998 până la pensionarea din
2015, la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, Hu-
nedoara. Paralel cu aceasta, din facultate începând,
scrie articole, îndeosebi ca jurnalist sportiv, în publica-
țiile Viața Studențească, Drumul socialismului, Spor-
tul popular, Gazeta Sportului și Cuvântul liber. Lu-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
COMENTARII
Dumitru VELEA
mea informaticii, cu elitele ei scăpate din chingile ide-
ologice, și lumea sportivă de performanță, cu străluci-
rile ei chiar și pe timp mohorât, constituie determinante
și încărcături fabuloase ale memoriei sale, care se ada-
ugă în creuzetul prozei alături de materia prima.
Memoria sa se adâncește pe verticală, ancestral, și
se întinde pe orizontală, ca un țesut conjunctiv, asigu-
rând pentru conștiință legăturile dintre celelalte țesu-
turi sociale și părți, complexe ideologice, după cum
mersul istoriei le face să apară. Pe verticală, ca un adn
ce poartă specificitățile ereditare, a strâns, din genera-
ție în generație, date despre faptele proprii, ale străbu-
nicilor, bunicilor, părinților, trecând prin sine, și ale co-
piilor, evenimente cu constelațiile lor ce i-au marcat și
pe care le-au marcat. O memorie filială, fără de care
lanțul ființial al familiei s-ar rupe. Voicu Lăzăruț
poartă o „memorie încărcată”, spus psihanalitic, care
se descarcă direct și indirect în propria-i creație. Iar cea
pe orizontală este o memorie absorbantă, care dă
seamă nu de lanțul zilelor, ci de zilele lanțului. În cazul,
său ea este fabuloasă, cu rădăcini întinse în zone neaș-
teptate, unele inaccesibile, sau invers, forța ei consistă
în degajarea acestor zone, în a le face să se reverse în
sine, să le strângă substanța într-un ghem din care apoi
să desfacă surprinzătoare fire, rezistente – fiindcă
poartă adevăr de viață, de gând și trăire – și cu ele să
țese operele sale, proza sa brusc apărută ca o insulă vul-
canică în mijlocul apelor mării. Într-un timp fără timp,
de două decenii, dă la lumină zece romane, ciudate ro-
mane, stranii scrieri, în care ficționalul este cuprins de
seva vitală ce umple această creație, este luat de iureșul
ei și făcut să musteze a sânge și crud. Personajele, fi-
rește ajunse construcții ale prozei, cară cu ele realități
vii, care nu mai sunt ale cotidianului evenimențial, ci
care au trecut prin acesta și se încăpăținează să rămână
ca flori și alesături pe covorul istoriei. Ii este dat lui
Voicu Lăzăruț ca să le învingă moartea cotidiană pen-
tru o viață semnificativă, ale cărei semne se pot citi ca
o frază cu sens. Zece astfel de scrieri: Generații cu
frică (1998), Clepsidra fricii (2000), Mama mea,
„gladiatorul” (2002), Caleidoscopul de pe Terasă
(2003), Viața după dosar (2015), În umbra fricii
(2016), Suferințe ascunse, vieți irosite (2017), Amin-
tiri triste, sinestezii ilare (2018), Cuvinte care au
spart închisorile (2018) și Blestem Basarabean (în-
cheiat, 2019), toate redactate de autor și imprimate pe
cont propriu la Tipografia Colofon, Deva. S-ar putea
49
COMENTARII
spune că ele formează o „saga” în literatura noastră,
cum mai puțin se încumetă prozatorii de azi, prea gră-
biți în a închide o scriere, uitând că un „examen” se dă
chiar cu scrierea unui roman privind ridicarea și prăbu-
șirea unei familii, în mic: imaginea unei epoci istorice
(a se vedea Thomas Mann, Casa Buddenbrok, sau
Mircea Ciobanu, Istorii, cinci volume). Nu că ar în-
cerca un astfel de „examen” Voicu Lăzăruț, dar scrie-
rile sale țâșnesc dintr-o avalanșă de evenimente, acți-
uni și fapte care expun memoria unui proces de adeve-
rire, de desfacere și dezvelire a adevărului. Ce s-a pe-
trecut cu o familie din zona Crișului hunedorean, de
dincolo de Marea Unire și până dincoace, după o sută
de ani, constituie materia epică a acestor scrieri, care
se revarsă mărturisitor. Cărbunii aprinși de pe limba
mărturisitoare sunt frica. Ion D. Sîrbu, trecând prin în-
chisorile roșii, vorbea de trei frici: frica de foame, frica
de frig și frica de a nu-ți fi distrusă conștiința – aceasta
fiind cea mai torturantă durere metafizică. Voicu Lăză-
ruț, ale cărui personaje sunt cele ale familiei sale și ma-
rii suferinzi ardeleni, care au trecut prin închisorile ro-
șii, vorbește de frica devenită „motor de existență”,
cum îi scrie el Președintelui Academiei Române, dom-
nului Ioan-Aurel Pop, și frica ce determină migrația ro-
mânilor ardeleni peste mări și țări.
Aici, la apa Vavilonului șezum și plânsem, cum zice
Mitropolitul Dosoftei, traducând Psaltirea în versuri,
ar putea spune și Voicu Lăzăruț, cu personajele sale,
unele trecute prin închisori, nevinovate și ajunse purtă-
toare de corole ca sfinții.
Ambele memorii, sau dimensiuni ale memoriei au-
torului, pe lângă ce s-au așezat în ele „ereditar”, ca fel
de a fi și înțelege lumea, sau prin experiență proprie de
peste șase decenii, și-au absorbit informații scrise des-
pre unele personaje, documente din arhive, proprie și
oficiale, de la primării și judecătorii, multe de la
CNSAS, din studii și cărți, altele direct de la persoanele
în cauză sau de la cunoscuți ai acestora, și pe deasupra
un studiu cu rigla și compasul a textelor de legi, a Co-
durilor Penale din epocile și regimurile de referință.
Mai mult, o aducere a acestora sub cupola morală. Că
unghiul privirii poate fi deschis prea mult subiectivită-
ții în dauna obiectivității, nici nu contează, când avem
de-a face cu o „lume” care se mărturisește și iartă și
cu o instanță care observă, judecă, expune și cuvântă
spre a se lua atitudine. A judeca și a ierta este temeiul
creștin al înaintării omului spre sine, iar nu uita este
temeiul memoriei și al posibilității purificării, al cură-
țeniei morale și al realizării de sine mântuitoare a omu-
lui. Și toate acestea se petrec prin cuvânt, prin cuvântul
ce nu poate fi anulat, el definindu-se, ca spirit, prin li-
bertate.
Prima scriere, romanul Generații cu frică este ca o
spovedanie, frustă, crudă, fără rest, a străbunicului său,
Mister Nick, Americanul, alias Nicolae Stăicoi din
Chitidul Țării Moților, care, după participarea la Pri-
mul Război Mondial în armatele austro-ungare, în
50
urma unei probleme și condamnări judiciare, pleacă în
1918 peste Ocean, în căutarea unui El Dorado visat și
neatins decât prin integrarea și trăirea unei lumi com-
plexe, în înțelesul deplin al cuvântului, după care spre
bătrânețe se întoarce nimbat de pistol și bogăție în lo-
curile natale, murind în brațele strănepotului, chiar în
noaptea de Craciun, a uciderii cuplului ceaușist. Pute-
rea și bogăția sunt iluzorii, o deplasare în State a nepo-
tului după așa-zisa bogăție se izbește de ușile închise
ale băncilor.
Scrierile Clepsidra fricii și Mama mea, „gladia-
torul” sunt scrise în același unghi subiectiv, al mărtu-
risirii directe întreruptă din loc în loc de interstiții, pă-
relnic obiective, marcate de comentarii ideatice și in-
terpretări ideologice, dar și de bune descrieri realiste,
portretistice, personajele fiind reale și fictive, într-o țe-
sătură ce surprinde prin contururile florilor sale și la
viziune și atitudine. Sunt întoarse pe față și pe dos eve-
nimentele din Decembrie ‘89 și cele de după, sunt puse
în oglindă cele două paradigme social-ideologice, în
conjuncturile și consecinţele lor, toate acestea căzând
peste om și împingându-l pe o clină pe care nu-i mai
rămâne decât reflexia și cuvântul scăpărător, mai bine
zis, aprins.
Caleidoscopul de pe Terasă și Viața după dosar
par niște fragmente din ceea ce nemții numesc Bildun-
gsroman, roman al formării personalității. Voicu Lăză-
ruț împletește „formele” jurnalistice cu cele eseistice,
descrierea și comentariul se suprapun, fiindcă acum
apar nu doar motivațiile declanșării scrierii, ci determi-
narea lăuntrică a acesteia. După ce își vede „chipul”
din dosar, trasat de mâini netrebnice, simte nevoia dării
imaginii veridice a acestuia, a imaginii rezultată în de-
venirea sa prin fapte și printr-o conștiință ce a refuzat,
chiar în sfâșierea ei, comportamentul schizofrenic al
lumii din jur. Nu este ușor a vedea pe schizofrenicul
patologic, stându-ți aproape și scriindu-ți în dosar, cu
tușe grele ce te pot duce în spatele zăbrelelor! Și că a-i
scăpat, este o întâmplare, dacă nu, o minune. Lui Voicu
Lăzăruț i se relevă asta ca o străluminare a subteranei
lumii în care ne ducem trecutul prezentul și viitorul, o
subterană în care acționează un Iuda multiplicat împo-
triva șirului de naivi și nevinovați.
Această străluminare îl va arunca în vâltoarea scri-
erii unei cărți explozive despre acești nevinovați și răul
venind peste ei, o carte care va privi lumea în partea ei
dramatică și tragică din mrejele răului. Dar nu înainte
de a-și relua scrierile anterioare cu această deschidere
și adaos de luciditate. Și scrie cel mai consistent roman
al său, În umbra fricii (2016). Se reiau personajele cu
traseele lor anterioare, dar trecute prin luminișurile re-
flecției, temele de familie sunt mai bine integrate în is-
torie și astfel perspectiva epicului este lărgită; individ
și societate, individ și istorie, individ și destin, individ
și realizare și nerealizare de sine se expun prin descri-
ere, portretizare, dezbatere eseistică, bine alternate ca
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

să dea o construcție consistentă romanului. Voicu Lă-
zăruț, prin memoria încărcată la maxim și unghiul de
reflecție câștigat, descarcă o materie epică grea de trăiri
și încercări ale omului în ipostaza de a trăi cu frică și
sub frică. Le expune, ca și cum ar fi implicat, la bară!
De aici, patosul și desfășurarea rapidă, proza sa curge
cu iureș, ca apele unui râu, înspumat, ieșind din matcă
și luând cu ele mai tot ce întâlnesc în cale. Ajuns la
mărturisirea unei lumi trăind cu frică și sub frică, nu
mai este timp de specificitățile epicului, acesta se poate
hrăni, și încă prea bine, și din nespecificități, acestea
devenindu-i chiar materie specifică. Mister Nick, alias
Nicolae Stăicoi, străbunicul autorului, un destin tulbu-
rător ce se întinde pe un secol și două continente – ce
personaj de film ar fi! – își mută cu ușurință și insesi-
zabil propria-i viață și realitate în realitatea epică, doar
printr-un singur declic al autorului, și anume, avalanșa
curgerii povestirii! Întreaga familie a autorului, chiar
cu el și cu copii săi, din care strălucește mama sa, pro-
fesoara Mărioara Lupulesc, „biografia” aceasta încăr-
cată și intersectată de alte “biografii”, reale și fictive,
toate ridicate din subterana fricii cu frică dau substanța
și mărturia acestui straniu roman. Trăind cu frică și sub
teroarea fricii, simțită ca limită a vieții, pentru a-i re-
zista, omul trebuie să povestească. Precum în O mie și
una de nopți, Seherezada prin povestire se salvează de
mânia de moarte a regelui persan Shahryar, tot astfel
se întâmplă și aici, prin povestire, lumea lui Voicu Lă-
zăruț se salvează, omul prin cuvântul povestitor ridică
ochii de sub roțile dințate ale fricii, de sub tăvălugul
istoriei. Și ne privește. Și mai mult, ne spune că tot ceea
ce se petrece cu el ne privește.
O carte complexă, cu multe cercuri concentrice asi-
gurate de memorie, este și scrierea Amintiri triste, si-
nestezii ilare (2018), în care anterioarele cărți, Calei-
doscopul de pe Terasă și Viața după dosar abia își
găsesc loc, ajustate, ca niște capitolașe între cele două-
zecișicinci de capitole ale cărții. O condiție ca memoria
să poată să se manifeste, în ciuda a tot și toate, este sin-
ceritatea. Și această carte se bizuie pe acest principiu.
De fapt, opera lui Voicu Lăzăruț este una a mărturisirii,
și nu se poate mărturisire, spovedanie fără sinceritate!
Mai mult, nu poate exista lucrare a cuvântului fără
această condiție, care în adânc este a libertății.
2. Dar cartea care reprezintă câmpul larg de desfă-
șurare a libertății, în care vedem cum lumina spiritului
rupe zăbrele, sparge închisori este cea, cu titlul explicit,
Cuvintele care au spart închisorile (2018). (Și ea este
o trecere prin strunga șlefuirii și adaosurile reflecției a
cărții anterioare, Suferințe ascunse, vieți irosite,
2017). Este o carte dinamită! Care nu poate fii citită,
fără să explodeze! O carte, care duce la limită atitudi-
nea scriitorului: aceea de a ierta, dar niciodată de a
uita. Este și funcția memoriei, este și posibilitatea
omului de a fi pe calea adevărului și a vieții. Metaforic
spus, aceasta pare a fi cartea apostolilor doisprezece,
dintre care unul este trădătorul Iuda. În ordinea în care
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
COMENTARII
descrierea, purtătoare de mărturisiri și înscrisuri, de
adevăruri și dovezi, de acte și probe, ni-i dezvăluie și
ni-i prezintă: familia Tarcea, adică preotul și învățăto-
rul Gheorghe Tarcea și fiul său Mircea Tarcea, deținuți
politici „din tată-n fiu”; Radu Gyr, poetul sfânt din în-
chisorile Gulagului Comunist, Dumitru Cristea, „po-
etul pereche și ucenicul de geniu care și-a sacrificat
întreaga viață pentru salvarea poeziilor orale din în-
chisori ale lui Radu Gyr”; Ștefan Bălan, „o tragedie
de existență a unui posibil sportiv olimpic, un mare pa-
triot care a urât și a luptat până la moarte împotriva
comunismului”; avocatul Ioan Iuga-„Durere”, „un
anonim erou național cu o viață întreagă nenorocită
de comuniști, un moț demn și suflet de mare patriot, o
jertfă uitată, încă o suferință ascunsă”; inginerul agro-
nom Ovidu Hagea, singurul care a ajuns din deținut
politic, odată cu schimbarea vremurilor, primar la
Deva; adolescentul Mircea Savonea „a plecat cu bici-
cleta pentru comemorarea unui erou în Sălciua și a
ajuns în zeghe... la Salcia”; Ioan Slavici, „prozatorul
fără de țară, târât prin închisori, întemeietorul concep-
tului de Comunitate Europeană, un scriitor năpăstuit
de istorie”; Ion D. Sîrbu, „un vulcan de existență inte-
lectuală, o tragedie de viață de scriitor complex, una
oprimată brutal și constant în cuminism”; Sfântul Ar-
senie Boca, „Îngerul necanonizat, un destin de preot
ortodox cu Har și Magie, nenorocit în Comunism”;
Avram Iancu, „Patriotul absolut al nației române, un
Isus al Ardealului, o mare suferință ascunsă și, pe veci,
gloria eternă a românilor” – și firește Iuda Iscariotea-
nul, Raul Volcinski – „simbolul răului perfid și al abi-
lității perene securisto-comuniste”. Cu excepția celor
condamnați în alte vremi, Ioan Slavici și Avram Iancu,
a preotului Arsenie Boca și cu a răului întruchipat,
Raul Volcinski, toți, după ce au trecut prin diverse în-
chisori, una mai de neimaginat decât alta, după cum o
spun poeziile lui Gyr „Aiudul era cetatea morții, Bă-
răganul era pământul fertil al exilaților, Gherla era
împărăția morții, Jilava era pântecul chinului, Peri-
prava – moartea pe stuf”, au nimerit în iadul Salcia-
Ostrov, din Balta Brăilei, unde „era o durere fără mar-
gini și milă, o suferință îndurată de zeci de mii de ro-
mâni”. Personajele din aceste eseuri, oameni nevino-
vați alunecați sunt cutremurătoare vremi, „sunt auten-
tice și toate au contribuit, spune autorul, chiar și după
moartea lor, prin documentele lăsate în ordine și cu o
mare modestie, ca mărturie a sacrificiului lor surd și
absurd, petrecut în închisorile comuniste, dintr-o peri-
oadă neagră a României.” Din mărturiile multor deți-
nuți din acea perioadă, autorul a ales doar „Viața și
moartea din Penitenciarul Salcia”. Doar prin descrie-
rea acestei părți și prin portretele acestor apostoli ai su-
ferinței, Voicu Lăzăruț ne aduce în față o fenomenolo-
gie a durerii și suferinței, a jertfirii și mântuirii popo-
rului nostru. Istoria noastră este un șir de martiri, a
spus-o Eminescu. Voicu Lăzăruț are o forță în a descrie
și expune destine ale unor oameni simpli, aflați pe
51
COMENTARII
curba ascendentă a realizării de sine, în a comenta și Totuși, care este vina acestor oameni condamnați, și
judeca legi juridice și contexte politice și ideologice sunt sute de mii, căci Voicu Lăzăruț s-a oprit doar la
din perspectivă morală, ba chiar și etică. Are știința acești hunedoreni, și mai ales la cei care au trecut prin
construcției de portrete și puterea pătrunderii în detaliu infernul Salcia-Ostrov? Singura vină a lor, precizează
asupra unor situații greu de imaginat, mai ales că toți el, „a fost că ei au crezut mereu într-o altă orânduire,
deținuții politici, de frică sau din sentimentul iertării, într-o altă soartă și că au sperat, până la moarte, în
vorbesc cu greu despre îndurările din infern. Sîrbu spu- dreptatea lui Dumnezeu.” (op.cit. p. 21). Dacă peste
nea că nu mai are rost să râcâim pe fundul cazanului tot, în diverse mitologii, religii, infernul s-a fost gândit
ars. Însă Voicu Lăzăruț a avut șansa pe unii să-i cu- și proiectat ca răsplată pentru faptă, ca o pedeapsă ve-
noască, să li se împletească traiectoriile de serviciu, nită în mod meritat pentru răul pricinuit aproapelui și
după eliberarea acestora, altora să le cunoască urmașii, divinității – și totuși imaginea sa era și este înfiorătoare
să le cerceteze „arhiva” de familie, și mai ales marile –, cum putem privi acest nou infern construit concret
dosare de la CNSAS, sau chiar arhive de penitenciare, și adevărat de forțele răului pentru oameni și suflete
precum cea de la Salcia. „Între pereții relicvelor de azi nevinovate? Cum poate fi el privit și înțeles, petre-
de la Salcia, spune autorul, se pot găsi încă în zidurile cându-se ca o pedeapsă împotriva celui nevinovat, ca
coșcovite de timp și uitare, câteva bilete împlântate un atentat asupra vieții și mai ales a sufletului. Viața,
adânc în tencuială, de către foștii deținuți care nu cre- în sensul biologic, de zi cu zi, ni se poate lua, dar su-
deau că vor mai scăpa din infernul de la Salcia. Ele fletul nu! Ne-a spus-o Iisus de pe cruce și din mormânt
conțin, în fiecare, câte-o rugăminte către Dumnezeu, ne-a demonstrat-o, ne-au spus-o martirii noștri, și iată
scrisă ca o ultimă dorință, cu povestea tragică și sa- ne-o demonstrează și o carte prin care vorbesc acești
crificiul lor. Colonia de muncă silnică Salcia, deși este apostoli și sfinți ai neamului nostru. Cuvântul lor nu a
azi o ruină, păstrează încă amintirile întunecate ale putut fi pus în lanțuri. Și nici memoria purtătoare a lui!
trecutului lăsat prin răvașele băgate în zidăria făcută O spune această carte a lui Voicu Lăzăruț, ca o dina-
tot de ei, în fostele pavilioane ale gardienilor, prin mită care explodează în mijlocul răului!
toamna anului 1956. Conținutul din majoritatea aces-
tor bilete simple era trimis către viitor, ca la Zidul
Plângerii de la Ierusalim, relatând prezența și viața
crudă îndurată a deținuților: Lăsăm acest bilet, ca
martor al mizeriei și suferinței noastre! Nu credeau ni-
ciunul că vor mai ieși vii din Infernul Salcia-Ostrov.”
(op. cit. p. 116.). Voicu Lăzăruț are putința descrierii
amănunțite a vieții și morții din penitenciar, a iadului
de pe vasul Gironde, o epavă franceză din Primul Răz-
boi Mondial, devenită locuință deținuților, a muncii
epuizante la digul faraonic al Bălții Brăilei, a situațiilor
când viața atârna de un fir de ață; el trasează în detaliu
portretele caraliilor și șefilor de închisoare, cu nume
stâlcite și schimbate, mereu avansați după gradul de
cruzime. Ba încă face și un tabel al situațiilor înflori-
toare ale acestora, mai ales după ’89, când paradigma
s-a schimbat cu voia și după voia lor. În mijlocul cărții
se află înfiorătorul portret ale răului împielițat sub chi-
pul lui Raul Volcinski. Ispititorul care a dus valuri
după valuri de nevinovați în închisorile roșii, el jucând
rolul duplicitar, al condamnatului, de fapt necondam-
nat, care cară continuu oameni pe poarta fără speranță
a infernului. Acest ispititor al răului își începe mârșăvia
duplicitară de la grevele studențești din ’46 și o conti-
nuă, răsucită amețitor, până după ’89, găsindu-l impli-
cat până și în celebru caz al „valizei lui Becali”. De
aceea, se înțelege, solicitarea de a se ridica un monu-
ment acestor martiri la Deva nu a fost auzită de nimeni.
Încă nu au căzut solzii de pe ochi și ceara din urechi.
De aceea, cartea aceasta vine ca o dinamită!

52 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Doru ROMAN
ECLIPSA DE LUNĂ
Cu mulți ani în urmă mă aflam la Constanța. Se
anunțase eclipsă de lună și cum era lună plină, ca să
nu pierd nimic din desfășurarea evenimentului, pe în-
serate eram deja instalat pe o bancă, pe faleză, scru-
tând orizontul, murmurând în gând: ,,Lună tu, stă-
pâna mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor
dând viață, suferințele întuneci”.
Zgomotul orașului se auzea monoton, undeva de-
parte, ca un bâzâit somnoros de bondar, translatându-mi
gândul peste vremi, când pământul dintre Dobrogea,
Nistru și Marea Caspică era stăpânit de o populație pe-
lasgo-geto-dacică, masageții, adică geții cei mari, a că-
ror regină era Tomiris, cea care în timpul domniei a or-
donat ridicarea cetății Tomisului. Regină de o frumu-
sețe și vitejie rară, asemenea amazoanelor, pe la 530
î.e.n. fiind atacată de Cyrus cel Mare care o voia de soție
și care îi omorâse fiul, l-a învins pe acesta și făcându-l
prizonier l-a ucis cu propria-i armă. Recent am aflat că
statul Uzbekistan a declarat-o pe Tomiris regina geților,
erou național, iar în anul 2010, Kazahstanul a emis o
monedă comemorativă în cinstea ei.
Spre răsărit, la orizont, marea se lumină și discul
lunii își începu ascensiunea pe drumul ceresc spuzit
de stele, până ce umbra imensă a Pământului începu
să-i devoreze conturul cu dinți de vârcolac rapace. De
undeva din apropiere, abia intuit, se aude un aparat de
radio cântând; iar pe când din fața astrului nopții dis-
păruse aproape un sfert, muzica conteni și în locul ei
se auzi o voce spunând: ,,Așa cum pentru români Car-
pații sunt leagănul lor, tot așa și pentru aromâni
Munții Pindului le sunt leagăn.” Vocea se auzea încet
și n-am mai deslușit urmarea.
Vârcolacii continuau să sfâșie cu înverșunare din
trupul reginei nopții, iar în creier asemenea clopotelor
Putnei care la 1777 băteau singure în miez de noapte,
la raptul Bucovinei, o voce îmi spunea: ,,Torna
,torna, fratre”, repetând obsesiv aceste cuvinte din
proto-română.
- „Torna, torna, fratre!” îmi amplifică gândul, pri-
etena mea, Ioana, o aromâncă micuță de statură, cu
ochi de culoare cerului, iute ca argintul viu, care până
atunci șezuse tăcută lângă mine pe bancă cu picioa-
rele chircite sub ea.
- Se pare că sunt cele mai vechi cuvinte consem-
nate referitoare la limba română. Am adăugat eu.
- Deocamdată altele nu au mai fost găsite. Ni le-a
lăsat ca neprețuit dar Theofilact din Simocatta, consi-
derat ca ultimul istoric al antichității, care a trăit în
perioada cuprinsă între 570 și 640, iar povestea a fost
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
AL ZILEI CLOPOT
reluată și relatată cu mici diferențe, două secole mai
târziu, în Cronographia, de Teofan Spovednicul, care
a viețuit între 752 – 817. Îi urmăresc cuvintele. În
noapte, parcă văd armata bizantină condusă de Co-
mentiolus. Deodată un sac cu provizii se dezechili-
brează de pe un catâr și stă să cadă. Camaradul celui
cu catârul îl atenționează în limba lor de acasă:
,,torna, torna, fratre!”, iar cuvintele trec din gură în
gură, cu vuiet, ca un semnal de alarmă, semănând
groază în rândul avarilor și bizantinilor, iar cele două
armate speriate alergă bezmetice în direcții opuse.
- Știai că acești cronicari au lăsat scris că vlahii,
autohtonii din Munții Hemos, actualii Balcani, vor-
besc o limbă romanică, proto-româna și că ei sunt
menționați în toată peninsula balcanică, de la Dunărea
de jos până în Tesalia? Că acești vlahi, prin secolul al
VI-lea, au avut o colonie lângă capitala imperiului bi-
zantin, care mai târziu a devenit un cartier al Constan-
tinopolului, Blacherne sau Vlaherne?
- Din câte îmi amintesc și cronicarii arabi, Mutahhar
al-Maqdisi și Ibn al-Nadīm, în secolul X, menționează
prezența vlahilor printre vecinii popoarelor turcice ală-
turi de greci, slavi, alani și alte popoare, iar în Ale-
xiada, Ana Comnena, consemnează prezența activă a
vlahilor în imperiu, prin participarea acestora la bătălia
condusă de Alexius împotriva pecenegilor, la Lebu-
nion, în secolul al XI-lea.
Rămasă pe gânduri, Ioana, continuă:
- În Descriptio Moldaviae, prin 1714-1716, Di-
mitrie Cantemir spune despre limba machedonilor:
,,Ei amestecă într-un chip de mirare graiul țării lor
cu cel grecesc și cu cel albanez; așa fel că amestecă,
în vorbirea lor valahă, uneori frânturi din graiul gre-
cesc, alteori din cel albanez. Dar, în tot locul, păs-
trează sfârșitul moldovenesc la nume și la verbe”.
Lumina lunii scade mereu, roasă de vârcolaci. Fața
mării are culoarea fontei topite. O undă de vânt încre-
țește apa stârnind valuri cu coame de spumă. Poate tot
așa fața mării se încrâncenase și la Constantinopol,
când Isaac al II-lea Anghelos, își pregătea nunta cu
fiica regelui Ungariei. Prin creșterea obligațiilor fis-
cale ale supușilor declanșează în 1185 răscoala româ-
nilor sud-dunăreni, în alianță cu bulgarii. Conform iz-
voarelor bizantine rolul precumpănitor revine româ-
nilor. După ce împăratul le-a respins cererile făcute în
numele comunităților românești, frații Petru și Asan
au organizat răscoala, iar Petru s-a încoronat, înteme-
ind dinastia Asăneștilor, care a domnit între anii
53
AL ZILEI CLOPOT
1187-1280. După tentative militare nereușite, împă-
ratul însuși conduce o campanie în 1186, în urma că-
reia iese învingător. Din acest motiv frații Petru și
Asan se refugiază în nordul Dunării, unde cer ajutorul
cumanilor. Reîntorcându-se recuperează de la bizan-
tini teritoriile, profitând de faptul că împăratul micșo-
rase efectivele garnizoanelor. Luptele continuă și în
anii următori, dar împăratul nu obține victorii deci-
sive. Românii conduși de Asănești se întăresc în re-
giunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. De-
tronarea împăratului ușurează efortul românilor,
deoarece trupele bizantine sunt chemate în capitală
pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios al
III-lea. Sursa grecească contemporană evenimentu-
lui, Nicetas Choniates, specifică clar că insurecția a
fost pornită de valahi. La aceste evenimente au parti-
cipat și românii din stânga Dunării, susținuți de sciți
– cumani – după cum arată istoricul rus A. A. Vasi-
liev. Ioniță Caloian, care pe înțelesul nostru înseamnă
Ioan cel Frumos sau Ioan cel Bun și derivă din limba
greacă, Kaloiōannēs reprezentând o formă devenită
standard pentru împărații bizantini având numele de
Ioan sau Iōannēs în perioada comnenă, dar mai ales
după aceasta, este cel de al treilea frate al Asăneștilor,
care s-a născut prin 1168-1169. În perioada domniei
fraților săi este ostatec la Constantinopol, de unde re-
ușește să scape și după asasinarea acestora de către
boierul Ivanko, devine țar al Țaratului Vlaho-Bulgar,
între 1197-1207. El reușește să stabilizeze puterea
centrală în detrimentul Constantinopolului și să ex-
tindă granițele țaratului de la Carpații Meridionali
până la râul Marița și la Rodopi, de la Marea Neagră
până dincolo de Vardar, la limita Albaniei, impu-
nându-l ca principală putere în Balcani, motiv pentru
care bizantinii l-au numit Skyloïōannēs, Câinele. Ob-
ține de la papă recunoașterea sa ca rege al bulgarilor
și românilor, fără a obține titlul de împărat.
Din această visare mă readuce glasul Ioanei:
- Pariez că ți-ai amintit de dinastia Asăneștilor. Pă-
cat că trădările s-au ținut lanț și ce putea să fie frumos
s-a năruit ca un castel de nisip. Ce, parcă acum e alt-
fel? Am face bani buni prin vânzarea la export a co-
zilor de topor indigene. Ce bani am mai face! Dar să
lăsăm prezentul și să ne întoarcem în timp, la vremea
Asăneștilor. Cronicile arabe din secolul al XIII-lea,
menționează doar Valahia în loc de regatul Bulgar și
indică precis prin coordonatele geografice arabe lo-
cul acesteia, cu specificarea faptului că Valahia se nu-
mește în arabă al-Awalak, iar locuitorii, ulaqut sau
ulagh. Cam în acea peroadă, prin secolele XII-XIII,
prințesa bizantină Anna Comnena, care a trăit între
anii 1083-1153, ne-a lăsat înscrisuri despre așezările
aromâne, în care ne consemnează existența Valahiei
Mari, cunoscută și sub numele de Tesalia Valahă, un
stat al păstorilor vlahi sau aromâni, care includea zona
grecească Tesalia, zona centrală din Munții Pindului
și anumite părți ale Macedoniei.
54
- Bine că mi-ai amintit, despre statul independent
Valahia Mare, despre care în secolul al XII-lea, Ben-
jamin din Tudela ne spune: ,,Niciun om nu poate urca
să se lupte împotriva lor și nici un rege nu poate
domni peste ei”. Tot în această perioadă cronicarii bi-
zantini, în Acarnania, menționează existența unui alt
stat aromân, Valahia Mică.
Între noi se întinde tăcerea, fiecare rămânând scu-
fundat în propriu-i gând. Lumina lunii a scăzut; mai
mult de o treime a discului farului nopții intrase în
umbră. Doar fascinanta mare se întindea înaintea
noastră, enigmatică, îmbrăcată în hainele întunericu-
lui străveziu.
După un răstimp, Ioana, rupe tăcerea:
- ,,luna lunecă și se coboară/ Și s-apropie de dân-
sul preschimbată în fecioară.” În apropiere teii dau
zvon de floare târzie, iar gândul plutește, însoțind tim-
brul cald, adumbritor al recitatoarei: ,,din inima lui
simte un copac cum că răsare,/ Care crește într-o
clipă, ca în veacuri, mereu crește”...
Întoarce fața spre mine și pe un ton grav îmi spune:
- Crește arborele vieții, cu rădăcinile puternic în-
fipte în neoliticul european; creștinismul îl preia de
aici, ca și majoritatea religiilor lumii. Este prezent pe
statuietele antropomorfe feminine descoperite la
Gârla Mare în județul Mehedinți, dar și în Bulgaria
sau incizat în inelul getic descoperit în necropola de
la Seimeni. Acest arbore îl regăsim sub formă de pla-
tan la aromâni. Dacă întrebi un aromân cum s-a for-
mat satul în care viețuiește, îți va răspunde: ,,La înce-
put se plantează un platan. Dacă platanul se dezvoltă
bine, în jurul său va fi clădit satul, în caz contrar nu
se va construi nimic, locul fiind considerat neprielnic.
Când treci prin satele de aromâni, după platanul cen-
tral poți intui vârsta așezării; cu cât platanul este mai
mare, mai gros, cu atât mai vechi este satul. După ce
platanul dă semne că se dezvoltă bine, în apropierea
acestuia, va fi înălțată biserica. Se sădește credința.
Continuă apoi pe un ton solemn:
„Tatâ a nostru,
cari hii tu țeru,
s-aiseascâ numa a Ta,
s-zinâ amiral’iea a Ta,
s-facâ vrearea a Ta,
ași cumu n țeru, ași ș-pisti locu.
Pânea a noastrâ ațea di tuti dzâlili
dă-nâ u a noauâ adzâ
ș-nâ li l’artă amărtiili noastri,
ași cumu li l’rtămu ș-noi unu a lântui.
Ș-nu nâ du pi noi la cârtiri,
ma nâ aveagl’i di ațelu arău.
Câ a Ta easti amiral’iea ș-putearea,
a Tatălui ș-a Hil’iului ș-a Spiritului Sântu,
tora, totana și tu eta etiloru.
Aminu”.
Abia după construirea bisericii, vor fi ridicate ca-
sele și celelalte construcții. Îmi preciză prietena mea.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 AL ZILEI CLOPOT
Din nou tăcerea s-a întins, lăsând loc cântecului Di fumeli curuni s-nu bașe
mării... Nicu an leagăn sî nu-nfașe.
Din arborele vieții, care își are rădăcinile puternic Cari fudze di-a lui mumă
înfipte în glie, în piatra tare a munților și din vârful Și di părinteasca-li numă
acestuia situat în ceruri, în biserica crescută alături, Fugă-li doară-a Domnului
tăria acestor frați buni ai noștri constă și în dragostea Si dulțeamea-a somnului!^”
lor pentru limbă. Limba, cea care face ca un popor să – Sigur sunt și cuvinte pe care nu le-ai înțeles;
nu piară. Imnul lor ar trebui să fie permanent și în ini- acesta este imnul nostru, care spune așa:
mile noastre; să fie pentru toți valahii nord sau sud- ,,Părintescă blestemare
dunăreni, steaua polară, îmi trecu prin gând. Poruncește cu foc mare
Ioana, parcă intuindu-mi cugetarea, spune: Frați de-o mumă și de-un tată
- Limba este liantul care face ca un popor să nu Noi, Aromâni din vremea toată
dispară în neant. Oricât de puternice ar fi tornadele De sub lespezi de morminte
iscate de scurgerea timpului, limba este firul Ariadnei Strigă ai noștri buni părinți:
care nu te lasă să te rătăcești prin labirintul vremuri- ^Blastem mare să aibă în casă
lor, ci te ajută să te regăsești mereu cu ai tăi, în armo- Care de limba lui se lasă.
nie cu ceilalți semeni indiferent de graiul și culoarea Care își lasă limba lui
pielii acestora. După aceasta începe să cânte încetișor Arză-l-ar para focului
Părinteasca Dimândare: Chinui-s-ar de viu pe locu
,,Părintesca Dimândare Frige-i-s-ar limba în focu
N-aspirgiură cu foc mare El în vatra părintească
Fraț di mumă și di-un tată, De copii să nu se fericească
Noi, Armani di eta toată. De familie cununi să nu sărute
Di sum plocile di murmintsa Prunc în leagăn să nu înfașe
Strigă-a nostri buni părințî Care fuge de a lui mumă
^ Blastem mari s-aibă-n casă Și de părintescul nume
Cari di limba-a lui s-alasă. Fugi-i-ar dorul Domnului
Cari-și lasă limba-a lui Și dulceața somnului!^”
S-lu-arda pira-a focului Teii din preajmă își întețiră mireasma, iar fața mă-
Și s-dirina viu pri loc, rii pare încrustată cu argint de icoană bizantină.
Să-li si frigă limba-n foc ECLIPSA DE LUNĂ VA CONTINUA, MAI
El an vatra-li părintească SÎNT ATÎTEA DE SPUS.
Fumealia s-nu-și harisească;

PERSPECTIVA INVERSĂ-Atingere,30x40 cm, acrilic pe carton

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 55

TAINA MĂRTURISIRII
Mariana BURUIANĂ
TAINA MĂRTURISIRII (III)
*****
lucrarea Înlăuntrului de Suflet
Am intrat cu totul în mine. Am propriul meu Labo-
rator care lucrează. Uneori mă tem că nu există, și-l
descopăr ca pe un animal viu ce se lasă neștiut o vreme
în întuneric, pentru ca apoi, leneș și aparent fără motiv,
să înceapă să-și miște corpul îmblănit și coada, într-o
lucrare doar de sine știută și cu scopuri imposibil de
ghicit. În acel moment, când mișcă, sunt sigură de la-
boratorul meu. El ordonează, triază, reașezând totul
într-o perfectă curățire. (Se vede de aici că el acțio-
nează când această curăție e stricată – să fie Cură-
ția/Curățirea însăși Laboratorul?)
(n.a. Găsesc scris ca o descriere pentru nevoia de
iluminare, în același an, ’88: ,,O stare de respingere
față de tot ce înseamnă „probleme lumești”, ,,împliniri
lumești”... Ființa de lângă mine mă neliniștește, de
parcă mai tot timpul e ceva ce nu aud sau nu înțeleg –
e ca și când aș deveni deodată surdă sau aș trăi cu vi-
sul urât în mine și în jurul meu găsesc același vis –
aștept să mă trezesc – dar eu sunt trează (poate nu?),
nu e nicio șansă să se oprească roata din mersul ei
firesc? Ca să mă trezesc trebuie să mă culc, dar nu pot
adormi tot de silă, de sila lipsei gândului – îmi caut
ființa cu ardoare, îmi atârnă și mă termină zgura, mi
s-au înfundat porii! Trupul meu are margini, e un trup
lumesc, neted, șlefuit, din carne, mațe si zgură – gân-
dul, mintea – cenușiul din ea mă umplu de mâhnire, nu
găsesc impuls pentru a continua, n-am pasul următor,
care e eliberare, gând mărturisit, clinchet în auzul
Adevărului..! Nu pot avea raporturi cu ceilalți decât de
pe această „culme” (sau „zona”, da!), mă înconjur cu
un zid de apa protector dincolo de care exista lumea
dar e singurul chip în care mă pot uita la ea, mă înalț
pe zid și mă agăț de el! – ca să mă pot uita, ca să pot
trăi, înțelegând astfel raportul dintre mine și ea...
Pasul următor este lumină – pas de pas, treaptă de
treaptă, cu grijă pășind... Nu pot continua fără acest
pas ce arcuiește prin aer o jumătate de cerc de vibra-
ție, nu pot continua fără soliditatea cărămizii urmă-
toare, ce-o ating la urmă într-un respiro de odihnă
suav-tremurândă de oaie ce abia a născut mielul – fri-
gul din ochi, tremurul picioarelor, puiul plăpând ală-
turi..! Nu întotdeauna piatra mea e investită cu atâta...
creație, dar am nevoie de pas, de pasul către ea, care
chiar dacă nu e spre cea desăvârșită – „magma rodi-
toare” – mă împinge atât cât îmi trebuie să o ating pe
56
cealaltă – posibil ,,născătoarea” – într-un salt de ca-
pră cu copita subțire, pe un drum șerpuitor – într-un
ritm săltat de animal cu copita subțire, capra din mine!
Spre ce înălțimi sau câmpii nesfârșite mă îndrept nu
știu, dar știu că drumul e din piatră în piatră, și că nu
îl pot continua dacă n-am consistența de pasăre a tru-
pului, puritatea fără cusur a canalelor...”.
*****
Nu forța! Lasă să fie! Și mai ales așteaptă!
*****
Să slujești Talentul (citește: Puterea de a Da-a Dă-
rui). Să Îl slujești. Îl ai – nu s-a terminat. Munca – nu
cu ceilalți și nici cu tine.
Munca de a-L reda Lui însuși, de a-L lăsa să fie!
Curățirea Canalului prin care intră și ies stimulii, și răs-
punsurile – ale tale numai! Înfundarea sitei de scurgere
a Canalului, împânzirea ei cu scame și gloduri prin di-
alogul continuu cu realitatea – dezglodarea până la
sclipire, curățirea până la transparență a Aurului –
sau Cristalului – Trestiei de Canal! Trestia – Canal,
sita peretelui Ei, neîngroșându-se, neîntărindu-se, ci
căpătând extindere, devine din centrul fibrei mijlocii a
ființei Tulnic de răsunet al Forței sale!
Sita Canalului, marginile Ei, purificându-se și acți-
onând exploziv în mii de nuanțe și tonuri muzicale,
face loc, cresc orificiile, talentul sapă, câștigă teren, se
face Tulnic, devine Fagure!
Fagurele Talentului. Fagurele e locul. Mierea e în-
suși El.
*****
Gândirea e un proces curgător. Ai încredere.
Nu silui! Nu pune piedici!
Ieși din zona comentariului ce ți-e atât de nepriel-
nică! Degeaba încerci să o înnobilezi printr-o „analiză
rafinată și subtilă”, ea rămâne în zona comentariului,
iar tu comentezi. Ferește! Păstrează cu grijă și sfioasă
pioșenie Firul depărtător și Iluminat, Zarea – Călăuză!
Firele tale duc acolo. În funcție de Ea sunt toate cele-
lalte. Fie Lumina Frunții Far – Continuu – Veghetor –
al Triunghiului de Raze!
Când ceilalți neștiind că eu lucrez, mă „trag de mus-
tăți” și nu se poate merge mai departe riscând să se pi-
ardă ce s-a câștigat, să păstrez Firul și atât. E cel mai
greu... Pentru că păstrarea Firului presupune o Puri-
tate excepțională.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Simte – blânda – senina, smerita Pace a Harului di-
vin.
Așteaptă cuminte.
Totul depinde numai de mine.
*****
tentația Celui Viclean
Durerea cumplită de cap se ridică precum ceața de
pe munte. Arșița și pustiul Saharei sunt în deplină con-
sonanță cu creștetul capului meu. (văzută din avion –
ce asemănare!) Furtuna roșiatică și tăcută încetează,
pentru cât timp?
*****
Am trăit cu un picior pe buza marginii hăului care
înseamnă moarte de când m-am născut. Cu talpa picio-
rului acolo, cu tentația alunecușului la orice mică sur-
pare lăuntrică m-am hrănit din anii de demult, ca dintr-
un loc binecuvântat de unde nu mă alungă nimeni. Șo-
tron-Școala – Pătratul de lumină – interior – al copi-
lăriei, acolo visam să ajung ori de câte ori eram bol-
navă! Viața pe buza morții – acolo sunt eu!
(n. a. ,,Doamne, dă să mor!” – spus deseori la vreme
de restriște și boală, își află răspunsul în schema cu
pătrate a Șotronului – Elicopter ,,desenată stângaci pe
nisip de copii, mai ales de fetițe”, după Le symbolisme
de jeux”, Jean-Marie Lhote – el este” imaginea simpli-
ficată a planului unei Catedrale”! ,,Șotronul” în care
lovim cu piciorul Piatra (Sufletului) ca să o urcăm până
ajungem cu ea la ultima redută de Sus-Paradisul/Ab-
solvirea – unde în sfârșit! stăm pe două picioare, ca
apoi să ne întoarcem cu Ea bine strânsă sub celălalt ge-
nunchi, cu grijă să nu o scăpăm iar în lume, Pătratul de
Lumină desenat de soare pe pământ, în spatele bătăto-
rului de covoare din curtea copilăriei, acolo visam să
ajung ori de câte ori eram bolnavă! El era – văd acum
– reflectarea locului de lumină lăuntric al sufletului,
din care se înălța deseori rugăciunea Trecerii. Fără să
știu proiectam în spațiul exterior Pătratul Lăuntric Lu-
minos! Sau Acesta devenea vizibil prin schema Șotro-
nului! Voiam să mă desprind ,,în zbor”, chiar cu ajuto-
rul formei sale! Am găsit descrisă această stare a copi-
lăriei, mai apoi, în poeziile misticilor: ,,Smulge-te su-
flet spre cer, din deșartul timp de jos/ ˙Nalță-te de unde
ai venit, unde vei rămâne iară.” În de dulce-gând-plă-
ceri timpul între timp să-ți piară/ până ce-ntr-un timp
netimp dus, pluti-vei bucuros!”!
Acestea erau Locurile Preferate ale copilăriei – Cel
Dinlăuntru – Pătratul Trecerii Sufletului – și corespon-
dentul lui – Cel Dinafară, Șotronul-Catedrală, căutat
oriunde soarele strălucea!)
*****
Nu pot. Aș vrea și nu pot, cum vrea să trăiască un
muribund.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TAINA MĂRTURISIRII
*****
Mi-e straniu de rău. Ca o criză ce nu se mai termină.
Un A!!! – prelung, asurzitor și fără sfârșit. Neîntrerupt.
Așa trăiesc. Într-un țipăt continuu. O sfâșiere continuă.
Doctorul a spus: nevroză cardiacă, spasmofilie… hipo-
tensiune. Iau hidroxizin. Îmi ia ceva din ascuțimea
minții și înmoaie voința. Dar răul nu trece. Am băut
alcool. E mai bine, dar asociat cu restul dă ceva ce mă
îndepărtează pe mine de mine. Am să încerc, am să în-
cerc – a câta oară? să rămân pe poziții. Știu că nu e
bine. Am impresia că mă îndrept spre o catastrofă și nu
pot să o evit. Mi-e groază de ziua care începe. Trebuie
numai să cred – dar asta nu ține de voință.
*****
Refuz. Refuz să mă revolt, să lupt, să urăsc, să mun-
cesc.
*****
Uimire tăcută în fața Răului. Uimire paralizantă în
fața desfășurării lui. Nu fatalismul – asta e, asta mi-a
fost scris! – când mă cotropește năpasta, ci uluirea îm-
preună cu nemișcarea pe care o dă uriașa întrebare ne-
rostită, căci în formularea ei intră și lipsa de răspuns:
de ce?
Am descoperit asta învățând să joc șah. Întrebare
(M.): ce poți face dacă eu te atac, tu nu ești apărată și
nici nu poți să mă ataci la rândul tău? Eu: nimic. Răs-
puns (M.): mută-te, pleacă de-acolo, fugi, d-le …!
Fugi din locul blestemat! Fugi când vezi că vine catas-
trofa peste tine, nu sta în dezastru în speranța absurdă
că nu te va atinge și că tu îl vei filma doar interior, ca
să-i înțelegi Mecanismul – ca să Înțelegi! – te lovesc
pietrele, te șuieră gloanțele, e pericol de moarte, fugi d-
le! Fugi când simți cu antenele tale crescânde că tensi-
unea crește, că-ți alunecă prezentul, că pierzi controlul.
Revino. Și mai bine nu mai pleca ,,cercetând” nicio-
dată, căci știi dinainte de-acum – ți se face semn! – cam
pe unde e granița aceea periculoasă în Minte – pe care
nu ,,e nevoie” să o atingi!
*****
,,De ce ești așa, poți fi altfel”, ,,ești naivă”, ,,sunteți
prea bună”, ,,viața nu e așa”…
În mijlocul unui peisaj copleșitor prin frumusețe, ei
vorbesc de hoți, de bani, de dorința de a-l pălmui pe
vecin… Vrajbă și ură - asta am găsit la întoarcere, asta
e acum la modă... De parcă cineva te-ar invita la el
acasă, ți-ar da ce e mai bun, te-ar socoti oaspete de
onoare, și în scurtă vreme tu ai fi cu lumina stinsă în
closet, uitând complet unde ești, și confundând în-
treaga casă cu locul pe care – din toate – tu ți l-ai ales.
Oamenii sunt – aleg să fie – nebuni.
*****
remember – ,,entuziasmul misterios”
57
TAINA MĂRTURISIRII
Atunci, sub o mână generoasă fiind, dăruită fiind,
m-am dăruit. Mâna ce mi s-a dat – am dat-o – n-a fost
decât un transfer, puteam oare să mă opun Cerinței?
Dăruirea, Noblețea, Generozitatea, sunt Inconcretețuri
de alt soi decât cele care compun viața pământească,
regula jocului. Gestul s-a făcut Act, Actul s-a transfor-
mat în realitate. Gestul și realitatea sunt două Lumi,
două Planuri diferite.
Limbajul meu în planul realității lasă de dorit. Nu
pot fi reală câtă vreme sunt fixată în Gest, și mai îna-
inte, în Cerință. În realitate e nevoie de Personaj și
mască. Masca cea mai Inofensivă și Apărătoare este
cea a Colaboratorului. El posedă un capital – neînstră-
inabil – pe care poate să-l investească sau nu. Masca e
utilă și pentru Colaborator și pentru ceilalți. Ea ferește
– și lasă locul curat. Triumf Măștii Compensatoare! Nu-
mai șocul sau o insistență plină de noblețe ar putea-o da
jos. Altfel ea, în lumea așa-zisă reală (asta) e fără preț!
*****
Simt toamna – o simt.
Aer de gutui. Cum poate fi?
Pe nicăieri gutui.
Cenușiu, acoperit, zgomot de frunze de plopi, glas
de copii.
Și totuși, auriu – auriu – îmi curge prin ochi, în
plete, în gânduri, în inimă.
Auriu – moale – de blândă lumină – gutui.
Cu corpul, cu carnea și oasele mele, simt toamna
cum curge prin frunze, în lumină – gutui preschimbate,
și cum se ridică prin ele deșertând – deșirându-se, în
Culoare de Timp, grămezi de lumină la colțuri de
PERSPECTIVA INVERSĂ-Autism, 60x80 cm, acrilic pe pânză
58
stradă, vârtejuri cuminți …
*****
Îmi asum condiția. Vălul de pe ochi – continuă să
cadă, e pe sfârșite. A început cam acum o lună, aproape
ca o senzație fizică. Continui să mă văd din afară: sunt
ca un monolit, fac cerc în jur. Lupt cu mine, cu răul pe
care – involuntar – ceilalți mi-l fac. Ieri am avut o zi
grea, azi la fel. Constat că trec la un stil de joc cu grație
în forță, melodios și viu, ceva ce îmi aparține în exclu-
sivitate și care îmi cere o minimă concentrare. *Lipsa
de chef* îmi înmoaie voința, când mă pun în slujbă to-
tul iese perfect. Îmi propun să scap de controlul ochiu-
lui din afară –mintea care observă! Am destule mij-
loace care răspund atunci când le solicit, controlul deci
e presupus, e libertatea interioară.
Oboseala în schimb nu te ocolește, pentru că îți
muncește tot – fibră cu fibră – și corpul și mintea.
Îmi asum condiția. Sunt singură, singură, singură.
*****
Oamenii buni sunt înțelegători cu cei mici de suflet,
iuți și ambițioși, care neiertându-le acestora diferența
(citește: puterea de a da) stau cu ochii pe ei vânându-
le greșelile și slăbiciunile –inerente – ,,păcatele și vina”
– așa încât cei dintâi se văd nevoiți să-și ascută intran-
sigența – limpezimea ca să poată să rămână în picioare
în fața acelora! Viață grea pentru cei buni, puși la înăl-
țime acolo trebuie să fie, chiar dacă sunt oameni nu zei,
chiar dacă mor de urât în singurătatea fatală, știut fiind
că ,,îngerii cad nu din păcat, nu din păcat, ci din obo-
seală“.
(va urma)
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

CENTENARUL ION D. SÎRBU
(28 iunie 1919, Petrila – 17 septembrie, Craiova, 1989)
100 DE ANI DE LA NAȘTERE
ȘI 30 DE LA MOARTE
ION D. SÎRBU – IN MEMORIAM
(Ultimul text al lui Ion D. Sîrbu, ca un Testament)
M-am gândit că unele cetăți sau urbe s-au
clădit plecându-se de la o mică industrie, atelier, fa-
brică. Craiova noastră – după a mea părere – s-a fost
ridicat, ca așezare, oraș, municipiu, lărgindu-se și
înălțându-se, având un nucleu-princeps Teatrul său
Național.
Eu când am venit în Craiova, în 1964, de cine era
să mă sprijin? Sunt un profesionist al dialogului (cred
în virtuțile dialectice ale dialogului mai mult decât în
legile primare ale judecății logice), am servit, toată
viața, ca soldat simplu în armata Măriei Sale Limba
Română; de cine era să mă sprijin, ca artă, valoare,
chemare dacă nu de această bătrână instituție de cul-
tură a Cuvântului, care a fost, care este și care ră-
mâne în vecii-vecilor, Teatrul?!
Trecerea “pragului albastru”
Îmbrăcat elegant, Gary intră la mine în locuință.
Mă ridic de la masa de scris și-l întâmpin în mijlocul
camerei. Îmi pune mâinile pe umeri, mi se uită în ochi
și apoi mă îmbrățișează. Îmi zice: “Frate Velea, am
scăpat! M-am eliberat!” Se desprinde de mine și alu-
necă cu fața în jos. Îl ridic și, iarăși, privindu-mă în
ochi, îmi zice: “Nu-i nimic. Acum sunt liber!”
Ion D. Sîrbu se lupta cu necruțătorul cancer. Îi
atinsese chiar organul vorbirii. Fusese operat, i se ex-
tirpase omușorul cu o parte din vălul palatin. Dar can-
cerul înaintea, cum zicea el, ca “un ocupant victo-
rios”, nimic nu-i putea face față, nici chiar razele de
cobalt, ci doar neiertătoarea luciditate a scriitorului.
De pe acest front, trimisese epistole mai la toți priete-
nii, își făcuse ordine în manuscrise, iar pe cele precum
“cărbunii aprinși” pe limba proorocilor, aruncate de
editurile noastre, le “pusese” în siguranță. Romanul
Adio, Europa!, un exemplar dactilografiat îl trimi-
sese la traducătoarea sa din Praga și un altul l-a dat
scumpei și neputincioasei sale editoare de la “Cartea
Românească”, Maria Graciov. Un exemplar dactilo-
grafiat (două dosare) din Jurnalul unui jurnalist
fără jurnal mi l-a dat mie. Împreună cu unele texte și
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Am învățat meserie pe scena teatrului, am învățat
artă la spectacolele teatrului, voi învăța un pic de
veșnicie tot de la acest bătrân teatru național, care,
s-ar putea să-și aducă aminte de numele meu și după
ce eu nu voi mai fi. Îngenunchez, ca după o bătălie,
în fața cortinei sale veșnice și mă rog zeiței Thalia să
nu mă uite și să mă urgisească.
Fie ca premiera a doua cu “Arca Bunei Spe-
ranțe” să fie un simbol și un bun augur. Salut veșnicia
scenei, fiindcă salut veșnicia Cuvântului rostit pe
această scenă.
Cu cele mai bune speranțe,
Ion D. Sîrbu
fotocopii după articole pe care le folosise întru apă-
rare la proces – spera să-l ajute, numai că acestea erau
vane iluzii în fața celor cu chipul vopsit în străina și
barbara culoare roșie. (Ulterior, pe când am schimbat
numele teatrului din Petroșani și i l-am pus pe al său,
un volum/dosar din Jurnal… i l-am dat lui Ion Var-
tic, care era Secretar de stat la Ministerul Culturii,
spre a demonstra cine este Ion D. Sîrbu – însă Ion
Vartic, am aflat atunci, îi era un bun prieten la Cluj,
pe vechea linie a prieteniei lui Gary cu Radu Stanca,
Vartic fiindu-i nepot acestuia din urmă.)
Cei de la Teatrul Național din Craiova au chemat
pe cel mai important regizor al nostru, după mine,
atins de aripa geniului, pe Aureliu Manea, ca să pună
în scenă pentru marele “soldat al Limbii Române”,
Arca Bunei Speranțe. Pe scena teatrului repetițiile
se desfășurau într-un ritm susținut; în locuința din
blocul vecin teatrului, cancerul ocupa victorios redută
după redută din trupul lui Ion D. Sîrbu. Era o bătălie
ce se ducea pe două fronturi. Actorii și regizorul do-
reau să ajungă cu piesa în luminile rampei înainte de
a-și flutura stegulețul victorios cancerul. Și reușesc.
Sîrbu le scrisese (ultimul text), ca un testament, ulti-
mele cuvinte de încurajare întru slujirea Thaliei și, în
59
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
același timp, o rugă a sa față de zeița teatrului. Pe afi- însă, nu-l mai privea.
șul spectacolului Arca Bunei Speranțe, pe un albas- Apoi, sicriul a fost ridicat pe umeri de patru actori
tru transcendent este reprezentată o mână înălțată cu ai Teatrului Național Craiova: Ion Colan, Tudor Ghe-
două degete deschise în cunoscutul semn al “Victo- orghe, Lucian Albanezu și Valeriu Dogaru. Capacul
riei”. Numai că între ele este țesută plasa unui păian- a fost dus de ortacii săi de la mina Petrila. Puțin mai
jen. Simboluri. Era semnul victoriei actorilor, al tea- sus de capelă, în partea dreaptă, în marginea aleii, era
trului? Semnul victoriei lui Gary? Semnul victoriei săpat și turnat din beton un strâmt și etajat cavou: pen-
care urma, a unui popor? Semnul victoriei spiritului tru Ion D. Sîrbu și soția sa Elisabeta. A fost înmor-
și sufletului? Dar mai era plasa păianjenului… mântat în partea de jos a cavoului, deasupra rămânând
Dau telefon la Craiova. Ion D. Sîrbu, într-adevăr, locul pentru soție. La coborârea sicriului, cu lacrimi
se eliberase. 17 septembrie 1989. Fug la sora sa, Irina. în ochi și tremur în glas, a vorbit Emil Boroghină, di-
Fusese anunțată. M-a trimis să iau de la Casa pensio- rectorul teatrului. Parcă din trupul fiecărui participant
narilor două hârtii-anunț, din acelea pe care se scriu s-a smuls o parte și s-a îngropat odată cu Ion D. Sîrbu.
“decedații”, să le completez și să le pun – așa cum se Și parcă fiecare am rămas mai singuri. Sora sa, Irina,
obișnuia în Petroșani atunci – una pe pomul de lângă de atunci nu-și mai găsește odihnă. A și orbit. Pomana
Biserica “Sf. Treime” de lângă podul de peste Maleea, pentru sufletul său s-a sfințit și ținut la un restaurant
și alta pe un pom din stația “Hermes”. Ceea ce am făcut. din apropiere. La masă am stat cu Deliu Petroiu, Ioa-
În 19 septembrie sunt la Craiova, să văd ceea ce nichie Olteanu (alt coleg și bun prieten al său, de la
a mai rămas dincoace de “pragul albastru”. Ion D. Viața Românească) și Irina.
Sîrbu era depus în Capela “Sf. Maria”, aproape o
bisericuță, din Cimitirul “Sineasca”. Această ca-
pelă fusese ridicată de părinții lui V. G. Paleolog
și donată Mitropoliei Olteniei. Sub lespedea ei
era îngropat, cu un deceniu mai înainte, și V. G.
Paleolog, brâncușologul care locuia în același ca-
reu de blocuri cu Sîrbu. S-a întâmplat ca Mitro-
politul Nestor Vornicescu, un prieten de-al lui
Gary, să nu fie în țară, și, totuși, a trimis un sobor
de 12 preoți și un grup de elevi de la Seminarul
de Teologie din Craiova. Bogdan Bujor, directo-
rul minei Petrila, care îl aprecia mult pe Gary, a
trimis o delegație de mineri, în cunoscutele lor
costume de sărbătoare, însoțită de nepotul scrii-
torului, Dorel, fiul Irinei, și el miner.
După slujba în capelă, datorită numărului mare
de participanți, de la Cerchiști la actori, de la scrii-
tori și prieteni la elevi, sicriul cu Gary a fost scos și
așezat în față pe două scaune. Sub un soare blând,
coborând de amiază, cu o lumină ca de ceară. S-a
făcut slujba ortodoxă, cu corul elevilor de la Semi-
nar, și s-au citit recviemuri de Ștefan Aug. Doinaș
(din partea Uniunii Scriitorilor, un studiu de câteva
pagini, îndeosebi asupra teatrului său, distingând
componenta istorică, ontică și cea etică și de morală
contemporană), Deliu Petroiu (de la Timișoara, pro-
fesor și critic de artă, evocând mai mult anii de stu-
denție și de după), Ov. Ghidirmic (critic literar, re-
vista Ramuri), Romulus Diaconescu (critic de tea-
tru, ziarul Înainte) și Al. Firescu, secretarul literar al tea- La scurt timp, soția i-a ridicat o cruce formată din
trului. Cu lacrimi în ochi, participanții, în șir, au trecut golul dintre două bucăți de marmură. Acest gol al cru-
pe lângă sicriu, luându-și adio de la Ion D. Sîrbu. Cel ce- cii îl umple în fiecare zi lumina. Și opera cu spiritul
a văzut atâtea și-a clocotit ca un vulcan nu ne mai vedea lui Ion D. Sîrbu. Protector pentru poporul român. Mij-
și sta întins și liniștit ca veșnicia, cu pălăria așezată pe locitor pentru cauza noastră.
umărul stâng. I-am sărutat mâna cu care a scris. Între
timp, de vreo trei ori un elicopter s-a rotit pe deasupra Dumitru VELEA
noastră, tulburând procesiunea și asurzindu-ne. Pe Gary,

60 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Regizorul despre ultimul spectacol al lui Ion D. Sîrbu
Declarație regizorală în șapte afirmații
1. Ion D. Sîrbu este un autor de teatru curajos, plin
de acea îndrăzneală ce animă un spirit viguros, bărbă-
tesc, gata să încurajeze omul în orice clipă și prin
orice mijloc literar. Am întâlnit la acest autor o orien-
tare modernă spre o idee ce a interesat de-a lungul
timpurilor pe mulți scriitori. E vorba de construcția
literar-ideologică a micii utopii. Pentru că în Arca
Bunei Speranțe întâlnim contrautopia dezvoltată din
mica utopie.
2. Cine sunt cei ce se află pe corabia care străbate
oceanul Timpului? Trebuie întâi să răspundem la
această întrebare pentru a ne clarifica atitudinea artis-
tică și ideologică. Credem că ei reprezintă o societate
de stăpâni ce se vor stăpânii lumii viitoare. Ei caută
să întemeieze în alt colț de materie o nouă rasă umană.
Ei doresc urmași ce vor regenera omenirea dispărută
într-un cataclism războinic.
3. Ara, femeia viitorului, trebuie să nască urmași.
Ea este selecționată dintr-o masă de sclavi și convinsă
de uriașa ei menire. Ea este mama, ea este soția, ea
este logodnica. Ce se va întâmpla cu ea în viitor? Ce
soartă o așteaptă? Tremurăm pentru destinul ei între
acești stăpâni absoluți. Protos – omul primitiv va
evada, va fugi din teritoriul periculos. Ara va rămâne.
Ea a ales un poet nebun – ca, împreunându-se, să
nască, să devină soția poetului nebun, pentru a reuși
să arate luminii solare – Pruncul.
4. Ion D. Sîrbu construiește genial un basm mo-
dern cu influențe nordice, cu sirene și delfini înspăi-
mântați. Oceanul timpului străbătut înconjoară, pro-
tejând drama cabotină a unor stăpâni. Profeția este în-
cântătoare. Aceste personaje izolate, fugite de primej-
die dintre semeni, tânjesc să ajungă la țărmul unde va
fi deplină, tihna.
5. Calitatea literară a textului este indiscutabilă.
Ion D. Sîrbu este un mare stilist. Personajele sunt bine
Recviemuri:
Irepetabilul Ion D. Sîrbu
S-a împlinit un sfert de veac de când Ion Dezideriu
Sîrbu s-a așezat în Craiova pentru a i se dedica statornic, a
o înnobila și a nu o mai părăsi vreodată. Această aparent
întâmplătoare implementare de destin a întemeiat o slujire,
o menire, o vocație și un moment spiritual, care pot fi com-
parate, în istoria culturii acestei cetăți, doar prin câteva „an-
tecedente” semene, de glorioasă nominalizare (Ioan Maio-
rescu, Elena Farago, C. S. Făgețel), alăturate dedicărilor
autohtone. Se poate vorbi astfel, cu totală îndreptățire, de
un „moment Ion D. Sîrbu” în cultura olteană, chiar dacă
„descălecătorul” de peste Parâng nu s-a erijat niciodată în
șef de școală, în îndrumător sau polarizator ambițios. A
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
caracterizate și construite prin cuvânt în adâncime, pe
nivele de conștiință și subconștient bine gradat, în așa
fel încât ești cucerit de sinceritate și putere de expri-
mare. Cuvintele sunt înălțătoare, discursurile care
dezvăluie dogma au darul de a încânta spiritul și
inima prin revers. Deoarece avem oameni ce se duș-
mănesc, personajele sunt schițate în negativ. Printre
ei, rătăcită, Ara se află în primejdie. Spectacolul își
propune s-o salveze pe Ara. Grija noastră se îndreaptă
spre ceea ce e curat și frumos.
6. Scenografia, sprijin de bază și ideologic, ima-
ginează drept corabie un mormânt de faraon. Stăpâ-
nul, simbol nedrept, proprietarul de domeniu, încalcă
legile solidarității umane și fuge de pe locul primej-
diei părăsind umanitatea. Acest teritoriu nu este neu-
tru, aici amenință pe om. Moartea, zeița neagră face
cu ochiul celor de pe corabie de lângă mormânt.
Avem de-a face cu o cameră sonică, unde cei ce se
găsesc în ea vor avea halucinații simbolice pentru
ceea ce ascunde psihologia stăpânului.
7. Ne gândim la un jam-session în care puterile
cosmice ale simbolului literar al lui Ion D. Sîrbu vor
primi prin improvizație, prin happening, veșmânt tea-
tral de ritual tragic comic, comedia neagră fiind cea
mai adecvată formă pentru un asemenea subiect. Con-
struim prin ritual. Gesturile se vor acoperi cu cuvinte.
Mimica va fi însoțitoarea strigătului. Actorul va trăi
cu intensitate ceea ce a scris Ion D. Sîrbu, iar regia va
sluji autorul cu încredere și temeinicie. Mesajul uma-
nist va triumfa. În finalul spectacolului un post de ra-
dio va anunța că omenirea trăiește, că oamenii n-au
pierit, ci continuă să se bucure de cea mai deplină îm-
plinire naturală: viața.
Aureliu MANEA
știut doar să reia, cu hărnicia și neînduplecarea minerească
a obârșiei sale, uneltele părăsite din pricini nedrepte, să slu-
jească – cu rară noblețe, competență și gratitudine – insti-
tuția care l-a adoptat, să împlinească o operă literară și o
alta de tribun cultural (seria sa irepetabilă de „conferințe
experimentale” pe teme teatrale având strălucirea și erudi-
ția dovedită, până atunci, doar de marile prezențe de la ca-
tedra craioveană a „Prietenilor Științei” sau de glăsuirile –
unicat ale lui Hașdeu și Nicolae Iorga).
Îndeobște, judecățile categorice de valoare și încunu-
nările supreme se fac după un timp îndelungat de funda-
mentare a meritului. În cazul lui I. D. Sîrbu, acest sfert de
61
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
veac este îndeajuns pentru a-l dovedi și ilustra. Încununat,
în același an, cu un premiu al Academiei și cu un altul – al
Uniunii Scriitorilor (performanță atinsă doar de Elena Fa-
rago, autoarea „tainei vechilor răspântii”), jucat în zeci de
teatre din țară și străinătate, tradus în mai multe limbi ale
pământului, afirmat atotcuprinzător în domenii ale filoso-
fiei, esteticii, literaturii (proză, eseu, teatru, critică literară
și teatrală), scriitorul a fost dublat permanent de un om al
cetății de un activism superior, lipsit de zgomot și ostenta-
ții, impus doar prin capacitatea superioară a gestului pola-
rizator.
Pentru teatrul nostru, prezența lui I. D. Sîrbu în postul
de secretar literar poate fi comparată doar cu faptele unor
Theodorini, Gabrielescu, Emil Gârleanu și Liviu Rebreanu,
Dumitru Tomescu, Grigore Drăgoescu, Ion Dongorozzi
sau Tiberiu Iliescu, prin calitatea sa inconfundabilă de a fi
un îndrumător, un deschizător de drumuri, un ctitor de di-
recție culturală, între dramaturgii care aparțin Olteniei prin
legături statornice și nu numai prin obârșie, este – alături
de Marin Sorescu – cel mai important și cel mai fecund. I
s-au reprezentat 14 piese („teatrul său” – craiovean – adu-
cându-i sub luminile rampei nu mai puțin de 9, cele mai
multe în „premieră absolută”), iar altele își așteaptă înscri-
erea – necesară și neîntârziată – pe afișul evenimentelor
teatrale de răzbătătoare ecouri. A scris „parabole drama-
tice”, „procese dramatice”, „drame de sorginte filosofico-
mitologică”, „drame realist-psihologice”, comedii, drama
filosofice în stil clasic dar și de o modernitate specială. Dar
a scris, în primul rând, un teatru de idei politice și de di-
mensiuni mitico-istorice pregnante, o literatură cu o teatra-
litate complexă, cu o aptitudine specială pentru tehnica tea-
trului scurt și, deopotrivă, pentru aceea a amplelor desfășu-
rări de dramă existențială, cu o vocație aparte pentru dez-
baterile de conștiință cu un pronunțat caracter moral și cu
accente de baladă populară. Piesele sale surprind destine
individuale și colective sub legi ineluctabile, existențe și
Cărturarul
În seara zilei de 17 septembrie echipa de actori ce evo-
lua în Arca Bunei Speranțe, pe scena Naționalului Craio-
vean, aducea un ultim omagiu autorului ei care trecea în
neființă. Un spectacol gândit cu acuratețe de Aureliu Ma-
nea, pe care Ion D. Sîrbu n-a mai putut să-l vadă. Într-un
anume sens, Jafet este un alter-ego al autorului. Pe parcur-
sul a două ore și jumătate, ascultându-l pe Jafet, aveam sen-
timentul acelor jerbe de idei cu care autorul își fascina in-
terlocutorii. Ion D. Sîrbu degaja mereu impresia unei inte-
ligențe vii, fosforescente și stârnea ca nimeni altul interesul
pentru tot ceea ce însemna civilizație și spirit. Avea o intu-
iție promptă a talentului și așezase la temelia formației sale,
încă din fragedă tinerețe, valorile durabile ale culturii și fi-
losofiei. Cultiva genial ideii orale și din orice subiect făcea
Puterea cuvântului
Sunt momente în care cuvântul pare să nu aibă nici o
putere. Dar cuvântul este în stare să înfrunte timpul și să se
opună neantului. Omul este, mai presus de orice, o ființă
cuvântătoare și se definește prin cuvânt. „Limba este casa
ființei. Omul locuiește în cuvânt” – spunea un mare gândi-
tor al veacului.
62
stări de robustețe multiseculară, adesea cu ancestralitatea
mitului folcloric, cu o arhitectură specială, în care accentele
polemice sunt grefate pe dispute particulare sau dialoguri
generale complexe despre filosofia și istoria ființei româ-
nești și ontologiei sale specifice. Fiul de miner devenit scri-
itor s-a implicat cu propriul destin în evenimentele și fap-
tele din viața acestor eroi ai adâncului și ai plaiului. Erois-
mul eroilor dramaturgiei lui I. D. Sîrbu nu e niciodată bra-
vadă, ci are sensul grav purtat de eroii din tragediile gre-
cești, fiind luptători de primă linie, „frunze care ard” în
subterane și luminișuri sufletești, în cătune mioritice, în
oaze de rezistență antifascistă, în condiții-limită, în aștep-
tări ca stări de suflet perene, în atitudini-testament. Puțini
dramaturgi contemporani au fost atât de profunzi, atât de
pregătiți – ca formație spirituală, frumusețe și patos bărbă-
tesc – să scrie asemenea dialoguri despre istorie, ca moda-
lități de a filosofa critic în legătură cu destinul unui popor
mic prins în vâltoarea intereselor marilor implicații isto-
rice, cu concepții panteiste și materialist-dialectice asupra
vieții. Predispoziția spre filosofare îi vine din exemplul ma-
relui său îndrumător – magul de la Lancrăm. Pentru orașul
în care a trăit tot atât de retras și atât de prezent în același
timp, aclamat dar și uitat adesea de la praznicele încunună-
rilor locale, implicat direct sau indirect, totuși, în tot ceea
ce poartă amprenta culturală a vremii sale –, Ion D. Sîrbu
se ridică la înălțimea exemplului marelui său dascăl și con-
temporan.
… Privilegiul de a-l fi cunoscut, urmat și prețuit pe
contemporanul nostru I. D. Sîrbu, este un titlu de mândrie
care depășește semnificațiile ocazionale ale unei noi încli-
nări a memoriei inimii noastre sub luminile rampei și ale
sufletului…
Al. FIRESCU, secretar literar al Naționalului Craiova
un spectacol de o erudiție extraordinară. Avea o putere de
divagație absolut autentică și a pus în operă, străbătută de
adevăruri eterne ale filosofiei, o parte din viața sa care a
fost o luptă cu propria ființă. Era la curent cu ultimele no-
utăți din literatură și artă și urmărea cu deosebit interes scri-
sul celor tineri cărora le îndruma pașii cu o prietenie curată.
Ne-a lăsat o operă durabilă în care vom descifra oricând
frumusețea principiilor morale în care credea cu o patimă
nestinsă. Toți cei care l-au cunoscut nu-i vor uita niciodată
mintea sclipitoare, destinul de adevărat cărturar.
Romulus DIACONESCU, ziarist și critic de teatru
Ion D. Sîrbu, marele nostru prieten, nu numai că avea
încredere în forța Logosului și în om, ca ființă cuvântă-
toare, dar era el însuși un inspirat, un posedat al cuvântului.
Harul cuvântului se pogorâse asupra lui. Cine îl ascultat își
da seama, de îndată, că avea în față un desăvârșit „causeur”
și un irezistibil orator, spontan și plin de vervă.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Moartea l-a lovit în ceea avea mai scump: Logosul.
Dar cuvântul său fusese rostit și scris, și moartea n-a mai
avut asupra lui nici o putere. Scriitorul se autozidise în cu-
vânt. Și cine a apucat să se zidească în cuvânt devine in-
vulnerabil. Poate să ridice un monument mai trainic decât
bronzul.
Pentru cine l-a cunoscut îndeaproape, moartea lui Ion
D. Sîrbu pare neverosimilă, surprinzându-l în plină putere
creatoare. Era de o vitalitate debordantă. Avea un tempera-
ment exploziv. Spirit neliniștit, agitat, mereu în căutare, ca-
pabil de revoltă și de indignare, de o inteligență vie, sclipi-
toare, Ion D. Sîrbu moștenise vigoarea și robustețea morală
a strămoșilor săi, păstori și mineri, cărora le-a dedicat în-
treaga operă.
Destinul i-a fost, de mult ori, potrivnic. Nu există spec-
tacol mai măreț și mai dramatic decât al omului în luptă cu
destinul inexorabil. Peste orice circumstanțe biografice,
natura sa generoasă și-a regăsit resursele și a triumfat. Ion
D. Sîrbu nu a putut fi un învins. Era din plămada învingă-
torilor.
L-am văzut, ultima oară, de ziua nașterii sale (pe data
de 28 iunie a acestui an), când se pregătea să treacă pragul
celui de-al optulea deceniu de existență. Nu l-am mai văzut
apoi. Am preferat să am în fața ochilor, imaginea nealterată
a omului și să păstrez, în memorie, dialogul spiritual, de
atunci. Era împăcat cu moartea, liniștit. Știa că lasă, în
urma lui, o operă, că și-a făcut datoria. Nici în fața morții
nu-și pierduse umorul care îl caracteriza atât de mult. Avea
în fața morții demnitatea și seninătatea mioritică a baciului
Simion, unul din personajele sale cele mai îndrăgite. Și mi-
am zis, la rândul meu, împăcat: „Gary știe să moară”. Cum
a știut să-și trăiască viața, cu frenezie și pasiune, până în
ultimele ei consecințe.
Era preocupat de mitologia românească, în special mi-
tologia muntelui și a pădurii. Avea ceva din înțelepciunea
vechilor patriarhi și i s-ar fi cuvenit, poate, o altfel de
moarte, mai blândă și fără suferință, ca aceea a bătrânului
ANUNȚUL “Decese”
UNIUNEA Scriitorilor din Republica Socialistă Ro-
mânia anunță, cu nespusă durere, că duminică 17 septem-
brie 1989 a încetat din viață, la Craiova, distinsul scriitor
ION D. SÎRBU, născut la 28 iunie 1919, la Petrila (Hune-
doara). După terminarea studiilor – liceul, la Petroșani; Fa-
cultatea de Litere și Filosofie, Sibiu, 1945, și Seminarul Pe-
dagogic Universitar, Cluj, 1948 – lucrează în învățământul
superior (asistent, apoi conferențiar la Universitatea clu-
jeană, 1946-1950) și în cel mediu (profesor de liceu la Cluj,
1950-1955). A fost redactor la Revista de pedagogie și la
revista Teatrul (1955-1957), precum și secretar literar la
Teatrul Național din Craiova (1964-1973). ION D. SÎRBU
a debutat publicistic în 1940, la Sibiu (ziarul Țara și revista
La curțile dorului) și editorial, în 1956, cu volumul de
proză Concert, urmat de romanul De ce plânge Mama?
(1973), de culegerile Povestiri petrilene (1973) și Șoare-
cele B și alte povestiri (1983) și de romanul Dansul Ur-
sului (1988). Scriitorul s-a consacrat cu precădere literatu-
rii dramatice, în care a excelat ilustrându-se cu piesele La
o piatră de hotar, 1967 (Premiul “V. Alecsandri”),
Frunze care ard (1968), Arca Bunei Speranțe (1970), Si-
mion cel Drept (1971), Întoarcerea tatălui risipitor
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Euthanasius din Cezara lui Eminescu, o integrare, prin
evanescență, în circuitul cosmic. Dar nu i-a fost dat…
Ardelean de origine, Craiova, cea exponențială, l-a
adoptat și l-a primit în mijlocul ei cu dragoste și înțelegere.
Mă refer la intelectualii și oamenii ei de cultură. Aici și-a
realizat partea cea mai durabilă a operei. A fost perioada
cea mai fecundă a vieții sale. La rândul lui, s-a legat mult
de cetatea în care a activat, cu dăruire și competență exem-
plară, ca secretar literar al Teatrului Național. Acest fiu al
Ardealului a scris cea mai fermecătoare istorie a Parcului
poporului din Craiova, în romanul Dansul ursului, ultima
sa operă tipărită, cu o dedicație plină de tâlc: „pentru copii
și bunici”.
Departe de convulsiile vieții literare, dramaturgul și
prozatorul Ion D. Sîrbu s-a afirmat ca un nume de referință
al literaturii noastre contemporane. Încărcat de un profund
mesaj umanist, Arca Bunei Speranțe va colinda lumea.
Membru al Cercului Literar de la Sibiu, grupare care
a impus o direcție în cultura românească și a dat străluciți
oameni de cultură – poeți, prozatori, dramaturgi și eseiști –
, asistent al lui Liviu Rusu, modelul său de dascăl, și disci-
pol al lui Lucian Blaga, căruia a știut să-i asculte tăcerile,
Ion D. Sîrbu și-a câștigat, de pe acum, un loc de cinste în
istoria culturii române. Ion D. Sîrbu s-a salvat prin creație
și supraviețuiește prin opera sa. Prin creație, omul înfruntă
neantul și poate privi, cu multă îndurare, golul. Sfârșitul
devine, astfel, mai suportabil. Ca în versurile magistrului
său, mult venerat, Lucian Blaga, pe care obișnuia să le ros-
tească mereu: „Greu e totul, timpul, pasul, / grea-i purce-
derea, popasul. / Grele-s pulberea și duhul, / greu pe umeri
chiar văzduhul. / Greul cel mai greu, mai mare / Fi-va ca-
pătul de cale. / Să mă-mpace cu sfârșitul / Cântă-n vatră
greerușa: / Mai ușoară ca viața / e cenușa, e cenușa” (Gre-
erușa).
Ovidiu GHIDIRMIC, critic literar
(1972), A doua față a medaliei (1973), Amurgul acela
violet (1974), Catrafusele (1974), Rapsodie transilvană
(1977), Iarna Lupului cenușiu (1977), Covor oltenesc
(Seară de taină), 1979 (Premiul I “Cântarea României”),
Legenda naiului, 1979 (Premiul Organizației Pionierilor),
Singurătatea mierlei, toamna (scenariu radiofonic),
1980, Pragul albastru (1982), Plautus și Fanfaronii
(1984). Autorul și-a adunat lucrările dramatice – jucate pe
scenele din țară și difuzate la radio și la televiziune – în
volumele Teatru (1976), Arca Bunei Speranțe (7 drame
comentate), 1982 (Premiul Academiei și Premiul Uniunii
Scriitorilor) și Bieții comedianți (6 comedii-eseu), 1985
(Premiul Asociației Scriitorilor). A publicat, de asemenea,
numeroase cronici dramatice, articole și eseuri filosofice în
principalele reviste literare din țară. Prin dispariția remar-
cabilului dramaturg și prozator ION D. SÎRBU literatura
noastră contemporană suferă o grea pierdere. Înhumare are
loc marți 19 septembrie 1989, la Craiova.
din România liberă, 19 sept. 1989
63
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Frate întru idei și aspirații
S-a stins din viață scriitorul Ion D. Sîrbu. Provenit
din Cercul Literar de la Sibiu, Ion D. Sîrbu – Gary în
intimitate – s-a impus încă de student prin acuitatea
criticilor sale formulate impetuos în sânul grupării din
care făcea parte. Asistent la catedra de estetică a pro-
fesorului Liviu Rusu, și-a însușit, dincolo de metoda
de cercetare a acestuia, din vastele cunoștințe acumu-
lat, propria lui metodă de tratare a subiectelor estetice,
cărora, înzestrat cu har, le-a dat în haină literară o notă
personală întotdeauna cu substrat de interpretare ge-
neratoare de meditații pentru descifrarea mobilurilor
lor semnificative. Pe această cale și renunțând la co-
mentarea estetică a lucrărilor altora, și-a desfășurat ta-
lentul și vocația aplicându-și ideile în sinteze literare
devenind unul din cei mai de seamă prozatori ai peri-
oadei imediat postbelice.
Mânuitor destoinic al verbului, abil cunoscător al
efectelor de stil, Ion D. Sîrbu și-a respectat cu acribie
pozițiile critice față de fenomenele literare și sociale
ale epocii, punând sare și piper, unde deficiențele du-
ceau la căderi în banalitate și vulgaritate. Fără răutăți
brutale, dar și fără menajamente edulcorate, și-a ex-
pus criticele într-o operă compactă, folosind de la ale-
gerea subiectelor și până la materializarea lor în for-
mele clasice ale prozei, toate adjectivele sugestive de
la un spirit aparent inofensiv până la ironia demola-
toare a pedantismelor ridicole. Schițele sale de mare
virtuozitate stilistică, nuvelele agrementate cu un
umor de o vervă irezistibilă și piesele de teatru s-au
impus în lumea cititorilor și spectatorilor. Comediile,
dramele sale, de la cea mai simplă, într-un act, până
la cele mari dezbătând pe fond moralizator marile
probleme ale vieții, abundă, sub cea mai senină înfă-
țișare, de scene în substratul cărora se strecoară pre-
tutindeni o notă de umor trecut în ironie pentru con-
cluzii neașteptate de îndreptări ce se cer operate în
contextul de viață socială și spirituală.
Pe Ion D. Sîrbu îl moștenisem din garnitura de
Ion D. Sîrbu și Arca vieții
– pro amicitia –
Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu, scriitorul năs-
cut la 28 iunie 1919, în Petrila, pe Arca Bunei sale
Speranțe, cutreierând pe apele lumii, cu cel mai
cutremurător mesaj: “Nu, omul nu trebuie să pi-
ară!” “Nu pierde speranța, omule, mergi înainte, în
curând vei ajunge!”
Ion D. Sîrbu face studiile liceale la Petroșani; Fa-
cultatea de Litere și Filosofie de la Cluj (mutată vre-
melnic la Sibiu), 1945; Seminarul Pedagogic Univer-
sitar de la Cluj, 1948. Își pregătește doctoratul cu teza
Funcția epistemologică a metaforei și, între anii
64
prieteni ai fratelui meu Radu stanca, alături de care se
situa în pasiunea pentru rostirea românească, fie când
își strunea condeiul în articole și cronici, fie când o
trecea în gândul și pe glasul multelor personaje din
piesele lui de teatru, fie când se răsturna de plăcerea
de a-și exprima aforistic avalanșa de idei întotdeauna
pline de miez și de savoare.
Originari de pe aceleași meleaguri hunedorene, el
din Petrila, unde tatăl său muncea în adâncul galeriilor
subterane de cărbuni, eu din Vulcanul de alături, unde
tatăl meu (preotul Sebastian Stanca, n.n.), cunoscând
adâncul sufletesc al muncitorilor, căuta să le liniștească
zbuciumele în soluții consolatoare, ne-a legat o fraterni-
tate izvorâtă din conștiința provenienței noastre dintr-o
panoramă specifică de identități compensatoare în găsi-
rea echilibrului moral și împăciuitor al materiei și spiri-
tului. Gary Sîrbu rămăsese și în situație ultimativă la
aceeași ironie care îi fusese întregul resort dinamic din
care și-a alcătuit opera. O ironie ciudată lipsită de otravă,
dar la fel de virulentă când va ataca, sub cea mai inofen-
sivă aparență, stupiditatea și mediocritatea oriunde și în
orice împrejurare. Mânuită cu eleganța și dezinvoltura
celui mai agil floretist, Ion D. Sîrbu se va dezlănțui în tot
ce a scris și a spus, împotriva imposturii în verb și atitu-
dine.
Nu eram de aceeași vârstă. Îl depășeam cu un de-
ceniu. Aceasta nu ne-a împiedicat să ne înrudim pe
aceleași coordonate unde el va continua să strălu-
cească prin inteligență și printr-o inimă de o parado-
xală bunătate pentru ironicul care a fost.
La moartea lui mă copleșește sentimentul dureros
al despărțirii, după fratele meu Radu, de un al doilea
frate. Frate întru idei și aspirații.
Horia STANCA, scriitor și traducător
(din România literară, anul XXII, nr. 38, joi 21
septembrie 1989)
1946 – 1949, este asistent și apoi conferențiar la Uni-
versitatea clujeană; apoi, profesor, dar pentru învăță-
mântul mediu în Cluj și Baia-de-Arieș, între anii 1950
– 1955. Reușește să ajungă redactor la Revista de pe-
dagogie și la revista proaspăt înființată, Teatrul, în
anii 1955 – 1957. Din 16 septembrie 1957 și până în
anii marilor deschideri și limpeziri istorice din 1965,
Ion D. Sîrbu devine unul dintre cele mai complexe
personaje ale operei sale. Între anii 1965 – 1973 a fost
șef de producție, apoi secretar literar la Teatrele din
Petroșani și respectiv, din Craiova.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu, pe acest “atlet
al mizeriei”, cum i-a zis mentorul său, Lucian
Blaga, ținând un “Jurnal de Bord” al Istoriei. Am-
biția sa era de a dialoga direct cu puternicii acelor
zile; și fiindcă istoria nu i-a permis, a făcut-o pe
calea artei. Le-a deschis un proces prin opera sa,
supunându-i necruțătoarei ironii.
Fiu al minerului Ioan Sîrbu, “ortac între ortacii”
din Petrila, dar pe deplin ortac între cei ai spiritualită-
ții românești, Ion Dezideriu Sîrbu s-a simțit legat in-
destructibil cu ființa și opera sa de clasa muncitoare,
îndeosebi de oamenii cei mai încercați, minerii. El de-
butează publicistic în Răscruci cu articolul La Răs-
cruci și în Țara, de la Sibiu, în 1941, cu articolele: De
ce? și Muncitorii; literar, în revista La curțile doru-
lui, cu nuvela minerească, Dumineca; iar editorial în
1956, cu volumul de proză (antirăzboinică) Concert
(Ed. Tineretului). Apoi, abia în 1973, reușește să re-
vină în viața literară cu romanul De ce plânge
mama?, (Ed. “Scrisul Românesc”, Craiova) cu Po-
vestiri petrilene (Ed. “Junimea”, Iași) și Șoarecele B
și alte povestiri (Ed. “Cartea Românească”, 1983) și
cu romanul, o parabolă despre libertatea națională,
Dansul ursului (Ed. C.R., 1988). A predat la editură
unul dintre cele mai importante romane ale literaturii
noastre contemporane, Lupul și Catedrala. O pro-
blematică existențială caracterizează proza sa; omul
surprins ca ființă social-istorică.
Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu cu lampa (orta-
cilor săi) în mână, cutreierând orizonturile de sub
muntele real, social și istoric. Lampa aceasta este
sufletul său mineresc; speranța că oricât ar fi întu-
In memoriam – Ion D. Sîrbu
Rămâne amintirea – “corn de vânătoare”, în viziunea
lui Apolinaire – o povară a minții și inimii, bucurie a con-
științei de sine și tristă clipă, deopotrivă. Am avut prilejul
să-i fiu, un sfert de veac, în “preajmă” lui Ion D. Sîrbu, căr-
turar descins din “mantaua” lui Lucian Blaga și Liviu Rusu,
“exilat” în Bănie, unde s-a simțit totdeauna o grefă nereu-
șită, nu fiindcă nu ar fi iubit oamenii, ci pentru că nu i-a
surâs niciodată ideea punerii în aceeași teacă a două săbii:
spiritul absolut al ardeleanului și spiritul absolut al oltea-
nului, trup din trupul marelui spirit românesc.
“Gary” s-a obișnuit să joace rolul de “atlet al mize-
riei”, pe care soarta, ingrată, i l-a făcut cadou, pentru toată
durata vieții, contribuția desăvârșită având-o – nici că se
putea altfel mai bine – coechiperii sefardului Marcel. Nu e
ușor să pleci în lume din Colonia de lângă gura minei Pe-
trila, să treci prin școli înalte, să încerci pe propria piele
pedagogia lagărelor rusești și “stufăria” de la Periprava,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
nericul de dens, fie cât și piatra, el poate fi străful-
gerat și despicat de lumina omenească.
Tensionat de idei, Ion D. Sîrbu le-a pus într-un
reverberator dialog. Din 1967 și până în prezent, a
scris 17 piese de teatru, fiind cu ele prezent pe scenele
teatrelor din țară, iar cu unele, în străinătate. Să le
amintim: Arca Bunei Speranțe, Iarna lupului cenu-
șiu, La o piatră de hotar, Frunze care ard, Covor
oltenesc, Simion cel Drept, Pragul albastru, A
doua față a medaliei, Amurgul acela violet, Rapso-
die transilvană, Catrafusele, Legenda naiului, Sin-
gurătatea mierlei, toamna, Sâmbăta amăgirilor,
Bieții comedianți, Dacia – 1301 și Plautus și fanfa-
ronii. Unele în premieră absolută au fost reprezentate
și de Teatrul minerilor. Ele au fost strânse în volu-
mele: Teatru (1976), Arca Bunei Speranțe (1982)
și Bieții comedianți (1985). Sunt dezbateri despre
adevăr și libertate, despre existență și idealurile soci-
etății. Valoarea lor a fost catalogată ca atare, Ion D.
Sîrbu, primind în decursul anilor Premiul I “Cânta-
rea României”, Premiul Organizației Pionierilor,
Premiul Asociației Scriitorilor, Premiul Uniunii
Scriitorilor și Premiul “I. L. Caragiale” al Acade-
miei R.S.R.
Ni-l imaginăm pe Arca sa, citindu-ne din cele
două volume de eseuri filosofice, Exerciții de lucidi-
tate, spunându-și pentru sine și, de acum, mai mult
pentru noi; “Să nu uit… (să nu uităm) că în veșnicie
nu se intră prin cereri, memorii, reclamații”.
Dumitru VELEA
(din Steagul roșu, XLV, 11.514, 24 sept. 1989, pag. 3)
“deliciile” vagonetarului subteran, pentru a-ți aminti de
“originii” – purgatoriu continuu.
Ce a reprezentat exilul lui Ion D. Sîrbu la Craiova? Nu
a venit, încă, vremea să spunem lucrurilor pe nume, nu din
exces de pudoare față de adevăr sau din exces de modestie,
ci pentru a nu pune în delicatețe “obraze” contemporane pe
care viața le leagănă precum pâraiele frunzele atrofiate.
Era un vulcan în fierbere, în discursul său picurând au-
toironia și sarcasmul con gralis in salis, el care lăsa muștele
să bâzâie ca un gest de grație a certitudinii efemeridei. El
care a văzut de multe ori moartea cu ochii, rămas pentru
noi, nemuritor.
Victor BIBICIOIU, critic
(text trimis, aflat in arhiva Fundației Culturale
„Ion D. Sirbu” Petroșani)
65
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Mircea CIOBANU
ÎN INCINTA STATORNICIEI
Starea de suflet pe care o presupune așteptarea
(nădejde, dezamăgire, exasperare, apatie) reprezintă
în viața societăților umane unul dintre indiciile sigure
ale neorânduielii. Omul și seamănul său visează cu
ochii deschiși, își dau cu presupusul – ceva trebuie să
se întâmple, cineva trebuie să vină, să vadă și să înțe-
leagă tot, să restaureze conturul stricat al lucrurilor.
Astfel de ființe au fost așteptate la marile cumpene ale
istoriei în sodomicele aglomerări umane, istovite de
desfrâu și bunăstare, când primejdia desfigurării chi-
pului omenesc părea de neînlăturat. Chiar dacă aceste
personaje, de seamă pentru gândirea soteriologică, nu
s-au arătat într-aievea, ele au fost gândite, înzestrate
cu nume și cu biografie – forme perfecte ale capaci-
tății omenești de a nădăjdui și de a nu ceda nici chiar
în fața dezastrelor evidente.
Gogol a închipuit un asemenea personaj în ființa
unui revizor. Societatea unui oraș de provincie îl aș-
teaptă. Nu este neapărat ca el anume să vină; este de-
ajuns să se știe că el va veni. Chiar această stare de
suflet îl naște pe Hlestakov, insul care se vede nevoit
să joace, din ce în ce mai convingător, rolul celui ce
a și venit, puternic să redea, în sfârșit, lumii înconju-
rătoare înfățișarea pierdută. Pentru că Gogol este un
mare deznădăjduit și nu crede că, suferind, trupul so-
cietății mai poate fi și vindecat; pentru că, din punctul
său de vedere, societatea se simte fericită în mijlocul
propriilor ei suferințe, el aduce în scenă un fals mân-
tuitor. Este la mijloc mizantropia scriitorului! Reme-
diul bolii nu există! – iar în final, când se vestește
apropierea adevăratului revizor, mai putem oare
spera, după mascarada mântuirii la care am asistat câ-
teva ceasuri că pedepsitorul, împărțitorul de dreptate,
mângâietorul nu va fi chiar mai rău (mai ineficient,
adică) decât cel de dinaintea lui? Nu știm noi că orice
înainte-mergător pregătește calea celui ce vine și că
așa cum este înainte-mergătorul tot astfel va fi și cel
care va veni?
Peste o așezare americană s-a abătut seceta. Nicio
nădejde de ploaie. Din ce în ce mai simțită se face ne-
voia unui miracol. Nimic mai propriu firii omenești
decât – în climatul exasperări – această nevoie. Odată
cu valurile de aer fierbinte, se naște și starea prielnică
așteptării unui salvator. Este absurd: ființa în aștep-
tare nu este atât de naivă încât să creadă că ploaia
poate fi adusă peste pământurile pietrificate și altmin-
teri decât în chip natural; este absurd, dar apariția
omului care aduce ploaia, întâmpinată mai întâi cu
66
suspiciune, este în sfârșit acceptată, în virtutea pactu-
lui tacit dintre cei care nu cred, dar speră și cel care
nici nu crede, nici nu speră. Volubilul aducător de
ploaie n-are nicio putere, firește; el, cel dintâi, se știe
de impostor, de ce însă nu s-ar ivi în el credința că, de
vreme ce i s-a validat investitura, se află și în posesia
puterii de a provoca miracolul? Dacă este cinstit,
spectatorul trebuie să recunoască și el că, pentru o
clipă, a crezut în forțele aducătorului de ploaie; sufe-
rința locuitorilor este prea mare ca să nu aibă și un
capăt, puterea de a iubi impostorului este mult prea
vie ca să nu fie și răsplătită măcar aici, pe scândurile
scenei, dacă nu sub cerul realității.
Sunt societăți însă care nu trăiesc această stare, a
așteptării; societăţi bine alcătuite, cu vechime mile-
nară. Văzute din aproape, nu sunt nici mai bune, nici
mai rele decât altele; văzute de departe, în structura
lor, ele sunt ideale tocmai întrucât nu simt nevoia nici
unei schimbări. Sunt locuri unde nu se întâmplă ni-
mic, (nu în accepția sadoveniană a termenului), unde
vremea se măsoară cu anotimpul și cu sărbătoarea, cu
sorocul de semănat și cu sorocul de cules. Că astfel
de locuri unde nu se întâmplă nimic pot fi numite zo-
nele sacre ale statorniciei universale – iată teza poe-
mului dramatic Pragul albastru.
Într-o lume organic rânduită, ca satul Roșia, apari-
ția unui salvator este un non-sens. Și totuși, aici des-
cinde un cavaler ce-și spune, după numele celui înviat
din morți, Lazarus. Neașteptat de nimeni, el intră în
rolul celui ce învie morții fără niciun scrupul, cu un
cinism ce se bizuie pe naivitatea și temerile locuitori-
lor, fără să știe că naivitatea și temerile lor sunt doar
semnele de manifestare ale purității și ale firii lor po-
zitive. Să adăugăm că Lazarus de pe aceste meleaguri
a plecat în lume, cândva.
„Ați fost aleși, bucurați-vă!”
Aflăm în ce stă anume „alegerea” agricultorilor și
minerilor din Roșia. Sub cuvânt că se află în puterea
de a învia morții (supremă dovadă a eficacității și în-
dreptățirii lui!) Lazarus cere în schimbul readucerii la
viața a șapte morți (de la a căror îngropare nu au trecut
încă șapte ani) șapte pungi de aur, întrucât lor, locui-
torilor de aici, li s-a poruncit să ridice cu acest aur o
biserică la muntele sfânt Athos. Și, spre uluirea tutu-
ror, Lazarus face dovada puterilor sale, așezându-l viu
și nevătămat înaintea lor pe Adam, cel despre care în
sat se știa că a pierit în învălmășeala unei bătălii.
Spectatorul știe că Adam n-a murit; că Lazarus și
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Sofron, slujitorul său îndatorat, l-au adormit în dru-
mul spre sat pe Adam, cu o băutură dătătoare de somn
învecinat cu moartea; că astfel, cu aparentul cadavru
în zestrea argumentației lor, s-au arătat înaintea viito-
rilor ctitori athoniți. Ceea ce știe spectatorul însă nu
știu locuitorii așezării Roșia. Urmează însă să afle cu
propriile lor puteri, chiar sămânța de suspiciune ce li
se încuibă în suflet, în pofida miraculoasei evidențe.
Un om a înviat din morți nu este lucru puțin. Ră-
mâne de văzut însă dacă este și necesar. Pentru ca în-
șelătoria să nu se dea prea curând în vileag, Lazarus
cere obștii, cu privire la Adam: „El nu trebuie să știe
c-a fost mort. Cine i-o va spune va muri pe loc și su-
fletul său îl va mistui flăcările Gheenei. El trebuie și
va trebui să creadă că l-am găsit la un turc, în Izmir,
că l-am cumpărat cu zece galbeni... (...) Atât știe el:
cu vama acestei povești vine înapoi în lume (nu altul
este și adevărul – n.n.)”. Cât despre ceilalți viitori în-
viați din morți, el cere amenințător: „Morții ce se vor
întoarce nu trebuie, nu au voie să afle niciodată c-au
fost morți. Ei au adormit într-o seară, n-au văzut ni-
mic (s.n.) și s-au trezit într-o altă dimineață, de înce-
put... Iar voi, chemătorii, nod să vă faceți la inimă ca
să nu uitați nici în somn (subliniază) că cei care vor
reveni în casa voastră trebuie să găsească totul așa
cum au lăsat. Și masa... Și patul. Și averea, uneltele”.
Ce știe Lazarus: că astfel, prinsă în cătușele acestui
jurământ, obștea va trece printr-un examen greu la ca-
pătul căruia, neliniștită, îi va cere să revină asupra ter-
menilor inițiali ai contractului. Și asta – în schimbul
unei greutăți în aur egală cu aceea cântărită în schim-
bul învierii. Lazarus cunoaște firea omenească, i-a în-
cercat slăbiciunile, a tras foloase destule de pe urma
prostiei omenești. Mizantropul (cu destulă îndreptă-
țire până la un punct) regizează fără prea mare bătaie
de cap starea de suflet a lumii unde a descins. Nu este
bine (știe Lazarus și urmează să afle obștea Roșiei,
precum și noi, spectatorii), nu este bine ca morții să
se întoarcă la viață – și asta nu doar pentru că legile
firii ar fi încălcate: pomenile, parastasele etc., care în
vederile „teologului” Lazarus ajută morților să treacă
peste pragul albastru, în veșnicia pedepsitoare sau
răsplătitoare cu fericire, obștea din Roșia le practică
pentru uitarea morților, pentru scoaterea lor cu desă-
vârșire din făgașele existenței zilnice. Ce s-ar petrece
după ridicarea morților din mormintele lor? S-ar afla,
bunăoară, că doi frați topitori de aur și-au azvârlit fra-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
tele în bătaia șteampurilor. De aceea și ezită să plă-
tească darea de aur pentru fratele lor; tocmai de aceea,
însă, o și plătesc ca să șteargă bănuielile oamenilor.
Faptul că o plătesc, nu este însă, și dovada că în ei (și
deopotrivă în ceilalți) încolțise bănuiala că învierea
lui Adam este doar o scamatorie irepetabilă?
După un examen istovitor de conștiință, toți ajung
la părerea că învierea morților ar fi o năpastă: preotul
trăiește lângă o femeie în sfârșit pe măsura lui, fără
cununie, însă, iar întoarcerea din morți a primei sale
femei i-ar tulbura de-a binelea rostul abia înjghebat.
Ceilalți au și ei motivele lor de crâncen refuz (cât de
greu este să trăiești lângă un om întors dintre umbrele
morții ne-o spune răspicat femeia lui Adam, singura
care „beneficiază” de miracolul cavalerului). Bănuie-
lile obștii, de care am vorbit, se confirmă în ceasul
când străinul consimte să-i asculte rugăciunile și să
plece în schimbul altor șapte pungi de aur curat. Ușu-
rința cu care Lazarus acceptă târgul îi este fatală.
Când se lasă ucis de juzii obștii – o ucidere rituală,
săvârșită în virtutea unor înțelesuri uitate – el își răs-
cumpără individualitatea pierdută. Prin el, obștea își
recunoaște păcatele și slăbiciunile – și în acest sens
prezența lui Lazarus este necesară. El nu este cel care
vine ca să mântuie. El este cel ce vine să aducă
aminte, funcție pe care și-o îndeplinește fără știința și
voia lui. Pentru el, în schimb, obștea este mântuitoare:
ea îi destramă punerea la cale și-l dezbracă de falsele
atribute, lăsându-l, pentru un scurt răgaz, singur cu
propria lui, regăsită identitate.
Locuitorii din Roșia nu au trebuință de miracole și
nici de mântuitori. Ei nu așteaptă. Enclava lor perfect
structurată nu este aderentă la noutăți și la corpuri
străine. Ei au memoria și doar la acest nivel Lazarus
joacă rolul unei celule primenitoare. El însă, care ni-
cio clipă nu se minte pe sine (ca spre pildă, aducătorul
de ploaie), ateul Lazarus (nu afirmă el răspicat că, în
somnul morții, morții n-au visat nimic?) – își redo-
bândește credința – nu credința într-un Dumnezeu de
dincolo de viață, ci în duhul pământului natal, singu-
rul care știe să primească, să izgonească, să împartă
dreptatea la timp, să ucidă și – în legea memoriei – să
învie morții din mormintele lor.
(din Caietul-program al spectacolului Arca Bunei Spe-
ranțe, premieră 24 nov. 1981, la Teatrul din Valea Jiului,
caiet-program conceput și realizat de D. Velea)
67
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Voicu LĂZĂRUȚ
SOCIETATEA UMORISTICĂ
CULTURALĂ, ANONIMĂ ȘI
DRAMATICĂ – „SOVROM SALCIA”
Studiind destinele mai multor persoane, dintre cei
care au fost în detenții pe motive politice, am devenit
treptat mult mai iubitor de viață, cu mai multă dra-
goste și respect pentru aproapele meu, dar și mult mai
precaut. Citind sau ascultând povestirile lor tragice,
despre viața dură din închisorile petrecute în anii ti-
nereții lor, am înțeles că sărăcia, mizeria, nedreptatea
nu înseamnă doar tristețe pentru capetele luminate și
mințile cu firi deschise. După ce am consultat câteva
zeci, poate sute, de destine ale unor intelectuali, care
au fost în Pușcăria de la Salcia, am decis să nu-mi mai
pierd vremea scrisului, cât încă mai am puterea minții
și a discernământului nealzeihermizat și să mă aștern
pe lucru, cu scrierea documentată pe hârtie, cu frân-
turi de viață senzațională, trăită în supraviețuirea și
puterea unor „intelectuali salcioți”, așa cum se auto-
intitulau intelectualii, care au avut neșansa vieții lor,
aceea de a fi fost în Închisoarea fizicului, minții și su-
fletului din Penitenciarul Salcia.
Ce-a fost, de fapt, Salcia? Mi-a fost dat să constat
prin lectură și dialoguri întâmplătoare sau progra-
mate, cu zeci sau poate, sute de deținuți, personalități
din diferite domenii, acum la pensie, personaje de
cărți, sau recent decedați, la câte cazne și chinuri au
fost supuși în Lagărul „Colonia de muncă Ostrov” cu
locația Salcia. Acei oameni puternici au fost victimele
antipatiei, calomniei, insultei, înscenării, foamei, fri-
gului, ale tuturor mizeriilor detenției și ale bătăilor
animalice. Acei eroi ai rezistenței anticomuniste au
fost niște oameni nevinovați, care au avut nenorocul
alegerii proaste, și nu la timp a apartenenței lor parti-
nice la structura istorică a neamului românesc, într-un
timp al unui sistem plin de securism, obscenități, min-
ciuni, trivialități, grotesc. Urmarea pentru traiul lor a
fost o lungă și grea suferință, cu vieți irosite, pe
veci…!
Salcia a fost un loc cu o denumire mlădioasă, dar,
în realitate, a fost o închisoare cruntă, croită pentru
exterminarea intelectualilor din România. Salcia,
sună cam idilic și poetic. Realitatea însă zdrăngăne de
lanțuri, colcăie de mizerie și este pe veci în zeghe!
Iarna morții nației noastre a existat nu doar în Salcia,
ci, așa cum era viața de atunci, una insuportabilă ca
peste tot în Gulagul românesc, din perioada 1956-
1964! Când, viața în libertate ți se pare de netrăit,
atunci să ne gândim, cu tristețe că, la Salcia, mii de
oameni au învins zilnic moartea. Ei au trăit „Iarna
morții nației române”, a neputinței și genocidului,
care s-au întâmplat, nu doar la Salcia, o colonie de
68
muncă silnică, dintr-o insulă Mare a Brăilei, una ne-
îndiguită, dar criminală, din Arhipelagul gulagului ro-
mânesc! Pentru tot zbuciumul, durerea și moartea în-
durate acolo, de mii de deținuți și în toate închisorile,
răzbunarea și ura trebuie să aibă o limită și o rațiune!
„Vara libertății noastre, a miilor de deținuți din
Salcia, a început în anul 1964 și a luat sfârșit, în lupta
cu bolșevicii și cu sistemul, doar în 1989! Din păcate,
nici atunci! Pe mulți dintre cei acei deținuți, libertatea
i-a prins în cimitire și doar 90% din cei ce au avut
parte de teroarea din Penitenciare au avut șansa și bu-
curia să mai supraviețuiască după Revoluție.
Încă de când eram copil, de 10-12 ani, tare mă
mai emoționam în fața unor persoane despre care se
spunea că au făcut pușcărie politică. Aveam un res-
pect și o mică teamă față de ei, asta datorită filmelor
văzute, cam prea multe, pe care le vizionasem la ci-
nematograful de la Căminul Cultural din Baia de Criș,
o construcție impunătoare, care fusese proprietatea
unui om, ce făcuse, și el, pușcărie și deportare. Poate
că, de atunci, am rămas cam prea sensibil și prea re-
pede emoționat, în fața unor oameni și a unor fapte,
care au mari izbânzi sau eșecuri răsunătoare. Nu pot
ascunde faptul că eu am simpatizat, în toate acțiunile
filmelor vizionate, întotdeauna, doar cu evadatul
aventuros și doar cu acela care era nevinovat de o
crimă, cel fugit din închisori sau, mai nou, cu hoțul de
bănci, care fură, dar nu face victime. Sunt plin de con-
tradicții sentimentale și complexe existențiale! Sunt
un fricos, cu poleială de erou revoluționar și mă im-
presionez prea ușor. Stimez însă, exagerat de mult pe
cel care face în viață acte serioase de vitejie, față de
cel care-și trăiește viața, cum vrea și nu după cum, le
vor alții. Sunt totuși, o fire nestatornică, mult prea or-
golioasă și conflictuală, pentru că, îi admir și-i iubesc
pe oamenii care au trăit în sărăcie și au fapte de curaj,
dar am simțământul ăsta, numai pentru cei ce au fost
premianții școlilor serioase și cu studii făcute la timp!
Am rămas, însă, un leneș, căruia i-a plăcut, congeni-
tal, confortul minimal, în care intelectualul trebuie să-
și trăiască viciul nepedepsit al cititului, poate, și al
scrisului.
Relatările celor care au trăit refrenul zilnic al vie-
ții de deținut de la Salcia este unul monoton și tăcut
ascuns, despre o viață simplă, dar care, are multe su-
ferințe ascunse ale minții și sufletului, pentru mulți
intelectuali, care au avut neșansa să ajungă în acest
iad existențial. În acest mediu ostil al gândirii și vieții,
au existat oameni care nu și-au pierdut mințile, nici
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

după ce și-au salvat miraculos viața.
La Salcia au supraviețuit românii în cea mai mare
densitate de intelectuali pe o suprafață în detenție. Ne-
nea Iuga îmi povestea amănunțit, în zeci de ore, prin
dialoguri filozofice, izvorâte dintr-un mediu elevat al
discuțiilor, din orice perioadă a timpului petrecut de
el, în barăcile Închisorii Salcia. Când descria locul
acela, mediul cazărmii, o colonie de muncă silnică, cu
acele saivane locuite de sute de deținuți, poveștile sale
erau triste recitaluri ale inteligenței și demnității
umane. Atunci devenea meditativ, înlăcrimat și scâr-
bit de viață. Povestea din memoria sa prodigioasă des-
pre modul în care citau toți acei profesori, academici-
eni, scriitori închiși acolo, din filozofia sceptică a lui
Cioran. Alexandru Paleologu și actorul Ion Omescu
se întreceau cu Ion D. Sîrbu, în a cita din Cioran, într-
un dialog necombătut și neîntrerupt de nimeni. Cita-
tele din Cioran păreau pentru unii colegi din preajmă
niște manifestări de nesupunere, prelegeri declamate
tacit și restrânse, dar ele erau citate fidel din enigma-
ticul și scepticul filozof Cioran. Domnul Iuga, cita din
gândirea filozofică a lui Cioran și după 10 ani de li-
bertate, ca și când, totul s-ar fi petrecut ieri. Începea
serios, recitalul, ca un copil, care și-a învățat bine lec-
ția și în niciun caz ca să mă impresioneze pe mine:
„Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai
vreau și nu mai pot să fiu om. Căci, ce aș mai putea
face în această calitate? Să lucrez la un sistem social
și politic sau să nefericesc o fată? Să mai urmăresc
inconsecvențele în sistemele de filozofie sau să acti-
vez pentru realizarea idealului moral sau pentru reali-
zarea idealului moral sau estetic? Ar fi puțin. Renunț
la omenia mea, chiar dacă, pe treptele pe care mă voi
urca, voi fi singur, dar absolut singur. Și apoi, nu sunt
atât de singur în lumea aceasta, de la care nu mai aș-
tept nimic. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie de-
cât cu lacrimi. Dar, lacrimile mele ar înneca această
lume, precum focul meu interior, ar incendia-o”. Și,
atunci făcea și el, încă un apel, ca un strigăt de salvare,
pe care-l repeta la greul muncii fizice epuizante de pe
Dig! „Trebuie să învățăm a muri mai rar. Orice boală
e mai sănătoasă decât una care este provocată de o
furie ascunsă. Un mare pas înainte a fost făcut în ziua
în care oamenii au înțeles că pentru a se chinui unii
pe alții, mai eficient, va trebui să se adune împreună,
să se organizeze într-o societate”.
După reprezentația de o foarte bună memorie,
Nenea Iuga râdea în hohote, își aprindea tacticos o ți-
gare, cu ritualul său repetat de mii de ori și mă întreba
dacă mai doresc să continue. Analizam, plin de admi-
rație, prin toate citatele sale, mintea sa nealterată de
timp. Exclama, apoi, ca la o descoperire: „Daaa, pri-
etene nesalciot! Iată, încă una din înțelepciuni, care
mi-a rămas din perioada, când eram lector la Cluj.
„Trăind mereu cu frica de a nu mi se întâmpla, ce era
mai rău, am încercat în toate situațiile, să le-o iau îna-
inte, aruncându-mă spre nenorocire, cu mult înainte
ca ea să apară”. Apoi, își regiza propriul discurs, reci-
tând solemn, cu replica altui savant sau scriitor, prie-
tenul „Senior Desire Sîrbu”, cel din care cita, uzual,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
tot din Emil Cioran și pe care el îl cunoscuse personal,
la Sibiu, prin 1942. „Nimeni n-ar îndrăzni să se pri-
vească în oglindă, că o imagine grotească și tragică,
în același timp, ar amesteca în contururile fizionomiei
pete și dungi de sânge, răni, care nu pot fi închise și
șiroaie de lacrimi care pot fi stăpânite. Aș avea o vo-
luptate plină de groază să văd cum izbucnește, în ar-
monia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan
de sânge, țâșniri roșii, ca focul și arzătoare ca deznă-
dejdea, că toate rănile ființei noastre s-ar deschide ire-
mediabil pentru a face, din noi, o erupție sângeroasă.
Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele sin-
gurătății, care ne face suferința atât de multă și de
inaccesibilă.” Și acum, să-ți declam eu, lozinca uni-
versală a închiderii spiritului, ca la mai toți deținuții
Salciei, vorbele mari, purtate din gură în gură de filo-
zof: „Este atât venin, atâta otravă în suferință!”
Spre finalul recitalului său și pe despărțirea noas-
tră temporară, spunea mormăit și nemulțumit, ceva
despre viața și timpul tinereții sale, sacrificate absurd
de sistem: „Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci
întotdeauna prea târziu!” Asta, este, tot din Cioran,
prietene, deși tare mult am meditat-o și eu, din păcate,
n-am gândit-o și nici scris-o eu!? Astea toate, „cole-
gus ciberneticus”, sunt doar niște mici confesiuni din
tristele mele sinestezii salciopate…!
Cred că bietul, Nene Iuga ar fi murit, cu mare
ciudă în suflet și încă odată, dacă ar fi aflat, că azi, un
candidat la președinția SUA, unul, Donald Trump, un
nume de desene animate, că și el, ar fi citat, în cam-
pania electorală, din scepticul și marele filozof „fran-
cez” – Cioran. Și, care, a mai ajuns, incredibil, și Pre-
ședintele SUA. Totuși, cu mintea sa sprintenă și gân-
direa calculată, a lui Nea Ion, nu a lui Donald Rățoiul,
Doamne, cât s-ar fi bucurat, să mai trăiască vremurile
astea de libertate și democrație!?
Apogeul prelegerilor sale erau întrerupte, cu ci-
tate din prietenul său de la Cluj, scriitorul complex,
Ion D. Sîrbu, un prozator socialist, care se trăgea, ca
și el, dintr-o familie de minier. Din suferințele destă-
inuite ale lui „Gary”, cum îi zicea, amical, Nenea
Iuga, acesta reproducea fidel mult, din opera, încă
nescrisă, a acelui spirit captiv, din acel atlet al mize-
riei penitenciarelor, un om cu o capacitate intelectuală
imensă, cu un eroism moral, cu o mare operă de exis-
tență și cu o forță fizică, unică. Omul acela, cu un ape-
tit de scris rar întâlnit, „a trebuit însă să tacă prea
multă vreme, scriind cu demnitate și talent”. Pentru
că a scris multe piese de teatru, acesta având mereu o
tristețe deghizată, sub aerul unei bufonerii sociale.
Starea asta a avut-o pentru toate perioadele vieții sale
aventuroase și plină de greșeli, care i-au adus mulți
ani de detenție nemeritată. Și asta într-o perioadă,
când el nu cerea, decât ceva simplu, argumentând-o
cu umor, că el vrea drepturi egale cu: ungurii, evreii,
oltenii, când de fapt, el, în acea perioadă tulbure și
boșevizată, cerea ironic, drepturi egale în țara sa, cu
sovieticii, pe care nu i-a suferit, nicio clipă. Nea Ion
susținea că I. D. Sîrbu este cel mai important repre-
zentat al literaturii de morală socială și filozofică,
69
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
operă pe care a scris-o cu un curaj unic și consec-
vență, până la moarte. În orice împrejurare sau loc de
detenție, el a fost un om generos și întotdeauna se
simțea obligat, ca să-și pună masca râsului pentru cei
care erau mai triști și mai slabi decât el.
Ion D. Sîrbu, la Salcia, nu a avut nici un moment
de cădere, că el parcă-și aduna cărțile viitoare de scris
în memorie. Era un inteligent și un spiritual, o stâncă,
chiar în plină criză de umor socialist. Încă din peri-
oada, când era și student și ostaș român pe frontul îm-
potriva sovieticilor sau al nemților. A simțit perma-
nent duplicitatea vieții românilor, lipsa de libertatea a
spiritului și că, de mult, nedreptatea a luat locul valo-
rii, că mediocritatea și minciuna au învins. Scrisul său
a fost condamnat de înstatorniciții sovietici ai țării
noastre, care au simțit abilitatea și diferența dintre ati-
tudinea sa din scris, față de una morală și cea națio-
nalistă, în opoziție cu cea marxistă, năzuită pentru ca-
tegoria sa socială, în care, se crezuse.
Acesta doar rostea și scria pe ascuns despre pro-
cesul național de uitare a trecutului rușinos și al viito-
rului groaznic al României. „Pe unii îi caută întâm-
plările spre a-i neliniști, pe mine m-au uitat. " El nu a
acceptat niciodată duplicitatea, nici de frica lui Dum-
nezeu ! Se considera un ciob din întregul spart, care
conținea ființe biciuite, crucificate și îngropate de vii.
Actorul Ion Omescu i-a fost un foarte bun prieten
și confident fidel de artă teatrală. Poate, cel mai bun!
Asta pentru că ei erau cam de aceeaşi vârstă și aveau
multe afinități culturale comune. La Salcia, Omescu
stătuse 7 ani, din cei 12 pe care-i făcuse, el, fiind con-
damnat, inițial, pentru dorința nereușită de trecere a
frontierei. Cine mai știe motivul detenției? Puteai fi
repede etichetat, ca legionar, dacă erai un bun patriot
intelectual. Viața lui Omescu este încă o lecție de
demnitate, patriotism și speranță pentru tot neamul
românesc.
Ion Omescu s-a născut în anul 1925, la Arad,
unde a fost un precoce talent actoricesc, care se va
afirma acasă, la Arad, dar și la Cluj și București. După
1949, văzând că nu mai este de trăit în România lui…
Stalin, încearcă să fugă din țară, spre Franța. Știa per-
fect franceza, germana și engleza. Eșuează într-o ten-
tativă nepregătită bine de trecerea frontierei și este bă-
gat, pe rând, prin toate pușcăriile comuniste. La Sal-
cia, era poate cel mai vechi client, unde slăbise
enorm, se îmbolnăvise de febră tifoidă, dizenterie și
de toate bolile detenției din mizerie. Nimic nu l-a fă-
cut, însă, să-și piardă umorul și calitățile de mare ac-
tor. Se cunoscuse bine, dinainte, cu I. D. Sîrbu. Erau
prieteni și colaboratori de teatru, unul era scriitorul
pieselor, altul actorul genial universal. Din păcate,
acolo, nu era locul și timpul pentru comediile și iro-
niile lor la adresa României din acele timpuri. Amân-
doi au ajuns în închisorile spiritului și intelectului
progresist și democrat.
Soarta i-a purtat și reunit în tot felul de locuri de
libertate și de cultură teatrală din România anilor
1940-1949. Fuseseră prieteni, confidenți, ardeau de
70
spirit și erau doldora de carte. Știau limbi străine, cu-
noscuseră și se informaseră din cultura lumii, citeau,
scriau și creau teatru. În timpul liber, erau doi actori-
clowni inteligenți, poligloți, talentați și cu un umor
irezistibil. Istoririsirile lor, în special cele petrecute
prin cârciumile din Cluj, București, Sibiu, care erau
savurate de toți cei care le reascultau poveștile umo-
ristice, unele incredibile petrecute între ei în libertatea
trecută a teatrului.
Nenea Iuga mi le repovestea, din re-re-povestirile
lor, toate întâmplările și anecdotele lor, care se desfă-
șurau în puținele dumineci libere sau în serile și nop-
țile de Crăciun sau Paști. Toate se întâmplau, însă,
doar după anul 1961, când parcă, mai slăbise lanțul
mizeriei și batjocurei din Pușcărie. În duhoarea bară-
cilor de la Salcia aveau loc, chiar atunci, reprezentări
autentice, de mare actor, ale lui „Maître Corbeau
Omescu”, care, după ce-și punea pe spatele gîrbov și
costeliv, o saltea de iută, pe trupul său firav, se așeza
la etajul trei al paturilor, ca pe un tron ipotetic a lui
Hamlet, și făcea dovada unui talent și al unui umor
nemăsurat. Scena aceea, trebuie să ți-o relatez, îmi zi-
cea, cu toate amănuntele hazlii. Omescu era, uneori
într-o transă actoricească și atunci declama ca un
preot budist:
„ - A fi?
- Corul robilor și intelectualilor mormăiau… tur-
nător!?
- Sau a nu fi?
- Comunist! Scrâjneau din dinți, pronunțând toți
deținuții cuvântul acela împovărat, în silă și ură !
- Să dormi? Rostea meditativ, ca un Hamlet, ac-
torul Ion Omescu !
- Ba, să muncești, bă, banditule, la Dig, dacă vrei
să mănânci, că o meserie n-ai, futu-ți paștile mă-tii,
dar gărgăuni și vorbe contra statului ai, cât încape,
bă, cap sec de filozof!? completa Sîrbu, clar și tare.
- Să mori? Spunea tăcut și sfâșiat teatral de du-
rere și obosit, ca o replică finală, Omescu!
- Ba, să moară mă-ta și comunismul mamii voas-
tre de lepre, bolșevici și ucigași! Completa asta, cu
mare curaj, studentul geolog, Puiu Bălan!
- E, ceva putred în Danemarca! Scotea discret,
încă o replică hamletiană, Măria sa, Actorul OM!
- Ba, nu este ceva puturos, și mult mai…mult, ca
în Roma… adăuga, cu frică, Conu Alecu!”
Când asistența rămânea, doar una verificată, și
cam din acelaşi profil, cu revoluționari anticomuniști,
atunci actorul dădea drumul talentului și memoriei
sale prodigioase. Tot din personajul său preferat,
Hamlet al Danemarcei care, în interpretarea sa, era un
Hamlet al României, în dialogul cu publicul său ales,
și continua să recite, cu fidelitate replicile:
„ - Hamlet-Omescu: Vă-ntreb de-aceea, mai în
amănunt, ce rău făcurăți, buni prieteni, soartei, de-
ați fost trimiși aicea, la-nchisoare?
- Guildenstern-IDS: De ce, închisoare? Săreau
revoltați, cunoscătorii intelectuali din public ai piesei.
- Hamlet-Omescu: Fiindcă Danemarca-i o în-
chisoare!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

- Guildenstern-IDS: Atuncea, lumea-ntreagă e
la fel!
- Daaa, striga grupul de coriști intelectuali!
Peste…tooot!
- Hamlet-Omescu: De-a binelea, cu multe tem-
niți, carcere și beciuri, din toate, cea mai rea fiind
Danemarca?!
- La replica aceea așteptată, ca o mare ironie fi-
nală, toți strigau, un, mare urlet, cu: NUUU!, ca un
MUUU…!”
Marele actor trecea repede peste acele versuri
dure și provocatoare, încheindu-și replica cu vestitul
monolog al regelui, din Dane...marca Omescu, așa
cum le altoia el, ilar:
„Mai mult e-n sine cugetul să-ndure,
Săgețile și praștiile soartei
Sau, mări de suferințe înfruntând,
Să curme totul scurt?
Să mori, să dormi,
Nimic mai mult. Iar printr-un somn să-nchei
Dureri și mii de lovituri firești.”
Râdea toată asistența, adunată ca la bâlci, în
imensul grajd mizer, plin de cultură și cu oameni ta-
lentați, niște intelectuali care fuseseră aruncați acolo,
tocmai că iubeau și stimau o astfel de cultură, neînțe-
leasă de regim. Nu era locul și momentul glumelor,
dar viața își cerea drepturile. Cu orice grav risc de a fi
denunțați de către turnătorii infiltrați.
După astfel de reprezentații, toți deținuții se gân-
deau la cei dragi, rămași acasă, la irosirea vieții într-
un asemenea loc. Nenea Ion, parcă se desprindea
atemporal din aceea masă de cultură și educație, spu-
nând, ca pentru sine, „că ne împăcăm rar cu trecutul,
iar timpul prezent nu există, îl raportăm mereu la vii-
torul îndepărtat sau la ziua de mâine, doar la cel care
contează. Rar acceptăm, și poate niciunul și niciodată,
că acele clipe nu vor mai exista pentru noi, iar exis-
tența noastră va fi iluzorie. Trăim un vis filozofic și
amalgamat, când, rar atingem momente și senzații si-
nestezice transcendentale”. Bădia Ion cobora pe pă-
mânt și zicea, trist și nostalgic, despre câțiva dintre
colegi, despre care tocmai povestise, că mai toți erau
trecuți, atunci, bine de vârsta de 30 de ani. Apoi,
schimba repede registrul monologului, hotărât de data
aceea, glumind amenințător, „că acuma, el vrea să mă
facă să râd, până mă voi căca pe mine, spera el, dar,
nu ca ei, atunci, ca acei salcioți bolnavi de dizenterie,
aflați în Colonia de la Stoenești…I-auzi una, i-auzi
două,… ascultă, te rog, din dialogul teatral, unic, din-
tre Sîrbu și Omescu”, relatat aproximativ de mine, din
poveștile care ne mai îndulceau zilele și viața și care
se desfășurau mai rar, când viața noastră era la limită,
iar cei doi bătrâni oameni de cultură simțeau nevoia
asta, ca să-și dea drumul talentului, ironiilor și creați-
ile lor.
Dorința de depănare a trecutului, la Nenea Ion, se
întâmpla rar și nu cu oricine. Noi doi aveam privile-
giul și obligația, la termen, în așteptarea lungă a lu-
crărilor informatice de la calculatorul din Hunedoara.
Ș-atunci, ce face, chiar și intelectualul român, ca să-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
și arate prietenia companiei și să-și povestească viața,
dacă nu, unde,… decât la birt?
Pe lângă centrul vechi din Hunedoara Siderur-
gică, prin toamna anului 1983, erau vreo 4-5 birturi
ordinare și o grădină de vară sumbră, urât mirositoare.
Ca să mănânci ceva în orașul eminamente muncito-
resc sau să bei o bere, pe acele timpuri de criză și în
orice anotimp, totul devenea o aventură urbană, greu
de descris celor ce nu au trăit acele vremi lipsite de
alimente, benzină, băutură, viață etc.
Plecam agale și calmi de la Centrul de Calcul spre
un loc, unde puteam să mâncăm niște mici și să bem
o bere-zece-rece. Indiferent, dacă birtul se numea: Pu-
foaica găurită, La Șamu, Cocsaru, Oțelaru, Broasca
verde, CFR-istul, La gară, OM-eul etc, toate localu-
rile erau la fel de mizere, cu o atmosferă aspră, mun-
citorească. După multe clipe de așteptare, pentru a fi
serviți, și ca să se adune și să se spele cele 19 halbe
din sală, chelnerițele aduceau doar ca o mică garanție
bănească, halbele, acelea, ca să nu pleci cu ele acasă.
După o vreme, la masa noastră venea câte-o ospătăriță
plictisită, care îți aducea, după un alt lung timp, două
halbe, cu un conținut apătos și mult sub semn. Co-
manda noastră, de 6 mici cu muștar, cu câte o pâine
tare și lunguiață, mai avea să aștepte, ca să se facă
focul la grătar. Mai ceream repede, bere, de cum ve-
nea alt cerber de barman sau ospătar, asta o făceam de
frica lozincii, „bere nu mai este…nici mici, iar dacă
vreți, vin sau tării, astea e, numai cu mâncare! Ce,
mâncare? Creveți sau Ghiveci oltenesc?!”
După atâta stat la taclale eram calmi și după o os-
pătare abundentă, poate și de la băutul… excesiv de
bere, în căldura aceea a verii, se făcea timpul, să mer-
gem la Budă. Ne deplasam alternativ cu Nea Ion, ca
să nu creadă ospătarii, că noi am evadat, neplătiți. La
WC, mergeam orientativ, după mirosul pestilențial și
roiul de muște mari verzi-albastre, care ni se așeza-
seră înainte și pe micii noștri. Mirosul de urină se sim-
țea accentuat, deci eram aproape de ușurare, pe zidul
de mozaic de pe care curgea apa printr-o țeavă spartă
și ruginită, într-un canal din același material sau be-
ton, într-un alt canal subteran, care colcăia de supra-
plin. Ne liniștim totuși, că exista lângă cabina pictată
cu rahat, o chiuvetă, cu un robinet blocat pe deschis
economic, iar de șters pe mâini, nici vorbă, doar ai
batistă, bre mușteriu…!?
La masa îmbelșugată și după alternanța noastră,
ilar verbală de la toiletta muncitorească, priveam spre
mesele din jur, la fețele brutale și triste, la clienții,
care brusc se îmbătau mortal și se legănau spre ieșire,
la limbajul suburban, la promiscuitatea localului, pe
care, noi, nu trebuia să-l părăsim în multe ore de aș-
teptare. Unde să te duci? Căci spre ora 10, seara se
închideau toate birturile, iar nouă ni se livrau lucrări
și noaptea, după cum funcționau calculatoarele.
Companionul meu, cel plăcut, dorit și amuzant,
avea însă bune momente și lungi de relaxare, iar în
toată mizeria aceea, el parcă se simțea confortabil.
Trăise el, alte mizerii, și nu în libertatea siderurgică!
Fuma, zâmbea reținut, povestea analizând presa de pe
71
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
masă, iar după ce venea de la WC, avea niște tresăriri
de memorie, care-l făceau simpatic, plin de umor și
inedit. Atunci, derula secvențe din viață de la Salcia,
toate desprinse din dialogurile celebrilor oameni de
teatru Omescu și Sîrbu. „E bine, e bine, e foarte
bine!”, cânta o strulimbatică de cântăreață, cam tare
și nepotrivit la situația noastră, la radioul dat la ma-
xim, și care ne făcea discuția aproape imposibilă. Nea
Ion aprecia însă viața de atunci, comparativ cu cea de
la Salcia, „când aveam diaree și fugeam cu pantaloni
pe vine, prin lan, pentru a ajunge în șirul ordonat „de
ia…pe cinci”, sau când hârdăul dintr-o încăpere din
saivan era la supraplin, cu miros și muște, ca un roi
albastru mare cât albinele.” Nu voia, nicio clipă, să
părăsească tematica micționării imperioase și a reme-
morării traiului său în mizerie. Aveau, însă, să urmeze
alte subiecte, mult mai ilare. Mirosul de uree, care ve-
nea constant dinspre canal, în valuri pestilențiale, se
amesteca, în mod nefericit, cu fumul de la grătarul cu
mici, aflat în apropiere. Niște șobolani, mari ca pisi-
cii, se plimbau liniștiți pe lângă gard. Și-a reamintit
de scena cu șobolanii, când deținuții au fost cu toții
„repatriați” la Salcia, după câteva luni de lucru la re-
coltări, pe la Luciu Giurgeni, când în patul părăsit a
lui Sîrbu își făcuseră cuibul o familie de șobolani,
care fătaseră câțiva zeci de șobolănași mici. Erau
scârboși, dar Sîrbu cel curajos, i-a alungat cu duritate,
zicându-le: „Nici aici nu am voie să exist, băi, anima-
lelor!?”
Momentele acelea „epocale”, de ușurare ome-
nească, erau presărate cu amintiri din viața de la Sal-
cia cea mlădioasă și neuitată, teatral umoristică și ani-
malică, cu viața trăită de Nea Ion, alături de ceilalți
doi Ioni pozitivi – Sîrbu și Omescu. Bancurile, sche-
ciurile, dialogurile, recitalurile lor erau unice și umo-
ristice, peste măsură, contrastând adânc cu situația din
Colonia de muncă silnică. Povestea cu amănunte des-
pre atmosfera aceea, cu puțină destindere, la care par-
ticipa, arar, și Alecu Paleologu, care mai colora mo-
mentele lor, cu aprecieri și citate din lumea literară și
din istoria greacă și romană. Citatele sale erau cu
multă ironie la sistem și la viața lor mizeră, la care
Conu Alecu a rezistat tare greu, chiar a abandonat tă-
ria de caracter, pentru a scăpa de acel calvar existen-
țial. El nu va putea rezista, vieții aceleia de animal,
pentru că el trăise în puf și cu servitori la conac, într-
o viață intelectuală rasată, venită dintr-o familie de
burghezo-moșieri bogați. El făcuse studiile la Paris și
Berlin. A cedat, în final, și a recunoscut rușinat, că el
nu mai poate suporta și va face orice, ca să scape de
acolo. A făcut-o și Radu Gyr, doar, când nu i-a mai
rezistat fizicul. Erau grav bolnavi, amândoi, și pe
moarte.
Omescu era actorul și scenaristul spectacolelor
salciote, ad-hoc. Sîrbu era regizorul și partenerul im-
provizat. Uneori era sufleurul, care dicta autoritar:
„Spune-o și pe aia, Omulețule, bagă și un Hamlet, re-
cită din Esenin, spune și una de pahar din colegul de
«Hotel Ritz», Păstorel…! Dialogul lor, profund și ele-
72
vat a divagat intelectual spre a se alinta reciproc, des-
pre plăcerile vieții, unde IDS se lamenta, că el nu mai
are timp de citit și nici cu scrisul nu mai este atât de
harnic. Cita nostalgic din Lucian Blaga sau își amin-
tea de escapadele sau bețiile făcute cu prietenul
sculptor Romul Ladea. Se scuza filozofic, de ce bea:
„Beau ca să pot ierta; beau ca să pot cere iertare. Beau
ca să pot iubi; beau ca să pot spune te iubesc. Beau ca
să suport mai ușor că nu sunt iubit și ca să am la în-
demână un motiv că nu sunt iubit. Beau ca să înțe-
leg, să fiu înțeles. Beau ca să ascund și să dezvălui o
taină și mai beau și pentru că uneori seara mi-e frică
și nu am curajul de a recunoaște și de a suporta frica.
Și apoi, dracu știe cum, sunt mereu la început, și totuși
mereu am sentimentul că totul s-a sfârșit.” Spunea, cu
bucuria pe chip, când venise din război și citea la Bi-
blioteca Universității, sute de pagini pe zi, cu o plă-
cere carnală. Răsufla ușurat, spunând că nu poate trăi
fără să citească ceva nou, în fiecare zi. Tot el conchi-
dea diademic, „iar ca să nu-mi scriu gândurile în fiece
zi, îmi este imposibil Maestre!?” Actorul a comentat
oftând: „Ei, pui de miner, care ești, să știi că se poate
trăi și fără citit, și fără teatru, și fără scris, dar nu la fel
de adevărat, unic și înălțător!?” „Trist este că viața
noastră ne este risipită și dictată de alții, iar noi ne
trăim suferințele minții în singurătate. Încercăm să fa-
cem prin scris sau teatru și să ne întrupăm în persona-
jele noastre, ceea ce viața ne-a luat sau n-am fost pu-
ternici, ca să triumfăm. Ce e minunat, în meseriile
noastre dragă OMCUMINTE este că avem o libertate
a gândurilor și existenței noastre, pe care nimeni nu
ne-o poate lua. Regret rar că am băut uneori exagerat
și am luat beția ca un anestezic, uitând că ea este
forma sa cea mai nevinovată a lașității și forma cea
mai lașă a curajului.”
IDS cunoștea bine ungurii, cu care avea lungi po-
lemici și discuții la chefuri programate sau nu. Când
nu vrea să spună din anecdotica lui, cita din Blaga sau
Ladea amuzat: „Timp de 800 de ani, ungurii, frații
noștri întru… peisaj nu s-au așezat cu noi la masă.
Dacă se așezau, absolut sigur ne maghiarizam. Fi-
indcă modul lor de a chefui e irezistibil… și mai cred
că, din cauza vinului mult și a însingurării ardelenii
au creat reflexivul unor verbe ca – eu mă gândesc, eu
mă râd, eu mă joc, eu mă plâng… Ș-apoi s-o rostim
filozofic măi Omulețule: ce Paștile mamii lor de huni,
că nu le cer voie… Grecii îndoiau vinul cu apă și fă-
ceau filozofie, noi îndoim viața cu alcool, probabil
spre a substitui filozofia. Iar parșivul de romancier
rusnac, mai bețiv ca mine – Gorki, crede că beția este
moarte în monedă măruntă.” Cita din glumele seri-
oase și patriotice a lui Blaga, dar din cele puse pe
seama lui Goga, care, la Paris, după un lung chef se
pilise și a trântit cu căciula de parchet, apoi a strigat
tare: „Nu mai pot, mi-e dor de țară!” La care Blaga,
ambasadorul de Portugalia, i-a spus rapid – „Și cine
te împiedică să te întorci?”. Goga care era tare spon-
tan, la beție, deși el bea rar, dar strașnic – „Nu înțe-
legi? Țara o pot avea oricând. Pe când dorul de țară?”
Mai pot derula niște amintiri vesele, cu beutori sau
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

unele triste de viață, dar nu mai e timp – „Uriașule” și
ne-așteaptă în cimitir atâția prieteni învățați și iubiți,
în pământ.
- Voicule, revenea Nenea Iuga, ca un scenarist de
film, asta trebuie să-ți-o povestesc tematic, și încă câ-
teva din amintirile mele, cu ei și despre ei! Ei, află,
tinere prieten, că această secvență s-a desfășurat real
în lagăr, într-o duminică seara, și este înnodată de po-
veștile umoristice anterioare a celor doi oameni de
teatru și e înlănțuită de mersul nostru comparativ, la
pișuarul mizer și cu amintiri din WC-urile Salciei!
Poate este broșată și pe ultima noastră acțiune, când
noi doi am ajuns, simultan, la buda din acest pișuar
infect, dar, care face parte integrantă din comunismul
înfloritor. „Ai văzut ce frumos m-am adaptat? Ori-
cum, ăsta este un cristal de dependință urinară, față de
hârdăul supraplin aflat în fiecare din halele ruginite,
de pe „Gironde”. Încerc să redau, cu fidelitate, dialo-
gul acela, cu povestea cea comică, repovestită, cea
dintre Omescu și Sîrbu. Iată-o:
„Dragii mei prieteni și companioni de hotel, cu 3
stele, deci, aici nu este o colonie parfumată de muncă
silnică, că astăzi eu vă invit să ascultați spectacolul
dat de un neom, Omescu și cu scenaristul-„Desirul
Sîrbu”, auzi ce nume i-a dat minerul de tat-su, fiului
risipitor și intelectual, nu ca unui profesor, cum l-a
diriguit el, dar domnia sa este încă viu, prezent aci, de
față, în Prezidiu Salcia!? Mai vreau să precizez că
acest bandit, de Sîrbu, este un român, deși, după
nume, este un sârb, cu barda plină de sânge, e, de-a
lui Tito!”
„Prietenii mei albi, păziți de aracii roșii, azi, vă
vom da o reprezentație, cu Hamlet în mizerie, un rege,
totuși, poate un împărat chiar al Imperiului „Hominis
Sovieticus”, de peste lume. Dar, înainte, să vă poves-
tesc, ce-am mai pățit noi doi, la Cluj, în buda unui lo-
cal, la fel de mizer, cu motorină pe podele și într-o
budă ordinară, din fundul curții aproape de râul So-
meș. Trebuie să vă înfățișez, oniric, tot decorul miri-
fic. Să vă descriu, acum, localul acela întunecat, dar
bine dotat, cu vin bun, țuică de Sălaj și Bere de Bra-
gadiru, cu mititei și carne de porc și vacă, la grătar.
Avusesem un spectacol, în Teatrul din Cluj sau poate
o repetiție, la o piesă franceză. Am plecat împreună,
noi, doi Ioni negativi, împreună cu două colege ac-
trițe, care, după ce au văzut intențiile noastre bahice
nelimitate și asexuate, ne-au abandonat brusc, pentru
un motiv ingrat, inventat, dar și unul serios, că ele
erau cam măritate și aveau copii de crescut. Au râs
copios pe seama uneia, o damă blondă, bună, dar tre-
cută prin săbii și care era căsătorită, a 5-a oară, cu un
activist sau un securist de la cultura socialistă…, în
vigoare!
După ce a băut zdravăn, ca la un foc automat,
Omescu i-a zis-o pe șleau, uneia din „Doamne”, că el
și-ar băga păsărica nevinovată și austeră în Natalița,
dar nu poate, „că îl prinde Domn Organul și, îl bagă
la Gherlă!” Au băut ei, așe, ore în șir, au mai și mân-
cat, au schimbat băuturile și birturile. Până dimineața.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Povesteau elevat, doar despre cărțile citite, despre tea-
trul din lume și din activitatea lor. Erau într-o frenezie
existențială și în niște momente apocaliptice, de înaltă
cultură, erudiție și beție. Pe înserate, însă, mergeau tot
mai des la buda empirică din „Birtul lui Șoany”, din
curtea cu pomi, iarbă, butoaie și fierotănii aruncate.
Ca să ajungă la pișuar, era o adevărată hartă urât mi-
rositoare. Dar, era ușor de găsit pentru cei ce mai
aveau mirosul fin, ca ei. Ultima comandă a lui
Omescu era una serioasă, de încă un butoi cu vin! Au
râs amândoi, copios, și-au exersat memoria și apoi
atletul mizeriei, scriitorul și actorul sălbatic și însetat
- IDS recita ore înșir din cei mai mari scriitori și mari
poeți ai lumii. Au ieșit de la masa din grădină, cea
aflată lângă un gard, unde erau niște afișe puse, pentru
alegeri, și pe care se scrisese, cu var proaspăt vopsit
niște lozinci comuniste. O ploaie de vară i-a băgat
însă, înapoi în cârciumă, pe dușumeaua rău mirosi-
toare. Ca la un semnal, amândoi s-au ridicat de la
masă, scuzându-se ilar, că, ei…, iar vor, pleca „tu-
gedoău” la pișuar. Au hotărât, să o facă, ca într-un șir
sau ca la un joc de doi, când se vor ține de păsărici și
la pișuarul primitiv.
Omescu era slab și se legăna ca salcia, că abia își
găsise aparatul de făcut pipi. Se scuza sistematic, că
nu-l mai găsea, din cauza micimii sale microscopice.
„Unde dracu este, că nu-i, nici afară, nici înăuntru?
Râdea cu lacrimi, iar Sîrbu dăduse, frenetic drumul
jetului satisfăcut ca dintr-o arteziană izvorâtă dintr-un
mădular aflat în erecție nepotrivită, ca loc și cu o mă-
rime cabalină…!” Omescu îl privea admirativ, apoi
simultan, se privesc reciproc, fiecare cu pleoapa, la
organul în micțiune al celuilalt. Râdeau… cu lacrimi
și sughițuri! Amândoi se mirau, ca bețivii derutați, ca
și cum vor să-și spună ceva, reciproc atenționar, cum
că fiecare observă ceva bizar, la unul despre, cea ce
văzuse el bine, la celălalt...! Sîrbu îi întreabă curios pe
I.OM, cum și de ce, face el pipi, în 4 jeturi? Omescu
simultan reacționează, cu o întrebare cheie, indignată,
că a observat el, cu „Siguranță”, că Domnul Desire
are înscris ceva bizar pe mădularul său, de forma in-
descifrabilă și creață, cam așa: A…dam? Sprijiniți de
peretele umed al pișuarului, legănându-se abundent și
dizgrațios, au completat verbal misterul inscripției ta-
tuate, că erau morți de beți, dar lămuriți, după, și des-
pre discuția lor, una super filozofică, nu fiziolo-
gică…nuuu, ci așa, una, ca pentru fiecare oștean beți-
van, și atunci au concluzionat dialectic:
- La mine, nu-i de la vreo boală, băi, Maestre de
scene, ci de la nasturele ăsta, pe care n-am apucat să-
l deschid! Dar, la tine, ce-i cu lozinca aia anticomu-
nistă, scrisă pe tulipan?
- Apăi, măi hamletule, măi omulețule cu talent,
dibăcie, umor și cu păsărica mică și vioaie, află, măi
băiete talentat, că pe tuberculul meu scria, cândva, în
tinerețea mea revoluționară și în puterea mea scriito-
ricească leninisto-socialistă, cea de mare speranță și
viitor om de mare cultură al comunismului înflori-
tor… Amsterdam! O.K? Sughițând, au mai mormâit
ceva, tulburați, nervoși și amețiți, apoi au reizbucnit,
73
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
demențial, în hohote de râs teatral, întrebând nevino-
vați și avizi de o cunoaștere, dar, Eva, unde-i? Au mai
chibzuit ei, câteva clipe, și asupra alegerii de folosință
a mâinilor. Erau nedumeriți, dacă în procesul micțio-
nării, trebuie să se ajute, de mâna dreaptă sau de cea
stângă, ba că, li s-au micșorat mâinile? Omescu, care
a fost mereu de partea extremei drepte legionare, l-a
contrat dur pe prietenul Sîrbu, care era de esență so-
cialistă, spunându-i un citat din Țuțea: „Bădie Ioane,
cu stânga nu poți să-ți faci, nici cruce, decum să con-
duci o țară!” La care, Dezideriu a reacționat dialectic
și istoric: „Mititelule, nu putem fugi de ceea ce sun-
tem, nici în mormânt… Viața este ca o pradă, dacă nu
o prinzi bine și la timp, te înghite ea pe tine!” În ulti-
mile luni de detenție de la Salcia, cei doi oameni de
teatru vorbeau mult despre teatrul universal, despre
irosirea lor, pe digul faraonic din Salcia cea poetică și
mlădioasă, declarându-și prietenie veșnică. IDS a ros-
tit atunci, o frază celebră: „Pe noi, Micuțule Gigant al
actoriei, ne-a apropiat, sub Salcia pletoasă, o mare
demnitate existențială, că noi doi, deși suntem oameni
de teatru, n-am plâns și n-am râs, niciodată, la co-
mandă!” S-au pupat, ca nelegiuiții impostori, când pă-
răseau așezământul ușurării și convesației lor – „pa-
tologice, filozofice și profund fiziologice”. Într-un
târziu, după ore lungi și grele de dezbateri literare, os-
pătarul i-a dat, nervos, afară, cu îndemnul comunist:
„Mai mergeți în paștile mamii voastre, de bandiți be-
țivi ordinari, acasă, măăi, că… că, ca, mâine vin ale-
gerile și vă prind Dracului pe drumuri, beți și nehotă-
râți, cu cine să votați!? Vedeți, bă telectualilor, că pe
gardul cârciumii mele sunt indicații clare pentru vot!
Pe lozinca aceia amândoi aveau s-o mai privească,
încă odată, cam gânditori și derutați mai târziu, pe în-
tuneric! Nu, o știau!? Ba, da, și o mai și înțelegeau!
În aerul plăcut din afara birtului, cu curte, cei doi
cântau și se țineau de umeri, ca brazii contra „vântului
în turbare”. Se mișcau oare, gardurile sau Luna!?
Erau pulbere, amândoi. Pe gardul lung și înalt al câr-
ciumei, unde erau ditamai lozincile scrise cu var
proaspăt, cu invitație la vot, așa cum, le precizase Ba-
dea Cîrciumaru, era un scris muncitoresc, cu „Votați
cu Soarele” și mai încolo, mai era, și un „Trăiască
PCR…!”, și ceva lung și prost-scris, despre prietenia
cu Stalin și cu un oarece, Sovrom. Mai la capăt, ceva,
cam șters și nevăzut bine… ! Amândoi au decis, ho-
tărâți, supărați, dar la unison și adânc „intelectual”, să
mai tragă un pârț puturos înspre înscrisurile acelea, și
apoi „Deziderium” i-a făcut plăcerea omenească lui
Omescu, să se mai pișe o dată, în „Soare” strigând
victorios, i-am votat și p-ăștia…! Apoi i-a strigat lui
Mitică, „bă, sulă mică, Țăndărică, mai lăcrimează și
tu, câțiva stropi, pe opera mea de căpătâi, Sovrom…
74
vin cărbune, rusufurătot… din România noastră! Ce
să faci, noi ne conformăm lozincii muncitorești -
„Beți… să plecăm…la vot!” Omescu a conchis, cu
acel ultim îndemn divin, spunând candid că, că…
comportamentul lor va fi drastic criticat mâine, în șe-
dința de Partid al Teatrului, cu tovarășul Gradu!
Ioane, azi ești terminat, lasă-ți și fecalele tale munci-
torești, pe lângă gardul cel cu îndemnul solemn,… te
rog! Poți? „Ionopot!”
Celor doi oameni de artă le-a fost dat să trăiască
împreună, puțin și în libertate, cu multe seri de vis și
faimă teatrală, bucurie, cu umor inteligent, dar le-a
fost dat să conviețuiască și pe tărâmul suferinței rea-
lității incredibile de la Salcia, prea mulți ani. Poves-
teau despre întâmplările hazlii de la bibliotecă sal-
ciotă, după ce erau obligați, și ei chiar citeau ironic și
comentau, ziarele comuniste, tip «Scânteia, din Bibli-
oteca lui „Popa Parpalac”», securistul mizer și turnă-
tor. În izolarea saivanelor acelea, când făceau orice,
ca viața, să nu le fie, doar calvar grotesc, și ei aveau
timp de glume și de roluri ilare, în comparație cu exis-
tența lor imposibilă.
Parodiile petrecute dintre Hamlet-Omescu, dialo-
gând teatral, cu genialitatea replicilor lui „Gary-De-
sire-Păcală”, pe vremea, când se aflau într-o „mizerie
salciotă”, se vor mai întâmpla multe și pe scena reală
petrecută pe «Digul Boa Parpalac sau la Infirmerie
sau la Saivanul Ritz…»! Viața culturală, inteligența
și vorbele lor de duh, nu puteau fi nici oprite și nici
ucise. Iar amintirile unice, unele demne de un teatru
absurd, regizate și interpretate de ei, au mai atenuat
din greutățile vieții de deținut. Și, ele trebuie poves-
tite!
Domnul Iuga parcă s-a trezit, ca dintr-un vis urât,
când noaptea s-a lăsat peste noi, iar el încă povestea,
din monologul său, din comedia tragică a dialogului
actorilor. A încheiat discuția, cu o remarcă resemnată:
„Nu uit, nici o zi din viața trăită în fericirea libertății.
N-am să uit, nici pe cele urâte, acele foarte grele pe-
rioade, de suferințe ascunse, când am înțeles, că vie-
țile noastre sunt irosite, dar care m-au întărit, ca pe o
stâncă și m-au învățat să trăiesc, cu orice preț, chiar și
în acele momente, care mi-au dat experiență și forță
ca să rezist. Ele m-au făcut să supraviețuiesc, și după
1964. Probabil că fericirea și zilele frumoase, pe care
le trăiesc azi, în această semilibertate de uitare a cri-
minalilor, și a motivului închiderii fizicului și minții
noastre, a miilor de români nevinovați, va fi pentru
mulți colegi de suferință, nedrept de scurtă. Dar me-
rită să mai trăiești, măcar câte-o clipă de tinerețe, de
extaz, de iubire, fericire, amuzament, uitare și biru-
ință. Viața e scurtă, chiar și în libertate. Iar, „cine-i
viu... să râdă”!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

MAX BĂNUȘ și ION D. SÎRBU
Max Bănuș (n.26.03.1926, Buc. – 06.02.2008,
Buc.), jurnalist în perioada 1948-1958, a fost arestat
în 1958 și condamnat la opt ani închisoare. Eliberat
după patru ani, de către o organizație americană de
binefacere, a lucrat ca jurnalist în Statele Unite ale
Americii. Din 1966, ca redactor la Radio Europa Li-
beră, realizator al cunoscutului program Tinerama.
Din 1983, publică revista de comunicație On Air,
promovând dezvoltarea relațiilor cu țările din Eu-
ropa de Est; a fost premiată cu medalia de aur la Fes-
tivalul publicațiilor de radio-comunicație.
După 1989, pentru o scurtă perioadă, revine în
țară și înființează publicația Tinerama cu editura cu
același nume, unde își publică romanul Cei care m-
au ucis (Buc., 1991).Încetează din viață, în urma unui
stop cardiac, la 6 febr. 2008, în București și este în-
mormântat la cimitirul evreiesc “Filantropia”. În în-
chisoare s-a întâlnit cu Ion D. Sîrbu. Pentru o mai
bună cunoaștere a cumplitei tăceri și a personalității
lui Ion D. Sîrbu, redăm capitolele 31 și 36, Profeso-
rul Sîrbu și „Hai, că o să închid ochii!” (Dumitru
Velea).
31. Profesorul Sîrbu
Munca merge ceva mai bine. Așa zic gardienii.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Așa zice comandantul.
Probabil că așa o fi.
De aceea, ni s-a aprobat să ne odihnim toată
duminica. Până acum aveam pauză numai duminica
după-amiază. Am lucrat și în ziua de Anul Nou. Îmi
cos ciorapii și diversele găuri din haine. Mii de șoa-
reci mici cât o jucărie roiesc în jurul nostru. Ne rod
saltelele, păturile, hainele.
Sper ca frigul să-i izgonească. Căutăm pe drum
pisici. Am adus și eu una în lagăr. Stă și miaună la
mine când îmi mănânc bucata de mămăligă. Se linge
pe mustăți. Pare înfometată. La șoareci se uită cu in-
diferență. Ce fel de pisică o fi asta, Doamne?
Câțiva organizează pentru duminică după-ami-
ază conferințe. Stăm între paturi și șușotim, fiindcă ni
s-a atras atenția că nu avem voie să ținem discuții co-
lective. Noi le ținem însă, în special datorită scriito-
rului Sîrbu, Dezideriu Sîrbu. Autor de piese de teatru,
cronicar literar, Ion Dezideriu Sîrbu este și profesor
de filozofie. Piesa lui Cățelul a reprezentat un spec-
tacol de mare succes la Teatrul Tineretului din Bucu-
rești. Tema piesei era o aluzie prea transparentă. Cică
fiecare dulău are pe lângă el un cățel care se gudură și
latră plin de admirație. Și atunci concluzia este că în
ogradă nu se poate face nici un pas înainte. Cronicile
dramatice și literare i-au adus un mare prestigiu pro-
fesorului Sîrbu. Dar și un an de închisoare. Un con-
ducător al Uniunii Scriitorilor din vremea aceea s-a
considerat jignit. Acuzații s-au găsit.
„Am fost deci vinovat de criticarea partidului
în timp ce îmi prăjeam trei chiftele!” povestea zâm-
bind profesorul Sîrbu. „Ce minciună! Mie nici nu-mi
plac chiftelele!” adăuga el, încruntat.
Am fost condamnat la un an închisoare, în pri-
măvara anului 1957. Cu trei zile înainte de data elibe-
rării, s-a deschis ușa celulei. Apăru un gardian cu o
hârtie în mână.
„Deținutul Dezideriu Sîrbu!”
Sîrbu se ridică.
„Probabil că mă anunță să mă pregătesc de eli-
berare”, se gândi el.
„Eu sunt!”
Gardianul nici nu se uită la el.
„Ți s-a ridicat condamnarea de la un an, la
șapte ani închisoare”.
Încerc să mă prietenesc cu acest Sîrbu. În jurul
lui se adunaseră cele mai valoroase minți din colonie.
Discutau probleme delicate. Conflicte religioase, ca-
racterul național al Ardealului, dezvoltarea teatrului
românesc, zbuciumul scriitorului. Fiecare duminică
reprezenta, astfel, un regal sufletesc. Nu luam parte la
75
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
discuții. Îi simțeam pe acești tineri intelectuali români
profund jigniți în sentimentul lor național de ceea ce
se petrecea atunci în țară. Eram sigur că nu se bucurau
de prezența mea și că ar fi preferat să nu vin. Antise-
mitismul era într-o mare efervescență în toată țara și
nici un fel de explicație logică nu servea la nimic.
Eu aveam însă nevoie să fiu lângă ei. Și apoi
tinerii intelectuali români din colonia Stoenești fă-
ceau parte dintr-o generație evoluată. Când i-am cu-
noscut mai bine, i-am apreciat pentru spiritul lor deo-
sebit, pentru mentalitatea lor evoluată, pentru conști-
ința lor puternică.
Profesorul Sîrbu era îndrumătorul lor.
„Mă gândesc cu multă durere la tatăl meu”, îmi
spune Sîrbu într-o zi. Eu am 46 de ani. El are 71. A
muncit toată viața în minele din Petroșani. A făcut
economii sălbatice ca și eu și fratele meu să putem
învăța. Și să-l ajutăm la bătrânețe!”
Sîrbu avea ochii plini de lacrimi.
Încerc să-l consolez.
„Până ieși din închisoare, îl va ajuta cu sigu-
ranță fratele dumitale!”
Mă privește absent.
„Fratele meu a emigrat în Brazilia. De doi ani
este închis, din cauză că a activat pentru partidul co-
munist. Eu sunt închis, fiind acuzat că am activat îm-
potriva partidului…” (pp.153-155).
36. „Hai, că o să închid ochii!”
De trei luni ni s-a anunțat o dispoziție diabo-
lică. Cine va face norma zilnic timp de o lună va primi
o carte poștală!
Va putea scrie că este sănătos!
Va putea scrie că are dreptul să primească un
pachet de cinci kilograme cu alimente!
Tentația este mare. Un vis ce părea cândva un
simplu vis. Au trecut totuși trei luni. Nimeni n-a reușit
să îndeplinească norma.
Totul este o simplă poveste. Nu mai cred în po-
vești.
Comandantul are, însă, o veche experiență. Ne
adună în curte.
„Deși n-ați lucrat cum trebuie… hai, totuși, să-
i răsplătesc pe cei mai muncitori.”
Alege la întâmplare treizeci de deținuți.
Le dă câte o carte poștală și câte un creion. Să
scrie acasă că sunt bine și că au dreptul să primească
un pachet.
Lângă mine, un mecanic din Craiova, care stă-
tea de opt ani în închisoare, exclamă:
„Păcăleală! E numai păcăleală! De când sunt
eu în închisoare, deținuții politici n-au dreptul să
scrie. N-au dreptul să primească pachete cu alimente.
N-au dreptul să existe, ci numai să respire și să robo-
tească. Vor numai să ne înnebunească. Vor să mun-
cim ca proștii până ne vom da sufletul. E o simplă pă-
căleală.!”

27 septembrie 1961.
Se împlinesc trei ani.
Trei ani de când am fost arestat.
Trei ani de când am schimbat ultimul cuvânt cu
familia mea. De când i-am văzut.
De atunci nu mai știu dacă ei trăiesc.
De trei ani n-am voie să scriu un rând acasă.
Nici ei nu au voie să-mi scrie.
Dacă unul dintre noi moare, familia nu este în-
științată. Înștiințarea vine de abia la data la care deți-
nutul trebuia eliberat. Un vecin de pat, țăran din Ar-
deal, îmi povestea odată că tatăl lui a murit în închi-
soare în 1946, la numai trei luni după ce fusese arestat
și condamnat la șase ani închisoare. În 1955, a venit
acasă o scrisoare oficială. Fără nici o explicație li se
comunică un fapt divers. „Deținutul decedase în tim-
pul executării pedepsei!”
Când? De ce? Unde fusese înmormântat?
Nu aveai dreptul să știi. Chiar dacă era soțul
tău. Chiar dacă era fiul tău. Chiar dacă era tatăl tău.
De fapt, aflai în cele din urmă. Întotdeauna tre-
cea timpul și ieșea cineva din închisoare și-ți povestea
ce se întâmplase. Doar nimeni nu murea de bătrânețe
în închisorile politice.
Dar morții cu morții și viii cu viii.
Vreau să scriu acasă. Să primesc o veste de
acasă.

76 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Dar n-a fost așa!
După trei săptămâni, au sosit primele pachete.
Am văzut șuncă, brânză, zahăr. Prima oară după trei
ani. Când au apărut primele țigări, au fost scene de
nebunie. De ani de zile oamenii fumau numai chiș-
toace. Când le zăreau pe drum plonjau ca la fotbal,
cinci-șase unul peste celălalt. Unii strângeau aceste
chiștoace și le comercializau. Pentru patru chiștoace,
primeai supa celui care nu putea rezista. Pentru opt
chiștoace, îți dădea și bucățica de pâine. Oamenii pre-
ferau chinurile foamei decât ale lipsei de tutun!
Dar cum să fac să obțin și eu o carte poștală?
Am încercat imediat să lucrez într-o zi fără să mă
opresc. Seara, n-am fost în stare să mă înapoiez la co-
lonie. Și nu făcusem nici două treimi din cât ni se ce-
rea să facem. Digul e departe. Pământul e greu. E
umed. Imposibil. Trebuie să renunț.
Îmi vine o idee.
Îi chem pe cei trei cu care m-am împrietenit.
Profesorul Sîrbu și arhitecții Nae Rădulescu și George
Vâsâi.
Le expun planul meu.
„Dar dacă vom fi prinși?”
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Ridic din umeri. Preluăm riscul cu toții, pre-
luăm avantajele cu toții. Râdem.
„Ei?”
Sunt de acord.
Tragem la sorți. O dată în viață sunt norocos.
Câștig eu. În ordine, vor urma profesorul Sîrbu, Vâsâi
și Rădulescu.
A doua zi, seara, când sergentul măsoară
groapa mă privește mirat.
„Bravo, bă! Ai reușit să faci norma!”
Tac. Privesc… așa… neclar.
„Da, domnule sergent. Dar sunt complet epui-
zat. Nu cred să mai reușesc o dată treaba asta.”
Sergentul nu-mi răspunde. Se învârtește în jurul
gropii. O mai măsoară o dată. Se miră din nou. Cu de-
getul arătător se scarpină sub cozorocul șepcii. Mă pri-
vește, făcând ochii mici. Apoi capătă o privire șireată.
„O să faci și mâine norma?”
Ce o fi în capul lui? Îi răspund cu un ton res-
pectuos: „Voi încerca. Dar nu cred, domnule sergent.
Sunt mort de oboseală.”
Se mai învârtește o dată în jurul gropii.
„Măi… tu ai fost ziarist, nu?”
„Da. Am fost ziarist.”
„Deci, ești un băiat șmecher?”
Complimentul este extrem de jignitor. Nu răs-
pund nimic.
„Fă pe dracu-n patru și fă și mâine norma. Fă-
o toată luna. Hai… că o să închid ochii!”
Îngheț. Oare a priceput?
Nici azi nu știu.
Mi-a șuierat printre dinți că el e interesat să fac
norma. Ca să arate celorlalți că totuși e posibil de fă-
cut. Ca să-i arate comandantului că știe să organizeze
treaba.
„Hai, că o să închid ochii!”
Iar?
Ce a vrut să înțeleagă cu asta? A fost oare nu-
mai o vorbă aruncată la întâmplare? Sau pricepuse că
Sîrbu, Rădulescu și Vâsâi săpau și cărau pentru mine
când gardienii nu erau atenți? Deci, înțelesese combi-
nația noastră?
La sfârșitul lunii, am primit o carte poștală.
După zece zile primesc și pachetul cu alimente și ți-
gări. Cele patru sute de țigări le-au împărțit Sîrbu, Vâ-
sâi și Rădulescu. Alimentele le-am împărțit toți. Am-
balajul l-am păstrat eu. Privindu-l, vedeam casa mea.
Strada mea. Soția. Prietenii. Viața mea liberă.
Uit de cei trei ani de închisoare.
Luna următoare e rândul profesorului Sîrbu.
(pp.172-176).
77
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
CU ŞI DESPRE DOUĂ SCRISORI
ALE LUI GARY
Din 1978 începe revirimentul Teatrului de stat
“Valea Jiului” Petroşani, ca în anii 1980-1981, să
atingă punctul maxim, luând mai toate premiile posi-
bile. La regie şi scenografie pe anii 1980-1981 şi-a
adjudecat premiile ATM, prin regizorul Florin Fătu-
lescu şi scenografa Elena Buzdugan. Florin Fătulescu
debutează pe scena din Petroşani cu Alegeţi-l sin-
guri, de Ivan Bukovčan, la 11 februarie 1978, un
spectacol de adâncă forare psihologică şi existenţială.
Cu acest spectacol, coerent şi de mare tensiune inter-
pretativă, teatrul participă la Festivalul de teatru con-
temporan de la Braşov, 1979, şi Florin Fătulescu
obţine Premiul pentru debut regie artistică. Ion D.
Sîrbu participă cu sufletul la gură la triumful teatrului
din Petroşani. Iată o scrisoare pe care mi-o trimite din
Braşov, chiar din timpul festivalului:
78
Dumitru VELEA
„Dragă Colega, Dumitru Velea,
Având deosebita plăcere de a fi invitatul CCES
de a participa la acest minunat festival de dramatur-
gie contemporană, profit de ocazie ca în fuga emoţii-
lor şi în potopul de impresii pe care ţi-l oferă întâlni-
rea, aproape aglomerată, cu mesagerii a ceea ce este
mai bun şi mai contemporan în teatrul românesc, să
comunic aproape telegrafic hunedorenilor mei ex-
cepţionala surpriză şi bucurie pe care am încercat-o
în seara de 4 martie, când, pe scena Teatrului Dra-
matic din Braşov, în faţa unui public extrem de pre-
tenţios şi de înaltă calitate s-a prezentat colectivul
teatrului din oraşul meu de baştină (cu piesa Alegeţi-
l singuri, de Ivan Bucovčan).
Mărturisesc cu toată sinceritatea că mi s-a
strâns inima, gândindu-mă ce concurenţi are colecti-
vul din Petroşani, dar, pe parcursul spectacolului şi
mai ales spre sfârşit am fost inundat de o luminoasă
bucurie şi mândrie hunedoreană.
Tânărul regizor Florin Fătulescu, pe care nu-l
cunosc deloc, în acest spectacol a reuşit să tran-
sforme colectivul de actori într-o „orchestră de ca-
meră perfect temperată”, în care nici unul din actori
nu a fost mai sus sau mai jos, în schimb, cu toţii au
scăpărat în perfecta lor integrare în ideaţia piesei şi
viziunea regizorală.
O foarte bine aleasă piesă (tema războiului pare
a fi foarte actuală), un decor de o excepţională suges-
tivitate, un text dramatic transpus cu convingere şi
înalt profesionalism, a reuşit să emoţioneze publicul
care a dăruit actorilor nişte aplauze ce ar merita să
fie păstrate în arhivă. (Octavian Sava şi Constantin
Paraschivescu, de la televiziune, mi-au comunicat că
vor neapărat să preia pentru retranscriere pe micul
ecran acest spectacol ce merită să fie văzut de toată
ţara.)
Aştept acum acelaşi colectiv şi pe acelaşi Florin
Fătulescu cu piesa Petru Rareş, de Horia Lovinescu,
la Craiova, la festivalul de teatru istoric.
I. D. Sîrbu
Braşov, 8 martie 1979”
Teatrul a făcut un turneu în ţară şi în Capitală în-
cununat de succes de presă şi public.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

A doua scrisoare:
„Craiova, 30 Nov. 1979
Iubite, Colega, Dumitru Velea,
- sunt necăjit, nu am acasă decât exemplarul
princeps al comediei (al „vodevilului”) pe care o
consider ca fiindu-vă utilă la această oră a reperto-
riilor noastre. Aş dori s-o citeşti cu sentimentul cu
care am scris-o. În anii aceia (1971), fiind cuprins de
oarecare fervoare sociologică, am încercat să găsesc
un răspuns la nedumerirea mea: de ce publicul de ţă-
rani şi muncitori nu aderă direct la marile texte dra-
matice? (Ca în alte ţări, între care sunt nevoit să citez
Ungaria, Iugoslavia, Urss.) Se menţine un prag axio-
logic între cei cu tradiţie în cultură (orăşenii de două
generaţii) şi cei invitaţi la citadinism de uriaşul flux
al mutării din agricultură spre oraş. Voi cita un
exemplu metaforic din filosofia educaţiei estetice: pui
pe o coală pilitură de fier. Deasupra vii cu un magnet.
Dacă magnetul e prea sus, pilitura rămâne indife-
rentă; dacă se coboară la nivelul colii, se naşte o mă-
ciulie de arici haotic; există însă o distanţă ideală (în
Estetică îi spunem „prag axiologic”, sau „limită de
autoritate înţeleasă”), la care dacă ţii magnetul, pili-
tura de fier se aranjează după splendide linii de forţă.
În relaţia dintre teatru şi public, mie mi se pare foarte
important ca:
- să ridicăm publicul la valoare fără să rupem
comunicarea de „prag”;
- să nu permitem ca – în golul dintre literatura
majoră şi cea minoră – divertismentul vulgar să se
substituie etapei intermediare între cultura (colosal
de rafinat-superioară) a satului, şi cultura repertori-
ului (european sau naţional) de prestigiu şi gravitate.
Cunoscând, într-o oarecare măsură, literatura
ţărilor din împrejur, am ajuns la constatarea că aces-
tea, între folclorul lor şi marea lor literatură, au avut,
în secolul trecut, un foarte bogat repertoriu de piese
pe care îmi permit a le numi „poporane”. Alecsandri
al nostru a înţeles importanţa acestui obligatoriu gen
– treaptă intermediară între sat şi oraş, folclor şi li-
teratură cultă, filozofie şi divertisment. Din păcate el
nu a fost urmat: Caragiale are două piese poporane
„D-ale Carnavalului” şi „O noapte furtunoasă”,
dar, fiindcă a scris prea puţin, aceste texte servesc
acum hiperculta fantezie a regizorilor de ultima oră.
Noi am parcurs secolul XIX sărind câte zece trepte
deodată: avem imense goluri, şi cantitative, şi calita-
tive. Conachi e la coada lui Alecsandri, acesta îl îm-
pinge din spate pe Caragiale şi iată-l la colţul străzii,
sosit, ca în desenele animate, pe Matei Caragiale şi
pe Urmuz.
Ostrovski, de pildă, are trei sau patru piese ră-
mase în repertoriul „mare”: dar la vremea lui, i s-au
jucat vreo patruzeci, pregătind publicul pentru Ce-
hov, Gorki, Bulgakov; sârbul Nuşici la fel; ungurii au
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
o puzderie de asemenea vodevilişti şi comediografi,
şi dacă azi Teatrele maghiare au un public excelent,
se datorează şi faptului că i se oferă două vodeviluri
sentimentale vechi – şi după aceea, acelaşi public pri-
meşte, pregătit, ultima dramă religioasă a lui Sütö
Andraş. (Ceea ce nu pot spune despre cazul meu, de
pildă: publicul care moare după „Comedie cu olteni
sau oltence” nu are să înţeleagă niciodată „Simion
cel Drept” sau „Arca…”)
Iubite Colega, nu am obiceiul de a mă explica
sau scuza. „Catrafusele” mele le consider operă se-
rioasă, chiar dacă, voit, am dorit-o „poporană”.
Efortul de a fi simplu şi înţeles de toată lumea (fără a
cădea în facil sau vulgar) e mai mare şi mai dificil
decât acela de a fi subtil şi rafinat. Piesa aceasta, ţi-
o trimit şi pentru că e acasă în Valea Jiului: fiindcă,
depinde de regie ca ea să fie un spectacol amuzant,
educativ – totuşi artistic şi major literar. (Aici în Cra-
iova, Teatrul Liric, compozitorul Ungureanu, coche-
tează cu ideea unui show-muzical. Eu mă gândesc la
inteligenţa lui Fătulescu, care nu e nebun şi ştie citi
şi pe deasupra textului; mă gândesc la tine – şi bine-
înţeles la prietenul meu Gherghe pe care doresc să-l
întâlnesc cât mai curând.
***
Am găsit acum şi un text primar al piesei „Dacia
1301”. Vi-l trimit spre informare şi lectură.
„Catrafusele” sunt aprobate şi publicate de
Casa de Creaţie Bucureşti. Text incomplet, lipseşte
din broşură, intermezzoul pe care eu îl numesc „in-
terviul Televiziunii”. „Dacia 1301” – e cunoscută, nu
am vrut să o dau în circulaţie deoarece voiam s-o joc
la Teatrul Radiofonic. Dar acum aflu că atât Teatrul
Naţional Craiova cât şi cel din Timişoara au reţinut
piesa „poporană” „Dacia 1301”, fiind, zic ei, „exce-
lentă pentru turnee la ţară, pentru litoral, elevi şi sol-
daţi”. Nu m-am supărat – mai ales că aceste Teatre
au reţinut „Plautus şi fanfaronii” pentru scena mare.
***
Bibicioiu, bunul nostru amic, cunoaşte ambele
texte.
Vă împrumut, aşadar, în mare grabă, două co-
medii, rugându-vă să le citiţi, să vă decideţi, şi, nesi-
liţi de nimeni, să luaţi hotărârea pe care o consideraţi
cea mai justă.
Aştept o scrisoare sau un telefon.
Până atunci, primiţi vă rog, salutări minereşti
din Craiova mea adoptivă.
Noroc Bun!
Ion D. Sîrbu
Str. Cuza 9, bloc 156
Sc V, ap. 3 Craiova
Telefon 94/12465
79
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
P.S. Ambele lucrări sunt incluse
în volumul „Comedii-eseu”
contractat la „Scrisul Românesc”
Această scrisoare pare a privi soarta a două piese
ale sale, Catrafusele şi Dacia 1301, dar, în fond, ea
dă seamă asupra unei teorii estetice privind problema
receptării şi a nevoii de a exista „un gen intermediar”,
o dramaturgie „poporană” pentru educaţia marelui
public. Am făcut câteva reflecţii privind viziunea lui
Ion D. Sîrbu asupra publicului în Scrieri despre
Gary. Voi reveni cu mai multe determinări estetice,
sociale, politice şi ale epocii prezente, cu proxima
ocazie, fiindcă acestea se impun cu necesitate. „Vo-
devilul” serios, Catrafusele, nu s-a putut pune în
scenă în perioada respectivă din varii motive (unele
ca şi cele prezente), ci a ajuns în lumina rampei abia
sub directoratul meu, în 1996, în premieră absolută la
14 septembrie, în regia lui Marius Oltean şi scenogra-
fia Elenei Buzdugan. Cu distribuţia primă: Florin
Plaur (Zeul Amor), Radu Jurj, Boris Melinti (Radu),
Oana Liciu (Rada), Francisca Chorobea (Soacra
mare), Nicoleta Niculescu (Soacra mică), George
80
Negraru (Socrul mare), Rosmarin Delica (Socrul
mic), Simona Burtea (Studenta), Dorin Ceagoreanu
(Studentul), Liviu Timofte (Şoferul), Izabela Bado-
vics, Ecaterina Babi, Victoria Loghin (Tinerele),
Anatol Burlacu, Eduard Dumitraş (Tinerii). Specta-
colul s-a jucat, aşa cum prevedea I. D. Sîrbu, stagiuni
după stagiuni, împrospătându-şi mereu distribuţia,
haşurând aproape o pătrime din harta ţării, îndeosebi
zonele cu localităţi mici. Presa imparţială şi conşti-
entă i-a fost favorabilă: „La Teatrul Dramatic ,,Ion D.
Sîrbu” – scrie Mircea Andraş – comedia celui care a
împrumutat numele său, teatrului din Petroşani – Ca-
trafusele s-a rulat după o perioadă de câţiva ani, fi-
ind integrată, din nou, în circuitul artistic. Comedia
este spumoasă, are din toate câte un pic, de la jocu-
rile de cuvinte, la comicul de situaţie, de la scheciu-
rile de varietăţi, până la Legenda Muntelui Parâng,
toate sub oblăduirea lui Amor (o variantă a lui Cupi-
don) care încearcă să lege şi (mai ales) să dezlege
acţiunea alertă, care curge de la sine, personajele fă-
cându-te părtaş la viaţa lor, aflată într-un moment de
cumpănă” (Matinal, 07.02.99). Cealaltă piesă, Dacia
1301 nu a văzut lumina rampei nici până în prezent.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Felicia BIRĂU
PREZENTAREA PIESEI ARCA BUNEI
SPERANŢE, CHIAR DE AUTOR, CU OCAZIA
REPREZENTĂRII EI ÎN POLONIA,
OCTOMBRIE 1971
Între Teatrul Naţional din Craiova şi Teatrul
Naţional din Łodz, în 1971, s-au stabilit, conform
unui acord, relaţii de colaborare. În luna martie, tea-
trul polonez a găzduit o delegaţie a Naţionalului Cra-
iovean, formată din Alexandru Dincă, director, şi Ion
D. Sîrbu, secretar literar.
Rodul acestei vizite a fost semnarea acestui acord
de colaborare reciprocă dintre cele două teatre, la
data de 16 martie 1971.
În luna mai delegația teatrului românesc a parti-
cipat la sărbătorirea a 25 de ani ai Teatrului Național
din Łodz, directorul tehnic și literar al acestui teatru
fiind invitat în România la Festivalul de Artă din Cra-
iova.
Din perioada 22 - 25 octombrie 1971, trupa Tea-
trului Național din Craiova este invitată la Łodz și
Varșovia, unde v-a juca piesele Otello de William
Shakespeare și Arca Bunei Speranțe de Ion D. Sîrbu.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
În luna mai a anului viitor, Teatrul din Łodz va
prezenta, la rându-i, publicului românesc două piese
din repertoriul său actual.
Ion D. Sîrbu s-a ocupat de realizarea, în limba po-
loneză, a unui Caiet-program pentru ambele piese.
Prezentarea teatrului craiovean o semnează criticul
de teatru, Margareta Bărbuţă, probabil text redactat
tot de Ion D. Sîrbu. Dar dăm mai jos textul de prezen-
tare a piesei Arca Bunei Speranţe, semnat de autorul
ei, Ion D. Sîrbu.
În traducerea proprie, din polonă în română.
Felicia BIRĂU
ARCA BUNEI SPERANŢE
Dramă în trei acte
Rezumat
Autorul aduce la cunoștința publicului polonez,
încă de la început, intenția de a scrie o piesă despre
problemele contemporane ale epocii. Chiar dacă tex-
tul este ascuns în spatele unei parabole dramatizate,
cu trimitere directă la simbolul biblic al potopului, el
specifică legătura biblică, aceasta fiind doar un pre-
text. Dramaturgii polonezi de asemenea se folosesc
adesea de simbolistică pentru a aduce realitatea mai
aproape de spectator, amintind pe Szanavski și
Mrożek.
Prin urmare punctul de plecare este mitul potopu-
lui și arca lui Noe. Arca reprezentând lumea, iar fa-
milia lui Noe, împreună cu toate conflictele sale,
umanitatea modernă.
Arca lui Noe semnifică tradiții familiale și etice
străbune. Noa, bătrâna sa soție, este un simbol al pru-
denței materne. Lui Sem, cel mai mare dintre fii, îi
sunt încredințate cuștile cu animale, fiind astfel res-
ponsabil pentru viața transportată pe nava veche.
Ham este tipul omului tehnic, răspunzând de utilaje,
sursa de energie și înaintarea arcei. În contrast, Iafet,
cel mai tânăr și cel mai nefericit dintre fii, ar trebui să
răspundă de comunicațiile navei. Dar... o fată pe
nume Ara apare la bordul navei, fiind întruchiparea
speranței și credinței într-o lume mai bună și mai ales
a supraviețuirii. Ea trebuie sa își aleagă de soț pe unul
81
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
dintre fiii lui Noe, căci niciun început nu este posibil
fără femeie, aceasta fiind o frunză, o floare și un rod,
care primește căldura sfântă a soarelui. Ea simboli-
zează viața.
Ara vine dintr-o cușcă în care fusese ascunsă. A
trăit acolo alături de creatura cu patru membre, ,,săl-
baticul cel bun'', pe care autorul la denumit Protos
(având în minte semnificația greacă a acelui cuvânt,
nu eroul monstruos al temnițelor Vaticanului, Andre
Gide). Protos, un proces de filogeneză din istoria
umanității, poate chiar drama umanizării.
Aceștia sunt protagoniștii. Iar acum pe scurt acțiu-
nea fiecăruia din cele trei acte.
Actul I
Arca este un vas ultra modern, amestec de
transatlantic și distrugător. Dintr-o dată pe vas se
aude un clopot de alarmă. Pe Iafet și Ham îi trădează
anxietatea. Cine a pornit clopotul de alarmă? Există
vreun pasager misterios pe navă? (Pe parcurs, bătrâ-
nul Noe, le va spune fiilor săi descumpăniți, că acest
pasager letal, invizibil și totuși prezent, este moartea.)
Mai târziu are loc un fel de cină festivă, ca un rit.
Sem și Ham se urăsc de moarte. Iafet îi privește
indiferent, considerând problema dintre cei doi parti-
culară.
La cină Noe anunță trei lucruri:
1). Că a eliberat ultimul porumbel și că acesta se
va întoarce cu o ramură de măslin în cioc. (Cei trei fii
râd de el, ce porumbel, dacă radarele vasului nu indică
nimic, fiind de părere că au pornit de nicăieri și navi-
ghează spre nicăieri.)
2). Noe spune mai departe, cu o gravitate patriar-
hală în ton, crezând în legile eterne ale vieții, că va
aduce din cușcă o fată, pe nume Ara, cea care va da
viață lumii viitoare.
3). În cele din urmă bătrânul Noe povestește des-
pre pergamentul, care este actul de proprietate a Ar-
cei. Ara îl va primi, iar urmașii ei îl vor transmite din
mână în mână.
Ara își face apariția, frumoasă și pură, bucurându-
se de cer, vânt și apă. Cei trei fii sunt uimiți, năpus-
tindu-se fiecare în felul său asupra ei.
În timp ce Ara servește masa, ea amintește de ,,fra-
tele'' ei Protos, aducându-l la masă, ceea ce provoacă
o serie de reacții negative și o opoziție acerbă. Sem,
cel care răspunde de vietățile de pe arcă, protestează,
pretinzând că Protos este o fiară, iar Ham vrea să îl
împuște. Discuția de la masă degenerează într-o serie
de sofisme filozofice rasiste.
Ara încearcă să îi concilieze, dar fără succes. Noe
și soția sa se retrag, Ara bea vin, iar primul act se în-
cheie cu un dans tragicomic. Un fel de dans, care
poate fi văzut în amurgul plin de culoare al tuturor
barurilor.
82
Actul II
Noe o găsește pe Ara în razele soarelui. Protos în-
tre timp a evoluat mult, curăță cartofi în bucătărie, iar
mai târziu el va lua rolul majordomului la ,,audiențe-
le'' Arei.
Noa apare și îi vorbește Arei într-un mod simplu,
dar clar, despre obligațiile eterne ale femeii: dragoste,
dăruire și lupta împotriva morții prin nașterea copii-
lor. Este datoria sacră a femeii, deoarece bărbații nu
știu decât asta: să înalțe cetăți, pentru a avea ce să dă-
râme; să creeze legi, pentru a avea un punct de susți-
nere; să moară și să ucidă. În timp ce femeia are da-
toria să coacă pâine, să nască copii și să aibă grijă ca
dragostea și speranța să nu se stingă niciodată.
Mai târziu își fac intrarea pe rând cei trei frați.
Primul este Sem, venind cu o cravașă simbolică în
mână, aducându-i Arei în dar un cactus înflorit. Încre-
zător în sine știe că poate să îl distrugă pe Ham, astfel
devenind singurul stăpân al navei, dar și soțul Arei.
În viziunea autorului din Craiova, Sem este tipul
regelui tiran, fără scrupule, al Babilonului, colonialis-
tul tipic, stăpânul robilor și cultivatorilor sud-ameri-
cani. Lumea fiind o ierarhie, nu există egalitate și to-
tul se bazează pe putere, puterea fiind impusă prin
disciplină și forță. Dar Ara își expune argumentele,
iar întâlnirea dintre cei doi se încheie cu un eșec. Pro-
tos îi ridiculizează gestul comic, luându-i lui Sem
casca colonială.
Ham, al doilea la rând, rece ca un crivăț, sobru și
crud, îi aduce Arei în dar un televizor. El crede în pu-
terea infinită a mașinilor sale. În opinia sa „în cosmos
niciunde nu există libertate'', totul se bazează pe lege
și calcul. Deși Ham încearcă să o forțeze, Ara își do-
vedește libertatea prin opoziție și refuzarea sărutului.
Protos apare cu un pumnal în mână și o eliberează de
opresiune. „Ah, ce mai sunt și oamenii!'', exclamă Ara
printre lacrimi.
Al treilea este tânărul Iafet. El îi aduce în dar Arei
două sticle de whisky ,,Black & White'', fiind un bețiv
trist și disperat. El nu crede nici în înțelepciunea tată-
lui său, nici în cunoștințele fraților săi, nici măcar în
arcă. Plictisindu-se, el joacă poker cu moartea, încer-
când să o trișeze, viața însemnând pentru el doar o
călătorie spre sfârșitul absurdului. Ara i se opune, iar
dialogul dintre ei se aseamănă cu o conversație a unor
tineri adolescenți, fiecare dintr-un alt colț al lumii. Ia-
fet bea, tristețea sa fiind transmisă și Arei. Cu această
scenă se încheie actul II. În cântecul său disperat se
ascunde o întreagă dramă.
,,Singur, singur, singur
Veşnic, veşnic, veşnic...
Nimeni, nimeni, nimeni...”
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Actul III S.O.S-urile infinite, cel mult se întoarce din eter ecoul
apelurilor sale. Ara vorbește o limbă diferită: „Omule,
Protos a devenit un om cu conștiință, iar vorbitul nu pierde speranța în mesajele tale, în curând vei
său foarte clar. Îi încredințează Arei un secret, și ajunge la destinație'', acest lucru nefiind o minciună.
anume faptul că Ham a tras fire peste tot, iar arca fiind Acesta este cel mai frumos adevăr, cel mai frumos im-
subminată poate sări în aer în orice moment. Pe de bold, cu condiția de a i se da crezare și de a lupta pentru
altă parte, Sem, a preparat un soi de bacterie, fiind împlinirea sa. „Iubirea se dezvoltă, iar încrederea reci-
dispus în orice moment să se năpustească la luptă. procă crește. Ne vom iubi pe această navă, - spune Ara
Protos i se confesează Arei ,,Din clipa în care am de- - pe care clocotește moartea. În fața iubirii noastre nu
venit un om liber, nu am nici un moment de libertate''. vor sta nici Sem și nici Ham...''. Deodată sună o alarmă
El a construit în taină o barcă de salvare și vrea să venind de la Protos. Cei doi frați îl urmăresc. Iafet îl
plece în căutarea unei alte lumi, care ar fi mai bună, ajută să se îmbarce și să ridice ancora, așa că Protos re-
mai simplă și mai liniștită. El își ia la revedere de la ușește să fugă. Ara flutură cu batista în urma lui. Dar au
Ara, returnându-i pergamentul furat de Ham, la rân- fost trase focuri dintr-un revolver... și, lovit, Iafet cade
dul său furându-l de la Ham. Ara, cu durere în suflet, în brațele Arei. Nu moare, este doar rănit, dar înțelege în
îi promite lui Protos că îl va ajuta în evadare. Ar evada acel moment importanța sacrificiului și a speranței. Ce-
cu bucurie alături de el, dar nu are dreptul să facă rul nu este gol; apar golfuri liniștite și palmieri, care le
acest lucru. așteaptă venirea.
Din nou intră în scenă Sem și Ham, acuzându-se
reciproc de furtul pergamentului. Izbucnește o ceartă
cumplită, un război total atârnând de un fir de ață. Noe
ascultă ascuns în întuneric. Atunci când apare pe
scenă, îi acuză de intenții nebunești. „Blestemaților,
vreți să domniți peste lume, dar nu știți nici măcar să
vă stăpâniți pe voi înșivă'', le spune Noe ținând per-
gamentul în mână. Dintr-o dată rupe pecetea și le
arată ce este în interior. Nu există nicio inscripție pe
el, „deoarece arca este proprietatea comună a celor
care se străduiesc pentru fericire și pace''. El ume-
zește pergamentul cu lacrimi, iar cei doi frați pleacă
furioși. Bătrânul Noe vrea să plece fiind obosit, dar
aude din nou vocea clopotului și începe o conversație
cu moartea: „Lupta noastră a fost lungă și grea. Ai
câștigat, căpitanul meu''.
Ara, Noe și Iafet sunt împreună cu bătrâna Noa
care se află în pragul morții, nu mai vede bine și deli-
rează. Întreabă dacă s-a întors porumbelul. Bătrânul
Noe o minte: „Da, s-a întors cu o ramură de măslin
în cioc.'' Ea vrea să vadă porumbelul. Ara îi arată mâ-
inile goale, dar Noa ,,vede'' porumbelul și crede în
prezența lui. După aceea dorește să afle dacă Ara a
ales deja pe cine va lua de soț. Urmează un moment
tensionat. Ara îi răspunde pe un ton ferm: „Da mamă,
am ales; voi încerca legătura cu Iafet.''
Noe și Noa pleacă. Noe luându-și la revedere
spune cuplului tânăr: „Acum voi sunteți ultima spe-
ranță a acestei Arce''. Ara îi vorbește cu lacrimi în ochi despre speranțele
Pe scenă rămân Ara și Iafet. Alegerea sa a fost dic- lor. Replica ei se încheie cu un strigăt de disperare, de
tată de dăruire și sacrificiu, dar poate și de iubire. Ea apel și chemare: „Oameni buni, salvați sufletele noas-
îl întrebase în prealabil pe Noe: ,,Cu cine ar trebui să tre! Jafet nu trebuie să moară! Caci altfel...'' - iar ul-
dau naștere copiilor? Cu Sem, lumea ar fi plina de tima cortină cade peste aceste cuvinte.
tirani cruzi, cu Ham, s-ar umple de roboți, iar cu Iafet
se înmulțește doar de dezamăgiţi...'' Ion D. Sîrbu
Cu toate acestea cei doi tineri ajung la un acord. Iafet Secretar literar al Teatrului Național Craiova
a câștigat prin onestitate, declară Ara, deși el este un „în- Craiova, 7 iunie 1971
șelător metafizic''. El minte că primește mesaje și tran-
smisii, chiar dacă cerul este gol și nimeni nu răspunde la
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 83
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Adina CÎRJAN

CUVINTE VII (II)

Mic jurnal de trăiri esențiale
Lecția nr. 1 Doi ochi de Lumina ce-alină
Și străpung dincolo de Timp
Ținuta și Postura
Sunt ochi de Om
Tu vrei să poți străluci dansând cu mine? Pentru Sunt ochi de Zeu
a putea să strălucești, învață Postura care exprimă Vi- Sunt ochi ai timpului trecut
ața… Și ce va fi să vie
Postura ta aici și acum, în dansul cu mine ex-
primă ceea ce ești tu. Te privesc și pot să-ți văd Privesc prin ei și mă uimesc:
curbura spatelui, puțin obosit de câte lucrări ți-ai asu- E doar un punct
mat, de frică. Ți-ai asumat atâta luptă dintr-un senti- Într-un alt punct
ment de insecuritate sau din teamă că nu ești iubit? Ce-mi duce viitorul în trecut
Ai uitat oare că Eu, Viața sunt peste tot? Ai uitat
oare că pot hrăni din abundență toată Creația? Ai uitat Eu mă uimesc și pot pricepe
că tu ai dreptul divin la libertate, abundență și iubirea Concepte de Viața-n Acum
mea? Ai uitat? Viitor vindecat de trecut în Lumina
Iubirea mea pentru tine nu înseamnă o relație care Ce suspină de timpul pierdut.
poate fi închisă. Eu nu te voi abandona, pentru că Iu-
birea mea înseamnă un contact continuu, ca într-un Mersul împreună
dans nesfârșit… Eu sunt în contact cu tine mereu…
păstrează-l și tu! O noapte ploioasă ce-mi dă
Nu pierde contactul cu mine! Pierzi conexiunea Dragul de-a scrie în casă,
ori de câte ori te uiți în trecutul tău cu ură, resenti- Unde copilul toarce dormind
ment, frustrare, dezamăgire sau acuze. Eu Sunt Aici Și eu mulțumesc cuvioasă...
și Acum pentru tine! Lasă totul în urmă cu recunoș- Miros de bujor înflorit, tic-tac de perete, obosit...
tință și iubire și vino cu mine în Clipa prezentă. Și mintea-mi cuminte te cheamă
Te vreau întreagă, prezentă și bucuroasă de dan- Tu Clipă Sfântă la mine să vii,
sul nostru. Să-mi dăruiești pacea de-o zi și visul de-o noapte.
Să nu fugi cu gândurile nici în viitor. Eu nu sunt O Clipă perfectă ce-mi dă
acolo… Eu sunt aici și doar printr-un contact autentic Să gust infinitul și Versul...
cu Mine, aici și acum, vom putea să construim împre- O Clipă celestă ce cântă Armonii prin nervii mei cei
ună un alt momentum… momentumul tău, care te va încă vii
duce într-un alt plan. Așa, din momentum în momen- Și mă învață Mersul...
tum tu vei fi viu prin iubirea noastră și mă vei cu- Eu pășesc acum împreună cu Tine
noaște din ce în ce mai bine. Și nu mai las separarea să vină...
Postura Vieții înseamnă un contact deplin și con- De mine, de Tine, de Frați și de Tot...
știent cu Viața din tine și din tot ceea ce există. Acesta Învăț “Mersul Împreună” și să pot să mă iert pe alții
este Darul meu pentru tine, Omule. Aceasta este Iubi- iertându-i...
rea care te va împlini și te va ajuta să pășești ușor, ca Negări și proiecții, compulsii și frici
un fulg, cu verticalitate și eleganță desăvârșită în dan- Pleacă-n nimicul de unde-au venit...
sul vieții tale. Pășește cu încredere și deschidere. Nu Rămân doar eu și Clipa Celestă
ești singur și nu vei fi niciodată! Ești în siguranță, li- Și “Mersul Împreună”...
ber să fii.
Ești aici?
Eu sunt
Tu ești aici ?!... visez că ești departe...
O pană de vultur mă măngâie-n căderea-i lină... când mintea-mi tot toarce și desface
Mă uit în sus și văd a sorții spini înfipți în inima-mi de carne...
84 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 CONVPORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
Și ochiu-mi liniștit adoarme Cădere...
Visându-mă cu Tine în zbor spre alte zări...
Iar când se lasă zorii, Iubirea-ți mă străbate Mă doare și plâng de ego nătâng,
Sorbindu-mă în picături de rouă, auster; Ce-n lumea lui mică
Tu ești aici!... în gând și-n balsamine Nu poate de frică
Știind că realitatea doare, sub țepe caudine; Să moară...
Zâmbesc!... căci simt cum negrăitele suspine
Te-așteptă-n celălalt și-n mine. Observ și aștept
Pulsând, șuvoiul lumii de vrea să mă înece, Lumina de drept
Te regăsesc în Celălalt... sclipiri... Din Tine să vină
Întrezăresc cum Bunătatea-ți în arcă se preface Părinte!
Plutindu-mă pe ape prin magice trăiri
............................................................. E sufletu-mi curb, infinit în amurg –
Ce știe și vrea
Să devină o Stea
Pe cerul de azur...
(va urma)

PERSPECTIVA INVERSĂ-Elocvenţa, 60x80 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 85
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Dumitru Augustin DOMAN

ZIG-ZAG PRIN BIBLIOTECĂ (X)

„Gândirea zboară, iar cuvintele merg pe jos” corect înseamnă să nu spui nimic. Cuvintele corecte,
care și-au dat duhul, semnifică orice vrei, numai nu
„A citi este o formă de lene în măsura în care lași ce vrei să spui tu, și stârnesc un sentiment de repulsie,
cartea să gândească în locul cititorului. Cititorul ci- ca o periuță de dinți murdară, a altuia, sau ca o femeie
tește și își închipuie că gândește; de aici plăcerea care de consum” (Mihail Șișkin)
măgulește amorul-propriu cu o iluzie delicată”. (Ju- *
lien Green). „Gândirea zboară, iar cuvintele merg pe jos. Iată
* toată drama scriitorului” (Julien Green)
Dacă nu ești Maiorescu, nu-ți nota în jurnal toată *
ziua bună ziua mersul vremii din fiecare dimineață și „De statistică nu te poți ascunde nicăieri. Ea nu nu-
temperatura aerului la diferite ore ale zilei. mai că posedă date precise cu privire la numărul de
* dentiști, mezelării, seringi, portari, regizori de ci-
Cum arăta scriitorul sovietic de succes? De pildă nema, prostituate, acoperișuri de stuf, văduve, birjari
Agafon Șahov din Douăsprezece scaune, cel „cu băr- și clopote, dar știe chiar și câți statisticieni sunt în
buța în formă de cotlet și obrajii de culoarea somonu- țară”. (Ilf și Petrov)
lui”? Păi, scriind romane cu „probleme legate în co- *
perți frumoase, cu dedicații pe o pagină specială, de Într-o vilă din Centrul orașului Monte Carlo, un
genul: Tineretului sovietic, Studenților din Moscova, milionar – cică plictisit de viață și de lecturi – s-a
Tinerelor femei. Problemele erau următoarele: sexul spânzurat cu lanțul cu care îndeobște era legată capra
și căsătoria, căsătoria și iubirea, iubirea și sexul, sexul din curte.
și gelozia, gelozia și iubirea, căsătoria și gelozia”. (Ilf *
și Petrov) „Nicio durere nu vine de sus -/ Numai arborii ju-
* când în argintul lunii/ Povestesc despre cei din adânc./
Prostia nu trebuie amendată din start. Ea trebuie Și cine înțelege sunetul lor?” (Dimitrie Stelaru)
pusă în versuri nemuritoare de poeți tradiționali, mo- *
derni, neomoderni, postmoderni. Ea trebuie cântată în Părerea bufonului din A douăsprezecea noapte de
lieduri cu rezonanțe germane, în opere amintind de Shakespeare la întrebarea Oliviei („Cu ce seamănă un
marșurile lui Bizet, în sonatine zglobii a la Mozart, cu om beat?”): „Poate să semene cu un înecat, cu un
sunete de clopoței. Și astfel poate fi îmblânzită, ba prost sau cu un nebun. Dacă bea numai o măsură e un
chiar aneantizată. Sau, oricum disipată într-o vastă prost; dacă bea două e nebun, dacă bea fără măsură se
confuzie. îneacă și moare, adică e beat mort”.
* *
Scriitorii, ca și oamenii în general: unii sunt de cu- E cu atât mai jenantă opoziția agresivă la ideea de
vânt, alții sunt de vorbe multe. elită, cu atât mai mult cu cât elita e și ea una falsă.
* *
Omul nu e el dacă nu are individualitatea sa, ca să „E atât de înalt visul/ Că treptele lui au putrezit”
nu spunem originalitatea exprimării: „Să spui ceva (Dimitrie Stelaru)

86 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ALDYN ALEXANDER
TALE OF TALES: MONSTRUL
FRUMUSEȚII VIOLENTE
Motto:
„Majoritatea filmelor mele pornesc de la realism,
pentru ca mai apoi să se înscrie într-o dimensiune de
basm. «Tale of Tales» este exact opusul «Gomorei». Nu
ascundem artificiul. Puteți observa că am filmat în studio
– bătălia cu monstrul marin de la începutul filmului este
un omagiu adus lui Georges Méliès. Am vrut să creez un
film de data asta, care pe plan extern să fie teatral, iar pe
plan intern foarte real”
(Matteo Garrone)
„Îngrijorat, așa e. De fălcile și dinții unei Creaturi, unei
Prezențe atât de uriașe încât nimeni altcineva n-o poate
vedea – uite-o! ăla e monstrul1 de care vă povesteam”2.
(Thomas Pynchon în „Curcubeul gravitației”)
Pentameronul, prima colecție serioasă de basme, pu-
blicată inițial la Napoli între anii 1634 și 1636, sub pre-
sudonimul Gian Alesio Abbatutis îi aparține celui pe care
îl cunoaștem astăzi sub numele de Giambattista Basile
(1566-1632). Colecția de povestiri, cu subtitlul „Lo cunto
de li cunti” („The Tale of Tales”) a fost publicată postum
de către sora lui Basile, Adriana, în două volume, ce îi va
inspira pe creatorii de basme de mai târziu, precum Char-
les Perrault sau Frații Grimm. Exemple ale adaptărilor
basmelor din „Pentameron” sunt: „Cenușăreasa”,
„Rapunzel”, „Motanul încălțat”, „Frumoasa adormită”
sau „Hansel și Gretel”. Stilul povestirilor este unul baroc,
cu foarte multe utilizări metaforice, Basile fiind de fel pri-
mul scriitor italian care a păstrat intonările orale. La apro-
ximativ 400 de ani de la moartea autorului, regizorul ita-
lian Matteo Garrone va reînsufleți trei dintre povestirile
întrucâtva actuale ale „Pentameronului”, după cum ur-
mează: „Puricele” („La Pulce”), „Ciuta fermecată”
(„La Cerva Fatata”) și „Baba jupuită” („La Vecchia
Scorticata”). Dacă „Pentameronul”, după cum ne-o
spune și titlul este alcătuit din cinci zile pe parcursul că-
rora se deapănă în neștire povești, fiecare zi întinzându-se
pe parcursul a zece zăbave (cel mai probabil ore!); în anul
2015 la Festivalul de Film de la Cannes, Matteo Garrone
va propune publicului italian un film fantasy de excepție,
consacrat astăzi sub numele de „Il racconto dei rac-
conti” („Tale of Tales”) adică „Povestea poveștilor”...
Povestirile ce au la bază basmele lui Basile, corespund
toate zilei întâi și zăbovesc sub numerele de referință: 5,
9 și 10. Așa cum va remarca și regizorul ce va readuce în
actualitate demult uitatele povești ale lui Giambattista Ba-
sile, filmul „[…] nu este despre secolul al XVII-lea. Este
1 3
Sublinierea noastră. (n.a.).
2
Thomas Pynchon – Curcubeul gravitației, Ed. Polirom, Iaşi,
2010, p. 286.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
vorba de ziua de azi”.
Într-un interviu acordat revistei „Variety”, Matteo
Garrone preciza că cele trei povestiri extrase din „Penta-
meronul” lui Basile au repercusiuni în societatea actuală,
aducând în prim-plan cele mai acute și paroxistice teme
ale ei: chirurgia plastică, dorința frenetică de a avea
un copil, conflictul dintre generații sau trecerea dure-
roasă de la adolescență la maturitate. Cu toate că po-
vestirile au teme și subiecte distincte, punctul lor central
de convergență inaugurează dorința nestăpânită a omului,
aproape scăpată de sub control, ce duce de cele mai multe
ori la boală și/sau obsesie. Privite printr-o panoramică în-
lănțuire, trilogia literar-cinematografică gravitează în ju-
rul femeii, conturând stadiile definitorii ale vieții: tinere-
țea (ca o pregătire pentru aflarea bărbatului potrivit și a
căsătoriei), maternitatea (prin prisma fertilității; copilul
ce ar fi trebuit să se nască dar nu se mai naște!) și bătrâ-
nețea (ca o idee a reîntoarcerii către primul stadiu).
I. Chirurgia plastică sau nebunia artificialului, pe
care îmi place adesea s-o plasez sub stindardul ART I FA-
CIAL-ului cu mortificarea decorporeificării (decompozi-
ție de reificare a corpului!) o regăsim în zăbava a zecea,
„Baba jupuită”, istorisită de o oarecare Iacova. Preludiul
povestirii ne lasă să înțelegem că regele din Roccaforte se
îndrăgostește lulea de o babă căreia nu-i vede chipul ci
numai „un deget plin de frăgezime”3. La stăruințele rege-
lui, baba se învoiește să-l viziteze la palat pentru a petrece
o noapte împreună cu singura condiție ca înflăcăratul ei
pretendent să o aștepte în camera plăcerii numai și numai
cu lumina stinsă. Regele este de acord și o primește cu
nespusă bucurie în patul lui dar, pe timpul nopții, pe când
odioasa babă dormea, amorezatul conducător descoperă
înșelăciunea și pune numaidecât ca zgripțuroaica să fie
aruncată pe fereastră.
De altfel, aruncarea de la înălțime figurează în „Isto-
ria ilustrată a execuțiilor capitale de-a lungul timpului”
a lui Martin Monestier ca o metodă de execuție univer-
sală, prezentă pe toate continentele și în toate timpurile.
În căzătura ei, baba rămâne atârnată de un copac și este
transformată pe loc într-o tânără nespus de frumoasă de
descântecul a șapte zâne ce vor trece din întâmplare prin
zona supliciului. Aflându-se la vânătoare și observând-o
fără să vrea, același rege din Roccaforte se îndrăgostește
pe loc și o ia de nevastă. În cealaltă parte a regatului, sora
invidioasă a babei transformate peste noapte dintr-o ară-
tare înfricoșătoare într-o domniță de toată frumusețea, nu
Giambattista Basile – Pentameronul, Editura pentru Literatură
Universală, București, 1968, p. 85.
87
ESEU
suportă noua condiție a rudei de sânge și pune să fie ju-
puită de vie, ca pentru a înlătura straturile nefolositoare și
îmbătrânite de carne, apoi moare. Nu-și dorise altceva de-
cât să imite procedeul supranatural de întinerire al surorii
ei. Strădanie imposibilă, înfăptuită pe cale și cu mijloace
materiale, când de fapt întinerirea suratei plana sub pece-
tea și însemnul miracolului. Dar, cum tinerețea nu du-
rează o veșnicie, baba întinerită peste noapte, își află sfâr-
șitul în clipa în care vraja se risipește și corpul cel vechi
se înstăpânește iar corpului nou.
Ce altceva poate însemna debarasarea de corpul cel
vechi, pentru a face loc corpului nou, prin înlesnirile me-
dicinei moderne, dacă nu o recurgere la alternativa chi-
rurgiei plastice? Iată de ce tâlcul povestirilor lui Basile
este mai actual ca oricând. Ceea ce s-a schimbat e doar
modalitatea; cutezanța înfăptuirii, căci ideea, mobilul care
animă și înlesnește crima va fi întotdeauna același. Vrem
ca frumusețea să dureze pentru totdeauna (la infinit!), dar
caracterul ei e unul trecător, iar în această nesincronizare
și ruptură de principii consistă tăietura „modelatoare” din
care țâșnește sângele!
II. Dorința frenetică de a avea un copil o regăsim în
zăbava a noua, „Ciuta fermecată”, istorisită de Ciomme-
tella, care a auzit-o de asemenea de la bunica ei Simo-
nella. Din pricina faptului că nu poate rămâne însărcinată,
regina din Lungapergola urmează sfaturile unui vrăjitor
care-i vestește că pentru a i se împlini dorința trebuie să
intre în posesia unei inimi aparținând unui balaur de mare.
În continuare, inima va fi gătită de o tânără virgină ce va
rămâne borțoasă „numai la mirosul ce va ieși din oală”4,
iar dacă regina se va încumeta s-o mănânce, din „doi
timpi și trei mișcări [va] ajunge borțoasă ca la nouă luni”5.
Cele două femei, atât regina cât și bucătăreasa, din pricina
inimii monstruos de seducătoare, vor naște câte un prunc
de parte bărbătească. Copiii nu vor fi niște monștri teribili
ci numai gemeni identici. Astfel, Canneloro (în film se
numește Iona) este băiatul bucătăresei, iar Fonzo (în film
se numește Elias) este cel al reginei. Între cei doi se în-
cheagă o sinceră prietenie (de viață și de moarte), iar ceea
ce îi separă este chiar „inima” pricina altei inimi! Încheind
metaforic am putea concluziona că în piepturile lor bate
una și aceeași inimă: inima monstrului marin, cuprinsă de
iubirea și miracolul vieții!
III. Trecerea dureroasă de la adolescență la matu-
ritate și conflictul dintre generații se regăsesc în zăbava
a cincea „Puricele”, acolo unde regele din Altomonte,
prinde puricele de care este ciupit într-o zi, ferecându-l
într-o carafă și hrănindu-l zi de zi cu sânge din brațul său,
astfel încât într-un timp destul de scurt, insecta va prinde
a crește considerabil. Creșterea ei va culmina și va intra
în conflict cu creșterea prințesei Porziella (în film ea se
numește Violet!).
După cum remarcau și filozofii francezi Gilles Deleuze și
Félix Guattari în platoul al 10-lea „Devenire-intens, deve-
nire-animal, devenire-imperceptibil…” din volumul „Mii
de platouri”: „Va exista oricând posibilitatea ca un animal
4 6 Gilles Deleuze, Félix Guattari – Capitalism şi schizofrenie vol.
Ibidem, p. 79.
5
Ibidem.
88
oarecare, păduche, ghepard sau elefant, să fie tratat ca un ani-
mal familiar, animăluțul meu drag”6, iar remarca se aplică în
mod excelent regelui din Altomonte și „animăluțului” său
drag: nu chiar păduche, ci numai purice. Din pricina acestei
insecte, ajunsă între timp „animăluț”, iar mai apoi animal în
toată regula, prin inexplicabile și inumane metamorfoze,
afecțiunea regelui pentru propria-i fiică va scădea considera-
bil. Creatura va trece în prim-plan, iar cealaltă „creatură”,
sau mai curând spus făptură, se va estompa în obscuritatea
planului secund.
Temele expuse mai sus, sunt mai mult decât vizibile în
povestirea „Puricelui”, care prin moartea sa va lăsa în
urmă o piele monstruos de imensă pe care regele o va
scoate la ghicit, astfel încât oricine va ști să spună de pe
ce animal a fost jupuită, va primi în dar de nevastă pe
scumpa lui fiică. Mizând pe discrepanța dintre realitate și
fantezie, regele din Altomonte speră că se va înscrie într-
un formidabil joc al aparențelor imposibile, propunând o
ghicitoare, ca odinioară Sfinxul, a cărei soluție va fi avut
să nu se afle nicicând! Însă atunci când un Căpcăun își
face apariția și rostește impronunțabilul cuvânt: Purice pe
orice piele de om sau animal, cu o înțepătură dureros de
inflamabilă, așteptările regelui se vor fi spulberat, pe-
semne nu din pricina pierderii prințesei, încăpută acum pe
mâinile Monstrului, ci mai curând din pricina desființării
jocului impenetrabil.
Perfectibil, dar nu perfect! Sfidând logica realității,
crezuse cumva că va rosti în sânul Lumii, ghicitoarea fără
de răspuns! Răspunsul acesta atât de neașteptat va ucide
atât frumusețea și armonia regatului său cât și frumusețea
inocentei Porziella. Uciderea principiului estetic se va
solda finalmente cu uciderea Monstrului, pentru a face ia-
răși loc frumuseții originare, aflate atât la baza vieții cât și
a evoluției în ansamblu.
Cele trei mari secvențe ce stau la baza filmului lui Gar-
rone planează sub semnul unor fobii: 1) reginei din Lun-
gapergola îi este teamă de dubla articulare a inimii magice
ce-i promite prin consumare un fiu, mai exact spus de mo-
dul în care se articulează fertilitatea inimii în direcția gea-
mănului nedorit (bastard), născut de servitoarea ce va pre-
para inima monstrului marin; 2) regelui din Altomonte îi
este teamă să nu-și piardă „giganticul” purice crescut
peste noapte cât un batal și la care ține ca la ochii din cap,
ignorându-și astfel, aproape inconștient, neprețuita fiică,
căzută pradă unui monstru din pricina altui monstru; 3)
regelui din Roccaforte îi este teamă de nebănuitele fațete
ale iubirii și de întorsătura neașteptată pe care frumusețea
iluzorie o poate dobândi, conform principiului: „de ce îți
este scris, nu poți scăpa!”.
Astfel, grandioasele fețe regale, urmând omniprezen-
tul principiu monstruos, ce domină atât povestirile lui Ba-
sile cât și filmul lui Garrone, vor fi des-figurate și trans-
figurate din pricina fobiilor caracteristice: în primă in-
stanță, o improprie alternanță duală = gemeni după inimă,
fără tați ci doar cu mame distincte; în centru, instaurarea
diformului prin supraexagerare = purice imposibil ce in-
tră sub incidența fantasticului și a science-fiction-ului, la
II: Mii de platouri, Ed. Art, Bucureşti, 2013, p. 316.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

fel cum intră și gândacul lui Kafka, înscris categoriilor
menționate după alte reguli și moduri de funcționare, pe
care nu le vom explicita și dezbate aici; în ultimă instanță,
alternanța urât-frumos, după regula înstăpânită a Lumii:
va fi o noapte și va fi o zi (lumină-întuneric), va fi viață și
va fi și moarte = babele-surori ne vor demonstra că urâtul
poate deveni frumos, dar că, finalmente, frumosul este
iluzoriu, neavând trecere în fața timpului, după o altă re-
gulă a Lumii, ancestral-impenetrabilă: frumosul e de
scurtă durată; – urâtul e pentru totdeauna!
Asemenea romanului „Crash” al lui J. G. Ballard, filmul
lui Matteo Garrone se află sub în-semnul Accidentului: acci-
dentul regelui Iannone din Lungapergola pornit în uciderea
Monstrului, ucis la rându-i de monstrul marin spre a-i în-
mâna neprețuita inimă reginei mult-iubite; inimă scindată
mai apoi în dublura altui accident: pruncul dorit și pruncul
nedorit, înștiințare a faptului că orice pact cu Diavolul are și
cere un preț; accidentul înțepăturii ce va genera puricele in-
cidental, prefăcut în piele ca de ghicitoare, identificată ar
spune regele din Altomonte tot printr-un accident, așa cum
și prințesa va trece în mâinile Căpcăunului…; accidentul
prefacerii corpului într-un supercorp: „tinerețe fără bătrâ-
nețe și viață fără de moarte” (ca să păstrăm o exprimare tot
de basm!); și tot un accident va fi și mimesisul disperat al
babei jupuite, dezisă de propria-i piele, pentru a intra fantas-
matic în pielea altui personaj, ce întârzie însă să se manifeste
și să-și facă simțită prezența!
Rănile provocate vor fi traduse atunci „prin violența ac-
cidentelor”7, ce se conjugă armonios cu violența frumuse-
ții, într-un coșmar repercutant al monstruozității însuflețite!
Dacă „Forma apei” („The Shape of Water”) din 2017,
a lui Guillermo del Toro lasă foarte mult de dorit, fiind mai
curând o peliculă de tipul Frumoasa și Bestia; un basm ce
exploatează prin posibilitățile moderne ale cinematografu-
lui, mitul Monstrului ce seduce o frumoasă ce se va dovedi
a nu fi chiar atât de frumoasă, ori poate că aici situația e
tocmai pe dos, inversată printr-un tertip specific contempo-
raneității, în ideea că frumoasa este chiar creatura mascu-
lină a apei, iar urâtă este însăși femeia ce-o salvează de la
extincție; pelicula lui Matteo Garrone, „Tale of Tales” tur-
nată după povestirile „Pentameronului”, primează atât la
punerea în scenă, cât și la adâncirea și menținerea misteru-
lui pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Fiecare povestire
are tâlcul ei și, asamblate sub forma acestui trio simbolistic,
filmul însuși capătă o semnificație aparte pe care m-am
străduit să o analizez cât mai detaliat și sub toate implicați-
ile sale, în volumul „Monstrul din vis”.
În ceea ce-l privește pe Guillermo del Toro, nu același
lucru se poate spune și despre „Labirintul lui Pan” („El
Labirinto del Fauno”) din anul 2006. Dacă ar fi să for-
mulez o opinie proprie, aș spune că „Labirintul”, este în
mod incontestabil capodopera sa cinematografică.
Acum, nu doar spre a percepe somptuoasa alcătuire a
7 J. G. Ballard – Crash, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, p. 34.
8 Umberto Eco – Kant şi ornitorincul, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p. 337.
9 Ce-ar fi fost dacă, atunci când ar fi intrat în Labirintul castelului
Donnafugata din Sicilia (minutul 21:48), Salma Hayek adică re-
gina din Lungapergola, într-o încercare obişnuită de a trece aşa
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
ornitorincului am avea nevoie de o proteză extensivă, cu
funcție intruzivă, după cum o numește Umberto Eco în
„Kant și ornitorincul” în capitolul „Iconism și hipoicon”,
ci și pentru a percepe mai pregnant abisul fanteziei ce ne
înconjoară. Fantezie reală vs. fantezie filmică… În cazul lui
Pan, ochii vor trece inexplicabil în palme, iar semioticianul
ne încredințează la rându-i că privirea optimă și totală a
omului, prin extensie, se va afla în vârful degetului arătător:
„Dacă întrebăm pe cineva unde ar dori să aibă, dacă ar pu-
tea, un al treilea ochi, de obicei se primesc răspunsuri nu
prea economice: unii l-ar voi la ceafă, alții pe spinare, ne-
maisocotind că și în acest caz am putea vedea, firește, la
spatele nostru, dar nu în alte infinite locuri unde adesea do-
rim să putem privi, pe vârful capului, înlăuntrul urechilor,
dincolo de o ușă, într-o gaură unde ne-a căzut cheia. Răs-
punsul corect, în sensul că e cel mai rezonabil, ar fi: în vâr-
ful degetului arătător. E evident că în felul acesta am putea
extinde raza noastră de viziune la maximum, în limitele ra-
zei noastre de acțiune corporală”8.
Iată încă un motiv pentru care „Labirintul lui Pan” se
apropie de perfecțiunea și omogenitatea totalizantă a sim-
bolului. Cadrul în care Pan își deschide cei doi ochi magici
în centrul palmelor aproape demonice, cu degete vinete și
ascuțite, dovedește încă o dată, în paradigma postulată de
Eco, că privirea sa e atotcuprinzătoare. Un cadru în care
ochii ar fi trecut în vârfurile degetelor arătătoare, sau a ori-
căror altor degete, nu ar fi avut același impact vizual pre-
cum cel întrebuințat de Toro în teribila-i scenă! Și Eco are
dreptate în felul său, atâta vreme cât ochii săi din vârfurile
degetelor rămân la ipostaza tipărită a textului; dar și del
Toro are dreptate, atâta timp cât ochii săi (ai lui Pan adică
– sic) rămân deschiși palmelor, conturând o ipostază pictu-
rală a imaginii. Ochi pe măsura cadrului căruia se deschid!
Ne vom deschide oare aceeași ochi într-o fascinantă, sedu-
cătoare și incredibilă Poveste a Poveștilor?9
Bibliografie:
BALLARD, JAMES GRAHAM [2007] – Crash, Editura Polirom,
Iași.
BASILE, GIAMBATTISTA [1968] – Pentameronul, Editura pentru
Literatură Universală, București.
DELEUZE, GILLES; GUATTARI, FÉLIX [2013] – Capitalism și
schizofrenie vol. II: Mii de platouri, Editura Art, București.
ECO, UMBERTO [2010] – Kant și ornitorincul, Editura Polirom, Iași.
PYNCHON, THOMAS [2010] – Curcubeul gravitației, Editura Poli-
rom, Iași.
Filmografie:
TALE OF TALES (2015) Director Matteo Garrone, Scenariu de Gi-
ambattista Basile, Edoardo Albinati, Ugo Chiti, Matteo Garrone, Mas-
simo Gaudioso. (133 min) (Un film după povestirile lui Giambattista
Basile, extrase din „Pentameron”, 1634).
PAN’S LABYRINTH (2006) Director și scenarist Guillermo del
Toro. (119 min)
cum se cuvinte testul semnificaţiei disimulate a Hărţii cât şi a
punctului de pe hartă (mişcare şi stagnare; linie şi punct!), ar fi
pătruns de fapt în Labirintul lui Pan? (n.a.).
89
ESEU
Maria-Daniela PĂNĂZAN
POEZIA-RUGĂCIUNE• DIN LIRICA
LUI DUMITRU ICHIM
În toate poeziile lui Dumitru Ichim, scara lui Iacob,
care unea linear cerul și pământul, este reprezentată sub
forma cercului și a spiralei. În interpretările hermeneu-
tice, Cercul este văzut ca un simbol al perfecțiunii și al
armoniei, al unui spațiu închis din care nu se poate ieși,
dar care este protector, o „proiecție a sferei”, adică a di-
vinității: „În conștiința românească, cercul este o ima-
gine a lumii permise, o secțiune a microcosmosului, de
unde și frecvența mare a acestei figuri în reprezentările
grafice, în care este asociat soarelui, cerului, lumii și lui
Dumnezeu. Chiar cunoașterea este așezată în legătură cu
posibilitățile limitate ale ființei, prin sensurile (moște-
nite din latină) ale verbului a încerca.” 1
Pornind de la afirmația lui Heidegger că „ne învâr-
tim, prin urmare, în cerc, dar acesta este drumul cel
bun” (din volumul Logica, 1934), Cornel Mihai Io-
nescu2 propune o cale de interpretare unică și anume
interpretarea hermeneutică: „Sacrul este altceva decât
Ființa. Gânditorul rostește Ființa. Poetul numește Sa-
crul. Cât privește elucidarea relației dintre cele atât de
categoric distincte, problemă esențială pentru înțele-
gerea influenței lui Heidegger asupra filosofiei mo-
derne, textul „Ce este metafizica?” stimulează o her-
meneutică aflată permanent în iminența apofazei.
Cum am putea gândi relația dintre „Ființă” și „Sacru”
altfel decât printr-un logos loxos, printr-un „discurs
oblic” și o circumlocuție care, prizonieră în „pliul”
dintre „rostire” și „numire”, pare în orice clipă să re-
nunțe la prerogativa discursului, pentru a converti
„actul de limbaj” în „act deictic”?3
Poemele publicate recent de Dumitru Ichim în vo-
lumul Tu știi că te iubesc (2017) sunt imnuri de preas-
lăvire a celui mai înalt sentiment sădit de Dumnezeu
în sufletul omului. Titlul este biblic; el reia afirmația
Sfântului Apostol Petru în momentul reîntâlnirii cu
Mântuitorul după Înviere. Întrebat de trei ori: „Mă iu-
bești, tu, Petre?”, acesta răspunde: „Tu știi că te iu-
besc”! Structural, ele sunt poezii cu formă fixă care
îmbracă sonetul în muzică divină. Precum alți autori
români, care au psalmodiat în versuri iubirea divină,
•Textele comentate în acest studiu se regăsesc în volumul Dumi-
tru Ichim, Tu știi că te iubesc, 150 de sonete prefațate și ilustrate
de Savatie Baștovoi, Editura Cathisma, București, 2017, dar și pe
site-ul personal al autorului https://dumitruichim.com/ accesat în
perioada iunie-decembrie 2016.
1Doina Ruști, Dicționar de teme și simboluri din literatura română,
Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 103.
90
ca de exemplu Vasile Voiculescu, și Dumitru Ichim
creează un univers artistic original, un sistem bine de-
finit, călăuzit de modelul „Cântării Cântărilor”: „Ca
și în opera biblică, Dumnezeu îi este poetului-isihast
un prieten care aspiră să-i devină iubit, amant și mire
duhovnicesc, izvor și receptacol al comuniunii. El ca-
ută inima poetului, îi iese în întâmpinare, suferă, dis-
peră, o imploră, îi e dor; prin logodirea ei, el își caută
propria sa împlinire, căci Creatorul nu e întreg decât
împreună cu creația Lui. Logos prin excelență, El este
cuvântător, partener de dialog. El îi vorbește poetului
în limba acestuia, adică în același gen literar, el însuși
fiind un geniu al poeziei, adică al unui mod de exis-
tența comunitar”4.
De altfel, așa cum reiese din prefața cărții (dar și
din discuțiile personale cu autorul în care îi spuneam
că sonetele sale continuă, într-un fel, pe cele voicu-
lesciene), cele 150 de sonete sunt numerotate de la
245 (cifra la care ajunseseră Ultimele sonete închipu-
ite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.
Voiculescu, cunoscutul poet român-isihast care-și no-
tase sonetele în continuarea sonetelui Marelui Will).
Savatie Baștovoi vede în acest volum „o minunată cu-
legere de sonete” pe care „mirele-poet a scris-o către
mireasa răpusă de cancer”: „Atemporal ca Shakes-
peare, fără a părea o icoană; îndurerat ca Voiculescu,
fără a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fără a-și
pierde credința; ermetic și muzical ca Barbu, fără a fi
sedus de joc, Dumitru Ichim, acest nume prea puțin
cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin
aceste sonete, ultimul mare poet român în viață care
se înscrie în cea mai riguroasă și mai solemnă tradiție
a poeziei moderne universale”5.
În viziune metafizică, asocierea cu textul biblic
este susținută prin referința textuală din filosofia lui
Heidegger, care afirma că: „Orice mare poet nu scrie
decât pornind de la un unic Poem. Măreția sa se mă-
soară după gradul în care el îi este încredințat acestui
Unic, în așa fel încât el are putința să-și mențină ros-
tirea sa poetică în stare pură în acest Unic. Acest
2Cornel Mihai Ionescu, Cercul lui Hermes. Track palimpsest,,
Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.
3Ibidem, p. 108.
4Bartolomeu Valeriu Anania, Introducere la Cântarea Cântări-
lor, în Biblia sau Sfânta Scriptură. Ediție jubiliară a Sfântului Si-
nod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Orto-
doxe Române, București, 2001, p. 870.
5Savatie Baștovoi, op. cit., p. 8.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Poem al poetului rămâne neexprimat. Niciuna din
creațiile poetice luate separat și nici ansamblul lor nu
spune tot. Cu toate acestea, fiecare creație poetică în
parte vorbește pornind de la întregul acelui unic Poem
și îl rostește pe acesta de fiecare dată. Din locul care
este specific Poemului izvorăște unda care însufle-
țește de fiecare dată rostirea ca rostire poetică, însă
unda părăsește atât de puțin locul care e propriu Poe-
mului, încât izvorârea ei face, dimpotrivă, ca orice
mișcare însuflețitoare a rostirii să curgă înapoi, în ori-
ginea din ce in ce mai învăluită. În calitatea lui de iz-
vor al undei care însuflețește, locul Poemului adăpos-
tește esența învăluită a ceea ce, la prima vedere, poate
să apară reprezentării metafizico-estetice drept ritm.6”
Tendința generală a poeziei lui Dumitru Ichim de-
vine astfel inspirația din textul biblic, un text Unic
pentru rostirea sa inefabil-transcendentă. Gândit ca un
sistem filosofico-poetic, ciclul de Sonete al lui Dumi-
tru Ichim surprinde unicitatea relației divino-umane,
puritatea simțirilor voinței libere a omului iubitor de
Dumnezeu. Sunt convinsă că volumul este de esență
mistică și că se înscrie în marea lirică religioasă uni-
versală: „Despre volumul de poezie intitulat Tu știi că
te iubesc, apărut în 2017 la Editura Cathisma, se poate
spune că încununează perfect strădania poetului de a
turna aurul în forma prețioasă a sonetului. După ce o
vreme a încercat esența tare a haiku-ului, a poeziei cu
vers liber de inspirație religioasă, dar și pe teme di-
verse, în plină eră a poeziei cu formă „exagerat de li-
beră”, Dumitru Ichim ne propune clasicul sonet în
bună tradiție shakespeariană. Coboară pe linie româ-
nească din Vasile Voiculescu, si nu ascunde acest lu-
cru, ba chiar continuă numerotarea sonetelor de acolo
de unde le-a lăsat Voiculescu în a sa „traducere ima-
ginară...”. Si dacă e Shakespeare, și e Voiculescu,
atunci e vorba de iubire. Iubire față de ea/ femeia, de-
finitiv închisă în vers și între copertele cărții acesteia,
spre a nu mai muri niciodată, chiar dacă în realitate
iubita soție a plecat dincolo, răpusă de cancer, e iubire
de El, Dumnezeu, Căruia îi răspunde ca Apostolul Pe-
tru odinioară: „Doamne, Tu știi că Te iubesc...”. Când
un Iov certându-se cu durerea, când un orb care caută
lumina aceea deplină din care nu mai răsare întuneri-
cul, când jucăuș și cu preocupare de bijutier spre a
face mereu cea mai sclipitoare podoabă iubirii, dar
mai ales un veșnic mire cântându-i miresei sale des-
pre frumusețile netrecătoare”7.
În acest microcosmos, care este sufletul omului,
poezia se așează pe îngeri de Lumină și frumusețe
oferită gratuit, dar nu tuturor, ci doar celor care știu
să iubească, acelora pentru care Iubirea e sacrificiul
suprem, deoarece, în opinia poetului, „frumusețea nu
dezmiardă”. Simbolul absolut e bobul care trebuie să
6Martin Heidegger, Originea operei de artă, Traducere de Tho-
mas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Prefață de Constantin Noica,
Editura Humanitas, 1995, București, p. 309-310.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
moară ca să devină pâine și să dea viață. Imaginea su-
premă a lui Iisus, care se regăsește și-n simbolistica
spicului, văzut ca „paharnic al lui Dumnezeu”, este
cea a nunții ce unește sufletul omului cu suflarea di-
vină: Cu arc făcut-ai roza, spre-a-ndepărta păscutul,/
Scripturile Iubirii sunt cuiele și spinii,/ Frumsețea nu
dezmiardă, în scoică-auzi durutul,/ Nu suferința-n
toate e geamăna luminii?/ Cum să Te caut bolții când
mi Te-ai dat suflării,/ La colț de veac cerșindu-Ți tă-
ria-ntr-o miridă?/Bob de nisip Ți-s ușă, liman și prag
al mării,/ Eu, ultima tristețe din strai de crisalidă (...)
/ Așa cum pentru Mire bea-ntâi din moarte spicul. /
Putea-vei să-ncepi nunta fără de mine oare,/ Tu,
care-ai pus lumină în cuib la fiecare?
Regăsim, în aceste versuri, concepția lui Heideg-
ger despre însuflețire și despre esența durerii: „Spiri-
tul este flacără. Dogorind, flacăra luminează. Lumi-
narea survine atunci când are loc contemplarea. O
asemenea contemplare are acces la venirea a ceea ce
strălucește, la strălucirea în sfera căreia ființează tot
ce ține de esență. Această contemplare înflăcărată
este durerea. Orice părere potrivit căreia durerea tre-
buie să fie legată de simțire nu va putea să găsească
drumul către esența durerii. Contemplarea înflăcărată
determină ceea ce este mare în suflet. În calitate de
durere, spiritul care conferă „sufletul cel mare" este
elementul însuflețitor. Însă sufletul conferit în felul
acesta este elementul care animă. De aceea, cel care
trăiește după cum îi dictează sufletul este stăpânit de
trăsătura fundamentală care e proprie esenței sufletu-
lui, în speță de durere. Tot ce trăiește se împărtășește
din durere. Numai ceea ce trăiește înzestrat din plin
cu suflet are putința de a-și împlini destinația esenței
sale. În virtutea acestei putințe, ceea ce e din plin în-
zestrat cu suflet este apt să se integreze în armonia
unei reciproce sprijiniri, prin care tot ce are viață tră-
iește într-o ascunsă interdependență”8.În Sonetele lui
Dumitru Ichim ne întâlnim cu întreaga simbolistică de
esență creștină a liricii sale: iubirea nu e doar o stare
de grație și de fericire, ea presupune trăire, suferință,
dezamăgiri, frumuseți interioare, îndrăgostiții fă-
cându-și declarații de iubire, tristețe, durere, aprigă
luptă cu nestăpânitele păcate ale firii etc. E iubirea în
esența ei cea mai profundă. E Iubirea christică. Cartea
sonetelor lui Dumitru Ichim reliefează Iubirea creș-
tină într-o viziune postmodernă, neumbrită de vremile
dificile pe care le trăim. E starea de contemplație în
formă de puritate a firii. E înălțare până la cer. E în-
tâlnirea cu El. Este dovadă de iubire umană supremă.
Deloc facilă la o primă lectură, cartea celor 150 de so-
nete își întâmpină cititorii confesiv, cu o declarație de iubire
deplină. E semnul de înaltă prețuire a poetului față de Cre-
atorul Său. Iubirea îl aseamănă pe om divinității, ia „chip și
7Daniela Șontică, Tu știi că te iubesc. O carte scrisă de Dumitru
Ichim, înhttp://www.observatorul.com/Default.asp?action=arti-
cleviewdetail&ID=16752, accesat azi, 30 mai 2017.
8Idem Ibidem, p. 336.
91
ESEU
asemănare” și-l îmbrățișează, spirală a inimii însetate de
etern. Îmbrățișarea e ardere lăuntrică, e rug, e pătrunză-
toare, e taină a lumii. Chemarea Iubirii e însoțită de cântec
de chitară. Precum psalmii biblici, muzica rezonează între-
gul univers la sferele umanului îndrăgostit iar „cercurile lui
Arhimede” sunt necesare firii chemate spre împlinire lăun-
trică: Trădarea, suferința, dureri, dezamăgirea,/ Armonici
și amorul sonetelor bipede... / Nu-i simpla frumusețe a cer-
cului, Iubirea?/ De-aceea către cizmă și-azi țipă Arhi-
mede: / În lături! Noli, noli...! Că țărmul știe cercul,/ Cum
inima - inelul, rotund și-asemănare/ Eternului. Nu crinul
gândit e în tubercul -/ Chilie pentru buze ce-apun în loc de
soare?/ Și totuși nu-mi ajunge cerc scris să fiu pe oală,/ Că
moartea mi-este strâmtă, și alta n-am, de unde?/ Nu-mi
simți îmbrățișarea, în jurul Tău, spirală,/ Când lutul, pre-
cum rugul, în noaptea Ta pătrunde?/ Mânz inimii - pan-
tera, ca pe-o chitară-nham-o/ Și fă-Te țărm iberic: Amo,
como Te amo!
În imaginea sculptorului care poate reface întreaga
Creație găsim una dintre cele mai originale imagini
poetice ichimiene: ne aflăm în fața Poetului, Catape-
teasmă divină, Poartă ce leagă cerul de pământ, Lu-
mina de Întuneric și Iubirea de neiubire. Împărtășania
este sfințire în și prin Hristos, este picătura ce ne um-
ple de divinitate, este înălțarea și îndumnezeirea firii
umane. „Picătura” este, in facto, „oceanul din tala-
zuri”, este umplere de Duh divin. Suntem asemenea
tâlharului de pe cruce. Suntem tâlhăriți de cruce, dar
ne reîntoarcem la Hristos prin Creație, armonizând
universul interior. Și ce altă metaforă mai frumoasă ar
putea descrie întâlnirea definitivă cu Hristos, Mântu-
itorul? Să fii sculptor, să cioplești în lemnul Crucii
Jerfei supreme însăși Poezia care devine Catape-
teasmă? Observați, vă rog, că poetul preferă acest ter-
men celui de Iconostas. E un cuvânt greu, plin, care
așază pe bolta Cerului adevărata Creație: nu poetului
în sine îi revine meritul de a sculpta, ci adevăratului
și unicului Creator a toate. Supus cioplirii, perfecțiu-
nii, sufletul omului leagă lumescul de nelumesc, fi-
indcă Dumnezeu este Iubire și în Iubirea aceasta este
săvârșită Creația: Că nu cu polonicul iei cuminecă-
tura/ Din flacăra Iubirii, ci-n vârf de linguriță!/
Oceanul din talazuri îl face picătura,/ Cum geana de
femeie i-ai scris-o din peniță./ Foc răsfățat de paie,
cumplit le-o fi amorul!/ Că pân’ la brâu li-e scripca
și-un rest zvâcnit din rochii…/ M-ai tâlhărit de cruce.
Știu, nu-n aripă-i zborul!/ De ce în schimb privirii
mi-ai vindecat doar ochii?/ Văd lucruri, nu adâncul
frumosului ce doare./ Ce-o fi, că simt țepușa-i în sân-
gele-mi nomadic?/ Te-ai deșertat de Sine: în ce, în
cum, în oare?/ Cum să-l numesc pe sculptor c-ar fi
cu dalta sadic?/ Din tot ce ne desparte: lemn, ciot,
blasfem, mireasmă,/ Cioplește-mi suferința să-ți fiu
catapeteasmă!” (Sonetul CCCXXL)
9Jean
Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol.
3, Editura Artemis, București, p. 416.
92
O interpretare originală găsim în sonetul dedicat
lui Uroburos. Inspirat din mitologia biblică, Uroburos
este explicat în Dicționarul de simboluri9 ca fiind
„șarpele care-și mușcă propria coadă, formând un
cerc. El rupe cu o evoluție lineară, marchează o astfel
de schimbare, încât pare a reapărea la nivelul ființei
superioare, la nivelul ființei cerești sau spiritualizate,
simbolizate de cerc: transcende astfel nivelul anima-
lității, pentru a înainta în sensul pulsiunii de viața cea
mai fundamentală. (...) Șarpele mușcându-și coada, și
care nu încetează să se învârtă pe el însuși, se închide
în propriul lui ciclu, evocă roata existențelor, sam-
sara, parcă osândit pe vecie să nu poată scăpa din ci-
clul său pentru a se ridica la un nivel superior: simbo-
lizează atunci veșnica reîntoarcere, cercul nesfârșit al
renașterilor, veșnica repetiția, care trădează predomi-
nanța unei puteri fundamentale de moarte”: Profesori
de chimie?! Mendeleevi iubirii,/ Pe tablă-ți scriu for-
mula ce duce-n polihronii!/ Mai vine și un felcer – et
voilá – hormonii!/ Făcând din Uroboros – eternul re-
venirii –/ Un șarpe prost, sugându-și din coada lui,
deliciu./ De ce-a ascuns Helada, că-i dragostei
icoană?/ Nu-n puf de păpădii, ci-n perpetuum supli-
ciu,/ Mușcând din tine însuți și fericit de rană./ Ce
poate fi frumosul, fără a-și fi durere?/ Nu-și poartă
trandafirul a ghimpilor armură?/ Nu aurul se naște
din sadica lui zgură,/ Cum mugurelui floarea-i cum-
plită sfâșiere?/ Apusu-aprinde-n flăcări întregul
sânge-al mării,/ Din el îndrăgostiții beau setea înse-
tării!” (Sonetul CCCI)
Revine astfel obsedant ideea de suferință supremă
din Iubire, deoarece „pogorât cu această învestitură
simbolică pentru a pecetlui pragul (s.a. - Durerea a îm-
pietrit pragul, vers din O seară de iarnă de Georg
Trakl) și pentru a străjui intrarea în labirintul acestei
cărți, Ouroburos devine emblema „transcendentalului”
care condiționează exercițiul funcțiilor sinergic mani-
feste în gestul spasmodic, dar circular al scriiturii”.10
Într-un interviu, poetul se autodefinește rapor-
tându-se la Iubirea divină care îndumnezeiește uma-
nul, temă lirică preferată și în sonetele sale: „Dacă
persoana a doua a divinității se numește Cuvântul lui
Dumnezeu, iar dacă omul este creat după „chipul și
asemănarea” Lui, înseamnă că omul este și el cuvânt
în devenire spre Cuvânt și se naște contemporan cu
lumina. (...) Devenirea nu e evoluție, ci „a bea liniștea
lui Dumnezeu, citându-l pe Georg Trakl, dintr-un izvor
din codru”, spus altfel, devenirea omului urmează alte
legi decât ale „mutațiilor”, cele ale iubirii. Cuvântul,
chiar cel gramatical, capătă sens prin alt cuvânt, omul
se limpezește spre genunile lui numai prin alt om. Dru-
mul spre îndumnezeirea omului nu trece nici prin bise-
rică, nici prin temple zidite de mână omenească, ci nu-
mai prin celălalt om care și el este cuvânt ca și tine.
10Cornel
Mihai Ionescu, op. cit., p. 7.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Alienarea începe când în celălalt vezi un obiect necesar
și nu subiect de dialog, când celălalt îți devine oglindă:
Mă privesc într-o oglindă/ Și salut: Mulți ani, străine!
În iubire, nu există oglindă, pentru că numai sărutul
este măsura omului. „Aceasta-i minunea, spunea
Rilke, care se întâmplă de fiecare dată cu cei care iu-
besc cu adevărat: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât au
mai mult”. Și tot el afirmă despre această înflorire a
lui Dumnezeu în om că este o devenire a „omenescu-
lui’” până la nivelul când „orice obiect al iubirii este
punctul de centru al paradisului”11.
Drumul poetic al lui Dumitru Ichim este liturgic.
Fiecare poem are semnificații adânci și se află în
strânsă legătură cu evenimentul liturgic al zilei în care
este scris. Cât de minunată este această trăire! Cât de
cuprinzător și edificator, în evoluția lirică, se dove-
dește a fi un asemenea demers spiritual! Categoric,
este unic în poezia acestui mileniu ce ne pălmuiește
pentru necredința noastră! În oceanul de însingurare
a omului și de îndepărtare de divinitate, poezia lui
Dumitru Ichim devine „picătura” care umple oceanul
nevredniciei noastre! Poetul devine „Omul frumos”,
Omul care trăiește în ritm liturgic, el relevează Ome-
nescul din noi. Fiecare poezie este o sărbătoare. Fe-
rice de cei care înțeleg și care pot să-l trăiască pe
Dumnezeu! Poezia devine salvare, mântuire, regăsire
a sinelui și limpezime a minții. Ea deschide ușa rugă-
ciunii și liniștește furtuna de pe marea sufletului. De
exemplu, psalmul recent intitulat Psalmul mersului
pe mare (Evanghelia din această zi a redat versetele
din Matei 14, 22-34, care atât de frumos relatează des-
pre Umblarea pe mare). Urcând „talazul mării”, pre-
PERSPECTIVA INVERSA-Intre lumi,40x80 cm, acrilic pe pânză
11Topan,
Flavia, Diaspora literară românească în 14 interviuri,
Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. 91.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
cum Petru, sporești în Iubirea Lui și simți arderea pro-
fundă, „cu jăratic” a inimii ce tânjește după un „sărut
de foc”. În același timp exprimi credința în puterea
rugăciunii și-n forța de neoprit a cupei din care-au
băut mirii din Cana. Sufletul învolburat, care geme
„ca o furtună” își poate găsi liniștea doar prin Creație,
prin purificarea stărilor euforice de cântare și cerând
semnul de împăcare creștină: zborul de porumbel:
Vruși acatist din mine, și-Ți gem ca o furtună.
Ascuns-ai, unde, cheia? Sub care prag al lumii?
Ți-s tot mai verde-n cheamăt, din nelumiri de strună,
Cântând pe-aceeași limbă cu-Omar, Serghei și
Rumi.
Dă-mi zbor din porumbelul, genuni roind prin
cețuri, (...)
Că Te iubesc ilogic, urcând talazul mării.
Iubirii n-oferi hamuri, ci tavă cu jăratic,
Întreg oceanul legii-‘i dă, lege nouă, geana.
Fă litera să zburde-n sărut de foc, sălbatic,
Spre-a fi prea sfântă cupă a mirilor din Cana.
Cum poți, atât de aur, din plâns să-Ți faci zăvoare?
Trimite-mi porumbelul cu semnul de-mpăcare!
Poezia lui Dumitru Ichim este împăcare cu Dum-
nezeu. E imn divin, e frumusețe în stare pură. Nică-
ieri în literatura română nu mai găsim o asemenea iz-
bândă lirică. Poezia exprimă Iubirea Lui. De altfel, în
interviul amintit, poetul reinventează dictonul carte-
sian: AMO ERGO SUM. Sonetele nu fac excepție de
la această convingere poetică. Esența mesajului poe-
tic al sonetelor ichimieni își strânge toată seva revăr-
sându-se apoi în Marea Iubire: unică, mântuitoare, su-
premă, care definește totul și cuprinsă într-o unică
afirmație: Dumnezeu este Iubire.
93
ESEU
Mirela SAVIN
BOLNAVĂ, DE DIMITRIE STELARU
Dimitrie Stelaru, pseudonimul lui Dumitru Pe-
trescu, este un scriitor boem, pe linia lui Poe, respec-
tiv Verlaine, opera sa fiind un continuu joc între ex-
presionism și ermetism.
Poezia Bolnavă poate fi văzută atât sub pecetea
expresionalismului, datorită tematicii pe care o pre-
zintă, dar și datorită modalității prin care poetul aduce
în fața cititorului o frenetică căutare a unei realități
psihologice, chiar spirituale și nu o înregistrare a unor
evenimente exterioare surprinse în secvența lor lo-
gică, dar și sub cea ermetică, având în vedere faptul
că acest text implică un înțeles ascuns, ce poate fi re-
velat numai prin inițiere. Trebuie avut în vedere și
faptul că poezia poartă numele de bolnavă, adjectiv
provenit din verb, a se îmbolnăvi, stare care se află în
opoziție cu cea de sănătate. Primul element ce per-
mite încadrarea textului în ermetism este chiar titlul
care, la o atentă lectură a textului, capătă atributul de
adverb, mesajul textului fiind de a ațipi într-un somn
bolnav de greu, lucru accentuat de versurile ,,Aduceți
liniștea turnurilor, înaltelor –/ Cine stă între porți ca
o moarte?”. Acest joc gramatical permite interpreta-
rea universului ficțional drept unul greu a fi descifrat
la o lectură superficială. Mai mult decât atât, la nivel
stilistic se observă o particularitate interesantă a cu-
vintelor care înfățișează realitatea, ,,Erau flori roșii,
galbene și ape/ Lângă mâinile, lângă sufletul ei;”,
aceasta fiind relativizată prin repetarea pronumelui
nehotărât, toată/ toate. Așadar, textul liric este unul
bogat în semnificații, dezvăluind o atmosferă neobiș-
nuită, ,,Toate păcatele erau aproape –”, dar și niște
sentimente necunoscute, ,,Visul dați-l toamnelor, al-
telor,”.
La nivelul structurii și organizării, poezia cu-
prinde două microsecvențe și fiecare presupune o re-
valorizare a propriilor trăiri; construcția lirică este as-
tfel similară unui tablou expresionist prin excesul de
culoare, cromatică contrastantă, trăiri covârșitoare:
,,Toate negurile tulburau munții febrei.” De aseme-
nea, poezia este constituită pe două planuri: primul
este al privitorului, al doilea al cititorului, respectiv,
primul este al naturii, al doilea al trăirii. Acest joc sti-
listic are rolul de a-l pregăti pe cititor pentru a intra în
contact cu o realitate, ce ulterior va degenera în haos,
vis, iluzie: ,,Dar lăsați-i himera aceea și-o carte.”.
Astfel, vorbim de două nivele de sensibilitate lirică,
cel de suprafață, logic, aparținând vieții cotidiene și
cel de adâncime, ce presupune adâncirea tragică a rea-
94
lului ce pare neputincios în fața grotescului existen-
țial. Poate și de aceea, în text, se folosesc trei timpuri
verbale. Poezia debutează cu un imperfect, erau, re-
luat în al treilea vers, semn că nu doar arată faptul că
semnifică o acțiune petrecută în trecut față de mo-
mentul vorbirii, cu valoare neterminată, ci și că are o
capacitate mare de evocare, creând o scenă care pare
a se derula sub ochii lectorului, sporind forța descrip-
tivă. Așadar, secvența este una vie, folosirea imper-
fectului având rolul de judecată a unei stări și de va-
lorizare, pozitivă, ,,Erau flori roșii, galbene și ape/
Lângă mâinile, lângă sufletul ei;” dar și negativă
,,Toate păcatele erau aproape –/ Toate negurile tul-
burau munții febrei.”. Singurul verb la indicativ pre-
zent, stă, arată că acțiunea este săvârșită în momentul
vorbirii, valoarea sa expresivă vizând încadrarea ex-
perienței individuale ca formă atemporală a stării de-
a-fi în mijlocul trăirilor. Imperativul predomină în a
doua microsecvență, aduceți, dați, lăsați, cerând o
realizare imediată.
Textul Bolnavă conține două viziuni ce se între-
pătrund pentru a oferi cititorului un tablou complet
asupra unei societăți lipsite de libertate și în care cu-
vântul pierde din aura expresiei autonome, devenind
o formă mascată de închisoare. În plus, textul capătă
și o funcție de semnificare poetică cu rol în definirea
identității potențialului expresiv al limbajului utilizat.
Conștientizarea adevărurilor dureroase devine o
formă de eliberare prin limbajul ermetic, conștiința
eului liric subiectiv căpătând dimensiunea universu-
lui liric, fiind o stare a sufletului, dar și o luptă pentru
dobândirea conștiinței de sine care se găsește între
cele două dimensiuni arhetipale ale sale: cea ascetică,
,,Cine stă între porți ca o moarte?” și cea eroică, ,,lă-
sați-i himera aceea și-o carte”. Textul transformă
conștiința ca formă a sufletului din simplul motiv că
procesul de conștientizare este teritoriul poeziei:
,,Toate negurile tulburau munții febrei.”, totul fiind o
imersiune în teritoriul și interiorul cuvintelor: ,,Adu-
ceți liniștea turnurilor, înaltelor –”; poate chiar o in-
tegrare în conștiința universală.
În imaginea florilor roșii și galbene, Dimitrie Ste-
laru a fixat propriile impresii despre realitatea ce pă-
rea a se scufunda într-o mocirlă a ipocriziei. Apelul la
simbolistica lexemelor amintite mai sus arată faptul
că le consideră necesare, cu riscul sacrificării reguli-
lor liricii din acea perioadă. Apoi, soarta florilor este
să moară, să se ofilească. Efortul steril al omului de a
le conserva arată veșnicia cuvântului, puterea de a
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

transmite stări și asocieri. În versurile lui Dimitrie
Stelaru se creează un fel de cale de acces a sufletelor
la o lume pură, liberă, exprimabilă și intangibilă de
cei bucuroși de moarte. Această pendulare a spiritului
între libertatea cuvântului și îndoiala față de capacita-
tea de a spune adevăratele stări ale unei lumi tulbure
devine un act tragic, liric, declanșat de substantivul
comun, simplu, păcatele, semn al răzvrătirii în și prin
cuvinte. Această combinare a păcatelor cu liniștea
înălțimilor capătă o expresie lirică limpede, amplă, în-
văluind durerea unei rătăciri a spiritului ce caută o
poartă a salvării, o ocrotire a fragilității ființei umane
și o asociere a iubirii cu neliniștea față de stingerea
vieții.
PERSPECTIVA INVERSA-Iluzie,40x93 cm, acrilic pe pânză
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
Florile trimit la asocieri diverse, clarifică senti-
mente și conferă noi sensuri simbolice. Apele consti-
tuie izvorul transformărilor, apa ce dă viață și este
martorul nelipsit al transformărilor voite sau nu, mâi-
nile atribuie textului presentimentul unei nenorociri,
iar sufletul devine oglinda realității. Imaginea turnu-
rilor înalte exprimă o emoție unică, neliniștea existen-
ței umane. Poarta devine simbolul unui caracter mo-
ral, loc de trecere dintr-o lume scufundată în minciuni
într-o lume pură, gingașă. Comparația ,,Cine stă între
porți ca o moarte?” are atât valori metaforice, cât și
simbolice, căreia eul liric subiectiv i-a imprimat pe-
cetea scrierii sale, conferind textului un fin caracter
filosofic.
95
ESEU
Petru URSACHE
DESPRE POETUL MIHAI URSACHI
DEBUT ȘI CONSACRARE
Debutul poetic al lui Mihai Ursachi s-a produs în re-
vista „Cronica” în zilele bune ale acestei publicații ieșene,
condusă atunci de Corneliu Ștefanache. Era într-o sâm-
bătă de 20 ianuarie 1968. Cititorul se obișnuise cu poezii
semnate de Haralambie Țugui sau Țațomir, de Daniela
Caurea sau de Ion Chiriac, Radu Cârneci, Corneliu
Sturzu... Cenzura dădea semne de nervozitate când se ve-
dea nevoită să lase să treacă, pentru peisaj și variație,
vreun eseu filosofic semnat de Constantin Noica, încă ți-
nut sub supraveghere, vreo cronică plastică de Petru Co-
marnescu, vreun studiu de estetică, nealiniat partinic, de
Adrian Marino. Când Al. Dima, deși membru în Colegiul
de redacție, trimitea la revistă un articol despre literatura
română sau de literatură comparată, se știa că vechea
gardă de proletcultiști, de la „Scânteia”, „Lupta de clasă”
ori „Tânărul leninist”, nu dormea. Se vorbea pe ici pe colo
de un oarecare „dezgheț ideologic”, dar se preferau teme
dirijate, pe linie, ca să nu aibă nimeni bătaie de cap. Nu
convenea nici rubrica de note intitulată „Moment”, unde
se cultiva un spirit critic incisiv și incomod pentru dirigu-
itorii de toate felurile.
Mai puteau fi citite versuri de tipul: „Nord al țării ozo-
nat și pur,/ inimă de cetină curată -/ Munte de lumini al-
bastre, dur/ revărsat prin trupul meu de piatră -/ cum să vă
sculptez în stihul meu?/ Cum să vă adun în piept mereu?”
(„Cronica”, 9 martie 1968, p. 1). Sau, dintr-un articol de
ideologie: „Marxismul nu este numai antologie materia-
listă dialectică, el este și axiologie în sensul teoretic cel
mai cuprinzător. În marxism axiologia este întemeiată pe
noi baze teoretice și metodologice și este legitimată de
scopul final al marxismului – comunismul” („Cronica”, 4
mai 1968, p. 3). Auzi, „antologie materialistă”! Și apoi,
dacă axiologia se întemeiază „pe noi baze teoretice”, care
sunt ele, ca să se mai poată „legitima”? Delir în versuri,
delir în vorbe.
Nici „România literară” (abia rebotezată după „Gazeta
literară”) nu se putea lăuda cu o poezie ca: „Munte vrăjit/
Crescut de noi pe umeri,/ Fiu și părinte țării ești,/ Partid/ În
frumusețea ta când ne înnumeri,/ Opus oricăror frumuseți
deșarte,/ În viscolirea visului lucid/ Opus oricărui trup care
desparte,/ În crezul tău ca fluviul torid,/ Statornic și pe viață
și pe moarte,/ Munte vrăjit…” În numărul din 21 noiembrie
1968, revista bucureșteană, și nu numai ea, însă cu excepția
„Cronicii”, publica începând cu prima pagină, cuvântarea lui
Nicolae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor, iar
în continuare, la rubrica „Scriitorii la tribună”, își spuneau
cuvântul, printre mulți alții, Georgeta Horodincă: „În ceasul
de față nu se poate face, cred, critică fără ca îndărătul analizei
estetice și a judecăților de valoare să nu se întrevadă o con-
cepție mai largă despre lume și dreptul la viață”; Petre Săl-
cudeanu: „Adunarea Generală a Scriitorilor are loc într-o
etapă importantă pentru dezvoltarea literaturii noastre, într-o
atmosferă de totală adeziune internă și externă a partidului”.
96
Ce legătură are literatura cu „atmosfera de totală adeziune”,
fie „internă”, fie „externă”?
În asemenea împrejurări tragi-comice, a debutat, la vârsta
de 27 de ani, Mihai Ursachi. I s-a rezervat un spațiu numai
pentru el, cu antetul: „Primii pași”, formulare potrivită pen-
tru un începător bicisnic. În realitate, erau pași voinicești
aceia, de baladă nordică: descoperit într-o copaie adusă de
valuri îndepărtate, copilul-erou sare întru întâmpinarea pă-
rinților adoptivi, iar apele mării îi ajung abia până la ge-
nunchi. În numărul de debut, poetul se afla în vecinătatea lui
Al. Zub (care semna, pe prima pagină, articolul Unirea. Eco-
uri în conștiința europeană), Gh. Ungureanu (De la Hora
Unirii la statuia lui Al. I. Cuza, p. 3), Petru Comarnescu (Un
mare fiu al Iașului, pictorul Theodor Pallady, III, p. 4-5),
Adrian Marino (Sensibilitatea estetică, p. 7-8) și alții. Din
curiozitate și pentru simetrie, în „România literară” (numă-
rul din ianuarie 1968, corespunzător debutului lui Mihai Ur-
sachi din „Cronica”) se întâlnesc nume din prima generație
proletcultistă (Mihai Beniuc, Maria Banuș) cu hăituiții până
mai ieri (N. Carandino, D. I. Suchianu, Al. Dima, Șerban
Cioculescu) și cu tineri abia lansați, de perspectivă: Nichita
Stănescu, Fănuș Neagu, Eugen Simion, Cezar Baltag, Ga-
briela Melinescu, Nicolae Prelipceanu.
Poeziile cu care s-a prezentat Mihai Ursachi în fața ci-
titorilor sunt în număr de patru: Floarea de lotus, Fructul
oprit, Câinele Miriapodis și Gh. Gavrilă Pop. Febră. Cu
excepția ultimei compoziții, celelalte trei au fost reluate
în volumele antologice, de la Inel cu enigmă („Cartea Ro-
mânească, 1981) la Poezii („Vitruviu”, 1996). Ele au ră-
mas neschimbate, doar ușoare modificări la Floarea de
lotus, dovadă că de la început autorul a fost sever cu sine.
Nu a dorit ca debutul să însemne un simplu act biografic.
În același an, „Cronica” l-a mai publicat în două rânduri:
la 14 septembrie cu Masa cea de taină, poezie neintegrată
în volumele antologii din 1981 și 1986; apoi Trei frați pă-
tați („Cronica”, 7 decembrie, p. 3), reluată cu mici ajustări
stilistice în folosul clarității și cadenței.
Istoria literară are datoria să dezvăluie cititorului mai
puțin avizat două aspecte ale problemei pentru înscrierea
poeziilor lui Mihai Ursachi în lumea valorilor sensibile.
Mai întâi: Floarea de lotus, Fructul Oprit și Câinele Mi-
riapodis nu sunt texte de debutant, de „primi pași”, ci cre-
ații în cel mai deplin sens al cuvântului. Debutul, în înțe-
les tehnic și biografic a însemnat, în fond, adevărata con-
sacrare. În al doilea rând: debutul-consacrare a mai în-
semnat un eveniment emoțional care a produs puternice
seisme pe planul invenției, așa cum se întâmplă în cazul
marilor creatori care izbândesc în idealismul poetic. Asta
ca să nu se confirme o idee a lui Arthur Schopenhauer,
autor atât de drag lui Mihai Ursachi: artistului de valoare
îi este dat în viață doar să se bucure în taină la gândul că
poezia căreia i-a consacrat întreaga ființă va aduce urma-
șilor clipe senine și de desfătare. Este condiția creatorului.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

ROMANUL RALUCĂI PAVEL
SAU SOPHIA SUB INVAZIA
INCONŞTIENTULUI
Raluca Pavel scrie un roman, Cu mâinile celei-
lalte, de o claritate orbitoare. Pare că-i vezi întru totul
desfăşurarea și țesătura, mișcarea personajelor, că le
auzi dezbaterea ideatică și că le surprinzi gestul și fi-
nalitatea, precum în apele limpezi ale unui râu distingi
peștii strălucitor unduindu-se, vietățile acvatice
prinse în dans, chiar și pietrele de pe fundul albiei, pe
când deodată lumina te orbește și râul te prinde, te cu-
prinde cu totul într-un diluviu, din care trebuie să te
salvezi prin alte mijloace decât cele ale naivei priviri
și încă să dai seamă, prin a doua vedere și reflexie,
despre neobișnuita întâmplare. Să te dezmeticești.
a) La prima vedere, exterioară, pornind fie și de la
titlu, e vorba de un personaj, Sophia, care îndură o
acțiune prin presiunea altui personaj, Vera Renczi,
mai exact, care ajunge, în final, să acționeze după vo-
ința celuilalt și să execute un act neașteptat, sau mai
bine zis necugetat, asupra iubitului Lucas, cum se
spune, cu mâinile celeilalte.
Acțiunea aceasta, ca într-o piesă cu vechi unități
de loc și timp, se desfășoară într-o casă bătrânească,
din București, în care locuiesc cu chirie trei tineri de
condiție modestă, cuplul Sophia și Lucas și prietena
lor, Carla: fiecare cu camerele lor, cu o bucătărie în
comun și o pivniță în care Carla și-a făcut atelier foto;
iar ca timp, se petrece de-a lungul unui weekend, în
zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Sophia este
prinsă în problematica unei lucrări de disertație,
poate asemănătoare cu cea de doctorat a autoarei, Fe-
meia asasin și sindromul Stockholm (Ed. Ars Do-
cendi, Universitatea din București, 2016), pentru care
Raluca Pavel a trebuit să facă, pe lângă studiile teore-
tice, o serie de cercetări la Penitenciarul de femei de
la Târgșor, Ploiești, cu interviuri, nu ușoare, cu deți-
nute criminale, unele chiar cu mai multe crime în
spate. I-a fost necesar un efort considerabil pentru a
ajunge la motivații și cauze, la determinări socio-psi-
hologice și mai larg cultural-psihiatrice – de unde a
rezultat o lucrare unicat în literatura noastră de speci-
alitate. Și Sophia cercetează, cercetează și nu se dă în
lături de la a sparge limite, de a privi în interior și,
epuizată poate psihic, de a încerca până și o ședință
de spiritism. Este ajutată, pentru aceasta, de Carla,
care experimentase anterior cu invocarea spiritului
mamei sale, și reușise.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
Dumitru VELEA
Lucas pleacă de acasă în turneul organizat, ca
dintr-o doară, de Cristina cu formația Kems, de cu-
rând înjeghebată de aceasta, din care mai făceau parte
încă patru băieți; pleacă bucuros, gândindu-se firește
mai mult la șansa iscată decât la iubita pe care, nești-
ind mai nimic sigur despre turneu, nu riscă să o ia cu
sine. Iubirea lor, încă de fază adolescentină, deși
Sopfia poartă de două luni un prunc în pântece, este
fără cusur. Sophia rămâne acasă, cu gândul la lucrare,
și cu ajutorul Carlei declanșează ședința de spiritism,
chemând nici mai mult, nici mai puțin, chiar spiritul
cunoscutei criminale în serie, Vera Renczi, care uci-
sese pe la începutul secolului trecut 35 de bărbați, din
cauza infidelității lor, a lipsei de atenție și de iubire
constantă.
Vera Renzci s-a născut pe la sfârșitul secolului al
XIX-lea, la București, în urma unei relații dintre o fru-
moasă româncă și un om de afaceri maghiar. Odată
cu pierderea mamei, tatăl său și cu ea, în vârstă de
vreo 13 ani, se mută la Berkerekul (acum Zrenjanin)
din nordul Serbiei, unde acesta deținea o moșie cu co-
nac. Aduc cu ei și pe cei doi servitori, Damian și Ian,
și o bucătăreasă. Marcată de absența tatălui plecat în
călătorii de afaceri și de răceala lui, adolescenta, de o
incredibilă frumusețe și magnetism erotic, caută aten-
ție în rândul bărbaților mai vârstnici, ducând o viață
desfrânată și ținând ocupată frecvent prima pagină a
ziarelor epocii. Spre bucuria tatălui ei, ea se îndrăgos-
tește de Karl Schick, un bancher austriac, cu care se
căsătorește și, surprinzător, îi devine o soție fidelă,
născându-i și un îngeraș de fiu, pe Lorenzo. Însă, la
scurt timp după, ea începe să-l bănuiască pe Karl că o
trădează și, nesuportând să-l împartă cu alta, îl ucide.
Mai trebuie spus că Vera poartă cu ea un secret, pe
care mama sa i l-a spus înainte să moară: pentru că
soțul ei, tatăl oficial al Verei, era mereu plecat, ea este
făcută cu servitorul din casă, Damian; iar Ian îi este
frate vitreg, rezultat din căsătoria servitorului cu fosta
bucătăreasă, care a murit la nașterea copilului. Prin
urmare, familia adevărată, cei doi îi cunosc drama și
sunt dispuși, alături de ea, să participe, și să tacă, la
pedepsirea bărbaților, treizeci și cinci, care îi sunt in-
fideli. Doar ei trei știu secretul. Ea îi omoară pe rând,
otrăvindu-i, iar tatăl și fratele său le cumpără sicriele
de zinc din străinătate, pentru a nu fi bătător la ochi,
unul câte unul, și Vera le personalizează. Tot ei o
97
ESEU
ajută să ducă la subsol cadavrele. Ea se ocupă doar de
gravatul plăcuțelor cu nume și cu simbol. Vera îi po-
vestește Sophiei în detaliu despre soții ei, Karl și Jo-
seph, despre ultimul iubit, Milorad și despre moartea
lui Lorenzo, otrăvit și el din greșeală, pe ceilalți 32
trecându-i doar în revistă.
În fine, toate acestea îi sunt spuse Sophiei, în șe-
dința, transa de spiritism, pe traseul zilei și nopții de
sâmbătă, încercând să o convingă că toți bărbații sunt
infideli, inclusiv Lucas al ei, și că, dacă vrea să fie
numai al ei, trebuie ucis. Deși Lucas o iubește și nu i-
a greșit niciodată, și este de o bunătate că nu ar fi în
stare să ucidă nicio muscă, Sophia devine, treptat-
treptat, suspicioasă, absorbind din gelozia patologică
a Verei, până la identificare. Carla pleacă și ea, la pă-
rinți, la Alexandria. Însă, ajunge și la concert, și îm-
preună cu Lucas, dându-i un telefon Sophiei, îi agra-
vează suspiciunea. Iar duminică, în momentul în care
este împinsă psihic de Vera în pivniță și găsește o fo-
tografie în care Lucas o îmbrățișa pe Carla, suspiciu-
nea trece în confirmarea infidelității. Lucas se în-
toarce cu un buchet de flori în brațe și negăsind-o în
cameră, coboară în pivniță. Orbită de furie, într-un
puternic acces de schizofrenie, Sophia îl înjunghie pe
Lucas cu un foarfece, îndemnată de spiritul Verei,
care îi șoptește: dacă vrei să fie numai al tău, fă-o!
Din desfășurarea acțiunii, pare că ni se desface în
față un fenomen de schizofrenie, că Sophia ar fi cu-
prinsă de această maladie, pentru care ni se oferă pu-
ține date și multe deduceri. Este și firesc, fiindcă per-
soana alunecată în schizofrenie, nu lasă mai nimic la
suprafață să se vadă, ea comportându-se normal, doar
schimbându-și fețele după momente și situații.
Spre evidență: am fost martorul comportării unei
astfel de persoane. „Întâmplarea” s-a petrecut la Fes-
tivalul de teatru contemporan de la Brașov, din pri-
măvara anului 1989. Festivalul, în mod obișnuit, se
întindea pe o săptămână, cu spectacole, uneori și câte
două pe zi, după amiază și seara. La două zile, înainte
de amiază, urmau, într-o sală a Bibliotecii Județene
„George Barițiu”, dezbateri ale criticilor de teatru cu
realizatorii spectacolelor prezentate. Era cu partici-
pare liberă, actori, regizori, scenografi, scriitori și in-
telectuali din oraș. „Bordul” dezbaterilor era asigurat
de reprezentanții ATM, iar conducerea lor, de criticul
de teatru Valentin Silvestru. La prima dezbatere, după
un timp, se înscrie la cuvânt și o fată dintre partici-
panți. Situată în partea ferestrelor sălii, din pricina lu-
minii nu i-am putut distinge bine chipul, mai mult
atenția fiindu-mi îndreptată asupra ideilor din dezba-
teri. S-a prezentat și a început să comenteze un spec-
tacol, cu multe observații care nu vizau specificul tea-
tral, erau alături. Valentin Silvestru a oprit-o; ea a
continuat; și în urma unui dialog mai aprins, acesta a
poftit-o afară din sală. Ceea ce s-a și întâmplat. La ie-
șire, am văzut-o, mai bine: era îmbrăcată obișnuit,
98
subțire, uscată. La dezbaterile finale, dinaintea stabi-
lirii premiilor, a participat și Directorul Direcției Tea-
trelor, Constantin Măciucă, un om de un bun simț și
o diplomație ieșite din comun. Firește, lui i-a revenit
sarcina să conducă dezbaterile. La o masă, chiar din
fața „bordului” se așază aceeași fată, altfel și tot sim-
plu îmbrăcată, care dintr-o traistă țesută cu motive po-
pulare, ce o avusese pe umăr, scoate un ceasornic
mare, cât capul unui om, pe care și-l pune în față, pe
masă. Se înscrie la cuvânt. Silvestru, recunoscând-o,
îi spune ceva lui Măciucă, probabil despre „inciden-
tul” anterior, sau să nu-i dea cuvântul. Acesta, politi-
cos, îi dă cuvântul. Fata se ridică și începe să vor-
bească, spunând că a luat trenul de la Viena ca să vină
la Festivalul de teatru de la Brașov. Silvestru inter-
vine: „Dar dumneata ai fost și acum două zile!”.
„Aceea a fost sora mea, îi răspunde ea, căreia i s-a luat
dreptul la cuvânt, jignită și poftită afară de la dezba-
teri. Asociația Studenților Români din Străinătate a
luat act de situație și m-a delegat pe mine să vin să vă
citesc protestul Asociației împotriva lipsirii surorii
mele de dreptul elementar la cuvânt.” Și scoate din
traistă coala scrisă cu protestul. Directorul Teatrelor
nu prea înțelegea despre ce este vorba, și uimit o în-
treabă: „Dar cu ceasul ce este?” „L-am adus să mă
cronometrez. Câte minute îmi dați?” „Zece!”, îi spune
el, uluit. „Bine!” zice ea, se uită la ceas, spune cât
este, și începe să citească protestul. Pe lângă citire se
oprea și făcea expuneri, comentarii la ce efort s-a su-
pus ca sa vină de la Viena la Brașov, ca să șteargă pata
jignirii aduse surorii ei și implicit tuturor studenților
români din străinătate. S-a uitat pe ceas, a încheiat și
s-a așezat pe scaun. Constantin Măciucă și-a cerut
scuze, i-a mulțumit, și dezbaterile au continuat, ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă, cu mai toată sala
uimită. Două persoane cu identități diferite în una și
aceeași făptură, în timpi diferiți.
Un personaj sfâșiat, schizofrenic, este și această
Sophie a Ralucăi Pavel, însă sfâșierea îi este bine do-
sită de subiectul și acțiunea ticluite de autoare. Chiar
cu dexteritatea scriitorului de romane polițiste, sau cu
dibăcia dramaturgilor, în care exigența genului soli-
cită ca fiecare element, cuvânt și gest să ducă spre fi-
nalul demonstrației, quod erat demonstrandum. Per-
sonaje puține, ca-n teatru, cu nume vădit simbolice,
cu identități exacte la vedere și cu altele grele as-
cunse, răsucite (numele de familie al Sophiei, Zrenic,
este format din literele numelui real al Verei Renczi),
cu o acțiune în tăietură de cristal, parcă totul stând sub
briciul lui Occam. Între personaje doar unul este real,
cel ireal, invocat în acțiune, Vera Renczi, care vine
din istoria reală a criminalisticii, cunoscuta criminală
în serie Văduva Neagră, care a ucis 35 de bărbați. Ea
vine cu personajele sale real-ireale, istorice și invo-
cate, „prezente” sau doar „numite”. (Iarăși, ca în tea-
tru, există „personajul care nu apare”, dar care deter-
mină cursul acțiunii.) În rest, sunt „construcții” ale
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

autoarei, unele cu ușoare, aproape invizibile urme au-
tobiografice ale acesteia.
Aproape întreg romanul, Cu mâinile celeilalte,
pare o ședință continuă de spiritism, prin care Sophia
se află în dialog cu spiritul Verei Renczi. În primă in-
stanță, ea se dedă încercării experienței spiritismului
din curiozitate, dar și din nevoia de explorare a unei
lumi de dincolo de limitele obișnuite, în vederea rea-
lizării lucrării de disertație și a ajungerii la cauzele
unor fenomene, în cazul de față, așa cum rezultă din
dialog, al posibilității și imposibilității certitudinii și
fidelității în iubire – cu consecința sa, când este abso-
lutizată infidelitatea, crima.
b) Dar să vedem, la o a doua privire și instanță
ce se petrece în și cu această acțiune ce duce la sfâși-
erea unei făpturi umane, fie ea chiar plină de înțelep-
ciune și candoare, de cumințenie și bună situare în ale
lumii, de iubire și purtătoare a vieții, precum aleasa și
simbolica Sophia? Dar mai întâi, ce poartă cu sine și
ce se ascunde în această experiență a spiritismului? Să
fie ea doar o aflare de date de „dincolo”, de depășire
de limite ale conștiinței? C. G. Jung în prima sa lu-
crare, Despre psihologia și patologia așa-numitelor
fenomene oculte, Disertație inaugurală la prof. Eugen
Bleuler de la Facultatea de Medicină a Universității
din Zürich, editată de Oswald Mutze, la Leipzig în
1902 (la noi, Opere complete 1, Ed. 3 Trei, Buc.
2015), pune problema definirii și încadrării unor
„stări rare ale conștiinței”, între acestea și fenome-
nele de „double conscience, somnambulism”, fiind
atribuite pe atunci „în parte epilepsiei, în parte iste-
riei, în parte stării de epuizare a sistemului nervos,
neurasteniei, iar în parte li se recunoaște acestora și
demnitatea unor boli sui generis” (op. cit. p. 9). El
face o cercetare amănunțită, analitică, de peste o sută
de pagini, cu observații pe mai mulți subiecți, în deo-
sebi pe Domnișoara S.W. (de 15 ani și jumătate), de-
a lungul anilor 1899 și 1900, Un caz de somnambu-
lism la o persoană împovărată (medium spiritist). Ra-
luca Pavel, în romanul său, are grijă „să pună” în Sop-
hia o „epuizare a sistemului nervos”, și din Vera să
facă, sau să descopere, o „persoană împovărată” ge-
netic. Ea a cercetat mult în domeniu. Iată, descrierea
mesei de spiritism din ficțiunea ei: „Pe masă, în mij-
loc, era gravat un cerc, iar lângă el DA și NU. În jurul
cuvintelor, erau numere de la 1 la 10 și, pe margine,
alfabetul, de la A la Z, în sensul acelor de ceasornic”
și cea reală din dizertația lui Jung: „Domnișoara S.W.
a preluat imediat conducerea comunicărilor. Psiho-
graful, în acest caz un pahar răsturnat, pe care a pus
două degete de la mâna dreaptă, se mișca rapid de la
o literă la alta. (În jurul paharului s-au așezat, în
cerc, hârtii cu litere și cifre.) S-a făcut comunicarea
că bunicul mediumului se află aici și va vorbi cu noi.”
(op. cit. p. 33). Se pot desfășura paralelisme între des-
crierea celor două cazuri, al construcției imaginare și
al prezenței reale, al Sophiei și al Domnișoarei S.W.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
– fiindcă autoarea scrie cu semnificația și concretețea
detaliului ca un om de știință și, totodată, ca un artist
bine documentat. Ca naturaliștii de acum un secol și
ceva. Nu este de mirare că descrierea experienței, a
prezenței Spiritului Evei pe tot traseul, a șocului de
început, a leșinului cade sub mai multe simțuri: „Un
miros înțepător de oțet îmi invadă nările. Am deschis
ochii și vedeam totul ca prin ceață.”, sau: „Mi-era
greu să mă adun, să mă conving că nu am luat-o
razna și că lângă mine, se afla un spirit. Mi-era greu
să... orice. Nu o puteam vedea, însă îmi transmitea o
răceală insuportabilă.” Degajă o răceală, ca și Me-
fisto, din oculta capodoperă, Faust, a lui Goethe. Pre-
zența spiritului îi este indubitabilă. Cum și domnișoa-
rei S.W. a lui Jung: „Desigur că era ferm convinsă de
realitatea viziunilor ei. Am încercat deseori să-i ofer
o explicație critică, dar o respingea mereu, prin fap-
tul că în starea obișnuită nu înțelegea corect o expli-
cație rațională, iar în starea somnambulică o resim-
țea ca fiind o prostie care contravenea total faptelor
ei. Astfel a zis odată: «Nu știu dacă ceea ce îmi spun
spiritele și ce mă învață este adevărat, de fapt nu știu
nici dacă ele sunt cele cu al căror nume ele se nu-
mesc, însă nu este nicio îndoială că spiritele mele
există. Le văd în fața mea, pot să le ating, vorbesc cu
ele despre tot ce vreau, tare și firesc, așa cum vorbesc
acum. Nu se poate ca ele să nu fie adevărate.» Nu
voia să știe nimic de o patologie a fenomenelor.” (op.
cit. p. 30). Se petrece cu mediumul un fenomen de
„îngustare a conștiinței”, care lasă liberă apariția și
manifestarea spiritului invocat. De altfel, Jung și con-
stată fenomenul de sfâșiere, chiar cu inerenta sa dia-
lectică: „cât timp am cunoscut-o mai îndeaproape,
domnișoara S. W. a dus o existență ciudată, plină de
contradicții, practic o viață dublă a două personali-
tăți care existau una lângă alta sau una după alta,
care își disputau continuu supremația.” (op. cit. p.
33). Nu altfel se întâmplă cu Sophia și Spiritul Verei
în romanul Cu mâinile celeilalte al Ralucăi Pavel.
Dar se cuvine să expunem concluzia la care ajunge C.
G. Jung, după o cercetare amănunțită și o observație
sub lupă a unei serii întinse de ședințe cu scufundări
prin somnul extatic ale domnișoarei S.W. El este cir-
cumspect de posibilitatea atingerii, cu această lucrare,
a vreunui „rezultat definitiv și satisfăcător din punct
de vedere științific” și deschide cale asupra asimilării
inconștientului, problemă ce îl va preocupa, de aici
înainte, întreaga viață. „În acest sens, încheie și des-
chide el mai departe, eu sper că lucrarea mea va con-
tribui la deschiderea unui drum pentru știință în sco-
pul unei explicări și asimilări progresive a psiholo-
giei încă atât de controversate a inconștientului.” (op.
cit., pp. 102-103). Cu această concluzie, redeschidem
romanul Ralucăi Pavel.
c) Romanul Cu mâinile celeilalte ne poartă asu-
pra raportului dintre conștient și inconștient, într-o
99
ESEU
situație exactă, de blocaj al procesului de individu-
ație, surprinsă în alunecarea eului în contrastele iubi-
rii, de pe treapta adolescentină, pe care intelectul, din
varii motive, nu poate să le strângă și să le depășească.
Se vorbește de dragoste „absolută” și în același timp
de absența ei, care, în cazul de față, „motivează”
crima. Se știe că pe această treaptă ceea ce apare este
luat ca fiind consistent și real. Să ne amintim de teoria
hegeliană a vârstelor omului și cunoașterii, ale socie-
tății și istoriei. Și mai aproape, și în context, de o ace-
eași teorie a vârstelor la Jung întru definirea și împli-
nirea procesului de individuație, axă fundamentală în
psihologia sa analitică. Pe această treaptă a iubirii,
când ceea ce apare este considerat frumos și consis-
tent, foarte ușor contrastele se pot antinomiza între
ceea ce apare și ceea ce trece ca real, și între ele să se
caște o prăpastie absorbantă a eului, a conștiinței de
sine, să o blocheze în deschiderea și în procesul de
înaintare spre conștiința pentru sine, cu vorbele lui
Jung, de împlinire a omului pe calea procesului de
individuație. Se întâmplă blocaje, mai ales când eul
conștient se află sub presiunea unor complexe auto-
nome individualizate pe arhetipuri ale incoștientului,
altfel spus, personificări ale arhetipurilor.
Presiunea negativă a complexului autonom, con-
semnat sau identificat de Raluca Pavel sub numele de
Vera Renczi, izbește abstractizarea siguranței și abso-
lutizării iubirii, când ea nu este decât în faza a ceea ce
apare, a iubirii carnale, și-i sfarmă certitudinile și fe-
lul de manifestare. Conștiința de sine, fiind surprinsă
sfâșiată în contraste absolutizate, nu poate să preia din
presiunea negativă și să o răstoarne în afirmativă, spre
a o conștientiza. Ci rămâne captivă acestei explozii a
negativului țâșnită din manifestarea unui complex au-
tonom apărut, chiar în acea zonă și breșă, ca un ani-
mal misterios din apele bătrâne ale inconștientului. În
cuvintele lui Jung, din conferința ținută la Karlsuhe,
în 1927, Psihologie analitică și concepție despre
lume: „Dacă se analizează psihologia unei nevroze,
se descoperă un complex care nu se comportă precum
conținuturile conștiinței, anume nu vine și nu pleacă
după cum îi ordonăm noi, ci își urmează legile lui, cu
alte cuvinte este independent, autonom, așa cum sună
expresia tehnică. El se comportă asemenea unui co-
bold care nu se lasă prins. Iar dacă acest complex
este conștientizat – ceea ce constituie scopul analizei
–, atunci se spune poate cu un sentiment de ușurare:
«Ah, va să zică asta era ceea ce mă supăra!»” (Opere
complete 8, Dinamica inconștientului, Ed. 3 TREI,
Buc., 2011, p. 426). Sau aceleași și alte determinări,
pe care C. G. Jung le aduce „complexelor”, după 7
ani, în prelegerea de deschidere la Eidgenossische
Technische Hochschule, Zürich, 5 mai 1934, Gene-
ralități privind teoria complexelor, că are un „grad
relativ înalt de autonomie”, că este supus „doar într-
o mică măsură dispozițiile conștiinței și de aceea se
comportă ca un corpus alienum însuflețit” (op. cit. p.
100
123). Acest „corpus alienum însuflețit”, acest „cobold
care nu se lasă prins” în chingile conștiinței, sau prin
zbaterile sale le rupe, acestea fiind prea slabe și prea
întinse antinomic, începe să pună stăpânire pe conști-
ință, aceasta fiind surprinsă, cum a observat psihana-
listul din prima sa dizertație din 1902, într-un moment
de „îngustare” a ei. Odată instalat la suprafața conști-
entă, acest complex autonom „nu mai poate fi ocolit
și-și asimilează pas cu pas conștiința Eului, așa cum
mai înainte acesta încercase să facă cu el. De aici re-
zultă în cele din urmă disocierea nevrotică a perso-
nalității.” (op. cit. p, 127). Este explicația acestei sfâ-
șieri de personalitate pe care o îndură Sophia – ea tre-
când prin anxietate, isterie, schizofrenie: o parte fiind
ea, Eul conștient, cu spațiul de manevră din ce în ce
îngustat, și o altă parte, Spiritul Verei, acest „corpus
alienum însuflețit”, sau „cobold care nu se lasă prins”
de „vânătorul” conștient, care, tocmai prin acțiunile
lui, răsucindu-le, răsturnându-le viclean, pune stăpâ-
nire pe el, pe Eul conștient, căruia îi reduce la limită
funcția conștientă și face din el o biată insulă pluti-
toare, o barcă oricând acoperită sau înghițită de apele
bătrânului ocean, ale inconștientului colectiv. De alt-
fel, Spiritul Verei o și avertizează pe Sophia că expe-
riența trebuie să rămână necunoscută de alții, în lăun-
trul său, pentru a nu sfârși ca ea, „la un spital de ne-
buni”; nici nu se poate altfel, fiindcă experiența la
care se supune Sophia, solicitând desfacerea sub lupă
a experienței Verei, este de fapt experiența ei, din lă-
untrul ei: „Și, până la urmă, nu ai vrut tu experiențe
unice? Poftim, eu sunt experiența ta” (s.n.), îi spune
Spiritul invocat. Metaforic zis, este ca în parabola lui
Hemingway, Bătrânul și Marea, unde uriașul pește
prins de Bătrân nu se lasă tras la mal, ci îl târăște pe
acesta prin apele mării, trei zile și trei nopți, ca în cele
din urmă, sfâșiat de rechinii mării, Bătrânul să ajungă
la mal doar cu scheletul peștelui. Atât cât a putut con-
știința să prindă, doar o abstracțiune. Însă nu a fost
învinsă. La Raluca Pavel, Sophia, nu are aceasta forță
a conștientului, ci este absorbită de inconștient, și va
executa fapte sub comanda acestuia, adică sub presi-
unea Spiritului Verei.
Simplificând și rezumând modelul jungian al su-
fletului, entitățile arhetipale sunt dinamice și se mani-
festă bipolar în inconștientul colectiv, care formează
de fapt, Sinele. Complexele autonome funcționează
în inconștientul personal, dar în ele trece și se mate-
rializează, se dezvoltă ceea ce există arhetipal, tran-
subiectiv, oarecum dintotdeauna, din inconștientul
colectiv. Toate acestea se manifestă bivalent. În fine,
complexele autonome se ating de conștiință, de Eul
conștient, și sunt trecute în parte în spațiul de desfă-
șurare al acestuia. Conștiința, îndeosebi pe axa Eu-
Sine, dar și pe cercurile firești ale cunoașterii lumii,
încearcă să preschimbe conținuturile acestor com-
plexe din inconștiente în conștiente. Și astfel se îm-
plinește procesul individuației. „Fiecare mic pas pe
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

cărarea devenirii conștiente creează o lume”, zice
undeva Jung. În cazul în care conștiința nu reușește să
pună contrastele în legături și procese, în afirmări și
negări – datorită multor factori, de greutate afectivă:
de educație și viață, de împovărare cu elemente dure-
roase, inexplicabile, îndeosebi din faza copilăriei sau
din adâncuri genealogice –, conștiința lasă breșe, zone
slabe, fracturabile, prin care țâșnește lava inconștien-
tului, cu „demonii” săi. Ea este purtată de aceste com-
plexe autonome ce se manifestă ambivalent și foarte
greu de stăpânit, adică de trecut în conștient, mai ales
când polul negativ nimerește să izbească același pol
al opoziției, nerezolvate, din planul conștientului.
Acest fenomen se întâmplă cu conștiința Sophiei – nu
întâmplător poartă numele acesta –, ce cade într-un
blocaj pe calea individuației Sinelui. Acest proces al
blocajului este urmărit în roman de la invocarea și
apariția Spiritului Verei Renczi de către Sophia Zre-
nic – când ea cade în leșin, dovadă că deja s-a atins o
zonă slabă –, prin împletirea conținuturilor sufletești
ale celor două, cu diferențierea și identificarea biogra-
fică între ceea ce este cunoscut și ceea ce este necu-
noscut, cu suprapunerea acestora, cu adâncirea din
vârsta adolescenței Sophiei și maturității Verei, prin a
copilăriei și chiar mai înapoi, -fiecare cu determinan-
tele ei, prin suprapunere și analogii, până la identita-
tea celor două. La început Sophia cuprinzând Spiritul
Verei, ca apoi ea să cadă în cuprinsul Spiritului Verei,
ca un simplu element al acestuia. Este procesul prin
care inconștientul din arhetipuri, trecând prin comple-
xele autonome, țâșnește și începe să ia în stăpânire
conștientul, sufocându-l, transformându-l în inconști-
ent patologic. Sophia execută un act criminal după
cum comandă Spiritul Verei, cel care a ajuns să dețină
controlul. Este meritul Ralucăi Pavel că se apleacă
asupra acestei grele problematici și că reușește să o
răsfrângă în acest roman.
d) Dar să vedem care este complexul autonom de
care a suferit Vera și, implicit, de care este cuprinsă
Sophia, vădit fiind faptul acum că Spiritul Verei nu
este altceva decât purtătorul și revelatorul acestuia.
„Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat ideii de
inconștient colectiv, indică prezența în psihic a anu-
mitor forme de universală răspândire”, scrie Jung în
expunerea The concept of the Collective Unconscius,
ținută la Abernethian Society, spitalul St. Bartholo-
mew din Londra în 19 oct. 1936 (Opere complete 1
Arhetipurile și inconștientul colectiv, Ed. 3 Trei,
Buc. 2003, p. 53, s.n.). Dintre aceste „forme univer-
sale” sunt diadele anima și animus, conservate ca
imagini ale părinților, eros și thanatos, ca forme ale
constituirii și căderii lumii și universului, Bătrânul și
fata tânără, arhetipul eroului etc. El se apleacă ana-
litic, pentru demonstrație, asupra celui de anima, co-
relativul său lăsându-l presupus. În descifrarea „ghe-
mului” psihic Vera din adâncul Sophiei, adus în acest
roman de Raluca Pavel, câteva subcapitole sunt de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
ajutor analogic (a. Hipertrofia maternului – de des-
chis a paternului; b. Amplificarea erosului – de rele-
vat disoluția erosului; și D. Complexul matern nega-
tiv). În ceea ce privește arhetipul animus, în raportul
tatăl-fiică din complexul patern se poate întâmpla fie
o hipertrofie a femininului, fie o atrofie a acestuia. Ele
sunt împletite și-i foarte greu de desfăcut, fiindcă ero-
sul când nu se dezvoltă filial în relația directă din pla-
nul conștient, el se atrofiază și se dezvoltă în planul
inconștient – de unde se va exterioriza cu forță, in-
stinctual, chiar cu sens deturnat, schimbat în putere în
raportul cu celălalt sau ceilalți (societatea). Raluca
Pavel are un simț al observației psihologice și psiha-
nalitice foarte fin, de poate pătrunde ca un laser în
aceste subtile pliuri ale veșmintelor date de mișcările
corpului și ale minții acestui personaj, Vera, care ac-
ționează ca un complex autonom, ca acel „cobold
care nu se lasă prins”, în adâncile ape ale Sophiei.
Din clipa în care a ales aceste nume, ea a deschis o
poartă spre zona unde se constituie și acționează sim-
bolicitatea. Animus se retrage, iar ceea ce vedem din
Vera este explozia erosului din zona inconștientului,
acționând la nivelul conștient perturbator și deturnat.
Erosul este în momentul în care caută să se sprijine pe
animus, care s-a retras, și cade în gol, se blochează
deasupra unei prăpastii, unde importante sunt forța și
rezistența, puterea. În psihicul ei se manifestă com-
plexul tatălui absent, sau cu cuvintele sale, al mode-
lului absent. „Bărbații, în frunte cu tata, iubitul meu
din copilărie și, în același timp, marele absent al vi-
eții mele, nu mi-au provocat decât suferință. Nu știu
dacă am fost aleasă pentru a purta cununa durerii
sau dacă așa sunt bărbații. Nu înțeleg cum am reușit
să-i atrag pentru a-i pierde, mereu, pe toți. Nu le-am
oferit suficient, nu i-am iubit îndestul? Nu i-am iubit
cum au avut ei nevoie? Karl mi-a intrat în inimă ca
un vindecător, pentru ca mai apoi să-mi distrugă ul-
tima speranță de bine, de un colț al meu în care să mă
simt acasă, de o inimă care să bată lângă a mea, pen-
tru mine. Nu credeam că pot ajunge să iubesc atât de
mult și nici nu îmi închipuiam că dragostea pentru el
mă va face să trec prin flăcările iadului. Și-a bătut
joc de tot ce era frumos în mine, de sentimentele mele,
de încrederea mea, de dorința mea de a fi ultimul
bărbat care mă cunoaște, de pașii pe care eram ho-
tărâtă să-i parcurg o viață întreagă doar alături de
el. Imi aducea cumva aminte de tata. (...) Modelul
absent...” (s.n.).
Faptul că animus se retrage și duce la neconsu-
marea erosului și amplificarea sa în inconștient se de-
conspiră și de apariția unei relații incestuoase cu tatăl,
instinctiv apărută în copilărie, dorită și neconsumată.
Câteva elemente din „conștiința încărcată” a Verei,
din relația ei cu tatăl, de pe când avea 13 ani: dorința
de a-i fi deopotrivă, bărbată, de a duce până la capăt
instinctul erotic: „Am început să-i fumez pipa pe as-
cuns, când dormea și eu ieșeam cu fetele la baluri.
101
ESEU
(...) În plus, cred că tata mi-a dat pentru prima dată
atenție cu adevărat când m-a prins fumând. M-a pus
să mă dezbrac de tot, să mă aplec peste genunchii lui
și m-a bătut cu o cravașă peste fund. Ai fi surprinsă
dacă ți-aș mărturisi că mi-a plăcut foarte mult și că
am simțit o plăcere exagerată în momentul în care mă
lovea!? Nu am plâns, ba chiar i-am râs în față, tocmai
pentru a-l provoca să mă plesnească și mai sălbatic.
I-am spus că pipa lui mă face să mă simt atrăgătoare
și originală.” (Iar Sophia se trezește întrebând ceva
despre pipă, cu o subtilă nuanță de a fi una și aceeași,
prin apariția fenomenului de admirație: „Undeva în
inconștientul meu admiram dezinvoltura cu care Vera
făcea conversație, în ciuda straniei situații.”) Cu fi-
nețe, Raluca Pavel evidențiază explozia erosului în
conștient, a erosului vizibil perturbat în ațâțare și pu-
tere; mai mult, îi subliniază Verei și dorința de a se
confrunta cu bărbați puternici, mai în vârstă, și de a-i
învinge – iar mai târziu, de a-i lichida unul după altul.
Tot ce atinge un astfel de eros perturbat din cauza ani-
mus-ului retras, a golului rămas, a lipsei celuilalt, a
„modelului absent”, a dorinței de posesiune absolute
a celuilalt și neîmplinire a acesteia, sfârșește a fi ucis.
Imaginea unui astfel de eros, înflorită de pe un versant
coborâtor patologic, este cea a uciderii câinelui Nero,
dăruit de mama sa, la împlinirea vârstei de 10 ani.
Surprinzând că tatăl său plănuise să-l dea vecinului,
fiindcă ea trebuia să plece la școala de fete, l-a omo-
rât: „Da. L-am omorât pentru că îl iubeam foarte mult
și pentru că nu voiam să-l aibă altcineva.” Distruge-
rea ființei iubite – acesta este rezultatul erosului po-
sesiv, perturbat și degradat din acțiunea complexului
autonom, apărut pe retragerea animus-ului, la atinge-
rea cu zona slăbită a conștiinței de pe treapta contra-
dicțiilor antinomizate și nerezolvate ale intelectului.
Acțiunea acestui complex autonom se dezvoltă și în-
cepe să se manifeste la vârsta adolescentină („Eram
mai copilă decât tine acum”, îi precizează Vera, încă
de la început, Sophiei) și continuă să-i împiedice tre-
cerea la vârsta maturității și integrării sociale și a re-
flexiei. O blochează. Astfel, procesul de individuație
se fracturează și persoana, purtătoare a complexului
tatălui absent, a „modelului absent” intră în zona pa-
tologicului. Ba încă la limită, Vera este și purtătoarea
secretului că tatăl nu-i este tatăl. De la prima căsăto-
rie, absența modelului năvălește peste ea și-i greu să-
i reziste. Ea pare că plutește peste un gol, că este doar
jumătate. „Mi-era greu să mă afișez fără Karl, parcă
aș fi mers tăiată în jumătate. Mi-era, pur și simplu,
greu să văd celelalte cupluri și scaunul de lângă mine
– gol.” (s.n.). Cu aceste determinante ale complexului
autonom ea o prăbușește pe Sophia din interior, ca
într-un fenomen de implozie, și o face să acționeze
necugetat, împlântând foarfecile în Lucas cu mâinile
sale. Mâinile celeilalte au ajuns mâinile sale.
e) Raluca Pavel construiește un roman de pro-
fundă și subtilă reflexie. Revenind la metafora de la
102
început, a iscării diluviului dintr-un râu, se poate
spune că acesta a fost depășit, folosindu-ne de bine
construita și manevrată arcă romanescă a autoarei și
de traseele teoretice ale lui C. G. Jung. La o privire
atentă, harta acestora s-a putut întrevede și urma spre
muntele apărut din ape. Autoarea, precaută ca și cum
viața sa este în joc – și pe o arcă, aceasta este întot-
deauna –, a studiat „topografia” junghiană, fiindcă
multe din trasee poartă tremurul mâinii creatorului
psihologiei analitice. De pildă, din cuplul de concepte
persona și umbra, Raluca Pavel se servește, îndeo-
sebi, de al doilea. Spiritul Verei nu este altceva decât
umbra în înțelesul lui Jung, ca alteritate și negativi-
tate a Sophiei. Autoarea o spune și explicit, prin gura
acesteia: „Nu am fost niciodată singură, nici măcar
atunci când nu mai era nimeni în casă, în preajma
mea. Probabil sunt singura femeie din lume care are
o umbră vie, umblătoare, gânditoare, vorbăreață. Și
nici măcar nu trebuie să fie soare. Am umbra oricum.
O umbră personală și de neîndepărtat.” Dar, indife-
rent de citit sau jocul hazardului, ce semnificativ
apare analogia dintre visul lui Jung, care l-a condus
spre conceptul de inconștient colectiv, și structura ca-
sei în care se desfășoară romanul!
În 1909, Jung se afla împreună cu Freud în Statele
Unite, să conferențieze la Clark University din Wor-
cester, statul Massachusetts; stând vreo șase săptă-
mâni acolo, discutau și își interpretau visele. Iată visul
lui Jung: Se făcea că se găsea într-o casă necunoscută,
dar avea sentimentul că-i casa sa. „Mă aflam la etajul
superior – povestește. Acolo era un fel de cameră de
zi, care avea niște piese vechi și frumoase de mobilă
în stil rococo și tablouri vechi și prețioase pe pereți.
Eram uimit că ar fi putut fi casa mea și mă gândeam:
„Nu-i rău!” Dar atunci îmi trecu prin minte că încă
nici nu știam măcar cum arată nivelul de jos. Am co-
borât scara și am ajuns la parter. Acolo totul era mult
mai vechi și am constatat că acea parte a casei data
de prin secolul al XV-lea sau XVI-lea. Mobilierul și
instalația erau medievale. (...) Peste tot – destul de
întunecat.” Se gândește că trebuie să exploreze în-
treaga casa. Ajunge la o ușă grea pe care o deschide.
În spatele ei descoperă o scară de piatră „care ducea în
pivniță”. Coboară și se trezește într-o încăpere cu aspect
arhaic. Îi cercetează zidurile și realizează că sunt din
„epoca romană”. Îi cercetează și podeaua, era din dale
de piatră, trage de un belciug și se ridică o dală, ce lasă
să se vadă o altă scară. Coboară și ajunge „într-o peșteră
joasă, săpată în stâncă. Pe jos era un strat gros de praf,
iar în el se aflau oase, precum și vase sparte, ca niște
rămășițe ale unei civilizații primitive.” Și în final, mai
descoperă și „două cranii umane, evident foarte vechi și
pe jumătate dezintegrate.” (Amintiri, vise, reflecții,
Consemnate de Aniela Jaffe, Ed. Humanitas, Ediția a
doua, Buc., 2001, p. 169). Jung explică pe larg această
fundamentală revelație a sa, dar să o dăm în mai puținele
cuvinte ale interpretului său, Anthony Stevens: „Pentru
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

el, casa era o imagine a sufletului. Încăperea de la etaj
reprezenta personalitatea lui conștientă. Parterul era
echivalentul primului nivel al inconștientului, pe care
avea să-l numească inconștient personal, în timp ce la
nivelul cel mai profund dintre toate atinsese inconștien-
tul colectiv. Acolo descoperise lumea omului primitiv
din sine însuși.” (Jung, Ed. Humanitas, Buc. 1996, p.
55).
Și în cazul Ralucăi Pavel, al romanului său, casa
confruntării cu inconștientul este una veche, tot astfel
etajată ca și cea din visul lui Jung. Nivel superior, de
locuit, bucătărie și pivniță. În a treia zi, duminică, Spi-
ritul Verei, pentru a-și încheia povestea și a-și finaliza
acțiunea, o trece pe Sophia din bucătărie pe un coridor
lung și o coboară în pivniță. „Hai să mergem în piv-
nița acestei case, vei înțelege totul mai bine.” Traseul
pare sinonim cu cel din visul lui Jung. „Am ieșit din
bucătărie, însoțită de prietena mea, fantoma. Am
mers în liniște, străbătând holul lung, garnisit și-ntr-
o parte și-n alta cu fotografii vechi de familie, alb-
negre, decolorate de vreme, pe care nu le remarca-
sem în atâția ani de când stăteam acolo. M-am liniștit
singură, repetându-mi că le-am mai văzut cu sigu-
ranță și că oboseala îmi joacă feste. (...) Erau așa
multe... și așa de ciudate... La capătul holului, am
deschis ușa pivniței, care a scârțâit insistent, ca un
geamăt de copil închis în interiorul lemnului de nuc,
pentru totdeauna. (...) Am coborât scara în spirală ce
conducea către subsolul întunecat al casei bătrânești.
Lumina se aprindea de jos, din subsol. (...) Cu fiecare
PERSPECTIVA INVERSA-Ganduri,41x65 cm, acrilic pe pânz
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
treaptă, simțeam că Vera mă ține de mână, că e și
fizic alături de mine. Ajunsă în pivniță, am aprins lu-
mina.” Își dă seama că a intrat într-un spațiu neper-
mis. „O să mă omoare Carla. Am aprins lumina în
atelierul ei de fotografie, în camera obscură. E
grav!” zice Sophia, la care Spiritul Verei îi răspunde.
„Sau invers” (s.n.). După care urmează întrebarea:
„De ce invers?” cu răspunsul „Ai să descoperi tu.” Și
Spiritul Verei își încheie povestea cu descoperirea de
către jandarmi a victimelor sale din pivnița conacului
de la Berkerekul sârbesc. Mai este de subliniat, pentru
coerența scrierii, și analogia ultimă: „Pivnița mea
seamănă destul de mult cu a ta”, ceea ce vrea să spună
că ele sunt într-un raport integrativ, că Spiritul Verei
acționează din adâncurile arhetipale ale sufletului
Sophiei. Și ca un adaos fără rest: după cum se știe, în
camera obscură imaginile sunt răsturnate, abia prin
procesul cognitiv sunt readuse la starea normală. Aici
însă, complexul autonom rupe pânzele prea subțiate
ale conștientului. Îi este de ajuns Sophiei să i se arate
o fotografie, în care Lucas o ține în brațe pe Carla, că
totul i se justifică pentru înfigerea foarfecelui în
acesta.
Paralelismul acesta dintre visul lui Jung și con-
strucția romanescă a Ralucăi Pavel, privind imaginea
și structura sufletului, oricât de simplificat, vine ca un
corolar demonstrativ asupra putinței autoarei de a pă-
trunde în zone ascunse și periculoase ale psihismului
uman, chiar acolo unde au loc blocaje pe calea reali-
zării individuației omului.
103
POESIS
Ștefan AMARIȚEI
SUBTERANA
De când a pus stăpânire pe mine,
Neliniștea crește mereu, tulburătoare.
Răvășit, mi se pare că aud o chemare
De dincolo, din nevăzut, pe care n-o înțeleg.
Parcă-s un cal hăituit de cineva,
Simt că mă strunește și nu știu ce așteaptă de la mine.
Imaginea de ieri din apropierea Catedralei,
Acel om pe ai cărui umeri răsărise chipul Lui
Ca un răspuns la invocația mea,
E un semn descins parcă din sentimentele
Obscure ce mă năpădesc, puteri stranii
Încolțind în mine, un glas pe care-l port
Fără cuvinte, șoapta transpusă a instinctelor –
Cheia de-a mă înțelege însumi pe deplin.
„Mesajul, mesajul” îngân mecanic din buze,
În timp ce gânduri ciudate îmi umblă prin minte.
Privirea îmi cade pe un oblon pătrat,
O deschizătură ce duce în beznă și atât.
Întrezăresc niște trepte înguste, repezi,
Coborând în adâncul de întuneric.
O vreme pipăi zidul cu mâinile – n-are sfârșit:
Firide umede, roase de mucegai, galerii,
Rămășițele unor uși de lemn, răsuciri,
Mereu alte trepte ce urcă și coboară.
Persistă la tot pasul un miros stătut,
Înăbușitor de ciupercă și humă.
Lumina e difuză, neclară, ascunsă.
Iată în sfârșit o bucată netedă de drum.
Aud scrâșnind sub pași, pesemne nisipul.
Trebuie să fie culoarele șerpuind
Fără noimă și ducând spre apele fluviului.
Tăcerea de deasupra capului îmi spune
Că mă aflu încă pe tărâmul Orașului luminii,
Cu toate că rătăcesc parcă de-o veșnicie.
O secundă simt gheara spaimei:
Nu cumva mă învârt în cerc?
Pot să alunec într-o groapă! Și atunci?
Cum să mă ridic? Cine-mi întinde mâna?
Gândul la cei de sus mă liniștește fără să vreau.
Înaintez cu multă băgare de seamă,
Ridic brațul să nu mă lovesc cu fruntea de tavan.
Din când în când , pe urmă din ce în ce mai des,
Mâna se izbește sus de zid, și culoarul se îngustează,
Mă aplec ca să pot merge înainte.
Deodată brațul ridicat pipăie în gol.
Mi se pare că, abia ghicit, un licăr de lumină
Picură din tavan, pipăi în jur cam la înălțimea
Capului: e o sondă metalică de aerisire.
104
Încet, încet, în capătul celălalt deslușesc
O umbră în cruce, culcată în plan orizontal.
Mă strecor spre ea privind în jur.
Dacă nu mă înșală tălpile în căutare
Pare că aici sfârșeau alte trepte, cândva.
Pipăi în dreapta, în stânga, până când
Mă plictisesc, dar în cele din urmă reușesc
Să dau de o a doua treaptă înaltă.
De-a lungul muchiilor se prelinge o rază,
Aceea pe care-o zărisem mai devreme, din tavan.
Mă ghemui cât îmi îngăduie locul,
Urmăresc desfășurarea liniilor dinaintea mea:
Constat o ușă de lemn în formă de stea.
Îmi proptesc umerii și împing cu putere:
Iată-mă într-o încăpere scăldată în razele lunii.
Mă uit lung la pereții goi : nicio ușă,
Nicio altă deschizătură decât aceea pe care am intrat.
Prin fereastra înaltă, cu zăbrele, luna
Mă lovește drept în față și aruncă jos o umbră
Ca de tăciune, încât nu văd vreun amănunt.
Mă chinui să dau de rostul ciudatei clădiri
În care mă aflu: să fie un turn lăturalnic
Împins spre interior? Nimic, dar chiar nimic
Care să-mi dea vreun indiciu.
Tavanul și pereții sunt goi, cu tencuială căzută
Și nu văd niciun cui, nici măcar urma
Vreunei găuri de cui, care ar trăda
Că încăperea ar fi fost cândva locuită.
Pe dușumele praful stă gros de două degete,
Pare că de zeci de ani n-a călcat picior pe-aici.
Într-un colț, zăresc ceva ca un lințoliu,
Aș scotoci prin vechiturile acelea,
Dar mi-e silă, e întuneric beznă acolo
Și nu-mi dau seama ce-ar putea să fie.
Întind piciorul și cu tocul trag o parte din lucruri
Spre dunga de lumină pe care luna
O așterne pieziș prin încăpere.
Dedesubt, o cutie albă sau ceva asemănător.
Când o ating cu pantoful se desface în felii unsuroase.
O lovesc ușor: o foaie se desprinde
Și flutură în lumină. Un portret?
Mă aplec: este o fotografie cu imaginea mea,
Ce pare să fie o cutie e o amestecătură de fotografii.
Îmi vine să râd: fotografii în locul ăsta
Bântuit de stafii? Ciudat, însă, zâmbesc în silă.
Mă trece un frison rece. Caut o explicație banală.
Cum or fi ajuns fotografiile aici?
Bag de seamă ceva. Foile sunt parcă de gheață.
Iarăși caut din zbor o explicație logică.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

E o noapte de iarnă, zidurile de piatră
Și gerul de afară, cumplit, se strecoară
În încăpere, odată cu luna. E ciudat că de-abia
Acum simt frigul. Am fost prea încordat
Să realizez cât sunt de zgribulit.
Mă trec fiorii unul după altul.
Sub pielea încrețită mă pătrund adânc,
Oasele îmi sunt sloi. Fiecare os mi-l simt
Ca de fier, și carnea se lipește înghețată de el.
Alerg pe loc, tropăi, mă lovesc cu brațele
Cruciș peste umeri. Zadarnic strâng fălcile,
Să nu-mi clănțăne dinții din gură.
Lupt nebunește cu amorțeala, cu somnul
De gheață din care nu te mai trezești –
Și care mă învăluie, lânos, în mantaua lui de frig.
Strig cu glasul dinlăuntrul meu, puternic: Ajutor!
Se aude ecoul răsunând: Ajutor! Ajutor! Ajutor!
Mă arunc pe pardoseală, sar iarăși în picioare.
Ar trebui să scapăr scântei din oase
Ca să mă încălzesc. Îmi opresc ochii pe giulgiul
Din colț, mă reped la el și, cu mâinile tremurânde,
Îl înfășor peste hainele mele. Mă ghemui într-un colț.
Încet, încet, simt pielea cum se încălzește.
Numai oasele – ce senzație ciudată –
Îmi rămân de gheață. Am încremenit ca o statuie,
Numai privirile îmi umblă încolo și încoace.
Fotografia, iat-o în mijlocul încăperii prinsă
În fâșia de lumină, nu pot să-mi iau ochii de la ea.
Stau prea departe s-o văd lămurit,
Însă pare că-i desenată de o mână de copil,
Stângace și colorată în acuarelă.
Mă târăsc până la ea și o arunc în colțul
Acela întunecos, să scap de prezența ei chinuitoare.
Acum mă privește din întuneric o pată
Luminând livid. Mă silesc să-mi adun gândurile,
Să găsesc calea întoarcerii.
S-aștept dimineața. Să strig la fereastră
Să-mi aducă vreun trecător o lanternă.
Fără lumină în veci n-am să găsesc drumul
Înapoi prin galeriile întortocheate, fără sfârșit.
Sunt atât de sigur de asta, că mă apucă groaza.
Doamne, Dumnezeule mare, mă cutremur:
Acum știu unde mă aflu!
Spaima, o spaimă fără nume, fără scăpare,
M-a cuprins, mintea nu-mi mai judecă,
Inima parcă mi s-a oprit.
Bâigui cu buzele înțepenite: e vântul, vântul
Suflă înghețat de acolo, dinspre fotografie.
Pata alburie crește, se umflă ca un balon,
.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
Întinde tentacule în fâșia de lună.
E o închipuire, o părere sau e adevărul adevărat.
E aici, e dincolo, jur-împrejur sau altundeva:
Adânc, în miezul inimii.
Îmi țipă un glas în creier, degeaba...
A prins trup: stă ghemuit în colț, holbat la mine
Și mă privește cu ochii și cu chipul meu.
Sunt ore de când stau neclintit –
Un trup înghețat înfășurat într-o pânză albă,
Stranie - și în față: eu. Eu însumi.
Stăm așa, ochi în ochi – fiecare
Oglinda spaimei celuilalt.
Oare vede și el raza lunii, cum își soarbe
Drumul pe dușumea ca melcul, pe îndelete?
L-am țintuit cu privirea. În zadar încearcă
Să se destrame în cețurile zorilor
Prelinse ușor prin fereastră.
Pas cu pas m-am luptat cu el
Pentru viața mea – viața care-i a mea,
Pentru că nu-i mai aparține.
Și acum se face tot mai mic, încet, încet,
Adunându-se iarăși în fotografie.
Mă ridic, mă duc la el și-l bag în buzunar.
Scormonesc colțul unde se cerne acum,
Mohorâtă, lumina dimineții: câteva lucruri
Moarte și, totuși, atât de apropiate.
Privesc afară prin fereastra înaltă, albastră...
Ah! A dat Dumnezeu! Glasuri! Glasuri de om!
Cobor pe scări și-o iau mai departe,
De unde m-am oprit ieri – calc peste dărâmături,
Peste mormane de pietre sparte – urc
Câteva rămășițe de trepte și, deodată,
Iată-mă în vestibulul luminat.
Primul om pe care-l întâlnesc pe stradă
Este un bătrân cocoșat, cu perciuni cărunți.
Îndată ce mă zărește, îngână o rugăciune
Cu glas plângăreț.
A stârnit o mulțime de oameni din casele lor.
Mă întorc și văd o gloată mișunând,
Tălăzuind pe urmele mele.
Uimit, mă privesc și înțeleg: încă mai port
Giulgiul acela ciudat, pe care l-am înfășurat
Noaptea peste haine.
În clipa următoare, mulțimea se dezlănțuie
Spre mine, rugându-se, întinzându-și mâinile
Să mă atingă
105
POESIS

Ana ARDELEANU

Poezii
„Când gâdili burta cerului,
Copilul din tine râde”

Afișul unui lac secat Copilul din tine râde

Lebăda nu mai există, doar afișul unui lac secat Când gâdili burta cerului,
Dar, pentru Dumnezeu, noi ce reprezentăm Copilul din tine râde
În pictura lăsată peste dealuri, de soarele ce apune, Aruncând instrucțiunile
În parcurile în care copiii se împușcă, Cum că omul poate fi fericit
Jucându-se de-a semenii noștri. Numai dacă…
Și sunt înșirate, pe foaie, exemplele
Semnul plus încrustat pe fruntea norilor Cu flori de toate culorile, cu aripi de fluturi
Ar putea răcori, precum o dimineață, Și trocul pe care îl fac acestea cu florile
Aerul din jurul unui suflet ars,
Până la ultima icoană Dar tu ai alte obiective
Cercetezi modul cum ai putea fi fericit
Dar, vezi, pe buzele unor cuvinte, ai rămas doar tu, Dacă n-ai avea pe nimeni în jurul
Marca celebră a câtorva perechi de sandale Doar privirile pline de recompensele tinereții
Pe care le-a purtat Nero
Și iarba grasă, Ce rost ar avea să divaghez
Hrănită cu trupurile prea multor destine Când certitudinea gestului tău,
Ce au trecut precum cămila, prin urechile acului Mă ajunge din urmă
Cu intenția de-a coase gura celor ce știau, Îmi face trierea
Dar nu au dat răspunsul potrivit Partea mea bună, fie de-a dreapta lui
Nici ora exactă Iar cealaltă, cu tocuri inutil de înalte,
Plece în pustie
Ești mai bun decât mine
Doar tu te afli în locul unde
Nu am eleganța celui care Albastrul acela intens, precum sângele regilor,
Tamponează cu batista de mătase Te-a părăsit
Fruntea cuvințelelor transpirate, Pentru al nouălea cer
Atunci când le folosește
În situații de criză. Cu tine vorbesc

Eu nu pot fi așa. Trăiești într-o lume paralelă

Eu port o privighetoare sub braț, Ce găzduiește buzduganul zmeului
Ce nu cântă după dorința fiecăruia. Nu-mi vezi nici aripile
Cântă doar atunci când îi pui pe piept Nici albastrul ce le întinde pe tot cerul
Bancnota cea mare, Acea valută forte
De o sută de veri absolute. Cu ajutorul căreia ai putea cumpăra
Nu dorește să-și arate părțile corpului, Câteva imobile de cristal
Rămase nebronzate, Precum și Grădină Maicii Domnului
Oricui. Plină de pușlamale și căpcăuni
În orice poem, Care nu vor să-i ude florile
În orice situație, Nici să-ți curețe tălpile
Nu dorește să greșească De crăpăturile pământului
În fața cerului
Căruia îi scapă strănutul albastru Dar cu ecusonul, din pieptul tău, ce-i?
De care inima se ferește, Ce reprezintă limba zmeului?
Cu gest reflex, Nu văd feții frumoși și curajoși
Ducând batista unui înger împăturit Ce păzeau, odinioară, Grădina.
La gură.
106 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Din care măr iau borfași merele de aur
Căci noaptea e plină de ochii lor,
Iar tentația e mai neagră
Decât negrul ce a cuprins grădina
Încât nici pe Iuda, nu l-ai vedea strecurându-se
Printre intențiile acestor creaturi bestiale
Ce-ți fură mărul de aur din mână
Cred aproape în orice
Numai în părul inelat, căzut pe frunte, nu!
Nici în alergarea ușoară, de dimineață,
Pe muchia unui fir de iarbă.
Cred în povestea celor trei purceluși
Cu nasturii descheiați,
Atât cât să li se vadă pielea roz,
Așa cum se vede viața din elicopter
După ce a ieșit din norul unui gând
Purtând în spate o parașută nou-nouță
Timpul optim de salvare
Rămâne la latitudinea celor care
Și-au curățat armele și pantofii,
Cu blana ruginie a unei vulpi
În rest poți crede în orice
Oricine poate fi vinovat
Și oricând se poate întâmpla să ți se arate în față
Precum o nălucă, să devină curios
Și să-ți cerceteze existența
Cu aceeași frustrare
Pe care și tu o ai în fața lui
Atât cât să dai foc valizei
Aflată la parterul gândirii tale
Numai eu te pot picta
Numai eu te pot picta pe sticlă, ca pe un sfânt,
Numai eu pot trasa acele tușe
Care îți dau certitudini,
Te așază între ghilimele, citându-te
Cum ai așeza timpul, în fața unei cafele
Și i-ai povesti viață
Apoi l-ai opri și pentru ceaiul de seara
Se știe că sfinții pictați pe sticlă
Poartă o mică florărie între aripi,
De unde împart, câte o floare, fiecăruia
După fertilitatea ideilor,
După inspirație și reușita artei
În care albastrul e adevăratul și unicul concurent
Adversarii s-au retras în micile lor orgolii
Dacă te iubesc e pentru faptul că te-am trăit cândva
În al nouălea cer, de-acolo mi te amintesc
Așa, cum stăteai ascuns
După vârsta tinerilor aluni
Sau, pur și simplu, după brazii seculari
Care mi-au chemat poemele aproape
Pentru a le înmiresma aripile
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
Atât de singură speranța
Iar eu nu știu ce bancnotă să-i strecor în sân
Cea cu trei împărați
Ori, pur și simplu, un fir de busuioc,
Care i-ar putea înlesni accesul la bucătăria împărăției
Unde gusturile rafinate se împart în zile de post
Și în zile de dulce,
Acel dulce îmbogățit cu zahăr cubic,
În clipa morții
Speranța e o strigare în pustiu
Acolo unde sunt numărați bobocii iluziei
Însă arta nu mai e artă, fără auriul lor
În acest halou al rațiunii înfierbântate
Care poate nega totul
Chiar și suma iubirilor, aproape de necontrolat,
A celor o mie și una de nopți
Un singur pluton trece prin fața speranței
Și nu cel de execuție, nici a celor umili
Sau a celor orgolioși
Ci a celor care fredonează melodii din Traviata
Și duc batista la gură
Pentru a reține, în ea, suspinul Violettei
Nu crezi în romantism
Buclele blonde ale lunii îți cad în ochi
Dar tu nu crezi în romantism
Nici în prânzul fastuos de duminica
Nici în statuia eroului
A omului acela necăjit
Împușcat de mâna iubitei
Pe care îngerașii l-au declarat erou
Au adus fanfara să cânte
Iar sângele prelins din visele lui
A hrănit floarea pământului
De atunci toți care trec prin fața statuii
Și nu au rouă pe tălpi
Sunt declarați impostori
Un singur fenomen
Ți-ar putea injecta antidotul
El poartă în inimă serul fericirii
Și se află în depărtarea timpului
El citește lucrurile în litera și spiritul lor
Iar ție îți oferă doar concluzia lecturii
În care nu poți descifra nicio intenție clară
Nici măcar numărul de telefon
Al îngerului personal
Nu te poți hotărî de partea cui ești
A Domnului sau...
Căci tot peste lucrurile
Care nu investesc în sufletul omului
Dai
Dar nici acum nu-l cunosc bine
Nu-și dau osteneala să-l ridice
Din praful istoriei
107
POESIS

Ottilia ARDELEANU

Poezii
„când deja te-ai despărțit o dată
de destin
la ce bun să riști să-l întărâți”

țigări. găsit vinovat. mă dor distanțele

nu vreau să mă uit la tine cum mori ca și cum un bărbat și-ar smulge coasta
să ies cu tine pe terasă să mă creeze cea mai tristă giocondă
eu să admir priveliștea
să fac inhalații cu cetină prea mult univers între noi
iar tu
să fumezi iubirea noastră soarele chel se dedă radiațiilor mele
să o dai pe un pachet de țigări zilnic de tristețe
să o tușești nimic nu se vindecă
să o scuipi cu sânge fără
să o sufoci
să o iei pe tuburi în spital eu sunt ceea ce sunt
să te lași învelit de nu știu ce asistente
și uitat tot de ele nestemată iubirea de el nu
să atingă locurile unde am umblat cu buzele face lucrurile să-mi fie
să-ți ascult inima aia mai ușoare
când ți-e rău și nu mai poți striga la fel de aplecată
după mine de păcate
viața e oricum un fum seara un înger îmi coase aripile
oricum o tragem pe nări durere cu durere
oricum îi îngăduim să se vâre între noi îndeplinesc voința lui
oricum îi suntem complici când vrea să treacă gra-
nița nestemată iubirea face toate
te-ntreb lucrurile să-mi fie
de ce mă iubești cu putință
cu respirația asta sacadată
cu limba asta care nu mai poate spune niciun te chem la trăire
cuvânt stau aici
și mă rog pe când îți făceai autoportretul de urâcios
să-mi traducă Dumnezeu eu îți palpam mușchiul bunătății
dulcele din sânge devenea periculos
gena iubirii vorbele îți erau distinse iar mâinile
desfăceau culorile în atâtea creaturi
când deja te-ai despărțit o dată mă regăseam pe rând în soare struguri
de destin toamnă eram și-mi stătea bine pe prispa cuvintelor
la ce bun să riști să-l întărâți am învățat din tine mai întâi cerneala
știi că pentru tine nu există decât cu dârele ei de melc precizia unui sentiment
calea singurătății neprefăcut în pietre prețioase
ți-am luat urma pădurii alergam pe șeaua unui timp
pe măsură iubeam aerul proaspăt al câmpului
și imaginea ta din telefon
unii vorbesc de fenomene paranormale s-a făcut seară s-a făcut liniște
cum aș spune eu că iubirea e o planetă locuibilă
dar nu există mijloace de transport greu suport distanța tăcerea
la ani lumină de ea amurgurile wagneriene

108 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 POESIS
însă tu îmi ești același haiduc al îndrăznelii stropii prezentului
de a învinge
libertate mă numesc și fiecare cădere e un sunet
te chem la trăire pare că în tonalitatea acestui
sentiment sub umbrelă
sărutul de sub umbrelă ne suntem

cât deschiderea ei în fiecare noapte

luminile orașului ne învăluie în
mătăsuri își schimbă culorile prin noi îmi intră gângănii pe sub piele
sapă sapă până în tălpi
încăpem în această lume curbată fără umblet
sub acest fragil acoperiș o mână
ni se întrepătrund razele ochilor dă la o parte carnea
până la efectul special presară semințe
sânii mei înfloresc
respirațiile se cheamă tot ce sunt devine botanic
într-o joacă felină tărcată ne plimbăm
uneori se țin ca buburuzele de frunze atât de unul în celălalt încât
ne prinde noaptea haihui
ne apropiem încât marginile se pliază râzând
până la atingere gustul inefabil gângăniile mă înfioară
cu hărnicia lor
într-un cerc intim fără să ne atingă

PERSPECTIVA INVERSA-Migrena,60x80 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 109

POESIS
Lucian AVRAMESCU
POEZII NU NUMAI DE IUBIRE
„Sunt de-o seamă cu eșecul, mi-a spus,
Leat cu demolarea omului, pus la pământ el de el”
Minciună! Femeie, nu arde Calea Lactee!
Nu e caniculă, n-a luat foc Calea Lactee
Ci doar tu te-ai arătat, de după cearșaf,
Fără textile, femeie
Sigur că afară e pârjol, focul arde
Turla bisericii și acoperișul primăriei
Cineva dă în ele cu petarde
Dar focul, focul din cer e nimic
Pe lângă craterul buricului tău mic
Pe grătarul lui arde, unsă cu mirodenii și parfum,
Mâna mea care scoate fum
Pământul piere, zici, nu vezi cum piere,
Iar eu te contrazic, e-o minciună,
Pământul nu atinge
Temperatura degajată de un trup de muiere
Sigur că mă joc, mă joc, mă joc
Dau cu pumnul cuvintelor ca la iarmaroc
Acolo unde golanii
Își fac zob sufletul și gologanii
Arde pământul, arde Calea Lactee,
Iar eu depun la tribunal mărturie
Că nimic nu e mai arzător
Ca sufletul și ca trupul de femeie
Cămașa săpătorului de șanțuri
Iulie s-a instalat cu totul afară
Cămașa săpătorului de șanțuri ia foc
E bine de tine că sapi șanțuri de cuvinte
Îmi spui, ăsta noroc!
Așa să fie? Vuiesc în cap nu simfonii, nici cascade
Ci, pe plită, sfârâie idei care mor
Iar eu și tu și noi toți
Stăm înghesuiți în cuptor
La Paris a murit un bătrân pe asfalt
Până la Londra s-a întins incendiul de la Notre Dame
Polii se dezgheață în curtea mea și un urs polar
Îmi bate rugător cu laba în geam
Așa începe sfârșitul lumii, îmi spui,
Iadul ca un cazan încins e imaginat
110
Iar eu te întreb dacă ai informații
Că-n rai ar fi aer condiționat
Vară ca un crater de vulcan,
Copiii, bătrânii, cardiacii să fie băgați la adăpost
Strigă un crainic, iar eu mă gândesc la care categorie
mă înscriu
Fiindcă dintre toți aș salva doar copilul care am fost
Cu-acest picior cărat la subsuoară
E-o vară scurtă, tandră, șugubeață,
Imaginez un păgubos refren
În loc de pix, scriu cu piciorul
Care, uitat pe șine,-a fost tăiat de tren
Cu un picior rămas umblu prin lume
La subsuoară cel tăiat mai scrie
Poeme de pe frontul eșuat
Cerneala lui e neagră pe hârtie
Suntem, rămași în lume, câțiva tandri
Și-i greu să facem față-atâtor hoți
Accidentați de verb, suntem speranța
De a învinge prin dizabilități
E cald și e splendid în satul Terra
Chiar dacă uneori e iarnă-n vară
Și eu vă scriu cu drag un nou poem
Cu-acest picior cărat la subsuoară
Sunt de-o seamă cu eșecul
Sunt de-o seamă cu eșecul, mi-a spus,
Leat cu demolarea omului, pus la pământ el de el,
Nimic n-am ratat din ce a fost rău
Părtaș și victimă în același măcel
Am iubit în vremuri interzise pentru iubire,
Am riscat făcând bine când nu era permis în ursită,
Și mi-am asumat zicala
Că nicio faptă bună nu scapă nepedepsită
Și totuși, eu sunt de-un leat cu eșecul, mi-a spus,
Melancolic, melodios și doar nițel rebel
Nu plângea, nu râdea, mă privea numai
Și mă întreb dacă am și eu ceva din acest necunoscut el
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS
Cum sunt iubirile pe Marte? Bucuria ultimului val

Trosnesc balamalele cerului, e furtună Pe fața mea arsă, de comete tăiată,

Sau prin horn se strecoară un dihor în odaie Tu te distingi ca extrasă din vis
Se apropie un tren al disperării Ești frumoasă ca luna, mult prea vag pistruiată,
Care pufăie și tună din a grindinei magaoaie? Partea vizibilă din paradis

Apele vuiesc, Dumnezeu se răzbună, Sunt bătrânul și marea, valul nu mă conturbă,

Patru copii pleacă la grădiniță în moarte, Sunt sătul de toate și avid mai ales
Mă gândesc cum o fi pe alte planete, Să trăiesc netrăitul de la ultima curbă
Cum arată vijeliile, dar și iubirile pe Marte Unde, din șine, locomotivele ies

Hei, te scoală poete, Fața mea se arată mai bronzată din toate
Gata cu mâzgălitul pe hârtie Mă privesc – mi se pare – fete cu înțeles
Înscrie-te soldat cu arma la șold Mă văd oare pe mine, sau pierdută în urmă
Și fă, să-ți aperi iubita și copiii, obuze din poezie Coama mea de războinic, ciuful părului des?

O tornadă a smuls turla bisericii Sunt bătrânul și marea, epopeea nescrisă,

Părul tău răvășit de furtună Bună seara, iubito, bună viață, copii,
Pe marginea patului mâinii mele Cineva îmi croiește, din lemn vesel de tisă,
Zgribulit în coc se adună O prea strâmtă odaie în care nu voi nimeri

Tornadele sunt în premieră aici E marea deplină, cum n-a fost vreodată
Smulg bisericile din temelie Sirenele cântă din nai și caval
Iar eu mă întreb cum or fi iubirile pe Marte Iar eu, mult prea tânăr spre a îmbătrâni vreodată
Și dacă-s tornade, în altă a cerului împărăție Trăiesc bucuria ultimului val

Ce rămâne dintr-o iubire Cât te iubesc, cât te-am iubit cu totul

eram cu poetul Evtușenko, la Peredelkino, E marea ca un legământ de valuri

se lăsase de toamnă, frunzele-și trăiau ultima amăgire Pe care-l iscălești fără notar
l-am întrebat, pe el care iubise atât, Cu valurile ei ce nu știu carte
ce rămâne, dacă rămâne ceva, dintr-o iubire Dar ritmic și lizibil scriu cu var

eram în casa lui de lemn, beam ceai Alb înspumat, turmă de oi mânată
sau poate vodkă, nu mai țin minte exact De undeva de după orizont
poetul rus, devenit apoi american Câtă iubire a-ncăput în tine
m-a privit oblic, cu o privire supărată și lipsită de tact Deschide-mi, să te cânt, și mie cont

din iubire poete, mi-a zis el tărăgănat Mare pentru iubiri fără de nume
revenit la cunoscuta-i melancolie Mare pentru bronzați și pentru blonzi
rămâne uneori un copil Decont pentru fărădelegi postume
și, cel mai adesea, o poezie Refugiu pentru lirici vagabonzi

stau pe țărm, marea și-a pus cămașa ei de bronz argintat Primește-mă ca pe un prunc în tine
e azi fără cute, netedă ca un cearșaf Cum ai primit poetul cela antic
de pe patul unei camere de hotel Înot, promit, să trec Mediterana
în care nimeni, de o veșnicie, n-a intrat Și să mă-ntorc pe spate din Atlantic

un copil înoată, păzesc cu ochii distanța de geamandură Iubita mea, femeia mea albastră
poeziile pot fi uitate, dimpreună cu poetul care le-a scris Cu țâțe de meduze și de stânci
dar pe copil uitarea, cu valul ei încruntat, ni-l fură Cât te iubesc, cât te-am iubit cu totul
Și-acolo unde apele-s adânci
ce rămâne, ce rămâne,
dintr-o iubite timpurie sau poate târzie Se face iară seară, pășim singuri
un copil care te privește străin Eu pe nisip, cu pași de apă tu
și musai, nemuritoare, o poezie Și nu știu dacă îmi rămâi sortită
Sau unul dintre noi se prefăcu

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 111

POESIS
DESPRE APA IORDANULUI
Iordan, à la manière de Ion Mureșan
„Las-o baltă!”, a strigat necredinciosul,
către Râul Iordan, care, de Boboteză, tocmai
voia să-și schimbe cursul. „Asta a fost odată,
tare demult. Și o singură dată...”
Life in Bonita canzon sau
Despre viața cea dulce
Am mers pe jos spre Mariners Church
să caut o biserică și-am ales drumul cel drept.
și n-am găsit-o... M-am abătut de la șosea și,
pe un drum lateral, am dat de un panou mare
ce anunța lumii o dulce viață între orele
8:00 a.m. și 6:00 p.m. fix. Era miezul zilei
și m-aș fi încadrat în orar. În Sweet Life am găsit și bise-
rica
pe care am căutat-o. Era așezată după luciul unui lac,
după vreo câteva cascade și alte câteva ape care se ridi-
cau,
țâșnind spre cer și care coborau, cu zgomot de Niagară,
pe pământ. La Biserică puteai ajunge urmând una
din cele două căi: fie călcând pe ape, fie înconjurând
pământul. Am ales aurita cale de mijloc. Și, uite,
Doamne,
că n-am ajuns la Tine. Ci doar într-o carte.
O poezie etalon, c-un pronunțat iz slavon
Nu mai am nicio nădejde. Sunt singur pe granița
dintre Iad și Rai. Au întrat în față apostolii smeriți
și arhirei (cam plini de ei), călugări supuși și
stareți avuți, episcopi pofticioși și babe cuvioase.
Un zvon, ca un zornăit de zaruri, curentează
prostimea și e pricină de aprigă ceartă între
cei uitați de soartă. Mi-e scârbă și mi-e silă!
Sunt vrednic de milă! Am trăit, am poftit și-am îndrăz-
nit!
Am zidit, am iubit, am zâmbit și-am dobândit!
Am boierit, am și lenevit! Am nădăjduit și-am păcătuit!
Un drac ne pândește. Un înger ne păzește. „Ce alegi?”,
tună Vocea. „Cap sau pajură!/ O, Boje moi...
Cum fi-va, Doamne, viața mea de apoi?
112
Mihai BARBU
L’amore conta!
Conosci un altro modo per fregare la morte?
Cunoști un alt mod de a înjunghia moartea?
(Luciano Ligabue)
Viața de apoi. Și de după Revoluție...
Au murit fericiți. Sunt, acum, la doi metri
sub un pământ ce seamănă cu antracitul ce zace,
acum, uitat în măruntaiele Văii. E un cernoziom mănos
cum rar mai găsești prin locurile noastre. E întunecat la
culoare precum o sticlă de coca cola modelul ăla de 2,5
litri, fabricat după formula originală, cu zahăr din bel-
șug.
Ce dulce-i, azi, țărâna patriei... Cei de la Sighet,
Râmnicu Sărat, Periprava și Cetatea Albă
n-au avut, bieții de ei, norocul ăsta...
Locul în care Ion Mihaleche...
Am fost, pe când lumina de la Răsărit se pregătea
să părăsească orizontul, la închisoarea din Râmnicu Să-
rat.
Severele clădiri erau scăldate în umbrele serii și
păreau inundate de-o liniște de dincolo de mormânt.
Pe gardurile de sârmă ghimpată creștea sălbatic vița de
vie.
Când, mult deasupra capetelor noastre, s-a întâlnit
cu plopii din incintă, vița de vie s-a agățat de ei
cu disperarea unui condamnat la moarte.
Și-au dat mâna și s-au înălțat, împreună, la cer.
Eu te-am trăit sau te-am visat viață?
Un pictor faimos a descoperit Cheia viselor.
A pictat un cal și a scris sub el că-i o ușă.
A pictat un ceas de perete și-a zis că-i o furtună.
A pictat un ulcior și l-a numit pasăre.
A pictat, alături, o valiză și a denumit-o
dracu’ mai știe de ce, valiză. Sau cufăr.
Doamne, s-a ajuns la o precizie-n termeni de nu mai pot
s-o sufăr... Îmi vine să sar pe geam și să-i las pictorului
belgian o telegramă numai bună de pus într-o ramă:
L-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Stop. În loc să
mă
prăbușesc și să mă sfarm de caldarâm precum un ulcior.
Stop. Am plutit și m-am înălțat ușor. Stop. Sunt ca o pa-
săre
măiastră deasupra unui întins ogor. Stop. Așa că
n-am de gând să mor. Stop. Și nici să devin vreo oală
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

oarecare sau vreun ulcior cu toartă sau pictor.
Stop, Doamne, Stop!
Wake up, it’s a dream!/
Trezește-te, e doar un vis!
„Când puterea dragostei va fi mai mare
decât dragostea de putere, Lumea va fi mai bună!”
Această cugetare am citit-o pe-un zid, ascunsă
discret după o vegetație abundentă.
Am urcat pe o scară ce făcea legătura dintre
o alee pietonală, ce însoțea, alene Potomac-ul
și highway-ul ce ducea undeva-n Virginia.
La capătul scării, mă aștepta
Mesajul nr. 2. „Deșteaptă-te, a fost un vis!”
M-am conformat. Tocmai mi-a sunat ceasul...
Road to Heaven
Am luat-o spre Rai,
urmând cursul unei ape
care se strecura
abil, prin canalul pluvial.
Ce să vezi, Doamne,
era și pe-acolo,
PERSPECTIVA INVERSA-Parasire,45x65 cm,acrilic pe panza
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
un trafic infernal.
Lumină lină, cu largi bătăi de aripi
„Mi se fâlfâie”, a zis îngerul,
bătând zdravăn din aripile-i imense
și s-a ridicat, brusc, la cer. În urma sa
a lăsat, în plata Domnului, mulțimea
care se înghesuia, se călca în picioare,
se sfâșia într-o încleștare care pe care.
O lume întreagă care se îmbrâncea
să apuce, prima,
lumina din lumină...
Cotele apelor Dunării: Gheață la mal
Mint de-ngheață apele, se spovedi
Andra, o fetiță de șapte ani, sub patrafirul
preotului dintr-un sat de câmpie. Dacă
îngheață Dunărea, e una, filosofă popa,
dacă îngheață Jiul e cu totul altceva.
Găsește și tu calea de mijloc... O lacrimă
de pe obrazul fetei căzu, ca un bulgăre de gheață,
fix pe bocancul plin de noroi al popii.
113
POESIS
Claudia BOTA
Amprentele dorului
Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc
Și transpun clipele zidite pe retina timpului,
Prin infinitul din noi doi.
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului.
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal,
Care aduc tăceri lacustre.
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului
încercat,
Acolo te privesc în taina inimii.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul
l-am uitat
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletu-
lui,
Bucuria de a cânta și de a exista.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lu-
mii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare
Căci știu că viața e trecătoare.
Atât de mult
Amintirile evadează din memorie
Din acei ani trăiți frumos în glorie,
Stând scrise în paginile de calendar,
Tu simți că nici o clipă nu-i în zadar.
Atât de mult, atât de mult, iubite,
Te asemăn ca și îngerul din noapte,
Nimic din tot ce-a fost n-am risipit,
Tu fiind luceafărul tainic neîmblânzit.
Și dacă ochii tăi mereu mă ocrotesc,
Învăluiri de sentimente se-ntipăresc
Căldura inimii o boare de mătase argintie,
Atârnă acum în liniștea din veșnicie.
În zorii zilei
Iubitule, timpul trece mereu
Și depărtarea atinge zarea,
Deși încerc să nu-mi fie greu,
Zorile zilei îmi deapănă cărarea.
Pașii tăi iubirea îmi veghează,
114
Poeme
„Din întunericul ce s-a pogorât.
Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.”
Când desprind visele noastre,
Care stau în cadrane la luna cea nouă,
Sperând să nu plouă.
Subtil ieșite din tipare,
Din scorbura copacului nostru,
Rădăcinile înfipte scot la lumină
Emanând în vâltoarea ecoului ideile tale.
Desprinde-te de trecut și hai acum,
Acum să ascultăm cu urechea lipită de pământ,
Muzica gândului ce se-nfiripă
Din întunericul ce s-a pogorât.
Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.
Misterul clipei e un văl nedezlegat,
Al dorinței ce izvorăște din inimile noastre.
Dă-mi mâna căci mâine nu va mai fi azi
Și azi nu va mai fi mâine.
Poposește în pragul inimii mele.
Cauți iubirea
Mersul zilei te face călător,
Viața e o călătorie și un zbor,
Cauți iubirea în orice gând,
Și vrei să fii un învingător,
deși ești plăpând.
Pe aripile Tale am zburat
Călătorind cu inima pribeagă,
Cântul mi-a fost miere și ți-am iertat,
Deși în mers ți-am fost atât de dragă.
De-am rătăcit și n-am iubit
Și am plecat când te-am gonit,
O sete vie nestăvilită să nu vie,
Precum lumina ce dimineața învie .
Floare de colț ce-ai răsărit
Căldura inimii mi-ai dăruit
În veci din minte nu voi uita
Mereu în cale te-oi căuta.
Un cântec, un vis și m-am ridicat,
Vino, și ține-mi în pumni dorințele!
Căci te iubesc când lumea te-a uitat,
Dincolo de condiționări și vorbe goale.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Știind că dorul prin tine s-a hrănit,
Iar gândurile mele m-au pustiit,
Te iubesc în apa de izvor cristalină,
Și știu că în tine ating iubirea lină.
În fiecare clipă ce trece, ce vine,
Ce se așează-n veșnicie.
Puternică sunt dar visul m-a gonit,
Din calea lungă a unui tainic infinit.
În clepsidra netulburată a timpului,
Sufletul tău devine topaz neșlefuit,
Pe raze de lumină vei înainta,
Pentru a fi în loc de a exista.
Să urc pe scara bucuriei,
Să nu mă înclin sub furtuni,
Un petic de cer din drumul razei
Se va găsi la cei mai buni.
Apa vie
Apa energia vie prin care ne naștem,
Prin care iubim și apoi ne mântuim,
Informație înmagazinată ce o scriem,
Din emanația gândului pe care îl dorim.
Muzica ei mărturie în lumina simfoniei
Cuvintele se păstrează în forme exaltate,
Puterea fasciculelor vii transmit istoriei,
Gânduri cu vibrații în particole impregnate.
Apa îți potolește setea nestăpânită de viață
Te face să crești când dorurile inimii te-nvață,
Element ce este parte a universul primordial,
Sfințind legătura pământului între tot ce este vital.
Granițele inimii
Război neînfricat între durere și suspin,
Între lumină și adevăr, fără venin,
Corabie plutitoare pe ape nepătrunse,
Visele îmi stau între lacrimile ascunse.
Cântecul de la miezul nopții,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
Răscolește îngerul sorții,
Atârnarea timpului străbate pustietăți,
Locuri străine fără vietăți.
Linii întrepătrunse de valuri înspumate,
Ecoul răzbate din veacurile agitate,
Reazem pe neputința neștiinței,
Apusul străbate durerea credinței.
Călător al suferințelor,
Azi asiști la stabilirea sentințelor,
Caută-mă, găsește-mă și eliberează,
Așează-mă în lumina ce nu cedează.
Du-mă la limanul Tău,
Deși uneori îmi este greu,
Brațul meu se risipește,
Printre gândurile întunecate.
Soarele meu luminează granița inimii,
Orizontul îmi veghează calea fericirii,
Acolo mă simt cel mai bine, ca și acasă,
Deși au plecat părinții ca să se odihnească.
Paradisul nostru
Pădure, haina albă ți-ai scuturat,
Omătul topit de raze te-a încercat
Din crivăț și-un dezmăț cumplit,
Toate vietățile la viață s-au trezit.
De lacrimi amorțită Stăpâna Iarnă,
Privește nepotolită fără de odihnă,
Străbate viața în culoare și mister,
Pădurea respira din tainicul eter.
Când Floarea Paștelui a înflorit
Și energii din cer s-au împânzit
Ți-am dăruit cu drag iubita mea,
Din paradisul nostru doar liniștea.
Și vom privi și vom privi în eternitate,
Deși azi nu mai suntem iar doi copii,
Lumina cerului aduce-n suflet seninătate,
Când viața parcurge rugăciunea inimii.
115
POESIS

Artema BURN1

poeme
„nu privești lumea în gol
privești imensul gol din ea”

10. nu atingi lucruri

simt că am luat ceva în plus dai viață unde nu există nimic
nu pe șolduri
nu pe pântec tu ai o lume a ta
nici pe sâni în care ești singur cu lumea
mă dezbrac de haine și de suflet
urc goală pe talger ești
pe cealaltă parte contrabalansez cu mine unde nu suntem noi
atâtea femei zbuciumate
aproape că se calcă în picioare 13.
greutatea lor mă propagă termin țigara și plec în Vamă
direct în infinit știu lipsesc de douăzeci de ani
am plecat să mai cumpăr o vodcă
nu mă mai întorc și m-am îmbătat cu iluzii
nu te-am uitat
11. nici în studenție
îmi e făptura cele mai crunte beții au fost despre tine
un cazan în care nu te-am uitat nici când toate fustele mele
clocotesc cuvinte aveau un pic de roz
se opresc în cerul gurii fetița are zâmbetul tău ștrengăresc
precum săgețile vânătorului deși nu e fiica ta
în carnea prăzii mai pune un lemn în focul ăla
iadul locuiește sub limbă să-l înălțăm până peste noi
așteaptă să înece câte un sfânt iartă-mă că m-am rătăcit
scăpat printre dinți în firesc
o câți sfinți
am strivit între măsele 14.
încât trupul a devenit taci puțin
un cimitir de oase
al dumnezeilor fără lasă liniștea să ne odihnească umerii
cruce buzele noastre au făcut febră
pereții și-au pus mâinile la urechi
12. hai să ne descleștăm pumnii
nu ești copilul cu dizabilități masa din bucătărie e vânătă
ești abilitatea de a fi -dizabil- uite
o șuviță de păr stă ca un scut
nu privești lumea în gol între chipurile noastre
privești imensul gol din ea te întreabă
de ce patul e gol
nu taci când nu vorbești
vorbești gheața din cuvinte

1
Burneci, nume real; Alexia Ema, pe fb.
116 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Andrei CAUCAR
cafeaua tulbure sub ochii adormiți
întrebarea agățată ca o pălărie în aer
unde va dormi astăzi iubirea părăsită
cum și-a încălțat pantofii fără ciorapi
a deschis ușa ca pe un seif
răsucind în minte clipele
dinainte știute
mâinile sfântului
albe și subțiri oase de sticlă
mâini subțiate de rugăciune
pe o frânghie de nori
mâini de copil – de mângâiere
pentru sufletul meu uscat de nerupere
poezia se lasă înșelată
așteptam împărăteasa și a venit o servitoare
cu biletul gata scris pe tavă
cuvintele uscate decojite din pereți
întregul meu trecut – nespălat
netrucat înfruntă adevărul
dar cununia nu se poate ține
sub ceaiul amar – în umbră
numele meu așteaptă vindecare
câine legat pe țărm de picioare
unde o fi sufletul când trupul arde
focul țărânii – și îngheață
orbitor de repede istoria măruntă
subliniată de preotul adus
să învețe ceva
nimic nu este așa cum este
trecutul a rămas în ceață să caute greșeli
prezentul e orb ca o piatră îngropată
de fapt avem două vieți pe pământ
una împinsă către moarte
și cealaltă pe care nu am trăit-o
dar am bănuit-o mereu pe aproape
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
poeme
„așteptam împărăteasa și a venit o servitoare
cu biletul gata scris pe tavă”
fericirea e atât de singură
mi se face milă de ea când cerșește
o împart la doi să fie mai ușoară
o port prin spitale să nu moară
până devine grea ca o piatră
nu mai zâmbește cu ochii deschiși
așteaptă ca o zeiță în sarcofag
răbdătoare la ușa pământului
nu înțelegi visele rupte
sunt scenarii scrise în viață
și citite în lumea confuză
când să arunc noaptea de pe umeri
poezia își ucide poetul
să fie o frumoasă zi de toamnă
azi-noapte am salvat o femeie
prăpastia-i subțire dar ține
alunecările acestei vieți
doi alpiniști încercați în iubire
se clatină din zori în gura soarelui
uitând că am salvat o femeie
legată de mine
cu poezia prin oraș
tipărită pe asfalt peste semnele de circulație
citită pe buzele trecătorului la semafor
înghesuită în lift cu răsuflarea tăiată
alergată prin parc și iarăși citită
între două culori esențiale vieții
nimeni nu vede mama blândă a lunii
cum își culcă copiii pe cer
destinul își ia revanșa
nu va mai pierde niciodată
privește adeneul în oglindă
trece peste bolile minore
peste vârsta optimă a morții
peste prăpastia tinereții trece
și de mulțumire îmi face semn
că ar trebui să-l urmez
mai îndeaproape
117
POESIS

Alexandru CAZACU

O CAMERĂ SINGLE (I)

„tu ai venit
când eram pregătit
să fiu singur”

Tu ai venit O cameră single

Tu ai venit iarna Singurătatea poate fi sinonimă cu limba engleză

când păsările cerșeau azil într-un hotel de trei stele
pe la geamurile clădirilor înalte auzind televizorul deschis al vecinului de palier
zăpada acoperea rămași lângă mobilierul sărăcăcios
șinele ferate ale lumii mai bătrâni cu un gând
iar prin demisoluri mai tineri cu o așteptare
lumina scrijelea zidurile cu mâinile încordate în îmbrățișări
cu adevăruri despre marile întâlniri și cu Aprilie rămas în zâmbet
ce au loc o singură dată când kilometrii de duminică
se așază între noi
Odată cu ninsorile iar mica oglindă
prin viscolul ca o lamă de briceag
ce scutura livezile tinere ne deformează chipul
la capătul drumului gata să mergem cu propria vârstă
dintre speranța și absența acesteia până la limita suportabilității
tu ai venit hrănindu-ne cu tăcerea celuilalt
când eram pregătit tulburată de ritmul lent
să fiu singur al melodiei “No more I love you”

Surâsul tău Noiembrie

Este atâta Noiembrie Ziua ni se ascunde în cearcăne

în clipele acestea Frazele se înghesuie într-un singur cuvânt
încât au îmbătrânit porumbeii și o ploaie măruntă
ce trimiteau lumii răvașe înlăcrimează geamurile
Chiciura desenează pe arbori Prin lumina udă
arhitecturi gotice vrăbiile zboară în grupuri mici
și noi ne privim peste depozitele de speranță
fiecare iubirile lipsă de la bariera orașului
precum Giordano Bruno Tandrețea se zgribulește
flăcările în abecedare de anticariat
și crizantemele ne umplu liniștea
Bulevardele se îngustează cu un parfum din veacul trecut
de atâta singurătate E o liniște albă peste acoperișuri
Prin ochii mei utopiile Frigul din containere se adună
renunță la a doua șansă în gesturile celuilalt
Un fel de rugină Prin aeroporturile lumii
ni se scurge în priviri nimeni nu mai așteaptă pe nimeni
iar surâsul tău amar
rivalizează Târziu
cu un milion de renașteri
Este atât de târziu încât un arheopterix
îmi bate cu aripile în fereastră
118 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

iar chipul meu
capătă pe rând trăsăturile străbunilor
O liniște străină îmi străbate sângele
prin cuvânt se adună
urmele unor vieți îndepărtate
și-n ochii întredeschiși
lumina își arată vârstele
Este atât de târziu încât mă tem
de propriul zâmbet
Masca
Asemeni unui clovn bătrân
vopsit pe față strident
în fața unei uși încuiate
pe care încearcă zadarnic să o deschidă
aceste zile
ținându-se de mână una pe cealaltă
când împăcarea cu oameni și lucruri
maschează elegant
totul
Idilă în afara sezonului
Strigătul Ellei Fitzgerald
împrăștiat în surdină
prin livingul hotelului
Și plaja pustie
sub amenințarea brizei
Nisipul obligând la recapitulări
ce nu mai disting
între târziul și acuzele noastre
Ore de nesomn
adunate în simțuri
precum dorința în câinii lui Pavlov
la capătul unei vacanțe
menite să aprobe
renunțarea la justificări și ponderi
ce transformau îmbrățișarea noastră
într-un semn de întrebare
asupra următoarelor
iar lumina de August
într-o tristă închipuire a luminii
Singurătate augustă
Noapte ciopârțită de ferestre
prin care târziu se uită la tine
Un lapidarium de vise
unde odată cu secundele
ai senzația că se schimbă
ceva fundamental
și nu mai știi de partea căror
norme te afli
simțind datarea în fiecare emoție
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
rămas doar interpretul
celui care poate continua
să creadă în destin
ca-ntr-un ghem deșirat de vrăbii
gata să te regăsești cu spaimă
în strălucirea vulnerabilă
a razelor lunii ce aruncă pe chipuri
impregnate de absență
zâmbetul de dinainte de poruncă
al lui Caligula
Sub liniștea zăpezii
Există ierni
când zărești copilăros de luminoasă
din jilțuri de omăt
singurătatea privindu-ne
și țurțuri cum picură secunde
lângă fereastra unde stai
ca-ntr-o carantină
pierdut în răceala și nesiguranța gândurilor
Există ierni
când absențele transformă
orice revoltă în conformism
orice gest în proiectul unui gest
și convins de absurditatea lui
te lași încet
pradă amânării
pradă indiferenței
renunți la tine
ca un trișor
la asul din mânecă
Vremea carnavalului
Sub Puntea Suspinelor
trec îngeri osteniți de patimi
în gondole argintii
iar dincolo de fastul venet al serii
simți că nu mai poți
să umpli cu lalele treptele
unui castel măcinat de vanitate
simți cum epuizarea imprimată pe chip
o poți folosi drept mască
pentru sărbătoarea ce continuă
dincolo de velurul veșmintelor
și arome de sisal
de stolul de călifari
încremenit în aer
sub ochiul straniu al lagunei
dincolo de câmpul de proximitate
al zidurilor biciuite de valuri
unde pari a înțelege
entuziasmul și zădărnicia
drept o vâscoasă așteptare a iernii
în unul sau mai mulți
119
POESIS

Nicoleta CRĂETE

poeme
„se știe că vrăbiile nu știu că sunt vii”

cântec de leagăn vrăbii soare frunze de viorele și unghii

(unei balerine sub acoperire) pe față

de zile întregi vezi păsări moarte se știe că vrăbiile nu știu că sunt vii
ce dansează sub apă
schemă bizară
nu te teme
copilă l-ai închis în casa păpușilor cu sânge cu tot
purtase prea multe războaie doborâse toți clovnii
dincolo de scâncetul acid al mașinii în fuga lui
îți înverzește sângele pe scara incendiului e o schemă bizară
se înroșește apa înghite doar răul
din darul neputinței din casa ce respiră cu sânge de clovni
ai îmblânzit răul din lume și o sfoară
în straie de nuntă
aveam o geantă magnifică
ești nebună și plină de gropi
cel mai exact presentiment al morții ești tu o plimbam pe deasupra noroaielor
teamă să n-ai o țineam sus sus deasupra capului
în curând vei fi numai bună de pus să n-o atingă nici vântul nici ploile
pe cruce nici rana narcisică pe care mi-ai săpat-o tu
sau rană într-o noapte de iarnă
atât de asemănătoare cu o masă de operație
poemul roșu pe care corpul s-a deprins să facă dragoste
cu lipsa corpului
poeții sunt niște animale sălbatice ca o capcană
mi-a zis mestecând
trei frunze de viorele în colțul gurii ai alunecat și
soarele ai căzut în ea
a făcut o poză la minut
pe când vrăbiile desenau tot felul de forme imnul de joi și de-apoi
prin iarbă
în pragul căzut în impas
îmi pare rău pășește cu smirnă un glas
domnule să cânte-adunarea de-apoi
unghiile mele nu sunt roșii sunt portocalii aleluia în lunea de joi
și am plecat să mă ascund cu mâinile-n smirnă de joi
din pricină că aveam tot felul de pășește-adunarea de-apoi

120 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 POESIS

Evelyne Maria CROITORU

poeme
„Întoarce floarea-soarelui/ și eu prind contur,
precum în basme.// Conturul tău.”

STARE atunci visele-mi țâșnesc flacără, de înțeles

cerc înflorind lumina stelelor, și de vrajă,
Mă-mbracă fericirea, arzând zăpezile gândului. în pocal de argint,
nu-n rochii de mătasă arde în neființă
ce umplu NELINIȘTI otrava.
prin saloane
tomnatice trufii, Știu. Sunt întuneric uneori. Nori gri se holbează
ci-n marea Forme vagi, cenușii, la soare.
tulburare, mă-mpresoară E tunet și clopot.
cea fără de odihnă Și doare.
ce arde-n sărbătoarea depănându-se-n
din orele târzii. umbre-amintiri MÂINE NU EXISTĂ
ce mă prind
M-atinge în pânza trecutului. Aici, pe colina
dezmierdarea; jupuită
nu frângerea Apoi ești aici, de hăitașii luminii
de trupuri, lumină înflorită, te aștept.
ce-n lutul omenirii dispare golul,
odată vor pieri, destrămându-se în fum Tânguirea lor
ci-nrobitoarea taină mai repede decât amintirea, stârnește
ce mângâie surâsul, decât umbrele viselor cercuri de
lăuntrice petreceri, alunecând prin întuneric.
tumulturile vii. întunericul
ce-am fost. Să domolim azi
BOGĂȚIE mugetul vântului.
CONTURUL TĂU
Noapte de noapte Să ne smulgem,
silabele mele Furtună iubite,
galopează cu stelele, în noaptea noastră. din hățișul
pasc fulgere, zidirilor noastre.
extazul lor topește abisul. Ciocârlii, păsări ale dimineții,
Apoi mi se întorc mă învață respirația soarelui, Mâine nu există.
sub piele și ard focul fără cenușa uitării.
până-n zori. O SINGURĂ LITERĂ
Mă dor. În spumoase foșniri
se sparge tăcerea. Visez
Totuși, Strop de apă în pumnul tău, să fiu o literă
dacă-ntr-o zi s-ar rătăci sete - cercetaș în lutul iertării. smulsă de vânt
ce sărac aș deveni. din mesteacănul
Apoi, făgăduința privirilor acela.
ZĂPEZI ARZÂND Întoarce floarea-soarelui
și eu prind contur, Purtată o secundă
Adesea ziua visarea precum în basme. pe marginea norului
mi-e strânsă-n cătușă de trup să mă topesc în ochiul tău,
trosnind mânioasă Conturul tău. apoi,
crengi moarte, umbre violacee. lacrimă caldă
MALUL să-ți picur în palmă.
Amurgul îl pipăie.
Asemenea unor vulturi în zbor, Soare strălucitor, Să-mi citești
îmi cresc câmpuri argintii de cuvinte. ciocârlie-n înalt, deznădejdea
Rodesc clipele dintre sufletul tău, în cristalul de sare.
o suflare și cealaltă. pe malul celălalt.
O singură literă...
Când noaptea presară-ntuneric, Al meu, decojit

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 121

POESIS
###
în dimineața rece pielea face
buburuze dincolo de orizont
cineva descoperă praful din
stele pantofii roșii devin
amintiri ale întâlnirii mele cu
tine atât de frumoasă aveai
zâmbet m-ai întrebat discret
“cumva te-ai rătăcit te ajut eu”
cu gândul ăsta cineva
trece acum în altă spațialitate
###
apoi totul a devenit o mașină
de scris poeții împrumutau
cărți garsoniere goale
injurii nimeni nu se gândea
că vor muri
el a ieșit la balcon a trâmbițat
ieșirea din rai cu fast organul
devenise strident apăsa pe
coapsă mama lui se rușina
la vedere
țară țară vrem ostași
pe c i n e???
###
ținutul este un țesut viu
îmi șterg papucii
apa vecinului are ph 0 tu
semeni a femeie cu umbră
122
Cornelius DRĂGAN
poeme
Motto :
„nimeni nu moare pentru
că nimeni nu are sânge”
nouă călcare cei din
între o formație rock și o urmă vor sărbători
bere Iisus pendulează dramatic înfrângerea cu lăptucă
și miere
###
cineva va fi trist soldatul ca
i se va zice omul de rând când
om trist doare strigă
mor cânii de drum lung cineva își acoperă ochii
liniile alb negru strivesc se gândește la suflet pereche
percepția
ritmul eu zic:
"imaginează-ți dragoni
un gând ciudat cu mine sufletul devine
un ultim soare pe pământul sterp fiabil turez motorul"
tu lătratul câinelui
singura ultima notă
legătură cu libertatea
###
apoi suferi când pietrele se sparg
m-am întors în trupul mamei în liniștea nopții
și m-am pregătit de somn hrănești pasărea din interior
ești om bun în sinea ta –
omul trist auzeam prin măreția muntelui e dată de
vis spațialitate
tu alergai iubito
somnul meu alerga eu sunt Dumnezeul tău
doar eu cadavrul ce-l vei îngropa
### la moarte
nu sunt oameni numai
impulsuri mâine o
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS

Teodor DUME

POEME
„eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata”

Față în față cu mine

prins în acest sentiment ciudat
azi stau față în față cu mine am ucis o lacrimă
pentru a-mi putea da seama am strigat și
cât sunt adevăr moartea s-a zgâit la mine
cât minciună și ca la o pradă
cât sunt eu
ceea ce înseamnă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
că fac parte din lumea știu doar că nu-mi aparțin
lucrurilor ce încă respiră am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
azi voi învăța cât
să dau vieții aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
cât morții și cât să sau într-o altă prezență în care numele
las lui Dumnezeu nici că ar conta
apoi numai că
mai am de făcut între mine și cer există o legătură
un singur drum care definește viața și moartea
unul singur
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului Tristeți târzii
și când moartea
mă va căuta pe acasă iubesc femeile triste
eu
voi fi departe iubesc-ul acesta are ceva comun cu
departe toți oamenii pe care i-am iubit o singură dată
așa cum iubești prima ploaie prima zăpadă
departe... prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete și arome de parfum
Între mine și cer e o umbră
oricum nu mai contează
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e cândva respiram unul din celălalt și visam
moartea într-un capăt și viața în celălalt un șir lung de copii
dar poate că
uneori prins între cele două liniști lumea asta
îmi lipesc urechea de marginea pământului n-a fost decât în
și vorbesc cu tata în prezența căruia amintirea unui chip
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare respir acum din mine puțin câte puțin și
țin minte cum am sărutat-o pe mama urmăresc urmele tale neatinse de umbră
și m-am rugat lui Dumnezeu și din când în când mă uit
să se joace cu mine la tot ce-a mai rămas -
eram devorat de frică și de un anotimp ploios cu mult frig
întunericul decupat
din veșmintele lui tata voi înnopta în el strigându-te

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 123

POESIS
Decembrie se repetă
și cât de cumplit ar fi dacă
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri ar veni înghețul…
aerul greu amplifica teama Lacrima morții, poate o altă viață
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina Când și moartea lăcrimează
adâncind disperarea se stinge un suflet
înghețul din lacrima ei salvează
undeva s-a produs o greșeală începutul unui alt început
doar umbra rămâne reală
mama avea ochii sticlați și atât de reală
mirosea a pâine proaspătă încât
mă ținea strâns cât mai aproape de piept începe să respire
să mai fim împreună doar pentru o vreme din adânc
dincolo de toate acestea Tăcere, se moare
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
poate sunt vinovat în ideea că mâinile adunate lângă piept
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata pliază liniștea din durerea ascunsă
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig în lumina fugărită de întuneric
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările tot ce a fost să fie a fost
însă am învățat cu timpul ce trebuia să fie este
că acel ritual dincolo de orizont
e jumătatea care rămâne aici plouă
viața topită până la os
mi-e teamă acum picură încet
respirația îmi aburește vederea și-ngustează aleea
bântui printre imagini înspre un Dumnezeu lacom
undeva la margine cade o stea mult prea lacom pentru o viață simplă
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram nicio lumină nu e atât de puternică
stelele în cădere și inima îmi bătea încât să licăre în interiorul ei
ca aripa unui fluture
dar înainte de toate se moare
nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună
tăcere
dar știu că dincolo de clipa aceasta
mă așteaptă tata Când umbrele trec strada
și e decembrie la fiecare colț de stradă
sunt umbre
am glezne de sticlă realitatea cu ochii închiși
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic traversează strada
nici nu vorbesc despre tata e aceeași aglomerație
de ieri
e decembrie am impresia că trec
dintr-un trecut într-altul
și oricum anotimpurile se repetă îmi refac drumul
în gând
Crez intru în istoria gesturilor
pe care
Cred în ceea ce doar numai unii tata le-a făcut
mai cred
și respir dialoghez cu mine însumi deși
prin ochiul lui Dumnezeu pare ciudat
zi de zi am impresia că
de-adevăratelea mă așteaptă la capăt de zi
trăiesc și mă plimb
prin povestea vieții nu
ca un soare pe un cer azi nu voi traversa…
învolburat

124 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 POESIS

Raluca FARAON

poeme
„Cuvântul tău e o furtună
care îmi spânzură tăcerile”

1. 5.
dacă-ți stau poveste în poezie
pe durerea clipei numele noastre se scriu la fel:
vinde-mi tu secunde durerile s-au intersectat în sângele
pe-un pumn de cuvinte care și-a uitat izvorul și curge întotdeauna
circular
și refă clepsidra într-o inimă de cuvinte
ca să naștem timpul
miez vom fi nu coaja tu rostești începutul poemului
fructului dintâi (bărbat care gonește caii sălbatici
până fac spume la gură)
2. eu îl termin sfios
singurătatea a ajuns femeie care așteaptă la gura sobei
în cele din urmă îmbrățișarea și somnul
domnișoară bătrână
6.
clopotele bat în gol a nuntă cum începi un poem când trăiești în cuvânt
ca o nucă ca un prunc grav, care refuză să se nască?
al cărei miez
putred e iei o vocală la întâmplare și asculți
în așteptarea gustului ca într-o cochilie
vocea senzuală a lui cohen
uite, poete, pentru că poneii te-au adus în cuvânt
iubirile se amărăsc și o mie de săruturi vei primi
înainte de a începe prin ceața care rătăcește-ntre consoane
poezia se vinde pe nimic
alegi iar una la întâmplare
să sperăm că mai țipă de extaz o pocnești ca pe o boabă de strugure
vreun cuplu eretic. strivită între buzele dorinței
în timp ce alta te mângâie leneș
3. pe șira spinării șoptindu-ți numele
Cuvântul tău e o furtună
care îmi spânzură tăcerile. și când toate vocalele vor agoniza
Dar scot sunete bizare – copil când toate se vor prelinge
crescut de lupi în pădurile spaimei. din carnea cuvântului
Va trebui să îmi reciți versuri, care îți înnebunește simțurile
ca un dresor al limbajului, abia atunci vei evada din poem țipând
până când îți voi răspunde coerent
cu o poezie-mirare! 7.
Când te iubesc poeții, pielea ta devine apă.
4. Inițial limpede ca un ochi îngeresc,
Dacă pui zăbală singurătății, poete, apoi ei își aruncă în adâncurile sale
se va cabra mai sălbatic peste nopțile tale, toamnele bolnave, tristețile de miazăzi
va necheza până va sparge cerul, sau miazănoapte, rănile iubirilor aievea
iar luna te va face umbră de groază. ori închipuite, fantasme în care moartea
e deghizată mereu (nu se știe de ce)
Las-o stingheră, în fecioară cu centură de castitate.
va goni ca o nălucă de apă dulce
până se va lovi (vrea, nu vrea) Când te iubesc poeții, devii o iubită anonimă
de pereții dezgoliți ai așteptării pe o hârtie de ceară, care se topește perfid
unei cititoare perfecte! în spirala trădării. Dar vers fiind,
vei fi mângâiată îndelung de priviri curioase
și vei zăbovi în câteva gânduri vinovate.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 125

POESIS
LUCRURILE SUNT INVENTATE
Sunt așa până când trece și el, nu ne separăm.
Lucrurile sunt inventate: inventăm case și
paradigme cu o grimasă indestructibilă pe chip.
Dar este al nostru? Stăm la aceeași masă,
ne ucidem cu aceeași tandrețe de duminică?
Pur și simplu, gargariseală decodată în
locuri și gesturi care nu ne mai modelează, nu
ne mai ascultă.
Singurătatea este un aer mai simplu.
CHIPURI ȘI VOCALE
Pentru tot ce s-a întâmplat și
locul e șters, aidoma rolului avut
de congregația fierului. Fierbinte
ca această utilitate
vestimentară. Chipuri și vocale,
chipuri ale unei expuneri curajoase,
jos, lângă textul meu abandonat.
Apoteoze ciclice, vom inventa
o viață care nu se vede.
EU ÎNCERC SĂ SPUN CEVA
Spectrele, de aceea va fi această luminiscență
tardivă. Suntem buni, escrocăm fără
pudoare, până aici se poate și nu știm
sterilitatea grilei. Am fost chemați să
jucăm un rol, ei și? Vi se pare corect?
Vi se pare o vivisecție la locul ei? Cât
adevăr și când aruncăm oprobiul asupra acestui
cerc vicios? Dar asta e o problemă reală,
inhalăm realitatea și realitatea e o expectorație
dincolo de lucruri, în interiorul unei
onomatopei serioase. Va veni lumea la noi,
în noi, sau cum? Verticalități drăgălașe,
acești omuleți cu saci subțiri în spinare, unde
ne-a invitat melancolia. Eu încerc
să spun ceva, sunt tot aici, pedeapsa
nu e ușoară, dar încă nu simt
strălucirea ta de aproape. Poate în
creierele goale ajunge liniștea? Vedem
cum cineva se salvează și cineva urăște.
126
Geo GĂLETARU
POEME
„Vigilența se măsoară, dar
nu contează. Locul se duce
către ceea ce este.”
Oare nu e totuna? Am întrebat, nici tu
nu ai răspuns încă.
NUMAI ÎN PAUZE
Am fost perturbat, am înțeles că
ei trec, dar nu în acest interval. El spune:
un viitor e la mijloc și perfect asigurat,
perfect asimetric din partea care nu se vede.
El simbolizează ceva, el construiește
viciul în simbioza sa: vor fi schimbări,
dar nu pe cât se prevede, contractele vin
mai târziu.
De ce se teme el, originea e singulară,
mașinile parchează și omul mulțumește
pentru tot. Aproape același plan,
o simulare care comprimă aparențele.
Se duc și iarăși sunt spirale
ca niște onomatopei de circumstanță.
Un moment și noi considerăm o superioritate tristă,
cu nori și atavisme ca în marile ambianțe.
Sau cinic. Sau fără entuziasmul tău de prisos.
Gândirea de la margine, se poate și așa,
dar numai în pauze, când nu așteptăm nimic.
CĂTRE CEEA CE ESTE
Aducem
așa cum am spus
și
un pahar se lovește,
până aici cicatricile tac.
Dispunem fără simplități abstracte,
asta e,
supunerea se realizează în iarnă
și altfel sunt emoțiile, descrierile
exacte.
Dar nu avem nevoie,
lovitura se simte în ape, de sus,
un vertij colorat.
Am inventat, am văzut anticiparea,
căutăm explicații și
conturul ne părăsește.
Vigilența se măsoară, dar
nu contează. Locul se duce
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS
către ceea ce este. și nu vom urî cicatricile.

DA VA FI CUM A FOST

Da, să începem, Am ajuns

el apasă încet, aduce descrieri în
pauzele imaculate: un cerc și
dispersările de ieri. De atunci?
Ceea ce se produce e atât,
nu în argint sau calcar stă patosul dimineții,
oricât am încerca, oricât de partea cealaltă.
Pentru retrageri avem o mână de semințe,
o mână puternică ar însemna ceva,
să celebrăm destinul translucid.
Sau negru, fără foc și limite,
așa credeam în timpurile care nu se vindecă.
Da, vom răspunde mai rar
și cândva va fi cum a fost,
dar nu începeți, nu începeți.
Oricum acolo e un experiment,
și visul, trecerile în penumbre
subțiri, cineva e acasă.
Un pas mai departe
și riscul de-a fi printre ei,
nevăzuți, nenumiți. Doar ei.
Un corp se va umple de umbre
și cândva va fi cum a fost,
dar nu începeți, oh, nu începeți.

PERSPECTIVA INVERSA-Modelul,35x45 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 127

POESIS

Paula LAVRIC

poeme
dorul este oceanul pe care îl înot câteodată
până la locurile în care am trăit

suveniruri poemul amintirii ș-al uitării

o să-ți aduc ceva frumos am scris acest poem cu ochi închiși și buze umede
din cea mai străină țară surse constante de instabilitate
niște scoici sidefate tu cum vrei să fii amintit
poate altceva
ca două felii de castravete
dar nu mă lua cu tine pe plajă
lăcomia ritmul valurilor îmi celebrez aniversarea
o să ne despartă într-un cimitir
mi-au scris numele
vin pleacă cu litere din ce în ce mai mici
ne prind urmele atât de mici cât să cuprindă fiecare colț de pe marmură
le îngroapă în suveniruri mișcări bradikinetice
tălpi care înaintează mereu se întorc clipit rar tremol necontrolat îmi cântă la mulți ani
spumă rece fierbinte mulți cât mai mulți
ice-coffe cappuccino îi număr pe degete
la trei poți deschide ochii nu prea mulți
și-mi așez pe ochi
de ce ai crede cele două monezi rotunde rotunde
oceanul cât să-mi acopere cearcănele
nu-i cel mai bun psiholog argintul m-a dezavantajat întotdeauna
am tenul palid
simfonie de sfârșit de iarnă
proiectul Labirint
cu câinele la plimbare
îi scoate lesa ca pe o bretea de sutien tatona terenul
lângă copac din jurul gâtului meu
se apleacă după bățul umed pentru un moment crezusem că
prins sub zăpada cleioasă vrea să mă sugrume
și icnind îl aruncă am tușit
zuuup tuse instinctivă
fără vlagă nu prea departe seacă cu ochii închiși
copacii osoși desfrunziți contagioși i-am simțit mâinile tandre făcute cupe
nu te învață cum salvezi un suflet vreo zece centimetri mai jos
l-am văzut pendul atârnat piele de latex
câinele făcea rotocoale împrejur încă eram în viață ș-am îndrăznit să-l privesc
întărâtând iarna în ochi
emoții de femeie și când a șoptit
glas de femeie va durea puțin dar
ascuțit o să-ți placă
ca un fierăstrău intenția bună
vâjâind printre crengile osoase desfrunzite contagi- pentru viitorul medicinei
oase un labirint prin venele mele
simfonie care leagănă trupul spânzurat găsise donatori
două săptămâni mai târziu am înghițit în sec implorând oxitocina să-și facă treaba
zăpada se topise în cerc doamne iartă-mă și pe mine
câinele încă alerga împrejur
urletul lui [vâjâind] făcea pielea de găină copile nu-ți lăsa sufletul
scoarța plesnea
pe la încheieturi nu-ți lăsa sufletul confuz
muguri umezi nu-l lăsa însingurat
nu te învață cum salvezi un suflet aș putea urî
învinui
128 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS
nu m-ai cunoscut nu-i mai încape nimic
înainte de-a se dărâma casa de peste râpă sedativ natural
copile
nu-l lăsa să se-ngreuneze triquetra înghesuiți
prea mult moloz prea puțini într-o cameră enormă
pereți de care te-ai sprijini fără uși fără ferestre doar un cui
aș putea urî bătut în zidul dinspre răsărit
n-ai avut cameră foto pentru rugăciune
măcar o poză privesc de jur împrejur gândind
făceai cât spațiu mai încape
copile între noi cum am ajuns aici
ai să uiți ne-o fi plantat cineva copaci de ghiveci
în geamuri sclipea soarele la anul vom da roade
prispa era mai joasă decât în amintiri poate prune poate muzică de cameră
doar tu ai mai fi putut spune lumii
frunzele ne foșnesc
experimente voodoo printre degete iubitule nu ai zâmbit
când mi-ai întâlnit privirea mirată
te încuiasei (pe dinăuntru) ritmul ăsta constant lala sedativ natural
cheia ți-a făcut cu mâna frunzele foșnesc
peste pervaz pe tine nu par să te incomodeze
haide doar zburând ai îndrăzni mă întreb oare
să ieși din tine ce le mișcă oare ce le ține în viață
dintr-o dată timpul trecea greu
am încercat să monitorizez bătăile inimii hard failure
tălpile făceau mititel
pe marginea pervazului dddddddddd d ddddd
pierderea echilibrului este un simptom al atacului de apasă încontinuu pe tastatură
panică într-un limbaj vanitos de poet fantomă
justificat
i-am scris
patru etaje mai jos nu înțeleg
m-aș fi zdrobit ce vrei de la mine
am revenit dis-de-dimineață ddddd ddddddd
încordată ca o sârmă de rufe bine întinsă chiar asta mi-a răspuns
m-am întors de două ori și încă un rând întreg
în broasca ușii erai tot înăuntru pe care l-am șters
icoană jalnică la marginea patului
te-am apucat de umăr și te-am răsucit atâtea dd ddd rămân nerezolvate
spre mine aveai
ace înfipte în gât te-am găsit într-o stare
ca într-o pernă de perete
dându-mi de înțeles de ce în cadă. apa sleită
te înfășurai mereu în eșarfe îți căpătase culoarea forma
ai tu un fel ciudat de a privi lucrurile iradia primprejur
zâmbind
mi-ai zis hai să vezi unde m-a lovit aseară aveai o privire fluorescentă
știam unde. eram fiica unei păpuși voodoo în stare să ignore complet
rănile tale deveneau rănile mele aș fi putut
și imediat mi-a venit ideea să-ți cer
uită-te la mine
destul să-ți promit
mamă nimic nu ne va face rău
te răpesc mergem în cea mai îndepărtată țară să trag de tine
să te scot din cadă
lalala taci cu mama taci cu tata nu faci schimb de stare cu apa
lălăit continuu te-am găsit într-o stare bleumarin
lala zâmbește cu ochi micșorați și te-am lăsat acolo
în gânduri

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 129

POESIS

Andreea MAFTEI

POEME
„Merg aidoma unui colos romanic,
cu buze pecetluite sub alte stânci”

AGLOMERĂRI NECESARE spre cel mai îndepărtat oftat.

Îmi era cer teama aceea Doar grija lunatică alungește amurgul.
pe care o îmbrăcasem curând de la un anticar univer- Își mistuie spasmele primei lumini,
sitar, apoi
ca pe o rochie transparentă; mi se vedeau firicelele de cea de-a doua...la sân,
sânge care țipăt de ulii flămânzi. Adâncesc zarea.
circulau cu o viteză ilegală inimii. Iar pentru fiecare alipire de gene,
Ș-apoi nu asta era intenția lui. Nu mi-a dat-o în forma mâinile apropiate de piept
aceea nu-și strâng decât chemarea
a bizarului gol ce ultimului legănat.
îmi anihila simțurile, în loc Ecou de aripi îmi strigă numele.
să mă facă frumoasă. El își strămutase lucrurile anti-
cariatului ÎNGERI SLABI
aglomerat, prăfuit și cu iz de mucegai
pentru a umple, de fapt, golul. Golul meu. Am bizarul sentiment, rupt din pârghia zilei,
Gol care nu era orice gol, așa cum s-ar pricepe, că pot zbura.
ci un ucigător instrument de manevrat minți. Cu aripile pansate. M-au îngrijit
Un uzur-pator nefericit de la colțuri obscure, comune, doi îngeri slabi.
ale străzilor pe care eu pășeam vehement, zi de zi, Conviețuiam. Poate
de care nu mă mai debarasam... și îi dădeam de mân- prea senini să înțeleagă
care. zborul frânt. Visul cu pașii de tablă.
Acel anticar devenit ghidul esenței lucrurilor mă aglo- Merg aidoma unui colos romanic, cu buze pecetluite
merează, sub alte stânci.
sub prezentul ce nu mă va elibera niciodată...
de meandrele lui, de cărți, MĂȘTI
eu, niciodată
de golul meu, de haosul meu, Pentru ziua aceasta am alergat neîncetat.
de pleoapele transparente, de rochiile vechi Am deșirat tăcerea, am vorbit despre ea,
sau mai noi... ca despre o soră. Am stat de vorbă, la masă.
și de cărțile sale. Ce folos? Cine poate pricepe...
Rostul tăcerii ca un cerc vicios al unei bune
ÎNTREZĂRIRE plăceri.
Mă deșir și eu de cele o mie nouă sute optzeci și ceva
Ocrotindu-mă, Doamne, de măști.
mi-ai așezat bolovani în spate. Vorbim printre rânduri.
Mi-am dus ochii spre vad să mi-i spăl,
lungi cât tot delirul luminii NICI LEBEDELE NU ÎȘI MAI GĂSESC LOC
și am ieșit la liman.
Nu m-am irosit, spunea. Ce simțeam,
Aveam doar o felie de pâine ce vedeam în oglinda cea nouă -
cu câteva clipe de mas... tulburătoare aripi s-ar fi zbătut să iasă.
nici nu vedeam miile - Să plece. La orele 8.00, orele 14.00,
ce nevoie de fiecare firimitură la orele serii adunate
a mea, fără de niciun ban! greșelile zilei. Aerul.
Îl recuperez, cumva, retroactiv...
ECOU DE ARIPI doar în miez de noapte și în vagonul care
nu a plecat niciodată din acea gară. De lângă iazul
Sub cerul spart aglomerat de stele,
într-o mie de forme, unde
singur, cocorul își înalță glasul nici lebedele nu își mai găsesc loc.
și aripile,

130 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Irina Lucia MIHALCA
Din picături sunt toate
Din mișcarea gândurilor apar emoțiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-așteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foșnesc gânduri, emoții,
stări, atașamente,
în vârtejul lor nu ești tu,
în prezență, în simțiri, atunci ești tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este și adevărat?
În tăcerea inimii asculți vocea lăuntrică,
intri înăuntru, în mister,
trezești focul
și tot ce descoperi e golul.
Acel gol este El, Dumnezeu.
Acolo nu există timp, nu există formă,
la periferie se rotesc formele,
nu în centrul tău,
în cercul acela se-adună trecutul,
cu fericiri, drame, idei, nume, trăiri,
în acel gol, doar nimicul.
De stai cu spatele la viitor,
privind, în urmă, vezi
cum se risipesc toate astea.
Tot ce există în exterior
sunt produse de minte,
chiar și “iubirea” oamenilor.
Totul. Se întinde în trecut (memorie)
sau în viitor (fantezie),
niciodată în prezent.
Natura minții
nu poate sta în acest timp.
Viața este doar prezent. O infinitate
de momente prezente
ce-n realitate sunt doar Unul,
Totul-în-același-timp.
Un singur, identic, moment.
Simțind, nu gândind,
nu încetinind mintea,
simțind
sau a fi prezență în Acum.
Doar atunci ești tu, o ființă liberă,
doar acea ființă există, nu formele din jur,
iluziile apar, dispar, mor, renasc,
o scară ce duce la infinit.
Universul este în noi.
Acel acum este mereu neschimbat,
identic nimic, de necuprins.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
POEME
„Acel gol este El, Dumnezeu.”
Doar aceea este iubirea.
Compasiunea
și bucuria ei curgătoare
va lumina întreg templul tău.
Las-o să strălucească
în centrul ființei tale!
Dumnezeu se ascunde în tot
și lasă iluzia că formele ar exista.
Când înțelegi asta nu poți
să nu râzi. Pare absurd.
A-L cunoaște nu este să ajungi
la un drum, un vârf, un țel,
ci o renunțare
la a te identifica cu forma.
Un văl se ridică, trepte spre lumină,
văl după văl se ridică,
acel nimic este identic
în tot ce există,
în vis și-n viziuni îți vorbește,
intrând în El se intră în Tot.
Atâta pace, atâta iubire
și-atâta bucurie la un loc!
Cine e celălalt? De eu intru acum
și o faci și tu, cine suntem?
Nu suntem noi, ci El,
suntem Unul, uniți cu El,
suntem aceiași, parte din întreg,
eu, tu, co-creatorul
propriei vieți,
o singură ființă măreață, eternă,
în mișcare și-n înțelegere.
Din picături sunt toate...
Pentru o vreme, totul e o consolă
Totul este atingerea clipei,
curcubeu arcuit de culoare,
efemerul se transformă-n veșnicie.
Când calde, când reci,
când cântece, când mute,
când vesele, când triste,
rebele ploi își poartă suspinul ecoului.
Avem nevoie de noi, ne căutăm
și ne găsim în cei ce ne simt,
renunți la tine
pentru a te regăsi în mine.
Acolo mă vei afla!
131
POESIS
Când te vezi nu mai poți pleca,
așa cum răspunde apa la față,
așa răspunde
inima inimii celuilalt,
ai nevoie de cineva
care vede bine,
fiind atât de aproape.
Frumos dar neprețuit,
atinge-i inima
și vine cu tine oriunde!
În orice zid poate crește o floare
prin crăpăturile formate,
sărutul luminii prinde viață.
Așezată-n palma ta,
sunt dincolo de tine,
și totuși, trăiesc înlăuntrul tău,
în tine mă pierd și m-adun,
trestie-femeie din infinit întregită
- zăpadă în flăcări -,
o forță ne frământă,
ne ține legați, unindu-ne,
ne-așază pe scara cerului,
ducând cu noi mesajul îngerilor.
Ca-ntr-oglindă, poveștile sunt scrise
în licăriri de stele.
Mereu ai avut senzația
că undeva te risipești în tine,
căutai oglinda
să vezi pe unde-ai rămas,
rămăși goi, ca la-nceputuri,
mi-ai simțit adâncimile
- izvor îmblânzit de pietre,
de dor, de durere și șoapte -,
greutatea pune-n mișcare
un univers lăuntric,
un vânt ce poate s-adie,
dar poate să mute și munții.
Lasă iubirea să curgă
acolo unde este nevoie,
se va-ntoarce la tine,
nu știi de ce și pentru ce,
sunt visul tău, e-acolo mereu,
trăiește-l și iubește-te,
în tine suntem ascunși,
în toate suntem!
Pentru o vreme, totul este o consolă
și tot noi rămânem apoi.
Strigătul
În cădere,
cu brațele întinse
spre cerul liber, în flăcări,
un copac
își strigă departe,
132
puternic, sfâșietor, durerea.
Întins, galben, abandonat
- erou căzut
privind la stele -,
trupul spectral
a cedat
roua lacrimilor
și-o îmbrățișare
acestui pământ tăcut.
În zori,
printre frunzele verzi,
mugurii cântă renașterea.
În urma noastră
Adânc, în lumina lunii
și-a ceții curgătoare-n valuri,
un gând legănat persistă,
invadând strălucirea amintirilor
din oglinzile de-argint.
Peste țărmurile mării,
ecoul cântecului lunecă
interludii romantice ale dansului,
lumină aurie în priviri,
spirală de zâmbet,
tresărire rămasă, urme de pași
și fiecare clipă-i de vis,
noi constelații
fără bariere în inimile noastre.
Durerea cercului
își caută lumina rotundă,
blocată în lupta
născută din dragoste și pasiune.
Într-o mare de suspine,
rochia mea neagră ca noaptea
te bântuie din nou,
corabie plutind hieratic
dincolo de orizont,
în căutarea unui port
unde să-și ancoreze sufletul.
Prin inflexiunile vântului,
sunetul dorului tău
a pătruns aici,
uimitor precum misterul
căutării brațelor tale
prin mare
și-atingerii mâinilor noastre.
În urma noastră încă vibrează
dansul cântecului, viața.
Acesta nu e capătul drumului,
doar reîntoarcea
la inocență
va deschide Poarta Luminii.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Adrian MUNTEANU
TĂCEREA
- Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieși din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee!
M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat - aprinsă odisee -
Pământ și spaime, gânduri de femeie
Și m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.
Cel ce-a-ntrebat într-un copil se-ascunde.
- Eu știu răspunsul! spun. Ura-i mai rea.
Aștept acuma cheia!...Nu-mi răspunde.
Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea.
CU RÂURILE TOATE
Din urmă iau doar ziua ce se duce,
Cu dinți blajini, spre un deșert de seară
În care-mi uit târzia mea povară,
Calvarul meu, cel așezat pe cruce.
Ziua de azi, și dulce și amară,
Se chinuie prin garduri să apuce
Frânturi de clipe avansând năuce,
Spre scutul oastei cu armuri de ceară.
Un mâine e? Cum ar putea răzbate
Prin bezna ce miroase a pustiu,
Când n-am sfârșit de-orânduit bucate
Și nu mă vreau mai însetat să fiu?
Doar curg și eu, cu râurile toate,
Încălecând același bidiviu.
EU CEL FLĂMÂND RÂNJESC FĂRĂ SPE-
RANȚĂ
Eu cel flămând rânjesc fără speranță,
Eu cel năvalnic calc pe oseminte;
Visează rime eul cel cuminte;
Eu cel lasciv mă-nvălui în romanță.
Eu cel brutal străpung un gând fierbinte,
Eu cel ce scriu primesc pe vis chitanță,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
SONETE
„- Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieși din trupul meu afară.”
Eu cel decis înfrunt orice uzanță,
Eu cel mârșav scot dinte pentru dinte.
Care sunt eu din toate, nu se știe.
Nu izbutesc pe mine să m-ating
Și dintre toți cui să-i trimit solie
Când toți se năpustesc urlând pe ring?
Ca să cobor adânc, spre temelie,
Atâtea Euri trebuie să-nving.
ȘTIU UNDE SUNT?
Știu unde sunt, în ce ungher mi-e gândul?
Am înțeles că rostul lui mă-nvinge?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Și cu trufia pieptul meu arzându-l?
Am sufocat desfrâul ce respinge
Și împăcarea nopți și nopți la rândul?
M-am depărtat de drum, apoi urmându-l
Și de-nvrăjbirea care mă încinge?
Ce am făcut ca visul să nu treacă
Și mulțumit de mine să nu fiu,
Să nu-mi mai scot invidia din teacă?
Și mă întreb, cât încă mai sunt viu:
Eu am învins febrila zi ce pleacă
Sau ziua m-a învins fără să știu?
EVADARE
Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porți de fier și uși întunecate,
Clădit din ură, silă și păcate,
Ținut prea des în sfori și în atele.
Dar hainele mă strâng și sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate.
Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Dar știu că sunt în lumea de mister
În care vreau să mă trezesc odată.
Mă lupt să evadez și să nu pier.
În casa ce pe viață îmi e dată,
Să nu rămân de-a pururi prizonier.
133
POESIS
Mariana NEGRU
gând pe acoperișul lumii (V)
requiem pentru un vis
ne plâng cocorii rătăciți
de-atâția nouri amăgiți
îi auzim cum țipă-n noi
cerând o șansa pentru doi
îmi ești în suflet, dar nu pot
să mă renasc într-un anotimp mort
în mine este iarnă grea
a fost sublim, dar voi pleca
tu m-ai lăsat fără cuvinte
mi-ai spus că-s strategii, iubite
iar dragostea-i monedă rară
naivii o cumpără, deși-i falimentară
eu te voi pune semn de carte
să mă citești în fiecare noapte
poate rescrii povestea noastră
ca un sărut pe o fereastră.
lacrimi înghețate
a nins pe noi cu fulgi de gheață
eu lacrimile mi le-am pus în buzunar
iubitule, mi-e alb în viață
iar visul meu a devenit coșmar
în târziul clipei eu m-am așezat
și te-am privit cum te îndepărtezi în noapte
nu mai e timp pentru cuvinte
și nici de sentimente moarte
PERSPECTIVA INVERSA-Între
lumi, 40x80 cm, acrilic pe pânză
134
„mai minte-mă ca în Sonata Lunii
de Beethoven șoptită cu zbucium și cu har”
la mine-n suflet se schiază
iar pescărușii mi-au murit la mal
fluturii au zburat și-agonizează
ca invitați ai ultimului nostru bal
dar cine-s eu să judec o iubire
dacă a fost sau nu o amăgire?
minte-mă
mai minte-mă te rog într-un sfârșit de iarnă
așa cum nimeni n-a făcut-o vreodată
mai minte-mă că și minciuna înseamnă
un adevăr răstălmăcit de un nebun în prag de seară
mai minte-mă că te dor toată
că-ți sunt cuvânt și alinare
mai spune-mi că-ți sunt călăuză
și că iubirea noastră nu-i uitare
mai minte-mă ca în Sonata Lunii
de Beethoven șoptită cu zbucium și cu har
tu m-ai văzut în sarea lacrimii
furtuna de pe mare ce se-apropie de far
iar luna, lebăda neagră, acum strălucitoare
ce capătă speranță și zâmbește rece
cai alergând în spume și nechezând în mare
spre-o libertate de poveste
și vreau să-ți spun că-mi ești din sunt, iubite
chiar dacă sufletul simt că mă minte
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS

Mihaela OANCEA

poeme
„aici s-au adunat pentru sabat
păpușile sinistre”

neobosita naștere și-ntotdeauna se-ntunecă fulgerător

precum algele
ura viscerală odată scoase din apă
bucuria calpă
scabrosul servilism urme de anemone
și toate celelalte boli
ce-și extind teritoriul caut în carnea tuturor nopților
se vor vindeca formele căderii
numai când omul adevărul tocit până la transparență
va avea curajul bucuriile imperfecte ori neliniștile
de a se sustrage inutile ca regretele eterne
neobositei nașteri
alba agonie disecă setea
Domnul mânuiește un iconostrof așteptările - palimpsest
glasul viorilor ce încăpeau în căușul
lăcustele palmelor tale
infestează plantația de tutun -
aici s-au adunat pentru sabat între noi - urme de anemone
păpușile sinistre înmugurite de timpuriu

în lumina stacojie a lunii de la începuturi

totul se răstoarnă – moliile
țes voaluri de borangic gustul dulce-acrișor
fetușii dansează pe poante al fructului cu cele 613 semințe -

fremătând lângă noi

furnicile se-nțepenesc nici umbră nici ecou
pe gâtul îngust doar zbor
al pâlniei nopții – de ciocârlii

Domnul însuși mânuiește lăstari

un iconostrof
din șovăieli și palori
continui să merg se nasc doar renunțările – reci ventuze
ale spaimei
înaintea soarelui
cu picioarele goale am deprins însă
pe lespezi de piatră mersul cu pași siguri și
în curând
nu știu unde au dispărut visele biserica noastră va da lăstari
cu pești de safir și lămpi de alabastru
cu înghețată de lămâie și limonadă sub ninsoarea caișilor
ori cele cu întâmplări din constelația vom asculta piesele lui Dean Martin
marelui urs și bătăile de inimă ale pruncilor –

știu doar că fericirea are pete așa vom uita pentru câteva clipe
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 135
POESIS
cât de fragili suntem pură evanescență

în culorile lui Tiziano cu inima bolnavă de verde

ne rătăciserăm mergi ca acrobatul pe sârmă

prin poveștile pe tema alfabetului runic într-o inegală întrecere
a febrei charlestonului din '25 cu soarele
a primelor prese ale lui Gutenberg ori
a tehnicii de obținere a unor desăvârșite treptat
macarons cu zmeură o umbră – copil al luminii –
subțire ca un ac
dimineața ne-am pierdut urma de abia se mai strecoară
în culorile păstoase printre norii opaci
ale lui Tiziano ai cataractei

în tăcere șoarecele pândește de la distanță

ieslea
habar n-aveți plină de fân
cât de bine știm noi să tăcem
despre toate în general
cu lăcomia
specifică pruncilor neînțărcați

tăcem cu nesaț leucemic

tăcem năprasnic
preferăm
să zburăm senini deasupra orașului
cât timp tăcem
tumultuos

ne-am căutat prin atâtea vieți încât

înlănțuiți ca-n picturile lui Chagall
între noi e-atât de grăitoare
tăcerea

evanescență

cutreieră cu pași lacomi

răceala de iarnă
a nopții

face salturi ample

cu agilitatea unei zibeline
plonjând dinspre certitudine
spre deznădejde

încă îi poate adulmeca

aroma de tuberoze
de pe încheieturile mâinilor

iubirea nu i-a fost nicicând decât

PERSPECTIVA INVERSA-Credinta,48x70 cm, acrilic pe carton

136 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Ana PODARU
Poezii
Ea... tace, azi
Și-i prea târziu, trezit de-a ta durere,
să-i dăruiești ce-n suflet veșnic porți
când ea, cu pași grăbiți, închide porți,
cerșind la vămi un strop de mângâiere.
Vei fi murit cerșind o-mbrățișare,
tu... ce-ai ținut în lanțuri fericirea,
tot picurând pe rana ei iubirea,
schimbând ades a ta înfățișare.
Păstrează, deci, ce-ai strâns în tine ieri
și nu-ndrăzni la capul ei să ceri
ce nu ai dat când ochii ei sclipeau.
Rămâi așa, cu ziduri dărâmate,
la gât purtând doar lanțuri sfărâmate,
ea tace, azi... nu poate-a dărui.
Frânturi de lumină
Puzderii de lumini incandescente
coboară-n bezna inimii deșarte,
par lampadare ce-ar dori să poarte
cupola nopții-n bărci iridescente.
Circumvoluțiuni închise-n sfere...
reci închisori săpate-adânc în piatră,
ghioc furat, de un șaman, din șatră,
pentru un gând din alte emisfere.
În fiecare zi când ți-este noapte,
de-i cald afară, dar în tine-i rece
te lasă-nvăluit de mii de șoapte
și-n mângâierea sferelor divine
aprinde lampa ferecată-n vise,
eliberat din ziduri în ruine (...).
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
timpul prezent
de umbletul pașilor frânți
am legat urletul fiarei
am furat din ochiul vulturului
dorința țipătului din înalt
în timp ce ochii mei răsfirau holograme
odată cu visele devenite dorinți
pentru cei ce-mi admirau uneori zborul
s-au ascuns lupii-n cotloane de peșteri
de teama durerii ce cântă urlând
în pântecul meu
şi Doamne ce dor mi-e de tine
în firul ierbii
prelins din ochiul cerului
alunecai pe obrazul sângeriu al primului nor aflat în
cale
ca pe un tobogan uriaș încins de soare
urmele tale
cristale de sare în formă de stea
te-a sorbit crivățul suflând mai departe un petec de
nea
zburai fericit peste crestele ninse cu pene de vultur
pe stâncile reci ce păreau că-ți vorbesc prin cuvinte
fierbinți
te-ai odihnit ca străjerul cu ochii deschiși
vegheai la suspinul pădurii
la țipătul păsărilor ce-au obosit să zboare
degetele razelor te-au mângâiat dimineața
lacrimă prelinsă din ochiul cerului
te-ai lăsat legănată de brațele celui mai bătrân copac
potrivindu-ți frunza ca pruncul covata de lemn
ai adăpat păsări
odată cu toamna primăverilor calde te-ai dus în pământ
nu înainte de-a mângâia firul de iarbă
flămând de zâmbetul tău
cu sete de tine
137
POESIS

Carmen PASAT

Poeme
„Peste doi plopi, crescuți până la cer
Înalți și blânzi, zvâcniți din alt mister.
E-atâta pace, tulburător de-adâncă”

Ce spui? șuvoaie de-ndoială ne-au dus către declin

A venit frigul, dragostea mea!
Ce spui,
mă primești în inima ta
să mă încălzesc puțin,
doar cât se poate,
cu un alint micuț
și câteva șoapte,
c-o mângâiere,
cu un surâs blajin?
Promit, să nu te supăr
nici cu-n suspin,
nici c-o speranță măcar
iar uneori,
nici nu vei avea habar
că-ți sunt în inimă, acolo, în tine,
doar vei simți că ți-e
și ție cald
și bine...
cu mine!
Certitudini
În mine nu se-ascunde nicio taină,
Ți-am pus în palme toată viața mea.
Iar sufletul l-am îmbrăcat în haină,
Să-i fie cald, pân' va ajunge stea.
Am luat cu mine numai amăgirea
Și dorurile pline de tristeți.
C-o aripă ating nemărginirea,
Căci m-oi întoarce și în alte vieți.
Și-atunci, voi ști. Te voi cunoaște bine
Mărturisiri vor fi de-acum, de-aici.
Iar de-mi vei sta în preajmă, lângă mine,
Te-oi întreba de ce-ai mințit. Ce zici?
Romanță
Alunecăm în iarnă încet, timizi, confuzi
lăsând în urmă toamna, cu pomii încă uzi,
vor ninge clipe albe de dor și de tăceri
și vom privi în urmă la ce-a fost azi și ieri.
Și legănând în suflet atâtea amintiri
ne mistuim zadarnic prin multele trăiri,
singurătatea vieții o vom simți deplin.
Iar dacă trece iarna și dacă mai trăim,
o clipă îndelungă în ochi să ne privim,
abia atunci afla-vom ce rost încă avem:
ne mai iubim și-n stele? Sau poate… renunțăm.
Paradoxuri
Lacrima lunii s-a agățat de-o stea
Și noaptea iar mi se izbește-n geamuri,
Ecoul stins se-aude-n noaptea grea
Se leagănă o frunză printre ramuri.
Ne-am rătăcit de noi. Nici nu știu care
Are vreo vină, sau poate un păcat,
Zadarnic încercăm câte-o iertare
E vinovat acel nevinovat!
Și nu vom risipi vreo îndoială
Încrâncenați parc-am purta războaie
Luptăm și ne rănim, tăcem și iară
Ne aruncăm cuvinte ce ne-ndoaie.
Lacrima lunii s-a agățat de-o stea
Și noaptea iar mi se izbește-n geamuri
Eu nu te iert, tu nu mă poți ierta
Cădem încet, ca frunzele din ramuri.
Pastel
Ninsorile își scutură zăpezi
Și înfloresc toți pomii din livezi
În alb, par niște îngeri îmbrăcați
Stând toți cuminți, tăcuți și nemișcați.
Pe-un vârf de deal, un clopot bate rar
Fuioarele de fum urcă-n zadar
Nicio mișcare, totu-i amorțit
Doar soarele, în zare s-a ivit
Peste doi plopi, crescuți până la cer
Înalți și blânzi, zvâcniți din alt mister.
E-atâta pace, tulburător de-adâncă
Și parcă-aș mai trăi o viață...încă.

138 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Constantin SUDITU
zadar important
de sărbători părinții noștri împodobeau
bradul și ne strecurau spre dimineață când
era somnul mai greu și dulce cadouri sub perne
țin minte că de fiecare dată asta îmi sporea
graba să cresc să am familie să fac la fel -
nu-i lua somnul până dimineața își hrăneau
sufletele cu bucuria noastră
am apucat să o fac mai târziu am plantat
în inima copiilor mei rostul unui zadar important
pentru noile generații încărcate pe rețea
lentila prin care se vedeau aceste lucruri s-a mătuit
nu se mai gustă bucuriile poate că ele se fac
dar nu mai știe nimeni să le trăiască
ce clipă aș fi exclamat
oraș bosumflat arterele încă-i
pulsează din inimă nu i-a rămas mare lucru
încearcă asiduu excluderea din cercul oaselor
totul este oprit undeva după una
dintre ferestre un ochi insistă să mimeze ceva
nimeni să țipe să râdă să creadă liniștea
e o sorcovă de porțelan
o stradă cît marea cît cerul vrea să se facă
singura care din memorie mai scornește
cîte o pleoapă o falangă o unghie semafoarele
înverzesc abundent în traiectoria lor o lăptoasă
dîră de sînge aerul trimite calde săgeți arcuind o chi-
tară
în această din ce în ce mai puțin inimă
chiar și pomii înfășurați în vînt
au înlemnit egoiștii doar un fior
traversează nestingherit această rîncedă spuză
un câine fumează la colțul spitalului linge
pe frunte luna pe coadă leagănă soarele toate
conlucrează frenetic să ne trăim spasmele
ce clipă aș fi exclamat dacă ne-am fi cunoscut
cu trei secunde mai înainte ca orașul acesta
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
poeme
„un câine fumează la colțul spitalului linge
pe frunte luna pe coadă leagănă soarele toate
conlucrează frenetic să ne trăim spasmele”
să poarte doliu după farsele noastre
probabil că mă iubea
la umbra unui liliac se năștea un iepure
ea mi-a zis fugi fugi pune-ți costumul
și cravata cu frunze pantofii albi de lac
și ia-ți pălăria furată acum doi ani
din bordel în suedia
pe atunci eram îndrăgostit pipă de os
de Inga o prostituată semi-romantică
avea carnea albă și tare cu filigrane
violete pe coapse
costumul și cravata cu frunze zicea eu
ziceam sutienul de sare și chiloții de orez
ea a aprins repede o lumînare și
nu știu ce-am mai făcut
iepurele se năștea în continuare
tata aștepta ordinul de concentrare lîngă pat
cu două-trei vorbe uzate în colțul gurii
pe durere nu o bănuia nimeni umbla
într-un neglijeu bej cu zîmbet larg
printre plăvanii adunați pentru o
lingură de arpacaș fiert cu miez de nucă
și un pahar două cu vin în camera de la drum
boare
un gard din sîrme sudate o umbrelă
un cîntec în surdină o fereastră închisă de vînt
doi care se ceartă în departare o cioară
o cioară defilînd și în mijloc o masă
o masă din fier și beton și pe canapea
un schelet o gură un cap o frunte
un dor oxidat o pală de gînd un cot
un spasm uitat într-o palmă
la somn
ieșit afară într-o noapte
cînd am rămas fără somn
rece așteptările mă lăsaseră
la fezandat sub un portocal
încărcat cu mere
un cîine striga să mă scol
139
POESIS
că-și păștea o negresă vita prin căpșuni
asteptam lighioana cu mustăți de-o palmă
cam la 12 kg și vreun metru douăzeci
la radio lătra unul că altul își omorîse vecinul
cu un ac de înșirat tutun măcar
nu-l curățase de negreală înainte
nu mă distrăgea nimic așteptam
somnul să-mi ia hoitul să termin și nici
după negresă nu mă uitam
portocalul își freca spinarea de umerii mei
peste noi Dumnezeu mîna încet
peștii capricornii leii turma întreagă
dorință
zicea prietenul meu
căruia nu-i plăcea absolut
niciun alt anotimp decît vara
măi tată ce bine ar fi să fie
vară toată viața
nu mai știu ce am făcut între timp
cîteva săptămîni separați
el una eu alta pînă cînd mi s-a zis
du-te că s-a dus a lăsat
și ușa deschisă și mîncare în frigider
du-te că a plecat luna din iulie
nu l-a mai prins nu ți-l mai unge cu jale
du-te și spune-i că i s-a împlinit durerea
o vară i-a fost viața toată viața
o fi și moartea cu anotimpurile ei
mori primăvara stai acolo numai
pe sub pomi înfloriți mori toamna
iei o veșnicie frunzele pe rînd la întrebări
tu de ce tu de unde tu pentru cine
dacă
dacă scrii să citească pomii și florile
trebuie să ai răbdare într-una din zile vei reuși
dacă scrii pentru scaune și etajere
succesul e garantat sută la sută
au mai mulți ochi și mai multe urechi
decît orice alt element cititor
dacă scrii pentru apă și pămînt ai nimerit-o
frații ăștia doi fată și băiat luntre și punte
se vor face pentru gloria ta cît ești încă viu
dacă scrii pentru oameni mușcă-ți mîna
tricotează pune murături mătură fă altceva
140
să le pară că ești de folos
bunătatea poate fi și bună uneori
îmi iau bunătatea în spinare o mai car
o vreme ca pe ceva infect
cînd un roz neobișnuit înveșmînta chipul tău
gînduri fără adăpost îmi hărțuiau carnea doamnă Pee
mai bine ai alăpta o creșă de sughițuri
cu destoinicul uger al inimii Pînă la iarnă
ochii tăi vor fi de ajuns pentru curajul celor osteniți
vinul acesta nu-i așa de rău cum pare
bunătatea poate fi și bună
uneori
bag în buzunar mîna invizibilă
renunț o vreme la mine ia tu lama ochilor
ascute-o pe gresia din pieptul tău înflorit
cum își tocește clonțul pasărea
pe creangă
cenușă neascultătoare
își lasă mîna să crească în apa-iepure
în apa-cîine și-n celelalte ape dom
estice
dac
tilografiate
cu vîrful unghiei cosmice
pe umerii încruntați execută pietre în
spatele unui zid înfometat
cînd obosit renunță brusc începe
o pasăre să existe
lumina i se ascunde de zîmbet într-o
baltă ascuțită și roșie
spre dimineață izbește fruntea cerului
cu degetul ei din piatră
seamănă cu sufletul gata să iasă
e timpul ca pasărea albă să-și
alunge zborul de bună voie de frică
de cîte și mai cîte o încurajează
cu forme vagi de case
timpul vine și trece mai departe
plouă subtil peste această
cenușă neascultătoare
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS

Doria ȘIȘU-PLOEȘTEANU

Poeme
„un om a încercat să uite
apoi a rămas singur”

fuga mama ei de amăgire, care urlă-n camera minții tale

un om a căzut în genunchi
apoi a plâns, s-a rugat, a înjurat, s-a iertat și-a mers mai
departe
un om a iubit
apoi a urmat calea și-a mers ba în sus, ba în jos până
când a căzut într-o groapă și a tăcut
un om a plâns
apoi a negat, a recunoscut, s-a șters la ochi de pământ
și-a orbit
un om a încercat să uite
apoi a rămas singur
și a fugit atât de sus că nici pământul nu-l mai ajunge
și-acum, în mijlocul alungărilor, sângele lui clocotește
pe o tâmplă coaptă.
masacrul
la masa rotundă a disperării oamenii meditează la gre-
șeli
și pe lângă demonstrația sterilă din stradă
se adună roiuri de trădători, analfabeți care dau sfaturi
disperate,
dar calmul e de sine stătător și e de o supoziție aberantă
în gura guvernelor
că oricât te-ai strădui să cânți pe melodia copilăriei tale
versuri inventate azi
tot nu găsești soluția atunci când urli
„un elefant se legăna pe o pânză de păianjen”
firește că ai crezut, ai sperat, te-ai bucurat, ai plâns, dar
tot ai fugit din calea ta
și n-ai dat un exemplu, că nu aveai tragere de inimă să
calci alături de străini
și n-ai zis nu, când munca de culca la pământ
și n-ai zis mi-e foame, mi-e sete, mi-e rău, că trebuia să
tragi după tine
ce n-ai tras acasă
ce n-ai fost lăsat să tragi acasă
să tragi pentru ziua de mâine sau măcar pentru următo-
rul weekend când ai timp de dormit
nu ți-ai cerut iertare și nici mulțumire că-n sinea ta zace
un munte de zăpadă
nu ți-ai amputat disperarea, durerea, voința, libertatea
le-ai lăsat așa libere de parcă ochiul tău ar fi vrut să le
bea din paharul cu nectar.
mama ei de umilință, care crește în măduva oaselor
mama lui de pahar pe care-l găsești mereu gol în casa
viselor
dar mereu plin cu-acel pelin în mâna ta dreaptă
te-ai omenit, te-ai poruncit, te-ai răstignit, te-ai omorât
pentru câte-ai făcut și n-ai făcut
și încă mai faci pași peste masacrul celebrității tale
crezând ca un idiot în pozitivism, manierism, simbolism,
crezând că ești singurul naiv în viață
naivul mecanismelor iertării sau supunerii în sensul ăla
de a părăsi ceea ce erai
vorbe pe care alții le-au spus sună acum în capul tău ca
ceva ce-ar fi al tău
uite că ai făcut și tu pasul de a trece dincolo de din-
coace unde erau normalii
fără planuri, dar cu nevoi.
poate că au fost și planuri, dar le-ai uitat, sau nu le-ai
uitat, dar trebuia să te prefaci că le-ai uitat.
aerul e la fel.
oamenii sunt altfel.
parcă nu-i ajungi și parcă tu ești invizibil față de cum
erai când erai acolo. bine, și aici ești. ești un început
răsfățat. răsfățat cu inima la vedere, așa
cât să o poată lovi oricine care trece pe lângă tine.
să o trăim și p-asta. să fim făcători
de timp, de generali, de nopți albe, de zile negre, de
sărbători legale, de fapte ilegale
te sprijini de pereții altora și faci găuri în gardul palatu-
lui regal.
ce fel de vise visezi când nu ți-e rușine?
rețeta de făcut istorie
așa se face istoria: că stai sau nu stai
că dormi sau nu dormi
și-atunci când zici că nu faci, dar faci
când plângi și-apoi râzi
când ucizi, iubești și urăști
așa se face istorie: chiar dacă ești sigur sau nesigur
că timpul nu stă s-aștepte finalul tău
nici tânăr nu rămâi și nici bătrân
treci chiar dacă stai
de fapt rămâi sau nu
că privești de pe margine sau din centru
faci istorie fără siguranță și fără încredere
cu realizări sau fără realizări
ești un model sau nu ești un model

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 141

POESIS
ZAREA DIN SOMN (V)
Sunt atâtea stele-n apă
Cum vrei tu și cum simt eu,
Să nu știe Dumnezeu...
Vindeca-ți-aș ochii-n geană
Și cenușa din sprânceană,
Că-s atâtea stele-n apă
Și în spini așa lumină,
De ne-ncurcă și ne-ngroapă
Cât visăm ce n-o să vină...
Cum pot eu și cum tu vrei –
Porți ascunse se deschid
Și-ntr-o lume de scântei,
Spaima noastră o închid.
Se făcea că dintr-o ceață
Hai, cât lumea nu e trează,
Să-ți arăt cum la-nceput
Sufla vântul de amiază
Peste coapsa ta de lut.
Iar spre seară, până-n zori,
Se făcea că dintr-o ceață
Intrau toate în răcori
Și doar către dimineață
Se trezeau dormind în flori...
Și spuneau că-n toiul nopții
Se-ntrupa să le supună
Ce-au ascuns în lacrimi sorții
Când ne-au dat să bem din lună,
În genunchi pe pragul porții.
Ca să ne jurăm credință
Pe comori de aluniș,
Prin nămeți de romaniță
Sfidând moartea pe furiș.
Doar de s-o deschide cerul
Trupul scade, gândul suie
Doar de s-o deschide cerul
În mireasmă de gutuie.
Să-i gust apa, să-i văd sfinții
Și să nu spun nimănuie
Cât mi s-au strepezit dinții.
Că aștept ca să se vadă
Tălpile din mărăcini
142
Dumitru TOMA
„Trupul scade, gândul suie
Doar de s-o deschide cerul
În mireasmă de gutuie.”
Și la scapăt să îmi cadă
Strepezeala-n rădăcini...
Scade trupul, gândul suie
Și se-ntoarce înapoi
Ca mireasma în gutuie
Și amarul în zăvoi.
Ca rostirea între dinți
Când s-ar sparge ceru-n două,
Cum se sting cât sunt fierbinți
Lacrimile amândouă.
Să nu poată să ajungă
Trupul plin și sânii goi
Luar-ar moartea dintre noi –
De pe brazda-ntunecată,
Cât mi-e drag și mi se-arată
Seara beată în sulfină,
Din răscruci cu steiu-n pârgă,
În zăbava ce suspină,
Să nu poată să ajungă...
Între noi, când teferii
Scutură țărână largă,
Pentru toți luceferii.
Prin izlazul de sulfină
Și-aolele, lelea mea,
Fire-ai moartea de mă ia.
La scuteală să mă tragi
Fără vestă și nădragi.
Fără sporul prins la gât
De mă scapă de urât.
Să mă duci unde ți-e drag
Pân-o fi să intr-n fag.
N-o fi fag, o fi alun,
Ca să rabd și să nu spun.
Sub brad verde și rășină
Cu steag negru în prăjină,
Sub trei scoabe de lumină...
Pentru calea de apoi,
Prin izlazul de sulfină
Tăvălit de amândoi.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 POESIS

Oana ȚOGAN

POEZII
„Îți scrijelesc numele/ pe scoarța nevăzută /
a tuturor copacilor/ nenăscuți”

VINDECARE a tuturor copacilor

nenăscuți,
Trebuia să-ți spun să nu te sperii. mari si bătrâni din codri,
Voi fi, într-un descântec ce să mi te-aducă.
dar pe alocuri, voi dispărea o clipă pământeană. TU, același EU,
Plec să mă caut, iubite! M-am pierdut! într-o altă formă
Voi plânge și vei plânge fără mine a sălbaticului originar
și tu, cu iubirea ta revărsată către ceruri ce zburdă nestingherit
nu vei putea înțelege pe văi cu lună nouă
pe cea rămasă aici, pe pământ. pe creste cu lună plină
Voi țipa, voi rupe zăgazuri, într-un galop nebun
voi striga din rărunchi după mine. spre el însuși și Dumnezeu.
Să nu te sperii, iubite!
Tu ești în această reacție chimică scăpată de sub control FEMININ SACRU POETIC
catalizatorul, venit să alchimizeze
fierea și vitriolul din mine, Nu fabric cuvintele
în leac. Le trăiesc mai ades
Să nu te sperii, iubite! și mă las trăită de ele,
Voi fi aceeași, cum se lasă trăit cerul vara de soare
doar că plec din când în când să mă caut ori noaptea adâncă de lună, de stele.
și las în locul meu Nu fabric cuvintele
pe cineva bolnav de iubire. Le trăiesc mai ades
Transformat pentru tine, În zorii de zi ca un privitor,
îți vei afla rostul, iubite, În aerul dintre aripile unei păsări în zbor,
pentru toată această iubire ardentă și bolnavă Ori în cuibul ceresc.
ce ne va fi consumat pe de-a-ntregul,
Să nu te sperii, iubite! Nu fabric cuvintele
Vom renaște vindecați amândoi. Le trăiesc mai ades.
Fiecare, în altă parte... Atunci când nu SUNT,
îmi apun cuvintele,
CÂNTEC ȘI DESCÂNTEC și mă fabric pe mine
ca și cum n-aș fi,
Am să împrăștii peste tot îmi croiesc un alt sens
cântec și descântec decât cel pentru care-am ales să vin
până spre capăt de lume l-a-ntâlnirea cu oamenii.
de unde tu,
un rătăcit Nu fabric cuvintele.
în căutarea izvorului Cuvintele din mine cu care trăiesc
din care vrei să te-adapi mă zidesc mai apoi
pentru vesnicie, ca nu cumva să-ncerc să le fabric,
ai să cauți să le îmbrac cu viața
să vii către mine să le port în mine,
să-ți ostoiești setea. în lutul meu ceresc
Ai să m-auzi? cu care cresc
Îți scrijelesc numele ca-ntr-un ou de lut sacru.
pe scoarța nevăzută

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 143

POESIS

Mariana ZAVATI GARDNER

VERSURI
din volumul în pregătire PATAGONIA
Încotro? albastru înțepenit peste tot
la promenadă pe căi pietone
urmează poteca cu haturi pe tarabe lucruri vechi
amețit de sineala din boltă de ocazie cu etichete
își caută satul din vis
spre Tierra del Fuego? eram în Buenos Aires
vulpi, păsări de pradă,
llamas și jaguari tablouri în ulei, cristaluri,
încotro, pelerin fără casă? lămpi art deco, lemn încrustat,
obiecte fără sens, cu istorii
picioare umflate uitate, căi pietone cu dansatori
ani adunați, țesuți cu migală
și târguri cu săraci peste tot eram în Buenos Aires
de vânzare de toate
și câini vagabonzi dansatori de tango
undeva, foarte departe cu pasiune toridă,
încotro, pelerin fără casă? iubire trădată-n moarte
sub un soare total
copacul yerba mate
plantat de iezuiți grădinari eram în Buenos Aires
își scutură vârsta peste drum, clădiri trecute,
singur, pierdut milongas, spații cu dansatori
calea-n sat linear biruiți de cântarea lui
încăperi din chirpici Carlos Gardel din 1930
încotro, pelerin fără casă?
eram în Buenos Aires
undeva, foarte departe,
zărește Muntele Curcubeu Farmacia de la Estrella
pelerin cu fața zdrobită
necazuri țesute în lână farmacia muzeu
vis multicolor, ireal din Buenos Aires –
oameni fără vise
încotro, pelerin fără casă? mama a murit înainte
din vis să o vadă –
îți amintești?
la Valea Rea
siesta mamei – avea farmacia de țară
noduri aliniate fără oglinzi
vulturi, condori, cu mobilierul din nuc
alte păsări fără nume unde țăranii se tocmeau
automobilul înghite șoseaua înainte de războiul din urmă
orizontul se naște și moare
Farmacia de la Estrella
se zăresc vulpi solitare respiră din 1834
zac vii pe alei de parcare pereți cu oglinzi, cu pictură murală
nu intră în visul mort al mamei tavanul cu fresce alese
visul ei din acea după-amiază – mobilierul din nuc antic
empanadas de la patiseria Don Luis și receptura din anii de-atunci
din El Calafate cu câini adormiți
mama a murit înainte
înspre Café Tortoni din vis să o vadă –
farmacia muzeu
eram în Buenos Aires din Buenos Aires –

144 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


GRUPUL DINCOLO DE RETINĂ
Ioana BUD
singură pe dig –
îmbrățișându-și umbra
o stea de mare
liniștea mării –
în tonuri de crepuscul
plâns de pescăruș
casa de sub nori –
luminându-mi poteca
liliacul alb
un vals de Ravel –
mireasma salcâmilor
plutește în aer
pauză de prânz –
după stiva de lemne
verzi și uscate
Andreea MAFTEI
drumul spre soare –
unde să-și facă cuibul
ei, cocostârcii?
ziua cu soare –
în curte dărâmate
căpițe de fân
din Sânziene
pletele ei răsărind –
nisipul mării
floarea-soarelui –
la un răstimp rotirea
dintr-o penumbră
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
JAPONERII
Haiku clasic
pe-o pală de vânt
la ora cinei –
firimiturile dând semn de carte –
ocheadă lunii în mijlocul nămeților
tata c-un hârleț
Mirela DUMA
teatru de umbre –
urme de rouă – sub bagheta vântului
palmele mamei printre rufe pe sârmă
spice de grâu
Carmen PASAT
apus de lună –
rochia miresei fără cicoare în lan –
niciun cusur cântecul ciocârliei
aproape de cer
la capăt de drum –
în șoșonii bunicii zbor de pescăruș –
florile de pai adunată într-un pahar
toată furtuna
ultima coasă –
doar mirosul lucernei troița din sat –
lăsat în urmă în pânza păianjenului
un bob de rouă
flori de lavandă –
tot mai multe zile în lada cu zestre –
singurătate obrazul mamei brăzdat
de râul iei
Vasilica GRIGORAȘ lalea roșie –
numai lumina lunii
vrednicie – în contemplare
pe râu o boare de vânt
mută munții din loc
Lăcrămioara VASUIAN APOSTU
iriși în rouă –
spre asfințit mai grele regina nopții –
pleoapele mamei în bătaia vântului
toată mireasma
puf de păpădii –
toate zilele noastre lucernă pe șes –
145
POESIS
în urma cosașilor traquée par la chaleur
ciocârliile primul licurici ~
îmbinate cu-atenție câteva vorbe cadeau de lune
țărmul inundat – toutes ces vagues d'or
din spuma valurilor Cristian Ovidiu DINICĂ sur l'étang
pescăruș în zbor
fâșii roșii în lanul galben ~ robe d'été
apus de soare – macii nu au aripi dans le vent du soir
peste turnul părăsit l'ondulation des fleurs
câteva raze pe umeri zenitul ~
descifrare a timpului
cearcăne sub ochi – Jean-Philippe GOETZ
în ciutura fântânii sânziene oglinda destinului ~
se scaldă luna imaginea ei în luciul apei balade à vélo –
le parfum des romarins
cu ultimul țipăt al păsării ~ dans la paix du soir
Florina VULPOI cerul separă apele
pain d'épeautre –
bătăi de toacă – sărutul luminii pe tâmple ~ assis sous les frondaisons
sub apusul soarelui trepte solare în cuvinte je goûte au silence
o cicatrice
été sécheresse –
cadență în vers – Lucia Cezara PLĂTICĂ seule la vesce encore en fleur
luna plină din baltă retient les abeilles
pe ocolite lună plină ~
valuri albastre sărutând cerul thévert à la menthe ~
alte solfegii – un tout petit vent m'effleure
sub aceeași lumină miezul zilei ~
o pală de fân pe plajă doar urmele pașilor chapelets d'ail~
au marché couleurs et parfums me
niciun nor pe cer – marea vara ~ flattent
rochița rândunicii într-un acvariu un peștișor argintiu
plină de pete
răsărit de soare ~ Chantal TOUNE
bufnițe în zbor – umbra mea ascunsă într-un poem
din mâna sculptorului nuit de juillet
himera nopții vânt ușor ~ dans le jardin endormi
sub aripi de pescăruși dansul mării lucioles en fête

Haiku pe două linii train de nuit

Haïku français passager sans ticket
Ana Irina DROBOT un sour cil de lune
Lilas LIGIER
ploaia de vară ~ Chapardage
ocolesc cu atenție porțiuni de cer soir d'été fuite du chapeau de paille
sortant de son corsage bourras que soudaine
ora de vară ~ la pivoine ta touée
caut formula razei de soare pivoine dans les cheveux
longue journée la danseuse de flamenco
înc-un nufăr alb ~ du baume pour les yeux son regard triste
o atingere ușoară peste mână les pivoines à ma porte
nuit sans étoile
luna plină ~ promenade dans la flaque d'eau
ieșind de prin fân un singur ou d'une flaque d'ombre à l'autre le croissant de lune

146 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 POESIS

Maria OPREA Cezar-Florin CIOBÎCĂ

Haiku clasic
fără aripă – HAIKU
o pată de culoare
în lanul cu grâu comemorare –
la crucea haijinului
valuri aproape – numai greierii
linia orizontului
de la un umăr flori de cicoare –
și tata a iubit cândva
tălpile goale – doi ochi albaștri
sub frunzele nucului
armistițiu –
drumul spre troiță
printre macii sângerii
puști Kalașnikov
zori de vară –
înaintea zborului o adiere –
mesteacănul vorbele cerșetoarei
miros a căpșuni
Haiku pe două linii
căldură mare –
apus de soare ~ un fluture-și răcorește
razele la un început de kireji umbra fierbinte

crinul sălbatic ~ Calea Lactee –

niciun zgomot sub talpă brodată-n fir de aur
mătasea-broaștei
dude coapte ~
un fir de păianjen despică luna vechea livadă –
sperietoarea păzește
picături pe ceară ~ zeci de miresme
un tremur de lumină în seară
desculț spre casă –
ploaie de vară ~ în grădina cizmarului
pe trotuare un ecou de umbrelă condurul-doamnei

SENRYU
odihnă ~
umbra unui strop de ploaie concurs pe plajă –
concurenții se aleg
amintire ~ numai cu bronz
genele la început de apă
Wimbledon de vis –
noapte de iunie ~ toți participanții au
conturul de la pagina albă iarbă la discreție

trestii înalte ~ nori de furtună –

un greier oaspete cu luna notele de la teze
iar sub medie
roua la fântână ~
sculptura de piatră mai intensă întinși sub plopi –
câinele și vagabondul
acolade închise ~ trăiesc în puf
reîntoarcerea aripilor peste valuri
moșii de vară –
turiștii își fac selfie
în cârca Babelor

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 147

CUM ÎNȚELEG EU
POEMATICA TRAGICULUI ȘI VINDECAREA
PRIN POEZIE
Gabriela Feceoru, Blister, Ed. Paralea 45, 2017
„mă numesc Elena, dar
de acum, știu,
mă veți striga
blister.”
Gabriela Feceoru, poetă de formare Qpoemiană, pu-
blica, în 2017, la Editura Paralela 45&Cartea Româ-
nească, blister – cartea sa de debut editorial. Cu forma
și stilul prin care își elaborează și prezintă poemele pe
piața literară se creează un vibrato literar novativ, nece-
sar literaturii române. Volumul își colecta în 2017-2018
nominalizările și premiile. În verticalitatea și tăișul for-
mei, imaginea femeii marginalizate era țipătul degajator
de energii, de revolte, ușor vulnerabil, sub călcâiul ahi-
lian al timpului său, dar și al altor împrejurări, să zicem,
sociale care comprimau formula #rezist, alături de gru-
parea din care făcea parte.
Prezența eului biografic confesiv aduce și la noi
forma limbajului american, muzica de consum și litera-
tura de consum care îi plac poetei. Influența poeziei
americane, în literatura română, se resimte virulent din
perioada anilor ′80-′90, în care domesticul, rutina casni-
cului, revolta feminină, tranșarea adevărului, lupta pen-
tru diverse convingeri, anxietăți, maladii, angoase mar-
cau conștiința umană în individualitatea ei sau generali-
zată social. Pe suportul realității, literatura se va re-con-
ceptualiza, când va prelua nume noi, ca: antiliteratură,
metaliteratură, paraliteratură. Nu mai era un scop, ca în
teoriile valéryene să se extragă, printr-un limbaj poetic
ales, cu vădite nuanțări estetice și formale, esența fru-
mosului, ci mai ales, forța mesajului artistic; indiferent
de realitatea prezentată. Acesta este, practic, scopul pe
care încă îl urmăresc și poeții noștri, în prezent. Practic
o arie întreagă de principii din domeniul vieții își au ex-
plicație în poezie, descriu stări și trăiri afective, imagis-
tice, autentice, fluide, intrinseci literaturii postmoderne.
La Gabriela Feceoru, lucrurile sunt spuse, într-o perma-
nentă interacțiune cu cititorul, limpede, coerent. În ma-
nia persecuției proprii, ca un modus vivendi, în lupta
permanentă cu trecutul-stigmat și cu ceea ce constată că
îi va urma, biograficul este parola care nu încuie, ci re-
velează textual. Sistemul de semne general pe care mi-
zează poeta este aglomerat în extracte din codul genetic,
ori, prin transfer liric, membrii familii, prietenii apropi-
ați, familiari, volumul de sânge refăcut după o naștere,
avortul, divorțul, încercarea de sinucidere, o lovitură
zdravănă, o atenție anume ș.a. Tonul pare de cântec,
148
Andreea MAFTEI
acordat la chitara electrică. Textul este fragmentat, pen-
tru ca din el să poată curge mai limpede vocala revoltei:
„sunt fiica vitregă,/ manechinul de plastic/ expus, încre-
menit numai/ corindon, diamante și/ tantal. nimeni nu/
poate fi mai/ elegant. nimeni nu-și/ poate permite ase-
menea/ extravaganțe. într-adevăr îmi/ iubesc mama fi-
indcă/ prima dată s-a/ căsătorit cu tatăl/ meu. pe tata/
îl cheamă Constantin./ Constantin locuiește în/ orașul
în care/ m-am născut. m-au/ numit Elena, înadins/...”
(blister, pg. 9). Dinamica poemelor datorată verbelor de
la perfect compus, la perfect simplu, la prezent, dove-
dește, în plus, dorința vehementă a eului care se dorește
auzit și înțeles.
Terminologia pattern-ului alocă spațiul simplității și
al limpezirilor de sens, deși își împrumută structurile din
limbile de circulație, în mare parte ecoul discovery, în
forma transferului poetic, către învelișul exterior al cu-
vântului, dar căruia i se face disecție generoasă, pentru
a evita clișeele. Într-o tehnică a discursului tinerilor –
wi-fi, video-mapping, haunting etc., geografia aplică
textului Gabrielei Feceoru, termeni care cresc în impor-
tanța lor, teritorial, odată cu nașterea poetei, dar și a po-
emului. Actul de creație este o moarte, apoi o naștere,
tocmai în acest sens invers. Este ceea ce dă notă origi-
nalității poeziei blister. Ca și cum din explozia celulară
a ființei s-ar mai putea naște de mii de ori și multiplica
în forme noi, debarasându-se de ceea ce le-a dat naștere,
de materialul genetic. Anticorpi lirici împotriva hibelor
din societate, cum spunea poetul Ion Mureșan – formă
aparte a exploatării și a cunoașterii curative, căci, abso-
lut evident, poezia se distinge, în aria științelor literare,
din linia perpendicularității și, în orice caz, a vindecări-
lor, a formelor și a sensurilor multiple, dar niciodată su-
ficiente. Textul pus pe verticala literei mici, coincide
spațiului creat, divizibil. „ea spală// mănătărci în/ chiu-
veta de pe hol./ umple mereu/ o cană cu/ apă din/ gă-
leata care/ ține loc/ de robinet./ noi n-avem robinet din
care să curgă apă.” (ea spală, pg. 14).
În modul exhaustiv poemelor, trecutul este anihilant,
pentru că se simte, în linia existențialismului postmo-
dern, practic, nostalgiile sale latente, mimând efectul de
bum interior. Lipicios și enervant, el ocupă un spațiu
prea mare în acțiunile verbale ale poemei, sub paravanul
„nicioproblemei”, dar care sufocă prezentul again&
again, căci „nimicurile” unei zile, pentru adultul din me-
diul rural, contează mai mult decât nevoile reale ale unui
copil sau problemele lui afective, obositoare. Și atunci,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

copilul are nevoie să își construiască singur lumea, chiar
în sine, propriu imaginației creatoare. De aici și din
vorba Natașei se înțelege așa: „aici pe deal. alte două
mașini./ bărbați/ au parcat cu niște femei. se spune/ că
suntem vecini, să ne purtăm/ frumos./ atentă la ce fac,
văd. Unul/ tot aprinde bricheta. cert/ nu e un simplu jo-
int./ nu joint, altceva./ să scap definitiv/ de poezie în
orice/ caz, vreau. mi-e milă de tine,/ ba nu. ăia se dro-
ghează/ noi asistăm.” (un bum, vorba Natașei, pg. 18)
– deci avem posibilitatea alegerii. Ce poate fi credibil și
ce nu, ce poate fi poezie sau deveni, descoperim în blis-
ter, oricum, tratamentul este somnul conștiinței, necesar
pentru a vedea clar, ca la suprarealiști, deși apare fi-
reasca și enervanta realitate – în ambalajul ei blister, îm-
pachetat, adecvat, cu simț liric de poeta noastră – și pen-
tru că... știm, din Greața lui J.P. Satre, „Dacă exist, exist
pentru că mi-e groază de a exista. Eu, eu sunt acela care
mă scot din neantul spre care năzuiesc: ura, dezgustul
de a exista sunt tot atâtea moduri de a mă face să exist,
de a mă cufunda în existență.” Considerând că proble-
matizarea și asumarea dificultății existențiale a Gabrie-
lei Feceoru stă în: „nicăieri. nu despre/ raiuri e povestea
mea” (nici în Craiova n-a fost așa, pg. 20) și sunt des-
prinse din ontologia tragicului ca în filosofia și, mai
apoi, literatura franceză, sau invers, cum a unei Simone
de Beauvoire cu ale ei aspecte tragice ale sexualității,
destinul femeii, ori chiar absurdul camusian, cu mitul lui
Sisif, translatat sexului feminin, în disoluția sexuală a
nașterii, a valorilor identitare legate de gen, oricât ar
crea, oricât s-ar zbate, nu poate depăși preconcepțiile –
absurdul în sine, deși – prin însăși nucleul vieții, ea –
femeia este dătătoare de viață (n.b.: ne referim strict la
arta poetică, și nu la mișcarea socială), blister nu poate
fi decât un fenomen rar poeziei și indispensabil lecturii.
Spuneam, poemele au forma confesivului în forma-
tul american, dar mesajul puternic al existențialismului
francez. Combinația aceasta a izului străin și al formu-
lelor preluate, la Gabriela Feceoru – iată, și în tipul
blond (pg. 21, 22), tehnica proustiană „resurrection du
passé par la mémoire affectiv”: „unii oameni nu/ țin cont
de/ unii oameni. și/ n-are nimic împotrivă,/ atâta timp
cât// nimeni nu moare din asta. atâta/ timp cât nimeni/
nu trăiește din/ asta. atâta timp/ cât pot scrie// poezie
din asta./ acum tipul (blond)/ scoate din buzunar/ o bri-
chetă metalică/ și apropie flacăra/ brichetei de geam.//
cu mâna acoperă/ flacăra, ca să înțeleg că orice ar fi,/
nu voi vedea/ și de aceea va trebui să-mi imaginez./ uite
gara în care voi coborî/ …nu/ mă/ voi/ opri.” fac front
comun cu imperativele vieții, într-o poetică nouă. Recu-
nosc, am ascultat imediat și „the traveller′s song”, Liza-
bett Russo. Am citit-o și acolo pe Gabriela, mică, deli-
cată, îndrăgostită, cărând chitara ei, pe umărul drept,
dând cu piciorul, întâmplător, în pietricelele găsite pe
drum, în praf, contemplând, respirând profund, murmu-
rând anxios pe acordul melodiei, până la strigăt: „aici
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CUM ÎNȚELEG EU
vreau să zac. cu capul/ sub apa fierbinte. treacă mirosul
de/ lavandă mai departe și/ toți să vină, toți să vor-
bească// despre mine bleg/ să fie un fel de spectacol/ un
concurs/ și nimeni să nu câștige...” (pg. 23).
Poezia curge printre frânturile unor evenimente de
ziar. Poate aici este meritul poetei, să poată croșeta liri-
cul în sfera unor normalități. Geografia blister este po-
ziționată pe lungul apei Mureș și împrejurimile sale ci-
tadine ori rurale, rătăciri diverse, alături de o bună prie-
tenă, apoi rătăciri ale ei în spațiul virtual – banalități lu-
mești. Poeziile încep astfel, banal, apoi sunt tăiate,
brusc, fragmentate, cu stările de poezie care dislocă lec-
tura din turul banalizărilor voite și se ajunge, iarăși, la
strigăt, cam așa: „pentru că/ ea îi/ urmărește încă/ pos-
tările!/ totul e/ să ajungi/ până acolo/ încât să/ faci din/
tot ce// ai în/ mâini poezie./ poezia mea/ este pentru/ su-
fletul meu./ este rătă-/ cirea, un/ nou tip/ de rătăcire,//
un tur/ de forță/ prin locurile/ în care// m-au îngropat/
în zăpadă/ jandarmii. un/ copil a// strigat „mama”/ nu-
mai când/ s-a aflat/ în primejdie.// copilul a/ ridicat mâ-
inile/ și s-a/ prins de// ceva. mi-a/ plăcut căldura/ umană
și/ pe urmă// am abandonat-o./ m-am apropiat/ de ro-
boți/ și i-am// atins...” (pg. 27-28).
Cu un pătruns suflu liric, poemul Matei-Zian era un
țipar (pg. 31) emis în spontaneitatea firească a poetei,
percutant, ca un țâșnet, cuprinde în el un întreg volum și
ar părea suficient. Cinci distihuri ca elanul zborului unui
stol de rațe sălbatice care ajung în punctul dorit. Moti-
vele copilului, copilăriei, jocului, zborului, zilei de naș-
tere, mamei, cântecului ș.a. apropie poezia de sfera nor-
malității de care poeta nu fuge, ba le confruntă cu abili-
tatea artistului de a crea din ele formei noi, imagini, fo-
tografii care surprind, monocrom, familiarități ale zilei.
Poezia Gabrielei este un tur într-o galerie de artă con-
temporană, numit „a million lights tour” (pg. 38): co-
laje, memorii, depresii, rupturi, manifeste... Impozant, la
intrare, ca un avertisment, poemele: Doamne (pg. 34-
35) și flickering lights (40-43). Într-un alt salon, Start
Rec, a doua colecție de poeme-tablou – art nouveau: na-
veta la cămin, trenul, sanatoriu, camere, placiditate, în-
tuneric, inflexiuni, voci, fire electrice, mâini, zgârieturi,
coșmar, lucruri sparte, perne, familiarități – din care lip-
sește figura paternă, apoi îndrăgostiții anonimi, pe fon-
dul unor interjecții, lovindu-se de pereți, îi auzi, strident,
chiar din imaginile-grupaj (pg. 47-91). Și când ieși din
acest „memorial de traumă”, cum îl numește criticul Al.
Cistelecan, acele imaginile stocate pe retina ta le percepi
multă vreme, închizi ochii să le ștergi, dar sunt întipărite
bine.
blister, un tur de poezie, care vindecă răni adânci. Po-
etei îi urăm „drum bun!” în călătoriile sale poetice, sur-
prinzătoare, iar noi suntem curioși ce mai poate aduce
nou, prin volumele următoare de imagini-șoc și de poe-
zie.
149
PROZĂ

Mircea BĂDUȚ

TRECĂTOARELE MNEMONICI
(transpunere după realitate)

Este întuneric beznă aici. Însă după ce ochii mi se aceea a revenit, iar bunicii mei nu mai erau, tabloul a
obișnuiesc, reestimez: nu este chiar beznă. Ace de lu- ajuns să fie o enigmă pentru mine.
mină se strecoară înăuntru printre țigle și îmblânzesc Vezi tu!, bunicii mei erau oameni simpli, ca mai
întunericul, așa că încep să disting în jur contururi: toți oamenii care trăiau la sat în vremurile acelea. În
într-un colț grămezi informe de lucruri, în altul mu- toată casa lor am văzut o singură carte (în afară de
chii de mobilă veche. Și totul presărat cu mult praf. cele pe care le rătăceam chiar eu, tranzitoriu). 'Take,
Nici mirosul nu e prea îmbietor. Ianke și Cadâr', de Victor Ion Popa. Însă pe care o
'Ai mai urcat vreodată într-un pod de casă?' m-a foloseau ca portefeuille discret.
întrebat mai devreme tatăl meu. 'Este chiar fascinant!' Și totuși aveau pe perete un tablou mare cu dom-
a spus tot el, nemaiașteptând răspunsul meu, fiind nitorul Unirii din 1859. Care-mi părea că stă acolo,
deci sigur că nu. Așa că am urcat scara cu un amestec printre carpete, la loc mai de cinste decât însăși foto-
de curiozitate (probabil cu speranța confirmării unor grafia bunicilor de la nuntă, fotografie-iconică pre-
experiențe imaginate de prin cărțile citite) și de scep- zentă în mai toate casele țărănești din ultimul secol.
ticism (tatăl meu este genul de persoană care se entu- Așa că înțelegi cât de mult mă provoca misterul
ziasmează un pic cam prea ușor). acesta. Și pe care n-am putut să-l dezleg, pentru că
Suntem în podul casei vechi a bunicilor lui, într- întrebarea a apărut în mintea mea când deja nu mai
un sat aflat la vreo douăzeci de kilometrii de orașul aveam pe cine să întreb. Mda. Deși cu bunica aceea a
nostru provincial, într-o zi rece din miezul primăverii. mea am ținut mult timp legătura, dilema mi-a apărut
E și nu e o experiență grozavă: da, jocul luminilor în prea târziu în gânduri...
întuneric ar putea fi fascinant, însă abandonul pe care Pe tablou scrie că a fost tipărit în 1909, și – ținând
îl simt în jur mă stingherește. Tatăl meu se avântă prin cont că este color și că are aproape un metru în lun-
colțuri, deranjează grămezile de obiecte, stârnește gime – nu cred că a fost tipărit într-un tiraj foarte
praful și mormăie cuvinte ce se vor mobilizatoare. Ca mare. Și chiar mă întreb: oare cum se făcea un offset
să nu mă mai simt stingheră mă concentrez pe jocul color în urmă cu 110 ani? și unde?
rezelor de lumină revelate de praful din aer, și pentru
un timp evadarea chiar îmi reușește.
'Asta o fi ce cred eu?', spune în timp ce suflă pra-
ful de pe un sul de hârtie cartonată, împachetat negli-
jent și tocmai scos dintr-un cotlon al acelui pod.
'Daaa!', conchide, și eu mă apropii nu atât din curio-
zitate cât pentru a ieși din starea de zgribulire ce m-a
cuprins aici. Disting cu greu imaginea din tabloul des-
fășurat, dar nu mă dumiresc. Pare a fi versiunea extra-
large a unei ilustrații din cartea de istorie. 'Hai să co-
borâm! Îți povestesc jos despre.'
Și apoi, reveniți în căldura casei, îmi spune despre
amintirea lui. Coborârea și acomodarea la atmosfera
camerei mi-au alungat starea aceea de stinghereală, și
cred că lui i-au dat răgazul să-și adune gândurile și
cuvintele.
*
«Încă de când aveam eu vreo doi-trei anișori am
tot văzut tabloul ăsta pe un perete din 'camera bună' a
vechii case. Îmi devenise atât de familiar încât nu prea
însemna nimic pentru mine. De-abia mai apoi, după
lecțiile de istorie de la școală, am făcut legătura și mi-
am adus aminte de această imagine a lui Alexandru
Cuza din odaia bunicii. Iar mai târziu, când amintirea

150 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Acum, revenind la prezența lui paradoxală pe pe-
retele familiei, putem doar face speculații. Să fi avut
bunicii mei o fibră de patriotism, pe care eu, copil fi-
ind, nu o văzusem? Sau poate bunica mea, cu bruma
ei de educație, adăugase la respectul pentru trecut și
ceva din estetica tabloului? Să fi fost oare tabloul pri-
mit de la cineva drag, și astfel și-a câștigat dreptul de
a ocupa rangul acela în casa lor? Nu știm și nici nu
mai putem afla.»
* lucrul acela pentru mine se va pierde. Și se va întâm-
Tatăl meu i-a comandat tabloului o ramă sobră,
cu aspect vintage, iar paspartú-ul de fundal l-a făcut
dintr-o fibră lemnoasă. A vrut să-l doneze muzeului
de istorie al orașului, dar a fost nemulțumit de dialo-
gul cu cei de acolo. Așa că acum tabloul tronează mut
pe un perete din dormitorul părinților mei.
Scriind toate acestea, și încercând să-mi imaginez
destinul acelui tablou, cu virtualitatea lui iconică, un
soi de regret mă străbate, răcindu-mă pe interior
aproape la fel cum făcuse acea incursiune în podul
PERSPECTIVA INVERSA-Timpuri,50x70 cm, acrilic pe pânză
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CUM ÎNȚELEG EU
străbunicilor. Un fior indus de gândul la entropia ce
macină tot și toate, ajutată acum nu atât de curgerea
implacabilă a timpului cât de graba cu care se
schimbă lumea. Pentru că, iată!, un lucru care a în-
semnat ceva: pentru oamenii de acum un secol (sufi-
cient cât să-l pună pe un afiș comemorativ, tipărit pro-
babil în străinătate), pentru străbunicii mei (cât să-l
păstreze o viață la loc de cinste) și pentru tatăl meu
(care a încercat să înțeleagă toate acestea), ei bine!,
pla așa pentru că planul meu de viață, plan la fel de
îndreptățit ca al tuturora, este să plec în străinătate de-
îndată ce voi termina școala. Da, probabil că un timp
voi regăsi în memorie amintirea aceasta, însă până la
urmă și ea va dispărea în vârtejul lucrurilor.
P.S. Seara, ajunși acasă, tatăl meu a scos din bi-
bliotecă o carte veche și mi-a înmânat-o cu gesturi
grijulii și fără să spună nimic. 'Take, Ianke și Cadâr',
de Victor Ion Popa.
151
PROZĂ
Mircea Ioan CASIMCEA
LA GARAJE
(fragmente)
În apropierea blocului în care locuiesc se află loc
viran, unde au sosit de câțiva ani balene, chit, cum
este scris în Vechiul Testament. Numai că aceste ani-
male acvatice, locuitoare ale unor oceane ale Terrei,
s-au avântat pe uscat unde au rămas pentru totdeauna.
Mă rog, până la sfârșitul vieții lor. Situația existentă
îmi conduce gândul la profetul evreu Iona, care a pro-
povăduit la Ninive în secolul opt înainte de Cristos,
despre care Cartea Sfântă va transmite că a fost înghi-
țit de un chit uriaș, în pântecele căruia a sălășluit trei
zile, ca după aceea să iasă teafăr. În contextul dat, nu
doresc să scriu despre piesa de teatru a excelentului
scriitor Marin Sorescu, al cărei titlu este chiar numele
profetului amintit mai sus, despre incitantul monolog
șoptit de acela în burduhanul fantasticei balene.
………………………………………………………
………………………………………
Mi-am condus musafirul câțiva pași, apoi m-am
întors în pântecul chitului meu uscat, adaptat la uscat.
Ceva timp am rămas singur, ascultam liniștea
degajată de docila mea Logăniță. Am mângâiat-o
îndelung cu privirea, transmițându-i admirația mea
prin strălucirea particulelor luminoase emise de globii
mei oculari. Ca un gest de tandrețe m-am așezat pe
locul meu, de conducător auto, și ascultam concentrat
blânda respirație a devotatei mașini. Brusc se zguduie
peretele nordic din pefele și aud glas hotărât de
șobolan: Aici suntem în siguranță, putem discuta
liniștiți. Parcă la comandă au sărit deodată pe capotă.
Unul este dolofan, cu gabarit de motan, poartă
ochelari de miop, cu dioptrii amețitoare, achiziționați
de la o firmă de lux. Clipește des, mustățile lungi și
tari ca andrelele vibrează, semn de bucurie înfrânată,
nările palpită fără încetare, semn de bucurie mare.
Celălalt, june tras prin inel, cu trupul ceva-ceva mai
împlinit decât propria-i coadă foarte lungă, răspunde
cu glas de tenor: E bine, excelență... Perfect... Vocea
lui tremură, ca și când el ar simți cum laba moale a
unei mâțe îi mângâie spatele. Totuși se străduiește să
depășească tulburarea iscată de dialogul început cu un
șobolan învățat, cercetător de cotoare de cărți, și
șoptește aproape sufocat: Când voi fi domn cult, o să
vorbesc mai mult... Acum, când vorbesc, finalmente
doar glăsuiesc... Ori trebuie mereu să ascult?
Șobolanul studios râde fălos, cu hohote prelungi:
Curând o să ajungi la o importantă bibliotecă. Te duc
eu în depozit, să-ți faci potecă prin viață, printre
motani cu apucături de golani. De acolo să nu fugi
152
vreodată după o șoricioaică înaltă... Să mergi la
curve rar, însă nu cumva să devii oaspete vrednic la
bar... După liniște prelungită aud iarăși vocea de bas:
Ei, spune și tu ceva, Pițigoi! Junele Pițigoi își strânge
trupul de i se-ncrețește pielea, anevoie răspunde:
Excelență... Baraboi, eu mă rog la Destin să nu
arunce peste mine și în mine oarece chin...Oricât de
mare, oricât de mic. Să nu mi se-tâmple de rău nimic.
Să nu mă-tâlnesc cu bagabonzi și fâțe..., motani și
mâțe...Felicitările motanului Baraboi l-au încurajat,
motiv pentru învățăcel să întrebe mai relaxat:
Excelență, cât timp ați trăit la bibliotecă, în depozit?
Câte cotoare de cărți ați ronțăit? Excelența sa
răspunde prompt: O, discipolul meu curios, e bine că
întrebi acum, înainte să pornești la drum. Nu anii de
muncă stăruitoare contează în primul rând, cât
scopul așezat în gând și mintea dată prin
ascuțitoare... Înțeleg, înțeleg, oftează tânărul șobolan,
hotărât să tragă pe brânci, la nevoie chiar un an.
Baraboi își ridică anevoie trupul la verticală, se
sprijină atent pe labele dinapoi și pe fundul mare, cât
un mușuroi. Mustățile au încetat să vibreze, numai
gura lui clănțăne dornică să ofere povețe: Fii atent, în
depozit cărțile se află în rafturi, pe polițe, așa că nu
le lua din toate părțile. Ceva încă nu-ți este cunoscut:
ele sunt așezate după conținut... Din toată magazia
să-ncepi cu filosofia, apoi istoria, geografia. Să treci
fără frică la literatura beletristică. Să rozi cotoare de
cărți de zor, că toate au rostul lor. Așez nădejde mare
în tine, cât se cuvine, fiindcă din câte știu, nu ești
chiulangiu. Tinere, ia încă aminte: Să fii șoarece
studios și cuminte, să nu întrebi ca cei pretinși isteți
dacă posmagii sunt muieți... Roade cotoare fără
număr, să afli cine au fost Platon, Seneca, Burebista,
Nabucodonosor, Schopenhauer, Pazvanti, Cain,
Abel, Eva, Adam, Stalin, Hicler, Nero... Cel căruia un
măr i-a căzut pe cap, din pom desprins, Newton
adică, Pitagora, Turnul din Pisa, Zmeul Zmeilor, Stan
Pățitu, Cromwel, Ala-Ad-Din, Ion Creangă, Eminescul,
Robin Hood, Dandanache, Zâna Zorilor, Luceafărul,
Cațavencu, Baba Oarba, Cănuță, Pantalone, Burcel
de pe a lui movilă, Ileana Cosânzeana, Ana lu Manole
zidarul, Făt Frumos Fiul Iepei, Truman, Dosoftei,
Gogol, Bărbierul din Sevilla... Și...Și...Cantemir,
Petru întâi, Brâncoveanu, Ipsilanti, Dan căpitan de
plai, Iorgovan, Sfântul Andrei, Țepeș Vlad, Dochia,
Columb, Bubico, Everest, Babele, Cupidon, Julieta,
Romeo, Niagara, Zeus, Atena, Roma, Musolini,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PROZĂ
Chiorpec Ciubotariu, Parpanghel și Erudițianul... A- pleasna, un bemol. Îndată, vădit obez, își umflă
ăă... aaa...Napoleon, Barbu Lăutaru, Coana Chirița, pieptul un diez. Întâiul face semn discret, să coboare
Mița Baston, Nastratin Hogea, Homer, Elena din fetele încet. Celălalt pare indispus, le îndeamnă tot
Troia, Carmen Silva... Sunt mulți, feciorule, mulți, mai sus... Șapte note muzicale se dau în stambă pe
înțelege că nu-i șagă... O lume întreagă... Babele, portativ și de-acolo cântă în draci, cu motiv, fără
Everest, Kilimanjaro, Niagara, Decebal, Traian, motiv...
Gelu, Glad, Menumorut, grecul Apolodor din Damasc,
adus de romani ca să ce?, Maria și tâmplarul Iosif,
arhanghelul Gavril, Baiazid Ilderim Fulgeru, Cezar,
Cleopatra, Caloiene-Ene, Tutankhamon, Ivan Turbincă,
Sărutul, Coloana Infinită, Marea Moartă, Canalul de
Suez și celălalt, Canalul coledoc, Ifigenia, Pilat din
Pont, Osiris, Isis, Crivățul, Doamna de Pompadour,
Sfânta Vineri... Moartea... Și ăăă...ăă... Ucenicule, o
lume. Fără șagă..., o lume întreagă...Își rotește
privirea largă, însă nu-l zărește pe copil, căci în ăst
timp junele a spălat putina tiptil...
Excelența sa Baraboi s-a umflat cât un butoi, i-au
picat ochelarii și a bătut în parbriz cu labele dinapoi.
Mă privește cu ochii sașii, umflați ca la broască și de
ciudă cască. În fine, zâmbește și mă povățuiește: Am
vrut să-l fac în bibliotecă lord pe sulică ăsta nerod,
să-l fac tobă de carte, să aibă, cum se spune, parte,
așa, deci și prin urmare alege cu rost semenul de
trebuință, să nu descoperi târziu că-i leneș și prost.
Mai dificil e atunci când nimerești sărac darnic și
prost harnic... A sărit liniștit de pe capotă și-a luat
ochelarii de jos, fiindcă, sigur, îi vor mai fi de folos...
A ieșit încrâncenat prin gaura pe unde a intrat...
………………………………………………………
……………………………………..
Am rămas năuc de cele văzute și auzite, chiar
gândeam că întâmplarea din urmă s-a petrecut aici, în
burduhanul uscat al balenei mele de uscat. Mă usturau
ochii și am atins ușor cu arătătoarele îndoite pleoapele
înroșite și am rezemat ceafa de tetieră. Am rămas
astfel câteva minute, însă am deschis ochii brusc,
pentru că o melodie leșinată se strecura în pavilionul
urechilor mele. Radioul mașinii era închis, totuși
melodia leneșă continua să-mi irite timpanele. În fine,
observ pe peretele din fața mea un portativ
confecționat din raze argintii, însăși Cheia de Sol
lumina.
Apar de nicăieri șapte note muzicale, fete cu
picioare goale și se rotesc pe portativ, cu motiv, fără
motiv. Voci anemice și sparte, de Cheia de Sol
luminate, în portativ abandonate de un pictor mucalit,
sfertodoct și smintit. Acolo, pe locul gol, apare,
PERSPECTIVA INVERSA-Trista figura,
36x78 cm, acrilic pe carton

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 153

PROZĂ
Dan DĂNILĂ
CUM AM ZBURAT CU AEROPLANUL
Iată ce povestea inegalabilul Neluțu Roșca, în
crâșma satului din Săsciori, pe valea Sebeșului, într-o
toamnă de prin 1985; ceilalți mușterii își trăseseră
scaunele la mesele apropiate, erau cu toții localnici,
care deși ascultaseră fanteziile acelea de zeci de ori,
nu se săturau niciodată...
„Apoi dragii mei, înentre să mă duc acasă, crești-
nește, că m-așteaptă Măriuca cu mâncarea, să vă mai
spui una bună... ce-am pățit io când ne retrăgeam de
pe front... Auziți numa... Ieram în retragere... măi
frate și numa ce să vezi, chinuiți și obosiți, nemâncați,
slabi ca vai de noi și de noi... ajungem noi pe un ae-
roport părăsit, pe un aerodrom militar... și unde nu
iese colonelul comandor în față și zice:
– Ostași, care dintre voi știe să zboare cu aeropla-
nul?... tăcere... nimeni, nimic!... Da, mă gândesc io,
păi măi oameni buni... păi dacă n-am umblat io, har
Domnului, cu bițicleta prin Săsciori și pe toată valea
Sebeșului... doar n-o fi al dracului aeroplanu’ mai
greu de mânat... Zâc, să trăiți dom’ colonel comandor,
sunt Neluțu Roșca din Săsciori!
– Te știi cu aeroplanu Neluțule?
– Păi don’ comandor, probăm! M-am țâpat în
Ștucas, în carlingă... el mi-o țânut scara hoțului până
m-am suit... no, mi-am pus cascheta aia în cap... să
duce colonelul, învârte din alice și pornește motoru...
am pus io mâna pe manșe, am tras de ea și numa ce
pornește aeroplanul... Hăi, Neluțule, acuma-i
acuma!... Da, zâc io, hai să fac un zbor de recunoaș-
tere... mă, și cum meream io așe prin aer și după ce
m-am învârtit o țâră, ce să vezi! Tuc... tuc... tuc... m-
o lăsat motoru!... peană de motor!... Nu mi-o fost tot
una... ce să mă fac?... Am aterizat forțat într-o po-
iană... No, frate-meu, mă dau jos din aeroplan... ce să
știu io face... mă, zâc, ia să caut niște scule să repar
aeroplanu... mă tot uit prinprejur... ce să vezi, la vreo
trii-patru sute de metri, o căsuță, ieșea fum pe horn...
154
io, ață acolo... bat la ușe... numa auz o vorbă: „In-
tră!”... când deschid ușa, oameni buni... un fumărai,
de să-l tai cu cuțâtu... doi inși pipau și jucau cărți la
masă... și numa auz:
– Cine ești, ostaș!
– Să trăiți, sunt soldatul Neluțu Roșca din Săsci-
ori!... măi fraților... cine gândiți că erau, că m-am cu-
tremurat... păi era Leontin Sălăjan, generalu... minis-
tru nostru de război, care juca cărți cu Hitler, oameni
buni!... și zâce numa, Leontin:
– Neluțule, io și cu Dolfi, de trei zile și trei
nopți jucăm pocher și n-am mâncat nimica... fă ce știi
și adă-ne ceva de mâncare, că murim de foame...
– Să trăiți domnule general!... am salutat, m-am
înturnat, am închis ușa și am plecat la aeroplan... m-
am tot gândit, oameni buni... ce poate să fie cu mo-
toru.... să-l repar iute, așe, pentru don general... că
aveam ordin de război... păi ce gândiți... desfac bujiile
de la motor... erau ancrasate!... Le-am șters bine pe
mâneca cămeșii, le-am băgat la loc... Cu automatu,
tur, tur, tur... ce să vezi, pleacă aeroplanu!... no, ui așe,
zburam io și mă tot uitam să fac rost de mâncare...
când, ce să vezi... un ciopor de oi!... Măi fraților... de
unde nu viu în picaj, și din picaj încep un zbor de
foarte mică înălțime... atingeam tufele cu roțile... chi-
păi io mielu ăl mai gras din ciopor, de osânză, pe sub
coadă și-l țâp în carlingă... și vira îndărăpt, Neluțule...
aterizez cum trăbuie în poiană... măi fraților... și de
unde nu fac io... așe, un miel fript haiducește... ca pe
la noi prin Săsciori și pe valea Sebeșului... mă..., și li-
l duc... li-l duc să-l mânce...
Mă, să hiu al dracului... păi mâncau Leontin și cu
Dolfi de le chica săul de pe coate... așe mâncau cu
drag! Oameni buni... după ce s-o zătonit bine și o
râgăit odată, Hitlăr s-o uitat la mine și la Leontin și o
zâs:
– Leontine, dă-mi-l pe Neluțu de ordonanță și îți
dau îndărăpt toată Basarabia și Cadrilateru!”
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PROZĂ

Bianca DOBRESCU

SCANERUL
O seară ordinară de vară. Tu în sandalele alea până le-au slăbit membrele și nu s-au mai putut ridica
obosite pe care pur și simplu ți le-aș arunca pe geam de jos. Și doare. Fiecare secundă are un iz de moare.
cu prima ocazie, eu, într-o rochie verde mucegai. Și-ajungem la ultimul răcnet. Ultima rugăminte pen-
Mormăi nemulțumită că pufăi din țigări cu arome de tru încă un gât de apă, încă două fire de iarbă care să
afine care-mi întorc, instant, stomacul pe dos. te facă să mai simți că trăiești.
– M-am săturat de prostiile tale. Îmi plăceau afi- Tu încerci să mai iei o înghițitură din burger, dar
nele. Reușești cumva să mă faci să nu-mi mai prezinte corpul ți se opune cu vehemență.
interes orice lucru care, poate, înainte aș fi băgat – Imaginează-ți cum ar fi fost ca burgerul să fi
mâna-n foc că mă definește, că face parte din „flerul” fost cu carne de om!
meu. De dragul experimentului, Carla ne lămurește că,
– Eu cred că te-ai săturat mai degrabă să încerci pentru câteva sute de lei în plus, putem opta și pentru
să readuci la viață o stare care s-a consumat în urmă o astfel de porție.
cu 30 de ani. – Patronul restaurantului este adeptul mișcării
Între timp, în restaurantul de pe malul lacului, cu „Nicio Risipă”. Astfel că, de-a lungul timpului și-a
Clayderman pe fundal, apare Carla. Același android congelat generații peste generații trecute în neființă.
care ne gătește, pe loc, de fiecare dată. Două pahare Un obicei moștenit din moși strămoși, explică ea.
de Sauvignon Blanc, un burger și o salată de pătrun- Și nu era singurul. Lumea o luase razna în
jel. goana asta de a șoca. Și eram abia în 2038.
– Și orez cu legume la grătar?
– Și, schițez eu un zâmbet. Carla mă cunoaște mai
bine decât tine.
– Mănânci aceleași prostii dintotdeauna.
– Și, frecventăm aceleași localuri dintotdeauna.
Iar Clayderman nu se demodează niciodată. În plus,
cred că rutina înseamnă disciplină.
– Bucate fără gust.
– Nu cred că sunt interesată de părerile tale.
Carla ne întrerupe.
– De astăzi, fiecare restaurant este obligat să aibă
în dotare un device care scanează țesutul animalului
pe care vi-l servim. Acesta redă ultimele zece minute
din viața sa. Vreți să îl încercați?
– Pare un scaner inventat de tine!
– Și, mai bun decât documentarele alea la care mă
uit, să mă motivez mereu.
– Dispozitivul a fost lansat de ong-ul LPA, care
luptă pentru protecția animalelor, în urma ultimelor
studii publicate de cercetători conform cărora tot mai
mulți oameni mor pe fondul unei alimentații nesănă-
toase, preponderent alcătuită din produse de origine
animală, continuă Carla.
– Haide să vedem ce știe să facă, ne hotărâm noi.
Cât citim instrucțiunile de folosire și aruncăm o
privire asupra rămășițelor din burgerul comandat de PERSPECTIVA INVERSĂ-Rușine,40x50 cm,
tine, se lasă o liniște apăsătoare. De nicăieri, brusc, se acrilic pe carton
aud strigătele disperate ale unor făpturi care luptă
pentru fiecare clipă de viață, cu toate că nu au cunos-
cut altceva în afara grajdului în care au fost îndopate

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 155

PROZĂ
Cornel NISTEA
INTERVIUL
M-a sunat la birou pe la ora nouă, dacă nu cumva era
chiar spre zece, iar eu încă n-apucasem să-mi stabilesc în
întregime programul de lucru. M-am întrebat, desigur, de
ce mă suna la o oră atât de matinală.
– Bună, sunt Georgiana, ai ceva împotrivă să ne ve-
dem la cafenea, să discutăm câteva minute?
– Draga mea, abia dacă m-am apucat de lucru, apoi
n-ar fi exclus să fiu chemat de șeful serviciului pentru un
proiect științific în derulare...
– Dă o fugă până la cafenea; stăm de vorbă zece mi-
nute...
– Dacă insiști, voi veni, dar mai întâi să-mi anunț co-
legii că ies pentru douăzeci de minute...
Mă surprindea insistența ei de-a ne revedea cu atât
mai mult că-mi cerea să discutăm „zece minute” și asta în
timpul serviciului, tocmai într-o perioadă în care directo-
rul ne avertizase că unii salariați stau mai mult prin baruri
și cafenele în loc să-și vadă de lucru și asta cu nici două
luni înaintea sesiunii de comunicări din octombrie, la care
aveam invitați din țară și de peste hotare.
O cunoscusem cu câteva săptămâni în urmă la confe-
rința zonală a experților pe probleme de viziuni sociale,
unde susținusem o comunicare pe această temă, nu prea
atractivă, ba mi se părea că nu-i deloc șarmantă. N-am avut
încotro și i-am ascultat elogiile, surprins apoi s-o aud:
– N-ați vrea să facem împreună câțiva pași, viziunea
dumneavoastră despre starea socială îmi pare deosebit de
originală și interesantă.
Am acceptat s-o însoțesc, dacă tot nu aveam altceva
de făcut. Curând ne aflam în fața micului bar de acolo.
– N-ați vrea să bem împreună o cafea, să nu vorbim
în stradă...
– De ce nu, am zis eu, probabil dintr-un automatism
pe care încă nu mi-l puteam explica, regretând de îndată
că formulasem deja eu propunerea în mintea mea, însoțită
de constatarea de mai înainte: Și măcar dacă ar fi fru-
moasă!...
Avea totuși o carismă interesantă ce-i destăinuia ceva
din feminitatea ascunsă, acum abia sesizată. Ne-am așe-
zat la una din mesele de acolo, în așteptarea cafelei. A pus
picior peste picior, fără să fie deranjată că fusta îi era in-
decent de scurtă. A scos un pachet de țigări, l-a întins spre
mine, și-a luat o țigară, a scos bricheta albastră, surprins
că mă roagă să aprind eu mai întâi. Trăgea din țigară cu
putere, inhala fumul în piept și-i dădea drumul cu o răsu-
flare de ușurare. Băiatul de la bar ne-a adus cafelele și co-
niacul, am ciocnit paharele:
– Interesant, foarte interesant, o comunicare cu o vi-
ziune curajoasă, cu recomandări de urmat precise; lumea
să aibă acces la facilități care s-o scoată din marasmul ac-
tual...
O priveam neimaginându-mi ce aveam să spun în
continuare.
156
– Asta e. Poate ar fi trebuit să mă consult mai mult cu
colegii, doar facem muncă de cercetare în echipă.
– Aud pentru prima dată o opinie atât de tranșantă.
Curios e că ați fost singurul care s-a dus dincolo de des-
crierea fenomenului social, având o viziune clară asupra
unor soluții sistemice...
Ținea paharul de coniac între două degete, privindu-
l îndelung mai înainte de-a bea. N-am întrebat-o dacă era
și ea sociolog, respectându-i curiozitatea. În cele din urmă
am aflat că lucra la un ziar central de mare tiraj, iar pe
finalul șederii noastre în sala cu bărulețul de acolo mi-a
propus să-mi ia un interviu pe tema sesiunii anuale de co-
municări. N-am spus nici da, nici ba, aducând din nou
vorba despre cercetarea în echipă, că n-aș vrea să stârnesc
în institut gelozii, că mai potrivit ar fi să-i ia interviul șe-
fului de secție sau, de ce nu, directorului și nu unui cerce-
tător neimportant. A insistat să ne revedem, să mai discu-
tăm. Tema era de interes cu adevărat național. Am făcut
imprudența să-i dau cartea mea de vizită, asta între atâtea
alte imprudențe care mi-au provocat de-a lungul anilor
neplăceri, iar la despărțire din nou acel: Și măcar de-ar fi
frumoasă, dar în același timp îmi ziceam de ce nu, femeia
e interesantă, are totuși oarecare șarm, ba e chiar intere-
santă. Apoi, mai știi, de ce n-aș fi de acord cu propunerea
ei de a-mi lua un interviu pe tema evidențelor sociale,
temă de cercetare care de acum îmi părea străveche, doar
lucram la ea încă din studenție.
Când peste două zile m-a sunat, mai că uitasem de ea
și-a trebuit să-mi amintească de interviul promis cu prile-
jul sesiunii de comunicării.
– Ne vedem la băruleț în zece minute?
– Da, sigur că da, am bâiguit eu, de ce nu...
Se afla acolo. Cum dracu era atât de sigură că voi co-
borî cele șase etaje ale Institutului și voi merge la întâlni-
rea cu ea. Comandase cafeaua și-și aprinse țigara. Sta din
nou picior peste picior cu fusta aceea extrem de scurtă.
M-a întrebat desigur dacă sunt de acord să luăm și câte un
coniac.
– De ce nu, de ce nu, m-am grăbit eu să încuviințez.
Cândva a scos carnețelul și a început să noteze. Mă
miram că n-avea aparat de înregistrare. În timpul intervi-
ului am mai comandat câte un coniac și câte-o răcori-
toare; vara își făcea de cap...
După o oră sau două, am ieșit din băruleț și-am luat-
o împreună pe alee. Coniacul își făcea efectul și deveni-
sem amândoi euforici.
– Mi-e grozav de sete, a zis, toată luna asta s-a anun-
țat caniculă.
– Așa e, nu e nici ora douăsprezece și soarele arde
îngrozitor.
Curând am constatat că intrasem în parc, probabil
dintr-un reflex de-a căuta umbra sub castanii uriași. În
față se proiecta pe cer silueta hotelului Caliopi.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

– Eu sunt cazată aici, n-ai vrea să urci, am în frigider
apă cu bule. E teribil de cald afară.
– Într-adevăr, e foarte cald, ar fi bună apa cu bule din
frigider.
Am urcat, a deschis frigiderul, a scos apa cu bule să
ne răcorim, dar i-am acceptat și propunerea de-a mai bea
câte un coniac.
Ei, de la apa aceea cu bule a pornit totul. Interviul nu
era complet, aveam încă de dat alte și alte informații și
detalii, asta toată săptămâna până ce-a plecat ea din oraș,
cu promisiunea hotărâtă:
– Negreșit ne vom reîntâlni în viitoarele două-trei
săptămâni.
– Desigur, desigur, m-am grăbit eu s-o încredințez.
Întâmplarea a făcut ca eu să plec pentru o lună la un
seminar în străinătate, iar încercările ei, disperate, de-a mă
reîntâlni au dat greș, iar asta desigur a înfuriat-o.
– Sunt Georgiana, spuneți-i când revine să mă sune
negreșit, s-a răstit ea la secretara institutului.
Faptul ăsta nu mi-a convenit deloc, ba chiar m-a su-
părat și-am rugat-o pe secretară să-i spună în continuare
că lipsesc din Institut, numai că în una din zile a răspuns
altcineva la telefon și i-a făcut legătura cu secția în care
lucrez.
– N-ai nici o scăpare, nu te mai poți ascunde. Sunt
aici, la doi pași de Institut. Te rog să cobori pentru zece
minute la băruleț să vorbim.
– Georgiana draga, abia m-am întors de la Roma, am
de lucru de nu-mi văd capul...
– În zece minute ne vedem la băruleț. E important!...
Era acolo, sta la aceeași măsuță, picior peste picior,
cu fusta ei extrem de scurtă. Își aprinsese țigara și coman-
dase cafele. Mi-a dat obrazul să i-l sărut.
– Te ascunzi de mine... Te asigur că n-ai să reușești...
Mă neliniștea privirea ei de femelă rănită în demnita-
tea ei și mă învinovățeam că acceptasem să-i dau interviul
și tot ce-a mai urmat după aceea. Privind-o, așa furioasă
cum era, mi s-a părut dizgrațioasă. Cum dracu de m-am
încurcat cu ea. Mi-a luat mâna și m-a obligat să mă apro-
pii de ea. Avea mâna foarte umedă, probabil din cauza
cafelei și-a furiei ce-o stăpânea.
Ne-am mutat de pe scaun pe mica banchetă de acolo,
așa a vrut ea.
– O relație serioasă presupune și unele sacrificii, nu
crezi asta?
– Desigur, o relație serioasă...
În momentul imediat următor a deschis geanta și a
pus mâna pe un pistolet. Nu știu dacă mi-a văzut uimirea.
După cum ținea mâna pe pistolet mi-am dat seama că era
profesionistă.
– Nu-mi plac oamenii care fac o promisiune și nu se
mai țin de cuvânt, a zis ea în vreme ce închidea geanta. Ai
promis că ne revedem, pentru că totul a fost prea frumos
atunci.
– De ce n-aș recunoaște, am zis eu leoarcă de transpi-
rație, numai că eu am fost plecat la un seminar la Roma.
– Trebuia să mă anunți, să mă fi atenționat, să nu mă
faci să sufăr.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PROZĂ
– Te rog să înțelegi, eu am o misiune științifică...
– Fiecare avem câte o misiune...
– Așa e. Te rog să nu mai fii supărată...
– Vrei să spui revoltată.
– Bine, să nu mai fii revoltată...
– Hai să ieșim din spelunca asta ordinară și să mer-
gem într-un local ca lumea.
– Draga mea, eu am de făcut un raport important, n-
am vreme...
– Și eu am de făcut unul, poate mult mai important
decât al tău...
– Unul despre fericire...
– Nu, unul despre viziunea socială...
– Fie, unde vrei să mergem?
– La mine la hotel...
– Și nu crezi că riscul de acum e prea mare?
– Riscul?
– Da, riscul. Tu folosești ca argument un pistol...
– Asta ca ultimă variantă, ar trebui să știi atâta lucru...
– Oi fi eu sociolog, dar chestia asta n-o pot înțelege.
Eram din nou pe alee în drumul nostru spre Caliopi,
când a apărut în fața noastră Sebastiana. Mi-a sărit de gât
și m-a sărutat pe amândoi obrajii.
Dumnezeule mare, de acum ce are să se întâmple!?
– Să vă fac cunoștință, am zis eu impacientat: logod-
nica mea Sebastiana, dânsa e Georgiana, ziaristă la un co-
tidian de mare tiraj din capitală...
– Mă bucur, a zis ea, apoi Sebastiana către mine: am
fost să mă interesez de verighete. Sunt gata. Hai cu mine
să le luăm.
Am privit-o cu spaimă, și-n mintea mea: Nu vezi că
e aici fiara?...
Nu vedea, nu mai avea ochi pentru nimic decât pen-
tru mine. M-a luat de mână și-am plecat, lăsând-o pe Ge-
orgiana acolo, pipăindu-și pistoletul din geantă...
– Sunt atât de fericită, iubitule, dar tu? m-a întrebat
Sebastiana.
– Ei? Cum să-ți spun, știi cât e de fericit un om pe
care tocmai l-ai scăpat de moarte?
– Ce tot vorbești prostii. Hai cu mine să le probăm.
Verighetele sunt atât frumoase.
– A fost alegerea ta, cum puteau fi altfel...
Sebastiana aranjase totul și-a trebuit să fiu de acord
cu ea. Aranjase ca peste trei zile să ne cununăm la ofițerul
stării civile, numai că la ora opt eu eram invitat la SRI
pentru o mică lămurire.
– Nu-i mare lucru, m-a asigurat ofițerul care instru-
menta cazul. E vorba de o simplă declarație.
Și-avea dreptate ofițerul de caz. Am dat o declarație
desigur despre „viziunea” socială. A citit-o, nu prea era
mulțumit de ce scrisesem acolo și mi-a cerut să mai scriu
o alta, în care să adaug câteva detalii. I-am explicat că în
ziua aceea aveam cununia civilă și omul s-a arătat înțele-
gător.
Toate celelalte declarații mi-au fost luate noaptea.
Noroc că Sebastiana îmi înțelegea situația. Mă iubea, fără
să-mi pună vreodată pistolul la tâmplă.
157
PROZĂ
Ana PODARU
PUNCTUL FINAL (IX)
XXVI. M-am bucurat de fiecare clipă petrecută în
Grecia, nu mai vizitasem această parte a Europei. Cu
toate acestea îmi părea familiară prin oamenii locului care
erau foarte prietenoși și primitori. Prima zi am colindat
străzile admirând arhitectura clădirilor și portocalii de pe
marginea străzilor încântată de abundența fructelor.
Când a venit sora mea din Italia am plecat spre insula
Aegina cu feribotul, mi-a plăcut întotdeauna marea, era
liniștită și de această dată ceea ce nu se putea spune despre
marea durere a sufletului meu în care furtunile loveau cu
valuri violente de țărmul inimii mele. Pescărușii ne urmă-
reau legănându-și aripile în sincron cu valurile, ochii meu
primeau cu nesaț imagini încântătoare pictând irișii în cu-
lori spectaculoase. Cerul, insulele din jur, apa... toate pă-
reau nelumești. La bordul navei erau pelerini români ai
patriarhiei, mergeau în aceeași direcție, spre insula dătă-
toare de speranță, spre Aegina, hrănind păsările cerului.
Urmăream spectacolul extraordinar în care coborau pă-
sări, pescăruși ciugulind din mâinile lor pâine, apoi se
înălțau spre cer planând deasupra apei, păreau stăpâni
peste zare, siguri pe ei ca niște zei. Ne-am apropiat de fru-
moasa insulă de malurile căreia erau priponite bărcile
pescărești, erau ca străjerii aliniați una lângă alta, păreau
că-s acolo dintotdeauna. Am cumpărat covrigi grecești
primind unul fără bani, ne-a mirat gestul vânzătoarei care
nu părea un om bogat. Am aflat apoi că fac aceste gesturi
ca semn de mulțumire că aveau turiști.
Am luat un taxi și ne-am îndreptat spre locul ce părea
o scară spre cer, drumul șerpuia undeva spre inima mun-
telui, priveam vegetația de stepă, pământul arid umbrit
de păduri de conifere. Mi-a plăcut mereu soarele, căl-
dura razelor, nu mă deranja nici de această dată fierbin-
țeala lor, drumul mi-a părut scurt în fața mea ivindu-se
turnurile mănăstirii Sf. Nectarie, nu știu de ce și de
această dată, când am intrat pe poarta mănăstirii, m-am
simțit ca acasă, locul îmi părea familiar, florile din jurul
ei, oamenii care vorbeau românește, mulți pelerini ro-
mâni, dar și maicile ce ne întâmpinau îndrumându-ne
pașii spre chilia sfântului. Am trecut pioși pe la sfintele
moaște rugându-ne pentru sănătate. Sfântul Nectarie,
ocrotitorul bolnavilor părea că ne privește, era prezent în
toate alinându-ne durerile sufletești și trupești, părea că
ne mângâie frunțile asudate și ne șterge lacrimile de pe
obraji. Am zărit-o pe sora mea rugându-se pentru mine
cu lacrimile șiroaie, fetița mea îngenunchease și ea șop-
tind aceeași rugă, l-am văzut și pe Dan făcând același
lucru. Eu nu am plâns, simțeam o mare bucurie că am
ajuns să-l vizitez pe sfântul ce salvase mii de vieți, acel
om ce a cerut să-i fie ciopârțit trupul după moarte pentru
a putea fi împărțit în toată lumea, bucăți din trup ce iz-
vorau mir, mănăstirea adăpostea capul sfântului, dar și
mormântul acestuia.
După toate astea am simțit nevoia să mă reculeg în chi-
lia acestui doctor fără de arginți, am intrat cu ochi cerce-
tători în încăperea modestă străjuită de un mobilier vechi
plin de obiecte mănăstirești, icoane și obiecte personale,
dar icoana Sf. Fecioare Maria m-a impresionat, trona în
158
dormitorul sărăcăcios în care doar un pat de fier și un di-
van odihniseră trupul ostenit al sfântului. M-am așezat pe
divan și am citit acatistul Sf. Nectarie, apoi am simțit ne-
voia să-i ating patul și perna îmbibată de lacrimi uscate.
Mirosea a mir, m-am întins o secundă în pat și l-am rugat
pe sfânt să mă vindece, să mă ajute să trec de această cum-
pănă, să mijlocească înaintea Domnului cu o rugă pentru
mine. M-au trecut mii de gânduri într-o secundă, mii de
sentimente netrăite încă, m-au trezit din visare clopotele
bisericii unde am coborât pentru liturghie, am auzit la di-
fuzor rugăciunea Tatăl nostru în limba română și nu nu-
mai. Slujba era pe terminate și am stat la rând pentru pâine
și binecuvântarea preotului care era român. Biserica, o
construcție nouă în care schelele încă mai păstrau sudoa-
rea pictorilor și mersul lor apăsat, mirosea a culori noi, un
curcubeu de culori luate din frumusețea universului, din
flori, din nori, din apă, pământ și cer, pomi și iarbă. Toate
aceste culori le întâlnisem, îmi erau întipărite în minte de
când fusesem în pelerinaj la mănăstirile din Moldova
imediat după diagnosticare, în 2017.
Am părăsit mănăstirea cu regret, cu dorința de a ajunge
și la Ierusalim. Înainte de a urca pe feribot mi s-a făcut
rău, aveam dureri de burtă, colonul înfundat, crampe, am
stat prin toaleta unui restaurant, apoi urcată pe feribot am
dus același chin până am reușit să-mi eliberez dopul așe-
zat în colon. Am mai vizitat Acropole și grădina zoolo-
gică din Atena, m-a bucurat istoria impresionantă scrisă
pe fiecare zid rămas de mii de ani martor acelor vremuri,
dar toate acestea păreau pământești, iar eu venisem să
caut energia vindecării spiritului meu bolnav. Toate
aceste minunate trăiri le-am luat cu mine în avion odată
cu speranța vindecării lăsând în urmă o țară ospitalieră în
care locuiește sfântul tuturor, Sf. Nectarie.
Odată întoarsă în regat a trebuit să ajung la spital pen-
tru investigații. CT pelvis și torace, apoi endoscopia chi-
nuitoare care a confirmat simptomele ce nu-mi dădeau
pace de câteva luni, se mărise ulcerul, rana creștea acope-
rind toată parte antrală, dar starea de greață, vărsăturile și
spasmele veneau din partea pilorului ce se înfundase cu
un polip, acum înțelegeam de ce persista greața, de ce se
înfunda colonul, dar am constatat că radioterapia și chi-
mioterapia nu-mi fuseseră de ajutor. Trecusem prin efec-
tele devastatoare ale acestei terapii, mă alesesem cu neo-
trofilie și pilor înfundat. Am ajuns iar la cabinetul onco-
logului care nu fusese informat de acel polip care-mi
bloca ieșirea spre duoden, i-am spus eu ce se întâmplă,
nici de această dată nu a fost de acord cu operația fiind
mulțumit să-mi ofere montarea unui stend. Nu eram deloc
mulțumită cu resemnarea lui, cu nepăsarea, dorea să-mi
mai ofere câteva ședințe săptămânale de chimioterapie ci-
tindu-mi raportul Ct-ului unde apărea o activitate neopla-
zică nouă, semn că boala avansa, am refuzat. Am trimis
rezultatele în România și am primit răspunsul dorit, așa
că m-am deplasat cu noi speranțe în țara unde m-am năs-
cut asumându-mi riscurile unei operații majore.
(va urma)
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Deea STATE
DESPĂRȚIȚI DE DESTIN, UNIȚI DE IUBIRE
"Adio, dragul meu Gabriel,
Da, aceasta este o scrisoare de despărțire. Nu îmi
rămâne decât să îmi iau adio, prin intermediul aces-
tei scrisori, pentru că nu aș putea să îți spun acest
lucru privindu-te în ochi. Nu aș putea să te mai pri-
vesc, pentru că m-aș pierde în culoarea senină a ochi-
lor tăi, nu aș putea să îți vorbesc, pentru că aș rămâne
prizoniera buzelor tale, mi s-ar pune un nod în gât,
iar cuvintele s-ar ascunde. Te-am dezamăgit, nu mi-
am ținut promisiunea că ne vom uni viețile pentru a
face călătoria împreună, de aceea îți las toată dra-
gostea mea în această scrisoare.
Poate această poveste de dragoste ar fi avut un
final fericit, dacă părinții mei ar fi fost de acord cu
relația noastră, dar ei consideră că la 16 ani sunt
prea mica pentru a trăi o mare iubire, ca a noastră.
Îmi imaginez adesea că fug de acasă, că ne putem trăi
iubirea fără nicio piedică, însă realitatea este dife-
rită. Nu aș putea face una ca asta.
Știu că dacă ți-aș cere să mă aștepți, ar însemna
să fiu egoistă, ar însemna să te condamn la suferința
de a sta departe de mine și nu avem nicio certitudine
că peste câțiva ani, povestea noastră va avea conti-
nuitate. Nu am iubit niciodată cu această intensitate
și mi se pare imposibil de imaginat că pe viitor voi
mai simți această dragoste. Știu, poate acum te gân-
dești că este doar o iubire adolescentină, dar dacă
crezi asta e pentru că nu îți vei putea imagina nicio-
dată ce este și ce va fi în sufletul meu. Poate crezi că
sunt lașă, pentru că nu lupt pentru tine, pentru că nu
mă împotrivesc deciziei părinților, că nu fac ceea ce
simt. Poate acum nu mă înțelegi, dar trebuie să plec
la studii și poate timpul nu ne va fi potrivnic și peste
ani, dragostea noastră se va regăsi.
Îți spun adio, dar îți mulțumesc, pentru că nimeni
nu m-a învățat că dragostea nu doar apare, ci se con-
struiește și că cel mai important lucru în viață este să
te dedici în ceea ce faci, că oportunitățile apar doar
atunci când le căutăm… tot ce m-ai învățat, tot ce am
descoperit împreună. Lucrurile pe care nu ți le-am
spus niciodată sunt acelea pe care nu le pot explica
nici în cuvinte: sentimente, dragoste, afecțiune, nos-
talgie, acestea care se simt în interior.
Îți spun adio, deși faci parte din mine, din poves-
tea mea, din viața mea. Am învățat că dragostea, mai
mult decât un sentiment, poate deveni ceva inexplica-
bil, care se simte ca o explozie internă, care te ajută
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PROZĂ
să descoperi esența persoanei care știe să te pri-
vească în ochi și care știe să îți vorbească cu ei, în
tăcere. Chiar dacă nu ne continuăm drumul împre-
ună, relația noastră a fost atât de autentică, atât de
sinceră, astfel încât vei rămâne mereu important în
viața mea.
Iartă-mă dacă iau cu mine sărutările, mângâie-
rile și îmbrățișările tale. Iartă-mă că voi lua cu mine
râsul tău ștrengar și destăinuirile tale. Pun în valiză
și mirosul pielii și sunetul vocii tale. Le iau pe toate
pentru a le păstra în sufletul meu, ca pe o comoară și
sper să mă ajute să trec peste toate.
Tu poți păstra amintirea acestei povești care nu
a fost să fie, dar care sper să își continue firul epic,
la un moment dat, sau dacă nu, măcar în altă viață să
ne întâlnim și să fim împreună. Sper să înțelegi acest
adio pripit, dar inevitabil, pentru că aș vrea să rămân
pentru totdeauna într-un colt al sufletului tău.
Îmi voi aminti de tine mereu!"
Așa sfârșește scrisoarea pe care am găsit-o în
urmă cu câțiva ani, în timp ce mă plimbam prin parcul
Bazilescu. Am citit-o cu grijă, în speranța că voi găsi
indicii care să mă ducă spre destinatarul acestei scri-
sori, deoarece plicul se vedea că este foarte vechi,
scrisul nu mai era lizibil, se mai vedea doar parțial
adresa expeditorului. Scrisoarea de despărțire fusese
scrisă în 1969, în urmă cu 48 de ani. Din formula de
introducere mi-am dat seama că destinatarul se numea
Gabriel, iar cea care semna scrisoarea era Iulia.
Rămăsesem cu gândul la frumoasa și trista scri-
soare de rămas bun, și aș fi vrut să aflu cine era pro-
prietarul ei. Ceva înlăuntrul meu mă ambiționa să gă-
sesc proprietarul scrisorii ca să i-o înapoiez, însă din
conținutul scrisorii nu aveam cum să descopăr mai
multe detalii.
În ziua aceea doar gândul acesta mă frământa,
când, de fapt, aș fi putut să îmi văd de lucrurile mele.
Dar nu! M-am gândit bine ce urma să fac. Cum nu
puteam căuta destinatarul la adresa de pe plic, pentru
că nu o puteam distinge, m-am hotărât să caut expe-
ditorul la adresa care se întrezărea pe plic, în speranța
că voi găsi la acea adresă pe cineva care să îmi ofere
mai multe indicii. Așa că mi-am luat inima în dinți și
am mers la adresa de pe plic, am străbătut Bulevardul
Gloriei, până am ajuns la numărul la care ar fi trebuit
să găsesc expeditorul scrisorii. Când m-am aflat în
fața ușii am ezitat dacă să sun sau nu. Mă gândeam că
va fi ciudat să caut o persoană pe care nu o cunosc,
159
PROZĂ
expeditoarea unei scrisori de dragostea, care poate
nici nu mai trăia. Dar totuși, dacă ajunsesem în fața
ușii nu puteam să plec, fără ca măcar să întreb de
doamna Iulia. Numele de familie nu se putea descifra,
așa că mă aflam în fața ușii, pregătită să sun, în spe-
ranța că o voi găsi.
Nu am mai șovăit și am sunat insistent, până ce o
doamnă tânără, cu un copil în brațe mi-a deschis ușa.
Pentru câteva secunde mi-am imaginat că poate fi
fiica celei pe care o căutam, însă când am întrebat
dacă cunoștea pe cineva cu prenumele Iulia care a lo-
cuit acolo, mi s-a spus că ea este noua proprietară.
Doamna Iulia vânduse apartamentul, deoarece rămă-
sese singură și a ales să își petreacă liniștită ultimii ani
din viață, la un azil. Pentru a-mi fi de ajutor s-a oferit
să îmi dea adresa azilului în care se afla acum doamna
Iulia. Am mulțumit pentru amabilitatea cu care mi s-
au transmis informațiile și am plecat.
Mergeam agale pe bulevard, spre metrou, cu gân-
durile împrăștiate. Era o zi de miercuri foarte căldu-
roasă, vara abia se instalase. Am simțit nevoia să mă
așez pe o bancă și gândul îmi zbura la azilul de bă-
trâni. Mă gândeam la ce mi-a zis doamna care mi-a
oferit informațiile despre doamna Iulia și anume la
faptul că rămăsese singură și a hotărât să își petreacă
bătrânețea într-un azil. Mă gândeam că poate i-aș face
rău mergând să o vizitez, pentru că astfel i-aș răscoli
amintirile, dar simțeam un imbold inexplicabil, așa că
am mers mai departe.
M-am îndreptat către locul în care se afla azilul.
Culmea era că azilul se afla în apropierea parcului în
care găsisem scrisoarea, în urmă cu câteva ore.
Ajunsă la azilul, care se afla în apropierea parcu-
lui, i-am povestit gardianului de serviciu de ce mă
aflam acolo și l-am rugat să mă direcționeze către di-
rectorul azilului pentru a-l ruga să îmi permită să o
vizitez pe doamna Iulia. Am fost dusă la director, am
completat un formular, apoi a chemat o asistentă că-
reia i-a explicat motivul pentru care mă aflam acolo,
iar asistenta ne-a spus că doamna Iulia se afla în gră-
dină. Am mers în grădină. Iulia este o bătrână dulce
cu părul alb, cu zâmbet cald și ochi prietenoși. I-am
vorbit despre plic și i-am arătat scrisoarea. Când a vă-
zut-o, a respirat profund:
- Domnișoară, această scrisoare a fost ultimul
meu contact cu Gabi. Și-a schimbat privirea și a con-
tinuat:
- L-am iubit foarte mult, dar atunci aveam 16
ani și părinții mei considerau că eram prea tânără… și
el era așa frumos, semăna cu actorul Sean Connery,
spuse cu un zâmbet în colțul gurii, Iulia.
Directorul și infirmiera văzând că discuția noas-
tră se amplifica, ne-au lăsat singuri, iar doamna Iulia
a continuat să îmi povestească:
- Se numește Gabriel Avramescu. Dacă îl gă-
siți, vă rog să îi spuneți că încă mă gândesc la el. Nu
m-am căsătorit niciodată, spuse printre lacrimi.
160
După o pauză scurtă, mi-a spus că nu a mai întâl-
nit niciodată pe cineva ca el și de aceea nu s-a căsăto-
rit și nici nu a mai avut ocazia să îl revadă sau să afle
ceva despre el. Dispăruse definitiv din viața ei.
I-am mulțumit, mi-am luat rămas bun și am ple-
cat. Înainte să ies, gardianul m-a întrebat cum a decurs
vizita, dacă am reușit să aflu ce mă interesa. I-am spus
că va fi greu să dau de destinatarul scrisorii, dar că am
un indiciu, și în secundele următoare i-am pronunțat
numele, rămasă pe gânduri.
- Gabriel Avramescu??? M-a întrebat surprins
gardianul.
- Da, dar din păcate doar atât știu și îmi va fi
greu să aflu mai multe și va dura deoarece astăzi am
petrecut jumătate de zi încercând să aflu unde îl pot
găsi pe proprietarul scrisorii.
Gardianul m-a privit fix și mi-a spus să aștept să
meargă să ceară informații despre un bătrân care ve-
nise în dimineața aceea în centru, îi era foarte cunos-
cut numele, ca și când l-ar fi auzit de curând.
Am așteptat să vină gardianul, desi mi se părea
ciudat ce îmi spusese. Între timp, gardianul a întrebat
o asistentă de domnul Avramescu și într-adevăr exista
un domn cu acest nume, care se afla în sala de lectură.
Gardianul s-a îndreptat către mine serios și mi-a spus
să îl urmez. Cu ochii ațintiți asupra lui, nedumerită, l-
am urmat în tăcere. În față sălii de lectură ne aștepta
o asistentă care în momentul în care m-a văzut m-a
întrebat dacă sunt vreo rudă a domnului Avramescu.
I-am răspuns sfioasă că sunt o necunoscută care a gă-
sit o scrisoare veche, că bănuiesc că ar fi pierdut-o și
că mă aflam acolo cu intenția de a i-o înapoia.
Am intrat în sala de lectură, iar asistenta l-a între-
bat pe domnul Avramescu dacă nu cumva pierduse în
acea zi o scrisoare veche. Gabriel Avramescu în acel
moment a ridicat privirea din carte, a făcut ochii mari
și s-a controlat brusc în buzunare, iar apoi a spus:
- Dumnezeule, nu este aici.
M-a privit și a observat că aveam în mână scri-
soarea și a răsuflat ușurat.
M-am apropiat de el și i-am spus că am găsit acea
scrisoare când mă plimbam prin parc și nu am avut
pace până nu am căutat proprietarul scrisorii. M-a pri-
vit cu bucurie în privire și mi-a spus:
- Trebuie să vă răsplătesc...
- Nu, mulțumesc, am spus. Trebuie să vă măr-
turisesc ceva: după ce am găsit scrisoarea, am citit-o
în speranța că voi descoperi cui se adresează.
Zâmbetul îi dispăruse și mi-a spus:
- Ați citit scrisoarea?
- Nu doar am citit-o, cred că am aflat și unde
se află doamna Iulia.
A rămas înmărmurit pentru câteva fracțiuni de se-
cundă și a început să devină agitat:
- Iulia? Știți unde se află, dacă este bine? Este
la fel de frumoasă ca înainte?
- Da, este bine și la fel de frumoasă ca atunci
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PROZĂ
când ați cunoscut-o. dar fără să îmi dau seama aveam un zâmbet larg.
L-am privit atentă și am putut observa cum i s-a Aveam, n-aveam treabă week-end-ul acela m-am
luminat chipul când mă auzea că îi vorbesc despre ea. dus la azil, unde am fost uimită de cât de frumos era
- Spuneți-mi, vă rog, unde o pot găsi? Mi-aș amenajată curtea interioară. Toți bătrânii din azil se
dori să o întâlnesc. aflau în curte, asistând la celebrarea căsătoriei dintre
S-a apropiat mai mult de mine, m-a privit cu re- Iulia și Gabriel. Nu mi-am imaginat niciodată o mi-
cunoștință și mi-a spus: reasă la vârsta de 64 de ani și un mire la vârsta de 68
- Știți ceva? Când mi-a trimis această scrisoare de ani. Arătau ca doi adolescenți îndrăgostiți, în ciuda
am simțit că viața mea se oprește acolo. Și chiar s-a vârstei. Am fost emoționată până la lacrimi și eram
oprit, în sensul că nu am putut niciodată să mă căsă- foarte bucuroasă că mă aflam acolo.
toresc, pentru că mereu gândul meu a fost la ea. Am Ce putea fi mai frumos decât ceea ce trăiau ei, în
iubit-o mereu, chiar dacă nu am mai revăzut-o nicio- acea zi! Povestea lor de dragoste nu se sfârșise nicio-
dată. dată, sălășluise în sufletele lor atâția zeci de ani, iar
- Veniți cu mine. acum era momentul perfect și de necrezut, când dra-
Nu m-a întrebat nimic. Mergea alături de mine gostea lor se împlinea în adevăratul sens al cuvântu-
fără să știe unde, doar mergea. Am ieșit afară, am tra- lui. Mă bucuram că, în mod inexplicabil, am contri-
versat curtea însoțiți de gardian și asistentă și am in- buit la întrunirea lor, după care au tânjit toată viața.
trat în celălalt corp al azilului. Iulia se afla pe un fo- Se priveau cu atâta dragoste, încât nici lor nu le venea
toliu și privea la televizor. M-am apropiat de ea și am să creadă că ceea ce avea loc în acele momente era
întrebat-o dacă îl cunoaște pe domnul de lângă mine. real. Mă priveau, din când în când, și își revărsau dra-
Ne-a privit, a închis ochii și i-a deschis încet ca și gostea și recunoștința către mine, iar eu îi mulțumeam
când s-ar fi trezit dintr-un vis. Domnul Avramescu s- lui Dumnezeu că îmi dăduse ocazia să învăț ceva din
a apropiat mai mult și i-a spus: această minunată lecție de viață.
- Sunt Gabriel Avramescu. Îți mai
amintești de mine?
- Gabriel? Tu ești! În timp ce rostea
aceste cuvinte, o lacrimă îi mângâia obra-
zul drept.
S-a ridicat, au stat câteva secunde unul
în fața celuilalt, timp în care lacrimile con-
tinuau să îi inunde fața și s-au îmbrățișat în-
delungat. Apoi s-au așezat unul lângă celă-
lalt și au început să vorbească, făcând ab-
stracție de prezența noastră.
Am rămas profund impresionați, dar
ne-am dat seama că nu mai avea rost să ră-
mânem în încăpere. Am plecat bucuroasă
cu gândul că ziua aceea nu fusese o zi
pierdută în van, că doi oameni s-au regăsit.
Gândul îmi zbura doar la gândul că Dum-
nezeu are mereu grijă ca mai devreme sau
mai târziu, anumite lucruri să se întâmple.
Astfel, mergeam din inerție, nici nu mi-am
dat seama când am ajuns acasă.
În zilele care au urmat mi-am reluat ac-
tivitățile zilnice, iar după câteva săptămâni
am primit un telefon de la azil. Directorul
azilului mă contactase să mă întrebe dacă
week-end-ul acela puteam asista la o nuntă.
Nu a mai așteptat răspunsul meu, mi-a spus
precipitat că Gabriel și Iulia se căsătoreau.
La auzul acelei vești am rămas fără cuvinte,

PERSPECTIVA INVERSA-Rugaciune,35x45 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 161

PROZĂ
Aurel Avram STĂNESCU
PESCĂREASCĂ
Dacă mergeai spre ,,Corbu de sus”, cu 2-3 kilome-
trii înainte de marginea satului, un drum betonat du-
cea către mare, iar dacă țineai morțiș să ajungi mai
departe, deviind puțin spre dreapta un alt drumeag pi-
etruit cobora dealul într-o serpentină curajoasă. Te aș-
tepta un peisaj mirific, pitoresc, aproape nepământean
datorită contrastelor ivite în curiozitatea de neostoit a
omului. Vederea uimită a privitorului se declanșase
printr-un click miraculos să se intersecteze cu perce-
perea unei plaje întinse, însorite arătându-și singură-
tatea în liniștea fermecătoare a locurilor, prin apariția
unei clădiri impozante asemănătoare petalelor unei
flori tropicale uriașe construită într-un stil arhitectural
eclectic, hibrid, futurist pentru acele vremuri de res-
triște, și în sfârșit mai observai sediul banal a două
brigăzi de lipoveni, alcătuită dintr-o baracă de dormit
și alte acareturi specifice pescuitului.
Vizitând această cherhana de poveste, avea impre-
sia c-a reîntâlnit bucățica de rai din Țara Făgărașului,
unde își petrecuse verile în copilărie! Șansa să desco-
pere noi peripeții atractive, o evaluase la cel mult una
din zece mii de posibilități, zbătându-se de obicei ca
oricare târgoveț între atâtea agitații urbane, așa încât
fost fericit de această întâmplare.
Tradițional, brigadierii șefi se alegeau dintre cei
mai respectați și experimentați pescari. Cu Nichita și
Sașa a devenit imediat prieten, în special cu cel de-al
doilea având vârste apropiate. N-a fost greu, avea și
el ochi albaștri! Aici a întâlnit cei mai iscusiți pescari
de pe țărmul românesc al Marii Negre. Purtau tot felul
de nume slave Anatoli, Anton, Oleg, Igor, Ivan, Ser-
ghei, Ermolai și altele. Când sosea printre ei nu mai
foloseau limba maternă în conversații din cauza lui,
care n-o înțelegea pe-a lor, dând dovadă de bună creș-
tere. În fiecare an, primăvara, pescarii stabileau în
larg unde-și montau talienele, să-și arunce setcile în
funcție de curenții marini și rutele cârdurilor, sau mai
bine zis bancurilor de pești care animau adâncimea
înnegurată a mării. Munca lipovenilor era deosebit de
periculoasă și istovitoare. Năvoadele, cu prada lor,
trebuiau descărcate zilnic în lotci indiferent de vreme,
iar furtunile de vară nu de puține ori ajungeau să le
răvășească ori chiar distrugă sculele de pescuit, de
aceea lucrau mereu la cârpitul lor. Curenții la mal sunt
adesea puternici, iar când se-apropiau mahonele de
țărm și nu mai puteau pescarii vâsli, ei săreau în apă
1
Φ Phi (tehnic) - diametru
162
și le împingeau cu toată forța utilizând și un troliu ro-
tativ simplu, eficace având un cablu metalic de φ130
care se-înfășura pe el. Spectatorii ocazionali puneau
mâna și ajutau la scoaterea afară a bărcilor pline cu
pește.
Edificiul nou, sofisticat, futurist avea o mică sală
de conferințe, un fel de restaurant-cantină modernă, și
camere de oaspeți. Toate aparțineau partidului, loc în
care de obicei poposea primul secretar al județului să
se ospăteze cu pește, dar și să-și odihnească invitații.
Adeseori se încingeau la discuții preliminarii politice
paralele de cel mai înalt nivel, ședințele încheindu-se
cu obișnuita hărmălaie cantabilă. Pescarii erau închiși
în acest răstimp în dormitoare, să nu dea ochi în ochi
cu aleșii poporului chitrofoniți sau prea mahmuri.
Paza graniței, și mai ales a aleșilor, era asigurată
de o unitate militară de transmisioniști, și două de tu-
nari, înarmați până-n dinți chiar și cu lansatoare de
rachete. Într-o vreme, au apărut în dotarea armatei,
doi câini Saint Bernard uriași, care veneau în fiecare
dimineață să-și ia porția… o găleată de șprot fiecare,
în timp ce poporul obișnuit stătea la cozi și era fericit
dacă apuca două kilograme de gingirică.
Plaja sălbatică era o minunăție... nisipul galben-
auriu măcinat mărunt, extrem de fin, întins uniform
de-a lungul țărmului!
Din ziua aceea a devenit privilegiat! Îi rezervau li-
povenii, ce nu visase vreodată, de la păstrugă, chefal,
calcan și anghilă, la păstrăvi, rândunici de mare și pă-
lămidă!
Un utilaj de calibru redus, al secției unde-și desfă-
șura activitatea, amenajase un șanț minuscul într-o
săptămână… sarcină de partid! Nu se grăbea mecani-
cul, și își declara excavatorul defect în fiecare dimi-
neață, iar ei luați cu treburi mai importante î-l scăpa-
seră din atenție. Prea se obișnuise omul cu această pri-
veliște încărcată cu toate visele nerostite! Acum pare
pustiu, cu toate că există câteva pensiuni.
Într-o sâmbătă și-a luat fetița cu el la servici. Avea
5-6 ani. Începuseră să beneficieze de două sâmbete
libere pe lună! Era zi scurtă pentru el. A învățat-o
amuzat să manevreze o bijuterie nemțească de stivui-
tor minuscul, de numai o tonă, din înzestrarea secției;
avea comenzile hidraulice și se conducea c-un singur
deget! După ce și-a terminat treburile urgente, l-a luat
pe Radu șoferul lui de pe basculantă, și au mers toți
trei la Corbu. Ca de obicei în luna august marea era
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 PROZĂ
liniștită. I-au prins pe lipoveni la masă! Pregăteau lu- într-un mizilic savuros, având mireasma și bogăția
far pe tablă, garnisit de sare grunjoasă! I-au invitat bu- icrelor negre, caviarului, iar însoțită de-un păhărel de
curoși la masă. Și Corina avea ochi albaștri, parcă alcool autohton, nu pierdea nicio vitamină din ea, dar
proveneau toți din aceeași mamă! Prăjeau peștele anghilă afumată nu mâncase niciodată și vă închipuiți
proaspăt cum era scos din baltă, î-i separau mărunta- cât era de nerăbdător! Când au sosit la prânz au con-
iele, î-l scuturau de sare și-l mâncau cu poftă. Lipo- statat dezastrul, noroc că anghila numai se perpelise
venii sunt grijulii de curați; mizeria din pește se strân- nițel, rămânând în continuare delicioasă. Cu toate
gea la căldura jarului într-un ghemotoc rotund, și-l acestea, a fost consumată în întregime și a-întrecut la
aruncau la gunoi. A servit lacomă Corina atâta pește gust chiar și ciorba și saramura de pește!
că i-a fost teamă să nu-i vină rău! Era nemaipomenit Nimic nu s-a schimbat față de timpurile acelea, nu-
de gustos. Nici n-aveau nevoie de pâine! În peștele mai forma de proprietate diferă, și totuși totul avan-
proaspăt pus pe grătar se coagula tot sângele, toate or- sează mai încet ca-înainte!
ganele interne, într-un bol sferic, care se separa ușor La Vadu, dincolo de ,,Corbu de jos”, pe malul mă-
împreună cu oasele, coada și capul, rămânând pentru rii, nu departe de cherhanalele înșirate ca mărgelele
consum carnea albă, suculentă și delicioasă. Nu în- pe țărmul mării, exista o întreprindere ultra-modernă
cerca să-l prepari ca ei! În peștele ce-l iei din piață se de metale rare, aparținând Ministerului de Interne,
sparge fierea imediat și devine amar, mai ales dacă-l mai bine zis unui oarecare serviciu secret, unde o gă-
coci la foc fără să-l speli bine. leată de nisip cântărea peste 70 de kilograme și anga-
Tot în luna August ,,bate” zărganul să-și depună jații se sfârșeau pe capete, secerați de o ,,molimă ne-
icrele; zărganul, peștele miraculos încărcat cu fosfor, cunoscută”, dar asta e cu totul altă poveste.
foarte necesar creierului uman! Până și șira spinării e
verzui-albăstrui fluorescentă. Pescarii îl aranjau în
borcane cu oțet să se macereze oasele, îl parfumau cu
toate mirodeniile specifice din lume și îl
trimiteau direct la Capitală, să-l mănânce
numai copiii tovarășilor din CC! Le tre-
buia mult fosfor în căpățâni! Aici se mai
preparau din pește afumat sau crud tot fe-
lul de specialități nemaiîntâlnite! Toate
acestea i-au fost explicate detaliat de ingi-
nerul piscicol Butoi, un tip extraordinar
de jovial și simpatic, care î-l lăsa să
meargă la lipoveni numai după ce-l bătea
crunt la table. I-a arătat altă dată ștatul de
plată! Pescarii aveau salariul de două-trei
ori mai mare decât al lor. Normal, nu ori-
cine poate fi pescar la Ferma partidului.
Odată, când era detașat la Oltenița, a
trecut pe la Corbu, și pescarii i-au dăruit
printre alte specii, o anghilă imensă afu-
mată. Carnea ei căpătase coloritul aramei
abia ieșită din cuptorul unei topitorii,
crestată în felii subțirele, de-o egalitate
geometric spațială atractivă, și împănată
cu numeroase scobitori. Era o lucrare de
artă pentru gurmanzi și nu numai pentru
ei! I-a invitat pe amicii lui să se delecteze
cu pește ,,de Marea Neagră”, stropit din
abundență cu vin de Chirnogi, acasă la șo-
ferul lui localnic, Gigi Amoroso. Mama
lui nu mai văzuse în viața ei pește preparat
în acest mod, și a prăjit anghila la grătar,
sigură că le va face o surpriză plăcută.
Greșeală imensă… el, servea anghila de
obicei sărată și desărată. Se transforma
PERSPECTIVĂ INVERSĂ-Mansarde,30x40 cm, acrilic pe carton

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 163

PROZĂ
Adrian ȚION
ÎNVÂRTEJIRI
Constatare piezișă, din mers: nu e niciun povârniș
aici, deci nu putea să alunece în apă. Atunci unde o
fi? Nu trebuia să-l aducă în această expediție riscantă,
deși au mai fost împreună după hrană la pești prin lo-
curi cunoscute. Nici el nu știa ce e aici, unde va
ajunge. S-a luat după vorbele lui Anton. Treci prin
gaura din gard și dai de lacuri. E simplu. Ajungi lejer.
Poți să iei puricii cu mâna. Uite așa! Tentație mare,
nu zic ba. Știe orice acvarist că hrana vie e bogată în
proteine, peștii se dezvoltă mai bine, dobândesc culori
mai intense. Trebuia să-i spună Anton? Ce, el nu știa?
S-a hotărât greu să pornească așa dintr-odată în necu-
noscut, dar în prima zi senină, după o săptămână de
ploi, a cedat. Și oricum, trebuia să pornească fără
Pușu mai întâi să vadă ce e acolo, evident. Pentru un
copil de doisprezece ani e periculos, deși l-a mai tras
după el în ieșiri de acest fel și s-a arătat entuziasmat.
I-a oferit bruma de aventură de care avea nevoie. I s-
a părut chiar, de câteva ori, că formează un cuplu ha-
ios. Un copil și un adult porniți la vânătoare de pureci
sau de tubi cu artileria grea purtată în mâini fragile.
De fapt, doi copii: unul de 12 ani, celălalt de 35 de
ani. Dar iată, acum constată că mai mult te încurcă un
copil la treburi de acest fel. N-a mai scăpat de insis-
tențele lui înainte să iasă din casă și în cele din urmă
l-a luat cu el. S-a gândit că e mai bine cu el, decât să-
l lase acasă să facă alte prostii. Acum îi pare rău. Îl
strigă din nou, prelung: Pușuuuu! Pușuuuu! Pușuuuu!
Vuietul apei îi înfundă urechile ca o vată compactă.
Se îndepărtează de râu, ar vrea să audă un zgomot mai
slab, o fâșâială, orice. Nu aude decât zbârnâitul gâze-
lor inocente, care își bat joc întruna de neliniștea din
sufletul lui. Strigă din nou, mai apăsat, cu mai multă
disperare în glas: Fabian! Fabian! Fabian! Poate așa
va reacționa. Când situația se împute, ca acum, nu mai
e loc de răsfăț și drăgălășenii muierești. Pușu e nu-
mele de alint al copilului, dat de Amalia, soția lui ca-
lină, exersată în răzgâieli și aspirantă la lux și monde-
nisme exagerate pentru condiția lor modestă. Numele
de Fabian l-a ales ea dintr-o carte, spunea, dar nu e
sigur. N-o prea vedea pe Amalia citind. Fabian e
nume de erou de telenovelă. Poate era numele iubitu-
lui care a părăsit-o imediat după ce a născut. Nicio-
dată n-a aflat numele mic al bărbatului care a lăsat-o
însărcinată. N-a vrut să i-l spună. Poate acesta era: Fa-
bian, ca și al copilului. Mai știi? Un șiretlic femeiesc
de a și-l apropia, poate, de a-l determina pe iubit să
rămână legați pe viață unul de altul. N-a ținut. Când
Fabian avea câteva luni, individul s-a făcut nevăzut,
164
pierdut în desișul vieții. Ea nici nu mai voia să audă
de el, un bețivan. Așa că a trebuit să inventeze alt
nume pentru copil, ca să nu mai rostească zilnic nu-
mele ingratului și, cum nu ducea lipsă de imaginație
în acest sens, i-a spus Pușu, pentru că, poate își dorise
o fată, dar dacă n-a fost să fie, copilașul era păpușa ei,
drăgălășenia ei. Între timp devenise și păpușa lui
dragă, alintată ca pe o fetiță. Și mai e ceva. Dacă fe-
meia nu le sucește și nu le învârtește pe toate după
pofta inimii, n-ar mai fi femeie. Așa că îi spuneau
Pușu în momentele lor liniștite, de tihnă familială și
bună înțelegere, așa cum s-au obișnuit să-i spună toți.
Vecinii, colegii de școală, prietenii. Pușu a rămas. Dar
în clipa de față nu mai e loc de drăgălășenii onomas-
tice, răsuflate răsfățuri și pretenții dulcege. Fabian,
numele real primit la botez, indiferent de unde luat, e
numele spaimei acum.
Apa râului curge în clocot nestăvilit la vale ca un
uriaș cocârjat ce-și poartă stoic povara. O povară de
milenii, o povară tainică, mitică, auriferă, sporită de
opacitatea mocirloasă a torentului. Arieșul ajuns la ul-
tima lui albie îl știa lipsit de vlagă, un pârâiaș aproape.
Abia de mai respira... și acum, după o vară ploioasă,
și-a mărit debitul, a devenit umflat și fioros ca un duh
rău, ca o arătare de groază. A renăscut miraculos, do-
bândind putere. Altădată transporta până departe în
câmpie nisip aurifer, aur aluvionar. Își imagina acele
vremuri neguroase, dar pline de splendoare, când din
acești munți tăcuți și misterioși romanii extrăgeau aur
ca să-l ducă la Roma. De aici slăbiciunea lui pentru
aur, legătura lui cu trecutul zonei, unde-și căuta rădă-
cinile, pe strămoșii lui. Aur și apă, simboluri topite
într-o singură reverie: trecutul miraculos. Strălucirea
asta a rămas intactă în ochii copilăriei ca un legământ
cu apa, cu aurul, cu bunicul lui, cu locurile îndrăgite.
Aur și apă. Apă și aur combinate într-un singur fuior
împletit în legende. Ar fi vrut să înnoade firele cu tre-
cutul său și singura posibilitate simbolică i se părea a
fi Arieșul, râul-legământ, în rest totul era pustiu pen-
tru el, în afară de bunicul neputincios, aproape orb,
care l-a scos în cele din urmă, târziu, din orfelinat, biet
copil crescut fără părinți. El însuși nimic altceva decât
un tei legănat crescut pe mal în vâltoarea vieții. Un tei
legănat de iluzii. Ademenit de sclipiri șăgalnice între-
zărite într-un mediu ostil, rece, străin – orfelinatul.
Fire sensibilă, oscilând mai târziu, în anii adolescen-
ței, între miracolul artistic și austeritatea gândirii, în-
tre pictură și filosofie, între studiu și contemplație.
Așa s-a nimerit, așa l-a găsit Amalia, de fapt Zita i se
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

spunea, legănat de ape fantomatice. Un tei legănat.
Un tip zvelt, chipeș, necopt la minte, legănat de vise
fanteziste, adică vulnerabil, o pradă ușoară pentru ea.
Un șoricel cu idei trăsnite, lesne de luat în gheare de
o gaie cu țintă precisă: căsătoria. L-a citit din prima
clipă. „Om al apei”, ezitant, nehotărât, lichid gata să
ia forma vasului în care e turnat. Și i-a ieșit în față cu
oferta: o salatieră cu sclipiri îmbietoare. Simțea că as-
cunde ceva în sufletul lui. Dar asta nu era treaba ei.
Mai târziu a aflat că e orfan, dar lipitura se produsese,
îi plăcea de el și nu voia să-l lase din mână. Debita
distrată: „Om al apei”, „Tei legănat” de ce nu? după
ce el îi povestise legenda. L-a luat ca atare. Legat de
trecut, adâncit în încâlcite legende ale Arieșului tăi-
nuit, râu stăpân peste lumea copilăriei lui. Așa i-a zis
în glumă, ca un alint găsit pe loc și așa a rămas în
mintea ei. Amalia? Zita? Și ea un râu învolburat.
Legendele apei încă trăiesc în el, au sporit în urma
lecturilor într-o adevărată mitologie acvatică și acum
îi pulsează sub tâmple. Îl acaparează și-i stimulează
imaginația, îl amețesc înainte de a se lăsa călăuzit de
stimuli externi. Pășește tot mai dezorientat. Îl cu-
prinde amețeala în fața șuvoiului nestăvilit. În fața
forței uriașe a apei. Ar vrea să se pătrundă de forța ei,
ca acum, dintr-odată, să devină brusc un uriaș, să
pună stăpânire peste luncă, să-l găsească și să-l ridice
din boscheți pe neascultătorul copil ca un Gulliver
care vede de sus toate nevredniciile piticilor. Dar nu
e decât el însuși un pitic rătăcit, un strop de apă potic-
nit în prundiș uscat. O ființă de apă ca toți ceilalți.
Corp de țesuturi carnale tânjind după ape vii, miracu-
loase, întremătoare. Visa. Molecule în curgere preci-
pitată ivite din țărâna locului natal și revărsate în
apele Arieșului blând, prinse în rețeaua mondială,
unite cu masa Amazonului uriaș sau cu gigantesca re-
vărsare a Mekongului în ocean, simfonie a orchestre-
lor acvatice reunite! Imagini de acest fel îi întreținea
dreptul la visare. Îl cuprinde uneori câte o frenezie is-
terică legată de confluența apelor fantastice, gândind
la cursul imperial al Mekongului, vizualizat în docu-
mentare fabuloase, „râul celor nouă dragoni”, această
uriașă aglomerare de ape învârtejite ciclonic, perce-
pută în popor ca întruchipare miraculoasă a unor zei-
tăți arhaice. Vis inoculat cu timpul în memoria lui
afectivă cu rol de oxigenare a sufletului pribegit prin
lume. Nod mitologic al apelor dulci coborâte din
munți și risipite în nețărmurirea apelor sărate ocea-
nice și el la confluența cu timpul în continuă legănare.
Un tei legănat înfipt într-un sol ireal. În asemenea mo-
mente simțea cum urcă puterea în el ca o binecuvân-
tare așteptată, îndelung invocată, deși nu erau altceva
decât simple exerciții de adorație sacră în fața apei
pure ca simbol al energiilor universale. Se simțea
energizat, puternic, plin de forță divină. Apa vorbește
celor ce știu s-o asculte, celor ce au credință în Apa
Vieții, își spunea cutezător, privind spre un viitor in-
cert încă, dar previzibil, eliberat în gând de tarele din
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PROZĂ
biografia lui tăinuită, nemărturisită decât apei. Apa și
sarea curăță totul, se încuraja vrând să-și uite trecutul.
Dar acum vaietul râului îi șuieră cuvinte de groază.
Motiv de îngrijorare și derută. Nici apele translucide
din visele lui nu-l mai ajută. Fără vise, se cenzurează
sever, nu e timp pentru vise acum! Cruzimea situației
îl torturează. Aleargă nebun prin luncă, în aval, prin-
tre sălcii, prin ierburi înalte, buruieni și scaieți, de-
parte de parcela cu iarbă cosită. Îl strigă din nou, cu
mai multă forță, cu mai multă disperare: Fabian, unde
ești? Fabian! Răspunde! Nimic. Unde poate fi? De ce
nu răspunde? Dacă, totuși, a căzut în râu? Doamne
ferește! Panica pune total stăpânire pe el. Se întoarce,
umblă bezmetic. Nu mai contează nici dafniile, nici
borcanele abandonate, nici minciogul aruncat, nici sa-
coșa albastră de pânză decolorată trântită în iarbă.
S-a rătăcit copilul, a dispărut! Gândul ăsta pri-
mește dintr-odată dimensiuni monstruoase. Îl simte ca
pe un cuțit înfipt în piept. Ca atunci, la mare, când
Pușu avea numai 4 ani, la un an după căsătoria cu
Amalia. Prima lor ieșire în concediu. Scenele cum-
plite i se perindă cu repeziciune torturantă prin fața
ochilor în timp ce aleargă și-l caută disperat. Atunci,
pe plajă, l-a lăsat pe malul mării cu o lopățică de plas-
tic galben în mână, pe nisipul umed, acolo unde valu-
rile mușcă mereu din țărm, se preling și se retrag în
tangaj provocator mai ales pentru un țânc de 4 ani.
Înfigea lopățica în nisipul umed, o umplea cu un con-
ținut derizoriu de mâl nisipos și fugea spre val s-o go-
lească, atunci când acesta se apropia spumegând fu-
rios. Se împotrivea voinței valului. Se lupta cu el.
Voia să-l oprească, să-l stăpânească, să-i diminueze
forța. O luptă în van cu insațiabila poftă de a mușca
din uscat a gigantului ascuns în adâncul mării. Stând
întins pe cearceaf, la soare, ațipit nițel de vraja soare-
lui, a uitat de copil, până când Amalia, subit îngrijo-
rată, l-a întrebat unde e. Observând că nu e la locul
cunoscut, unde l-a lăsat cu câteva clipe înainte, s-au
speriat brusc amândoi. El a pornit imediat să-l caute
prin mulțimea dezgolită de pe plajă, ea a rămas pe
cearceaf. Aude și acum vuietul mării ca o prevestire
sumbră, vocile neutre ale celor de pe plajă ca bâzâitul
gâzelor acum. Nu era nicăieri. Inima îi zvâcnea în
piept cu putere, cu teamă, cu nerăbdare. Ca acum. A
luat-o de-a lungul țărmului, prin nisipul întărit de apă
precum un cofraj de beton. A mers preț de două pro-
montorii, spre sud, dar n-a dat de el. Abia la al treilea
golfuleț l-a zărit prin mulțimea de vilegiaturiști, ab-
sorbit de jocul valurilor, făcând același traseu, ca într-
o transă comică, între nisipul umed sclipicios și valul
înspumat cu care se lupta neîncetat. Un puțulică în
luptă cu valurile nepotolite, uriașe. Amuzant, dacă n-
ar fi fost speriat. Cât de mult s-a îndepărtat de locul
unde-l lăsase! A răsuflat, totuși, ușurat. Curiozitatea
de mic cercetaș se insinuează deja ca o trăsătură do-
minantă a firii lui. Curios, neastâmpărat, fără teamă
165
PROZĂ
de necunoscut. Așa va fi și când va ajunge adult? Ab-
sorbit în lupta lui cu valurile intempestive ale vieții?
Totuși, unde poate fi? Va trebui să ajungă la un tele-
fon să anunțe dispariția și asta cât mai repede. Calcă
năuc prin bălării, nu știe în ce direcție să se îndrepte.
Aceeași teamă combinată cu nerăbdare îl stăpâ-
nește acum. Trecutul cu prezentul se amestecă într-o
pastă gelatinoasă. E același prezent terifiant, aceeași
apă, dulce sau sărată, adâncă și tulbure, chiar dacă
Heraclit era de altă părere. Timpul calcă peste noi ani-
hilând barierele. Ce rămâne din noi? Acest prezent
perpetuu prins sub șenile de fier. Un prezent impon-
derabil, vorace.
Poate a fost răpit și urcat cu forța în mașina care s-a
auzit pornind cu câteva minute în urmă. Ar fi țipat,
bietul copil, speriat, înainte ca răpitorul sau răpitorii
să-i fi astupat gura cu palma. Oricum, trebuie să dea
telefon la poliție numaidecât. Ce păcat că mobilul nu-
i la el. L-a uitat, în graba plecării, pe frigider, locul
unde își lasă de obicei mobilul, țigările și bricheta,
ceasul de mână și cheile casei. Țigările nu le-a uitat.
Își aprinde surescitat o țigară. Ar fi trebuit să meargă
în direcția zgomotului motorului... Acum e prea târ-
ziu. Dacă a căzut în râu când el era ocupat să prindă
Reverse Perspective-silence
166
cât mai mulți purici? Penibilă îndeletnicire în raport
cu o tragedie de asemenea proporții, indiferent de mo-
tivul dispariției! Abia așa realizează omul ridicolul si-
tuației. Ca deșuchiatul dat pe știri la TV care a murit
după ce și-a injectat silicon în testicule. Intimitatea ri-
dicolă ieșită la vedere în condiții neprevăzute. Mulți
nerozi mai sunt pe lume. E și el unul dintre ei? Rizibil,
oribil, groaznic! Unde sunt responsabilitățile lui de
tată, fie și adoptiv? Un tată vitreg degenerat care um-
blă după purici în loc să... Dacă i-ar fi fost tată natural
nu-l lăsa să plece de lângă el, se va spune. Ar fi fost
mai grijuliu. Dar așa, ce-i pasă! Copilul nu știe cine
este tatăl lui biologic, dar cât de profund atașat este
față de el numai puștiul ar trebui să simtă, dar nici el
nu-și dă prea bine seama. Cum să dovedească asta?
Ce reproșuri îi va face Amalia! Cum își va smulge pă-
rul din cap că s-a măritat cu un hăbăuc, un tei legănat
și dezechilibrat, un inconștient și vor curge în lanț in-
competențele reproșabile. Nu și-o va ierta până la
sfârșitul zilelor. Tăcerea îi agresează simțurile. Îi stă-
ruie în auz o liniște grea, de plumb, prelungită nefi-
resc...
(Fragment din romanul în pregătire Ape salmastre)
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

POEME / POÉMES
Traduction du roumain par
Constantin FROSIN
DUPĂ MELCI
Unchiului meu Sache Soiculescu
al cărui glas îl împrumut aici.
Dintr-atâția frați mai mari:
Unii morți,
Alții plugari
Dintr-atâția frați mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
Dintr-atâția (prin ce har?)
Mă brodisem sui, hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci...
Când Paresim da prin lunci
Cu pietrișul de albine,
Ne părea la toți mai bine:
Țânci ursuzi,
Desculți și uzi
Fetișcane
(Cozi plăvane)
Înfășate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Să culeagă
Ierburi noi, crăițe, melci...
Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.
I Nu e bine să te-ascunzi
Tot așa o data, iar,
La un sfânt prin Făurar
Ori la sfinții Mucenici
Târla noastră de pitici
Odihnea pe creasta, sus,
- Eu voinic prea tare nu-s.
Rupt din fuga
Subt o gluga
De aluni, pe buturuga
Odihnii
Și eu curând..
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
Ion BARBU
Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Ca tot stand si alegând
Jos pe vraful de foi ude
Prin lăstari si vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el,
Melcul prost, încetinel...
In ungher adânc, un gând
Îmi șoptea ca melcul blând
Din mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă Omul să-l dezgroape...
Si pornii la scotocit
(Cu noroc, căci la-m găsit)
Era tot o mogâldeață
Ochi de bou, dar cu albeață:
Intre el si ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
-Ce să fac cu el așa?
Să-l arunc nu îmi venea...
Vream să vad cum se dezghioacă
Pui molatic, din ghioacă :
Vream să vad cum iar învie
Somnoros, din colivie...
Si de-a lungul, pe pământ
M-așezai cu acest descânt :
- "Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vărgat
Si ferecat;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng și fă-te-ncoace
Sub păreții grei si scunzi
Printre vreascuri cerne soare,
Colți de iarba pe răzoare
Au zvâcnit iar muguri noi
Pun pe ramura altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapădă cojoace
Si tu singur în găoace!
Hai, ieși,
Din cornoasele cămeși!
Scoate patru firișoare
Străvezii, tremurătoare,
167
TRANSLAȚIUNI
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici;
Si agata la feștile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mărgărint
Înzăuatul tău argint...
Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei si mai la vale,
In tarlale
-Tipărește brâu de bale..."
După ce l-am descântat
L-am pus jos
Si-am așteptat...
Inserase mai de-a bine
Crengi uscate peste mine,
Bâzâind la vântul strâmb
Îmi ziceau răstiți din drâmb...
Năzdravana de pădure
Jumulita de secure,
Scurt, furiș
Înghițea din luminiș.
Din lemnoase văgăuni,
Căpcăuni
Ii vedeam pieziși cum casca
Buze searbăde de iască;
Si întorși
Ochi buboși
Înnoptau sub frunți pestrițe
De părose
Si bărboase
Joimărițe.
Si cum stau sub vânt și frig
Strâns cârlig,
-Iscodind cu ochii treji
Mai de sus de brână, drumul
Unde seara țese fumul
Multor mreji;
De sub vreascuri văzui bine
Repezita înspre mine
O gușată cu găteji.
Chiondoras
Cată la cale:
De pe sale,
Când la deal si când la vale,
Curgeau betele târâș.
Iar din plosca ei de gușă
De mătușa
Un tăios, un aspru: hârrsi..
168
Plâns prelung cum scoate fiara,
Plâns dogit,
Când un șarpe-i musca gheara,
Muget aspru si lărgit
De vuia din funduri seara...
-Mi-a fost frica, si-am fugit!
II
Toata noaptea viscoli...
Încă bine n-ajunsesem
Ca porni duium, să vie
O viforniță târzie
De Păresimi.
Vântura, stârnind gâlceava
Alba pleava;
Si cădeau si mărunței
Bobi de mei...
(Ningea bine, cu temei).
In bordei
Foc vârtos mânca năprasnic
Retevei.
Pe coliba singur paznic
M-au lăsat c-un vraf de pene...
Rar, le culegeam alene:
Moșul Iene
Răzbătea de prin poiene
Să-mi dea genele prin gene.
Si trudie,
Lângă vatra prigonit
Privegheam prelung tăciunii...
Umbre dese,
Ca păunii,
Îmi roteau pe hornul sui
Leasa ochilor verzui.
Si-mi ziceam în gând:
"Dar el,
Melcul, prost, încetinel?
Tremura-în ghioaca, varga,
Nu cumva un vânt să-l spargă:
Roagă vântul să nu-l fure
Si să nu mai biciuiasca
Bărbi de mușchi, obraji de iasca,
Prin pădure.
Roagă vântul să se-ndure"
De la jarul străveziu,
Mai târziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-înalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecita,
Dar prin gheața încâlcita,
Fulgera sul lung de har,
Prapadenia de-afar':
Podul lumii se surpase
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 TRANSLAȚIUNI
Iar pe case, (In câmpie
Pana sus, peste colnic, Colilie
Albicioase Războind cu lunecușul
Ori foioase Din țăpoi săltând urcușul),
Cădeau cepi de arpagic. Înălțat la dâmbii prinși,
Mă-întorsei subt aluniș,...
Viu îmi adusei aminte.
Ce-auzisem înainte, Îl zării lângă culcușu-i
De o noapte intre toate De frunziș.
Urgisita, Era, tot, o scorojita
Când, pe coate, Limba vânătă, sucită,
Guri spurcate O nuia, ea un hengher
Suflă vapt Îl ținea în zgărzi de ger!
Să dărâme Zale reci,
Din pământ... Aspre benți ce se-întretaie,
Când, pe-un sloi, rupând din pita, Sus, pe vreascurile seci,
Baba Dochia-învălită Îl prindeau:
Cu opt sarici O frunza moarta, cu păstaie.
Sta covrig, Si pe trupul lui zgârcit
Sta, înghite M-am plecat
Si sughite Si l-am bocit:
Si se văicăra
De frig. - "Melc, melc, ce-ai făcut
- Hei, e noaptea-aceea poate! Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Înapoi Prefăcuta... Ea glumea!
La fulgii moi Ai crezut ca ploua soare,
Cumpănind a somn, pe coate, C-a dat iarba pe răzoare,
Cu tot gândul, sus, la-el, Ca alunul e un cântec...
Șoptii: - Astea-s vorbe si descântec!
"Melc încetinel,
Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Trebuia să dormi ca ieri,
Nici viforniță, nici mute Surd la cânt și îmbieri,
Prin păduri nu te-ar fi prins... Să tragi alt oblon de var
Iar acum, când focu-i stins, intre trup si ce-i afar'...
Hornul nins, - Vezi?
Am fi doi s-alegem pene Ieșiși la un descântec;
Si alene Iarna ti-a muscat din pântec...
Să chemam pe moșul Iene Ai pornit spre lunci si crâng,
Din poiene, Dar porniși cu cornul stâng,
Să ne-nchida: Melc nătând,
Mie, gene; Melc nătâng!"
Ție,
Cornul drept, Iar când vrui să-l mai alint
Cel stâng, Întinsei o mâna-amara
Binișor, De plâns mult....
Pe când se frâng si, dârdâind,
Lemne-n crâng, Doua coarne de argint
Melc nătâng, Răsucit, se fărâmară.
Melc nătâng!" Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
III Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Dintre pene si cotoare Legănat:
Gata nins,
Cum mija un pic de soare Punga mica de mătasă...
Pe întins Iar acasă
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 169
TRANSLAȚIUNI
L-am pus bine Fort, je ne le suis pas trop.
Sus, în pod De fatigue roué,
(Tot lângă mine), Sous un coudrier –
Ca să-i cânt din când în când Sur un billot,
Fie tare Je m’affalais
Fie-n gând: Bientôt…
"Melc, melc, Sur ce, me vint à l’idée
Cotobelc, Qu’à force de scruter, fouiller
Ploua soare Les feuilles trempées – quel encombrement!
Prin finețuri si răzoare, Parmi jeunes pousses et verts sarments,
Lujerii te-așteaptă-în crâng Il se peut que je trouvasse
Un bête limaçon, mollasse…
Dar n-ai corn Une voix tintait dans l’esprit
Nici drept, Comme quoi, l’escargot soumis
Nici stâng; Sous sa tombe de feuilles, à côté,
Sunt în sân la moșul Iene Appelait l’Homme pour l’en tirer…
Din poiene: Et me mis à trifouiller
Cornul drept, (Pour ma chance, je l’ai trouvé).
Cornul stâng... Tout juste microscopique, mais vrai:
Œil de bœuf, couverts de la taie.
- Iarna coarnele se frâng, Entre cet être et le dehors
Melc natâng, Veillait un mur de chaux, bien fort.
Melc natâng!" – Mais que faire de cet aspect?
Nulle envie de le jeter…
AUX COLIMAÇONS Voulais observer l’éclosion
D’un mou poussin de sa maison:
A mon oncle Sache Soiculescu Voulais le voir ressusciter,
dont j’emprunte ici la voix Du sommeil de sa cage tiré…
Et de tout mon long m’étends,
De mon lot de frères aînés, Puis cette magie répands:
D’aucuns morts „– Limaçon,
Et d’autres fermiers, Colimaçon,
De mon lot de frères cadets Boule tachée
Enfants bien sages Et verrouillée;
Bègues, criquets, Laisse les ténèbres de ta coquille
Moi seulement, pîte plus volage Limaçon naïf, et t’éparpille;
De tous (était-ce donc un don?) Te cacher, à rien ne sert
J’étais difforme, vagabond. Sous ces murs lourds et sommaires;
A l’époque, plus bête j’étais… Entre les branches, le soleil sourit
Quand carême plaines visitait Et dans les prés, l’herbe reverdit,
Avec ses fluides graviers d’abeilles, Sans parler des nouveaux bourgeons
Notre joie à tous était sans pareil: Qui parsèment les arbres de scions –
Mômes timides Limaçon
Pieds nus, humides; Colimaçon
Belles demoiselles Vois l’hiver ses touloupes ôter
(Aux nattes rebelles) Alors que tu es seul au foyer!
Vêtus de longs cotillons Sors, allez,
En bêtes troupeaux allaient partir Depuis tes chemises cornées!
Pour recueillir Va, laisse pousser tes quatre petits cils
Herbes, roses d’Inde, colimaçons… Si transparents et vibratiles,
Combien humide, cette baraque… Pousse de même petits et humides
Et de prendre mes cliques et mes claques. Quatre petits fils minces comme des rides.
Tout pareil, une autre fois, mais Et adorne de tes luminaires
Un jour de saint, en Février, Ebouriffées roses trémières,
Ou à la fête des Martyres Ou la fleur de marguerite
Notre bande de mômes, gnomes, et pire – De ta blancheur décrépite…
Restait sur la crête, là-haut, Sur le sommet de haies vives

170 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Côté rives,
Ou plus en bas, si tu préfères,
Là, dans les terres,
Laisse ta bave en guise de repère…”
Après l’avoir fasciné,
Le posai
Et patientai.
Les ténèbres allumaient leurs mèches,
Au-dessus de moi, branches bien sèches
Frémissant au vent, vrai barde,
Me jouaient de rudes guimbardes…
Cette inimaginable forêt
Dépouillée par tant de cognées,
Prompte, opère
L’assombrissement des clairières.
Depuis de ligneux abris,
Des lamies
Je les voyais de travers
Qui brillaient
Aux lèvres d’amadou, étiolées.
Retournés
Yeux bombés
Dormaient sous fronts tachés drôlement
D’un très velu
Et très barbu
Père filant.
Par ce froid et dans cette houle
Mis en boule
Scrutant d’un œil pénétrant
Au-dessus de la sente, le trajet
Où le soir ourdit la fumée
De nombre d’agissements,
Je vis bien sous le tas de bois
Que se précipitait vers moi
Une goitreuse toute de gourmands.
De travers,
Fixant le chemin
Depuis ses reins
En rase campagne, dans les ravins
Ses bandes tombaient en traînant.
De son goitre, une gourde à visière
De vieille rombière
J’entends un crissement grinçant…
De longs pleurs de fauve vilain
Pleurs enroués
Quand un serpent lui mord la main
Mugissement rauque, évasé,
Le soir hurlait du fond de ses seins
– J’eus peur, comme quoi je me sauvai!
II
La bise souffla toute la nuit…
Je n’étais pas encore arrivé
Que, tout à coup, se déclenchait
Une tourmente, de celles arriérées.
En plein Carême
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
Brandissait, cherchant querelle,
Nuées de blanches glumelles.
Tombaient aussi, écrasés,
Grains de millet…
(Il neigeait avec fermeté)
Au carbet,
Un feu brûlait furieusement
Bûches coupées.
Dans la hutte, unique surveillant,
Pourvu de plumes – quel entassement…
Indolent, en cueillais, rarement.
Plein de sable, le marchand
Passait – s’en retournait des champs
M’apporter l’assoupissement.
Et, claqué,
Au coin du feu affalé,
Veillais la braise incessamment…
Des ombres épaisses
Comme de vrais paons
Tournaient au-dessus de l’âtre
La masse de la vision verdâtre.
A part moi, disais:
„Mais, lui,
L’escargot bête, amolli?
Dans sa coquille, il claque des dents
Craint de n’être brisé par le vent:
Prie le vent de ne le voler
Et de ne plus le cingler à bout
Portant ni mousse, ni amadou
Dans la forêt,
Prie le vent de s’apitoyer…”
Quittant la braise, déjà rare,
Sur le tard
Mollasse, j’approche la carrée
(C’était haut, n’y arrivais)
Mais par le verre rapiécé
Et par la glace enchevêtrée,
Déployait tout de grâce un voile,
La tourmente quasi spatiale;
Ruiné, le cosmique appontement,
Sur les logements
Jusqu’au-dessus de la crête.
Opalescents,
Exubérants
Tombaient bulbes de ciboulettes.
Tout de suite, je me rappelai
Ce que déjà, moi, je savais,
Une nuit plus que les autres d’antan
Tourmentée
Quand, s’accoudant,
Becs dégoûtants
Soufflent le vent
Pour mettre à bas
Notre ici-bas…
Quand chevauchant les glaces, bouffant
La fée du froid s’emmitouflant
De huit manteaux
171
TRANSLAȚIUNI
A l’étroit, Et le pleurai:
Reste à gober, „– Limaçons, qu’as-tu fait,
A le hoquet Du sommeil t’es-tu défait?
Et se lamente contre Tu as cru à ma causerie
Le froid Hypocrite… Pure badinerie!
– Hé, c’est la même nuit, probablement! As cru que le soleil brillait,
Vite, rentrons Que dans les champs l’herbe a poussé,
Aux moellons flocons. Que le coudrier est une chanson –
Penchant vers le sommeil, Des mots creux et incantation!
Ne pensais qu’à lui, de guerre lasse. Comme hier, aurais dû dormir
J’y fis: Sourd à ce qu’on veut t’offrir,
„Limaçon mollasse, Un autre mur de chaux poser
Que ne vins-tu plutôt à l’air! Entre toi et tout ce qui est…
Autrement, ni tourmente, ni chimères – Vois?
Au bois ne t’auraient saisi… Tu crus à ma rengaine:
Maintenant, que le feu finit, L’hiver s’en prit à ta bedaine…
La fumée périt, Du boqueteau passas les bornes
On serait deux à trier duvets Mais le fis de la mauvaise corne,
Et lentement, Pauvre bicorne,
Le marchand de sable appeler Pauvre bicorne!”
Depuis les prés Quand voulus le dorloter,
Pour nous fermer: Je tendis un bras fort amer
A moi, sourcils, D’avoir pleuré…
A toi, Et grelottant,
La corne droite, Une paire de cornes argentées
La gauche, Se tordirent, ensuite s’effritèrent.
Doucement, Même écorné, il me plaisait…
Quand sont détruits Et, dans son sac visqueux de bave,
Bois au taillis, Avec soin, dans la voie, et brave
Pauvre d’esprit, L’ai porté,
Pauvre d’esprit!” Balancé:
Une toute petite gibecière en soie…
III Et chez moi
L’ai bien rangé
Depuis tous ces pennes et duvets – Au grenier
Vraie neige d’or, (A deux pas, tout près)
Dès que le soleil se montrait Pour lui chanter, de temps en temps
Au dehors, Soit tout haut,
A travers champs Soit mentalement:
Comme en argent „Limaçon,
Guerroyant avec le glissement Colimaçon,
Pour monter, d’une grande fourche m’aidant, Soleil s’épand
Revenu sur la crête, Dans les alpages et dans les champs,
Je fonçais vers la coudrette… Les jets t’attendent près de la fauche –
Je l’aperçus près de son lit Mais n’as cornes
De feuillage – Ni droite,
Ce n’était plus qu’une écaillée Ni gauche.
Langue tordue et violacée, Elles sont chez le marchand de sable
Une badine, tel un kandjar, Sous les érables.
Le liait au froid de canard! La corne droite,
Froides armures La corne gauche…
De rêches bandeaux, qui se repoussent – En hiver, les cornes cassent,
Là, sur les brindilles impures, Limaçon mollasse,
L’agrippaient: Limaçon mollasse!”
Une feuille morte, comme dotée d’une gousse.
Sur son corps ratatiné,
Me penchai

172 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


[DIN CEAS, DEDUS...]
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
DU TEMPS, CONCLU…
Du temps, conclu, le mystère de cette crête tranquille,
mais leste
Pénétrant, par la glace, dans un délivré azur,
Confectionnant de la noyade des troupeaux agrestes,
Dans le pullulement de l’eau, un jeu second, plus pur.
Nadir latent ! Le poète assume cette élévation
De l’ensemble des harpes disséminées en vol inverse,
Ensuite s’épuise en chants secrets, dans une marine
vision –
Tout comme les méduses que, sous de vertes cloches,
la mer berce.
TIMBRU
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune - cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
LE TIMBRE
Flétrie, la cornemuse, ou le pipeau en cours de toute,
Au boqueteau transmettent le mal, morcelé, tout
doux, plus fort…
Pourtant, l’abandon de l’argile, la roche qui Dieu adore
Les flots fiancés à la terre, crieront : est-ce possible,
somme toute ?
Il faudrait un chant majestueux, pareil à un rêve,
Où le frémissement soyeux des mers sous le sel se cache,
Ou les éloges chantés par les anges, lorsque se détache,
De la côté du mâle, le tronc de fumée de toute Eve.
PARALEL ROMANTIC
Numisem nunții noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg -
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
Ca un dulău trântit pe-o labă,
Vechi burg de-amurg, în țara șvabă.
Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe.
O troli domoli, o troli cu gușe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviți și gând cretin!
Stângi cuburi șubrede, intrate,
De case roșii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi - balang, balang!
PARALLÈLE ROMANTIQUE
Pour nos noces, choisîmes une bourgade
Glorifiée par eaux lentes et fades –
Vrai molosse sur une patte affalé
En pays germain, vieux bourg suranné.
Escaliers, coins, portails! Dans le creux
Ô, trolls tranquilles, ô, trolls goitreux,
Sous quel déferlement de venin
Tuez-vous un jeune rêve, exemple crétin!
Des cubes tordus, débiles, enfoncés
D’immobiles cramoisis et désuets ;
Vertement cerné dans quelques passages,
Sous de larges horloges – le son des âges!
ELAN
Sunt numai o verigă din marea îndoire
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce-l port: e unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largurile vieții revarsă un trecut.
Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc veșmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg - subtil fior -
Prin săli orgolioase ori umede caverne...
Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți
ÉLAN
Je suis, moi, simplement un maillon du grandiose flé-
chissement
Fragile, mon tout est périssable ; en compensation,
173
TRANSLAȚIUNI
Un essaim d’existences de ma mort font irruption
Et ma vraie appellation, mon vrai nom est ondoie-
ment.
Incurvé sous le temps, je déploie un long tissu
Recouvrant tant l’herbe délicate que le front absorbé,
Et la blonde suite des formes – soleils en train de tra-
verser,
Au large de la vie, déverse un passé révolu.
Dans l’onde erratique, dans les eaux éternelles sous la
terre,
J’emporte les vêtements de ceux qui descendent au
tombeau
Et, purgé, ingambe, je cours – quel subtile soubresaut –
Au travers de salons magnifiques, ou d’humides
tanières…
De la sorte, dans les Terres en taillant de vastes accès
Vers des rythmes dépassant à jamais tout entende-
ment,
J’offre et mets dans la Très haute Balance mon riche
changement
De tant d’existences et d’un nombre égal de décès.
UMANIZARE
Castelul tău de ghiață l-am cunoscut gândire:
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit
De noi răsfrângeri dornic, dar nicio oglindire,
În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de mia-
zăzi,
Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.
Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg,
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!
Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet, al meu, ar fi voit
174
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,
Să spintece văzduhul și – larg și înmiit –
Să simtă că vibrază în lumi nenumărate...
Și-n acel fapt de seară, uitându-mă spre Nord,
În ceasul când penumbra la orizont descrește
Iar seara întârzie un somnolent acord,
Mi s-a părut că domul de ghiață se topeste.
HUMANISATION
Il me fut donné de connaître ton froid château, Pensée
:
Sous ses tristes arcades, pendant longtemps je me per-
dis,
Désireux de nouvelles réflexions, mais aucun reflet
Dans les cristaux ternis que tu caches, ne m’a rien dit.
J’ai ultérieurement abandonné ta grandeur polaire
Et me suis acheminé vers les chaudes terres du midi
Et, sous un boqueteau d’arbres touffus, à l’heure
crépusculaire,
Mon sentier, surpris par l’ombre, sa route interrompit.
Là, à l’abri de ce groupe d’arbres sauvages, sur la
brune,
Tu m’apparus, sous d’inconnues pour moi physiono-
mies –
Toi, qui n’avais persisté dans cette froide commune
Toi – musique de la forme prenant son envol, Euryt-
hmie !
Sous les arbres épanouis, sous mes pupilles interdites,
T’es résorbée dans le son, la ligne, la tonalité –
T’es répandue dans les choses, comme dans l’éternel
mythe
S’épandait le Divin dans des argiles de courte durée.
Hélas, comme toute mon âme à moi aurait désiré
Avec tout le cercle de ton onde oblongue se dilater,
Traverser les éthers et – grandi et multiplié –
Se sentir vibrer dans des mondes qu’on ne saurait
compter…
Et, à la tombée du soir, regardant vers le Nord,
Au moment où la pénombre sous l’horizon se réduit
Et le soir veut renvoyer un somnolent accord,
J’ai l’impression que tout ce dôme de glace s’amollit.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Dorina BRÂNDUȘA LANDÉN
POEME / POEMS
Traducere în engleză de Daniela BULLAS
CEREMONIE FINALĂ
E prea târziu
să mai ajungi la sfârșitul zilei.
În cimitirul iernilor polare
culcate sunt legile tale din tinerețe
uitate sunt diminețile leoarcă de ploaie
auriul verii culorile calde
anotimpurile
vârstele omului –
doar umbra unui lup alb
care și el va dispare –
Sub cerul sfâșiat
de aripi metalice
în mareea oceanelor placentare
fierbe spuma neliniștii
născând statui din rugina
corăbiilor cu naufragiați
într-o eternitate mizerabilă.
Fără-ndoială
cineva tulbură orizonturile
cineva gata să râdă în hohote
cineva primejdios
chiar când doarme.
În marș prin somnul națiunilor
războinicii nu și-au pierdut armele
demonii n-au fost încă îmblânziți.
E prea târziu pentru ceremonia finală.
Îmbrăcat în aur și purpură
cavalerul scrântit al dezastrului
își arde sandalele.
FINAL CEREMONY
It's too late
to make it to the end of the day.
In the cemetery of the polar winters
your rules from your youth are lying
forgotten are the mornings soaked in rain
the golden summer the warm colours
the seasons
the ages of man –
only the shadow of a white wolf
that will disappear as well -
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
Under a torn sky
by metal wings
in the tide of the placental oceans
is boiling the foam of unrest
given birth to statues from rust
ships with castaways
in a miserable eternity.
No question
someone disturbs the horizons
someone is ready to laugh out loud
someone is dangerous
even when he’s asleep.
In marching through the slumbered nations
warriors haven’t lost their weapons
demons haven’t been tamed just yet.
It's too late for the final ceremony.
Dressed in gold and crimson
a mad knight of disaster
is burning his sandals.
CE-AM FĂCUT DE NE-AM RĂVĂȘIT AȘA?
Încă o dată vin cei cu fluiere
și cei cu săbiile ruginite
cei dăruiți de Domnul pământului
cei dăruiți de pământ zădărniciei
leoarcă de sudoare
pe dinăuntru și pe dinafară
uneori li se face frig
pe dinăuntru pe dinafară
strigă și cântă
izbucnesc în râsete insuportabile
ori în plânsete necontrolate
în așteptarea coborârii brutale
într-o realitate care pare deja trăită.
din teamă s-au adunat
au învățat să iubească să urască
să cumpere și să vândă
domesticiți îngroziți
refugiați în pielea lor și-n imaginație
liberi dar mai singuri
sprijinindu-și spinările de ziduri mărginașe
lăsându-și umbra pe asfalt
fac să geamă ierburile
175
TRANSLAȚIUNI
înaintea morții zilei de ieri
o turmă ordonată și haotică
o imensă cenușie oaste bizară
din care nimeni nu dezertează
chipuri blazate ce abia-ndrăznesc să spună ceva
uneori înjură cumpătat apoi mai multă liniște
să se-audă cum intră ghimpii în carne
și cum geme pământul ca plânsetul unei roți
pe drumuri pe care le-a șters cineva
parcă au mușcat cu o singură gură
din aceeași felie de viață
într-o veche lume un continent decadent
în care se mai nasc doar politicieni mărunți
pragmatici și chiar puțin inteligenti
mândri de cum le înfloresc blândele creiere
livrând propoziții principii fără sens
văzând în schimbarea secolului
o posibilă repetare a istoriei
la festinul acestor vulnerabile țări
se mănâncă și se respiră cu răsuflarea lungă
a milioane de plămâni domoliți
ah ce oameni la intersecția singurătăților
tovarăși ai mei într-un fel
de care mă leagă solidaritatea
calității noastre de cetățeni zeloși
în slujba idealurilor grandioase
pe care societatea ni le îndeasă pe gât
cu entuziasm și furie
dar unde e viitorul unde comorile
unde ne sunt caii cu potcoave de aur
cei care încalecă suntem noi
cei care descalecă sunt alții
la soare ne-am pârguit ca merele
moartea ne va secera ca iarna paiele.
oare ce-am făcut de ne-am răvășit așa?
WHAT HAVE WE DONE TO DISTRAUGHT
OURSELVES?
Once again come those with whistles
and those with rusty swords
those bestow by the Lord of the earth
those bestow by the earth to be fruitless
soaked with sweat
inside and outside
sometimes they get cold
inside outside
shout and sing
burst into unbearable laughter
or into uncontrollable weeping
in anticipation of a brutal descent
176
in a reality that seems already lived
out of fear they gathered
they’ve learned to love to hate
to buy and sell
tamed terrified
refugiated into their skin and imagination
free but more lonely
leaning their swaybacks on peripheral walls
leaving their shadow on the asphalt
they make the grasses to groan
ahead the death of yesterday
an ordered and chaotic flock
a huge gray bizarre army
from which nobody is defecting
surfeited faces that barely dare to say something
occasionally they swear sparingly then even more silence
to hear how thorns prick into flesh
and how the earth is groaning as the crying of a
wheel
on roads wiped by someone
as though they have bit with one mouth
from the same slice of life
in an old world a decadent continent
where only petty politicians are born
pragmatics and even less intelligent
proud of how their soft-hearted brains blossom
delivering sentences meaningless principles
noticing the turn of the century
a possible repeat of history
at the feast of these vulnerable countries
they eat and breathe the long breath
of millions of soothed lungs
ah mankind at the intersection of loneliness
somehow my companions
of which solidarity binds me
of our quality of zealous citizens
serving grandiose ideals
that society thrusts us in the throat
with enthusiasm and anger
but where's the future where're the treasures
where are our horses with golden horseshoes
those who straddled are us
those who dismounts are the others
in the sun we ripe like apples
death will reap our winter straws.
really what have we done to distraught ourselves?
AMURGURI/SUNSETS, Colectia 33, Editura Călăuza
v.b. Deva și Editura Destine Literare – Montreal, Canada.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Mircea CIOBANU
POEME / POEMS
Traducere liberă
de Mariana Zavati Gardner și John Edward Gardner
PROIECT DE POEM
Singur eram printre morți. Surâdeau sub o ploaie
mai caldă ca ploaia sudorii.
Sunt printre morți, ca și ieri, când spuneam:
„Chiar și desfacerea parte cu parte să-și aibă
foșnetul ei?”
Binefoșniți, așadar, și surâdeți la soare! Și morții
surâd
parte cu parte,
fețele lor fericite foșnesc din nimic – întrucât nu e
vânt,
vântul demult nu mai umflă perdele,
vântul e-n grotele lui, ca o fiară
leșul care-și adulmecă, leșul de mâine, și tace-ndă-
rătnic.
Omul plătit să vegheze,
omul din turn izbucnește în râs.
Este acesta, răsul în hohote mari,
semnul că omul din turn a pierit
mult mai demult decât cei ce acoperă
câmpul de-a latul și-așteaptă
lin surâzând, cu privirea-n lumină. Tu șterge-ți
grabnic surâsul, tu spală-l cu apă,
nu spun cu apă lustrală, nu spun cu isop;
spală-l cu apă de rând,
cu nisip și cenușă și iarăși cu apă.
Cadă multele piei,
cadă carnea. Arată-le
oasele chipului tău,
cele mai albe și cele
mai posomorâte.
THE PROJECT OF A POEM
We were alone amongst the dead. They were smi-
ling under a rain
warmer than the rain of sweat.
I am amongst the dead, it feels like yesterday, I
was saying,
"Even itsunfolding, bit by bit, has its ownrush?”
So rustle well and smile in the sun! And the dead
themselves smile with each part,
their happy faces rustle out of nothing - because
there is no wind,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
the wind has long stopped bunting the curtains,
the wind is in its caves, like a beast
the corpse that follows the scent, tomorrow’s
corpse, which obstinately keeps quiet.
The man paid to watch,
the man in the tower bursts into laughter.
It is this, the big laugh, in big roars of laughter
the sign that the man in the tower has perished
muchlonger ago than those who cover
the field across and wait
softly smiling, eyes into the light. Wipe out
your smile in haste, wash it in water,
I do not say inshiny water, I do not say with hyssop;
wash it inclear water,
with sand and ash, and water again.
Bathe many skins,
wash the meat. Show them
the bones of your face,
the whitest ones and those
gloomier ones.
LIZIERA
Ploaia de-aseară
sevă se cheamă pe limba pădurii – și seva
pune pădurea la lucru, o-mbuibă.
Lemnul bătân, lemnul tânăr, lăstarul
cască mandibule tari –
ce pot să spun eu, străinul, de-aceste
munci ale foamei? eu, de nesațul
fără tocmeală al fibrei și-al scorburii verzi? eu, stă-
inul
abia învățat, la o margine stearpă de târg, să cuvânte
cu piatra sub limbă?
Tac prin urmare: adică nu intru
nici printre tufe, necum pe sub arbori. Eu îmi aduc
aminte ce-a scris într-o carte cu fila pătată de sânge
mai marele meu: că pădurea mănâncă-ntr-o zi
mult mai mult decât spada-ntr-un an de război.
Guri deschise la cer și mandibule tari,
o mulțime de dinți pentru-un singur
pântec umflat care varsă
cheaguri tremurătoare oriunde băltește
ploaia sălcie de-aseară.
177
TRANSLAȚIUNI
Eu am trecut pe la șes.
Am ieșit din deșert și-am rămas doar o vreme la șes,
așteptând,
măcar că zadarnic, să vd cât de-ncet se preface
pământul în dulce nisip,
iarba în praf călător. Eu aici mă opresc. Liziera
spune blasfeme și murmure verzi.
Spun și eu: „Iată pragul!”
Nici om pe de-a-ntregul,
nici cal de-nșeuat precum sunt, nu arunc
zarul din pumn pe strânsurile umbrei.
Soarele scund, cel de unde-am venit,
scoate din blânda făptură un abur
și-l trage la el pentru hrana
de fiece zi –
te lasă, în timp ce alergi, fără umbră.
THE SPINNEY
Last night’s rain
sap is called on the language of the forest - and the
sap
puts wood to work, it gorges it.
The old wood, the young wood, the offshoot
gape toughmandibles -
what can I say, I, the stranger, of these
works of hunger? I, the greedy one
freefromthe haggling of the fibre and the green
hollow? I, the stranger
barely learned, at a barren edge of borough,
should speak
witha stone under my tongue?
I am silent, so I do not enter
eitheramongst bushes, or under trees. I remember
whatwas written in a book with its pagesstained in
blood
my greatest: that in one day the forest eats
much more than the sword in a year of war.
Mouths gaped to the sky and tough mandibles,
a lot of teeth for one
swollen belly that pours out
tremblingclots anywhere thatlast night's brackish
rain
turns into a marsh.
I crossed by the plains.
I came out of the desert and I remained only a lit-
tle while on the plains, waiting,
but in vain, to see how slowly the earth
turns into sweet sand,
thegrass into travellingdust. I stop here. The spin-
ney
uttersgreen murmurs andblasphemies.
I say, "Here is the threshold!"
178
Neither man in his own mind,
nor horse to saddle as I am, will throw
thedice in from the fist under the pressure of the
shadow.
The low sun, the one I came from,
draws out from the gentle creature a steam
andpulls it towards thisone for every day’s
food -
asyou are running, it leaves youwithout a shadow.
DARUL DE NUNTĂ
Toți vor dormi. O să vină și zorii
și toți vor dormi, mestecându-și
limba uscată, în somn, dar cu-aceeași înceată neș-
tire de timp
care-acum le-nsoțește nesațul.
Mult au vorbit,
mult au cântat la urechea miresei,
mirele mult a tăcut cu privirea-n pământ.
O să vină și zorii
și toți vor dormi, de la sine, cu vorbele-n
gură.
Vinul păstrat în pahar le va fi mai puțin de folos
decât spuma salivei:
vin au băut pentru ceasul de-apoi al beției,
din foarte puținul salivei lor pururi fierbinți vor că-
dea
beți la picioarele mesei.
Cine-a scris, pe ce zid, cu o umbră de deget că
vorba
spusă o dată se-ntoarce-ndoit înapoi, însă nu în gâ-
tlej
ci de-a dreptul în pântec?
Asta să-nsemne, mi-am zis, că din vorbele
lor s-au hrănit, că din tot ce-au cântat pentru tine,
soră mireasă,
turmele lor și-au adaos
straturi de carne și seu,
taurii – falduri și-un tremur suav, ca de apă.
Toți vor dormi. Mare lucru n-ar fi să se-ntâmple și
zorii,
măcar că strigarea e-n toi și că vorbele pier
pe măsură ce omul din capătul me-
sei,
el și cu martorii lui
cântă în loc să plătească. Unul singur
satir dintr-o gură de pește n-au scos
de la brâu;
un singur satir să fi scos de la brâu
și-ar fi fost îndeajuns pentru liniștea
mirului.
Cât despre mine,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

știu un bărbat despre numele căruia tac.
El a văzut
lanuri călcate de vânt;
frig i-a fost așteptând între ape
și margini de câmp să se-arate
demonii muți care seceră, treieră,
vântură-n flăcări sămânța de fier a negarei,
demonii muți cu aripile-ascunse-n cămăși,
care-n zorul amiezii se nalță la cer
părăsind, însă fără durere și fără întristare,
gropi de cenușă și miriște, șire de paie,
movile înalte de pleavă.
THE WEDDING GIFT
Theywill all sleep. Dawn will come too
and they will all sleep, chewing
their dry tongue, in their sleep, but with the same
slow unawareness of time
which is now accompanying their greed.
For hoursthey talked,
forhours they sangin the bride's ear,
forhoursthe groom remained silent, hiseyesto the
ground.
The dawn will come soon
and they will all fallasleep, suddenly,their words
in their mouths.
The wine kept in the glass will be less useful to
them
than the foam of their saliva:
they drank the wine in theirlast hour of inebria-
tion,
out of their forever hot saliva, they would fall
drunk at the feet of the table.
Whoever wrote, on which wall, with the shadow
of a finger that the word
once uttered, doubly turns back, not in the throat
but right in the womb?
That should mean, he told me, that they kept fee-
ding
out of their words, and from all that they had sung
for you,
sister bride,
theirherds added on
layers of suet and meat,
thebulls - folds and a suave trembling, like water.
They will all sleep. The big thing might occur for
the dawn to happen too,
At least the calls arein full swing, and the words
perish
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
as the man at the head of the table,
he and his witnesses
sing instead of paying -One single
satyrout of a fish's mouth –they did not pull mo-
ney out of their money belt;
hadone single satyr taken money out ofhis money
belt
it would have been enough for the bridegroom to
feel calm.
As for me,
I know of a man whose name I keep quiet.
He saw
fields trampled by the wind;
he was cold waiting between waters
andhedgerowswoulddisplay
the silent demons that reap, thrash,
scatter in flames the iron seed of the chaff,
the silent demons,their wings hidden in chemises,
that in thehustle of the noon, ascend tothe sky
leaving, without sadness and without sorrow
pits of ashes and stubble, files of straw,
highheaps of chaff.
ADDENDA
Nu spun că uiți.
Spune mai bine: „Mă lepăd
de multe prisosuri”. Oricum
umbli cu palmele goale – și unde? în câmp,
cu gândul întors îndărătnic la ziua de ieri și la pri-
cina
ei de mâhnire.
Cum ai citit, pe-nserate, poemul acesta,
lăsându-te-ncet înspre ultimul vers,
tot astfel o să te lași la pământ:
istovit, nici măcar cu privirea la stele.
ADDENDUM
I'm not saying you forget.
Better say: "I am throwing away
manyextras." Anyway
youwalk bare palms - and where to? in the field,
yourmindstubbornly turned to yesterday and to the
cause
ofyour sorrow.
How did you read this poem at dusk,
abandonedinits last verse,
soyou maydrop yourself to the ground:
exhausted, not even gazing at the stars.
179
TRANSLAȚIUNI

Virgil MAZILESCU

Poeme / poems
Mâncau la o masă lungă și bogată
mâncau la o masă lungă și bogată
așa după cum este
obiceiul prin părțile noastre răsăritene și
pot să spun că m-au
întâmpinat cu un tulbure salut
cum să nu mă întâmpine cu un tulbure salut
mâncau
ce să facă
dar mai târziu m-au pierdut pe mare
ce să facă și ei
visaseră trei zile și patru nopți
insule cu neveste frumoase
și nevestele se știe sunt ca sufletul
dar mai târziu m-au găsit în burta peștelui
despicau burțile peștilor pe rând căutându-mă
ce să facă și ei
prietenii
They were eating at a long and wealthy table
they were eating at a long and wealthy table
such as it is
customary in out eastern parts and
I can say they
welcomed me with troubled hail
how could they not have welcomed me with troubled
hail
they were eating
what else
but later they did lose me on the sea
what else to do
they had dreamt for three days and for four nights
islands with pretty wives
one is aware that wives are alike soul
but later they did find me in the fish belly
they were splitting fish bellies one at a time looking
for me
what else were they supposed to do
my friends
Dormi, dragostea mea
Plânsul în oraș: mâini fricoase își schimbă într-as-
cuns culoarea –
și încă o noapte Izabela va fi a dreptății, a nisipuri-
lor
(respirația cavalerului printre cavaleri e cea mai gal-
benă).
Și spre dimineață la castel – dacă s-ar auzi cântece: o
cheie pe buze, oho,
și pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porți.
Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).
Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat
poezia și nu mai am inimă.
Sleep, my love
Weeping out: fearful hands secretely changing colour -
for one more night Izabela will be of righeousness, of
sands
(the knight’s breath among knights is the most yello-
wish of all).
And in the morning at the castle-if songs are to be
heard: a key on lips, oh dear me,
and on betrayal too. Sweet calling. Salt laid at the ga-
tes. He was hoping to
play more beautifully (the knight, there is blood in
wide storages).
You sleep, my love. I am alone, I have invented po-
etry and I no longer have a heart.
Patru fără un sfert
patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
și gândul cât un pui de șoarece mic mic și negru
și tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aștept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul șapte
nu este prea departe de mormânt
nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare
A quarter to four o’clock
a quarter to four my love how are you now
in the places you are
in the rain am I walking-no one-my hair is wet
and my thought the size of a little tiny black dormouse
and how are you my love I am doing laundry as usual
when it rains-waiting for you come back

180 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 TRANSLAȚIUNI
push the elevator button seventh floor s-au topit ca aburul
not too far away from the grave și altceva în afară de faptul că m-am născut și că tră-
no one iesc
but god și că probabil voi muri cutremurându-mă
the rain (ceea ce dealtfel am vrut să spun și acum doi ani și
the pile of dirty laundry acum trei ani de zile)
deocamdată vai nu pot spune
Vei auzi din nou: fii inima mea îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar
din
vei auzi din nou: fii inima mea clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar
simplu: deschizi doar niște canale sintagmele
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri stranii în care (se spune că) sufletul meu doarme ca
apoi îți arzi hainele într-o vizuină pierdută
o piele febril descheiată nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor
încă om săpa canale-n pădure și se vor întoarce acolo mereu
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea și vor intra
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inima și încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu
așadar așadar devii a doua mea inimă mă mai
apropie-te tulbură
la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul Foreword
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce and after me having invented poetry in an undergro-
und room
You will hear again: be my heart from deep within the barren soils-the courage and the
(human) strength
you will hear again: be my heart have melted like thin mist
as simple as that: you just open some channels and something else besides the fact that I was born
no longer leading nowhere out of habit and am alive
then you burn your clothes and that most probably I am going to die while shud-
a feverishly undone skin dering
still human (which I was actually willing to say two years ago
in a day or two only his testimony perhaps the recall three years ago as well)
with its brotherly chaos: even smaller huge the heart for now oh my I cannot say
and I therefore retrace my ancient language: starting with
thus thus you become my second heart this
come close to me right now. I am twisting caressing beating it harshly.
what will your response be to all of these? with no but the peculiar
word phrases in which (it is said) my soul sleeps as if within
you are to leave the town tonight a gone
and your absence: a scar on an air wall den no longer lure me. the thin fingers which are to
turning smaller and smaller dig channels in the wood and which will always come
back there and will
Prefață little by little rot? the thin fingers no longer
trouble me
și după ce am inventat poezia într-o încăpere clan-
destină (poems from Virgil Mazilescu’s “It will be silence it
din adâncul pământurilor sterpe - curajul și puterea will be evening” (1979), translated by Nicoleta
(omenească) CRĂETE)

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 181

TRANSLAȚIUNI

Angela NACHE MAMIER

POÉMES / POEME
«Le seul monde véritable In memoriam
est le monde primitif
où tout est possible Ceux qui sont partis ,
et rien n’est actualisé» Nous ne les voyons plus,
Emile Cioran
Nous ne les entendrons plus
Peut-être leur réponse reviendra-t-elle
Angélus
Ceux qui sont partis,
Nous ne les verrons plus,
Les torrents mordillent cuisses et chevilles,
Nous ne les entendrons plus.
Annoncent les couleurs directes de la vie.
Ils restent couchés,
L’enfant regarde les grands de ce monde.
Plongés dans les pensées,
Le paysan écrase un oignon,
Dans cette longue saison,
Une tranche de lard
Interminable cité de l’hiver
Sur le pain sec du partage,
Peut-être viennent-t-ils
Mange de ses trois dents,
Et reviennent-t-ils
Jette un regard rassuré
Dans des rêves étranges, éveillés?
Vers la croûte craquelée de la terre,
Ceux qui sont partis
Boit de l’eau dans la cruche d’argile –
Nous ne les voyons plus
Humble sphinx, terrassé de fatigue,
Nous ne les entendrons plus
Assoupi…
Nous les prions qu’ils ne bougent plus
Dans les bras de ces nobles
Qu’ils soient sages et reclus
Meules de foin.
Dans le labyrinthe de nos âmes,
Soignés, ordonnés, éblouissants,
«Le seul monde véritable Dans leurs chaussures et habits neufs
est le monde primitif Préparés pour la fête,
où tout est possible Comme pour un éternel mariage
et rien n’est actualisé» Entre le jour et la nuit…
Emile Cioran
A Peter et Françoise Hill
Angelus et «Mamie» Simone

Torenții mușcă coapse și glezne In memoriam

Anunță culorile directe ale vieții
Copilul privește oamenii mari ai acestei lumi Cei care sunt plecați
Țăranul strivește o ceapă Nu-i voi mai vedea
Pe pâinea de împărțeală Nu-i vom auzi
Bucata de slănină, Poate că răspunsul lor ne va reveni
Mănâncă cu cei trei dinți Cei care sunt plecați
Aruncă o privire senină Nu-i vom mai vedea
Spre coaja scrijelită a pământului Nu-i vom mai auzi
Bea apă din ulciorul din argilă Ramân întinși
Sfinx umil, doborât de oboseală Cufundați în gîndurile lor
Ațipit In acest lung anotimp
În brațele atâtor nobile Interminabilă cetate a iernii
Căpițe de fân. Poate că vin
Poate că ne revin
In vise stranii,cu ochii deschiși
A Peter et Françoise Hill Cei care sunt duși
et «Mamie» Simone Nu-i mai vedem

182 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 TRANSLAȚIUNI
Nu-i vom mai auzi Scoateți ghearele inimii oarbe
Ii rugăm să nu se mai miște Această voce stinsă, corp rănit
Să fie cuminți și solitari Pregatiti un timp senin
In labirintul sufletelor noastre Gânduri albe în apusa
Dichisiti, rînduiți, sclipitori Din cârpe care va arde
In încălțarile și hainele noi Cu șerpii durerii,
Pregătite de sărbătoare Blestemat descântec
Ca pentru o nuntă eternă Pământul să înverzească
Intre ziuă și noapte În jurul taliei mele
Ca dragostea ta să vină
Incantation Să mă bea
Inimi pereche, stele de veghe
Cœurs pairs, veillées d’étoiles Apropiați-vă și puneți-mi
Faites disparaître les mauvais instants Coroanele acestor aștri
Brûlez-les au-dessus de la terre Amețitori
Pâles lumières Stelele bune
Pourchassez, jetez les faux soleils Să mă răspândească cât mai departe
Les frissons troubles, les heures en cendres Ca pe una din cele mai fericite pulberi
Les nuits fantômes sans voix Ale acestei galaxii
Que disparaissent
Le cœur vide «Avec de grands gestes ,
Le sang malade dans le visage de cire il s’éloigne dans la nuit.
Le mauvais œil Il avait l’air de cueillir
Sortez les griffes de ce cœur aveugle des étoiles»
Chang-Wou-Kien
Cette voix éteinte, ce corps meurtri
Cœurs pairs, veillées d’étoiles
Mon père, sur la route traversière
Préparez un temps d’éclaircie
De blanches pensées dans la poupée
Le fleuve rouge, traversé en une seule fois,
De chiffon qui va brûler
O mon père !
Avec les serpents de la douleur
Ce grand oiseau libre
Maudite complainte
Sans retour,
Que la terre devienne verte
Au carrefour des émotions,
Autour de ma taille
Me fait signe, rit comme un fou,
Que ton amour vienne me voir
Redevient enfant,
Et me boire
Prend son temps pour aller
Cœurs pairs, veillées d’étoiles
Toujours,
Approchez-vous et ceignez-moi
Encore et encore
Les couronnes de ces astres
Plus loin, trop loin.
Enivrants
Je n’ai rien pu faire
Que les bonnes étoiles
Et je n’ai rien compris
Me répandent très loin
A l’absence.
Comme la plus heureuse
Il rit. Je vois ses grandes dents blanches
des poussières
A tout jamais.
De cette galaxie.
Ses grands yeux restent fermés
Sous des paupières d’argent
Descântec
Clinquantes.
Cet enfant-là, mon père,
Inimi pereche, stele de veghe
Vient, reste et repart mille fois,
Faceți să dispară clipele rele
Dans son nuage rouge, drapé
Ardeți-le deasupra glodului
dans les grands mouchoirs blancs
Palide lumini
De l’infini-
Urmăriți, alungați soarele fals
Pluies de signes
Frisoanele tulburi, orele cenușă
Sur la route traversière.
Nopți fantome fără voce
Să dispară inima goală «Avec de grands gestes ,
Sângele bolnav în chipul de ceară il s’éloigne dans la nuit.
Ochiul rău Il avait l’air de cueillir
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 183
TRANSLAȚIUNI
des étoiles» Les têtes secouées entre les mains
Chang-Wou-Kien Entourent le mort à visage découvert.
Il chasse les mouches insolentes
Tatăl meu pe strada traversieră Regarde sans les voir
Les visages des vivants.
Fluviul roșu traversat Les veillées funèbres-
Dintrodată De longs alluvions de larmes
O, tatăl meu Couvrent les masques allongés
Această mare pasăre liberă De tristesse,
Fără întoarcere A l’heure du coucher du soleil,
La răspântia emoțiilor A son point de rupture,
Îmi face semn, râde ca un nebun Quand tout le village se signe
Redevine copil Au son de la fanfare,
Deloc grăbit să plece A tombeau découvert…
Încă și încă
Departe, tot mai departe
Nu am putut face nimic «Je ne connais qu’un seul devoir:
Și nu am înțeles nimic celui d’aimer; oublier les ancêtres
Din absentă… c’est être un ruisseau sans source,
El râde. Văd dinții săi mari un arbre sans racine»
Și albi. Albert Camus
Pe veci
Ochii săi mari rămân Moșul Ilie
Închiși
Sub pleoape de argint Bătrânul îmbrăcat în negru
Migratoare Prosternat în fața crucii de lemn
Copilul acesta, tatăl meu A bisericii
Vine, rămâne ori pleacă de o mie de ori Curăță rând pe rând
În norul roșu Mormintele fără vârstă
Acoperit de mări, batistele albe - Le acoperă cu trandafiri bucolici
Infinitul – Cu stele pe umeri
Ploaia de semne Mantoul său aspru, greoi
Pe strada traversieră Răspândește acest miros acru
De cal sălbatic
Centenarul geme
«Je ne connais qu’un seul devoir : Și întoarce spatele
celui d’aimer ;oublier les ancêtres Ochii săi uscați, goi
c’est être un ruisseau sans source, Când bocitoare
un arbre sans racine» Cu capetele zgâlțâite între
Albert Camus Mâini
Înconjură mortul descoperit
Le centenaire, le vieil Ilie Alungă muștele insolente
Privește fără să le vadă
Le grand homme tout de noir vêtu Chipurile celor vii
Est prosterné devant la croix en bois Lungi aluviuni de lacrimi
De l’église Acoperă măștile alungite
Il nettoie tout autour des tombes sans âge De tristețe
Les couvre de roses bucoliques La apusul soarelui
Avec des étoiles sur les épaules La punctul său de ruptură
Son manteau épais Când tot satul se-nchină
Répand cette odeur aigre În sunet de fanfară
De cheval sauvage. Lângă groapa proaspătă
Le centenaire geint Abia deschisă…
Et tourne le dos, les yeux secs, În traducerea autorului
Quand les pleureuses

184 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

 TRANSLAȚIUNI

VALERY OISTEANU

POEMS
(Valery Oisteanu, Anarchy for a Rainy Day, Spuyten Duyvil, New York, 2015)

Neo-dadas using form over content, dancing on iron

spikes
Inventing a universal psychedelic language
A code of creation, a spirituality of the Ayahuascan
Dreaming of exquisite corpses in flames, floating
bleakly
Symbols of the inhumanity of wars
Suppressed desires extraverted as lame revolution
The collective unconscious, sub-subconscious
Platonic revolution cubed, jazzoetry for people, sho-
uting free jazz
The abolition of work and misery! Power to the new
imagination!
The lighthouse of the future of mad-love is not what
it is used to be
Eternal damnation: liberating the unconscious self
through art.

Italian Faces and Places

First is the face of the friendly driver at Leonardo da

Vinci Airport
The fake smile of the porter when I tip him with dol-
lars
The unsophisticated faces of the visitors at the galle-
ria Villa Borghese
The face of Franco Trevisi and the chase on foot to
the Trevi Fountain
The face of the owner of La Piccolo Aranha when
we sent the wine back
He returns with another bottle and a bowl of stra-
Global PSY- Dada wberries
(to Tristan Tzara on the 50th anniversary of his death) All this and more we immortalized in writings, on
photos
What is the future of surrealism? and videos
100 years ago, “Nude Descended a Staircase” at the Interlaced Roman profiles, Mediterranean eyes, wild
Armory show stares,
Duchamp, Picasso, Brancusi’s ghosts hiding among us aggressive grimaces
All burdened by their life-knowledge The desperate faces of Asian women selling scarves
Riding with incredible speed through discontentment in Piazza Navona
No time for reflections, no time for questions The perverse smiles of the people that gave us the
“Freedom” is what we call the way we feel wrong directions
When we do what we are conditioned to do The guard’s scowl when I photographed the paintings
The voice still has the power of dark invisible sub- at Borghese gallery
stance The confused face of the guide at the Coliseum
Becoming insufficient dada, misoginistically not when asked what is a “camelopard”
funny At Fico bar in Rome the excited face of Sandro Der-
Suicide suggested as a solution to braniacs nini the art impresario
“Global dada” a planetary family of Lettrists The impatient faces of artists and writers when Mas-
A revolution within the College of Pataphysics simo prepares Risotto
A perpetual reinvention in the Situationist movement The grave faces of City Officials on a St. Catherine
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 185
TRANSLAȚIUNI
Parade in Siena
Transplaced pilgrimage to retrace Dante’s face and
his steps in exile
Embracing the Mediterranean spaces, Tuscan places
and
Etruscan graces
To the towers of Purgatory! My fellow travelers!
Heads up!
On the narrow staircase a vertical horse race, from
the top
to the base
The long faces of marching soldiers when I tell them
to go back to Iraq
The blasé face of the old jogger when I ask for Santa
Croce in Florence
The annoyed face of the old waiter when I ask him
if he knew Marrinetti
The Florentine face of the lady that compares herself
to the painting of Botticelli
Sad and wise faces of the Jews in the Venice ghetto
and in Florence’s synagogue
The distorted faces of Catholic Priests, nuns and
worshipers at Mass in Como
The defaced on purpose; Marilyn Monroe posters
sell for big bucks at a gallery
Radiant faces of Stash, Katherina and their son Mi-
cha in Bellagio and Lecco
Confused faces: Elena Giamelli driving from Milano
Sex-plano with Gian Paulo toVillaOmo in Como
In Trastevere, Sebastian playing piano compositions
knee-deep in water
The Fellini-like expression of the count Federico
Sangirardi Quinto of Wardal
His family tree “branching” since Cleopatra’s times
Divine Tragedy with an ancient Roman theater set,
with locals as extras
This is the face of Italy, the faces reminiscent of
Dante’s Divine Comedy
The faces of Kings, heroes and nobles, of poets, ar-
tist, concubines and dancers
This are the faces and places hard to describe and
even harder to forget.
Lenin’s Ghost in St. Petersburg
Once upon a time
Without rhyme or reason
Peter the Great built this city
As a grand window to Europe
Russia entered the Western clan
But the voices of freedom also got in
Sneaked in from France and Holland
Then suddenly 20th-century blues
White Nights in St. Petersburg
Strange daylight at night
Lenin writing at the window,
Sitting in a chair, deep in thought
Next to a table full of skulls
186
In a room full of despair
Beyond hunger and misery
What was the solution?
Nobility Religion Tradition
Or a sailor’s revolution
Forward comrades!
Proletarians to the barricades!
Neva, Kronstadt, Winter Palace
T his is the history of
Train-station speeches
of Winter Palace assaults
Anarchy and executions
Bolshevism and Stalinism
Guns and ammunition
Trotsky, sex and marches
Vodka and smoked fish
Horses and prisoners
Lenin is killed and then
They name this glorious city
Leningrad for almost 70 years
It survived destruction by the Germans in ‘42
But now Leningrad just a state of mind
An imaginary city of hard-core Leninists
Vladimir Putin was born here
In Leningrad, city of bad memories
Today a “mad crowd” gang killed
48 foreigners and non-Slavic Russians
Unauthorized access to the Hermitage?
Forbidden entries to Amber Room
Pussy Riot in forced labor
Freedom is still a foreign word
Letter to My Shrink
Dear Dr. Freud, I am your impersonator
I channel your words, my tyrannical mentor
But as a poet I often get so depressed
Extremely, compulsively obsessed
So please advise before it’s too late
How can I gauge my mental state?
Also imperative that I can self-medicate
The situation is dire and volcanic
Each day I wake up in a panic
Life becomes neurotic, chaotic
Hypnotic, despotic and clearly quixotic
Completing analysis, I feel so idiotic
So doctor please a bit of advice
I’m living a life of muffled desperation
With suicidal dreams and daily aggravation
I must confess it’s all that erratic stress
In need of a drug or a puff or a hug
Slave of analysis in the land of dreams
Why is the father a girl, the plumber a girl?
Even the Hans-boy is a girl
I am confused, my head’s diffused
So lost in the land of Super-egos
The life of an artist becomes cacophonic
From head to toe I get so Babylonic
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

POEME
Traducere în limba română de Emanuel Pope
Global PSY-Dada
(to Tristan Tzara on the 50th
Anniversary of his deadth)
Lui Tristan Țara la a 50a aniversare a morții
Care este viitorul suprarealismului?
Cu 100 de ani în urmă „Nud cobora scara“ la expoziția
Armony
Duchamps, Picasso, fantoma lui Brâncuși se ascundeau
printre noi
Toți arși de experiența vieții
Călătorind cu incredibilă viteză prin dezamăgire
Nici timp pentru reflecție, nici timp pentru întrebări
„Libertate“ numim felul în care simțim
Când facem ce suntem condiționați să facem
Vocea încă are puterea substanței invizibile a întuneri-
cului
Devenind insuficient dada, misogin lipsită de umor
Sinuciderea sugerată ca o soluție pentru cei chipurile
deștepți
„Dada global“ o familie planetară de lettriști
O revoluție în interiorul Colegiului de Patafizică
O perpetuă reinventare în Momentul Situaționist
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
Neo-dada folosind forma împotriva conținutului, dan-
sând pe vârfuri ascuțite de metal
Inventând un limbaj psihedelic universal
Un cod al creației, o spiritualitate Ayahuasca
Visând cadavre excelente în flăcări, plutind mohorât
Simboluri ale inumanității războiului
Dorinți suprimate extrovertite într-o revoluție a ologilor
Subconștientul colectiv, sub-subconștient
Revoluție platonică la cub, jazzoezie pentru oameni,
strigând jazz liber
Abolirea muncii și a nefericirii! Toată puterea noii ima-
ginații!
Farul viitorului iubirii nebune nu este ceea ce a fost odată
Damnare eternă: eliberarea subconștientului prin artă.
Fețe și ținuturi italiene
Mai întâi este fața de șofer prietenos de la Aeroportul
Leonardo da Vinci
Zâmbetul fals al portărelului când îi dau ciubuc în dolari
Fețele nesofisticate ale vizitatorilor de la Galeria Villa
Borghese
Fața lui Franco Trevisi și călcatul în picioare de la Fân-
tana Trevi
187
TRANSLAȚIUNI
Fața proprietarului de la Piccola Aranha unde am trimis Acestea sunt fețe și locuri greu de descris și chiar mai
vinul înapoi greu de uitat.
S-a întors cu o altă sticlă și cu un bol de căpșuni
Toate astea dar și multe altele le-am imortalizat în scris, Stafia lui Lenin în St. Petersburg
pe telefoane sau video
Am scanat profile romane, ochi mediteraneeni, priviri Odată ca niciodată
sălbatice, grimase agresive Fără vreun motiv
Disperata față a femeii asiatice ce vindea eșarfe în Pi- Petru cel Mare a construit acest oraș
azza Navona Ca pe o fereastră uriașă spre Europa
Zâmbetul pervers al oamenilor ce ne-au îndrumat greșit Rusia intra în clanul Vest
Încruntarea gardianului când am fotografiat picturile de Dar de asemenea au pătruns în ea și vocile libertății
la Galeriile Borghese Pe furiș din Franța și Olanda
Fața confuză a ghidului de la Coliseu când am întrebat Apoi pe neașteptate blues-ul secolului 20
ce este un „camelopard“ Nopți albe în St. Petersburg
La Fico bar în Roma fața excitată a lui Sandro Dernini, Ciudate zori în noapte
impresar artistic Lenin scriind la fereastră,
Fețele nerăbdătoare ale artiștilor și scriitorilor când Mas- Șezând pe scaun, adâncit în gânduri
simo prepara un risotto Alături de o masă plină de cranii
Fețele grave ale oficialilor orașului la parada Sf. Cata- Într-o cameră încărcată de disperare
rina în Siena Dincolo de foame și nevroze
pelerinii mutați ca să puteți descoperi fața lui Dante și Care să fie soluția?
pașii săi în exil Tradiția religioasă a nobilimii
Îmbrățișați spațiul Mediteranei, locurile Toscanei și gra- Ori revoluția marinarului
ția etruscă Înainte camarazi!
Către Turnurile Purgatoriului! Călătorii mei! Capul sus! Proletari pe baricade!
Pe o scară îngustă o cursă de cai verticală, din vârf până Neva, Kronstadt, Palatul de Iarnă
la bază Aceasta este istoria
Fața lungă a soldaților mărșăluind când le-am spus să Discursurilor din stațiile de tren
plece înapoi în Iraq A asaltului Palatului de iarnă
Fața blazată a contorsionistului când l-am întrebat de Anarhie și execuții
Santa Croce în Florența Bolșevism și stalinism
Fața contrariată a bătrânului chelner când l-am întrebat Puști și muniții
dacă îl știe pe Marinetti Troțky, sex și marșuri
Fața florentină a doamnei ce se autocompara cu picturile Vodcă și pește afumat
lui Botticelli Cai și prizonieri
Trista și înțeleapta față a evreilor în ghettoul din Veneția Lenin e omorât și apoi
și sinagoga din Florența Au numit acest glorios oraș
Fața distorsionată a preoților catolici, măicuțe și credin- Leningrad timp de aproape 70 de ani
cioși la ceremonia din Como A supraviețuit distrugerii de către nemți în ‘42
Desfigurate cu intenție; postere cu Marlyn Monroe vân- Dar acum Leningradul este doar o stare psihologică
dute pe dolari în galerii Un oraș imaginar al celor mai înfocați partizani leniniști
Fețele radioase ale lui Stash, a Katherinei și a fiului lor Valdimir Putin s-a născut aici
Misha în Bellagio și Lecco În Leningrad, orașul amintirilor rele
Fețe confuze: Elena Gianelli conducând de la Milano Azi un „grup nebun“ a ucis
Sex-plano 48 de străini și rușii care nu sunt slavi
cu Gian Paulo către Villa Omo din Como nu mai pot intra la Ermitaj?
În Trastevere, Sebastian cântând la pian compoziții Intrare interzisă în Camera de chihlimbar
cu piciorele în apă pînă la genunchi Revolte de tot râsul în lagărele de muncă
Expresia fellinescă a contelui Frederico Sangirardi Libertatea e încă un cuvânt strain.
Quinto de Wardal
Genealogia sa urcând până la veacul Cleopatrei Scrisoare către pshihanalistul meu
Divina Tragedie dintr-un teatru roman, cu locali ca ap-
endice Dragă Dr. Freud, sunt unul care pretinde că te înțelege
Aceasta este fața Italiei, fețe reamintind de Divina Co- Am săpat cuvintele tale, tiranic mentor
medie a lui Dante Dar ca poet adesea pic în depresie
Fețe de regi, eroi și nobili, de poeți, artiști, concubine și Extrem, compulsiv obsesiv
dansatori Așa că te rog sfătuiește-mă înainte de ora fatală

188 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Cum mi-aș putea monitoriza starea mentală?
De asemenea să-mi pot administra singur leacul
Situația e serioasă și vulcanică
În fiecare zi mă trezesc în panică
Viața a devenit neurotică, haotică
Hipnotică, despotică și clar quixotică
Analizând complet mă simt idiot
Deci doctore te rog sfatuiește-mă cum pot
să nu Trăiesc o viață de mută deprimare
Cu vise de sinucidere și săcăială în fiecare
DIKTER
Traducere în limba suedeză de Dorina Brândusa Landén
GLOBAL PSY-DADA
(till Tristan Tzara på 50-årsdagen från hans död)
Vilken är framtiden för surrealism?
För 100 år sedan, "NudeDescended a Staircase" på
Armory Duchamps show,
Picassos, Brâncusis spöken gömmer sig bland oss
Brända alla av deras livserfarenhet
Resande med otrolig fart igenom missnöje
Ingen tid för reflektioner, ingen tid för frågor
"Frihet" är vad vi kallar hur vi känner
När vi gör vad vi är betingade att göra
Rösten har fortfarande kraften av en mörk osynlig sub-
stans
Att bli otillräcklig Dada, kvinnofientligt tråkigt
Självmordet föreslogs som en lösning för de smarta
"Global dada" en planetarisk familj av Lettrister
A revolution inom kollegiet av patafysik
En evig återuppbyggnad i Situationistiska rörelsen
Neo-Dadas användning av form över innehåll, dan-
sande på järn spikar
Uppfinning av ett universellt psykedeliskt språk
En skapande kod, en andlighet av Ayahuascan
Drömmande om utsökta lik i flammor, flytande bleka
Symboler av krigets omänsklighet
Undertryckta önskningar utmynnade som en förlamad
revolution
Det kollektiva omedvetna, under-undermedvetna
Kuben av en passionsfri revolution, jazzoetry för folk,
skrikande fri jazz
Avskaffandet av arbete och elände! Den nya fantasins
all kraft!
Fyren av framtiden för galen kärlek är inte vad det bru-
kade vara
Evig fördömelse: befria det omedvetna självet genom
konst.
ITALIENSKA ANSIKTEN OCH PLATSER
Först är den vänliga chaufförens ansikte på Leonardo
da Vinci Airport.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRANSLAȚIUNI
zi - mărturisesc totul e din cauza stresului
Am nevoie de o pilulă, ori un fum de drog ori o îmbră-
țișare
Sclav al analizei în tărâm de vise
De ce tatăl e o fețiță, și instalatorul și iată
Chiar Hans-boy e fată
Sunt confuz, capul îmi este difuz
Atât de pierdut în tărâmul Super-egourilor
Viața de artist devine coșmar cacofonic
Din cap până-n picioare am ajuns Babylonic.
Dörrvaktens falska leende när jag ger honom dricks i
dollar
Besökarnas otaliga ansikten på galleriet Villa Bor-
ghese
Franco Trevisis ansikte och jakten till fots till Fontana
di Trevi
La Piccolo Aranhas ägarens ansikte när vi skickade
tillbaka vinet
Han kommer tillbaka med en annan flaska och en skål
jordgubbar
Allt detta och mer vi förevigar i skrifter, på fotonoch
videor
Vi scannade romerska profiler, Medelhavsögon, vilda
blickar, aggressiva grimaser
De asiatiska kvinnornas desperata ansikten som säljer
sjalar på Piazza Navona
Folkets perversa leenden som guidade oss felaktigt
Vaktens skugga när jag fotograferade målningarna
på Borghese galleriet
Guidens förvirrat ansikte vid Colosseum när man
frågade vad är en "kamelopard"
På Fico bar i Rom är Sandro Derninis upphetsat an-
sikte, konstagent
Artisterna och författarnas otåliga ansikten när Mas-
simo förbereder Risotto
Stadens tjänstemäns allvarliga ansikten vid St. Cathe-
rine Parade i Siena
Förflyttad pilgrimsfärd för att återupptäcka Dantes an-
sikte och hans steg i exil
Omger Medelhavets utrymme, toskanska platser och den
Etruskiska skönheten
Till tornen på Purgatory! Mina medresenärer! Se upp!
På den smala trappan en vertikal hästkapplöpning, från
toppen till basen
De marscherande soldaternas långa ansikten när jag
säger till dem att åka tillbaka till Irak
Den gamla joggarens likgiltiga ansikte när jag ber för
Santa Croce i Florens
Det irriterande ansiktet av den gamla servitören när jag
frågar honom om han kände Marrinetti
Det florentinska ansiktet av damen som jämför sig med
189
TRANSLAȚIUNI
målningen av Botticelli
Ledsen och kloka ansikten av judarna i Venedigs getto
och i Florens synagoga
De katolska prästernas förvrängda ansikten, nunnor
och dyrkare vid Mass i Como
Oläsligt med syfte Marilyn Monroes affischer säljs för
stora pengar på ett galleri
Stash, Katherina och deras son Michas strålande ansik-
ten i Bellagio och Lecco
Förvirrade ansikten: Elena Giamelli kör från Milano
Sex-plano med Gian Paulo till Villa Omo i Como
I Trasteverespelar Sebastian piano knivdjup i vatten
Grevens Federico SangirardiQuinto av Wardal Fellini-
liknande
Hans släktträd "förgrenar sig" sedan Cleopatras tider
Den Gudomliga Komedin med en gammal romerska
teateruppsättning, med lokalbefolkningen som bihang
Detta är Italiens ansikte, ansikten som påminner om
Dantes gudomliga komedi
Konungens, hjältarnas och adels ansikten, poeter,
konstnärer, konkubiner och dansare
Detta är ansikten och platser svårt att beskriva och
ännu svårare att glömma.
LENINS SPÖKE I SANKT PETERSBURG
Det var en gång när
Utan anledning
byggde Peter den store denna stad
Som ett stort fönster till Europa
Ryssland gick in i västklanen
Men frihetens röster kom också in
Sniglade in från Frankrike och Holland
Då plötsligt 20-åriga bluesens
Vita Nätter i Sankt Petersburg
Starka dagsljus på natten
Lenin skriver vid fönstret,
Sitter i en stol, djupt fallen i tankar
Bredvid ett bord fullt av skallar
I ett rum fullt av förtvivlan
Utöver hunger och elände
Vad var lösningen?
Adels Religiösa Tradition
Eller en sjömans revolution
Framåt kamrater!
Proletärer till barrikaderna!
Neva, Kronstadt, Vinterpalatset
Detta är historien
Av diskurserna från Tågstationen
190
om vinterpalatset överfall
Anarki och avrättningar
Bolsjevismen och stalinismen
Vapen och ammunition
Trotskij, kön och marscher
Vodka och rökt fisk
Hästar och fångar
Lenin dödas och då
De namnger denna härliga stad
Till Leningrad i nästan 70 år
Den överlevde tyskarnas förstörelse i '42
Men nu Leningrad är bara en sinnesstämning
En imaginär stad av hard-core Leninists
Vladimir Putin föddes här
I Leningrad, dåliga minnens stad
Idag dödade en ”mad crowd” gäng
48 utlänningar och icke-slaviska ryssar
Obehörig tillgång till Eremitaget?
Förbjudet tillträde till AmberRoom
Pussy Riot i tvångsarbete
Frihet är fortfarande ett främmande ord.
BREV TILL MIN SHRINK
Kära Dr Freud, jag är din imitator
Jag kanaliserar dina ord, min tyranniska mentor
Men som poet blir jag ofta så deprimerad
Extremt tvångsmässigt besatt
Så snälla ge mig råd innan det är för sent
Hur kan jag mäta mitt mentala tillstånd?
Också viktigt att jag kan självmedicinera
Situationen är gräslig och vulkanisk
Varje dag vaknar jag i panik
Livet blir neurotiskt, kaotiskt
Hypnotiskt, despotiskt och klart svärmiskt
Att slutföra analysera, jag känner mig så idiotisk
Så snälla doktorn ge mig lite råd
Jag lever ett liv av dämpad desperation
Med suicidala drömmar och daglig förvärring
Jag måste bekänna att det är allt så ojämn stress
Behöver ett läkemedel eller en puff eller en kram
Analysens slav i drömmarnas land
Varför är fadern en tjej, rörmokaren en tjej?
Även pojken Hans är en tjej
Jag är förvirrad, mitt huvud är diffus (oredig?)
Så förlorad i Super-egos land
Ett konstnärsliv blir kakofonisk
Från topp till tå blir jag så Babylonic.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 SAPIENTIA

Florentin SMARANDACHE

NOI AFLORISME

Marii hoți fură oficial, cu acte în regulă și sunt apărați Thinking".

de alți hoți în poziții înalte. •
• Să te mulțumești cu ce ai.
Discutăm nimicuri tocate mărunt! •
• Și binele atrage binele, iar răul, răul...
Nu-i prost cine ia, e prost cine dă (folclor). •
• Nemulțumirea produce suferință spirituală.
Aparatul dă-l mai tare și închide-l! •
• Să te împaci cu tine însuți. Să nu te vaiți…
Tórturi și tortúri! •
• La unii se caută cele mai mici scăpări pentru a fi de-
Omul din beție se trezește, din prostie niciodată. făimați, iar la alții cele mai neînsemnate realizări pen-
• tru a fi ridicați în slăvi.
Când te obișnuiești să circuli, nu mai poți să stai! •
• Mi-a dat tot ce-am vrut, atunci când nu i-am cerut!…
În concediu în fiecare zi e duminică. •
• Se aplică întotdeauna democrația celui mai puternic.
După fiecare pahar ești alt om! •
• Orice totalitarism își inventează mijloacele sale de
Schimbările sunt așa de rapide, că nu mai poți ține margininalizare a indezirabililor, pe care le numește
pasul decât sărind peste etape… metode democratice.
• •
Pentru o tipă de cinci milioaneee… merită să mai E sucită femeia: cand ești departe, te vrea aproape;
adaugi și ceva suferință… cand esti aproape, te vrea departe...
• •
De când pleci… și nu mai pleci. Eu nu mă supăr, puteți și să mă-njurați.
• •
Ceea ce-i evident pentru unii, nu este pentru alții. Frumoasă ca o poezie!
• •
Unii atât de îngânfaaați… încât au impresia că ei știu Mi-a îmbătrânit mașina…
totul, iar ceilalți nimic! •
• Într-un fel se văd lucrurile din interior, altfel din afară.
Vine o vreme când pasiunea creatoare poate fi mai •
importantă decât... obsesia sexuală! Nu vine nimeni să-ți dea. Toți vin să ia, prefăcându-
• se că ajută.
De acord cu gândirea pozitivă și împotriva gândirii •
negative. Ziariștii astăzi nu reflectă adevărul, ci punctul de ve-
• dere al celor care-i finanțează.
Citisem în America "The Power of Positive

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 191

INTERVIU
Mihail DIACONESCU
DESPRE IMAGINAȚIE, ONIRIC ȘI
FANTASTIC ÎN LITERATURĂ
Interviu consemnat de SABIN IONEL WIENER
- Stimate domnule Mihail Diaconescu, vă propun să
discutăm despre fantastic în creațiile artistice, în general,
și în cele literare, în special.
– De ce doriți să discutăm despre fantastic?
– Pentru că am observat ceva interesant: în toate ro-
manele dumneavoastră sunt ample capitole a căror acți-
une se desfășoară sub semnul fantasticului.
De altfel, critica literară a subliniat adeseori, în vari-
ate moduri și cu diverse explicații, faptul că Mihail Diaco-
nescu este un continuator al scriitorilor care au apelat la
desfășurările fantastice, pentru a-și comunica ideile și con-
vingerile. Mai precis, despre dumneavoastră s-a spus că
sunteți un continuator al unor scriitori ca Ernst Theodor
Amadeus Hoffmann, fascinat de tărâmurile stranii ale în-
chipuirilor și de valorile speculative și alegorice ale bas-
melor, ca Mihai Eminescu, evocator al unor vise cu sem-
nificații simbolice și filosofice, precum Gala Galaction, cel
din nuvele, ca Vasile Voiculescu și Mircea Eliade... S-a
spus uneori că fantasticul este unul dintre aspectele cele
mai interesante ale prozei dvs.
– Tema fantasticului în artă, în general, și în literatură,
în special, este excepțional de vastă. Este o temă discutată
de mari savanți, artiști și filosofi din perspective teoretico-
estetice, literare, psihologice, medicale, respectiv psihia-
trice, folclorice, mitologice, etnografice... Cu ce doriți să
începem?
– Cu niște precizări terminologice. Ce înțelegeți dvs.
prin fantastic?
– Eu mă refer la noțiunea de fantastic așa cum alții au
explicat-o, mult mai bine decât mine, înaintea mea. Mai
precis – în proza mea am ținut cont de variatele dezbateri
și concluzii cu privire la fantastic impuse în literatură de
unii autori care au creat înaintea mea.
Așa cum ați observat, noțiunea de fantastic a fost im-
pusă concomitent de cercetătorii și teoreticienii din mai
multe științe. Este necesar, cred, să amintim de câteva
puncte de vedere cu privire la fantastic. Aceste puncte de
vedere sunt foarte deosebite între ele. Sunt totuși conver-
gente în unele cazuri.
Psihiatrii ne spun că fantasticul este o noțiune medi-
cală, respectiv psihiatrică. Fantasticul există, spun ei, ca un
delir, nu prea coerent, în care o persoană construiește ima-
gini rupte de ordinea logică a realului. În acest sens, fantas-
ticul derivă uneori, așadar nu totdeauna, din proiecțiile cu
caracter halucinant.
Pentru că nu are o contingență fermă cu realitatea, fan-
tasticul dezvoltă imagini, stări și relații ce nu pot fi înca-
drate în ordinea spațio-temporală a firii. În construcțiile
fantastice există imagini, relații și evoluții paralogice, luxu-
riante, reprezentări absurde, elemente magice reziduale,
192
păstrate în subconștientul fiecărei persoane din epoca de
început a omenirii.
Manifestat ca delir, fantasticul poate însuma fabulații,
asocieri de fapte stranii și de evenimente greu de crezut,
numeroase elucubrații.
Delirul, de care vorbesc cercetătorii medici ai fantasti-
cului, respectiv reprezentările subiective cu caracter straniu
și maladiv, poate fi mai amplu sau mai restrâns, mai intens
sau mai puțin insistent, mai coerent sau mai dezlânat. Im-
portant este faptul că are caracter confuzional, că el distor-
sionează, uneori foarte grav, raporturile persoanei cu reali-
tatea. Aceasta – pe de o parte.
Pe de alta – lăsând la o parte dezbaterile medicale, res-
pectiv psihiatrice, considerându-l în perspectivă teoretico-
estetică și teoretico-literară, fantasticul este o categorie care
ne ajută să înțelegem frumosul ce rezultă din crearea unui
univers artistic fondat de imaginația autorului, iar alteori,
prin amestecul de elemente realiste (în acord cu realitatea)
cu cele supranaturale.
În acest sens cele mai ample și mai consistente repre-
zentări fantastice le găsim în operele literare de substrat mi-
tico-folcloric. Mă gândesc, bineînțeles, la Epopeea lui
Ghilgameș, la Mahabharata și Ramayana, la epopeile ho-
merice Iliada și Odiseea, la Cântecul Nibelungilor, la Ka-
levala.
Pornind de la modelele oferite de basmele populare,
dar și de la unele dintre aceste epopei, numeroși creatori de
literatură – Jonathan Swift (1667-1745), Ernst Theodor
Amadeus Hoffmann (1776-1822), Gérard de Nerval
(1808-1855), Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852), Mi-
hail Afanasievici Bulgakov (1891-1940) și mulți alții – au
creat opere în care elementele fantastice sunt numeroase și
importante. Aceste elemente fantastice au, mai ales, carac-
ter simbolic.
Numeroase și importante elemente fantastice găsim în
epopeile culte create de autori ca Publius Vergilius Maro
(70-19 î.d.H.), Dante Alighieri (1265-1321), John Milton
(1606-1674) și alții.
Este binecunoscut faptul că scriitorii romantici au
acordat o atenție deosebită preocupărilor pentru fantastic.
Mă gândesc, bineînțeles, la autori precum Edgar Allan Poe
(1809-1849), Villiers De L’Isle Adam (1838-1889), Jules
Superville (1884-1960) și la alții.
De-a lungul secolelor și mileniilor fantasticul a ocupat
un loc important în scrierile a numeroși autori de literatură.
Există apoi un fantastic folcloric, care are numeroase
puncte de contact și asemănări cu cel mitologic.
Folclorul este ansamblul manifestărilor culturale co-
lective (datini, tradiții, manifestări artistice) ale unui popor
exprimate oral, respectiv prin viu grai.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

În creațiile folclorice distingem elemente constante,
durabile, stabile, și altele care țin de variabilitatea unor
teme și motive în spații etnice și istorice diferite.
Folclorul, parte importantă a culturii populare, are ca-
racter anonim și sincretic. Lui îi aparțin creații literare
(epice și lirice), muzicale, sapiențiale, coregrafice.
Folcloristica este disciplina științifică preocupată să
culeagă, să clasifice și să explice creațiile populare sub
toate aspectele.
Fantasticul este unul dintre aspectele cele mai impor-
tante ale creațiilor folclorice.
Tezaurul folcloric pune în prim-plan numeroase per-
sonaje, situații, relații și explicații fantastice. De fapt, fără
aceste prezențe fantastice folclorul nu poate fi înțeles.
În cultura română, folclorul (inclusiv dimensiunea lui
fantastică) a fost studiat din variate perspective: istorice (N.
Bălcescu, N. Iorga și alții); lingvistice (B.P. Hasdeu, Ov.
Densușianu și alții); filosofice (Lucian Blaga); teologice
(D. Stăniloae); sociologice (savanții din școala monogra-
fică promovată de D. Gusti); literare (G. Călinescu); reli-
giologice (M. Eliade) etc.
Cel care utilizează sinteza monumentală și fundamen-
tală pe care Iordan Datcu (n. 1933) a intitulat-o Dicționarul
etnologilor români. Publicații periodice. Instituții. Mari
colecții. Bibliografie. Cronologie, Ediția a III-a revăzută și
mult adăugită, apărută la Editura Saeculum I.O. din Bucu-
rești, în 2006, poate constata amploarea excepțională și
marea varietate a studiilor folclorice și etnografice impuse
în cultura română.
La fel de utilă este, în acel sens, și sinteza pe care ma-
rele savant Ion Bîrlea (1883-1969) a intitulat-o Istoria folc-
loristicii românești, București, 1974.
Există apoi un fantastic infantil, de care se ocupă psi-
hologii și educatorii.
Ceea ce este infantil ne apare legat de starea unei per-
soane în etapele de început ale evoluției (ale dezvoltării)
sale psihice. Acestei perioade îi corespund importante
achiziții pe plan sufletesc, intelectual, social și practic.
Îi corespund, de asemenea, unele creații artistice (de-
sene, jocuri, basme, povestiri, cântece, piese rezultate din
lucru manual etc.), conforme cu gradul de dezvoltare psi-
hică a copilului.
Într-o altă ordine de idei, fantasticul copilăriei poate fi
asociat uneori cu nevrozele infantile, cu psihozele infantile,
cu paraliziile infantile, cu imaginarul maladiv infantil.
Așadar, dacă ținem cont de unele elemente (aspecte)
prezente în comportamentul uman sănătos sau maladiv, în
epopeile mitice ale Antichității și Evului Mediu, în cele
culte, create după modelul lor, în literatura scriitorilor ro-
mantici, în capodoperele folclorice, în atitudinile infantile
și în producțiile artistice care le sunt destinate putem ușor
constata excepționala arie de cuprindere a noțiunii de fan-
tastic.
Este o noțiune cu mai multe înțelesuri, respectiv un cu-
vânt care poate evoca (indica) diferite caracteristici seman-
tice.
Polisemia (polisemantismul) este, alături de sinoni-
mie, antinomie și omonimie, o modalitate de structurare
(de organizare) a vocabularului.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
– Ceea ce spuneți despre modul cum psihologii, psihi-
atrii, istoricii literari, esteticienii, etnografii, folcloriștii și
pedagogii se referă la noțiunea de fantastic este foarte in-
teresant. Îmi place maniera didactică a expunerii D-voas-
tre. Eu aș dori însă ca în acest dialog al nostru să vă referiți
mai ales la prezența fantasticului în literatură. Vă amintesc
că dialogul nostru a început cu evocarea unor momente
fantastice în romanele dvs.
– Despre prezența fantasticului în literatură se poate
discuta mult și bine, din variate perspective și cu cele mai
diverse exemple și argumente. Se poate discuta astfel pen-
tru că problema reprezentărilor fantastice apare încă din
Antichitate.
În tratatele pe care Aristotel (384-322 î.d.H.) le-a inti-
tulat Peri rethorikes (Retorica) și Peri poetikes (Poetica),
primele sinteze de teorie estetică și teoria literaturii ,găsim
referiri la fantastic ca produs al fanteziei creatoare.
Aristotel ne spune în Poetica, tratatul care a funda-
mentat știința literaturii, că „Datoria poetului nu este să po-
vestească lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând
să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesaru-
lui. Într-adevăr, istoricul nu se deosebește de poet prin
aceea că unul se exprimă în proză și altul în versuri (de-ar
pune cineva în stihuri opera lui Herodot, aceasta n-ar fi
mai puțin istorie, versificată ori ba), ci pentru că unul în-
fățișează fapte aievea întâmplate, iar celălalt fapte ce s-ar
putea întâmpla). De aceea poezia este mai filosofică și mai
aleasă decât istoria: pentru că poezia înfățișează mai mult
universalul, câtă vreme istoria mai degrabă particularul”
(Poetica, cap. IX).
Așadar Aristotel admite că în poezie, respectiv în ima-
ginație, ceea ce ține de domeniul fantasticului, respectiv al
fanteziei auctoriale creatoare, poate fi mult mai credibil de-
cât realul posibil (care, deși real, este uneori greu de ad-
mis).
După cum știți, desigur, numeroase elemente fantas-
tice apar în feerii, spectacole care amestecă într-un mod
atractiv textul literar cu muzica și dansul.
În feerii apar decoruri fantastice, personaje supranatu-
rale (Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Muma Pădurii,
Zmeii, animale, păsări, plante și insecte personificate).
Feerii au scris Shakespeare (Furtuna, Visul unei nopți
de vară), Vasile Alecsandri (creația sa Sânziana și Pepelea
are subtitlul „feerie națională în cinci acte”), Victor Efti-
miu (Înșir’te mărgărite) și alții.
Pornind de la Visul unei nopți de vară, feeria lui Sha-
kespeare, regizorul Max Reinhardt (1873-1943) a realizat
un film.
Arta de regizor de teatru și de film practicată de Max
Reinhardt s-a impus la vremea ei prin sublinierea apăsată a
unor scene, prin efecte vizuale puternice, prin momente
senzaționale, prin decoruri stranii.
Sunt elemente care se potrivesc cu dimensiunea fan-
tastică a feeriei lui Shakespeare.
Știți, desigur, și faptul că secolul al XX-lea a impus în
literatură romanul științifico-fantastic, numit uneori și ro-
manul de anticipație. Acest tip de roman este suprasaturat
de scene fantastice.
Precursori ai literaturii științifico-fantastice sunt anti-
cul Lukian din Samosata (c. 125- c.182) cu Alethes historia
193
INTERVIU
(Istoria adevărată); Cyrano de Bergerac (1619-1655) cu
narațiunile fantastice Les états et empires de la lune (Sta-
tele și imperiile din lună, 1656) și Histoire comique des
états et empires du soleil (Istoria comică a statelor și im-
periilor din soare, postum 1662); romanticul Edgar Allan
Poe (1809-1849) cu narațiunile sale „bizare” The fall of the
House of Usher (Prăbușire casei Usher, 1839), The mur-
ders in the Rue Morgue (Crimele din strada Morgue,
1841), The Black Cat (Pisica neagră, 1843) și altele.
Un discipol al lui Edgar Allan Poe a fost Herbert Ge-
orge Wells (1866-1946), autor de evocări fantastice pre-
cum The Time Machine (Mașina timpului, 1895), The in-
visible Man (Omul invizibil, 1897), The War of the Worlds
(Războiul lumilor, 1898), care la vremea sa a făcut senza-
ție, și altele.
În zilele noastre romanul științifico-fantastic este cul-
tivat de sute de autori din diverse literaturi. Sute de romane
științifico-fantastice apar în fiecare an.
Ele corespund unor așteptări ale publicului lector asal-
tat de știrile despre noile descoperiri în astronomie, medi-
cină, astrofizică, genetică, fizica nucleară și în alte domenii.
Elementele fantastice din acestor romane sunt asociate
cu imagini, dezbateri, analize, comparații și concluzii cu-
lese din diverse cercetări, îndeosebi din cele de laborator.
Amestecul de date din laborator popularizate, de ele-
mente vag realiste și de ficțiune este o caracteristică impor-
tantă a literaturii științifico-fantastice.
La Aristotel, fantasticul este considerat un produs (un
efect, o urmare, o consecință) a fanteziei. Aristotel are
dreptate. Fantasticul are atingeri importante cu fantezia și
cu imaginația, dar se deosebește de ele. Din păcate, el n-a
aprofundat această idee justă.
Asupra fanteziei, ca impuls al creației (literare, teore-
tice, artistice, științifice) au insistat scriitori și filosofi ro-
mantici ca prozatorul Jean Paul (Johann Paul Friedrich
Richter; 1763-1825), Friedrich Willhelm Joseph von
Schelling (1775-1854), care ne-a lăsat fundamentala sin-
teză System der transzcendentalen Idealismus (Sistemul
idealismului transcendental, 1800), unde este afirmat pri-
matul absolut al subiectivității, dar și puterea artei de a ne
ridica spre Absolut; August Willhelm Schlegel (1767-
1843), preocupat de importanța elementelor afective în ac-
tele de creație; și alții. Ei au considerat că fantezia, ca dis-
ponibilitate creatoare fundamentează cultura.
Mai târziu, în deplin acord cu autorii romantici ger-
mani, italienii Francesco de Sanctis (1817-1883) și disci-
polul său Benedetto Croce (1866-1952), puternic influențat
de Hegel, au admis că fantezia, ca disponibilitate creatoare,
este net superioară imaginației.
Imaginația este un act psihologic trăit de fiecare per-
soană. Ca act normal psiho-mental, imaginația este asoci-
ată cu trăiri emotive și volitive, cu funcții biologice, mai
ales. Ea este inferioară în raport cu fantezia, pentru că are
caracter mecanic, reproductiv, asociativ.
Este asociată, mai ales, cu diversele impresii senzori-
ale care solicită persoana. În acest sens, imaginația oferă
percepției elemente de susținere, ferm legată fiind de diver-
sele aspecte ale realului.
Fantezia este specifică inventatorilor, poeților, artiști-
194
lor, teoreticienilor. Este sintetică, intuitivă, nouă în conți-
nut, spontană dar și preocupantă.
Fantezia, în general, dar mai ales fantezia creatoare
este sursa (punctul de pornire, sediul) fantasticului.
Fantasticul prezent în operele de artă exprimă puter-
nic, în variate moduri, neliniștea existențială a persoanei.
Această neliniște apare ca act emoțional spontan sau
de lungă durată, ca disconfort și tensiune psihică. Este o
neliniște ce se cere a fi exprimată (comunicată), clarificată.
De aceea artiștii și cugetătorii o exprimă în creațiile lor.
Unele neliniști provoacă stări halucinatorii, deliruri, im-
pulsuri atotputernice ale mărturisirii. În aceste cazuri per-
soana dezvoltă mecanisme de apărare a subiectivității sale.
Creațiile artistice se numără printre aceste mecanisme.
Ion Biberi (1904-1990), medic psihiatric, prozator, cri-
tic literar, critic de artă, romancier și eseist este, între altele,
autorul contribuției științifice intitulate Fantasticul, atitu-
dine mentală.
Ion Biberi a inclus acest eseu în volumul Eseuri lite-
rare, filosofice și artistice (București, 1982).
Ion Biberi, care a fost puternic atras de creațiile unor
pictori precum Hieronymus Bosch, Peter Bruegel cel Bă-
trân și Salvador Dali, dar și de nuvelele romantice ger-
mane, este convins că fantasticul face posibilă intuiția
„unei alte realități”. Această „altă realitate”, are caracter
arbitrar, straniu, „negatoare de legi”.
În viziunile nefantastice persoana se simte instalată
într-un univers care funcționează firesc, după legi clare.
În acest caz, între el și lume există un acord natural, o
corespondență necesară, aptă să se ridice la nivelul înalt al
unei siguranțe metafizice.
„Fantasticul, afirmă Ion Biberi, suprimă toate aceste
legături și neagă această siguranță metafizică; el nu se de-
părtează numai de lumea concretă ci o neagă, substitu-
indu-i o altă realitate, incertă, precară. Fantasticul con-
semnează în același timp, o insecuritate lăuntrică, o ina-
derență între om și univers, o discrepanță între om și lume
care duce la perplexitate și spaimă” (în Eseuri literare, fi-
losofice și artistice, 1982, pp. 217-218).
Ținem să subliniem și faptul că înțelegerea variatelor
teorii estetice create de Ion Biberi este posibilă, între altele,
datorită admirabilei monografii pe care doamna Mihaela
Albu, critic și istoric literar de înalt și binemeritat prestigiu,
personalitate ilustră a vieții universitare românești a intitu-
lat-o Un uomo universale: Ion Biberi (Editura Aius, Cra-
iova, 2015).
Convingerile despre fantastic ale lui Ion Biberi sunt
explicate de doamna Mihaela Albu prin raportare la activi-
tatea lui de medic psihiatru și de autor al volumelor Tha-
natos (1936), Funcțiile creatoare ale subconștientului
(1938), Visul și structurile subconștientului (1970), Princi-
pii de psihologie antropologică (1971), Essais sur la con-
dition humaine (1974).
Într-o altă ordine de idei, este necesar să subliniem și
faptul că omul moștenește în psihismul său numeroase ră-
mășițe ale trăirilor magice, fantastice și animiste din etapa
îndelungată a desprinderii sale treptate (evolutive) de la
starea de animal la cea de ființă rațională.
Carl Gustav Jung (1875-1961), psiholog, filosof al
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

culturii, medic psihiatru și etnograf de mare prestigiu (cer-
cetător al unor comunități sociale din nordul Africii,
S.U.A., India și Kenya), a scris în acest sens despre incon-
știentul colectiv, fondat pe arhetipuri și pe diverse com-
plexe, pe care le-a evaluat din perspectiva relației sale ca
terapeut cu pacienții.
Modelele mitologice ale reprezentărilor fantastice își
găsesc un loc aparte în explicațiile pe care Jung le dă fan-
tasticului.
Semnificative în acest sens sunt lucrările pe care Carl
Gustav Jung le-a intitulat Die Beziehungen zwischen dem
Ich und dem Umbewunssten (Relațiile dintre eu și incon-
știent, 1928), în care accentul este pus pe ideea de persona,
ca fragment al psihicului colectiv, și, mai ales, Die Wir-
klichkeit der Seele (Realitatea sufletului, 1934), în care sa-
vantul elvețian discută despre ideea de arhetip ca structură
mentală înnăscută, moștenită.
Țin să reamintesc și faptul că psihologul și psihiatrul
Carl Gustav Jung a admirat în mod deosebit lucrările de
istoria religiilor realizate de Mircea Eliade, cu care a între-
ținut și o relație epistolară.
Dacă ne raportăm la lucrările lui Jung, putem înțelege
faptul că fantasticul este o realitate mentală creatoare și
artistică, mereu activă, în toate transformările omului, de-
a lungul secolelor și mileniilor.
În cuprinsul acestei realități apare sentimentul de ie-
șire, din diversele compartimente ale existenței cotidiene
spre ceva care modifică puternic realul.
Această ieșire este un fapt natural, în cazul fiecărei
persoane (sănătoase sau bolnave). Este o realitate existen-
țială, respectiv ontologică.
Dar ieșirea spre fantastic este mult mai evidentă în ca-
drul unor persoane care suferă de stări patologice precum
exaltarea, teroarea, oboseala, depresia, teama (îndeosebi
teama de necunoscut), isteria, psihastenia (îndeosebi atunci
când ea se manifestă pe planul achizițiilor intelectuale),
sentimentul de înstrăinare (de alienare), schizofrenia, deli-
rul, suferințele cronice, nesiguranța, mai ales când e vorba
de nesiguranța zileri de mâine, așa cum este trăită în lumea
de azi de sute de milioane de oameni săraci, de șomeri și
de alți dezmoșteniți ai soartei.
Despre toate aceste manifestări discută insistent nu nu-
mai psihologii și psihiatrii, ci și sociologii, politicienii și
persoanele devotate unor înalte principii morale și religi-
oase. Nu întâmplător, părintele Dumitru Stăniloae, binecu-
vântată este amintirea sa sfântă!, a spus că adevărata exis-
tență umană este o proexistență.
– Pe mine mă interesează să discutăm despre fantastic
în actele de creație, respectiv în artă, în literatură, în scri-
erile cu caracter speculativ. Vă reamintesc că dialogul
nostru a pornit de la constatarea că în toate, subliniez, în
toate, romanele lui Mihail Diaconescu, ca și în unele dintre
nuvelele sale, elementele fantastice sunt importante și
foarte diverse... Sunt curioasă să-mi spuneți ce credeți des-
pre fantastic ca atitudine creatoare.
– Cred că asupra acestei probleme s-a pronunțat con-
vingător medicul, nuvelistul, romancierul, criticul de artă
și teoreticianul literar Ion Biberi, de care am mai amintit și
din care aș dori să mai citez încă o dată. Aș dori să-l citez
pe Ion Biberi pentru că despre fantastic putem discuta în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
continuare mult și bine.
În același eseu, Fantasticul, atitudine mentală, publi-
cat în volumul Eseuri literare, filosofice și artistice (Bucu-
rești, 1982), Ion Biberi afirmă că fantasticul „convertește
situațiile obiective, banale sau insolite într-o realitate tran-
scotidiană; viziunea include o presimțire a unei realități
totale a lumii și a propriei personalități prin mijlocirea
unei transgresări sau chiar negări a categoriilor mentale,
de spațiu, timp și cauzalitate, dând acestei lumi de al doilea
grad o coloratură afectivă situată, în general, pe registrul
depresiv, de anxietate și teroare, îmbinată cu un sentiment
de revelare al unui alt plan de realitate” (p. 235).
Cred că în discuția noastră e bine să amintim și de mo-
dul cum Constantin Noica (1909-1987) se referă la pro-
blema fantasticului.
Noica este convins că fantasticul este o lume a posi-
bilului, „mai reală” uneori, decât realul din lucruri.
Este „mai reală”, pentru că se destramă ca realul din
lucruri, aflat mereu în prefaceri, așadar în precaritate.
Fantasticul ne duce la o lume a elementelor pe care
mitul, basmul, arta plastică, literatura populară și cultă o
oferă atenției noastre.
În zilele noastre literatura științifico-fantastică duce
gândul la rânduieli noi ale lumii „în elementul cărora oa-
menii vor trebui să trăiască” (Noica, Devenirea întru fi-
ință, 1981, p. 388).
Noica ne mai spune că există un fantastic benefic, con-
structiv. Este cel ce duce gândul și simțirea noastră spre lu-
mea elementelor (a arhetipurilor), spre mit, basm, legendă
sau spre literatura cultă.
Există însă, continuă Noica, și un fantastic morbid,
care poartă gândul spre decădere, stingere și descompu-
nere, evidențiat de unele aspecte ale romantismului.
Fantasticul, ne spune tot Noica, poate avea o funcție (o
dimensiune) metafizică atunci când duce puterea noastră
de judecată spre elemente (v. Devenirea întru ființă, 1981,
p. 388).
Țin să subliniez faptul că noțiunea element este cen-
trală în sistemul categorial cu care Noica operează în de-
mersul său ontologic. În acest sens, element este ființa se-
cundă „cu universul ei concret” (id., p. 327).
Numeroase și importante elemente fantastice apar în
unele dintre visele nocturne ale fiecărei persoane.
În vis, imaginile vizuale au caracter preponderent. Ele
sunt organizate astfel încât exprimă variate stări cognitive,
afective și volitive.
De-a lungul secolelor și mileniilor, în toate culturile
lumii, visul a fost și este o preocupare importantă pentru
medici, artiști, teologi, psihologi, psihiatri, filosofi, antro-
pologi.
În teoriile psihanalitice, problema și relevanța visului
ocupă un loc central, mai ales pentru că el conține resturi
semnificative ale activităților diurne combinate cu variate
aspirații (intenții) subiective.
În vise există un conținut latent și unul manifestat. În
vise se manifestă liber un mare număr de dorințe refulate.
Fiecare dintre noi știe că multe dintre lucrurile pe care le
dorim, dar nu le putem înfăptui în viața cotidiană, se desfă-
șoară liber în plan oniric.
195
INTERVIU
Așadar, visul are caracter condensat, dramatic, simbo-
lic, intens colorat afectiv, imaginar.
În cuprinsul visului dorințele persoanei, chiar cele mai
intime, și cenzura impusă de societate, de propria educație,
de variate principii și valori se înfruntă într-un mod speci-
fic.
În vis funcționează un amestec de elemente variate,
dar și un fel de permanent ricoșeu asociativ.
Important este faptul că în vis elementele fantastice
sunt prezente în mod activ. Visăm că zburăm, că partici-
păm la anumite dezbănțuiri erotice, care în lumea reală nu
sunt posibile, că suntem urmăriți de forțe malefice și enig-
matice, că suntem învingători în unele confruntări, că ne
întâlnim cu persoane care nu mai trăiesc. Unele vise sunt
euforice, dorim ca ele să se repete. Altele – sunt traumati-
zante.
Elementele fantastice care apar în vis pot fi plăcute,
respective benigne, sau, din contră, tragice, amenințătoare,
sumbre, caricaturale, grotești, terifiante. În acest sens,
unele vise se transformă în coșmaruri.
Numeroși psihologi, psihiatri și filosofi preocupați de
antropologie ne spun că visele nu au sens.
Scriitorii romantici erau însă încredințați că, din con-
tră, visele au semnificații existențiale, artistice, morale, re-
ligioase, civice, sentimentale, tocmai pentru că în ele apare
un fel de răspuns la întrebările care preocupă o persoană.
Proverbul care spune că noaptea este un sfetnic bun ex-
primă foarte bine această convingere.
În romanele mele veți găsi relatarea atentă a unor vise
de o mare varietate, care, pe lângă elementele fantastice,
dau o anumită atmosferă evoluțiilor epice.
În această privință marea lecție de artă oferită de auto-
rii romantici și simboliști, care au introdus pagini onirice în
operele lor, a fost pentru mine un motiv de reflecție insis-
tentă și serioasă la masa de scris, în fața paginilor albe dar
mai ales un îndemn la imitație creatoare.
Ceea ce am învățat din basme, așa cum vi le povestea
sfânta mea mamă, maica preoteasă Aurelia de la Vulturești,
din epopeile mai vechi sau mai noi, din legende și mituri,
dar mai ales din acaparanta lecție de artă oferită de scriitorii
romantici a dus în proza mea la marea varietate a scenelor
onirice. Sunt scene în care ceea ce este enigmă, trăire pate-
tică în orizontul misterului, dorință sau teamă ce duce spre
exaltări paroxistice apare în desfășurări narative suprasatu-
rate de elemente simbolice.
Nu lipsesc din aceste desfășurări, stările obsesive și
tensionate, experiențele de viață binefăcătoare sau, din
contră, terifiante. Nu lipsesc semnificațiile clare opuse ce-
lor echivoce sau întunecate.
Toate acestea sunt subsumate însă unor construcții
epice verosimile. Pentru că a fi autentic, verosimil, este
unul dintre cele mai înalte țeluri ale artei.
Numai artiștii care spun ceva în spiritul adevărului pot
atrage publicul. Esența fenomenelor care ne asaltează și
adevărul lumii în care trăim pot fi revelate numai în creații
artistice verosimile (plauzibile, posibile).
Creațiile artistice care conțin transfigurări ale elemen-
telor fantastice prezente în vise sunt uneori mai convingă-
toare decât cele ce sunt construite în conformitate strictă cu
regulile severe și complicate ale unui realism plat. De aceea
196
Blaga avea dreptate când spunea că „Mai verosimil decât
adevărul e câteodată un vis”.
Adrian Marino (1921-2005), istoric, critic și teoreti-
cian literar, savant comparatist, eseist, publicist de imens
prestigiu, preocupat în mod special de problema moderni-
tății în arta cuvântului, a reflectat, între altele, asupra pro-
blemei fantasticului.
În Dicționar de idei literare, vol. I (1973), o carte des-
pre autonomie și heteronomie în arta cuvântului, dar mai
ales despre universaliile și disponibilitățile genetice pre-
zente în actul scriptural, Adrian Marino se referă la fantas-
tic ca sumă de elemente în care datele echilibrului și ale
raporturilor de ruptură sunt la fel de importante.
În acest caz, afirmă Adrian Marino, se produce „inva-
zia sacrului în interiorul ordinii laice, profane; a suprana-
turalului în mijlocul naturalului; a faptului inadmisibil, ab-
surd, imposibil, monstruos, în plin determinism comod și
previzibil” (p. 664).
Ruptura dintre logic și ilogic, continuă Adrian Marino,
este specifică momentelor fantastice desfășurate în univer-
sul oniric. Confuzia dintre vis și realitate alimentează vizi-
unile fantastice. Pe seama acestei confuzii apar stările de
incertitudine, de încordare sufletească, de perplexitate și
echivoc.
Ruptura dintre logic și ilogic afectează mai ales nor-
malitatea temporală. Dimensiunea duratei se modifică.
Succesiunea unor momente are caracter insolit. Îngheța-
rea, prelungirea, accelerarea și inversarea timpului sunt
caracteristice reprezentărilor fantastice, totdeauna profund
subiective.
În 1973, Editura Univers din București a publicat în
limba română volumul lui Tzvetan Todorov Introduction à
la littérature fantastique (Introducere în literatura fantas-
tică, 1970) tradus de Virgil Tănase, cu o prefață de Alexan-
dru Sincu.
Tzvetan Todorov s-a impus ca teoretician și critic lite-
rar, ca specialist în științele limbajului, ca analist al discur-
sului auctorial și ca semiotician.
Pornind de la preocupările sale teoretice, Tzvetan To-
dorov distinge în existența fantasticului trei nivele: verbal,
sintetic și semantic. Ținând cont de relația dintre persoana
emițător și persoana receptor, fantasticul este un act de
limbaj, respectiv de comunicare specifică.
În acest sens este cazul să ne amintim și de faptul că
Ludwig Wittgenstein (1889-1951) a considerat limbajul
drept „arhitectura lumii” în care trăim.
Celebrul său Tractatus logico-philosophicus (1921)
exprimă aceste convingeri din perspectiva unor demonstra-
ții despre diferența dintre „a spune” și „a arăta”.
Tzvetan Todorov este convins, de asemenea, că fan-
tasticul se manifestă ca realitate evanescentă (care se
pierde, se risipește, se estompează treptat).
Evanescența fantasticului este posibilă pentru că el se
produce ca act plin de ambiguitate în zona de frontieră din-
tre real și ireal, respectiv dintre natural și supranatural.
Ezitarea este trăită de subiectul uman care „nu cu-
noaște decât legile naturale, pus în față cu un eveniment
aparent supranatural” (la p. 42).
În acest sens, continuă Todorov, fantasticul are atin-
geri importante cu straniul și miraculosul.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Sergiu Pavel Dan (n. 1936), eminent critic și istoric li-
terar, un produs tipic al mediului universitar clujean, este,
între altele, autorul unei erudite lucrări intitulate Proza fan-
tastică românească (Editura Minerva, București, 1975).
Sergiu Pavel Dan, care are o fermă orientare în proble-
mele esteticii și ale istoriei și teoriei literare românești și
europene, este convins că prezența fantasticului în litera-
tură exprimă situarea ambiguă a unor autori, respectiv pla-
sarea lor „la jumătatea distanței dintre afirmația și negația
suprarealului în expresia lor categorică” (în Proza fantas-
tică românească, p. 42).
În acest caz, precizează Sergiu Pavel Dan, scriitorul își
impune „să alterneze secvențele menite să facă posibilă
înaintarea posibilă a miraculosului cu «replierile» pe te-
renul unui verosimil mai mult sau mai puțin straniu. De
fapt, el nu ezită, cât se preface a ezita (s. n. M. D.) spre a
angaja interesul celui mai refractar cititor” (Proza fantas-
tică românească, 1975, p. 39).
Despre probleme teoretice și aplicative pe care preo-
cuparea pentru fantastic le ridică au mai scris Marin Bește-
liu (în Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975); Ioan
Vultur (în Narațiune și imaginar. Preliminarii la o teorie a
fantasticului, București 1987); George Bădărău (în Fantas-
ticul în literatură, Iași, 2003); Ion Hobana (în Imaginile im-
posibilului, Istoria tematică a filmului SF, București,
1968). Tot Ion Hobana a publicat contribuția Science fic-
tion. Autori, cărți, idei (București, 1983).
Și alți autori au discutat probleme fantasticului în di-
verse contribuții teoretice și exegetice publicate la noi și în
alte culturi. Bibliografia problemei este supraabundentă.
Când discutăm problema fantasticului în literatură este
necesar să invocăm în mod deosebit și cărțile, studiile, ar-
ticolele și eseurile semnate de Mircea Opriță (n. 1943).
Teza sa de doctorat este Discursul utopic (1999).
Opriță este un scriitor reprezentativ pentru tendința science
fiction în literatura română și europeană.
Volumele de mare succes cu desfășurări științifico-
fantastice pe care Mircea Opriță le-a intitulat Întâlniri cu
Meduza. Nopțile memoriei (1966), Adevărul despre himere
(1976), Figurine de ceară (1978), Semnul licornului
(1980) și altele demonstrează cu prisosință acest fapt.
Fapt semnificativ, Mircea Opriță este un foarte bun cu-
noscător al modului cum a evoluat literatura științifico-fan-
tastică și al problemelor teoretice pe care ea le ridică.
Și Adrian Rogoz (1921-1996), poet, prozator și dra-
maturg, s-a impus în domeniul literaturii fantastice. În ca-
litate de redactor, el a realizat colecția Povestiri științifico-
fantastice (1955-1974) apărută ca supliment a revistei Ști-
ință și tehnică.
În această colecție au apărut texte ale unor scriitori ce-
lebri precum J. L. Borges, Gabriel Garcia Márquez, Stanis-
law Lem, H. P. Lovecraft și alții.
Proza științifico-fantastică cuprinsă în volumele pe
care Adrian Rogoz le-a intitulat Planeta Mrina în alarmă
(1959), Omul și năluca (1965) și, mai ales, Altarul zeilor
stohastici (1972; Premiul special la Primul Congres Euro-
pean de Science-Fiction) este originală, surprinzătoare și
atractivă.
Florica Bodiștean, conf. univ. dr. la Facultatea de Ști-
ințe Umaniste și Sociale a Universității Aurel Vlaicu din
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
Arad, eminentă specialistă în teoria literaturii, în literatura
comparată și în stilistica lingvistică, a publicat, între altele,
volumul O teorie a literaturii (ediția a II-a revizuită și adă-
ugită a apărut la Editura Institutului European, Iași, 2008).
Este o lucrare deosebit de utilă, de o înaltă ținută științifică.
Florica Bodiștean este convingătoare în tot ceea ce
afirmă despre problemele fantasticului.
În O teorie a literaturii Florica Bodiștean acordă un
spațiu special problemelor pe care relația Realism și fan-
tastic le ridică în perspectivă teoretică și comparatistă (edi-
ția a II-a, pp. 70-85).
Cine citește acest capitol înțelege mai bine nu numai
probleme pe care prezența fantasticului le ridică, ci și mo-
tivele pentru care în teoria literaturii, acestei chestiuni i se
acordă o atenție specială.
– Promit că voi citi cartea Floricăi Bodiștean... Dar
eu, așa cum am mai spus, doresc să discutăm despre ele-
mentele fantastice prezente în proza lui Mihail Diaco-
nescu... De aceea am inițiat acest dialog. Vă rog să-mi per-
miteți să vă adresez întrebări mai precise! De ce ați intro-
dus scene fantastice în romanul Călătoria spre zei? Mă
gândesc la momentul în care filosoful și diplomatul Arhi-
damos din Apolonia participă la războiul dintre daci și in-
vadatorii de neam germanic.
– În aceste episod este evocat și „străluminatul împă-
rat Burebista”. Scena de război din Călătoria spre zei des-
fășurată sub semnul fantasticului a fost gândită de mine as-
tfel încât să sugereze violența și amploarea excepțională de
pe câmpul de luptă.
E vorba de un fantastic mitologic amestecat cu fantas-
ticul maladiv și cu fantasticul unei proiecții vizionare subi-
ective.
Putem constata aici o reflectare epică, dar mai ales fan-
tastică, modificată, subiectivă a unor aspecte ale realului.
Mitul explică aspectele de mare generalitate a lumii (exis-
tența, spațiul, timpul, viața, moartea, devenirea, lumea te-
restră, celestă și subpământeană, semnificațiile supranatu-
rale ale realului etc.)
Fragmentul din Călătoria spre zei de care amintiți tre-
buie pus în relație cu discuțiile la care îi îndemnam pe stu-
denții și masteranzii mei, preocupați, ca și mine, de dimen-
siunea fantastică a mitului.
Dimensiunea fantastică a miturilor îl ajută pe cel ce
crede în ele (pe omul arhaic) să distingă realul de ireal, po-
sibilul de imposibil, sacrul de profan.
Toate miturile au fost la origini narațiuni despre ceva
ce face parte din ordinea supranaturală (sacră) a lumii. Ele
justifică vechile credințe religioase, celebrarea unor rituri,
numeroase reguli ale vieții morale.
Miturile pot fi teogonice (despre originea zeilor), cos-
mogonice (despre originea lumii), antropologice (despre
originea omului), istorice (despre anumite evenimente din
trecut, desfășurate în illo tempore). Ele impun modele
exemplare de acțiune. Impun și actele cu dimensiune me-
tafizică.
Științe atât de diferite precum logica, antropologia, re-
ligiologia, lingvistica teoretică, psihologia studiază mitul
utilizând variate perspective și metode.
Orientalistul englez Max Müller (1823-1900) a studiat
natura specifică a miturilor în lucrări precum Comparative
197
INTERVIU
Mythology. An essay (Mitologie comparată. Un eseu, 1856
și postum 1909), Contributions to the Science of mythology
(Contribuții la știința mitologiei, vol. I-II, Londra și New
York, 1897), Natural Religion (Religia naturală, 1889).
Cel mai important cercetător al mitologiei universale
este Mircea Eliade (1900-1986).
În analizele pe care le-a întreprins, Mircea Eliade a îm-
binat metodele descriptive cu cele comparatiste și cu cele
fenomenologice.
Aceste fapt este evident în lucrări precum Mitul rein-
tegrării (1942), Le Mythe de l’Éternel Retour. Archétipes
et répétition (1949), Traité d’histoire des religions (1949),
Le chamanisme et les techniques archaiques de l’extase
(1951), Mythes, rȇves et mystères (1957), Patterns in Com-
parative Religion (1958), Le sacré et le profane (1964), De
Zalmoxis à Gengis Khan (1970), De l’âge de la pierre aux
mystères d’Eleusis (1976) și altele.
Ținând cont de faptul că mitologia română este de o
excepțională abundență și varietate, în cultura noastră s-a
dezvoltat și o importantă mitografie, ilustrată de personali-
tăți ca Tudor Pamfile (1883-1921), autorul tratatului Mito-
logia românească, vol. I Dușmani și prieteni ai omului
(1916); vol. II Comorile; vol. III Pământul; Simeon Florea
Marian (1847-1907); Elena Niculiță Voronca (1862-
1930); Marcel Olinescu (1896-1992; volumul său Mitolo-
gie românească apărut în 1944 conține o clasificare a mi-
turilor românești); și alții.
Cel mai important mitograf din cultura românească de
azi este Ion Ghinoiu (n. 1941), autorul unor lucrări funda-
mentale precum Zile și mituri. Calendarul țăranului român
(2000), Panteonul românesc. Dicționar (2001) și Sărbă-
tori și obiceiuri românești (2003).
Scena epică din romanul Călătoria spre zei, la care
participă „străluminatul împărat Burebista” și diplomatul
Arhidamos a fost imaginată de mine ca un amestec, înadins
conceput, de fantastic mitologic, de date istorice reale și de
fantezie literară.
Am pornit, bineînțeles, de la anticul Strabon din Ama-
sea Pontului (c. 64 î.d.H.-c. 25 d.H.), geograf și istoric din
epoca împăraților Augustus și Tiberius. În lucrarea sa Ge-
ographika (Geografia) Strabon ne vorbește despre frontie-
rele Daciei, despre apartenența geto-dacilor la marele neam
al tracilor, despre istoria Regatului Dac, despre politica in-
ternă, militară și externă a marelui rege Burebista.
Dacă n-aș fi avut în față, pe masa de lucru, cele afir-
mate de Strabon despre marele rege Burebista, eu n-aș fi
putut scrie capitolul din Călătoria spre zei la care vă refe-
riți.
Am fost îndemnat, de asemenea, să scriu acest capitol,
de poemele „dacice” ale lui Mihai Eminescu, îndeosebi de
capodopera sociogonică Memento mori. Panorama deșer-
tăciunilor, una dintre cele mai înalte culmi ale literaturii ro-
mâne și universale.
Găsim aici preocuparea lui Eminescu de a înțelege mi-
turile naționale ale românilor prin raportare la istoria uni-
versală.
Vă propun, stimate domnule Wiener , să ne amintim
împreună de faptul că Dacia evocată de Eminescu în Me-
mento mori este un tărâm sacru, paradisiac, aflat în lumina
unor zei protectori.
198
Poetul afirmă:
Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri,
A lor glasuri înmiite, printre coruri, printre dealuri,
Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos,
Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate,
Codri de argint ce mișcă a lor ramuri luminate ,
Și păduri de-aramă roșie răsunând armonios.
Munți se nalță, văi coboară, râuri limpezesc sub
soare,
Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare,
Ce par straturi uriașe cu copaci înfloriți –
Acolo Dochia are un palat de stânce sure,
A lui stâlpi-s munți de piatră, a lui strașin-o pădure,
A cărei copaci se mișcă între nouri adânciți
......................................................................
Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave
Zbor gândaci cu pietre scumpe, zboară fluturi ca și
nave,
Zidite din nălucire, din colori și din miros,
Curcubău sunt a lor aripi și oglindă diamantină,
Ce reflectă-n ele lumea înflorită din grădină,
A lor marmur împle lumea de-un cutremur voluptos.
În acest paradis terestru se produce invazia Romei. În
viziunea lui Eminescu înfruntarea militară dintre daci și ro-
mani capătă proporții cosmice.
În scena epică din Călătoria spre zei, în timp ce pe pă-
mânt se lovesc fără cruțare armatele marilor comandanți
militari, în cer se înfruntă oștile zeilor.
În acest capitol al romanului meu, am utilizat sugesti-
ile oferite de capodopera eminesciană Memento mori.
Iată cum este evocat războiul dintre daci și romani în
versurile lui Eminescu:
Din apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă,
Zeus de nori adunătorul urcă bolta maiestuoasă,
Mart în coadă arcul falnic spre Zamolxe ațintit;
Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste,
Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste,
Și de-antica lui turbare tremur norii de granit.
..........................................................................
E semnalul cel de luptă într-armiile de zei;
Și Zamolxe frânele lasă cailor lui de jeratic,
Coama lor se îmflă-n limbe de aur – tremur nebuna-
tele,
Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei.
Lupta-i cruntă, lungă, aspră. Lumin pavezele dave,
Sori și lune repezite printre-a norilor dumbrave
Ard albastrele armure ale zeilor romani;
Pașii lor amestec cerul – caii tropotă, iar bouri
Ca de tunete un secol împlu halele de nouri
Și se frâng crâșnind în scuturi spadele albe – a lui
Vulcan.
În zădar, căci neînvinse șiruri lungi de bătălie
Își zdrobesc armele-n scuturi pe a cerului câmpie:
Neînvinși ș-unii și alții - ș-unii ș-alții nemuritori.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

În zădar Marte s-aruncă spre a sparge șiruri dace
Și în van fulger Joe supra coifelor audace,
Neclintiți stau ș-unii ș-alții în măreața lupta lor.
Din imaginația lui Eminescu ies scene de luptă între
titani. Imaginația lui are caracter evocator și se realizează
ca o succesiune de imense tablouri în mișcare.
Este o imaginație creatoare, producătoare a unor eve-
nimente posibile în ordinea fantasticului. Ea combină da-
tele realului, respectiv ale documentelor, cu convingerile
poetului despre măreția și fascinanta putere de atracție a is-
toriei noastre.
Lumea imaginară creată de poet este mai puternică,
vreau să spun mai nuanțată, decât cea reală. Ea rămâne în-
tipărită definitiv în memoria noastră afectivă.
În cazul poemului capodoperă Memento mori imagi-
nația creatoare a lui Eminescu este mai puternică decât cea
reproductivă. Ea este fondată pe suplețea spiritului și pe
convingerile sale istorice. Conduita intelectuală determi-
nată de aceste convingeri este susținută (consolidată) de
gândirea artistică și de trăiri afective profunde.
Este un caz tipic pentru modul cum imaginația susține
actele de creație în domeniul artelor, în general, și al litera-
turii, în special.
Sesizăm aici o gândire intuitivă ce duce la rezultate no-
vatoare, simbolice și afective. Istoria, idealurile și senti-
mentele poetului, filosofia ca mod de viață devin imagini
poetice.
Faptul că imaginile poetice utilizate de Eminescu sunt
legate de memoria, gândirea, aspirațiile și valorile lui apare
clar în Memento mori, o capodoperă a literaturii române și
universale.
Eram adolescent când am citit prima dată acest poem
capodoperă. În biblioteca tatălui meu, preotul și învățătorul
de țară Aurelian Diaconescu de la Vulturești, am găsit un
volum cu poeziile lui Eminescu.
Volumul acela mi-a marcat viața. Modul meu de a
gândi și simți s-a schimbat definitiv. S-a schimbat în bine.
Imaginând în romanul parabolă Călătoria spre zei o
scenă fantastică, în care marele rege Burebista și oștile sale
se luptă cu invadatorii, în timp ce în cer se desfășoară în-
fruntările la scară cosmică între zeii Daciei și cei ai străini-
lor, eu am urmat sublimul model eminescian din Memento
mori.
Orice model-idee de care ne simțim atașați sufletește
acționează în variate moduri asupra noastră. El modelează
propriile noastre reprezentări, dorințe, aspirații și înfăptuiri.
Imaginația mea a fost stimulată de acțiunea cataliza-
toare, declanșatoare de energii spirituale și creatoare, a su-
blimului model eminescian.
Fantasticul mitic și simbolic din Călătoria spre zei ser-
vește țelurilor artistice, demonstrative și moralizatoare ur-
mărite de mine.
Fantezia mea a construit scene fantastice, atât în partea
întâi Drumul spre sine cât și în partea a doua Flăcări și
flori, pentru a trece de la datele documentare, respectiv is-
torice, culese din diverse surse și puse frumos în fișe, pe
masa de lucru, la o posibilă, mult dorită realizare estetică.
În acest sens Noica are dreptate când afirmă că uneori
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
„în locul ei (al rațiunii), trebuie descătușată fantezia, expe-
dient al intelectului pentru absența rațiunii. Prin fantezie
vor prinde corp nu numai posibilele care au în ele trimite-
rea la real, ci și posibilul irealizabil, cu adevărat, posibilul
imposibil” (în Despărțirea de Goethe, 2000, p. 224).
– Încep să înțeleg ceva mai bine semnificația scenelor
și personajelor fantastice din proza lui Mihail Diaconescu.
Există în această proză un număr mare de ipostaze ale fan-
tasticului. Aș dori să discutăm, dacă se poate, măcar des-
pre unele dintre ele... Vă rog să comentați și modul cum
fantasticul apare în romanul Depărtarea și timpul!
– După cum știți, desigur, Depărtarea și timpul îl are
ca personaj principal pe Sfântul Dionisie Smeritul și Areo-
pagitul, personalitate ilustră a științei și istorie noastre lite-
rare, un mare savant, care a dat un nou curs teologiei orto-
doxe, traducerilor din greacă în latină, dialecticii, calendo-
rologiei și dreptului canonic.
Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul (Dionysius
Exiguus; Dionysius Areopagita; Pseudo Dionysius Areo-
pagita; c. 470-c. 545) este prezentat de mine într-un amplu
capitol în tratatul Istoria literaturii dacoromane (ediția I-a
1999; ediția a II-a revizuită și adăugită, 2013, la p. 556-
573).
Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul a dat un nou
curs calendologiei, datorită modului cum a scris despre era
creștină în tratatele sale Liber de Paschate (Cartea despre
Sfintele Paște), Argumenta Paschatia (Argumente pascale)
și Epistola prima de ratione Paschae (Prima epistolă des-
pre calcului pascal).
Utilizând argumente și demonstrații teologice, astro-
nomice, istorice, matematice și calendaristice, Sfântul Di-
onisie Smeritul și Areopagitul îndeamnă la un sistem co-
rect de numărare a anilor (la o cronologie) care începe cu
Întruparea în istorie a Domnului și Mântuitorului nostru
Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
„Am ales, afirmă Sfântul Dionisie Smeritul și Areopa-
gitul, să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru
Iisus Hristos, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut
începutul nădejdii noastre și pentru ca să apară mai clară
cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile
Mântuitorului nostru.”
Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul este un sa-
vant jurist, calendorolog și scriitor teolog genial. Este
foarte greu, de fapt este imposibil, să scrii romane despre
genii. Pentru că geniile nu încap în evocările portretistice și
narative ale unor romane.
Am avut multe nesiguranțe și ezitări înainte de a mă
decide să trec la masa de lucru ca să scriu romanul Depăr-
tarea și timpul. Personalitatea și opera Sfântului Dionisie
Smeritul și Areopagitul (Dionysius Exiguus; Pseudo Dio-
nisie Areopagitul) este copleșitoare. Te poate strivi.
Pentru că această personalitate mă fascina, am recurs
la un artificiu. L-am evocat pe acest creator genial nu în
anii maturității, în plinătatea forțelor sale creatoare, când
era un mare savant și trăia ca un sfânt, ci în cei ai tinereții,
când el își căuta plin de râvnă, de aspirații și de neliniște
drumul în viață.
Să scrii un roman despre un tânăr care își caută drumul
în viață este incomparabil mai ușor decât despre un creator
de geniu care este și sfânt.
199
INTERVIU
Problemele timpului și calendarului de care se ocupă
el sunt fundamentale în teologie, filosofie, astronomie, is-
toriografie.
Timpul își are sursa în eternitate. El este un mediu in-
finit în care evenimentele se succed. El curge din trecut,
prin prezent, spre viitor. Datorită lui prezentul se tran-
sformă în trecut. Timpul este ireversibil. Mai ales ireversi-
bilitatea timpului îi obsedează pe filosofi, ca de altfel pe
orice om.
Louis Lavelle (1883-1951), filosof francez de orien-
tare spiritualistă și existențialistă, adversar ferm al oricărei
forme de materialism, preocupat în mod special de ontolo-
gie și de raporturile dintre ființă, ființare și eu, ne spune în
lucrările sale că sufletul și gândirea luminează ceea ce este
dat în existență. În raport cu sufletul și gândirea, ceea ce a
fost dat este exterioritate. Acesta este sensul lucrării sale
Dialectique du monde sensible (Dialectica lumii sensibile,
1922).
Într-o altă lucrare a sa, respectiv în Du temps et de
l’éternité (Despre timp și eternitate, 1945) Louis Lavelle
scrie despre ireversibilitatea timpului: „Ea este aceea care
îi face pe poeți să plângă, care face să răsune accentul fu-
nebru «niciodată» și care dă lucrurilor pe care nu le vom
mai vedea acea extremă acuitate de voluptate și de durere
în care absolutul existenței și absolutul neantului par a se
apropia până la fuziune. Ireversibilitatea este deci mărtu-
ria unei vieți care valorează o dată și nimic mai mult.”
Fericitul Episcop Augustin (354-430), cel mai impor-
tant dintre Părinții latini ai Bisericii, autor al unei opere
vaste, ce discută probleme teologice, filosofice, politice, li-
terare și psihologice de o mare diversitate, adversar ferm al
ereticilor maniheiști, donatiști și pelagieni, ne spune în scri-
erea sa fundamentală Confessiones (Confesiuni, c. 400) o
lucrare autobiografică și morală dedicată îndeosebi proble-
mei păcatului, că „Există cu adevărat în suflet aceste trei
instanțe și eu nu le văd nicăieri altundeva: un prezent re-
feritor la trecut, memoria; un prezent referitor la prezent,
percepția; un prezent referitor la viitor, așteptarea.”
Lucian Blaga (1895-1961) discută despre ceea ce el
înțelege prin orizont temporal în lucrarea Orizont și stil
(1936), prima parte din Trilogia culturii (1944).
El crede că orizontul temporal este legat de orizontul
spațial formând astfel o pereche de categorii de perspec-
tivă.
Blaga mai afirmă că spiritul omenesc are o dublă per-
spectivă temporală, respectiv a conștiinței și a inconștien-
tului, pe care o admite în mod ipotetic.
Blaga scrie: „În virtutea postulatului nostru inițial cu
privire la inconștient, vom face afirmația că un asemenea
orizont temporar inconștient nu trebuie să coincidă ca
structură cu orizontul temporal al sensibilității conștiente”
(în Orizont și stil, p. 120; v. Opere, Ediția Dorli Blaga,
1974).
Și mai departe: „Aspectele pe care le vor îmbrăca ele-
mentele clasice ale substanței sufletești atârnă, dacă nu ex-
clusiv, cel puțin în parte, și de orizontul spațial inconștient
al creatorului. Aspectele pe care le vor lua elementele li-
rice ale substanței sufletești depind mai ales de orizontul
temporal inconștient al creatorului (...). Lirismul și spațiul
metafizic, fiecare cu făgașurile sale, dar ce împletituri dau
200
câteodată împreună, datorită orizonturilor inconștiente
ale sufletului” (id., p. 131).
Constantin Noica (1909-1987) discută despre timp în
lucrări precum De caelo. Încercare în jurul cunoașterii și
individului (1937), Schiță pentru istoria lui cum e cu pu-
tință ceva nou (1940), Pagini despre sufletul românesc
(1944), Douăzeci și șapte trepte al realului (1969), Rosti-
rea filosofică românească (1970), Despărțirea de Goethe
(1976), Devenirea întru ființă (1981), Sentimentul româ-
nesc al ființei (1978), Jurnal de idei (postum, 1990), Intro-
ducere la miracolul eminescian (postum, 1992) și altele.
Noica insistă în mod special asupra timpului devenirii
întru ființă – timp logic, care are alte trăsături decât cel real,
de la care provine și din care pleacă.
Timpul real are caracter devastator. El destramă lucru-
rile.
Timpul devenirii întru ființă apare odată cu omul.
Acesta este rostitor. El este amestecat cu cel logic. Este co-
nexiune în act, respectiv timpul lui „cum e cu putință ceva
nou”.
Concepția despre timp a lui Noica este atât de com-
plexă și de nuanțată încât este foarte greu – este de fapt,
imposibil – s-o expunem în mod adecvat în câteva cuvinte
și propoziții, în acest dialog al nostru.
Despre concepția lui Noica asupra timpului se poate
vorbi cu mult folos zile și săptămâni întregi.
Amintind în treacăt și într-un mod extrem de sumar, în
acest dialog al nostru, despre unele considerații asupra pro-
blemei ontologice a timpului, în scrierile unor personalități
ilustre precum Louis Lavelle, Fericitul Augustin, Blaga și
Noica, ne putem da seama de marile dificultăți ale unui au-
tor de proză, atunci când stă la masa de scris și încearcă să
compună pagini epice despre raporturile de o inepuizabilă
complexitate dintre timp, calendar, calendorologie și erele
istorice.
Sute de filosofi au reflectat asupra problemei funda-
mentale a timpului în mii de lucrări.
De mai multe ori am rupt foile și le-am aruncat la coș.
Sentimentul eșecului mă îmbolnăvea. Problemele relației
dintre eternitate, timp, istorie și calendar nu se lasă ușor
cuprinse într-o relatare cu caracter epic.
Am renunțat cu greu la proiectul romanului Depărta-
rea și timpul. Apoi am revenit la masa de scris... Și... iar am
renunțat...
În cele din urmă am reușit să salvez proiectul romanu-
lui, compunând o suită de scene fantastice, subliniez – fan-
tastice, desfășurate într-un vis al eroului meu, tânărul erudit
Dionysius. E vorba de un fantastic oniric și simbolic.
Lecturile mele din scrierile prozatorilor romantici,
care au evocat extraordinara forță simbolică și revelatoare
a visului, m-au ajutat atunci când ședeam la masa de scris
și umpleam pagini după pagini.
Aici trebuie spus că visul, ca activitate psihică mai
mult sau mai puțin clară, mai mult sau mai puțin durabilă,
mai mult sau mai puțin structurată, mai mult sau mai puțin
inteligibilă, se produce independent de voință și, uneori,
mai ales atunci când construiește imagini terifiante, contra
ei. Realitatea de la care visul pornește susține, dar nu for-
țează construcțiile onirice.
În acest sens, între conținutul său manifest și cel latent
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

există deosebiri. Uneori – mari deosebiri.
În vis, ca suită de scene mai mult sau mai puțin coe-
rente, ca evenimente realiste sau neverosimile, apar multe
dintre temerile, dorințele (uneori halucinatorii), precauțiile,
iritările, opțiunile, satisfacțiile și preocupările noastre, mai
ales cele obsesive. Ele se exprimă fără opreliști. De aceea
unii psihologi și psihiatri consideră că visele pot contribui
la fortificarea noastră sufletească și comportamentală.
Pe mine m-a atras în mod deosebit excepționala forță
simbolică și revelatoare a visului. Vă reamintesc faptul că
romanul meu de debut este intitulat Visele au contururi
precise.
Asupra forței simbolice și revelatoare a visului și-au
concentrat atenția psihologi, psihiatri, teologi, filosofi, an-
tropologi.
Am conceput deci o suită de scene onirice, în cuprinsul
cărora tânărul Dionysius își reprezintă în mod simbolic,
tocmai relația dintre eternitate, timp, istorie, ev (aion) și
calendar. Își reprezintă, mai ales, relația dintre timp și spa-
țiu, ca dimensiuni obiective ale existenței.
– După câte știu eu, această scenă, suprasaturată de
o încărcătură lirică specială, a fost mult comentată de exe-
geții prozei lui Mihail Diaconescu... Vă propun s-o citim
împreună!
– Un moment... Să iau romanul din raftul bibliotecii...
Iată!... Am găsit... În partea a treia a romanului, binevoito-
rul lector are în față următorul fragment:
„Spre ziuă, Dionysius avu un vis ciudat. Se făcea că
zboară la mare înălțime, prefăcut în pasăre. Dar, de fapt,
nu era pasăre, ci Icarus înaripat alergând printre nori albi,
peste dealuri și munți cu pietrele vinete, peste văi adânci și
poteci sclipind ca argintul, dornic să străbată depărtarea
și timpul cu iuțeala nemăsurată a cugetului. Când își în-
tinse larg aripile șuierătoare ca să plutească mai bine, Di-
onysius își dădu seama dintr-o dată că e grifon uriaș, cu
gheare ascuțite și clonț de fier. Umbra lui mișcătoare înfi-
ora lumea întreagă. Se repezea plin de ură și de mânie săl-
batică, gata să ucidă pe cineva. Pădurile tainice, scăldate
în culori de aur și de aramă, munții, dealurile prelungi
alergau în urma lui într-o goană besmetică. Pe cine dorea
să omoare nu-și dădea seama prea bine. Apoi înțelese că
mânia și ura îl prefăcuseră într-o fiară hidoasă, un fel de
himeră paradoxală alcătuită din întuneric și umbre nedes-
lușite. Se înspăimântă singur de tot răul din el. De fapt, nu
mai era nici grifon înaripat cu gheare de fier ascuțite, ci
doar o frunză firavă, purtată de vânt. Iată, plutea peste
marginea albă a mării, peste cetăți străvechi, unele din ele
demult dărâmate, pline de bolovani și de ziduri mucegăite,
prin locuri necunoscute, printre amănunte nebănuite, ame-
nințătoare, fără să se poată opri. Frunză fiind se simțea
însă mult mai bine decât în trupul fioros al grifonului. Se
gândi la faptul că e fugar, urmărit de dușmani nemiloși și
se temu dintr-o dată de moarte. În clipa aceea se prefăcu
însă iarăși în altceva. Poate un nor? Poate într-un înger
blând cu aripi moi de lumină? Poate în rază? Sau din nou
în grifon și Icarus? Era din toate acestea câte ceva, rămâ-
nând totuși el însuși, cu puterea de judecată întreagă, cu
sufletul bântuit de așteptări și neliniști. Plutind mai departe
peste prăpăstiile fioroase ale depărtării și timpului, nimeri
pe deasupra mării albastre străbătute încet de corăbii,
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
apoi peste niște câmpuri de bătălie pline de oase albite de
ploaie, dar și de stârvuri proaspete, peste păduri cuprinse
de flăcări de la un capăt la altul înecate în fum și resturi de
scrum, alăturate însă într-un chip cel puțin uimitor unor
zăvoaie verzi, pline de bălării grase, vălurite ușor în bătaia
vântului, în sfârșit peste grădini încărcate de pomi și de
flori proaspete, de dulceața minunată a tihnei, pe care de
acolo, de sus, de unde se afla el, mai mult o bănuia de cât
o simțea. Înțelese deodată că el însuși nu e decât o rază
firavă, ivită de undeva din necunoscut, înaintând, fără să
se oprească, tot către necunoscut. Menirea lui ca rază și
putere în necontenită mișcare era să dăruiască oamenilor,
locurilor și întâmplărilor cu care se întâlnea lumina atot-
puternică pe care o purta în sine, într-o revărsare neîntre-
ruptă.
În clipa aceea zborul său, adică plutirea îndrăzneață
a sufletului și a puterii de judecată, i se păru o revărsare
năvalnică de mulțumire și bucurie. Lumină fiind era sortit
bucuriei. Iar bucuria întru lumină n-avea nici răgaz, nici
loc anume, nici depărtare, nici timp, nici început, nici sfâr-
șit.
Când se trezi, i se păru că și cortul afumat în care dor-
mise e scăldat în lumină. Se făcuse ziuă. Prin găurile țesă-
turii groase proptite pe stâlpi se strecura firavă dimineața
plină de cețuri albe.”
– Este, într-adevăr, un moment oniric, suprasaturat de
reprezentări fantastice cu caracter simbolic. Observ că
apar aici simboluri ale imanenței și ale transcendenței...
Relația dintre spațiu (depărtare) și timp capătă o expri-
mare narativă și lirică. Fantasticul oniric și simbolic din
acest fragment este evocator și revelator. Tonul său gene-
ral este, în egală măsură, grav și optimist. Este, mai presus
de toate, un fragment care demonstrează caracterul insolit
al momentelor fantastice din proza lui Mihail Diaconescu.
Eu aș dori însă ca în acest dialog al nostru să discu-
tăm și despre ceea ce este sumbru, tensionat, amenințător,
macabru uneori, din unele scene fantastice imaginate de
Mihail Diaconescu. Sunt scene numeroase, cu semnificații
variate, puse în diverse romane.
– La ce anume vă referiți?
– La faptul că în unele dintre momentele cu caracter
fantastic pe care le-ați pus în romane apare chiar diavolul.
– Înaintea mea au fost numeroși scriitori care l-au evo-
cat pe diavol în creațiile lor. Mă gândesc la autori precum
Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), Ion Creangă
(1839-1889), Gala Galaction (1879-1961) și la alții.
Dante Alighieri (1265-1321), Sommo Poeta, cum i s-
a spus, a pus Infernul în prima parte a creației sale princi-
pale, respectiv în Divina Comedia (1307-1321).
În conformitate cu credința noastră creștină, iadul (in-
fernul) este locul chinurilor și al satanei. Este un loc al în-
cremenirii sufletești într-o stare de separare și de ură față
de Dumnezeu, datorită păcatului. Mai este și un aspect
sumbru, lipsit de speranță al condiției umane.
Despre iad au scris mari teologi precum Sfântul Ioan
Damaschin (675-749), Dumitru Stăniloae (1903-1993),
Antonie Plămădeală (1926-2005) și alții.
Studiul pe care Părintele Mitropolit Antonie Plămă-
deală l-a intitulat Învățătura ortodoxă despre rai și iad și l-
201
INTERVIU
a introdus în volumul Ca toți să fie una – Ut omnes unum
sint (București, 1979) cuprinde secțiuni precum Iadul: cine
va merge în el?, Cum vor fi suferințele în iad și cine va
merge în el?, Cum vor fi suferințele în iad și în ce vor con-
sta ele, Iadul – loc sau stare ?, Este iadul veșnic?
Lectura paginilor despre rai și iad scrise de Părintele
Antonie Plămădeală este emoționantă. Este ziditoare de su-
flet.
Aceste pagini amintesc de elanul demonstrativ al scri-
erilor apologetice lăsate de marii doctrinari ai credinței
noastre creștine, Sfinții Părinți și Scriitori bisericești.
Diavolul, cunoscut și sub numele de „satana”, este un
principiu distructiv. Este învrăjbitor, viclean, calomniator,
ispititor, cel care îl dezbină pe om de semenii săi și de
Dumnezeu. El inspiră ură, minciună, perfidie, invidie. El
se împotrivește planului lui Dumnezeu și îi duce pe oameni
la păcat. El grăiește minciuna. Este tatăl minciunilor (Ioan
8, 44). Demonii sunt slugile diavolului. Demonii ascultă de
diavol. Faptele demonilor sunt „lucrurile diavolilor” (I
Ioan 3, 8).
Omul are capacitatea de a sta departe de intențiile și
lucrările diavolului. Pentru că omul dispune de libertate.
Omul este o persoană, respectiv o ființă opțională destinată
îndumnezeirii.
În volumul V al ediției românești a Filocaliei găsim
cele afirmate despre diavol de Petru Damaschin, în ale
sale Învățături duhovnicești.
Petru Damaschin afirmă: „Căci și diavolul, pierzând
cunoștința lui Dumnezeu, prin nerecunoștință și mândrie,
a ajuns cu necesitate neștiutor. De aceea nu poate ști ce să
facă, ci vede pe Dumnezeu ce face ca să ne mântuiască și
din aceasta învață viclenia și se silește să facă cele asemă-
nătoare, dar spre pierzania noastră.
Deoarece urăște pe Dumnezeu și nu poate să se răz-
boiască cu El, se războiește cu noi, care suntem după chi-
pul Lui, închipuindu-și că prin aceasta înfrânge pe Dum-
nezeu” (Filocalia, vol. V, p. 36).
În romanul Adevărul retorului Lucaci eu am pus trei
personaje diavol – frumoasa Despinis, ispititoarea, și negu-
țătorii Anastase și Lucardi.
Ei îl duc în ispită pe muieraticul monah Sisinie Pe-
trescu, un intrigant setos de mărire necuvenită.
Scena întâlnirii dintre Sisinie, Despinis ispititoarea,
cea plină de gingășie și delicatețe, Anastase și Lucardi,
conține unele note comice, caricaturale și grotești.
Într-o perspectivă caricaturală și grotescă, ce tinde spre
parodie, sunt înfățișați diavolii și în picturile naive ale ve-
chilor noastre biserici de lemn. Pe mine m-au atras mult
aceste picturi naive.
Diavolul învrăjbitorul, calomniatorul, ispititorul, vi-
cleanul, mincinosul nu poate avea chip frumos.
În scena întâlnirii lui Sisinie cu diavolii din capitolul
XVII al romanului Adevărul retorului Lucaci m-am stră-
duit să construiesc o atmosferă stranie. Atmosfera stranie
se potrivește cu prezența și fărădelegile diavolilor, cu invi-
dia și ura trăite de mincinosul Sisinie și cu țelurile lui păcă-
toase.
Fantasticul poate căpăta note oribile, comice, caricatu-
rale, grotești sau paradoxale, respectiv contrastante. Pentru
că fantasticul nu este monocrom și nici repetitiv. În proză
202
el poate fi fluent, insolit și, mai ales, simbolic.
– Există totuși în alte romane ale dvs. scene fantastice
în care diavolul este prezentat într-o atmosferă sumbră,
apăsătoare, respingătoare. Așa cum s-a observat, fantasti-
cul pus în aceste romane are o semnificație tragică și mo-
ralizatoare. În Marele cântec, de pildă, diavolul nu mai
apare ca o caricatură, ci ca un duh rău, amenințător.
– Diavolul din Marele cântec are numele de Leonachi
Carastriga, magician la curtea domnească de la Iași. El este
trimis pe pământ de infernalul Dominus diabolicus.
Diavolul Leonachi Carastriga intervine în dilemele,
așteptările neclare și neliniștile tot mai acaparante ale mu-
zicianului Ioan Căianu-Valachus, eroul principal al roma-
nului Marele cântec. El este, așa cum au observat unii exe-
geți ai prozei mele „o voce neagră”, care îl asaltează pe
muzician în momentele lui de cumpănă.
Diavolul Leonachi Carastriga este înfățișat în romanul
meu ca un bărbat erudit, ferm în opinii, activ, iscusit în arta
dialecticii și în ispitirile sale, necruțător în decizii.
Diavolul apare și în stările de trezie ale lui Ioan Că-
ianu-Valachus, la o cârciumă supraaglomerată din Iași, dar
mai ales în vis.
Scena apăsătoare din vis în care diavolul Leonachi Ca-
rastriga îi cere lui Ioan Căianu-Valachus să-i trădeze pe ai
săi, a fost concepută de mine ca un amestec de oniric, fan-
tastic morbid și simbolic. Este o scenă dominată de mister
și de apariții înfricoșătoare.
În alte capitole ale romanului Marele cântec am pus
scene în care elementele fantastice îl pot trimite pe lector la
interogațiile, temerile, dilemele și căutările eroului princi-
pal.
Ioan Căianu-Valachus a fost conceput de mine ca un
„homo barochus” sfâșiat de mari tensiuni sufletești și de
amenințări de tot felul.
Diavolul cutreieră în stările de încordare sufletească
ale muzicianului, pentru că vrea să facă din el un trădător,
altfel spus – un învins bun de chinurile eterne ale iadului.
– Despre ispita trădării se vorbește și în romanul Cu-
lorile sângelui. Aici diavolul apare ca un personaj puter-
nic și iscusit, dar, mai ales, odios. El este, ca în picturile
din bisericile noastre, un fel de monstru hibrid – om, țap,
puturos, dar și fum înecăcios de pucioasă.
Vă mărturisesc că atunci când am citit această scenă,
m-am simțit asaltat de stări sufletești stranii – uimire, neli-
niște, repulsie, dorința de a ști cum va reacționa Pârvu
Mutu, eroul principal al romanului.
Ideea că inamicii neamului românesc se folosesc une-
ori de oameni erudiți și celebri, dar slabi din punct de ve-
dere moral, de unii artiști decăzuți, mai ales, pentru a-și
împlini țelurile lor malefice, este insistent subliniată în pa-
ginile din Culorile sângelui în care l-ați pus pe diavolul
Leonachi Carastriga, într-o scenă onirică și fantastică te-
rifiantă.
Este o scenă în care romancierul, teologul și omul de
atitudine Mihail Diaconescu se manifestă în strictă confor-
mitate cu valorile morale, civice, artistice și naționale pe
care le-a promovat în toată opera sa. Vă rog să comentați
această scenă!
– Scena în care diavolul apare se desfășoară în capito-
lul XX al romanului Culorile sângelui. Este, și aceasta, o
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

scenă simbolică. Diavolul este înfățișat sub chipul unui
bărbat străin, Kir Panaiot Panaiotakis, „neguțător de su-
flete”. El promovează ura și disprețul față de oameni, tră-
darea de neam și de țară.
„Vă voi ajuta, îl ispitește el pe zugravul Pârvu Mutu,
eroul principal al romanului Culorile sângelui, să vă lepă-
dați de ceea ce este omenesc în voi și îndeosebi de ceea ce
vă leagă de neamul acesta de țărani din care ați ieșit voi și
toți bărbații voștri de seamă. Întâiul pas al celor ce vin că-
tre mine este lepădarea de ai lor. Veți fi bogați, invidiați și
temuți de robii mei, veți avea adică și voi o parte din nes-
fârșita mea putere. Și, mai ales, nu veți mai simți niciodată
nici un fel de durere. Veți fi deasupra oamenilor. Nu se află
pe lume o răsplată mai mare ca aceasta.”
Scena a fost construită de mine ca un răspuns la pro-
paganda mincinoasă cu caracter antiromânesc practicată de
unele cercuri ostile țării și neamului nostru.
De-a lungul anilor eu am polemizat cu unele cercuri și
cu unele persoane care întrețin propaganda antiromâ-
nească.
În secolul al XX-lea propaganda a devenit pentru unii
o știință murdară, o artă malefică, un mijloc de a susține la
scară de masă minciuni de tot felul. Putem vorbi de rapor-
turile dintre psihologia socială și propagandă, despre pro-
pagandă și educație, de țelurile propagandei, de condițiile
și eficacitatea ei, de limbajul propagandei, de efectele ordi-
nei și structurii mesajelor în propagandă, de importanța
propagandei în influențarea opiniei publice, de procesele
de schimbare a atitudinii ca efect al propagandei, de multe
alte aspecte ale acestui tip de activitate.
Atunci când trădătorii de neam și de țară se implică în
actele de propagandă care au drept țel macularea și înjosi-
rea valorilor naționale ale unui neam, acțiunea lor are un
caracter abject, monstruos.
În scena epică în care Kir Panaiot Panaiotakis, diavolul
„neguțător de suflete” îi cere pictorului Pârvu Mutu să de-
vină trădător de neam și de țară în schimbul unor avantaje
numeroase și foarte precise, fantasticul oniric și simbolic
are un rol decisiv.
Realismul magic, respectiv fantastic, de care se discută
mult în dezbaterile literare din zilele noastre, are nu numai
o importantă dimensiune ficțională, respectiv artistică, ci și
una revelatoare. Mai ales revelatoare.
De aceea a fost practicat de scriitori celebri ca Jorge
Luis Borges (1899-1986), autor de povestiri istorico-fan-
tastice; de Gabriel Garcia Márquez (1927-2014), care în
Cien años de soledad (Un veac de singurătate, 1967) îm-
bină realul cu fantasticul; Mircea Eliade (1907-1986), un
consecvent constructor de scene și evoluții epice cu carac-
ter oniric, magic și fantastic; și de alții.
– Cele mai ample relatări cu caracter fantastic din
proza lui Mihail Diaconescu se află în romanul capodo-
peră Speranța. Vă rog să comentați acest fapt!
– Am conceput Speranța ca pe o posibilă evocare
epică și simbolică a romantismului politic. Am dorit ca su-
biectul, descrierile, simbolurile, portretele din acest roman
să aibă ceva din atmosfera specifică a prozei, poeziei, dra-
maturgiei și ideologiei romantice… Ne aflăm acum la în-
ceput de secol și de mileniu… Între noi și secolul romantic
depărtarea în timp este mare. Dar asta nu mă împiedică să-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
i citesc și să-i recitesc pe autorii romantici, să mă entuzias-
mez de filosofia, istoriografia, muzica, pictura și literatura
pe care au creat-o, să înțeleg resorturile sufletești care i-a
impus în cultură.
Barocul, romantismul și simbolismul sunt pentru mine
nu numai niște curente literare, respectiv artistice, ci și mo-
mente decisive în eforturile celor care au dorit să înțeleagă
umanul din om.
De aceea romanul Marele cântec a fost scris într-o
cheie barocă. De aceea Speranța este un roman despre oa-
menii, creațiile și ideologia romantică. De aceea nume-
roase note, evocări, dialoguri și dezbateri cu caracter sim-
bolist sunt risipite în toate romanele mele.
Literatura, filosofia, estetica, muzica, istoriografia și
arta plastică romantică mă atrag puternic prin preocuparea
pentru dimensiunea religioasă a existenței umane ca și pen-
tru vocația metafizică a persoanei, în general, și a creatoru-
lui de artă, în special; prin interesul pe care acestea l-au ară-
tat pentru cultura și spiritualitatea Evului Mediu (vă rog să
nu uitați că eu am publicat tratatul Istoria literaturii daco-
romane și că unii dintre scriitorii pe care i-am portretizat în
el au trăit la finele Antichității și la începuturile Evului Me-
diu!); prin amestecul de real, magic, fantastic și simbolic
pe care l-au promovat; prin reliefarea subiectivității; prin
interesul pentru folclor; prin explorarea oniricului și incon-
știentului; prin preocuparea pentru noutatea opusă presti-
giului canonizat dar și pietrificat al creațiilor clasiciste; prin
impunerea idealismului subiectiv (mă gândesc la Fichte) și
a celui obiectiv (mă gândesc la Hegel și Schelling) în dez-
baterile speculative; prin atenția specială acordată sensibi-
lității; prin exaltarea eroismului; prin atracția pentru tene-
bros și misterios; prin numeroase alte trăsături despre care
am putea discuta mult.
Fapt semnificativ, ideologia și valorile romantice s-au
manifestat atât de puternic încât au reușit să cucerească di-
versele straturi intelectuale ale societății, tendințele poli-
tice, mediile familiale, personalitățile creatoare cu cele mai
variate preocupări. Acest fapt a dus la o prefacere profundă
și definitivă a societăților și națiunilor europene, dar mai
ales a sufletului omenesc. Romantismul a spiritualizat na-
țiunile dându-le noi forțe în lupta lor pentru libertate, pentru
afirmare și dăinuire în istorie.
Ideologia romantică a făcut din trăirile religioase creș-
tine un obiect decisiv al dezbaterilor artistice. Acest fapt
este semnificativ și pilduitor.
În acest sens, noi, cei de azi, avem multe de învățat de
la filosofii, scriitorii, oamenii politici, muzicienii și artiștii
plastici romantici.
Totul este profund și revelator în marea mișcare ro-
mantică. Totul este viu și peren. Totul este fascinant.
Una dintre cele mai interesante trăsături ale romantis-
mului mi se pare a fi atracția unor creatori de artă pentru
magic, nocturn, oniric și fantastic. Datorită romanticilor
fantasticul a devenit o preocupare importantă în medicină,
în teoriile estetice și în practica artistică, în literatură în spe-
cial.
În acest sens, Grigore Alexandru Ghica al X-lea, ulti-
mul principe domnitor al Moldovei, personalitate de o
înaltă ținută civică, patriotică și morală, elogiată, de altfel,
de Eminescu în exprimări superlative, a fost prezentat de
203
INTERVIU
mine în Speranța ca o încorporare a modului de viață, idea-
lurilor și valorilor romantice.
Reprezentările fantastice cu caracter simbolic mar-
chează profund și în variate moduri trăirile lui Grigore Ale-
xandru Ghica al X-lea.
În ansamblul acestor trăiri există și unele momente și
reprezentări cu caracter halucinant.
– Plimbarea nocturnă a principelui Ghica pe străzile
Iașilor, când ajunge la o cârciumă sordidă, cu personaje
oribile, caricaturale și grotești, face parte din suita acestor
trăiri și momente cu reprezentări halucinante?
– Categoric, da. Vă rog să observați că principele
Ghica din romanul Speranța trăiește foarte intens percepți-
ile lui eronate lipsite de obiect precis. Am pus în trăirile lui
nocturne dereglări psihosenzoriale și halucinații psihice.
Imaginile fantastice care îl preocupă pe principe sunt de-
terminate de „vocile interioare” care îl chinuie uneori. În
fața lui, pe străzile Iașilor luminate de lună apar astfel pro-
iecții spațiale, imagini stranii, alterate, dar și fascinante și
acaparante, ale realului. Aceste imagini nu sunt realiste (în
acord cu realul). Sunt proiecții subiective asupra realităților
obiective. Sursa lor se află în trăirile paroxistice ale princi-
pelui. Gândirea lui delirantă, dominată de dorințe atotpu-
ternice și de impulsuri necontrolate construiește un univers
mobil, dar mai ales morbid și apăsător, intens colorat, care
are grade variabile de intensitate.
– Ceva asemănător se petrece și în capitolul în care
Grigore Alexandru Ghica al X-lea își petrece noaptea la
mânăstirea Neamțu. Acolo este asaltat de un ins terifiant…
– Este un vis în care elementele iluzorii și halucinatorii
exprimă starea de profundă neliniște a principelui amenin-
țat de uneltirile inamicilor săi, de propriile slăbiciuni, dar
mai ales de acțiunile celor care îi doresc detronarea și chiar
moartea. Participarea afectivă a principelui la închipuirile
care îl asaltează are caracter exaltat și autodistructiv. Re-
prezentările sale fantastice sunt chinuitoare. Chiar și unele
dintre momentele trăite de principe la lumina zilei, în ex-
periențele vieții cotidiene, au caracter halucinogen.
– Spre finele romanului Speranța ați pus un capitol
care se desfășoară sub semnul fantasticului oniric și al
morții… În timp ce doarme, principele Grigore Alexandru
Ghica al X-lea se află sub amenințarea lui Dunkelwesen,
mare maestru de ars magica la curtea domnească de la
Iași, care apare în vis însoțit de câinele Anubis. Câinele
Anubis, citim în capitolul XXVIII al romanului „se pricepe
la sufletele omenești și face legătura între lumea văzută
și cea nevăzută…Cățelele lui Hades și câinii care o în-
conjoară pe Hecate cu trei trupuri, muma bună a magilor
și vrăjitorilor, sunt rudele lui! Apollo Kynneos îl ocrotește
de asemenea!”... De ce l-ați introdus pe Anubis în acest
capitol?
– Pentru că în acest capitol sunt relatate premisele sin-
uciderii lui Grigore Alexandru Ghica al X-lea. El este sin-
gurul domnitor din istoria românilor care s-a sinucis… În
mitologia egipteană antică, Anubis era un zeu foarte popu-
lar și foarte important… I-au fost dedicate numeroase tem-
ple și sanctuare familiale… Era înfățișat sub chipul unui
dulău cu părul negru sau al unui câine asemănător cu șaca-
lul sau lupul. În conformitate cu reprezentările mitice egip-
tene, Anubis apărea ca sol al morții sub forma unui câine
204
care se pricepe la îmbălsămarea cadavrelor… Pentru acest
motiv, în reprezentările religioase islamice, care au moște-
nit unele dintre credințele religioase ale egiptenilor antici,
câinele este un animal mai spurcat chiar decât porcul…
Anubis era considerat, de altfel nu numai sol al morții, ci și
patron al celor pricepuți la îmbălsămări… Grecii antici l-
au asimilat pe Anubis cu Hermes Psychopompos, călăuza
sufletelor spre Hades, respectiv spre ținutul infernal al su-
fletelor de sub pământ. După modelul celor din Egipt, ro-
manii i-au dedicat un templu special zeului câine Anubis.
În romanul Speranța fantasticul macabru accentuează,
dând un plus de mister și de tensiune dramatică, pornirea
sinucigașă a lui Grigore Alexandru Ghica al X-lea.
Sinuciderea, ca act de suprimare a propriei vieți, res-
pectiv ca autoagresiune, are, în cazul personajului literar
Grigore Alexandru Ghica al X-lea cauze politice, sociale,
psihologice și biologice. Starea catastrofală în care se află
îl duce la suferințe sufletești insuportabile. El a pierdut
lupta pentru supraviețuire… Sinuciderea lui nu este ego-
istă, ci altruistă, pentru că îi apare lui Ghica drept un act
destinat să demonstreze nevinovăția sa și caracterul abject
al acțiunilor politice în care s-au angajat puterile europene
antiunioniste și inamicii săi, care sunt, de fapt, slugoii celor
care îi urăsc pe români. Nu este o sinucidere confuză, ci
una deliberată, înadins gândită și înfăptuită. Pe prim plan
nu este dorința principelui de a muri, ci nevoia chinuitoare
de a se elibera de sub apăsarea sufocantă a unei realități
apăsătoare, devenite insuportabilă.
Această nevoie chinuitoare de eliberare a fost mult
timp asociată cu stările de melancolie ale principelui și cu
destrămările halucinante trăite atât în registrul diurn cât și
în cel nocturn. Mai ales în cel nocturn.
Melancolia, sentiment pe care Grigore Alexandru
Ghica al X-lea îl trăiește atât de profund, este o temă insis-
tent reluată în literatura romantică.
Melancolia se manifestă uneori ca depresie, respectiv
ca viziune generală pesimistă asupra existenței, ca astenie
și ca suferință morală persistentă. În cazuri grave depresia
persistentă poate duce la suicid.
Când am scris Speranța, ideea că melancolia principe-
lui Ghica, respectiv tendința lui suicidară și reprezentările
fantastice care îl proiectează în imperiul morții pot fi aso-
ciate cu unele personaje, momente și relații mitice, ca în
cazul prezenței terifiante a zeului câine Anubis, m-a preo-
cupat tot mai insistent. Bineînțeles, în acest caz fantasticul
are o funcție simbolică și macabră.
– Când m-am pregătit pentru acest interviu, am citit și
am recitit volumul monografic pe care doamna Monica
Dușan l-a intitulat Simbolic, metafizic și monumental în
proza lui Mihail Diaconescu. Am găsit în el analize perti-
nente ale unor simboluri care, în cuprinsul romanului Spe-
ranța, au o importantă dimensiune fantastică: întâlnirea
cu diavolul, șarpele din visul Nataliei, câinele lui Dunkel-
wesen, furtuna, torentul și altele… Sunt simboluri poliva-
lente care domină acțiunea, relațiile personajelor, unele
aspecte ale construcției epice, diverse momente dramatice,
stilul relatărilor, alte aspecte. Greșesc dacă spun că ele
contribuie într-un mod decisiv la realizarea semnificațiilor
spiritualiste ale romanului?
– Nu… Nu greșiți. Pe un plan mai larg, toate romanele
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

și nuvelele mele au numeroase semnificații spiritualiste.
– Să trecem la romanul Sacrificiul. Numeroși exegeți
de înalt și bine meritat prestigiu îl consideră o capodoperă
literară și o epopee națională a românilor… Interesant
însă, în acest roman, scenele fantastice, deși nu lipsesc,
sunt mai puține la număr și mai concentrate.
Mitropolitul Vasile Mangra îl visează pe studentul
Bârsan din satul Corbi de lângă Făgăraș ucis de jandarmii
unguri. Aceiași jandarmi l-au ucis pe primarul român Zo-
sim Dalea de la Ucea de Jos. În visul mitropolitului apare
și protopopul Ioan Bercan de la Rupea „care pierise în
temniță, omorât în bătăi pentru propagandă dacoro-
mană”. Mai apare și „părintele Ioan Coman de la Sita
Buzăului de lângă Brașov, împușcat de jandarmi pentru
că dăduse informații armatei române la venirea ei peste
munți”. Tot în visul terifiant al lui Mangra este prezent
„părintele Ion Pop David de la Scorei-Făgăraș, ucis în
închisoare, la celebra Csilagbörtön din Seghedin, apoi un
șir lung de clerici – uciși în satele lor, în lagăre sau în
temnițe. Pe aceștia nu-i deosebea prea bine la față, pentru
că nu-i știa după nume”.
Într-un alt capitol al romanului Sacrificiul, într-un ta-
blou desfășurat sub semnul fantasticului oniric, contele Is-
tván Tisza, primul ministru al așa zisului „Regat milenar”
maghiar, este înfățișat ca un diavol urât și meschin și ca
patron și client al unui bordel de la Budapesta. Scena oni-
rică și fantastică are un aer apăsător, dar mai ales oribil,
caricatural și grotesc. Fantasticul îngroașă liniile repre-
zentărilor epice, le dă ceva straniu, halucinant.
Am mai putea aminti și alte câteva exemple. Totuși
scenele fantastice nu sunt numeroase în Sacrificiul. Este
Sacrificiul orientat de alte preocupări estetice decât cele-
lalte romane ale lui Mihail Diaconescu?
– Bineînțeles… Atmosfera generală a romanului Sa-
crificiul este dată de realismul său aspru, fondat pe ceea ce
eu am dorit să fie o riguroasă documentare istorică și soci-
ală pe teren, în satele și orașele Bihorului, și în biblioteci.
Atmosfera generală realistă este asociată însă cu unele
note, descrieri și simboluri expresioniste.
Țin să subliniez în mod deosebit faptul că preocupările
pentru fantastic din cuprinsul literaturi și artei plastice ex-
presioniste au o puternică forță de atracție. Nu întâmplător
expresioniștii au discutat atât de insistent despre sentimen-
tul disoluției oamenilor în haos.
În biblioteca mea se află volumul Menschheits Däm-
merung, Symphonie jüngster Dichtung, Herausgegeben
von Kurt Pinthus apărut la Ernst Rowohlt Verlag din Berlin
în toamna anului 1919.
Poeții incluși în această culegere – Gottfried Benn (el
a fost fiu de preot, ca și mine), Theodor Däubler, Albert
Ehrenstein, Ivan Goll, Walter Hasenclever, Georg Heym,
Wilhelm Klemm, Else Lasker-Schüler, Alfred Lichten-
stein, Rudolf Leonhard, Ernst Wilhelm Lotz, Karl Otten,
Ludwig Rubiner, René Schickele, Ernst Stadler, August
Stramm, Georg Trakl (autor de un uimitor rafinament ima-
gistic), Franz Werfel, (care ulterior s-a afirmat și ca un stră-
lucit autor epic cu romanul capodoperă Cele patruzeci de
zile de pe Musa Dagh), Alfred Wolfenstein, Paul Zech și
alții – propun teme, exprimări și imagini artistice apte să
sugereze ceea ce este țipăt, urlet, catastrofal, chinuitor în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
existență, dar mai ales ceea ce Blaga numea „relațiuni cu
cosmicul, cu Absolutul, cu ilimitatul”.
Nu uit că expresioniștii i-au admirat mult pe Van Gogh
și pe Munch. Și nici faptul că dramaturgi precum Ernst
Barlach, pe care eu îl admir mult și despre care am scris,
Reinhardt Sorge, Georg Kaiser, Ernst Toller și alții au în-
noit sub diferite aspecte teatrul european din epoca lor.
Din punctul meu de vedere, și nu numai al meu, roma-
nul lui Franz Werfel (1890-1945), Die vierzig Tage des
Musa Dagh (Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh,
1933) este o capodoperă epică.
Atmosfera generală a literaturii și artei plastice expre-
sioniste este sumbră. Elementele fantastice expresioniste,
sunt, și ele sumbre. Relațiile interumane, asupra cărora po-
ezia, proza și piesele de teatru expresioniste insistă, tot
sumbre sunt. Nu lipsesc notele halucinante , spaimele, te-
nebrele, stările extatice. În toate acestea fantasticul simbo-
lic este la el acasă.
În aceste condiții, realismul aspru al romanului Sacri-
ficiul poate fi asociat cu ceea ce expresionismul a adus în
literatura și arta plastică europeană de la începutul secolu-
lui al XX-lea. Unele capitole, scene și conflicte din Sacri-
ficiul au fost construite de mine sub semnul ideologiei și
practicii artistice expresioniste.
– Există în romanul Umbrele nopții o scenă desfășu-
rată sub semnul fantasticului demonic, oniric și macabru.
Mă gândesc la scena în care personajul principal, sculpto-
rul Ștefan Manu ascultă cuvântarea doctorului Lothar Mo-
renz „care avea ochii injectați, fața prelungă, bărboasă,
ca de țap, și niște mâini terminate cu ghiare”.
Doctorul Lothar Morenz este, de fapt, un diavol, care,
cu o iscusință perversă și criminală face elogiul sinucide-
rii.
Scena terifiantă se desfășoară la morga unui spital
într-o încăpere mai rece decât gheața și moartea.
„Secunde putrede se desfășurau lent. Doctorul Mo-
renz, cu fața strâmbă, botoasă, și ascultătorii săi se clăti-
nau prin spațiul acela satanic laolaltă cu paturile de pia-
tră ale încăperii, cu obiectele caricaturale agățate pe pe-
reți și care nu erau altele decât lucrurile adunate de Doris
la ei acasă. Un monstru necunoscut, Tiphoeus cu o sută
de capete, îl urmărea prin încăperi. Apoi scenele se lim-
peziră iar”.
Ce semnificații ați pus pe seama acestei scene? De ce
apar aici morga, diavolul și elogiul criminal și demonic al
sinuciderii?
– Am început să scriu romanul Umbrele nopții în mar-
tie 1975, în perioada șederii mele la Berlin. După cum știți,
este un roman care narează drama unui artist înstrăinat de
țară, de lumea originilor sale. Eram preocupat să sugerez
într-o modalitate epică și simbolică starea de morbiditate a
personajului Ștefan Manu. Faptul că era bolnăvicios, nesi-
gur pe el, firav, vulnerabil, impunea o suită de caracterizări
apte să asigure un portret credibil.
Am scris despre Ștefan Manu avându-l în minte pe
sculptorul, graficianul și scriitorul Ernst Barlach pentru
care eu am o admirație profundă. Barlach a fost o persoană
fragilă, asaltată de mari slăbiciuni trupești, pe care le-a în-
vins însă dominat de elanurile lui creatoare.
Ernst Barlach este unul dintre cei mai importanți artiști
205
INTERVIU
ai secolului al XX-lea.
M-am gândit că unele stări morbide ale lui Manu pot
fi asociate cu prezența epică și simbolică a unui diavol, cu
imaginile terifiante ale unor încăperi de la morgă și, mai
ales, cu apariția apăsătoare și sufocantă a unui demon, eru-
ditul doctor Lothar Morenz, în cazul de față, care îndeamnă
la crimă, respectiv la sinucidere.
În conformitate cu teologia morală ortodoxă sinucide-
rea este un păcat greu, care implică starea de disperare to-
tală a unei persoane. Sinuciderea este omucidere. Este un
omor intenționat. Este și omor calificat.
Este un păcat greu, pentru că distruge ființa omenească
în care Dumnezeu Însuși a pus chipul Său. Așadar sinuci-
derea este păcat contra lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt. Ca
păcat contra Duhului Sfânt, pierderea speranței și a încre-
derii în mila și bunătatea lui Dumnezeu implică o gravă de-
cădere sufletească.
Scena din Umbrele nopții în care sculptorul Ștefan
Manu ascultă perorația iscusită și criminală a doctorului
Lothar Morentz, adică a diavolului, are o semnificație psi-
hologică, simbolică și moralizatoare.
Pe plan psihologic, respectiv prin prisma preocupări-
lor mele de a construi un portret credibil al lui Ștefan Manu,
scena cu diavolul are o semnificație legată de starea de
morbiditate a personajului. Această stare se potrivește cu o
scenă onirică și fantastică.
– În Umbrele nopții există și alte momente onirice
asociate cu desfășurări fantastice. Greșesc dacă afirm că
preferința pentru fantastic a romancierului Mihail Diaco-
nescu se manifestă aici într-un mod nou?
– Nu greșiți… Romanul are, într-adevăr, mai multe
momente în care preferința mea pentru fantastic se mani-
festă în mod evident.
În legătură cu acest fapt cred că sunt dator să vă spun
că eu mă consider un mare admirator al sculptorului Dimi-
trie Paciurea… Când am scris Umbrele nopții, m-am gân-
dit uneori la Barlach, dar mai ales la Dimitrie Paciurea…
Când eram elev la Școala Medie Tehnică de Arhitec-
tură și Construcții Civile din București, am mai apucat să
văd copleșitoarea și faimoasa lui sculptură Gigantul plasată
în grota care a ornat Expoziția Jubiliară din 1906 organi-
zată în parcul Carol.
Ulterior am contemplat și alte lucrări lui Paciurea. Mă
atrăgeau ca un magnet.
În perioada șederii mele la Berlin am fost de câteva ori
la expoziția Paciurea organizată de autoritățile noastre în
colaborare cu cele germane în orașul de pe râului Spree.
Palatul în stil neoclasic care a adăpostit expoziția
Paciurea este așezat lângă celebrul Dom al Berlinului, pe
malul râului Spree, nu departe de Muzeul de Istorie, în plin
centrul orașului, în buricul târgului, cum se spune la mine
în sat, la Vulturești-Muscel.
Ieșeam de la cursurile și seminariile mele de la univer-
sitate și mă duceam direct la expoziția Paciurea, ca să con-
templu în voie capodoperele în bronz create de marele
sculptor.
Întruchipările sale fantastice Zeul războiului, Himera
apei, Himera nopții, Himera pământului, Sfinxul și altele
exprimă puternic relația dintre fantastic și simbolic. Toate
206
au un modelaj fin, foarte nuanțat. Toate ne atrag și ne sub-
jugă sufletește.
Zeul războiului de pildă, este un simbol al catastrofe-
lor, al distrugerilor și al morții. Privirile zeului sunt reci,
înfricoșătoare. Țeasta cu golurile mari ale ochilor pusă
peste capul celui portretizat este chiar mai înfricoșătoare
decât chipul încruntat, fioros al zeului. Fantasticul macabru
are aici o extraordinară forță de atracție. Este o atracție
morbidă care îți dă fiori.
Fapt semnificativ Dimitrie Paciurea a creat într-un
context cultural și artistic în care au strălucit și alți mari
sculptori. Mă gândesc la Frederic (Fritz) Storck, cel ce a
creat portretul în marmură Cecilia Cuțescu-Storck, o capo-
doperă; la Oscar Han, pe care scriitorii de la Gândirea îl
prețuiau în termeni superlativi; la Cornel Medrea, cu por-
tretele, statuile și nudurile sale marcate de elogiul vieții și
al formelor esențiale; și la alții.
Opera lui Paciurea este marcată de întrebările sale in-
sistente cu privire la viață, creație și moarte, de neliniștile
pe care le întrețin angoasele, dilemele și căutările artistice,
de himerele care îi cutreierau prin imaginație.
Mai ales himerele, închipuiri fanteziste, fără un punct
ferm în viața cotidiană, reală, îi solicitau puterea de lucru.
În mitologia antică greacă himera era un monstru fa-
bulos cu cap de leu, cu corp de țap și coadă de șarpe. Era o
ființă paradoxală, construită din contraste.
Tot în mitologia antică greacă un monstru fabulos, o
himeră, este și Hidra, un fel de șarpe cu mai multe capete,
care, dacă erau tăiate, creșteau la loc.
Și în basmele românești zmeii pot avea mai multe ca-
pete. Dacă Făt Frumos îi taie unul, celelalte capete scot flă-
cări și venin mai departe.
În Prefața la lucrarea sa De incarnatione Domini,
Contra Nestorium (Despre întruparea lui Dumnezeu, Con-
tra lui Nestorie), Sfântul Ioan Cassian, cea mai importantă
personalitate din Școala Literară de la Tomis, în epoca da-
coromană, se compară pe sine cu un luptător anti eretic,
care stă „cu ochii deschiși în fața șarpelui veninos ce s-a
pornit cu gura căscată împotriva noastră, pentru ca
această hidră ridicată cu mers încolăcit împotriva Biseri-
cilor lui Dumnezeu, să fie nimicită de puterea profetică și
de virtutea dumnezeiască a cuvântului evanghelic, eu fi-
indu-i, putem a spune astfel, vrăjitorul”.
Exegeții operei lui Dimitrie Paciurea au asociat hime-
rele sale în bronz cu mitologia greacă, cu mitologia popu-
lară românească, cu arta Evului Mediu European, în care
apar fel de fel de monștri, cu diverse spirite malefice sau
benefice, gata să bântuie prin văzduh, pe pământ și pe ape,
prin râuri și izvoare, ziua și noaptea.
Într-o altă ordine de idei, himerele lui Paciurea pot fi
simboluri ale unor idei de maximă generalitate, ale neliniș-
tii creatoare, ale inspirației artistice, ale misterului existen-
țial (temă care îi preocupa și pe simboliști, tocmai în epoca
în care sculptorul a trăit) ale unor viziuni funerare. Ambi-
guitățile percepției se suprapun în mintea noastră în actul
contemplării nemuritoarelor opere create de Paciurea.
Himerele lui Paciurea exprimă, de asemenea, durerea,
teama, fuga de realitatea cotidiană, frustrarea. Ochii lor,
mai ales ochii exprimă puternic concentrarea asupra lumii
interioare a artistului.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Pentru unii exegeți Himera văzduhului creată de
Paciurea exprimă însă, în ciuda rigidității ei hieratice, al-
tceva: înaintarea spre cer (ca în Luceafărul eminescian),
desprinderea de materie, elanul trăirilor transcendentale,
dinamica ascensională a vieții omenești.
Am fost atât de impresionat de himerele lui Paciurea
încât ele au lăsat urme în scrisul meu.
Pornind de la Paciurea, am scris la Berlin și apoi la
București că una dintre principalele realizări artistice ale
sculptorului Ștefan Manu imaginat de mine pentru roma-
nul Umbrele nopții, este o întruchipare în piatră a lui Anteu,
înfățișat ca o himeră.
După cum știți, desigur, partea a treia a romanului
Umbrele nopții este intitulată Himera lui Anteu.
În mitologia greacă, Anteu era un gigant, trăitor în Li-
bia, fiu al lui Poseidon și al Gaiei, Terra Mater, Pământul.
Anteu își trăgea puterea din simplul contact cu pămân-
tul, respectiv cu muma sa, Terra Mater.
Herakles l-a ucis pe Anteu, pentru că a avut destulă
putere să-l țină ridicat în aer, lipsit de puterea pe care Gaia
i-o dăruia.
Anteu este un simbol al puterilor benefice pe care sim-
plul contact cu pământul natal le trezește în fiecare dintre
noi.
Vă propun stimate domnule Sabin Ionel Wiener, să
recitim împreună finalul romanului Umbrele nopții, în care
se povestește despre misterioasa dispariție a sculptorului.
Iată ce am scris eu: „Era o lucrare rămasă de la Manu.
O cunoștea. Un trup prelung, chinuit de efortul încordării
părea că dă să se agațe de ceva ca o prăpastie sau ca o
stâncă, sugerată atent, într-o tăietură abruptă, plină de
ritm și de tensiune.
Lucrarea nu fusese cizelată prea mult, dar poate toc-
mai de aceea expresia de pe chipul prelung al aceluiași
personaj era pe cât de adâncă pe atât de ambiguă. Teroa-
rea, speranța, violența înfruntării puteau fi citite acolo la
fel de bine. Irina o privi îndelung (…).
Chipul prelung al lui Anteu, cu privirea chinuită, pă-
rea c-o urmărește ca un om adevărat.”
– Aș dori să comentați și unele scene fantastice din ro-
manul Nopți și neliniști. Pseudojurnal metafizic. Se află
în acest roman pagini în care sunt incluse momente fantas-
tice dominate de sunete stranii, de acorduri muzicale, de
ritmuri neobișnuite. Este fantasticul o realitate ce poate fi
asociată cu muzica sferelor, de care vorbiți în roman?
– Eu cred că da… Hector Berlioz (1803-1869) a com-
pus, între altele Simfonia fantastică, o capodoperă domi-
nată de elan romantic și de reprezentări onirice și pasionale.
Exegeții muzicologi ai Simfoniei fantastice au vorbit
de un delir imaginar comunicat cu mijloacele expresive
oferite de arta sunetelor. Nu întâmplător Simfonia fantas-
tică are ca subtitlu Episod din viața unui artist.
Vă rog respectuos să observați că o scurtă referire la
Simfonia fantastică apare și în Visele au contururi precise,
romanul meu de debut.
Așadar în romanul Nopți și neliniști. Pseudojurnal me-
tafizic am introdus și unele scene desfășurate sub semnul
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
INTERVIU
fantasticului... Sunt scene în care fantasticul nocturn, fan-
tasticul oniric, fantasticul unor reprezentări erotice, fantas-
ticul simbolic și fantasticul auditiv se îmbină în reprezen-
tări fluide, ascensionale, evanescente și acaparante.
Sunt reprezentări conforme cu convingerile mele des-
pre excepționala forță revelatoare a fantasticului.
Ele mută diverse elemente ale realului în sfera imagi-
narului, prin amestecul unor date autobiografice cu variate
ipostaze ale fantasticului. Spun aceasta pentru că Nopți și
neliniști. Pseudojurnal metafizic este, într-o bună măsură,
o autobiografie mascată.
Marea lecție de artă oferită de nemuritoarele creații ale
scriitorilor romantici și simboliști, preocupați obsesiv de
fantastic, de mister, de modalitățile revelării sale și de di-
mensiunea spirituală a existenței a rodit adeseori în proza
scrisă de mine, îndeosebi în paginile din acest roman
scump inimii mele.
– Este adevărat că prezența fantasticului în pictura și
literatura zisă avangardistă, respectiv suprarealistă nu re-
ușește să vă spună nimic?
– Este adevărat. Așa zisele opere care ilustrează avan-
garda sunt niște însăilări mincinoase și stupide. Ele ilus-
trează subcultura, noncultura, pseudocultura, anticultura
unor persoane lipsite de onestitate civică și intelectuală.
Mai ales futurismul, suprarealismul și dadaismul sunt, din
punctul meu de vedere, niște escrocherii propagandistice
vacuummatic umflate în comentariile unor persoane cinice
și arogante, lipsite de cea mai elementară ținută morală și
intelectuală. Proclamațiile avangardiste despre așa zisa an-
tiartă, antimuzică, antiliteratură, antiteatru sunt, pur și sim-
plu stupide.
Suprarealismul, proclamat în mod sforăitor și indecent
de indivizi ca pseudopoetul André Breton, valetul lui
Troțki, este, în primul rând o suită de acte de agitație poli-
tică favorabile Kominternului, cea mai mare organizație
criminală din istoria omenirii, respectiv marxismului și le-
ninismului.
Revistele La Révolution surréaliste, Le Surréalisme
au service de la Révolution și altele asemănătoare arată că
organizația Kominternului a urât arta europeană, îndeosebi
creațiile de inspirație creștină, națională, istorică, tradițio-
nalistă și spiritualistă.
Pseudoartiștii avangardiști de toate nuanțele au cerut
insistent în texte programatice și declarații vehemente ca
oamenii să renunțe la capodoperele artistice ale omenirii,
în favoarea „creațiilor” produse de ei. Ca să vezi!...
Eu zic că e mai bine să renunțăm la producțiile, inep-
țiile și la toate mizeriile pseudoartei avangardiste, decât la
marii creatori de cultură din istoria Europei și a lumii.
– Putem vorbi despre preocuparea sistematică, deter-
minantă, pentru fantastic, în toate romanele lui Mihail Di-
aconescu?
- Categoric, da. Fără introducerea în text a unor repre-
zentări și momente fantastice, proza mea n-ar mai fi ceea
ce este.
207
CRITICĂ
Diana Dobrița BÎLEA
ASUL DIN MÂNECA POETEI
CAMELIA ARDELEAN
Volumul de versuri Ecouri din tenebre (Editura
Armonii Culturale, Adjud, 2018) al Cameliei Arde-
lean, alcătuit din două cicluri diferite unul de altul
prin forma, metrica și chiar prin expresivitatea poe-
melor, surprinde plăcut cititorul, mai ales pe acela
care poartă cu sine nostalgia muzicalității stihurilor de
altădată. Prima parte, Solitudine, cuprinde sonete și
rondeluri, iar cea de-a doua, Zbor incert, poezii de
factură postmodernă, în vers liber.
S-ar putea crede că titlul anunță vești/reverberații
dintr-un întuneric oprimant și perpetuu, existent la ni-
velul de trăire al actantului liric sau al lumii înconju-
rătoare. Parcurgerea volumului de față arată că este
vorba, de fapt, de interpretări/opinii/trăiri ale eului
ideal din perspectiva și ca rezultat al „blestemul[ui]
scrisului”.
Muzicalitatea versurilor din prima parte, căreia
nu i se poate reproșa decât faptul că, fiind atât de flu-
idă și de armonioasă, ar putea să acapareze cititorul în
208
detrimentul unei mai bune concentrări asupra mesa-
jului pe care îl are textul liric, este o dovadă de virtu-
ozitate. Rima, ritmul, măsura impecabile asigură ca-
litatea de „sonetto”, de „cântecel” sau, împreună cu
versurile-refren, calitatea de „rondeau”, considerat la
finele secolului al XV-lea o formă muzicală pe care
francezii acelor timpuri au legat-o și de dans. Camelia
Ardelean are însă abilitatea de a nu cădea ea însăși,
scriind, în capcana cântecului sau a incantației. Nu
neglijează conținutul semantic, ceea ce relevă faptul
că stăpânește tehnica acestor două specii de poezie cu
formă fixă. Ironia/autoironia fină sau frustă se împle-
tește în mod riscant, dar reușit, îndeosebi în prima
parte, cu un sentiment dens de melancolie, care im-
pune discursului liric un ton specific.
Chiar dacă în poezia care deschide volumul, au-
toarea nu se consideră poet, cel puțin la nivel declara-
tiv, ci „un trubadur al zărilor”, un „refugiat/ Pe marea
găzduită de foneme”, are exact așteptările unuia care
scrie poezie pentru a înmulți talantul dat de sus. Ea
speră ca poeziile sale, odată înfățișate agorei literare,
să crească (prin recunoașterea harului poetic de către
ceilalți), să capete valoare: „Mi-am semănat noi vise
pe ogor,/ Sperând cândva să recoltez safire” (Nu sunt
poet). Astfel, temele abordate sunt: poezia, dragostea,
timpul, singurătatea, viața, moartea, natura, degrada-
rea sentimentelor (pozitive) umane. Pietrele, anotim-
purile, himerele, inima, aripile, ființa-neființa, gân-
dul, zborul, cuvântul ș.a. sunt motivele literare care
contribuie la realizarea unor imagini lămurite, ce nu
lasă loc interpretărilor sau, dimpotrivă, a unor tablo-
uri diafane, cu elemente semantice non-obiective care
conduc spre mai multe direcții de accepție și de înțe-
legere, invitând cititorul să reflecteze și să aleagă. De
asemenea, cititorul este invitat la un joc inteligent și
plăcut, chiar dacă ludicul este, de cele mai multe ori,
mascat de gravitatea vocii lirice, în spatele căreia se
ascunde și o doză de histrionism.
Ecouri cu parfum din alte timpuri, asemenea vi-
nului vechi oferit în ceas de sărbătoare, venind tocmai
dinspre lirica petrarchiană de exemplu, sau din tim-
puri ceva mai apropiate de prezentul nostru, de pe la
Minulescu și ajungând la Adrian Păunescu ori la Ro-
mulus Vulpescu, trezesc cititorului nostalgii și curio-
zitate. Uneori, autoarea se apropie atât de mult – cu
ritm, cuvinte, mesaj și chiar cu aceeași măsură a ver-
surilor – de poezia lui Adrian Păunescu („Iubitule, să
ne-aruncăm în flăcări,/ Doi Phoenicși dezola(n)ți pe-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 CRITICĂ
un colț de cer,/ Să născocim, din aripi mistuite,/ Un anulează însă speranța: „mă agăț de o rămășiță de su-
alt veșmânt la porția de ger!// [...]// Să recităm poeme flet/ și aștept să mă nasc în mine din nou” (aproape
despre mare,/ Cu Galateea sau Poseidon,/ Să ne-nve- vie); „cu noaptea în palmă/ caut o scânteie din ultimul
lim himerele în valuri/ Abandonând suspinul pe-un răsărit” (cu noaptea în palmă).
ponton.// Iubitule, să devenim doi fluturi” – Iubitule, De bună seamă, pentru a pătrunde în profunzimile
să ne-aruncăm în flăcări) sau de Romulus Vulpescu poeziei pe care o scrie Camelia Ardelean trebuie să
(„Ne batem joc de clipa ce-o avem,/ În soarta măci- ținem cont de jocurile sale inteligente, de tâlcurile as-
nată-acut de boală/ [...]// E prea târziu să mai gonim cunse în spatele hazului de necaz sau al „tenebrelor”,
prin timp, cu o valiză plină de comete,/ Am importat de rostul adevărat al ironiei/ autoironiei sau al secven-
himere din Olimp,/ Ni-e viitorul gri și plin de pete.” – țelor lirice critice ori defensive, de trimiterile cultu-
Ne batem joc...), încât demersurile sale, pe care le-aș rale etc. Ni se revelează diverse remozaicări ale ele-
caracteriza ca fiind cel puțin îndrăznețe, se insinuează mentelor realului conform observațiilor, opțiunilor și
spre comparare cu acelea arhicunoscute ale poeților aspirațiilor eului idividual (poetic) încorporat/înregi-
amintiți. Este posibil să fie și acesta un joc abil al au- mentat într-un eu colectiv, pentru că poeta știe ceea
toarei pentru a atrage mai rapid atenția asupra liricii ce știa și scriitorul italian Albertino Mussato și anume
sale. că poezia este o știință care vine din ceruri; fiind deci
O artă poetică scrisă în stilu-i trist-ironic oferă ade- un dar divin, autoarea hunedoreancă nu pregetă să-l
vărata dimensiune a relației sale cu poezia, o relație valorizeze în slujba semenilor.
chiar mai profundă decât una de rudenie: „În zbor îmi Sonul rondelurilor și al sonetelor persistă o vreme
înflorește poezia/ Sfidând elucubrații siropoase,/ Mă în auz și după încheierea lecturii, ca un cântec din care
roade, șerpuită, pân’ la oase,/ Îmi dă răgaz să-mi gust se repetă singure anumite crâmpeie. Poeziile scrise în
anomalia.// [...]/ Aștern silabe ca într-o vitrină/ [...]/ vers liber produc, de asemenea, emoție, uneori mai
Mi-e scrisul mai aproape ca un frate” (În zbor îmi în- înaltă, uneori mai complexă, dar cred că asul din mâ-
florește poezia). O lamentație autoironică și critică în neca poetei Cameliei Ardelean îl reprezintă totuși po-
același timp la adresa transmutării lumii reale într-una ezia cu formă fixă. Aici se vede cel mai bine măiestria
virtuală, cea de pe internet, evidențiază o comunicare sa poetică.
spirituală, afectivă tot mai deficitară, care ucide în cele
din urmă și muza (inspirația, suflul, pofta de viață):
„Aș vrea să scriu poeme pentru toți,/ Pe coarde-suflet
să-mi vibreze focul./ Căci versurile mele ies din jocul/
Hazardului din lumea de roboți!// Poetul știe doar un
singur joc,/ Să țeasă-o treaptă pân’ la cer din slove/ Și,
conservând iubirea-n supernove,/ Să schimbe ghinio-
nul cu noroc.// [...]// Aș vrea să scriu, dar muza-n defi-
cit/ Îmi lasă două rânduri pe o coală” (Aș vrea să
scriu...). Avatarurile trudei de poet nu sunt puține și
nici ușor de îndurat: „Se descompune și plafonul, când/
Mă-ncorsetează un poem absurd” – Direcția „Abis”);
„îmi smulg cuvinte din carne/ cu pofta unui canibal” –
îmi smulg cuvinte...); „am scrisul crestat în sânge/ îmi
devorează fibre de suflet/ [...]// crucificată pe altarul
poeziei/ caut drumul prin convulsii” – blestemul scri-
sului). În ciuda diverselor suplicii pe care le generează
condiția de poet, se pare totuși că poezia reprezintă
pentru Camelia Ardelean cheia vieții pe pământ, „bal-
sam[ul] existențial”, „colac[ul] de salvare”.
Autoarea denunță neiubirea semenilor, îi de-
plânge și, în felul său, încearcă să-i facă să conștien-
tizeze un rău care a căpătat deja un caracter peren:
„posesorii de inimi mumificate/mutilate/ [...]/ pasăm
unii altora/ felia de nefericire/ (așteptând) nirvana
(care) întârzie să apară” (fericirea); „împachetăm
sentimente în cutii de carton/ le trimitem cu plata ram-
burs/ destinatar necunoscut” – în gară). Disperarea nu REVERSE PERSPECTIVE-Fear

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 209

CRITICĂ
Ionel BOTA
Idila cu lumea, antologarea memoriei și regăsirea
naturii iconoclaste a poemului.
Alte configurări ale eului auctorial în poezia lui Geo Galetaru
Orice apariție editorială purtând marca Geo
Galetaru e un motiv în plus să fii interesat de starea
poeziei române. Și astfel să ai îndrăzneala să constați,
periodic, la fiecare nouă carte, răsfățul altor momente
insolite de vibrație ale acestei lirici, alte nuanțe
citabile, consacrând argumente că poezia autentică
eclozează cu noi valențe. El, Geo Galetaru, nu este un
rebel și nici un anticalofil rebarbativ sau foarte
zgomotos, nu este un orgolios al faimei juvenile care
să se fi uitat pe sine în cartea amintirii gloriei de ieri;
nu, el este pateticul și gravul personaj al întâmplărilor
de peste zi ale Poetului, el este superlativul ființei care
scrie spre a se dărui celuilalt prin cuvântul care
vindecă și întemeiază, este cel care ne inițiază în arta
bucuriei de a primi darurile sale, poemele sale,
figurările și configurările eului auctorial.
Citind noua sa carte, Fotografia unei duminici
amânate (Timișoara, Editura Eurostampa, 2018, 246
210
p.), ai dintr-odată sentimentul plăcut al respirării
aerului auroral, simți ca pe un declic grațios că admiri
deodată ideea de sens, noțiunea de hermeneiați se
pare o cunoștință veche de când lumea, te miști într-
un spațiu spiritual ca la tine acasă, în auraticul spațiu
al bucătăriei de vară, între epifanie și simbolicire
găsite în varii nuanțe semantice simți deodată că
merită cultura, literatura sacrificii aproape de un
martiraj al eminenței acestei ființe care scrie.
Poemele de-acum, fotografii ale chipului
surâzător-lăuntric al omului, adeveresc jalonarea
destinului între lumină și jertfă. Fanfara celorlalți, din
cotidian, e asurzitoare, poetul își vede de treabă, idila
lui cu lumea nu e ficțiunea de serviciu a monocordului
(„ce se știe despre fulger/ va fi scris în cărțile
oamenilor fericiți/ care cad din balcoane în cercul
silabei/ ca niște păpuși ascultătoare/ dar eu/ trăiesc
aceste revelații/ cu toată respirația mea involuntară/
cu toate cuvintele suspendate/ ca niște păsări sub
norii invizibili”), el este menhirul peste care
intemperiile trec fără să smulgă nimic din statura
imperială a visătorului și lucidului, a grațiosului și
cerebralului, a eului explorând în memoria destinului
tainele altor forme de sacrificiu. El ispășește pentru
noi, este destin și flacără, sărbătoare a ființei și rug,
își poartă aura fie pe scara către cer, fie umblând pe
apele oceanului mundan și săvârșindu-și minunile.
Antologarea metamorfotică a destinului și a
memoriei, cred eu că este ideea care fundamentează
aceste poeme, iar cele două secvențe/cicluri
desenează o fotogramă a esențialului, mântuirea. În
prima secțiune, „Momentul zero”, ceremoniile
crepuscularului ori funebralului, falii precipitând
„lectura” ideală a ființei omului captiv în povestea
lumii justifică, oarecum, dicteul unei realități peste
care eul în levitație se redescoperă pentru a descoperi
celuilalt, lumii, fie și prin delicate notații
autoreferențiale, efervescențele inițaticului în marele
templu al consacrărilor misterului: adevărul și
arcanele armoniilor lumii. Omul crede și s-ar izbăvi,
poetul spune, scrie, crede și se jertfește pentru că forța
lui interioară, astfel revărsată în poeme, devine un
elaborat privilegiat al voluptății de a atinge
perfecțiunea în formele expresiei. Asta pentru că
sincroniile, expresia, stil, funcție, metodă, racursii ale
ingenuului și rod al explorărilor sub carapacea lumii-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 CRITICĂ
experimentale, generează un magnetism acompaniat inefabilului și puternica încărcătură de efect emoțional
de reverberări, uimiri, meditații, un onirism deghizat arată constituența unei dimensiuni noi, lumea ca
în liminalitatea unei ficțiuni: „am așteptat să vină cel referință sie și ostilă, a contradicțiilor, ipocriziilor,
care nu mai vine/ din altă depărtare și din alt timp/ abdicărilor, vizibilă în experiențele realului refugiat în
un semn în duminica oglinzilor rebele/ ca și când descripțiile minuțios-obsesive ale eului care elaborează
întâmplarea ar fi luat-o razna/ pe un câmp sau într-o categorial scenariul învingătorului: „N-am nevoie de
cameră de la marginea memoriei/ acolo am vorbit cu acte/ inima mea se rostește singură/ într-o limbă doar
oamenii aceia ciudați/ despre care se spune că își de ea cunoscută/ limba păsării fără stăpân/ a firului
caută aripile/ în zilele lăsate ca niște păsări pe de iarbă pornit să cucerească lumea/ cu inocența lui
pământ” (Acolo am vorbit, p. 73). tremurătoare/ n-am nevoie de acte/ e de ajuns
Radiografia poemului, la Geo Galetaru, aduce noi această mână cu cinci degete/ care lasă pe hârtie/
și noi revelații, „jocul secund” este cel care conturul unui copac/ care-mi seamănă/ până la
construiește sensurile, turația discursului e pliată cu o epuizare” (Fără identitate, p. 221).
constanță obsesivă pe decantări ale magiilor clipei, nu Noua carte a lui Geo Galetaru împărtășește același
aș zice demitizări și nici distopii. Un fluid stilistic e magnetism al aparițiilor sale editoriale, încă de la
un antidiluant perfect în al doilea ciclu al cărții, „În debut. Ispita lecturii se află chiar în magma poemelor,
afara memoriei”, împreună cu noi poetul deschide în arhitectura unei lirici puternic personalizate, care te
poarta grădinii precognitivului, domnișoara Ilusia se îmbie mereu la un popas explorator, chiar dacă
adeverește în visul despre oameni, evenimențialul, ca statutul ei nu e unul de enclavă, ci unul derivat din
să zice astfel, dacă ne îngăduie autorul, e condiționat stările de acalmie sau de resurecție ale poeziei române
de liniaritatea temporalului. Pe malurile râului contemporane.
heraclitean, eul auctorial e un decident fervent, apăsat
(„trupul tatonează imperfecțiunea morții/
dincolo de inexorabila oxidare a
limitelor,/ o coerență a spasmului
genetic,/ a înghețului din spatele
pupilelor rănite./ adulmeci aerul tânăr/
ca un animal fosforescent/ de care nu mai
are nimeni nevoie./ o șoaptă barbară
naște o nouă voință,/ natura proclamă
fericirea în zorii trufași/ ai unei vieți cu
brațele retezate:/ miezul adânc al utopiei
ce-ți încălzește destinul.”), carapacea
nișei e spartă, fărâmițată, poezia
omagiază vârste și etape, silabe și
anotimpuri, umbre și momente de grație,
dă foc incertului și contaminează.
Labirintul, non sequitur, nu e final nici
început, este oglinda visceralității
sacrificiului, echivalentul explorărilor
trebuie să fie aceeași regăsire a naturii
iconoclaste. El, Poetul, e obedient, firesc,
cuvântului. Sunt și detalii peste care ar
merita să zăbovim, nostalgia mixată în
paraginare verberațiilor, un spectacol
jucat cu un tragism al inflexiunilor și al
memoriei afective, cu experimentarea
unor inducții ale senzorialului marcate
într-o monografiere a poeticității
limbajului. Iconografia acestor adorații
este vastă, eul eretic va fi convertit în
viziuni de decontaminare a sa,
resacralizarea survine în tonuri plăpânde
ca să irumpă în variabilul conotațiilor. Perspectiva inversă
Germinațiile evocă o simbioză miraculoasă, vrăjește
dintotdeauna poezia, asta știm. Dar aluziile sibilinice,
căușul de lumină demantelând întunericul, invazia
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 211
CRITICĂ

Iulian CĂTĂLUI

DESPRE BANCHETIȘTI

1) Mihai Petre la al doilea roman, Tăieri în alb unii autori, metaromanul este literatură „pură”, având
ca temă procesul scrierii literaturii – roman al scrierii
După un roman experimentalo-avangardist, Cor- unui roman. Autorul modem a fost tentat adeseori să
vin Caffé, în care a încercat să recicleze postmodern renunțe la mimesis-ul caracteristic prozei realiste,
resursele și formele romanului-povestire în ramă, care-și propunea, precum afirma Honoré de Balzac,
scriitorul Mihai Petre vine cu un roman-experiment, să concureze starea civilă, și a hotărât să-și dezvăluie
intitulat Tăieri în alb (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj, în mod direct, în fața cititorului, tehnicile specifice ar-
2018), un roman despre roman sau un metaroman. tei sale, parodiindu-și astfel propria creație, într-o ase-
Autorul precizează că în demersul lui s-a inspirat din menea situație, romancierul nu ezită să-și introducă
amintirile sale din liceu, cu stagii de practică în spital propriile idei în text, încurcă în chip deliberat crono-
și în agricultură!..., cu lucrări și teze, cu lecturi și fișe logia faptelor, strecoară mai multe planuri temporale,
obligatorii, altfel spus, și vorba cântecului Stelei Ena- trecând de la unul la altul fără să-și avertizeze citito-
che, „cu emoții la română!”..., și când la orice mate- rul, așa cum face și Mihai Petre în romanul Tăieri în
rie, nu doar la mate!... dădeai de greu!... dar.... ani de alb.
liceu!... frumoși ca și adolescența noastră lăsată ca un
tribut meritat adus Liceului Sanitar din Hunedoara.
Într-o schiță de intrigă, eul narator sau alter ego-ul vo-
cii auctoriale se întâlnește la un restaurant, de data
aceasta, nu la o cafenea, cu mai multe foste eleve de
la liceul menționat, el fiind profesor de română, și
după ce fiecare povestește ce și câte realizări a avut
până atunci, plus faptul că citiseră între timp și roma-
nul Corvin Caffé (deh, răsfăț de scriitor!), se purcede
la scrierea unui roman cu și despre licceni, care să nu
semene nici cu Cișmigiu & company, nici cu filmul
Domnului profesor, cu dragoste, nici cu Scrisoare de
dragoste (poate Declarație de dragoste, filmul din
1985 al lui Nicolae Corjos!) și nici cu filmul Liceenii
al aceluiași regizor, ambele filme edulcorante, false și
revoltătoare, care nu reflectau mizeria vieții elevilor
din anii târzii ai comunismului vremelnic biruitor.
După întâlnire, profesorul de limbă și literatură ro-
mână primește pe telefonul mobil un mesaj în care
cinci foste eleve de la sanitar au alcătuit un grup în-
chis pe facebook, un fel de ceată, nu a lui Pițigoi, ci
ca în Școala Ardeleană, mai precis ca în Țiganiada
budai-deleană, fiecare lucrând și ostenind pentru bi-
nele... romanului nost’, un fel de supraroman, pararo-
man, sau chiar metaroman intitulat provizoriu și nea-
trăgător „Liceul Sanitar”.
Textele scrise și trimise de eleve trebuiau să se su-
bordoneze unei teme centrale, cu o acțiune dezvoltată Desigur, textele elevelor-personaje urmau să fie
pe mai multe planuri, cu momentele subiective și cu reunite și corectate de naratorul-profesor de română,
personaje interesante, de la cele principale la cele se- acesta sugerându-le să schimbe doar titlul (cu inci-
cundare, rezultând în final o carte despre cum au scris tanta metaforă a picăturilor de rouă albă, a halatelor
ele romanul „Liceul Sanitar”, adică un metarorman, albe ori a albului prezent de câteva ori în text, deci,
un roman în care autorul narează operația scrierii ro- Tăieri în alb) și expediat la o editură, apreciind gestul
manului însuși, un fel de roman al romanului. După fetelor, având în vedere preocupările lumii de astăzi,
„enteresul și iar enterseul dominant, fără moral și fără
212 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 CRITICĂ
prințipuri...”, până și un actor neintelectual ca Alain într-un joc de oglinzi, cu căderi în sus, în jos și late-
Delon nemaiînțelegând nimic din lumea actuală... ral.... am încheiat citatul...”, un fel de critică adusă de
Cele cinci coautoare, împreună cu profesorul-autor se autor jargonului pseudo-științific și literar al cronici-
adună tot la o cafenea, până la urmă (Corvin Caffé nu lor și recenziilor din revistele literare românești. De
poate fi uitat!), a uneia dintre absolventele de la Sani- asemenea, sunt persiflate și zeflemisite poezii, expre-
tarul hunedorean, Helga, pentru a da cetire textelor sii și sintagme literare sau poetice post-decembriste
lor, un fel de amintiri de liceu, unele puerile, altele „faimoase” gen: „Dă-ți și tu Tricolorul jos de pe tine/
interesante și pasionante, vezi și catrenul: „An de an Să-ți ginim bulanele goale” ori scriitoare ca Ioana
am adunat/ Tot porumbu’ din Hășdat/ Și la anu’ cine Bradea cu al său început „celebru” din romanul „Bă-
știe/ Adunăm la Răcăștie...” Mai interesantă este scri- gău”: „Sunt o doamnă, ce p...a mea!” Totodată, este
soarea bobociței den Hundoara către prea cinstiții ei inserat și un interviu cu profesorul-autor, și al volu-
părinți, Romuluț și Mărie, o parodie sau pastișă la ce- mului „Urbanonimie hunedoreană-particularități și
lebra „Scrisoare a lui Neacșu din Câmpulung” din perspective”, cea mai nouă carte a profesorului M.
1521, și care începe așa: „I pak dau știre voao părin- Pavel, posibil un alter ego al lui M. Petre, urmat de un
ților mei za lucrurile purcese pren străini de fiica chestionar olimpic național etc.
domniilor voastre plecată la învățătură în ținuturile În final, cele cinci foste absolvente și autorul-pro-
Hunedoarei și care nu din audzite, ci din vedere și fesor se reunesc pentru a stabili titlul metaromanului
audzire vi le spune, că dragii mei am ajuns cu bine și Liceului Sanitar din Hunedoara, deși se propusese și
mă simt foarte cu sănătate”. Și tot așa. Pe lângă Scri- „Fata cu halate albe”, însă totul va fi lăsat la latitudi-
soarea lui Neacșu este parodiat și poetul șaizecist Ma- nea editorului care va fi stabilit și ordinea numelor fe-
rin Sorescu (mai precis poemul „Trebuiau să poarte telor pe copertă, dar noi știm că totul este o convenție
un nume”), în felul următor: „Omul acela n-a exis- literară, autorul fiind Mihai Petre. Acesta, împreună
tat.../ Că-l chema Ionescu sau Popescu, Mircea sau cu personajele sale, a sperat să realizeze o prezentare
Ioan/ E mai puțin important,/ Pentru că omul acela realistă și o analiză subtilă a adolescenței ca vârstă de
n-a existat/ A existat numai o școală mare/ Lângă o multe ori ingrată, perioadă importantă în viața noas-
piață/ Din care răzbătea zgomotul/ În orele liniștite tră, cu iubiri, emoții, visuri, deziluzii, dar și perioada
de teză/ Sau de ascultare..., sau de extemporal...”, la ori timpul în care elevii și elevele de la liceul mențio-
un nivel destul de puerilo-naiv, dar probabil așa gân- nat au învățat să fie „oameni printre... și pentru oa-
deau pe atunci liceenii sau autorul a vrut să arate că la meni... tăind în alb partea noastră de viață”.
acea vârstă elevii nu puteau crea opere geniale.
Alte povestiri în ramă sunt legate de muncile câm-
pului în timpul comunismului, aventuri în căminele
liceului, extemporale și teze la diverse materii, mersul
la biblioteca liceului pomenit, bibliografie școlară, în
capul listei fiind Eminescu, Creangă, Slavici, Caragi-
ale, interbelicii și alții, și extrașcolară, gen Cei trei
muschetari, Contele de Monte Cristo (sau „Muntele
de Conte Cristo”, cum îl redenumeau liceenii!), Cul-
tura și civilizația mayașilor, Agatha Christie (sau
Agata Cristea, cum era rebotezată și românizată au-
toarea britanică de romane polițiste de către majorita-
tea liceenilor!), Haralamb Cupru, în loc de Zincă, sau
„Tolstoievski”, în loc de Dostoievski ș.a.m.d.
La un moment dat, după lecturarea mai multor
texte de liceu, fetele și profesorul de română anali-
zează și cer sfaturi, mai ales că o sumă de amintiri nu
reușeau să se închege într-un roman viu și viabil,
chiar dacă era denumit metaroman, astfel încât se ape-
lează la un „specialist”, în persoana unui scriitor pro-
fesionist, Geo Divale sau George Ion din Vale, acesta
necrezând în metaromanul „Liceul Sanitar” și nu-
mindu-l ironico-sarcastic un „tip-atipic de roman, o
găselniță recursionistă și modernisto-futuristă a para-
digmelor criticiste, postmoderniste cu prelungiri în
douămiism, cu sindromul bipolarității epic-liric și al
suprapunerilor temporale care fac din cititor un autor Perscpectiva inversă. Metaphysics
implicat în decriptarea ontologic axiologică, precum
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 213
CRITICĂ
2) Romanul Viața prin ochii ei, de Deea să nu-i comunice acest lucru îngrozitor mamei ei, sto-
STATE matolog de meserie, cu condiția nerepetării amantlâ-
cului. Și mai uluită devine Ana atunci când află că
Deea State (pe numele său Andreea-Monica State- iubitul ei, Cosmin este nimeni altul decât fiul lui Mi-
Știrbu, născută în 1989, debut colectiv în 2017 cu po- riam, amanta temporară a tatălui ei, arhitectul! Un alt
vestirea Despărțiți de destin) se află la primul său ro- fir narativ și totodată moment de climax al romanului
man, Viața prin ochii ei, tipărit la Amanda Edit din este moartea bunicii Anei-Cristina, autoarea redând
Sinaia în 2018. După cum precizează chiar Deea suferința bătrânei într-un mod impresionant.
State, în Nota autoarei, în centrul romanului Viața Acțiunea romanului este întreruptă de mici inserții
prin ochii ei se află Ana-Cristina, o adolescentă de o poetizante, ce conțin descrieri ale naturii, tot în stil
frumusețe „răpitoare”, dintr-o familie înstărită din romantic, de genul: „Marea devine sălbatică și se
București. Cartea urmărește drumul pe care-l par- aude cu putere, se agită brusc, valurile cresc ca și
curge protagonista, în alegerea carierei, cum se îndră- cum ar fi niște brațe imense”.
gostește și care va fi fiind cursul acelei iubiri, dez-
amăgirile, suferințele, bucuriile, descoperirile privind
adevăratele ei origini, lupta Anei-Cristina ea însăși,
prieteniile pe care le leagă și cum evoluează acestea
de-a lungul timpului. Un alt personaj important este
Cosmin, Ana îndrăgostindu-se de acesta după o dez-
amăgire în dragoste numită Gabi, un băiat cam fără
„prințipuri”, care nu-i împărtășise sentimentele, spre
deosebire de cel de-al doilea tânăr care o cere de soție,
în finalul romanului, la mare, pe o plajă pustie, în ca-
drul unei cine postromantice, cu pahare, șampanie,
sfeșnice cu lumânări, mă rog, tot tacâmul. Romanul
este scris la persoana a treia singular, narațiunea fiind
heterodiegetică, iar naratorul fiind omniscient, omni-
prezent, dar implicat, subiectiv și necreditabil.
În general, Ana-Cristina consideră că oamenii sunt
frumoși, buni, diferiți și totuși asemănători, visează să
fie înconjurată de copii, oamenii mari având ce învăța
de la aceștia, fiind inocenți, drăgălași, curați, puri, fi-
ind deci o idealistă, o romantică întârziată care își pe-
trecea o mare parte a timpului în compania eroilor din
cărți etc. Ea este studentă la Facultatea de Psihologie,
fiind pasionată de psihologia socială, învățând cu sârg
și încercând să-și depășească colegii pentru a ajunge
cineva în domeniul ei.
Pe lângă firul narativ principal, iubirea dintre Ana
și Cosmin, mai există și altele care se întretaie altma-
nian și care sunt scrise în același stil poetizant, roman-
tico-idealist. Astfel, într-un fir narativ secundar, Ana În concluzie, Viața prin ochii ei este un roman in-
descoperă stupefiată că tatăl ei, un arhitect de succes, teresant, edificator pentru experiențele tinerilor din
își înșeală soția, adică pe mama ei, cu o fostă colegă perioada actuală, în care este redată și analizată mai
de facultate, Miriam și decide împreună cu tatăl său mult partea frumoasă a oamenilor și a societății con-
temporane aflate într-o continuă și inexorabilă degra-
dare.

214 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Iulian CHIVU
CRITICE
1. Lilia Manole, în limba care ne unește
În colecția Banchetul, a Editurii Fundației Cultu-
rale Ion. D. Sîrbu, din Petroșani, a apărut în partea a
doua a anului 2018 și volumul de versuri Până mai
sus de păsări al poetei Lilia Manole, originară din
Republica Moldova, cu o prefață a poetului și drama-
turgului Dumitru Velea. Autoarea, absolventă a Fa-
cultății de Litere la Universitatea Alecu Russo din
Bălți, are o practică specială a limbii române – limba
ei maternă – exersată atât în stilul beletristic, ca pro-
fesor de limba română, dar și în stilul administrativ,
Lilia Manole fiind traducător autorizat în marketing,
în justiție și în administrație publică.
I-am citit cu interes volumul de poezii, nefiind
primul din creația poeților și prozatorilor de peste
Prut, așa încât și de data aceasta am fost nevoit să ob-
serv pe direct cum, în diacronia sa, limba română din
Basarabia a evoluat sub influențe care și-au pus am-
prenta mai puțin în paradigmatic, dar mai mult în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
transferul sintactic de determinare și de topică, fi-
indcă, asemenea oricărei zone tampon, aculturația se
resimte idiomatic cu atât mai mult cu cât o altă limbă
s-a oficializat peste spiritul limbii materne/ autohtone.
Dumitru Velea deschide și închide prefața sa cu
delicatețea condescendentă la care invită dedicația
volumului: În memoria fiului meu Constantin Ma-
nole. Sub acest accent emoțional strecurat în subsidi-
arul lecturii, cititorul descoperă motivul grav al dedi-
cației poate chiar căutându-l fără să-l bănuiască a fi
statornicit doar în metaforă; Lilia Manole și-a pierdut
fiul în condiții confuze încă, pe care cititorul le poate
pune, de ce nu, pe seama unor motive ale acutizărilor
interetnice de care a mai auzit.
Versul însă consemnează discret, dar profund:
...să-mi auzi plânsetul/ scâncind/ în creier ca un al-
batros ucis./ Nimicită eu,/ până mai sus de păsări,/
într-o carte/ mă vei citi...// - p. 102). Chipul fiului urcă
în celest și se sacralizează metaforic: Și chiar de-aș
fi pribeag de verde/ Prin iarba care Tu o crești,/ O,
Dumnezeul meu, Te voi concepe/ În pântecul Mariei
să Te primenești...// - p. 22. Și cam atât, fiindcă poezia
Liliei Manole este doar in nuce o lamentație emoțio-
nal-solemnă. Ea accede, însă, robust și promițător
spre exigențele genului: Am căutat și visul/ Exorbi-
tant de singur,/ Să-i dăruiesc irisul/ Din ochiul dus de
nimburi...// (p. 16); Departe, aud cum se revarsă,/
Cad fulgi de taină, sclipitori,/ Colindul de Crăciun în
case,/ Iar eu sunt, iară, un colindător...// (p. 17) etc.
Fără îndoială, Lilia Manole este o poetă care pro-
mite o evoluție de urmărit în timp (Dă-mi numai
nopți, o, Dumnezeule,/ Să văd iarba, verdele, cum
paște,/ Și se înfruntă cu ispitele,/ Lăsându-se ascunsă,
pân-se naște...// – p. 22). Iată de ce cred că, sub fer-
mitatea convingerilor ei estetice și sub imboldul pasi-
unii pentru limba care ne unește (așa se numește un
manual din 2001/2002 pentru alolingvi la care a cola-
borat), se va dărui întrutotul poeziei. Mă îndreptățește
să cred asta o succintă listă a preocupărilor sale în do-
meniul lingvistic și literar: colaborarea la cele trei vo-
lume editate la Târgoviște și intitulate O altfel de is-
torie a literaturii române, volumul de poezii Cu-
vinte nestinse, volumul bilingv de versuri româno-
albanez Fluviul viselor noastre, realizarea (în cola-
borare) a unor antologii etc.
Opțiunile sale poetice sunt sincer și inspirat for-
mulate: E-adevărat că-n poezie arzi și mori/ Și reînvii
de zeci și mii de ori...// (p. 62); Poezia nu moare, nici
215
CRITICĂ
când e ucisă...// (p. 37) etc., și în contextul lor își ca- trecut vămile deznădejdii, disperării, vămile abolirii
ligrafiază gândurile, reprezentările poetice cu o încli- sorții și frumuseții Ei, ca Tezaur ceresc și de lumină
nație evidentă către maniera clasică a formelor și a vindecătoare” – patetic mesaj în numele unității noas-
formulării. Mizează uneori pe repetiția obsedantă, de tre naționale.
la care se pretinde consfințirea rituală a gesturilor
(Îmbrățișează lacrima,/ Îmbrățișează-ți dorul,/ Îm- 2. Gazelurile Elisabetei Bogățan
brățișează visul,/ Îmbrățișează-ți zborul...// – p. 38),
a ideilor (Să mă-ntâlnești, Dumnezeule, azi,/ De unde Cine nu o cunoaște cum se cuvine pe poeta Elisa-
mă voi întoarce, ori când voi pleca ....// Să mă-ntâl- beta Bogățan, din Petrila, ar putea spune că scrie mult
nești, Dumnezeule, azi,/ la focul ce arde să vii, neob- și inegal, că se închide într-un cerc restrâns de sono-
servat,...// Să mă-ntâlnești, Dumnezeule, azi,/ Și po- rități, într-un univers al suprafețelor plate și într-o cro-
vestindu-mi pe unde ai fost...// -p. 54), repetiția de la matică preponderent a nuanțelor. Însă cei care o cu-
care se așteaptă definirea identității (Suntem fire de nosc știu că ea este o împătimită de poezie, că viața ei
lacrimi când ele nu curg,/ Suntem zborul sălbatic vi- este un permenant dus-întors, un spațiu al dăruirii de
sat în amurg,/ Suntem ceața ce nu e, iar noi o vedem,/ sine, exclusiv liric, care învăluie până și banalul coti-
Suntem lumea cu tot ce în ea adunăm...// - p. 24), sau dian: îți recunosc mireasma/ oriunde merg/ și-n tot ce
consfințirea opțională (De-aș rosti și aș atinge cu o fac// în orice răspuns/ și-n orice întrebare...(Idile,
candelă tăcerea,/ De aș fi de maci aproape, depăr- Ed. Timpul, Iași, 2017, p.60).
tând inițierea,/ De-aș fi fluture sălbatic, cu aripile în
vânturi,/ De-aș elogia un plop, despărțind pomi și pă-
mânt...// - p. 90). Inițierea serioasă în teoria literaturii
îi oferă disponibilități prozodice constructive pe care,
e drept, nu le urmărește ca scop în sine, însă le pro-
bează ca urmare a unui exercițiu retoric bine condus.
Iată, de pildă, o anadiploză: ...De cântece durute și
totul zăbovește./ Mai zăbovesc în taină albe rugi...//;
Îmi dau năvală, lăsându-mi dorul gri./ Lăsându-mi
zori de zi într-o culoare...// -p. 23).
Lilia Manole, conștientă de ele, fără să atingă to-
tuși licențele poetice, frizează unele distorsiuni în in-
tensitatea adjectivală când știe că asta trece în contul
rafinamentului perceptiv: Ca omul mai de piatră, înlă-
crimat să fie...// - p. 36; Sunt pentru așteptarea crezu-
lui divin, astfel voi fi cu voi mai vie...// - p. 91. Și, cum
aminteam mai sus despre efectele evoluției idiomatice
în condiții de aculturație a limbii române din Basarabia
sub presiunile oficializării limbii ruse ca limbă de stat,
pentru mai multe generații efectele se văd și, cu toată
cenzura profesionismului poetei, acestea mai apar pe
ici pe colo, mai frecvent în plan lexical, fie ca forme
învechite de plural (mreajă/ mreje/ mreji), ca regiona-
lisme, ca termeni insuficient asumați de poezie, dacă
nu chiar fără vocație poetică (comodități, vioiciune, a
racorda etc.): vioiciunea minții o găsesc//– p. 87; ...și
el își face din comoditățile Tale...// - p. 83; ...să ne do-
jenim, să le uităm...// - p. 82; ...Dar nu te racordezi,
decât la tot ce-ai spune...// - p. 62; ...În care sufletul,
ascuns în mreji de întuneric...// - p. 45, precum și în
planul unor structuri semantice (Iubesc s-ascund tăce-
rea-Ți la sânul sfânt și cald...// - p. 98).
Sunt de fapt și constatările filologice ale Liliei Elisabeta Bogățan, într-adevăr, a scris și a publi-
Manole care, pe coperta a IV-a, mărturisește în spiri- cat mult, or asta confirmă un spirit activ, angajat în
tul lui George Sion, al lui Ioan Nenițescu și al lui Gri- proiecte culturale de anvergură locală și zonală; nu
gore Vieru: „Ea, esența maternă a vorbirii, nu are ne- întâmplător, deci, este membră a Uniunii Ziariștilor
voie de prezentare, nu are nevoie de accesibilitate, Profesioniști, ea venind dispre presa culturală, și to-
ori comparații. Limba română se manifestă plenar în todată este membră a Asociației Scriitorilor din Jude-
multe țări ale lumii, pe când aici, la Ea acasă, are de țul Hunedoara. Sub semnătura Elisabetei Bogățan

216 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


apărea, în 1996, un volum de gazeluri, căruia i-au ur-
mat, în timp, mai multe volume de versuri (Hipnoze
– 1998; De dragoste – 1999; Zodia dezlegătorilor de
semne – 1999; Cântece de rezemare – 2001; Gene-
rația Ianus – 2005; Gazeluri – 2007; Sub zodii –
2015 și 2017; Idile – 2017; Iubirile și Gazeluri/Gha-
zels – 2018, precum și un lung șir de traduceri din și în
limba franceză).
Ca să mă opresc doar la cele două volume tipărite
în 2018, gazelurile sunt o reluare în ediție bilingvă (ro-
mână-franceză) a celor publicate și în volumul Sub zo-
dii, iar Iubirile aduc versuri inedite. Opțiunea pentru
distihurile gazelului este una pur formală, pentru că de
conținutul dionisiac inițial, cu care ne-a deprins persanul
Hafez, se îndepărtează nu numai Elisabeta Bogățan: fi-
rul zilei să-ți închidă/ ochiu-ai vrea în crisalidă// pere-
grin printre-nțelesuri/ sângerezi prin pălămidă// obosit
îți rezemi trupul/ de vederea translucidă// te adapă cu
mirare/ depărtarea cea aridă// bolta pleoapei grea se
lasă/ peste-un vis cariatidă (Gazeluri,p.16). Se înde-
părta de acesta și Coșbuc (...Mergi încet și las’ s-alerge/
Alții cât or vrea-n galop.// Fii stejar, să crești în lă-
turi,/Nu înalt și slab, un plop.// Nu uita trăind de corbul/
Și de vulpea lui Esop....), se îndepărtau tot mai mult
chiar și poeții din spațiul spiritual oriental (Fuzűlî, Ge-
zeller/ Gazeluri, editie bilingvă turcă – română, Ed. Kri-
terion, Buc., 2005). De altfel, Elisabeta Bogățan se re-
marcă tocmai cu această poezie în formă fixă, încât în
2012 i se decenrează, în Liban, „Premiul Naji Naaman”.
Grija pentru formă pe care o arată poeta este, de alt-
fel, vizibilă și în volumul Iubirile, unde discursul liric
ponderat, lăsat frecvent în seama contemplativului
(...drumuri largi/ spre nisipurile mișcătoare/ ale depăr-
tării/ luminate/ de cântecele/ morganelor – p. 24) sau al
amintirii (și ne-a crescut mama/ cu lumină de rugăciuni/
și de povețe/ mândră de sarcina sa/ pe care/ nici acum/
nu și-o putea uita... – p. 30) se încheie obsesiv într-o de-
culpabilizare prin rugăciune: ...mă iartă/ Doamne/ că
prea mult am iubit/ Poezia/ și prea mult/ o iubesc – p.
43. Ca în partea a doua a aceluiași volum, Calea să fie o
obsedantă căutare a soluției, o recurentă ieșire din labi-
rint: ...căutam calea/cea nebătută încă/ de gând (p. 51).
Elisabeta Bogățan nu numai în volumele sale cele
mai recente de poezie este atentă și la succesiunea
textelor în sumar; lucrul acesta poate scăpa cititorului
o discretă, dar utilă observare a controlului sumativ
printr-un supramesaj – volumul Iubirile, dar și Sub
zodii sunt ordonate dintr-o atare perspectivă (de pildă
în ciclul Ochi pentru rotitoarele treceri din vol. Sub
zodii: Argument; Frunză de-aș fi; Vârtej pe drum de-
aș fi; Floare de-aș fi; Fir de praf de-aș fi; Sămânță
de-aș fi; Piatră de-aș fi; Fulg de zăpadă de-aș fi;
Munte de-aș fi; Gură de peșteră de-aș fi; Izvor de-aș
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
fi; Încheiere). Tot așa și în Gazeluri, de la Ape la Stea
căzătoare, sunt răspunsuri, cariatide, reazem șubred,
mirări lungi și sensuri.
Reflecția sintetică se remarcă nestânjenit: tăiem
după linii drepte/ întâmplările-n precepte// progra-
mări îi facem minții/ ritmic cum să se deștepte// oste-
nind spre înțelesuri/ mai rămân două-trei trepte// pe
când lung pe pragul zilei/ stă misterul să ne-aștepte//
(p. 38). Alte ori, cu ecouri eminesciene de glossă, po-
eta reflectă contemplativ cazuistica largă a cunoaște-
rii nemijlocite și sprijină întemeieri ideatice diver-
gente: curcubee de mirări/ ți se-aprind peste-ntre-
bări// nu te-nvață ce-i vederea/ ochiul lacomelor
zări// nu-ți măsoară depărtarea/ lung aprinsele vi-
sări// nu te odihnesc popasuri/ pe-ale sângelui că-
rări// nu vorbirea ți-o-nmlădie/ risipirea în cântări//
te cioplesc pe îndelete/ felurite întâmplări// (p. 26).
Și dacă nu comentez aici traducerea textelor în fran-
ceză și nici traducerea prefeței lui Serge Lapisse din
limba lui Verlaine (ex.: Îi mulțumesc pentru aceasta
și invit cititorii să se lase impregnați – sic! – de fru-
moasa sa poezie), rămân la ceea ce este cu adevărat
semnificativ pentru cititor: poezia.
În ciuda constrângerilor la o limitare lexicală im-
pusă de asonanțele sau/și consonanțele rimei (scu-
turi/ciuturi;țin/puțin; bete/sete; grăbit/bătătorit etc) și
a unor deschideri de alternare (verb/substantiv; sub-
stantiv/substantiv; adjectiv/adjectiv etc.), Elisabeta
Bogățan, ca filolog de formație, valorifică rima în mai
toate funcțiile ei: funcția euforică sau a valorizării so-
nore, ca în exemplele de mai sus; funcția metrică (ur-
mărită cu atenție deosebită în versiunea franceză;
l’eau des horizons – pressé/ tu sirotes en chemin foulé
– p. 9); în funcția organizatorică, adică a dispunerii în
strofe (gânduri roiuri de albine/ clocotesc buimac în
tine – p. 36, ca în distihurile următoare această func-
ție să se estompeze: poticniri printre-nțelesuri/ cari
mirări tot mai străine// tot mai greu ridici pe umăr/
întrebări tot mai puține...).
Și nu în ultimul rând, rima urmărește sensibili-
zarea cititorului prin asocieri de sonorități (vezi scu-
turi/ciuturi; țin/puțin etc). Iar dacă pe mesajul ideatic
al liricii Elisabetei Bogățan, uneori statuat în declara-
tivul fulgurant, nu am insistat în chip special, am ținut
să menționez totuși aceste lucruri care de regulă la po-
eții fără cultură filologică sunt absolut accidentale și
se pun exclusiv pe seama harului nativ; în cazul unui
poet școlit aceste chestiuni trebuie semnalate, fie și
atunci când ele nu interesează explicit cititorul de ni-
vel comun. Oricum, și acesta va remarca un misterios
ceva care invită la o a doua lectură și îi va răspunde
unor întrebări ale modalității conducându-l spre o
nouă percepție a textului.
217
CRITICĂ
Eugen DORCESCU
POEZIA ELISABETEI BOGĂȚAN SAU
EROTISMUL ANTROPOCOSMIC
Descopăr, cu încântare, în volumul Idile (Editura
Timpul, Iași, 2017), al Doamnei Elisabeta Bogățan, o
poezie de elevat rafinament existențial și artistic, o
poezie pe cât de cantabilă (uneori în discrete, prelu-
crate, supraelaborate, tonuri folclorice), pe atât de
profundă. O poezie mistică (animată de un misticism
panteist sui-generis), vibrând, până la ultima fibră,
până la ultimul acord, până la ultima silabă, de un
foarte personal erotism pancosmic: „cerc/ de reazem/
îmi ești// numai tu mă iubești/ și mă prinzi/ și mă
strângi/ de mă mir/ că mai pot/ să respir// numai tu
mă iubești/ și-mi dăruiești/ iată/ cărare/ după cărare/
făcute inel/ la picioare” (Cercul).
O poezie feminină, așadar, complet diferită, însă,
de ceea ce presupune, în genere, un atare calificativ,
adică, pe de o parte, o poezie străină de implorări, sen-
siblerii, crize, bocete, implorări etc.; pe de altă parte,
218
o poezie ce refuză senzualitățile mizerabiliste, la
modă, de la o vreme, din păcate, sau amuzantele aere
viriloide. Nu, Doamna Elisabeta Bogățan cultivă o
poezie feminină autentică, perfect credibilă, recupe-
rabilă estetic și reflexiv, o poezie feminină de factură
superioară, al cărei conținut (dar și elan intim) este
extazul – un extaz grav, controlat, deloc exuberant, un
extaz de natură gnoseologică, situat, cu melancolie, la
nivel de idee trăită: „numai tu mă aduni de pe drum/
vârtej/ de pulbere/ și de cuvinte uscate/ numai tu mă
știi/ aduna// și mă-nvălui strâns/ și amețitor/ de nu
mai știu/ care e pulberea ta/ și care e pulberea mea//
de nu mai știu/ ce sunt eu în afară de ea” (Vârtejul).
Cum se explică tensiunea subtilă a poemelor? So-
lemnitatea lor cvasiermetică? Cum se explică per-
spectiva vastă – spațială, mai ales – în care se desfă-
șoară discursul? Precum în acest gând al trecerii între
zări și între lumi: „ești aici/ pod/ de trecut/ spre alte
izvoare/ din alt țărm de lut// să mă ispitești/ cu po-
vești/ arzând/ dincolo de vis/ dincolo de gând// să mă-
nseninezi/ cu-nțelesul blând/ că dincolo-s toate/ me-
reu/ așteptând” (Podul)?
Explicația constă în natura mistică a impulsului li-
ric. Scriind, poeta oficiază, cu emoție, cu „înfiorare”
(termen dominant), un cult, ea se află sub fascinația și
autoritatea unui zeu – nenumit, dar prezent (panteis-
tic!) în numeroasele chipuri, în diversele înfățișări ale
elementelor ce-l conțin și-l reprezintă: văzduh, apă,
lut (mai ales lut). Naosul, templul, unde sălășluiește
zeul și unde se consumă „idilele”, îmbrățișările ritua-
lice, sunt reprezentate de abisul azuriu al unei zile, iar
cel dintâi mesager al zeului este însuși răsăritul: „iată/
ești aici/ și mă/nvălui toată/ răsărit/ așteptat// suntem
numai noi/ între cer/ și pământ// la hotar/ de cuvânt//
și-un început/ de vânt// și-un început/ de vânt” (Răsă-
ritul).
„Între cer și pământ”, în această vastă sferă a iu-
birii cosmice (iubire dusă până la întâlnirea cu extinc-
ția), au loc intense transferuri semice (uman-teluric,
uman-acvatic, uman-vegetal și, deseori, invers), au
loc intense personificări și depersonificări. Elemen-
tele, așteptate, cu statornică „înfiorare” și mult dorite,
sosesc, misterioase și pasionale, și o cuprind pe eroina
lirică până la a-i frânge trupul, până la o strivi, până
la „durut” (alt termen dominant), până la o face să
presimtă (după spusa Poetului) ...voluptatea morții/
Nendurătoare: „strâns mă ții/ prea strâns mă ții// lu-
tule/ ce bine știi/ căi spre freamăt/ ori tăcere/ spre-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

nțelesuri prea târzii/ lutule/ de unde-mi vii/ răcoros
ca dimineața/ și-aromind a veri târzii// dar ce-mi
pasă/ cât mi-e bine/ să te știu/ lipit de mine/ cald de
patimi/ ars de dor// lutule/ oh nu mă strânge/ carnea
iată mi se frânge/ și visările mă dor// mai ușor/ tot
mai ușor/ șoapta ta să mă aline/ precum umbra unui
nor” (Lutul). Să se vadă și Râul, Pământescul, Zi-
dul, Nisipul ș.a.
Marele zeu este, desigur, Thanatos. Îl sugerează
lucrarea trimișilor săi, fiecare cu concretețea și dina-
mica lui, îl configurează, vag, e drept, mai apoi, topi-
rea acestor mesageri într-un spațiu fluid, aproape ne-
determinat, dar coercitiv și opresiv (Hotarul), îl apro-
ximează cuvântul (Cuvântul), îl anunță frigul (Fri-
gul), aroma de pelin a lumii întregi (Pelinul).
Reproducem poemul Hotarul: „oh îmi place că
mă ții/ strâns/ mai strâns/ hotar/ amar// dar slăbește-
mă măcar/ să răsuflu/ când/ și când// nu mai știu de-
i gând/ sau lut/ ce-n strânsoare-a încăput/ nu mai
știu/ de ce te-am vrut// râd când spui/ că nu mai pleci/
că-mi vei fi mereu aproape/ mai aproape/ mai
aproape/ de picioare/ și de buze/ și de pleoape”.
Poeta Elisabeta Bogățan, conform viziunii sale
panteiste, pe care o ilustrează original și convingător,
rămâne în orizontul imanenței. Și, totuși, cuvântul (la
a cărui putere meditează îndelung și dramatic într-un
poem anterior: Unde/ Où/ Where/ Где, Éditions
REVERSE PERSPECTIVE-BETWEEN WORLDS
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
Poètes à vos plumes, Paris, 2017) o duce până în pra-
gul transcendenței (cf. și poemul Pragul), așa cum
probează textul următor: „un cuvânt/ dar ce cuvânt/
mi-a ieșit în cale ieri// întrupat greu din tăceri/ pentru
tine am venit/ am bătut drum greu drum lung/ la mi-
rarea-ți să ajung/ să te văd/ cu ochii mari/ cum în față
îmi apari/ cum te-aprinzi/ să mă cuprinzi/ și înfiorată/
toată/ cum te clatini pe hotar/ că pe buze-ai gust
amar/ cum te clatini că te doare/ carnea ta de călă-
toare/ către pleoapa grea de zare” (Cuvântul).
Puterea lui Thanatos se oprește aici, la această
„pleoapă grea de zare”. Dincolo este Misterul absolut.
Eul liric ajunge, prin intuiție, prin imaginație, prin re-
flecție adâncă, prin trăirea frenetică (aproape dispe-
rată) a imanenței, dinaintea acestui Mister (ca dinain-
tea unui zăvor, a unei peceți), și pare a tânji după fe-
ricirea infinită a revelației: „zăvor/ peste toate/ stăpân
pe semne/ cu pleoape lăsate// mă privești senin/ și fi-
resc/ nu pot/ să nu-ți zâmbesc// încercând să-mi des-
chid/ cât se poate de tare/ al treilea ochi/ cel netemă-
tor/ de zăvoare” (Zăvorul).
De la acest „al treilea ochi” (glanda pineală), lec-
tura poate fi reluată, reactivând circularitatea „idile-
lor” existențiale.
Este multă ființă în această poezie hermeneutică.
Or, am afirmat adesea, cantitatea de ființă asimilată
într-o anume operă îi conferă acelei opere trăinicie și
valoare.
219
CRITICĂ
SUFERINŢE ASCUNSE, VIEŢI IROSITE,
DE VOICU LĂZĂRUŢ
Cartea lui Voicu Lăzăruţ, una cu totul inedită, este ne-
voie de încadrat într-un anume gen de proză. Să fie ea
proză poematică pe tema suferinţei, să fie proză memori-
alistică, să fie un volum de destăinuiri iovi? Sau, pur şi
simplu, volum de proză scurtă pe tema suferinţei, în toate
formele ei, evocate în literatura Gulagului, să fie o carte
ce cuprinde concretizări ale suferinţelor explicitate de fa-
milia a două cuvinte, venite prin împrumut, de la Răsărit
şi Apus, adică din slavă şi germano-maghiară. Tortură, cu
substitutele supliciu, caznă, chin, suferinţă, durere fizică
sau sufletească şi calvar, adică suferinţă fizică şi morală.
Toate formele de suferinţă neomenească, specifice Gula-
gului sovietic, inventate în iadul lui Ivan Turbincă.
Sub titlul Suferinţe ascunse, vieţi irosite sunt evocate
patimile din închisorile comunismului, patimile a mii de
români, reprezentate de unsprezece români pilduitori,
care nu sunt mai puţin cutremurătoare decât cele ale lui
Iisus pe cruce. Ei, fie studenţi eminenţi, fie sportivi de me-
dalii, fie intelectuali de aleasă rectitudine şi viguros talent,
ei, toţi, dar şi semenii lor, ce se numără cu sutele de mii,
curios lucru, erau români, victime ale unor alogeni cărora,
vai, într-o sutime de secole, le-am dat pământ şi apă.
Câţiva, au mai prins Revoluţia şi au sorbit lumina liber-
tăţii, cei mai mulţi au semănat cu oseminte cimitirele fără
cruci. Cu unul dintre aceştia, dobrogeanul Dumitru Cris-
tea, se deschide cartea care, nu întâmplător, se închide cu
cel mai tragic erou şi sfânt român, Avram Iancu, ins pil-
duitor în istoria lumii, ca Buddha şi Socrate.
Printr-un fericit artificiu formal, dar real, biografia lui,
cu anii trăiţi în închisorile Gulagului românesc la Aiud,
Jilava, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Periprava şi Salcia,
se intersectează cu cea a poetului impilării comunismului
şi închisorilor deţinuţilor politici, Radu Gyr, ale cărui po-
ezii le-a memorat şi apoi le-a făcut cunoscute. Dumnezeul
deţinuţilor, cel al acestui om, este de o tărie morală pro-
meteică, i-a fost sortit să se elibereze la 37 de ani, ca vâr-
stă, şi la 14 ani de detenţie grea. Tot Pronia i-a sorocit să
trăiască Revoluţia, ca Preşedinte al „FSN Gura Humoru-
lui”. O biografie Iovică, aşa cum mai spuneam, un soclu
ce depăşeşte dimensiunile umanului.
Am citit cartea ca pe un testament eseniatic. Mai cu
seamă pentru aceea sau şi pentru aceea, că pe toţi trei mar-
tiri evocaţi cu emotivitate perpetuă i-am cunoscut aşa
cum şi-au croit, din suplicii şi suferinţe, destinul. Erau
nişte oameni atât de simpli, de iubitori de oameni şi tare
modeşti. Cu Ovidiu Hagea, în calitate de Primar al Devei,
am lucrat şi l-am considerat prieten. Avea trăsăturile fi-
zice şi morale ale unuia din cei 12 Apostoli. Semăna cu
Iisus din filme şi teribil ce i s-ar fi potrivit rolul. Cu Ştefan
(Puiu) Bălan am fost prieten şi l-am cunoscut, pentru că
ne trgeam amândoi sorgintea din judeţul Blajului şi Alba
Iuliei. Era un mare iubitor de drumeţii pe munte, un mare
patriot, un suflet nobil, un fost sportiv de mare perfor-
manţă, încă din studenţie. Inginer geolog, cu chemare şi
220
Gligor HAŞA
dotare intelectuală de geologia rocilor şi de exploatare a
minereurilor, una modernă şi eficace. Vesel şi comunica-
tiv. Cunoştea poeziile din detenţie, pe cele ale lui Radu
Gyr, dar şi sute din marii poeţi români, din care putea re-
cita, la un pahar de vin de Jidvei sau Aiud, ore întregi.
Stabilit la Deva, a onorat meseria, oamenii, îşi adora soţia
- Puica şi pe cei doi reuşiţi copilaşi. Iubea cu patimă locu-
rile natale şi toţi munţii României, pe care îi parcursese în
drumeţii sau în interes de serviciu, de zeci de ori. Juca
bine volei şi la vîrsta de 50 de ani. Ce om! Ce destin!?
Câţi ca el!? Poate că doar Mircea Savonea, prezent şi el
în cartea lui Voicu Lăzăruţ, ca fiind declanşatorul acestui
subiect. Pentru că Agronomul Mircea Savonea a făcut 3,5
ani de muncă silnică la Salcia, de la vârsta de 19 ani. Un
martir modest şi tăcut, care închide în viaţa sa multe sufe-
rinţe ascunse, ale tuturor celor ce au fost închişi în această
cruntă Închisoare şi care nu mai sunt în viaţă. Prietenia sa
mă onorează. Sunt mândru că la o cafea asculta cu vădit
interes poeziile mele patriotice. Le ascuta, cercetând cu
atenţie şi părelnică exigenţă, comportamentul ciudat al
unor tineri de la mesele vecine. Parcă vrea să-l descopere
pe gardianul criminal de la Ostrov. Frumos şi înalt, ca bra-
dul, cum zice autorul, cel mai nou prieten al său, Voicu.
Făcuse drumul pe bicicletă de la Turda clujenaă la Ostrov
şi Salcia Dunăreană, după ce s-.a elberat.
Ion D. Sîrbu, atletul mizeriei... frumos titlu de capitol!
Deşi fusesem profesor de limba română la importante li-
cee, cunoşteam fărâmă din viaţa şi opera acestui impor-
tant scriitor, cum puţine cunoaştem toţi despre literatura
şi scriitorii Gulagului românesc, despre care am argu-
mente să afirm că a fost mai draconic, mai bestial, mai
inuman, decât cel siberian. Cel românesc cunoşeta de-
tenţia, claustrarea – cel rusesc avea necuprinderea, pusti-
etatea Siberiei. Deşi, Ion D. Sîrbu s-a născut la Petrila, în
judeţul Hunedoara, despre el se tace. Şi acum literatua sa,
nu una oarecare, dacă ne referim numai la teatru, e una de
sertar. A fost un intelectual ales, un gânditor de talia ma-
rilor scriitori interbelici. L-a legat prietenii intelectuale cu:
Lucian Blaga, Liviu Rusu, David Prodan, Sergiu Al-Ge-
orge... Acest capitol, unul dintre cele mai interesante, con-
densează un eşantion de cultură captivant. Viaţa lui Ion
D. Sîrbu a fost una de un tragism pilduitor. Capitolul se
încheie cu o mărturisire memorabilă – „Eu îmi merit
ţara!”
Volumul place prin dozajul de sinceritate, prin nota de
lirism. El excelează prin atribute, de acum definitorii pen-
tru creaţia lui Voicu Lăzăruţ, autor a şapte cărţi de proză,
toate inspirate din postgulagul pe care-l trăim, ele se nu-
mesc: Generaţii de frică, Clepsidra fricii, Mama mea
„Gladiatorul”, Caleidoscopul de pe Terasă, Viaţa după
dosar, În umbra fricii... Carte-testament, cinste cui te-a
scris!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

RALUCA FARAON, FORMA DE
AGREGARE DINTRE GRAVITAȚIE
ȘI LEVITAȚIE
(Raluca Faraon – „să locuiești într-un cerc și să nu-ți atingi centrul”, Ed. Junimea, 2019)
Este simplu observabil cum lumea se află într-un
proces deliberat de dinamitare dinăuntrul ei, pajiștile
gândirii sunt de marțipan tehnologic și înalturile lu-
minate sunt grinzi geluite spânzurând ilustre spoturi.
Foarte frumos acest nou ambalaj al lumii, dacă nu ar
fi un surogat exemplar de trist. Permanentul du-te-
vino dintre zero și unu a confiscat acea parte a creie-
rului care face deosebirea de primate. Și atunci e mi-
nunat sau oribil cât de frumos miros toate florile pe
facebook... Dar bag de seamă, cu această nouă reali-
tate nu ține la oricine...
Desigur, se poate vorbi și de o contrapartidă la de-
gringolada a minții, deoarece în astfel de conjuncturi
extreme pot apărea și rezultatele artistic notabile ale
expresiei, în speță ale scrierii. Volumul de debut să
locuiești într-un cerc și să nu-ți atingi centrul, al
poetei Raluca Faraon, are șansa de a fi adnotat de
către reputatul critic și teoretician literar, Mircea Mar-
tin, care remarcă foarte bine nuanțele lirice de inevi-
tabilă neliniște într-o justificată legătură cu teza de
doctorat a autoarei, Neliniștea în literatura modernă.
De aici și abordarea mea de acum, la o poezie care
poate fi abordată din multiple unghiuri.
Întotdeauna m-a fascinat oniricul și de altfel nu știu
cine nu e sensibil la oniric. Proiecția sinelui peste bariere
de spațiu și timp constituie prilejul perfect de cunoaștere
reflexivă și ușor ofensivă. Atunci când mecanismele de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
Daniel MARIAN
manual dispar, descoperi multipotența deplin funcțio-
nală a straturilor energetice pe care le deții în formă la-
tentă. Tablourile vii sunt astfel ornate încât realitatea ini-
țială decade, nici nu mai merită a fi privită ca realitate.
Sunt acele construcții pe care la rându-mi le-am încer-
cat, deliciu de simțire și gândire. Astfel se situează acest
cinism de ocazie: „aseară părea că înghițeai pământ
alb/ totul în jur era un lințoliu/ până când te-ai săturat
și ai închis fereastra// în visul tău mă duelam cu giganți/
îmi scriau ode cavaleri medievali// dar în realitate mă
fluieri a pagubă/ pântecul și mâinile mele sunt/ hohotul
de râs prin care zdruncini/ echilibrul lumii// în cele din
urmă/ te uiți la ceas grăbit/ brusc ni se face semn/ să
părăsim barul”.
Dincolo de spațiul alegoric cu note de transcedental,
poeta poate fi cât se poate de pământeană, dar nu uită
nici astfel, cu picioarele strict pe pământ, să frizeze nor-
malul, logicul, chiar evidentul, iar ambientalul să-l
schimbe după bunul plac, cu neașteptat, interminabil,
strălucit dramatism: „nu mă recunoaște nimeni după
chip/ nu ridic ziduri/ mă pricep în schimb la ruine/ iar
meseria aceasta am furat-o de la un cerșetor/ care nu-
și revendica destinul/ strâmbându-se în fața milei// nu-
mi măsor șansele între două poeme scâncind/ nu mân-
tuiesc pe nimeni prin cuvânt// doar modelez tăceri// de-
cupez o fereastră în zidul lui Manole/ să poată respira
măcar o clipă Ana/ înainte ca întunericul/ să urle din
toți rărunchii” (nu sunt poetă).
Grav influx se petrece atunci când redescoperi organi-
cul ca pe o vulnerabilitate târzie, de parcă n-ar fi fost din-
totdeauna, dar într-o metamorfozare de substanță, de
formă, de contur, de asamblare pentru un corect ciclu teh-
nologic. O îndrăzneață mistificare a ființei celei pipăibile,
într-un context elegiac ce retușează într-un sens anatomic
de bază, un fel de disecție pe viu cu trup și suflet laolaltă:
„suntem/ (nu-i așa)/ doi nebuni încântați de venirea aces-
tui anotimp -/ al șaptelea în ordinea culorii -/ știm să zâm-
bim/ să cioplim ziduri// îngrămădesc degete în orbite și
râd anapoda/ iată că sunt un desen al lui Dali/ judicios
falsificat// deoarece mori atât de ușor/ îți vine să râzi po-
ete/ viața e oricum o cantitate de oase/ roata nu se învârte
dar coboară/ în prelungirea nervului// nu cred în iubire/
te rog să mă acoperi cu cât mai multă carne/ pentru că
sunt un os gârbovit/ ros la rădăcină/ pentru că/ bizar/
lângă tine se vinde sânge” (sfidare).
Avem deci de-a face cu o poezie hotărâtă, deseori an-
tagonică, într-un modernism exacerbat, bine ancorată în
fundamente sigure, unele efectiv noi, poezia scrisă de
Raluca Faraon în acest volum ce îi deschide o cale fi-
rească în circuitul de formula 1 al poeziei.
221
CRITICĂ
Daniela VARVARA
POEZIA CA SALVARE DE/ DINTR-UN
CEVA CIUDAT
(Mihaelei Meravei, Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2019)
Un nou volum de versuri semnat de Mihaela Me-
ravei este publicat la aceeași editură constănțeană, Ex
Ponto, recent, în 2019, avându-i lectori de carte pe
scriitorii Ovidiu Dunăreanu și Silvia Bitere și benefi-
ciind de grafica aceluiași talentat artist plastic, Con-
stantin Grigoruță, cu care autoarea ne-a obișnuit din
volumele anterioare.
Nu întâmplător am pomenit de lucrările distinsului
grafician și pictor, ci tocmai pentru că ele comple-
tează imaginea creionată prin versuri în jurul marilor
teme lirice abordate în volum, teme care pot fi grupate
pe două axe: divinitate-om (în ipostazele sale de cre-
ator, contemplator, îndrăgostit, iubit, crucificator) și
eros (fior, liniște, pasiune, suferință, dorință) – thana-
tos. Osia dintre culoare și nonculoare, dintre suprafață
și adâncime, dintre clar și obscur trece prin foarte
multe tonuri de gri, iar centrul compoziției este domi-
nat deseori de roșu. Roșul, simbolizând sentimentul,
viața, trăirea este amestecat cu materialul, cu pămân-
tescul (negrul). Grăitor este tabloul crucificării sem-
nat de Constantin Grigoruță și așezat înaintea poemu-
lui care preia cuvintele Mântuitorului rostite pe cruce:
roșul apare doar în centrul tabloului pictat în multiple
tonuri de gri până la negru (trupurile celor trei cruci-
ficați), pentru a sugera sângele-viața, iubirea sacrifi-
cială. Piroanele, semnul răului unei umanități care își
omoară Dumnezeul, contrastează cromatic cu sângele
care se scurge spre moarte, tocmai spre iertarea ome-
nirii, inclusiv a celor care sunt călăii. Nu știu dacă ta-
bloul a fost creat după versuri sau doar potrivit și ata-
șat ulterior, dar cred că e o fericită juxtapunere. Iată
poemul în cauză, intitulat Șapte: „la început inima a
fost uimită să stea cu privirea în jos/ prinsă în colivie
cu aripile lipite de gratiile de sticlă/ Părinte, iartă-le
lor, căci nu știu ce fac!/ zgomotul îi înghițea gândul/
încăpățânată să trăiască în lumea osândită/ lega fran-
jurile din cuvânt și-o rază albastră-i secționa frica/
Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai!/ apoi
inima obosită a îngenuncheat de atâta obidă/ tristețe
ispită/ și-n ochii mari cât sufletul cerului a găsit curaj/
să e odihnească-ntr-un trup curat lăsându-i taină/ Fe-
meie, iată Fiul tău!... Iată mama ta!/ în cele din urmă
inima a început să se târască/ pe drumul Golgotei/ mai
aspru soarele și nimeni cu o cană cu iubire în preajmă/
Mi-e sete/ striga secătuită/ cu cât mai înalt drumul cu
atât mai înfricoșător întunericul/ dar inima urca cu
222
singurătatea prinsă în ghimpii/ unei coroane/ Eli, Eli,
lama sabahtani?/ în cele din urmă inima s-a predat ca
un miel junghierii/ ca un mugur păcatului primăverii/
Săvârșitu-s-a!/ când cuiul mulțimii a pătruns destul
de adânc/ destul de sângeriu în carnea vieții/ s-a făcut
tăcere în voia cerului/ au îngenuncheat serafimii/ s-au
depărtat norii/ culorile neantului s-au schimbat/ viața
a sorbit moartea-/ vin tămăduitor al învierii-/ pentru o
clipă Universul a stat în loc/ Părinte, în mâinile Tale
încredințez duhul Meu/ și nicio vietate nu s-a mai au-
zit/ nici măcar sufletul Domnului” (pp. 33-34). O
lume crucificată de propriu-i rău este salvată de spe-
ranța că „mâine vor crește primii ghiocei”, ca în „Ul-
tima epistolă a lui Moise”. Când ești „străbătut de
bucăți întregi de cer” (v. poemul cu acest titlu, pp.23-
24), poți avea sentimentul că „mai adânc în mine/ o
poezie stă să explodeze// câmpul un suflet minat peste
care/ doi cai albi galopează” (p.93).
Între toate elementele universului liric al Mihaelei
Meravei, liant e Logosul creator. Iată un exemplu în ni-
mic despre mine: „ieri am primit un aviz în cutia poștală/
(...)/ cartea aceea era la fel de veche precum țestoasa/
care ține pământul/ premiată cu Man Booker înaintea
concepției (...)// sirena din turn urla din toți rărunchii lu-
minii/ de parcă iubirea ar fi căzut din cer/ poștașul nu
sună de două ori/ poștașul nu iartă/ fanta cutiei poștale e
foarte îngustă/ ca patul lui procust/ în care fiecare carte
ar trebui să încapă/ cu literele vorbind limbile Pământu-
lui// pe Pont des Arts lacătele au început să fie deschise/
cu fire de iarbă/ totuși în oglinda Senei mai multe iubiri
se repetă// nu știu la ce să mă aștept din partea lui/ strâng
avizul în mână/ ziua mi se scurge fierbinte printre de-
gete”. Și acum, distihul de final, ca o încununare a idei-
lor însăilate anterior, reiterând concepția artistică: „mâ-
ine negreșit îi voi cere ultima carte/ precum în el așa și
în mine cuvântul” (p.42). Cuvântul e cel care creează,
unește, care întinde cărări de lumină, punți de salvare, ca
în poemele în căutarea orașului pierdut, atunci poetul a
zis să fie primăvară, anamnesis, extaz cu flori de nufăr
și poezii etc.
Orașul, în imaginarul poetic surprins de volumul pus
în discuție, devine personajul central, prin metafora per-
sonificatoare a unui spațiu al conviețuirii umane. El
preia răul, degradarea epocii postumaniste, în care ve-
chile principii ale creației, ale întemeierii Universului și
omenirii – acelea prin care Haosul a fost transformat în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Cosmos – sunt pe cale de dispariție, pentru că totul este
cuprins într-un mecanism devorator de ceea ce numeam
umanitate, armonie, sensibilitate, frumos. Astfel, orașul
este un topos interschimbabil cu oamenii în care se aglo-
merează toată nebunia unei lumi în derivă, iar poezia vo-
lumului nu e altceva decât scena pe care se derulează
acest spectacol al unei „întâmplări” ciudate. Așa apare
și imaginea unui mim grotesc (ușor comparabilă cu
scene din lirica prea puțin cunoscutului Valeriu
Ciobanu), pentru care frumusețea este doar mimată.
Parcursul liric pare a se înscrie într-un demers al re-
cuperării, titlul celui de al doilea poem, în căutarea
orașului pierdut, adică al unui spațiu în care omul s-a
format ca ființă socială, dar și al spațiului adânc al sen-
sibilității creatoare, susținând afirmația. Scenariul liric
devine unul dramatic, în care protagonistul este însuși
eul poetic, acum, călător „printr-un ochi obscur de
cer”, proiectat pe o scenă subterană, adică lipsită de vi-
ziune și de limpezimea cerului și a luminii, o scenă în-
cremenită în întuneric, acolo unde „actorii” sunt vietăți
din regnuri și specii inferioare, degradante („arahnide
cu gheare și întrebări lipicioase”), un topos comparat
cu orașul de lemn din Serbia, la care autoarea face tri-
mitere directă. Numai că orașul proiectat în poem este
asemănător cu Drvengradul lui Kusturica doar prin
faptul că închide în sine poezie: „străzile purtau nume
de poeți/ cuvintele aprindeau împrejurul sufletelor/
cum în grădini de Ziua Îngerilor lampioane”. După
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
cum despre orașul de lemn știm că, la propunerea ar-
tistului sârb, aleile, piețele, locurile au fost denumite
după personalități dragi inimii lui (Nikita Mihalkov,
Federico Felini, Nicolae Tesla, Maradona etc).
Bunăoară, doar poezia poate lumina. În rest, scena
este învăluită în ceață neagră, în stranii fonograme, oa-
menii par încarcerați în subsoluri insalubre, terifiante:
„zgomot de-mi tremura carnea cuvintelor și/ ceață uci-
gașă cât pentru întreaga Londră/ mă pregăteam de spar-
gerea finală în aplauzele/ celorlalte cârtițe/ mi-am
strâns maxilarele/ să nu-mi aud decât imaginația scrâș-
nind// despre orașul acesta cu lumea transpirând poe-
zie/ se vorbea la teleencilopedia uneori/ atât îmi mai
aminteam din copilărie (...)/ câte o trivialitate mai ex-
ploda petardă chinezească/ lumea aplauda ca la irc ur-
sul polar/ apoi rumoarea se transforma în vacarm/
hands-free hands-free/ țipau pe roată poeții (...)” (pp.
9-10).
Lumea subterană, o cloacă, aproape o bolgie dan-
tescă (lipsind forța viziunii lui Alighieri, desigur) este
cea privată de poezie, cu alte cuvinte, privată de sensibi-
litate, de dragoste, de cuvânt, de ceea ce este divin în
om. Iar această idee este metaforizată în mai multe po-
eme reliefând concepția autoarei despre viață. Versurile
Mihaelei Meravei sunt lirico-metafizice, nicidecum
epico-alegorice ca cele Divinei Comedii, intenția crea-
toare și viziunea lirică fiind, de altfel, diferite. O asemă-
nare - neintenționată de autoare - ar fi zona subterană a
ființei lipsite de Logos. În schimb, Cerul poate deveni
doar un element de decor exotic, ca în poemul de final,
Taj Mahal – expunere a unui mix de credințe, imagini,
timp personal, spații sacre și profane: „cumva am putut
sparge cerul tăcerea și timpul/ apăsătoare precum tava-
nele din Peșterile Elefanților/ cu una dintre tentaculele
lui Kraken (...)//odată răpus Raiul/ s-a prăvălit peste noi
cu rumorile lui/ am întins mâna cum făceam în copilărie/
dornică să gust din nori/ să-i modelez în forme geome-
trice (...)// atunci templul din inima antilopei/ ne-a încă-
put pe amândoi/ fără niciun descântec” (p.94). Și în
acest poem, ca și în alte câteva fragmente, se poate ob-
serva o oarecare asemănare, în viziune și formulare, cu
versurile colegului constănțean, Dumitru Octavian Unc.
Chiar dacă textul mai conține pe alocuri, în mod ne-
fericit, o îmbulzeală de metafore, cu o sintaxă uneori su-
focată de atribute și explicitări de care metafora nu are
nevoie, pentru că ea sugerează, nu explicitează, consi-
derăm că expresia poetică s-a mai purificat și „lămurit”
față de multe dintre producțiile lirice de dinaintea aces-
tui volum. El oferă o expresie mai concentrată a viziunii
poetice, închegate acum în nucleul orașului ca spațiu al
zbaterii continue, al degradării, al căderii în mlaștinile
pământescului. Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat
este formularea lirică a aspirației de a locui în poezie și,
în același timp, de a fi locuit de ea.
223
CRITICĂ

Iulian CĂTĂLUI

NOTE CRITICE
Autoportret, de Doina BONESCU

Membră titulară a Societății Scriitorilor Olteni,

Doina Bonescu este una dintre cele mai prolifice po-
ete și prozatoare de la noi, din ultimul timp, publicând
3-4 cărți pe an. Ea a tipărit, printre altele, cărți de po-
ezie și proză precum: Va veni o zi (2015, debutul li-
terar), Petale și gheizere din pasărea de fum a vieții
(2016), Aripa timpului (2017), Efemer, lumini și
umbre (2018) sau Pași în anotimp (2019), în total
16 volume în 4 ani, până în prezent, un adevărat re-
cord literar. Autoportret (Ed. Contrafort, Craiova,
2019) este cea mai recentă carte de poezie a Doinei
Bonescu, fiind scrisă într-un amestec interesant de
(neo)semănătorism, clasicism și pâlpâiri de moder-
nism, cu unele influențe coșbuciano-carianopoliene,
într-o încercare de a se prezenta pe sine însăși și de a-
și oferi cititorului sentimentele și trăirile proprii și in-
tense în lumea zbiciumată și dezlănțuită de astăzi.
Chiar din primul poem care dă și titlul cărții, Auto-
portret, poeta se prezintă și reprezintă pe sine, mani-
festându-și dorința ca lectorul, cititorul să o cunoască
mai bine, ieșind în întâmpinarea acestuia cu senti-
mente alese (ca să parodiem un clișeu), precum: o
inocență și o naivitate debordante, fluvii sau „râuri de
bucurie”, trăirea intens-arzătoare a vieții („carpe Poemul emblematic sau basorelief al volumului
diem”), risipire de versuri, zâmbet de copil, aducă- Autoportret este, poate, cel intitulat Cartea, în care
toare și promotoare de liniște și pace etc. Versurile autoarea își face, pe lângă un autoportret, și un fel de
sunt simple, realizate în rimă clasică, tradițională, atât bilanț al vieții, de curriculum vitae, de parcurs prin
împerecheată („Era veche, lemn de nuc/ Construită viață, începând cu nașterea, continuând cu primii
de-un haiduc”), cât și încrucișată („Vine noaptea pași, cu descoperirea lumii, dragostea și primele dez-
măslinie/ Ochi de vulpe te ascunde./ Cântă vântu-o amăgiri, și terminând cu marele final, sosirea morții,
simfonie/ Nu mă vede, nu m-aude”), dar și în vers alb. a finitudinii, a somnului cel de sfârșit și în acest fel „o
Poeta sau alter ego-ul ei ne spune sincer că carte s-a închis”. În concluzie, deși Doina Bonescu
tot ce are sau posedă nu este banul („cutii de bani”), nu inovează, nu experimentează o nouă formă de po-
averea, partea materială a vieții, ci latura sentimentală ezie, este înzestrată cu capacitatea de a formula în ver-
și spirituală, „iubirea de nepot și neam, mergând pe suri simple și tradiționale binele, frumosul, adevărul
ideea, pe idealul de a fi și nu pe cel de a avea. Pe de și alte idealuri care fac lumea mai suportabilă.
altă parte, ea crede că ar fi nevoie și de o schimbare,
de o nouă paradigmă atât în viață, cât și în creație, în
operă, încercând să aducă, în final, un zâmbet oame- Pași în anotimp, de Doina BONESCU
nilor, chiar dacă de undeva, „din culise”. Poeta tinde
să exprime sentimente frumoase, vrea să facă legă- Volum de poezii al Doinei Bonescu, Pași în ano-
mânt pe viață cu Duhul Sfânt, dar și să se înalțe spre timp (Ed. Contrafort, Craiova, 2019), scris în mare
stele, cer, paradis, precum frumoasa Remedios din parte în stil clasic-tradițional, se bazează pe un motiv
Un veac de singurătate de García Márquez sau ase- literar important, pe un pilon poetico-literar fascinant:
mănător iubirii care mișcă sori și stele din marele toamna. Există cel puțin 8 poeme despre toamnă,
poem Divina Comedie de Dante. printre care menționăm: Eu și toamna, Tablou de
224 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

toamnă, Vis de toamnă, sau Pași în toamnă. Se știe
că starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile
tomnatice este bucuria pentru fructele pământului
amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă,
însă, toamna în poezie a fost foarte des, dacă nu pre-
ponderent și hegemonic asociată cu melancolia, vizi-
une sau imagine prezentă și în volumul Doinei Bo-
nescu. Astfel, posibilitățile verii, prin simbolurile ei
de lumină, atitudine pozitivă, optimism, au dispărut
pentru anul ce va să vie sau nu, iar răcoarea toamnei
este la orizont, cerul devenind gri, posomorât și ame-
nințător și omului îi vine să-și ia câmpii, dealurile și
munții. În același timp, ceea ce este și mai grav, ar fi
invazia și instalarea ineluctabilă a sentimentului insu-
portabil, de multe ori, al singurătății, stabilirea senti-
mentului de trecere inexorabilă a timpului și apariția
anxietăților de tot felul.
La Doina Bonescu, calmul, sinceritatea și genero-
zitatea umană nu depigmentează tonul, câteodată,
naiv al volumului Pași în anotimp, poeziile de dra-
goste, destul de numeroase, reușesc aproape întot-
deauna să comunice emoția trăitului proaspăt și ino-
cent, unele putând fi liniștit metamorfozate în cântece
folk sau etno. Unele poeme au fost create, parcă, în
stil romantic sau postromantic, mai aproape de sideral
decât de teluric, dar și în stil haiku, laconic și concis.
În poemele din această carte, sinceritatea debordantă
și speranța în mai bine coincid nu numai fonetic, po-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
sedă o puritate, o candoare care inspiră ineluctabil în-
credere în ziua de mâine, care nu se anunță tocmai fe-
ricită.
Autoarea împletește sentimentul de melancolie cu
senzația de intrare în întunecimile toamnei, primul fi-
ind desemnat de frunzele care freamătă sau foșnesc,
în timp ce nesuferitul anotimp este văzut prin lumea
care „era una cu toamna”. În alte poeme, acest sum-
bru anotimp se revarsă tsunamic peste toate și inva-
dând totul, inundând amazonian viața omului și
schimbând-o uneori definitiv. Toamna trezește și
cheamă amintiri și anamneze, acest anotimp, uneori
insuportabil, se întretaie carverian cu viața veselă,
parfumul de flori și cu boboci îndrăgostiți, aducând
rapid abătute și triste rememorări și făcând ca reflec-
țiile și gândurile să se zbată și zvârcolească, învârte-
jindu-se ca aripile unui stol de pescăruși, iar visele să
plângă uneori amarnic, totul îndreptându-se spre alte
țărmuri, alte stele și planete.
Desigur, Pași în anotimp cuprinde generos și alte
teme și motive literare importante, universal-valabile,
cum sunt: trecerea inexorabilă a timpului, frumusețea
naturii și a lumii în general, viața, dragostea, moartea,
care erau întâlnite într-o măsură mai mare sau mai
mică și în alte cărți ale Doinei Bonescu, dar nu la ni-
velul nuanțat din prezenta creație lirică. În concluzie,
între austeritate, autarhie și sentimentalism neieftin,
cu propensiuni pentru o comunicare cât mai reușită cu
lectorul, savoarea poeziei Doinei Bonescu se cere im-
perios descoperită, în ciuda prolificității ei, sub sedi-
mentul sau covorul cuvintelor al unui ritual care ar
putea fi taxat drept conformism, dar care nu face de-
cât să redea anxietatea respingerii unui suflet deschis
și sincer în fața răutății lumii.
Între două lumi de Monica Larisa MANAFU
Între două lumi (Ed. Contrafort, 2019, Craiova),
reprezintă primul roman al Monicăi Larisa Manafu,
autoare a mai multor cărţi de poezie, critică literară
şi metodică, şi este divizat în două mari părţi inegale:
Moartea Florentinei, mai lungă şi Secretul statuii
dăltuite în lemn de cireş, mult mai scurtă. Naraţiunea,
de tip homodiegetic, este realizată la persoana I sin-
gular, povestitorul fiind martor şi având o perspec-
tivă subiectivă şi confesivă, fiind implicat, necredita-
bil şi cunoscând cam tot atât cât ştie şi personajul.
Câteodată, povestirea se face la persoana a III-a (he-
terodiegetică), naratorul fiind omniscient atotştiutor,
omniprezent, obiectiv, neutru, detaşat, impersonal,
neimplicat, creditabil, ştie mai mult decât ştiu perso-
najele, viziunea este una ,,dindărăt” (par derriere,
cum spune francezul), punct de vedere auctorial, fo-
225
CRITICĂ
calizarea fiind zero. Scriitura este una realistă, des-
criptivă, într-un mixaj balzaciano-proustian, iar titlul
se referă la cele două lumi, lumea de dincolo şi lumea
reală, „asta ticăloasă”, sau din contră, o altă lume,
mai nouă, mai bună.
În incipitul romanului, de tip proustian, autoarea
porneşte de la o simplă fotografie, şi nu madlenă, le-
gată de amintirea chipului mamei, o poză vetustă
pusă într-o ramă de lemn: „chipul mamei nu-l cunos-
cusem decât dintr-o fotografie mai veche, pusă într-o
simplă ramă de lemn èi dată cu o vopsea aurie, ce
aducea o strălucire rece, metalică”. De asemenea,
eul narator îşi aminteşte de personajul principal al
cărţii, de fapt, „mama Flori” sau Florentina, vecina
care fusese un adevărat noroc pentru mama povesti-
torului, atât din cauza morţii acesteia, cât şi a priete-
niei şi „bunei vecinătăţi” ce existase între cele „două
mame” şi întâmplării prin care trecuse.
226
Acţiunea romanului se petrece în perioada comu-
nistă, prin anii ‘80 şi este descrisă şi văzută prin as-
pecte precum viaţa din marile uzine şi fabrici (în
acest caz avem o fabrică de mase plastice), din marile
oraşe (în roman, Constanţa), din spitalele României
socialiste „multilateral dezvoltate”, televizorul Dia-
mant (considerat ultima mare realizare a momentu-
lui), programele TV, Telejurnalul şi Reflector
(aceasta din urmă apreciată drept o emisiune urmă-
rită de mulţi pentru „criticile – uneori acide – aduse
unor aspect negative, mai ales din realitatea social-
economică”, banii economisiţi la CEC (unul dintre
personaje avea o sumă echivalentă achiziţionării a 4
sau 5 autoturisme Dacia!), plata datoriei externe în
anii 1980 şi altele.
În afară de cele trei perosnaje feminine importante,
povestitoarea, mama adevărată a eului narator şi
mama Flori, mai există şi altele, „tanti Puşa”, Olga,
nea Tudor, directorul adjunct „milosul” Alexandru
Matei sau de pildă, Relu Bărburică, maistru mecanic
la fabrica de mase plastice, care o ispiteşte pe Liliana,
vecina de peste drum şi magazioneră la aceeaşi între-
prindere socialistă, „căreia îi mersese vorba de fată
bătrână în tot cartierul Sărarilor”, spunându-i că
„aşa de mult ar vrea să-i facă un copil, că el se gân-
deşte de mult la ea (la Lili, n.n.), că nevastă-sa nu
poate face, că el ar lua copilul sub aripa lui – să-l
crească –, că ar da mulţi bani pentru asta şi ar fi atent
toată viaţa cu ea, că nu i-ar lipsi nimic, neputând să
înfieze pe oricine, că nu se ştie peste ce dai, de-ţi mă-
nâncă şi carnea de pe mâini”. În cele din urmă, fata
bătrână Lili acceptă, se alege cu un apartament, îi
naşte lui „nea Relu” o fetiţă pe nume Bărbulică Zâna,
dar dispare de acasă, într-o duminică, şi odată cu ea,
şi un „vlăjgan de operator chimist”, lăsându-şi şi
acela “doi copii sub vârsta de cinci ani şi o soţie cas-
nică”. În rest, prima parte a romanului este ocupată de
înmormântarea „mamei Flori”, în timp ce partea a
doua se referă la realizarea de către tatăl naratoarei a
unei statui din lemn de cireş a mamei acesteia, dar
care să reflecte câte ceva şi din chipul „mamei Flori”,
al Puşei şi al Olgăi, al „tuturor femeilor din lume”.
În fond şi în concluzie, romanul este despre tema
literară şi filosofică a eternului feminin şi despre
naşterea unei alte lumi, o lume nouă, încă nebănuită
de naratoare.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 CRITICĂ

Angela NACHE MAMIER

NOTE CRITICE
1. Raul BRIBETE: „Locuitor al memoriei, pe picură timpul încet, țârâind ca un duș care te spală/
pragul vibratoriu al frontierei Timp” (vol. CASE cu sunete de greieri nocturni./ Îți ard tălpile, îți ard
AICI/ CASE ACOLO – Editura Eikon, București, ca și cum ai fi umblat cu ele/ pe suprafața soarelui./
2018) preferi răcoarea bisericilor goale,/ când aerul din ele
se întâlnește/ cu aerul din plămânii tăi./ casele de aici
Poezia lui Raul Bribete este în esența ei filosofică, au înghițit lacome întunericul/ vastelor biblioteci din
fiecare din poemele sale deschise și polivalente conțin care nu ai să citești/ casele de aici au atâta putere, se
implicit și o filozofie: „Uși se închid în tine reverbe- simt viguroase,/ ca țipetele unui prunc suprafiresc./
rând zgomotos./ acum e timpul să aprinzi o lumânare te simți suprafiresc cu fiecare vers pe care-l aștepți,/
albă,/ și să o așezi încet, foarte încet, pe creștetul ca- prin care respiri, pe care-l mănânci sau bei/ sub
pului./ lumină gri îți curge pe creștet,/ spiralic se în- formă de lumină albastră./ te întrebi cine ești și-ți
fășoară/ – eșarfă neliniștitoare împrejurul/ întregului răspunzi: ești un gând/ care s-a născut dintr-un
trup –/ viețile noastre au fost atât de vechi,/ iar isto- gând./ ești senzația de foame nesatisfăcută,/ îți răs-
riile lor stranii ar putea încăpea/ ca o vedere într-o punzi./ ți-e foame de aproapele tău, ți-e foame de un
gaură de cheie./ ce, oare, e dincolo?//” (Viețile noas- volum de versuri/ bine scrise,/ ți-e foame de inteli-
tre, p. 8). gența altora, de ceilalți;/ îți răspunzi din nou, dar
Pe coperta secundară, Felix Nicolau subliniază că: gândești:/ mă bucur că sunt nimicul care, ușor, vă în-
„Pasionat de lexicul științelor exacte și de cel al filoso- văluie tâmplele./ un fel de briză care poartă pe ea un
fiei și religiei, scriitorul produce poeme vibratorii, ex- parfum drag,/ amintindu-mi de mine, cel uitat pe ma-
trem de sensibile la iridiscențe, ecouri și revelații. (...)”. lul neclar al trecutului//” (Casele de aici au înghițit
Reflexivitatea neoromantică transformă categoriile lacome întunericul, p.14).
morale în categorii pozitive în care sunt transfigurate
viața lui, dar și a semenilor. Texte scrise cu detașarea
meditațiilor filozofice, tonul lor e grav, profund, preo-
cupările omenești sunt transcendente, sacralizate. Sun-
tem în considerații filozofice kantiene despre relativi-
tatea timpului: „Student la Facultatea de Filozofie a
Universității de Vest din Timișoara, Raul Bribete a pu-
blicat trei volume de versuri. El s-a format în spațiul
cultural al Oraviței, cu reviste, cenacluri, cărți, orgo-
lii… Efervescență culturală cu frământările inerente
unui spațiu ce cultivă literele, dar și atât de pașnică,
prin convingerea spectacolului confirmat de tradiție…
Raul Bribete are instinctul poeziei și se lasă purtat spre
o lume a misterelor cu o dicțiune imprevizibilă.
Artistul vedea parțial realitatea, dar în setea lui
discursivă sacraliza un adevăr, o abisală iluminare.
Raul Bribete vede o lume bine alcătuită, legată prin
lanțurile misticii – și descoperită ca revelație” – Că-
lin Chincea.
Casa este o cupolă protejând amintirile, emoțiile,
într-o memorie care plasează liniile (dintre noi si cei-
lalți) ale unui dialog cu lumea exterioară pacifist: ”Mă
bucur că sunt nimicul care, ușor, vă învăluie tâm-
plele./ un fel de briză care poartă pe ea un parfum
drag,/ amintindu-mi de mine, cel uitat pe malul neclar
al trecutului./ ce neînțeles e relieful acestor talazuri
de voluptate/ care îți mângâie cugetul cu formele lor, După Gaston Bachelard casa este „tantôt le coffre
bizare/ și atractive, ca imaginile caleidoscoapelor./ de nos souvenirs”, al trecutului, al prezentului „tantôt
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 227
CRITICĂ
un état d’âme”. Un fel de constat aluziv se desprinde
din context: „spune-mi unde locuiești, ca să îți spun
cine ești…” Casa poetului este alcătuită din semnele
intimității dar și un spațiu public, lecturile suscită nu-
meroase interpretări: „Casele mor și ele, se tocesc în-
cet,/ ca organele în trupurile noastre./ inutile sunt
gesturile mărunte a căror tandrețe/ ne părăsește și
revine constant și ritmic,/ ca mersul de miriapod./ să
ai prestanța unor coloane de piatră/ ce străjuiesc un
cavou imperial/ dar în același timp căldura mirosului
de portocală,/ dezghiocată-ncet, de degetele prelungi
ale iubitei./ a arbore de tuia, a buruiană și tutun mi-
roase lumea mea/ întruchipare de extaz și forță./
ecrane minuscule dispuse hexagonal, ca la insecte,/
îmi stau în privirea vidată./ casele se simt singure
fără noi înăuntru/ așa cum sinele nostru gol e fără cei
dragi/ ca imagini, forme, gesturi, cuvinte.../ un abur
prietenos și însingurat mi-e-ntreaga viață//” (Un
abur prietenos și însingurat mi-e-ntreaga viață, p.
17).
Michel de Certeau și Luce Giard afirmau „que la
maison parle toujours et trop”, exces legat mai ales
de la invizibil la vizibilul intim. Memoriile casei per-
mit revanșa asupra unei dureri din trecut ori de azi.
Suntem în centrul poeziei terapeutice, care are rolul
de a vindeca inima si mintea, grele de evenimente tră-
ite… Această încărcătură emoțională duce la o feno-
menologie a casei, pentru a exprima cât mai judicios,
tradiții și aluzii universale multiple. Casa devine un
centru fix în jurul căruia se aliniază timpul și spațiul,
memoria individuală, adăpostită de pereții casei, de-
venită un nucleu de poveste cosmogonică, între naș-
tere și moarte. Timpul, memoria „casei de aici ori
acolo” este un cântar dar și clepsidra de nisip… Omul
insuflă viață casei, în același timp este semănător de
speranțe.
Casa pătrunde în carte cu protagoniști, o ambi-
anță, cu dialoguri cu exteriorul dar și cu un confesio-
nal pentru vocea solitudinilor, unde poetul vorbește
pereților, se reazămă, e nou-născutul care bate în ma-
tricea maternală (casa-pântec-leagăn) pentru a-și des-
chide drumul spre o identitate. O ieșire din solitudine,
spre Timpul ce îi este destinat.
Casa este leagăn, pântec (amintirea primo geni-
tus), dar poate fi și ultima scenă a vieții, unde Chronos
devoră umbrele și suvenirurile reprezentative ale unei
vieți omenești, efemeră: „Trec prin seară cu pas de
jaguar./ întunericul din casă a prins licheni verzui./
tăcere adâncă, dar plină de căldură/ tăcerea din casă
și din mine/ formează un râu imaterial/ imaginează-
ți cum ar fi ca apa/ să urce până în tavan; cum ar fi?/
să deschizi fereastra și să năvălească/apa pe stradă,
în întunericul ei fistichiu./ fiecare gând se arcuiește-
n mine uniform/ aidoma sincronului picioarelor/ unui
miriapod/ v-ați gândit vreodată, fie și-n treacăt,/ la
pacea din propriii pantofi,/ după descălțare?/ la cât
de minunat este să te înfometezi/ ca un omagiu/ adus
228
nimicului etern?//” (Nocurn, p. 23).
Poetul e demiurgic, în casa-templu, de la răsărit și
până la apus, în acest decor universal al unei istorii
private. Din acest prag poetul inaugurează drumul in-
tim al perspectivelor literare brodate în jurul unor tră-
iri personale: „Aceleași degete sentențioase/ indi-
când, furibund, cerul./ aceeași senzație pe care o în-
cerci când/ mai crezi că ai de coborât o treaptă/ în
beznă când de fapt/ ai atins pământul./ iei distanță
față de tine însuți,/ taci./ mecanismul eternității/ îți
electrizează oasele./ oasele pline de sevă și sens./ du-
rerile tale de creștere,/ cândva, spărseseră tavanul./
scormonești cum cârtița/ în cernoziomul/ trupului tău
viril,/ îți speli mâinile și fața cu ozon./ mecanismul
eternității îți/ electrizează oasele//” (Mecanismul
eternității, p. 32).
Pentru Bachelard casa poate fi văzută ca „activité
de métaphores”, poezia fiind aeroportul de unde de-
colează pornirile onirice ce facilitează detașarea de
cotidian… casa este „VISodromul” cuvintelor care
fug de lumea exterioară. Poarta/ fereastra sunt des-
chideri, pupile spre lume și labirinturile ei, acoperișul,
bolta divină, protectoare… Suntem într-o dialectică
de echilibru între interior și exterior, casa este securi-
tatea de a aparține unui spațiu protector, unei „aparte-
nențe” arheologice (aici românești).
Ideea de „acasă” poartă fiecare individ spre o po-
veste numai a lui, a unor frontiere cunoscute numai
de autor. Casa din amintiri, nu e cea reală, este cea a
copilăriei și tinereții pierdute, este itinerariul balizat
de certitudini și momente de fericire… punctul din
care uităm durerile facerii/durerile morții. Poezia de-
vine această rezistență pe viață și pe moarte, este pla-
sare într-o arcă proprie, echilibrată, în care omul mu-
ritor, devine un timp dintr-un spațiu patrum (patria),
devine ființa familială, socială, politică.
Casa devine un puzzle gigantic compus din amin-
tiri suprapuse, complexe, reale ori imaginare, care
conduc poetul spre aspectele tumultoase ale condiției
umane, dar nu numai: „În mijlocul camerei, într-un
fotoliu impozant,/uriaș, spectrul bătrânei./ în spatele
ei e fereastra,/ în care abia mai licărește/ o lumină ca
o coajă de gutuie./ între mine și ea a trecut/ o eterni-
tate;/ între mine și ea, – nimic;/ nimicul rotunjit în
sine,/ ca un șarpe care se auto-devoră./ alerg spre ea,
și dintr-o dată,/ în locul fotoliului apare o ușă,/ care-
și mărește dimensiunile,/ pe măsură ce eu încep să
scad,/ precum nils//” (Fotoliul, p. 36).
Aspirația predominantă este spre lumină, este o
viziune ardentă care trebuie să se ridice deasupra su-
ferinței, morții și suferinței. Poetul e tentat să joace
mai ales pe alternanța misterului și a realității cotidi-
ene, pe un fond elevat de credințe ancestrale.
Autorul unei arte sincere, simple, transparente,
Raul Bribete are unelte psihanalitice pentru a plasa
Omul în haosul lumii, în Casa Poeziei. Casa este spa-
țiul care ne protejează de a rămâne noi înșine într-o
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

lume ce încearcă să ne omogenizeze, să ne fure Indi-
vidualitatea. Melancolia, nostalgia, redau vieții cu-
mulul universal de valori lirice, extatice. Casele sunt
reprezentări existențiale ale sinelui, un pretext de a in-
ventaria simțămintele interioare conștiente ori sub-
conștiente.
Pentru Freud a visa case, înseamna să visezi orga-
nizarea propriului Eu, propriul psihism… Nevoia de
echilibru și cea de a face față turbulențelor existen-
ței… Pentru Young, casa visată, râvnită, este legată
de athanor, adică al cazanului alchimiei în care ele-
mentele se amestecă și se transformă, cazanul magic
în care ingredientele împlinirii sinelui sunt precipitate
și amestecate… Cel care e bine în casa sa, este în
acord perfect cu drumul său de viață ascensional; in-
vers, cine nu e bine în casa sa este cel care refuză
schimbările din straturile profunde ale Eului. O casă
stabilă este locul Sagradei Famiglia, a părinților, co-
piilor, fraților (celula familială originară). În acest
sens autorul revine spre copilărie și revizitează senza-
ții dintr-un timp anterior, uneori conflicte interioare
probabil nerezolvate: „Se-adună viii și cei plecați de-
mult,/ la o canastă;/ o jumătate din pachetul de cărți/
este cu partea văzută la soare,/ cealaltă cu partea ne-
văzută pe masă./ am senzația stranie că totul/ s-a în-
tâmplat cu mult timp înainte,/ și că știu pe de rost, ca
pe o poezie,/ ce va fi./ încetul cu încetul, cei mai bă-
trâni,/ își mută mobilierul în ceruri/ pentru a privi în-
dărătul cărților/ celor plecați demult, cu gând să tri-
șeze,/– să le șoptească celor care au rămas câte ceva
–/ cei mai puțin tineri,/ își vântură pacea din suflet/
cu fiecare plictis estival;/ închipuind, din cărți, evan-
taie/ cu care să alunge, de la sine,/ neputința ca pe un
fum/ consistent de țigară./ păsările se apropie neper-
mis de mult/ de pământ./ cândva, în acest loc,/ nu
existau decât arbori//” (Canastă, p. 38).
Fiecare încăpere este o fațetă a personalităților
noastre, etajele fiind diferite niveluri ale conștiinței,
centre energetice ce parcurg trupul (chakras).
„Cred că știu de unde să-l iau pe Raul Bribete.
Dintr-un loc sacru (…) Poetul e tânăr, tânăr. Este ab-
solvent de filosofie și are un masterat în Fenomeno-
logie și Hermeneutică. Din 2008 încoace a publicat
încă patru volume de poezie (unul prefațat de Gheor-
ghe Grigurcu), scrie și proză scurtă, eseuri și exegeză
literară. N-am de gând să-l aliniez pe poet într-o ge-
nerație, am și aflat că-i displace. El se vrea singur și
singular, un statut spre care aspiră autorii cu miză.
Ipostazele poetice sunt complementare și contradic-
torii, oximoronice. Poetul oscilează între lumea inte-
rioară și cea dinafară, între „chilia de iepure” și „ie-
dera franțuzească”, două metafore – simbol de certă
expresivitate” – Lucia Cuciureanu.
Raul Bribete este un poet al revelațiilor, pentru el
cuvintele sunt galaxii ale unor mișcări pendulatorii
originale, dinăuntru spre exterior, poezia unui solitar
foarte talentat, care nu se sperie de găurile negre din
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
cosmos, le umple cu trăiri și procese psihice tulbură-
toare, astrale: „Văd prin mii de ferestre cum se disti-
lează/ întunericul acesta,/ un întuneric nobil asemeni
celui pe care îl/ închidem în plicuri, odată cu scriso-
rile/ irepetabile stări/ vigurosul spirit al caselor/ pe
unde nu am apucat încă să pășesc/ simțământul că
știu pe dinăuntru și pe dinafară/ orice loc de aici,/ că
am chei pentru toate/ casele orașului./ balcoane he-
teroclite îmi trec prin vedere/ cu grilajele lor simi-
lare/ celor din cimitire./ rigoarea fiecărei vulnerabi-
lități/ ridicată la rang de sublimă artă/ își imprimă-n
mine/ reminiscențele//” (Vulnerabilitate, p. 43).
2. Cornelius Drăgan: Transgresiuni în detaliile
și profunzimile lumii sensibile - volum de poezii:
Mușcătura fluturelui japonez (Editura Junimea -
2019)
Tânărul poet vasluian Cornelius Drăgan și-a lansat
primul volum de poezii: Mușcătura fluturelui japo-
nez la Târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo,
București. Volumul a apărut la Editura Junimea, ca
urmare a câștigării premiului din partea juriului la
Concursul Național Porni Luceafãrul…, 2016, din
Botoșani.
Poetul declarã, “volumul e scris în stilul poeziei
vremii, prezentând anumite caracteristici personale,
îmbinate firesc cu elemente ce aparțin fie de locul
unde lucrez, fie implicit de Vasluiul natal. E un volum
de poezie ce conține un discurs liric/ erotic compact
atât stilistic, cât și tematic, dar și valoric. Un volum
care, cu sigurantã, va fi ca o desfătare pentru pasio-
nații de poezie, pentru pasionații de frumos.” Reali-
tatea expusă e una…cotidiană, emoția reținută tran-
scende concretul, iar decorul său poartă detalii de
stampă japoneză:”arcuire trecerea/ prin viață/ e o fi-
losofie/ bucătăria întreagă/ femeia de lângă mine/ o
pisică vărgată/ ce devine iubire”
Scrie voit « stins", voit anti-liric, anti-siropos (este
noutatea evidentă a volumului) prin conceptul destul
de impersonal. Ton direct fără un cerebralism sec,
emoționează profund pe alocuri, în mici pastile, une-
ori narativ, (două poeme în proză revelă un filon dens,
care merită subliniat: touch me now/ ca o iluminare
trupul tău, ca o zeitate/ te iubesc strigam împrăști-
indu-mi-se creierii cu gloanțe de Kalashnikov/ te iu-
besc nespus, lângă noi ardeau mii de lumânări –
parcă era Crăciunul/ eu nu știam că eram morți, ne-
împărtășiți/ și atât de mult ne iubeam, atât ne doream
încât turla Parisului părea o minciună, într-atât încât
nu mai închideam ochii/ să nu te pierd, îmi ziceam/
deși eram amândoi întinși pe caldarâm, îmbrățișați
într-o năclăială dulce-sufocantă de sânge macabru/
touch me now îți ziceam parcă urlând, de frică să nu
ni se închidă ochii/ să nu dispărem/ pentru că eram
prea tineri, prea proaspeți, prea cruzi/ prea frumoși,
229
CRITICĂ
prea întreg/ visul iubirii noastre spărgându-se nefi-
resc de ciudat/ cu roșul strident la orizontală”
și:”Ludmila era o rusoaică de la noi din bloc/ pe care
o solicitau de fiecare dată colocatarii/ atunci când
ploaia ne spărgea casele/ curgând monstruos/ dând
buzna în intimitatea și așa mică/ când frigul ne cu-
prindea trupurile muribunde/ făcându-ne să zacem
aproape nonstop la telenovelele latiniste/ Ludmila nu
era o proastă/ era o doamnă chiar șic/ avea broșă-n
pieptul ei mare/ de târfă țaristă/ părul culoarea spi-
cului de grâu dat în pârg/ împletit copilărește-n co-
dițe/ pulpe groase ca de commandeur/ apărate de o
fustiță roșu-moale cam comunistă/ noi o iubeam rând
pe rând/ ceas după ceas/ însuși timpul turba în aștep-
tare/ până-ntr-o zi/ când în ușa scării am găsit un bi-
let de bun rămas/ Ludmila noastră plecase în Mama
Rusia cu-n june rus mai fierbinte/ la revedere fată
bună/ la revedere i-am spus cu toții/ fluturând batiste
de zor/ trei zile am râs amintindu-ne-o-n pat cu bu-
jori/ patru am plâns plini de draci/ la ușa apartamen-
tului ei făcusem pelerinaj/ eram roșii toți bărbații la
ochii/ nesatisfăcuți părăsiți/ adio draga noastră Lud-
mila/ adio și bun rămas/ acolo unde te-ai dus sperăm
să fii ca și aici/ atât de fericită”. Dar nu cade în ver-
biaj, deși e adeptul unor iluminări confesive. O abor-
dare de tip melancolie moldav, o bonomie naturală,
un apetit de viață mișcător de sincer.
230
Viață fără dragoste, fără tandrețe, fără comunicare
e golită de sens, confuză. Nu-și poate reprima plăce-
rea de a se retrage în poezie, locul meditației, altarul
reculegerii în sine. Până la urmă, Mușcătura e expre-
siv asumată ca univers monoton, au ralenti, în sur-
dină, într-o percepție a unui tragism absolut, hamle-
tian.
Viziunea romantică în iubire predomină, analitică
până la depersonalizare, deși unele detalii biografice
lasă porți deschise interpretărilor.
Criticul și filologul Ioan Holban spune că „esență
lirismului din volumul de debut al lui Cornelius Dră-
gan, Mușcătura fluturelui japonez, se regășește într-
un motto din Neville Goddard pe care autorul îl in-
vocă, lângă Plotin, în deschiderea cărții sale: „Orice
schimbare în comportamentul sinelui interior va re-
zulta în schimbări exterioare corespunzătoare”. Din
acest joc al sinelui interior cu preajma să crește o po-
ezie care testează hotarele tragicului, căutând mereu
un eden originar.
Drama visceralității, moartea celor apropiați - in-
suportabilă - lasă lacrimi reci, pierdute în meandrele
interogațiilor chinuitoare: tu ești fata cu/ ochi mari pe
care o visez/ când mama/ îmi pregătește patul/ pentru
culcare/ dormi dragu’ mamii/ dormi/ că mâine cine
mai știe/ dacă eu voi mai trăi/ (mama are cancer)/
dormi măcar în seara/ asta dulce/ dormi somnul fără
de griji/ cu respirarea ca la 2 anișori/ eu încă te văd
copil/ neajutorat/ mic și înger/ dormi dragul mamii/
dormi/ eu sunt aici să te apăr/ de toate/ de bau bau de
monștri/ să nu-ți fie frică,/ nu!/ mama ta e aici/ până
la moarte”.
Autorul nu-și propune programe «fandosit-avân-
tate», se opune modelor sofisticate, elitiste, constru-
iește un drum voit personal și distinctiv, are o viziune
prospectivă, inteligență, are respect pentru antecesori,
nu-și ignoră contemporanii. Se încredințează cuvinte-
lor cu o anumită detașare, ironică, simpatică: pentru
a-și elucida existența, prin poezie, viața lui capătă o
direcție psihologistă, un sens, în absența unei fericiri
absolute, în mijlocul unui eden fisurat (arcuire trece-
rea/ prin viață/ e o filosofie/ bucătăria întreagă/ fe-
meia de lângă mine – /o pisică vărgată/ ce devine iu-
bire)
Cartea este o declarație de adeziune la valorile
grandioase ale umanității, paradisul o fi la capătul atâ-
tor salturi în gol vertiginoase, speranța este secționată
de disperări mute. Cuplul, viață în doi, paternitatea
apar disparat în volum, ca umbre mișcătoare în mala-
xorul adesea nemilos al destinului. Poezia poartă al-
toiurile speranțelor cele mai secrete, își anexează te-
ritorii imaginare, unde nu se asfixiază de durere, pe
teritoriul unui bovarism, un spleen, al artistului bles-
temat. « nu mai sunt copil/ nu-mi pasă de dragostea
pe care n-o am/ am prins-o în fluturi singuratici/ co-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

ronițe amărui am făcut/ din cicoare/ scrijelesc scau-
nul gol/ sunetul scos/ devine un scâncet/ pe care îl su-
prim aproape/ instant/ prin râs isteric.”
Poetul este un Adam trist iar Eva cinică, blazată,
glacială. Femeia poate fi mai barbară ca bărbatul, în
dragoste și răzbunare. O Cruella (cu excepția dragos-
tei materne) se lasă ghicită, duce la prototipul femeii
de azi, masculinizate. ’eu cred că plec așa/ singur,
stingher /zilele în care ieri eram/ zile pline/ ce a fost
ce va mai fi/ azi pianul sună în gol/ m-am trezit/ în
același pat/ învelit cu tine totuși tu/ erai absentă/ am
încercat să te sărut/ mi-ai spus scurt/ nu e momentul/
de ce am insistat ca/ un adolescent rebel/ că nu simt
asta/ mi-ai răspuns simplu/ tăios ca o/ lamă de oțel/
care secționează/ conștient inima/ creierii/ atunci am/
strâns din ochi/ fixând strada drept/ să nu mă împie-
dic/ lumina cădea de sus/ de parcă aș fi fost/ la teatru/
o dramă scurtă de provincie/ eu cred că plec am zis
cu/ puțina salivă din gură/ singur/ stingher /secționat/
Flavius m-a tras de mână/ înapoi și nu-mi mai/ dădea
drumul.”
Autorul nu este un subversiv, suntem pe un terito-
riu intimist. Această nevoie platonică de fericire,
idealizată, se opune curentelor pragmatice, cu ele-
ganță. Cu o aparentă «corectitudine politică», sexua-
litatea este voalată, pudică, înduioșătoare, sugerată, în
opoziție cu postmoderniștii ori douămiiștii care s-au
folosit de surealism ori de provocări sexiste pentru a
se opune etablismentului cu bună știință. Pare convins
de consistența biografismului, căci presupune cu-
noașterea de sine, o «mise à nu» sub control.”chiștoc
după chiștoc/ șefu’ nu-i oleeee!/ posturi străine – be-
live me/ în același tip de dimineață/ m-am însurat cu
ea,/ direcția, nu 5 ci locu’/ unde muncesc io’/ alo! di-
recția de handicapați?/ cum a zis un beneficiar/ (..)/
trag un fum în piept/ și scuip cuvinte de genu’/ cândva
voi fi poet/ și voi scrie despre rahatu’ ăsta și mă voi
elibera/ deși nici eu nu cred ce spun.”
Singurătatea este a celor care mai speră și care au
un curaj interiorizat pe un drum care duce inevitabil
la poezie. Scrisul, cartea sunt temple, uneori prefera-
bile ca fortărețe rezistând vieții exterioare. Aspectul
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CRITICĂ
tăios al realității înconjurătoare disecă, taie în carnea
vie a unei imense dezolări (ce e de făcut dincolo de
gratii imuabile, coșmardești?). Melancolia este singu-
rul lux, un voal neoromantic sub care pot țâșni la-
crimi, un iad cuibărit în inima solitară. “30 de zile
toate pline/ Monaco/ franțuzoaico/ cu dinți diafani/
ce-mi rupeai privirea/ ca un cosaș/ 30 de zile în care/
m-am născut/ a doua oară/ în care am simțit/ în care
am zis:/ o, da, D-zeu există!”
Victor Hugo sublinia într-un român că «melanco-
lia este bucuria de a fi trist».
Simbolistica fluturelui este vastă de la o civilizație
la altă. La greci e simbolul imortalității și etimologic
«psyché» în greacă desemnează atât sufletul cât și flu-
turele. La amerindieni, simbol al unei metamorfoze,
al unei treceri spre o nouă viață. La irlandezi este sim-
bolul renașterii, al sufletului debarasat de plăcerea
cărnii. Omul urmează ciclul unei vieți de fluture,
aceste bătăi de aripi pot fi asociate unei flăcări, unui
suflu vital. La asiatici este un simbol sacru; Japonezii
îl asociază grației feminine dar și inconstanței. La chi-
nezi este simbolul dragostei, al longevității. Emblemă
unei arte marțiale la japonezi este fluturele (kocho)
căci cu secole în urmă consilierii Împăratului Chinei
care vroia să știe care este cel mai puternic animal din
lume, a fost convins de aceștia că între tigru și fluture
acesta din urmă ar fi cel mai solid, înfruntând dificul-
tățile cu lejeritate, într-un zbor imprevizibil lin, senin,
care depășește orice obstacole. Ar fi poate una din ex-
plicațiile posibile titlului sugestiv ales de autor Muș-
cătura fluturelui japonez:”mușcătura fluturelui ja-
ponez/ pe rând mă calcă soldații/ care mai verde/
care mai albastru/ pe rând mă strivesc/ în surdină/
april bolnav de plictiseală/ simfonia fluturelui japo-
nez/ zborul în spirală/ pupila/ pupilele/ deocheate/
toată/ toate”.
Textul devine pe alocuri tensionat, ca un abandon
într-un pariu cu destinul: ține de rezistență! Poetul
Cornelius Drăgan e capabil să provoace o reală „criză
de neoromantism” lectorului, luat prin surprindere,
într-un spațiu propus, cel al realității intime misteri-
oasă și stranie în același timp.
231
TRADUCERI
Wolf von AICHELBURG
Traducere din limba germană de Dan Dănilă
CUVÂNT ȘI CUVÂNT
Să nu rostești cuvintele pe care
le simți, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,
aproape să-ți rămână, ca un fum.
Când știi exact ce trebuie să spui
nici nu mai ești de trebuință, poate:
rămân cuvintele pe care-ți pui
pecetea și durează-nsingurate.
HIBERNARIA
Deja e pe aici undeva, încă mută,
străină, statornică, strașnica iarnă.
Troznind prin crânguri pândește
sau poate pe sub brazde se pitește
ori deghizată în norii festivi.
Contur de jar, în tot ce ne cunoaște
și ne vorbește, patrie, obârșie de spaime.
Dar pentru câtă vreme oare?
Copacul nu tresare,
apa e de argint, răcoroasă și clară,
vântul aduce arome din nori
iar soarele prin ceață-nflorește.
Și totusi, toate drumurile o să le închidă,
o să baricadeze uși, troianul
și țări va pustii, pe rând.
Nu îi cunoaște nimeni vlaga toată,
nici unde o să își aseze curtea-nnegurată
pentru serbarea fricii, hohotind.
Ea știe și așteaptă, înarmată.
Se încred animale sfioase, ori știu,
în cel mai de taină colț de simțire
că totu-i doar un vis, o păsuire,
când se-ascund tresărind,
unde nu-s amintiri
dar nici alinări nu pătrund?
232
POEZII
Vizuină sub glie, afund...
METAMORFOZE
Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
PONTUS ECHTINOS
Spre mare se avântă în rotunjiri depline
imaculate stânci. Direcția de-ai ști,
chiar vag măcar, ai acosta cu bine
la poale de Parnas, tărâm de poezii.
Dar te pândește din nisip un turn de pază,
auzi soldați strigând la intervale,
lopata, la poruncă, greu își taie cale
prin lut și buruieni, în arșița de amiază.
Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă
dar lași răcoarea lor să te cuprindă-n gând
iar de ții ochii-nchiși, parcă le-auzi cântând
și vezi, ca pe sub apă, o lumin-adâncă.
De-ai fi o pasăre, măcar pentru o zi
în evadări spre înălțimi te-ai pierde,
dar ca delfin, prin sori scăldați în verde
de-al Lemnosului tărm brizanții te-ar zdrobi.
În rotunjiri depline, se-avântă înspre mare
imaculate stânci. Plutește peste unde!
Sugrumători neputincioși să se scufunde,
din coame înspumate viața ta răsare.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 TRADUCERI
MĂSLINUL tăcuți și orbi de-a pururi sunt.

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare, Și eu am fost de-al locului și mut,

când sub mâna ursitei apăsată se frâng dar în cuvinte m-am pierdut.
despicate din creștet, crengi care plâng,
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare. Clinul și vântul, cu-a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
Peste spărtura din încheieturi rănite
se-nchide o mantie a tonurilor pure, PĂȘI-VOI CA UN REGE
de panglici mătăsoase, frunzișuri clarobscure
ce se încolăcesc în grile aurite. Păși-voi ca un rege,
eu care-s cerșetor,
Mâini întristate, întoarse înspre glie aduc o nouă lege,
cu degete frânte în avântul curmat un sens izbăvitor.
spre înalt, adieri parfumate străbat
niciodată scăzând, coroana albăstrie. Voi fi încoronatul,
eu, care plec învins,
Cu totul din soare, dar nu ucigașe deasupra, mai înaltul,
raze ce orbesc: un ecou revenind în propriul meu abis.
de-aromate vibrații, lumini zămislind
pe sandale de frunze în hore gingașe. Salvare aduc, credință
după ajutor când strig,
CUVINTELE celor loviți – căință,
celor furați – câștig.
Cuvintele m-au părăsit deodată.
Închis într-o muțenie senină Trăi-voi mai departe,
nu mai aștept pe nimeni să mai vină, un blând judecător.
iar bezna mă cuprinde, furișată. Jertfit de voi în moarte
rămân nemuritor.
Ce-ar fi de spus în surda-ntunecare,
și limba cui, s-ajungă, mai încearcă
pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă?
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.

Să mai arăt și să numesc, îmi ceri,

când sunt de toate strâns împresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tăceri?

Chiar sunetele și-au sfârșit concertul,

mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormiți mă simt nestânjenit,
s-or dezobișnui de mine, cu încetul.

VERDE

Verde e vântul, clinul povârnit,

preț de-o iubire aici am viețuit.

Bătrânul munte fără vârstă pare,

doar amintirea e bătrână tare.

Tăcutul e de moarte ocolit,

primul cuvânt, nevoi l-au zămislit. BEŢIE

Clinul cel verde, verdele vânt

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 233

TRADUCERI

Madeleine BURHAN

Versuri
Posibilități Ca obiecte cândva atomi comprimați
Au fost topite, întinse și fluid transformate
Ce vrei? Cu mine dansul morții a creat atâta suferință
Să fii stimulat. Simțuri trezite... Dar viața în sine a înmuiat-o
Calea pudrată
Un fluture zdrelit Noaptea trecută am dansat cu moartea
În zbor. Albastrul Aceasta mi-a îndoit gâtul greșit înapoi
și nuanțe portocalii Șoapta vagă, din viață; o respirație
să-ți afecteze plămânii Ce-am ignorat-o atunci
Te lovește ca narcoticele
Dar tot timpul cât am dansat am simțit
Ce vrei? Că nu eram niciodată complet singură
Imaginile colorate Și fascicule de lumină în curele cu funde
să ți se fixeze-n pupile De deasupra se făceau aruncate-n spirale
Să te cufunzi acea gaură neagră
În profunzimile existenței, Și când ne-am spus ultima noastră la revedere
până când gâtul poate Umbrele s-au înecat și au băut lumina
să ți se agite cu nostalgie Dar viața mea era lângă mine
Când m părăsit vârtejul acelei nopți
Ce vrei?
Pielea mângâiată cu litere mari Un om să fie făcut
Orizontal. Vertical.
Plină de certitudine Umpleți gaura - umpleți-o
Îți place forma Cu umplutură și lipici
Golul ce se cască negru Umpleți-o până când ochii-i sângerează
În acest verset? Un om să fie făcut din voi

Ce vrei? Umpleți-l – umpleți masa de carne

Un vals negru pe alb Doar mai puțin de ruperea osului
Proaspătă pagină curată Aceste acte dumnezeiști ale voastre să fie binecuvântate
cu miez crud, dar Și numiți cerul acasă
bine copt
Să fie înfășurat Dar nimic nu poate umple gaura
în acest antidot Dintr-un dur suflet rece
la dorința ta. Deci, umpleți-l până când zorii sunt gata să rupă
Negrețea întregului vostru
Nu există nici o plăcere mai blândă
Decât dorința hămesită Iubirea mea
Doar pentru simțuri
nu am cuvinte Curbată pe olandă l-am așteptat
Și m-am foit și m-am întors sub o lună grea
Noaptea trecută am dansat cu moartea Deasupra capului se observă acele stele strălucitoare
Doar de acei ce doresc aceeași vedere
Noaptea trecută am dansat cu moartea
Umbra-i marmorată prin alb Ochii devin obosiți; genele încep să se-nchidă
Dar m-am trezit să aflu că viața Dar singuratică sunt ca înghețul înainte de zori
Dormise lângă mine pân’la lumina dimineții Aproape de somn – mintea și corpul au înghețat
Așteptând antidotul, dragul meu; căldura ta
Aseară, palma ei mi-a atins coloana vertebrală
Și pătrunsă de frig, am tresărit atunci Când pași se-apropiau de cavitatea urechii mele
Am valsat în jur ca niște mâini ale timpului O căldură învăluitoare mi-a topit miezul
Dar viața era acolo ca s-o știu Cu tine m-am eliberat de profunzimea fricii
Când te-ai apropiat – am vrut mult mai mult
234 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Pentru că buzele tale suave pe-ale mele sub stele
Extrag din mine durerea tuturor războaielor
Apă și sânge
TRADUCERI
Oceanul sărută o garanție fără sânge
Dacă locuiți pe malurile Acheron-ului
Indiferența înghite totul după un timp

Uscat. Atât de uscat. Controlați buzunarele – țineți-le strâns precum cără-

Când pământul arid se înalță mizile
Ca să germineze-o sămânță Țineți-le cu dragoste; se vor prelinge repede
Și frunzecu nervuri se fărâmă
Buruieni pârjolite cad Degetele sculptează nouă cercuri sub umedul cald
Uscate. Atât de uscate. Genunchii se bat împreună – încă nu-s pregătiți

O picătură. O picatură. Se mișcă forțat împotriva apei apăsătoare

O strângere a pumnului Vă înghite coapsele precum iubirea pe fiică
Palma și încheietura mâinii
Nu reușesc să stingă setea Alegeți de pe față – păr legat umezit
Împărțită de mine și de praful acesta Orizontu-i o forță pe care irisul trebuie să-o suporte
O picătură. O picătură.
Și strângeți-o, împotriva soarelui scăzut
Sânge. Și apă. Care se varsă-n ocean înainte de a se face
Mamă, nu m-ai sângera?
Sunt fiica ta Sânge portocaliu – căldură pe abdomen
Nu ne vezi Această îmbrățișare finală – nicio femeie. Niciun bărbat.
Amândouă suntem în acest măcel
În genunchi, implorând Pân’la talie. Pân’la piept. Adânc pân’la gât
Sânge. Și apă. E prea târziu acum ca să încerci să și plângi

Duse. S-au dus. Ca o pătură apusul cântărește pe cap

Uscate-n caniculă Iar o răcoare lovește coloana vertebrală pe care-o cre-
Deșertul înfrânt deați moartă
Și i-ai dat pân’la ultima picătură
În acest apel final este Pân’la buze. Pân’la nas. Profund pân’la sprâncene.
Dus. Totul a dispărut. Fecale și materiale plastice pe care le consumă peștii.

Sărut oceanic Culoarea păunului e acum divulgată în realitatea ei

Cercuri sculptate-n nenumărate nisipuri
Vaste. Lucide. Călduțe și blânde.
Degete strânse ca să apuce boabele
Se-nfioară sub aceste vene tăcute
Pas cu pas în albastrul deschis
cu nuanțe ca penele de păun
Ar fi trebuit să se știe că o astfel de frumusețe e doar
o înșlătorie
Nu trebuie să priviți sub pielea tonului
Cum apa tulbure iese prin fiecare orificiu
Vârful craniului e acum mâncat de aceasta
N-a fost niciodată în viață – doar un rol secundar într-
o parodie

Vânturi de coastă lovesc obrajii (Din volumul în pregătire - Chasing Spring,

Buze sărate. Refugiu pe plajă 2019)

Acolo, părul se-ncurcă-n gene
Pupilele se relaxează sub mase de carne
Bromură. Cianură. Membre se bălăbănesc
Valuri se pierd printre glezne - tachinează păcatele
Dar nu există nici o coborâre de pe multele purgatoriu
Membră a Open University Poetry Society, Madele-
ine Burhan este autoarea unor volume de versuri. Poeziile
ei au fost incluse în antologii și în broșuri de cenaclu. Poeta
este pe cale de a se înscrie la doctorat.
Traducere și prezentarede
Mariana ZAVATI GARDNR

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 235

TRADUCERI
Serghei Alexandrovici ESENIN
(4 octombrie 1895 - 28 decembrie 1925)
ÎMI AMINTESC, IUBITO, ÎMI AMINTESC...
Îmi amintesc, iubito, îmi amintesc
A părului tău strălucire.
Nu-mi este ușor, nu este o bucurie
Că a trebuit să te părăsesc.
Îmi amintesc nopțile de toamnă,
Ale mestecenilor foșnitoare umbre.
Chiar dacă, mai scurte zilele erau,
Mai mult timp, luna ne lumina.
Îmi amintesc, tu spusu-mi-ai:
"Vor trece albaștrii noștri ani
Și tu, dragul meu, mă vei uita,
Mereu, tu vei iubi pe alta!"
Astăzi, teiul ce a înflorit,
De tine mi-a reamintit.
Cu câtă dragoste, atunci, am presărat
Petale de flori în părul tău buclat!
Să te lase, inima nu este gata
Și să iubească trist pe altcineva,
De parcă povestea de iubire cu alta,
Totdeauna de tine îmi amintește.
PLEACĂ DE LA FEREASTRA MEA...
Pleacă de la fereastra mea
Și iarba verde n-o călca!
Eu, demult, nu te mai iubesc,
Dar nu plânge, stai liniștit!
Din tot sufletul, de tine, milă mi-e.
Că sunt frumoasă, ce-ți pasă ție?
De ce, în pace, nu mă lași
Și, de ce, atât te zbuciumi?
Oricum, eu a ta nu voi mai fi,
Acum, eu nu mai iubesc pe nimeni.
Nu te mai iubesc, dar milă de tine-mi-e,
Pleacă de la fereastra mea!
Uită că eu a ta am fost,
Că, nebunește, te-am iubit.
Acum, eu nu te mai iubesc, dar te plâng,
Pleacă, de aici, nu mă mai chinui!
236
EU AM VĂZUT BEȚIVI...
Eu am văzut bețivi
cu ochii mândri
Și femei decăzute
cu sclipiri de inocență.
Eu am cunoscut oameni puternici
care, în hohote, plângeau
Și am văzut oameni slabi
care-și purtau demni crucea.
Nu blama, nu judeca ceva
de care sigur nu ești!
Nu promite,
dacă ești hotărât să minți!
Nu mai verifica,
atunci, când ești sigur, deja
Și nu dărui,
plănuind, înapoi să iei!
__________
Serghei Esenin a fost și este cel mai iubit poet rus. A fost con-
siderat „Îngerul Blond al literaturii ruse”. S-a născut într-o fami-
lie de țărani din satul Konstantinovo, astăzi Esenino, regiunea Ri-
azan. Părinții lui l-au abandonat la naștere și a fost crescut de bu-
nici. A început să scrie versuri la varsta de 9 ani. A publicat pri-
mul său volum de versuri, în 1915. Se numește Radunița. Au ur-
mat: Slujbă pentru morți, Mikola și Rusia. A scris, de aseme-
nea, cartea: Rusia albastră și fără de leac. A fost căsătorit de
patru ori, iar una dintre soții, a fost excelenta balerină americană,
Isadora Duncan, care a murit într-un stupid accident de mașină,
în 1925. Ieșind de la reprezentație, cu mulțimea entuziasmată
după ea, urcându-se în automobil, eșarfa de la gât i s-a înfășurat
pe roata acestuia și, la pornire, a strangulat-o. Poetul și-a tăiat ve-
nele. Înainte de a muri, a scris poezia, La revedere, prietene, la
revedere, care apare și în grupaj de traduceri, de mă sus!
După 1916, a scris poezii inspirate din folclor și a devenit un
apropiat al cunoscutilor poeți rusi: Alekcsandr Blok, Andrei Belîi
și Serghei Gorodetski. Dintre cele mai cunoscute poezii ale sale
amintim: Focul vânăt, Motive persane, Nu regret, nu mă jelesc,
nu strig, Scrisoare de la mama, Scrisoare mamei, Ah, voi, sănii,
sănii, Mesteacănul, Huliganul, Spovedania unui huligan,
Poartă-n ochi seninul!, Omul Negru, La revedere, prietene, la
revedere.
În limba română, au apărut mai multe volume de versuri, tra-
duse de cunoscutul și apreciatul traducător al liricii lui Serghei
Esenin, poetul George Lesnea: Poeme de Serghei Esenin, Ed.
Cartea Moldovei, Iași, 1943; Poezii și Poeme, Ed. Cartea Rusă,
București, 1957.
Traducere din limba rusă și prezentare
de Constanța MODELL
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 TRADUCERI

Dorit SILBERMAN

POARTA MILEI (II)

roman
Traducere: Menachem M. FALEK

Toată noaptea mă perpelesc în pat și nu adorm.
Obosit și arzând. Ochii îmi ard ca jarul. Lacrimile nu
ies ca să-i stingă. În sfârșit, adorm pe spate cu ochii pe
tavan, și așa mă găsesc și dimineața când mă trezesc.
Eu visez că Dumnezeu vine spre mine și îmi spune
de departe, "nu-ți aminti! Nu-ți aminti! Nu îți a-min-
ti!". Și eu aud "al tizaher, al tizahar1" Vocea vine și se
apropie, vine și se întărește, pâna o aud sub fereastra
noastră.
Eu vreau să o întreb: ce să nu îmi amintesc, și dacă
are legătură cu Motek, că și mama mă numește pe
mine Motek câte o dată. Dar ea spune că asta nu are
legatură. Motek, care lucrează cu tata, s-a născut cu
numele acesta în Polonia, iar mie mi s-a dat numele
Motek, că sunt dulce. Mama spune că eu sunt "ha-
nahtiș"-ul ei, ceea ce înseamnă că sunt desertul ei.
Mă sperii și spun rugăciunea de dimineață. Poate
asta mă va ajuta. "Îți mulțumesc ție Rege viu ce exiști,
că mi-ai redat sufletul cu mila ta și încrederea în tine".
Mă scol și privesc prin fereastră și văd un om pe
căruța trasă de un măgar, și pe căruță are o ladă și un
pat și strigă cu accent idiș "al tizaher", sau poate strigă
"al tizahen".2
Dimineața noi ne trezim devreme. Avem de mers
mult până la școală. Mama s-a trezit. Părul ei e ciufu-
lit și îi ajunge până la talie. Negru strălucitor și neted.
Numai dimineața se poate vedea părul mamei mele.
Și dimineața numai eu îl văd. Greșeală. Și tata îi vede
părul, deoarece îl desface noaptea târziu. Atunci
scoate toate agrafele din jurul capului și îl lasă să cadă
pe spate. Mie îmi place să o văd așa înainte ca proble-
mele zilei să o cucerescă. Acum nimic nu o doare.
Probabil pasărea dinăuntru ei mai doarme. Și atunci
eu sunt puiu ei. Ea bagă o bucată groasă de halva
dulce, lipicoasă, care se topește în gură, între două fe-
lii de pâine neagră și mi-o dă mie. Ea cumpără lapte
de la căruța tatălui lui Etul. Cumpără o jumate de litru
și îl amestecă cu apă și cu praf de ciocolată, și așa
avem toți cacao în fiecare dimineață. Mama mea e o
vrăjitoare: ea știe să transforme două pahare de lapte
în cinci pahare de cacao.
La școală eu primesc încă o felie din pâinea neagră
cu halva și două portocale. Tata cumpără un sac cu o
sută de portocale în el, pentru un gruș3. Rehovot e
plină de livezi și le putem cumpăra ieftin, așa spune
el mamei, când ea oftează și îl întreabă "unde o să pun
eu sacul ăsta?". După aceea îmi spune mie, sau poate
numai ei însuși ceva ce nu înțeleg, "încă o dată s-a dus
să o vadă," sau "încă o dată Huda Maha Esma4?" Dar
astea el nu le aude. Ea șoptește astea aproape fără
voce. Apoi mama zâmbește ca să-i arate că e bucu-
roasă. Cu cacao de dimineață, cu halva și portocale eu
mă mulțumesc pe toată ziua. Nu sunt flămând. Nu
sunt flămând deloc. Eu mă joc fotbal cu minge din
cârpe, totdeauna când pot, și așa uit să mănânc.
Mă joc două ore în drum spre școală și două ore
când mă întorc acasă. După masă eu mă joc cu Busi
și Șalom și toți prietenii mei, că toți sunt mai mari ca
mine. Noi ne jucăm în nisipuri, și cu toate că eram
desculț, nu mă dureau deloc picioarele. Și acum sunt
chiar mai bun, de când am pantofi. Dacă îmi rămâne
timp, caut cărți sau reviste despre fotbal, sau ceva din
ziare. Știu tot despre fotbal. Nu-mi amintesc nici mă-
car o data că mi-a fost foame. Numai noaptea, după
ce mama îmi umple ligeanul cu apă, și adaugă și fier-
bite, și mă spală bine bine, chiar și după urechi și în
sloturile gâtului, ca să nu crească acolo cartofi. Eu îm-
brac un maieu al lui tata, care îmi ajunge până la ge-
nunchi, și mă culc în tăcere și somnul întârzie să vină
– numai atunci aud, în sfârșit, cum burta mea chiorăie.
Când mama mea mă cheamă Motek, eu mă topesc
ca untul în tigaie. Niciodată nu am văzut unt, dar așa
povestește mama lui tata. Unt e ceva de mâncat, pe
care numai oamenii bogați îl au.
Azi mama și tata merg la cimitir cu toți bogătași,
la înmormântarea lui Motek. Noi locuim la Șaaraim.
Șaaraim e cartierul celor emigrați din Yemen. În car-
tierele bogătașilor locuiesc așkenaziim5 din Polonia.

Prima parte s-a publicat în Banchetul, Anul III, nr. 25-26-27 (ianuarie-februarie-martie),2018
1
al tizaher înseamnă: să nu îţi aminteşti.
2 al tizahen, în idish înseamnă marfă veche, lucruri vechi de vânzare.
3 gruş – cea mai mică monedă de bani.
4 Maha Esma, în limba arabă, înjurătură, să i se şteargă numele, să dispară, să moară.
5 aşkenaziim – cei veniţi în Israel din ţări europene şi socotiţi mai bogaţi şi educaţi. Sfaradin sunt numiţi cei veniţi din ţările magreb,

ţări arabe sau musulmane, şi socotiţi mai nedezvoltaţi.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 237
TRADUCERI
Mama spune că Motek l-a luat pe tata la lucru pentru
că și tata e așkenazii.
Eu o întreb pe mama "dacă noi suntem așkenaziim,
de ce nu locuim și noi în cartierul lui Motek?"
Mama răspunde, "noi suntem așa de săraci, că nu-
mai în cartier de yemeniți, care sunt cei mai săraci în
țară, au fost de accord să ne închirieze o cameră."
Asta e o cameră care nu are bucătarie, nu are baie, și
veceul e în curte.
Eu o întreb pe mama, "daca Motek e bogat și noi
suntem săraci, cum vine asta că tata și Motek lucrează
exact același lucru?"
Mama răspunde că nu e acelaș lucru, că Motek este
contractorul responsabil și tata se numește muncitorul
lui, sau constructorul.
Tata șchiopătează acum, de când a fost îngropat de
pământ. Așa o să rămână pentru totdeauna. El înaintează
încet încet. El merge drep ca un brad. El e bărbat.
Mie mi-e frică de tata. Când privește la mine cu o
față supărată, mă arde în gât și parcă mă înec. Tatăl
meu e înalt, cu capul până în nori. Așa trece prin
poartă și intră în cartierul nostru. În amândouă părți
ale porții de fier sunt pietre necioplite și se poate în-
chide și bloca singurul drum al mașinilor la Șaaraim.
Tata pășește pe stradă, trage după el amintirea lui Mo-
tek, pe picior, ca o obligație.
Veceul nostru e o baracă mică din lemn în curte.
Deschidem ușa și stăm pe o podea de lemn, care are
o gaură în mijloc. Eu stau cu amândouă tălpile pe
marginea găurii, mă las în jos și îndoi genunchii, stau
așa în aer și fac. Așa fac toți. Familia mea, familia
Amrani, la care locuim noi.
Când gaura se umple, Amrani aduce muncitori
care o golesc. Și atunci o luăm de la început. Mirosul
rău, împuțirea rea a tuturor și sutele de muște nu se
poate golii.
Tata are mult noroc că sapă găuri de astea înainte
de a se pune podeaua de lemn cu gaura în mijloc, și
înainte de a se spune rugăciunea "îți mulțumim ție
Domnule că ne-ai creat cu deșteptăciune și ne-ai făcut
găuri găuri goale goale. Și atunci îngenunchiază, se
așază sau rămân pe genunchi și scot din ei toate mi-
rosurile rele.
Mirosurile bune, care mie îmi plac, sunt: miros de
citrice, trifoi, mușețel și narcise. Tatăl meu face gro-
pile ca să ia mirosurile rele ale oamenilor, și atunci
pot toți să rămână numai cu mirosuri bune. Meseria
tatălui meu e cel mai important lucrul de pe lume.
În Șaaraim avem numai un chioșc, cel al lui Ihia.
În chioșc se află singurul radiou din cartier. Un radiou
brun și mare, acoperit în față cu o rețea cu găuri.
Benzi subțiri de lemn apără această retea și de fiecare
dată, când crainicul vorbește, ea tremură. Seara, tata
6 Când Avram, în Vechiul Testament, a trecut la judaizm, i s-a
adăugat litera "hei" la nume şi a devenit Avraham (in ebraică).
Litera "hei" înseamnă şi prescurtatul nume al lui Dumnezeu şi
238
și mama merg la chioșc și șed în fața radioului, ca să
audă când englezii vor pleca deja de aici și ne vor lasa
în pace, singuri.
Eu adorm. Când tata și mama revin, ei găsesc du-
lapul de haine deschis și toate hainele căzute pe po-
dea. La ușile noastre sunt lacăte, dar niciunul nu e în-
cuiat, și nimeni nu fură, pentru că nu e ce fura.
Tata spune, "am ascuns în dulap o liră și jumate."
Mama deshide gura și se grăbește să o acopere cu
mâna, totuși un oftat mare îi scapă, "o liră și jumate!".
Eu întreb, "câți bani e o liră și jumate?".
Tata continuă să își explice lui însuși, și nu-i vine
să creadă, "chiar acum am primit ultimul salariu, un
salariu pe o lună întreagă."
Tata și mama caută și caută, scotocesc fiecare lu-
cru în camera noastră. Ei nu găsesc lira și jumătate în
dulapul răsturnat. Ca să fie siguri, răstoarnă și ei du-
lapul.
Dimineata, tata se scoală, se bărbierește, se îm-
bracă frumos, își pune cămașa în cureaua neagră, care
prinde pantalonii largi și merge să depună o plângere
la poliție. Doi polițiști vin la noi și pun întrebări, dar
nu găsesc niciun suspect în tot Șaaraimul.
Mama merge la Ruma Teri, cea mai bătrână clar-
văzătoare. Ea îmbracă lagea. Pantalonii sunt strânși la
călcâi, cu broderie roșie și verde pe ei, și rochie nea-
gră îi acoperă și ajunge aproape pâna la talpa picio-
relor desculțe. Ea spune că tot ce ni se întâmplă e din
cauză că tata nu e credincios. Și spune mamei să ada-
uge litera "hei" la numele Avram și să aibă grijă ca
Nahman să îl cheme Avraham6. Și atunci Dumnezeu
îl va apăra. Ea mai spune că unul dintre copiii propi-
etarului ne-a furat bani.
După ce mama povestește asta lui tata, tata își
amintește că Amram, baiatul cel mare al lui Amrani,
a făcut dawarot7 toată seara în jurul camerei noastre.
Atunci, seara, tata i-a spus lui, "Amram, de ce tu
dawarezi tiza8 tău pe aici? Nu ai ce face? Du-te și ca-
ută-ți de lucru undeva, în alt loc."
Nouă, ne zice tata, că nu e așa simplu să îi spună
lui Amrani în față "băiatul tău e hoț." Și mai spune că
nu știe ce să facă fără banii ăștia, și hotărăște că tre-
buie să plecăm de aici.
Din prima zi pe care o țin minte, noi locuim la fa-
milia Amrani. Dintr-o dată, într-o bună zi, asta se ter-
mină. Eu trebuie să îmi iau rămas bun de la afundarea
din salteaua de ovăz, care era cuibul meu, uf, unde îmi
era așa de plăcut să îmi scufund tot corpul în ea. Afun-
darea în saltea era singurul lucru care era numai al
meu.
Tata găsește o cameră mult mai departe. Pe noul
propietar îl cheamă Yefet. Casa lui seamănă cu un
asta a semnalat legatura între Dumnezeu şi poporul său, care e
continuatorul lui Avraham.
7 Dawaror, înconjurături, în limba arabă.
8 tiza, fundul în arabă.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

ciorchine. O cameră duce la altă cameră. Toate came-
rele dansează în cerc și în mijloc e o curte. Tot cior-
chinele acesta se poate închide noaptea cu o ușă grea.
În mijlocul curții e un pom mare cu smochine și lângă
picioarele lui se află o stâncă albă, netedă, și în jurul
ei e pământ. Sub umbra pomului nu crește nimic.
Când umbra se termină, încep să crească tufișuri de
rozmarin, tufișuri de roșii și flori. După câteva tufișuri
se află baia tuturor vecinilor și apoi un mic atelier al
propiertarului, și lângă el e un veceu, și el aparține
tuturor vecinilor. După atelier, este o zonă calcaroasă
părăsită, pe care nimeni nu locuiește și nimeni nu se
joaca acolo, și nu crește pe ea nimic. În fiecare cameră
locuiește altă familie. În camera vis à vis de noi locu-
iește o familie. Are doi copii, un baiat și o fată. La
etajul doi, sus, locuiește familia lui Yefet.
Camera nouă e departe de chioșcul lui Ihie. Ca să
ajungi la el, trebuie de mers pe calea principală, care
e singurul drum pavat din tot cartierul, și după el sunt
încă multe străzi bătute de nisip și de pași. Mersul pe
nisip e greu și durează mai mult timp. Școala e și mai
departe, lângă casa lui Macov, unde se fac nunți. Dar
după ce eu cobor de pe strada pricipală, mașinile nu
pot trece, numai căruțe, și se poate juca fotbal-cârpe
fără nicio frică.
Eu sunt un băiat scund și vocea mea e subțire, ca
de fetiță, dar sunt puternic și ager și joc cel mai bine
fotbal de pe toată strada. Din cauza asta, nu vorbesc
mult și nu stau lângă fetițe. Eu mă joc fotbal-cârpe cu
fiecare copil care trage în minge, sau o lovește cu ca-
pul, și totdeauna eu câștig jocul.
Yefet are mulți copii, băieți și fete. Poate șase. Eu
încă nu îi cunosc pe toți, dar pe baiatul lor, Ezra, toți
îl cunosc. Un picior al lui Ezra nu a crescut deopotrivă
cu celălalt. Ca să meargă, el trebuie să se clatine de
pe piciorul mai lung pe piciorul mai scurt, care nu a
crescut. Yefet, tatal lui Ezra, nu îl trimite la școală. ci
la câmp împreună cu vacile lui. Ca să se simtă bine,
și ca să nu il doară piciorul prea mult, el îi dă o măgă-
riță. În afară de picior, Ezra mai are o problemă.
Odata și-a pierdut sunetul literei r pe câmp și de
atunci nu mai are r în gură. El însuși mi-a povestit
asta. Poate l-a dat la vreo vacă. De asta el își spune
numele "Ezio". În fiecare zi Ezio iese pe măgăriță cu
vacile la câmp, mănâncă hubeză, suge fructe de mure
și iubește vacile mai mult decât pe copi.
Vacilor nu le pasă că el are un picior mai scurt.
Noi suntem noi pe strada asta și casa lui Yefet e
nouă pentru noi. Odată Ezio a venit plângând și supă-
rat de la păscut.
Tatăl lui l-a întrebat, "unde e măgărița?"
Ezio, aproape înecat din cauza plânsetului cel greu
și amar, a răspuns, "măgăița a fugit la Maimuiek".
Marmurek e un cartier de yemeniți care au fost
9 Kiduş e actul religios de primire a zilei de odihnă când se şi
bea puţin vin dulce.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
TRADUCERI
alungați din marea Kineret. Fiecare la noi știe poves-
tea lor. Eu nu știu dacă Ezra plânge din cauza întâm-
plării, sau din cauză că trebuie să spună așa de multe
cuvinte cu sunetul r deodată. De fapt, fără r, de atunci
toți copiii din cartier strigă după el "măgăița lui Ezio
a fugit la Maimuiek".
Yefet a fugit la Marmurek să caute măgărița. Eu îl
rog pe Ezra să nu plângă și îi propun să merg cu el la
câmp ca să îi ajut să găsească litera r, cea pierdută.
Din casa lui Yefet și până la strada Hertzel, care e
strada principală din Rehovot, drumul e lung. Atunci
tata a cumpărat o bicicletă. Ea nu e nouă și culoarea ei
se cojește. Sub culoarea de verde-militar privește cu-
loarea vinului de kiduș9. Dar tata nu observă. El are ne-
voie de bicicletă pentru mers la lucru. Odată eu mă ju-
cam în curtea familiei Șarabi cu Șalom și Busi și cu alți
copii, și dintr-o dată se aud strigătele unei femei. Toți
copiii fug afară să vadă ce s-a întâmplat. Noi vedem
spatele unei femei care țipă și își smulge părul. Chiar
din spate, eu stiu îndată cine e: asta e mama mea. Sub
un camion e culcat tata. Camionul se mișcă încet încet
înapoi și vecini îl trag pe tata și-l duc până la pat. De
data asta nu m-au trimis să chem salvarea. Tata e culcat
pe pat. La început vine un doctor și îl controlează cu
toate instrumentele pe care le are în geantă. Nu e mult
de facut. Trebuie să rămână culcat și să aștepte. În ziua
nașteri mele de șase ani, tata sta culcat în pat, si în ziua
onomasticii mele de sapte ani, tata stă culcat în pat. Va-
canța mare trece, și tata nu poate lucra. Eu sunt în clasa
a doua și tata mai e în pat. Mama merge să caute de
lucru la livadă. Și nu e cine să ajute. După muncă,
mama vine acasă și coace pâine pe sobă.
Toată săptămâna eu mănânc două felii de pâine
groase cu halva și o portocală.
Toată săptămâna eu aștept sfârșitul săptămânii.
Deja joi mama gătește singură macaroane. Vineri ea
cumpără de la măcelărie un os mare, care împrăștie
bule de grăsime cu miros de carne în oala cu apă, pen-
tru sâmbătă. Când eu nu mai am răbdare, mama îmi
spune, e numai pentru sâmbătă. Numai. Împreună cu
macaroanele astea ce par a fi ca o supă.
Tata e aproape sănătos. Se întărește din zi în zi, și
mama slăbește din zi în zi. Toate puterile pe care le
are ea i le dă lui, și când el se ridică, în sfârșit, cade
ea la pat și nu se mai ridică.
Tata caută de lucru. Noaptea îi aud șoptind.
Mama spune "numai să nu mergi la livadă."
Tata șoptește "dar Rahel, numai acolo pot găsi de
lucru zilnic."
"Nu, numai la livadă să nu mergi. Eu nu pot să su-
făr asta. Eu sunt culcată aici și tu te duci la ea."
"Îți promit că nu mă duc la ea."
"Nahman, nu te mai duce la ea, nici măcar o dată.
Eu trebuie să mă odihnesc. Inima mea…"
239
TRADUCERI
Eu mă jur. Ce a fost odată a trecut. Eu o voi aduce
pe ea la tine. Ea va curăța aici și tu o să faci ce vrei.
Și sunt tare mulțumitor. Tu știi ce e prisonier?! Nu se
va întâmpla nimic în spatele tău."
"Nahman? Caută alt lucru. Eu însămi am întâlnit-
o pe Huda la livadă, lângă troacă."
"Șșșș nișt kighen de kind10", spune tata în idiș și
convorbirea se oprește.
În țară se întâmplă multe lucruri. Chiar mai multe
decât arabi. Mie mi-e frică de toate, și de ce se întâm-
plă și de arabi. Nu știu ce e mai periculos. În localita-
tea Givton, lângă noi, au măcelărit într-o noapte o fa-
milie întreagă. În timpul somnului: tata, mama doua
fetite și un baiat. Mie mi-e frică. La începutul nopții
îmi ascund capul sub pătură. Nu sunt liniștit. Ei mă
pot găsi. Și de aceea, noaptea, noaptea eu zbor de aici
și dorm în cuib pe pomul de smochine. Dimineața,
dacă văd că totul e bine, mă întorc.
Întâmplările acestea nu au ajuns la noi noaptea, și
nici până acum. Nici arabii. Și chiar dacă au venit, nu
m-au găsit.
Cocoșul cotcodăcește. Lumea de afară se trezește.
Eu aud deja greierii prin geamul dinspre câmpul
de grâu. Măgarul lui Irmi, vânzătorul de petrol, zbi-
ară.
* (va urma)
Dimineața eu îl văd pe tatăl meu călare pe un mă-
gar alb, și cu două damigene legate de o parte și alta
ARTINDEX
10
să nu audă copilul, în idis, ca să nu înţeleagă copilul.
240
a măgarului. Tata strigă "petrol, petrol". Și tot sună cu
un clopoțel din mână.
Clopoțelul știe numai o melodie. Mi se pare că lui
tata îi e rușine să călărească așa pe măgar și să strige.
El e un om care tace mult, și vorbește puțin și în li-
niște. Și când e supărat. Tocmai când e supărat, vor-
bește și mai tăcut. Niciodată nu strigă. Dar acum tre-
buie să vândă. Și să strige. El îmi spune că Irmi vinde
petrol în alte cartiere, și lui îi permite să vândă numai
la Șaaraim. Femeile ies din camere și din case cu bi-
doane și cumpară petrol pentru primus și soba de pe-
trol, ca să gătească mâncarea.
Toate mamele spală în curte. Ele aruncă petrol pe
grămada de lemne, pe care noi, copiii, le adunăm din-
prejur, le aprind și fierb rufele într-un cazan mare de
aluminiu. O zi întreagă durează să fiarbă în cazan.
Poate de aceea joia se numeste ziua de spălat. Ele
spală cu mâna pe table cu valuri, pun hainele și le
freacă pe table cu săpun pătrat și mare.
Mie îmi place ca în fiecare dimineață tata se scoală
și trece pe strada casei noastre. Mi se pare că și mamei
îi place asta. Așa el nu merge la livadă și ea nu se
gândește la Huda și nimeni nu se mai ceartă. Tatăl
meu e ca un cioban: el sună cu clopotul și toate feme-
ile ies și umblă după el.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Iulian CHIVU
O TAINICĂ NEVOIE DE POVEȘTI
Basmul, fantastic sau nuvelistic, ca narațiune in-
tegral șablonizată și cu parcurs spre happy end, atâta
vreme bucuria serilor lungi de iarnă a copiilor de la
sate, a intrat într-un evident declin din secolul trecut
prin însăși natura fantasticului propus, refuzat pe te-
meiul contradicțiiloracute cu verosimilul, însă nevoia
de imaginar, așa de accentuată la copii,a răspuns în
schimb prin poveste. Orice schimbări de esențăîncer-
cateîn ficțiunea promovată de basm ar fi declasat na-
rațiunea și i-ar fi pricinuit evidente prejudicii atât în
funcția comunicării, povestitul ca atare fiind acreditat
cu rol formativ funcțional, cât și în funcția estetică a
basmului, precum și în funcțiaeducativă a mesajului
său ușoraccesibil prin alegoriile lui surprinzătoare.
Poveștile Anei Podaru adunate în această carte
sunt, cum se poate vedea, remanențe ale basmului cu
care autoarea își va fi însoțit în chip fericit copilăria,
dar și rezonanțe livrești adaptate nevoilor copilăriei
din zilele noastre în competiție cu benzile desenate și
cu desenul animat. Schematismul basmului81, cu în-
râuriri în originile sale arhaice82, cu contaminări de
circulație și cu structuri tematice îndelung cercetate și
sistematizate83, este presimțit de autoare și respectat
ca atare în poveștile sale, restituind universalului
acest gen folcloric căruia popoarele i-au adăugat per-
sonaje originale și întâmplări reprezentative pe care
micii ascultători nu le discriminează nici după origini,
nici după influențe, ci pur și simplu le asimilează dacă
le satisfac trebuințele imaginative și de cunoaștere in-
tuitivă cu fapte impresionante. Așadar, o funcție a po-
vestitului adaptată altor exigențe, cărora le răspunde
cu alte conținuturi fără a ieși din limitele teoretice ale
poveștii ca specie folclorică.
Desigur, micul cititor se va mulțumi dacă poves-
tea impresionează în chip plăcut și nu va căuta, de
pildă, de ce ultima poveste, Micul Gigant, nu începe
ca Poveste de Crăciun șinici nu se va interesa de ce
unele personaje se numesc Preabunul, Steaua Nopții,
iar altele, Abigail, Aileen, Aiden, Althea sau Arthur –
filmul de desen animat a răspuns singur nivelând
orice diferență, dacă vreunul dintre copii și-ar mai
pune o astfel de întrebare. Aideen – ucigaș în serie,
erou de filme horror; Abigail – (Vechiul Testament)
81
V.I.Propp; Morfologia basmului, Ed. Univers, Bucuresti,
1970; Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Ed. Univers,
București, 1973
82 Ov. Bârlea,Mică enciclopedie a poveștilor românești, Ed. Ști-
ințifică și Enciclopedică, București, 1976;Lazăr Șăineanu, Bas-
mele române, Ed. Minerva, București, 1978; Adolf Scullerus
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
soția nesăbuitului Nabal care, prin înțelepciunea ei, îl
scapă de răzbunarea lui David; Aiden – nume irlandez
pentru băieți („mic și focos”) erou care dă nume unui
film pentru preadolescenți; Althea – fiica regelui
Thestios din mitologia greacă, dar și numele unui cu-
noscut hotel din Albena, iar Arthur – personaj central
din romanul cavaleresc Cavalerii mesei rotunde. Și,
desigur că și celelalte nume din poveștile Anei Podaru
fac trimiteri la evenimente cunoscute copiilor din uni-
versul lor de divertisment.
Povestirea curge ascendent, de la ceea ce basmul
numea carență spre soluționare și de fiecare dată fi-
nalul este fericit; înlăturarea carenței, cu înfrigurare
căutată, adeseori amânată până la limita așteptărilor
celor ce ascultă, se întrezărește tocmai când tensiunea
situației părea lipsită de vreo soluție satisfăcă-
toare:Parfumul celor șapte roze,Poveste de Crăciun,
Althea și pasărea măiastră etc. Poveștile de genul
acesta urmează firul narativ cunoscut și din basmul
fantastic, și din cel nuvelistic. Celelalte (Ducesa,
Prințesa, Inorogul Ekorn) își derulează firul mult mai
succint fără a se abate însă de la rigorile speciei, ci le
simplifică în maniera poveștilor occidentale sau pur
și simplu rezumă un conținut care, altfel, ar fi fost
obositor prin proporții.Șimă gândesc la Micul gigant,
unde misterul pândește la orice pas și niciun detaliu
nu scapă atenției: Ranț fiind în lumea lui, bucuros că
poate ronțăi câteva foi de viță nobilă și-a înfipt dinții
într-o scrisoare ce avea un colț ieșit dintr-un buzună-
rel secret al cufărului. - Hei, lasă-mă să citesc, tre-
buie să fie ceva important dacă era ascuns. Roade și
tu o carte! Ranț renunță la scrisoare chițăind în timp
ce Luna se învârte căutându-și coada prin încăpere.
Sau: erau tablouri de regi și cavaleri, unii aveau ar-
muri și săbii, alții călare sau li se înfățișa doar por-
tretul. Cayden se gândea de ce nu este nici un portret
de femeie în acel palat etc. Și pentru că povestea Anei
Podaru se adresează nu copiilor veacului al XIX-lea,
ci acelora din mileniul III, nu putem să nu remarcăm
limba în care se derulează narațiunea: Dacă aceste po-
vești s-ar fi spus unor copii de acum două veacuri, po-
vestitorul ar fi fost adesea întrerupt să-și explice cu-
vintele, iar în cele din urmă ar fi fost ignorat. Copilul
Tipologia basmelor românești și a variantelor lor - Editura Sae-
culum, București, 2006 etc.
83 A. Aarne și St. Thompson; The types of International Folkta-
les – A clasifications and bibliography, Helsinki, 1961.
241
LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
imaginar, de vârstă mijlocie, căruia i se adresează as-
tăzi povestitoarea, probabil că înțelege fără a cere ex-
plicații ce înseamnă: frază, șansă, captiv, evadare, a
survola, a plonja, a estompa, responsabilitateși poate
chiar a simboliza.
Să ne amintim că și poveștile lui Creangă abun-
dau în regionalisme, ca și basmele lui Ion Pop-Rete-
ganul, ca ale lui Petru Ugliș Delapecica sau ale lui
Dumitru Furtună. Rigorile de limbă erau, cum se
poate constata,și în atenția lui Hans Cristian Ander-
sen, a lui Charles Perrault, a lui Hector Malot, a lui
Jonathan Swift și a altora. Într-o altă ordine de idei, în
structura poveștii nu sunt obligatorii formulele (iniți-
ală, mediană, finală) specifice basmului fantastic,
spațiul relativ restrâns al acesteia nu cunoaște sincope
sau schimbări neașteptate de cadru care se cer acope-
rite cu astfel de formule. Autoarea recurge uneori la
formule prescurtate: Trăia odată un rege ce nu-și mai
putea număra avuțiile de bogat ce era. Ținuturile îm-
părăției lui se întindeau de la miazăzi până la miază
noapte, iar visteriile erau ticsite cu bogății nenumă-
rate (Parfumul celor șapte roze). Alteori, intrarea în
acțiune se face ex abrupto, ca în Micul gigant, de
pildă: La poalele munților Scoției, într-un orășel cu
242
oameni harnici își duceau traiul o familie de lilipu-
tani. Jullie, soția micului Stanley a dat naștere unui
prunc pe care l-a numit Cayden. Acesta era atât de
mic încât se putea ascunde în cele mai mici cotloane
ale case...Sunt în sumar și povești care încep ca niște
veritabile piese de epică cultă: Bătrâna privea cu la-
crimi în ochi leagănul ce se balansa la adierea vân-
tului. Era așezată pe piatra de lângă izvorul unde po-
posea în copilărie cu fratele ei. Același cântec răsuna
din pomul de crengile căruia legau leagănul. Cu mâ-
inile împreunate se afundă-n visare, pleoapele-i cad
ca o cortină ce acoperă poveștile copilăriei (Rege
pentru o zi).
Povestea, fiind de mai mică întindere decât bas-
mul, nu este însă ruda mai săracă a acestuia, ci doar
mai simplificată în schematismul ei care, în principiu,
se rezumă la o situație inițială ce necesită schimbarea
și astfel se declanșează acțiunea/ drumul spre atinge-
rea scopului (salvator sau caritabil) și finalizează, cu
sau fără ajutoare fantastice, în chip fericit (noblețea
aspirației), nu totdeauna cu o recompensă materială,
ci numai cu satisfacția de a fi asigurat triumful binelui
asupra răului. Din acest punct de vedere teoretic, Ana
Podaru propune zece povești autentice:Parfumul ce-
lor șapte roze; Aripile Pajurei; Poveste de Crăciun;
Ducesa; Aiden, fiul soarelui; Rege pentru o zi; Ino-
rogul Ekorn; Althea și pasărea măiastră; Prin-
țesa;Micul gigant. Acestea sunt scutite de monotonia
șablonului, însă rămân poveștiși stârnesc interesul, fi-
indcă autoarea știe să le asigure varietatea prin iden-
titatea personajelor, prin natura subiectului, prin pro-
vocarea unor tensiuni menite și ele să solicite atenția
micilor ascultători, conducându-i abil spre împărtăși-
rea bucuriei finale simultan cu actanții așa de bine
conturați în acțiune, încât au toate șansele să se iden-
tifice cu o idee, să devină reprezentativi pentru ea. Și,
cum știm, povestitul în basm asigura implicit o func-
ție apotropaică (se spuneau cel puțin trei basme spre
a proteja casa de duhuri rele; nu se spuneau basme
ziua ca nici povestitorul și nici copiii să nu facă bube
la gura), povestea a estompat această funcție; poves-
titul se face mai ales în sensul divertismentului, al
educării emoționale prin situații inedite, dar și al edu-
cării morale a celor mici.
Povestitorii de basme erau, cum îi relevă marii
folcloriști, oameni generoși, îndrăgiți de copii și de
comunitatea lor. Ana Podaru povestește și ea copiilor
tocmai dintr-un prisos de bunătate contagioasă, din
noblețea ființei sale, din nevoia spiritului de a se
odihni în sine (das in sich ruhen) și nu în ultimul rând
fiindcă iubește copiii, copilăria în general, înțelegând
aici că, povestind copiilor, retrăiește câte ceva din far-
mecul propriei copilării.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

VIZITĂ LA REGIMETUL 4
ARTILERIE GREA
O dată pe lună, de la 4 ani, Tata mă ducea după-
masă la Regiment ca să mă tundă la FRIZERIE. Am
impresia că nu-mi plăcea și că făceam necazuri frize-
rului.
Pe la 6-7 ani și, în special, după intrarea la Școala
Primară, aveam obiceiul să „chiulesc” de la școală, să
mă duc la Regiment, spuneam santinelei că merg la
tata, casierul unității și, după câteva vizite din acestea,
s-au obișnuit soldații de gardă și nu mă mai întrebau
nimic. Mă cunoșteau toți ofițerii, subofițerii și soldații.
Tata la telefon ṣi colegul lui, Domnul Marinescu, la
aprobarea acreditărilor pentru soldă
Arhiva Profesor Colonel(r) Constantin Zavati
În loc să mă duc la CASIERIE, unde aș fi primit
o dojană aspră că nu sunt la școală, eu colindam prin
Regiment, începând cu GRAJDURILE unde erau
caii, niște animale mari splendide, toate bine îngrijite
de soldații grăjdari, care, fie că îi țesălau sau le împle-
teau coama sau coada, ori îi hrăneau și îi adăpau în
funcție de program și, cel mai mult, se ocupau de cu-
rățenia grajdului, adunând cu niște farașe produsele
cailor și depunându-le într-un loc anume, unde se
transformau în îngrășăminte pentru ogoare. Mă lăsau
să mă apropii de cai și să-i mângâi.
Plecam apoi la REMIZELE CU OBUZIERE
unde rugam pe soldații de acolo să-mi explice și mie
care erau componentele principale ale acestora și
cum funcționau. Asistam și la instrucție în fața remi-
zelor, când tunarii se mișcau ca niște sfârleze și exe-
cutau comenzile gradaților. Plecam apoi la ateliere,
cel mai mult îmi plăcea la ARMURĂRIE, la Maistrul
Armurier ANIȚEI, care tot timpul robotea la câte o
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
MEMORII
Constantin ZAVATI
carabină sau la o pușcă mitralieră, pe care le demonta,
le curăța, le ungea și le monta la loc. Mă miram cum
poate ține minte atâtea piese. El mă primea cu multă
bunăvoință în atelier, dar cu condiția să nu ating nici
o piesă pentru că mă puteam accidenta.
De la el mergeam la atelierul de TÂMPLĂRIE,
condus de Maistrul Lemnar Plutonier Major GHENȚA,
un ceangău de la Luizi Călugăra. În atelier erau câteva
mese tejghele, speciale pentru munca cu lemnul, la
care lucrau 2-3 soldați, confecționând diferite obiecte
din lemn. El însă lucra la patul unei puști de vânătoare
a Colonelului, căreia îi făcea un pat nou din lemn de
nuc - avea un talent deosebit.
De acolo mergeam la CURELĂRIE unde soldații
reparau hamuri sau chiar le confecționau din piele
groasă de culoare maronie. În atelier era un miros de
piele proaspătă și de terebentină de la cremele cu care
ungeau hamurile pentru a menține pielea moale ca să
nu roadă caii.
Nu uitam să trec și pe la CROITORIE, unde
Maistru era Domnul MARINESCU, un muntean
foarte simpatic, de la BUZĂU sau RÂMNICU SĂ-
RAT, care mi-a confecționat o pereche de pantaloni
scurți, iar când m-am întors din Germania ca sublo-
cotenent și Regimentul se afla refugiat cu partea se-
dentară la BALDOVINEȘTI, lângă SLATINA, mi-a
confecționat uniforma de ofițer român și o manta de
ploaie dintr-o foaie de cort. Era un om foarte bun la
suflet, cum spune românul, și el lucra tot timpul la ha-
ine pentru ofițeri, pe când soldații croitori reparau
uniformele militarilor.
Treceam și pe la DORMITOARE, care erau în
niște săli lungi, cu foarte multe paturi, cred că erau
peste 40, unde se găseau paturi de campanie din fier,
cu saltele umplute cu paie, cu cearșafuri și fețe de
pernă albe curate, iar deasupra erau pături cazone din
lână, care erau destul de aspre. Totul era perfect aran-
jat, ca în Germania când am fost recrut, pe jos era dat
cu bradolină, un derivat petrolier care avea un miros
caracteristic. Sub pat se aflau lăzile soldaților, toate
de aceeași mărime și vopsite în maro, după cum li se
indicase la centrul de recrutare. În fiecare dormitor
era un planton, care păzea să nu se fure ceva. La ca-
pătul dormitorului era un spălător cu foarte multe chi-
uvete. Baia o făceau sâmbăta la BAIA Regimentului,
care era în curte.
243
MEMORII
Colegii tatei de la Regimentului 4 Artilerie Grea din Bacău
Tata aṣeazat pe scaun, al doilea din dreapta, primul rând.
Arhiva Profesor Colonel (r) Constantin Zavati
Următoarea vizită o făceam la BUCĂTĂRIE,
unde era o plită uriașă, cu niște cazane mari în care
fierbea mâncarea, de obicei pe bază de fasole cu cos-
tiță sau cu cartofi, ca pe front. Bucătarii purtau șorțuri
albe și de multe ori nimeream când aduceau câte o
bucată de carcasă de vacă pe care o porționau și apoi
o puneau la fiert în cazane, în timp ce alții se ocupau
de curățatul zarzavatului iar alții cu spălatul veselei și
a tacâmurilor.
În SALA DE MESE - ca și în BUCĂTĂRIE -
erau mese lungi de lemn, cu bănci lungi cât masa, care
era acoperită cu fețe de masă albe. Se întâmpla uneori
să asist la ducerea probei de mâncare la Comandant.
Acest ceremonial se repeta în fiecare zi, pentru a con-
vinge Comandantul că hrana ostașilor era bine gătită.
Mâncarea era pusă în farfurii de tablă sau cas-
troane, alături cu tacâmul și pâinea, toate așezate pe
un fel de tavă din lemn, acoperită cu o pânză albă.
Ultima vizită o făceam în PAVILIONUL CEN-
TRAL unde era COMANDANTUL, FRIZERIA,
CASIERIA, MOBILIZAREA ṣi BIROUL lui Moș
BUZINSCHI, un Plutonier Major foarte hazliu, care
era tot timpul vesel și zâmbea, al cărui nas era tot-
deauna roșu și care-mi dădea câte un pumn de nasturi.
La INFIRMERIE, Plutonier Major Sanitar era
Domnul TOMA, care, de multe ori, mă badijona în
gât când mi se umflau „GÂLCILE”, iar Doctor era
fiul învățătorului ARITON, care studiase medicina în
244
Franța, și care mă vizita de multe ori acasă când eram
bolnav. De multe ori se trezea vorbind franțuzește!
Vă imaginați că toată această plimbare prin Regi-
ment dura câteva ore, în care timp normal era să fiu la
școală, dar aceasta se întâmpla o dată pe săptămână
sau la două săptămâni. Înainte de a pleca acasă - când
mi se făcea foame - mă uitam la POLIGONUL MI-
NIATURĂ aflat lângă INFIRMERIE, înconjurat de
un gard mic, în care erau case în miniatură, poduri,
șine mici de cale ferată, o stație, un tren de jucărie
făcut din lemn, mulți copaci. Acolo ofițerii făceau
aplicații și trebuiau să ia anumite decizii în raport de
ceea ce le comanda Colonelul. De aici și interesul
meu de mai târziu de a deveni ofițer. După atâtea vi-
zite eram cunoscut ca un cal breaz, de la Comandant,
ofițeri, subofițeri și până la ultimul soldat.
O altă activitate era să particip la instrucție - îm-
preună cu alți 2-3 prieteni de ai mei - pe câmpul uriaș
din spatele PENITENCIARULUI ṣi al MANUTAN-
ȚEI - de unde tata cumpăra în fiecare zi pâine proas-
pătă - și al Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă de
Infanterie, astăzi dispărută ca și restul regimentelor.
Ne plăcea în special instrucția la tunuri, pe care o pri-
veam de la o distanță apreciabilă.
Asistam apoi și la tragerile cu arma și cu grenade
a infanteriștilor de la Regimentul 27 Infanterie Bacău,
dar de la o distanță și mai mare, iar după ce tragerile
încetau și ostașii plecau la cazarmă ne duceam pe
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

dâmburile de pământ dinspre LUIZI CĂLUGĂRA și
adunam gloanțele.
Însă cea mai mare bucurie o aveam toamna când
începeau MANEVRELE MILITARE, când câmpul
de instrucție se umplea pe un sfert de AVIOANE,
care aterizau și decolau în funcție de tema zilei. Erau
avioane de bombardament franceze POTEZ 25, avion
de recunoaștere și vânătoare SET 17 și 18 românești,
apoi celebrele avioane de vânătoare PZL, care parcă
aveau aripa superioară frântă la mijloc, pentru ca pi-
lotul să aibă vizibilitate mai mare. Toate erau acope-
rite cu pânză de culoare kaki și aveau pe ele numărul
escadrilei și tricolorul. Veneam zilnic la teren, ne ui-
tam la avioane, ne împrietenisem cu mecanicii care
trebăluiau toată ziua la ele. Aviatorii nu ne luau însă
în seamă. Îi admiram în ținuta lor de zbor, când deco-
lau și când aterizau, fie individual, fie în formație.
Mai târziu au apărut NARDIURILE, avioane de an-
trenament monoplane, moderne, construite din placaj
în loc de pânză și chiar o curiozitate, STABIOPLA-
NUL FILIP, după numele celui care l-a construit, un
avion pitic, cam de 2,5 m lungime, cu coada aproape
Arhiva Profesor Colonel (r) Constantin Zavati
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
MEMORII
de cabina pilotului și cu care constructorul făcea zbo-
ruri zilnice.
Ceea ce ne mira pe noi cel mai mult era faptul că
la sol, atât avionul cât și aviatorul erau de mărime nor-
mală, dar, cu cât avionul se urca tot mai sus, acesta se
micșora, revenind la aterizare la mărimea normală.
Unul dintre mecanici ne-a auzit cum ne miram și că-
utam un răspuns fără să-l găsim și atunci ne-a ținut o
lecție despre unghiul vizual și despre perspectivă, ex-
plicându-ne că dacă ne urcăm pe deal la LUIZI CĂ-
LUGĂRA și ne uităm în vale la casele din oraș, aces-
tea ne par mult mai mici. Abia atunci ne-am lămurit
și noi, că atât avionul cât și pilotul își păstrează ace-
leași dimensiuni, oricât de sus s-ar urca. De aceea, în
urma acelor ore petrecute printre avioane, maiștri și
aviatori, i-am spus Mamei că „vreau să mă fac avia-
tor când voi fi mare”, iar răspunsul dânsei a fost că
mi-a aplicat niște cozi de mătură de le-am ținut minte
multă vreme, pentru că era o epocă în care se produ-
ceau foarte multe accidente aviatice, urmate de moar-
tea piloților. Mama dorea să mă știe în viață!
Am înțeles atunci ce înseamnă dragostea de
mamă!
245
FRAȚII NOȘTRI DE PESTE PRUT

Tatiana GROSU

Poeme
M-am trezit cu gândul la tine A trecut un tren
Astă noapte am visat că zbor Mâinile
Fierbințeala trupului tău
Totul era acoperit cu zăpadă Cafeaua proaspăt măcinată
Când am căzut printre crengile uscate Linguri și petale ascuțite pe jos
Fața de masă
Am dat peste 3 pui de bufniță Brodată
2 albi și unul cafeniu care mă privea în ochi Ruptă
Pătată
Mi-am adus aminte de luna februarie Ni se-ntoarce pielea pe dos
Înfloresc spinii
De poza pe care mi-ai trimis-o Vibrează lianele
Cu o grămadă de flori de castan În podul palmelor
În aer
De biletele rezervate Săgeți
La spectacolul la care nu am fost Străpung pereții transparenți
Până-n vârful degetelor
De picioarele tale galbene și uscate Și tu îmi sufli în palme
Și despre cum te așteptam in fiecare zi fără rost. Am mai descoperit
o parte din trupul meu
9 noiembrie Și am înnebunit.

Îți zic ***

Lamulțiani E ca și cum aș vrea să mănânc o portocală
Și îmi zâmbești în colțul gurii Să mușc din fructul cărnos
Îmi spui Să simt cum
Mulțumesc Se prelinge
Răspunsul mi se pare cam sec În corpul meu
Totuși mă bucur O sevă nouă
Mai mult decât de un Cu miros și gust
Savignion blanc s-o strâng
să-mi țâșnească printre degete
Îmi pare rău că m-am așezat sucul
Pe bancheta din spate și apoi
Și vroiam atâtea să-ți spun .. să mătrezesc
într-un pat străin.
Mai bine o să-ți scriu
Mâine/ (despre cum am mers cu iubitul meu la cafenea)
Poimâine/
Niciodată - Uite la fata de alături
Își face poze cu tatăl ei
(poem despre dragoste) Și sunt fericiți.
- Și tu de ce ești supărată?
Măsori cu limba - Ți s-a părut
Distanța de la încheietura mâinii Hai să ne mutăm la altă masă
Până-n vârful degetelor
Furnicile merg fără scară - Doriți să faceți comanda acum sau mai târziu?
Sub firele de păr

246 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


Mihai PETRE de vorbă
cu Lucian MAIER,
despre Timp și conștiință în cinema
Apărută la Editura Eikon, colecția Universitas,
seria Filosofie, 2019, Timp și conștiință în cinema
este, la origine, o teză de doctorat... inedită prin con-
cepție și tematică, prin argumentare și susținere teo-
retică a ideilor vehiculate. Din bibliografia lucrării
se rețin trimiteri la filmografia folosită ca suport (52
de titluri, începând cu The Great Train Robbery,
1903 și terminând cu Knight of cups și Comoara lui
Corneliu Porumboiu, 2015), la filozofia și teoria artei
– literară și cinematografică, amintindu-i pe Platon
și Kant, pe Hegel și Heidegger, pe Roland Barthes și
Gilles Delleuze, pe Alexandre Kojève și Christian
Metz, pe Susan Sontag și Bernard Stiegler...
Timp și conștiință... cartea despre care vorbim,
nu este accesibilă cititorului comun, de aceea, sper
ca în timpul discuției noastre să aduceți necesare și
suficiente lămuriri despre ideea și conținutul ei...
Deci:
1.Ideea cărții este legată de teza de doctorat, sau
s-ar fi împlinit și în afara ei, semn al activității de cri-
tic de artă cinematografică? Cu alte cuvinte, activi-
tatea de critic v-a indus ideea cărții, sau doctoratul a
generat cartea? Care a fost momentul declicului/ideii
acestei cărți ?
Cartea nu cred că s-ar fi împlinit în afara Școlii doc-
torale de Filosofie. Ideea cărții nu a venit de acolo, mai
degrabă sînt întrebări cu care mă confruntam, întrebări
legate de filmele văzute și de lecturile avute și dinspre
ele m-am deplasat spre UBB să le pun la încercare. Au
fost două etape. Una în care mi-am dorit să urmez cursu-
rile școlii doctorale, dar nu mi-era clar ce am de făcut,
de unde și faptul că am întrerupt povestea după o serie
de examene și un referat susținut. Dar am reluat școala
cînd mi-era destul de clar încotro vreau să merg, încît
pînă la urmă a fost bine. Bine, adică un bine personal, ca
răspuns la căutările mele, apreciate în cadrul școlii. Dar
și la reluare, sub îndrumarea profesorului Ion Copoeru,
susținerea primului referat dintre cele două rămase, par-
cursul anterior fiind recunoscut, a fost crucială pentru
direcția tezei de doctorat. Dialogul avut atunci cu Ștefan
Maftei, membru al comisiei de îndrumare, a fost deter-
minant în ceea ce înseamnă clarificarea întregului par-
curs. Și, foarte important, mi-a făcut mult bine colabo-
rarea cu Ciprian Mihali la teza de licență. Am văzut
atunci seriozitate și implicare cum nu știu în cîte cazuri
mai întîlnești azi, la orice nivel de lucru, în mediul uni-
versitar.
Cît privește critica de film – chiar dacă întrebările
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ARTELE SPECTACOLULUI
au venit mai degrabă de acolo, problema trebuie nu-
anțată. La nivel mondial încă mai găsești reviste care
să discute cinematograful, însă în România acestea au
încetat să mai apară. În Franța e Cahiers de cinéma,
care încă iscodește filmul cu instrumente critice mai
serioase și propune număr de număr eseuri, nu doar
cronici la premiere. În rest, revistele care încă există,
cum e Variety în Statele Unite sau Screen, care apare
în Londra, Hong Kong sau Los Angeles, mai degrabă
vorbesc despre filmele curente, premiere, fac portrete
de actori, adresându-se unui public mai larg. Singu-
rele pagini de critică cinematografică sînt cele în care
criticii sînt prezenți la festivalurile mari de film, pre-
cum Berlin, Cannes sau Veneția. În România, critica
de film mai e susținută de reviste culturale tradițio-
nale: Tribuna din Cluj-Napoca, România literară,
Observatorul cultural sau Dilema veche. În rubrici
specializate, uneori chiar de două pagini, sînt anali-
zate filme distribuite pe ecranele românești. În mediul
virtual, exista platforma LiterNet, ziarul Metropolis și
PressOne, dar nicio persoană care colaborează la vre-
una dintre publicațiile acestea nu poate fi critic de
film profesionist. LiterNet merge pe voluntariat, cele-
lalte publicații remunerează modic articolele (banii
oferiți abia acoperă biletele de intrare la cinema sau
un abonament la un festival de film). În contextul
acesta... ce vreau să spun e că mie mi-a făcut bine pe-
rioada în care am fost la TIFF, la Astra Sibiu, la Ti-
mishort sau la Ceau Cinema, la Cannes, la Londra, la
Wroclaw. Am văzut filme multe, care au construit o
excelentă platformă pentru a vedea și mai bine ele-
mente de filosofie la care mă gîndeam, ajutându-mă
să-mi explic situații teoretice pe care le-am întîlnit.
Întrebări existente în carte pot fi văzute și în articolele
scrise pentru Tribuna sau LiterNet.. Sigur, în teză sînt
contextualizate altfel, discuția e la un alt nivel, dar
cele două lumi au legături vizibile, încît cartea publi-
cată anterior 2005-2016. Imagini din cinema e o bună
autobiografie cinematografică la ceea ce va fi Timp și
conștiință în cinema.
2.Titlul cărții... Timp și conștiință în cinema...
merită câteva explicații. Timp înseamnă diacronie,
adică o istorie a cinematografiei de la Frații Lumière,
cu La Sortie des Usines Lumière à Lion,1895 (Mun-
citori părăsind Fabrica Lumière din Lion), respectiv
de la The Great Train Robbery, 1903 și terminând cu
Knight of cups și Comoara lui Corneliu Porumboiu,
2015), sau?...
247
ARTELE SPECTACOLULUI
Sînt întrebări cărora le-am căutat un răspuns. Re-
lația noastră cu timpul este una specială, sigur, nu cu
tot timpul care devine istorie, ci ca acces la conștiința
unui timp anume. Apoi se pune problema imaginii ca
element al minții umane și al realității, cu nevoia de
comunitate și comunicare, prin discurs. În situația
aceasta, paranteza de sub Concluzii din carte (Ima-
gine – Comunitate – Discurs) prezintă conceptele
care dau scheletul scrierii, în vreme ce timpul și con-
știința sînt conceptele pe care încercăm să le înțele-
gem pentru a înțelege istoria noastră, ca istorie vizi-
bilă în cinema. Dacă ar fi să sintetizez într-o frază
ceea ce am încercat să fac în carte, aceasta ar zice așa:
Discursul, care e o realitate supraindividuală, pe care,
în termenii lui Agamben, îl întrebuințăm fără să îl po-
sedăm, ne oferă termenii prin care înțelegem faptele
vieții noastre în conformitate cu nivelul de cunoștințe
avut. Cunoștințele noastre oferă calitate discursului
nostru și, odată rostite (prin tot ceea ce facem), ne duc
într-o comunitate în cadrul căreia avem un anumit
grad de autoritate. Cinematograful ne poate servi ca
spațiu în care să înțelegem lucruri importante, de la
istorie, cunoștințe, autor și autoritate, discurs (sau
Discurs!), pînă la democrație sau totalitarism, ca
forme de înscriere politică a comunității în istorie. Și
în felul acesta am introdus în schița actuală încă două
concepte importante pentru carte, cel de autor și cel
de autoritate.
Astfel, dacă vorbim despre datele din carte, există
și diacronie – sînt o serie de repere din istoria cinema-
tografului, pentru a înțelege cum era privit realismul
cinematografic în diverse contexte, în trecut, și pentru
a înțelege cum construiește cinematograful comunită-
țile sale, doar că diacronia se pierde treptat în relațiile
existente între conceptele amintite anterior. Se face
astfel loc unei idei de timp în care sensul e dat de acu-
mulare. Cunoștințele se acumulează și, în acumulare,
acum, rescriu istoria cunoștințelor de pînă la mine,
încît, necontenit, istoria ajunge să fie un continuu pre-
zent care se acumulează. Noi nu putem scăpa din cap-
cana prezentului, chiar dacă încercăm să ne cufundăm
în timp, fiindcă – în lecturile pe care le avem ori în
filmele pe care le urmărim – nu putem pierde definitiv
această conștiință a prezentului, a lui acum. În direcția
asta, ridicată la scară umană, poate că Walter Benjia-
min are dreptate cînd spune ceva ce vom vedea și în
romanul lui Orwell O mie nouă sute optzeci și patru
și anume că istoria este întotdeauna ce decid învingă-
torii – fără să fie neapărat o marcă totalitară la Benja-
min.
3.Apropo de timp, în literatură există două feluri
de timp... timpul narat, adică cel al acțiunii propriu-
zise și timpul narării, adică al istorisirii/al redării în-
tâmplării... Cel narat este un timp consumat, dar el
poate genera diverse interpretări, devenind timp al
narării operelor literare. Și în cinema există un timp
rulat (cel din acțiunea filmică) și un timp al vizionării
248
care devine timp înmagazinat în conștiința spectato-
rului, prin efectul produs asupra lui. Din această per-
spectivă, se poate stabili o paralelă între cele două
arte – literară și cinematografică
Paralelă se poate face pe această cale, cu mențiu-
nea că, în cazul cinematografului, ideea de autor are
o complexitate mai mare decît în cazul literaturii. În
cazul din urmă vorbim de un autor individual, chiar
dacă îi avem în minte pe Ilf și Petrov. În cinema, unde
e implicat un sistem de producție, cum e la Holly-
wood, auctorialitatea e mai difuză. Și, odată cu ea, și
interesele de discurs prezente în fața spectatorului se
pierd în sistem, poate chiar și atunci cînd întîlnim un
film semnat de o persoană care se va dovedi auteur,
cum sînt Bergman, Haneke, sau Lynch. Altfel, aceste
zone de creație, alături de filosofie, oferă cele mai im-
portante provocări pentru limbă. Ele sînt nu doar o
mărturie a unui timp al gîndirii celui care rostește, dar
și o încercare de a se întemeia în teritoriul comunității
pe care o construiește în adresare, avînd astfel cele
mai vii întrebuințări ale discursului. Cu o nouă excep-
ție pentru cinema și, într-o formă mai abstractă, mai
dificil de precizat și pentru filosofie: atunci cînd vine
de a mărturisi comun-ul, ființa de discurs, faptul că
ne împărtășim cu toții din Discurs, indiferent care sînt
drumurile străbătute ca vieți ale noastre, cinematogra-
ful o face mai bine. Discursul e indisolubil legat de
timp și, cum arăta Heidegger, nu prin faptul că avem
acolo verbele prin care arătăm diverse acțiuni petre-
cute într-un moment sau altul, ci fiindcă acolo e
prinsă trecerea, devenirea. Iar Bernard Stiegler în
Tehnică și timp, pune punctul pe i – apropo de cinema
– spunînd că spațiul e figura vizibilă a timpului.
Acesta trece în spațiu și devine imagine, iar cinema-
tograful reușește să îl înregistreze în forma sa cea mai
firească.
4. O problemă pe care o abordați este aceea a
discursului în cinematografie... Fiecare artă are un
material de lucru/de exprimare și, prin acesta, își
construiește un limbaj... sculptura vorbește prin pia-
tră, pictura prin culoare, baletul prin mișcare, mu-
zica prin sunete armonice/armonizate etc. Preponde-
rent vizual, discursul cinematografic are totuși ne-
voie de un limbaj și este obligat să-și construiască
unul. Care este limbajul specific filmului? Mai exact,
are sau nu... un limbaj propriu?
Eu insist să demonstrez în carte că filmul nu are
un limbaj al său, ci e cu totul cuprins în limbaj. În
sensul că, în operare, ceea ce face e să redea un dis-
curs, al autorului filmului, cu implicațiile sau compli-
cațiile pe care le presupune în cinema ideea de autor.
Fiind un discurs în care sînt prinse pe ecran ideile au-
torului despre ceva – încît personaje, lumini, muzică,
montaj lucrează pentru a preciza mai bine gîndurile
autorului – sîntem cu totul în limbaj. Dar asta nu în-
seamnă că teoriile care încearcă să demonstreze că ar
exista un limbaj – cum sînt cele scrise de Metz (Essais
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

sur la signification au cinéma), sau cum vedem la De-
leuze (Cinema 1 și 2, imaginea-timp și imaginea-miș-
care) – dispar. Ele nu mai pot să dispară, deja sînt im-
portante și, prin prestigiul pe care îl au, sapă temelia
lucrurilor spuse de mine. Însă eu cred că e mai ușor și
mai firesc să înțelegem cinematograful ca instrument
prin care un autor își face ideile vizibile. Fără să com-
plicăm asta prin recurs la estetică, la teorii întemeie-
toare de limbaj. Ele mută accentul dinspre spunere,
mesaj, spre instrument, pe care îl valorizează și, as-
tfel, îl întemeiază ca generator de mesaj. Instrumentul
devine scop, în loc să fie înțeles ca mijloc prin care
ajungem la scop. Iar dacă face vizibil mesajul, nu în-
seamnă că l-a și generat, fiindcă e doar un instrument
în mîna unui autor. Gîndirea autorului generează me-
sajul, construiește sensul, iar prin cinema avem acces
la gîndire sub formă de discurs...
5. Dar, cum filmul este fotografie în mișcare, în
ce relație se află fotografia cu filmul și discursul? Se
știe că fotografia suspendă, oarecum, acțiunea tim-
pului asupra omului, acesta fiind și în timp și în afara
lui! Dacă discursului literar îi sînt proprii imaginile
artistice, atunci celui cinematografic îi corespund
imagini mentale generate de imaginile în mișcare?
Cât de aproape/departe sîntem de viziunea platonici-
ană a artei ca reprezentare a realității, copie imper-
fectă a Ideii?
În prima secțiune a cărții există multe momente
în care, în raport cu ideea de imagine, care devine
imagine în mișcare, analizez relația fotografiei cu fil-
mul. În raport cu Roland Barthes, care propune ter-
meni de analiză a fotografiei similari celor aduși de
dumneavoastră în întrebare, cu Bernard Stiegler, care
găsește surse ale cinematografului în fotografie, plus
o analiză personală a modalității în care aflăm în ima-
ginea fotografică adevăr sau concept, mă raportez la
ceea ce fac fotografii Robert Doisneau sau Andreas
Gursky... Barthes cred că are dreptate cînd explică na-
tura fotografiei, relația ei cu timpul, însă cinemato-
graful, chiar dacă e fotografie, are și cealaltă calitate,
mișcarea, și, odată cu ea, datele se schimbă. Mișcarea,
devenirea, transformarea etc. fac posibil fluxul, iar ci-
nematograful înregistrează un flux, adică discursul în
posibilitățile sale momentane, raportate la autorul de
film. Fotografia, chiar dacă încearcă un montaj, în ga-
leria de artă sau într-o carte foto, nu va oferi acel flux
de cinema, incluzînd gîndirea cu inflexiunile sale. Ele
vor fi acolo, dar vor fi acolo mijlocite de un registru
estetic prin care fluxul e recuperat în toate articulațiile
sale. Un flux care e dictat de ideile artistului ce înso-
țește proiectul foto și care va fi preluat de către spec-
tatorul proiectului său. În cinema, discursul este pe
ecran, în integralitatea sa, exact așa cum l-a construit
mintea din spatele proiectului. Și atunci sîntem și
aproape și departe de Platon. Departe, fiindcă pe
ecran, dacă e o realitate, este doar realitatea din min-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ARTELE SPECTACOLULUI
tea unui autor, care spune ceva despre realitatea cu-
rentă, despre lume,în manieră personală. Aproape,
deoarece dacă acceptăm că ideea (Ideea) e în mintea
umană, un gînd a ceva, atunci în cinema e înregistrat
gîndul, adică realitatea celui care face filmul, realita-
tea sa fiind gîndirea sa.
6. Apariția sonorului/filmului vorbit... a modifi-
cat, în sensul complicării, discursul cinematografic?
Era mai aproape de artă filmul mut?
Cred că diferențierea aceasta, film de artă - film
non-artistic (sau comercial) mai interesează doar în
registru comercial, pentru a atrage spectatori-țintă.
Dacă discursul este important, atunci poate că cele
mai importante filme sînt exact cele comerciale, fi-
indcă acolo sînt mesajele cu cea mai mare autoritate.
Mă gândesc la cele mai conservatoare, cele care,
atunci cînd vine vorba de comunitate, oferă cea mai
infinit sfîrșită speranță. Și atunci critica acolo ar tre-
bui să meargă în primul rînd, dar nu pentru a aprecia
sau pentru a promova, ci pentru a critica – adică pen-
tru a arăta mecanismele de gîndire din spatele produc-
ției și mesajele reale puse acolo, într-un context de
comunitate și de comunicare. Se pleacă de la un gest
politic, despre care am vorbit în secțiunea a doua a
cărții, la început, și ale cărui urmări le-am discutat în
întregul acestei secțiuni, anume contractul dintre co-
munitate și producătorii de cinema, din anii ’30 din
SUA, prin care imaginea comunității a fost predată de
comunitate cinematografului. Și în contextul acesta,
ceea ce face sonorul e să ofere un grad de verosimil și
mai mare filmului, prin faptul că, odată redate și dia-
logurile, totul pare și mai real, și mai inserat în reali-
tate atunci cînd avem o experiență socială anume...
7. Limbajul cinematografic, în măsura în care
există, este susceptibil de a fi abordat și din perspec-
tivă filozofică și estetică?
Cred că întrebarea asta are un răspuns în întrebă-
rile și răspunsurile de mai sus și dacă stăruim asupra
ei pierdem dinamica discuției...
8. Receptarea unei opere literare este, în primul
rând, o problemă de individualitate. Înscrierea ei în
circuitul valorilor depinde de foarte mulți factori, în-
cepând cu timpul necesar criticii literare pentru a o
impune unei colectivități a cititorilor. Prin forța im-
pactului imediat și emoțional, receptarea unui film
exclude acțiunea timpului asupra spectatorului și,
mai mult, devine o problemă de comunitate, întreg fil-
mul realist fiind o problemă de comunitate. Se poate
vorbi de discurs și din perspectiva efectului asupra
mentalității colective? Și de formarea/educarea și
controlul unei conștiințe publice?
Și în cazul filmului, receptarea e o problemă in-
dividuală. Pare că nu e așa, fiindcă filmul a fost des-
tinat să fie văzut în public. Sigur, sînt mai mulți oa-
meni în sala de cinema, doar că fiecare e în raport cu
ecranul, nu în raport cu ceilalți și, apoi sau simultan,
toți cu ecranul. Așa că lucrurile pe care le spuneți în
249
ARTELE SPECTACOLULUI
final devin importante. Aparatul cinematografic,
unde e inclusă și sala de cinema, pregătește spectato-
rului un loc din care discursul de pe ecran să fie lesne
de adoptat. Imaginile de pe ecran ne cuprind mintea –
sigur, e o convenție aici, dar noi vrem să fie așa! Spec-
tatorii au nevoie de istorii, de comunicare și de con-
tact, iar cinematograful oferă satisfacerea acestei ne-
voi, mult mai ușor decît alte arte. E mai facil să urmă-
rești un film decît să citești o carte! – și mai sigur – în
sensul că la cinema ești în întuneric, ești păzit de pri-
virea celorlalți, chiar dacă ești într-un loc public, spre
deosebire de piață, unde ești în vederea tuturor. Prin
adopție, fiindcă trăiești discursul de pe ecran ca și
cum ar fi al tău, e viața ta pe perioada vizionării dacă
accepți convenția, mintea îți este formatată, nu for-
mată – asta ține de un proces de durată, la care cine-
matograful poate contribui idee cu idee, prin formata-
rea pe care o face pe durata unei proiecții. În proiecție,
prin sensibilitățile personale pe care permitem filme-
lor să le atingă, ceva e restructurat în noi, sîntem re-
animați. O comunitate de re-animați, egală cu numă-
rul de spectatori ai unui film, care – prin Hollywood
– au în comun vizionarea și subiectul vizionat, nu în-
țelegerea unui parcurs cognitiv. Unele formatează cu
interese politice colonialiste, altele cu scopul de a ne
face conștienți de elementul comun amintit anterior,
ființa de discurs...
9. Conștiința cinematografică este o problemă de
autoritate (a regizorului!) și a comunității care și în
care se autorizează. Discursul autorității trebuie să
respecte deopotrivă un contract social și un cod mo-
ral (Biserica fiind, până la un punct, direct impli-
cată!). Ambele au fost alterate de formalism, verism,
consumism și alte –isme, dar și de filme care au anti-
cipat noile direcții în cinematografie. Apariția su-
pereroului va fi urmată de o altă mutație morală și,
dacă da, în ce măsură va afecta triada autor – auto-
ritate – autorizare?
Triada autor–autorizare–autoritate nu poate fi
afectată decît de dispariția construcției politice care o
întemeiază. Ea este o practică socială generală, ideea
de merit, relația status-rol – clase sociale, toate aces-
tea susțin triada amintită. Ceea ce se poate întîmpla e
să cîștige din ce în ce mai multă influență, iar ideea că
motorul societății e educația (cu accent pe gîndire, nu
neapărat pe profesionalizare!) este o idee care apare
încă de la John Stuart Mill. Viziunea sa a fost înca-
drată într-un concept de stat care să aibă în vedere și
ce spune Rawls despre statul-providență, îndreptat și
250
mai mult spre social. Adică un stat care acceptă iniți-
ativa economică, în care libertatea e pe primul plan,
totul pînă la încălcarea drepturilor salariaților, drep-
turi care pornesc de la o viață decentă... Poate că aici
e o șansă care, în timp, va face să fie mai importantă
o peliculă ce mărturisește acel om-comun, nu super-
eroul... Dincolo de super-erou, care e un apogeu al
neputinței autorității legale și formează un cult al unui
mesia-pop, cred că va fi integrarea personală în nara-
țiune cu regim de super-erou prin transformarea cal-
culatorului personal în motor cinematografic. Proba-
bil că peste cincizeci de ani actuala industrie cinema-
tografică va fi deținută de firmele mamut ale interne-
tului, Google, Facebook, poate că doar Sony va mai
putea sta alături de ei, prin componenta de entertain-
ment pe care o deține cu PlayStation și prin poziția pe
care o are și pe piața obiectelor de uz cinematogra-
fic... Poate că acesta va fi viitorul, un imens video-
game trăit ca film personal, în care ești actor principal
într-un scenariu fantastic, fie dramă, fie poveste sci-
ence-fiction. O imagine a unei neputințe totale, a unei
capitulări de nerecunoscut într-o beție senzorială per-
petuă. Dar poate că e doar un scenariu ridicol.
10.Realism, etic și estetic, autor/regizor și spec-
tator în cinematografia românească formează subi-
ectul ultimului capitol al cărții. Aveți un regizor/un
film preferat?... Cum vedeți evoluția fenomenului ci-
nematografic?
Îmi plac multe filme și îmi plac mulți regizori
care nu apar în carte, pentru că nu au fost necesari
discursului meu de aici – mă gândesc la Bergman sau
Carlos Reygadas, la La jaula de oro, filmul lui Diego
Quemada Diaz... Sînt alte filme care sînt în carte și nu
îmi plac, dar care sînt importante pentru demersul
acesta. Da, în ultimul capitol sînt precizate sensurile
finale ale conceptelor cu care am lucrat, subliniind ce
înseamnă realismul în cinematografie, apoi sînt pre-
zentate sursele filosofice aferente direcțiilor cinema-
tografice asupra cărora atrag atenția. Un accent spe-
cial este rezervat conștientizării pe care eu o văd pro-
dusă odată cu apariția autorilor de film de la noi, Puiu,
Porumboiu, Jude... Iar ca evoluție a cinematografului,
probabil că dacă se va produce mutația amintită ante-
rior, accentul pe educație, pe gîndirea critică, vom
avea un altfel de comunitate. Dacă nu, probabil că va
rămîne doar distracția, una de masă și cu un pic de
profit, măcar unul de imagine dacă nu unul direct fi-
nanciar, cum vedem la regizorii români amintiți aici,
sau la David Lynch.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

Petru-Ilie BIRĂU
TREI ZILE LA BERLIN, VIA AMSTERDAM
Miercuri, 15 mai 2019, la ora 22,30 pornim din Frei-
burg spre Amsterdam cu peuegeot-ul lui Petru-Felician,
feciorul meu student la Albert-Ludwigs-Universidad din
Freiburg, specializarea mikrosystemtechnik. Suntem în
mașină eu, Nuți, soția, Petru-Felician și fiică-mea Felicia-
Laura, studentă la Sprachlehrinstitut, din cadrul aceleiași
universități din Freiburg, unde se specializează în limbile
engleză, franceză și spaniolă.
Străbatem prin noapte landurile Germaniei urmărind
luminile orașelor Bonn, Koln, Dusseldorf, intercalate în-
tre câmpurile vaste, riguros lucrate, autostrada coborând
la propriu spre tărâmul așa numitelor țări de jos (cele 17
provincii), cum este cunoscută oficial Olanda până în se-
colul XV, când în urma unificării din 1648, a început să
prospere ca stat unitar, devenind, în secolul XVII, o mare
putere maritimă și economică.
Pe la ora 8 ajungem la Amsterdam. Pornim pe jos prin
oraș. Este o vreme superbă de primăvară. Traversăm ca-
nalele pe care plutesc agale bărci înțesate de turiști și stră-
zile înguste, unde, din vitrine încearcă să ne ademenească
diferite reclame ale produselor pe bază de canabis, al că-
rui consum este liber aici, sau chipuri sugestive ale prota-
gonistelor unor sex-shop-uri. Ieșim în centru, unde este
zona muzeelor și intrăm la Modern Contemporary Mu-
seum Amsterdam, pe scurt Moco Museum.
Cu Van Gogh la Stedelijk Museum Amsterdam
Aici ne întâmpină impresionante lucrări ale artiștilor
contemporani precum Bansky, Kaws, Yayoi Kusama, ori
Daniel Arsham, în competiție cu operele create de Bas-
quiat, Warhol, Jeff Koons, sau Roy Lichtenstein. Este fra-
pant contrastul dintre lucrarea lui Daniel Arshan intitulată
Calcified room, ce evocă o locuință din Pompei, pietrifi-
cată în urma erupției Vezuviului, de un dramatism cople-
șitor și a lui Lichtenstein cu titlul 3D Interior room, unde
a reconstituit în maniera proprie Camera galbenă din Ar-
les, a lui Van Gogh, din care iradiază un optimism debor-
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
VIS PLASTICA
dant, un univers al fericirii dobândite prin artă. Spre deo-
sebire de Calcified room, în care totul este mort și nu poți
să te așezi pe nimic, senzația fiind de frig și repulsie, în
3D Interior room ne putem așeza pe scaune și pe pat și ne
simțim confortabil fizic și spiritual. Dialogul dintre cele
două instalații este esența discrepanței dintre natură și
artă. Rămân cu impresia că Moco Museum din Amster-
dam este un muzeu de neocolit pentru cei care doresc să
cunoască arta contemporană.
Oboseala călătoriei de peste noapte și a orelor petre-
cute în muzeu își spune cuvântul, așa că ne îndreptăm
spre Via Hotel din zona Amsterdam Sud.
Pe la ora 21 hotărâm să facem o ieșire, să vedem Am-
sterdamul noaptea. Pornim cu metroul din stația Diemen-
Zuid și în 7 minute suntem în centru, lângă canalele pe
care le văzusem dimineața. Liniștea este deplină, rareori
câte un trecător sau un grup de tineri trec domol precum
niște umbre printre zidurile vechi. Priveliștea este minu-
nată. Învelit în întuneric, orașul parcă doarme, luminat
discret de cele câteva lampioane situate pe marginea ca-
nalelor. Apa strălucește în multiple poleiri aurii. Recu-
nosc același clar-obscur pe care marele Rembrandt a știut
să-l transpună cu o măiestrie unică în lucrările sale. Fa-
cem fotografii, încercând să surprindem cât mai mult din
inegalabila expresivitate a nopții de la Amsterdam. A fost
una dintre cele mai bune decizii să vizităm orașul noap-
tea.
Dimineața la ora 10, 30 pornim iar prin oraș. Vizităm
Stedelijk Museum unde ajungem în fața unor lucrări de
Matisse, Jeff Koons, Piet Mondrian, Yves Klein, ori Ka-
zimir Malevich. Mă învârt mult printre operele unor ar-
tiști ca Cezanne, Van Gogh, Soutine, Dubuffet, Lucio
Fontana, Picasso, Rothko, Diego Rivera, Francis Bacon,
Kandinsky, sau Chagall, dar sunt fascinat mai ales de lu-
crările mult mai tinerilor Bob Birza, Jacqueline de Jong,
Karel Appel, Maria Lassing, Anselm Kiefer, Soulages,
Daniel Spoerri, ori Thomas Hirschhorn.
Seara plecăm spre Berlin și pe la ora 24 ajungem la
Acama Hotel din capitala Germaniei, unde avem rezer-
vată cazarea.
Este sâmbătă, 18 mai. Ne trezim mai greu după dru-
mul obositor și pe la ora 11 mergem cu metroul în centru
unde avem un obiectiv important de vizitat, Alte National
Galerie, Galeria Națională de Artă a Germaniei sau Altes
Museum (Muzeul vechi). Aici admirăm operele unor ar-
tiști germani precum Carl Gustav Carus, Victor Muller,
Thomas Theodor Heine, Carl Blecher ori Philip Otto, și
ale maeștrilor artei moderne din Europa precum Monet,
Cezanne, Daumier, Gauguin sau Rodin, memorabile fi-
ind peisajul romantic intitulat ,,Ruinele unei abații în pă-
durea de stejari”, pictat de Gaspar David Friedrich, picio-
rul reprezentat în racursiu de Adolf von Menzel, expresi-
251
VIS PLASTICA
vul portret din ,,Vara” lui Renoir, sau simbolismul alego-
riei din lucrarea lui Arnold Bocklin denumită ,,Autopor-
tret cu moartea”.
Ne continuăm periplul prin Berlin și ajungem la un alt
punct de atracție al orașului, Museum der illusionen, Mu-
zeul iluziilor, de pe strada Karl-Liebknecht. Ne minunăm
de multiplele posibilități de a induce în eroare privirea,
începând cu un tablou compus dintr-o multitudine de ele-
mente, asemănătoare pieselor unui mecanism complicat,
care privit mai de la distanță devine portretul lui Einstein,
fascinația derutantă a unor holograme, până la tunelul ai
cărui pereți, prin rotație, dau senzația răsturnării chiar
dacă podeaua rămâne imobilă, ori iluziile reflectării în ze-
cile de oglinzi și dificultatea de a descifra jocurile de in-
teligență cu piese din lemn ce trebuie recompuse în anu-
mite structuri și dificilele puzzle 3D. Este un spațiu inte-
ractiv, plăcut, plin de ingeniozitate, care merită să fie vi-
zitat.
Ne reluăm drumeția pe bulevardul Unter den Linden,
la al cărui capăt se află unul dintre cele mai cunoscute
simboluri ale Germaniei, Poarta Brandemburg, în ger-
mană Brandenburger Tor.
Ajungem pe la vremea apusului, așa că avem privile-
giul să admirăm poarta în toată splendoarea poleirii cu lu-
mina aurie a ultimelor raze de soare. Este o atmosferă fas-
cinantă și facem multe fotografii.
Străbatem aleea Simsonweg ce traversează parcul și
ajungem în fața Reichstag-ului, imensa clădire a Parla-
mentului German din Platz der Republik. Este un palat
impunător a cărei ridicare a început în 9 iunie 1884, fiind
inaugurat în 1894. Impresionați de monumentalitatea Re-
istag-ului cu semnificațiile sale istorice, ne întoarcem îna-
poi pe la poarta Brandemburg și pornim în dreapta spre
stația de metrou. Coborâm în subteranele metroului, iar la
ora 21 suntem în camera hotelului Acama, unde mai mân-
căm câte ceva din cele cumpărate și nu peste multă vreme
ne cufundăm într-un somn adânc.
Dimineața, Duminică 19 mai, pe la 11 ajungem la pri-
mul obiectiv de astăzi, fostul punct de trecere a frontierei
dintre Berlinul de est și cel de vest, denumit Checkpoint
Charlie (numele Charlie fiind dat de litera C din alfabetul
fonetic al NATO), din cartierul Friedrichstadt. Vizităm
muzeul cu același nume, unde zeci de fotografii stau măr-
turie despre multele întâmplări petrecute în acest punct de
incidență dintre cele două mari entități rivale, capitalis-
mul și comunismul. După un scurt periplu pe străzi prin-
tre clădirile masive din cartierul Mitte, specifice arhitec-
turii socialiste, ne aflăm în fața impresionantului monu-
ment denumit „Memorialul Holocaustului” din Berlin,
dedicat memoriei evreilor uciși în cel de-al doilea război
mondial. Prima impresie este aceea de sit arheologic
imens, unde în urma decopertării au fost aduse la lumină
sute de sarcofage închise ermetic. Sunt de fapt 2711 blo-
curi din beton rectangulare, de culoare închisă, șlefuite și
fără nici un fel de inscripție, reprezentând după unii tot
atâtea stele funerare.
La ieșirea din copleșitorul labirint ne îndreptăm către
Dali- Die Ausstellung am Potsdamer Platz, adică Expo-
ziția Dali de la Potsdamer Platz unde vizionăm o amplă
252
expunere de grafică, de peste 450 de lucrări ale marelui
suprarealist prezentate pe două etaje.
Monumental Memoria Holocaustului Berlin
La nici 20 de metri se află un alt obiectiv interesant pe
care îl vizităm, Deutsches Spionagemuseum, sau Spy
Museum Berlin, cum mai este cunoscut, Muzeul Spiona-
jului Berlin. Este un muzeu recent, înființat în 2015, cu
obiecte destul de noi, cele mai multe fiind reconstituiri,
dar atât de bine realizat încât nu te gândești la acest aspect,
decât poate când rememorezi cele văzute și trăite și le
scrii, așa cum fac eu acum.
Coborâm la metrou și mergem ceva mai către est, dar
nu departe de centru, pe aceeași linie de demarcație care
a fost graniță artificial impusă în perioada războiului rece,
unde ieșim în apropierea unui alt punct important East
Side Gallery (Muzeul în aer liber al Zidului Berlinului).
Străbatem o parte din porțiunea de zid lăsată nedărâmată
în 1990, lungă de 1316 metri, pe care, în același an, 103
artiști din întreaga lume au pictat 105 compoziții evoca-
toare pentru ce a fost și pentru ce a devenit faimosul zid.
Ajungem cu metroul în apropierea hotelului unde pe
la ora 23 adormim buștean.
Luni, 20 mai, ne trezim cu gândul că este ultima zi la
Berlin și deja ne încearcă nostalgia. Pe la ora 11 pornim
către Neues Museum unde într-o încăpere de patru metri
pătrați (Sala 210), de la etaj, luminată în clar-obscur, ne
întâmpină pe un soclu cam de 1,6 m, celebrul bust al re-
ginei egiptene Nefertiti, soția faraonului Akhenaten
(1370 î. H.-1330 î.H.). De la intrarea în sală suntem aver-
tizați că nu avem voie să o fotografiem pe prestigioasa
egipteancă. O admirăm însă îndelung. Văzută în realitate,
pot spune că întrece toate descrierile și imaginile pe care
le știu cu ea. Suntem impresionați de bogata colecție de
artă egipteană antică pe care o deține muzeul.
Cu uimire descopăr într-o vitrină mai multe vase de
ceramică pictată din cultura Cucuteni 5.200-3.200 î.H.),
despre care scrie că provin din Iași, România.
Este bine că ne-am rezervat această zi doar pentru vi-
zitarea Neues Museum, dacă am mai fi avut ceva de văzut
ar fi fost prea copleșitor. Fascinați de bogăția și impor-
tanța celor văzute, pe la ora 15, urcăm în mașină și pornim
spre Freiburg unde ajungem la 20,30.
Am petrecut patru zile fascinante, care vor rămâne
printre cele mai frumoase din viață.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019

A. I. BRUMARU
PICTURA IMAGINATIVĂ
Cristian Tănăselea intenționa să urmeze Filo-
sofia și-i putem trece, prin urmare, în inventar pregăti-
rea pentru studiul sistematic în această direcție. A de-
butat cu poezie în revista Astra, publicând apoi în Va-
tra, Banchetul, și are, din cât știu, în vedere tipărirea
unui volum de poeme. Cu această zestre ideatică e fi-
resc ca artistul să fi apucat în pictură, încă de la înce-
puturi, o cale diferită de ceea ce s-ar putea numi drumul
obștesc în această artă vizuală: viziunea obținută din
contactul nemijlocit cu realitatea. Abandonându-l,
Cristian Tănăselea a optat pentru ceea ce un Albert El-
sen a numit arta imaginativă – o artă, adică, ce izvo-
răște, cum afirmă eseistul și istoricul artei, din alte
surse decât imitarea lumii treze și vizibile – surse care
sunt, se înțelege, visurile și coșmarul, reveriile ori fan-
tasmele, deja halucinațiile. Am fi aci astfel pe tărâmul
bizarului și grotescului: mai degrabă al fantasticului.
De regulă, aceste surse se regăsesc chiar în artă, în
literatură. Arta plastică a Evului Mediu, de exemplu,
era, din acest punct de vedere, abundentă. Cristian Tă-
năselea s-a îndreptat totuși, nepărăsind perimetrul ar-
tei imaginative, spre așa-numita artă metafizică, re-
prezentată îndeosebi în contemporaneitate de italia-
nul Giorgio de Chirico. În tablourile acestuia – de
pildă în pânza Un măreț interior metafizic – aidoma
în cartoanele din această perioadă ale pictorului nos-
tru – obiectele pot fi inventariate și identificate, sunt
aparent definisabile: însă, iată, contextul și, în special,
conexiunea lor ocolesc în realitate orișice definiție,
sunt stranii, inaccesibile, cheamă deruta, îndeamnă la
perplexitate. În, spre exemplu, Misterul și Melanco-
lia unei străzi, Giorgio de Chirico, zice că a premedi-
tat divorțul luminii, al umbrei, al spațiului și tăcerii de
asociațiile lor raționale. Liniile de fugă nu se întâlnesc
într-un centru de perspectivă.
Giorgio de Chirico era convins că artistul trebuie să
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
VIS PLASTICA
picteze o realitate mai elevată decât aceea a simțurilor
– va reinstaura în chipul acesta misterul, taina, zugră-
vind imaginile obsesive care, cum simțea el, reflectau
starea lui sufletească. De acea, el și-a numit pictura me-
tafizică: nu va picta o lume așa cum va fi fost ea în
amintire, dar va picta o lume ca fundal pentru relații
tainice și miraculoase; pentru întâlniri neașteptate.
În noua sa fază, reprezentată de recenta sa Expoziție
(pe simezele de la Mediateca Franceză din Brașov)
Cristian Tănăselea își propune să depășească metafizi-
cul (nu doar în accepțiunea chirichiană a termenului)
pentru teologal. Din unele mărturisiri ale artistului
aflăm că ideea cu perspectiva inversă (cum se și intitu-
lează această a șasea întâlnire a artistului cu publicul),
sau, dacă vrem, perspectiva răsturnată e împrumutată
de la icoanele creștine. Dacă în perspectiva clasică,
centrul optic, unde se adună toate liniile de fugă, îl sim-
bolizează pe Dumnezeu – așa cum, se înțelege, și-l în-
chipuie omul –, în cazul liniilor ce fug invers ne apare
un Dumnezeu așa cum se lasă el descoperit de om.
Cristian Tănăselea va face însă și ceva mai mult: îl va
înlocui, în acel centru optic – un centru simbolic al uni-
versului plastic – pe Dumnezeu cu omul deplin care,
la fel cu creatorul lumii, se lasă descoperit de om: de
omul comun, marginal, de omul de sub vremi, om re-
lativ și vulnerabil. Nu doar Dumnezeu – crede Cristian
Tănăselea –, nu numai metafizicul sau tăinuitul trebuie
descifrate (sau au privilegiul de a se bucura de dezvă-
luire), dar acest privilegiu l-ar avea și omul. ,,Omul pe-
riferic – zice el undeva – aflat la marginea cercului
privește spre centru, caută de fapt – înspre punctul op-
tic de reunire a razelor – omul însuși. Iar omul deplin,
centrat, se lasă descoperit de către cel aflat la diferite
distanțe radiale în diferite etape gnoseologice”.
Curriculum
- S-a născut în Brașov la 15 decembrie 1973.
Expuneri
- Expoziție în cadrul Școlii de Artă Pitești – 2000;
- ,,Dimensiuni paralele”, Casa Baiulescu, Brașov – 2002;
- ,,Limite sau Cum este posibilă pictura metafizică” , Bibli-
oteca județeană ,,Gh. Barițiu” , Brașov – 2004;
- Expoziție la Club ,,N-Spire”, Brașov – 2004;
- Expoziție la Cafeneaua literară ,,Insomnia”, Cluj-Napoca
– 2009;
- ,,Perspectiva inversă”, Mediateca franceză, Brașov – 2013;
- Ilustrarea suplimentului literar al revistei ASTRA, nr.1-2,
Brașov – 2012;
- Ilustrarea revistei VATRA VECHE nr.12, Tg.Mureș –
2013;
- ,,Perspectiva inversă”, Galeria Kron Art, Brașov – 2018.
253
NIHIL SINE DEO
Pr. prof. univ. dr. Ioan C. TEȘU
Facultatea de Teologie Ortodoxă „D. Stăniloae” Iași
FAMILIA CREȘTINĂ - „BISERICA DE ACASĂ”
Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu, după ce l-a
creat pe primul om - Adam, a văzut că nu este bine ca el
să fie singur și de aceea i-a creat un ajutor pe potrivă , în
persoana primei femei - Eva - al cărei nume înseamnă
«viață», pentru că mama sau femeia este cea care dă și
perpetuează viața. Singurătatea este socotită, pe bună
dreptate, o mare suferință, și de aceea, Dumnezeu, din
dragoste față de ființa creată, i-a rânduit sprijin și ajutor
în persoana iubită.
Biserica noastră Ortodoxă, întemeindu-se pe cuvin-
tele de Dumnezeu inspirate ale Sfinților Părinți, consi-
deră familia o adevărată binecuvântare, un loc al iubirii
și dăruirii reciproce, dar, în același timp, și un altar de
jertfă. Sfinți Părinți precum Sfântul Ioan Gură de Aur
vorbesc despre familie ca despre un leagăn al omenirii,
o mică biserică sau biserica de acasă, un mediul al creș-
terii și desăvârșirii morale, un mic rai în lumea prezentă.
Spiritualitatea Ortodoxă dezvoltă poate cea mai fru-
moasă și înaltă învățătură posibilă, referitoare la iubirea
dintre soți, pe de o parte, și dintre aceștia și copii pe de
altă parte. Ea arată că femeia sau soția constituie, pentru
soțul creștin, cea mai mare binecuvântare pe care Dum-
nezeu i-o poate oferi acestuia pentru a-i înfrumuseța vi-
ața cu însușirile ei specifice, legate de frumusețea sufle-
tească, delicatețea, dragostea, gingășia, candoarea și bu-
nătatea, calități ce trebuie să împodobească ființa fe-
meii. În mod similar, bărbatul sau soțul creștin consti-
tuie, pentru soția sa iubitoare, cel mai mare dar pe care
aceasta îl poate primi în viață, pentru ca, la rândul lui,
să-i îmbogățească viața cu trăsăturile legate mai ales de
caracterul, statornicia și fermitatea sa.
Scopul familiei creștine îl constituie devenirea
umană, creșterea duhovnicească. Cei doi soți au vocația
de a se întrece unul pe altul în fapte de virtute creștină,
de bunătate și dăruire, de iubire și respect, astfel încât
fiecare dintre ei să își dobândească, prin intermediul și
cu ajutorul celuilalt mântuirea și să contribuie funda-
mental și la mântuirea celuilalt. În acest circuit al daru-
rilor, fiecare dăruiește și se dăruiește chiar pe sine, fără
a sărăci material sau spiritual, ci îmbogățindu-se infinit
și îmbogățind sufletește și pe celălalt.
Raportul dintre soți nu înseamnă, în cadrul familiei
creștine, nici despotism, din partea soțului, nici supunere
necondiționată, din partea soției, ci dragoste, respect, în-
țelegere și ajutor. Cea care aruncă punți de legătură între
autoritate, libertate, ascultare și dăruire este dragostea
creștină, care face conducerea netiranică și ascultarea
plăcută. Astfel, familia este o școală a iubirii și dăruirii
de sine, spre binele celorlalți membri ai ei.
Spiritul de jertfă, dorința de înțelegere reciprocă și
254
de armonie trebuie să fie constante și dominante ale fa-
miliei creștine. Când iubim cu adevărat, simțim că pre-
ocupările noastre, bucuriile și necazurile personale, in-
diferent de intensitatea lor, devin mici și neînsemnate, în
comparație cu bucuriile, grijile sau încercările persoanei
iubite. Trăim viața noastră din perspectiva vieții sale. Ne
uităm pe noi înșine, gândind și trăind din perspectiva su-
fletească a celuilalt. Suntem în stare să ne sacrificăm fe-
ricirea noastră, pentru a oferi bucurie celuilalt, trăind bu-
curiile și dramele lui, ca pe ale noastre. Aceasta este
„taina cea mare”, despre care vorbește Sfântul Apostol
Pavel, pe care o înfăptuiește iubirea creștină, „în Hristos
și în Biserică”.
La rândul lor, pruncii sau copiii constituie, așa cum
același Sfânt Ioan Gură de Aur considera, „cea mai mare
mângâiere” pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor
după căderea acestora în păcat, după pierderea nemuri-
rii. Ei sunt un real sprijin și o dulce mângâiere în clipele
de bătrânețe și încercare. Copiii sunt raza de lumină și
izvorul de bucurie din sufletul părinților, toiag bătrâne-
ților și neputințelor celor ce i-au născut și crescut.
Fiecare copil vine în familia sa și în viața părinților
ca un dar divin și o cerească binecuvântare. Nașterea
unui copil, într-o familie, este semn că Dumnezeu a pri-
vit la părinții acestuia, îi iubește și îi binecuvântează.
Din acest motiv, bucuriile adevăraților părinți sunt îm-
plinirile și reușitele copiilor lor, după cum și cele mai
grele necazuri nu sunt cele personale, ci înfrângerile,
eșecurile și necazurile copiilor, pentru că ei trăiesc pen-
tru și prin aceștia.
Educația este cea mai frumoasă și cea mai grea artă,
părinții fiind chemați să devină iscusiți artiști. Copilul,
arată, același Sfânt Părinte, este, la început, asemenea
unui bloc de marmură de mare preț. Precum sculptorul
trebuie să dea formă frumoasă acestuia, tot așa și părinții
trebuie să înfrumusețeze viața copiilor cu virtuțile cele
mai înalte, odată ce, de efortul lor în educarea lor de-
pinde mântuirea sufletelor. Un rol special în educarea
copiilor cu care Dumnezeu ne binecuvintează viața îi re-
vine soției sau mamei creștine. Ea trebuie să fie, cu ade-
vărat, icoană, model de credință și virtute creștină și,
prin dragostea sa, să încălzească și să împodobească vi-
ața familiei sale.
Prin urmare, familia este locul și mediul în care
omul își desfășoară cea mai mare parte a vieții sale și de
aceea căminul trebuie să devină o oază de pace, liniște
și mângâiere, o biserică în miniatură și un mic rai, într-
o lume tot mai frământată și, pe zi ce trece, mai tulbu-
rată. Iată, așadar, iubită mamă creștină și iubite tată drep-
tmăritor, sublima chemare pe care v-a dat-o Dumnezeu!
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
 &Ă5ğ,$/(5('$&725,/255(9,67(,%$1&+(78/
$'5,$1ğ,21SUR]DWRUFULWLFOLWHUDU 6XQWHPWkPSLĠLQRLVDX
6DQăVFXWODRFWRPEULHvQ7XUGD GRDUWXGRPQXOHVWDWURPkQ"
6WXGLL)DFXOWDWHDGH)LORORJLHVHF‫܊‬LDURPkQăIUDQFH]ă8QLYHUVLWDWHDÄ%DEH‫܈‬%RO\DL´&OXM
1DSRFD 
(VWHPHPEUXWLWXODUDO8QLXQLL6FULLWRULORUGLQ5RPkQLD)LOLDOD&OXM
'HEXWSXEOLFLVWLFvQvQUHYLVWD7ULEXQDFXSRH]LD7DEORX
$SXEOLFDWSRH]LLvQDQWRORJLLDOH&DVHL&UHDĠLHL3RSXODUH&OXM9kUVWăvQVăUEăWRDUHÌQ
PXJXULFkQWăSULPăYDUD&RQVWHODĠLL
'HEXWHGLWRULDO8QDSHOGLVSHUDWSUR]ăVFXUWă(G1RQD3LDWUD1HDPĠ
&ăUĠLSXEOLFDWH
([HUFLĠLLGHWROHUDQĠă±SUR]ăVFXUWă±(G+DQ\DQD1HZVGLQ&OXM1DSRFDvQWDQGHPFX*DEULHOD
/HRYHDQX
=HXO9LGHR±SUR]ăVFXUWă±(G7LQLYDU&OXM1DSRFD
)ODVKEDFNWHDWUDO±FURQLFLGUDPDWLFH±(G7ULEXQD&OXM1DSRFD
3UH]HQWOLWHUDU±FURQLFLOLWHUDUH±(G&RQWUDIRUW&UDLRYD
)LQLЮHO ± XQ VDW URPkQHVF GLQ$UGHDO PRQRJUDILH vQ FDUH HVWH FRDXWRU DOăWXUL GH LVWRULFXO 9DVLOH
/HFKLQ‫܊‬DQ(G7ULEXQDGLQ&OXM1DSRFD
,HЮLUHDvQGHFRU±URPDQ±(G7ULEXQD&OXM1DSRFD
 'HFkWHYD]LOHVWDWXOURPkQSULQRUJDQHOH
/LWD±RGLQLRDUăЮLD]LPRQRJUDILHvQFDUHHVWHFRDXWRUDOăWXULGH9DVLOH/HFKLQ‫܊‬DQ‫܈‬L,XOLX*RUHD(G VDOHVSHFLDOL]DWH‫܈‬LELQHUHPXQHUDWH‫܈‬L]LFHVH
7ULEXQD&OXM1DSRFD ELQH‫܈‬FROLWHQH‫܊‬LQHFXVXIOHWXOODJXUăÌQWUR
9kQăWRULLGHLPDJLQL±SUR]ăVFXUWă±(G7ULEXQD&OXM1DSRFDYROXPQRPLQDOL]DWODSUHPLLOH
8QLXQLL6FULLWRULORU)LOLDOD&OXMvQ FDVă ,'(17,),&$7Ă GLQ VWDUW R  EHVWLH FX
0DUFHO0XUHЮHDQX±3URPRQWRULXOXQSRHWPRQRJUDILHVWXGLXFULWLF(G&DVD&ăU‫܊‬LLGH‫܇‬WLLQ‫܊‬ă FKLSGHRPDVFKLQJLXLWRIDWăFDUHSURILWkQGGH
 RFOLSăGHQHDWHQ‫܊‬LHDPRQVWUXOXLDDSHODW
)OXWXULvQVWRPDF±SUR]ăVFXUWă±(G7ULEXQD&OXM1DSRFD
1RVWDOJLDFăOăWRULHL±MXUQDOGHFăOăWRULH±(G1DSRFD6WDU ÌQ VSDWHOH DFHVWHL SDUROH H DU WUHEXL Vă ILH
ÌQDQWRORJLL VDOYDUHD VWDWXO SURWHF‫܊‬LD ILLQGFă DLFL H
&OXMXOGLQFXYLQWHDQWRORJLHGH,ULQD3HWUDú(G&DVD&ăUĠLLGHùWLLQĠă&OXM1DSRFD VWUXFWXUDXULD‫܈‬ăSHFDUHRSOăWLPVăQHDSHUH(L
8PEOHWXOFXYLWHORU±SUR]DWRULWXUGHQLDQWRORJLHGH$XUHO3RGDUX(G/LPHV&OXM1DSRFD
9ODGЯHSHЮ'UăFXOHD±LVWRULHЮLPLW(G3ULVPD5kPQLFX9kOFHD ELQH GXSă DSURDSH R OXQă FX H[FHS‫܊‬LD
$QWRORJLDSUR]HLVFXUWHWUDQVLOYDQHDFWXDOHFRRUGRQDWRU2YLGLX3HFLFDQ(G/LPHV&OXM1DSRFD GHFODUD‫܊‬LLORUDVDVLQXOXLFDUHEDHGRDUYLRODWRU
 EDHFULPLQDOvQVHULHQX‫܈‬WLPQLPLF'RLWUHL
&OXMXOGLQSRYHЮWLDQWRORJLHGH,ULQD3HWUD‫(܈‬G&DVD&ăUаLLGHЭWLLQаă&OXM1DSRFD
3URPHQDGDVFULLWRULORUDQWRORJLHGH,ULQD3HWUD‫(܈‬G&DVD&ăUаLLGHЭWLLQаă&OXM1DSRFD FULPLQDOL‫܈‬WL SHQVLRQDUL ‫܈‬LDX MXPXOLW OD
7UDQVLOYDQLDGLQFXYLQWHDQWRORJLHGH,ULQD3HWUDú(GùFRDOD$UGHOHDQă&OXM1DSRFD WHOHYL]RUUDUXOSăUGLQFDSvQJUR]L‫܊‬L‫܈‬LUHYROWD‫܊‬L
ÌQFăUĠLGHLQWHUYLXUL
)ODYLD7HRF'LQFDSLWDODSURYLQFLHLLQWHUYLXULFXVFULLWRULFOXMHQL(G/LPHV&OXM
SHQWUXXULD‫܈‬HOHJUH‫܈‬HOLFDUHVHIDF*UH‫܈‬HOLGH
'XPLWUX9HOHD&DPHUDFXSHUHĠLGHRJOLQ]LFRQYRUELULHOHFWLYH(G6LWHFK&UDLRYD WkPSHQLH JUH‫܈‬HOL GH DELOLWDWH JUH‫܈‬HOL Fă DX
,RDQ3DYHO$]DS&RSHUWDDSDWUDLQWHUYLXULFXVFULLWRULFOXMHQL(G'DFLD RUGLQVăJUH‫܈‬HDVFă"
 &RODERUăUL FX SUR]ă SRH]LH DUWLFROH úL FURQLFL GH FULWLFă OLWHUDUă FURQLFă WHDWUDOă FURQLFă
FLQHPDWRJUDILFăúLFURQLFăWYUHSRUWDMHMXUQDOHGHFăOăWRULHODUHYLVWHOH7ULEXQD6WHDXD/XFHDIăUXO (XQXFUHGFăGDFăVXQWVWUXFWXULPDILRWH‫܈‬L
9DWUD 3RHVLV 9LDĠD URPkQHDVFă 'DFLD OLWHUDUă $FRODGD 0LúFDUHD OLWHUDUă )LODUPRQLD 2UDúXO VXQWGDFăVXQWWUDILFDQ‫܊‬LGHFDUQHYLHFDUHDX
&RQWUDSXQFW =EXUăWRUXO &HOH WUHL &ULúXUL $O FLQFLOHD DQRWLPS *D]HWD GH &OXM1DSRFD 7HDWUXO
URPkQHVF &HWDWHD FXOWXUDOă 3DWULD 7ULEXQD $UGHDOXOXL 0RQLWRUXO GH &OXM ,QIRUPDĠLD GH &OXM GDW ‫܈‬L GDX IUHFYHQW FDUQH OLFHDQă PLOL‫܊‬LHQLORU
&ULúDQDSOXV)ăFOLD$GHYăUXOGH&OXM=LXDGH&OXM/LPEDúLOLWHUDWXUDURPkQăUHYLVWHOHHOHFWURQLFH QRLL GHPRFUD‫܊‬LL DP QXPLW DLFL ‫܈‬L SURFXURUL
/LWHU1HWúL$JRQLDGHDVHPHQHDODDOPDQDKXO$OIDMXYHQLO(G7LQLYDU&OXM1DSRFD5HGDFWRUDO LPSOLFD‫܊‬L ‫܈‬L SULPDUL ‫܈‬L SROLWLFLHQL VD DMXQV
UHYLVWHL%DQFKHWXO
5HIHULQĠHFULWLFHVHOHFWLY SkQăODDLREOLJDSHWR‫܊‬LODOHJHDWăFHULL2PHUWD
0LUFHD3RSD$GULDQğLRQÄ3UH]HQWOLWHUDU´vQ$GHYăUXOGH&OXMIHEUXDULH VăILFRQWDPLQDWWRW"
6LPRQD*UD]LD'LPD%LVWXULXOFDWKDUWLFvQ&URQLFDQUDSULOLH,DúL
&RQVWDQWLQ&XEOHúDQ$FWXDOLWDWHDSUR]HLGHDFWXDOLWDWHvQ6WHDXDQU 6XQWHPWkPSL‫܊‬LQRLWR‫܊‬LVDXVXQWH‫܊‬LWkPSL‫܊‬L
6LPRQD*UD]LD'LPD9LROHQĠăúLVXDYLWDWHvQ9LDĠDURPkQHDVFăQU GRDU YRL DQFKHWDWRULORU" &XP GUDFX Vă PDL
%RJGDQ8OPX7HDWUXVFXUWvQ&RQYRUELULOLWHUDUHQUIHEUXDULH,DúL
,RQ0RLVH9LGHR]HXOWXWHODUDOOXPLLPRGHUQHvQ0LúFDUHDOLWHUDUăQU%LVWULĠD GHSLVWH]H VWDWXO URPkQ FULPHOH GLQ VSLRQDM
$XJXVWLQ&R]PXĠD3UHWH[WXOFDWH[WvQ1RUGOLWHUDUQUIHEUXDULH%DLD0DUH VXEWLOLWă‫܊‬LOHLQWHUQD‫܊‬LRQDOHDVDVLQHGDFăHOQXL
$OH[DQGUX6IkUOHDÄ8QDSHOGLVSHUDW´GH$GULDQğLRQvQUHY$OFLQFLOHDDQRWLPSIHEUXDULH vQVWDUHvQFDVDXQXLGHPHQWGHXQGHDVXQDWGH
2UDGHD
,RQ&ULVWRIRU3RYHVWLULOHOXL$GULDQğLRQvQ7ULEXQDQUDSULOLH FLQFL RUL R ELDWă FRSLOă OHJDWă FX VkUPH ‫܈‬L
0DULDQD&ULú8QYROXPH[SHULPHQWvQUHYLVWD/XFHDIăUXOQULXQLH YLRODWă Vă GHVFLIUH]H HYLGHQ‫܊‬D"  1D GDW GH
,RQ%HOGHDQX$GULDQğLRQ3UH]HQWOLWHUDUvQ%XFRYLQDOLWHUDUăQU6XFHDYD FRSLODYLHLDUDFXPQXHvQVWDUHVRJăVHDVFă‫܈‬L
,RQ0RLVH$GULDQğLRQÄ)ODVKEDFNWHDWUDO´vQ0LúFDUHDOLWHUDUăQU%LVWULĠD
0LUFHD,RDQ&DVLPFHD5RPDQGHGUDJRVWHHЮXDWăЮLIUHVFăVRFLDOăvQ%XFRYLQDOLWHUDUăQU± Vă OH JăVHDVFă ILLQGFă VXQW PDL PXOWH SULQ
 SUREHGLQEHO‫܈‬XJODvQGHPkQDXQXLDQFKHWDWRU
6XFHDYD
9LFWRU&XEOH‫܈‬DQ'HFRUGHFRUDWLYGHVFULSWLYLVPvQ7ULEXQDQUGLQPDL
GLOHWDQWLGHQWLILFDWHvQVFUXP
$XUD6FKXVVOHU/XSWDFXPRULOHGHYkQWvQ7ULEXQDQUGLQPDL 'HPkLQHDQDOL]ăPGLQ‫܊‬LLGLQSăGXUH"3ăLGH
6X]DQD/XQJX&URQLFDXQHLPDODGLLDPRURDVHvQ6WHDXDQU
0LUFHD3RSD$GULDQЯLRQ´,HЮLUHDvQGHFRU´vQ2UDЮXOQUGLQ FH«PDPHLYRDVWUHGHLGLR‫܊‬LVDXGHQHWUHEQLFL
'XPLWUX9HOHD$GULDQğLRQ&HYDFXKDQGLFDSHVWHVXIOHWXOSHDFHVWSăPkQWvQ3URVDHFXOXPQU± QD‫܊‬LDQDOL]DWGLQSULPD]LGLQ‫܊‬LL"
GLQ
0LUFHD3RSDÄ)OXWXULvQVWRPDF´vQ]LDUXO)ăFOLDGLQQRY 9RPGDVSUHFHUFHWDUHFHOHODOWHSUREHGLQ
&RQVWDQWLQ=ăUQHVFX&ăOăWRULLOHVFULLWRUXOXL$GULDQğLRQvQ1RUGOLWHUDUQU FDPHUD GH WRUWXUă DGLFă VkQJH ILUH GH SăU
5RGLFD/ă]ăUHVFX&ăOăWRUXOQRVWDOJLF$GULDQğLRQvQ3URVDHFXOXPQU±
0LUFHD3RSDÄ1RVWDOJLDFăOăWRULHL´vQ)ăFOLDPDL XUPH VHPLQDOH 3ăL SkQă DFXP FH GUDFX D‫܊‬L
3UHPLLOLWHUDUH IăFXWFXHOHWHPEHOLORU"/HD‫܊‬LSXVODSăVWUDUH"
3UHPLXO,vQFDGUXO&RQFXUVXOXLQDĠLRQDOGHSUR]ăÄ0LKDLO6DGRYHDQX´HGLĠLDD;,,D3LDWUD1HDPĠ $‫܊‬L IăFXW FRQVHUYH GH SUREH" 3HQWUX FLQH

3UHPLXO,,SHQWUXSUR]ăOD)HVWLYDOXOÄ9DVLOH/XFDFLX´&LFvUOăX SHQWUXFH"&DVăVHPDL‫܈‬WHDUJăQL‫܈‬WHLQGLFLL"
3UHPLXO,,OD&RQFXUVXOGHSUR]ăVFXUWăÄ/LYLX5HEUHDQX´$LXG
3UHPLXO,ODVHFĠLXQHDUHSRUWDMOLWHUDUD&RQFXUVXOXLÄ$OH[DQGUX2GREHVFX´&ăOăUDúL 'RPQXOHVWDWURPkQWHDQXQ‫܊‬±ULVFkQGVă
3UHPLXOVSHFLDODO&RQFXUVXOXLÄ0LKDLO6RUEXO´SHQWUXSLHVăGHWHDWUXvQWUXQDFW%RWRúDQL
3LHVD5DSRUWFăWUHUD]DGHOXPLQăDDSăUXWvQYROXPXO3DWUXSLHVHGHWHDWUXvQWUXQDFW(G
PăDIOXPkLQHOHJDWFXVkUPHGHPkLQL
&HQWUXOXL&UHDĠLHL3RSXODUH%RWRúDQL GHSLFLRDUH‫܈‬LGHJkQGXUL±FăH‫܈‬WLLGLRW
0DUHOHSUHPLXODFRQFXUVXOGHSUR]ăVFXUWă8QGHYDvQWUXQRUDúRUJDQL]DWGH3ULPăULDúL&RQVLOLXO
/RFDO&kPSLD7XU]LL ,DUQRLVXQWHPWkPSL‫܊‬LFăWHVXSRUWăP
3UHPLXOSHQWUXSUR]ăDFRUGDWGHUHYLVWD0LúFDUHDOLWHUDUăSHQWUXYROXPXO)OXWXULvQVWRPDF%LVWULĠD
 $03UHVVDXJ
3HQWUX SRH]LH WUHEXLH Vă
VWDL FD SHVFDUXO FRQWLQXX
FX XQGLĠD vQ EDOWă 7UHEXLH
VăYLQăHOYUHXQSHúWH'DFă
VWDLFXXQGLĠDDFDVăFăQXH
WLPSXO EXQ GH SHVFXLW QX
SULQ]LQLPLF