Sunteți pe pagina 1din 258

Ä&XOWXUDHSXWHUHDSRSRDUHORU´

$3$5(68%(*,'$81,81,,6&5,,725,/25',1520Æ1,$
$QXO,9QU LXOLHDXJXVWVHSWHPEULH 

Ä7UHFăWRUXOHQXPăMXGHFDGXSăFHOHFHOHDPIăFXWFLGXSăFHOHFHOHDPUHIX]DWDOHIDFH´
Ä&21‫܇‬7,,1‫܉‬$12$675Ă0$,%81Ă´ $QD3RGDUX3RH]LL
$OH[DQGUD &DUPHQ3DVDW3RHPH
0LKDHOD$LRQHVHLÌQDSăUDUHDOLPELLURPkQH &RQVWDQWLQ6XGLWXSRHPH
'LDQGUD 'DYLG &DUH H HQLJPD ЮL XQGH H PLUDFROXO 'RULD‫܇‬L‫܈‬X3ORH‫܈‬WHDQX3RHPH
$3$5(68%(*,'$865 SRSRUXOXLURPkQ" 'XPLWUX7RPD=DUHDGLQVRPQ 9 
$QXO,9QU 0DJGD8UVDFKHÄ&XPRDUWHDQFkUFă´ 2DQD‫܉‬RJDQ3RH]LL
LXOLHDXJXVWVHSWHPEULH  3,$75$',181*+,$&8/785,,520Æ1( 0DULDQD=DYDWL*DUGQHU9HUVXUL
(PLQHVFXvQOLPEDOXL*RHWKHGH&KULVWLDQ:6FKHQN -DSRQHULL*UXSXO'LQFRORGH5HWLQă

1*HRUJHVFX(PLQHVFXЮLDXWRFHQ]XUD 0DULD2SUHD&H]DU)ORULQ&LREvFă+DLNXFODVLF
0LKDHOD 'LDQD /XS‫܈‬DQ 7HPD WLPSXOXL vQ RSHUD OXL &80Ì1‫(܉‬/(*(8
(PLQHVFXЮL0LUFHD(OLDGH $QGUHHD 0DIWHL 3RHPDWLFD WUDJLFXOXL ЮL YLQGHFDUHD
9HURQLFD0LFOHGHDQLGHODWUHFHUHDOD'RPQXO SULQSRH]LH *DEULHOD)HFHRUX 
GH'XPLWUX+XUXEă3RH]LL 352=Ă
%5Æ1&8‫܇‬,±3217,)8/$57(,02'(51( 0LUFHD%ăGX‫܊‬7UHFăWRDUHOH0QHPRQLFL
9 * 3DOHRORJ 'HVSUH XQ GHVHQ QHFXQRVFXW DO OXL 0LUFHD,RDQ&DVLPFHD/DJDUDMH IUDJPHQWH 
%UkQFXЮL 'DQ'ăQLOă&XPDP]EXUDWFXDHURSODQXO
&RQVWDQWLQ=ăUQHVFX%UkQFXЮL±3DOHRORJ %LDQFD'REUHVFX6FDQHUXO
),/262),( &RUQHO1LVWHD,QWHUYLXO
$,%UXPDUX1RUGXOEDUEDU" $QD3RGDUX3XQFWXOILQDO ,; 
,RQ +LUJKLGX‫ ܈‬3ULHWHQLD ЮL LXELUHD ± IRUPH DOH
HFKLOLEUXOXLVSLULWXDO 'HHD6WDWH'HVSăUаLаLGHGHVWLQXQLаLGHLXELUH
'UDJR‫ ܈‬1LFXOHVFX 3HWUH ЯXаHD ЮL UHIOHFаLLOH VDOH $XUHO$YUDP6WăQHVFX3HVFăUHDVFă
$QD3RGDUX'LDQGUD'DYLG UHOLJLRDVHDVXSUDFXQRDЮWHULL $GULDQ‫܉‬LRQÌQYkUWHMLUL
32/(026
&RQVWDQWLQ)URVLQ1*HRUJHVFX 1LFRODH%ăOD‫܈‬D'HVSUHXQERE]ăEDYăЮLDOWHQLPLFXUL
75$16/$‫܉‬,81,
,RQ%DUEX3RHPH3RpPHV7UDGXFWLRQGXURXPDLQ
%RULV0HKU vQDOHDEVXUGXOXL SDU&RQVWDQWLQ)URVLQ
&20(17$5,, 'RULQD%UkQGX‫܈‬D/DQGHQ3RHPH3RHPV7UDGXFHUH
0DULDQ%DUEX'DQ*KLаHVFX±'HOD=RGLD&DQFHUXOXL vQHQJOH]ăGH'DQLHOD%XOODV
OD=RGLD&DPHOHRQXOXLRULLQYHUV 0LUFHD&LREDQX3RHPH3RHPV7UDGXFHUHOLEHUăGH
0DULQ,DQFX2DYHQWXUăODFDSăWXOOXPLL 0DULDQD=DYDWL*DUGQHUЮL-RKQ(GZDUG*DUGQHU
'XPLWUX9HOHD0HPRULDЮLFXYkQWXOQXSRWILSXVHvQ 9LUJLO0D]LOHVFXSRHPHSRHPV7UDGXFHUHvQHQJOH]ă
ODQаXULVDXGHVSUHRFDUWHGLQDPLWăDOXL9RLFX/ă]ăUXа GH1LFROHWD&UăHWH
 $QJHOD1DFKH0DPLHU3RpPHV3RHPH
$/=,/(,&/2327 9DOHU\2LVWHDQX3RHPV 9DOHU\2LVWHDQX$QDUFK\IRU
'RUX5RPDQ(FOLSVDGHOXQă D 5DLQ\ 'D\ 6SX\WHQ 'X\YLO 1HZ <RUN  
7UDGXFHUHvQURPkQăGH(PDQXHO3RSH7UDGXFHUHLQ
7$,1$0Ă5785,6,5,, VXHGH]ăGH'RULQD%UkQGXЮD/DQGHQ
0DULDQD%XUXLDQă7DLQDPăUWXULVLULL ,,,  6$3,(17,$
(92&Ă5, $1,9(56Ă5, (9(1,0(17( )ORUHQWLQ6PDUDQGDFKH1RLDIORULVPH
35(0,, ,17(59,8
$QGUHHD0DIWHL(PDQXHO3RSH &(17(1$58/ ,21 ' 6Ì5%8  LXQLH  0LKDLO 'LDFRQHVFX 'HVSUH LPDJLQDаLH RQLULF ЮL
3HWULOD± VHSW &UDLRYD   GH DQL GH OD IDQWDVWLF vQ OLWHUDWXUă ,QWHUYLX FRQVHPQDW GH 6DELQ
QD‫܈‬WHUH‫܈‬LGHODPRDUWH ,RQHO:LHQHU
,RQ'6vUEX±,10(025,$0 &5,7,&Ă
0LUFHD&LREDQXÌQLQFLQWDVWDWRUQLFLHL 'LDQD'REUL‫܊‬D%vOHD$VXOGLQPkQHFDSRHWHL&DPHOLD
(YHO\QH0DULD&URLWRUX 9RLFX /ă]ăUX‫ ܊‬6RFLHWDWHD XPRULVWLFă FXOWXUDOă $UGHOHDQ
DQRQLPăЮLGUDPDWLFă±³6RYURP6DOFLD´ ,RQHO %RWD ,GLOD FX OXPHD DQWRORJDUHD PHPRULHL ЮL
0D[%ăQX‫܈܈‬L,RQ'6vUEX 'XPLWUX9HOHD  UHJăVLUHD QDWXULL LFRQRFODVWH D SRHPXOXL $OWH
0LKDHOD$OEX 'XPLWUX9HOHD&XЮLGHVSUHGRXăVFULVRULDOHOXL*DU\ FRQILJXUăUL DOH HXOXL DXFWRULDO vQ SRH]LD OXL *HR
 *DOHWDUX
)HOLFLD%LUăX3UH]HQWDUHDSLHVHL$UFD%XQHL6SHUDQ‫܊‬H ,XOLDQ&ăWăOXL'HVSUH%DQFKHWLЮWL 0LKDL3HWUH'HHD
FKLDUGHDXWRUFXRFD]LDUHSUH]HQWăULLHLvQ3RORQLD 6WDWH 
RFWRPEULH ,XOLDQ &KLYX &ULWLFH /LOLD 0DQROH (OLVDEHWD
&21925%,5,-851$/(Ì16(01Ă5, %RJăаDQ 
$GLQD &vUMDQ &XYLQWH YLL ,,  0LF MXUQDO GH WUăLUL (XJHQ 'RUFHVFX 3RH]LD (OLVDEHWHL %RJăаDQ VDX
HVHQаLDOH HURWLVPXODQWURSRFRVPLF
'XPLWUX$XJXVWLQ'RPDQ=LJ=DJSULQELEOLRWHFă ;  *OLJRU+D‫܈‬D6XIHULQ‫܊‬HDVFXQVHYLH‫܊‬LLURVLWHGH9RLFX
 /ă]ăUXа
'DQ$QJKHOHVFX (6(8 'DQLHO 0DULDQ 5DOXFD )DUDRQ )RUPD GH DJUHJDUH
$OG\Q$OH[DQGHU 7DOH RI WDOHV 0RQVWUXO IUXPXVHаLL GLQWUHJUDYLWDаLHЮLOHYLWDаLH
YLROHQWH 'DQLHOD9DUYDUD3RH]LDFDVDOYDUHGHGLQWUXQFHYD
&RSHUWD &ULVWLDQ7ăQăVHOHD3HUVSHFWLYDLQYHUVă 0DULD'DQLHOD3ăQă]DQ3RH]LDUXJăFLXQHGLQ/LULFD FLXGDW 0LKDHOHL0HUDYHL 
,QGLIHUHQĠă[FPDFULOLFSHSkQ]ă OXL'XPLWUX,FKLP ,XOLDQ&ăWăOXL1RWHFULWLFH 'RLQD%RQHVFX0RQLFD
&RSHUWD &ULVWLDQ7ăQăVHOHD3HUVSHFWLYDLQYHUVă 0LUHOD6DYLQ%ROQDYăGH'LPLWULH6WHODUX /DULVD0DQDIX 
(ORFYHQĠă[FPDFULOLFSHSkQ]ă 3HWUX8UVDFKH'HVSUHSRHWXO0LKDL8UVDFKL'HEXWЮL $QJHOD1$&+(0$0,(51RWHFULWLFH 5DXO%ULEHWH
&RQVDFUDUH &RUQHOLXV'UăJDQ 
1XPăULOXVWUDWFXLPDJLQLGLQRSHUD 'XPLWUX9HOHD5RPDQXO5DOXFăL3DYHOVDX6RSKLDVXE 75$'8&(5,
SODVWLFăDOXL&ULVWLDQ7ăQăVHOHD LQYD]LDLQFRQЮWLHQWXOXL :ROI YRQ $LFKHOEXUJ 3RH]LL 7UDGXFHUH GLQ OLPED
32(6,6 JHUPDQăGH'DQ'ăQLOă
‫܇‬WHIDQ$PDUL‫܊‬HL6XEWHUDQD 0DGHOHLQH %XUKDQ 9HUVXUL 7UDGXFHUH GLQ OLPED
$QD$UGHOHDQX3RH]LL HQJOH]ăGH0DULDQD=DYDWL*DUGQHU
2WWLOLD$UGHOHDQX3RH]LL 6HUJKHL $OH[DQGURYLFL (VHQLQ 3RH]LL 7UDGXFHUH
&RQVWDQаD0RGHOO
/XFLDQ$YUDPHVFX3RH]LLQXQXPDLGHLXELUH 'RULW6LOEHUPDQ3RDUWD0LOHL ,, URPDQ7UDGXFHUH
0LKDL%DUEX'HVSUHDSD,RUGDQXOXL 0HQDFKHP0)DOHN
&ODXGLD%RWD3RHPH /Ă6$‫܉‬,&23,,,6Ă9,1Ă/$0,1(
$UWHPD%XUQSRHPH ,XOLDQ &KLYX 2 WDLQLFă QHYRLH GH SRYHЮWL =HFH
$QGUHL&DXFDUSRHPH SRYH‫܈‬WLGH$QD3RGDUX 
$OH[DQGUX&D]DFX2&DPHUăVLQJOH ,  0(025,,
1LFROHWD&UăHWHSRHPH &RQVWDQWLQ =DYDWL 9L]LWă OD 5HJLPHQWXO  $UWLOHULH
(YHO\QH0DULD&URLWRUXSRHPH JUHD
&RUQHOLXV'UăJDQSRHPH )5$‫܉‬,,12‫܇‬75,'(3(67(3587
7HRGRU'XPH3RHPH 7DWLDQD*URVX3RHPH
5DOXFD)DUDRQSRHPH $57(/(63(&7$&2/8/8,
*HR*ăOHWDUX3RHPH 0LKDL3HWUHGHYRUEăFX/XFLDQ0DLHUGHVSUH7LPSЮL
FRQЮWLLQаăvQFLQHPD
)XQGD‫܊‬LD&XOWXUDOă 3DXOD/DYULFSRHPH 9,63/$67,&$
Ä,RQ'6vUEX´3HWUR‫܈‬DQL $QGUHHD0DIWHL3RHPH 3HWUX,OLH%LUăX7UHL]LOHOD%HUOLQYLD$PVWHUGDP
VWU$YUDP,DQFX%O ,ULQD/XFLD0LKDOFD3RHPH
DS3HWUR‫܈‬DQLMXG+XQHGRDUD $ , %UXPDUX 3LFWXUD LPDJLQDWLYă &ULVWLDQ
$GULDQ0XQWHDQX6RQHWH 7ăQăVHOHD 
&,)
&RQW%&55251&% 0DULDQD1HJUXJkQGSHDFRSHULЮXOOXPLL 9  1,+,/6,1('(2
0LKDHOD2DQFHDSRHPH 3U SURI XQLY GU ,RDQ & 7H‫܈‬X )DPLOLD FUHЮWLQă 
7LSDU6,7(&+&UDLRYD7HO Ä%LVHULFDGHDFDVă´
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

ALEXANDRAx

Alexandra nu e doar AM VRUT SĂ FIU... ALEXANDRA


un copil, Alexandra e Am vrut să fiu... am vrut doar... dar nu am mai trăit,
chiar România: Că azi cu sânge rece, o țară m-a jertfit!
frumoasă, Am vrut să fiu pilonul, care v-a sprijini
încrezătoare, De mâine viitorul întregii Românii!
curajoasă, Am vrut să fiu omida ce mâine va zbura
abandonată, lăsată Deasupra României... n-am vrut să fiu o stea!
fără apărare, violată, Visam să fiu mândria întregului popor
făcută bucăţi. Nu doar un caz ce are scris pe dosar "omor"!
Alexandra e România. Vroiam... visam... trăiam în lumea mea frumoasă
Părinții m-așteptau să mă întorc acasă...
Dar Dumnezeu a vrut să-i facă să aștepte,
În timp ce eu plecam spre lumi cu mult mai drepte!

Au așteptat cu toții plecarea mea precoce


Justiția, jandarmii... păzeau monstrul feroce...
Cu un apel vroiam atât: SĂ FIU SALVATĂ!
Dar ora șase vine doar dacă aștepți la poartă!

Ștefania Vasile

x Alexandra Măceşanu a fost ucisă joi, pe 25 iulie, de Gheorghe Dincă, după declaraţiile sale. Potrivit procurorilor, criminalul a ucis-
o în jurul orei 12,00. Adolescenta de 15 ani a fost răpită din Dobrosloveni, miercuri, sechestrată în casa acestuia din Caracal, abuzată
sexual şi omorâtă. Joi, după crimă, bărbatul de 66 de ani i-a incendiat trupul. Însă se pare că ar fi vorba de altceva. Incertitudinile
planează.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 1
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

Mihaela AIONESEI

ÎN APĂRARE LIMBII ROMÂNE


„Românii au dăinuit până acum, fiindcă și- chihlimbarul. Ori ca seninul cerului spre care te înălța
au apărat mai mult limba decât viața” odată cu rugăciunile care parcă din sufletul ei creș-
teau. Așa cum macii în lanul de grâu se ridicau să
vadă cum descrește noaptea pe prispa casei, de se
mira luna când brațele ei ca două liane te legănau în
susurul care alina, alinta: dormi cu mama puișor/
dormi pe-un colț de norișor/ îngerii ți-or săruta ochi-
șorii/ până or răsări zorii. Și zorii soseau luminați de
zâmbetul ei... Mama.

Acest minunat citat nu aparține unui naționalist care


„flutură steagul tricolor”, așa cum am tot auzit spu-
nându-se despre cei care, în neodihna lor, participă la
diverse acțiuni de menținere a identității naționale, ci
este scris de ilustrul academician Ioan Aurel Pop. Cu-
vinte care evidențiază românismul și dăinuirea lui
prin apărare a ceea ce li s-a lăsat mai sfânt, „limba
mamii”, așa cum duios am auzit spunându-se uneori Protest pentru Limba Română, 29 iulie 2018, București
în comunitățile românești din jurul granițelor Româ-
niei. ...Poate fi ceva mai sfânt decât limba în care Cuvântul Mama vine din albul bumbacului, din
parcă auzi susurul laptelui din sânul mamei? lacrima străbunilor, poate chiar din plânsul pruncului
Pentru LIMBA ROMÂNĂ trebuie să apeși o sin- Iisus. „Bătrânii îl visează./ Bolnavii îl șoptesc./ Muții
gură tastă, a inimii. Și ea îți va deschide lumea de îl gândesc./ Fricoșii îl strigă./ Orfanii îl lacrimă./ Ră-
basm dincolo de pântecul mamei. Acolo unde doinele niții îl cheamă.” – cum frumos spunea poetul Grigore
șoptite în timp ce așteptai să crești, capătă contur. Vieru. Este singurul cuvânt rostit aproape la fel în
Vezi râurile despre care îți cânta în ochii ei la fel de toate limbile de copiii lumii, Mama... Nu e minunat?
verzi ca pădurea. Negri ca mura, misterioși precum Lingviștii spun că universalitatea acestui cuvânt se
2 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
datorează mișcării pe care o face gura pruncului în
momentul alăptării la sân. Este „cea mai naturală miș-
care și, implicit, cel mai natural sunet al maternității.”
Nu e un dar dumnezeiesc să știi că cel mai duios cu-
vânt din lume este rostit în frumoasa ta limbă română?
Că buzele au luat forma sânului înainte de a deveni
cuvânt? Cine ar putea să renege sânul care l-a învățat
să soarbă seva vieții? E ca și cum un ram nu și-ar re-
cunoaște rădăcina. Și caută și tot caută să-și însu-
șească ceva ce nu-i aparține, așa cum fac și cei care
uită că au fost încă de la naștere înfășați în ea. Încă-i
mai simt uneori mirosul de lapte în scutecul de bum-
băcel, de aceea pentru mine Limba Română este Unioniștii au cerut introducerea sintagmei quot limba ro-
Sfântă. Este acea tainică legătură cu cerul și pămân- mana, quot in Constituția R. Moldova
tul, cu mama, cu străbunii...
În apărarea Limbii române au ieșit și anul trecut în
Chișinău, la fel ca aproape în fiecare an, unioniștii din
Republica Moldova. Așa cum au ieșit și anul acesta
cerând ca limba română să fie recunoscută în Consti-
tuție ca limbă de stat, nu cum este prevăzut în articolul
13 din Constituția Republicii Moldova adoptată în iu-
lie 1994, alineatul unu, „Limba de stat a Republicii
Moldova este limba moldovenească funcționând pe
baza grafiei latine.” Cu toate acestea, într-un schimb
de impresii cu un redactor de la Radio Chișinău, aflu
că, spre deosebire de anii trecuți, copiii și tinerii vor-
Protest pentru Limba Română, 7 iulie 2019
besc o limbă română mult mai curată și corectă, parcă
Din păcate nu toți se simt stăpâniți de acest duios în semn de protest față de faptul că limba română nu
mister, limba română. În apărarea limbii române ies le e recunoscută ca limbă oficială.
și în zilele noastre românii în stradă. Pe ploaie, în ar- Iată cum în timp ce românii de peste Prut ies în
șița soarelui, în furtună... Nu contează! Si, pentru că stradă pentru introducerea limbii române prin modifi-
se atentează la suveranitatea ei, ei strigă: „Nu vrem care art. 13 din Constituția R. Moldova, purtând be-
maghiara a doua limbă oficială de stat!” S-a întâmplat nere cu inscripții „Limba română – unica stăpână”,
anul trecut în București când români veniți din toată nerecunoscând limba moldovenească ca limbă ofici-
țara au ieșit la protest în apărarea limbii române și îm- ală; în România se iese în stradă împotriva guvernul
potriva Codului Administrativ care adoptat în acea Dăncilă căruia i se cere să nu modifice art.13 din Con-
formulă ar fi legiferat limba maghiară ca a doua limbă stituția României, fapt ce ar crea un precedent pentru
oficială. Nu s-a reușit, pentru că președintele a respins o minoritate. Sunt purtate benere care amintesc arti-
la CCR acel Cod Administrativ considerat neconsti- colul 13 în care „Limba română este limba oficială de
tuțional. Deși români din țară au protestat în Piața stat”. Imaginile sunt la fel de copleșitoare și de o parte
Victoriei și anul acesta, 7 iulie 2019, pentru același a Prutului și de cealaltă, greu de crezut că se întâmplă
Cod Administrativ împachetat altfel, printr-o Ordo- în zilele noastre, când țara nu este sub ocupație stră-
nanță de Urgență, s-a reușit oficializarea limbii ma- ină.
ghiare în administrația publică, că doar bate la ușă
Trianonul și trebuie să se mândrească și ei cu ceva
reușite. Și cum ai noștri politicieni s-au făcut preș
pentru UDMR, doleanțele lor sunt din ce în ce mai
nesimțite, mai surprinzătoare, mai ușor de obținut.
Căci trocurile politice le-au luat demult politicienilor
noștri demnitatea de a fi români. Presimt chiar o lovi-
tură de grație la care Statul Român nici nu se gân-
dește, în anul care urmează. Nu, nu ne va lua nimeni
„Ardealul în spate să fugă cu el în spate, nici perna de
sub cap, nici pământul de sub picioare”, așa cum spun
cei care încă nu s-au deșteptat „din somnul cel de
moarte”, ci va fi mult mai grav, pentru că trădarea,
vânzarea nu vine din exteriorul țării, ci din interior. Protest pentru Limba Română, la Chișinău, 29 iulie 2018
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 3
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Nici românii din Ucraina nu au fost ocoliți de acest legea învățământului adoptată în Radă include con-
foc care pârjolește inima. Pentru că nu-mi închipui o troversatul articol 7 al Legii-cadru privind Educația,
durere mai mare decât aceea de a nu putea să studiezi adoptată în septembrie 2017, care limitează dreptul la
în limba maternă. Și la ei am văzut tineri ieșiți în studii în limba maternă și împotriva căruia s-au pro-
stradă purtând benere pe care era scris „Nu ne luați nunțat în mod repetat românii din Ucraina, dar și Bu-
limba română!” Un articol apărut de curând în dapesta și Bucureștiul. Articolul 21 al proiectului de
„BucPress” - agenție de știri din Cernăuți, ne lege privind limba ucraineană prevede editarea presei
atrage atenția că „Învățământul în limba română din scrise doar în limba de stat. Astfel, „Toate versiunile
sudul Basarabiei riscă să fie lichidat. Administrația lingvistice trebuie să apară sub același nume, să co-
regională din Tatarbunar a lansat acum două zile respundă conținutul, volumul și modalitatea de tipar,
ideea trecerii școlii din satul Borisăuca de la predare edițiile trebuie să aibă aceeași numerotație și să fie ti-
în limba română la predare în limba ucraineană. În părite în aceeași zi”.
regiunea Odessa mai erau, în anul 2018, doar pa- Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei
tru școli cu predare în limba română – se pare că Române, poet și patriot care luptă pentru drepturile
din toamna anului 2019 vor rămâne trei.“ românilor, atrăgea atenția încă de atunci asupra aces-
Ca „liniștea dinaintea furtunii”, problema predării tei legi care îngreunează procesul de conservare al
în limba română era pusă în discuție încă din 2016, identității, făcându-l aproape imposibil în condițiile
când prin ASTRA – Asociația Transilvană pentru Li- date. Iată ce spunea într-un interviu acordat ziarului
teratura Română și Cultura Poporului Român, am „Cotidianul 20”, octombrie 2017: „Noua lege a edu-
ajuns cu câteva pachete de cărți de povești și caiete de cației limitează drastic dreptul la educație în limba
predare pentru clasele I-IV, în raionul Tatarbunar din maternă pentru etnicii români din Ucraina. În școlile
regiunea Odessa la Școala cu predare în limba română din Ucraina studiile se vor desfășura obligatoriu în
din Borisăuca. Un sat unde trăiesc peste 90 % români limba ucraineană. Legea prevede introducerea trep-
și cu toate acestea ei rămân și sunt tratați ca minoritari tată a noului sistem, care presupune înlocuirea mate-
în Ucraina. Încă de atunci se vorbea șoptit despre pro- riilor care se predau în limbă română cu discipline
blemele existente în școală, despre posibilitatea ca care vor fi predate în limba ucraineană. Decizia a lăsat
după clasele primare, elevii să fie nevoiți să studieze urme adânci în sufletele oamenilor. Oamenii sunt de-
în limba de stat, ucraineană. Odată ajunsă la școală, rutați, sunt în mare măsură indignați, probabil că se
m-am confruntat cu multe paradoxuri. Deși școala era va ieși și în stradă. Acum, de la Kiev, am avut un fel
românească, actele, cataloagele, manualele de pre- de comisie care vine în școlile noastre și ne contro-
dare erau în limba ucraineană. În primărie sau pe fa- lează cum va începe implementarea acestei legi, așa
țada școlii nu era niciun steag românească sau inscrip- că lucrurile sunt deosebit de grave. Patria noastră is-
ție în limba română, ori vreun semn cât de mic trico- torică, România, a luat atitudine, dar regretăm că nu a
lor. Pe holurile școlii m-au întâmpinat câțiva copii fost atât de dură și de drastică precum au reacționat
care vorbeau între ei în ucraineană, dar când au dat cu ungurii. Aveau și ei învățământ în limba maternă. Au
ochii de mine, au spus într-o română impecabilă: spus că vor bloca orice demers european al Ucrainei
Bună ziua! Târziu am realizat că și-au dat seama de pentru încălcarea drepturilor minorității maghiare și
unde vin pentru că aveam legată o panglică tricoloră românești.”
la brâu pe care am avut-o ascunsă în sân când am tre- Într-o discuție cu un grup de jurnaliști români, pri-
cut granița. Nu concepeam să merg la românii mei vind reforma educației, care are la bază conceptul de
fără simbolul nostru național, știind că acolo nu au „noua școală ucraineană”, ministrul adjunct al Educa-
voie să arboreze steagul românesc. De la doamna pri- ției de la Kiev, Vadym Karandyi, a declarat la finele
mar aveam să înțeleg că ei se supun legilor statului lunii iulie că „nu există restricții de utilizare a limbii
fără să crâcnească. Nedumerirea mea era vizibilă ca a materne în viața de zi cu zi”. Conform foii de parcurs
unui copil care a ajuns în țara poveștilor și nu înțele- creată de Ministerul Educației, care după disputele is-
gea unde sunt Ileana Cosânzeana și Făt- Frumos, ca cate în societate în diferite comunități, a fost trimisă
să mă exprim metaforic. Dar acolo așa ceva nu există! la Comisia de le Veneția, s-a hotărât ca „studiul în
Sunt legi care trebuiesc respectate și atât! Nu se ne- limba ucraineană să meargă împreună cu cel în limba
gociază cum face minoritatea noastră maghiară care a maternă, pentru o mai bună integrare în societate a ti-
ajuns să aibă mai multe drepturi decât proprii ei cetă- nerilor.” După spusele ministrului adjunct, există 69
țeni minoritari numeric în anumite zone. În Ucraina de școli cu predare în limba română pe teritoriul Ucra-
cei care se împotrivesc au de suferit, așa cum am aflat inei și 16.000 de elevi învață în ele pentru care s-au
despre câțiva români care luptând pentru drepturile făcut „multe progrese și eforturi comune pentru a asi-
românilor, mai fățiș, mai pe ascuns, s-au trezit hărțu- gura predarea în limba română”, dar „limba ucrai-
iți, dați afară din serviciu și cine știe câte și mai câte neană este obligatorie pentru orice absolvent.”
despre care nu se vorbește. Este trist să constat că deși Am contactat un reprezentant al românilor din Ta-
se spune despre Ucraina că are o orientare europeană, tarbunar, căruia nu o să-i dezvălui numele din motive

4 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
lesne de înțeles, pentru a-mi da câteva detalii legat de „Ca medic, știi ce poate să facă o bacterie cu un
legea învățământului care urmează să fie schimbată organism...” a mai adăugat ca o concluzie amară. Da,
cu 1 septembrie. știm!... Pentru că am văzut în ochii lor și lacrimi amu-
Ce se întâmplă cu învățământul? În ce limbă vor țite de teamă, așa cum și eu am amuțit când am trecut
studia copiii în anul școlar 2019-2020? Până am pri- cărțile la vamă „urmărită” îndeaproape de un Kalaș-
mit răspunsul am simțit teama care persistă la fel ca nikov. Senzația e aproape ucigătoare... La fel și senti-
în 2016 când nu o dată, i-am surprins povestind mentul că treci granița fraudulos cu niște cărți în
aproape în șoaptă despre unele nedreptăți, ca să nu le limba română care n-ar fi avut nicio șansă dacă nu
numesc abuzuri, ca și cum pereții ar fi avut micro- erau sub forma unei donații din partea Astra – Iași.
foane. După insistențe pe tema învățământului, am re- Deși comunitățile românești se confruntă în școli
ușit să obțin o declarație: cu lipsa manualelor, în lipsa unei legi care să-i prote-
„Noua lege a învățământului este anticonstituțio- jeze, în lipsa unei reacții din partea Bucureștiului, se
nală. De la 1 septembrie intră în vigoare, prevede în simt nevoiți să se supună și să se descurce cu ceea ce
prima etapă învățământ românesc până în clasa a cin- au. Cu adevărat cadrele didactice din Ucraina sunt
cea, apoi continuă în limba de stat… Aproape 99% martiri pe altarul învățământului, căci e foarte greu să
sunt români... A continuat apoi ca și cum ar fi urmărit predai unui copil de clasa întâi alfabetul fără să-i poți
un gând care-l muncește de ceva timp. „Sunt subtili… exemplifica într-un abecedar în limba română. Res-
Deja s-o muncit... istoria, geografia de ani de zile se ponsabilitatea continuității este uriașă. Nici vorbă de
citește în ucraineană, orele de română scad, se fac ore caiete de predare care la noi sunt pe alese. Nici vorbă
paralele la alte obiecte în ucraineană, control sever, de cărți de povești... Doar lacrimi pe care nu și le-au
ore deschise în limba de stat. Româna Cenușă- putut masca am văzut în ochii învățătoarelor la vede-
reasa…” rea caietelor de predare pe care le-am dus în 2016,
Știind situația nefirească în care se aflau încă de donate de Asoc. Calea Neamului din Brașov. La ve-
atunci cu manualele de predare, întreb sperând într-o derea frumoaselor cărți de povești dăruite de copiii de
îmbunătățire a situației între timp. la școlile și grădinițele din Târgu Secuiesc pe care le-
Cu cărțile didactice cum stați? Au copii cărți după am adunat în urma unei campanii pe care am inițiat-o
care să învețe? în 2015 „Dar de carte, dor de carte pentru Tatarbu-
„Carte didactică nouă, perfecționare didactică n- nar”. Nici astăzi nu știm unde au ajuns acele cărți,
au în școli de ani de zile în „limba mamii”. Trebuie dacă s-au folosit acele caiete... Pentru că, din păcate,
să fim conștienți. Ei sunt cu ochii pe noi mai mult de- directorul școlii nu ne-a lăsat să dăruim cărțile elevi-
cât noi, fiindcă știu că suntem mai neputincioși, dar lor așa cum ne-am propus, pentru ca fiecare să plece
stau după colț și așteaptă norocu...” cu cel puțin una acasă, ci au rămas încuiate în cabine-
„Norocul” acesta nu este decât un pas greșit în tul directorului. Cam așa stau lucrurile...
afara cercului în care au fost strânși cei care au avut Nu ne rămâne decât să sperăm că li se va permite
curajul la un moment dat să vorbească despre nevoile copiilor din comunitățile românești aflate în Ucraina
comunității, să ia atitudine și care au fost drastic sanc- să-și continue studiile în limba maternă, așa cum s-a
ționați, unii fiind chiar nevoiți să se refugieze în R. promis. Un fapt extrem de necesar pentru conservarea
Moldova. identității naționale. Așa cum i-am cunoscut la fața
locului pe unii reprezentanți ai românilor, știu că
mulți dintre ei vor duce într-un fel sau altul, lupta pen-
tru menținerea identității naționale, și cel mai impor-
tant demers în acest sens este apărarea limbii materne,
fără de care este aproape imposibil să dăinuiești. Pen-
tru că limba română este buletinul de identitate al ro-
mânilor de pretutindeni. Prin ea se recunosc, se îm-
brățișează și se sărută frații oriunde în lume s-ar afla.
Este apa vie din care dacă apuci să sorbi nu te mai poți
lepăda de ea. Să rămânem însetați și de strajă fântânii
din care se trage poporul român fiindcă, așa cum ne-
au învățat bunii și străbunii, doar așa vom dăinui! Ne-
au înstrăinat pământul, fabricile, ne-au tăiat pădurile,
Cu elevi de la Școala românească Borisovca, Ucraina, ne-au mințit, ne-au trădat, ne-au furat. Măcar cu doina
singura fotografie ce s-a putut face până la apariţia şi
interzicerea de către director.
învățată la sânul mamei să rămânem!

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 5


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

Diandra DAVID

CARE E ENIGMA ŞI UNDE E MIRACOLUL


POPORULUI ROMÂN?
Consemnați în cartea popoarelor fără istorie de-a lun- iecta concluziile asupra lui, fapt ce-l situează și în avan-
gul secolelor, destinul acestui neam pribegit, atacat po- garda studiilor interbelice. El își propune redarea omului
litic de străinii flămânzi de apă și pământ, a suferit acu- însuși, nu doar a unui schelet sau a unor evenimente pri-
zații dintre cele mai nedrepte prin subiectivitatea și con- vate de viață și sentimente, punându-și întrebarea, dacă
fuzia cercetărilor științifice, dezonorând adevărul ascuns istoricul, care-și mărginește orizontul, nu riscă „să ridice
în originile românilor. Teoriile imigraționiste au avut ca o construcție artificială, mai depărtată de realitatea ce
scop nimicirea trecutului nostru prea puțin cunoscut, a voit să o înfățișeze, decât dacă ar fi privit-o într-o des-
strămoșii noștri fiind prezentați de multe ori sub forma fășurare dinamică, ce nu o poate înțelege decât cel care
unui neam aparent fragmentar, lipsit de unitate și per- a trăit-o”.(Gh.I.Brătianu, N.Iorga, Trei Conferințe,
spective. Acest lucru se datorează izvoarelor prea tăcute, Buc., 1944, p.16)
dar și neatenției istoricilor, care au trecut cu multă nebă-
gare de seamă pe lângă minunile ce ne înconjoară, în
special pe lângă înțelesurile mai adânci, oglindite cel
mai adesea în complexul geografic și cultural din care
facem parte. După moarte, război și împlinirea marelui
ideal – întregirea de stat a României – istoriografia ro-
mână pierde generația, ce edificase fundamentele știin-
ței istorice române. Amintind doar câteva nume, C. Giu-
rescu, A.D.Xenopol, V. Pârvan, putem constata dificul-
tățile tinerilor în reorganizarea și continuarea construc-
ției istoriei noastre, care „are nevoie încă de multe cără-
mizi pentru a fi terminată”. (I. Ursu, „Concepția isto-
rică. Caracterizarea și împărțirea istoriei românilor”,
Buc., 1924, p.18) În perioada interbelică apar noi pro-
bleme sociale, culturale, economice, care devin centrul
intereselor celor născuți la început de secol XX. În mie-
zul acestor noi preocupări, reprezentanții Revistei isto-
rice române decid să se alinieze direcției istoriografiei
europene prin Școala Analelor, al cărei fondator este
Marc Bloch (1886-1944). „Un savant et un soldat” este
un studiu consacrat operei inovatoare și vieții celui care
a închis pentru ultima dată ochii în fața plutonului nazist
de execuție. Acest omagiu i-a fost adus de discipolul
său, Gh.I.Brătianu, care a știut, spre deosebire de colegii
săi, cum să țină pasul cu progresele înregistrate de noile
căutări în Europa. Frecventând cursurile de la Sorbona
paralel cu faimoasa Ecole des Chartes, studentul s-a O enigmă și un miracol istoric: poporul român
aflat în contact permanent cu textele și documentele is- apare într-un moment de cumpănă pentru destinul
torice, ce aveau să-și lase amprenta asupra spiritului său nostru istoric. Cartea trebuia să fie o recenzie, prin
critic, în contrast cu cei care studiază astăzi mai mult li- care Brătianu îi răspunde fostului său profesor, Ferdi-
teratura de specialitate. Lucrările sale pentru promova- nand Lot, la lucrarea Les Invasions barbares et le pe-
rea doctoratului, în cadrul universității pariziene, l-au uplement de l Europe. Întrecând limita unei simple
lansat rapid în lumea științifică europeană. Situând fap- prezentări succinte de argumente contrarii, aceasta
tele într-un context mai larg, ajunge la evoluția de a de- cunoaște o versiune în franceză în 1937, în același an
păși analiza seacă a documentului, trece dincolo de zi- cu apariția monografiei medievistului francez, o alta
durile groase și surde ale bibliotecii, de stivele pline de considerabil lărgită în română în 1940 și într-un final
colb ale arhivelor, pornind de la prezent pentru a-și pro- ediția franceză secundă din 1942, ce a avut ca suport
varianta românească din 1940.

6 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
de vlahii transdunăreni, ce au imigrat în Transilvania
înainte de secolul al X-lea dinspre marele fluviu la Vest
de Porțile de Fier și mărturiile hrisoavelor regilor Unga-
riei și Cronica lui Nestor, care atestă prezența românilor
în Transilvania din secolul al X-lea, al XI-lea sau chiar
al IX-lea. Responsabilitatea în a trata tema continuității,
în a face lumină, „căci timp s-a pierdut destul”, este re-
zultatul, pe care noi îl trăim azi în calitate de beati pos-
sidentes. Prin neopunerea și indiferența celor mai mulți,
propaganda și-a făcut efectul asupra civilizației în acele
vremuri, căci până și un om „de competența și obiecti-
vitatea științifică a lui Lot” a fost înșelat. Brătianu își în-
cepe dezbaterea ca un remarcabil savant, care caută ve-
rosimilul dincolo de interesele propriului popor, impar-
țial, nu contrazice argumentele celorlalți fără a le com-
bate prin probe și conexiuni juste, întemeiate pe investi-
gații, logică și asocieri fondate: „Expunerea este simplă,
fără patimă. Autorul se abține să manifeste vreo urmă
de ironie, chiar și față de tezele categoric absurde.” (p.
157) Ferdinand Lot, 15 august, 1943. Autorul Enigmei
a abordat următoarele subiecte în favoarea continuită-
ții: evacuarea Daciei, unitatea lingvistică, etnografie și
geografie, datele arheologice și observații asupra istoriei
noastre după secolul al XIII-lea. Titlul studiului împru-
Originea latină a românilor și continuitatea lor necur- mută denumirea capitolului lui Lot, în care acesta dez-
mată pe teritoriul vechii Dacii au fost contestate mai ales volta problema originilor poporului român – „Une
de unguri, care în urma compromisului încheiat cu enigme et un miracle historique: le peuple roumain”.
Habsburgii și prin formarea monarhiei dualiste Austro- Dacă nu mai există azi întrebări cu privire la trecutul
Ungare din 1867, au anulat până și ultimele rămășițe de nostru, în mare parte aceste soluționări îi sunt datorate
autonomie ale Transilvaniei, incorporând-o forțat la Un- lui Brătianu. Printre rânduri aș dori să amintesc de o lec-
garia. După Sulzer, care lansase teoria imigraționistă în ție la istorie din gimnaziu, în care ni s-a dictat despre
1781, noutate ce încerca să combată cinci veacuri de originile noastre daco-romane, dar ni s-a spus de către
atestare documentară a teoriei autohtoniei românilor, domnul profesor, că nu este nimic altceva decât o năs-
care a fost susținută de cărturari naționali și străini de cocire a românilor de a păstra Transilvania și că discuția
pretutindeni, mai departe Roesler este cel care continuă este infinit mai lungă decât ceea ce ne predă el. Realita-
disputa, ce avea să țină din 1871 până la sfârșitul Primu- tea este nu doar vizibilă, ci chiar demonstrată. Aș pro-
lui Război Mondial. Scopurile lor sunt mult prea evi- pune cititorului să gândim această afirmație a continui-
dente pentru a mai fi și comentate. „O sinteză critică” în tății și să încercăm împreună, pe cât ne este posibil, su-
cinci capitole de L.Tamas este doar unul dintre aceste biectul fiind unul vast, să aducem argumente în fața te-
studii învrăjmășite, pline de contradicții și inadvertențe: zei, pe care noi astăzi o susținem aproape fără să o mai
dacă în primul capitol strămoșii noștri nu trăiau din se- trecem prin filtrul minții. Subliniez acest aspect mai ales
colul al-X-lea în Peninsula Balcanică, în al treilea capi- pentru tinerii din generația mea, întrucât este important
tol sfârșesc prin a duce o viață păstorească la nord de să nu se piardă din vedere dovezile, care sunt proba în-
Dunăre încă din epoca romană. Deși se opune continui- săși a identității noastre.
tății, Ferdinand Lot înțelege gândurile ascunse ale isto- Să prezumăm contrariul întâi, părăsirea intregrală a
ricilor unguri: „Chiar întemeiată din punct de vedere is- Daciei, că romanizarea acestei provincii a fost nimicită de
toric, ea nu ar fi mai puțin nejustificată din punct de ve- năvălirile barbare din secolul al III-lea. Între sfârșitul se-
dere politic”. (Gh.I.Brătianu, O enigmă și un miracol colului al IV-lea și al XIII-lea nu există mărturii cu privire
istoric: poporul român, Ed. Corint, Buc., 2000, p. 55) la vreo populație romană trăind acolo. Vopiscus a scris la
Principalele argumente ale academicianului francez în numai șaisprezece ani de la moartea lui Aurelian. În afară
favoarea imigrării sunt pe larg următoarele: slaba colo- de faptele recent petrecute, el își culege informațiile din
nizare a Daciei după cucerirea lui Traian, tăcerea impre- actele Senatului și din hârtiile originale de la Biblioteca
sionantă de peste zece veacuri despre vechea Dacie, vo- Ulpiana. Cu toate acestea, nu aflăm nimic concret timp de
cabularul slav bogat în termeni bisericești și organizare mai bine de zece secole. Mai mult chiar, este înlăturată
de stat, relațiile vechi ale Bisericii române cu metropola ipoteza formării poporului român în Evul Mediu în Mun-
de la Ohrida, prezența cuvinetelor albaneze în limba ro- tenia și Bulgaria de istoricii bulgari, ipoteza continuității
mână, existența a două migrații dintre care una efectuată dacoromane în Transilvania de unguri și ipoteza prezenței
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 7
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
românilor în Basarabia și Moldova de ruși. Este destul de mai întâi, regiunea de la Est de Carpați până la Dunăre a
evident! „De unde s-a ivit acest popor, devenit pe neaș- fost o Gotie, spre finalul domniei lui Justin I devine o Sla-
teptate așa de numeros, încât a cotropit locurile tuturor vinie, toponimia din Transilvania convingându-ne de
vecinilor săi, fără să țină seama de titlurile lor legitime acest aspect. Slavii au cotropit Peninsula Balcanică din
de proprietate și de prioritate?” (p. 66) Întrebarea a fost secolul al VII-lea și au încercat să șteargă orice urmă de
pusă istoricului bulgar Muftaciev chiar de P.P. Panai- latinitate. Cu cât mai repede slavii înaintau spre Egee și
tescu. Dacă Dacia a fost integral părăsită și romanizarea Adriatică, cu atât Dacia se golea de triburi aproape în în-
oprită de năvălirile barbare, cum de mai multe probe adu- tregime. Jirecek mai observă cum „elementele de la nor-
nate împreună arată continuitatea? Tăcerea textelor nu dul Dunării aveau să fie absorbite de populația româ-
este una desăvârșită. Noua provincie cucerită de Imperiul nească”. (p. 83) Într-o descriere a Europei Orientale pen-
Roman a devenit o regiune de colonizare ex toto orbe Ro- tru regii angevini ai Siciliei și pentru cruciadele lui Carol
mano. După marea criză a secolului al III-lea, când Aure- de Valois se menționează: „între Macedonia, Ahaia și Te-
lian a micșorat frontul amenințat de năvălitori și a așezat salonic, marele popor al vlahilor, care fuseseră altădată
linia de apărare la Dunăre, Eutropius spunea despre adu- popor al romanilor și pe care ungurii îi alungaseră de pe
cerea romanilor din orașele și de pe ogoarele Daciei, pășunile lor.” (p. 84) Argumentul ex silentio asupra daco-
Vopiscus despre aducerea armatelor și a provincialilor. romanilor poate fi explicat prin faptul că în Evul Mediu,
După dezastrul suferit din lupta cu goții, Dacia nu mai pu- un ținut era denumit după războinicii care dețineau pute-
tea fi păstrată militar. Este dificil de aflat numărul exact al rea în locul respectiv, nu după numele majorității supuse.
locuitorilor, care au urmat armata și funcționarii, însă o În primul mileniu al erei creștine, schimbul masiv de po-
evacuare totală pare imposibilă. O mărturie din secolul al pulații era firesc, Imperiul bizantin fiind fidel politicii de
VI-lea din regiunea balcanică și dunăreană: “Romanii au colonizare aplicate de Imperiul Roman. Seriile de migra-
fost din nou atacați de popoarele afurisiților barbari (…) ții care au trecut Dunărea de la un capăt la altul, nu au
Ei (avarii) au mers să asedieze două orașe ale romanilor creat o despărțire totală, ci doar un mediu prielnic pentru
și alte cetăți.” Populația se putea retrage în munții și pă- conservarea latinității.
durile Daciei în primii ani ai ocupației barbare, lucru obiș- Contra unitatății lingvistice s-a susținut identitatea
nuit pentru împărații vremii, care au mai practicat acest românei cu aromâna balcanică. Am fost întrebați, ce ex-
obicei. Nu ar fi nici primul și nici ultimul caz al unei înțe- plicație putem oferi pentru prezența cuvintelor albaneze
legeri de mai târziu între provincialii romani și barbarii, în limba noastră? Lot bănuiește alungarea daco-romani-
care-i puteau exploata mai ușor în folos propriu. “Popu- lor de slavi, primii rătăcind ca păstori, timp în care cei
lația rurală constituia, pentru germani un important venit din Nord au rămas agricultori. „Ar trebui studiată, în
și într-adevăr ea n-a fost nevoită să muncească mai greu acest sens, terminologia rurală din cele două dialecte,
pentru ei decât mai înainte pentru căpeteniile romane. Ei român și aromân.” (p. 161) Lingviștii au răspuns acestei
nu aveau nici un folos să se lipsească de meseriași... care întrebări prin atribuirea împrumuturilor unui substrat
(...) se pricepeau să lucreze așa de bine bronzul, fierul, vechi, trac sau ilir, comun tuturor graiurilor din Balcani.
aurul și argintul.” (pag.74) Care sunt urmările părăsirii Teritoriul albanezilor și cel al românilor aveau ca punct
sub Aurelian? Știm, că paza Dunării a fost coordonată comun doar marginile lor îndepărtate, legătura dintre ei
după aceea de Galerius și Dioclețian. A fost ridicat din fiind întreținută prin păstorii nomazi. Dacă azi mai întâl-
ruine orașul Tropaeum Traiani, cetățile restaurate, cape- nim câteva cuvinte de origine comune, acest fapt se da-
tele podului malului stâng fiind reașezate, toate acestea torează substratului din care provin atât româna, cât și
sub domnia împăratului Constantin. Deci, influența ro- albaneza: de exemplu, vatră –„cămin”, noțiuni, ce sunt
mană a fost întărită de acesta, motiv pentru care goții și esențiale limbajului și vieții. H ic și castân (ficus și cas-
sarmații din Banat, Muntenia și Oltenia au devenit supușii tanus) sunt cuvinte, ce în aromână denumesc ficusul și
întemeietorului Constantinopolului. Aflăm că relațiile cu castanul, apărute în regiunile meridionale ale peninsu-
imperiul erau în strânsă legătură și prin pătrunderea creș- lei. În schimb, denumirile de aur și păcură (aurum, pi-
tinismului: martiri ai noii credințe în Sciția Minoră, Do- cula) în dacoromână se găsesc în bazinul Carpaților.
brogea de azi; este suficient să amintim de cei douăzeci- Sunt multe astfel de cuvinte, deci nu putem concluziona
șișase de goți creștini arși în biserică și ale căror moaște decât că daco-româna și aromâna s-au format și dezvol-
au fost culese de prințesa Gaata și de fiica acesteia al cărei tat în aceeași regiune geografică.
nume este LATIN, Dulcilla. După invazia hunilor, lui Brătianu a inclus în capitolul al V-lea etnografia și
Priscus i s-a cerut o listă cu dezertorii refugiați, el a găsit geografia ca expresie a continuității. După ediția fran-
un număr mare de romani, care-și exercitau meseriile. De ceză secundă a cărții au urmat observațiile lui Lot, la
asemenea, la curtea regelui se glumea și se vorbea și în care românul nostru a răspuns bucuros. Primul semnala
„limba Ausonei”, care nu era alta decât latina. Lângă pa- greșeala originii bizantine a termenului „valah”, când el
latul din lemn al lui Attila se înălțau „termele de mar- este de origine germană, „Welche”, prin care germanicii
moră” după un arhitect roman din Sirmium. Menandru – goții stabiliți la Nord și Sud de Dunăre – îi desemnau
spune despre o provincie bogată în 578, cu prizonieri ro- în Occident pe latini și celți, însă Brătianu a mai menți-
mani ridicați de slavi în cursul expediției balcanice. Dacă onat acest lucru într-un alt capitol al unei alte lucrări, iar

8 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
repetabilitatea pentru el pare inutilă: „bizantinii l-au luat cunoștință stingerea vieții urbane, inexistentă în epoca ava-
de la slavii din peninsulă, care l-au împrumutat, la rân- rilor și slavilor. Inscripțiile monetare din provincie nu trec
dul lor, de la germani...” (p.178) În unele texte sârbești peste anii 255-258, iar din 256 nu s-a mai bătut moneda.
și la Ana Comnena, una dintre primele femei istoric, este Nu e de neglijat aspectul inflației monetare din 256, când
o tendință în a-i confunda pe toți păstorii din Balcani sub antonianus de argint (75% aliaj) devine doar o monedă de
această denumire. În cronica Notarului Anonim este aramă. Recent, în data de 22 august 2014 s-au atins 30 de
scris, cum ungurii au găsit în Panonia în timpul cuceririi monede romane republicane din secolul I î.Hr, care au
arpadiene vlahi și păstori romani, ramuri ale aceluiași completat tezaurul monetar dinainte de cucerirea Daciei de
popor și cum cruciații lui Barbarosa au întâlnit la grani- la Bistrița-Năsăud. Dar, care este continuarea după evacu-
țele actuale ale Serbiei și Bulgariei rezistența altor vlahi area legiunilor și a funcționarilor? S-a descoprit un hiatus,
– indicii clare referitoare la alte ramuri ale poporului ro- ce nu depășește ultimul sfert al secolului al III-lea, exact
mân. Dacă notarul regelui Bela menționează pe „Blachi perioada necesară în care moneda imperială avea să se sta-
ac pastores Romanorum”, iar geograful anonim din se- bilizeze sub Dioclețian și Constantin. În Banat se prelun-
colul al XVI-lea pe blazi, care au abandonat „pascua gesc până-n epoca monedelor bizantine din secolul al VII-
Romanorum”, atunci se pot prezuma două elemente în lea. Rațiunea ne îndeamnă să credem în întreruperea co-
populația daco-romană: românii autohtoni și emigranții merțului în timp de războaie și năvăliri, dar și în criza ge-
din Balcani. Cu o perspectivă juridică formată deja prin nerală a Europei la începutul perioadei carolingiene; astfel,
absolvirea facultății de drept și cu o experiență vastă în populația rămasă în Dacia era din ce în ce mai săracă. Se
studiul contractelor și tranzacțiilor particulare din Evul continuă tradiții vechi și locale. Lipsa armelor din cimiti-
Mediu prin elaborarea studiului Actes des notaires ge- rele din epoca germanică (Transilvania) dezvăluie relațiile
nois de Perra et Caffa, Brătianu găsește în Analele ge- pașnice dintre autohtoni și cuceritori. Nesemnificative nu
noveze și în actele notarilor venețieni confuzia români- sunt nici formele grosolane din epocile barbare, care repro-
lor de la Dunăre cu ungurii, însă aromânii din Balcani duc identic și în aceeași regiune tipurile Latene din epoca
sunt diferențiați prin numele de vlahi, de unde rezultă geto-dacă. Așadar, arheologia ne pune la dispoziție um-
independența ultimilor, chiar înainte de alcătuirea sta- brele fondului preroman, ce în epoca năvălirilor a îmbrăți-
telor dunărene. Tot în documentele italiene medievale, șat o scurtă revenire la folclor, tradiție și viață rurală.
românii ajunși la târgurile de negoț din Crimeea sunt nu- “Cu toate că e un fel de superstrat”, influența slavă a de-
miți unguri; însă nu există dubii cu privire la naționali- rutat de-a lungul timpului filologi, care au încercat să explice
tatea „unguroaicei Mărioara” din 1290, nici îndoieli cu originea și caracterul limbii române.Termenul “rumân” în-
privire la alte nume românești și latinești (Radus, Deme- seamnă social iobagul legat de glie, pământul fiind o moște-
trius, Stanchus, Stoicha), toate scrise în registrele de so- nire strămoșească, ce-l apără pe țăran în fața unei stăpâniri
coteli din Caffa. Acest act folosește de multe ori ambele străine. Invazia slavă s-a produs cu aproximație la finele se-
calități, Velachus sive Ungarus, deci ambii termeni sunt colului al VII-lea, dar nu s-a întărit decât prin ajutorul avari-
întrebuințați unul în locul celuilalt. Așadar, termenul lor, care le erau stăpâni. Găsim prenume slave în documen-
„vlah” apare la Sud de Dunăre, unde bizantinii îl folo- tele Principatelor. Care este explicația? Moda vremii îi obli-
sesc prima dată pentru românii balcanici, în opoziție cu gau pe români să împrumute de la slavi denumirile reprezen-
cei aflați la Nord de Dunăre, „acei păstori ai romani- tanților puterii locale. De pildă, cneazul cu autoriate asupra
lor”, care rămân nemenționați datorită apartenenței lor unui sat, voievodul ce stăpânea o vale sau un ținut muntos.
politice la imperiul cumanilor sau la regatul catolic al Cuvintele importante provin însă din latină: domn (domi-
Ungariei. Existența celor două ramuri ale romanității nus), județ (district), judecător (judices), împărat (imperator).
orientale, daco-romanii rămași la Nordul Dunării și vla- Deși, liturghia și organizarea ei sunt slave, noțiunile funda-
hii din Balcani prin curentul neîntrerupt de migrații și mentale de cult sunt exprimate tot în latină: lege (lex), cruce
transhumanța păstorească pot conchide fuziunea, unita- (crux), Dumnezeu (Dominus Deus), Treime (Trinitas), Bi-
tea limbii române de azi. sercă (basilica), ecclesia este un termen inovator, ce se dato-
Cu dovezi îndestulătoare, adversarii teoriei continuității rează Bisericii din Africa. Sub influența goților convertiți la
mai caută orașe, monede și ceramică. Ce spun datele arhe- Wulfila, limbile germanice și slave au adoptat: preot (pres-
ologice? După secolul al III-lea, centrul vieții romane nu biter-presbyter), cf. sicilianul preut, cuminecare (communi-
mai se întâlnește la Roma, ci în provinciile care guvernează care), păgân (paganus). În vremea lui Constantin și a urma-
de acum înainte cu împărați africani, sirieni, panonieni, șilor lui, cel mai probabil când pacea domnea între goți și
iliri. Acest fapt nu ne conduce la ideea divizării istoriei te- imperiu în secolul al VI-lea, populația daco-romană s-a con-
ritoriilor sau la trecerea cu vederea a manifestărilor vieții vertit la creștinism. Să nu uităm, că după ce statele românești
locale, ce erau atât de respectate de administratorii imperi- apar în secolul al XIV-lea la Nordul Dunării, se creează le-
ului. Ne punem atunci următoarea întrebare: S-a lăsat Da- gătura lor directă cu patriarhul grec din Constantinopol. Se-
cia integrată în evoluția generală a lumii romane? Reîntoar- ton Watson și Lot sprijineau teza unei metropole comune cu
cerea la formele arhaice, preromane poate fi dovedită prin slavii bulgarizați, Ohrida. Este adevărat, că o legendă din se-
săpături. Dacii rămân totuși fideli formelor și tradițiilor lor, colul al XVII-lea a lăsat loc unei confuzii din cauza unei tra-
ale căror urme persistă. În primul rând, trebuie să luăm la duceri greșite. În lucrarea lui Lascaris se elucidează relațiile
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 9
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
bisericii moldovenești cu patriarhul din Pec și arhiepiscopa- Să-ți recitești trecutul, ce BUCURIE! Să respiri
tul de Achris (Ohrida): vlahii din Balcani erau singurii sub aerul epocilor cândva vii, să-l însoțești pe Brătianu în
acest arhiepiscopat. Însă nu era vorba de o dependență cano- lunga sa călătorie a dezbaterilor, să lupți alături de el
nică sau de relații culturale strânse între Biserica moldove- prin cuvinte și să aperi ceea ce-ți aparține. Dincolo de
nească și arhiepiscopatul din Achris. Mai mult decât atât, pa- orice mărturii și consemnări istorice, la celălalt capăt
triarhul sârb din Pec, Nicodem, a sfințit între 1449 și 1455 al științei se ascunde identitatea noastră întreagă în
un mitropolit moldovean, ce se împotrivea unirii ortodoxiei inima țăranului, uitat în întunericului mileniului al III-
cu catolicii. Prin acest gest putem observa relațiile bune din- lea. El mai are încă puterea păstorilor romani de a
tre cele două Biserici, care au influențat arhitectura și artele conserva și de a iubi muncile câmpului, de a respecta
religioase, însă nu și existența unei ierarhii bisericești în Mol- natura, tradițiile și de a păstra dreapta credință stră-
dova sau așezarea unui stat. În ceea ce privește toponimia moșească, ce de atâta veacuri nu a reușit să fie învinsă
din Transilvania, ungurii obișnuiau să traducă încă din Evul de eresurile lumii moderne. Câți ne mai putem numi
Mediu numele localităților, prelungindu-le cu terminația români în aceste vremuri tulburi, în care distracția în-
“falva”, “haza” sau atribuindu-le o particulă diminutivală locuiește cultura, iar prostia inteligența? Ne părăsim
sau topografică pentru a le oferi un aspect maghiar. Elemen- țara în loc să o salvăm din ghearele alpiniștilor poli-
tele toponimice de origine slave se pot clarifica însă prin tra- tici, care au decis să distrugă spiritul românesc. Noile
duceri din latină: slavul Bistrița din latinescul Repedea. Bră- legi apără infractorii mai mult decât victimele, iar tot
tianu a trecut în revistă observațiile sale asupra istoriei ro- acest teatru îl numim cu nonșalanță democrație. Care
mânilor după secolul al XIII-lea. După cucerirea Constan- e miracolul și unde e enigma poporului român? Îna-
tinopolului de turci, domnitorii munteni și moldoveni au de- inte de a fi arestat de comuniști fără judecată și de a fi
venit ctitori renumiți, dărnicia lor fiind cunoscută de la mâ- transportat la Sighet, unde i s-au confiscat „una ico-
năstirile de pe Athos până la fundațiile de pe M. Sinai. Amin- niță metal alb” și „una cruciuliță din metal cu șnur
tește de la voievodatele de la Gurile Dunării din secolul al roșu”, Gh.I Brătianu a răspuns: „istoria poporului ro-
XI-lea, uitate de academicianul francez, și până la monarhia mân (...) încetează de a mai fi o enigmă; ea rămâne
regelui Carol, care întrevăzuse soluția unității românești și un miracol sau mai degrabă o succesiune de mira-
care, înainte de a închide ochii, îl autorizase pe primul-mi- cole.” (p.158).
nistru să semneze cu Rusia prima convenție care definea
drepturile naționale ale românilor, într-o eventuală despărțire
a Austro-Ungariei. Așadar, ultima parte recapitulează argu-
mentele în favoarea continuității, întărindu-le prin episoa-
dele istorice ale evoluției poporului român.

Temniţa de la Sighet, unde Gh. I. Brătianu a închis ochii.


Foto. de Andrei Iuga, locuitor al oraşului Sighet

10 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”

Magda URSACHE

„CU MOARTEA-N CÂRCĂ”


Am ales pentru nota ediției integrale a cărții lui Petru staliniști, din vremea aceea când minciuna stătea cu ma-
Ursache, Istorie, genocid, etnocid, sintagma lui Aurel nualul de istorie la masă și pe masă. „S-au demascat, s-
State, „cu moartea-n cârcă”. Spune Andre Glucksmann: au demascat!”, striga Roman-Baricadă. Lozinci ca „Să-i
„Comunismul conține genocid”: fizic, identitar, spiri- lichidăm, să-i lichidăm pe țărăniști!”; „să-i vestejim pe
tual. Doctrina trebuia să înlocuiască tot-tot-tot: țară, re- anticomuniști!” păreau rodul viziunii ateo-bolșeo-pro-
ligie, neam, familie. „Asasinii roșii”, notează Mircea letare. Și dacă a fost declarat comunismul regim politic,
Eliade (în 28 ianuarie 1943, Jurnal portughez, Bucu- de ce alesul a fost, în procesul comunismului, un fiu de
rești, 2010, p.141) ucid „de la milioane în sus”; ceilalți dinozaur stalinist? Copiii nu pot fi nedreptățiți din cauza
asasini politici operează mai modest: un criminal mai părinților? Nici dacă gândesc ca genitorii lor? Volo Tis-
mare decât Hitler a fost Stalin. măneanu i-a prezentat edulcorat pe torționarii obsedan-
Este un șoc pentru generația mea sacrificată (copilă- tului deceniu și cu mânie aproape proletară pe apologeții
ria a fost o tortură psihică, în așteptarea arestării tatălui – deloc stimabili de altfel – ai Ceaușescului. „Culmea ar
meu) să vadă că se regretă perioada, mai rău, că se in- fi ca victima să primească o medalie de la făptaș”, mi-a
duce un soi de relativism social: „Eh, așa au fost vremu- spus Petru chiar înainte ca Emil Constantinescu să de-
rile!” Percepția comunismului e mai mult decât pozitivă, coreze, din greșeală, un torționar. S-a întâmplat și asta.
de vreme ce peste jumătate dintre români consideră că Băsescu – a scris presa – l-a decorat cu Meritul Cultural
„era mai bine înainte”, Dumnezeule! Celebrarea lui (în grad de ofițer acoperit?) pe William Totok, ținând-o
Ceaușescu se face continuu: ce-ar fi fost dacă nu era îm- în vizor pe Herta Müller. Iar GDS, „lucrarea” lui Silviu
pușcat, cum ar fi arătat România azi dacă o conducea el, Brucan finanțată de filantropul Soros, era cât pe ce să-i
Comandantul Suprem, cu Elena-n frunte. Mizeriile ce- dea un premiu neobositului procuror general, prin mâna
ciste-meaniste-securiste se umflă-n pene. Argumente? disidentului Radu Filipescu.
Loc de muncă, locuință gratis, granițe sigure, că nu tre- Doctor în horroris causa, procurorul general Augus-
cea nici o tornadă prin România... Poți să-i contrazici? tin Lazăr, care se ocupase cu prelungirea anilor de de-
Relele: lipsa pașaportului, lipsa hranei decente, lipsa tenție (citiți: chin) la Aiud, simulând senin nevoia de a-
apei calde, dar mai ales lipsa de informații (și, pe po- și cere iertare, a vrut să-și doneze unui deținut politic
trivă, violența minciunii propagandei) sunt trecute cu premiul pentru lupta contra corupției, acordat de Socie-
vederea. Am văzut, într-un reportaj din 16 aprilie 2019, tatea „Speranța” din Timișoara. Ce sperăm?
la Antena 3, închisoarea Aiud „renovată”. Cumplitul Da, politica oferă condiția ideală ca individul să-și
Aiud nu mai părea un infern. Cei care vizitau muzeul arate demonul din el. Și credeți că se poate scoate ușor
vedeau o zarcă dotată cu pat curat, găleată de apă curată, dracul din torționar, din securist, din delator, din procu-
tinetă din lemn geluit...; deținutul era reglementar îm- ror oportunist? Mă îndoiesc. Cât despre complicitatea
brăcat, în zeghe apretată și călcată, fără lanț la mâini și vinovată la crimă, tot crimă este, chiar dacă o tinerică
la picioare (lanțul uns, alături, părea nefolosit); miliția- liberală reiterează, pentru augustul Lazăr, scuza că „așa
nul- manechin n-avea bâtă, baston, ciomag, par; Aiudul, erau timpurile”, motivându-i faptele de ...bricege. Din
în care erau întemnițați și exterminați cei ce mișcau în săbiile generalilor armatei române se făceau, la Aiud,
frontul socialist, arăta ca un loc obișnuit de detenție. bricege foarte căutate la export, din care căra cu geanta
Zarca? O carceră oarecare, unde se putea supraviețui și incoruptibilul procuror, cum scrie tot presa, decorat de
aproape tihnit. Iohannis în 18 aprilie an curent; tot atunci, a fost decorat
Deruta morală e în creștere. S-a ajuns ca, din indife- pe tăcute și în absență, eroul Iulius Filip cu Crucea Ro-
rență dublată de ignoranță (a lor și a consilierilor), pre- mâniei, a treia clasă. Să nu fi știut președintele că Lazăr
ședinții noștri să decoreze torționari și informatori Secu. a refuzat/ amânat eliberarea lui Iulius Filip din Aiud, că
Și mi-l amintesc pe profetologul S. Brucan, silabisind patul bolii i-a fost „asigurat” de prelungirea detenției?
fericit la ProTv, sub privirea extaziată a intervievantului „Parcă mi-e rușine să spun prin ce-am trecut la Aiud”,
Mândruță: „la sân-ge-la sîn-ge!”, frazula întreagă fiind : mărturisea recent, cu sfială, la TV un deținut politic. La-
„Democrația trebuie consolidată la sân-ge, la sân-ge!” zăr procurorul, cu maxim tupeu, nu s-a sfiit să-și ex-
Sângele vărsat în tinerețea-i de un roșu Pauker, când in- prime dorința de a-i da premiul său lui Iulius Filip, spe-
trase de la 19 ani în PCR, în 1935. În „Scînteia”, a cerut rând, pasămite, că disidentul ar fi atins de sindromul
și i s-a dat moartea lui Iuliu Maniu, moartea lui Gh. I. Stockholm, când victima ia apărarea celui care a victi-
Brătianu, moartea lui Ion Mihalache. Iar păcatele i-au mizat-o.
fost spălate sau decolorate, după caz, devenind „părinte Secția de exterminare de la AIUD are în nume IAD,
fondator” al Grupului de Dialog Social. o știe bine Iulius Filip. E greu de suportat să citești des-
Polițiștii, ca să nu le spun polițiști corect-politici, pre torturi sadice, darămite să le suporți? S-au găsit cra-
revin la invective împrumutate din vocabularul vechilor nii cu cuie bătute-n frunte, pe viu. Marius Oprea, fost
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 11
„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
director IICCMER, întreba: A fost Pleșiță anchetat?, Urmașii celor uciși sau schilodiți de gloanțele cui o fi
concluzionând : „Ei conduc în continuare.” Măcar cini- tras atunci, la sfârșit de an 1989, Ceaușescu sau Iliescu,
cul Pleșiță nu i-a oferit un premiu lui Paul Goma, ca La- n-au discernământ.
zăr lui Iulius Filip, bolnav într-un spital din SUA. Cum „Documentele nu-s totdeauna beton, Magda. Atenție
trăim în „Absurdistan” , unde limita absurdului nu mai la cele falsificate. La Nürnberg s-a prezentat o poză ca
există, s-ar putea să fim martori la o scenă de un absurd mostră de crime de război: prizoniere sovietice ucise de
inimaginabil, depășindu-l pe cel narat de Constantin un militar german. Numai că femeia sovietică din prim
Florin Pavlovici în Tortura pe înțelesul tuturor. Acolo, plan era o cunoscută actriță Moskfilm”, mi-a spus Petru.
deținuții erau nevoiți să stea la coadă pentru bătaia de Dar mai există o lege a Arhivelor, de vreme ce s-au dis-
seară; acum, ar fi posibil ca foștii deținuți să stea la trus multe dintre dosarele celor care au lucrat în peniten-
coadă pentru a obține gratificații de la Lazăr, că are de ciarele groazei? Istoricul Marius Oprea afirmă că au dis-
unde: doar a fost pensionat cu 27000 de lei noi. părut dosare date de CNSAS pentru ceea ce s-a numit
Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi fost Procesul comunismului. N-a mai găsit dosarul tartorului
soluția problemei. Iar lustrarea trebuia să înceapă cu Jus- Nicolschi. Care Nicolschi poate nega în interviul luat de
tiția. Pentru că Tribunalul poporului, care a luat ființă Lucia Hossu-Longin, în 1992, „experimentul Pitești”.
înainte de Procesul de la Nürnberg, „a fost cea mai odi- Cică n-a existat „reeducarea” și că ar fi o scorneală a lui
oasă instituție din toate deceniile bolșeo-comuniste”, Virgil Ierunca și a lui Paul Goma. Un fragment dintr-un
scrie Petru Ursache. Am fi scăpat de „lichele cu geome- poem de temniță, scris de Sergiu Mandinescu, trecut 12
trie variabilă”, cum le spune Dorin Tudoran, și cu geo- ani prin închisoarea Pitești, pentru că a luat parte, în Ol-
grafie variabilă, cum adaug eu. N-ar mai fi fost victime tenia, la rezistența anticomunistă, mărturisește trauma:
de 5000 de euro sau de 500.000, după placul justițiarilor „Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc/
noștri și nu s-ar fi obținut certificat de revoluționar, cu Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc/ Asemenea lui, așijde-
beneficiile aferente, după ce s-a dat șpagă. Bussinesul cu rea ție,/ Dar viața mea nu-i, nu-i, prietene, decât o
dosare de revoluționari a „capitalizat” România post-de- moarte vie.”
cembristă. Au dispărut documentele unor procese, penale chi-
Încep să cred, ca eseistul Cristian Bădiliță, că intelec- purile, dar instrumentate de securiști. Nealinierea, nesu-
tualii „sunt o specie penibilă”. Iar vietatea numită, de la punerea erau mascate în delicte de drept comun. Gen.
Aristot cetire, animal politic nu-i chiar om vertical, homo Dan Voinea confirmă că dosarele Aiud, dosarele crime-
sapiens, etica mizerabilă readucându-l la condiția de mers lor comunismului, dosarele iernii lui ’89, dosarele mine-
în patru labe. Evoluție? Ba involuție! După 30 de ani de la riadei au fost subțiate. Gen. Vasilache voia să le dis-
„evenimente”, Ion Ilici Marcel Iliescu poate bifa ca misi- trugă, dar trebuia să existe acordul procurorului general.
une îndeplinită: a construit „comunism cu față umană”. I-a Or, gen. Voinea ceruse să fie păstrate la CNSAS. După
convenit moartea lui Milea, a lui Nicolaescu, a lui Nuțu, a pensionarea forțată a lui Voinea, a avut mână liberă L.C.
lui Iulian Vlad, a lui Gogu Rădulescu? Se pare că da. De la Kövesi. Marius Oprea dă o cifră uluitoare: 200-300
ilegaliști a moștenit secera, iar prim-ministrul său, Roman, metri liniari de documente dispărute. A continuat, ca pri-
a moștenit ciocanul. vat, investigații de dosare întoarse cu NUP ca omor, deși
Ciudățenia Cioloș? Zice presa că o păzea la poartă, erau crime contra umanității. Ce să mai zici decât ca et-
ca militar în termen, pe Doina Cornea. Știți ce sunt ci- nosoful anonim? „Corb la corb nu-și scoate ochii”.
frele astea, 0287? Unitatea lui Dacian Julien Cioloș. Iar În tramvaiul de Baza 3, locul unde-mi fac eu sonda-
cine executa stagiul militar într-un Batalion de Securi- jele de opinie, am auzit o duducă foarte pornită pe măr-
tate devenea ofițer Secu pe livret. Apud istoricul Florian turiile unor bătrâni pușcărizați politic: „Vai, dragă, da’ce
Bichir, în ’88, Cioloș era postat la Doina Cornea (obiec- să știe iștia?” „Ia să se mai termine cu moșii. Le-a trecut
tiv Diana), să nu iasă nesupravegheată din casă; ca și la timpul”, a secondat-o altcineva. „Dacă nu mai ie rejim
noi, la Iași, Luca Pițu, refuznic PCR, dar și refuznic al comunist, di ci-l sî-l mai combată obsedații iștia?” Tre-
certificatului de revoluționar. Cineva ricana: acum au ie- buia să le fi spus că generația celor torționați aproape că
șit datele despre Cioloș, la țanc, în campanie electorală? s-a stins, că vor scăpa de „balast”, că n-or să le mai
Dar când? Vrem un președinte care a păzit ca militar ușa consume mult timp spațiul vital și virtual cu mărturiile
disidentei, asta vrem? Vedea oare Cioloș cum era bă- lor incomode despre suferințele detenției. Însă mi s-a pă-
tută? În Partidul România Mare a intrat prin coinci- rut inutil să le aduc la cunoștință acestor juni debusolați
dență? Tot presa dezvăluie rudenia cu „Vulpea” Arde- că, după munca la dig, la canalul morții Dunăre–Marea
lean, general peste „2 și-un sfert”. Adaugă Cioloș un Neagră, tinerii de atunci îi duceau în spate pe bătrânii
PLUS la viața politică sau un minus? Că minusuri sunt istoviți, aproape muribunzi, încercând să le amâne
multe. Se numără din ce în ce mai puțini morți în acel moartea. La indicația tov Drăghici, din ordinul Mosco-
Decembrie. Președintele post-socialist Iliescu se vrea vei, 1200 de deținuți de la Gherla au fost transportați la
Pilat din Pont și „trage concluzii” (sintagmă de ședință Canal, în 9 august,1950, la muncă silnică, deși nici nu se
PCR) din peste mia de morți: „probabil s-au împușcat puteau ține pe picioare. Delta Dunării era supranumită
între ei”. ”N-au discernământ”, diagnostichează bolnă- „țara lui Maromet”, colonel Secu și criminal sadea. I se
viorul președinte. Fostul ministru al Tineretului (1967- mai spunea „pământ fără cruce”. Pământ mâncau, ca să
71), prim-secretar la Iași (1974-79), mereu în legătură se sinucidă, femeile violate în lagăre de gardieni.
cu serviciile URSS și cu Gorbaciov, are discernământ. Am tăcut: știu că nici măcar nu mai e în trend să-ți

12 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
cauți în familie un deținut politic sau un preot martirizat. Mare, 1953, într-un Jurnal, salvat și tipărit pentru pos-
Am scris și eu despre Golgota preoților. Cum să nu fi teritate, ca prin minune dumnezeiască: „Stau prigonit de
scris? Aș face umbră hârtiei degeaba dacă aș ocoli o frații mei (români, nota mea Magda Ursache) care și-au
temă catalogată inutilă de un publicist pe care nici nu vândut țara și sufletele lor dracilor din Rusia pe un kg.
vreau să-l numesc: „Jertfa preoților ortodocși a fost fără de zahăr și un litru de ulei și au adus țara în suferință.”
cauză”. Un exemplu din sutele de mii care îl contrazic? În ’55, a tras în cei doi soldați din trupele de Securitate,
În penitenciarul-calvar al Gherlei (comandant - maiorul cu ordin să-l captureze. Numele lor se află încă pe o
de Securitate Goiciu, o bestie; ofițer politic - Domocoș, placă din Muzeul Jandarmeriei Române, ca eroi, iar
ale cărui victime erau numai români), zăcea un preot Motrescu a fost judecat pentru o vină inexistentă și exe-
profesor la Institutul Teologic din Cluj, cu o condam- cutat la Botoșani, în 29 iulie 1958. Aspazia Oțel Pe-
nare de 20 de ani. Tatăl său, Protopul de Huedin (1930- trescu, supranumită „sfânta închisorilor”, după 10 ani de
1940), martirul Aurel Munteanu, fusese torturat în ’40 Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc, apoi încă 4 ani de
de hortyști: i-au înfipt unionistului, deputat al Marii Mislea, ca „irecuperabilă”, mărturisea că i-a fost mai
Uniri, tricolorul românesc pe gât. Nimeni nu i-a con- greu să se acomodeze cu „libertatea” de afară, din RSR,
damnat pe criminali, iar fiul a ajuns pe cimentul ud al decât cu cea din temniță.
Gherlei: „Fiule, am vrut să-ți fiu candelă la ceas târ- Aflu dintr-o scrisoare deschisă către Radu Filipescu,
ziu...”. Și câți martiri și mărturisitori ai Bisericii din Ro- din 1 februarie 2012, că Sorin Ilieșiu a propus o zi pentru
mânia ne descoperă Cicerone Ionițoiu! Numai că mai comemorarea victimelor comunismului. A comemora
puternică se arată conspirația tăcerii. Sunt, ca și Sorin pe cei care au luat calea eroilor, a martirilor, a sfinților a
Lavric, de părere, că „e o eroare să crezi că persecutorii fost respinsă de Andrei Pleșu, pe motiv că n-avem ne-
aparțin trecutului”. Ne suflă-n ceafă, ne taxează dur când voie de „noi chermeze”. Dar rememorarea ar fi – repet
avem curajul să spunem adevărul gol-goluț. Eticheta – homeopatică. Se suportă greu istoria suferinței, spațiul
„fundamentalist ortodox” nu se dezlipește de doctorul carceral provoacă oroare, îi conced asta Marianei Șora,
fără arginți Vasile Voiculescu. dar temnița a fost o Academie de educație creștină și nu
Altă temă de ocolit, sub stupida etichetare incorect cred că angelologul m-ar putea contrazice.
politică, e rezistența din munți, pe care o blamează se- S-a murit, după Radu Gyr, „pentru văzduhul tău li-
natorul Șerban Nicolae. Pupila lui Ion Iliescu și consilier ber de mâine”. Și, ca să nu ne bântuie iarăși fantoma
de stat al președintelui opinează scurt că n-a fost rezis- Manifestului Comunist, tinerii trebuie să știe, de-o pildă,
tență anticomunistă în munți. Și dacă a fost, s-a acționat de ce a fost condamnat poetul Vasile Militaru la 20 de
contra statului. Contra statului român? Nu, s-a acționat ani de temniță grea: pentru că între 1951-52, când era
contra statului bolșevic. I-o fi spus tătuca Ilici că erau „deținut administrativ”, a scris poezii ostile regimului, a
bandiți sau – vorba sa preferată – teroriști și că trăgeau ascultat posturi străine de radio și le-a comentat cu prie-
din toate pozițiile în comuniști? Habar n-are senatorul tenii din Consiliul parohial din Parcul Domeniilor, că-
de lupta pentru onoare și credință în Dumnezeu sau se rora le-a recitat și din versurile lui. Recursul s-a judecat
preface că nu știe. 15000 de oameni – o armată – număra în 25 august 1959. A fost respins, deși Vasile Militaru
gruparea „Haiducii Dobrogei”. Aromânul Gogu Puiu murise deja la Ocnele Mari, în 8 iulie. Or, un mort e ne-
știa că va muri. În port-hart, avea o grenadă, pentru el. inculpabil. A făcut Procuratura Generală, după ’89,
Când a înțeles că Securitatea l-a prins, s-a așezat cu piep- dreptate foștilor deținuți politici? Nu. Au murit ca in-
tul pe grenadă. L-a capturat Nicolae Doicaru. Gogu Puiu fractori contra orânduirii de stat și cei 14 din lotul Vasile
avea 31 de ani când a decedat, grav rănit, în Direcțiunea Militaru.
Regională de Securitate Constanța. Doicaru a fost făcut Istoria trebuie recuperată și învățată. Comuniștii făceau
maior și a condus Direcția I a MAI timp de 18 ani. Zoe rău – și ce rău! – în vederea binelui viitor: prigoneau,
Rădulescu, fiica lui Gogu Puiu, a fost născută (și bote- ucideau sau izgoneau din țară. Cea mai nedreaptă grilă
zată) de Olimpia Puiu în penitenciar. La Mislea. Orfană de receptare (cum scrie Petru Ursache în Omul din Ca-
de ambii părinți la șase ani. N-are mormântul tatălui. Re- lidor) i s-a impus lui Paul Goma, cu operă întinsă, ma-
zistenții din munți știau că libertatea e bunul cel mai de sivă. Petru că crezut în dotarea lui literară, cât a crezut și
preț. Copiii uciși în acel Decembrie, la revoluția nu de în dotarea lui morală. Dar, cum „marele păpușar tot Secu
catifea, ci de sânge, știau și ei: ”Vom muri și vom fi li- este” (o repet, după Petru), Goma rămâne marele ne-
beri!” dreptățit al istoriei. În schimb, Cristian Preda l-a numit
De ce nu-i cinstim destul pe cei care s-au împotrivit pe Tökes „erou anticomunist” după ce presa i-a dat pe
tăvălugului comunist? Pe cei numiți de Petru Ursache față angajamentul, plus multele note informative.
„victime ale ororii și erorii”? Ca să-i ținem pe români de Punctul 8 le-ar fi rezolvat pe toate. Cei specializați în
lași, de neispăviți și să tot repetăm că poporul trebuie antisemitismul românilor ar fi dat înapoi, domnul Al.
„reformat ca grav bolnav”? Nu poporul trebuie „refor- Florian n-ar fi descoperit xenofobici în Valeriu Gafencu,
mat”, ci clasa politică. Am obținut libertate de gândire și în Țuțea, în Mircea Vulcănescu, în Gyr, în Crainic...
de cuvânt? Atunci de ce nu avem respect pentru sacrifi- Cine poate concura cu grila Vintilă Horia ori cu grila
ciul lui Ion Gavrilă Ogoranu, care ne-a spălat cinstea Mircea Eliade, dintre cei care-i blamează? Nimeni. Iar
obrazului? Să cunoască senatorul pesedist Șerban Nico- domnul Florian ar trebui incriminat penal pentru calom-
lae măcar cazul bucovineanului țăran Vasile Motrescu, nierea personalităților naționale marcante.
care, aflat în al cincilea an în munți, nota în Vinerea

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 13


„CONŞTIINŢA NOASTRĂ MAI BUNĂ”
Nu Mircea Vulcănescu, ci Quintus, ministru al Jus- Repet: am ales pentru titlul notei la ediția integrală sin-
tiției în 1991, decorat de Johannis cu „Steaua României” tagma lui Aurel State: „cu moartea-n cârcă” pentru că
în grad de ofițer, a fost criminal de război. Scrie Mircea Petru și-a scris cartea când mai era un pas mic între el și
Dinescu, poetic și precis, că soldații români au refuzat s- moarte, fără s-o știm. Ediția integrală (a opta din Seria
o omoare pe copila transnistreană care ducea hrană par- ETNO) nu-i chiar completă. Din cuprinsul lui Petru Ur-
tizanilor, nu și liberalul justițiar. A ucis-o decis, cu-n sache lipsesc câteva texte pe care avea de gând să le re-
glonte-n ceafă. dacteze în vara care n-a fost vară, când a plecat de tot, a
Prin Legea 187 și ordonanța 16, au fost anonimizate nu- anului 2013. Sumarul făcut de el trebuia să înceapă cu
mele turnătorilor. CNSAS trebuia să protesteze atunci. Să Pumnul lui Vîșinski; în continuare, Lovitura de la Palat,
nu-mi spuneți că era musai să torni conspirativ și că au fost Arestarea lui Antonescu, Legi juridice: Tribunalul po-
turnători care n-au făcut rău nimănui. „Părintele Arsenie porului la lucru. Ultimul text a devenit Cap. I. Loturi ar
Boca l-a pictat pe Iisus copil în zeghe și n-a văzut nimeni, fi cuprins: 1. Armata; 2. Învățământul; 3. Religia. A ră-
n-a turnat nimeni”, se bucura Petru. Și, cu un zâmbet: „N- mas din proiect doar Drama generalilor – drama Arma-
a fost pe-acolo Nicu Crețu”. tei – drama noastră. Cap. II ar fi cuprins ceea ce numea
Refuzai, suportai consecințele. Pentru că n-a semnat Războiul... N-am ghicit ce ar însemna punctele de sus-
angajamentul cu Securitatea, lui Petru Ursache i s-a dat pensie. Urma altul, intitulat „Reformele”, ghilimetate.
o suită de neșanse. Să nu vadă Vestul a fost cea mai du- Din Cele trei iaduri. a. Închisoarea; b. Colonia; c. De-
reroasă pedeapsă. Privilegiații ceaușiști au continuat să portarea a scris doar despre două.
fie privilegiați iliescani, în timp ce oamenii cărții au con- La Pumnul lui Vîșinski era atașată o fișă cu scrisul
tinuat să fie marginalizați. lui impecabil, păstrat intact după nesocotita intervenție
Petru a muncit „răbdător și tare” la cartea asta, la fel medicală. Reproduc fișa: „Două întâmplări-eveniment
cum „răbdător și tare” a primit moartea. Așadar, eroic. au cutremurat secolul trecut românesc și cel actual, mai
Anii nemaitrăiți îi suplinesc eu cum pot. Îmi doresc doar mult decât Trădarea de la Palat și Pumnul lui Vî-
sănătate. Nu pentru mine, ci pentru a-i scoate cărțile șinski”... Se referea acel „mai mult” poate la Raportul
acestui mare nedreptățit de comunism, de activismul ia- Final, poate la acțiunea domnului Alexandru Florian
șiot. Aproape că nu mai viețuiesc pentru altceva. Lucrez contra „oamenilor națiunii”, contra marilor oameni ai
la ele greu, poate și prea încet. După ce le tipăresc, mă națiunii ca Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vintilă
pot face una cu pământul. Va fi victoria lui să încheie ce Horia, Țuțea, C. Noica? Altă fișă m-a lămurit: trimitea
n-a putut el însuși să încheie. la Articolul Unu din Constituția României, text apărut în
În 14 mai 2018 (15 mai a fost ziua de naștere a lui volumul Antropologia, o știință neocolonială. Asta în-
Petru al meu), bunul prieten Ion Lazu mi-a scris: „Înțe- semna mai mult: atacul la Articolul Unu, cererile repe-
leg, apreciez, „consimt” la strădaniile Domniei Tale. tate de modificarea lui, la care politicienii nu răspund
Deviza mea fiind una simplă: să facem ceea ce depinde (indiferența e suspectă, suspectă, suspectă) sau răspund
de puterile noastre. Fie că lumea ia aminte, fie că nu... cu mârâieli indecise. Autonomia Transilvaniei pe criterii
Fie că ne laudă sau ne ignoră cu superbie. Devotat, etnice, sub pretextul autonomiei culturale, e pericolul.
Lazu”. Iar intelectualii publici se întrec în a adăuga epitete in-
O zi sub regim ceaușist putea fi mai lungă decât criminante la nație și la naționalism.
veacul, spre a spune ca Cinghiz Aitmatov, iar eu am fost Să fie un apus al țării pus la cale de prăduitori vechi
o victimă minoră, foarte modestă. Petru și iarăși Petru și noi? Fraza lui Eminescu pare scrisă ieri, 5 mai 2019:
m-a luminat că pedagogia lui Dumnezeu presupune cer- „am fost meniți să ajungem zilele acestea de ticăloșie, în
tarea prin durere, prin suferință de toate felurile: a trupu- care țara se înstrăinează pe zi ce merge în gândire și-n
lui și a sufletului. „Un eșec social să nu te ducă la dez- avutul ei...”
nădejde, Magda. Știe Dumnezeu de ce ți s-a dat. Are si- Petru Ursache a înțeles repede că globalism înseamnă
gur un sens.” colonialism, acaparare. Statul (unitar și național) era consi-
În clinica aceea blestemată, la Terapie intensivă, derat de comuniști „moștenire burgheză”; politicieni – ta-
era înconjurat de moarte; mureau și mureau în jur, dar rabagii și fals-elitiști îl consideră „moștenire comunistă”.
privirea lui albastră era liniștitoare. „Ce zici? Aș vrea ca Frunza lu’ Udrea vrea să spună că suntem ca frunza pe
partea a doua a cărții să se numească Un pământ numit apă? „Fără istorie, fără limbă, calea colonizării se arată des-
Aiud. Iar ție îți dăruiesc alt titlu : Ridică-te, Gyr, ridică- chisă noilor fabricanți de lume, de ordine și de canon”, scrie
te Crainic! Schimbam titluri între noi. Eu i-am dăruit la pag. 102 din Antropologia, o știință neocolonială (ed. a
Puterea cătușelor versus puterea credinței, având în doua, Eikon, 2014).
minte ce-mi spunea despre eroii și martirii frontului an- Totul curge, totul trece, o știm de la Heraclit. Numai
ticomunist: „Nu, nu au ucis, au ucis, au ucis. Altfel tre- că, după Vasile Băncilă, „apa trece, pietrele român”.
buie formulat : au răbdat, au răbdat, au răbdat.” Celula- Lupta pentru revitalizarea memoriei continuă. Birui-
rul mare: Țara a devenit O, ce veste minunată! va gândul bun, zidind sens?

14 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

EMINESCU ÎN LIMBA LUI GOETHE


de Christian W. SCHENK

$
DORINŢ$ WUNSCH

Vino-n codru la izvorul Komm, die Quelle rinnt im Walde


Care tremură pe prund, Zitternd überm Kieselgrund,
Unde prispa cea de brazde Zweige hängen und beschatten
Crengi plecate o ascund. Stiller Bank begrüntes Rund.

Şi în brațele-mi întinse Komm, ich harre dein, komm, eile


Să alergi, pe piept să-mi cazi, Offnen Armes her zu mir,
Să-ţi desprind din creștet vălul, Dir vom Haupt den Schleier lös’ ich,
Să-l ridic de pe obraz. Lüft’ ihn aus dem Antlitz dir.

Pe genunchii mei şedea-vei, Und du sitzest auf dem Schoß mir,


Vom fi singuri-singurei, Einsam sind wir, ganz allein,
Iar în păr înfiorate Nur ein Schauer Lindenblüten
Or să-ţi cadă flori de tei. Rieselt dir ins Haar hinein.

Fruntea albă-n părul galben Weiße Stirn in blonden Locken


Pe-al meu braț încet s-o culci, Liegt so leicht auf meinem Arm,
Lăsând pradă gurii mele Räubrisch sucht mein Mund sich Beute
Ale tale buze dulci... Deine Lippen süß und warm...

Vom visa un vis ferice, Dass beglückt von Glück wir träumen,
Îngâna-ne-vor c-un cânt Rauscht versteckten Quells Gesang
Singuratice izvoare, Weht der Wind geraunte Worte,
Blinda batere de vânt; Leis’ berücken Lied und Klang;

Adormind de armonia Des versonnenen Waldes Tönen


Codrului bătut de gânduri, Schläfert still die Gäste ein,
Flori de tei deasupra noastră Auf uns nieder läßt die Linde
Or să cadă rânduri-rânduri. Ihre Blütenflocken schnein.

POVESTEA CODRULUI WALDMÄRCHEN

Împărat slăvit e codrul, Ein gepriesener und edler


Neamuri mii îi cresc sub poale, Kaiser ist der Wald, sein’ Gnaden
Toate înflorind din mila Schützt die Sippe allen Lebens,
Codrului, Măriei sale. Reich mit Schätzen überladen.

Lună, Soare și Luceferi Alle Sterne, Mond und Sonne


El le poartă-n a lui herb, Trägt er stolz in seinem Wappen,
Împrejuru-i are dame Ist umringt von edlen Damen
Și curteni din neamul Cerb. Manche Sippen Hirsch als Knappen.

Crainici, iepurii cei repezi Botenläufer sind die Hasen


Purtători îi sunt de vești, Nachricht bringen auf die Schnelle,
Filomele-i țin orchestrul Nachtigallen singen Weisen
Și izvoare spun povești. Und Geschichten rauscht die Quelle.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 15


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Peste flori, ce cresc în umbră, In dem Schatten wachsen Blumen,
Lângă ape pe potici, An den Bächen, neben Steigen
Vezi bejănii de albine, Wimmeln Ameisen im Heere,
Armii grele de furnici... Bienen schwärmen ihren Reigen...

Hai și noi la craiul, dragă, Komm auch du zum Kaiser, Liebste,


Și să fim din nou copii, Und als Kinder uns gebärden
Ca norocul și iubirea Dass uns Glück und Liebe nochmals
Să ne pară jucării. Wieder Kinderspielzeug werden.

Mi-a părea cum că natura Die Natur, so will mir scheinen,


Toată mintea ei și-a pus, Ganz besonders lange dachte
Decât orișice păpușă Ehe dich zur schönsten Puppe
Să te facă mai presus; Auf der weiten Erde machte;

Amândoi vom merge-n lume Lass uns diese Welt durchwandern


Rătăciți și singurei, Stets auf unbekannten Wegen,
Ne-om culca lângă izvorul Bei der Quelle angekommen,
Ce răsare sub un tei; Unter eine Linde legen;

Adormi-vom, troieni-va Wenn wir schlafen, Lindenblüten


Teiul floarea-i peste noi, Werden auf uns niederschneien,
Și prin somn auzi-vom bucium Und im Traum von Schäferhütten
De la stânele de oi. Hören wir ihre Schalmeien.

Mai aproape, mai aproape Immer näher, immer näher


Noi ne-om strânge piept la piept... Enger wir zusammenrücken...
O, auzi cum cheam-acuma Oh, hör wie der Kaiser
Craiul sfatu-i înțelept! Lässt den Alten Rat beschicken!

Peste albele izvoare Durch die Zweige auf die Quellen


Luna bate printre ramuri, Wirft der Mond die Silberflammen,
Împrejuru-ne s-adună Und des Hofes hoher Adel
Ale Curții mândre neamuri: Tritt im Kreis um uns zusammen:

Caii mării, albi ca spuma, Schaumesweiße Meerespferdchen,


Bouri nalți cu steme-n frunte, Ure, deren Stirne blenden,
Cerbi cu coarne rămuroase Gemsen, bergbehende Hinden
Ciute sprintene de munte - Hirsche, das Geweih voll Enden -

Și pe teiul nostru-ntreabă: Und sie fragen unsre Linde


Cine suntem, stau la sfaturi, Wer wir sind und reden weise,
Iară gazda noastră zice, Unsre Wirtin biegt die Äste
Dându-și ramurile-n laturi: Seitwärts auf und flüstert leise:

- O, priviți-i cum visează - Seht, wie Buchenwaldes Träume


Visul codrului de fagi! Träumt das liebestrunkne Pärchen
Amândoi ca-ntr-o poveste Und in Ewigkeit da bleiben
Ei își sunt așa de dragi! So wie’s war in alten Märchen!

16 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

N. GEORGESCU

EMINESCU ȘI AUTOCENZURA
Un caz cu totul interesant de autocenzură la Eminescu ni- să stea la taraba lui și să nu s-amestece a poci opera ar-
l oferă finalul Scrisorii II. Ascultând, după lectură, de sfatu- tistului. (…) Care artist, care om de bun-simț și de treabă
rile Junimii de a schimba un cuvânt dur, „famenii”, poetul ar îndrăzni să ia un penel și să îndrepteze o trăsură mă-
reorganizează textul reușind ca, din doar două trăsături de car a unui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Be-
condei, aparent insesizabile, să fie chiar mai dur. Culmea ethoven, ori să potrivească coapsa lui Apolon sau șoldul
este că aceste minime intervenții nu sunt sesizate nici de I.L. unei Venere după personala lui judecată și după pornirea
Caragiale, care relatează întâmplarea, nici de Titu Maiorescu gustului său actual? Lucrarea ce un artist ca Eminescu o
în prima ediție a sa din 1883. Faptele sunt acestea. În „Iro- lasă este, cu toate calitățile și defectele ei, ceva sfânt, fi-
nie” 1(iulie 1889) Caragiale citează finalul poemului astfel: indcă-n ea se întrupează pipăit, și pentru o viață mai du-
„De-oi urmà să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumvà / rabilă decât a neamului său întreg, gândiri și simțiri de
Fàmenii din ziua de-astăzi să mă ’nceapă-a lăudà: / Daca veacuri ale acestuia, și de aceea, fără teamă de exage-
port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, / Laudele lor de sigur rare, s-a putut zice că o așa lucrare este patrimoniul ome-
m-ar scârbi peste măsură.” (față de acest scrupul accentual nirii întregi, nu numai a unui neam.
al său, vezi mai jos cât de limpede este textul eminescian) — Și așa dar a pune mâna fără sfială pe o asemenea lu-
și comentează sec: „Sărmane omule! Dac-ai învia ai vedea crare cu calități eterne și a cuteza s-o potrivești sau s-o mai
că de ce te temi nici moartea nu te poate scăpa!” Revine în cioplești, după trecătorul tău gust și cu competența ta dis-
„Două note” 2(1892) cu un text din care cităm mai amplu (și cutabilă, discutabilă pentru că e negativă față cu realitatea
pentru că este puțin cunoscut, reluându-se de obicei frag- evidentă și palpabilă a monumentului ce-l judeci – discu-
mentar): „Versurile citate la pagina 19 sunt exact acele pe tabilă fie ea cât de autorizată în părerea-ți proprie și a câ-
cari Eminescu le-a citit în Junimea. Mai târziu s-a făcut mo- torva clienți – va să zică a mutila lucrarea de artă pentru
dificarea lor după observațiile și cererea câtorva persoane restul fără capăt cunoscut al lumii și vremii, este a te face
din cercul acela, a căror sensibilitate extremă se simțea jig- vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvânt, o profa-
nită de expresiile prea viguroase, prea crude, ale poetului. nare… Iar de profanare nu e capabil decât un om fără
El – se știe bine aceasta – a făcut concesiune delicateții ace- inimă și cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate
lora și a îngăduit să se toarne în veninul lui nativ și sincer uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe
puțină apă de trandafir… să i se schimbe Fàmenii în Oame- deasupra egoismului strâmt, nici o emoție… cum să zic?
nii și scârbi în mâhni; dar nu din toată inima a făcut această Impersonală – ca să întrebuințez și eu niște platitudini pla-
concesiune, deși, în discuția fără șir și nici căpătâi ce se is- tonice scoase de curând iar la modă – nici un fel de respect
case, ca de obicei, după citirea poemei, stăruise și „votase” chiar când se află în fața lucrurilor sfinte… fiindcă n-are,
pentru modificarea anodină și o damă la care el ținea foarte fiindcă nu poate avea nimic sfânt pe lume…”
mult în acel timp. Citând fragmentar, de aici, partea referitoare la filologie,
Le spun acestea ca să nu se creează de către public – Perpessicius atrăgea atenția în 1943 că aceste schimbări
mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi citațiu- „au prilejuit lui Caragiale violenta ieșire împotriva Juni-
nea de mai sus o falsificare: este o variantă originală, mei și a lui Maiorescu”3. Acest fel de a defini ținta este
aceea anume la care ținea poetul, o variantă ce mi se liniștitor și invită la istorie literară, relațiile lui Caragiale cu
pare – /mie/ care am groază de „apa de trandafir” – cu Junimea și Maiorescu în 1892, etc., distrăgând atenția de la
mult preferabilă celei puse în vânzare de domnii editori. textul ca text. După cum vedem, într-adevăr Conu’ Iancu
Eminescu nu era androgin, era bărbat; el pe impotenții vorbește de editori în general – dar îl parafrazează pe Ma-
intelectualii nu-i considera ca oameni, ci ca fameni, și de iorescu și se referă la edițiile existente, acelea scoase cu gi-
aplauzele lor nu s-ar fi mâhnit – se scârbea. rul criticului. La ora de față se pot da oricând cinci-șase
Dar la varianta asta cedase el cel puțin, sub ce influență exemple de editori actuali, arătând cu zeci de trimiteri că
nu ne pasă… Mai târziu însă s-a petrecut ceva mai rău… se pun, de bună voie sau nu, sub „violenta ieșire” de mai
mai târziu, pe când artistul era cu mintea bolnavă, s-a sus – iar dacă se iau manualele școlare, mai ales acelea pen-
făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări tru elevii mici, exemplele sunt legiune.
și omisiuni cu desăvârșire arbitrare. Eu crez că asta tre- Să revenim, însă, la chestiune, la textul în discuție.
buie relevat. Ceea ce Caragiale numește „apă de trandafir” vom vedea
Editorii sunt liberi să tragă câte exemplare vor, să le imediat că este, dimpotrivă, „v.i.t.r.i.o.l.” ca-n comediile
vânză cum și cât le place, să profite de munca și de pe sale, pentru că Eminescu a acceptat, într-adevăr, schim-
urma sărmanului pierdut cât pot, sunt liberi; să rămână bările (este vorba numai de Oamenii pentru Famenii, cum
negustorul cinstit, și câștig bun să-i dea Dumnezeu, dar

1 I.L.Caragiale: “Ironie”, în: Mihail Eminescu: Diverse. Cu o 2


Idm, Ibidem, p.XIII-XV.
3O.III,
prefaţă de I.L.Caragiakle, Iaşi, Edit, Şaraga, f.a., p.X. p.267.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 17
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
observă și Perpessicius, loc. cit, verbul m-ar scârbi apă- care au: să mă’nceap’a; oricine poate judeca diferența de
rând doar într-o variantă manuscrisă colaterală a textului, accente: în revistă apostrofurile egale, strânse, cer recitare
probabil aceea citită în ședință – și neavând mare rele- sacadată pentru sensul de mai sus) – vor lega, regulamen-
vanță) – dar a organizat o altă retorică a textului la publi- tar: „cumva”, „desigur”. Ceea ce numim îndeobște reto-
carea în revistă. Manuscrisul, respectat de Perpessicius, rica textului se pierde. Aranjamentul retoric al poetului și
mai puțin Famenii, este astfel: (aici, nu în multe alte părți) al primului său editor propune
o adresare apăsată, ruptă, șuierătoare – și generalizatoare,
De-oiu urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva de fapt: nu numai „famenii”, ci toți „oamenii din ziua de-
Famenii din ziua de-astăzi să mă’nceap’ a lăuda… astăzi” sunt refuzați de la acele laude.
Daca port cu umilință și cu zâmbet a lor ură Într-o convorbire cu Octavian Goga, I.L. Caragiale avea
Laudele lor desigur, m’ar mâhni peste măsură. aceste convingeri spre sfârșitul vieții: “Arta – spunea el –
cere conștiință, fără un perfect simț de onorabilitate literară
În acest enunț, cuvântul greu, accentuat, în jurul căruia
nu se pot scrie lucruri de seamă… Ca în toate, și în literatură
se organizează discursul, este Famenii – iar Caragiale
se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier... Ce
pune chiar accentul grav pe a când îl citează (în „Ironie”)
crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală?...
– și sensul devine că ei, famenii, mă vor lăuda, nu toți oa-
Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de rit-
menii, așa cum nu toți oamenii sunt fameni. Famen („des-
mul vorbelor… Iacă, numai interpuncția… Câți nu înțeleg
frânat, decăzut, efeminat”, din lat. presupus feminus) este
că interpuncția e gesticularea gândirii… Vezi, pe mine mă
echivalent cu ceea ce Conu’ Iancu numește „androgin”;
frământă astea, mă rod… nu se poate artă fără migăleală…
noi, azi, spunem homosexual, cu nuanța „bisexual”. Poe-
Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință…
tul acceptă scoaterea cuvântului (pe care-l vom regăsi,
Dac-o să îmbătrânesc, știi cum să-mi ziceți? Să-mi ziceți
însă, în Scrisoarea III, cum se știe) – dar în „Convorbiri
Moș virgulă!...”4
literare” organizează versurile astfel: Prin „interpuncție”, I.L. Caragiale înțelege punctuația
De-oiu urma să scriu în versuri, teamă-mi e ca nu cumva din interiorul frazei, pe care o consideră „gesticulația gân-
Oamenii din ziua de-astăzi să mă’nceap’ a lăuda dirii” – și care realizează ferecătura, lacătul scrierii – adică:
Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, ceva propriu al autorului, încuiat de el însuși, exprimându-
Laudele lor de sigur m’ar mâhni peste măsură. l pe el însuși. Dezinteresul nostru pentru punctuație este
alarmant: gândiți-vă, stimați cititori, că limba română are
Schimbările sunt simple, și ușor de înțeles când com- substantivul – dar, dacă vrem să formăm verbul, nu prea
pari – dar editorii nu țin seamă de ele. În loc de teamă mi- avem cum: „a punctua” este un neologism specializat mai
e poetul face legătura invers: teamă-mi e și, în plus, des- degrabă în discurs, cu sensul „a răspunde punct cu punct”,
parte în silabe: nu cum-va. În faza din manuscrise lectura „a puncta”. Mai la îndemână ne-ar fi „a ponctua”, după
era netedă ca să iasă în evidență Famenii de mai jos – pe limba franceză. Și în această situație se reflectă acest dezin-
când în revistă se rup cuvintele pentru alte accente: acel teres – deși, iată, de la Ion Helliade-Rădulescu la I.L. Cara-
„nu cum-va” este apăsat, șuierător, amenințător, cu sensul giale s-a subliniat importanța virgulei în scriere.
„ca nu carecumva”, „în nici un caz nu”. Pentru a ieși acest Caragiale însuși are, apoi, foarte multe grafii necon-
sens se scoate accentul secundar din ligatura mi-e: se ros- venționale ce fac, în intenția sa, „ferecătura” frazei sale:
tea sacadat „tea-mă // mi-e-ca// nu-cum-va Famenii” vocale duble pentru rostirea prelungită, cuvinte despărțite
(aici, puternic: e cuvântul forță) – iar acum se rostește în silabe, etc. Trebuie să dăm exemple din edițiile sale,
„teamă-mi // e ca // nu cum-// va Oamenii…” (nu și cum- făcute de el însuși – pentru că în edițiile noastre actuale
rostite puternic, egal, amenințător). Ca o indicație: de si- aceste grafii sunt netezite după normele lingviștilor. În-
gur de mai jos se scrie tot dezlegat, autoironic. Maiorescu treaga noastră literatură clasică ne însoțește prin timp, pe
păstrează în primele ediții ca în “Convorbiri” (teamă-mi noi și pe copiii, nepoții, strănepoții noștri – așa cum i-a
e ca nu cum-va; în edițiile 6-11 are să’nceap’ a mă lăuda) însoțit și pe părinți, etc., prin editori, care se supun nor-
– deci nu observă (oare acceptă?) aranjarea textului de că- melor specialiștilor – ori prin specialiști care impun edi-
tre poet după scoaterea termenului dur din discurs. Cara- torilor norme: luați-o cum vreți, e un „palindrom” exis-
giale nu face comparațiile, reține doar Famenii și scârbi, tențial la urma urmei – dar observați, rogu-vă, că respon-
pe care le montează în aranjamentul ediției princeps. Edi- sabilitatea este difuză, vina de „atimie” (profanare, cum
torii lui Caragiale nu se interesează, la rândul lor, câtuși spunea Conu’ Iancu la 1892) nu mai poate fi aplicată
de puțin de aceste lucruri, fiind preocupați doar (exclusiv) strict cuiva: este a tuturor – și a nimănui. E o stare de coș-
să redea citatele din Eminescu în edițiile actuale. După el, mar – și vom persista dând în continuare exemple pentru
Ioan Scurtu (1908) va reintroduce „famenii” respectivi – a arăta că atât viața cât și opera lui Eminescu se cosmeti-
dar toți editorii – inclusiv Perpessicius, desigur (care zează cu sistem, sunt ținute ca într-un adevărat infern me-
schimbă doar apostrofurile, având să mă ’ncea’a (apos- reu contemporan cu noi… Parcă ne-ar aștepta, parcă-l
trof larg urmat de apostrof strâns), față de „Convorbiri” ajungem tot citindu-l și recitându-l.

4
Octavian Goga: Precursori. Cuun portret inedit de Camil Ressu
Cultura Nationala 1930, p. 73.
18 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

Mihaela Diana LUPȘAN

TEMA TIMPULUI ÎN OPERA LUI


EMINESCU ȘI MIRCEA ELIADE
Din tematica pe care o au în comun cei doi scrii- există. Viața și absolutul temporal sunt antinomice: și
tori am selectat câteva pentru a demonstra afinitatea aspirația supremă ar putea fi aceea a căutării unei căi
gândirii celor două genii. Rosa del Conte a acordat o de acces spre Absolut, spre durata «reală», cea care
deosebită atenție noțiunii de timp în opera eminesci- nu înseamnă trecere și iluzie.”3 În încheierea Prefeței,
ană și l-a delimitat cu ajutorul unui discurs critic ex- Marian Papahagi plasează opera Rosei Del Conte în
trem de profund: „Timp linear, timp circular, (garan- fruntea eminescologiei și precizează că aceasta îi era
ție a întoarcerii), durată, eternitate, devenire, repaos, deja cunoscută lui Mircea Eliade, care a recenzat car-
ritmuri ale timpului mic omenesc, ritmuri ale timpului tea, recunoscându-i meritele, ca fiecare dată când i se
cosmic, timp crescând ireversibil, oprimator.”1 Cita- oferă ocazia, nefiind părtinitor: „Este, fără îndoială,
tul se încheie cu un exemplu elocvent, la fel cum ne- cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă stre-
a obișnuit și Rosa Del Conte în Eminescu sau despre ină, lui Mihai Eminescu. (Pe cât știu, cartea profeso-
Absolut. Admițând faptul că un număr însemnat de rului Alain Guillermou despre lirica lui Eminescu n-
capitole este dedicat vastei teme a timpului, Marian a apărut încă).”4 După ce face apologia lucrării, Mir-
Papahagi face propria sa clasificare a timpului după cea Eliade prezintă structura acesteia și clasifică ideea
cum l-a perceput din cartea autoarei, simțind, uneori, de timp dezvoltată de Rosa Del Conte de-a lungul a
nevoia de a dezvolta sau de a raporta exemplul său la șase capitole: „Timpul-Demiurg, responsabil al dra-
tipul de lirică specific eminesciană: „Timpul care bate mei existențiale și Absolutul înțeles ca Eternitate; de-
în stele și în oameni, timpul circular al eternei reîn- venirea ca structură a Timpului; Poezia biruind Tim-
toarceri, timpul învăluind - în grandioasa viziune emi- pul și poetul-profet, sentimentul duratei și ambiva-
nesciană - în uriașe aripi de întuneric «îngropatele ri- lența timpului psihologic; evaziunea din timp și uni-
sipe» ale devenirii întru moarte este adevăratul demi- tatea cosmică, dragostea ca o chemare a Absolutului.5
urg, dar și adevărata țintă a unei înfruntări eroice, de- De asemenea, autoarea a detectat în opera eminesci-
venite însăși misiunea poeziei. (...) Dar mai exista la ană o dublă valență a timpului. Eliade nu trece cu ve-
Eminescu și timpul psihologic uman, alături de cel derea acest aspect și îl prezintă în Postfață astfel: „un
cosmic, într-o viziune aparent contradictorie, ce dă di- timp vital, pe care concepția mistică, de structură as-
versitate și complexitate liricii sale.”2 Din descrierea trală, a poetului îl va face să coincidă cu timpul cos-
timpului în opera eminesciană realizată de către Ma- mic, - și un timp muritor, pe care pesimismul său etic
rian Papahagi, observăm o deosebit de mare apropiere îl va face să coincidă cu modul existenței pe Pământ.
între viziune eminesciană asupra morții și cea a lui Cel dintâi e un Timp «intact», care aduce la maturitate
Eliade: „Intuiția acestui timp al vieții și al devenirii, și le împlinește, toate formele Universului. Celălalt e
al coruperii și distrugerii, al clipei tragic sortite trece- Timpul uzurii, al îmbătrânirii și morții.”6
rii, timpul eternei reîntoarceri, al începuturilor, al «ac- E de sesizat imediat o asemănare logico-semna-
tului etern», presupune un «dincolo» unde devenirea, tică între următoarele noțiuni: „timpul circular al eter-
înțeleasă ca succesiune de vieți și morți, nu mai nei reîntoarceri”7 și Mitul eternei reîntoarceri8, ceea

1 Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Cuvânt înainte, Rosa Del Conte 6Mircea Eliade în Postfață Rosa Del Conte - Eminescu sau despre

- Eminescu sau despre Absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere Absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere și prefață de Marian Pa-
și prefață de Marian Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumi- pahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Postfață
trescu-Bușulenga, Postfață de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pen- de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pentru ediția românească de Rosa
tru ediția românească de Rosa Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 464.
7 Marian Papahagi în Prefață, în Idem, p. 18.
Dacia, 2003, p. 8.
2 Marian Papahagi în Prefață, în Ibidem, pp. 17-18. 8„Această «eternă reîntoarcere» trădează o ontologie necontami-
3Ibidem, p. 18.
nată de timp și devenire. Tot așa cum grecii, prin mitul eternei
4 Mircea Eliade în Postfață Rosa Del Conte - Eminescu sau des-
reîntoarceri, căutau să-și satisfacă setea lor metafizică de «ontic»
pre Absolut, ediția a II-a, îngrijire, traducere și prefață de Marian și de static (căci din punct de vedere al infinitului devenirea lu-
Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Pos- crurilor care revin neîncetat la starea lor este prin urmare implicit
tfață de Mircea Eliade, Cu un cuvânt pentru ediția românească de anulată și se poate chiar afirma că «lumea stă pe loc»), la fel și
Rosa Del Conte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 462. primitivul, conferindu-i timpului o direcție ciclică, îi anulează ire-
5Ibidem, p. 463.
versibilitatea. În fiecare clipă totul este reluat de la început. Tre-
cutul nu este decât prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu
este ireversibil și nici o transformare nu este definitivă. Într-un
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 19
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
ce ne face să bănuim că ambii autori aveau același fi- fost asigurate realitatea și durata unei construcții, nu
lon filozofic, căci însuși Eliade notează în cartea sa numai prin transformarea spațiului profan într-un spa-
sursa de unde a preluat mitul eternei reîntoarceri: „în țiu transcendent («Centrul»), dar și prin transformarea
filosofie, mitul eternei reîntoarceri este actualizat de timpului concret în timp mitic.”18
Nietzsche: în filosofia istoriei un Spengler sau un Eliade menționează o nouă valență a timpului,
Toynbee se ocupă de probleme periodicității.”9 Încă cea escatologică, ce prezintă un illo tempore bine de-
din Cuvânt înainte, Eliade anunță că va trata pro- terminat, cu granițe care marchează atât începutul
bleme ce vizează civilizațiile arhaice: „Studiind (Căderea inițială)19, cât și sfârșitul (Mântuirea fi-
aceste societăți tradiționale, o trăsătură ne-a uimit în nală)20, precizând că „viitorul va regenera timpul,
mod deosebit: revolta împotriva timpului concret, is- adică îi va reda puritatea și integritatea originare”21,
toric, nostalgia unei reîntoarceri periodice la un timp iar timpul suprimă istoria, devenind ireversibil, deoa-
mitic al originilor, la Marele Timp.10 Ceea ce remarcă rece este creat un fapt istoric. Pentru susținerea aces-
autorul este că aceste societăți respingeau timpul con- tei afirmații este luat drept exemplu poporul israeli-
cret, deoarece faptele acestui timp nu stăteau sub tean, care crede în mesianismul ce presupune o sal-
semnul unui arhetip. Totalitatea simbolurilor, mituri- vare la nivel macro-global, prin Mesia, salvare ce
lor și a ritualurilor, cărora li se supune omul istoric, subjugă evoluția istoriei: „Credințele mesianice într-
dă naștere unui existențe îmbibate în metafizic: „Dacă o regenerare finală a lumii denotă și ele o atitudine
ne străduim să pătrundem semnificația autentică a antiistorică. Cum nu mai poate ignora sau aboli peri-
unui mit sau a unui simbol arhaic, suntem obligați să odic istoria, evreul o suportă în speranța că ea va în-
constatăm că această semnificație revelează conștien- ceta definitiv într-un moment mai mult sau mai puțin
tizarea unei anumite situații în Cosmos și că ea im- îndepărtat. Ireversibilitatea evenimentelor istorice și
plică, în consecință, o poziție metafizică”.11 Valoarea a timpului este compensată de limitarea istoriei în
intrinsecă a faptelor înscrise istoric este dată tocmai timp.”22
de caracterul repetitiv al acestora: ele reiterează o ac- De asemenea, timpul poate fi regenerat cu ajuto-
țiune originară: „omul arhaic nu cunoaște acte care n- rul morții, care este privită ca o treaptă inițiatică ce
au fost îndeplinite și trăite anterior de un altul, un altul face trecerea de la condiția omului profan, la omul re-
care nu era om. Ceea ce face a mai fost făcut. Viața generat prin ritual: „E vorba de un mister care com-
sa este repetarea neîntreruptă a unor gesturi inaugu- portă cea mai teribilă probă inițiatică, cea a morții, dar
rate de alții.”12 Trei mari aspecte evidențiază Eliade care e în același timp singura cale posibilă pentru a
pe parcursul studiului său: „pentru omul arhaic reali- aboli durata temporală - cu alte cuvinte, existența is-
tatea este funcție de imitare a unui arhetip celest”13 torică - și de a reintegra situația primordială. Evident,
(pentru societățile arhaice această realitate capătă o starea germinală a «începutului» echivalează și ea cu
valență sacră deoarece se afirmă ca „forță, eficacitate o moarte: într-adevăr omul își ucide existența pro-
și durată”14), „realitatea este conferită de participarea fană, istorică, uzată deja, pentru reintegrarea unui
la «simbolismul Centrului»”15 (Centrul suspendă va- existențe imaculate.”23 Așadar, perspectiva pesimistă
loarea profană a spațiului) și ritualurile profane „re- asupra morții este suprimată, căci moartea nu este pri-
petă deliberat anumite acte îndeplinite ab origine de vită ca sfârşitul existenței, ci ca un alt început existen-
zei, eroi sau strămoși”16 și transpun omul în timpul țial. Această viziune asupra morții este regăsită și în
mitic, ceea ce face să se suprime timpul profan: „Abo- poezia eminesciană „Un Phoenix e o pasare-n ve-
lirea timpului profan și proiectarea omului în timpul chime -, a cărei titlu ne poartă cu gândul la illo tem-
mitic nu se face, natural, decât la intervale esențiale, pore, la durata dintre început și sfârșit: „Bătrânul Pho-
adică în cele în care omul este cu adevărat el însuși: enix arde în văpaie/Și din cenușa proprie renaște,/Dar,
în momentul ritualurilor sau al actelor importante (...) spre-a-nvia mai mândru el din moaște,/Îi trebui lina
restul vieții sale se petrece într-un timp profan lipsit vântului bătaie./Aș vrea să fiu ca pasărea aceea,/Ca
de semnificație: în «devenire».”17 Reperele spațio- Phoenix care arde blând în pară/Pierind în vânt ca gla-
temporale sunt prezentate într-un raport de interde- sul care zboară,/Ca un suspin, ca unda, ca scân-
pendență, amplificând puterea ritualului: „Astfel au

anumit sens se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, 13Ibidem, p. 15.
căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordi- 14Ibidem,
p. 19.
15Ibidem, p. 15.
ale.” Mircea Eliade – Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri,
16Ibidem.
vise și mistere, Traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu,
17Ibidem, p. 36.
București, Editura Științifică, 1991, pp. 71-72.
9 Mircea Eliade – Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise 18Ibidem, p. 25.
19Ibidem, p. 105.
și mistere, Traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Bucu-
20Ibidem.
rești, Editura Științifică, 1991, p. 107.
10Ibidem, p. 11. 21Ibidem, p. 81.
11Ibidem, p. 13. 22Ibidem, p. 85.
12Ibidem, p. 14. 23Ibidem, p. 304.

20 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
teia./Dar din cenușă reînvie iară,/Minune scump-a lu- poezii. Așadar, am putea restrânge poezia la cele două
mii acesteia./El moare azi, în forma-i, dar ideea/Chiar versuri: „Și din cenușa proprie renaște, (...) Pierind în
și de vrea nu poate să mai moară.24 vânt ca glasul care zboară”. Terminologia atent aleasă
Între termenii „vechime”, „bătrânul”, pe de-o ne face să credem că dincolo de ideea poetică a sacri-
parte, și „Phoenix”, „renaște” „reînvie”, pe de altă ficiului în vederea creației, apare în subsidiar și tema
parte, plutește ideea morții, care face trecerea de la o reintegrării într-un circuit natural: creatorul „renaște”
existență uzată, la una nouă. Pasărea Phoenix repre- cu fiecare nouă operă pe care o meșteșugește, însă eul
zintă tranziția spre transcendent. Pendularea ființei liric „spre-a-nvia” are nevoie de ghidarea Divinității
umane este exprimată de cuvintele mai sus mențio- („lina vântului bătaie”).
nate, deplasarea realizându-se dinspre planul profan Deși ultima strofă pare a relua ideea spre a trage
spre cel sacru, cu ajutorul motivului aripilor: „Forța o concluzie, la o atentă privire am remarcat o gradație
aripei dată de natură este aceea de a putea ridica și a ideii: „renaște” - „spre-a-nvia” (prima strofă) - „re-
orienta ceea ce este greu spre înălțimi, unde locuiește învie” (ultima strofă). Cu toate că s-a vorbit mult des-
spița zeilor. Din toate lucrurile ținând de corpuri, mai pre pleonasm vs. licență poetică27 la Eminescu, în ca-
cu seamă aripile participă la ceea ce este divin.25 zul nostru sintagma „reînvie iară” - deși presupune
„Văpaiele” sunt simbolul focului mistuitor, care alăturarea unui verb derivat cu prefixul iterativ „re-”
distruge rămășițele profanului spre a intra în sacru. și a unui adverb de timp ce pune accentul pe ireversi-
Lumina focului, poate fi aceeași cu lumina cunoaște- bilitatea acestuia - este utilizată cu scopul de a accen-
rii unei noi dimensiuni ontologice. Învierea presu- tua ideea transmisă. Acest proces de reînviere este o
pune o nouă treaptă existențială, căci nu e vorba de „Minune scump-a lumii acesteia, iar „forma” pe care
ciclicitate, ci de o devenire după cum ne arată gradul urmează să o ia omul este relativă în raport cu esența.
comparativ de superioritate: „Dar, spre-a-nvia mai Astfel, în această poezie tema morții nu mai este au-
mândru (s.n.) el din moaște,/Îi trebui lina vântului bă- reolată de nostalgie ori pesimism, ci presupune un
taie”. Remarcăm prezența profanului încă de pe nou itinerariu existențial.
acum: în concepție creștină, moaștele sunt osemintele Observăm că pasărea Phoenix devine un simbol
ce aparțin unei persoane a cărui grad de spiritualitate în opera eminesciană, iar fantezia care creează imagi-
a ridicat sufletul cât mai aproape de Divinitate. Am nea simbolului este purtătoare de sens și dă naștere
putea considera că avem de-a face cu o trimitere reli- unui nou tip de cunoaștere, ce accesează cadrul mitic,
gioasă: învierea lui Lazăr sau învierea Mântuitorului, primordial: „…lumea e ca un limbaj divin pentru cei
cu atât mai mult cu cât poetul recurge la o altă trimi- ce știu să-l înțeleagă”28. Despre puterea omului de a
tere biblică: cea a prezenței Duhului Sfânt26 („lina se raporta la semne și simboluri pentru a transmite
vântului bătaie), care e fie dătătoare de viață, fie sursa adevăruri de ordin metafizic,29 aflăm că este parte
înțelepciunii ori a inspirației divine. A doua strofă componentă a omului, căci e „consubstanțială ființei
pare că întărește ideile primei strofe căci se reiterează umane (...) precedă limbajul și gândirea discursivă.”30
imaginea Phoenixului care „arde în văpaie/„arde Pentru Eliade ființa umană - captivă în timpul ire-
blând în pară, dar și dorința de ascensiune „lina vân- versibil - stă sub semnul unor adevăruri ancestrale -
tului bătaie/„glasul care zboară, însă pune în relație de dinaintea căderii omului sub incidența istoriei -
noțiunile „renaște”/„pierind”, care sunt cheia întregii care, odată revelate, pot accesa timpul primordial:

24Mihai
Eminescu, Un Phoenix e o pasare-n vechime, în vol. Po- David - cum m-a luminat El pentru toate lucrările zidirii.” Ibidem,
ezii, ediție adnotată. Selecție, cronologie și note de Cătălin Ci- p. 455.
oabă, București, Editura Humanitas, 2014, p. 409. Cartea înțelepciunii lui Solomon (Cap. 15) 11. „Fiindcă el n-a cu-
25 Platon, Fedru, apud. Elena Tacciu, Eminescu. Poezia elemen-
noscut pe Făcătorul său, și pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor
telor – Eseu asupra imaginației materiale în postumele de tine- și a pus în el putere de viață.” Ibidem, p. 980.
rețe, București, Editura Cartea Românească, 1979, p. 186. Sfânta Evanghelie după Ioan (Cap. 20) 22. „Și zicând acestea, a
26Facerea (Cap. 2) 7. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână
suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt;” Ibidem, p. 1234.
din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și Epistola a doua către Timotei Sfântului Apostol Pavel (Cap. 3)
s-a făcut omul ființă vie.” Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu 16. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea în-
Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, București, Edi- tru dreptate.” Ibidem, 1354.
27 Vezi Alex Ștefănescu, Eminescu poem cu poem unde ridică
tura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2013, p. 12.
Numerii Cap. (29) 1. „În ziua întâi a lunii a șaptea de asemenea problema că în poezia „Luceafărul”, versul „Cobori în jos, lucea-
să aveți adunare sfântă, și nici un lucru să nu lucrați; pe aceasta făr blând” a fost în primă instanță „Cobori din cer luceafăr blând”,
să o socotiți o zi a suflatului în trâmbițe.” Ibidem, p. 183. iar autorul a modificat cu buna știință.
28 René Guénon - Simboluri ale științei sacre, București, Editura
Cartea a treia a Regilor (Cap. 16) 33. „A făcut Ahab și o Așeră
(stâlp făcut din lemn, sfințit în cinstea zeiței Astarte), încât Ahab, Humanitas, 1997, p. 17.
29 René Guénon - Simboluri ale științei sacre, București, Editura
mai mult decât toți regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a să-
vârșit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Humanitas, 1997, p. 13.
30 Mircea Eliade - Imagini și simboluri, București, Editura Huma-
Israel și și-a pierdut suflatul său.” Ibidem, p. 385.
Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor) Cap. (28) 19. nitas, 1994, p. 15.
„Toate acestea sunt în scrisoarea insuflată de la Domnul - a zis
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 21
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
„încetăm de a mai exista în lumea de toate zilele și
pătrundem într-o lume transfigurată, aurorală, im-
pregnată de prezența ființelor supranaturale. Nu e
vorba de comemorarea evenimentelor mitice, ci de re-
iterarea lor.”31 Atât Eliade32, cât și Eminescu au reali-
zat că se poate ajunge la Divinitate prin puterea unor
imagini cu o deosebită încărcătură ce vehiculează noi
perspective ale adevărurilor încă neaduse la lumină:
„la Dumnezeu avem acces doar prin simboluri”33, iar
„întâlnirea cu lumina produce o ruptură în existența
subiectului, fie că îi revelează, fie că îi arată doar mai
clar decât înainte lumea Spiritului, a sacrului, a liber-
tății, într-un cuvânt: existența sa ca operă divină sau
lumea sanctificată prin prezența lui Dumnezeu”.34 De
asemenea, la ambii autori observăm că este posibilă
transcenderea prin creație: „Tot așa cum o nouă axi-
omă revelează o structură a realului necunoscută până
atunci - altfel spus, întemeiază o lume nouă -, litera-
tura fantastică revelează, sau mai degrabă creează
universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, așa
cum o cred anumiți filozofi istoriciști, căci creația -
pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului - este
trăsătura specifică a condiției umane”35, și „la nivel
oniric, mitologia semnificǎ povestire, adicǎ sǎ vizio-
nezi o secvențǎ cu episoade epice sau dramatice”36.
Creatorul devine un intermediar între panul real și cel
ficțional în care ascunde semne, mituri ori simboluri
pe care cititorul le descifrează. Prin cunoaștere se sub-
strage timpului istoric, fiind încorporat în Marele
Timp. Pornind de la tema timpului, privită obiectiv la
cei doi autori, am ajuns și la fantasticul (relevat prin
semne, mituri sau simboluri) ca mod de evadare din
timp, sau la tema morții.

28 august. Adus în faţă la CNCD, Adevărul, atât de frumos


prezentat de Mihai Tarnoveanu, a învins. Cu Eminescu
înainte!

31
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, narațiunile lui Eliade, Pe strada Mântuleasa în primul rând, dar
1978, p. 19. și La țigănci, Podul, Ghicitor în pietre și altele. Așadar: viața
32
În Mircea Eliade. Narațiunea mitică, Eugen Simion - pornind omului, chiar și cea mai banală, este o suită de probe inițiatice.
de la o dihotomie a operei lui Eliade (literară vs. științifică) și ară- Mai mult: omul se face, se construiește printr-o serie de inițieri
tând și etapizarea călinesciană - clasifică proza fantastică a lui conștiente sau inconștiente (…), omul trăiește într-un labirint,
Eliade pe trei paliere: fantastic impregnat de folclor în Domni- condiția lui este definită (exprimată) de această succesiune de
șoara Christina și Șarpele, fantastic „indic” în Secretul doctoru- morți și de învieri.” Eugen Simion - Nivelele textului mitic. În:
lui Honigberger și Nopți la Serampore și un tip de fantastic „eru- Mircea Eliade. În curte la Dionis. București, Editura Cartea Ro-
dit” în prozele care vizează prezența mitului și distincția dintre mânească, 1981, p. 622.
33 Immanuel Kant - Critica facultății de judecare, București, Edi-
sacru și profan. Eugen Simion - Mircea Eliade. Nodurile și sem-
nele prozei, cap. Narațiunea mitică , Editura Virtual, 2010. „«A tura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 247.
34 Mircea Eliade, Mefistofel si androginul, Humanitas, 1995,
povesti» (a imagina) este un verb esențial în epica lui Mircea Eli-
ade. El înseamnă, cel puțin, două lucruri: 1) a prelungi într-o exis- apud. Doina Rusti, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea
tență profană întâmplările mari narate de mituri și 2) a apăra indi- Eliade, București, Coresi, 1998 p. 83.
35 Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Traducere și note de
vidul de ceea ce Eliade numește «teroarea istoriei». Despre pri-
mul aspect vorbește prozatorul însuși în Proba labirintului, acolo Doina Cornea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, pp. 203-204.
36 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, București, Editura Humanitas,
unde definește literatura, în totalitate ca «fiică a mitologiei», iar
interesul pentru narațiune ca făcând parte din modul de a fi al 1993, p. 555.
omului în lume. Despre cea de-a doua funcție a povestirii vorbesc
22 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

VERONICA MICLE
(n. Ana Câmpeanu, 22 aprilie 1850, Năsăud –
3 aug. 1889, Mânăstirea Văratic)
130 DE ANI DE LA TRECEREA LA DOMNUL

CUVÂNT ÎNAINTE dar când un volum aproape în totalitate cuprinde ver-


suri cu dedicație lesne de priceput, se schimbă total
Grupajul de poezii care urmează este, de fapt, o situația. În acest sens, sunt multe poezii care ar putea
selecție din creația lirică a Veronicăi Micle, respectiv fi integrate cu un numitor comun: Eminescu. Este toc-
cea care face trimitere directă la dragostea ei pentru mai partea de creație asupra căreia nu planează nici
Eminescu. În realitate, poate mai subtil în unele ca- cea mai mică îndoială. Or, dacă reușim să pătrundem
zuri, dar nu puține!, aproape în întreaga ei operă li- doar pentru câteva secunde în laboratorul intim al cre-
rică, Veronica rămâne consecventă și tributară puter- atorului, vom descoperi că acolo se petrece un feno-
nicelor sale sentimente față de poet. Apoi, este intere- men cel mai des inexplicabil pentru „intrușii” de di-
santă și cam ignorată procesarea în actul general al nafara eului artistic. Este exact zona unde starea di-
creației, asezonarea cu idei-sentimente care contri- vin-psihică de poezie în care autorul este conectat cu
buie substanțial la construcția unui întreg al iubirii întreaga sa ființă, la o posibilă circumstanță subordo-
sale față de Eminescu, ceea ce poate induce adevărul nată și comandată dintr-un exterior enigmatic.
că poeziile sale „suferă” de o anume cantonare într- În consecință, bârfitorii și cârcotașii, denigratorii
un spațiu exclusiv amoros-erotic. Pe jumătate adevă- și defăimătorii, dacă au momente de sinceritate și de
rat! Noi avem de reținut acest mesaj deseori explicit discernere, nu mai au dreptul să creadă că Veronica
ce se degajă din multe versuri, făcând abstracție de Micle nu l-a iubit și prețuit pe Eminescu. Motivele iu-
valoarea lor literar-artistică, chestiune care presupune birii dintre ei, sau, mai precis, a ei pentru poet, sunt
o cu totul altă discuție. Și, dacă în corespondență pu- destule, și am vorbit despre ele în paginile prezentei
tem avea în vedere anumite circumstanțe, în poezie cărți, iar în creația lirică, fenomenul ca atare este și
nu cred că poate fi vorba despre așa ceva, adică, după mai pregnant. Eminescu, în genialitatea lui, a pătruns
părerea mea, cred că ar fi nepotrivit să credem că o mult dincolo de caracterul considerat de comentatori
mare parte dintre creațiile sale lirice au fost construite doar… declarativ, pentru eficientizarea mesajului.
ca pe o temă dată. Înainte de toate ar fi greșită abor- Aici, da, e posibil și de acceptat, dar când vorbim des-
darea acestui subiect ca drept referire la un „profesi- pre creație, mai ales lirică, situația diferă, din multe
onist” al scrisului, pentru că nu e greu să constatăm puncte de vedere.
spontaneitatea și dezlănțuirea poetei în funcție de tră- Citim și nu e greu de constatat…
irea de moment. În această ordine de idei, și dacă vor-
bim despre un poem cu destinatar clar, intrăm imediat Dumitru Hurubî
la bănuiala că ar exista un motiv anume, justificator,

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 23


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

Dragoste și poezie
SĂ POT ÎNTINDE MÂNA… DE PE ȚĂRMURILE LUMII...

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta De pe țărmurile lumii norii către cer se-nalță,
Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Dar pe bolta lui albastră nu rămâne nici o ceață,
Senină să rămâie, curată ca un crin, Bate vântul și-i alungă, norii se călătoresc,
Icoană de iubire la care să mă-nchin. Iar pribegele lor urme prin văzduh se risipesc.

Dar tu ca un luceafăr departe strălucești, Bate vânt și zi și noapte geme-n pieptul meu furtuna,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești, Și gândirile-mi amare toate, toate se adună,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu Și nu-i urma lor pribeagă, ci pe suflet îmi rămâne,
Vedenie iubită la care mă-nchin eu. Tristă ca și ieri sunt astăzi, și ca astăzi voi fi mâne.

AH! FUGI ... ILUZIILE MELE

Ah! fugi și du-te tu în lume, S-a stins de-acuma, stinsu-s-au toate.


Căci dacă m-ai iubi cu foc Plăcute iluzii de-acuma vă las;
Nenorociri te vor răpune, Tristul meu suflet de azi nu mai poate
Căci eu sunt fără de noroc. Să simtă alta decât necaz.

Un crud blăstăm pe mine zace Căci pe a lumei turbate valuri


Și ce-oi iubi n-a fi al meu ... Credeam că lesne eu voi pluti
Ah! fugi și lasă-mă în pace, Și că viața-mi făr-de necazuri
Căci m-am născut într-un ceas rău. Făr-de-ntristare se va sfârși.

AI PLECAT Astăzi dar însă când uraganul


Din visu-mi dulce s-a deșteptat
Ai plecat mânat de dor Văzui, o, Doamne! dar ce văzui oare ?
Și te-ai dus tot înainte, Văzui realul de spini încărcat.
De cumplitul meu amor ...
Nu ți-ai mai adus aminte. Realitatea în asta lume
Nu este alta decât plângeri
Eu cu sufletul zdrobit, Pe care iluzia blând le ascunde
Am privit în a ta cale, Sub a sa manta de mângâieri.
Și cu lacrimi am stropit
Urma pasurilor tale. LACRIME ȘI LACRIME

AM PLECAT Încetează de-a mai plânge


Inimă făr’ de noroc
Am plecat făr’ de căință Căci prin lacrime de sânge
Și m-am dus fără de dor, Nu s-alină, nu se stinge
Ca să uit a ta ființă, Al durerii mele foc.
Ca să uit al tău amor.
Foc ce arde în tăcere
Și plecând m-am dus în lume Și-i ascuns în pieptul meu,
Numa-n voia întâmplării, Unde jalnica durere
Nici cu gând de zile bune, Picurând amara fiere
Nici cu jalea-nstrăinării. Așezat-a jugul greu.
De-am mers mult pe-acea cărare
Nu mai știu de-atâta chin Ah! și-ți adă tu aminte
Căci cu dor și disperare C-acest chin de foc nestins
Îndărăt la tine vin. Prin duioase jurăminte
24 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Tot o lacrimă fierbinte RAZE DE LUNĂ
De iubire, l-a aprins.
"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de
LUI (postumă) lună!"
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Din valurile vremii apari să dai lumină Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Cugetător budist născut în altă lume, Noi visam eternitate în durata unei clipe.
Credința lor e moartă, nimeni nu se închină, "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de
Zadarnic mai grăiești versete fără nume. rază"
Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;
Sublimul niciodată pigmeii n-o să-l uite, Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
In proza-amară a vieții rămâi uitat, hulit, Și că-n pieptul său viața cu căldură se răsfrânge!
Că le vorbești de aștri, ei zic că-i nebunie, Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
De spui cum e femeia, ei zic că n-ai iubit. A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
LUI X Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge… Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;
Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă
Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne;
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.
SCRISOAREA
Și dorești a mea iubire… prin iubire pân-la tine
Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg, De-ai ști, iubite, cât de mult
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
bine, Ai veni pe-aripi de vânt
Când măreața ta ființă poate nici n-o înțeleg. Și mi-ai spune un cuvânt.
Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții Vorba fie rea sau bună
Și numai din depărtare când și când să te privesc, Am vorbi-o împreună,
Martora măririi tale să fiu pân-la pragul morții M-ai vedea, eu te-aș privi,
Și ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc. Vorbele s-ar îmulți.
POVESTEA LACRAMIOARELOR Tu mi-ai spune una mie,
Eu ți-as spune multe ție
Floricele mult smerite Făr-de rost și chibzuire
Pe sub tufe tăinuite, Insă toate de iubire.
S-au ascuns de ochii lumii
Și de cursele minciunii. Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Ele-n liniștea lor mare Că mi-i dor atât de mult
Au privit din depărtare Glasul tău să-l mai ascult.
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ. ȘI CUM S-A STINS…
Ș
Și când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de știre Și cum s-a stins fără de veste
O durere le-a cuprins Amorul cel nemărginit
Și din sânul lor aprins, De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.
Șir de lacrimi, lacrămioare, Și cum mereu în cale lungă
A curs lin, răcoritoare Trec norii peste mări și țări,
Iar din lacrimi până-n zori Astfel simțirile s-alungă
S-au făcut gingașe flori. Și moare dragostea de ieri.
Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 25


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Din ceas în ceas până ce mori. Când soarta vrea așa să fie,
Iată de ce gândind la tine Zadarnic vrei să faci altfel.
Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Și nu mai e nimic în stare
Căci astăzi, știu atât de bine Să-ntoarcă vremile-napoi
Că dorul care te-a cuprins. Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.
ȘI PULBERE, ȚĂRÂNĂ ... Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit...
Și pulbere, țărână de tine s-a alege, Un dor se duce și-altul vine
Căci asta e a lumii nestrămutată lege, Și vei uita că te-am iubit.
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea. LUMEA MARE...

Ce stai pierdut pe gânduri, tu, om cu minte mare Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde,
Și de un ceas mai bine moi pana-n călămare, Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde;
Sub fruntea încrețită și ochi cugetător Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost
Cu ce-ți muncești tu creerii, sărmane muritor? Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost.
Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc, c,
Alcătuirea vieții, a sufletului fire, c.
Ca și lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i găsesc.
Patetic preocupă măreața ta gândire,
Dar numai s-afli calea acestor cercetări SĂ ȘTII CĂ ORIUNDE
Îți trebuiesc răspunsuri la sute de-ntrebări.
Să știi că oriunde m-oi duce,
NU PLÂNGE Către apus sau răsărit,
Va răsuna duios și dulce
Nu plânge că te dau uitării, Că-n lumea asta te-am iubit.
Și nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării Și de adânca mea iubire
Și ceasul bunului rămas. Va rămânea pe-acest pământ
Se rupe-un lanț plin de tărie Ca o eternă amintire
Caa firul cel mai subțirel; Tristul și jalnicul meu cânt.

PERSPECTIVA INVERSĂ - Metafizica,50x70 cm, acrilic pe pânză

26 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE

V. G. PALEOLOG

DESPRE UN DESEN NECUNOSCUT


AL LUI BRÂNCUȘI
Cercetătorul operei create de Brâncuși în țară, unui desen, rău datat din 1912, acestui desen fiindu-i
Barbu Brezianu, reîntors din Franța, a adus interesa- lipsă și milesimul de mai sus.
ților o fotografie după un desen dintr-o colecție parti- În ciuda acestor nepotriviri și ezitări, cercetătorul
culară, desen fără titlu, nesemnat și nedatat. Amă- se încumetă, totuși, să considere și să comenteze acest
nunte de mâna a doua și de puțină pagubă, căci dese- desen drept un studiu pentru portretul M-elle Pogany.
nul e de netăgăduit autentic și inedit), dar pe care cer-
cetătorul vrea să-l integreze operei lui Brâncuși supt *
un „studiu pentru portretul d-rei Pogany” (v. Tri- Dar, printr-un mai atent examen al factificării de-
buna din 1 mai a. c., pag. 1). (n.n.1969) senului și din luarea în seamă de aproape a caracteris-
ticilor lui de stat-poză, de distribuire a mișcării gene-
* rale și a amănuntelor: cap, capelură, ochi și mâini, în-
Ca orice lucrare ieșită din mâna lui Brâncuși, fie treaga generalitate și multipla amănunțime tăgădu-
de însemnătate mare sau mică, ea poate aduce tot iesc, una după alta, o apropiere a desenului de factura
atâta lumină, multă ori puțină asupra vieții și asupra portretelor Pogany.
operei lui Brâncuși, știind că acestea au fost bine pă- În primul rând statul-poză, în înclinațiunea speci-
zite de artist împotriva curiozității și a nesăbuitelor fică a capului, resfiratul părului căzând pe sâni, dubla
interpretări. desenul necesită deci, în afară de extros- poziție și mișcarea mâinilor sau a prelungirilor digi-
acțiune, care e formulată în ce privește autenticitatea, tale dedându-se împletitului cosițelor părului, toate
introspecțiunea, pentru a putea să se introducă în ico- acestea nu sunt statul-poză și nici îmbinarea palmă pe
nografia artistului vreo eroare ce ar putea răsturna da- palmă a mâinilor, care este semnul cert și neschimbat
toritul adevăr obiectiv ce se cuvine operei și vieții lui al tuturor portretelor Pogany, lipsite, toate, de încli-
Brâncuși. narea capului pe un umăr, și având un accent de me-
lancolie pe care Brâncuși fericit l-a surprins încă din
* 1906 în „Chinul”. Acesta era cunoscutul său debut la
Din caracteristicile lui evidente, desenul aparține al 2-lea salon de arte din Paris și a fost remarcat de A.
activității artistice a lui Brâncuși din primul deceniu Rodin.
al secolului și mai precis din a treia pătrime a lui, Trebuie remarcat că atât în guașe cât și în desen,
adică 1907-1908. De la început, trebuie să spunem că părul modelului cade de-a dreptul peste sâni, mâinile
nici prin gând nu-i trecea lui Brâncuși să o întâlnească părând a-l împleti, dar în toate portretele Pogany, și
pe domnișoara Margit Pogany. de altfel aceasta va sunt 17 până în 1935, părul modelului este tras bine
arăta când s-a întâmplat: „… M-am dus pentru prima spre creștet, nicidecum ca în desenul și în guașa amin-
oară (vezi contextul) cu o prietenă (Otilia Cosmuță – tite, părul încoronând fruntea. Atunci când sculptorul
n.n.) în 1911, iar el (Brâncuși) ne-a arătat sculpturile face caz de el, în portretele Pogany îl stilizează în vo-
lui” (vezi scrisorile adresate Margit Pogany Muzeului lute elegante, niciodată nelăsându-l să cadă peste sâni
de artă modernă din New York în 1952 și 1953 publi- (v. col. J. Wintersteen, Villanova ș. a.). Mâinile dese-
cate de Sidney Geist în Contemporanul din 9 septem- nului cu pricina precum și ale guașei sunt potrivite
brie 1966). gestului, sub bărbie, în orizontalitate, pe câtă vreme
Comentând desenul publicat în Tribuna, Barbu în toate portretele Pogany și, repetăm, sunt 17 versi-
Brezianu îi împrumută de la sine un titlu: „Studiu uni, mâinile sunt fără excepție lateralizate, într-un
pentru M-elle Pogany” și îl apropie într-un fel justi- gest de gingășie, palmă peste palmă și totdeauna per-
ficat de o guașe, rubedenie cu desenul, ce figurează în fect verticale, alipite feței.
monografia C. Giedion-Welker la pag. 79. Emerita Ochii modelului din guașe și din desen sunt abia
biografă, printr-o rezervă care previne eroarea, o inti- zgâriați, amintind ochii Rugăciunii ori ai Sărutului
tulează cu prudență și restrictiv: „Studiu. Guașe. Ate- ori ai Cumințeniei Pământului, nelăsând măcar să
lier Brâncuși”, ferindu-se de a o integra explicit ci- se bănuiască ivirea celor „două luni” ale ochilor Po-
clului Pogany, dar, intercalând-o fără temeinicie ve- gany, ochi celebri care vor face ocolul întregii lumi,
cinătății reproducerilor după portretele Pogany, și, cu noutatea și ineditul lor. (În treacăt fie zis, noi am
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 27
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
îndreptat uzurpare de nume: „Ochii Pogany sunt de domnișoarei Pogany. Aceste desene și guașe urmând
fapt ochii lui Narcis, iviți înaintea domnișoarei Po- hotărât să fie alăturate unui alt ciclu al femininului,
gany în atelierul sculptorului”. Ei provin din „ochii datorat tot lui Brâncuși, supranumit al „Femeii piep-
cuvioaselor de pe troițele și de pe crucile crucerilor tănându-se”, ciclu ce a rămas – proporțional portre-
noștri”. (Cf. V. Paleolog, Ochii Pogany în Tribuna, telor Pogany – mai puțin dezvoltat, și al cărui destin
martie 1967, pag. 1, în care se reoglindește și textul a fost mai răsunător decât ciclul Pogany. El a culmi-
lui B. Brezianu din mai 1969). nat prin inversarea statului-pozei, prin alungirea în
exces a gâtului și prin forma sânilor, cu faimosul por-
* tret al „Principesei X”, îngânata androgină, acest nou
Toți acești indici resping încercarea de a considera feminin, care va izbucni cu scandal (Brâncuși îi zicea
atât guașa, cât și desenele (inclusiv cel din Canaan „brouhaha”) și care va fi înconjurat de un miros urât
Connect U. S. A.) precum și cel reprodus de B. Bre- de intrigă și invidie.
zianu în Tribuna, ca lucrări premergătoare portretului
(Ramuri, nr. 6/ 1969, p. 19)

Studiu pentru domnișoara Pogany

28 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE

Constantin ZĂRNESCU

BRÂNCUȘI – PALEOLOG
Istoricul și criticul de artă V.G. Paleolog l-a cunos-
cut pe Brâncuși prin intermediul pictorului italian
Amedeo Modigliani, în 1912, când artistul locuia în
inima Montparnassului (str. Montparnasse, nr. 54, o
stradă-ramură a Bulevardului cu același nume: Mon-
tparnasse – Cartierul latin). Prietenia lor devenise
atât de strânsă, pictorul începând să sculpteze sub în-
curajarea lui Brâncuși, încât vizitând mormintele ce-
lor doi prieteni-artiști, Paleolog numește această „fru-
moasă epocă”, dinaintea războiului mondial: „anii
triunghiului tinereții noastre”; (se-adăugau întâlni-
rile, serile, „congresele”, de la „Rotonde”, apoi celă-
lalt atelier al lui Brâncuși și Modigliani, din str.
Odesa, nr. 23 etc.). Amintirile aristocratului craio-
vean sunt cardinale, pentru că, după ce a văzut ple-
când de aici, în lume, operele: „Sărutul” (1907), „Ru-
găciunea” și „Cumințenia pământului” (1908), Pale-
olog îl vede pe sculptor cioplind lemnul, sculptând în
trunchi de stejar, tei, nuc ș.a, intervenție nu numai ori-
ginală, dar fără precedent, în Europa, „noutăți” pe
care nu le studiase la Academia de Belle Arte, din Bu-
curești; și nici alături de Mercier și Rodin, la Paris.
Paleolog îl auzea vorbind des, glisând de la o
limbă la cealaltă, despre: „sculptura mea labyrin-
thică”, „Mon choses – les travaux d’Ercule”, „mes
luttes, ou Odyssee” („istovurile, casnele mele, ori…
Lăsase în urmă operele capitale, în piatră, ce au revo-
Odiseea!...”) Sau: „sculpturile mele sunt dodiile
luționat, înnoit, sculptura, apoi trecuse la Măiestrele
mele!...”.
și Domnișoarele Pogany, în bronz, viziuni scoase-n
lumină, concomitent, lansând conceptul de „sculp-
tură serială”, peste care se-adaugă, cu totul copleși-
tor, venind parcă din necunoscut: sculptura în lemn,
cu înrâuriri misterioase – din civilizația carpatică (a
lemnului), dar și aceea a unor spații (și vechi țări) ale
Africii.
Acum termină Brâncuși și expune „Primul pas”
(1913), „Caryatida” (cea dintâi variantă, 1914),
„Fiul risipitor” (1913-1914); „Portret” (1915);
„Portretul D-nei L.R.” (1916); „Tors de tânăr” și
„Șeful” (1916); „Vrăjitoarea” și „Socrate” (1917);
„Cupa (Vas)”, 1917; „Adam și Eva” (1917); „Plantă
exotică” (1918); „Coloana fără sfârșit” („SISLER”
1911-1918); „Cocoșul” (1924), „Coloana fără sfâr-
șit” (Varianta „STEICHEN – VOULANGIS”, 1925);
„Regele Regilor (Spiritul lui Budha)” (1920-1930
etc. Toate operele de sculptură – în lemn!...
Văzându-l cioplind, șlefuind, elaborând structuri
verticale, cu „plinuri” și „goluri”, ușurând massa re-
prezentărilor sale artistice, „aerând-o”, V.G. Paleo-
log îl întreba, din ochi: „… ce faci?...” (Și e greu de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 29
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
ghicit care sculptură se afla în lucru, în fața lor?... Paleolog insistă, intuind că are dreptate, în fața lui
„Himera” – cu scobitura-i interioară – și cel dintâi Sidney Geist (care va învăța limba română, îl va vi-
„gol” în sculptura europeană și universală și primul zita, la Craiova, în 1966, devenindu-i prieten); și face
romboedru?... Coloana infinită? Ori Presoarul de apel la simbolurile și miturile „fondului nostru nela-
vin? Brâncuși răspundea „în dodii”: „Mâine este as- tin” (păgân): „Sărutul” (ce vine din anticul „Drago-
tăzi. Pun șteap peste șteap/ Ca să îi dau Lumii acesteia bete” – cioplit de meșterii populari, pe cozile unor
de cap!...” linguri de lemn, iar sculptura sa „Somnul”, din 1906,
Paleolog reia unele din aceste amintiri, din tinere- adaugă Paleolog, vine din „visul” și „reveriile” spiri-
țea sa, polemizând cu istoricul, criticul de artă și telor fantaste ori adormite – ale „muzelor”, „ursitoa-
sculptorul american Sidney Geist, un important admi- relor”, „sibilelor” și „dodiilor” – „dospind din acel
rator și apoi biograf al sculptorului român, pe care l-a humus sacru” – și din „plămada carpatică”.
cunoscut, în 1949, și care lupta împotriva concepției „Mărturisirile vorbite”, adaugă V. G. Paleolog și,
că „Brâncuși era... țăran”; iar efortul lui Paleolog, în felul lor, schematizate, aparținând lui Brâncuși, pe
aproape „subconștient” este că vorbind despre sculp- imense orbite de hăuri, sunt în dodii – și Brâncuși le
tura în lemn, vorbește despre omul de munte Brâncuși spune șoptit și grăbit, acoperindu-le cu tăceri adânci
– zalmoxian și daimonic! Brâncuși – carpatinul; și și repetat profanate: „Lucrurile mele – sculpturile
mai puțin despre… „le paysan du Danube”. Eseul lui mele – rămân dodiile mele!...”
Paleolog a fost tipărit ca simplă broșură: „Din gene- „Aceștia (și) acestea îmi sunt idolii!...”, mai șop-
tica inspirației lui C. Brâncuși” (Întreprinderea Poli- tea sculptorul, hotărât, amintind acele spirite femi-
grafică „Oltenia”, ian. 1976, 13 pagini), scoasă în chi- nine, de mai sus, „imnând” (aducând un imn-elogii)
oșcuri cu o lună înaintea Centenarului Brâncuși. Ne- vivacității firii și continuității zilelor și nopților –
mairevenind niciodată asupra acestui text, datorită „faptelor” femeii și bărbatului ei – infinire a vieții –
vârstei înaintate, neadunându-l în volum – ideile au în „răscolirea și deslănțuirea, la vremea primăverii, a
rămas ca și necunoscute, într-un tiraj de stimă, tuturor simțurilor” ș.a….
aproape „clandestin”, zicea el, ce se adăuga prin fap- Într-un chip ironic și adânc obscur, Brâncuși ape-
tul că el făcuse (și) o detenție politică, grație ideilor lează la muze (sibile, dodii), într-un număr însemnat
sale „anticomuniste”. Am primit această broșură A5, de cugetări literare, scrise în franceză, până azi necu-
din chiar mâinile sale, atunci, în 1976, și numai astfel noscute, într-o poetică premergătoare Dadaismului,
am luat cunoștința de existența ei; și de rafinamentul dincolo de „șoaptele dondonice” – aflându-se „bâl-
abscons al acelor idei. bâiala”, „bolboroseala” („la balbutie”), alteori inter-
Când bătrânul istoric de artă Paleolog glosa asupra ferându-se cu mișcarea dadaistă, mai ales după 1916,
scupturii în lemn a lui C. Brâncuși, el nu știa de con- înaintând, ori păstrându-se paralel, stimulator, în
ținutul cugetărilor scrise, atât în franceză, cât și în ro- strălucitoare coincidențe, niciodată nerămânând indi-
mână, despre dodii, aflate într-o ladă, rămase, după ferent. Dodiile lui Brâncuși, așa cum le-a auzit și re-
moarte, în Atelier, inedite, până în ziua de astăzi. Uti- ținut V.G. Paleolog, în „Templul acela de înțelep-
lizând expresii, care vor ajunge familiare, precum ciune, din Impasse Ronssin” (care era Atelierul său),
„Brâncuși, poetul-profet al noilor răsăriri și traver- deveneau „simboluri ale țâșnirii necontrolate, necen-
sări ale fiorului artistic” – „deschizătorul de noi hă- zurate, ale gândirii omenești, oficiind lauda cerurilor
uri, pe cerul spiritual al Artei”, Paleolog se concen- și pământurilor” – „esența existenței veșnice”.
trează asupra tezei sale – expuse într-un limbaj și idei Dodiile, susține istoricul de artă Paleolog, vor des-
„arhaizante”: sculptorul „a impus un nou crez, în artă, luși, pentru viitorime, insolitul operei lui Brâncuși,
cu aluate și rădăcini numai românești – accentuează chiar al soclurilor, majoritatea lor cioplite în lemn –
el –, nicidecum exotice, orientale, africane – suda- Dodiile, dăruindu-ne ochi pentru ceea ce nu se vede
neză, Maori, dahomeiană, ghaneză” etc. și aripi, pentru înălțarea omului – „tot mai sus” –
E straniu cum acest istoric de artă, cu strămoși bi- „excelsior” – „paxnobis, paxvobis!”… Și grație, in-
zantini, „paleologi”, amintește, obsedant, de „via apă dubitabil, tot dodiilor, vom întâlni, la Brâncuși, mai
lustrală a inspirației lui C. Brâncuși, din cerurile – ales în operele edificate în lemn: „ciudatul și nevero-
adierea și iazurile plaiurilor natale, din teluricul po- similul” (fantasticul), „sarcasmul și hilarul” (sur-
pular, strămoșesc”. Astfel, „rumânia lui Brâncuși, prinse în reprezentări, precum Socrate, Șeful, Himera,
deși emigrant și „spirit internaționalist” (asemenea al- Vrăjitoarea ș.a.). Toate acestea, pretindea artistul,
tor reprezentanți ai avangardei și „Școlii din Paris”), erau temeiuri de arhaic adevăr, dictat lui de către do-
rămâne nepătată, neîntinată de „străinătate”, spune dii!... Limbaj inspirativ, proferat fără control logic și
el, și extrasă din „acele milenii netulburate – și fiind fără respect gramatical – impus (iarăși!) de fluxuri
primită de sculptor de-a dreptul, de la sânul mamei sufletești mai puternice decât legile gramaticelor – și
sale”. folosit și în antichitate, în temple înălțate ad-hoc, „la
În pofida limbajului, de nuanță dialectală „,ma- Teba cea egipteană, la Delphy, Metaponte și Tarante;
cedo-română”, pitoresc, însă cu anumite impurități, ori la Eleusis!... de către Pithyi și Sibile, însă și de

30 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
Socrate, la îndemnul daimonului său interior” (op. trecând de la o viziune a creației sale, spre alta, impu-
cit., p. 11). Iar în vremea prunciei lui Brâncuși, la nând „cioplirea directă” („la taille directe”), Brân-
poale de Carpați, folosite, de doftoroaie, ghicitoare, cuși îi scrie colecționarului său american, avocatul
vrăjitoare, vraci și descântătoare, tămăduitori, dătă- John Quinn, care-i achiziționase cele mai multe dintre
tori în bobi și în zaruri etc. Păstrătorii unor adevăruri sculpturile în lemn: „Și, de-acum, cel mai mare cal-
absconse, aburoase – ale dodiilor antice, proteguitorii var al meu a fost urcat”. (Traducătorul acestei afir-
unor pecete sacre. Sunt trudele și ritmurile unui înno- mații esențiale e tentat să folosească sinonimele: „tre-
itor, prin intermediul vechimii, „asemenea muncilor cut”, „depășit”). Utilizând metafora-simbol, su-
și istovurilor legendarilor jidovi – pomeniți, în epite- premă, a Creștinismului: calvarul (patimile) lui Isus,
tica românilor – dăltuind Steie, bărduind bâlvani, Brâncuși vorbește despre sacrificiul inovatorului –
răsturnând, rostuind, mânuind zilnic: adevărate aici, cu referire expresă la sculptura în lemn, ignorată
stane de piatră sau bârne de lemn, meșteșugind topi- și pierdută, uitată de secole de-a rândul, o revoluție
tul (sculpturii bronzului), bătând cu mintea nebănu- plastică, legându-l, acum, de Carpații săi, însă și de
ite și aspre cărări – munci, istovuri, nopți și zile – spațiul mediteranean și acela al etnografiilor conti-
continue!...” nentului Africii. Fraza aceea a fost descoperită de un
Educația sculptorului C. Brâncuși, conclude V.G. cercetător, precum d-na Lemny și ca ciornă (la scri-
Paleolog, a constat, în tot ceea ce „a primit de la lite- soarea către John Quinn; și publicată în vol. „L’Ate-
ratura populară”! Bagajul tinereții sale literare l-au lier Brancusi” (Ed. „Centre Pompidou”, Paris, 1997),
format: „alexăndriile, esopiile și eroicele haiducii” – însă niciodată tradusă și folosită de istorici și biblio-
precum și „relatările unor minuni-miracole, suprana- grafi: „Cel mai mare calvar al meu a fost urcat!...”.
turale ale Ortodoxiei: sfinți, Sisoi și Avestițe, epistole Deși octogenar, V.G. Paleolog apelează și la un ra-
– căzute din ceruri, ori zapise (scrisori), iscălite de finament „literar-artistic”, dovedind că este la zi, cu…
însuși Adam, naivități găsite (și) în cărțile lui Gaster, continuitatea avangardelor; și desigur, cu persistența
Cartojan, Șăineanu – care circulau, prin târguri, spre cu totul obsedantă a… dodiilor, nu doar în opera și
satisfacerea setei de supranatural și spiritual – a aforistica lui Constantin Brâncuși și în aceea a mișcă-
masselor bâjbâinde, ale veacului (al XIX-lea). Urme- rii Dada, ci iată, în continuare, și la un Samuel Bekett,
fărâme, lumini și umbre, ce aveau să-l preocupe pe citând din capodopera teatrului absurdului „En enten-
sculptor, atunci când ticluia, asemenea unui iconar, dant Godot”, dialogurile „dondonice” ale cuplului de
marama de Maică a Domnului, pe capul Evei, din personaje Vladimir-Estrogon, de la p. 72, act. I, ediția
statuia, în lemn Adam și Eva, din anul 1917. Adam, princeps, 1966, „Galimard”).
Azazel, Nathanael, Satanael – întreaga seminție, din Astfel, din sutele, chiar miile de pagini, dedicate
Raiul dintâil și toate reveriile mistico-religioase…”. Brancușiologiei (românești și internaționale), iată-ne
În această eră – a noului secol și mileniu și a Pos- constrânși de ani și epoci, recurgând la un bătrân și
tmodernității; între lecturile înalt sofisticate, „cărtu- venerat istoric de artă – prieten de nădejde al lui C.
rărești” și „Popular Culture”, conceptul unui nou ca- Brâncuși; și la o încă tânără „preoteasă a Templului”
non, astăzi – putem analiza continuitatea (și fascina- (Atelierului), cum a fost numită D-na DOINA
ția) teoriilor înnoitoare ale lui Constantin Brâncuși, LEMNY, idei intersectându-ne cu studiile lui S. Ge-
expuse oral, spre discipoli (și fixate, iată, și în limba ist, și încercând, azi, înnoite concluzii – asupra „in-
franceză – în Aforismele, maximele și textele sale; și ventatorului sculpturii moderne” (Marielle Tabart),
a căror circulație orală a avut un caracter cu mult mai dar și asupra teoriilor, maximelor și aforismelor sale,
penetrant, decât expresivitatea scrisă și tipărită, vari- amplificându-se, reverberând forte, odată cu revoluția
antele „aforistice”, pe care le folosea, din nou și din sculpturii sale – în lemn! Și nu în ultimul rând: cu po-
nou, instituindu-se, într-o pătrunzătoare ideatică „se- emele și aserțiunile sale, privitoare la mișcarea
rială”, ca și sculpturile sale. DADA; la perioadele și „blestemul”, care îl pândesc
* pe creatorul înnoitor: în frunte cu acela de a fi rău
În septembrie 1917, încă în plin război mondial, receptat – rău înțeles.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 31


FILOSOFIE

A.I. BRUMARU

NORDUL BARBAR?
În legătură cu nefaptele noastre în istorie – raportate ința etnică (dacă vom fi convenit că există) nu în-
la fausticul Europei – s-a vorbit, căutându-se poate aci seamnă neapărat a desluși, ci, precum frecvent în cazul
și scuza, despre ,,boicotul” acesteia la români: o ,,stra- istoriei, înseamnă ocrotirea identității de grup, protec-
tegie” a dăinuirii sub vremuri neprielnice, scufundarea ția acelor concluzii care au constituit grupul și-i vor
în durată iar nu exprimarea în lume. Când timpul e rău, asigura apoi durata și invulnerabilitatea. Avem o ,,exis-
românul nu-l va băga în seamă, îl uită. Stă în preistorie. tență imemorială”, afirmă undeva G. Călinescu.
Dar aceasta nu e oare ceva obișnuit și cu omul în gene- Aceasta denotă că trebuie să ne căutăm acolo. În aceea
ral, cu civilizațiile? Lucian Blaga e încredințat (însă stau puterile. Împărtășesc părerea (de la V. Pârvan ci-
după F.W. Schelling) că timpul preistoric locuiește tire), că această ,,existență imemorială” ar fi putut în-
încă în conștiința umană, este lăuntric și adânc (1). Un cepe în mileniul 2 mykenian, că limba logosului nostru
chronos adilos (în rostirea vechilor greci) premerge în- e aceea a logosului acelui mileniu, de la care s-au înve-
ceputurilor istorice, acesta este cronotopul mitologii- derat în istorie și vechii greci. Dar, așa cum elinii înșiși,
lor. În preistorie conștiința umană este în criză, sfâșieri în perioada heraklitică, se căutau încă în rostirea aceea,
nesfârșite, axele se rup și se refac, zeii apar și se pierd și noi vom fi, probabil, în ea. Sau, câteodată, în restul
într-un cer care mai adesea tace: dar e, chiar așa, o pe- din acea rostire, păstrat de bunăseamă într-o latură ui-
rioadă, în cele din urmă, a așezărilor, atunci când totul tată din vorbirea românească, în limbă.
se va stabiliza, iar divinitatea va fi prins să glăsuiască, Cu vechii greci este lucru cunoscut că ne-am fi pu-
apar pe terenul curățat de furtuni popoarele. Memoria tut întâlni cronologicește în sec.7 î. Cr. Atunci locuito-
lor va purta însă în veci lupta aceea a puterilor, înfrico- rii ținuturilor carpato-danubiano-pontice și-ar fi putut
șarea, luminile. apropria pre-gândul, mentalul acela central (probabil
Și astăzi, așadar, istoria se mai exprimă, uneori, pre- că și limba elinească). Mai târziu, cu latinii (și ei deja
istoric. S-ar putea zice că un cutremur a inversat terme- helenizați în spirit) se va fi întâmplat același lucru, au
nii: istoria devine un mit al preistoriei; chemăm și re- circulat în această ordine destule ipoteze: un Cotys, fiu
cuperăm trecutul într-un chip mitic, în noi mitologii. al regelui Rhematecles ce stăpânea Thracia până la gu-
Astfel, cum ar spune psihistoricianul (2), istoria ne rile Dunării, compune (ne documentează Ovidiu) ver-
apără, o folosim ca pe o defensivă. În istorie pătrund suri în latinește; solii burilor, apoi, înaintea bătăliei de
mereu fantasmele preistoriei, să nu ni se pară că ele vor la Tapae, trimit împăratului Traian o scrisoare în limba
și domina în lăuntrul identității noastre, că deja ne-o Romei cu sfatul de a nu risca să atace pe Decebal etc.
formează? Prelungirile preistoriei în subconștientul Dar nu aceste contacte târzii sunt cele mai conclu-
nostru sunt, spre a utiliza o expresie a lui Lucian Blaga, dente. Căci în secolul 7 î. Cr. grecii văd în societățile
,,adecvări inadecvate”, adică metafore, ,,structuri me- thrace poate doar o orânduială etnografică oarecare,
taforice”. Să nu ne ferim, de aceea, de adevărurile anume sămăluiri ce-i vor minuna: se vor solidariza
crude: un Howard F. Stein va vorbi de istorie ca de un deci, cultural, cu nordul barbar. Dar, de fapt – scrie Va-
joc mai degrabă al fanteziei decât al realității. În felul sile Pârvan (3) – nordul acesta ,,trăia încă (s.n.) în moș-
acesta, istoria mai mult ascunde decât relevă. E o in- tenirea strălucitului mileniu al II-lea î. Cr., când tracii
stanță de proteguire. Manipulăm realitatea spre a ne alcătuiseră, în epoca myceniană, una și aceeași strălu-
proteja și adăposti autismul: un mit inițiind o formă de cită civilizație, cu grecii de o parte, cu phrygienii de
guvernare, aceasta va adapta realitatea la imaginar (o alta”. Acum (în secolul al șaselea înainte de Cristos),
adaptare cât o reziliență), legitimând în consecință fan- mai afirmă Pârvan, grecii erau orășeni, geții, dacii încă
tasma istoriei – și acesta e doar un singur exemplu. numai săteni. E posibil să fi fost tot așa și în al doilea
Căci reluăm mereu alte și alte valuri ale preistoriei, de mileniu mykenian: grecii la centru, geții (teritorial și
care suntem incapabili a ne desprinde. Se pare că sin- cultural) la periferie – prin urmare cu alte sarcini, cu
gura noastră putință și menire în această ordine e de a alte funcțiuni și mijloace, cu alte folosințe și privilegii).
le raționaliza. Dar (să-l credem și pe I.P. Culianu) avariile apar, cele
E aici va să zică o fatalitate la care scrierea istoriei mai serioase, primejdioase, nimicitoare etc. la perife-
se supune; cu atât mai mult i se va fi supunând etno- rie, din cauza forței centrifuge. Geții, dacii, mai târziu
hermeneutica: în aceasta vorbesc încă, aproape inaudi- românii, ca fiind la margine, să nu fi îndurat, prin ur-
bil, fantasmele, ,,adecvările inadecvate”. A descrie fi- mare, catastrofa?
*

32 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


FILOSOFIE
Ar fi avut populațiile acelea sărace, marginale, așa felul acelei judecăți. Numai gândirea singură lucrează
stând lucrurile, și o limbă distinctă, o limbă, ca să zic și fără de aceștia: nu doar prin omul național exemplar,
așa, scripturală? Publius Ovidius Nasso, spune el în- ceea ce nu se contestă, ci și, ca să spunem așa, global –
suși (?), ar fi scris ceva într-o limbă getă, dar textele s- prin spiritul și într-o limbă ale neamului întreg. O ches-
au pierdut: era, observă Pârvan, o limbă ,,satisfăcător tiune, iată, ce va putea scandaliza, dacă e pusă – de că-
de maleabilă”, întrucât Ovidiu i-a aplicat acelei limbi tre mentalitatea de supuși imperiali – vis-a vis de po-
metrul latin și a exprimat în ea ideile sale, cum se știe, porul mic, menit a nu străluci mesianic. De regulă, tra-
,,destul de complicate”. Au avut, mai departe, acele po- dițiile vorbesc de buna căutare în național (în local) a
pulații și, cum am mai spus, și o limbă scrisă? Indife- înțelesurilor universale. Una dintre cele mai întemeiate
rent de ce enunță și chiar sunt încredințați Bolliac ori spune, de pildă, că oamenii au fost așezați pe fața pă-
Hasdeu (alfabetul de la Slon și, respectiv, ,,alfabetul mântului, cu vremuri și frontiere rânduite, anume spre
dacic al lui Dekeneu” (4)), poate că nici nu aveau ne- a simți și a afla astfel ființa deplină, care numai așa nu
voie de aceasta? E probabil ca rânduiala să nu le-o fi ar fi dincolo de dânșii (8). Parcă nu suntem prea de-
pretins. Se scria, așa-zicând, doar la centru, thracii (ge- parte cu aceasta de îndreptățirea mitului vavilonic al
ții, dacii ș.a.) ar fi putut avea în sarcină mitul, eresul, despicării în mai multe a unei limbi unice, întâmplare
ritualurile (Aristotel a transmis informația că dacii din ce ar semnifica poate și dobândirea conștiinței de sine
munți – agatârșii, unii ca impostorul Vasile Șelaru, naționale; și totdeodată, că nu cunoști înțelesuri univer-
acum decedat (5), îi identificau aiurea, apropiindu-i de sale din noțiunile generale decât dacă ai o piedică a lo-
o ramură indiano-țigănească de care individul era deja cului (o ,,ieșire strâmtă și îngustă”, cum se spune în
legat prin sânge – își versificau legile, le cântau, pentru Carte) în față: cunoști ființa în plinătatea ei printr-o fi-
a le reține astfel pe cale mnemotehnică). E cunoscută ințare (poate fi și limba, de exemplu) care o primejdu-
în acest sens întâietatea ce se acordă medicinei thrace, iește într-un fel, dar care chiar și în acest mod o și re-
ca și ,,religiei” zalmoxiene, de către gânditori elini de levă (modernul ar zice aci degrabă: ,,obstacol eposte-
cea mai mare importanță: Platon, Iamblichos ș.a. mologic”, ,,bariere epistemologice”; Lucian Blaga se
Oricum, nu această limbă (scrisă, nescrisă) ispitește pronunțase mai înainte cu ,,cordoane cenzoriale”). Pe
căutarea spre logosul cu care am fi șezut împreună, cu de altă parte, o altă tradiție prestigioasă explică de ce
care ne-am așezat, dar o ispitește aceea de care și grecii calea aceasta a căutării adevărului (și ființei în plenitu-
vechi – fiindcă nu și-o mai aminteau – se apropiau ca dinea ei, va să zică a providenței divine) este îndeosebi
de zeul însuși – cu câteva cuvinte numai. Sau de aceea, numită ,,strâmtă și îngustă”: pentru că e ,,plină de po-
iarăși, pe care și limba noastră, în câteva locuri ale ei runci și interziceri”, cealaltă, ,,largă și lată”, dată pur-
(există o topofanie în autolucrarea spiritului), o pre- cederii nealese și la voia orișicui, fiind încă pericu-
simte încă. O limbă ce a fost locuită cândva de ființă, loasă, amenințătoare. Istoria filosofiei, cu pythagoricii,
de zeu, și care mai oferă, de aceea, un imaginar al for- consemnează și ea dualitatea. Dar aceasta e dată deja
melor și al locurilor sacre: în care, dacă am stat (,,acolo de la orfici (vor fi știut și thracii de aceștia?) și se cu-
șezum și plânsem”, zice cu jale și cronicarul), ne și noaște că și Aristotel ar fi avut scrieri speciale esoterice
poate, când și când, defini; sau ne ferește și ocrotește (le putem numi și ,,înguste”), intransmisibile în serie,
identitatea. E gândirea epopteică (6) și din ea – cum a care s-au pierdut prin inutilizare. O frază apoi, a lui
demonstrat gândirea presocratică – a mai rămas. Clement Alexandrinul, ne deslușește că egiptenii pu-
Limba epopteică (ea a văzut, a simțit adică zeul, ne neau înaintea templului Sfinxul erotetic, adică întrebă-
învață spiritul elin) nu doar a vizitat locul finite, dar s- tor, spre a arăta astfel că drumul spre sacru, spre zeu,
a întors totodată cu acela, ceea ce remarcă (așa cum cu alte cuvinte al învățăturilor înalte despre principii
am văzut (7) și un basm românesc cu Pasărea Măias- (temeiuri), e tulbure și enigmatic.
tră. Locul ființei înaintează cu locul ei cu tot. Sunt Nu altul, se înțelege, va fi fost și drumul spre gândul
amândouă ascunse, precum adevărul (gr.v. aletheia),, filosofic purces de la meditația aceea inițială, întruchi-
sunt va să zică unul și același lucru. Un ascuns ce vine, pată în cultura populară românească, mai precis însă în
fatal, numai cu ascunsul lui, așa cum ne lasă să înțele- faptele de limbă – și de unde va trebui, și aceasta, che-
gem și o vorbă a datinei creștine: ceea ce este ascuns mată să răspundă; acum poate ca etnohermeneutică.
va vădi celui ce aude în chip ascuns, iar ceea ce este Chestiunea e astăzi, la noi, de tot interesul. Există însă
acoperit se va descoperi așa cum se descoperă adevă- și scepticii metodologiei. Unui cercetător i se pare, de
rul celui care primește în chip acoperit cele predate. pildă, că ,,problema valorificării filosofice a culturii
* populare” (conținătoare de sens metafizic) e lipsită
E cu putință a filosofa, e cu putință, oare, a construi încă de rezolvarea optimă și că plutește ,,în vagul unei
și locui filosofic în cadru îngust: etnic, național? Între- viziuni oarecum eseistice, lipsite de puterea de a ataca
bării i se răspunde de către nedumeriți cu proteste, iar frontal subiectul, în dificultățile sale metodologice”
dascălul sceptic, atunci când nu o ignoră, găsește solu- (9). Autorul acesta optează însă, cu totul remarcabil,
ția de sus solomonică: dreptate la o judecată ar avea pentru o viziune în cercetare, interdisciplinară.
toate părțile implicate, dar și insul ce se îndoiește de Schimbă mai întâi (dar după Gh. Vlăduțescu) termenul
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 33
FILOSOFIE
de etnofilosofie cu acela de protofilosofie, cu care to- cu felul lor de a privi și aduna interdisciplinar – e cu
tuși găsește că nu ar trebui confundat folclorul: nu tot, atât mai bine. O notă caracteristică (chiar una de emi-
firește! Acesta e de trebuință a fi investigat ,,dintr-o nență) e – nimeni nu neagă acest lucru – e universali-
perspectivă filosofică, și nu pur folcloristică”, spre a se tatea, sensul e ecumenic, dar un alt sens al universali-
ajunge la ceea ce Ov. Papadima numea, la 1941, ,,o vi- tății – tot fundamental, dar mai întâi de toate real – e
ziune românească a lumii”. Cu un T.J. Reiss și Michel etnicitatea. De altfel, ca spiritul în ecumenicitatea sa să
Foucault (cel din L’Ordre du discours), cercetătorul fie real, autentic și să și dureze, trebuie ca etniile (cum
solicită ,,o viziune interdisciplinară asupra textualității poate ne-o povestește duhul Vavilonului) să existe în
filosofice, ridicate de textualizarea discursului filoso- cursul lumii, chiar dacă s-ar putea, odată și odată, ca
fic”. Cum universalizarea obiectivă a filosofiei se tran- acelea, națiunile să îndure o transfigurare în sensul uni-
sformă în formele subiective ale conștiinței particulare versalității, al principiului (ființa ca ființă).
(aci autorul nostru e aproape marxist!), este necesar, Că filosofia e distribuită în spețe naționale, după
spune el, și ,,a vedea în spatele discursului filosofic forma mentis generatoare, aceasta e arătată de fapte.
propriu-zis, articulațiile mai complexe ale diascursului Există o filosofie greacă, alta germană, o gândire indi-
filosofic, modul în care se confruntă în cadrul unei cul- ană, alta chineză etc., așa cum există și forme diferite
turi ,,clase” diferite de discursuri despre lume”; ar fi de cultură, mentalități etc. Există însă, în această or-
necesar prin urmare ,,a descrie dominarea graduală a dine, și o lucrare filosofică românească de o adâncime
unui discurs asupra altuia mai timpuriu, de a arăta cum în timp etnofilosofică (protofilosofică) aidoma, de
însăși această separare devine funcțională în discurs, exemplu, celei eline?(11) E cu putință. Și sărind peste
cum se elaborează ea și cum apare o asemenea domi- îndoiala celor ce nici despre ce-i de făcut parcă nu vor
nare” (v. Reiss). ,,Textele filosofice (ca și alte categorii să știe, să spunem că despre aceasta cel puțin e de făcut
de texte) – mai spune cercetătorul – transcriu sistema- – cu o vorbă a lui Constantin Noica – scufundarea pe
tic nu numai o anumită realitate și o anume succesiune urmele limbii ei, pentru că doar astfel din toate părțile
de idei, dar și structuri ale ,,ordinii discursului” carac- stau gata să se ivească înțelesurile neașteptate. În lexi-
teristice epocii lor”. Un alt aspect, ,,strâmt”, aș spune, cul etnic se locuiește filosofic, uneori.
al protofilosofiei românești (și în general) e oralitatea:
,,o structură antropologică fundamentală a culturii po- Note. 1. Lucian Blaga, Ființa istorică, Editura Dacia,
pulare, intuind un orizont propriu al acesteia, așa cum Cluj Napoca, 1077; 2. Howard F. Stein, Judaism and the
apare lumea la nivelele limbajului folcloric”. Aci e util Group-Fantasy of Maryrdom: The Psyhodynamic Para-
să ne reamintim de Lucian Blaga: distincția dintre pre- dox of Survival Yhroug Persecution, ,,The Journal of Psy-
cho-history”, 2/1978; 3. Vasile Pârvan, Getica, Editura Me-
istorie și istorie nu are drept bornă apariția scrierii, a
ridiane, București, 1982; 4. B. P. Hasdeu, Istoria critică a
documentului grafic; o datare meschină (10). Oricâte românilor, Editura Minerva, București, 1984; 5. Iulian Că-
interpretări s-ar da scrisului ca mutație în lumea spiri- tălui, Tratat de pseudodicționare, Editura KronArt, Bra-
tului și a omului, acesta nu e decât un prag convențio- șov, 2018; 6. Constantin Daniel, Scripta aramaica, Editura
nal, din care au evadat deja sensurile. Științifică și Enciclopedică, București, 1980; 7. A. I. Bru-
Dacă, însă, iarăși e adevărat că într-o limbă sunt maru, Ființă și Loc, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990; 8.
forme arătătoare de caracter național (etnic), că ,,,,gra- După The New International Dictiionary of New Testa-
maticii,, tocmai o numesc ca fiind ,,lexicul ce ajută ca- ment Teology, națiunea este formată, pe vremea lui Moise,
racterul etnic” (așa cum din nou ne-o comunică cei de către Jehova din copiii lui Israel, nepot al lui Avraam.
vechi, adică această tradiție – protofilosofie-etnofilo- Acestei națiuni i s-a oferit pacea sa (v. Numeri 6:24-26:
,,Domnul să-și înalțe fața peste tine și să-ți dea Pacea!”).
sofie care, iată, parcă ține mereu să se autoexplice) este
Pace (după același Dicționar) se spunea sha. lohm, adică bu-
lesne de închipuit de ce întruna numai (precum în aria năstare (Jud. 9:20), prosperitate (Ps.73:3), sănătate
românească) sunt și lucruri ce nu s-au prea rostit în alte (Isa.57:18), mulțumire (Gen.15:15), bune relații între nați-
limbi. Constantin Noica afirmă chiar că limbile acelea uni și oameni (Jud.4:17), salvare (Ier. 29:11); 9. Ion Goian,
ar putea fi îndemnate să se mlădieze câteodată și după în Revista de Filosofie, iunie-iulie 1983; 10. Lucian Blaga,
cuvântul românesc cu depozitul lui de ,,înțelesuri de Ființa istorică, (ed. cit.); 11. De dinainte, să observăm, de
care nu mai știi”. Universalul se întrupează în câte o Heraklit, care ar fi elaborat și el ,,în folclor”, cu ,,lexic etnic”;
limbă istorică și ,,în măsura în care există un rest româ- cum, iată, se mai întâmplă cu acest cuvânt ethos, care e, câ-
nesc în cele ale gândului, suntem datori lumii cu acest teodată, așezare; sau cu logos care are și sensul de întins,
rest”. așezat (cf. Abrege du Dictionnaire grec-francaise, Ha-
chette et Cie, f.a.).
În ce fel o vom face acum, aceasta e, poate, indife-
rent; iar de mai sosesc în sprijin metodologiile – unele

34 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


FILOSOFIE

Ion HIRGHIDUS

PRIETENIA ŞI IUBIREA – FORME ALE


ECHILIBRULUI SPIRITUAL
Această abordare sumară nu este altceva decât un teniei cel puțin sub unele aspecte ale acesteia. Priete-
fragment dintr-un text mult mai larg ce a rezultat din nia este oricum o relație prea diversă și, în același
studierea unei filosofii care se află la originea spiritu- timp, una prea personală pentru a putea fi definită.
ală a noastră. Faptul că noi am pierdut sensul autentic Iubirea. Ca și prietenia, cu care este atât de înru-
al prieteniei și iubirii nu-l putem explica decât prin dită, iubirea reprezintă un sentiment stabil, care poate
pervertirea unei culturi care deși nu era creștină avea fi explicată în unele părți ale ei, dar rămâne ascunsă
un conţinut la fel de măreț ca și cel al creștinismului. și chiar neînțeleasă în mare măsură. Tema iubirii este
Când vorbim de prietenie și iubire, în sensul filosofic, extrem de vastă și cuprinde preocupări de o mare di-
la vechii greci, avem în vedere raportul și proporția, versitate, de la literatură, filosofie, artă până la religie.
noțiunile care pot explicita justa măsură. Ce ar fi pu- La nivelul filosofiei, iubirea este tratată pe o suprafață
tut realiza științele și artele fără aceasta, fără echili- foarte vastă, de la iubirea universală, ca o caracteris-
brul spiritual? Suntem doar simplii epigoni, cum ar tică a Universului, până la relația umană a iubirii,
spune Mihai Eminescu, dar avem cel puțin o datorie aceasta din urmă fiind și ea de o mare complexitate.
morală de a trece dincolo de explicații în orizontul în- Complexitatea filosofică a iubirii, redată prin cate-
țelesului. goria de érōs la vechii greci, este prezentată de Fran-
Prietenia. Definirea prieteniei se face de obicei în cis E. Peters astfel2: 1. Eros este o personificare în
limitele filosofiei morale, fiind o problemă a acesteia cosmologiile prefilosofice, reprezentând forța, alături
care este discutată pe larg de către Platon, Aristotel și de Noaptea, Haosul, Pământul, Cerul care reprezintă
stoici. Prietenia definește, de fapt, o relație dintre stări. Eros este răspunzător în cosmologiile orfice de
două sau mai multe persoane, care se bazează pe o nașterea zeilor, Zeus însuși luând mai târziu chipul lui
înțelegere reciprocă. Conform Dicționarului explica- Eros când vrea să creeze. Eros este o forță motrice a
tiv al limbii române, prietenia este un sentiment de Universului, construită după un model sexual, un fel
simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc de „Prim Mișcător”, cum apare acesta la Aristotel,
care leagă două persoane, mai multe persoane, care se care leagă puterile contrare. El va apare și sub chipul
poate stabili și la nivelul relațiilor dintre grupuri, co- Afroditei, ca la Empedocle, unde Iubirea și Afrodita
munități, popoare etc.1. Credem că nicio definiție nu unesc elementele și poartă grija acțiunii forțelor mo-
este suficientă pentru a defini acest sentiment, care ră- rale. La Parmenide, Eros este daimonul care călău-
mâne ca orice sentiment, oarecum nelămurit. Priete- zește totul, imagine care apare și în literatura greacă,
nia este mereu vecină cu iubirea, un alt sentiment ne- la Euripide; 2. Iubirea face ca emoția umană să se
lămurit, și trece mereu dincolo de granițele conștien- transforme într-o forță cosmică, idee care apare la
tului. Prietenia este o legătură deosebită nu numai la Empedocle și la Platon, în Banchetul; 3. Problema
nivelul umanului, ci una care leagă umanul de restul socratică și iubirea a dus la numeroase discuții, întru-
viețuitoarelor, putând fi definită prin fenomenul de cât Socrate afirmă că nu știe nimic în afară de eros,
atracție și de satisfacție. Prietenia este desemnată la dar Socrate adâncește problema filosofică a iubirii,
vechii greci prin termenul de philia, dar și prin cel de numind-o philia, adică prietenie, prin căutarea unei
eros. Ca urmare, ea nu poate fi discutată în afara iu- definiții a acestei atracții dintre oameni. Iubirea pare
birii. Prietenia trebuie privită ca o extindere a Eu-lui datorită unei lipse (această chestiune este dezbătută în
care vrea să-l cunoască / să-l cucerească pe Celălalt, dialogul Lysis); 4. Tema iubirii este reluată în Ban-
dar aceasta prin evitarea egoismului, a interesului chetul, iubirea fiind o dorință îndreptată spre frumos
strict personal. Persoana prietenului presupune un tra- (kallos) și implică în mod necesar ideea unei nevoi
tament diferit față de cel aplicat celorlalți, ceea ce sau unei lipse (endeia)3. Eros, sub haina mitului, este
poate să pună sub semnul întrebării moralitatea prie- un mare daimon, cel care mijlocește între divin și mu-

1 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Ro- 3Platon, Banchetul, 200 e – 201 b, în Opere complete, II, Editura
mâne, Bucureşti, 1975, p. 742. Humanitas, București, 2002, pp. 115-116.
2 Francis E. Peters, Termenii filosofiei greceşti, Editura Humani-

tas, București, 1993, , pp. 97- 102.


BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 35
FILOSOFIE
ritor, între înțelepciune și ignoranță. Iubirea va fi de- plarea Frumuseții și la nemurirea sufletului. Mai de-
finită ca fiind dorința de a stăpâni de-a pururi binele: grabă, așa cum sugera Diotima, este accesul la uni-
„Pentru că oamenii nu iubesc nimic altceva decât versul discursului, la creația prin λόγος”8.
ceea ce este bun”4, ceea ce exprimă năzuința murito- Putem spune că influența lui Platon a fost con-
rului de a deveni nemuritor5; 5. La nivelul dialogului stantă de-a lungul întregii spiritualități europene, la
Banchetul, se consideră că punctul de vedere al lui nivelul teoriilor filosofice și psihologice, că această
Platon se detașează de cel al lui Socrate, prin atitudi- influență se va manifesta încă în orice interpretare
nea Diotimei6. Această despărțire apare în partea fi- care vrea să reducă misterul iubirii prin explicații de
nală a teoriei despre adevăratul eros: tovărășia corpu- orice natură. Cert este că nicio teorie nu va putea să
rilor frumoase naște discursuri frumoase; îndrăgosti- anuleze acest mister. Și azi ar trebui, atunci când vor-
tul se desprinde de iubirea pentru un singur trup și de- bim de prietenie și iubire, să învățăm de la vechii
vine iubitor al tuturor trupurilor frumoase, apoi al su- greci! Ei singuri au știut cu adevărat ce este echilibrul
fletelor frumoase, al legilor și așezămintelor frumoase spiritual pe care lumea trebuie să-l realizeze dincolo
și al cunoașterii, până când ajunge, prin eliberarea de tentațiile senzoriale. Nu au reușit nici ei să ajungă
treptată de particular, la Frumusețea în sine, la nemu- întotdeauna la acest echilibru, dar în momentele de
rire. Aceasta este cale spre eide, iar filosoful redobân- glorie ale culturii au depășit condiția omului pentru a
dește primul aripile printr-un exercițiu de reamintire, se situa în cea a zeilor.
care este declanșat de frumusețile pământești; 6. Con-
form lui Platon, eros coboară după postamen-
tul lui înalt la nivelul modest al eticii, devenind
prietenie sau iubire trupească; 7. Plotin va re-
lua ideile lui Platon, cu intenția de a crea o es-
tetică a lucrurilor sensibile. Dar Plotin va crea
o imagine diferită a cuceririi Eros-ului prin in-
trospecție, filosofia nemaiînsemnând un pro-
iect comun al celui care iubește și al celui care
este iubit, ci o întoarcere la Unu, care este Cel
Singur, al singurului teluric.
O interpretare deosebită a problemei psiho-
logice a iubirii la Platon o datorăm lui Yvon
Brès, care ne spune: „Rolul pe ce-l joacă noți-
unea de iubire la Platon este mult mai cuprin-
zător decât cel care-l atribuie gândirea cu-
rentă; iubirea intervine în teoria reminiscen-
ței, trebuie evocată când vrem să punem în lu-
mină diversele aspecte ale cuvântului είδος,
slujind chiar ca fir călăuzitor pentru înțelege-
rea întregii creații platoniciene”7. Conform
acestui autor, Platon este adeptul unei iubiri
desexualizate, care este obiect al eticii, esteticii
și metafizicii. Plăcerea sexuală este o plăcere
inferioară, ca și mâncarea și băutura, situându-
se pe treapta cea mai de jos în ierarhia Binelui,
dar nereprezentând neapărat răul. Educația
prin iubire, care se va ridica la înălțimea Bine-
lui este o problemă discutabilă, după autorul
menționat: „Educația prin iubire nu este deci,
așa cum putea crede Platon în tinerețe, tran-
smiterea directă a virtuții. După cum nu e nici, potri- PERSPECTIVA INVERSĂ-Regie, 60x80 cm,
vit interpretării clasice, exclusiv accesul la contem- acrilic pe pânză

4 Ibidem, 206 a; p. 123 7 Yvon Brès, „Iubirea educatoare”, în Psihologia lui Platon, Edi-
5
Socrate aduce ca argument învăţătura pe care ar fi primit-o de la tura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 235.
8 Ibidem, p. 283.
Diotima, o profetesă înţeleaptă, care se afla la mare cinste la greci.
6 Banchetul, 209 c; p. 128.

36 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


FILOSOFIE

Dragoș NICULESCU

PETRE ȚUȚEA ȘI REFLECȚIILE SALE


RELIGIOASE ASUPRA CUNOAȘTERII

• Cotitura “teologală” în sens platonic a lui Petre


Țuțea

Se pare că radicalizarea religioasă, de ordin teolo-


gic-creștin ortodox a reflecție filozofice a lui Petre
Țuțea a început în anul 1977, când, cu prilejul mișcă-
rii Goma, represiunea organelor politice și de securi-
tate îi confiscă acestuia niște manuscrise, pentru ca în
perioada anilor ’80 ea să devină o adevărată cotitură
“teologală” în substanța și maniera de expresie a ope-
rei sale. Țuțea menționează o dată, în cuprinsul cărții
“Reflecții religioase asupra cunoașterii” (scrisă în anii
1977 – 1980), care face obiectul acestui material, că
ar fi fost vorba despre confiscarea manuscrisului
“Prometeu” (aflat astăzi sub tipar la editura Eikon).
Lucrarea aparține deci acestei perioade, de fapt, vâr-
fului ei, și sub această cheie trebuie privit și înțeles
discursul reflexiv al autorului, adept convins al plato-
nismului, cu care luptă împotriva logico-epistemolo-
gicului neokantian, cu întregul său eșafodaj de con-
strucții rigide. Trebuie însă menționat că genurile li-
terar-filozofice elaborate și expuse de Petre Tuțea în
“Teatrul Seminar”, “Filozofia nuanțelor”, “Reflecți-
ile” teologale, dar și în dialoguri, monografii și pro-
iecte masive, netereminate vădesc o unitate stilistică
impresionantă, de natură a conferi unitate judicativă,
argumentativă și expresivă întregii sale opere și de a
demantela ponciful, “mitul” atât de vehiculat al socra-
tismului exclusiv verbal al autorului și nu al talentului
și producției sale scriitoricești.
Foarte precis vede Tuțea în Platon un filozof care Creator de sistem în filozofie este elevul său, Aris-
gândește sistemic, pe compartimente, dar și pe angre- totel, dar care, rămas captiv substanței din lucruri,
najul care conferă întregului funcționalitate dinamică pierde dimensiunea metafizică și se îndreaptă către
optimă – și acest lucru apare cel mai pregnant în “Re- aparent. Platon este metafizic, Palton atinge idealita-
publica”. Și pe vremea lui Platon, și astăzi, omul evo- tea Ideii, are geniul intuirii ei și proiecției sale con-
luează în cadrul sectoarelor societății din care face crete, de aceea, spre diferență de Aristotel, Platon ră-
parte și care se ocupă de viața lui, de integrarea, ușu- mâne permanent în dimensiunea filozofiei și a spiri-
rarea ei. Dar cât de validă poate fi cunoașterea între- tului uman transcendent. Dumnezeu, omul și natura
gurilor sistemice când creatorul domină marele întreg sunt cei trei termeni permanenți ai conștiinței, termeni
universal pe care l-a creat și îl stăpânește? Aceasta existențiali, de care se leagă adevărul, binele și fru-
este și părerea lui Platon. Însă sistemul nu va fi nicio- mosul, în afara lor, ca rest, rămânând: forme, iluzii,
dată alcătuit din căutarea adevărului, binelui, frumo- fapte într-un amestec amorf, necauzator nici de prin-
sului în natură cu instrumentele puterii sufletești, ale cipii logice, nici de norme privind ordinea morală și
rațiunii ca principiu activ și ale logicului. de drept – o mlaștină neesențială, păgubitoare de
timp, suflet și energii, consumatoare inutil de exis-
tență. În cadrul unui sistem poți distinge perechi cate-
goriale, specii, genuri și poți fi religios sau antireli-

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 37


FILOSOFIE
gios – indiferent nu poți rămâne, căci aceasta în- cer, a esențelor, cam riscant puse pe seama “aceluiași
seamnă sterilitate sau stingere religioasă. La Țuțea, straniu amestec de necesitate și libertate care dom-
axiologia nu mai dă raport de valoare și de ierarhiza- nește și în sferele superioare ale Supranaturalului”,
rea ei, ci ea devine “expresia imperfecțiilor omului is- Țuțea glisează imediat la nivelul inferior, pământesc,
toric” și trebuie legată de psihologia erorilor. De spațiu și timp, al “rătăcirilor senzoriale afective și di-
aceea el consideră că axiologia reală, obiectivă, ima- anoetice ale omului scormonitor în sine însuși și în
ginată de Max Scheller nu poate fi viabilă, omul ne- natură, degradări empirice ale esențelor, degradări lo-
putând depăși afectul și formalul, deci valorile nefiind gice ale intuiției pure, imposibilă în lume, fiind atribut
în sine. Axiologia platonică, prin mitul Adrasteei, dă al zeilor și sufletelor nemuritoare”. Aici avem obiec-
mărturie de inegalitatea esențelor, reflectată în trep- tivitate, nu obiecticitate, precizie, nu exactitate, liber-
tele și nivelurile existențiale. Aici Platon gândește mi- tatea alegerii între bine și rău – de la Păcatul originar
tologic și poetic, nu teologic. până la Judecata de Apoi – nu îi asigură omului o cale
certă de câștig și mântuire, ci, în egală măsură, tran-
• Libertatea, sufletul și viața între terestru și tran- sfigurarea sau căderea în întuneric; iată o dialectică
scendent valabilă atât la ortodocși, cât și la catolici, în contextul
unui monoteism care face posibilă sfințenia și pieta-
Dacă libertatea este descoperită de creștini ca tea, spre diferență de politeism, unde lucrurile stau
sursă a decăderii, spiritul nu se poate face încă răs- mult mai dificil, cu mulțimea aceea de zei antropo-
punzător de ea, căci Sfântul Augustin ne spune lim- morfi. Dar nu s-a răspuns întrebării esențiale: Este
pede că “nu vom înțelege niciodată cum se întâmplă adevărul accesibil minții omenești autonome? Dacă
conlucrarea sufletului cu viața, acest lucru va rămâne răspunsul îl căutăm la Platon, trebuie în primul rând
pentru totdeauna ascuns”. Deocamdată, “închisoarea să ne debarasăm de părerile comentatorilor săi și să îl
sau mormântul” corpului în care cade sufletul, așa analizăm prin prisma propriei noastre păreri lucide,
cum spune Platon, rămâne o dramă validă și sufici- care în niciun caz nu trebuie să îl considere pe marele
entă, neputând fi depășită. Țuțea vehiculează în tot atenian pierdut în social, pedagogic, moral, istoric, ci
cuprinsul cărții termenul de “obiecticitate”, adică sur- ca părinte al intuiției Ideii, a esențelor, a lucrului în
prinderea esenței, a lucrului în sine, spre diferență de sine, a metafizicului transcendent, al divinului, final-
“obiectivitate” sau “subiectivitate”, care sunt simple mente.
moduri apreciative, ținând mai degrabă de evidența În căutarea lui Platon, metoda aplicată de Țuțea ur-
sufletescului personal sau a celei din sfera lucrului mărește esențele, nu numai logicul, care se referă la
sensibil. Astfel, istoricul nu va putea fi niciodată obi- concepte, predicație, social, după care urmează sepa-
ectic, ci numai obiectiv sau subiectiv, căci lucrează cu rarea elementelor istorice de cele permanente. Dacă
fapte natural-omenești, și nu cu esențe, în paradigma Țuțea este realistul, neliniștit metafizic de adevăr, la
determinismului istoric cauzal, care nu este altceva polul opus modului său de a verdea platonismul se si-
decât un pseudodeterminism, determinismul real fi- tuează Stenzel, cel legat de natură prin ochiul fizic și
ind de natură mistică. La ce se poate supune mai mult prin speculațiile logice. Separarea de natură mar-
istoria decât la a fi trăită și descrisă – Iorga și Dilthey, chează, de fapt, resorturile dialectice ale conceperii
retrăită și înțeleasă axiologic – Rickert sau înțeleasă platonismului metafizic, sau ale conceperii metafizice
prin datele conștiinței teoretice actuale – Sombart și a platonismului (e același lucru). Între metafizic și na-
Spengler? Cu mențiunea că trăirea, retrăirea și analiza tură este o ruptură care te salvează de la înecul în par-
sau descripția trecutului sunt superioare ipotezelor și țialitate, efemer și superficial. Înăuntrul relației dintre
explicațiilor, ipotezele fiind ficțiuni, iar explicațiile, Dumnezeu, om și lume adevărul se contopește cu
iluzorii. mântuirea. Un francez a specificat foarte bine: “Pla-
Esențială rămâne separația natură sau sensibil – ton nu a fost ionian, eleat, pitagorician, ci, permanent,
idee, această “poezie metafizică” (Gomperz), cea care el însuși. Poate fi comparat cu albinele de care vor-
determină separația știință – gândire filozofică. Este bește Montaigne, care umblă din floare în floare, dar
impresionantă bogăția aspectelor polare pe care Țuțea mierea este a lor” (Chauvet). Deplasarea gândirii în
le mobilizează în tratarea diferenței obiect – esență, trecut și în natură nu are legătură cu gândirea esenți-
aici – dincolo, terestru – transcendent, natură (lume ală. Valoarea strălucitoare a lui Platon nu se găsește
creată) – divin. Partea și întregul (precum și relația în gândirea și scrierile sale mitologice, politice, filo-
dintre ele) nu sunt decât caracteristici ale lumii de zofice, științifice – căci ele nu arată decât limitele și
aici, lumea esențelor fiind “prepredicativă” (Husserl). imperfecțiunile sale. Platon este autentic și strălucitor
Omul nu poate stăpâni natura integral, cu toate efor- în idealismul său, în conceptele și intuiția sa vizio-
turile sale, și chiar dacă ar putea, aceasta nu îi asigură nară. Acolo rămâne Platon genial și unic.
accesul la adevăr, căci lumea aceasta este un tărâm al
inegalităților și contradicțiilor în care stăpânesc ”ilu- • Diferența dintre numere și esențe (sau dintre
ziile dialectice” (Kant). De la inegalitatea, chiar și în cantitate și calitate)

38 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


FILOSOFIE
cruri, mai precis de forme ale rațiunii, de forme rațio-
nale. Implicarea numărului în lucruri (în substanța
lor) nu îl implică în originea lucrurilor. Numărul, și
el, rămâne un mister. Foarte bine precizează Țuțea di-
ferența dintre domeniul lucrului și al esenței origi-
nare: “Este posibilă o concepție matematică a lumii în
sens cosmografic, dar nu cosmogonic.” Neliniștea
metafizică a căutării adevărului în idei, în esențe, de-
pășește pitagorismul și aristotelismul; chiar mitologi-
cul și filozoficul mistic din viziunea lui cosmogonică
sunt departe de închiderea în natură și natural, ele vi-
zează supranaturalul.
Esențele, ca unități reale ale lumii, sunt calitative,
fiind obiect al metafizicii, pe când teoria numerelor,
cu unitățile ei adiacente, care sunt numerele, nu vi-
zează decât cantitativul, ordinea prin succesiuni, acu-
mulări, scăderi, înmulțiri, împărțiri, extrageri. Pe So-
crate îl duce la fundarea moralei cuvântul în sensul lui
tehnic, în sens de instrument al conceptului, dar nu al
ideii. Limbajul lui Socrate este articulat pe o seman-
tică logic-conceptuală a cuvântului, în schimb ideea
platonică este simplă, ea poate fi intuită și nu are ne-
voie de elaborare. Semantica se referă la logic, psiho-
logic, social, la predicație, în definitiv, la natură. Sen-
Țuțea este de acord că găsim în matematică și ra- surile și semnificațiile nu ating în nici un fel esențele.
ționament riguros și evidență – matematica fiind o ști- De aceea și interpretarea și înțelegerea lor nasc pole-
ință exactă fiindcă este deductivă –, dar ele nu au le- mici, dispute, din cauza plurivalenței – opusă univa-
gătură cu adevărul în sensul esenței platonice. Și ia- lenței pure și inconfundabile a esențelor. “Semnifica-
răși: matematica este precisă, nu exactă, exactitatea ția unui cuvânt este logic și empiric legată de comple-
gândită platonic fiind transcendentă. Matematica ră- xitatea omului concret și polisemia de imperfecțiunile
mâne doar “o comodă creație a spiritului liber” (Po- lui, ca și relativitatea actelor limbajului și cunoașterii.
incaré), un instrument de cercetare, o ancila, un lim- Ideea platonică este simplă și paradoxul acestei esențe
baj. “Naturalul, numărul și utilul sunt oglindite în lo- constă din complexitatea copiei care-și activează
gic, care nu duce la arhetipuri platonice, la idei ca existența prin participare, ca expresie a esenței sale.”
forme și forțe primordiale, cum le numește Schopen-
hauer, adică la adevăr”, spune Țuțea. Prin concepția • Iubirea creștină și poarta spre Absolut
sa asupra ideilor, a esențelor, Platon nu l-a continuat
pe Socrate în pedagogic; aceasta cu atât mai mult cu Iubirea creștină este iubirea mistică, precum spune
cât Socrate, trecând de la virtute la cunoaștere, a de- Pseudo-Dionisie Areopagitul, este unire cu Dumne-
clarat că virtutea îi rămâne necunoscută, fiindcă este zeu, deplin realizată în sfințenie. Revelația muzicii
obiect al contradicției insolubile: virtutea este înnăs- (ex. Bach, Beethoven) este mai înaltă decât înțelep-
cută (deci esență) și totuși este coruptibilă, deci ră- ciunea și filozofia. Ea nu vorbește prin cuvinte, iar
mâne un mister. De altfel, progresul științific nu duce poarta spre Absolut, deschisă omului integral, ei îi
la cunoașterea adevărului, din perspectivă platonică, este oricând accesibilă. Omul care se implică în ști-
cum de altfel și Sfântul Apostol Pavel considera ade- ință, artă, tehnică, în viața socială manifestă dina-
vărul ca fiind transcendent: “Ci acum credința, nădej- mism, activism, dar nu este posesor al adevărului;
dea, dragostea – rămân aceste trei. Dar mai mare între contemplativul credincios manifestă pasivism, el aș-
ele este dragostea” (Epistola I către Corinteni). “Ca teaptă și primește, el poate atinge adevărul revelat mai
unora care n-avem în vedere cele ce se văd, dar cele lesne și mai sigur prin adâncirea în credință, în pro-
ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt vremelnice, pria conștiință, în propriul suflet. Aici vorbim de eros
pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” (Epistola II divin. Celălalt Eros, născut de Afrodita, din Teogonia
către Corinteni). Numerele lui Pitagora nu reprezintă hesiodică, produs al unei abstracții și al unei reflecții
o ordine anterioară, originară a lumii și cosmosului filozofice, Erosul teogonic, element primitiv al lumii,
de natură a unifica lucrurile sau a determina relațiile împreună cu Haos și Geea, este Amor, cel care a luat
dintre lucruri, fiindcă numerele nu sunt esențe și nu parte la creație, asigurând perpetuarea vieții, puterea
au caracter ontic, Numerele țin de rațiune și nu de lu- care pe pământ apropie și unește sexele, născător al
unei infinite și irezistibile acțiuni celebrate de filozofi
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 39
FILOSOFIE
ca Platon, de poeți ca Sofocle, Euripide. Prezentarea și, în sfârșit, a treptei ultime, a științei frumosului di-
naturalistă a acestei divinități – tânăr băiat înaripat, de vin, etern, real, față de care toate celelalte sunt repere,
o frumusețe minunată, înarmat cu arc și săgeți inevi- dar dialectica transformă sentimentul în idee și de
tabile, care străpung inimile, sau cu o forță care le aceea probabil Nae Ionescu spune că iubirea platonică
consumă – ne arată deosebirea dintre mitologie și re- se oprește la poarta Absolutului, fiindcă ideea plato-
ligie. “Tradiție, mitologie cosmică, biogonică, istorie, nică depășește tensiunea polară subiect-obiect și pre-
filozofie și psihologie – nu ne scot din natură.” Mir- dicația prin natura ei transcendentă, transdialectică.
cea Eliade privește miturile ca paradigme cu rădăcină Legea Adrasteei (nimfa care l-a hrănit pe Zeus în
transcendentă, dar atunci reprezentările artei? Cre- peșteră cu laptele caprei Amaltheea) condamnă virtu-
dința din templu a grecului, pasivitatea tutelară de tea la neînțelegere a naturii ei și la mister, căci, socra-
acolo a zeilor nu avea nevoie de aventuri mitologice tic vorbind, omul născut virtuos (deci dăruit de esența
sau poetice. Mitul și ideea platonică stau deasupra, zeului) este coruptibil. În “Menon”, Alcibiade ilus-
înaintea lucrurilor, mitul devenind în religie divinitate trează această contradicție. Filozoficul, la Platon, este
și obiect de cult. Ideea platonică exprimă setea de cer- atât de puternic încât duce la contopirea sentimentului
titudine. cu înțelepciunea. Diotima l-a inițiat, în schimb, pe So-
Platon a afirmat: “Cu cât ne întoarcem mai înapoi, cu crate în tainele iubirii, de aceea Socrate pleacă de la
atât suntem mai aproape de zei”. Existențialismul ateu frumosul pământesc și de la știința naturii pentru a
și utilul (utilitarismul) realizat fără adevăr – ambele în ajunge la știința frumosului absolut, situat ”dincolo de
despărțirea dramatică a existenței de esență. Dar Eros bolta cerească”, unde stau zeii și ideile. Și iată cum
fără virtute, chiar în ascensiunea lui spre idei, nu poate se ajunge de la pământesc la ceresc. Eros nu este zeu,
duce la fericire, iar cele patru virtuți distinse de Platon ci daimon, mijlocitor între oameni și zei, dar posesor
sunt: înțelepciunea, bărbăția (curajul), cumpătarea (stă- de calități divine. Fiind daimon, deci mijlocitor, el de-
pânirea de sine) și dreptatea. Virtutea este cea care con- monstrează prin sine și prin funcția lui finalitatea
feră sănătate și frumusețe sufletului. Pentru Platon, lu- transcendentă a iubirii.
mea sensibilă și cuvântul scris sau vorbit sunt exterioare
sufletului, care aspiră la mântuire, calea care unește oa- • Dialectică și esențe sau limitele rațiunii autonome
menii pe pământ fiind iubirea. Fedru încheie în “Ban- de aflare a adevărului
chetul”: “Dintre toți zeii Eros este cel mai vechi, cel mai
august și cel mai capabil de a face omul virtuos și fericit
în timpul vieții și după moarte”. Medicul Eryximah
aduce elogiu iubirii, afirmând că puterea zeului și măre-
ția lui îl definesc ca principiu al unificării și armoniei
elementelor opuse: “Mișcarea aștrilor, sănătatea, oame-
nilor, animalelor și plantelor, succesiunea normală a
anotimpurilor, atitudinea față de vii și de morți, raportu-
rile dintre zei și oameni, înclinațiile sacre ale oamenilor,
transparența, justiția, pacea, bunăvoința zeilor, toate își
au izvorul în puterea universală a iubirii, care procură
fericirea perfectă, legată de bine.“ Aristofan cel descom-
pus nu a ascultat sfatul medicului și a rămas adept hao-
sului erotic al Atenei și preferinței lui pentru amorul ne-
firesc, fiindcă astfel se menține puritatea inițială a unită-
ților anatomice – bărbat și femeie (dubli și duble). Pe
când cei proveniți din androgini, cuplul mascul – femelă
se caută pentru restabilirea unității primordiale. Dar ei
se află pe treapta de jos. Astfel, zeul iubirii este cel care
prezidează și firescul și nefirescul. Formulă mitologică
născută din fantezia unui artist corupt.
Omul este depășit de esențe prin ficțiunile gândi-
rii, prin iluziile simțurilor și prin opacitatea faptelor;
cea care surprinde corespondențele dintre om și lu-
cruri este inspirația religioasă sau poetică. Agathon,
poetul, spune: “Eros dă pacea oamenilor, calmul mă-
rii, liniște avânturilor, un pat și somnul durerii”. Dia-
lectica socratică surprinde iubirea frumuseții fizice, a
frumuseții sufletești, a inteligenței ca sediu, a științei

40 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


FILOSOFIE
Limbajul, psihologicul și natura trebuie depășite creație fără pierdere. Indivizibilul atomic devine indi-
prin religios sau metafizic, limitele rațiunii umane co- vizibilul eidos din dialogurile târzii: “Sofistul”, “Fi-
incizând cu limitele naturii, din care nu fac parte ade- leb”, “Politicul”. “Platon a intuit, ca și fizicianul mo-
vărul, binele și frumosul, care sunt situate dincolo de dern, că nu există unități reale la nivel material, fiind
rațiune și de natură. Lumea ideilor platonice nu poate transcendente, ca și adevărul.” Cosmosul platonic nu
fi coborâtă în om. Dialcectica este forma imperfecți- poate fi gândit prin causa sui, ordinea în univers fiind
unii omului în desfășurarea lui în timp și în spațiu, cosmogonic determinată de Demiurg. “Adevărul este
știința adevărată este știința esențelor, a realității pro- inaccesibil pe pământ, esențele existând în afara lu-
priu-zise sau a exactității. Țuțea afirmă că în afara cul- crurilor, imperceptibile și neformulabile rațional”, ci
tivării platoniciene a transcendentului și a limitelor intuite metafizic ca idei, iar sediul ideilor nu se află
plăsmuitoare ale omului în natură nu mai rămâne de- nici în lucruri, nici în sufletul păstrător de amintiri și
cât animalismul. Logica pură (Bolzano, Husserl) și primitor de impresii. Platon manifestă o viziune mis-
matematica pură (Bolzano) nu oferă certitudinea me- tică față de lume și de adevăr, pe când învățătura rați-
tafizică a adevărului. Obiectul ideal al gândirii aruncă onală este limitată de speranța clădită pe lumea sensi-
rațiunea autonomă în mod imaginar dincolo de timp bilă și pe valoarea relativă a judecății, nu pe esențe.
și de spațiu. Berkeley gândește simțul religios – și nu- Dianoia, “rațiunea desăvârșită” a lui Aristotel,
mai astfel impresionismul poate avea valoare gnose- poate primi adevărul, dar nu-l poate produce în inti-
ologică și estetică. Știința perfectă are ca obiect tran- mitatea motorului ei acțional. “Natura lucrurilor” în-
scendentul, de aceea Platon nu se poate întoarce la seamnă esență, iar aceasta este obiectul metafizicii,
presocratici. În omul platonic reverberează păreri și nu al cunoașterii legice sau empirice. Spiritul uman
amintiri șterse dintr-o altă viață sufletească, el nu își este mult mai bogat decât rațiunea, miturile, harurile,
poate promite atingerea concretului fiindcă este legat intuițiile și credințele fiind mult mai vaste și mai con-
de niște orizonturi mult mai înalte și care vin din tre- sistente decât simplul mit al rațiunii. Deplasarea rați-
cut, aparținătoare esențialului transcendent. Aspec- onală a omului autonom în câmpul dialecticii se rea-
tele terestre ale platonicului hrănesc interesul pedago- lizează între ficțiuni utile sau plăcute, nevoi și lucruri
gic al lui Stenzel, dar nimic mai mult. Căci orice abor- sensibile, rațiunea îl face să vadă esențele în însușirile
dare, orice privire pedagogic-politică asupra ideilor lucrurilor (calități, Platon), pe acestea el le consideră
nu îngăduie înțelegerea termenilor: individ, comuni- esențiale, câmpul dialecticii vizează lumea sensibilă,
tate, natură, moarte, nemurire, procreație, creație, iar acest lucru este valabil până în zilele noastre. Iată
imitație, participație, concept, predicație, corp, suflet, ce frumos pledează Țuțea cauza transcendentului pur-
unitate, multiplicitate, natural, supranatural, sensibil tător de adevăr, Logos și esență: “Se poate vorbi de o
suprasensibil, limită, nemărginire, timpul, spațiul, pu- viziune istorică? Omul autonom este haotic, iar cel re-
rul formal și cel real, metoda, spiritul, relația între ter- ligios se situează în afara timpului. Rațiunea celui
menii zeu, om și natură, căci dialectica este tutelară dintâi usucă viața prin forme goale sau prin timpul lo-
în acest registru și ea nu poate duce decât la analize și gicii extensiei, o topește în natură. Sentimentul celui
sinteze relative. religios îl înalță. Știința naturală motivează orice, fi-
Elementele socratice istorice devin la Platon o rea- ind stăpânită de principiul indiferenței; ca și natura,
litate care nu mai este dedusă logic, ci este produsă de cea mistic-oglinditoare, este îndreptată spre Binele
o putere transcendentă. În aceasta constă marele, ge- suprem și este stăpânită de necesitatea acordului între
nialul salt platonic, un gestalt care aparține geniului Dumnezeu, om, comunitatea de credință – biserica –
intuitiv sau revelației, ceea ce, în esență, este același și natură. Dacă omul reduce realitatea la natură, co-
lucru. Așa cum Unul și multiplul eleat devin idei fun- munitate și individ, trăiește în instabilitate și sfârșește
damentale ale unei doctrine a spiritului, transformare, în moarte, toată istoria lui putând fi prinsă în doi ter-
se pare, stimulată de atomismul presocratic al lui Le- meni: sisifism și neant, rațiunea lui devenind sediul
ucip și Democrit. Cu toată ancorarea în natural și ma- speciilor. Când fericirea se contopește cu plăcerea,
terie, mișcarea de la Parmenide la Leucip și Democrit asistăm la un spectacol material, peste care se așează
se concretizează ca eveniment simbolic: Unul mic, cu logica iluzoria a omului dezdivinizat, al cărui spirit se
determinare esențială poate fi stăpânit și înțeles în îneacă în natura închipuită”.
același mod ca și Unul imens, distribuit peste tot în

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 41


POLEMOS

Nicolae BĂLAȘA

DESPRE UN BOB ZĂBAVĂ ȘI ALTE NIMICURI


ÎN ALE ABSURDULUI
” - Început?! Începutul cui? Egoistă, cum te știu, pre- prin iad nu, ce să vă spun?! ...Și, totuși, atunci când a ple-
supun că gândul te-a dus la un nou început al tău?! cat, din câte țin minte, nu mi-a zis nimic, iar tăcerea ei a
- Ei, și?! Nu aș avea și eu dreptul, măcar acum, în durat până în clipa de adineauri. Normal ar fi fost să mă
ceasul al doisprezecea? caute și să-mi spună: „mă, omule, uite...” Ce să zic? M-
- Mamă, personal m-am săturat să ascult tot felul de ar fi găsit, mai ales, imediat, după `89! Povești! Nu e mo-
aiureli! O singură chestiune îmi este de acum clară și mentul judecăților! Dacă tot ne-am întâlnit, să sărbătorim
anume că m-ai conceput cu un oarecare sculă vopsită, alt- cumva momentul, să ciocnim un pahar cu vin, că doar nu
fel ai fi rămas o sfântă. Mă rog, în niciun caz Sfânta cu ați venit tocmai din Anglia pentru nimicuri într-o lume a
Pruncul! absurdului!
- Nerușinatule! Cum poți să-mi spui mie așa ceva? - Desigur, ciocnim, însă nu, vă rog, nu vreau să-mi
- Un gram de decență nu ți-ar strica! Nici nu ne-am închideți porțile! Prefer orice, prefer să nu știu! Să zicem
cunoscut bine și te comporți de parcă lumea întreagă ți-ar că nici nu m-ar interesa... Înțelegeți doar că o iubesc pe
fi un biet dicționar de buzunar. Pe Iza nici măcar nu ai Iza. Vă rog!...– m-a întrerupt, de pe firul gândului, Carol.
îmbrățișat-o, pe tatăl ei, i-auzi, „iubitul tău” din vechile - Mda, sentimentul e unul reciproc! Se și simte, se și
potoape, l-ai tratat ca pe un oarecare văr Săndel. Mie îmi vede... Sincer, când mi-am dat seama, nu mi-a picat toc-
spui fie... Iza, domnule, vă cer iertare și în numele doam- mai bine, însă cum era să mă opun firescului? Acum s-ar
nei! S-ar părea că n-ar prea fi în toate apele! părea că situația e alta...
- Nemernicule! În numele meu, nu! – l-a înfruntat - Lasă-l, dragă, e în săptămâna chioară! – m-a între-
Elena iritată. rupt și Elena.
- Prea bine! Ne facem și de data asta de rușine. Iza, - Doamna profesoară, am devenit eu sobru, trebuie să
din nou scuze! ...Nu mi-am închipuit că mă va pune, ia- înțelegem că dragostea e și oarbă, e și chioară, că și noi,
răși, un fel de pion pe tabla vieții ei. Nici măcar șah nu ca și justiția... Nu doar aici, pe plaiuri mioritice, ci în toată
știe. Inventează! Nu e nici prima și nici ultima dată! Ca să lumea. Tu, eu...
știi: în urmă cu vreo câțiva ani, bătea câmpii cu un fel de - Uite ce, dacă, acum, după atâta amar de vreme, mă
poveste în interiorul căreia eu figuram ca fiind fiu de ge- iei peste picior, eu plec. – ne-a retezat-o Elena, s-a ridicat
neral, că mi-am greșit cariera și că voi fi, în viitor, doar un și s-a îndreptat spre ușa de la ieșire. Iza a vrut să se ducă
ratat. Cu alte cuvinte, poveste fără final! Când am câștigat după ea, însă Carol a oprit-o.
bursa de studii la Oxford, în Anglia, mi-a spus să nu uit - Mi s-a părut corect să i-o prezint pe viitoarea mea
că sunt sânge din sângele unui mare profesor universitar... soție și să-și revadă țara din care, desigur, provin și eu. Nu
- și-a ieșit Carol din fire.- Mâine poimâine, probabil voi fi mi-a zis că ar fi avut vreo aventură prin Canada, în plus,
fiu din cine mai știe ce geniu interstelar... am venit pe lume la vreo șase, șapte luni de cum a pus
- Te rog, e mama ta! – l-a dojenit Iza. piciorul acolo.
- Mai nou, i s-a năzărit așa, hodoronc-tronc, cum că - Nu, n-o condamna, chiar dacă... Elena s-a schimbat
tu ai fi sora mea! Adică, după cum înțeleg eu, tatăl tău e enorm! A fost o femeie frumoasă și o profesoară de prima
și al meu? Domnule, și-n halucinații dacă ai fi și tot ți-ai clasă. Hățișurile vieții! Atunci, demult,... eu eram student,
pune frâu limbii. Eu înțeleg că în comunism, după spusele a plecat, chipurile, într-o excursie în Egipt. În rest, nimic!
ei, aci, în România, a fost iadul pe pământ! Urmările le Asta e, nu totdeauna omul o ia pe drumul care trebuie!
simt, chiar dacă am doar o zi de când am pus piciorul pe Din acest motiv, un bob zăbavă, cum îmi spunea mie ma-
aceste meleaguri. Apoi înțeleg că nu i-a fost ușor să fugă maie... Un bob zăbavă și... Este că nu cunoști expresia?
din țară pe vremea lui Ceaușescu, dictatorul cu care mi-a Iza, te rog să i-o explici tu!
împuiat capul, înțeleg și că i-a fost greu prin lagărul în - Păi, spuneți-mi dumneavoastră acum! Chiar vreau
care i-ar fi rupt niște descreierate, lenjeria intimă... Înțeleg să înțeleg bine limba acestui popor!
că în Canada ea a trudit din greu... Mă rog, înțeleg, dar - E, nu! Dacă aș face-o, contextual, ai pune sub sem-
eu, din România, fără tine, nu mai plec. Sper ca tatăl tău nul întrebării cam totul, inclusiv pe mine și nu ar fi tocmai
să fie de acord. Prin urmare... bine. Trebuie să fie o busolă, în fiecare din noi, altfel ne-
- Nu te aprinde! La vârsta ta, am fost la fel, și uneori, am pierde sensul vieții. În plus, mai discutați și voi, apoi...
desigur, am greșit. Eu zic să nu ne pripim! – am încercat În definitiv ce ne-ar putea grăbi?”
să potolesc spiritele. - Cu puțină răbdare... Pe de altă parte, Dragii mei, din câte mai țin minte, cam ăstea au fost
nu pot nega faptul că am cunoscut-o pe mama ta, mi-a discuțiile în prima zi de pețit a fetei mele. Problema mă-
fost profesoară... Despre iubirea despre care pomenea ea, ritișului ei a rămas, cumva, într-un prezent stâlcit în care
acum, după ani și ani, după ce am trecut prin multe, doar eu tocmai eram pe cale de a mă încuscri cu fosta mea

42 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POLEMOS
iubită. Mda! Maioneza mi s-a tăiat abia în momentul în Ajunge o măciucă la un car de oale, dacă vrei să dai pace
care am aflat că mai am un băiat. Norocul meu că Elena sufletului! Taci, măcar acum, în ceasul al nouălea!
s-a supărat și a plecat. Iar de aici toate, între cer și pământ, - Nu te lua, mă, după mumă-ta, că asta, la cât e de
cumva, de-aiurea. îmbrobodită, l-a votat pe ălălalt! Mă înțelegi tu? În loc să
În cele din urmă, seara s-a terminat, oarecum, bine. pună ștampila pe mine și ai noștri, cică s-ar fi încurcat!
Carol și Iza s-au privit cumva complice, ea i-a făcut cu Ptiu, fir-ar al dracului să fie de încurcat! ...Dacă nu m-o fi
ochiul, apoi au pus ambii capul în pământ și, probabil, au mințit și s-o fi încurcat dinadins, cât să mă vadă pe mine,
rostit o rugăciune în gând. Ce altceva puteau face? N-am acum, în genunchi!
înțeles mai nimic din gesturile lor, iar în lipsa unui spațiu - ... Așa, mă tată, și cum ziceai că e? – l-am înrăit eu
de manevră, am încercat să glumesc pe seama unor amin- în timp ce am încercat să-mi adun gândurile.
tiri ce au făcut deliciul vieții. Iza a povestit și ea, când cu - E, ce?
zâmbetul pe buze, când cu ochii în lacrimi, despre ce i se - Păi cu primăria, cu aurul, cu țiganii?!
întâmplase, la zi de sărbătoare, în timpul evenimentelor - Nu râde, că toți lăieții ăia, de aci, de la noi, ăia cu
din decembrie `89. După ce am servit și clătitele, am sim- căldările în spinare, au început deja să-și croiască palate
țit că era deja timpul să părăsim restaurantul. Am coman- la Strehaia... Nu le mai ajungi cu prăjina vârful nasului!
dat un taxi. Carol a însoțit-o pe Iza până în scara blocului, Le dă Iliescu galbenii înapoi! Bă, să știi că le dă, ai să
s-au îmbrățișat și pupat, ca tinerii, evident, sub ochii mei, vezi! Ajută-mă să mă treacă la țigani cumva! Ce mare ra-
apoi ne-am despărțit. hat să schimbi o hârtie, un certificat? ...Zici și tu, uite,
La prima vedere, oricine din preajma mea ar fi zis că domnule, s-a încurcat,... că pe vremea aia ce nu se în-
sunt un om liniștit, însă noaptea nu am putut închide ochii. curca?! Mă tot uit ce se încurcă în ziua de astăzi și-mi în-
M-am tot răsucit și m-am tot întrebat cât adevăr ar fi fost în chipui... Așa e acum, așa era și atunci! Dacă vor să se în-
spusele Elenei. Nu am găsit niciun răspuns. Totul mi se pă- curce, se încurcă!
rea absurd, mai ales că, noi doi nu discutasem niciodată - Mumă, nu-l lua în seamă, și-a pierdut mințile!
despre o eventuală căsătorie, prin urmare, nici despre a Doamne, păcatele mele, ce să mă mai fac?! Mă, copilul o
avea, cumva, împreună, copii. În dimineața următoare, i- fi trecut și el pe acasă, că o avea nevoie de ceva, de vreo
am lăsat Izei un bilețel, pe masa din bucătărie, în care îi vorbă bună, de...
spuneam că sunt plecat cu niște afaceri. În realitate, m-am - Ăsta și nevoia? Tu nu te uiți la el? Hrănit bine, spă-
dus la ai mei. Voiam să le spun și lor toată tărășenia și să le lat, călcat... Ce-i pasă!
cer un sfat. Drumul până la Prundișor, sub presiunea gân- - Aoleu, mumă, ți-ai fi găsit vreuna, vreo femeie? As-
durilor, mi s-a părut unul cel puțin dublu. Apoi, de-a lungul cultă-mă, ai stat destul ca un pustnic! Dacă e din rândul
lui, mi s-a părut că mașina țopăia, împotriva voinței mele, lumii și te înțelegi cu ea, ia-o, nu mai sta!
prin gropile, parcă sădite, mai ceva decât capra lui Cioacă, - Ce să ia, fă, pe cine să ia?! Mai tacă-ți fleanca! Una,
primăvara când se punea cu iezișorii ei, pe șotii. două, taca-taca, taca-taca... Vezi-ți, bă, dracu, de treabă,
Nici nu am deschis bine poarta și m-a primit, cu un îți e că nu are cine-ți mânca zilele și toca banii?
fel de oftat, mama. - Lasă-l, omule, că destul a stat singur! O femeie, la
- În sfârșit, ai mai trecut și tu pe aici! Eu cred că nu-ți casa omului, e, totuși, o femeie!
mai vezi capul de treburi însă, mă, să mă duc și eu măcar - Bă, băiete, bagă la cap ce îți spun: fă-mă pe mine
o dată la o lună, pe la ai mei! – m-a dojenit ea. – Măcar țigan cu acte în regulă, că după aia găsesc eu doi, trei, să
ești sănătos? ...Sau ai fi dat de vreun necaz, că te văd abă- spună că am fost de șatră, și om te fac! Ce, ți-ar strica câ-
tut? teva găleți cu galbeni? Bă, galbeni dintr-ăia mari, apoi și
- Sănătos, sănătos... Alta e problema... – am vrut eu mahmudele, și cocoșei... Nu te lua, mă, după mumă-ta!
să-i șoptesc, ca nu cumva să mă audă vecina din spatele Asta, vai de mama ei!...
casei noastre, însă m-a întrerupt tata. - ...Și cu primăria?
- Bă băiete, fir-ar al dracului, am pierdut funcția de - Bă, al dracului, până și viceprimar a ajuns țârcov-
primar cu numai câteva voturi. Nenorocitul ăla al Jiței, al nicul! Îl mai ții minte, ăla de venea cu cădelnița și-ți da cu
Jiței, bă, că până mai ieri n-avea după ce bea apă, s-a găsit busuiocul în cap, la bobotează? L-a ajutat popa, ca să-i
el cu o fi și o păți... Mă înțelegi tu? Le-a luat mințile ăstora treacă pământul, bă, să-i treacă tot ce era al bisericii, pe
din sat, cum că ar face, aici, pe deal, între pruni, un cazan. numele lui. Mă înțelegi, toți sunt puși pe hoții, pe furat, nu
...Și o să curgă țuica, mă rog, tot felul de prostii! Iar proștii se mai satură! Ce zici, m-ajuți să fiu țigan? Bă, în acte, mă
au căscat gura și au crezut... Bine că a câștigat iar Iliescu, înțelegi?
că altfel ne beleau țărăniștii! ...Cum cică i-am fi belit și Oarecum și orb, și surd la tot ce era în îmi jur, am ieșit
noi pe ei, după război! Aiurea!... E, pe ici pe colo, unii au la poartă, m-am urcat în mașină și am pornit motorul.
mai pățit-o!... Dar să lăsăm asta, am auzit că o să dea îna- - Rămâneți cu bine! Să ne vedem sănătoși! – i-am zis
poi aurul ce l-au confiscat de la țigani! Eu m-aș trece la în primul rând mamei, apoi am plecat.
ei! Ce mare chestiune să spun că sunt și eu țigan și că, de Drumul copilăriei, de-a lungul satului, dispăruse. Cu
frica legionarilor, atunci, mi-au luat și mie vreo trei ca- el, și lumea de atunci. Când am trecut de ultima casă,
zane cu galbeni?! Tu ce zici? lângă pădurea satului, m-am oprit. Am privit în cele patru
- ...Uite, așa o ține de când s-au schimbat vremurile! zări, apoi cerul, dincolo de el, și, undeva, în interiorul
Mai taci, omule, că tocmai acum înfunzi pușcăriile! meu. Doamne, acum eu încotro?

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 43


COMENTARII

Marian BARBU

Dan GHIȚESCU – De la ZODIA CANCERULUI,


la ZODIA CAMELEONULUI ori invers
A scrie despre o personalitate plurivalentă, cum este Prozatorul denunță starea de frică, de angoasă exis-
scriitorul Dan Ghițescu, român stabilit în Montréal, tențială a lumii rămasă dincolo de pușcăriile comuniste.
după 1969, când părăsește România, este ca și cum a-i Nu se irită cu tam-tamuri din medii sociale prea bine
audia un om de teatru care s-a cuibărit la subsioara cu- cunoscute de la scriitori români ca Nicolae Breban, Au-
vintelor dure, ca să scape de corvoada ideologică a tim- gustin Buzura, Marin Preda etc. Folosește cu multă abili-
purilor roșii, moscovite. El rămâne o personalitate ac- tate, era să scriu cinematografică, serata în doi, de la pre-
centuată, cum ar zice nemții. parativele obișnuite în asemenea cazuri – telefoane, invi-
Coperțile interioare ale ediției a doua a ilustrului ro- tații, text scris, cine să-l expedieze ș.a.m.d.
man – crochiu Zodia Cameleonului (2018, 188 p.), for- Eva își păstrează de fiecare dată tot numele ei. Face
mal, replică dură dată romanului sadovenian); în fond, muncă de uzură - scrie textele unui șef, până când acesta
roman modern, scriere politică, fiind gardată de editorul trece cu bagaje și propria-i ființă în barca roșie a timpu-
Ion Cocora, de la Cluj, și de postfața, din 2008 a Doinei lui. Iar ea urmează, ca șomeră, să întrețină o biată copilă,
Uricariu, directoarea editurii Palimpsest, ajunsă între provenită dintr-o dragoste curată cu Adrian. Numai că
timp directoarea Centrului Cultural de la Nw York. el este, la ... canal.
Spuneam că voi reproduce de pe clapetele interioare Scriitorul nu dezvoltă prea mult explicațiile – de ce?
ale cărții – pentru cititorul român interesat – titlurile ce- cum? – au făcut-o atât scriitorii citați, și nu numai.
lor 6 romane ale scriitorului, apărute după 1990: Praful Subiectul cărții e simplu: un grup de studenți medi-
și pulberea (1992), Zodia Cameleonului (1997), La ră- ciniști, gândind că trebuie să reînvieze colindele – cu
sărit, apare soarele (2002), Noaptea nu aparţine nimă- ocazia sărbătorilor de iarnă, Crăciun și Anul Nou, cu
nui (2011), Omul care vine din Est (2012), care a cunos- limbajele în cântec, exact așa cum fuseseră moștenite-
cut și o traducere în limba franceză, Timpul care ne-a sunt surprinși în acțiune. Chestionați extrem de sumar,
rămas (2017). de ochii lumii, adică a celor care se hotărâseră să con-
Fiind om de teatru, înființează în anii ˙70, Micul struiască o lume... a democrației, satrapii i-au trimis pe
Teatru Românesc, la Montréal. toți la canal.
Desigur că adiacente acestei vocații de permanență, Destinele lor s-au frânt ori zdrobit definitiv. Unul a
trebuie situate numeroasele scheciuri, scenete și piese ajuns frizer. Altul, director de cămin cultural la Vatra
scurte: Ultima e comedia Caragiale și moftul la români. Dornei. Adrian al nostru, cu bunăvoință filologică, -
Un scriitor înzestrat cu simțul dialogului, fiind și re- scriitorul îi dezvoltă o soartă în București. Biografic, el
gizor recunoscut în atâtea seriale de televiziune. A fost se întoarce la femeia sa, de care aflase, în închisoare, că
realizatorul postului de televiziune Télé – Québec al do- trăiește cu evreul Simon. Nu face crize când o reîntâl-
cumentarului Dinastia blestemată (referitor la Revoluția nește și suportă cu stoicism situația.
Română din ˙989). Aceasta ar fi linia vie, activă a întregului roman. Fe-
Este și autorul unor scenarii de film – Cireșe amare ricirea niciodată nu poate fi deplină, ea se compune și
(1995), Montréal, Panait călătorul, România, 2013. recompune din fragmente.
A publicat reportaje și analize politice în ziarele din Pe de altă parte, Dan Ghițescu dezvoltă, ca toți scri-
diaspora românească și în presa franceză. itorii fundamentali ai lumii, ideea că femeia rămâne tot
Pentru a-i întregi biografia cultural-artistică, născut aceea pe care a descris-o Eminescu. Că în orice familie
în 1931, Dan Ghițescu a colaborat, cu versuri inspirate, Eva – care l-a îndemnat pe Adam să muște din măr – dă
la unii compozitori, care s-au numit Emanuel Ionescu, și cere socoteală bărbatului de câte-n lună și-n stele.
Victor Socaciu, Aurel Giroveanu, Florentin Delmar. În puține pasaje, pentru cititorul leneș, scriitorul îi
Polimorfismul scriitorului român, onorant și pentru dezvoltă toate prerogativele care îl conduc spre un fi-
confrații din Québec, al cărui membru și este, împlinește nal... fericit. Aci, intervine detectivistul. Întâlnește, ca
anul acesta o vârstă pe care noi românii o prețuim, fiind din întâmplare! – pe torționar și pe victimă. Ba într-un
dovadă a unui spirit enciclopedic, stăpân pe sine și pe limba caz din Canada, cei doi se împrietenesc. O dau pe bârfă
română care l-a orientat spre valorile culturii universale. comercială! Scriitorul scoate în evidență tarele de carac-
... ter al românului – adaptarea după împrejurări, cum bate
Omul de teatru se vede numaidecât în arta dialogu- vântul! Cameleonismul.
lui și parcimoniei descrierilor din roman. Și mai cu Cronicarul de carte al lui Constantin Brâncoveanu,
seamă în conceperea scrierii ca atare. Fiecare episod în pe numele lui Radu Popescu zicea că hâra și pâra erau
parte, denumit fie metaforic, fie simbolic, cunoaște în- specifice acelora care vroiau să parvină.
velișul ionescian din Scaunele. Așadar, pe baza unor idei generoase, existente în aerul

44 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


COMENTARII
mentalității române, a construit un roman viu. Crochiurile Scriitorul oferă și alte exemple de adaptare, cazul lui
au marja lor de evoluție – nu emfatic, nu acuzator înadins, Ion Marin.
fiindcă argumentele plutesc pe lângă noi. Securiștii de ieri, Acestuia îi strecoară în interstițiile limbajului de po-
ori torționarii înadins creați, cu toții au făcut pui. Și aceștia litruc, al partidului, un respiro de sinceritate onorantă:
sunt reptile arboricole și insectivore. Distinsul prozator Ni- Să scriu, nu! M-am hotărât să trăiesc. Scriind, aș cauți-
colae Filimon, culesese, la 1863, o zicală din popor, care ona o minciună, trăind, mă înscriu doar în normalitatea
suna aproape de cea a lui Ghițescu, ce naște din pisică tot timpurilor (...). Poporul ăsta a supraviețuit dintot-
șoareci mănâncă. deauna cameleonic. Acesta-i prețul pe care-l plătim is-
Scriitorul Dan Ghițescu pare să fie imparțial, adică toriei. Să nu se uite că „nu suntem decât niște bieți orfani
obiectiv. Dar n-a putut, deși a scris la persoana a treia. ai Yaltei”.
Sunt extrem de ingenioase (citește realiste), limpezi Viața cât o scrisoare este titlul unui capitol care înfeu-
toate scenele de anchetă. Îmi imaginez dacă într-un film dează tribulațiile unui bătrân Haralambie Nuță până a fi
de acțiune, un actor ca Ștefan Iordache sau Gheorghe primit într-un azil, cămin de bătrâni. Totul se-nvârte în ju-
Dinică ar fi jucat rolul lui Adrian (Adam) ce-ar fi ieșit? rul unei scrisori mult așteptate de la fiul său din Canada.
Pe Eva nu știu cine s-ar fi încumetat s-o interpreteze – Devenind agasant cu poștașul (primul fiind bărbat, al doi-
deoarece are un apetit sexual prea bine dezvoltat de au- lea o femeie), crapă ziua când primește scrisoarea. Toți ce-
tor. Nu este el omniscient și omnipotent? ilalți chiriași ai stabilimentului, urmărindu-i reacțiile vete-
Mai trebuie evidențiat reflectorul scriitorului care ranului, datorită confuziei de Nume – Nuță (general în ar-
luminează fericit lăuntrul personajului, deci face o ana- mata Dictatorului), fusese mai bine plasat în comunitate de
liză psihologică. către spăimosul director, acum la primirea veștii, curiozita-
Sunt destule scene de condimentat stări, fapte, cum tea acestora ia proporții. Numaidecât se declanșează
ar fi: concertele șoricelului, la o vioară de Cremona, po- alarma de fugă la... dușman. Bătrânul nu ar mai avea timp
vestea poștașului șchiop, (întregul text deconspiră stilul de explicații, fiindcă toate ar fi fost motive... neîntemeiate.
unui om de mare talent scriitoricesc) etc. Și printr-o voință de fier, supraomenească, Haralambie
Nu pot să mă abțin ca să nu citez metafore unice – Nuță nu mai are nimic de cerut de la viață și merge în dor-
„arșița suferinței”, „jugul colonial”, ”hora lupilor”, mitorul lui, căzând mort. I-a scutit pe anchetatori de o caznă
”barba neagră cu sclipiri de argint” ,”îmbătătoare senza- în plus.
ție” ș.a.m.d. Tribulațiile bătrânului, de la Înalta Poartă a Ceceu-
Nu știu dacă filmele făcute de Dan Ghițescu au avut lui, până la izolata și cea mai de jos locuință pentru bă-
vizionarea înainte de acest roman ori în respectiva scri- trâni scoși în afara istoriei, contemporane nici atât, mi-a
ere el a exersat exprimarea în viziune. Iată o frază care adus aminte de un roman al lui Musil Robert, Omul fără
cutremură o viziune statică: poștașul șchiop, Costahe, însușiri, omul fără identitate, omul fără umbră, care
înmânează scrisoarea de anunț mortuar a soțului tocmai bântuie prin lume, Haralambie nu supăra pe nimeni, nici
femeii pe care o pândea din boscheți, iubind-o în taină: cu întrebări și nici cu cereri, la căminul de bătrâni.
Greu s-a răsucit pe călcâie și, împleticindu-se, a ieșit în Fiind scriitor de top, Dan Ghițescu închide biografia
stradă. În urma lui, poarta s-a bălăngănit și a scârțâit lui Adrian – a Evei a rămas deschisă, opera aperta,
lung ca un copil care plânge. vorba lui Umberto Eco, cu vise de noapte mereu răsco-
Parcă este o scenă din Pădurea spânzuraților, cu litoare, până când scriitorul îi scurtează zvârcolirile și
Apostol Bologa în prim-plan. accentuându-i nu angoasele, ci vorbele gen aforisme: Nu
Romancierul mai deschide o poartă spre rigiditatea poți suferi sau nu te poți bucura în două locuri diferite,
în opinii a tineretului care s-a născut după Revoluție. în același fel. Într-un loc exiști și în celălalt îți amintești
Coboară reflectorul epic spre Eliza, fiica lui Adrian, cel sau îți imaginezi.
reeducat în gulagul românesc. Nu știu dacă o asemenea fractură este posibilă într-
Trec peste mici expozeuri, ca să nu le zic, microsi- o realitate, fie și virtuală.
oane ori microeseuri despre iubire, fericire (și vorbe pre- Scena de tot grotescul său o găsim în capitolul Băr-
cum zăpăduiau, perdeluite). Dar nu pot să trec peste tot bierul și judecătorul său, când se-ntâlnesc judecătorul și
felul de greșeli, de la ciudate ligamente (cu timpul au medicinistul acum bărbier – și ca în romanul de mistere
înțeles, cu rachiul, se mișca ca după o alergare, cu reali- victima se-mpacă musai cu adevăratul călău.
tatea, să întoarcă capul etc) până dincolo de a scrie legat Prozatorul își domină cu siguranță substanța inspi-
pronume cu verbe – la rugat (l-a rugat, înainte de ai cio- rației, printr-o severă selecție, slujind ideea în termenii
căni (a-i ciocăni), datoria de aș crește copilul (a-și crește) adevărului istoric.
ș.a. Scriitorul, român în toată fibra lui istorică, se (și) ne
Că Dan Ghițescu este un scriitor de mari planuri vi- consolează că – singuri pe lume, precum Adam și Eva,
zionare, cinematografice în fond, iată să se vadă tabloul cunoscător de literatură universală afirmă, în cunoș-
cu atacul lupilor asupra directorului Ion în pădurea de la tință de cauză, că filonul cameleonismului nu este doar
Gura Humorului („Caii goneau mânați de groază și de o boală românească.
strigătele lui”).

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 45


COMENTARII

Marin IANCU

O AVENTURĂ LA CAPĂTUL LUMII


Înscriindu-se într-o tradiție a unei literaturi ce s-a Republica Chile este așezată într-un teritoriu locuit
bucurat mereu de un tot mai mare interes în toate cul- din cele mai vechi timpuri, cam de 35.000 de ani î. H.,
turile, ideea publicării recente a volumului Călătorie la de indienii araucani, chili însemnând în limba indige-
capătul lumii (Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2019) nilor mapuche „unde se termină pământul”, „în
apare ca un reflex al intenției autorilor Doina și Ilie Rad adâncul pământului”, „petala lungă de mare, vin și
de a împărtăși din experiența pe care voiajul spre unele zăpadă”, după cum Pablo Neruda numea această țară.
spații necunoscute ale lumii a exercitat-o asupra lor ca Povestea călătoriei în Chile se derulează sub cel puțin
un sublim miraj, Cartea se deschide cu o succintă înca- din două perspective de bază, într-o primă înfățișare
drare în context, prin trimiterea spre spațiul în limitele aceasta apărând supusă unei tendințe de sugestie și at-
căruia se va desfășura îndrăzneața aventură. „Dintre mosferă, cu înclinații spre mitizare și legendă, a doua
toate călătoriile pe care le-am făcut în ultimii ani – în ipostază, mai amplă, fiind plasată sub semnul achizi-
Australia, China, Rusia, Spania, Italia etc. –, călătoria țiilor intelectuale și a unui tip de fervoare teoretizantă,
în Chile a fost cea mai aventuroasă. Să folosești zece dominată de cerința investigării și a reflecției asupra
avioane, să popsești în trei mari capitale ale lumii – lumii și a oamenilor pe care o asemenea unică aven-
Buenos Aires – Argentina (locul de naștere al Papei tură o provoacă, dar nu o limitează. Raza de acțiune a
Francisc), Santiago – Chile și Sao Paolo – Brazilia, să autorilor însumează aici date de o extremă diversitate,
stai două săptămâni în cinci hoteluri (Ibis – Santiago, de la unele reprezentări geografice, istorice și cultu-
Frontera – Temuco, Diego de Almagro – Santiago, rale până la surprinderea unor largi elemente auxiliare
Taha Tai Insula Paștelui, Sommelier Santiago), să pe- atât de necesare, de altfel, pentru definirea unei iden-
treci peste 60 de ore în avioane și aeroporturi, să treci tități culturale, a celei de ordin social, cu toate carac-
de la -15 grade Celsius la +38 și invers, să suporți teristicile fluxului cotidian al comportamentului uman.
schimbările de fus orar (România este cu 5 ore înainte În ciuda unei impresii de organizare fragmentară
de Chile și cu 7 față de Insula Paștelui) – iată câteva pe care o lasă pe alocuri acest volum, nu putem trece
argumente în favoarea aventurii neobișnuite.” Este cu- cu vederea că, sub imaginea unui asemenea „montaj
noscut că de sute de ani, încă din perioada vestitului de documente”, paginile de față au un caracter pro-
Magelan, țări din această parte a lumii au constituit obi- fund funcțional. Raportările sistematice la un sistem
ectul de interes al unor călători de toate felurile de pe larg de repere istorice, sociale, geografice și culturale
întinsul globului, mărturiile și impresiile publicate de fuzionează armonios pe orice plan al perspectivei.
aceștia fiind de natură să înlăture cel puțin o parte din Referințele cu totul provocatoare despre sensurile vi-
reținerile privind posibilitățile de acces spre spațiile eții, despre iubire și eroism, despre resursele etice și
plasate dintotdeauna sub nota spectaculosului. intelectuale ale unui popor explică de altfel și starea
de febrilitate a autorilor aflați în procesul de investi-
gație asupra unui atât de uluitor spectacol al lumii.
Percepută din acest punct de vedere, Călătorie la ca-
pătul lumii este imaginea extrem de eteroclită a unor
opțiuni, opera unor intelectuali, a căror erudiție răs-
punde nevoii firești de transformare a oricărei infor-
mații într-un adevărat eveniment cultural. Imaginea
caleidoscopică a teritoriului cuprins este dată de mul-
titudinea aspectelor înregistrate, ajungându-se ca, în
acest context, chiar și faptul divers să capete adeseori
amploarea unui eveniment ieșit din comun. Cartea
împrumută accente de profundă umanitate prin pro-
iectarea unei viziuni speciale asupra lumii, cu punctul
de plecare într-un prim-plan al aparențelor, în care lo-
curile se disting ca un spectacol luxuriant. Descrierile
și informațiile venite din perspectiva devenirii isto-
rice și politice sunt în așa fel plasate încât pot eviden-
ția marile drame pe care le-a traversat poporul chilian
de-a lungul timpului în urma deciziilor unor conducă-
tori, în diferite etape istorice, de la primele cuceriri
spaniole, din secolul al XVI-lea, prin cei mai vestiți
46 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
COMENTARII
conchistadori spanioli, Diego de Almagro și Pedro de cu care prilej am colectat unele piese de istorie natu-
Valdivia. Ororile războaielor de cotropire, pasiunea rală. Ținutul e plăcut pentru asemenea plimbări. Sunt
de dominare lupta pentru putere și urmările rapacității multe flori în adevăr frumoase...” De aici, zborul spre
lor fără limite, trădarea, întâlnirea cu moartea, an- Temuco, capitala regiunii Araucania, reprezintă pen-
goasa responsabilității, contradicțiile dintre instinctul tru Doina și Ilie Rad o altă teribilă atracție. Printre al-
de civilizație și cel de distrugere, ar putea fi reținute, tele, aflăm că orașul, situat în partea de centru-sud, în
în mod normal, ca unele dintre leit-motivele atât de apropierea regiunii lacurilor, la 677 km de Santiago,
vizibile în unele părți ale cărții Doinei și Ilie Rad. cuprinde 245.347 de locuitori, o populație ameste-
Aflăm, bunăoară, că imensa metropolă chiliană, San- cată, din punct de vedere etic, spanioli, cu deosebire
tiago de Chile, cu o populație de peste 7 milioane, își basci, mapuche, dar și elvețieni, greci, portughezi,
confirmă prin multe aspecte imaginea unui adevărat croați, austrieci, evrei, ruși, palestinieni, unguri sau
oraș occidental. „Prima impresie, notează autorii vo- polonezi. Toate detaliile cuprinse, în acest context, în-
lumului Călătorie la capătul lumii, ne-am făcut-o ob- cep să polarizează cu deosebire interesul cititorului.
servând peisajul stradal, cu oameni grăbiți sau rela- Unul dintre acestea îl reprezintă vizita la casa copilă-
xați, cu tineri și tinere purtând blugi «rupți», riei și adolescenței lui Pablo Neruda, scriitorul care a
piercing-uri în nas sau buze, având tatuaje pe cele rămas până la bătrânețe îndrăgostit de Chile, unde a
mai neașteptate părți ale corpului, mai ales pe mâini găsit climatul cel mai favorabil de expresie a ideilor
(chelnerii care ne serveau aveau și ei tatuaje pe mâ- sale. Situată pe strada Lautario, nr. 1436, „o stradă
ini). Toată lumea vorbea la telefoane inteligente, dar lungă, care taie orașul de la nord la sud”, casa „era
nimeni nu le utiliza la ureche, ci în dreptul gurii, în acum o hardughie amărâtă, ce stătea să se prăbu-
cant sau având căști hands-free. Am văzut puțini oa- șească”, această imagine sumbră trimițându-ne ime-
meni ai străzii, deși, în primele zile, am locuit undeva diat la descrierea pe care Neruda o făcuse, într-un alt
lângă autogară, cu lume pestriță, cu un permanent context, în volumul Mărturisesc că am trăit, despre
du-te-vino.” Fondat de conchistadorul Pedro de Val- orașul copilăriei sale: „În fața casei, strada s-a tran-
davia la 12 februarie 1521, pe Dealul Santa Lucia, sformat într-un râu de noroi. Printre șiroaiele de
înalt de 69 de metri, un fost vulcan, de acum 15 mili- ploaie, văd pe fereastră, o căruță împotmolită în mij-
oane de ani, Santiago este străjuit de crestele înzăpe- locul drumului.” Tot de orașul Temuco este legată și
zite al Anzilor Cordilieri. Nu trebuie să pierdem din viața poetei Gabriela Mistral, profesoara lui Neruda,
vedere că prin aproape tot ce oferă aceste locuri, de la „caz unic în cultura lumii, și anume ca un elev și pro-
spațiile cu rezonanță legendară la universul cotidian, fesoara lui să devină, peste ani, amândoi laureați ai
nu mai puțin la fel de viu și expresiv, creează asupra Premiului Nobel pentru Literatură.” Aceasta ar putea
cititorului o stare de-a dreptul halucinatorie. De aici explica și ponderea mare a referințelor pe care autorii
și impresia că toate aceste pagini, conturate tot mai volumului Călătorie la capătul lumii au insistat să ni
evident sub forma unui veritabil jurnal de călătorie, le ofere despre Pablo Neruda în cele peste 50 de pa-
încep să trădeze prezența unui spirit analitic care cer- gini, pe cât cuprinde cea de a treia secțiune a cărții pe
cetează vibrațiile conștiinței sale în raport cu specta- calea de înțelegere a culturii acestei țări pline de con-
colul existenței. De reținut și descrierile vizitelor spre tradicții (Pablo Neruda, laureat Nobel pentru litera-
coasta Pacificului, în Viña del Mar, supranumit „Ora- tură; Să ne amintim de Pablo Neruda; Pe urmele lui
șul grădină” și „Perla Pacificului, „o localitate nouă, Pablo Neruda, I. La Isla Negra; Pe urmele lui Pablo
cochetă și destul de sistematizată, cu plaja gene- Neruda, II. La Chascona; Pablo Neruda în România;
roasă”, sau la Valparaíso (Valpo, cum îl numesc lo- Interviu cu Dumitru Popescu despre Pablo Neruda;
calnicii), situat la 120 km de capitala chiliană, supra- „Mărturisesc că am trăit – memoriile lui Pablo Ne-
numit, prin feeria sa coloristică, și Micul San Fran- ruda). Dintre toate aspectele surprinse în carte, cele
cisco. Pe un drum lateral, îngust, se zărește La Sebas- privind personalitatea lui Pablo Neruda capătă o sem-
tiana, denumită astfel după prenumele arhitectului, nificație deosebită. Cititorul ia act de drama unui
una din casele lui Pablo Neruda, „în care acesta nu a mare creator, de umanitatea sa profundă, de dorința
locuit foarte mult, dar în care a adunat o parte din acestuia de a participa prin scrisul său la destinul
colecțiile sale renumite.” Tot în Valparaiso s-a năs- omenirii. Pablo Neruda, Isabel Allende și Omar Lara,
cut, în 1915, și Augusto Pinochet, artizanul loviturii intră în categoria oamenilor de litere chilieni, a căror
de stat din 1973, conducătorul Republicii Chile timp valoare reală nu poate fi înțeleasă decât prin aprecie-
de 16 ani. Nu mai puțin curios ni se pare și faptul că rea operelor lor în contextul general al lumii care i-a
aici a poposit și un savant de anvergura savantului produs. Impunându-și forma unei cronici programa-
Charles Darwin, ale cărui impresii asupra zonei au ră- tice de idei și evenimente, farmecul acestei cărți stă,
mas celebre. „Am petrecut ziua pe culmea muntelui, în bună măsură, și într-o anumită stare de neastâmpăr
scria tânărul naturalist, și nicicând nu mi s-a părut intelectual. Scrutând în permanență, pe toate fețele,
timpul mai scurt; Chile se întinde la picioarele noas- acest teritoriu, Doina și Ilie Rad au în vedere rezo-
tre ca o panoramă imensă, străjuită de Anzi și Ocea- nanța posibilă a celor trăite pe planul larg al interesu-
nul Pacific.” Aflăm, de asemenea, că admirând fru- lui cultural al cititorului.
musețea peisajului chilian, Darwin era tentat să mai Lista impresionant de largă a locurilor vizitate, de
noteze următoarele: „Am făcut câteva lungi plimbări, la Santiago, Valparaiso și Temuco pe coasta chiliană

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 47


COMENTARII
locuită de populația originară mapuche, între râul 1973, Doamnei Anca Voican, ziaristă din România,
Aconcagua (la nord) și Arhipeleagul Chiloe, la sud, și, în egală măsură, mărturia făcută de Isabel Allende
însumează spații pe care probabil nici cei mai înver- Bussi, fiica cea mică a fostului președinte, la puțin
șunați amatori de călătorie nu ar fi îndrăznit să le in- timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie
tegreze în planurile lor de explorare a lumii. Mapuche 1973, despre condițiile morții lui Salvador Allende.
și cultura precolumbiană, după cum vizita la Muzeul Considerații asupra climatului literar găsim și în in-
Araucaníei o poate ilustra, de la obiectele preistorice terviurile realizate de Doina și Ilie Rad cu Carlos Fe-
până astăzi, trece peste toate perioadele intermediare, limer Del Valle Rojas, profesor la Universitatea „La
de la venirea coloniștilor germani și a celorlalte etape Frontera” din Temuco, coordonator al unor proiecte
ale misionarismului european. Dispunând de o totală științifice naționale și internaționale. Pe de altă
capacitate de cuprindere, se vede de departe că, din- parte, „povestea” de față ne ajută să înțelegem că di-
colo de elementul de interes pur cultural, lumea de- versitatea lumii este în realitate mult mai mare decât
vine pentru Doina și Ilie Rad un spectacol larg și plin și-ar putea imagina cititorul obișnuit la o primă im-
de multiple semnificații. De aici și sentimentele de presie. Fenomenele sunt corelative, se presupun și in-
entuziasm la descoperirea Insulei Paștelui, cu adevă- terferează, varietatea direcțiilor de cercetare reflec-
rat „o aventură în aventură”, situată în sudul Oceanu- tând perspectiva axiologică pe care autorii Doina și
lui Pacific, la 5 ore de mers cu avionul, din Santiago. Ilie Rad au dat-o unor solicitări spirituale exterioare.
Cunoscută pentru legendarele sale statui, în afara al- Identificăm, printre altele, o loialitate a îndrăznelii,
tor nume sub care a fost cunoscută, exotica insulă din pentru care, dincolo de implicațiile morale ale jude-
Pacificul de Sud își trage numele de acum de la navi- cății, descoperirea unor noi realități presupune un
gatorul olandez Jacob Roggeveen, care a descoperit- sentiment de răspundere interioară, curaj și permeabi-
o în 1722, în Duminica Paștelui. „Aici, aflăm din des- litate. Pe de altă parte, deschiderea culturală a celor
crierile autorilor, e o lume tot mai rar întâlnită în zi- doi autori le îngăduie acestora să se miște familiar
lele noastre, în care armonia omului cu sine și cu me- chiar și în zonele cele mai complicate, viziunea adec-
diul par ireale. Nativii insulei au o seninătate și o vată asupra fenomenelor reușind să ofere un coefici-
candoare care, pe tine, venit din tumultul civilizații- ent de obiectivitate celor descrise. Iată de ce, elimi-
lor de pe continente, te derutează, la început, apoi te nând ideea unei orientări eclectice, o asemenea obse-
cuceresc definitiv. Nu întâmplător, aici rata crimina- sie a explorării pluridimensionale s-ar putea constitui
lității este zero. Porțile sau ușile larg deschise ne-au într-un prim argument al unei deschideri și nevoi spi-
dus cu gândul la vremurile când țăranii noștri pu- rituale, al unei exigențe interioare, ce îndeamnă spre
neau, pur și simplu, doar o mătură în ușă, semn că explorarea fenomenelor în variatele lor ipostaze și
nu-s acasă.” Tainele străvechilor moai (statui) și ale metamorfoze. Ca o concluzie, avem motive să credem
celorlalte atracții turistice de pe insulă sunt deslușite că, fundamentată pe o anumită filosofie asupra lumii,
în pagini descriptive cu adevărat fermecătoare, impre- sentimentul dominant care se degajă din parcurgerea
sionând prin varietatea detaliilor pitorești. acestor pagini pune în lumină nevoia omului de a-și
Amestec de impresii de călătorie, meditații asupra împărtăși opiniile și de a le provoca judecățile și inte-
devenirii istorice a unui popor, relatări explicative resul într-o direcție ce și-a dovedit dintotdeauna ca-
privitoare la destinele unor oameni de cultură ai tim- racterul ispititor. Scrisă în urma unui imens efort de
pului, Călătorie la capătul lumii este diagrama sen- cercetare, Călătorie la capătul lumii de Doina și Ilie
sibilă a unei civilizații cu marile evenimente ale isto- Rad, este un document util de istorie literară, unde
riei. Corelat cu ideea de destin sau de providență, tra- spontaneitatea și ineditul se conjugă cu reflecțiile
iectul existenței umane este surprins aici din unghiul grave asupra unei realității cu totul spectaculare.
de vedere al celor care cred în capacitatea ființei
umane de a-și construi itinerarul vieții. Zăbovind în
această direcție, cartea semnată de Doina și Ilie Rad
își propune să exploreze și evenimentele pline de ten-
siune privind împrejurările loviturii de stat declanșate
în 1973 de generalul Augusto Pinochet împotriva gu-
vernului Salvador Allende, la trei ani de guvernare a
acestuia. Mărturiile unor foști diplomați și scriitori
(Petru Popescu, Ștefan Andrei, Dumitru Popescu), in-
terviurile, unele realizate de înșiși autorii cărții, cu
Isabel Allende, Anca Voican și Ilie Ciurescu), lăr-
gesc sfera unor informații de largi semnificații în
multe asemenea direcții. În plus, o atenție specială
merită interviul acordat de însuși Salvador Allende Ilie Rad, Horia Badescu, Constantin Cublesan, Doina Rad. Foto:
Gossens, Președintele Republicii Chile, la 4 august Ștefan Borbely
=

48 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


COMENTARII

Dumitru VELEA

MEMORIA ȘI CUVÂNTUL NU POT FI PUSE


ÎN LANȚURI, SAU DESPRE O CARTE
DINAMITĂ A LUI VOICU LĂZĂRUȚ
1. Prozator de fibră ardeleană, Voicu Lăzăruț vine mea informaticii, cu elitele ei scăpate din chingile ide-
în literatura noastră cu o serie de romane stranii, scrise ologice, și lumea sportivă de performanță, cu străluci-
la vârsta maturității depline, după ce omul a văzut rile ei chiar și pe timp mohorât, constituie determinante
multe și a înțeles mult. El se naște la 16 martie 1952, și încărcături fabuloase ale memoriei sale, care se ada-
în com. Baia de Criș (sat Rișculița), de la poalele Mun- ugă în creuzetul prozei alături de materia prima.
telui Găina, jud. Hunedoara. Locurile acestea îi sunt de Memoria sa se adâncește pe verticală, ancestral, și
reazem memoriei și prozei sale, prin tradițiile și obice- se întinde pe orizontală, ca un țesut conjunctiv, asigu-
iurile românești, dar mai ales prin vigoarea rădăcinilor rând pentru conștiință legăturile dintre celelalte țesu-
familiilor de aici și a sa implicit. Vorba aceea, ardelea- turi sociale și părți, complexe ideologice, după cum
nul iartă, dar nu uită, nu este chiar atât de simplă: fi- mersul istoriei le face să apară. Pe verticală, ca un adn
indcă i-a fost dat să îndure multe și pe toate acestea, ce poartă specificitățile ereditare, a strâns, din genera-
ștergându-se ca efemere în furtunile istoriei, a trebuit ție în generație, date despre faptele proprii, ale străbu-
creștinește să le ierte apariția din răutățile vremurilor, nicilor, bunicilor, părinților, trecând prin sine, și ale co-
dar să nu le uite prăpădul stârnit peste pașii și sufletul piilor, evenimente cu constelațiile lor ce i-au marcat și
omului de atâtea valuri de veniți și neaveniți peste el, pe care le-au marcat. O memorie filială, fără de care
și nu numai. De aici, rădăcinile lor puternice, plasa de lanțul ființial al familiei s-ar rupe. Voicu Lăzăruț
ramificare a acestora printr-un pământ sfânt, uneori poartă o „memorie încărcată”, spus psihanalitic, care
chiar translucid – după unele creații populare – și din se descarcă direct și indirect în propria-i creație. Iar cea
lumina căruia legea morală este trăită și acţionează di- pe orizontală este o memorie absorbantă, care dă
vin. Din perspectiva ei se așază faptele omului și pe ea seamă nu de lanțul zilelor, ci de zilele lanțului. În cazul,
se bizuie ființa sa. Ele stau legate, lege și faptă, faptă și său ea este fabuloasă, cu rădăcini întinse în zone neaș-
lege, bine răsucite și înnodate prin memorie. Și pentru teptate, unele inaccesibile, sau invers, forța ei consistă
prozatorul Voicu Lăzăruț ele sunt materia prima a în degajarea acestor zone, în a le face să se reverse în
operei sale. sine, să le strângă substanța într-un ghem din care apoi
El naște și se formează într-un astfel de climat, ca să desfacă surprinzătoare fire, rezistente – fiindcă
fruct al vreo patru generații hunedorene, de la Primul poartă adevăr de viață, de gând și trăire – și cu ele să
Război Mondial și Marea Unire până azi, trecând prin țese operele sale, proza sa brusc apărută ca o insulă vul-
mai multe paradigme sociale și mai ales ideologice. Cu canică în mijlocul apelor mării. Într-un timp fără timp,
o mamă destoinică profesoară de română, în cls. a IX, de două decenii, dă la lumină zece romane, ciudate ro-
îl găsim culegător de folclor (v. creațiile Sub stejar, la mane, stranii scrieri, în care ficționalul este cuprins de
rădăcină – închinată lui Horia – și Iancule, mormântul seva vitală ce umple această creație, este luat de iureșul
tău în revista Tulnice din Zarand a Liceului Avram ei și făcut să musteze a sânge și crud. Personajele, fi-
Iancu din Brad), el se îndreaptă totuși spre științele rește ajunse construcții ale prozei, cară cu ele realități
exacte, având un spirit al rigorii și demonstrației, ab- vii, care nu mai sunt ale cotidianului evenimențial, ci
solvind Facultatea de Matematică de la Universitatea care au trecut prin acesta și se încăpăținează să rămână
din Timișoara, în 1975. Sunt anii în care ministrul Mir- ca flori și alesături pe covorul istoriei. Ii este dat lui
cea Malița introduce informatica mai peste tot, de la Voicu Lăzăruț ca să le învingă moartea cotidiană pen-
licee de profil la centre specifice pentru economie. De tru o viață semnificativă, ale cărei semne se pot citi ca
la început, Voicu Lăzăruț lucrează ca analist-informa- o frază cu sens. Zece astfel de scrieri: Generații cu
tician la Centrala Minereurilor Deva, mai apoi la Pre- frică (1998), Clepsidra fricii (2000), Mama mea,
fectura județului, și din 1998 până la pensionarea din „gladiatorul” (2002), Caleidoscopul de pe Terasă
2015, la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, Hu- (2003), Viața după dosar (2015), În umbra fricii
nedoara. Paralel cu aceasta, din facultate începând, (2016), Suferințe ascunse, vieți irosite (2017), Amin-
scrie articole, îndeosebi ca jurnalist sportiv, în publica- tiri triste, sinestezii ilare (2018), Cuvinte care au
țiile Viața Studențească, Drumul socialismului, Spor- spart închisorile (2018) și Blestem Basarabean (în-
tul popular, Gazeta Sportului și Cuvântul liber. Lu- cheiat, 2019), toate redactate de autor și imprimate pe
cont propriu la Tipografia Colofon, Deva. S-ar putea
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 49
COMENTARII
spune că ele formează o „saga” în literatura noastră, urma unei probleme și condamnări judiciare, pleacă în
cum mai puțin se încumetă prozatorii de azi, prea gră- 1918 peste Ocean, în căutarea unui El Dorado visat și
biți în a închide o scriere, uitând că un „examen” se dă neatins decât prin integrarea și trăirea unei lumi com-
chiar cu scrierea unui roman privind ridicarea și prăbu- plexe, în înțelesul deplin al cuvântului, după care spre
șirea unei familii, în mic: imaginea unei epoci istorice bătrânețe se întoarce nimbat de pistol și bogăție în lo-
(a se vedea Thomas Mann, Casa Buddenbrok, sau curile natale, murind în brațele strănepotului, chiar în
Mircea Ciobanu, Istorii, cinci volume). Nu că ar în- noaptea de Craciun, a uciderii cuplului ceaușist. Pute-
cerca un astfel de „examen” Voicu Lăzăruț, dar scrie- rea și bogăția sunt iluzorii, o deplasare în State a nepo-
rile sale țâșnesc dintr-o avalanșă de evenimente, acți- tului după așa-zisa bogăție se izbește de ușile închise
uni și fapte care expun memoria unui proces de adeve- ale băncilor.
rire, de desfacere și dezvelire a adevărului. Ce s-a pe- Scrierile Clepsidra fricii și Mama mea, „gladia-
trecut cu o familie din zona Crișului hunedorean, de torul” sunt scrise în același unghi subiectiv, al mărtu-
dincolo de Marea Unire și până dincoace, după o sută risirii directe întreruptă din loc în loc de interstiții, pă-
de ani, constituie materia epică a acestor scrieri, care relnic obiective, marcate de comentarii ideatice și in-
se revarsă mărturisitor. Cărbunii aprinși de pe limba terpretări ideologice, dar și de bune descrieri realiste,
mărturisitoare sunt frica. Ion D. Sîrbu, trecând prin în- portretistice, personajele fiind reale și fictive, într-o țe-
chisorile roșii, vorbea de trei frici: frica de foame, frica sătură ce surprinde prin contururile florilor sale și la
de frig și frica de a nu-ți fi distrusă conștiința – aceasta viziune și atitudine. Sunt întoarse pe față și pe dos eve-
fiind cea mai torturantă durere metafizică. Voicu Lăză- nimentele din Decembrie ‘89 și cele de după, sunt puse
ruț, ale cărui personaje sunt cele ale familiei sale și ma- în oglindă cele două paradigme social-ideologice, în
rii suferinzi ardeleni, care au trecut prin închisorile ro- conjuncturile și consecinţele lor, toate acestea căzând
șii, vorbește de frica devenită „motor de existență”, peste om și împingându-l pe o clină pe care nu-i mai
cum îi scrie el Președintelui Academiei Române, dom- rămâne decât reflexia și cuvântul scăpărător, mai bine
nului Ioan-Aurel Pop, și frica ce determină migrația ro- zis, aprins.
mânilor ardeleni peste mări și țări. Caleidoscopul de pe Terasă și Viața după dosar
Aici, la apa Vavilonului șezum și plânsem, cum zice par niște fragmente din ceea ce nemții numesc Bildun-
Mitropolitul Dosoftei, traducând Psaltirea în versuri, gsroman, roman al formării personalității. Voicu Lăză-
ar putea spune și Voicu Lăzăruț, cu personajele sale, ruț împletește „formele” jurnalistice cu cele eseistice,
unele trecute prin închisori, nevinovate și ajunse purtă- descrierea și comentariul se suprapun, fiindcă acum
toare de corole ca sfinții. apar nu doar motivațiile declanșării scrierii, ci determi-
Ambele memorii, sau dimensiuni ale memoriei au- narea lăuntrică a acesteia. După ce își vede „chipul”
torului, pe lângă ce s-au așezat în ele „ereditar”, ca fel din dosar, trasat de mâini netrebnice, simte nevoia dării
de a fi și înțelege lumea, sau prin experiență proprie de imaginii veridice a acestuia, a imaginii rezultată în de-
peste șase decenii, și-au absorbit informații scrise des- venirea sa prin fapte și printr-o conștiință ce a refuzat,
pre unele personaje, documente din arhive, proprie și chiar în sfâșierea ei, comportamentul schizofrenic al
oficiale, de la primării și judecătorii, multe de la lumii din jur. Nu este ușor a vedea pe schizofrenicul
CNSAS, din studii și cărți, altele direct de la persoanele patologic, stându-ți aproape și scriindu-ți în dosar, cu
în cauză sau de la cunoscuți ai acestora, și pe deasupra tușe grele ce te pot duce în spatele zăbrelelor! Și că a-i
un studiu cu rigla și compasul a textelor de legi, a Co- scăpat, este o întâmplare, dacă nu, o minune. Lui Voicu
durilor Penale din epocile și regimurile de referință. Lăzăruț i se relevă asta ca o străluminare a subteranei
Mai mult, o aducere a acestora sub cupola morală. Că lumii în care ne ducem trecutul prezentul și viitorul, o
unghiul privirii poate fi deschis prea mult subiectivită- subterană în care acționează un Iuda multiplicat împo-
ții în dauna obiectivității, nici nu contează, când avem triva șirului de naivi și nevinovați.
de-a face cu o „lume” care se mărturisește și iartă și Această străluminare îl va arunca în vâltoarea scri-
cu o instanță care observă, judecă, expune și cuvântă erii unei cărți explozive despre acești nevinovați și răul
spre a se lua atitudine. A judeca și a ierta este temeiul venind peste ei, o carte care va privi lumea în partea ei
creștin al înaintării omului spre sine, iar nu uita este dramatică și tragică din mrejele răului. Dar nu înainte
temeiul memoriei și al posibilității purificării, al cură- de a-și relua scrierile anterioare cu această deschidere
țeniei morale și al realizării de sine mântuitoare a omu- și adaos de luciditate. Și scrie cel mai consistent roman
lui. Și toate acestea se petrec prin cuvânt, prin cuvântul al său, În umbra fricii (2016). Se reiau personajele cu
ce nu poate fi anulat, el definindu-se, ca spirit, prin li- traseele lor anterioare, dar trecute prin luminișurile re-
bertate. flecției, temele de familie sunt mai bine integrate în is-
Prima scriere, romanul Generații cu frică este ca o torie și astfel perspectiva epicului este lărgită; individ
spovedanie, frustă, crudă, fără rest, a străbunicului său, și societate, individ și istorie, individ și destin, individ
Mister Nick, Americanul, alias Nicolae Stăicoi din și realizare și nerealizare de sine se expun prin descri-
Chitidul Țării Moților, care, după participarea la Pri- ere, portretizare, dezbatere eseistică, bine alternate ca
mul Război Mondial în armatele austro-ungare, în

50 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


COMENTARII
să dea o construcție consistentă romanului. Voicu Lă- descrierea, purtătoare de mărturisiri și înscrisuri, de
zăruț, prin memoria încărcată la maxim și unghiul de adevăruri și dovezi, de acte și probe, ni-i dezvăluie și
reflecție câștigat, descarcă o materie epică grea de trăiri ni-i prezintă: familia Tarcea, adică preotul și învățăto-
și încercări ale omului în ipostaza de a trăi cu frică și rul Gheorghe Tarcea și fiul său Mircea Tarcea, deținuți
sub frică. Le expune, ca și cum ar fi implicat, la bară! politici „din tată-n fiu”; Radu Gyr, poetul sfânt din în-
De aici, patosul și desfășurarea rapidă, proza sa curge chisorile Gulagului Comunist, Dumitru Cristea, „po-
cu iureș, ca apele unui râu, înspumat, ieșind din matcă etul pereche și ucenicul de geniu care și-a sacrificat
și luând cu ele mai tot ce întâlnesc în cale. Ajuns la întreaga viață pentru salvarea poeziilor orale din în-
mărturisirea unei lumi trăind cu frică și sub frică, nu chisori ale lui Radu Gyr”; Ștefan Bălan, „o tragedie
mai este timp de specificitățile epicului, acesta se poate de existență a unui posibil sportiv olimpic, un mare pa-
hrăni, și încă prea bine, și din nespecificități, acestea triot care a urât și a luptat până la moarte împotriva
devenindu-i chiar materie specifică. Mister Nick, alias comunismului”; avocatul Ioan Iuga-„Durere”, „un
Nicolae Stăicoi, străbunicul autorului, un destin tulbu- anonim erou național cu o viață întreagă nenorocită
rător ce se întinde pe un secol și două continente – ce de comuniști, un moț demn și suflet de mare patriot, o
personaj de film ar fi! – își mută cu ușurință și insesi- jertfă uitată, încă o suferință ascunsă”; inginerul agro-
zabil propria-i viață și realitate în realitatea epică, doar nom Ovidu Hagea, singurul care a ajuns din deținut
printr-un singur declic al autorului, și anume, avalanșa politic, odată cu schimbarea vremurilor, primar la
curgerii povestirii! Întreaga familie a autorului, chiar Deva; adolescentul Mircea Savonea „a plecat cu bici-
cu el și cu copii săi, din care strălucește mama sa, pro- cleta pentru comemorarea unui erou în Sălciua și a
fesoara Mărioara Lupulesc, „biografia” aceasta încăr- ajuns în zeghe... la Salcia”; Ioan Slavici, „prozatorul
cată și intersectată de alte “biografii”, reale și fictive, fără de țară, târât prin închisori, întemeietorul concep-
toate ridicate din subterana fricii cu frică dau substanța tului de Comunitate Europeană, un scriitor năpăstuit
și mărturia acestui straniu roman. Trăind cu frică și sub de istorie”; Ion D. Sîrbu, „un vulcan de existență inte-
teroarea fricii, simțită ca limită a vieții, pentru a-i re- lectuală, o tragedie de viață de scriitor complex, una
zista, omul trebuie să povestească. Precum în O mie și oprimată brutal și constant în cuminism”; Sfântul Ar-
una de nopți, Seherezada prin povestire se salvează de senie Boca, „Îngerul necanonizat, un destin de preot
mânia de moarte a regelui persan Shahryar, tot astfel ortodox cu Har și Magie, nenorocit în Comunism”;
se întâmplă și aici, prin povestire, lumea lui Voicu Lă- Avram Iancu, „Patriotul absolut al nației române, un
zăruț se salvează, omul prin cuvântul povestitor ridică Isus al Ardealului, o mare suferință ascunsă și, pe veci,
ochii de sub roțile dințate ale fricii, de sub tăvălugul gloria eternă a românilor” – și firește Iuda Iscariotea-
istoriei. Și ne privește. Și mai mult, ne spune că tot ceea nul, Raul Volcinski – „simbolul răului perfid și al abi-
ce se petrece cu el ne privește. lității perene securisto-comuniste”. Cu excepția celor
O carte complexă, cu multe cercuri concentrice asi- condamnați în alte vremi, Ioan Slavici și Avram Iancu,
gurate de memorie, este și scrierea Amintiri triste, si- a preotului Arsenie Boca și cu a răului întruchipat,
nestezii ilare (2018), în care anterioarele cărți, Calei- Raul Volcinski, toți, după ce au trecut prin diverse în-
doscopul de pe Terasă și Viața după dosar abia își chisori, una mai de neimaginat decât alta, după cum o
găsesc loc, ajustate, ca niște capitolașe între cele două- spun poeziile lui Gyr „Aiudul era cetatea morții, Bă-
zecișicinci de capitole ale cărții. O condiție ca memoria răganul era pământul fertil al exilaților, Gherla era
să poată să se manifeste, în ciuda a tot și toate, este sin- împărăția morții, Jilava era pântecul chinului, Peri-
ceritatea. Și această carte se bizuie pe acest principiu. prava – moartea pe stuf”, au nimerit în iadul Salcia-
De fapt, opera lui Voicu Lăzăruț este una a mărturisirii, Ostrov, din Balta Brăilei, unde „era o durere fără mar-
și nu se poate mărturisire, spovedanie fără sinceritate! gini și milă, o suferință îndurată de zeci de mii de ro-
Mai mult, nu poate exista lucrare a cuvântului fără mâni”. Personajele din aceste eseuri, oameni nevino-
această condiție, care în adânc este a libertății. vați alunecați sunt cutremurătoare vremi, „sunt auten-
2. Dar cartea care reprezintă câmpul larg de desfă- tice și toate au contribuit, spune autorul, chiar și după
șurare a libertății, în care vedem cum lumina spiritului moartea lor, prin documentele lăsate în ordine și cu o
rupe zăbrele, sparge închisori este cea, cu titlul explicit, mare modestie, ca mărturie a sacrificiului lor surd și
Cuvintele care au spart închisorile (2018). (Și ea este absurd, petrecut în închisorile comuniste, dintr-o peri-
o trecere prin strunga șlefuirii și adaosurile reflecției a oadă neagră a României.” Din mărturiile multor deți-
cărții anterioare, Suferințe ascunse, vieți irosite, nuți din acea perioadă, autorul a ales doar „Viața și
2017). Este o carte dinamită! Care nu poate fii citită, moartea din Penitenciarul Salcia”. Doar prin descrie-
fără să explodeze! O carte, care duce la limită atitudi- rea acestei părți și prin portretele acestor apostoli ai su-
nea scriitorului: aceea de a ierta, dar niciodată de a ferinței, Voicu Lăzăruț ne aduce în față o fenomenolo-
uita. Este și funcția memoriei, este și posibilitatea gie a durerii și suferinței, a jertfirii și mântuirii popo-
omului de a fi pe calea adevărului și a vieții. Metaforic rului nostru. Istoria noastră este un șir de martiri, a
spus, aceasta pare a fi cartea apostolilor doisprezece, spus-o Eminescu. Voicu Lăzăruț are o forță în a descrie
dintre care unul este trădătorul Iuda. În ordinea în care și expune destine ale unor oameni simpli, aflați pe
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 51
COMENTARII
curba ascendentă a realizării de sine, în a comenta și Totuși, care este vina acestor oameni condamnați, și
judeca legi juridice și contexte politice și ideologice sunt sute de mii, căci Voicu Lăzăruț s-a oprit doar la
din perspectivă morală, ba chiar și etică. Are știința acești hunedoreni, și mai ales la cei care au trecut prin
construcției de portrete și puterea pătrunderii în detaliu infernul Salcia-Ostrov? Singura vină a lor, precizează
asupra unor situații greu de imaginat, mai ales că toți el, „a fost că ei au crezut mereu într-o altă orânduire,
deținuții politici, de frică sau din sentimentul iertării, într-o altă soartă și că au sperat, până la moarte, în
vorbesc cu greu despre îndurările din infern. Sîrbu spu- dreptatea lui Dumnezeu.” (op.cit. p. 21). Dacă peste
nea că nu mai are rost să râcâim pe fundul cazanului tot, în diverse mitologii, religii, infernul s-a fost gândit
ars. Însă Voicu Lăzăruț a avut șansa pe unii să-i cu- și proiectat ca răsplată pentru faptă, ca o pedeapsă ve-
noască, să li se împletească traiectoriile de serviciu, nită în mod meritat pentru răul pricinuit aproapelui și
după eliberarea acestora, altora să le cunoască urmașii, divinității – și totuși imaginea sa era și este înfiorătoare
să le cerceteze „arhiva” de familie, și mai ales marile –, cum putem privi acest nou infern construit concret
dosare de la CNSAS, sau chiar arhive de penitenciare, și adevărat de forțele răului pentru oameni și suflete
precum cea de la Salcia. „Între pereții relicvelor de azi nevinovate? Cum poate fi el privit și înțeles, petre-
de la Salcia, spune autorul, se pot găsi încă în zidurile cându-se ca o pedeapsă împotriva celui nevinovat, ca
coșcovite de timp și uitare, câteva bilete împlântate un atentat asupra vieții și mai ales a sufletului. Viața,
adânc în tencuială, de către foștii deținuți care nu cre- în sensul biologic, de zi cu zi, ni se poate lua, dar su-
deau că vor mai scăpa din infernul de la Salcia. Ele fletul nu! Ne-a spus-o Iisus de pe cruce și din mormânt
conțin, în fiecare, câte-o rugăminte către Dumnezeu, ne-a demonstrat-o, ne-au spus-o martirii noștri, și iată
scrisă ca o ultimă dorință, cu povestea tragică și sa- ne-o demonstrează și o carte prin care vorbesc acești
crificiul lor. Colonia de muncă silnică Salcia, deși este apostoli și sfinți ai neamului nostru. Cuvântul lor nu a
azi o ruină, păstrează încă amintirile întunecate ale putut fi pus în lanțuri. Și nici memoria purtătoare a lui!
trecutului lăsat prin răvașele băgate în zidăria făcută O spune această carte a lui Voicu Lăzăruț, ca o dina-
tot de ei, în fostele pavilioane ale gardienilor, prin mită care explodează în mijlocul răului!
toamna anului 1956. Conținutul din majoritatea aces-
tor bilete simple era trimis către viitor, ca la Zidul
Plângerii de la Ierusalim, relatând prezența și viața
crudă îndurată a deținuților: Lăsăm acest bilet, ca
martor al mizeriei și suferinței noastre! Nu credeau ni-
ciunul că vor mai ieși vii din Infernul Salcia-Ostrov.”
(op. cit. p. 116.). Voicu Lăzăruț are putința descrierii
amănunțite a vieții și morții din penitenciar, a iadului
de pe vasul Gironde, o epavă franceză din Primul Răz-
boi Mondial, devenită locuință deținuților, a muncii
epuizante la digul faraonic al Bălții Brăilei, a situațiilor
când viața atârna de un fir de ață; el trasează în detaliu
portretele caraliilor și șefilor de închisoare, cu nume
stâlcite și schimbate, mereu avansați după gradul de
cruzime. Ba încă face și un tabel al situațiilor înflori-
toare ale acestora, mai ales după ’89, când paradigma
s-a schimbat cu voia și după voia lor. În mijlocul cărții
se află înfiorătorul portret ale răului împielițat sub chi-
pul lui Raul Volcinski. Ispititorul care a dus valuri
după valuri de nevinovați în închisorile roșii, el jucând
rolul duplicitar, al condamnatului, de fapt necondam-
nat, care cară continuu oameni pe poarta fără speranță
a infernului. Acest ispititor al răului își începe mârșăvia
duplicitară de la grevele studențești din ’46 și o conti-
nuă, răsucită amețitor, până după ’89, găsindu-l impli-
cat până și în celebru caz al „valizei lui Becali”. De
aceea, se înțelege, solicitarea de a se ridica un monu-
ment acestor martiri la Deva nu a fost auzită de nimeni.
Încă nu au căzut solzii de pe ochi și ceara din urechi.
De aceea, cartea aceasta vine ca o dinamită!

52 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


AL ZILEI CLOPOT

Doru ROMAN

ECLIPSA DE LUNĂ
Cu mulți ani în urmă mă aflam la Constanța. Se reluată și relatată cu mici diferențe, două secole mai
anunțase eclipsă de lună și cum era lună plină, ca să târziu, în Cronographia, de Teofan Spovednicul, care
nu pierd nimic din desfășurarea evenimentului, pe în- a viețuit între 752 – 817. Îi urmăresc cuvintele. În
serate eram deja instalat pe o bancă, pe faleză, scru- noapte, parcă văd armata bizantină condusă de Co-
tând orizontul, murmurând în gând: ,,Lună tu, stă- mentiolus. Deodată un sac cu provizii se dezechili-
pâna mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor brează de pe un catâr și stă să cadă. Camaradul celui
dând viață, suferințele întuneci”. cu catârul îl atenționează în limba lor de acasă:
Zgomotul orașului se auzea monoton, undeva de- ,,torna, torna, fratre!”, iar cuvintele trec din gură în
parte, ca un bâzâit somnoros de bondar, translatându-mi gură, cu vuiet, ca un semnal de alarmă, semănând
gândul peste vremi, când pământul dintre Dobrogea, groază în rândul avarilor și bizantinilor, iar cele două
Nistru și Marea Caspică era stăpânit de o populație pe- armate speriate alergă bezmetice în direcții opuse.
lasgo-geto-dacică, masageții, adică geții cei mari, a că- - Știai că acești cronicari au lăsat scris că vlahii,
ror regină era Tomiris, cea care în timpul domniei a or- autohtonii din Munții Hemos, actualii Balcani, vor-
donat ridicarea cetății Tomisului. Regină de o frumu- besc o limbă romanică, proto-româna și că ei sunt
sețe și vitejie rară, asemenea amazoanelor, pe la 530 menționați în toată peninsula balcanică, de la Dunărea
î.e.n. fiind atacată de Cyrus cel Mare care o voia de soție de jos până în Tesalia? Că acești vlahi, prin secolul al
și care îi omorâse fiul, l-a învins pe acesta și făcându-l VI-lea, au avut o colonie lângă capitala imperiului bi-
prizonier l-a ucis cu propria-i armă. Recent am aflat că zantin, care mai târziu a devenit un cartier al Constan-
statul Uzbekistan a declarat-o pe Tomiris regina geților, tinopolului, Blacherne sau Vlaherne?
erou național, iar în anul 2010, Kazahstanul a emis o - Din câte îmi amintesc și cronicarii arabi, Mutahhar
monedă comemorativă în cinstea ei. al-Maqdisi și Ibn al-Nadīm, în secolul X, menționează
Spre răsărit, la orizont, marea se lumină și discul prezența vlahilor printre vecinii popoarelor turcice ală-
lunii își începu ascensiunea pe drumul ceresc spuzit turi de greci, slavi, alani și alte popoare, iar în Ale-
de stele, până ce umbra imensă a Pământului începu xiada, Ana Comnena, consemnează prezența activă a
să-i devoreze conturul cu dinți de vârcolac rapace. De vlahilor în imperiu, prin participarea acestora la bătălia
undeva din apropiere, abia intuit, se aude un aparat de condusă de Alexius împotriva pecenegilor, la Lebu-
radio cântând; iar pe când din fața astrului nopții dis- nion, în secolul al XI-lea.
păruse aproape un sfert, muzica conteni și în locul ei Rămasă pe gânduri, Ioana, continuă:
se auzi o voce spunând: ,,Așa cum pentru români Car- - În Descriptio Moldaviae, prin 1714-1716, Di-
pații sunt leagănul lor, tot așa și pentru aromâni mitrie Cantemir spune despre limba machedonilor:
Munții Pindului le sunt leagăn.” Vocea se auzea încet ,,Ei amestecă într-un chip de mirare graiul țării lor
și n-am mai deslușit urmarea. cu cel grecesc și cu cel albanez; așa fel că amestecă,
Vârcolacii continuau să sfâșie cu înverșunare din în vorbirea lor valahă, uneori frânturi din graiul gre-
trupul reginei nopții, iar în creier asemenea clopotelor cesc, alteori din cel albanez. Dar, în tot locul, păs-
Putnei care la 1777 băteau singure în miez de noapte, trează sfârșitul moldovenesc la nume și la verbe”.
la raptul Bucovinei, o voce îmi spunea: ,,Torna Lumina lunii scade mereu, roasă de vârcolaci. Fața
,torna, fratre”, repetând obsesiv aceste cuvinte din mării are culoarea fontei topite. O undă de vânt încre-
proto-română. țește apa stârnind valuri cu coame de spumă. Poate tot
- „Torna, torna, fratre!” îmi amplifică gândul, pri- așa fața mării se încrâncenase și la Constantinopol,
etena mea, Ioana, o aromâncă micuță de statură, cu când Isaac al II-lea Anghelos, își pregătea nunta cu
ochi de culoare cerului, iute ca argintul viu, care până fiica regelui Ungariei. Prin creșterea obligațiilor fis-
atunci șezuse tăcută lângă mine pe bancă cu picioa- cale ale supușilor declanșează în 1185 răscoala româ-
rele chircite sub ea. nilor sud-dunăreni, în alianță cu bulgarii. Conform iz-
- Se pare că sunt cele mai vechi cuvinte consem- voarelor bizantine rolul precumpănitor revine româ-
nate referitoare la limba română. Am adăugat eu. nilor. După ce împăratul le-a respins cererile făcute în
- Deocamdată altele nu au mai fost găsite. Ni le-a numele comunităților românești, frații Petru și Asan
lăsat ca neprețuit dar Theofilact din Simocatta, consi- au organizat răscoala, iar Petru s-a încoronat, înteme-
derat ca ultimul istoric al antichității, care a trăit în ind dinastia Asăneștilor, care a domnit între anii
perioada cuprinsă între 570 și 640, iar povestea a fost
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 53
AL ZILEI CLOPOT
1187-1280. După tentative militare nereușite, împă- - Bine că mi-ai amintit, despre statul independent
ratul însuși conduce o campanie în 1186, în urma că- Valahia Mare, despre care în secolul al XII-lea, Ben-
reia iese învingător. Din acest motiv frații Petru și jamin din Tudela ne spune: ,,Niciun om nu poate urca
Asan se refugiază în nordul Dunării, unde cer ajutorul să se lupte împotriva lor și nici un rege nu poate
cumanilor. Reîntorcându-se recuperează de la bizan- domni peste ei”. Tot în această perioadă cronicarii bi-
tini teritoriile, profitând de faptul că împăratul micșo- zantini, în Acarnania, menționează existența unui alt
rase efectivele garnizoanelor. Luptele continuă și în stat aromân, Valahia Mică.
anii următori, dar împăratul nu obține victorii deci- Între noi se întinde tăcerea, fiecare rămânând scu-
sive. Românii conduși de Asănești se întăresc în re- fundat în propriu-i gând. Lumina lunii a scăzut; mai
giunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. De- mult de o treime a discului farului nopții intrase în
tronarea împăratului ușurează efortul românilor, umbră. Doar fascinanta mare se întindea înaintea
deoarece trupele bizantine sunt chemate în capitală noastră, enigmatică, îmbrăcată în hainele întunericu-
pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios al lui străveziu.
III-lea. Sursa grecească contemporană evenimentu- După un răstimp, Ioana, rupe tăcerea:
lui, Nicetas Choniates, specifică clar că insurecția a - ,,luna lunecă și se coboară/ Și s-apropie de dân-
fost pornită de valahi. La aceste evenimente au parti- sul preschimbată în fecioară.” În apropiere teii dau
cipat și românii din stânga Dunării, susținuți de sciți zvon de floare târzie, iar gândul plutește, însoțind tim-
– cumani – după cum arată istoricul rus A. A. Vasi- brul cald, adumbritor al recitatoarei: ,,din inima lui
liev. Ioniță Caloian, care pe înțelesul nostru înseamnă simte un copac cum că răsare,/ Care crește într-o
Ioan cel Frumos sau Ioan cel Bun și derivă din limba clipă, ca în veacuri, mereu crește”...
greacă, Kaloiōannēs reprezentând o formă devenită Întoarce fața spre mine și pe un ton grav îmi spune:
standard pentru împărații bizantini având numele de - Crește arborele vieții, cu rădăcinile puternic în-
Ioan sau Iōannēs în perioada comnenă, dar mai ales fipte în neoliticul european; creștinismul îl preia de
după aceasta, este cel de al treilea frate al Asăneștilor, aici, ca și majoritatea religiilor lumii. Este prezent pe
care s-a născut prin 1168-1169. În perioada domniei statuietele antropomorfe feminine descoperite la
fraților săi este ostatec la Constantinopol, de unde re- Gârla Mare în județul Mehedinți, dar și în Bulgaria
ușește să scape și după asasinarea acestora de către sau incizat în inelul getic descoperit în necropola de
boierul Ivanko, devine țar al Țaratului Vlaho-Bulgar, la Seimeni. Acest arbore îl regăsim sub formă de pla-
între 1197-1207. El reușește să stabilizeze puterea tan la aromâni. Dacă întrebi un aromân cum s-a for-
centrală în detrimentul Constantinopolului și să ex- mat satul în care viețuiește, îți va răspunde: ,,La înce-
tindă granițele țaratului de la Carpații Meridionali put se plantează un platan. Dacă platanul se dezvoltă
până la râul Marița și la Rodopi, de la Marea Neagră bine, în jurul său va fi clădit satul, în caz contrar nu
până dincolo de Vardar, la limita Albaniei, impu- se va construi nimic, locul fiind considerat neprielnic.
nându-l ca principală putere în Balcani, motiv pentru Când treci prin satele de aromâni, după platanul cen-
care bizantinii l-au numit Skyloïōannēs, Câinele. Ob- tral poți intui vârsta așezării; cu cât platanul este mai
ține de la papă recunoașterea sa ca rege al bulgarilor mare, mai gros, cu atât mai vechi este satul. După ce
și românilor, fără a obține titlul de împărat. platanul dă semne că se dezvoltă bine, în apropierea
Din această visare mă readuce glasul Ioanei: acestuia, va fi înălțată biserica. Se sădește credința.
- Pariez că ți-ai amintit de dinastia Asăneștilor. Pă- Continuă apoi pe un ton solemn:
cat că trădările s-au ținut lanț și ce putea să fie frumos „Tatâ a nostru,
s-a năruit ca un castel de nisip. Ce, parcă acum e alt- cari hii tu țeru,
fel? Am face bani buni prin vânzarea la export a co- s-aiseascâ numa a Ta,
zilor de topor indigene. Ce bani am mai face! Dar să s-zinâ amiral’iea a Ta,
lăsăm prezentul și să ne întoarcem în timp, la vremea s-facâ vrearea a Ta,
Asăneștilor. Cronicile arabe din secolul al XIII-lea, ași cumu n țeru, ași ș-pisti locu.
menționează doar Valahia în loc de regatul Bulgar și Pânea a noastrâ ațea di tuti dzâlili
indică precis prin coordonatele geografice arabe lo- dă-nâ u a noauâ adzâ
cul acesteia, cu specificarea faptului că Valahia se nu- ș-nâ li l’artă amărtiili noastri,
mește în arabă al-Awalak, iar locuitorii, ulaqut sau ași cumu li l’rtămu ș-noi unu a lântui.
ulagh. Cam în acea peroadă, prin secolele XII-XIII, Ș-nu nâ du pi noi la cârtiri,
prințesa bizantină Anna Comnena, care a trăit între ma nâ aveagl’i di ațelu arău.
anii 1083-1153, ne-a lăsat înscrisuri despre așezările Câ a Ta easti amiral’iea ș-putearea,
aromâne, în care ne consemnează existența Valahiei a Tatălui ș-a Hil’iului ș-a Spiritului Sântu,
Mari, cunoscută și sub numele de Tesalia Valahă, un tora, totana și tu eta etiloru.
stat al păstorilor vlahi sau aromâni, care includea zona Aminu”.
grecească Tesalia, zona centrală din Munții Pindului Abia după construirea bisericii, vor fi ridicate ca-
și anumite părți ale Macedoniei. sele și celelalte construcții. Îmi preciză prietena mea.

54 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


AL ZILEI CLOPOT
Din nou tăcerea s-a întins, lăsând loc cântecului Di fumeli curuni s-nu bașe
mării... Nicu an leagăn sî nu-nfașe.
Din arborele vieții, care își are rădăcinile puternic Cari fudze di-a lui mumă
înfipte în glie, în piatra tare a munților și din vârful Și di părinteasca-li numă
acestuia situat în ceruri, în biserica crescută alături, Fugă-li doară-a Domnului
tăria acestor frați buni ai noștri constă și în dragostea Si dulțeamea-a somnului!^”
lor pentru limbă. Limba, cea care face ca un popor să – Sigur sunt și cuvinte pe care nu le-ai înțeles;
nu piară. Imnul lor ar trebui să fie permanent și în ini- acesta este imnul nostru, care spune așa:
mile noastre; să fie pentru toți valahii nord sau sud- ,,Părintescă blestemare
dunăreni, steaua polară, îmi trecu prin gând. Poruncește cu foc mare
Ioana, parcă intuindu-mi cugetarea, spune: Frați de-o mumă și de-un tată
- Limba este liantul care face ca un popor să nu Noi, Aromâni din vremea toată
dispară în neant. Oricât de puternice ar fi tornadele De sub lespezi de morminte
iscate de scurgerea timpului, limba este firul Ariadnei Strigă ai noștri buni părinți:
care nu te lasă să te rătăcești prin labirintul vremuri- ^Blastem mare să aibă în casă
lor, ci te ajută să te regăsești mereu cu ai tăi, în armo- Care de limba lui se lasă.
nie cu ceilalți semeni indiferent de graiul și culoarea Care își lasă limba lui
pielii acestora. După aceasta începe să cânte încetișor Arză-l-ar para focului
Părinteasca Dimândare: Chinui-s-ar de viu pe locu
,,Părintesca Dimândare Frige-i-s-ar limba în focu
N-aspirgiură cu foc mare El în vatra părintească
Fraț di mumă și di-un tată, De copii să nu se fericească
Noi, Armani di eta toată. De familie cununi să nu sărute
Di sum plocile di murmintsa Prunc în leagăn să nu înfașe
Strigă-a nostri buni părințî Care fuge de a lui mumă
^ Blastem mari s-aibă-n casă Și de părintescul nume
Cari di limba-a lui s-alasă. Fugi-i-ar dorul Domnului
Cari-și lasă limba-a lui Și dulceața somnului!^”
S-lu-arda pira-a focului Teii din preajmă își întețiră mireasma, iar fața mă-
Și s-dirina viu pri loc, rii pare încrustată cu argint de icoană bizantină.
Să-li si frigă limba-n foc ECLIPSA DE LUNĂ VA CONTINUA, MAI
El an vatra-li părintească SÎNT ATÎTEA DE SPUS.
Fumealia s-nu-și harisească;

PERSPECTIVA INVERSĂ-Atingere,30x40 cm, acrilic pe carton

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 55


TAINA MĂRTURISIRII

Mariana BURUIANĂ

TAINA MĂRTURISIRII (III)


***** cealaltă – posibil ,,născătoarea” – într-un salt de ca-
lucrarea Înlăuntrului de Suflet pră cu copita subțire, pe un drum șerpuitor – într-un
ritm săltat de animal cu copita subțire, capra din mine!
Am intrat cu totul în mine. Am propriul meu Labo- Spre ce înălțimi sau câmpii nesfârșite mă îndrept nu
rator care lucrează. Uneori mă tem că nu există, și-l știu, dar știu că drumul e din piatră în piatră, și că nu
descopăr ca pe un animal viu ce se lasă neștiut o vreme îl pot continua dacă n-am consistența de pasăre a tru-
în întuneric, pentru ca apoi, leneș și aparent fără motiv, pului, puritatea fără cusur a canalelor...”.
să înceapă să-și miște corpul îmblănit și coada, într-o
lucrare doar de sine știută și cu scopuri imposibil de *****
ghicit. În acel moment, când mișcă, sunt sigură de la- Nu forța! Lasă să fie! Și mai ales așteaptă!
boratorul meu. El ordonează, triază, reașezând totul
într-o perfectă curățire. (Se vede de aici că el acțio- *****
nează când această curăție e stricată – să fie Cură- Să slujești Talentul (citește: Puterea de a Da-a Dă-
ția/Curățirea însăși Laboratorul?) rui). Să Îl slujești. Îl ai – nu s-a terminat. Munca – nu
(n.a. Găsesc scris ca o descriere pentru nevoia de cu ceilalți și nici cu tine.
iluminare, în același an, ’88: ,,O stare de respingere Munca de a-L reda Lui însuși, de a-L lăsa să fie!
față de tot ce înseamnă „probleme lumești”, ,,împliniri Curățirea Canalului prin care intră și ies stimulii, și răs-
lumești”... Ființa de lângă mine mă neliniștește, de punsurile – ale tale numai! Înfundarea sitei de scurgere
parcă mai tot timpul e ceva ce nu aud sau nu înțeleg – a Canalului, împânzirea ei cu scame și gloduri prin di-
e ca și când aș deveni deodată surdă sau aș trăi cu vi- alogul continuu cu realitatea – dezglodarea până la
sul urât în mine și în jurul meu găsesc același vis – sclipire, curățirea până la transparență a Aurului –
aștept să mă trezesc – dar eu sunt trează (poate nu?), sau Cristalului – Trestiei de Canal! Trestia – Canal,
nu e nicio șansă să se oprească roata din mersul ei sita peretelui Ei, neîngroșându-se, neîntărindu-se, ci
firesc? Ca să mă trezesc trebuie să mă culc, dar nu pot căpătând extindere, devine din centrul fibrei mijlocii a
adormi tot de silă, de sila lipsei gândului – îmi caut ființei Tulnic de răsunet al Forței sale!
ființa cu ardoare, îmi atârnă și mă termină zgura, mi Sita Canalului, marginile Ei, purificându-se și acți-
s-au înfundat porii! Trupul meu are margini, e un trup onând exploziv în mii de nuanțe și tonuri muzicale,
lumesc, neted, șlefuit, din carne, mațe si zgură – gân- face loc, cresc orificiile, talentul sapă, câștigă teren, se
dul, mintea – cenușiul din ea mă umplu de mâhnire, nu face Tulnic, devine Fagure!
găsesc impuls pentru a continua, n-am pasul următor, Fagurele Talentului. Fagurele e locul. Mierea e în-
care e eliberare, gând mărturisit, clinchet în auzul suși El.
Adevărului..! Nu pot avea raporturi cu ceilalți decât de
pe această „culme” (sau „zona”, da!), mă înconjur cu *****
un zid de apa protector dincolo de care exista lumea Gândirea e un proces curgător. Ai încredere.
dar e singurul chip în care mă pot uita la ea, mă înalț Nu silui! Nu pune piedici!
pe zid și mă agăț de el! – ca să mă pot uita, ca să pot Ieși din zona comentariului ce ți-e atât de nepriel-
trăi, înțelegând astfel raportul dintre mine și ea... nică! Degeaba încerci să o înnobilezi printr-o „analiză
Pasul următor este lumină – pas de pas, treaptă de rafinată și subtilă”, ea rămâne în zona comentariului,
treaptă, cu grijă pășind... Nu pot continua fără acest iar tu comentezi. Ferește! Păstrează cu grijă și sfioasă
pas ce arcuiește prin aer o jumătate de cerc de vibra- pioșenie Firul depărtător și Iluminat, Zarea – Călăuză!
ție, nu pot continua fără soliditatea cărămizii urmă- Firele tale duc acolo. În funcție de Ea sunt toate cele-
toare, ce-o ating la urmă într-un respiro de odihnă lalte. Fie Lumina Frunții Far – Continuu – Veghetor –
suav-tremurândă de oaie ce abia a născut mielul – fri- al Triunghiului de Raze!
gul din ochi, tremurul picioarelor, puiul plăpând ală- Când ceilalți neștiind că eu lucrez, mă „trag de mus-
turi..! Nu întotdeauna piatra mea e investită cu atâta... tăți” și nu se poate merge mai departe riscând să se pi-
creație, dar am nevoie de pas, de pasul către ea, care ardă ce s-a câștigat, să păstrez Firul și atât. E cel mai
chiar dacă nu e spre cea desăvârșită – „magma rodi- greu... Pentru că păstrarea Firului presupune o Puri-
toare” – mă împinge atât cât îmi trebuie să o ating pe tate excepțională.

56 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


TAINA MĂRTURISIRII
Simte – blânda – senina, smerita Pace a Harului di- *****
vin. Mi-e straniu de rău. Ca o criză ce nu se mai termină.
Așteaptă cuminte. Un A!!! – prelung, asurzitor și fără sfârșit. Neîntrerupt.
Totul depinde numai de mine. Așa trăiesc. Într-un țipăt continuu. O sfâșiere continuă.
Doctorul a spus: nevroză cardiacă, spasmofilie… hipo-
***** tensiune. Iau hidroxizin. Îmi ia ceva din ascuțimea
tentația Celui Viclean minții și înmoaie voința. Dar răul nu trece. Am băut
alcool. E mai bine, dar asociat cu restul dă ceva ce mă
Durerea cumplită de cap se ridică precum ceața de îndepărtează pe mine de mine. Am să încerc, am să în-
pe munte. Arșița și pustiul Saharei sunt în deplină con- cerc – a câta oară? să rămân pe poziții. Știu că nu e
sonanță cu creștetul capului meu. (văzută din avion – bine. Am impresia că mă îndrept spre o catastrofă și nu
ce asemănare!) Furtuna roșiatică și tăcută încetează, pot să o evit. Mi-e groază de ziua care începe. Trebuie
pentru cât timp? numai să cred – dar asta nu ține de voință.

***** *****
Am trăit cu un picior pe buza marginii hăului care Refuz. Refuz să mă revolt, să lupt, să urăsc, să mun-
înseamnă moarte de când m-am născut. Cu talpa picio- cesc.
rului acolo, cu tentația alunecușului la orice mică sur-
pare lăuntrică m-am hrănit din anii de demult, ca dintr- *****
un loc binecuvântat de unde nu mă alungă nimeni. Șo- Uimire tăcută în fața Răului. Uimire paralizantă în
tron-Școala – Pătratul de lumină – interior – al copi- fața desfășurării lui. Nu fatalismul – asta e, asta mi-a
lăriei, acolo visam să ajung ori de câte ori eram bol- fost scris! – când mă cotropește năpasta, ci uluirea îm-
navă! Viața pe buza morții – acolo sunt eu! preună cu nemișcarea pe care o dă uriașa întrebare ne-
(n. a. ,,Doamne, dă să mor!” – spus deseori la vreme rostită, căci în formularea ei intră și lipsa de răspuns:
de restriște și boală, își află răspunsul în schema cu de ce?
pătrate a Șotronului – Elicopter ,,desenată stângaci pe Am descoperit asta învățând să joc șah. Întrebare
nisip de copii, mai ales de fetițe”, după Le symbolisme (M.): ce poți face dacă eu te atac, tu nu ești apărată și
de jeux”, Jean-Marie Lhote – el este” imaginea simpli- nici nu poți să mă ataci la rândul tău? Eu: nimic. Răs-
ficată a planului unei Catedrale”! ,,Șotronul” în care puns (M.): mută-te, pleacă de-acolo, fugi, d-le …!
lovim cu piciorul Piatra (Sufletului) ca să o urcăm până Fugi din locul blestemat! Fugi când vezi că vine catas-
ajungem cu ea la ultima redută de Sus-Paradisul/Ab- trofa peste tine, nu sta în dezastru în speranța absurdă
solvirea – unde în sfârșit! stăm pe două picioare, ca că nu te va atinge și că tu îl vei filma doar interior, ca
apoi să ne întoarcem cu Ea bine strânsă sub celălalt ge- să-i înțelegi Mecanismul – ca să Înțelegi! – te lovesc
nunchi, cu grijă să nu o scăpăm iar în lume, Pătratul de pietrele, te șuieră gloanțele, e pericol de moarte, fugi d-
Lumină desenat de soare pe pământ, în spatele bătăto- le! Fugi când simți cu antenele tale crescânde că tensi-
rului de covoare din curtea copilăriei, acolo visam să unea crește, că-ți alunecă prezentul, că pierzi controlul.
ajung ori de câte ori eram bolnavă! El era – văd acum Revino. Și mai bine nu mai pleca ,,cercetând” nicio-
– reflectarea locului de lumină lăuntric al sufletului, dată, căci știi dinainte de-acum – ți se face semn! – cam
din care se înălța deseori rugăciunea Trecerii. Fără să pe unde e granița aceea periculoasă în Minte – pe care
știu proiectam în spațiul exterior Pătratul Lăuntric Lu- nu ,,e nevoie” să o atingi!
minos! Sau Acesta devenea vizibil prin schema Șotro-
nului! Voiam să mă desprind ,,în zbor”, chiar cu ajuto- *****
rul formei sale! Am găsit descrisă această stare a copi- ,,De ce ești așa, poți fi altfel”, ,,ești naivă”, ,,sunteți
lăriei, mai apoi, în poeziile misticilor: ,,Smulge-te su- prea bună”, ,,viața nu e așa”…
flet spre cer, din deșartul timp de jos/ ˙Nalță-te de unde În mijlocul unui peisaj copleșitor prin frumusețe, ei
ai venit, unde vei rămâne iară.” În de dulce-gând-plă- vorbesc de hoți, de bani, de dorința de a-l pălmui pe
ceri timpul între timp să-ți piară/ până ce-ntr-un timp vecin… Vrajbă și ură - asta am găsit la întoarcere, asta
netimp dus, pluti-vei bucuros!”! e acum la modă... De parcă cineva te-ar invita la el
Acestea erau Locurile Preferate ale copilăriei – Cel acasă, ți-ar da ce e mai bun, te-ar socoti oaspete de
Dinlăuntru – Pătratul Trecerii Sufletului – și corespon- onoare, și în scurtă vreme tu ai fi cu lumina stinsă în
dentul lui – Cel Dinafară, Șotronul-Catedrală, căutat closet, uitând complet unde ești, și confundând în-
oriunde soarele strălucea!) treaga casă cu locul pe care – din toate – tu ți l-ai ales.
Oamenii sunt – aleg să fie – nebuni.
*****
Nu pot. Aș vrea și nu pot, cum vrea să trăiască un *****
muribund. remember – ,,entuziasmul misterios”

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 57


TAINA MĂRTURISIRII
Atunci, sub o mână generoasă fiind, dăruită fiind, stradă, vârtejuri cuminți …
m-am dăruit. Mâna ce mi s-a dat – am dat-o – n-a fost *****
decât un transfer, puteam oare să mă opun Cerinței? Îmi asum condiția. Vălul de pe ochi – continuă să
Dăruirea, Noblețea, Generozitatea, sunt Inconcretețuri cadă, e pe sfârșite. A început cam acum o lună, aproape
de alt soi decât cele care compun viața pământească, ca o senzație fizică. Continui să mă văd din afară: sunt
regula jocului. Gestul s-a făcut Act, Actul s-a transfor- ca un monolit, fac cerc în jur. Lupt cu mine, cu răul pe
mat în realitate. Gestul și realitatea sunt două Lumi, care – involuntar – ceilalți mi-l fac. Ieri am avut o zi
două Planuri diferite. grea, azi la fel. Constat că trec la un stil de joc cu grație
Limbajul meu în planul realității lasă de dorit. Nu în forță, melodios și viu, ceva ce îmi aparține în exclu-
pot fi reală câtă vreme sunt fixată în Gest, și mai îna- sivitate și care îmi cere o minimă concentrare. *Lipsa
inte, în Cerință. În realitate e nevoie de Personaj și de chef* îmi înmoaie voința, când mă pun în slujbă to-
mască. Masca cea mai Inofensivă și Apărătoare este tul iese perfect. Îmi propun să scap de controlul ochiu-
cea a Colaboratorului. El posedă un capital – neînstră- lui din afară –mintea care observă! Am destule mij-
inabil – pe care poate să-l investească sau nu. Masca e loace care răspund atunci când le solicit, controlul deci
utilă și pentru Colaborator și pentru ceilalți. Ea ferește e presupus, e libertatea interioară.
– și lasă locul curat. Triumf Măștii Compensatoare! Nu- Oboseala în schimb nu te ocolește, pentru că îți
mai șocul sau o insistență plină de noblețe ar putea-o da muncește tot – fibră cu fibră – și corpul și mintea.
jos. Altfel ea, în lumea așa-zisă reală (asta) e fără preț! Îmi asum condiția. Sunt singură, singură, singură.

***** *****
Simt toamna – o simt. Oamenii buni sunt înțelegători cu cei mici de suflet,
Aer de gutui. Cum poate fi? iuți și ambițioși, care neiertându-le acestora diferența
Pe nicăieri gutui. (citește: puterea de a da) stau cu ochii pe ei vânându-
Cenușiu, acoperit, zgomot de frunze de plopi, glas le greșelile și slăbiciunile –inerente – ,,păcatele și vina”
de copii. – așa încât cei dintâi se văd nevoiți să-și ascută intran-
Și totuși, auriu – auriu – îmi curge prin ochi, în sigența – limpezimea ca să poată să rămână în picioare
plete, în gânduri, în inimă. în fața acelora! Viață grea pentru cei buni, puși la înăl-
Auriu – moale – de blândă lumină – gutui. țime acolo trebuie să fie, chiar dacă sunt oameni nu zei,
Cu corpul, cu carnea și oasele mele, simt toamna chiar dacă mor de urât în singurătatea fatală, știut fiind
cum curge prin frunze, în lumină – gutui preschimbate, că ,,îngerii cad nu din păcat, nu din păcat, ci din obo-
și cum se ridică prin ele deșertând – deșirându-se, în seală“.
Culoare de Timp, grămezi de lumină la colțuri de (va urma)

PERSPECTIVA INVERSĂ-Autism, 60x80 cm, acrilic pe pânză

58 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

CENTENARUL ION D. SÎRBU


(28 iunie 1919, Petrila – 17 septembrie, Craiova, 1989)
100 DE ANI DE LA NAȘTERE
ȘI 30 DE LA MOARTE

ION D. SÎRBU – IN MEMORIAM

(Ultimul text al lui Ion D. Sîrbu, ca un Testament)


M-am gândit că unele cetăți sau urbe s-au Am învățat meserie pe scena teatrului, am învățat
clădit plecându-se de la o mică industrie, atelier, fa- artă la spectacolele teatrului, voi învăța un pic de
brică. Craiova noastră – după a mea părere – s-a fost veșnicie tot de la acest bătrân teatru național, care,
ridicat, ca așezare, oraș, municipiu, lărgindu-se și s-ar putea să-și aducă aminte de numele meu și după
înălțându-se, având un nucleu-princeps Teatrul său ce eu nu voi mai fi. Îngenunchez, ca după o bătălie,
Național. în fața cortinei sale veșnice și mă rog zeiței Thalia să
Eu când am venit în Craiova, în 1964, de cine era nu mă uite și să mă urgisească.
să mă sprijin? Sunt un profesionist al dialogului (cred Fie ca premiera a doua cu “Arca Bunei Spe-
în virtuțile dialectice ale dialogului mai mult decât în ranțe” să fie un simbol și un bun augur. Salut veșnicia
legile primare ale judecății logice), am servit, toată scenei, fiindcă salut veșnicia Cuvântului rostit pe
viața, ca soldat simplu în armata Măriei Sale Limba această scenă.
Română; de cine era să mă sprijin, ca artă, valoare, Cu cele mai bune speranțe,
chemare dacă nu de această bătrână instituție de cul- Ion D. Sîrbu
tură a Cuvântului, care a fost, care este și care ră-
mâne în vecii-vecilor, Teatrul?!

Trecerea “pragului albastru”


Îmbrăcat elegant, Gary intră la mine în locuință. fotocopii după articole pe care le folosise întru apă-
Mă ridic de la masa de scris și-l întâmpin în mijlocul rare la proces – spera să-l ajute, numai că acestea erau
camerei. Îmi pune mâinile pe umeri, mi se uită în ochi vane iluzii în fața celor cu chipul vopsit în străina și
și apoi mă îmbrățișează. Îmi zice: “Frate Velea, am barbara culoare roșie. (Ulterior, pe când am schimbat
scăpat! M-am eliberat!” Se desprinde de mine și alu- numele teatrului din Petroșani și i l-am pus pe al său,
necă cu fața în jos. Îl ridic și, iarăși, privindu-mă în un volum/dosar din Jurnal… i l-am dat lui Ion Var-
ochi, îmi zice: “Nu-i nimic. Acum sunt liber!” tic, care era Secretar de stat la Ministerul Culturii,
Ion D. Sîrbu se lupta cu necruțătorul cancer. Îi spre a demonstra cine este Ion D. Sîrbu – însă Ion
atinsese chiar organul vorbirii. Fusese operat, i se ex- Vartic, am aflat atunci, îi era un bun prieten la Cluj,
tirpase omușorul cu o parte din vălul palatin. Dar can- pe vechea linie a prieteniei lui Gary cu Radu Stanca,
cerul înaintea, cum zicea el, ca “un ocupant victo- Vartic fiindu-i nepot acestuia din urmă.)
rios”, nimic nu-i putea face față, nici chiar razele de Cei de la Teatrul Național din Craiova au chemat
cobalt, ci doar neiertătoarea luciditate a scriitorului. pe cel mai important regizor al nostru, după mine,
De pe acest front, trimisese epistole mai la toți priete- atins de aripa geniului, pe Aureliu Manea, ca să pună
nii, își făcuse ordine în manuscrise, iar pe cele precum în scenă pentru marele “soldat al Limbii Române”,
“cărbunii aprinși” pe limba proorocilor, aruncate de Arca Bunei Speranțe. Pe scena teatrului repetițiile
editurile noastre, le “pusese” în siguranță. Romanul se desfășurau într-un ritm susținut; în locuința din
Adio, Europa!, un exemplar dactilografiat îl trimi- blocul vecin teatrului, cancerul ocupa victorios redută
sese la traducătoarea sa din Praga și un altul l-a dat după redută din trupul lui Ion D. Sîrbu. Era o bătălie
scumpei și neputincioasei sale editoare de la “Cartea ce se ducea pe două fronturi. Actorii și regizorul do-
Românească”, Maria Graciov. Un exemplar dactilo- reau să ajungă cu piesa în luminile rampei înainte de
grafiat (două dosare) din Jurnalul unui jurnalist a-și flutura stegulețul victorios cancerul. Și reușesc.
fără jurnal mi l-a dat mie. Împreună cu unele texte și Sîrbu le scrisese (ultimul text), ca un testament, ulti-
mele cuvinte de încurajare întru slujirea Thaliei și, în
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 59
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
același timp, o rugă a sa față de zeița teatrului. Pe afi- însă, nu-l mai privea.
șul spectacolului Arca Bunei Speranțe, pe un albas- Apoi, sicriul a fost ridicat pe umeri de patru actori
tru transcendent este reprezentată o mână înălțată cu ai Teatrului Național Craiova: Ion Colan, Tudor Ghe-
două degete deschise în cunoscutul semn al “Victo- orghe, Lucian Albanezu și Valeriu Dogaru. Capacul
riei”. Numai că între ele este țesută plasa unui păian- a fost dus de ortacii săi de la mina Petrila. Puțin mai
jen. Simboluri. Era semnul victoriei actorilor, al tea- sus de capelă, în partea dreaptă, în marginea aleii, era
trului? Semnul victoriei lui Gary? Semnul victoriei săpat și turnat din beton un strâmt și etajat cavou: pen-
care urma, a unui popor? Semnul victoriei spiritului tru Ion D. Sîrbu și soția sa Elisabeta. A fost înmor-
și sufletului? Dar mai era plasa păianjenului… mântat în partea de jos a cavoului, deasupra rămânând
Dau telefon la Craiova. Ion D. Sîrbu, într-adevăr, locul pentru soție. La coborârea sicriului, cu lacrimi
se eliberase. 17 septembrie 1989. Fug la sora sa, Irina. în ochi și tremur în glas, a vorbit Emil Boroghină, di-
Fusese anunțată. M-a trimis să iau de la Casa pensio- rectorul teatrului. Parcă din trupul fiecărui participant
narilor două hârtii-anunț, din acelea pe care se scriu s-a smuls o parte și s-a îngropat odată cu Ion D. Sîrbu.
“decedații”, să le completez și să le pun – așa cum se Și parcă fiecare am rămas mai singuri. Sora sa, Irina,
obișnuia în Petroșani atunci – una pe pomul de lângă de atunci nu-și mai găsește odihnă. A și orbit. Pomana
Biserica “Sf. Treime” de lângă podul de peste Maleea, pentru sufletul său s-a sfințit și ținut la un restaurant
și alta pe un pom din stația “Hermes”. Ceea ce am făcut. din apropiere. La masă am stat cu Deliu Petroiu, Ioa-
În 19 septembrie sunt la Craiova, să văd ceea ce nichie Olteanu (alt coleg și bun prieten al său, de la
a mai rămas dincoace de “pragul albastru”. Ion D. Viața Românească) și Irina.
Sîrbu era depus în Capela “Sf. Maria”, aproape o
bisericuță, din Cimitirul “Sineasca”. Această ca-
pelă fusese ridicată de părinții lui V. G. Paleolog
și donată Mitropoliei Olteniei. Sub lespedea ei
era îngropat, cu un deceniu mai înainte, și V. G.
Paleolog, brâncușologul care locuia în același ca-
reu de blocuri cu Sîrbu. S-a întâmplat ca Mitro-
politul Nestor Vornicescu, un prieten de-al lui
Gary, să nu fie în țară, și, totuși, a trimis un sobor
de 12 preoți și un grup de elevi de la Seminarul
de Teologie din Craiova. Bogdan Bujor, directo-
rul minei Petrila, care îl aprecia mult pe Gary, a
trimis o delegație de mineri, în cunoscutele lor
costume de sărbătoare, însoțită de nepotul scrii-
torului, Dorel, fiul Irinei, și el miner.
După slujba în capelă, datorită numărului mare
de participanți, de la Cerchiști la actori, de la scrii-
tori și prieteni la elevi, sicriul cu Gary a fost scos și
așezat în față pe două scaune. Sub un soare blând,
coborând de amiază, cu o lumină ca de ceară. S-a
făcut slujba ortodoxă, cu corul elevilor de la Semi-
nar, și s-au citit recviemuri de Ștefan Aug. Doinaș
(din partea Uniunii Scriitorilor, un studiu de câteva
pagini, îndeosebi asupra teatrului său, distingând
componenta istorică, ontică și cea etică și de morală
contemporană), Deliu Petroiu (de la Timișoara, pro-
fesor și critic de artă, evocând mai mult anii de stu-
denție și de după), Ov. Ghidirmic (critic literar, re-
vista Ramuri), Romulus Diaconescu (critic de tea-
tru, ziarul Înainte) și Al. Firescu, secretarul literar al tea- La scurt timp, soția i-a ridicat o cruce formată din
trului. Cu lacrimi în ochi, participanții, în șir, au trecut golul dintre două bucăți de marmură. Acest gol al cru-
pe lângă sicriu, luându-și adio de la Ion D. Sîrbu. Cel ce- cii îl umple în fiecare zi lumina. Și opera cu spiritul
a văzut atâtea și-a clocotit ca un vulcan nu ne mai vedea lui Ion D. Sîrbu. Protector pentru poporul român. Mij-
și sta întins și liniștit ca veșnicia, cu pălăria așezată pe locitor pentru cauza noastră.
umărul stâng. I-am sărutat mâna cu care a scris. Între
timp, de vreo trei ori un elicopter s-a rotit pe deasupra Dumitru VELEA
noastră, tulburând procesiunea și asurzindu-ne. Pe Gary,

60 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Regizorul despre ultimul spectacol al lui Ion D. Sîrbu
Declarație regizorală în șapte afirmații
1. Ion D. Sîrbu este un autor de teatru curajos, plin caracterizate și construite prin cuvânt în adâncime, pe
de acea îndrăzneală ce animă un spirit viguros, bărbă- nivele de conștiință și subconștient bine gradat, în așa
tesc, gata să încurajeze omul în orice clipă și prin fel încât ești cucerit de sinceritate și putere de expri-
orice mijloc literar. Am întâlnit la acest autor o orien- mare. Cuvintele sunt înălțătoare, discursurile care
tare modernă spre o idee ce a interesat de-a lungul dezvăluie dogma au darul de a încânta spiritul și
timpurilor pe mulți scriitori. E vorba de construcția inima prin revers. Deoarece avem oameni ce se duș-
literar-ideologică a micii utopii. Pentru că în Arca mănesc, personajele sunt schițate în negativ. Printre
Bunei Speranțe întâlnim contrautopia dezvoltată din ei, rătăcită, Ara se află în primejdie. Spectacolul își
mica utopie. propune s-o salveze pe Ara. Grija noastră se îndreaptă
2. Cine sunt cei ce se află pe corabia care străbate spre ceea ce e curat și frumos.
oceanul Timpului? Trebuie întâi să răspundem la 6. Scenografia, sprijin de bază și ideologic, ima-
această întrebare pentru a ne clarifica atitudinea artis- ginează drept corabie un mormânt de faraon. Stăpâ-
tică și ideologică. Credem că ei reprezintă o societate nul, simbol nedrept, proprietarul de domeniu, încalcă
de stăpâni ce se vor stăpânii lumii viitoare. Ei caută legile solidarității umane și fuge de pe locul primej-
să întemeieze în alt colț de materie o nouă rasă umană. diei părăsind umanitatea. Acest teritoriu nu este neu-
Ei doresc urmași ce vor regenera omenirea dispărută tru, aici amenință pe om. Moartea, zeița neagră face
într-un cataclism războinic. cu ochiul celor de pe corabie de lângă mormânt.
3. Ara, femeia viitorului, trebuie să nască urmași. Avem de-a face cu o cameră sonică, unde cei ce se
Ea este selecționată dintr-o masă de sclavi și convinsă găsesc în ea vor avea halucinații simbolice pentru
de uriașa ei menire. Ea este mama, ea este soția, ea ceea ce ascunde psihologia stăpânului.
este logodnica. Ce se va întâmpla cu ea în viitor? Ce 7. Ne gândim la un jam-session în care puterile
soartă o așteaptă? Tremurăm pentru destinul ei între cosmice ale simbolului literar al lui Ion D. Sîrbu vor
acești stăpâni absoluți. Protos – omul primitiv va primi prin improvizație, prin happening, veșmânt tea-
evada, va fugi din teritoriul periculos. Ara va rămâne. tral de ritual tragic comic, comedia neagră fiind cea
Ea a ales un poet nebun – ca, împreunându-se, să mai adecvată formă pentru un asemenea subiect. Con-
nască, să devină soția poetului nebun, pentru a reuși struim prin ritual. Gesturile se vor acoperi cu cuvinte.
să arate luminii solare – Pruncul. Mimica va fi însoțitoarea strigătului. Actorul va trăi
4. Ion D. Sîrbu construiește genial un basm mo- cu intensitate ceea ce a scris Ion D. Sîrbu, iar regia va
dern cu influențe nordice, cu sirene și delfini înspăi- sluji autorul cu încredere și temeinicie. Mesajul uma-
mântați. Oceanul timpului străbătut înconjoară, pro- nist va triumfa. În finalul spectacolului un post de ra-
tejând drama cabotină a unor stăpâni. Profeția este în- dio va anunța că omenirea trăiește, că oamenii n-au
cântătoare. Aceste personaje izolate, fugite de primej- pierit, ci continuă să se bucure de cea mai deplină îm-
die dintre semeni, tânjesc să ajungă la țărmul unde va plinire naturală: viața.
fi deplină, tihna.
5. Calitatea literară a textului este indiscutabilă. Aureliu MANEA
Ion D. Sîrbu este un mare stilist. Personajele sunt bine

Recviemuri:
Irepetabilul Ion D. Sîrbu
S-a împlinit un sfert de veac de când Ion Dezideriu știut doar să reia, cu hărnicia și neînduplecarea minerească
Sîrbu s-a așezat în Craiova pentru a i se dedica statornic, a a obârșiei sale, uneltele părăsite din pricini nedrepte, să slu-
o înnobila și a nu o mai părăsi vreodată. Această aparent jească – cu rară noblețe, competență și gratitudine – insti-
întâmplătoare implementare de destin a întemeiat o slujire, tuția care l-a adoptat, să împlinească o operă literară și o
o menire, o vocație și un moment spiritual, care pot fi com- alta de tribun cultural (seria sa irepetabilă de „conferințe
parate, în istoria culturii acestei cetăți, doar prin câteva „an- experimentale” pe teme teatrale având strălucirea și erudi-
tecedente” semene, de glorioasă nominalizare (Ioan Maio- ția dovedită, până atunci, doar de marile prezențe de la ca-
rescu, Elena Farago, C. S. Făgețel), alăturate dedicărilor tedra craioveană a „Prietenilor Științei” sau de glăsuirile –
autohtone. Se poate vorbi astfel, cu totală îndreptățire, de unicat ale lui Hașdeu și Nicolae Iorga).
un „moment Ion D. Sîrbu” în cultura olteană, chiar dacă Îndeobște, judecățile categorice de valoare și încunu-
„descălecătorul” de peste Parâng nu s-a erijat niciodată în nările supreme se fac după un timp îndelungat de funda-
șef de școală, în îndrumător sau polarizator ambițios. A mentare a meritului. În cazul lui I. D. Sîrbu, acest sfert de
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 61
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
veac este îndeajuns pentru a-l dovedi și ilustra. Încununat, stări de robustețe multiseculară, adesea cu ancestralitatea
în același an, cu un premiu al Academiei și cu un altul – al mitului folcloric, cu o arhitectură specială, în care accentele
Uniunii Scriitorilor (performanță atinsă doar de Elena Fa- polemice sunt grefate pe dispute particulare sau dialoguri
rago, autoarea „tainei vechilor răspântii”), jucat în zeci de generale complexe despre filosofia și istoria ființei româ-
teatre din țară și străinătate, tradus în mai multe limbi ale nești și ontologiei sale specifice. Fiul de miner devenit scri-
pământului, afirmat atotcuprinzător în domenii ale filoso- itor s-a implicat cu propriul destin în evenimentele și fap-
fiei, esteticii, literaturii (proză, eseu, teatru, critică literară tele din viața acestor eroi ai adâncului și ai plaiului. Erois-
și teatrală), scriitorul a fost dublat permanent de un om al mul eroilor dramaturgiei lui I. D. Sîrbu nu e niciodată bra-
cetății de un activism superior, lipsit de zgomot și ostenta- vadă, ci are sensul grav purtat de eroii din tragediile gre-
ții, impus doar prin capacitatea superioară a gestului pola- cești, fiind luptători de primă linie, „frunze care ard” în
rizator. subterane și luminișuri sufletești, în cătune mioritice, în
Pentru teatrul nostru, prezența lui I. D. Sîrbu în postul oaze de rezistență antifascistă, în condiții-limită, în aștep-
de secretar literar poate fi comparată doar cu faptele unor tări ca stări de suflet perene, în atitudini-testament. Puțini
Theodorini, Gabrielescu, Emil Gârleanu și Liviu Rebreanu, dramaturgi contemporani au fost atât de profunzi, atât de
Dumitru Tomescu, Grigore Drăgoescu, Ion Dongorozzi pregătiți – ca formație spirituală, frumusețe și patos bărbă-
sau Tiberiu Iliescu, prin calitatea sa inconfundabilă de a fi tesc – să scrie asemenea dialoguri despre istorie, ca moda-
un îndrumător, un deschizător de drumuri, un ctitor de di- lități de a filosofa critic în legătură cu destinul unui popor
recție culturală, între dramaturgii care aparțin Olteniei prin mic prins în vâltoarea intereselor marilor implicații isto-
legături statornice și nu numai prin obârșie, este – alături rice, cu concepții panteiste și materialist-dialectice asupra
de Marin Sorescu – cel mai important și cel mai fecund. I vieții. Predispoziția spre filosofare îi vine din exemplul ma-
s-au reprezentat 14 piese („teatrul său” – craiovean – adu- relui său îndrumător – magul de la Lancrăm. Pentru orașul
cându-i sub luminile rampei nu mai puțin de 9, cele mai în care a trăit tot atât de retras și atât de prezent în același
multe în „premieră absolută”), iar altele își așteaptă înscri- timp, aclamat dar și uitat adesea de la praznicele încunună-
erea – necesară și neîntârziată – pe afișul evenimentelor rilor locale, implicat direct sau indirect, totuși, în tot ceea
teatrale de răzbătătoare ecouri. A scris „parabole drama- ce poartă amprenta culturală a vremii sale –, Ion D. Sîrbu
tice”, „procese dramatice”, „drame de sorginte filosofico- se ridică la înălțimea exemplului marelui său dascăl și con-
mitologică”, „drame realist-psihologice”, comedii, drama temporan.
filosofice în stil clasic dar și de o modernitate specială. Dar … Privilegiul de a-l fi cunoscut, urmat și prețuit pe
a scris, în primul rând, un teatru de idei politice și de di- contemporanul nostru I. D. Sîrbu, este un titlu de mândrie
mensiuni mitico-istorice pregnante, o literatură cu o teatra- care depășește semnificațiile ocazionale ale unei noi încli-
litate complexă, cu o aptitudine specială pentru tehnica tea- nări a memoriei inimii noastre sub luminile rampei și ale
trului scurt și, deopotrivă, pentru aceea a amplelor desfășu- sufletului…
rări de dramă existențială, cu o vocație aparte pentru dez-
baterile de conștiință cu un pronunțat caracter moral și cu Al. FIRESCU, secretar literar al Naționalului Craiova
accente de baladă populară. Piesele sale surprind destine
individuale și colective sub legi ineluctabile, existențe și

Cărturarul
În seara zilei de 17 septembrie echipa de actori ce evo- un spectacol de o erudiție extraordinară. Avea o putere de
lua în Arca Bunei Speranțe, pe scena Naționalului Craio- divagație absolut autentică și a pus în operă, străbătută de
vean, aducea un ultim omagiu autorului ei care trecea în adevăruri eterne ale filosofiei, o parte din viața sa care a
neființă. Un spectacol gândit cu acuratețe de Aureliu Ma- fost o luptă cu propria ființă. Era la curent cu ultimele no-
nea, pe care Ion D. Sîrbu n-a mai putut să-l vadă. Într-un utăți din literatură și artă și urmărea cu deosebit interes scri-
anume sens, Jafet este un alter-ego al autorului. Pe parcur- sul celor tineri cărora le îndruma pașii cu o prietenie curată.
sul a două ore și jumătate, ascultându-l pe Jafet, aveam sen- Ne-a lăsat o operă durabilă în care vom descifra oricând
timentul acelor jerbe de idei cu care autorul își fascina in- frumusețea principiilor morale în care credea cu o patimă
terlocutorii. Ion D. Sîrbu degaja mereu impresia unei inte- nestinsă. Toți cei care l-au cunoscut nu-i vor uita niciodată
ligențe vii, fosforescente și stârnea ca nimeni altul interesul mintea sclipitoare, destinul de adevărat cărturar.
pentru tot ceea ce însemna civilizație și spirit. Avea o intu-
iție promptă a talentului și așezase la temelia formației sale, Romulus DIACONESCU, ziarist și critic de teatru
încă din fragedă tinerețe, valorile durabile ale culturii și fi-
losofiei. Cultiva genial ideii orale și din orice subiect făcea

Puterea cuvântului
Sunt momente în care cuvântul pare să nu aibă nici o Ion D. Sîrbu, marele nostru prieten, nu numai că avea
putere. Dar cuvântul este în stare să înfrunte timpul și să se încredere în forța Logosului și în om, ca ființă cuvântă-
opună neantului. Omul este, mai presus de orice, o ființă toare, dar era el însuși un inspirat, un posedat al cuvântului.
cuvântătoare și se definește prin cuvânt. „Limba este casa Harul cuvântului se pogorâse asupra lui. Cine îl ascultat își
ființei. Omul locuiește în cuvânt” – spunea un mare gândi- da seama, de îndată, că avea în față un desăvârșit „causeur”
tor al veacului. și un irezistibil orator, spontan și plin de vervă.
62 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Moartea l-a lovit în ceea avea mai scump: Logosul. Euthanasius din Cezara lui Eminescu, o integrare, prin
Dar cuvântul său fusese rostit și scris, și moartea n-a mai evanescență, în circuitul cosmic. Dar nu i-a fost dat…
avut asupra lui nici o putere. Scriitorul se autozidise în cu- Ardelean de origine, Craiova, cea exponențială, l-a
vânt. Și cine a apucat să se zidească în cuvânt devine in- adoptat și l-a primit în mijlocul ei cu dragoste și înțelegere.
vulnerabil. Poate să ridice un monument mai trainic decât Mă refer la intelectualii și oamenii ei de cultură. Aici și-a
bronzul. realizat partea cea mai durabilă a operei. A fost perioada
Pentru cine l-a cunoscut îndeaproape, moartea lui Ion cea mai fecundă a vieții sale. La rândul lui, s-a legat mult
D. Sîrbu pare neverosimilă, surprinzându-l în plină putere de cetatea în care a activat, cu dăruire și competență exem-
creatoare. Era de o vitalitate debordantă. Avea un tempera- plară, ca secretar literar al Teatrului Național. Acest fiu al
ment exploziv. Spirit neliniștit, agitat, mereu în căutare, ca- Ardealului a scris cea mai fermecătoare istorie a Parcului
pabil de revoltă și de indignare, de o inteligență vie, sclipi- poporului din Craiova, în romanul Dansul ursului, ultima
toare, Ion D. Sîrbu moștenise vigoarea și robustețea morală sa operă tipărită, cu o dedicație plină de tâlc: „pentru copii
a strămoșilor săi, păstori și mineri, cărora le-a dedicat în- și bunici”.
treaga operă. Departe de convulsiile vieții literare, dramaturgul și
Destinul i-a fost, de mult ori, potrivnic. Nu există spec- prozatorul Ion D. Sîrbu s-a afirmat ca un nume de referință
tacol mai măreț și mai dramatic decât al omului în luptă cu al literaturii noastre contemporane. Încărcat de un profund
destinul inexorabil. Peste orice circumstanțe biografice, mesaj umanist, Arca Bunei Speranțe va colinda lumea.
natura sa generoasă și-a regăsit resursele și a triumfat. Ion Membru al Cercului Literar de la Sibiu, grupare care
D. Sîrbu nu a putut fi un învins. Era din plămada învingă- a impus o direcție în cultura românească și a dat străluciți
torilor. oameni de cultură – poeți, prozatori, dramaturgi și eseiști –
L-am văzut, ultima oară, de ziua nașterii sale (pe data , asistent al lui Liviu Rusu, modelul său de dascăl, și disci-
de 28 iunie a acestui an), când se pregătea să treacă pragul pol al lui Lucian Blaga, căruia a știut să-i asculte tăcerile,
celui de-al optulea deceniu de existență. Nu l-am mai văzut Ion D. Sîrbu și-a câștigat, de pe acum, un loc de cinste în
apoi. Am preferat să am în fața ochilor, imaginea nealterată istoria culturii române. Ion D. Sîrbu s-a salvat prin creație
a omului și să păstrez, în memorie, dialogul spiritual, de și supraviețuiește prin opera sa. Prin creație, omul înfruntă
atunci. Era împăcat cu moartea, liniștit. Știa că lasă, în neantul și poate privi, cu multă îndurare, golul. Sfârșitul
urma lui, o operă, că și-a făcut datoria. Nici în fața morții devine, astfel, mai suportabil. Ca în versurile magistrului
nu-și pierduse umorul care îl caracteriza atât de mult. Avea său, mult venerat, Lucian Blaga, pe care obișnuia să le ros-
în fața morții demnitatea și seninătatea mioritică a baciului tească mereu: „Greu e totul, timpul, pasul, / grea-i purce-
Simion, unul din personajele sale cele mai îndrăgite. Și mi- derea, popasul. / Grele-s pulberea și duhul, / greu pe umeri
am zis, la rândul meu, împăcat: „Gary știe să moară”. Cum chiar văzduhul. / Greul cel mai greu, mai mare / Fi-va ca-
a știut să-și trăiască viața, cu frenezie și pasiune, până în pătul de cale. / Să mă-mpace cu sfârșitul / Cântă-n vatră
ultimele ei consecințe. greerușa: / Mai ușoară ca viața / e cenușa, e cenușa” (Gre-
Era preocupat de mitologia românească, în special mi- erușa).
tologia muntelui și a pădurii. Avea ceva din înțelepciunea
vechilor patriarhi și i s-ar fi cuvenit, poate, o altfel de Ovidiu GHIDIRMIC, critic literar
moarte, mai blândă și fără suferință, ca aceea a bătrânului

ANUNȚUL “Decese”
UNIUNEA Scriitorilor din Republica Socialistă Ro- (1972), A doua față a medaliei (1973), Amurgul acela
mânia anunță, cu nespusă durere, că duminică 17 septem- violet (1974), Catrafusele (1974), Rapsodie transilvană
brie 1989 a încetat din viață, la Craiova, distinsul scriitor (1977), Iarna Lupului cenușiu (1977), Covor oltenesc
ION D. SÎRBU, născut la 28 iunie 1919, la Petrila (Hune- (Seară de taină), 1979 (Premiul I “Cântarea României”),
doara). După terminarea studiilor – liceul, la Petroșani; Fa- Legenda naiului, 1979 (Premiul Organizației Pionierilor),
cultatea de Litere și Filosofie, Sibiu, 1945, și Seminarul Pe- Singurătatea mierlei, toamna (scenariu radiofonic),
dagogic Universitar, Cluj, 1948 – lucrează în învățământul 1980, Pragul albastru (1982), Plautus și Fanfaronii
superior (asistent, apoi conferențiar la Universitatea clu- (1984). Autorul și-a adunat lucrările dramatice – jucate pe
jeană, 1946-1950) și în cel mediu (profesor de liceu la Cluj, scenele din țară și difuzate la radio și la televiziune – în
1950-1955). A fost redactor la Revista de pedagogie și la volumele Teatru (1976), Arca Bunei Speranțe (7 drame
revista Teatrul (1955-1957), precum și secretar literar la comentate), 1982 (Premiul Academiei și Premiul Uniunii
Teatrul Național din Craiova (1964-1973). ION D. SÎRBU Scriitorilor) și Bieții comedianți (6 comedii-eseu), 1985
a debutat publicistic în 1940, la Sibiu (ziarul Țara și revista (Premiul Asociației Scriitorilor). A publicat, de asemenea,
La curțile dorului) și editorial, în 1956, cu volumul de numeroase cronici dramatice, articole și eseuri filosofice în
proză Concert, urmat de romanul De ce plânge Mama? principalele reviste literare din țară. Prin dispariția remar-
(1973), de culegerile Povestiri petrilene (1973) și Șoare- cabilului dramaturg și prozator ION D. SÎRBU literatura
cele B și alte povestiri (1983) și de romanul Dansul Ur- noastră contemporană suferă o grea pierdere. Înhumare are
sului (1988). Scriitorul s-a consacrat cu precădere literatu- loc marți 19 septembrie 1989, la Craiova.
rii dramatice, în care a excelat ilustrându-se cu piesele La
o piatră de hotar, 1967 (Premiul “V. Alecsandri”), din România liberă, 19 sept. 1989
Frunze care ard (1968), Arca Bunei Speranțe (1970), Si-
mion cel Drept (1971), Întoarcerea tatălui risipitor

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 63


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Frate întru idei și aspirații


S-a stins din viață scriitorul Ion D. Sîrbu. Provenit prieteni ai fratelui meu Radu stanca, alături de care se
din Cercul Literar de la Sibiu, Ion D. Sîrbu – Gary în situa în pasiunea pentru rostirea românească, fie când
intimitate – s-a impus încă de student prin acuitatea își strunea condeiul în articole și cronici, fie când o
criticilor sale formulate impetuos în sânul grupării din trecea în gândul și pe glasul multelor personaje din
care făcea parte. Asistent la catedra de estetică a pro- piesele lui de teatru, fie când se răsturna de plăcerea
fesorului Liviu Rusu, și-a însușit, dincolo de metoda de a-și exprima aforistic avalanșa de idei întotdeauna
de cercetare a acestuia, din vastele cunoștințe acumu- pline de miez și de savoare.
lat, propria lui metodă de tratare a subiectelor estetice, Originari de pe aceleași meleaguri hunedorene, el
cărora, înzestrat cu har, le-a dat în haină literară o notă din Petrila, unde tatăl său muncea în adâncul galeriilor
personală întotdeauna cu substrat de interpretare ge- subterane de cărbuni, eu din Vulcanul de alături, unde
neratoare de meditații pentru descifrarea mobilurilor tatăl meu (preotul Sebastian Stanca, n.n.), cunoscând
lor semnificative. Pe această cale și renunțând la co- adâncul sufletesc al muncitorilor, căuta să le liniștească
mentarea estetică a lucrărilor altora, și-a desfășurat ta- zbuciumele în soluții consolatoare, ne-a legat o fraterni-
lentul și vocația aplicându-și ideile în sinteze literare tate izvorâtă din conștiința provenienței noastre dintr-o
devenind unul din cei mai de seamă prozatori ai peri- panoramă specifică de identități compensatoare în găsi-
oadei imediat postbelice. rea echilibrului moral și împăciuitor al materiei și spiri-
Mânuitor destoinic al verbului, abil cunoscător al tului. Gary Sîrbu rămăsese și în situație ultimativă la
efectelor de stil, Ion D. Sîrbu și-a respectat cu acribie aceeași ironie care îi fusese întregul resort dinamic din
pozițiile critice față de fenomenele literare și sociale care și-a alcătuit opera. O ironie ciudată lipsită de otravă,
ale epocii, punând sare și piper, unde deficiențele du- dar la fel de virulentă când va ataca, sub cea mai inofen-
ceau la căderi în banalitate și vulgaritate. Fără răutăți sivă aparență, stupiditatea și mediocritatea oriunde și în
brutale, dar și fără menajamente edulcorate, și-a ex- orice împrejurare. Mânuită cu eleganța și dezinvoltura
pus criticele într-o operă compactă, folosind de la ale- celui mai agil floretist, Ion D. Sîrbu se va dezlănțui în tot
gerea subiectelor și până la materializarea lor în for- ce a scris și a spus, împotriva imposturii în verb și atitu-
mele clasice ale prozei, toate adjectivele sugestive de dine.
la un spirit aparent inofensiv până la ironia demola- Nu eram de aceeași vârstă. Îl depășeam cu un de-
toare a pedantismelor ridicole. Schițele sale de mare ceniu. Aceasta nu ne-a împiedicat să ne înrudim pe
virtuozitate stilistică, nuvelele agrementate cu un aceleași coordonate unde el va continua să strălu-
umor de o vervă irezistibilă și piesele de teatru s-au cească prin inteligență și printr-o inimă de o parado-
impus în lumea cititorilor și spectatorilor. Comediile, xală bunătate pentru ironicul care a fost.
dramele sale, de la cea mai simplă, într-un act, până La moartea lui mă copleșește sentimentul dureros
la cele mari dezbătând pe fond moralizator marile al despărțirii, după fratele meu Radu, de un al doilea
probleme ale vieții, abundă, sub cea mai senină înfă- frate. Frate întru idei și aspirații.
țișare, de scene în substratul cărora se strecoară pre-
tutindeni o notă de umor trecut în ironie pentru con- Horia STANCA, scriitor și traducător
cluzii neașteptate de îndreptări ce se cer operate în (din România literară, anul XXII, nr. 38, joi 21
contextul de viață socială și spirituală. septembrie 1989)
Pe Ion D. Sîrbu îl moștenisem din garnitura de

Ion D. Sîrbu și Arca vieții


– pro amicitia –
Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu, scriitorul năs- 1946 – 1949, este asistent și apoi conferențiar la Uni-
cut la 28 iunie 1919, în Petrila, pe Arca Bunei sale versitatea clujeană; apoi, profesor, dar pentru învăță-
Speranțe, cutreierând pe apele lumii, cu cel mai mântul mediu în Cluj și Baia-de-Arieș, între anii 1950
cutremurător mesaj: “Nu, omul nu trebuie să pi- – 1955. Reușește să ajungă redactor la Revista de pe-
ară!” “Nu pierde speranța, omule, mergi înainte, în dagogie și la revista proaspăt înființată, Teatrul, în
curând vei ajunge!” anii 1955 – 1957. Din 16 septembrie 1957 și până în
Ion D. Sîrbu face studiile liceale la Petroșani; Fa- anii marilor deschideri și limpeziri istorice din 1965,
cultatea de Litere și Filosofie de la Cluj (mutată vre- Ion D. Sîrbu devine unul dintre cele mai complexe
melnic la Sibiu), 1945; Seminarul Pedagogic Univer- personaje ale operei sale. Între anii 1965 – 1973 a fost
sitar de la Cluj, 1948. Își pregătește doctoratul cu teza șef de producție, apoi secretar literar la Teatrele din
Funcția epistemologică a metaforei și, între anii Petroșani și respectiv, din Craiova.

64 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu, pe acest “atlet nericul de dens, fie cât și piatra, el poate fi străful-
al mizeriei”, cum i-a zis mentorul său, Lucian gerat și despicat de lumina omenească.
Blaga, ținând un “Jurnal de Bord” al Istoriei. Am- Tensionat de idei, Ion D. Sîrbu le-a pus într-un
biția sa era de a dialoga direct cu puternicii acelor reverberator dialog. Din 1967 și până în prezent, a
zile; și fiindcă istoria nu i-a permis, a făcut-o pe scris 17 piese de teatru, fiind cu ele prezent pe scenele
calea artei. Le-a deschis un proces prin opera sa, teatrelor din țară, iar cu unele, în străinătate. Să le
supunându-i necruțătoarei ironii. amintim: Arca Bunei Speranțe, Iarna lupului cenu-
Fiu al minerului Ioan Sîrbu, “ortac între ortacii” șiu, La o piatră de hotar, Frunze care ard, Covor
din Petrila, dar pe deplin ortac între cei ai spiritualită- oltenesc, Simion cel Drept, Pragul albastru, A
ții românești, Ion Dezideriu Sîrbu s-a simțit legat in- doua față a medaliei, Amurgul acela violet, Rapso-
destructibil cu ființa și opera sa de clasa muncitoare, die transilvană, Catrafusele, Legenda naiului, Sin-
îndeosebi de oamenii cei mai încercați, minerii. El de- gurătatea mierlei, toamna, Sâmbăta amăgirilor,
butează publicistic în Răscruci cu articolul La Răs- Bieții comedianți, Dacia – 1301 și Plautus și fanfa-
cruci și în Țara, de la Sibiu, în 1941, cu articolele: De ronii. Unele în premieră absolută au fost reprezentate
ce? și Muncitorii; literar, în revista La curțile doru- și de Teatrul minerilor. Ele au fost strânse în volu-
lui, cu nuvela minerească, Dumineca; iar editorial în mele: Teatru (1976), Arca Bunei Speranțe (1982)
1956, cu volumul de proză (antirăzboinică) Concert și Bieții comedianți (1985). Sunt dezbateri despre
(Ed. Tineretului). Apoi, abia în 1973, reușește să re- adevăr și libertate, despre existență și idealurile soci-
vină în viața literară cu romanul De ce plânge etății. Valoarea lor a fost catalogată ca atare, Ion D.
mama?, (Ed. “Scrisul Românesc”, Craiova) cu Po- Sîrbu, primind în decursul anilor Premiul I “Cânta-
vestiri petrilene (Ed. “Junimea”, Iași) și Șoarecele B rea României”, Premiul Organizației Pionierilor,
și alte povestiri (Ed. “Cartea Românească”, 1983) și Premiul Asociației Scriitorilor, Premiul Uniunii
cu romanul, o parabolă despre libertatea națională, Scriitorilor și Premiul “I. L. Caragiale” al Acade-
Dansul ursului (Ed. C.R., 1988). A predat la editură miei R.S.R.
unul dintre cele mai importante romane ale literaturii Ni-l imaginăm pe Arca sa, citindu-ne din cele
noastre contemporane, Lupul și Catedrala. O pro- două volume de eseuri filosofice, Exerciții de lucidi-
blematică existențială caracterizează proza sa; omul tate, spunându-și pentru sine și, de acum, mai mult
surprins ca ființă social-istorică. pentru noi; “Să nu uit… (să nu uităm) că în veșnicie
Ni-l imaginăm pe Ion D. Sîrbu cu lampa (orta- nu se intră prin cereri, memorii, reclamații”.
cilor săi) în mână, cutreierând orizonturile de sub
muntele real, social și istoric. Lampa aceasta este Dumitru VELEA
sufletul său mineresc; speranța că oricât ar fi întu- (din Steagul roșu, XLV, 11.514, 24 sept. 1989, pag. 3)

In memoriam – Ion D. Sîrbu


Rămâne amintirea – “corn de vânătoare”, în viziunea “deliciile” vagonetarului subteran, pentru a-ți aminti de
lui Apolinaire – o povară a minții și inimii, bucurie a con- “originii” – purgatoriu continuu.
științei de sine și tristă clipă, deopotrivă. Am avut prilejul Ce a reprezentat exilul lui Ion D. Sîrbu la Craiova? Nu
să-i fiu, un sfert de veac, în “preajmă” lui Ion D. Sîrbu, căr- a venit, încă, vremea să spunem lucrurilor pe nume, nu din
turar descins din “mantaua” lui Lucian Blaga și Liviu Rusu, exces de pudoare față de adevăr sau din exces de modestie,
“exilat” în Bănie, unde s-a simțit totdeauna o grefă nereu- ci pentru a nu pune în delicatețe “obraze” contemporane pe
șită, nu fiindcă nu ar fi iubit oamenii, ci pentru că nu i-a care viața le leagănă precum pâraiele frunzele atrofiate.
surâs niciodată ideea punerii în aceeași teacă a două săbii: Era un vulcan în fierbere, în discursul său picurând au-
spiritul absolut al ardeleanului și spiritul absolut al oltea- toironia și sarcasmul con gralis in salis, el care lăsa muștele
nului, trup din trupul marelui spirit românesc. să bâzâie ca un gest de grație a certitudinii efemeridei. El
“Gary” s-a obișnuit să joace rolul de “atlet al mize- care a văzut de multe ori moartea cu ochii, rămas pentru
riei”, pe care soarta, ingrată, i l-a făcut cadou, pentru toată noi, nemuritor.
durata vieții, contribuția desăvârșită având-o – nici că se
putea altfel mai bine – coechiperii sefardului Marcel. Nu e Victor BIBICIOIU, critic
ușor să pleci în lume din Colonia de lângă gura minei Pe- (text trimis, aflat in arhiva Fundației Culturale
trila, să treci prin școli înalte, să încerci pe propria piele „Ion D. Sirbu” Petroșani)
pedagogia lagărelor rusești și “stufăria” de la Periprava,

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 65


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Mircea CIOBANU

ÎN INCINTA STATORNICIEI
Starea de suflet pe care o presupune așteptarea suspiciune, este în sfârșit acceptată, în virtutea pactu-
(nădejde, dezamăgire, exasperare, apatie) reprezintă lui tacit dintre cei care nu cred, dar speră și cel care
în viața societăților umane unul dintre indiciile sigure nici nu crede, nici nu speră. Volubilul aducător de
ale neorânduielii. Omul și seamănul său visează cu ploaie n-are nicio putere, firește; el, cel dintâi, se știe
ochii deschiși, își dau cu presupusul – ceva trebuie să de impostor, de ce însă nu s-ar ivi în el credința că, de
se întâmple, cineva trebuie să vină, să vadă și să înțe- vreme ce i s-a validat investitura, se află și în posesia
leagă tot, să restaureze conturul stricat al lucrurilor. puterii de a provoca miracolul? Dacă este cinstit,
Astfel de ființe au fost așteptate la marile cumpene ale spectatorul trebuie să recunoască și el că, pentru o
istoriei în sodomicele aglomerări umane, istovite de clipă, a crezut în forțele aducătorului de ploaie; sufe-
desfrâu și bunăstare, când primejdia desfigurării chi- rința locuitorilor este prea mare ca să nu aibă și un
pului omenesc părea de neînlăturat. Chiar dacă aceste capăt, puterea de a iubi impostorului este mult prea
personaje, de seamă pentru gândirea soteriologică, nu vie ca să nu fie și răsplătită măcar aici, pe scândurile
s-au arătat într-aievea, ele au fost gândite, înzestrate scenei, dacă nu sub cerul realității.
cu nume și cu biografie – forme perfecte ale capaci- Sunt societăți însă care nu trăiesc această stare, a
tății omenești de a nădăjdui și de a nu ceda nici chiar așteptării; societăţi bine alcătuite, cu vechime mile-
în fața dezastrelor evidente. nară. Văzute din aproape, nu sunt nici mai bune, nici
Gogol a închipuit un asemenea personaj în ființa mai rele decât altele; văzute de departe, în structura
unui revizor. Societatea unui oraș de provincie îl aș- lor, ele sunt ideale tocmai întrucât nu simt nevoia nici
teaptă. Nu este neapărat ca el anume să vină; este de- unei schimbări. Sunt locuri unde nu se întâmplă ni-
ajuns să se știe că el va veni. Chiar această stare de mic, (nu în accepția sadoveniană a termenului), unde
suflet îl naște pe Hlestakov, insul care se vede nevoit vremea se măsoară cu anotimpul și cu sărbătoarea, cu
să joace, din ce în ce mai convingător, rolul celui ce sorocul de semănat și cu sorocul de cules. Că astfel
a și venit, puternic să redea, în sfârșit, lumii înconju- de locuri unde nu se întâmplă nimic pot fi numite zo-
rătoare înfățișarea pierdută. Pentru că Gogol este un nele sacre ale statorniciei universale – iată teza poe-
mare deznădăjduit și nu crede că, suferind, trupul so- mului dramatic Pragul albastru.
cietății mai poate fi și vindecat; pentru că, din punctul Într-o lume organic rânduită, ca satul Roșia, apari-
său de vedere, societatea se simte fericită în mijlocul ția unui salvator este un non-sens. Și totuși, aici des-
propriilor ei suferințe, el aduce în scenă un fals mân- cinde un cavaler ce-și spune, după numele celui înviat
tuitor. Este la mijloc mizantropia scriitorului! Reme- din morți, Lazarus. Neașteptat de nimeni, el intră în
diul bolii nu există! – iar în final, când se vestește rolul celui ce învie morții fără niciun scrupul, cu un
apropierea adevăratului revizor, mai putem oare cinism ce se bizuie pe naivitatea și temerile locuitori-
spera, după mascarada mântuirii la care am asistat câ- lor, fără să știe că naivitatea și temerile lor sunt doar
teva ceasuri că pedepsitorul, împărțitorul de dreptate, semnele de manifestare ale purității și ale firii lor po-
mângâietorul nu va fi chiar mai rău (mai ineficient, zitive. Să adăugăm că Lazarus de pe aceste meleaguri
adică) decât cel de dinaintea lui? Nu știm noi că orice a plecat în lume, cândva.
înainte-mergător pregătește calea celui ce vine și că „Ați fost aleși, bucurați-vă!”
așa cum este înainte-mergătorul tot astfel va fi și cel Aflăm în ce stă anume „alegerea” agricultorilor și
care va veni? minerilor din Roșia. Sub cuvânt că se află în puterea
Peste o așezare americană s-a abătut seceta. Nicio de a învia morții (supremă dovadă a eficacității și în-
nădejde de ploaie. Din ce în ce mai simțită se face ne- dreptățirii lui!) Lazarus cere în schimbul readucerii la
voia unui miracol. Nimic mai propriu firii omenești viața a șapte morți (de la a căror îngropare nu au trecut
decât – în climatul exasperări – această nevoie. Odată încă șapte ani) șapte pungi de aur, întrucât lor, locui-
cu valurile de aer fierbinte, se naște și starea prielnică torilor de aici, li s-a poruncit să ridice cu acest aur o
așteptării unui salvator. Este absurd: ființa în aștep- biserică la muntele sfânt Athos. Și, spre uluirea tutu-
tare nu este atât de naivă încât să creadă că ploaia ror, Lazarus face dovada puterilor sale, așezându-l viu
poate fi adusă peste pământurile pietrificate și altmin- și nevătămat înaintea lor pe Adam, cel despre care în
teri decât în chip natural; este absurd, dar apariția sat se știa că a pierit în învălmășeala unei bătălii.
omului care aduce ploaia, întâmpinată mai întâi cu Spectatorul știe că Adam n-a murit; că Lazarus și

66 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Sofron, slujitorul său îndatorat, l-au adormit în dru- tele în bătaia șteampurilor. De aceea și ezită să plă-
mul spre sat pe Adam, cu o băutură dătătoare de somn tească darea de aur pentru fratele lor; tocmai de aceea,
învecinat cu moartea; că astfel, cu aparentul cadavru însă, o și plătesc ca să șteargă bănuielile oamenilor.
în zestrea argumentației lor, s-au arătat înaintea viito- Faptul că o plătesc, nu este însă, și dovada că în ei (și
rilor ctitori athoniți. Ceea ce știe spectatorul însă nu deopotrivă în ceilalți) încolțise bănuiala că învierea
știu locuitorii așezării Roșia. Urmează însă să afle cu lui Adam este doar o scamatorie irepetabilă?
propriile lor puteri, chiar sămânța de suspiciune ce li După un examen istovitor de conștiință, toți ajung
se încuibă în suflet, în pofida miraculoasei evidențe. la părerea că învierea morților ar fi o năpastă: preotul
Un om a înviat din morți nu este lucru puțin. Ră- trăiește lângă o femeie în sfârșit pe măsura lui, fără
mâne de văzut însă dacă este și necesar. Pentru ca în- cununie, însă, iar întoarcerea din morți a primei sale
șelătoria să nu se dea prea curând în vileag, Lazarus femei i-ar tulbura de-a binelea rostul abia înjghebat.
cere obștii, cu privire la Adam: „El nu trebuie să știe Ceilalți au și ei motivele lor de crâncen refuz (cât de
c-a fost mort. Cine i-o va spune va muri pe loc și su- greu este să trăiești lângă un om întors dintre umbrele
fletul său îl va mistui flăcările Gheenei. El trebuie și morții ne-o spune răspicat femeia lui Adam, singura
va trebui să creadă că l-am găsit la un turc, în Izmir, care „beneficiază” de miracolul cavalerului). Bănuie-
că l-am cumpărat cu zece galbeni... (...) Atât știe el: lile obștii, de care am vorbit, se confirmă în ceasul
cu vama acestei povești vine înapoi în lume (nu altul când străinul consimte să-i asculte rugăciunile și să
este și adevărul – n.n.)”. Cât despre ceilalți viitori în- plece în schimbul altor șapte pungi de aur curat. Ușu-
viați din morți, el cere amenințător: „Morții ce se vor rința cu care Lazarus acceptă târgul îi este fatală.
întoarce nu trebuie, nu au voie să afle niciodată c-au Când se lasă ucis de juzii obștii – o ucidere rituală,
fost morți. Ei au adormit într-o seară, n-au văzut ni- săvârșită în virtutea unor înțelesuri uitate – el își răs-
mic (s.n.) și s-au trezit într-o altă dimineață, de înce- cumpără individualitatea pierdută. Prin el, obștea își
put... Iar voi, chemătorii, nod să vă faceți la inimă ca recunoaște păcatele și slăbiciunile – și în acest sens
să nu uitați nici în somn (subliniază) că cei care vor prezența lui Lazarus este necesară. El nu este cel care
reveni în casa voastră trebuie să găsească totul așa vine ca să mântuie. El este cel ce vine să aducă
cum au lăsat. Și masa... Și patul. Și averea, uneltele”. aminte, funcție pe care și-o îndeplinește fără știința și
Ce știe Lazarus: că astfel, prinsă în cătușele acestui voia lui. Pentru el, în schimb, obștea este mântuitoare:
jurământ, obștea va trece printr-un examen greu la ca- ea îi destramă punerea la cale și-l dezbracă de falsele
pătul căruia, neliniștită, îi va cere să revină asupra ter- atribute, lăsându-l, pentru un scurt răgaz, singur cu
menilor inițiali ai contractului. Și asta – în schimbul propria lui, regăsită identitate.
unei greutăți în aur egală cu aceea cântărită în schim- Locuitorii din Roșia nu au trebuință de miracole și
bul învierii. Lazarus cunoaște firea omenească, i-a în- nici de mântuitori. Ei nu așteaptă. Enclava lor perfect
cercat slăbiciunile, a tras foloase destule de pe urma structurată nu este aderentă la noutăți și la corpuri
prostiei omenești. Mizantropul (cu destulă îndreptă- străine. Ei au memoria și doar la acest nivel Lazarus
țire până la un punct) regizează fără prea mare bătaie joacă rolul unei celule primenitoare. El însă, care ni-
de cap starea de suflet a lumii unde a descins. Nu este cio clipă nu se minte pe sine (ca spre pildă, aducătorul
bine (știe Lazarus și urmează să afle obștea Roșiei, de ploaie), ateul Lazarus (nu afirmă el răspicat că, în
precum și noi, spectatorii), nu este bine ca morții să somnul morții, morții n-au visat nimic?) – își redo-
se întoarcă la viață – și asta nu doar pentru că legile bândește credința – nu credința într-un Dumnezeu de
firii ar fi încălcate: pomenile, parastasele etc., care în dincolo de viață, ci în duhul pământului natal, singu-
vederile „teologului” Lazarus ajută morților să treacă rul care știe să primească, să izgonească, să împartă
peste pragul albastru, în veșnicia pedepsitoare sau dreptatea la timp, să ucidă și – în legea memoriei – să
răsplătitoare cu fericire, obștea din Roșia le practică învie morții din mormintele lor.
pentru uitarea morților, pentru scoaterea lor cu desă-
vârșire din făgașele existenței zilnice. Ce s-ar petrece (din Caietul-program al spectacolului Arca Bunei Spe-
după ridicarea morților din mormintele lor? S-ar afla, ranțe, premieră 24 nov. 1981, la Teatrul din Valea Jiului,
bunăoară, că doi frați topitori de aur și-au azvârlit fra- caiet-program conceput și realizat de D. Velea)

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 67


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Voicu LĂZĂRUȚ

SOCIETATEA UMORISTICĂ
CULTURALĂ, ANONIMĂ ȘI
DRAMATICĂ – „SOVROM SALCIA”
Studiind destinele mai multor persoane, dintre cei muncă silnică, dintr-o insulă Mare a Brăilei, una ne-
care au fost în detenții pe motive politice, am devenit îndiguită, dar criminală, din Arhipelagul gulagului ro-
treptat mult mai iubitor de viață, cu mai multă dra- mânesc! Pentru tot zbuciumul, durerea și moartea în-
goste și respect pentru aproapele meu, dar și mult mai durate acolo, de mii de deținuți și în toate închisorile,
precaut. Citind sau ascultând povestirile lor tragice, răzbunarea și ura trebuie să aibă o limită și o rațiune!
despre viața dură din închisorile petrecute în anii ti- „Vara libertății noastre, a miilor de deținuți din
nereții lor, am înțeles că sărăcia, mizeria, nedreptatea Salcia, a început în anul 1964 și a luat sfârșit, în lupta
nu înseamnă doar tristețe pentru capetele luminate și cu bolșevicii și cu sistemul, doar în 1989! Din păcate,
mințile cu firi deschise. După ce am consultat câteva nici atunci! Pe mulți dintre cei acei deținuți, libertatea
zeci, poate sute, de destine ale unor intelectuali, care i-a prins în cimitire și doar 90% din cei ce au avut
au fost în Pușcăria de la Salcia, am decis să nu-mi mai parte de teroarea din Penitenciare au avut șansa și bu-
pierd vremea scrisului, cât încă mai am puterea minții curia să mai supraviețuiască după Revoluție.
și a discernământului nealzeihermizat și să mă aștern Încă de când eram copil, de 10-12 ani, tare mă
pe lucru, cu scrierea documentată pe hârtie, cu frân- mai emoționam în fața unor persoane despre care se
turi de viață senzațională, trăită în supraviețuirea și spunea că au făcut pușcărie politică. Aveam un res-
puterea unor „intelectuali salcioți”, așa cum se auto- pect și o mică teamă față de ei, asta datorită filmelor
intitulau intelectualii, care au avut neșansa vieții lor, văzute, cam prea multe, pe care le vizionasem la ci-
aceea de a fi fost în Închisoarea fizicului, minții și su- nematograful de la Căminul Cultural din Baia de Criș,
fletului din Penitenciarul Salcia. o construcție impunătoare, care fusese proprietatea
Ce-a fost, de fapt, Salcia? Mi-a fost dat să constat unui om, ce făcuse, și el, pușcărie și deportare. Poate
prin lectură și dialoguri întâmplătoare sau progra- că, de atunci, am rămas cam prea sensibil și prea re-
mate, cu zeci sau poate, sute de deținuți, personalități pede emoționat, în fața unor oameni și a unor fapte,
din diferite domenii, acum la pensie, personaje de care au mari izbânzi sau eșecuri răsunătoare. Nu pot
cărți, sau recent decedați, la câte cazne și chinuri au ascunde faptul că eu am simpatizat, în toate acțiunile
fost supuși în Lagărul „Colonia de muncă Ostrov” cu filmelor vizionate, întotdeauna, doar cu evadatul
locația Salcia. Acei oameni puternici au fost victimele aventuros și doar cu acela care era nevinovat de o
antipatiei, calomniei, insultei, înscenării, foamei, fri- crimă, cel fugit din închisori sau, mai nou, cu hoțul de
gului, ale tuturor mizeriilor detenției și ale bătăilor bănci, care fură, dar nu face victime. Sunt plin de con-
animalice. Acei eroi ai rezistenței anticomuniste au tradicții sentimentale și complexe existențiale! Sunt
fost niște oameni nevinovați, care au avut nenorocul un fricos, cu poleială de erou revoluționar și mă im-
alegerii proaste, și nu la timp a apartenenței lor parti- presionez prea ușor. Stimez însă, exagerat de mult pe
nice la structura istorică a neamului românesc, într-un cel care face în viață acte serioase de vitejie, față de
timp al unui sistem plin de securism, obscenități, min- cel care-și trăiește viața, cum vrea și nu după cum, le
ciuni, trivialități, grotesc. Urmarea pentru traiul lor a vor alții. Sunt totuși, o fire nestatornică, mult prea or-
fost o lungă și grea suferință, cu vieți irosite, pe golioasă și conflictuală, pentru că, îi admir și-i iubesc
veci…! pe oamenii care au trăit în sărăcie și au fapte de curaj,
Salcia a fost un loc cu o denumire mlădioasă, dar, dar am simțământul ăsta, numai pentru cei ce au fost
în realitate, a fost o închisoare cruntă, croită pentru premianții școlilor serioase și cu studii făcute la timp!
exterminarea intelectualilor din România. Salcia, Am rămas, însă, un leneș, căruia i-a plăcut, congeni-
sună cam idilic și poetic. Realitatea însă zdrăngăne de tal, confortul minimal, în care intelectualul trebuie să-
lanțuri, colcăie de mizerie și este pe veci în zeghe! și trăiască viciul nepedepsit al cititului, poate, și al
Iarna morții nației noastre a existat nu doar în Salcia, scrisului.
ci, așa cum era viața de atunci, una insuportabilă ca Relatările celor care au trăit refrenul zilnic al vie-
peste tot în Gulagul românesc, din perioada 1956- ții de deținut de la Salcia este unul monoton și tăcut
1964! Când, viața în libertate ți se pare de netrăit, ascuns, despre o viață simplă, dar care, are multe su-
atunci să ne gândim, cu tristețe că, la Salcia, mii de ferințe ascunse ale minții și sufletului, pentru mulți
oameni au învins zilnic moartea. Ei au trăit „Iarna intelectuali, care au avut neșansa să ajungă în acest
morții nației române”, a neputinței și genocidului, iad existențial. În acest mediu ostil al gândirii și vieții,
care s-au întâmplat, nu doar la Salcia, o colonie de au existat oameni care nu și-au pierdut mințile, nici
68 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
după ce și-au salvat miraculos viața. tot din Emil Cioran și pe care el îl cunoscuse personal,
La Salcia au supraviețuit românii în cea mai mare la Sibiu, prin 1942. „Nimeni n-ar îndrăzni să se pri-
densitate de intelectuali pe o suprafață în detenție. Ne- vească în oglindă, că o imagine grotească și tragică,
nea Iuga îmi povestea amănunțit, în zeci de ore, prin în același timp, ar amesteca în contururile fizionomiei
dialoguri filozofice, izvorâte dintr-un mediu elevat al pete și dungi de sânge, răni, care nu pot fi închise și
discuțiilor, din orice perioadă a timpului petrecut de șiroaie de lacrimi care pot fi stăpânite. Aș avea o vo-
el, în barăcile Închisorii Salcia. Când descria locul luptate plină de groază să văd cum izbucnește, în ar-
acela, mediul cazărmii, o colonie de muncă silnică, cu monia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan
acele saivane locuite de sute de deținuți, poveștile sale de sânge, țâșniri roșii, ca focul și arzătoare ca deznă-
erau triste recitaluri ale inteligenței și demnității dejdea, că toate rănile ființei noastre s-ar deschide ire-
umane. Atunci devenea meditativ, înlăcrimat și scâr- mediabil pentru a face, din noi, o erupție sângeroasă.
bit de viață. Povestea din memoria sa prodigioasă des- Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele sin-
pre modul în care citau toți acei profesori, academici- gurătății, care ne face suferința atât de multă și de
eni, scriitori închiși acolo, din filozofia sceptică a lui inaccesibilă.” Și acum, să-ți declam eu, lozinca uni-
Cioran. Alexandru Paleologu și actorul Ion Omescu versală a închiderii spiritului, ca la mai toți deținuții
se întreceau cu Ion D. Sîrbu, în a cita din Cioran, într- Salciei, vorbele mari, purtate din gură în gură de filo-
un dialog necombătut și neîntrerupt de nimeni. Cita- zof: „Este atât venin, atâta otravă în suferință!”
tele din Cioran păreau pentru unii colegi din preajmă Spre finalul recitalului său și pe despărțirea noas-
niște manifestări de nesupunere, prelegeri declamate tră temporară, spunea mormăit și nemulțumit, ceva
tacit și restrânse, dar ele erau citate fidel din enigma- despre viața și timpul tinereții sale, sacrificate absurd
ticul și scepticul filozof Cioran. Domnul Iuga, cita din de sistem: „Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci
gândirea filozofică a lui Cioran și după 10 ani de li- întotdeauna prea târziu!” Asta, este, tot din Cioran,
bertate, ca și când, totul s-ar fi petrecut ieri. Începea prietene, deși tare mult am meditat-o și eu, din păcate,
serios, recitalul, ca un copil, care și-a învățat bine lec- n-am gândit-o și nici scris-o eu!? Astea toate, „cole-
ția și în niciun caz ca să mă impresioneze pe mine: gus ciberneticus”, sunt doar niște mici confesiuni din
„Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai tristele mele sinestezii salciopate…!
vreau și nu mai pot să fiu om. Căci, ce aș mai putea Cred că bietul, Nene Iuga ar fi murit, cu mare
face în această calitate? Să lucrez la un sistem social ciudă în suflet și încă odată, dacă ar fi aflat, că azi, un
și politic sau să nefericesc o fată? Să mai urmăresc candidat la președinția SUA, unul, Donald Trump, un
inconsecvențele în sistemele de filozofie sau să acti- nume de desene animate, că și el, ar fi citat, în cam-
vez pentru realizarea idealului moral sau pentru reali- pania electorală, din scepticul și marele filozof „fran-
zarea idealului moral sau estetic? Ar fi puțin. Renunț cez” – Cioran. Și, care, a mai ajuns, incredibil, și Pre-
la omenia mea, chiar dacă, pe treptele pe care mă voi ședintele SUA. Totuși, cu mintea sa sprintenă și gân-
urca, voi fi singur, dar absolut singur. Și apoi, nu sunt direa calculată, a lui Nea Ion, nu a lui Donald Rățoiul,
atât de singur în lumea aceasta, de la care nu mai aș- Doamne, cât s-ar fi bucurat, să mai trăiască vremurile
tept nimic. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie de- astea de libertate și democrație!?
cât cu lacrimi. Dar, lacrimile mele ar înneca această Apogeul prelegerilor sale erau întrerupte, cu ci-
lume, precum focul meu interior, ar incendia-o”. Și, tate din prietenul său de la Cluj, scriitorul complex,
atunci făcea și el, încă un apel, ca un strigăt de salvare, Ion D. Sîrbu, un prozator socialist, care se trăgea, ca
pe care-l repeta la greul muncii fizice epuizante de pe și el, dintr-o familie de minier. Din suferințele destă-
Dig! „Trebuie să învățăm a muri mai rar. Orice boală inuite ale lui „Gary”, cum îi zicea, amical, Nenea
e mai sănătoasă decât una care este provocată de o Iuga, acesta reproducea fidel mult, din opera, încă
furie ascunsă. Un mare pas înainte a fost făcut în ziua nescrisă, a acelui spirit captiv, din acel atlet al mize-
în care oamenii au înțeles că pentru a se chinui unii riei penitenciarelor, un om cu o capacitate intelectuală
pe alții, mai eficient, va trebui să se adune împreună, imensă, cu un eroism moral, cu o mare operă de exis-
să se organizeze într-o societate”. tență și cu o forță fizică, unică. Omul acela, cu un ape-
După reprezentația de o foarte bună memorie, tit de scris rar întâlnit, „a trebuit însă să tacă prea
Nenea Iuga râdea în hohote, își aprindea tacticos o ți- multă vreme, scriind cu demnitate și talent”. Pentru
gare, cu ritualul său repetat de mii de ori și mă întreba că a scris multe piese de teatru, acesta având mereu o
dacă mai doresc să continue. Analizam, plin de admi- tristețe deghizată, sub aerul unei bufonerii sociale.
rație, prin toate citatele sale, mintea sa nealterată de Starea asta a avut-o pentru toate perioadele vieții sale
timp. Exclama, apoi, ca la o descoperire: „Daaa, pri- aventuroase și plină de greșeli, care i-au adus mulți
etene nesalciot! Iată, încă una din înțelepciuni, care ani de detenție nemeritată. Și asta într-o perioadă,
mi-a rămas din perioada, când eram lector la Cluj. când el nu cerea, decât ceva simplu, argumentând-o
„Trăind mereu cu frica de a nu mi se întâmpla, ce era cu umor, că el vrea drepturi egale cu: ungurii, evreii,
mai rău, am încercat în toate situațiile, să le-o iau îna- oltenii, când de fapt, el, în acea perioadă tulbure și
inte, aruncându-mă spre nenorocire, cu mult înainte boșevizată, cerea ironic, drepturi egale în țara sa, cu
ca ea să apară”. Apoi, își regiza propriul discurs, reci- sovieticii, pe care nu i-a suferit, nicio clipă. Nea Ion
tând solemn, cu replica altui savant sau scriitor, prie- susținea că I. D. Sîrbu este cel mai important repre-
tenul „Senior Desire Sîrbu”, cel din care cita, uzual, zentat al literaturii de morală socială și filozofică,

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 69


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
operă pe care a scris-o cu un curaj unic și consec- spirit și erau doldora de carte. Știau limbi străine, cu-
vență, până la moarte. În orice împrejurare sau loc de noscuseră și se informaseră din cultura lumii, citeau,
detenție, el a fost un om generos și întotdeauna se scriau și creau teatru. În timpul liber, erau doi actori-
simțea obligat, ca să-și pună masca râsului pentru cei clowni inteligenți, poligloți, talentați și cu un umor
care erau mai triști și mai slabi decât el. irezistibil. Istoririsirile lor, în special cele petrecute
Ion D. Sîrbu, la Salcia, nu a avut nici un moment prin cârciumile din Cluj, București, Sibiu, care erau
de cădere, că el parcă-și aduna cărțile viitoare de scris savurate de toți cei care le reascultau poveștile umo-
în memorie. Era un inteligent și un spiritual, o stâncă, ristice, unele incredibile petrecute între ei în libertatea
chiar în plină criză de umor socialist. Încă din peri- trecută a teatrului.
oada, când era și student și ostaș român pe frontul îm- Nenea Iuga mi le repovestea, din re-re-povestirile
potriva sovieticilor sau al nemților. A simțit perma- lor, toate întâmplările și anecdotele lor, care se desfă-
nent duplicitatea vieții românilor, lipsa de libertatea a șurau în puținele dumineci libere sau în serile și nop-
spiritului și că, de mult, nedreptatea a luat locul valo- țile de Crăciun sau Paști. Toate se întâmplau, însă,
rii, că mediocritatea și minciuna au învins. Scrisul său doar după anul 1961, când parcă, mai slăbise lanțul
a fost condamnat de înstatorniciții sovietici ai țării mizeriei și batjocurei din Pușcărie. În duhoarea bară-
noastre, care au simțit abilitatea și diferența dintre ati- cilor de la Salcia aveau loc, chiar atunci, reprezentări
tudinea sa din scris, față de una morală și cea națio- autentice, de mare actor, ale lui „Maître Corbeau
nalistă, în opoziție cu cea marxistă, năzuită pentru ca- Omescu”, care, după ce-și punea pe spatele gîrbov și
tegoria sa socială, în care, se crezuse. costeliv, o saltea de iută, pe trupul său firav, se așeza
Acesta doar rostea și scria pe ascuns despre pro- la etajul trei al paturilor, ca pe un tron ipotetic a lui
cesul național de uitare a trecutului rușinos și al viito- Hamlet, și făcea dovada unui talent și al unui umor
rului groaznic al României. „Pe unii îi caută întâm- nemăsurat. Scena aceea, trebuie să ți-o relatez, îmi zi-
plările spre a-i neliniști, pe mine m-au uitat. " El nu a cea, cu toate amănuntele hazlii. Omescu era, uneori
acceptat niciodată duplicitatea, nici de frica lui Dum- într-o transă actoricească și atunci declama ca un
nezeu ! Se considera un ciob din întregul spart, care preot budist:
conținea ființe biciuite, crucificate și îngropate de vii. „ - A fi?
Actorul Ion Omescu i-a fost un foarte bun prieten - Corul robilor și intelectualilor mormăiau… tur-
și confident fidel de artă teatrală. Poate, cel mai bun! nător!?
Asta pentru că ei erau cam de aceeaşi vârstă și aveau - Sau a nu fi?
multe afinități culturale comune. La Salcia, Omescu - Comunist! Scrâjneau din dinți, pronunțând toți
stătuse 7 ani, din cei 12 pe care-i făcuse, el, fiind con- deținuții cuvântul acela împovărat, în silă și ură !
damnat, inițial, pentru dorința nereușită de trecere a - Să dormi? Rostea meditativ, ca un Hamlet, ac-
frontierei. Cine mai știe motivul detenției? Puteai fi torul Ion Omescu !
repede etichetat, ca legionar, dacă erai un bun patriot - Ba, să muncești, bă, banditule, la Dig, dacă vrei
intelectual. Viața lui Omescu este încă o lecție de să mănânci, că o meserie n-ai, futu-ți paștile mă-tii,
demnitate, patriotism și speranță pentru tot neamul dar gărgăuni și vorbe contra statului ai, cât încape,
românesc. bă, cap sec de filozof!? completa Sîrbu, clar și tare.
Ion Omescu s-a născut în anul 1925, la Arad, - Să mori? Spunea tăcut și sfâșiat teatral de du-
unde a fost un precoce talent actoricesc, care se va rere și obosit, ca o replică finală, Omescu!
afirma acasă, la Arad, dar și la Cluj și București. După - Ba, să moară mă-ta și comunismul mamii voas-
1949, văzând că nu mai este de trăit în România lui… tre de lepre, bolșevici și ucigași! Completa asta, cu
Stalin, încearcă să fugă din țară, spre Franța. Știa per- mare curaj, studentul geolog, Puiu Bălan!
fect franceza, germana și engleza. Eșuează într-o ten- - E, ceva putred în Danemarca! Scotea discret,
tativă nepregătită bine de trecerea frontierei și este bă- încă o replică hamletiană, Măria sa, Actorul OM!
gat, pe rând, prin toate pușcăriile comuniste. La Sal- - Ba, nu este ceva puturos, și mult mai…mult, ca
cia, era poate cel mai vechi client, unde slăbise în Roma… adăuga, cu frică, Conu Alecu!”
enorm, se îmbolnăvise de febră tifoidă, dizenterie și Când asistența rămânea, doar una verificată, și
de toate bolile detenției din mizerie. Nimic nu l-a fă- cam din acelaşi profil, cu revoluționari anticomuniști,
cut, însă, să-și piardă umorul și calitățile de mare ac- atunci actorul dădea drumul talentului și memoriei
tor. Se cunoscuse bine, dinainte, cu I. D. Sîrbu. Erau sale prodigioase. Tot din personajul său preferat,
prieteni și colaboratori de teatru, unul era scriitorul Hamlet al Danemarcei care, în interpretarea sa, era un
pieselor, altul actorul genial universal. Din păcate, Hamlet al României, în dialogul cu publicul său ales,
acolo, nu era locul și timpul pentru comediile și iro- și continua să recite, cu fidelitate replicile:
niile lor la adresa României din acele timpuri. Amân- „ - Hamlet-Omescu: Vă-ntreb de-aceea, mai în
doi au ajuns în închisorile spiritului și intelectului amănunt, ce rău făcurăți, buni prieteni, soartei, de-
progresist și democrat. ați fost trimiși aicea, la-nchisoare?
Soarta i-a purtat și reunit în tot felul de locuri de - Guildenstern-IDS: De ce, închisoare? Săreau
libertate și de cultură teatrală din România anilor revoltați, cunoscătorii intelectuali din public ai piesei.
1940-1949. Fuseseră prieteni, confidenți, ardeau de - Hamlet-Omescu: Fiindcă Danemarca-i o în-
chisoare!

70 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
- Guildenstern-IDS: Atuncea, lumea-ntreagă e și arate prietenia companiei și să-și povestească viața,
la fel! dacă nu, unde,… decât la birt?
- Daaa, striga grupul de coriști intelectuali! Pe lângă centrul vechi din Hunedoara Siderur-
Peste…tooot! gică, prin toamna anului 1983, erau vreo 4-5 birturi
- Hamlet-Omescu: De-a binelea, cu multe tem- ordinare și o grădină de vară sumbră, urât mirositoare.
niți, carcere și beciuri, din toate, cea mai rea fiind Ca să mănânci ceva în orașul eminamente muncito-
Danemarca?! resc sau să bei o bere, pe acele timpuri de criză și în
- La replica aceea așteptată, ca o mare ironie fi- orice anotimp, totul devenea o aventură urbană, greu
nală, toți strigau, un, mare urlet, cu: NUUU!, ca un de descris celor ce nu au trăit acele vremi lipsite de
MUUU…!” alimente, benzină, băutură, viață etc.
Marele actor trecea repede peste acele versuri Plecam agale și calmi de la Centrul de Calcul spre
dure și provocatoare, încheindu-și replica cu vestitul un loc, unde puteam să mâncăm niște mici și să bem
monolog al regelui, din Dane...marca Omescu, așa o bere-zece-rece. Indiferent, dacă birtul se numea: Pu-
cum le altoia el, ilar: foaica găurită, La Șamu, Cocsaru, Oțelaru, Broasca
„Mai mult e-n sine cugetul să-ndure, verde, CFR-istul, La gară, OM-eul etc, toate localu-
Săgețile și praștiile soartei rile erau la fel de mizere, cu o atmosferă aspră, mun-
Sau, mări de suferințe înfruntând, citorească. După multe clipe de așteptare, pentru a fi
Să curme totul scurt? serviți, și ca să se adune și să se spele cele 19 halbe
Să mori, să dormi, din sală, chelnerițele aduceau doar ca o mică garanție
Nimic mai mult. Iar printr-un somn să-nchei bănească, halbele, acelea, ca să nu pleci cu ele acasă.
Dureri și mii de lovituri firești.” După o vreme, la masa noastră venea câte-o ospătăriță
Râdea toată asistența, adunată ca la bâlci, în plictisită, care îți aducea, după un alt lung timp, două
imensul grajd mizer, plin de cultură și cu oameni ta- halbe, cu un conținut apătos și mult sub semn. Co-
lentați, niște intelectuali care fuseseră aruncați acolo, manda noastră, de 6 mici cu muștar, cu câte o pâine
tocmai că iubeau și stimau o astfel de cultură, neînțe- tare și lunguiață, mai avea să aștepte, ca să se facă
leasă de regim. Nu era locul și momentul glumelor, focul la grătar. Mai ceream repede, bere, de cum ve-
dar viața își cerea drepturile. Cu orice grav risc de a fi nea alt cerber de barman sau ospătar, asta o făceam de
denunțați de către turnătorii infiltrați. frica lozincii, „bere nu mai este…nici mici, iar dacă
După astfel de reprezentații, toți deținuții se gân- vreți, vin sau tării, astea e, numai cu mâncare! Ce,
deau la cei dragi, rămași acasă, la irosirea vieții într- mâncare? Creveți sau Ghiveci oltenesc?!”
un asemenea loc. Nenea Ion, parcă se desprindea După atâta stat la taclale eram calmi și după o os-
atemporal din aceea masă de cultură și educație, spu- pătare abundentă, poate și de la băutul… excesiv de
nând, ca pentru sine, „că ne împăcăm rar cu trecutul, bere, în căldura aceea a verii, se făcea timpul, să mer-
iar timpul prezent nu există, îl raportăm mereu la vii- gem la Budă. Ne deplasam alternativ cu Nea Ion, ca
torul îndepărtat sau la ziua de mâine, doar la cel care să nu creadă ospătarii, că noi am evadat, neplătiți. La
contează. Rar acceptăm, și poate niciunul și niciodată, WC, mergeam orientativ, după mirosul pestilențial și
că acele clipe nu vor mai exista pentru noi, iar exis- roiul de muște mari verzi-albastre, care ni se așeza-
tența noastră va fi iluzorie. Trăim un vis filozofic și seră înainte și pe micii noștri. Mirosul de urină se sim-
amalgamat, când, rar atingem momente și senzații si- țea accentuat, deci eram aproape de ușurare, pe zidul
nestezice transcendentale”. Bădia Ion cobora pe pă- de mozaic de pe care curgea apa printr-o țeavă spartă
mânt și zicea, trist și nostalgic, despre câțiva dintre și ruginită, într-un canal din același material sau be-
colegi, despre care tocmai povestise, că mai toți erau ton, într-un alt canal subteran, care colcăia de supra-
trecuți, atunci, bine de vârsta de 30 de ani. Apoi, plin. Ne liniștim totuși, că exista lângă cabina pictată
schimba repede registrul monologului, hotărât de data cu rahat, o chiuvetă, cu un robinet blocat pe deschis
aceea, glumind amenințător, „că acuma, el vrea să mă economic, iar de șters pe mâini, nici vorbă, doar ai
facă să râd, până mă voi căca pe mine, spera el, dar, batistă, bre mușteriu…!?
nu ca ei, atunci, ca acei salcioți bolnavi de dizenterie, La masa îmbelșugată și după alternanța noastră,
aflați în Colonia de la Stoenești…I-auzi una, i-auzi ilar verbală de la toiletta muncitorească, priveam spre
două,… ascultă, te rog, din dialogul teatral, unic, din- mesele din jur, la fețele brutale și triste, la clienții,
tre Sîrbu și Omescu”, relatat aproximativ de mine, din care brusc se îmbătau mortal și se legănau spre ieșire,
poveștile care ne mai îndulceau zilele și viața și care la limbajul suburban, la promiscuitatea localului, pe
se desfășurau mai rar, când viața noastră era la limită, care, noi, nu trebuia să-l părăsim în multe ore de aș-
iar cei doi bătrâni oameni de cultură simțeau nevoia teptare. Unde să te duci? Căci spre ora 10, seara se
asta, ca să-și dea drumul talentului, ironiilor și creați- închideau toate birturile, iar nouă ni se livrau lucrări
ile lor. și noaptea, după cum funcționau calculatoarele.
Dorința de depănare a trecutului, la Nenea Ion, se Companionul meu, cel plăcut, dorit și amuzant,
întâmpla rar și nu cu oricine. Noi doi aveam privile- avea însă bune momente și lungi de relaxare, iar în
giul și obligația, la termen, în așteptarea lungă a lu- toată mizeria aceea, el parcă se simțea confortabil.
crărilor informatice de la calculatorul din Hunedoara. Trăise el, alte mizerii, și nu în libertatea siderurgică!
Ș-atunci, ce face, chiar și intelectualul român, ca să- Fuma, zâmbea reținut, povestea analizând presa de pe

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 71


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
masă, iar după ce venea de la WC, avea niște tresăriri vat a divagat intelectual spre a se alinta reciproc, des-
de memorie, care-l făceau simpatic, plin de umor și pre plăcerile vieții, unde IDS se lamenta, că el nu mai
inedit. Atunci, derula secvențe din viață de la Salcia, are timp de citit și nici cu scrisul nu mai este atât de
toate desprinse din dialogurile celebrilor oameni de harnic. Cita nostalgic din Lucian Blaga sau își amin-
teatru Omescu și Sîrbu. „E bine, e bine, e foarte tea de escapadele sau bețiile făcute cu prietenul
bine!”, cânta o strulimbatică de cântăreață, cam tare sculptor Romul Ladea. Se scuza filozofic, de ce bea:
și nepotrivit la situația noastră, la radioul dat la ma- „Beau ca să pot ierta; beau ca să pot cere iertare. Beau
xim, și care ne făcea discuția aproape imposibilă. Nea ca să pot iubi; beau ca să pot spune te iubesc. Beau ca
Ion aprecia însă viața de atunci, comparativ cu cea de să suport mai ușor că nu sunt iubit și ca să am la în-
la Salcia, „când aveam diaree și fugeam cu pantaloni demână un motiv că nu sunt iubit. Beau ca să înțe-
pe vine, prin lan, pentru a ajunge în șirul ordonat „de leg, să fiu înțeles. Beau ca să ascund și să dezvălui o
ia…pe cinci”, sau când hârdăul dintr-o încăpere din taină și mai beau și pentru că uneori seara mi-e frică
saivan era la supraplin, cu miros și muște, ca un roi și nu am curajul de a recunoaște și de a suporta frica.
albastru mare cât albinele.” Nu voia, nicio clipă, să Și apoi, dracu știe cum, sunt mereu la început, și totuși
părăsească tematica micționării imperioase și a reme- mereu am sentimentul că totul s-a sfârșit.” Spunea, cu
morării traiului său în mizerie. Aveau, însă, să urmeze bucuria pe chip, când venise din război și citea la Bi-
alte subiecte, mult mai ilare. Mirosul de uree, care ve- blioteca Universității, sute de pagini pe zi, cu o plă-
nea constant dinspre canal, în valuri pestilențiale, se cere carnală. Răsufla ușurat, spunând că nu poate trăi
amesteca, în mod nefericit, cu fumul de la grătarul cu fără să citească ceva nou, în fiecare zi. Tot el conchi-
mici, aflat în apropiere. Niște șobolani, mari ca pisi- dea diademic, „iar ca să nu-mi scriu gândurile în fiece
cii, se plimbau liniștiți pe lângă gard. Și-a reamintit zi, îmi este imposibil Maestre!?” Actorul a comentat
de scena cu șobolanii, când deținuții au fost cu toții oftând: „Ei, pui de miner, care ești, să știi că se poate
„repatriați” la Salcia, după câteva luni de lucru la re- trăi și fără citit, și fără teatru, și fără scris, dar nu la fel
coltări, pe la Luciu Giurgeni, când în patul părăsit a de adevărat, unic și înălțător!?” „Trist este că viața
lui Sîrbu își făcuseră cuibul o familie de șobolani, noastră ne este risipită și dictată de alții, iar noi ne
care fătaseră câțiva zeci de șobolănași mici. Erau trăim suferințele minții în singurătate. Încercăm să fa-
scârboși, dar Sîrbu cel curajos, i-a alungat cu duritate, cem prin scris sau teatru și să ne întrupăm în persona-
zicându-le: „Nici aici nu am voie să exist, băi, anima- jele noastre, ceea ce viața ne-a luat sau n-am fost pu-
lelor!?” ternici, ca să triumfăm. Ce e minunat, în meseriile
Momentele acelea „epocale”, de ușurare ome- noastre dragă OMCUMINTE este că avem o libertate
nească, erau presărate cu amintiri din viața de la Sal- a gândurilor și existenței noastre, pe care nimeni nu
cia cea mlădioasă și neuitată, teatral umoristică și ani- ne-o poate lua. Regret rar că am băut uneori exagerat
malică, cu viața trăită de Nea Ion, alături de ceilalți și am luat beția ca un anestezic, uitând că ea este
doi Ioni pozitivi – Sîrbu și Omescu. Bancurile, sche- forma sa cea mai nevinovată a lașității și forma cea
ciurile, dialogurile, recitalurile lor erau unice și umo- mai lașă a curajului.”
ristice, peste măsură, contrastând adânc cu situația din IDS cunoștea bine ungurii, cu care avea lungi po-
Colonia de muncă silnică. Povestea cu amănunte des- lemici și discuții la chefuri programate sau nu. Când
pre atmosfera aceea, cu puțină destindere, la care par- nu vrea să spună din anecdotica lui, cita din Blaga sau
ticipa, arar, și Alecu Paleologu, care mai colora mo- Ladea amuzat: „Timp de 800 de ani, ungurii, frații
mentele lor, cu aprecieri și citate din lumea literară și noștri întru… peisaj nu s-au așezat cu noi la masă.
din istoria greacă și romană. Citatele sale erau cu Dacă se așezau, absolut sigur ne maghiarizam. Fi-
multă ironie la sistem și la viața lor mizeră, la care indcă modul lor de a chefui e irezistibil… și mai cred
Conu Alecu a rezistat tare greu, chiar a abandonat tă- că, din cauza vinului mult și a însingurării ardelenii
ria de caracter, pentru a scăpa de acel calvar existen- au creat reflexivul unor verbe ca – eu mă gândesc, eu
țial. El nu va putea rezista, vieții aceleia de animal, mă râd, eu mă joc, eu mă plâng… Ș-apoi s-o rostim
pentru că el trăise în puf și cu servitori la conac, într- filozofic măi Omulețule: ce Paștile mamii lor de huni,
o viață intelectuală rasată, venită dintr-o familie de că nu le cer voie… Grecii îndoiau vinul cu apă și fă-
burghezo-moșieri bogați. El făcuse studiile la Paris și ceau filozofie, noi îndoim viața cu alcool, probabil
Berlin. A cedat, în final, și a recunoscut rușinat, că el spre a substitui filozofia. Iar parșivul de romancier
nu mai poate suporta și va face orice, ca să scape de rusnac, mai bețiv ca mine – Gorki, crede că beția este
acolo. A făcut-o și Radu Gyr, doar, când nu i-a mai moarte în monedă măruntă.” Cita din glumele seri-
rezistat fizicul. Erau grav bolnavi, amândoi, și pe oase și patriotice a lui Blaga, dar din cele puse pe
moarte. seama lui Goga, care, la Paris, după un lung chef se
Omescu era actorul și scenaristul spectacolelor pilise și a trântit cu căciula de parchet, apoi a strigat
salciote, ad-hoc. Sîrbu era regizorul și partenerul im- tare: „Nu mai pot, mi-e dor de țară!” La care Blaga,
provizat. Uneori era sufleurul, care dicta autoritar: ambasadorul de Portugalia, i-a spus rapid – „Și cine
„Spune-o și pe aia, Omulețule, bagă și un Hamlet, re- te împiedică să te întorci?”. Goga care era tare spon-
cită din Esenin, spune și una de pahar din colegul de tan, la beție, deși el bea rar, dar strașnic – „Nu înțe-
«Hotel Ritz», Păstorel…! Dialogul lor, profund și ele- legi? Țara o pot avea oricând. Pe când dorul de țară?”
Mai pot derula niște amintiri vesele, cu beutori sau

72 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
unele triste de viață, dar nu mai e timp – „Uriașule” și Povesteau elevat, doar despre cărțile citite, despre tea-
ne-așteaptă în cimitir atâția prieteni învățați și iubiți, trul din lume și din activitatea lor. Erau într-o frenezie
în pământ. existențială și în niște momente apocaliptice, de înaltă
- Voicule, revenea Nenea Iuga, ca un scenarist de cultură, erudiție și beție. Pe înserate, însă, mergeau tot
film, asta trebuie să-ți-o povestesc tematic, și încă câ- mai des la buda empirică din „Birtul lui Șoany”, din
teva din amintirile mele, cu ei și despre ei! Ei, află, curtea cu pomi, iarbă, butoaie și fierotănii aruncate.
tinere prieten, că această secvență s-a desfășurat real Ca să ajungă la pișuar, era o adevărată hartă urât mi-
în lagăr, într-o duminică seara, și este înnodată de po- rositoare. Dar, era ușor de găsit pentru cei ce mai
veștile umoristice anterioare a celor doi oameni de aveau mirosul fin, ca ei. Ultima comandă a lui
teatru și e înlănțuită de mersul nostru comparativ, la Omescu era una serioasă, de încă un butoi cu vin! Au
pișuarul mizer și cu amintiri din WC-urile Salciei! râs amândoi, copios, și-au exersat memoria și apoi
Poate este broșată și pe ultima noastră acțiune, când atletul mizeriei, scriitorul și actorul sălbatic și însetat
noi doi am ajuns, simultan, la buda din acest pișuar - IDS recita ore înșir din cei mai mari scriitori și mari
infect, dar, care face parte integrantă din comunismul poeți ai lumii. Au ieșit de la masa din grădină, cea
înfloritor. „Ai văzut ce frumos m-am adaptat? Ori- aflată lângă un gard, unde erau niște afișe puse, pentru
cum, ăsta este un cristal de dependință urinară, față de alegeri, și pe care se scrisese, cu var proaspăt vopsit
hârdăul supraplin aflat în fiecare din halele ruginite, niște lozinci comuniste. O ploaie de vară i-a băgat
de pe „Gironde”. Încerc să redau, cu fidelitate, dialo- însă, înapoi în cârciumă, pe dușumeaua rău mirosi-
gul acela, cu povestea cea comică, repovestită, cea toare. Ca la un semnal, amândoi s-au ridicat de la
dintre Omescu și Sîrbu. Iată-o: masă, scuzându-se ilar, că, ei…, iar vor, pleca „tu-
„Dragii mei prieteni și companioni de hotel, cu 3 gedoău” la pișuar. Au hotărât, să o facă, ca într-un șir
stele, deci, aici nu este o colonie parfumată de muncă sau ca la un joc de doi, când se vor ține de păsărici și
silnică, că astăzi eu vă invit să ascultați spectacolul la pișuarul primitiv.
dat de un neom, Omescu și cu scenaristul-„Desirul Omescu era slab și se legăna ca salcia, că abia își
Sîrbu”, auzi ce nume i-a dat minerul de tat-su, fiului găsise aparatul de făcut pipi. Se scuza sistematic, că
risipitor și intelectual, nu ca unui profesor, cum l-a nu-l mai găsea, din cauza micimii sale microscopice.
diriguit el, dar domnia sa este încă viu, prezent aci, de „Unde dracu este, că nu-i, nici afară, nici înăuntru?
față, în Prezidiu Salcia!? Mai vreau să precizez că Râdea cu lacrimi, iar Sîrbu dăduse, frenetic drumul
acest bandit, de Sîrbu, este un român, deși, după jetului satisfăcut ca dintr-o arteziană izvorâtă dintr-un
nume, este un sârb, cu barda plină de sânge, e, de-a mădular aflat în erecție nepotrivită, ca loc și cu o mă-
lui Tito!” rime cabalină…!” Omescu îl privea admirativ, apoi
„Prietenii mei albi, păziți de aracii roșii, azi, vă simultan, se privesc reciproc, fiecare cu pleoapa, la
vom da o reprezentație, cu Hamlet în mizerie, un rege, organul în micțiune al celuilalt. Râdeau… cu lacrimi
totuși, poate un împărat chiar al Imperiului „Hominis și sughițuri! Amândoi se mirau, ca bețivii derutați, ca
Sovieticus”, de peste lume. Dar, înainte, să vă poves- și cum vor să-și spună ceva, reciproc atenționar, cum
tesc, ce-am mai pățit noi doi, la Cluj, în buda unui lo- că fiecare observă ceva bizar, la unul despre, cea ce
cal, la fel de mizer, cu motorină pe podele și într-o văzuse el bine, la celălalt...! Sîrbu îi întreabă curios pe
budă ordinară, din fundul curții aproape de râul So- I.OM, cum și de ce, face el pipi, în 4 jeturi? Omescu
meș. Trebuie să vă înfățișez, oniric, tot decorul miri- simultan reacționează, cu o întrebare cheie, indignată,
fic. Să vă descriu, acum, localul acela întunecat, dar că a observat el, cu „Siguranță”, că Domnul Desire
bine dotat, cu vin bun, țuică de Sălaj și Bere de Bra- are înscris ceva bizar pe mădularul său, de forma in-
gadiru, cu mititei și carne de porc și vacă, la grătar. descifrabilă și creață, cam așa: A…dam? Sprijiniți de
Avusesem un spectacol, în Teatrul din Cluj sau poate peretele umed al pișuarului, legănându-se abundent și
o repetiție, la o piesă franceză. Am plecat împreună, dizgrațios, au completat verbal misterul inscripției ta-
noi, doi Ioni negativi, împreună cu două colege ac- tuate, că erau morți de beți, dar lămuriți, după, și des-
trițe, care, după ce au văzut intențiile noastre bahice pre discuția lor, una super filozofică, nu fiziolo-
nelimitate și asexuate, ne-au abandonat brusc, pentru gică…nuuu, ci așa, una, ca pentru fiecare oștean beți-
un motiv ingrat, inventat, dar și unul serios, că ele van, și atunci au concluzionat dialectic:
erau cam măritate și aveau copii de crescut. Au râs - La mine, nu-i de la vreo boală, băi, Maestre de
copios pe seama uneia, o damă blondă, bună, dar tre- scene, ci de la nasturele ăsta, pe care n-am apucat să-
cută prin săbii și care era căsătorită, a 5-a oară, cu un l deschid! Dar, la tine, ce-i cu lozinca aia anticomu-
activist sau un securist de la cultura socialistă…, în nistă, scrisă pe tulipan?
vigoare! - Apăi, măi hamletule, măi omulețule cu talent,
După ce a băut zdravăn, ca la un foc automat, dibăcie, umor și cu păsărica mică și vioaie, află, măi
Omescu i-a zis-o pe șleau, uneia din „Doamne”, că el băiete talentat, că pe tuberculul meu scria, cândva, în
și-ar băga păsărica nevinovată și austeră în Natalița, tinerețea mea revoluționară și în puterea mea scriito-
dar nu poate, „că îl prinde Domn Organul și, îl bagă ricească leninisto-socialistă, cea de mare speranță și
la Gherlă!” Au băut ei, așe, ore în șir, au mai și mân- viitor om de mare cultură al comunismului înflori-
cat, au schimbat băuturile și birturile. Până dimineața. tor… Amsterdam! O.K? Sughițând, au mai mormâit
ceva, tulburați, nervoși și amețiți, apoi au reizbucnit,

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 73


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
demențial, în hohote de râs teatral, întrebând nevino- vin cărbune, rusufurătot… din România noastră! Ce
vați și avizi de o cunoaștere, dar, Eva, unde-i? Au mai să faci, noi ne conformăm lozincii muncitorești -
chibzuit ei, câteva clipe, și asupra alegerii de folosință „Beți… să plecăm…la vot!” Omescu a conchis, cu
a mâinilor. Erau nedumeriți, dacă în procesul micțio- acel ultim îndemn divin, spunând candid că, că…
nării, trebuie să se ajute, de mâna dreaptă sau de cea comportamentul lor va fi drastic criticat mâine, în șe-
stângă, ba că, li s-au micșorat mâinile? Omescu, care dința de Partid al Teatrului, cu tovarășul Gradu!
a fost mereu de partea extremei drepte legionare, l-a Ioane, azi ești terminat, lasă-ți și fecalele tale munci-
contrat dur pe prietenul Sîrbu, care era de esență so- torești, pe lângă gardul cel cu îndemnul solemn,… te
cialistă, spunându-i un citat din Țuțea: „Bădie Ioane, rog! Poți? „Ionopot!”
cu stânga nu poți să-ți faci, nici cruce, decum să con- Celor doi oameni de artă le-a fost dat să trăiască
duci o țară!” La care, Dezideriu a reacționat dialectic împreună, puțin și în libertate, cu multe seri de vis și
și istoric: „Mititelule, nu putem fugi de ceea ce sun- faimă teatrală, bucurie, cu umor inteligent, dar le-a
tem, nici în mormânt… Viața este ca o pradă, dacă nu fost dat să conviețuiască și pe tărâmul suferinței rea-
o prinzi bine și la timp, te înghite ea pe tine!” În ulti- lității incredibile de la Salcia, prea mulți ani. Poves-
mile luni de detenție de la Salcia, cei doi oameni de teau despre întâmplările hazlii de la bibliotecă sal-
teatru vorbeau mult despre teatrul universal, despre ciotă, după ce erau obligați, și ei chiar citeau ironic și
irosirea lor, pe digul faraonic din Salcia cea poetică și comentau, ziarele comuniste, tip «Scânteia, din Bibli-
mlădioasă, declarându-și prietenie veșnică. IDS a ros- oteca lui „Popa Parpalac”», securistul mizer și turnă-
tit atunci, o frază celebră: „Pe noi, Micuțule Gigant al tor. În izolarea saivanelor acelea, când făceau orice,
actoriei, ne-a apropiat, sub Salcia pletoasă, o mare ca viața, să nu le fie, doar calvar grotesc, și ei aveau
demnitate existențială, că noi doi, deși suntem oameni timp de glume și de roluri ilare, în comparație cu exis-
de teatru, n-am plâns și n-am râs, niciodată, la co- tența lor imposibilă.
mandă!” S-au pupat, ca nelegiuiții impostori, când pă- Parodiile petrecute dintre Hamlet-Omescu, dialo-
răseau așezământul ușurării și convesației lor – „pa- gând teatral, cu genialitatea replicilor lui „Gary-De-
tologice, filozofice și profund fiziologice”. Într-un sire-Păcală”, pe vremea, când se aflau într-o „mizerie
târziu, după ore lungi și grele de dezbateri literare, os- salciotă”, se vor mai întâmpla multe și pe scena reală
pătarul i-a dat, nervos, afară, cu îndemnul comunist: petrecută pe «Digul Boa Parpalac sau la Infirmerie
„Mai mergeți în paștile mamii voastre, de bandiți be- sau la Saivanul Ritz…»! Viața culturală, inteligența
țivi ordinari, acasă, măăi, că… că, ca, mâine vin ale- și vorbele lor de duh, nu puteau fi nici oprite și nici
gerile și vă prind Dracului pe drumuri, beți și nehotă- ucise. Iar amintirile unice, unele demne de un teatru
râți, cu cine să votați!? Vedeți, bă telectualilor, că pe absurd, regizate și interpretate de ei, au mai atenuat
gardul cârciumii mele sunt indicații clare pentru vot! din greutățile vieții de deținut. Și, ele trebuie poves-
Pe lozinca aceia amândoi aveau s-o mai privească, tite!
încă odată, cam gânditori și derutați mai târziu, pe în- Domnul Iuga parcă s-a trezit, ca dintr-un vis urât,
tuneric! Nu, o știau!? Ba, da, și o mai și înțelegeau! când noaptea s-a lăsat peste noi, iar el încă povestea,
În aerul plăcut din afara birtului, cu curte, cei doi din monologul său, din comedia tragică a dialogului
cântau și se țineau de umeri, ca brazii contra „vântului actorilor. A încheiat discuția, cu o remarcă resemnată:
în turbare”. Se mișcau oare, gardurile sau Luna!? „Nu uit, nici o zi din viața trăită în fericirea libertății.
Erau pulbere, amândoi. Pe gardul lung și înalt al câr- N-am să uit, nici pe cele urâte, acele foarte grele pe-
ciumei, unde erau ditamai lozincile scrise cu var rioade, de suferințe ascunse, când am înțeles, că vie-
proaspăt, cu invitație la vot, așa cum, le precizase Ba- țile noastre sunt irosite, dar care m-au întărit, ca pe o
dea Cîrciumaru, era un scris muncitoresc, cu „Votați stâncă și m-au învățat să trăiesc, cu orice preț, chiar și
cu Soarele” și mai încolo, mai era, și un „Trăiască în acele momente, care mi-au dat experiență și forță
PCR…!”, și ceva lung și prost-scris, despre prietenia ca să rezist. Ele m-au făcut să supraviețuiesc, și după
cu Stalin și cu un oarece, Sovrom. Mai la capăt, ceva, 1964. Probabil că fericirea și zilele frumoase, pe care
cam șters și nevăzut bine… ! Amândoi au decis, ho- le trăiesc azi, în această semilibertate de uitare a cri-
tărâți, supărați, dar la unison și adânc „intelectual”, să minalilor, și a motivului închiderii fizicului și minții
mai tragă un pârț puturos înspre înscrisurile acelea, și noastre, a miilor de români nevinovați, va fi pentru
apoi „Deziderium” i-a făcut plăcerea omenească lui mulți colegi de suferință, nedrept de scurtă. Dar me-
Omescu, să se mai pișe o dată, în „Soare” strigând rită să mai trăiești, măcar câte-o clipă de tinerețe, de
victorios, i-am votat și p-ăștia…! Apoi i-a strigat lui extaz, de iubire, fericire, amuzament, uitare și biru-
Mitică, „bă, sulă mică, Țăndărică, mai lăcrimează și ință. Viața e scurtă, chiar și în libertate. Iar, „cine-i
tu, câțiva stropi, pe opera mea de căpătâi, Sovrom… viu... să râdă”!

74 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

MAX BĂNUȘ și ION D. SÎRBU

Max Bănuș (n.26.03.1926, Buc. – 06.02.2008, Așa zice comandantul.


Buc.), jurnalist în perioada 1948-1958, a fost arestat Probabil că așa o fi.
în 1958 și condamnat la opt ani închisoare. Eliberat De aceea, ni s-a aprobat să ne odihnim toată
după patru ani, de către o organizație americană de duminica. Până acum aveam pauză numai duminica
binefacere, a lucrat ca jurnalist în Statele Unite ale după-amiază. Am lucrat și în ziua de Anul Nou. Îmi
Americii. Din 1966, ca redactor la Radio Europa Li- cos ciorapii și diversele găuri din haine. Mii de șoa-
beră, realizator al cunoscutului program Tinerama. reci mici cât o jucărie roiesc în jurul nostru. Ne rod
Din 1983, publică revista de comunicație On Air, saltelele, păturile, hainele.
promovând dezvoltarea relațiilor cu țările din Eu- Sper ca frigul să-i izgonească. Căutăm pe drum
ropa de Est; a fost premiată cu medalia de aur la Fes- pisici. Am adus și eu una în lagăr. Stă și miaună la
tivalul publicațiilor de radio-comunicație. mine când îmi mănânc bucata de mămăligă. Se linge
După 1989, pentru o scurtă perioadă, revine în pe mustăți. Pare înfometată. La șoareci se uită cu in-
țară și înființează publicația Tinerama cu editura cu diferență. Ce fel de pisică o fi asta, Doamne?
același nume, unde își publică romanul Cei care m- Câțiva organizează pentru duminică după-ami-
au ucis (Buc., 1991).Încetează din viață, în urma unui ază conferințe. Stăm între paturi și șușotim, fiindcă ni
stop cardiac, la 6 febr. 2008, în București și este în- s-a atras atenția că nu avem voie să ținem discuții co-
mormântat la cimitirul evreiesc “Filantropia”. În în- lective. Noi le ținem însă, în special datorită scriito-
chisoare s-a întâlnit cu Ion D. Sîrbu. Pentru o mai rului Sîrbu, Dezideriu Sîrbu. Autor de piese de teatru,
bună cunoaștere a cumplitei tăceri și a personalității cronicar literar, Ion Dezideriu Sîrbu este și profesor
lui Ion D. Sîrbu, redăm capitolele 31 și 36, Profeso- de filozofie. Piesa lui Cățelul a reprezentat un spec-
rul Sîrbu și „Hai, că o să închid ochii!” (Dumitru tacol de mare succes la Teatrul Tineretului din Bucu-
Velea). rești. Tema piesei era o aluzie prea transparentă. Cică
fiecare dulău are pe lângă el un cățel care se gudură și
latră plin de admirație. Și atunci concluzia este că în
ogradă nu se poate face nici un pas înainte. Cronicile
dramatice și literare i-au adus un mare prestigiu pro-
fesorului Sîrbu. Dar și un an de închisoare. Un con-
ducător al Uniunii Scriitorilor din vremea aceea s-a
considerat jignit. Acuzații s-au găsit.
„Am fost deci vinovat de criticarea partidului
în timp ce îmi prăjeam trei chiftele!” povestea zâm-
bind profesorul Sîrbu. „Ce minciună! Mie nici nu-mi
plac chiftelele!” adăuga el, încruntat.
Am fost condamnat la un an închisoare, în pri-
măvara anului 1957. Cu trei zile înainte de data elibe-
rării, s-a deschis ușa celulei. Apăru un gardian cu o
hârtie în mână.
„Deținutul Dezideriu Sîrbu!”
Sîrbu se ridică.
„Probabil că mă anunță să mă pregătesc de eli-
berare”, se gândi el.
„Eu sunt!”
Gardianul nici nu se uită la el.
„Ți s-a ridicat condamnarea de la un an, la
șapte ani închisoare”.
Încerc să mă prietenesc cu acest Sîrbu. În jurul
lui se adunaseră cele mai valoroase minți din colonie.
Discutau probleme delicate. Conflicte religioase, ca-
racterul național al Ardealului, dezvoltarea teatrului
românesc, zbuciumul scriitorului. Fiecare duminică
31. Profesorul Sîrbu
reprezenta, astfel, un regal sufletesc. Nu luam parte la
Munca merge ceva mai bine. Așa zic gardienii.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 75
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
discuții. Îi simțeam pe acești tineri intelectuali români De trei luni ni s-a anunțat o dispoziție diabo-
profund jigniți în sentimentul lor național de ceea ce lică. Cine va face norma zilnic timp de o lună va primi
se petrecea atunci în țară. Eram sigur că nu se bucurau o carte poștală!
de prezența mea și că ar fi preferat să nu vin. Antise- Va putea scrie că este sănătos!
mitismul era într-o mare efervescență în toată țara și Va putea scrie că are dreptul să primească un
nici un fel de explicație logică nu servea la nimic. pachet de cinci kilograme cu alimente!
Eu aveam însă nevoie să fiu lângă ei. Și apoi Tentația este mare. Un vis ce părea cândva un
tinerii intelectuali români din colonia Stoenești fă- simplu vis. Au trecut totuși trei luni. Nimeni n-a reușit
ceau parte dintr-o generație evoluată. Când i-am cu- să îndeplinească norma.
noscut mai bine, i-am apreciat pentru spiritul lor deo- Totul este o simplă poveste. Nu mai cred în po-
sebit, pentru mentalitatea lor evoluată, pentru conști- vești.
ința lor puternică. Comandantul are, însă, o veche experiență. Ne
Profesorul Sîrbu era îndrumătorul lor. adună în curte.
„Mă gândesc cu multă durere la tatăl meu”, îmi „Deși n-ați lucrat cum trebuie… hai, totuși, să-
spune Sîrbu într-o zi. Eu am 46 de ani. El are 71. A i răsplătesc pe cei mai muncitori.”
muncit toată viața în minele din Petroșani. A făcut Alege la întâmplare treizeci de deținuți.
economii sălbatice ca și eu și fratele meu să putem Le dă câte o carte poștală și câte un creion. Să
învăța. Și să-l ajutăm la bătrânețe!” scrie acasă că sunt bine și că au dreptul să primească
Sîrbu avea ochii plini de lacrimi. un pachet.
Încerc să-l consolez. Lângă mine, un mecanic din Craiova, care stă-
„Până ieși din închisoare, îl va ajuta cu sigu- tea de opt ani în închisoare, exclamă:
ranță fratele dumitale!” „Păcăleală! E numai păcăleală! De când sunt
Mă privește absent. eu în închisoare, deținuții politici n-au dreptul să
„Fratele meu a emigrat în Brazilia. De doi ani scrie. N-au dreptul să primească pachete cu alimente.
este închis, din cauză că a activat pentru partidul co- N-au dreptul să existe, ci numai să respire și să robo-
munist. Eu sunt închis, fiind acuzat că am activat îm- tească. Vor numai să ne înnebunească. Vor să mun-
potriva partidului…” (pp.153-155). cim ca proștii până ne vom da sufletul. E o simplă pă-
căleală.!”
36. „Hai, că o să închid ochii!”

27 septembrie 1961.
Se împlinesc trei ani.
Trei ani de când am fost arestat.
Trei ani de când am schimbat ultimul cuvânt cu
familia mea. De când i-am văzut.
De atunci nu mai știu dacă ei trăiesc.
De trei ani n-am voie să scriu un rând acasă.
Nici ei nu au voie să-mi scrie.
Dacă unul dintre noi moare, familia nu este în-
științată. Înștiințarea vine de abia la data la care deți-
nutul trebuia eliberat. Un vecin de pat, țăran din Ar-
deal, îmi povestea odată că tatăl lui a murit în închi-
soare în 1946, la numai trei luni după ce fusese arestat
și condamnat la șase ani închisoare. În 1955, a venit
acasă o scrisoare oficială. Fără nici o explicație li se
comunică un fapt divers. „Deținutul decedase în tim-
pul executării pedepsei!”
Când? De ce? Unde fusese înmormântat?
Nu aveai dreptul să știi. Chiar dacă era soțul
tău. Chiar dacă era fiul tău. Chiar dacă era tatăl tău.
De fapt, aflai în cele din urmă. Întotdeauna tre-
cea timpul și ieșea cineva din închisoare și-ți povestea
ce se întâmplase. Doar nimeni nu murea de bătrânețe
în închisorile politice.
Dar morții cu morții și viii cu viii.
Vreau să scriu acasă. Să primesc o veste de
acasă.

76 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Ridic din umeri. Preluăm riscul cu toții, pre-
luăm avantajele cu toții. Râdem.
„Ei?”
Sunt de acord.
Tragem la sorți. O dată în viață sunt norocos.
Câștig eu. În ordine, vor urma profesorul Sîrbu, Vâsâi
și Rădulescu.
A doua zi, seara, când sergentul măsoară
groapa mă privește mirat.
„Bravo, bă! Ai reușit să faci norma!”
Tac. Privesc… așa… neclar.
„Da, domnule sergent. Dar sunt complet epui-
zat. Nu cred să mai reușesc o dată treaba asta.”
Sergentul nu-mi răspunde. Se învârtește în jurul
gropii. O mai măsoară o dată. Se miră din nou. Cu de-
getul arătător se scarpină sub cozorocul șepcii. Mă pri-
vește, făcând ochii mici. Apoi capătă o privire șireată.
„O să faci și mâine norma?”
Ce o fi în capul lui? Îi răspund cu un ton res-
pectuos: „Voi încerca. Dar nu cred, domnule sergent.
Sunt mort de oboseală.”
Se mai învârtește o dată în jurul gropii.
„Măi… tu ai fost ziarist, nu?”
„Da. Am fost ziarist.”
„Deci, ești un băiat șmecher?”
Complimentul este extrem de jignitor. Nu răs-
pund nimic.
Dar n-a fost așa! „Fă pe dracu-n patru și fă și mâine norma. Fă-
După trei săptămâni, au sosit primele pachete. o toată luna. Hai… că o să închid ochii!”
Am văzut șuncă, brânză, zahăr. Prima oară după trei Îngheț. Oare a priceput?
ani. Când au apărut primele țigări, au fost scene de Nici azi nu știu.
nebunie. De ani de zile oamenii fumau numai chiș- Mi-a șuierat printre dinți că el e interesat să fac
toace. Când le zăreau pe drum plonjau ca la fotbal, norma. Ca să arate celorlalți că totuși e posibil de fă-
cinci-șase unul peste celălalt. Unii strângeau aceste cut. Ca să-i arate comandantului că știe să organizeze
chiștoace și le comercializau. Pentru patru chiștoace, treaba.
primeai supa celui care nu putea rezista. Pentru opt „Hai, că o să închid ochii!”
chiștoace, îți dădea și bucățica de pâine. Oamenii pre- Iar?
ferau chinurile foamei decât ale lipsei de tutun! Ce a vrut să înțeleagă cu asta? A fost oare nu-
Dar cum să fac să obțin și eu o carte poștală? mai o vorbă aruncată la întâmplare? Sau pricepuse că
Am încercat imediat să lucrez într-o zi fără să mă Sîrbu, Rădulescu și Vâsâi săpau și cărau pentru mine
opresc. Seara, n-am fost în stare să mă înapoiez la co- când gardienii nu erau atenți? Deci, înțelesese combi-
lonie. Și nu făcusem nici două treimi din cât ni se ce- nația noastră?
rea să facem. Digul e departe. Pământul e greu. E La sfârșitul lunii, am primit o carte poștală.
umed. Imposibil. Trebuie să renunț. După zece zile primesc și pachetul cu alimente și ți-
Îmi vine o idee. gări. Cele patru sute de țigări le-au împărțit Sîrbu, Vâ-
Îi chem pe cei trei cu care m-am împrietenit. sâi și Rădulescu. Alimentele le-am împărțit toți. Am-
Profesorul Sîrbu și arhitecții Nae Rădulescu și George balajul l-am păstrat eu. Privindu-l, vedeam casa mea.
Vâsâi. Strada mea. Soția. Prietenii. Viața mea liberă.
Le expun planul meu. Uit de cei trei ani de închisoare.
„Dar dacă vom fi prinși?” Luna următoare e rândul profesorului Sîrbu.
(pp.172-176).

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 77


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Dumitru VELEA

CU ŞI DESPRE DOUĂ SCRISORI


ALE LUI GARY
Din 1978 începe revirimentul Teatrului de stat „Dragă Colega, Dumitru Velea,
“Valea Jiului” Petroşani, ca în anii 1980-1981, să
atingă punctul maxim, luând mai toate premiile posi- Având deosebita plăcere de a fi invitatul CCES
bile. La regie şi scenografie pe anii 1980-1981 şi-a de a participa la acest minunat festival de dramatur-
adjudecat premiile ATM, prin regizorul Florin Fătu- gie contemporană, profit de ocazie ca în fuga emoţii-
lescu şi scenografa Elena Buzdugan. Florin Fătulescu lor şi în potopul de impresii pe care ţi-l oferă întâlni-
debutează pe scena din Petroşani cu Alegeţi-l sin- rea, aproape aglomerată, cu mesagerii a ceea ce este
guri, de Ivan Bukovčan, la 11 februarie 1978, un mai bun şi mai contemporan în teatrul românesc, să
spectacol de adâncă forare psihologică şi existenţială. comunic aproape telegrafic hunedorenilor mei ex-
Cu acest spectacol, coerent şi de mare tensiune inter- cepţionala surpriză şi bucurie pe care am încercat-o
pretativă, teatrul participă la Festivalul de teatru con- în seara de 4 martie, când, pe scena Teatrului Dra-
temporan de la Braşov, 1979, şi Florin Fătulescu matic din Braşov, în faţa unui public extrem de pre-
obţine Premiul pentru debut regie artistică. Ion D. tenţios şi de înaltă calitate s-a prezentat colectivul
Sîrbu participă cu sufletul la gură la triumful teatrului teatrului din oraşul meu de baştină (cu piesa Alegeţi-
din Petroşani. Iată o scrisoare pe care mi-o trimite din l singuri, de Ivan Bucovčan).
Braşov, chiar din timpul festivalului: Mărturisesc cu toată sinceritatea că mi s-a
strâns inima, gândindu-mă ce concurenţi are colecti-
vul din Petroşani, dar, pe parcursul spectacolului şi
mai ales spre sfârşit am fost inundat de o luminoasă
bucurie şi mândrie hunedoreană.
Tânărul regizor Florin Fătulescu, pe care nu-l
cunosc deloc, în acest spectacol a reuşit să tran-
sforme colectivul de actori într-o „orchestră de ca-
meră perfect temperată”, în care nici unul din actori
nu a fost mai sus sau mai jos, în schimb, cu toţii au
scăpărat în perfecta lor integrare în ideaţia piesei şi
viziunea regizorală.
O foarte bine aleasă piesă (tema războiului pare
a fi foarte actuală), un decor de o excepţională suges-
tivitate, un text dramatic transpus cu convingere şi
înalt profesionalism, a reuşit să emoţioneze publicul
care a dăruit actorilor nişte aplauze ce ar merita să
fie păstrate în arhivă. (Octavian Sava şi Constantin
Paraschivescu, de la televiziune, mi-au comunicat că
vor neapărat să preia pentru retranscriere pe micul
ecran acest spectacol ce merită să fie văzut de toată
ţara.)
Aştept acum acelaşi colectiv şi pe acelaşi Florin
Fătulescu cu piesa Petru Rareş, de Horia Lovinescu,
la Craiova, la festivalul de teatru istoric.
I. D. Sîrbu
Braşov, 8 martie 1979”
Teatrul a făcut un turneu în ţară şi în Capitală în-
cununat de succes de presă şi public.

78 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
A doua scrisoare: o puzderie de asemenea vodevilişti şi comediografi,
„Craiova, 30 Nov. 1979 şi dacă azi Teatrele maghiare au un public excelent,
se datorează şi faptului că i se oferă două vodeviluri
Iubite, Colega, Dumitru Velea, sentimentale vechi – şi după aceea, acelaşi public pri-
meşte, pregătit, ultima dramă religioasă a lui Sütö
- sunt necăjit, nu am acasă decât exemplarul Andraş. (Ceea ce nu pot spune despre cazul meu, de
princeps al comediei (al „vodevilului”) pe care o pildă: publicul care moare după „Comedie cu olteni
consider ca fiindu-vă utilă la această oră a reperto- sau oltence” nu are să înţeleagă niciodată „Simion
riilor noastre. Aş dori s-o citeşti cu sentimentul cu cel Drept” sau „Arca…”)
care am scris-o. În anii aceia (1971), fiind cuprins de Iubite Colega, nu am obiceiul de a mă explica
oarecare fervoare sociologică, am încercat să găsesc sau scuza. „Catrafusele” mele le consider operă se-
un răspuns la nedumerirea mea: de ce publicul de ţă- rioasă, chiar dacă, voit, am dorit-o „poporană”.
rani şi muncitori nu aderă direct la marile texte dra- Efortul de a fi simplu şi înţeles de toată lumea (fără a
matice? (Ca în alte ţări, între care sunt nevoit să citez cădea în facil sau vulgar) e mai mare şi mai dificil
Ungaria, Iugoslavia, Urss.) Se menţine un prag axio- decât acela de a fi subtil şi rafinat. Piesa aceasta, ţi-
logic între cei cu tradiţie în cultură (orăşenii de două o trimit şi pentru că e acasă în Valea Jiului: fiindcă,
generaţii) şi cei invitaţi la citadinism de uriaşul flux depinde de regie ca ea să fie un spectacol amuzant,
al mutării din agricultură spre oraş. Voi cita un educativ – totuşi artistic şi major literar. (Aici în Cra-
exemplu metaforic din filosofia educaţiei estetice: pui iova, Teatrul Liric, compozitorul Ungureanu, coche-
pe o coală pilitură de fier. Deasupra vii cu un magnet. tează cu ideea unui show-muzical. Eu mă gândesc la
Dacă magnetul e prea sus, pilitura rămâne indife- inteligenţa lui Fătulescu, care nu e nebun şi ştie citi
rentă; dacă se coboară la nivelul colii, se naşte o mă- şi pe deasupra textului; mă gândesc la tine – şi bine-
ciulie de arici haotic; există însă o distanţă ideală (în înţeles la prietenul meu Gherghe pe care doresc să-l
Estetică îi spunem „prag axiologic”, sau „limită de întâlnesc cât mai curând.
autoritate înţeleasă”), la care dacă ţii magnetul, pili-
tura de fier se aranjează după splendide linii de forţă. ***
În relaţia dintre teatru şi public, mie mi se pare foarte
important ca: Am găsit acum şi un text primar al piesei „Dacia
- să ridicăm publicul la valoare fără să rupem 1301”. Vi-l trimit spre informare şi lectură.
comunicarea de „prag”; „Catrafusele” sunt aprobate şi publicate de
- să nu permitem ca – în golul dintre literatura Casa de Creaţie Bucureşti. Text incomplet, lipseşte
majoră şi cea minoră – divertismentul vulgar să se din broşură, intermezzoul pe care eu îl numesc „in-
substituie etapei intermediare între cultura (colosal terviul Televiziunii”. „Dacia 1301” – e cunoscută, nu
de rafinat-superioară) a satului, şi cultura repertori- am vrut să o dau în circulaţie deoarece voiam s-o joc
ului (european sau naţional) de prestigiu şi gravitate. la Teatrul Radiofonic. Dar acum aflu că atât Teatrul
Cunoscând, într-o oarecare măsură, literatura Naţional Craiova cât şi cel din Timişoara au reţinut
ţărilor din împrejur, am ajuns la constatarea că aces- piesa „poporană” „Dacia 1301”, fiind, zic ei, „exce-
tea, între folclorul lor şi marea lor literatură, au avut, lentă pentru turnee la ţară, pentru litoral, elevi şi sol-
în secolul trecut, un foarte bogat repertoriu de piese daţi”. Nu m-am supărat – mai ales că aceste Teatre
pe care îmi permit a le numi „poporane”. Alecsandri au reţinut „Plautus şi fanfaronii” pentru scena mare.
al nostru a înţeles importanţa acestui obligatoriu gen
– treaptă intermediară între sat şi oraş, folclor şi li- ***
teratură cultă, filozofie şi divertisment. Din păcate el
nu a fost urmat: Caragiale are două piese poporane Bibicioiu, bunul nostru amic, cunoaşte ambele
„D-ale Carnavalului” şi „O noapte furtunoasă”, texte.
dar, fiindcă a scris prea puţin, aceste texte servesc Vă împrumut, aşadar, în mare grabă, două co-
acum hiperculta fantezie a regizorilor de ultima oră. medii, rugându-vă să le citiţi, să vă decideţi, şi, nesi-
Noi am parcurs secolul XIX sărind câte zece trepte liţi de nimeni, să luaţi hotărârea pe care o consideraţi
deodată: avem imense goluri, şi cantitative, şi calita- cea mai justă.
tive. Conachi e la coada lui Alecsandri, acesta îl îm- Aştept o scrisoare sau un telefon.
pinge din spate pe Caragiale şi iată-l la colţul străzii, Până atunci, primiţi vă rog, salutări minereşti
sosit, ca în desenele animate, pe Matei Caragiale şi din Craiova mea adoptivă.
pe Urmuz. Noroc Bun!
Ostrovski, de pildă, are trei sau patru piese ră- Ion D. Sîrbu
mase în repertoriul „mare”: dar la vremea lui, i s-au Str. Cuza 9, bloc 156
jucat vreo patruzeci, pregătind publicul pentru Ce- Sc V, ap. 3 Craiova
hov, Gorki, Bulgakov; sârbul Nuşici la fel; ungurii au Telefon 94/12465
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 79
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Negraru (Socrul mare), Rosmarin Delica (Socrul
P.S. Ambele lucrări sunt incluse mic), Simona Burtea (Studenta), Dorin Ceagoreanu
în volumul „Comedii-eseu” (Studentul), Liviu Timofte (Şoferul), Izabela Bado-
contractat la „Scrisul Românesc” vics, Ecaterina Babi, Victoria Loghin (Tinerele),
Anatol Burlacu, Eduard Dumitraş (Tinerii). Specta-
Această scrisoare pare a privi soarta a două piese colul s-a jucat, aşa cum prevedea I. D. Sîrbu, stagiuni
ale sale, Catrafusele şi Dacia 1301, dar, în fond, ea după stagiuni, împrospătându-şi mereu distribuţia,
dă seamă asupra unei teorii estetice privind problema haşurând aproape o pătrime din harta ţării, îndeosebi
receptării şi a nevoii de a exista „un gen intermediar”, zonele cu localităţi mici. Presa imparţială şi conşti-
o dramaturgie „poporană” pentru educaţia marelui entă i-a fost favorabilă: „La Teatrul Dramatic ,,Ion D.
public. Am făcut câteva reflecţii privind viziunea lui Sîrbu” – scrie Mircea Andraş – comedia celui care a
Ion D. Sîrbu asupra publicului în Scrieri despre împrumutat numele său, teatrului din Petroşani – Ca-
Gary. Voi reveni cu mai multe determinări estetice, trafusele s-a rulat după o perioadă de câţiva ani, fi-
sociale, politice şi ale epocii prezente, cu proxima ind integrată, din nou, în circuitul artistic. Comedia
ocazie, fiindcă acestea se impun cu necesitate. „Vo- este spumoasă, are din toate câte un pic, de la jocu-
devilul” serios, Catrafusele, nu s-a putut pune în rile de cuvinte, la comicul de situaţie, de la scheciu-
scenă în perioada respectivă din varii motive (unele rile de varietăţi, până la Legenda Muntelui Parâng,
ca şi cele prezente), ci a ajuns în lumina rampei abia toate sub oblăduirea lui Amor (o variantă a lui Cupi-
sub directoratul meu, în 1996, în premieră absolută la don) care încearcă să lege şi (mai ales) să dezlege
14 septembrie, în regia lui Marius Oltean şi scenogra- acţiunea alertă, care curge de la sine, personajele fă-
fia Elenei Buzdugan. Cu distribuţia primă: Florin cându-te părtaş la viaţa lor, aflată într-un moment de
Plaur (Zeul Amor), Radu Jurj, Boris Melinti (Radu), cumpănă” (Matinal, 07.02.99). Cealaltă piesă, Dacia
Oana Liciu (Rada), Francisca Chorobea (Soacra 1301 nu a văzut lumina rampei nici până în prezent.
mare), Nicoleta Niculescu (Soacra mică), George

80 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Felicia BIRĂU

PREZENTAREA PIESEI ARCA BUNEI


SPERANŢE, CHIAR DE AUTOR, CU OCAZIA
REPREZENTĂRII EI ÎN POLONIA,
OCTOMBRIE 1971
Între Teatrul Naţional din Craiova şi Teatrul În luna mai a anului viitor, Teatrul din Łodz va
Naţional din Łodz, în 1971, s-au stabilit, conform prezenta, la rându-i, publicului românesc două piese
unui acord, relaţii de colaborare. În luna martie, tea- din repertoriul său actual.
trul polonez a găzduit o delegaţie a Naţionalului Cra- Ion D. Sîrbu s-a ocupat de realizarea, în limba po-
iovean, formată din Alexandru Dincă, director, şi Ion loneză, a unui Caiet-program pentru ambele piese.
D. Sîrbu, secretar literar. Prezentarea teatrului craiovean o semnează criticul
Rodul acestei vizite a fost semnarea acestui acord de teatru, Margareta Bărbuţă, probabil text redactat
de colaborare reciprocă dintre cele două teatre, la tot de Ion D. Sîrbu. Dar dăm mai jos textul de prezen-
data de 16 martie 1971. tare a piesei Arca Bunei Speranţe, semnat de autorul
În luna mai delegația teatrului românesc a parti- ei, Ion D. Sîrbu.
cipat la sărbătorirea a 25 de ani ai Teatrului Național În traducerea proprie, din polonă în română.
din Łodz, directorul tehnic și literar al acestui teatru Felicia BIRĂU
fiind invitat în România la Festivalul de Artă din Cra-
iova.
Din perioada 22 - 25 octombrie 1971, trupa Tea- ARCA BUNEI SPERANŢE
trului Național din Craiova este invitată la Łodz și Dramă în trei acte
Varșovia, unde v-a juca piesele Otello de William
Shakespeare și Arca Bunei Speranțe de Ion D. Sîrbu. Rezumat

Autorul aduce la cunoștința publicului polonez,


încă de la început, intenția de a scrie o piesă despre
problemele contemporane ale epocii. Chiar dacă tex-
tul este ascuns în spatele unei parabole dramatizate,
cu trimitere directă la simbolul biblic al potopului, el
specifică legătura biblică, aceasta fiind doar un pre-
text. Dramaturgii polonezi de asemenea se folosesc
adesea de simbolistică pentru a aduce realitatea mai
aproape de spectator, amintind pe Szanavski și
Mrożek.
Prin urmare punctul de plecare este mitul potopu-
lui și arca lui Noe. Arca reprezentând lumea, iar fa-
milia lui Noe, împreună cu toate conflictele sale,
umanitatea modernă.
Arca lui Noe semnifică tradiții familiale și etice
străbune. Noa, bătrâna sa soție, este un simbol al pru-
denței materne. Lui Sem, cel mai mare dintre fii, îi
sunt încredințate cuștile cu animale, fiind astfel res-
ponsabil pentru viața transportată pe nava veche.
Ham este tipul omului tehnic, răspunzând de utilaje,
sursa de energie și înaintarea arcei. În contrast, Iafet,
cel mai tânăr și cel mai nefericit dintre fii, ar trebui să
răspundă de comunicațiile navei. Dar... o fată pe
nume Ara apare la bordul navei, fiind întruchiparea
speranței și credinței într-o lume mai bună și mai ales
a supraviețuirii. Ea trebuie sa își aleagă de soț pe unul

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 81


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
dintre fiii lui Noe, căci niciun început nu este posibil Actul II
fără femeie, aceasta fiind o frunză, o floare și un rod,
care primește căldura sfântă a soarelui. Ea simboli- Noe o găsește pe Ara în razele soarelui. Protos în-
zează viața. tre timp a evoluat mult, curăță cartofi în bucătărie, iar
Ara vine dintr-o cușcă în care fusese ascunsă. A mai târziu el va lua rolul majordomului la ,,audiențe-
trăit acolo alături de creatura cu patru membre, ,,săl- le'' Arei.
baticul cel bun'', pe care autorul la denumit Protos Noa apare și îi vorbește Arei într-un mod simplu,
(având în minte semnificația greacă a acelui cuvânt, dar clar, despre obligațiile eterne ale femeii: dragoste,
nu eroul monstruos al temnițelor Vaticanului, Andre dăruire și lupta împotriva morții prin nașterea copii-
Gide). Protos, un proces de filogeneză din istoria lor. Este datoria sacră a femeii, deoarece bărbații nu
umanității, poate chiar drama umanizării. știu decât asta: să înalțe cetăți, pentru a avea ce să dă-
Aceștia sunt protagoniștii. Iar acum pe scurt acțiu- râme; să creeze legi, pentru a avea un punct de susți-
nea fiecăruia din cele trei acte. nere; să moară și să ucidă. În timp ce femeia are da-
toria să coacă pâine, să nască copii și să aibă grijă ca
Actul I dragostea și speranța să nu se stingă niciodată.
Mai târziu își fac intrarea pe rând cei trei frați.
Arca este un vas ultra modern, amestec de Primul este Sem, venind cu o cravașă simbolică în
transatlantic și distrugător. Dintr-o dată pe vas se mână, aducându-i Arei în dar un cactus înflorit. Încre-
aude un clopot de alarmă. Pe Iafet și Ham îi trădează zător în sine știe că poate să îl distrugă pe Ham, astfel
anxietatea. Cine a pornit clopotul de alarmă? Există devenind singurul stăpân al navei, dar și soțul Arei.
vreun pasager misterios pe navă? (Pe parcurs, bătrâ- În viziunea autorului din Craiova, Sem este tipul
nul Noe, le va spune fiilor săi descumpăniți, că acest regelui tiran, fără scrupule, al Babilonului, colonialis-
pasager letal, invizibil și totuși prezent, este moartea.) tul tipic, stăpânul robilor și cultivatorilor sud-ameri-
Mai târziu are loc un fel de cină festivă, ca un rit. cani. Lumea fiind o ierarhie, nu există egalitate și to-
Sem și Ham se urăsc de moarte. Iafet îi privește tul se bazează pe putere, puterea fiind impusă prin
indiferent, considerând problema dintre cei doi parti- disciplină și forță. Dar Ara își expune argumentele,
culară. iar întâlnirea dintre cei doi se încheie cu un eșec. Pro-
La cină Noe anunță trei lucruri: tos îi ridiculizează gestul comic, luându-i lui Sem
1). Că a eliberat ultimul porumbel și că acesta se casca colonială.
va întoarce cu o ramură de măslin în cioc. (Cei trei fii Ham, al doilea la rând, rece ca un crivăț, sobru și
râd de el, ce porumbel, dacă radarele vasului nu indică crud, îi aduce Arei în dar un televizor. El crede în pu-
nimic, fiind de părere că au pornit de nicăieri și navi- terea infinită a mașinilor sale. În opinia sa „în cosmos
ghează spre nicăieri.) niciunde nu există libertate'', totul se bazează pe lege
2). Noe spune mai departe, cu o gravitate patriar- și calcul. Deși Ham încearcă să o forțeze, Ara își do-
hală în ton, crezând în legile eterne ale vieții, că va vedește libertatea prin opoziție și refuzarea sărutului.
aduce din cușcă o fată, pe nume Ara, cea care va da Protos apare cu un pumnal în mână și o eliberează de
viață lumii viitoare. opresiune. „Ah, ce mai sunt și oamenii!'', exclamă Ara
3). În cele din urmă bătrânul Noe povestește des- printre lacrimi.
pre pergamentul, care este actul de proprietate a Ar- Al treilea este tânărul Iafet. El îi aduce în dar Arei
cei. Ara îl va primi, iar urmașii ei îl vor transmite din două sticle de whisky ,,Black & White'', fiind un bețiv
mână în mână. trist și disperat. El nu crede nici în înțelepciunea tată-
Ara își face apariția, frumoasă și pură, bucurându- lui său, nici în cunoștințele fraților săi, nici măcar în
se de cer, vânt și apă. Cei trei fii sunt uimiți, năpus- arcă. Plictisindu-se, el joacă poker cu moartea, încer-
tindu-se fiecare în felul său asupra ei. când să o trișeze, viața însemnând pentru el doar o
În timp ce Ara servește masa, ea amintește de ,,fra- călătorie spre sfârșitul absurdului. Ara i se opune, iar
tele'' ei Protos, aducându-l la masă, ceea ce provoacă dialogul dintre ei se aseamănă cu o conversație a unor
o serie de reacții negative și o opoziție acerbă. Sem, tineri adolescenți, fiecare dintr-un alt colț al lumii. Ia-
cel care răspunde de vietățile de pe arcă, protestează, fet bea, tristețea sa fiind transmisă și Arei. Cu această
pretinzând că Protos este o fiară, iar Ham vrea să îl scenă se încheie actul II. În cântecul său disperat se
împuște. Discuția de la masă degenerează într-o serie ascunde o întreagă dramă.
de sofisme filozofice rasiste.
Ara încearcă să îi concilieze, dar fără succes. Noe ,,Singur, singur, singur
și soția sa se retrag, Ara bea vin, iar primul act se în- Veşnic, veşnic, veşnic...
cheie cu un dans tragicomic. Un fel de dans, care Nimeni, nimeni, nimeni...”
poate fi văzut în amurgul plin de culoare al tuturor
barurilor.

82 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Actul III S.O.S-urile infinite, cel mult se întoarce din eter ecoul
apelurilor sale. Ara vorbește o limbă diferită: „Omule,
Protos a devenit un om cu conștiință, iar vorbitul nu pierde speranța în mesajele tale, în curând vei
său foarte clar. Îi încredințează Arei un secret, și ajunge la destinație'', acest lucru nefiind o minciună.
anume faptul că Ham a tras fire peste tot, iar arca fiind Acesta este cel mai frumos adevăr, cel mai frumos im-
subminată poate sări în aer în orice moment. Pe de bold, cu condiția de a i se da crezare și de a lupta pentru
altă parte, Sem, a preparat un soi de bacterie, fiind împlinirea sa. „Iubirea se dezvoltă, iar încrederea reci-
dispus în orice moment să se năpustească la luptă. procă crește. Ne vom iubi pe această navă, - spune Ara
Protos i se confesează Arei ,,Din clipa în care am de- - pe care clocotește moartea. În fața iubirii noastre nu
venit un om liber, nu am nici un moment de libertate''. vor sta nici Sem și nici Ham...''. Deodată sună o alarmă
El a construit în taină o barcă de salvare și vrea să venind de la Protos. Cei doi frați îl urmăresc. Iafet îl
plece în căutarea unei alte lumi, care ar fi mai bună, ajută să se îmbarce și să ridice ancora, așa că Protos re-
mai simplă și mai liniștită. El își ia la revedere de la ușește să fugă. Ara flutură cu batista în urma lui. Dar au
Ara, returnându-i pergamentul furat de Ham, la rân- fost trase focuri dintr-un revolver... și, lovit, Iafet cade
dul său furându-l de la Ham. Ara, cu durere în suflet, în brațele Arei. Nu moare, este doar rănit, dar înțelege în
îi promite lui Protos că îl va ajuta în evadare. Ar evada acel moment importanța sacrificiului și a speranței. Ce-
cu bucurie alături de el, dar nu are dreptul să facă rul nu este gol; apar golfuri liniștite și palmieri, care le
acest lucru. așteaptă venirea.
Din nou intră în scenă Sem și Ham, acuzându-se
reciproc de furtul pergamentului. Izbucnește o ceartă
cumplită, un război total atârnând de un fir de ață. Noe
ascultă ascuns în întuneric. Atunci când apare pe
scenă, îi acuză de intenții nebunești. „Blestemaților,
vreți să domniți peste lume, dar nu știți nici măcar să
vă stăpâniți pe voi înșivă'', le spune Noe ținând per-
gamentul în mână. Dintr-o dată rupe pecetea și le
arată ce este în interior. Nu există nicio inscripție pe
el, „deoarece arca este proprietatea comună a celor
care se străduiesc pentru fericire și pace''. El ume-
zește pergamentul cu lacrimi, iar cei doi frați pleacă
furioși. Bătrânul Noe vrea să plece fiind obosit, dar
aude din nou vocea clopotului și începe o conversație
cu moartea: „Lupta noastră a fost lungă și grea. Ai
câștigat, căpitanul meu''.
Ara, Noe și Iafet sunt împreună cu bătrâna Noa
care se află în pragul morții, nu mai vede bine și deli-
rează. Întreabă dacă s-a întors porumbelul. Bătrânul
Noe o minte: „Da, s-a întors cu o ramură de măslin
în cioc.'' Ea vrea să vadă porumbelul. Ara îi arată mâ-
inile goale, dar Noa ,,vede'' porumbelul și crede în
prezența lui. După aceea dorește să afle dacă Ara a
ales deja pe cine va lua de soț. Urmează un moment
tensionat. Ara îi răspunde pe un ton ferm: „Da mamă,
am ales; voi încerca legătura cu Iafet.''
Noe și Noa pleacă. Noe luându-și la revedere
spune cuplului tânăr: „Acum voi sunteți ultima spe-
ranță a acestei Arce''. Ara îi vorbește cu lacrimi în ochi despre speranțele
Pe scenă rămân Ara și Iafet. Alegerea sa a fost dic- lor. Replica ei se încheie cu un strigăt de disperare, de
tată de dăruire și sacrificiu, dar poate și de iubire. Ea apel și chemare: „Oameni buni, salvați sufletele noas-
îl întrebase în prealabil pe Noe: ,,Cu cine ar trebui să tre! Jafet nu trebuie să moară! Caci altfel...'' - iar ul-
dau naștere copiilor? Cu Sem, lumea ar fi plina de tima cortină cade peste aceste cuvinte.
tirani cruzi, cu Ham, s-ar umple de roboți, iar cu Iafet
se înmulțește doar de dezamăgiţi...'' Ion D. Sîrbu
Cu toate acestea cei doi tineri ajung la un acord. Iafet Secretar literar al Teatrului Național Craiova
a câștigat prin onestitate, declară Ara, deși el este un „în- Craiova, 7 iunie 1971
șelător metafizic''. El minte că primește mesaje și tran-
smisii, chiar dacă cerul este gol și nimeni nu răspunde la
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 83
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Adina CÎRJAN

CUVINTE VII (II)


Mic jurnal de trăiri esențiale
Lecția nr. 1 Doi ochi de Lumina ce-alină
Și străpung dincolo de Timp
Ținuta și Postura
Sunt ochi de Om
Tu vrei să poți străluci dansând cu mine? Pentru Sunt ochi de Zeu
a putea să strălucești, învață Postura care exprimă Vi- Sunt ochi ai timpului trecut
ața… Și ce va fi să vie
Postura ta aici și acum, în dansul cu mine ex-
primă ceea ce ești tu. Te privesc și pot să-ți văd Privesc prin ei și mă uimesc:
curbura spatelui, puțin obosit de câte lucrări ți-ai asu- E doar un punct
mat, de frică. Ți-ai asumat atâta luptă dintr-un senti- Într-un alt punct
ment de insecuritate sau din teamă că nu ești iubit? Ce-mi duce viitorul în trecut
Ai uitat oare că Eu, Viața sunt peste tot? Ai uitat
oare că pot hrăni din abundență toată Creația? Ai uitat Eu mă uimesc și pot pricepe
că tu ai dreptul divin la libertate, abundență și iubirea Concepte de Viața-n Acum
mea? Ai uitat? Viitor vindecat de trecut în Lumina
Iubirea mea pentru tine nu înseamnă o relație care Ce suspină de timpul pierdut.
poate fi închisă. Eu nu te voi abandona, pentru că Iu-
birea mea înseamnă un contact continuu, ca într-un Mersul împreună
dans nesfârșit… Eu sunt în contact cu tine mereu…
păstrează-l și tu! O noapte ploioasă ce-mi dă
Nu pierde contactul cu mine! Pierzi conexiunea Dragul de-a scrie în casă,
ori de câte ori te uiți în trecutul tău cu ură, resenti- Unde copilul toarce dormind
ment, frustrare, dezamăgire sau acuze. Eu Sunt Aici Și eu mulțumesc cuvioasă...
și Acum pentru tine! Lasă totul în urmă cu recunoș- Miros de bujor înflorit, tic-tac de perete, obosit...
tință și iubire și vino cu mine în Clipa prezentă. Și mintea-mi cuminte te cheamă
Te vreau întreagă, prezentă și bucuroasă de dan- Tu Clipă Sfântă la mine să vii,
sul nostru. Să-mi dăruiești pacea de-o zi și visul de-o noapte.
Să nu fugi cu gândurile nici în viitor. Eu nu sunt O Clipă perfectă ce-mi dă
acolo… Eu sunt aici și doar printr-un contact autentic Să gust infinitul și Versul...
cu Mine, aici și acum, vom putea să construim împre- O Clipă celestă ce cântă Armonii prin nervii mei cei
ună un alt momentum… momentumul tău, care te va încă vii
duce într-un alt plan. Așa, din momentum în momen- Și mă învață Mersul...
tum tu vei fi viu prin iubirea noastră și mă vei cu- Eu pășesc acum împreună cu Tine
noaște din ce în ce mai bine. Și nu mai las separarea să vină...
Postura Vieții înseamnă un contact deplin și con- De mine, de Tine, de Frați și de Tot...
știent cu Viața din tine și din tot ceea ce există. Acesta Învăț “Mersul Împreună” și să pot să mă iert pe alții
este Darul meu pentru tine, Omule. Aceasta este Iubi- iertându-i...
rea care te va împlini și te va ajuta să pășești ușor, ca Negări și proiecții, compulsii și frici
un fulg, cu verticalitate și eleganță desăvârșită în dan- Pleacă-n nimicul de unde-au venit...
sul vieții tale. Pășește cu încredere și deschidere. Nu Rămân doar eu și Clipa Celestă
ești singur și nu vei fi niciodată! Ești în siguranță, li- Și “Mersul Împreună”...
ber să fii.
Ești aici?
Eu sunt
Tu ești aici ?!... visez că ești departe...
O pană de vultur mă măngâie-n căderea-i lină... când mintea-mi tot toarce și desface
Mă uit în sus și văd a sorții spini înfipți în inima-mi de carne...
84 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
CONVPORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
Și ochiu-mi liniștit adoarme Cădere...
Visându-mă cu Tine în zbor spre alte zări...
Iar când se lasă zorii, Iubirea-ți mă străbate Mă doare și plâng de ego nătâng,
Sorbindu-mă în picături de rouă, auster; Ce-n lumea lui mică
Tu ești aici!... în gând și-n balsamine Nu poate de frică
Știind că realitatea doare, sub țepe caudine; Să moară...
Zâmbesc!... căci simt cum negrăitele suspine
Te-așteptă-n celălalt și-n mine. Observ și aștept
Pulsând, șuvoiul lumii de vrea să mă înece, Lumina de drept
Te regăsesc în Celălalt... sclipiri... Din Tine să vină
Întrezăresc cum Bunătatea-ți în arcă se preface Părinte!
Plutindu-mă pe ape prin magice trăiri
............................................................. E sufletu-mi curb, infinit în amurg –
Ce știe și vrea
Să devină o Stea
Pe cerul de azur...
(va urma)

PERSPECTIVA INVERSĂ-Elocvenţa, 60x80 cm, acrilic pe pânză


BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 85
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Dumitru Augustin DOMAN

ZIG-ZAG PRIN BIBLIOTECĂ (X)

„Gândirea zboară, iar cuvintele merg pe jos” corect înseamnă să nu spui nimic. Cuvintele corecte,
care și-au dat duhul, semnifică orice vrei, numai nu
„A citi este o formă de lene în măsura în care lași ce vrei să spui tu, și stârnesc un sentiment de repulsie,
cartea să gândească în locul cititorului. Cititorul ci- ca o periuță de dinți murdară, a altuia, sau ca o femeie
tește și își închipuie că gândește; de aici plăcerea care de consum” (Mihail Șișkin)
măgulește amorul-propriu cu o iluzie delicată”. (Ju- *
lien Green). „Gândirea zboară, iar cuvintele merg pe jos. Iată
* toată drama scriitorului” (Julien Green)
Dacă nu ești Maiorescu, nu-ți nota în jurnal toată *
ziua bună ziua mersul vremii din fiecare dimineață și „De statistică nu te poți ascunde nicăieri. Ea nu nu-
temperatura aerului la diferite ore ale zilei. mai că posedă date precise cu privire la numărul de
* dentiști, mezelării, seringi, portari, regizori de ci-
Cum arăta scriitorul sovietic de succes? De pildă nema, prostituate, acoperișuri de stuf, văduve, birjari
Agafon Șahov din Douăsprezece scaune, cel „cu băr- și clopote, dar știe chiar și câți statisticieni sunt în
buța în formă de cotlet și obrajii de culoarea somonu- țară”. (Ilf și Petrov)
lui”? Păi, scriind romane cu „probleme legate în co- *
perți frumoase, cu dedicații pe o pagină specială, de Într-o vilă din Centrul orașului Monte Carlo, un
genul: Tineretului sovietic, Studenților din Moscova, milionar – cică plictisit de viață și de lecturi – s-a
Tinerelor femei. Problemele erau următoarele: sexul spânzurat cu lanțul cu care îndeobște era legată capra
și căsătoria, căsătoria și iubirea, iubirea și sexul, sexul din curte.
și gelozia, gelozia și iubirea, căsătoria și gelozia”. (Ilf *
și Petrov) „Nicio durere nu vine de sus -/ Numai arborii ju-
* când în argintul lunii/ Povestesc despre cei din adânc./
Prostia nu trebuie amendată din start. Ea trebuie Și cine înțelege sunetul lor?” (Dimitrie Stelaru)
pusă în versuri nemuritoare de poeți tradiționali, mo- *
derni, neomoderni, postmoderni. Ea trebuie cântată în Părerea bufonului din A douăsprezecea noapte de
lieduri cu rezonanțe germane, în opere amintind de Shakespeare la întrebarea Oliviei („Cu ce seamănă un
marșurile lui Bizet, în sonatine zglobii a la Mozart, cu om beat?”): „Poate să semene cu un înecat, cu un
sunete de clopoței. Și astfel poate fi îmblânzită, ba prost sau cu un nebun. Dacă bea numai o măsură e un
chiar aneantizată. Sau, oricum disipată într-o vastă prost; dacă bea două e nebun, dacă bea fără măsură se
confuzie. îneacă și moare, adică e beat mort”.
* *
Scriitorii, ca și oamenii în general: unii sunt de cu- E cu atât mai jenantă opoziția agresivă la ideea de
vânt, alții sunt de vorbe multe. elită, cu atât mai mult cu cât elita e și ea una falsă.
* *
Omul nu e el dacă nu are individualitatea sa, ca să „E atât de înalt visul/ Că treptele lui au putrezit”
nu spunem originalitatea exprimării: „Să spui ceva (Dimitrie Stelaru)

86 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU

ALDYN ALEXANDER

TALE OF TALES: MONSTRUL


FRUMUSEȚII VIOLENTE

Motto: vorba de ziua de azi”.


„Majoritatea filmelor mele pornesc de la realism, Într-un interviu acordat revistei „Variety”, Matteo
pentru ca mai apoi să se înscrie într-o dimensiune de Garrone preciza că cele trei povestiri extrase din „Penta-
basm. «Tale of Tales» este exact opusul «Gomorei». Nu meronul” lui Basile au repercusiuni în societatea actuală,
ascundem artificiul. Puteți observa că am filmat în studio aducând în prim-plan cele mai acute și paroxistice teme
– bătălia cu monstrul marin de la începutul filmului este ale ei: chirurgia plastică, dorința frenetică de a avea
un omagiu adus lui Georges Méliès. Am vrut să creez un un copil, conflictul dintre generații sau trecerea dure-
film de data asta, care pe plan extern să fie teatral, iar pe roasă de la adolescență la maturitate. Cu toate că po-
plan intern foarte real” vestirile au teme și subiecte distincte, punctul lor central
(Matteo Garrone) de convergență inaugurează dorința nestăpânită a omului,
„Îngrijorat, așa e. De fălcile și dinții unei Creaturi, unei aproape scăpată de sub control, ce duce de cele mai multe
Prezențe atât de uriașe încât nimeni altcineva n-o poate ori la boală și/sau obsesie. Privite printr-o panoramică în-
vedea – uite-o! ăla e monstrul1 de care vă povesteam”2. lănțuire, trilogia literar-cinematografică gravitează în ju-
(Thomas Pynchon în „Curcubeul gravitației”) rul femeii, conturând stadiile definitorii ale vieții: tinere-
țea (ca o pregătire pentru aflarea bărbatului potrivit și a
Pentameronul, prima colecție serioasă de basme, pu- căsătoriei), maternitatea (prin prisma fertilității; copilul
blicată inițial la Napoli între anii 1634 și 1636, sub pre- ce ar fi trebuit să se nască dar nu se mai naște!) și bătrâ-
sudonimul Gian Alesio Abbatutis îi aparține celui pe care nețea (ca o idee a reîntoarcerii către primul stadiu).
îl cunoaștem astăzi sub numele de Giambattista Basile I. Chirurgia plastică sau nebunia artificialului, pe
(1566-1632). Colecția de povestiri, cu subtitlul „Lo cunto care îmi place adesea s-o plasez sub stindardul ART I FA-
de li cunti” („The Tale of Tales”) a fost publicată postum CIAL-ului cu mortificarea decorporeificării (decompozi-
de către sora lui Basile, Adriana, în două volume, ce îi va ție de reificare a corpului!) o regăsim în zăbava a zecea,
inspira pe creatorii de basme de mai târziu, precum Char- „Baba jupuită”, istorisită de o oarecare Iacova. Preludiul
les Perrault sau Frații Grimm. Exemple ale adaptărilor povestirii ne lasă să înțelegem că regele din Roccaforte se
basmelor din „Pentameron” sunt: „Cenușăreasa”, îndrăgostește lulea de o babă căreia nu-i vede chipul ci
„Rapunzel”, „Motanul încălțat”, „Frumoasa adormită” numai „un deget plin de frăgezime”3. La stăruințele rege-
sau „Hansel și Gretel”. Stilul povestirilor este unul baroc, lui, baba se învoiește să-l viziteze la palat pentru a petrece
cu foarte multe utilizări metaforice, Basile fiind de fel pri- o noapte împreună cu singura condiție ca înflăcăratul ei
mul scriitor italian care a păstrat intonările orale. La apro- pretendent să o aștepte în camera plăcerii numai și numai
ximativ 400 de ani de la moartea autorului, regizorul ita- cu lumina stinsă. Regele este de acord și o primește cu
lian Matteo Garrone va reînsufleți trei dintre povestirile nespusă bucurie în patul lui dar, pe timpul nopții, pe când
întrucâtva actuale ale „Pentameronului”, după cum ur- odioasa babă dormea, amorezatul conducător descoperă
mează: „Puricele” („La Pulce”), „Ciuta fermecată” înșelăciunea și pune numaidecât ca zgripțuroaica să fie
(„La Cerva Fatata”) și „Baba jupuită” („La Vecchia aruncată pe fereastră.
Scorticata”). Dacă „Pentameronul”, după cum ne-o De altfel, aruncarea de la înălțime figurează în „Isto-
spune și titlul este alcătuit din cinci zile pe parcursul că- ria ilustrată a execuțiilor capitale de-a lungul timpului”
rora se deapănă în neștire povești, fiecare zi întinzându-se a lui Martin Monestier ca o metodă de execuție univer-
pe parcursul a zece zăbave (cel mai probabil ore!); în anul sală, prezentă pe toate continentele și în toate timpurile.
2015 la Festivalul de Film de la Cannes, Matteo Garrone În căzătura ei, baba rămâne atârnată de un copac și este
va propune publicului italian un film fantasy de excepție, transformată pe loc într-o tânără nespus de frumoasă de
consacrat astăzi sub numele de „Il racconto dei rac- descântecul a șapte zâne ce vor trece din întâmplare prin
conti” („Tale of Tales”) adică „Povestea poveștilor”... zona supliciului. Aflându-se la vânătoare și observând-o
Povestirile ce au la bază basmele lui Basile, corespund fără să vrea, același rege din Roccaforte se îndrăgostește
toate zilei întâi și zăbovesc sub numerele de referință: 5, pe loc și o ia de nevastă. În cealaltă parte a regatului, sora
9 și 10. Așa cum va remarca și regizorul ce va readuce în invidioasă a babei transformate peste noapte dintr-o ară-
actualitate demult uitatele povești ale lui Giambattista Ba- tare înfricoșătoare într-o domniță de toată frumusețea, nu
sile, filmul „[…] nu este despre secolul al XVII-lea. Este

1 3
Sublinierea noastră. (n.a.). Giambattista Basile – Pentameronul, Editura pentru Literatură
2
Thomas Pynchon – Curcubeul gravitației, Ed. Polirom, Iaşi, Universală, București, 1968, p. 85.
2010, p. 286.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 87
ESEU
suportă noua condiție a rudei de sânge și pune să fie ju- oarecare, păduche, ghepard sau elefant, să fie tratat ca un ani-
puită de vie, ca pentru a înlătura straturile nefolositoare și mal familiar, animăluțul meu drag”6, iar remarca se aplică în
îmbătrânite de carne, apoi moare. Nu-și dorise altceva de- mod excelent regelui din Altomonte și „animăluțului” său
cât să imite procedeul supranatural de întinerire al surorii drag: nu chiar păduche, ci numai purice. Din pricina acestei
ei. Strădanie imposibilă, înfăptuită pe cale și cu mijloace insecte, ajunsă între timp „animăluț”, iar mai apoi animal în
materiale, când de fapt întinerirea suratei plana sub pece- toată regula, prin inexplicabile și inumane metamorfoze,
tea și însemnul miracolului. Dar, cum tinerețea nu du- afecțiunea regelui pentru propria-i fiică va scădea considera-
rează o veșnicie, baba întinerită peste noapte, își află sfâr- bil. Creatura va trece în prim-plan, iar cealaltă „creatură”,
șitul în clipa în care vraja se risipește și corpul cel vechi sau mai curând spus făptură, se va estompa în obscuritatea
se înstăpânește iar corpului nou. planului secund.
Ce altceva poate însemna debarasarea de corpul cel Temele expuse mai sus, sunt mai mult decât vizibile în
vechi, pentru a face loc corpului nou, prin înlesnirile me- povestirea „Puricelui”, care prin moartea sa va lăsa în
dicinei moderne, dacă nu o recurgere la alternativa chi- urmă o piele monstruos de imensă pe care regele o va
rurgiei plastice? Iată de ce tâlcul povestirilor lui Basile scoate la ghicit, astfel încât oricine va ști să spună de pe
este mai actual ca oricând. Ceea ce s-a schimbat e doar ce animal a fost jupuită, va primi în dar de nevastă pe
modalitatea; cutezanța înfăptuirii, căci ideea, mobilul care scumpa lui fiică. Mizând pe discrepanța dintre realitate și
animă și înlesnește crima va fi întotdeauna același. Vrem fantezie, regele din Altomonte speră că se va înscrie într-
ca frumusețea să dureze pentru totdeauna (la infinit!), dar un formidabil joc al aparențelor imposibile, propunând o
caracterul ei e unul trecător, iar în această nesincronizare ghicitoare, ca odinioară Sfinxul, a cărei soluție va fi avut
și ruptură de principii consistă tăietura „modelatoare” din să nu se afle nicicând! Însă atunci când un Căpcăun își
care țâșnește sângele! face apariția și rostește impronunțabilul cuvânt: Purice pe
II. Dorința frenetică de a avea un copil o regăsim în orice piele de om sau animal, cu o înțepătură dureros de
zăbava a noua, „Ciuta fermecată”, istorisită de Ciomme- inflamabilă, așteptările regelui se vor fi spulberat, pe-
tella, care a auzit-o de asemenea de la bunica ei Simo- semne nu din pricina pierderii prințesei, încăpută acum pe
nella. Din pricina faptului că nu poate rămâne însărcinată, mâinile Monstrului, ci mai curând din pricina desființării
regina din Lungapergola urmează sfaturile unui vrăjitor jocului impenetrabil.
care-i vestește că pentru a i se împlini dorința trebuie să Perfectibil, dar nu perfect! Sfidând logica realității,
intre în posesia unei inimi aparținând unui balaur de mare. crezuse cumva că va rosti în sânul Lumii, ghicitoarea fără
În continuare, inima va fi gătită de o tânără virgină ce va de răspuns! Răspunsul acesta atât de neașteptat va ucide
rămâne borțoasă „numai la mirosul ce va ieși din oală”4, atât frumusețea și armonia regatului său cât și frumusețea
iar dacă regina se va încumeta s-o mănânce, din „doi inocentei Porziella. Uciderea principiului estetic se va
timpi și trei mișcări [va] ajunge borțoasă ca la nouă luni”5. solda finalmente cu uciderea Monstrului, pentru a face ia-
Cele două femei, atât regina cât și bucătăreasa, din pricina răși loc frumuseții originare, aflate atât la baza vieții cât și
inimii monstruos de seducătoare, vor naște câte un prunc a evoluției în ansamblu.
de parte bărbătească. Copiii nu vor fi niște monștri teribili Cele trei mari secvențe ce stau la baza filmului lui Gar-
ci numai gemeni identici. Astfel, Canneloro (în film se rone planează sub semnul unor fobii: 1) reginei din Lun-
numește Iona) este băiatul bucătăresei, iar Fonzo (în film gapergola îi este teamă de dubla articulare a inimii magice
se numește Elias) este cel al reginei. Între cei doi se în- ce-i promite prin consumare un fiu, mai exact spus de mo-
cheagă o sinceră prietenie (de viață și de moarte), iar ceea dul în care se articulează fertilitatea inimii în direcția gea-
ce îi separă este chiar „inima” pricina altei inimi! Încheind mănului nedorit (bastard), născut de servitoarea ce va pre-
metaforic am putea concluziona că în piepturile lor bate para inima monstrului marin; 2) regelui din Altomonte îi
una și aceeași inimă: inima monstrului marin, cuprinsă de este teamă să nu-și piardă „giganticul” purice crescut
iubirea și miracolul vieții! peste noapte cât un batal și la care ține ca la ochii din cap,
III. Trecerea dureroasă de la adolescență la matu- ignorându-și astfel, aproape inconștient, neprețuita fiică,
ritate și conflictul dintre generații se regăsesc în zăbava căzută pradă unui monstru din pricina altui monstru; 3)
a cincea „Puricele”, acolo unde regele din Altomonte, regelui din Roccaforte îi este teamă de nebănuitele fațete
prinde puricele de care este ciupit într-o zi, ferecându-l ale iubirii și de întorsătura neașteptată pe care frumusețea
într-o carafă și hrănindu-l zi de zi cu sânge din brațul său, iluzorie o poate dobândi, conform principiului: „de ce îți
astfel încât într-un timp destul de scurt, insecta va prinde este scris, nu poți scăpa!”.
a crește considerabil. Creșterea ei va culmina și va intra Astfel, grandioasele fețe regale, urmând omniprezen-
în conflict cu creșterea prințesei Porziella (în film ea se tul principiu monstruos, ce domină atât povestirile lui Ba-
numește Violet!). sile cât și filmul lui Garrone, vor fi des-figurate și trans-
După cum remarcau și filozofii francezi Gilles Deleuze și figurate din pricina fobiilor caracteristice: în primă in-
Félix Guattari în platoul al 10-lea „Devenire-intens, deve- stanță, o improprie alternanță duală = gemeni după inimă,
nire-animal, devenire-imperceptibil…” din volumul „Mii fără tați ci doar cu mame distincte; în centru, instaurarea
de platouri”: „Va exista oricând posibilitatea ca un animal diformului prin supraexagerare = purice imposibil ce in-
tră sub incidența fantasticului și a science-fiction-ului, la

4 6 Gilles Deleuze, Félix Guattari – Capitalism şi schizofrenie vol.


Ibidem, p. 79.
5
Ibidem. II: Mii de platouri, Ed. Art, Bucureşti, 2013, p. 316.
88 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
fel cum intră și gândacul lui Kafka, înscris categoriilor ornitorincului am avea nevoie de o proteză extensivă, cu
menționate după alte reguli și moduri de funcționare, pe funcție intruzivă, după cum o numește Umberto Eco în
care nu le vom explicita și dezbate aici; în ultimă instanță, „Kant și ornitorincul” în capitolul „Iconism și hipoicon”,
alternanța urât-frumos, după regula înstăpânită a Lumii: ci și pentru a percepe mai pregnant abisul fanteziei ce ne
va fi o noapte și va fi o zi (lumină-întuneric), va fi viață și înconjoară. Fantezie reală vs. fantezie filmică… În cazul lui
va fi și moarte = babele-surori ne vor demonstra că urâtul Pan, ochii vor trece inexplicabil în palme, iar semioticianul
poate deveni frumos, dar că, finalmente, frumosul este ne încredințează la rându-i că privirea optimă și totală a
iluzoriu, neavând trecere în fața timpului, după o altă re- omului, prin extensie, se va afla în vârful degetului arătător:
gulă a Lumii, ancestral-impenetrabilă: frumosul e de „Dacă întrebăm pe cineva unde ar dori să aibă, dacă ar pu-
scurtă durată; – urâtul e pentru totdeauna! tea, un al treilea ochi, de obicei se primesc răspunsuri nu
Asemenea romanului „Crash” al lui J. G. Ballard, filmul prea economice: unii l-ar voi la ceafă, alții pe spinare, ne-
lui Matteo Garrone se află sub în-semnul Accidentului: acci- maisocotind că și în acest caz am putea vedea, firește, la
dentul regelui Iannone din Lungapergola pornit în uciderea spatele nostru, dar nu în alte infinite locuri unde adesea do-
Monstrului, ucis la rându-i de monstrul marin spre a-i în- rim să putem privi, pe vârful capului, înlăuntrul urechilor,
mâna neprețuita inimă reginei mult-iubite; inimă scindată dincolo de o ușă, într-o gaură unde ne-a căzut cheia. Răs-
mai apoi în dublura altui accident: pruncul dorit și pruncul punsul corect, în sensul că e cel mai rezonabil, ar fi: în vâr-
nedorit, înștiințare a faptului că orice pact cu Diavolul are și ful degetului arătător. E evident că în felul acesta am putea
cere un preț; accidentul înțepăturii ce va genera puricele in- extinde raza noastră de viziune la maximum, în limitele ra-
cidental, prefăcut în piele ca de ghicitoare, identificată ar zei noastre de acțiune corporală”8.
spune regele din Altomonte tot printr-un accident, așa cum Iată încă un motiv pentru care „Labirintul lui Pan” se
și prințesa va trece în mâinile Căpcăunului…; accidentul apropie de perfecțiunea și omogenitatea totalizantă a sim-
prefacerii corpului într-un supercorp: „tinerețe fără bătrâ- bolului. Cadrul în care Pan își deschide cei doi ochi magici
nețe și viață fără de moarte” (ca să păstrăm o exprimare tot în centrul palmelor aproape demonice, cu degete vinete și
de basm!); și tot un accident va fi și mimesisul disperat al ascuțite, dovedește încă o dată, în paradigma postulată de
babei jupuite, dezisă de propria-i piele, pentru a intra fantas- Eco, că privirea sa e atotcuprinzătoare. Un cadru în care
matic în pielea altui personaj, ce întârzie însă să se manifeste ochii ar fi trecut în vârfurile degetelor arătătoare, sau a ori-
și să-și facă simțită prezența! căror altor degete, nu ar fi avut același impact vizual pre-
Rănile provocate vor fi traduse atunci „prin violența ac- cum cel întrebuințat de Toro în teribila-i scenă! Și Eco are
cidentelor”7, ce se conjugă armonios cu violența frumuse- dreptate în felul său, atâta vreme cât ochii săi din vârfurile
ții, într-un coșmar repercutant al monstruozității însuflețite! degetelor rămân la ipostaza tipărită a textului; dar și del
Dacă „Forma apei” („The Shape of Water”) din 2017, Toro are dreptate, atâta timp cât ochii săi (ai lui Pan adică
a lui Guillermo del Toro lasă foarte mult de dorit, fiind mai – sic) rămân deschiși palmelor, conturând o ipostază pictu-
curând o peliculă de tipul Frumoasa și Bestia; un basm ce rală a imaginii. Ochi pe măsura cadrului căruia se deschid!
exploatează prin posibilitățile moderne ale cinematografu- Ne vom deschide oare aceeași ochi într-o fascinantă, sedu-
lui, mitul Monstrului ce seduce o frumoasă ce se va dovedi cătoare și incredibilă Poveste a Poveștilor?9
a nu fi chiar atât de frumoasă, ori poate că aici situația e Bibliografie:
tocmai pe dos, inversată printr-un tertip specific contempo- BALLARD, JAMES GRAHAM [2007] – Crash, Editura Polirom,
raneității, în ideea că frumoasa este chiar creatura mascu- Iași.
lină a apei, iar urâtă este însăși femeia ce-o salvează de la BASILE, GIAMBATTISTA [1968] – Pentameronul, Editura pentru
extincție; pelicula lui Matteo Garrone, „Tale of Tales” tur- Literatură Universală, București.
nată după povestirile „Pentameronului”, primează atât la DELEUZE, GILLES; GUATTARI, FÉLIX [2013] – Capitalism și
punerea în scenă, cât și la adâncirea și menținerea misteru- schizofrenie vol. II: Mii de platouri, Editura Art, București.
lui pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Fiecare povestire ECO, UMBERTO [2010] – Kant și ornitorincul, Editura Polirom, Iași.
are tâlcul ei și, asamblate sub forma acestui trio simbolistic, PYNCHON, THOMAS [2010] – Curcubeul gravitației, Editura Poli-
filmul însuși capătă o semnificație aparte pe care m-am rom, Iași.
străduit să o analizez cât mai detaliat și sub toate implicați- Filmografie:
ile sale, în volumul „Monstrul din vis”. TALE OF TALES (2015) Director Matteo Garrone, Scenariu de Gi-
În ceea ce-l privește pe Guillermo del Toro, nu același ambattista Basile, Edoardo Albinati, Ugo Chiti, Matteo Garrone, Mas-
lucru se poate spune și despre „Labirintul lui Pan” („El simo Gaudioso. (133 min) (Un film după povestirile lui Giambattista
Labirinto del Fauno”) din anul 2006. Dacă ar fi să for- Basile, extrase din „Pentameron”, 1634).
mulez o opinie proprie, aș spune că „Labirintul”, este în PAN’S LABYRINTH (2006) Director și scenarist Guillermo del
mod incontestabil capodopera sa cinematografică. Toro. (119 min)
Acum, nu doar spre a percepe somptuoasa alcătuire a

7 J. G. Ballard – Crash, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, p. 34. cum se cuvinte testul semnificaţiei disimulate a Hărţii cât şi a
8 Umberto Eco – Kant şi ornitorincul, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p. 337. punctului de pe hartă (mişcare şi stagnare; linie şi punct!), ar fi
9 Ce-ar fi fost dacă, atunci când ar fi intrat în Labirintul castelului
pătruns de fapt în Labirintul lui Pan? (n.a.).
Donnafugata din Sicilia (minutul 21:48), Salma Hayek adică re-
gina din Lungapergola, într-o încercare obişnuită de a trece aşa
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 89
ESEU

Maria-Daniela PĂNĂZAN

POEZIA-RUGĂCIUNE• DIN LIRICA


LUI DUMITRU ICHIM
În toate poeziile lui Dumitru Ichim, scara lui Iacob, ca de exemplu Vasile Voiculescu, și Dumitru Ichim
care unea linear cerul și pământul, este reprezentată sub creează un univers artistic original, un sistem bine de-
forma cercului și a spiralei. În interpretările hermeneu- finit, călăuzit de modelul „Cântării Cântărilor”: „Ca
tice, Cercul este văzut ca un simbol al perfecțiunii și al și în opera biblică, Dumnezeu îi este poetului-isihast
armoniei, al unui spațiu închis din care nu se poate ieși, un prieten care aspiră să-i devină iubit, amant și mire
dar care este protector, o „proiecție a sferei”, adică a di- duhovnicesc, izvor și receptacol al comuniunii. El ca-
vinității: „În conștiința românească, cercul este o ima- ută inima poetului, îi iese în întâmpinare, suferă, dis-
gine a lumii permise, o secțiune a microcosmosului, de peră, o imploră, îi e dor; prin logodirea ei, el își caută
unde și frecvența mare a acestei figuri în reprezentările propria sa împlinire, căci Creatorul nu e întreg decât
grafice, în care este asociat soarelui, cerului, lumii și lui împreună cu creația Lui. Logos prin excelență, El este
Dumnezeu. Chiar cunoașterea este așezată în legătură cu cuvântător, partener de dialog. El îi vorbește poetului
posibilitățile limitate ale ființei, prin sensurile (moște- în limba acestuia, adică în același gen literar, el însuși
nite din latină) ale verbului a încerca.” 1 fiind un geniu al poeziei, adică al unui mod de exis-
Pornind de la afirmația lui Heidegger că „ne învâr- tența comunitar”4.
tim, prin urmare, în cerc, dar acesta este drumul cel De altfel, așa cum reiese din prefața cărții (dar și
bun” (din volumul Logica, 1934), Cornel Mihai Io- din discuțiile personale cu autorul în care îi spuneam
nescu2 propune o cale de interpretare unică și anume că sonetele sale continuă, într-un fel, pe cele voicu-
interpretarea hermeneutică: „Sacrul este altceva decât lesciene), cele 150 de sonete sunt numerotate de la
Ființa. Gânditorul rostește Ființa. Poetul numește Sa- 245 (cifra la care ajunseseră Ultimele sonete închipu-
crul. Cât privește elucidarea relației dintre cele atât de ite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.
categoric distincte, problemă esențială pentru înțele- Voiculescu, cunoscutul poet român-isihast care-și no-
gerea influenței lui Heidegger asupra filosofiei mo- tase sonetele în continuarea sonetelui Marelui Will).
derne, textul „Ce este metafizica?” stimulează o her- Savatie Baștovoi vede în acest volum „o minunată cu-
meneutică aflată permanent în iminența apofazei. legere de sonete” pe care „mirele-poet a scris-o către
Cum am putea gândi relația dintre „Ființă” și „Sacru” mireasa răpusă de cancer”: „Atemporal ca Shakes-
altfel decât printr-un logos loxos, printr-un „discurs peare, fără a părea o icoană; îndurerat ca Voiculescu,
oblic” și o circumlocuție care, prizonieră în „pliul” fără a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fără a-și
dintre „rostire” și „numire”, pare în orice clipă să re- pierde credința; ermetic și muzical ca Barbu, fără a fi
nunțe la prerogativa discursului, pentru a converti sedus de joc, Dumitru Ichim, acest nume prea puțin
„actul de limbaj” în „act deictic”?3 cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin
Poemele publicate recent de Dumitru Ichim în vo- aceste sonete, ultimul mare poet român în viață care
lumul Tu știi că te iubesc (2017) sunt imnuri de preas- se înscrie în cea mai riguroasă și mai solemnă tradiție
lăvire a celui mai înalt sentiment sădit de Dumnezeu a poeziei moderne universale”5.
în sufletul omului. Titlul este biblic; el reia afirmația În viziune metafizică, asocierea cu textul biblic
Sfântului Apostol Petru în momentul reîntâlnirii cu este susținută prin referința textuală din filosofia lui
Mântuitorul după Înviere. Întrebat de trei ori: „Mă iu- Heidegger, care afirma că: „Orice mare poet nu scrie
bești, tu, Petre?”, acesta răspunde: „Tu știi că te iu- decât pornind de la un unic Poem. Măreția sa se mă-
besc”! Structural, ele sunt poezii cu formă fixă care soară după gradul în care el îi este încredințat acestui
îmbracă sonetul în muzică divină. Precum alți autori Unic, în așa fel încât el are putința să-și mențină ros-
români, care au psalmodiat în versuri iubirea divină, tirea sa poetică în stare pură în acest Unic. Acest

•Textele comentate în acest studiu se regăsesc în volumul Dumi- 2Cornel Mihai Ionescu, Cercul lui Hermes. Track palimpsest,,
tru Ichim, Tu știi că te iubesc, 150 de sonete prefațate și ilustrate Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.
3Ibidem, p. 108.
de Savatie Baștovoi, Editura Cathisma, București, 2017, dar și pe
4Bartolomeu Valeriu Anania, Introducere la Cântarea Cântări-
site-ul personal al autorului https://dumitruichim.com/ accesat în
perioada iunie-decembrie 2016. lor, în Biblia sau Sfânta Scriptură. Ediție jubiliară a Sfântului Si-
1Doina Ruști, Dicționar de teme și simboluri din literatura română,
nod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Orto-
Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 103. doxe Române, București, 2001, p. 870.
5Savatie Baștovoi, op. cit., p. 8.

90 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU
Poem al poetului rămâne neexprimat. Niciuna din moară ca să devină pâine și să dea viață. Imaginea su-
creațiile poetice luate separat și nici ansamblul lor nu premă a lui Iisus, care se regăsește și-n simbolistica
spune tot. Cu toate acestea, fiecare creație poetică în spicului, văzut ca „paharnic al lui Dumnezeu”, este
parte vorbește pornind de la întregul acelui unic Poem cea a nunții ce unește sufletul omului cu suflarea di-
și îl rostește pe acesta de fiecare dată. Din locul care vină: Cu arc făcut-ai roza, spre-a-ndepărta păscutul,/
este specific Poemului izvorăște unda care însufle- Scripturile Iubirii sunt cuiele și spinii,/ Frumsețea nu
țește de fiecare dată rostirea ca rostire poetică, însă dezmiardă, în scoică-auzi durutul,/ Nu suferința-n
unda părăsește atât de puțin locul care e propriu Poe- toate e geamăna luminii?/ Cum să Te caut bolții când
mului, încât izvorârea ei face, dimpotrivă, ca orice mi Te-ai dat suflării,/ La colț de veac cerșindu-Ți tă-
mișcare însuflețitoare a rostirii să curgă înapoi, în ori- ria-ntr-o miridă?/Bob de nisip Ți-s ușă, liman și prag
ginea din ce in ce mai învăluită. În calitatea lui de iz- al mării,/ Eu, ultima tristețe din strai de crisalidă (...)
vor al undei care însuflețește, locul Poemului adăpos- / Așa cum pentru Mire bea-ntâi din moarte spicul. /
tește esența învăluită a ceea ce, la prima vedere, poate Putea-vei să-ncepi nunta fără de mine oare,/ Tu,
să apară reprezentării metafizico-estetice drept ritm.6” care-ai pus lumină în cuib la fiecare?
Tendința generală a poeziei lui Dumitru Ichim de- Regăsim, în aceste versuri, concepția lui Heideg-
vine astfel inspirația din textul biblic, un text Unic ger despre însuflețire și despre esența durerii: „Spiri-
pentru rostirea sa inefabil-transcendentă. Gândit ca un tul este flacără. Dogorind, flacăra luminează. Lumi-
sistem filosofico-poetic, ciclul de Sonete al lui Dumi- narea survine atunci când are loc contemplarea. O
tru Ichim surprinde unicitatea relației divino-umane, asemenea contemplare are acces la venirea a ceea ce
puritatea simțirilor voinței libere a omului iubitor de strălucește, la strălucirea în sfera căreia ființează tot
Dumnezeu. Sunt convinsă că volumul este de esență ce ține de esență. Această contemplare înflăcărată
mistică și că se înscrie în marea lirică religioasă uni- este durerea. Orice părere potrivit căreia durerea tre-
versală: „Despre volumul de poezie intitulat Tu știi că buie să fie legată de simțire nu va putea să găsească
te iubesc, apărut în 2017 la Editura Cathisma, se poate drumul către esența durerii. Contemplarea înflăcărată
spune că încununează perfect strădania poetului de a determină ceea ce este mare în suflet. În calitate de
turna aurul în forma prețioasă a sonetului. După ce o durere, spiritul care conferă „sufletul cel mare" este
vreme a încercat esența tare a haiku-ului, a poeziei cu elementul însuflețitor. Însă sufletul conferit în felul
vers liber de inspirație religioasă, dar și pe teme di- acesta este elementul care animă. De aceea, cel care
verse, în plină eră a poeziei cu formă „exagerat de li- trăiește după cum îi dictează sufletul este stăpânit de
beră”, Dumitru Ichim ne propune clasicul sonet în trăsătura fundamentală care e proprie esenței sufletu-
bună tradiție shakespeariană. Coboară pe linie româ- lui, în speță de durere. Tot ce trăiește se împărtășește
nească din Vasile Voiculescu, si nu ascunde acest lu- din durere. Numai ceea ce trăiește înzestrat din plin
cru, ba chiar continuă numerotarea sonetelor de acolo cu suflet are putința de a-și împlini destinația esenței
de unde le-a lăsat Voiculescu în a sa „traducere ima- sale. În virtutea acestei putințe, ceea ce e din plin în-
ginară...”. Si dacă e Shakespeare, și e Voiculescu, zestrat cu suflet este apt să se integreze în armonia
atunci e vorba de iubire. Iubire față de ea/ femeia, de- unei reciproce sprijiniri, prin care tot ce are viață tră-
finitiv închisă în vers și între copertele cărții acesteia, iește într-o ascunsă interdependență”8.În Sonetele lui
spre a nu mai muri niciodată, chiar dacă în realitate Dumitru Ichim ne întâlnim cu întreaga simbolistică de
iubita soție a plecat dincolo, răpusă de cancer, e iubire esență creștină a liricii sale: iubirea nu e doar o stare
de El, Dumnezeu, Căruia îi răspunde ca Apostolul Pe- de grație și de fericire, ea presupune trăire, suferință,
tru odinioară: „Doamne, Tu știi că Te iubesc...”. Când dezamăgiri, frumuseți interioare, îndrăgostiții fă-
un Iov certându-se cu durerea, când un orb care caută cându-și declarații de iubire, tristețe, durere, aprigă
lumina aceea deplină din care nu mai răsare întuneri- luptă cu nestăpânitele păcate ale firii etc. E iubirea în
cul, când jucăuș și cu preocupare de bijutier spre a esența ei cea mai profundă. E Iubirea christică. Cartea
face mereu cea mai sclipitoare podoabă iubirii, dar sonetelor lui Dumitru Ichim reliefează Iubirea creș-
mai ales un veșnic mire cântându-i miresei sale des- tină într-o viziune postmodernă, neumbrită de vremile
pre frumusețile netrecătoare”7. dificile pe care le trăim. E starea de contemplație în
În acest microcosmos, care este sufletul omului, formă de puritate a firii. E înălțare până la cer. E în-
poezia se așează pe îngeri de Lumină și frumusețe tâlnirea cu El. Este dovadă de iubire umană supremă.
oferită gratuit, dar nu tuturor, ci doar celor care știu Deloc facilă la o primă lectură, cartea celor 150 de so-
să iubească, acelora pentru care Iubirea e sacrificiul nete își întâmpină cititorii confesiv, cu o declarație de iubire
suprem, deoarece, în opinia poetului, „frumusețea nu deplină. E semnul de înaltă prețuire a poetului față de Cre-
dezmiardă”. Simbolul absolut e bobul care trebuie să atorul Său. Iubirea îl aseamănă pe om divinității, ia „chip și

6Martin Heidegger, Originea operei de artă, Traducere de Tho- 7Daniela Șontică, Tu știi că te iubesc. O carte scrisă de Dumitru
mas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Prefață de Constantin Noica, Ichim, înhttp://www.observatorul.com/Default.asp?action=arti-
Editura Humanitas, 1995, București, p. 309-310. cleviewdetail&ID=16752, accesat azi, 30 mai 2017.
8Idem Ibidem, p. 336.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 91


ESEU
asemănare” și-l îmbrățișează, spirală a inimii însetate de O interpretare originală găsim în sonetul dedicat
etern. Îmbrățișarea e ardere lăuntrică, e rug, e pătrunză- lui Uroburos. Inspirat din mitologia biblică, Uroburos
toare, e taină a lumii. Chemarea Iubirii e însoțită de cântec este explicat în Dicționarul de simboluri9 ca fiind
de chitară. Precum psalmii biblici, muzica rezonează între- „șarpele care-și mușcă propria coadă, formând un
gul univers la sferele umanului îndrăgostit iar „cercurile lui cerc. El rupe cu o evoluție lineară, marchează o astfel
Arhimede” sunt necesare firii chemate spre împlinire lăun- de schimbare, încât pare a reapărea la nivelul ființei
trică: Trădarea, suferința, dureri, dezamăgirea,/ Armonici superioare, la nivelul ființei cerești sau spiritualizate,
și amorul sonetelor bipede... / Nu-i simpla frumusețe a cer- simbolizate de cerc: transcende astfel nivelul anima-
cului, Iubirea?/ De-aceea către cizmă și-azi țipă Arhi- lității, pentru a înainta în sensul pulsiunii de viața cea
mede: / În lături! Noli, noli...! Că țărmul știe cercul,/ Cum mai fundamentală. (...) Șarpele mușcându-și coada, și
inima - inelul, rotund și-asemănare/ Eternului. Nu crinul care nu încetează să se învârtă pe el însuși, se închide
gândit e în tubercul -/ Chilie pentru buze ce-apun în loc de în propriul lui ciclu, evocă roata existențelor, sam-
soare?/ Și totuși nu-mi ajunge cerc scris să fiu pe oală,/ Că sara, parcă osândit pe vecie să nu poată scăpa din ci-
moartea mi-este strâmtă, și alta n-am, de unde?/ Nu-mi clul său pentru a se ridica la un nivel superior: simbo-
simți îmbrățișarea, în jurul Tău, spirală,/ Când lutul, pre- lizează atunci veșnica reîntoarcere, cercul nesfârșit al
cum rugul, în noaptea Ta pătrunde?/ Mânz inimii - pan- renașterilor, veșnica repetiția, care trădează predomi-
tera, ca pe-o chitară-nham-o/ Și fă-Te țărm iberic: Amo, nanța unei puteri fundamentale de moarte”: Profesori
como Te amo! de chimie?! Mendeleevi iubirii,/ Pe tablă-ți scriu for-
În imaginea sculptorului care poate reface întreaga mula ce duce-n polihronii!/ Mai vine și un felcer – et
Creație găsim una dintre cele mai originale imagini voilá – hormonii!/ Făcând din Uroboros – eternul re-
poetice ichimiene: ne aflăm în fața Poetului, Catape- venirii –/ Un șarpe prost, sugându-și din coada lui,
teasmă divină, Poartă ce leagă cerul de pământ, Lu- deliciu./ De ce-a ascuns Helada, că-i dragostei
mina de Întuneric și Iubirea de neiubire. Împărtășania icoană?/ Nu-n puf de păpădii, ci-n perpetuum supli-
este sfințire în și prin Hristos, este picătura ce ne um- ciu,/ Mușcând din tine însuți și fericit de rană./ Ce
ple de divinitate, este înălțarea și îndumnezeirea firii poate fi frumosul, fără a-și fi durere?/ Nu-și poartă
umane. „Picătura” este, in facto, „oceanul din tala- trandafirul a ghimpilor armură?/ Nu aurul se naște
zuri”, este umplere de Duh divin. Suntem asemenea din sadica lui zgură,/ Cum mugurelui floarea-i cum-
tâlharului de pe cruce. Suntem tâlhăriți de cruce, dar plită sfâșiere?/ Apusu-aprinde-n flăcări întregul
ne reîntoarcem la Hristos prin Creație, armonizând sânge-al mării,/ Din el îndrăgostiții beau setea înse-
universul interior. Și ce altă metaforă mai frumoasă ar tării!” (Sonetul CCCI)
putea descrie întâlnirea definitivă cu Hristos, Mântu- Revine astfel obsedant ideea de suferință supremă
itorul? Să fii sculptor, să cioplești în lemnul Crucii din Iubire, deoarece „pogorât cu această învestitură
Jerfei supreme însăși Poezia care devine Catape- simbolică pentru a pecetlui pragul (s.a. - Durerea a îm-
teasmă? Observați, vă rog, că poetul preferă acest ter- pietrit pragul, vers din O seară de iarnă de Georg
men celui de Iconostas. E un cuvânt greu, plin, care Trakl) și pentru a străjui intrarea în labirintul acestei
așază pe bolta Cerului adevărata Creație: nu poetului cărți, Ouroburos devine emblema „transcendentalului”
în sine îi revine meritul de a sculpta, ci adevăratului care condiționează exercițiul funcțiilor sinergic mani-
și unicului Creator a toate. Supus cioplirii, perfecțiu- feste în gestul spasmodic, dar circular al scriiturii”.10
nii, sufletul omului leagă lumescul de nelumesc, fi- Într-un interviu, poetul se autodefinește rapor-
indcă Dumnezeu este Iubire și în Iubirea aceasta este tându-se la Iubirea divină care îndumnezeiește uma-
săvârșită Creația: Că nu cu polonicul iei cuminecă- nul, temă lirică preferată și în sonetele sale: „Dacă
tura/ Din flacăra Iubirii, ci-n vârf de linguriță!/ persoana a doua a divinității se numește Cuvântul lui
Oceanul din talazuri îl face picătura,/ Cum geana de Dumnezeu, iar dacă omul este creat după „chipul și
femeie i-ai scris-o din peniță./ Foc răsfățat de paie, asemănarea” Lui, înseamnă că omul este și el cuvânt
cumplit le-o fi amorul!/ Că pân’ la brâu li-e scripca în devenire spre Cuvânt și se naște contemporan cu
și-un rest zvâcnit din rochii…/ M-ai tâlhărit de cruce. lumina. (...) Devenirea nu e evoluție, ci „a bea liniștea
Știu, nu-n aripă-i zborul!/ De ce în schimb privirii lui Dumnezeu, citându-l pe Georg Trakl, dintr-un izvor
mi-ai vindecat doar ochii?/ Văd lucruri, nu adâncul din codru”, spus altfel, devenirea omului urmează alte
frumosului ce doare./ Ce-o fi, că simt țepușa-i în sân- legi decât ale „mutațiilor”, cele ale iubirii. Cuvântul,
gele-mi nomadic?/ Te-ai deșertat de Sine: în ce, în chiar cel gramatical, capătă sens prin alt cuvânt, omul
cum, în oare?/ Cum să-l numesc pe sculptor c-ar fi se limpezește spre genunile lui numai prin alt om. Dru-
cu dalta sadic?/ Din tot ce ne desparte: lemn, ciot, mul spre îndumnezeirea omului nu trece nici prin bise-
blasfem, mireasmă,/ Cioplește-mi suferința să-ți fiu rică, nici prin temple zidite de mână omenească, ci nu-
catapeteasmă!” (Sonetul CCCXXL) mai prin celălalt om care și el este cuvânt ca și tine.

9Jean 10Cornel
Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. Mihai Ionescu, op. cit., p. 7.
3, Editura Artemis, București, p. 416.
92 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
ESEU
Alienarea începe când în celălalt vezi un obiect necesar cum Petru, sporești în Iubirea Lui și simți arderea pro-
și nu subiect de dialog, când celălalt îți devine oglindă: fundă, „cu jăratic” a inimii ce tânjește după un „sărut
Mă privesc într-o oglindă/ Și salut: Mulți ani, străine! de foc”. În același timp exprimi credința în puterea
În iubire, nu există oglindă, pentru că numai sărutul rugăciunii și-n forța de neoprit a cupei din care-au
este măsura omului. „Aceasta-i minunea, spunea băut mirii din Cana. Sufletul învolburat, care geme
Rilke, care se întâmplă de fiecare dată cu cei care iu- „ca o furtună” își poate găsi liniștea doar prin Creație,
besc cu adevărat: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât au prin purificarea stărilor euforice de cântare și cerând
mai mult”. Și tot el afirmă despre această înflorire a semnul de împăcare creștină: zborul de porumbel:
lui Dumnezeu în om că este o devenire a „omenescu- Vruși acatist din mine, și-Ți gem ca o furtună.
lui’” până la nivelul când „orice obiect al iubirii este Ascuns-ai, unde, cheia? Sub care prag al lumii?
punctul de centru al paradisului”11. Ți-s tot mai verde-n cheamăt, din nelumiri de strună,
Drumul poetic al lui Dumitru Ichim este liturgic. Cântând pe-aceeași limbă cu-Omar, Serghei și
Fiecare poem are semnificații adânci și se află în Rumi.
strânsă legătură cu evenimentul liturgic al zilei în care Dă-mi zbor din porumbelul, genuni roind prin
este scris. Cât de minunată este această trăire! Cât de cețuri, (...)
cuprinzător și edificator, în evoluția lirică, se dove- Că Te iubesc ilogic, urcând talazul mării.
dește a fi un asemenea demers spiritual! Categoric, Iubirii n-oferi hamuri, ci tavă cu jăratic,
este unic în poezia acestui mileniu ce ne pălmuiește Întreg oceanul legii-‘i dă, lege nouă, geana.
pentru necredința noastră! În oceanul de însingurare Fă litera să zburde-n sărut de foc, sălbatic,
a omului și de îndepărtare de divinitate, poezia lui Spre-a fi prea sfântă cupă a mirilor din Cana.
Dumitru Ichim devine „picătura” care umple oceanul Cum poți, atât de aur, din plâns să-Ți faci zăvoare?
nevredniciei noastre! Poetul devine „Omul frumos”, Trimite-mi porumbelul cu semnul de-mpăcare!
Omul care trăiește în ritm liturgic, el relevează Ome- Poezia lui Dumitru Ichim este împăcare cu Dum-
nescul din noi. Fiecare poezie este o sărbătoare. Fe- nezeu. E imn divin, e frumusețe în stare pură. Nică-
rice de cei care înțeleg și care pot să-l trăiască pe ieri în literatura română nu mai găsim o asemenea iz-
Dumnezeu! Poezia devine salvare, mântuire, regăsire bândă lirică. Poezia exprimă Iubirea Lui. De altfel, în
a sinelui și limpezime a minții. Ea deschide ușa rugă- interviul amintit, poetul reinventează dictonul carte-
ciunii și liniștește furtuna de pe marea sufletului. De sian: AMO ERGO SUM. Sonetele nu fac excepție de
exemplu, psalmul recent intitulat Psalmul mersului la această convingere poetică. Esența mesajului poe-
pe mare (Evanghelia din această zi a redat versetele tic al sonetelor ichimieni își strânge toată seva revăr-
din Matei 14, 22-34, care atât de frumos relatează des- sându-se apoi în Marea Iubire: unică, mântuitoare, su-
pre Umblarea pe mare). Urcând „talazul mării”, pre- premă, care definește totul și cuprinsă într-o unică
afirmație: Dumnezeu este Iubire.

PERSPECTIVA INVERSA-Intre lumi,40x80 cm, acrilic pe pânză

11Topan,
Flavia, Diaspora literară românească în 14 interviuri,
Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. 91.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 93
ESEU

Mirela SAVIN

BOLNAVĂ, DE DIMITRIE STELARU


Dimitrie Stelaru, pseudonimul lui Dumitru Pe- lului ce pare neputincios în fața grotescului existen-
trescu, este un scriitor boem, pe linia lui Poe, respec- țial. Poate și de aceea, în text, se folosesc trei timpuri
tiv Verlaine, opera sa fiind un continuu joc între ex- verbale. Poezia debutează cu un imperfect, erau, re-
presionism și ermetism. luat în al treilea vers, semn că nu doar arată faptul că
Poezia Bolnavă poate fi văzută atât sub pecetea semnifică o acțiune petrecută în trecut față de mo-
expresionalismului, datorită tematicii pe care o pre- mentul vorbirii, cu valoare neterminată, ci și că are o
zintă, dar și datorită modalității prin care poetul aduce capacitate mare de evocare, creând o scenă care pare
în fața cititorului o frenetică căutare a unei realități a se derula sub ochii lectorului, sporind forța descrip-
psihologice, chiar spirituale și nu o înregistrare a unor tivă. Așadar, secvența este una vie, folosirea imper-
evenimente exterioare surprinse în secvența lor lo- fectului având rolul de judecată a unei stări și de va-
gică, dar și sub cea ermetică, având în vedere faptul lorizare, pozitivă, ,,Erau flori roșii, galbene și ape/
că acest text implică un înțeles ascuns, ce poate fi re- Lângă mâinile, lângă sufletul ei;” dar și negativă
velat numai prin inițiere. Trebuie avut în vedere și ,,Toate păcatele erau aproape –/ Toate negurile tul-
faptul că poezia poartă numele de bolnavă, adjectiv burau munții febrei.”. Singurul verb la indicativ pre-
provenit din verb, a se îmbolnăvi, stare care se află în zent, stă, arată că acțiunea este săvârșită în momentul
opoziție cu cea de sănătate. Primul element ce per- vorbirii, valoarea sa expresivă vizând încadrarea ex-
mite încadrarea textului în ermetism este chiar titlul perienței individuale ca formă atemporală a stării de-
care, la o atentă lectură a textului, capătă atributul de a-fi în mijlocul trăirilor. Imperativul predomină în a
adverb, mesajul textului fiind de a ațipi într-un somn doua microsecvență, aduceți, dați, lăsați, cerând o
bolnav de greu, lucru accentuat de versurile ,,Aduceți realizare imediată.
liniștea turnurilor, înaltelor –/ Cine stă între porți ca Textul Bolnavă conține două viziuni ce se între-
o moarte?”. Acest joc gramatical permite interpreta- pătrund pentru a oferi cititorului un tablou complet
rea universului ficțional drept unul greu a fi descifrat asupra unei societăți lipsite de libertate și în care cu-
la o lectură superficială. Mai mult decât atât, la nivel vântul pierde din aura expresiei autonome, devenind
stilistic se observă o particularitate interesantă a cu- o formă mascată de închisoare. În plus, textul capătă
vintelor care înfățișează realitatea, ,,Erau flori roșii, și o funcție de semnificare poetică cu rol în definirea
galbene și ape/ Lângă mâinile, lângă sufletul ei;”, identității potențialului expresiv al limbajului utilizat.
aceasta fiind relativizată prin repetarea pronumelui Conștientizarea adevărurilor dureroase devine o
nehotărât, toată/ toate. Așadar, textul liric este unul formă de eliberare prin limbajul ermetic, conștiința
bogat în semnificații, dezvăluind o atmosferă neobiș- eului liric subiectiv căpătând dimensiunea universu-
nuită, ,,Toate păcatele erau aproape –”, dar și niște lui liric, fiind o stare a sufletului, dar și o luptă pentru
sentimente necunoscute, ,,Visul dați-l toamnelor, al- dobândirea conștiinței de sine care se găsește între
telor,”. cele două dimensiuni arhetipale ale sale: cea ascetică,
La nivelul structurii și organizării, poezia cu- ,,Cine stă între porți ca o moarte?” și cea eroică, ,,lă-
prinde două microsecvențe și fiecare presupune o re- sați-i himera aceea și-o carte”. Textul transformă
valorizare a propriilor trăiri; construcția lirică este as- conștiința ca formă a sufletului din simplul motiv că
tfel similară unui tablou expresionist prin excesul de procesul de conștientizare este teritoriul poeziei:
culoare, cromatică contrastantă, trăiri covârșitoare: ,,Toate negurile tulburau munții febrei.”, totul fiind o
,,Toate negurile tulburau munții febrei.” De aseme- imersiune în teritoriul și interiorul cuvintelor: ,,Adu-
nea, poezia este constituită pe două planuri: primul ceți liniștea turnurilor, înaltelor –”; poate chiar o in-
este al privitorului, al doilea al cititorului, respectiv, tegrare în conștiința universală.
primul este al naturii, al doilea al trăirii. Acest joc sti- În imaginea florilor roșii și galbene, Dimitrie Ste-
listic are rolul de a-l pregăti pe cititor pentru a intra în laru a fixat propriile impresii despre realitatea ce pă-
contact cu o realitate, ce ulterior va degenera în haos, rea a se scufunda într-o mocirlă a ipocriziei. Apelul la
vis, iluzie: ,,Dar lăsați-i himera aceea și-o carte.”. simbolistica lexemelor amintite mai sus arată faptul
Astfel, vorbim de două nivele de sensibilitate lirică, că le consideră necesare, cu riscul sacrificării reguli-
cel de suprafață, logic, aparținând vieții cotidiene și lor liricii din acea perioadă. Apoi, soarta florilor este
cel de adâncime, ce presupune adâncirea tragică a rea- să moară, să se ofilească. Efortul steril al omului de a
le conserva arată veșnicia cuvântului, puterea de a

94 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU
transmite stări și asocieri. În versurile lui Dimitrie Florile trimit la asocieri diverse, clarifică senti-
Stelaru se creează un fel de cale de acces a sufletelor mente și conferă noi sensuri simbolice. Apele consti-
la o lume pură, liberă, exprimabilă și intangibilă de tuie izvorul transformărilor, apa ce dă viață și este
cei bucuroși de moarte. Această pendulare a spiritului martorul nelipsit al transformărilor voite sau nu, mâi-
între libertatea cuvântului și îndoiala față de capacita- nile atribuie textului presentimentul unei nenorociri,
tea de a spune adevăratele stări ale unei lumi tulbure iar sufletul devine oglinda realității. Imaginea turnu-
devine un act tragic, liric, declanșat de substantivul rilor înalte exprimă o emoție unică, neliniștea existen-
comun, simplu, păcatele, semn al răzvrătirii în și prin ței umane. Poarta devine simbolul unui caracter mo-
cuvinte. Această combinare a păcatelor cu liniștea ral, loc de trecere dintr-o lume scufundată în minciuni
înălțimilor capătă o expresie lirică limpede, amplă, în- într-o lume pură, gingașă. Comparația ,,Cine stă între
văluind durerea unei rătăciri a spiritului ce caută o porți ca o moarte?” are atât valori metaforice, cât și
poartă a salvării, o ocrotire a fragilității ființei umane simbolice, căreia eul liric subiectiv i-a imprimat pe-
și o asociere a iubirii cu neliniștea față de stingerea cetea scrierii sale, conferind textului un fin caracter
vieții. filosofic.

PERSPECTIVA INVERSA-Iluzie,40x93 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 95


ESEU

Petru URSACHE

DESPRE POETUL MIHAI URSACHI


DEBUT ȘI CONSACRARE
Debutul poetic al lui Mihai Ursachi s-a produs în re- Ce legătură are literatura cu „atmosfera de totală adeziune”,
vista „Cronica” în zilele bune ale acestei publicații ieșene, fie „internă”, fie „externă”?
condusă atunci de Corneliu Ștefanache. Era într-o sâm- În asemenea împrejurări tragi-comice, a debutat, la vârsta
bătă de 20 ianuarie 1968. Cititorul se obișnuise cu poezii de 27 de ani, Mihai Ursachi. I s-a rezervat un spațiu numai
semnate de Haralambie Țugui sau Țațomir, de Daniela pentru el, cu antetul: „Primii pași”, formulare potrivită pen-
Caurea sau de Ion Chiriac, Radu Cârneci, Corneliu tru un începător bicisnic. În realitate, erau pași voinicești
Sturzu... Cenzura dădea semne de nervozitate când se ve- aceia, de baladă nordică: descoperit într-o copaie adusă de
dea nevoită să lase să treacă, pentru peisaj și variație, valuri îndepărtate, copilul-erou sare întru întâmpinarea pă-
vreun eseu filosofic semnat de Constantin Noica, încă ți- rinților adoptivi, iar apele mării îi ajung abia până la ge-
nut sub supraveghere, vreo cronică plastică de Petru Co- nunchi. În numărul de debut, poetul se afla în vecinătatea lui
marnescu, vreun studiu de estetică, nealiniat partinic, de Al. Zub (care semna, pe prima pagină, articolul Unirea. Eco-
Adrian Marino. Când Al. Dima, deși membru în Colegiul uri în conștiința europeană), Gh. Ungureanu (De la Hora
de redacție, trimitea la revistă un articol despre literatura Unirii la statuia lui Al. I. Cuza, p. 3), Petru Comarnescu (Un
română sau de literatură comparată, se știa că vechea mare fiu al Iașului, pictorul Theodor Pallady, III, p. 4-5),
gardă de proletcultiști, de la „Scânteia”, „Lupta de clasă” Adrian Marino (Sensibilitatea estetică, p. 7-8) și alții. Din
ori „Tânărul leninist”, nu dormea. Se vorbea pe ici pe colo curiozitate și pentru simetrie, în „România literară” (numă-
de un oarecare „dezgheț ideologic”, dar se preferau teme rul din ianuarie 1968, corespunzător debutului lui Mihai Ur-
dirijate, pe linie, ca să nu aibă nimeni bătaie de cap. Nu sachi din „Cronica”) se întâlnesc nume din prima generație
convenea nici rubrica de note intitulată „Moment”, unde proletcultistă (Mihai Beniuc, Maria Banuș) cu hăituiții până
se cultiva un spirit critic incisiv și incomod pentru dirigu- mai ieri (N. Carandino, D. I. Suchianu, Al. Dima, Șerban
itorii de toate felurile. Cioculescu) și cu tineri abia lansați, de perspectivă: Nichita
Mai puteau fi citite versuri de tipul: „Nord al țării ozo- Stănescu, Fănuș Neagu, Eugen Simion, Cezar Baltag, Ga-
nat și pur,/ inimă de cetină curată -/ Munte de lumini al- briela Melinescu, Nicolae Prelipceanu.
bastre, dur/ revărsat prin trupul meu de piatră -/ cum să vă Poeziile cu care s-a prezentat Mihai Ursachi în fața ci-
sculptez în stihul meu?/ Cum să vă adun în piept mereu?” titorilor sunt în număr de patru: Floarea de lotus, Fructul
(„Cronica”, 9 martie 1968, p. 1). Sau, dintr-un articol de oprit, Câinele Miriapodis și Gh. Gavrilă Pop. Febră. Cu
ideologie: „Marxismul nu este numai antologie materia- excepția ultimei compoziții, celelalte trei au fost reluate
listă dialectică, el este și axiologie în sensul teoretic cel în volumele antologice, de la Inel cu enigmă („Cartea Ro-
mai cuprinzător. În marxism axiologia este întemeiată pe mânească, 1981) la Poezii („Vitruviu”, 1996). Ele au ră-
noi baze teoretice și metodologice și este legitimată de mas neschimbate, doar ușoare modificări la Floarea de
scopul final al marxismului – comunismul” („Cronica”, 4 lotus, dovadă că de la început autorul a fost sever cu sine.
mai 1968, p. 3). Auzi, „antologie materialistă”! Și apoi, Nu a dorit ca debutul să însemne un simplu act biografic.
dacă axiologia se întemeiază „pe noi baze teoretice”, care În același an, „Cronica” l-a mai publicat în două rânduri:
sunt ele, ca să se mai poată „legitima”? Delir în versuri, la 14 septembrie cu Masa cea de taină, poezie neintegrată
delir în vorbe. în volumele antologii din 1981 și 1986; apoi Trei frați pă-
Nici „România literară” (abia rebotezată după „Gazeta tați („Cronica”, 7 decembrie, p. 3), reluată cu mici ajustări
literară”) nu se putea lăuda cu o poezie ca: „Munte vrăjit/ stilistice în folosul clarității și cadenței.
Crescut de noi pe umeri,/ Fiu și părinte țării ești,/ Partid/ În Istoria literară are datoria să dezvăluie cititorului mai
frumusețea ta când ne înnumeri,/ Opus oricăror frumuseți puțin avizat două aspecte ale problemei pentru înscrierea
deșarte,/ În viscolirea visului lucid/ Opus oricărui trup care poeziilor lui Mihai Ursachi în lumea valorilor sensibile.
desparte,/ În crezul tău ca fluviul torid,/ Statornic și pe viață Mai întâi: Floarea de lotus, Fructul Oprit și Câinele Mi-
și pe moarte,/ Munte vrăjit…” În numărul din 21 noiembrie riapodis nu sunt texte de debutant, de „primi pași”, ci cre-
1968, revista bucureșteană, și nu numai ea, însă cu excepția ații în cel mai deplin sens al cuvântului. Debutul, în înțe-
„Cronicii”, publica începând cu prima pagină, cuvântarea lui les tehnic și biografic a însemnat, în fond, adevărata con-
Nicolae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor, iar sacrare. În al doilea rând: debutul-consacrare a mai în-
în continuare, la rubrica „Scriitorii la tribună”, își spuneau semnat un eveniment emoțional care a produs puternice
cuvântul, printre mulți alții, Georgeta Horodincă: „În ceasul seisme pe planul invenției, așa cum se întâmplă în cazul
de față nu se poate face, cred, critică fără ca îndărătul analizei marilor creatori care izbândesc în idealismul poetic. Asta
estetice și a judecăților de valoare să nu se întrevadă o con- ca să nu se confirme o idee a lui Arthur Schopenhauer,
cepție mai largă despre lume și dreptul la viață”; Petre Săl- autor atât de drag lui Mihai Ursachi: artistului de valoare
cudeanu: „Adunarea Generală a Scriitorilor are loc într-o îi este dat în viață doar să se bucure în taină la gândul că
etapă importantă pentru dezvoltarea literaturii noastre, într-o poezia căreia i-a consacrat întreaga ființă va aduce urma-
atmosferă de totală adeziune internă și externă a partidului”. șilor clipe senine și de desfătare. Este condiția creatorului.

96 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU

Dumitru VELEA

ROMANUL RALUCĂI PAVEL


SAU SOPHIA SUB INVAZIA
INCONŞTIENTULUI
Raluca Pavel scrie un roman, Cu mâinile celei- Lucas pleacă de acasă în turneul organizat, ca
lalte, de o claritate orbitoare. Pare că-i vezi întru totul dintr-o doară, de Cristina cu formația Kems, de cu-
desfăşurarea și țesătura, mișcarea personajelor, că le rând înjeghebată de aceasta, din care mai făceau parte
auzi dezbaterea ideatică și că le surprinzi gestul și fi- încă patru băieți; pleacă bucuros, gândindu-se firește
nalitatea, precum în apele limpezi ale unui râu distingi mai mult la șansa iscată decât la iubita pe care, nești-
peștii strălucitor unduindu-se, vietățile acvatice ind mai nimic sigur despre turneu, nu riscă să o ia cu
prinse în dans, chiar și pietrele de pe fundul albiei, pe sine. Iubirea lor, încă de fază adolescentină, deși
când deodată lumina te orbește și râul te prinde, te cu- Sopfia poartă de două luni un prunc în pântece, este
prinde cu totul într-un diluviu, din care trebuie să te fără cusur. Sophia rămâne acasă, cu gândul la lucrare,
salvezi prin alte mijloace decât cele ale naivei priviri și cu ajutorul Carlei declanșează ședința de spiritism,
și încă să dai seamă, prin a doua vedere și reflexie, chemând nici mai mult, nici mai puțin, chiar spiritul
despre neobișnuita întâmplare. Să te dezmeticești. cunoscutei criminale în serie, Vera Renczi, care uci-
a) La prima vedere, exterioară, pornind fie și de la sese pe la începutul secolului trecut 35 de bărbați, din
titlu, e vorba de un personaj, Sophia, care îndură o cauza infidelității lor, a lipsei de atenție și de iubire
acțiune prin presiunea altui personaj, Vera Renczi, constantă.
mai exact, care ajunge, în final, să acționeze după vo- Vera Renzci s-a născut pe la sfârșitul secolului al
ința celuilalt și să execute un act neașteptat, sau mai XIX-lea, la București, în urma unei relații dintre o fru-
bine zis necugetat, asupra iubitului Lucas, cum se moasă româncă și un om de afaceri maghiar. Odată
spune, cu mâinile celeilalte. cu pierderea mamei, tatăl său și cu ea, în vârstă de
Acțiunea aceasta, ca într-o piesă cu vechi unități vreo 13 ani, se mută la Berkerekul (acum Zrenjanin)
de loc și timp, se desfășoară într-o casă bătrânească, din nordul Serbiei, unde acesta deținea o moșie cu co-
din București, în care locuiesc cu chirie trei tineri de nac. Aduc cu ei și pe cei doi servitori, Damian și Ian,
condiție modestă, cuplul Sophia și Lucas și prietena și o bucătăreasă. Marcată de absența tatălui plecat în
lor, Carla: fiecare cu camerele lor, cu o bucătărie în călătorii de afaceri și de răceala lui, adolescenta, de o
comun și o pivniță în care Carla și-a făcut atelier foto; incredibilă frumusețe și magnetism erotic, caută aten-
iar ca timp, se petrece de-a lungul unui weekend, în ție în rândul bărbaților mai vârstnici, ducând o viață
zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Sophia este desfrânată și ținând ocupată frecvent prima pagină a
prinsă în problematica unei lucrări de disertație, ziarelor epocii. Spre bucuria tatălui ei, ea se îndrăgos-
poate asemănătoare cu cea de doctorat a autoarei, Fe- tește de Karl Schick, un bancher austriac, cu care se
meia asasin și sindromul Stockholm (Ed. Ars Do- căsătorește și, surprinzător, îi devine o soție fidelă,
cendi, Universitatea din București, 2016), pentru care născându-i și un îngeraș de fiu, pe Lorenzo. Însă, la
Raluca Pavel a trebuit să facă, pe lângă studiile teore- scurt timp după, ea începe să-l bănuiască pe Karl că o
tice, o serie de cercetări la Penitenciarul de femei de trădează și, nesuportând să-l împartă cu alta, îl ucide.
la Târgșor, Ploiești, cu interviuri, nu ușoare, cu deți- Mai trebuie spus că Vera poartă cu ea un secret, pe
nute criminale, unele chiar cu mai multe crime în care mama sa i l-a spus înainte să moară: pentru că
spate. I-a fost necesar un efort considerabil pentru a soțul ei, tatăl oficial al Verei, era mereu plecat, ea este
ajunge la motivații și cauze, la determinări socio-psi- făcută cu servitorul din casă, Damian; iar Ian îi este
hologice și mai larg cultural-psihiatrice – de unde a frate vitreg, rezultat din căsătoria servitorului cu fosta
rezultat o lucrare unicat în literatura noastră de speci- bucătăreasă, care a murit la nașterea copilului. Prin
alitate. Și Sophia cercetează, cercetează și nu se dă în urmare, familia adevărată, cei doi îi cunosc drama și
lături de la a sparge limite, de a privi în interior și, sunt dispuși, alături de ea, să participe, și să tacă, la
epuizată poate psihic, de a încerca până și o ședință pedepsirea bărbaților, treizeci și cinci, care îi sunt in-
de spiritism. Este ajutată, pentru aceasta, de Carla, fideli. Doar ei trei știu secretul. Ea îi omoară pe rând,
care experimentase anterior cu invocarea spiritului otrăvindu-i, iar tatăl și fratele său le cumpără sicriele
mamei sale, și reușise. de zinc din străinătate, pentru a nu fi bătător la ochi,
unul câte unul, și Vera le personalizează. Tot ei o
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 97
ESEU
ajută să ducă la subsol cadavrele. Ea se ocupă doar de subțire, uscată. La dezbaterile finale, dinaintea stabi-
gravatul plăcuțelor cu nume și cu simbol. Vera îi po- lirii premiilor, a participat și Directorul Direcției Tea-
vestește Sophiei în detaliu despre soții ei, Karl și Jo- trelor, Constantin Măciucă, un om de un bun simț și
seph, despre ultimul iubit, Milorad și despre moartea o diplomație ieșite din comun. Firește, lui i-a revenit
lui Lorenzo, otrăvit și el din greșeală, pe ceilalți 32 sarcina să conducă dezbaterile. La o masă, chiar din
trecându-i doar în revistă. fața „bordului” se așază aceeași fată, altfel și tot sim-
În fine, toate acestea îi sunt spuse Sophiei, în șe- plu îmbrăcată, care dintr-o traistă țesută cu motive po-
dința, transa de spiritism, pe traseul zilei și nopții de pulare, ce o avusese pe umăr, scoate un ceasornic
sâmbătă, încercând să o convingă că toți bărbații sunt mare, cât capul unui om, pe care și-l pune în față, pe
infideli, inclusiv Lucas al ei, și că, dacă vrea să fie masă. Se înscrie la cuvânt. Silvestru, recunoscând-o,
numai al ei, trebuie ucis. Deși Lucas o iubește și nu i- îi spune ceva lui Măciucă, probabil despre „inciden-
a greșit niciodată, și este de o bunătate că nu ar fi în tul” anterior, sau să nu-i dea cuvântul. Acesta, politi-
stare să ucidă nicio muscă, Sophia devine, treptat- cos, îi dă cuvântul. Fata se ridică și începe să vor-
treptat, suspicioasă, absorbind din gelozia patologică bească, spunând că a luat trenul de la Viena ca să vină
a Verei, până la identificare. Carla pleacă și ea, la pă- la Festivalul de teatru de la Brașov. Silvestru inter-
rinți, la Alexandria. Însă, ajunge și la concert, și îm- vine: „Dar dumneata ai fost și acum două zile!”.
preună cu Lucas, dându-i un telefon Sophiei, îi agra- „Aceea a fost sora mea, îi răspunde ea, căreia i s-a luat
vează suspiciunea. Iar duminică, în momentul în care dreptul la cuvânt, jignită și poftită afară de la dezba-
este împinsă psihic de Vera în pivniță și găsește o fo- teri. Asociația Studenților Români din Străinătate a
tografie în care Lucas o îmbrățișa pe Carla, suspiciu- luat act de situație și m-a delegat pe mine să vin să vă
nea trece în confirmarea infidelității. Lucas se în- citesc protestul Asociației împotriva lipsirii surorii
toarce cu un buchet de flori în brațe și negăsind-o în mele de dreptul elementar la cuvânt.” Și scoate din
cameră, coboară în pivniță. Orbită de furie, într-un traistă coala scrisă cu protestul. Directorul Teatrelor
puternic acces de schizofrenie, Sophia îl înjunghie pe nu prea înțelegea despre ce este vorba, și uimit o în-
Lucas cu un foarfece, îndemnată de spiritul Verei, treabă: „Dar cu ceasul ce este?” „L-am adus să mă
care îi șoptește: dacă vrei să fie numai al tău, fă-o! cronometrez. Câte minute îmi dați?” „Zece!”, îi spune
Din desfășurarea acțiunii, pare că ni se desface în el, uluit. „Bine!” zice ea, se uită la ceas, spune cât
față un fenomen de schizofrenie, că Sophia ar fi cu- este, și începe să citească protestul. Pe lângă citire se
prinsă de această maladie, pentru care ni se oferă pu- oprea și făcea expuneri, comentarii la ce efort s-a su-
ține date și multe deduceri. Este și firesc, fiindcă per- pus ca sa vină de la Viena la Brașov, ca să șteargă pata
soana alunecată în schizofrenie, nu lasă mai nimic la jignirii aduse surorii ei și implicit tuturor studenților
suprafață să se vadă, ea comportându-se normal, doar români din străinătate. S-a uitat pe ceas, a încheiat și
schimbându-și fețele după momente și situații. s-a așezat pe scaun. Constantin Măciucă și-a cerut
Spre evidență: am fost martorul comportării unei scuze, i-a mulțumit, și dezbaterile au continuat, ca și
astfel de persoane. „Întâmplarea” s-a petrecut la Fes- cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă, cu mai toată sala
tivalul de teatru contemporan de la Brașov, din pri- uimită. Două persoane cu identități diferite în una și
măvara anului 1989. Festivalul, în mod obișnuit, se aceeași făptură, în timpi diferiți.
întindea pe o săptămână, cu spectacole, uneori și câte Un personaj sfâșiat, schizofrenic, este și această
două pe zi, după amiază și seara. La două zile, înainte Sophie a Ralucăi Pavel, însă sfâșierea îi este bine do-
de amiază, urmau, într-o sală a Bibliotecii Județene sită de subiectul și acțiunea ticluite de autoare. Chiar
„George Barițiu”, dezbateri ale criticilor de teatru cu cu dexteritatea scriitorului de romane polițiste, sau cu
realizatorii spectacolelor prezentate. Era cu partici- dibăcia dramaturgilor, în care exigența genului soli-
pare liberă, actori, regizori, scenografi, scriitori și in- cită ca fiecare element, cuvânt și gest să ducă spre fi-
telectuali din oraș. „Bordul” dezbaterilor era asigurat nalul demonstrației, quod erat demonstrandum. Per-
de reprezentanții ATM, iar conducerea lor, de criticul sonaje puține, ca-n teatru, cu nume vădit simbolice,
de teatru Valentin Silvestru. La prima dezbatere, după cu identități exacte la vedere și cu altele grele as-
un timp, se înscrie la cuvânt și o fată dintre partici- cunse, răsucite (numele de familie al Sophiei, Zrenic,
panți. Situată în partea ferestrelor sălii, din pricina lu- este format din literele numelui real al Verei Renczi),
minii nu i-am putut distinge bine chipul, mai mult cu o acțiune în tăietură de cristal, parcă totul stând sub
atenția fiindu-mi îndreptată asupra ideilor din dezba- briciul lui Occam. Între personaje doar unul este real,
teri. S-a prezentat și a început să comenteze un spec- cel ireal, invocat în acțiune, Vera Renczi, care vine
tacol, cu multe observații care nu vizau specificul tea- din istoria reală a criminalisticii, cunoscuta criminală
tral, erau alături. Valentin Silvestru a oprit-o; ea a în serie Văduva Neagră, care a ucis 35 de bărbați. Ea
continuat; și în urma unui dialog mai aprins, acesta a vine cu personajele sale real-ireale, istorice și invo-
poftit-o afară din sală. Ceea ce s-a și întâmplat. La ie- cate, „prezente” sau doar „numite”. (Iarăși, ca în tea-
șire, am văzut-o, mai bine: era îmbrăcată obișnuit, tru, există „personajul care nu apare”, dar care deter-
mină cursul acțiunii.) În rest, sunt „construcții” ale

98 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU
autoarei, unele cu ușoare, aproape invizibile urme au- – fiindcă autoarea scrie cu semnificația și concretețea
tobiografice ale acesteia. detaliului ca un om de știință și, totodată, ca un artist
Aproape întreg romanul, Cu mâinile celeilalte, bine documentat. Ca naturaliștii de acum un secol și
pare o ședință continuă de spiritism, prin care Sophia ceva. Nu este de mirare că descrierea experienței, a
se află în dialog cu spiritul Verei Renczi. În primă in- prezenței Spiritului Evei pe tot traseul, a șocului de
stanță, ea se dedă încercării experienței spiritismului început, a leșinului cade sub mai multe simțuri: „Un
din curiozitate, dar și din nevoia de explorare a unei miros înțepător de oțet îmi invadă nările. Am deschis
lumi de dincolo de limitele obișnuite, în vederea rea- ochii și vedeam totul ca prin ceață.”, sau: „Mi-era
lizării lucrării de disertație și a ajungerii la cauzele greu să mă adun, să mă conving că nu am luat-o
unor fenomene, în cazul de față, așa cum rezultă din razna și că lângă mine, se afla un spirit. Mi-era greu
dialog, al posibilității și imposibilității certitudinii și să... orice. Nu o puteam vedea, însă îmi transmitea o
fidelității în iubire – cu consecința sa, când este abso- răceală insuportabilă.” Degajă o răceală, ca și Me-
lutizată infidelitatea, crima. fisto, din oculta capodoperă, Faust, a lui Goethe. Pre-
b) Dar să vedem, la o a doua privire și instanță zența spiritului îi este indubitabilă. Cum și domnișoa-
ce se petrece în și cu această acțiune ce duce la sfâși- rei S.W. a lui Jung: „Desigur că era ferm convinsă de
erea unei făpturi umane, fie ea chiar plină de înțelep- realitatea viziunilor ei. Am încercat deseori să-i ofer
ciune și candoare, de cumințenie și bună situare în ale o explicație critică, dar o respingea mereu, prin fap-
lumii, de iubire și purtătoare a vieții, precum aleasa și tul că în starea obișnuită nu înțelegea corect o expli-
simbolica Sophia? Dar mai întâi, ce poartă cu sine și cație rațională, iar în starea somnambulică o resim-
ce se ascunde în această experiență a spiritismului? Să țea ca fiind o prostie care contravenea total faptelor
fie ea doar o aflare de date de „dincolo”, de depășire ei. Astfel a zis odată: «Nu știu dacă ceea ce îmi spun
de limite ale conștiinței? C. G. Jung în prima sa lu- spiritele și ce mă învață este adevărat, de fapt nu știu
crare, Despre psihologia și patologia așa-numitelor nici dacă ele sunt cele cu al căror nume ele se nu-
fenomene oculte, Disertație inaugurală la prof. Eugen mesc, însă nu este nicio îndoială că spiritele mele
Bleuler de la Facultatea de Medicină a Universității există. Le văd în fața mea, pot să le ating, vorbesc cu
din Zürich, editată de Oswald Mutze, la Leipzig în ele despre tot ce vreau, tare și firesc, așa cum vorbesc
1902 (la noi, Opere complete 1, Ed. 3 Trei, Buc. acum. Nu se poate ca ele să nu fie adevărate.» Nu
2015), pune problema definirii și încadrării unor voia să știe nimic de o patologie a fenomenelor.” (op.
„stări rare ale conștiinței”, între acestea și fenome- cit. p. 30). Se petrece cu mediumul un fenomen de
nele de „double conscience, somnambulism”, fiind „îngustare a conștiinței”, care lasă liberă apariția și
atribuite pe atunci „în parte epilepsiei, în parte iste- manifestarea spiritului invocat. De altfel, Jung și con-
riei, în parte stării de epuizare a sistemului nervos, stată fenomenul de sfâșiere, chiar cu inerenta sa dia-
neurasteniei, iar în parte li se recunoaște acestora și lectică: „cât timp am cunoscut-o mai îndeaproape,
demnitatea unor boli sui generis” (op. cit. p. 9). El domnișoara S. W. a dus o existență ciudată, plină de
face o cercetare amănunțită, analitică, de peste o sută contradicții, practic o viață dublă a două personali-
de pagini, cu observații pe mai mulți subiecți, în deo- tăți care existau una lângă alta sau una după alta,
sebi pe Domnișoara S.W. (de 15 ani și jumătate), de- care își disputau continuu supremația.” (op. cit. p.
a lungul anilor 1899 și 1900, Un caz de somnambu- 33). Nu altfel se întâmplă cu Sophia și Spiritul Verei
lism la o persoană împovărată (medium spiritist). Ra- în romanul Cu mâinile celeilalte al Ralucăi Pavel.
luca Pavel, în romanul său, are grijă „să pună” în Sop- Dar se cuvine să expunem concluzia la care ajunge C.
hia o „epuizare a sistemului nervos”, și din Vera să G. Jung, după o cercetare amănunțită și o observație
facă, sau să descopere, o „persoană împovărată” ge- sub lupă a unei serii întinse de ședințe cu scufundări
netic. Ea a cercetat mult în domeniu. Iată, descrierea prin somnul extatic ale domnișoarei S.W. El este cir-
mesei de spiritism din ficțiunea ei: „Pe masă, în mij- cumspect de posibilitatea atingerii, cu această lucrare,
loc, era gravat un cerc, iar lângă el DA și NU. În jurul a vreunui „rezultat definitiv și satisfăcător din punct
cuvintelor, erau numere de la 1 la 10 și, pe margine, de vedere științific” și deschide cale asupra asimilării
alfabetul, de la A la Z, în sensul acelor de ceasornic” inconștientului, problemă ce îl va preocupa, de aici
și cea reală din dizertația lui Jung: „Domnișoara S.W. înainte, întreaga viață. „În acest sens, încheie și des-
a preluat imediat conducerea comunicărilor. Psiho- chide el mai departe, eu sper că lucrarea mea va con-
graful, în acest caz un pahar răsturnat, pe care a pus tribui la deschiderea unui drum pentru știință în sco-
două degete de la mâna dreaptă, se mișca rapid de la pul unei explicări și asimilări progresive a psiholo-
o literă la alta. (În jurul paharului s-au așezat, în giei încă atât de controversate a inconștientului.” (op.
cerc, hârtii cu litere și cifre.) S-a făcut comunicarea cit., pp. 102-103). Cu această concluzie, redeschidem
că bunicul mediumului se află aici și va vorbi cu noi.” romanul Ralucăi Pavel.
(op. cit. p. 33). Se pot desfășura paralelisme între des- c) Romanul Cu mâinile celeilalte ne poartă asu-
crierea celor două cazuri, al construcției imaginare și pra raportului dintre conștient și inconștient, într-o
al prezenței reale, al Sophiei și al Domnișoarei S.W.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 99
ESEU
situație exactă, de blocaj al procesului de individu- 123). Acest „corpus alienum însuflețit”, acest „cobold
ație, surprinsă în alunecarea eului în contrastele iubi- care nu se lasă prins” în chingile conștiinței, sau prin
rii, de pe treapta adolescentină, pe care intelectul, din zbaterile sale le rupe, acestea fiind prea slabe și prea
varii motive, nu poate să le strângă și să le depășească. întinse antinomic, începe să pună stăpânire pe conști-
Se vorbește de dragoste „absolută” și în același timp ință, aceasta fiind surprinsă, cum a observat psihana-
de absența ei, care, în cazul de față, „motivează” listul din prima sa dizertație din 1902, într-un moment
crima. Se știe că pe această treaptă ceea ce apare este de „îngustare” a ei. Odată instalat la suprafața conști-
luat ca fiind consistent și real. Să ne amintim de teoria entă, acest complex autonom „nu mai poate fi ocolit
hegeliană a vârstelor omului și cunoașterii, ale socie- și-și asimilează pas cu pas conștiința Eului, așa cum
tății și istoriei. Și mai aproape, și în context, de o ace- mai înainte acesta încercase să facă cu el. De aici re-
eași teorie a vârstelor la Jung întru definirea și împli- zultă în cele din urmă disocierea nevrotică a perso-
nirea procesului de individuație, axă fundamentală în nalității.” (op. cit. p, 127). Este explicația acestei sfâ-
psihologia sa analitică. Pe această treaptă a iubirii, șieri de personalitate pe care o îndură Sophia – ea tre-
când ceea ce apare este considerat frumos și consis- când prin anxietate, isterie, schizofrenie: o parte fiind
tent, foarte ușor contrastele se pot antinomiza între ea, Eul conștient, cu spațiul de manevră din ce în ce
ceea ce apare și ceea ce trece ca real, și între ele să se îngustat, și o altă parte, Spiritul Verei, acest „corpus
caște o prăpastie absorbantă a eului, a conștiinței de alienum însuflețit”, sau „cobold care nu se lasă prins”
sine, să o blocheze în deschiderea și în procesul de de „vânătorul” conștient, care, tocmai prin acțiunile
înaintare spre conștiința pentru sine, cu vorbele lui lui, răsucindu-le, răsturnându-le viclean, pune stăpâ-
Jung, de împlinire a omului pe calea procesului de nire pe el, pe Eul conștient, căruia îi reduce la limită
individuație. Se întâmplă blocaje, mai ales când eul funcția conștientă și face din el o biată insulă pluti-
conștient se află sub presiunea unor complexe auto- toare, o barcă oricând acoperită sau înghițită de apele
nome individualizate pe arhetipuri ale incoștientului, bătrânului ocean, ale inconștientului colectiv. De alt-
altfel spus, personificări ale arhetipurilor. fel, Spiritul Verei o și avertizează pe Sophia că expe-
Presiunea negativă a complexului autonom, con- riența trebuie să rămână necunoscută de alții, în lăun-
semnat sau identificat de Raluca Pavel sub numele de trul său, pentru a nu sfârși ca ea, „la un spital de ne-
Vera Renczi, izbește abstractizarea siguranței și abso- buni”; nici nu se poate altfel, fiindcă experiența la
lutizării iubirii, când ea nu este decât în faza a ceea ce care se supune Sophia, solicitând desfacerea sub lupă
apare, a iubirii carnale, și-i sfarmă certitudinile și fe- a experienței Verei, este de fapt experiența ei, din lă-
lul de manifestare. Conștiința de sine, fiind surprinsă untrul ei: „Și, până la urmă, nu ai vrut tu experiențe
sfâșiată în contraste absolutizate, nu poate să preia din unice? Poftim, eu sunt experiența ta” (s.n.), îi spune
presiunea negativă și să o răstoarne în afirmativă, spre Spiritul invocat. Metaforic zis, este ca în parabola lui
a o conștientiza. Ci rămâne captivă acestei explozii a Hemingway, Bătrânul și Marea, unde uriașul pește
negativului țâșnită din manifestarea unui complex au- prins de Bătrân nu se lasă tras la mal, ci îl târăște pe
tonom apărut, chiar în acea zonă și breșă, ca un ani- acesta prin apele mării, trei zile și trei nopți, ca în cele
mal misterios din apele bătrâne ale inconștientului. În din urmă, sfâșiat de rechinii mării, Bătrânul să ajungă
cuvintele lui Jung, din conferința ținută la Karlsuhe, la mal doar cu scheletul peștelui. Atât cât a putut con-
în 1927, Psihologie analitică și concepție despre știința să prindă, doar o abstracțiune. Însă nu a fost
lume: „Dacă se analizează psihologia unei nevroze, învinsă. La Raluca Pavel, Sophia, nu are aceasta forță
se descoperă un complex care nu se comportă precum a conștientului, ci este absorbită de inconștient, și va
conținuturile conștiinței, anume nu vine și nu pleacă executa fapte sub comanda acestuia, adică sub presi-
după cum îi ordonăm noi, ci își urmează legile lui, cu unea Spiritului Verei.
alte cuvinte este independent, autonom, așa cum sună Simplificând și rezumând modelul jungian al su-
expresia tehnică. El se comportă asemenea unui co- fletului, entitățile arhetipale sunt dinamice și se mani-
bold care nu se lasă prins. Iar dacă acest complex festă bipolar în inconștientul colectiv, care formează
este conștientizat – ceea ce constituie scopul analizei de fapt, Sinele. Complexele autonome funcționează
–, atunci se spune poate cu un sentiment de ușurare: în inconștientul personal, dar în ele trece și se mate-
«Ah, va să zică asta era ceea ce mă supăra!»” (Opere rializează, se dezvoltă ceea ce există arhetipal, tran-
complete 8, Dinamica inconștientului, Ed. 3 TREI, subiectiv, oarecum dintotdeauna, din inconștientul
Buc., 2011, p. 426). Sau aceleași și alte determinări, colectiv. Toate acestea se manifestă bivalent. În fine,
pe care C. G. Jung le aduce „complexelor”, după 7 complexele autonome se ating de conștiință, de Eul
ani, în prelegerea de deschidere la Eidgenossische conștient, și sunt trecute în parte în spațiul de desfă-
Technische Hochschule, Zürich, 5 mai 1934, Gene- șurare al acestuia. Conștiința, îndeosebi pe axa Eu-
ralități privind teoria complexelor, că are un „grad Sine, dar și pe cercurile firești ale cunoașterii lumii,
relativ înalt de autonomie”, că este supus „doar într- încearcă să preschimbe conținuturile acestor com-
o mică măsură dispozițiile conștiinței și de aceea se plexe din inconștiente în conștiente. Și astfel se îm-
comportă ca un corpus alienum însuflețit” (op. cit. p. plinește procesul individuației. „Fiecare mic pas pe

100 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU
cărarea devenirii conștiente creează o lume”, zice ajutor analogic (a. Hipertrofia maternului – de des-
undeva Jung. În cazul în care conștiința nu reușește să chis a paternului; b. Amplificarea erosului – de rele-
pună contrastele în legături și procese, în afirmări și vat disoluția erosului; și D. Complexul matern nega-
negări – datorită multor factori, de greutate afectivă: tiv). În ceea ce privește arhetipul animus, în raportul
de educație și viață, de împovărare cu elemente dure- tatăl-fiică din complexul patern se poate întâmpla fie
roase, inexplicabile, îndeosebi din faza copilăriei sau o hipertrofie a femininului, fie o atrofie a acestuia. Ele
din adâncuri genealogice –, conștiința lasă breșe, zone sunt împletite și-i foarte greu de desfăcut, fiindcă ero-
slabe, fracturabile, prin care țâșnește lava inconștien- sul când nu se dezvoltă filial în relația directă din pla-
tului, cu „demonii” săi. Ea este purtată de aceste com- nul conștient, el se atrofiază și se dezvoltă în planul
plexe autonome ce se manifestă ambivalent și foarte inconștient – de unde se va exterioriza cu forță, in-
greu de stăpânit, adică de trecut în conștient, mai ales stinctual, chiar cu sens deturnat, schimbat în putere în
când polul negativ nimerește să izbească același pol raportul cu celălalt sau ceilalți (societatea). Raluca
al opoziției, nerezolvate, din planul conștientului. Pavel are un simț al observației psihologice și psiha-
Acest fenomen se întâmplă cu conștiința Sophiei – nu nalitice foarte fin, de poate pătrunde ca un laser în
întâmplător poartă numele acesta –, ce cade într-un aceste subtile pliuri ale veșmintelor date de mișcările
blocaj pe calea individuației Sinelui. Acest proces al corpului și ale minții acestui personaj, Vera, care ac-
blocajului este urmărit în roman de la invocarea și ționează ca un complex autonom, ca acel „cobold
apariția Spiritului Verei Renczi de către Sophia Zre- care nu se lasă prins”, în adâncile ape ale Sophiei.
nic – când ea cade în leșin, dovadă că deja s-a atins o Din clipa în care a ales aceste nume, ea a deschis o
zonă slabă –, prin împletirea conținuturilor sufletești poartă spre zona unde se constituie și acționează sim-
ale celor două, cu diferențierea și identificarea biogra- bolicitatea. Animus se retrage, iar ceea ce vedem din
fică între ceea ce este cunoscut și ceea ce este necu- Vera este explozia erosului din zona inconștientului,
noscut, cu suprapunerea acestora, cu adâncirea din acționând la nivelul conștient perturbator și deturnat.
vârsta adolescenței Sophiei și maturității Verei, prin a Erosul este în momentul în care caută să se sprijine pe
copilăriei și chiar mai înapoi, -fiecare cu determinan- animus, care s-a retras, și cade în gol, se blochează
tele ei, prin suprapunere și analogii, până la identita- deasupra unei prăpastii, unde importante sunt forța și
tea celor două. La început Sophia cuprinzând Spiritul rezistența, puterea. În psihicul ei se manifestă com-
Verei, ca apoi ea să cadă în cuprinsul Spiritului Verei, plexul tatălui absent, sau cu cuvintele sale, al mode-
ca un simplu element al acestuia. Este procesul prin lului absent. „Bărbații, în frunte cu tata, iubitul meu
care inconștientul din arhetipuri, trecând prin comple- din copilărie și, în același timp, marele absent al vi-
xele autonome, țâșnește și începe să ia în stăpânire eții mele, nu mi-au provocat decât suferință. Nu știu
conștientul, sufocându-l, transformându-l în inconști- dacă am fost aleasă pentru a purta cununa durerii
ent patologic. Sophia execută un act criminal după sau dacă așa sunt bărbații. Nu înțeleg cum am reușit
cum comandă Spiritul Verei, cel care a ajuns să dețină să-i atrag pentru a-i pierde, mereu, pe toți. Nu le-am
controlul. Este meritul Ralucăi Pavel că se apleacă oferit suficient, nu i-am iubit îndestul? Nu i-am iubit
asupra acestei grele problematici și că reușește să o cum au avut ei nevoie? Karl mi-a intrat în inimă ca
răsfrângă în acest roman. un vindecător, pentru ca mai apoi să-mi distrugă ul-
d) Dar să vedem care este complexul autonom de tima speranță de bine, de un colț al meu în care să mă
care a suferit Vera și, implicit, de care este cuprinsă simt acasă, de o inimă care să bată lângă a mea, pen-
Sophia, vădit fiind faptul acum că Spiritul Verei nu tru mine. Nu credeam că pot ajunge să iubesc atât de
este altceva decât purtătorul și revelatorul acestuia. mult și nici nu îmi închipuiam că dragostea pentru el
„Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat ideii de mă va face să trec prin flăcările iadului. Și-a bătut
inconștient colectiv, indică prezența în psihic a anu- joc de tot ce era frumos în mine, de sentimentele mele,
mitor forme de universală răspândire”, scrie Jung în de încrederea mea, de dorința mea de a fi ultimul
expunerea The concept of the Collective Unconscius, bărbat care mă cunoaște, de pașii pe care eram ho-
ținută la Abernethian Society, spitalul St. Bartholo- tărâtă să-i parcurg o viață întreagă doar alături de
mew din Londra în 19 oct. 1936 (Opere complete 1 el. Imi aducea cumva aminte de tata. (...) Modelul
Arhetipurile și inconștientul colectiv, Ed. 3 Trei, absent...” (s.n.).
Buc. 2003, p. 53, s.n.). Dintre aceste „forme univer- Faptul că animus se retrage și duce la neconsu-
sale” sunt diadele anima și animus, conservate ca marea erosului și amplificarea sa în inconștient se de-
imagini ale părinților, eros și thanatos, ca forme ale conspiră și de apariția unei relații incestuoase cu tatăl,
constituirii și căderii lumii și universului, Bătrânul și instinctiv apărută în copilărie, dorită și neconsumată.
fata tânără, arhetipul eroului etc. El se apleacă ana- Câteva elemente din „conștiința încărcată” a Verei,
litic, pentru demonstrație, asupra celui de anima, co- din relația ei cu tatăl, de pe când avea 13 ani: dorința
relativul său lăsându-l presupus. În descifrarea „ghe- de a-i fi deopotrivă, bărbată, de a duce până la capăt
mului” psihic Vera din adâncul Sophiei, adus în acest instinctul erotic: „Am început să-i fumez pipa pe as-
roman de Raluca Pavel, câteva subcapitole sunt de cuns, când dormea și eu ieșeam cu fetele la baluri.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 101
ESEU
(...) În plus, cred că tata mi-a dat pentru prima dată început, a iscării diluviului dintr-un râu, se poate
atenție cu adevărat când m-a prins fumând. M-a pus spune că acesta a fost depășit, folosindu-ne de bine
să mă dezbrac de tot, să mă aplec peste genunchii lui construita și manevrată arcă romanescă a autoarei și
și m-a bătut cu o cravașă peste fund. Ai fi surprinsă de traseele teoretice ale lui C. G. Jung. La o privire
dacă ți-aș mărturisi că mi-a plăcut foarte mult și că atentă, harta acestora s-a putut întrevede și urma spre
am simțit o plăcere exagerată în momentul în care mă muntele apărut din ape. Autoarea, precaută ca și cum
lovea!? Nu am plâns, ba chiar i-am râs în față, tocmai viața sa este în joc – și pe o arcă, aceasta este întot-
pentru a-l provoca să mă plesnească și mai sălbatic. deauna –, a studiat „topografia” junghiană, fiindcă
I-am spus că pipa lui mă face să mă simt atrăgătoare multe din trasee poartă tremurul mâinii creatorului
și originală.” (Iar Sophia se trezește întrebând ceva psihologiei analitice. De pildă, din cuplul de concepte
despre pipă, cu o subtilă nuanță de a fi una și aceeași, persona și umbra, Raluca Pavel se servește, îndeo-
prin apariția fenomenului de admirație: „Undeva în sebi, de al doilea. Spiritul Verei nu este altceva decât
inconștientul meu admiram dezinvoltura cu care Vera umbra în înțelesul lui Jung, ca alteritate și negativi-
făcea conversație, în ciuda straniei situații.”) Cu fi- tate a Sophiei. Autoarea o spune și explicit, prin gura
nețe, Raluca Pavel evidențiază explozia erosului în acesteia: „Nu am fost niciodată singură, nici măcar
conștient, a erosului vizibil perturbat în ațâțare și pu- atunci când nu mai era nimeni în casă, în preajma
tere; mai mult, îi subliniază Verei și dorința de a se mea. Probabil sunt singura femeie din lume care are
confrunta cu bărbați puternici, mai în vârstă, și de a-i o umbră vie, umblătoare, gânditoare, vorbăreață. Și
învinge – iar mai târziu, de a-i lichida unul după altul. nici măcar nu trebuie să fie soare. Am umbra oricum.
Tot ce atinge un astfel de eros perturbat din cauza ani- O umbră personală și de neîndepărtat.” Dar, indife-
mus-ului retras, a golului rămas, a lipsei celuilalt, a rent de citit sau jocul hazardului, ce semnificativ
„modelului absent”, a dorinței de posesiune absolute apare analogia dintre visul lui Jung, care l-a condus
a celuilalt și neîmplinire a acesteia, sfârșește a fi ucis. spre conceptul de inconștient colectiv, și structura ca-
Imaginea unui astfel de eros, înflorită de pe un versant sei în care se desfășoară romanul!
coborâtor patologic, este cea a uciderii câinelui Nero, În 1909, Jung se afla împreună cu Freud în Statele
dăruit de mama sa, la împlinirea vârstei de 10 ani. Unite, să conferențieze la Clark University din Wor-
Surprinzând că tatăl său plănuise să-l dea vecinului, cester, statul Massachusetts; stând vreo șase săptă-
fiindcă ea trebuia să plece la școala de fete, l-a omo- mâni acolo, discutau și își interpretau visele. Iată visul
rât: „Da. L-am omorât pentru că îl iubeam foarte mult lui Jung: Se făcea că se găsea într-o casă necunoscută,
și pentru că nu voiam să-l aibă altcineva.” Distruge- dar avea sentimentul că-i casa sa. „Mă aflam la etajul
rea ființei iubite – acesta este rezultatul erosului po- superior – povestește. Acolo era un fel de cameră de
sesiv, perturbat și degradat din acțiunea complexului zi, care avea niște piese vechi și frumoase de mobilă
autonom, apărut pe retragerea animus-ului, la atinge- în stil rococo și tablouri vechi și prețioase pe pereți.
rea cu zona slăbită a conștiinței de pe treapta contra- Eram uimit că ar fi putut fi casa mea și mă gândeam:
dicțiilor antinomizate și nerezolvate ale intelectului. „Nu-i rău!” Dar atunci îmi trecu prin minte că încă
Acțiunea acestui complex autonom se dezvoltă și în- nici nu știam măcar cum arată nivelul de jos. Am co-
cepe să se manifeste la vârsta adolescentină („Eram borât scara și am ajuns la parter. Acolo totul era mult
mai copilă decât tine acum”, îi precizează Vera, încă mai vechi și am constatat că acea parte a casei data
de la început, Sophiei) și continuă să-i împiedice tre- de prin secolul al XV-lea sau XVI-lea. Mobilierul și
cerea la vârsta maturității și integrării sociale și a re- instalația erau medievale. (...) Peste tot – destul de
flexiei. O blochează. Astfel, procesul de individuație întunecat.” Se gândește că trebuie să exploreze în-
se fracturează și persoana, purtătoare a complexului treaga casa. Ajunge la o ușă grea pe care o deschide.
tatălui absent, a „modelului absent” intră în zona pa- În spatele ei descoperă o scară de piatră „care ducea în
tologicului. Ba încă la limită, Vera este și purtătoarea pivniță”. Coboară și se trezește într-o încăpere cu aspect
secretului că tatăl nu-i este tatăl. De la prima căsăto- arhaic. Îi cercetează zidurile și realizează că sunt din
rie, absența modelului năvălește peste ea și-i greu să- „epoca romană”. Îi cercetează și podeaua, era din dale
i reziste. Ea pare că plutește peste un gol, că este doar de piatră, trage de un belciug și se ridică o dală, ce lasă
jumătate. „Mi-era greu să mă afișez fără Karl, parcă să se vadă o altă scară. Coboară și ajunge „într-o peșteră
aș fi mers tăiată în jumătate. Mi-era, pur și simplu, joasă, săpată în stâncă. Pe jos era un strat gros de praf,
greu să văd celelalte cupluri și scaunul de lângă mine iar în el se aflau oase, precum și vase sparte, ca niște
– gol.” (s.n.). Cu aceste determinante ale complexului rămășițe ale unei civilizații primitive.” Și în final, mai
autonom ea o prăbușește pe Sophia din interior, ca descoperă și „două cranii umane, evident foarte vechi și
într-un fenomen de implozie, și o face să acționeze pe jumătate dezintegrate.” (Amintiri, vise, reflecții,
necugetat, împlântând foarfecile în Lucas cu mâinile Consemnate de Aniela Jaffe, Ed. Humanitas, Ediția a
sale. Mâinile celeilalte au ajuns mâinile sale. doua, Buc., 2001, p. 169). Jung explică pe larg această
e) Raluca Pavel construiește un roman de pro- fundamentală revelație a sa, dar să o dăm în mai puținele
fundă și subtilă reflexie. Revenind la metafora de la cuvinte ale interpretului său, Anthony Stevens: „Pentru

102 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


ESEU
el, casa era o imagine a sufletului. Încăperea de la etaj treaptă, simțeam că Vera mă ține de mână, că e și
reprezenta personalitatea lui conștientă. Parterul era fizic alături de mine. Ajunsă în pivniță, am aprins lu-
echivalentul primului nivel al inconștientului, pe care mina.” Își dă seama că a intrat într-un spațiu neper-
avea să-l numească inconștient personal, în timp ce la mis. „O să mă omoare Carla. Am aprins lumina în
nivelul cel mai profund dintre toate atinsese inconștien- atelierul ei de fotografie, în camera obscură. E
tul colectiv. Acolo descoperise lumea omului primitiv grav!” zice Sophia, la care Spiritul Verei îi răspunde.
din sine însuși.” (Jung, Ed. Humanitas, Buc. 1996, p. „Sau invers” (s.n.). După care urmează întrebarea:
55). „De ce invers?” cu răspunsul „Ai să descoperi tu.” Și
Și în cazul Ralucăi Pavel, al romanului său, casa Spiritul Verei își încheie povestea cu descoperirea de
confruntării cu inconștientul este una veche, tot astfel către jandarmi a victimelor sale din pivnița conacului
etajată ca și cea din visul lui Jung. Nivel superior, de de la Berkerekul sârbesc. Mai este de subliniat, pentru
locuit, bucătărie și pivniță. În a treia zi, duminică, Spi- coerența scrierii, și analogia ultimă: „Pivnița mea
ritul Verei, pentru a-și încheia povestea și a-și finaliza seamănă destul de mult cu a ta”, ceea ce vrea să spună
acțiunea, o trece pe Sophia din bucătărie pe un coridor că ele sunt într-un raport integrativ, că Spiritul Verei
lung și o coboară în pivniță. „Hai să mergem în piv- acționează din adâncurile arhetipale ale sufletului
nița acestei case, vei înțelege totul mai bine.” Traseul Sophiei. Și ca un adaos fără rest: după cum se știe, în
pare sinonim cu cel din visul lui Jung. „Am ieșit din camera obscură imaginile sunt răsturnate, abia prin
bucătărie, însoțită de prietena mea, fantoma. Am procesul cognitiv sunt readuse la starea normală. Aici
mers în liniște, străbătând holul lung, garnisit și-ntr- însă, complexul autonom rupe pânzele prea subțiate
o parte și-n alta cu fotografii vechi de familie, alb- ale conștientului. Îi este de ajuns Sophiei să i se arate
negre, decolorate de vreme, pe care nu le remarca- o fotografie, în care Lucas o ține în brațe pe Carla, că
sem în atâția ani de când stăteam acolo. M-am liniștit totul i se justifică pentru înfigerea foarfecelui în
singură, repetându-mi că le-am mai văzut cu sigu- acesta.
ranță și că oboseala îmi joacă feste. (...) Erau așa Paralelismul acesta dintre visul lui Jung și con-
multe... și așa de ciudate... La capătul holului, am strucția romanescă a Ralucăi Pavel, privind imaginea
deschis ușa pivniței, care a scârțâit insistent, ca un și structura sufletului, oricât de simplificat, vine ca un
geamăt de copil închis în interiorul lemnului de nuc, corolar demonstrativ asupra putinței autoarei de a pă-
pentru totdeauna. (...) Am coborât scara în spirală ce trunde în zone ascunse și periculoase ale psihismului
conducea către subsolul întunecat al casei bătrânești. uman, chiar acolo unde au loc blocaje pe calea reali-
Lumina se aprindea de jos, din subsol. (...) Cu fiecare zării individuației omului.

PERSPECTIVA INVERSA-Ganduri,41x65 cm, acrilic pe pânz

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 103


POESIS

Ștefan AMARIȚEI

SUBTERANA
De când a pus stăpânire pe mine, Încet, încet, în capătul celălalt deslușesc
Neliniștea crește mereu, tulburătoare. O umbră în cruce, culcată în plan orizontal.
Răvășit, mi se pare că aud o chemare Mă strecor spre ea privind în jur.
De dincolo, din nevăzut, pe care n-o înțeleg. Dacă nu mă înșală tălpile în căutare
Parcă-s un cal hăituit de cineva, Pare că aici sfârșeau alte trepte, cândva.
Simt că mă strunește și nu știu ce așteaptă de la mine. Pipăi în dreapta, în stânga, până când
Imaginea de ieri din apropierea Catedralei, Mă plictisesc, dar în cele din urmă reușesc
Acel om pe ai cărui umeri răsărise chipul Lui Să dau de o a doua treaptă înaltă.
Ca un răspuns la invocația mea, De-a lungul muchiilor se prelinge o rază,
E un semn descins parcă din sentimentele Aceea pe care-o zărisem mai devreme, din tavan.
Obscure ce mă năpădesc, puteri stranii Mă ghemui cât îmi îngăduie locul,
Încolțind în mine, un glas pe care-l port Urmăresc desfășurarea liniilor dinaintea mea:
Fără cuvinte, șoapta transpusă a instinctelor – Constat o ușă de lemn în formă de stea.
Cheia de-a mă înțelege însumi pe deplin. Îmi proptesc umerii și împing cu putere:
„Mesajul, mesajul” îngân mecanic din buze, Iată-mă într-o încăpere scăldată în razele lunii.
În timp ce gânduri ciudate îmi umblă prin minte. Mă uit lung la pereții goi : nicio ușă,
Nicio altă deschizătură decât aceea pe care am intrat.
Privirea îmi cade pe un oblon pătrat, Prin fereastra înaltă, cu zăbrele, luna
O deschizătură ce duce în beznă și atât. Mă lovește drept în față și aruncă jos o umbră
Întrezăresc niște trepte înguste, repezi, Ca de tăciune, încât nu văd vreun amănunt.
Coborând în adâncul de întuneric. Mă chinui să dau de rostul ciudatei clădiri
O vreme pipăi zidul cu mâinile – n-are sfârșit: În care mă aflu: să fie un turn lăturalnic
Firide umede, roase de mucegai, galerii, Împins spre interior? Nimic, dar chiar nimic
Rămășițele unor uși de lemn, răsuciri, Care să-mi dea vreun indiciu.
Mereu alte trepte ce urcă și coboară. Tavanul și pereții sunt goi, cu tencuială căzută
Persistă la tot pasul un miros stătut, Și nu văd niciun cui, nici măcar urma
Înăbușitor de ciupercă și humă. Vreunei găuri de cui, care ar trăda
Lumina e difuză, neclară, ascunsă. Că încăperea ar fi fost cândva locuită.
Iată în sfârșit o bucată netedă de drum. Pe dușumele praful stă gros de două degete,
Aud scrâșnind sub pași, pesemne nisipul. Pare că de zeci de ani n-a călcat picior pe-aici.
Trebuie să fie culoarele șerpuind Într-un colț, zăresc ceva ca un lințoliu,
Fără noimă și ducând spre apele fluviului. Aș scotoci prin vechiturile acelea,
Tăcerea de deasupra capului îmi spune Dar mi-e silă, e întuneric beznă acolo
Că mă aflu încă pe tărâmul Orașului luminii, Și nu-mi dau seama ce-ar putea să fie.
Cu toate că rătăcesc parcă de-o veșnicie. Întind piciorul și cu tocul trag o parte din lucruri
O secundă simt gheara spaimei: Spre dunga de lumină pe care luna
Nu cumva mă învârt în cerc? O așterne pieziș prin încăpere.
Pot să alunec într-o groapă! Și atunci? Dedesubt, o cutie albă sau ceva asemănător.
Cum să mă ridic? Cine-mi întinde mâna? Când o ating cu pantoful se desface în felii unsuroase.
Gândul la cei de sus mă liniștește fără să vreau. O lovesc ușor: o foaie se desprinde
Înaintez cu multă băgare de seamă, Și flutură în lumină. Un portret?
Ridic brațul să nu mă lovesc cu fruntea de tavan. Mă aplec: este o fotografie cu imaginea mea,
Din când în când , pe urmă din ce în ce mai des, Ce pare să fie o cutie e o amestecătură de fotografii.
Mâna se izbește sus de zid, și culoarul se îngustează, Îmi vine să râd: fotografii în locul ăsta
Mă aplec ca să pot merge înainte. Bântuit de stafii? Ciudat, însă, zâmbesc în silă.
Deodată brațul ridicat pipăie în gol. Mă trece un frison rece. Caut o explicație banală.
Mi se pare că, abia ghicit, un licăr de lumină Cum or fi ajuns fotografiile aici?
Picură din tavan, pipăi în jur cam la înălțimea Bag de seamă ceva. Foile sunt parcă de gheață.
Capului: e o sondă metalică de aerisire. Iarăși caut din zbor o explicație logică.

104 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS
E o noapte de iarnă, zidurile de piatră Întinde tentacule în fâșia de lună.
Și gerul de afară, cumplit, se strecoară E o închipuire, o părere sau e adevărul adevărat.
În încăpere, odată cu luna. E ciudat că de-abia E aici, e dincolo, jur-împrejur sau altundeva:
Acum simt frigul. Am fost prea încordat Adânc, în miezul inimii.
Să realizez cât sunt de zgribulit. Îmi țipă un glas în creier, degeaba...
Mă trec fiorii unul după altul. A prins trup: stă ghemuit în colț, holbat la mine
Sub pielea încrețită mă pătrund adânc, Și mă privește cu ochii și cu chipul meu.
Oasele îmi sunt sloi. Fiecare os mi-l simt
Ca de fier, și carnea se lipește înghețată de el. Sunt ore de când stau neclintit –
Alerg pe loc, tropăi, mă lovesc cu brațele Un trup înghețat înfășurat într-o pânză albă,
Cruciș peste umeri. Zadarnic strâng fălcile, Stranie - și în față: eu. Eu însumi.
Să nu-mi clănțăne dinții din gură. Stăm așa, ochi în ochi – fiecare
Lupt nebunește cu amorțeala, cu somnul Oglinda spaimei celuilalt.
De gheață din care nu te mai trezești – Oare vede și el raza lunii, cum își soarbe
Și care mă învăluie, lânos, în mantaua lui de frig. Drumul pe dușumea ca melcul, pe îndelete?
Strig cu glasul dinlăuntrul meu, puternic: Ajutor! L-am țintuit cu privirea. În zadar încearcă
Se aude ecoul răsunând: Ajutor! Ajutor! Ajutor! Să se destrame în cețurile zorilor
Mă arunc pe pardoseală, sar iarăși în picioare. Prelinse ușor prin fereastră.
Ar trebui să scapăr scântei din oase Pas cu pas m-am luptat cu el
Ca să mă încălzesc. Îmi opresc ochii pe giulgiul Pentru viața mea – viața care-i a mea,
Din colț, mă reped la el și, cu mâinile tremurânde, Pentru că nu-i mai aparține.
Îl înfășor peste hainele mele. Mă ghemui într-un colț. Și acum se face tot mai mic, încet, încet,
Încet, încet, simt pielea cum se încălzește. Adunându-se iarăși în fotografie.
Numai oasele – ce senzație ciudată – Mă ridic, mă duc la el și-l bag în buzunar.
Îmi rămân de gheață. Am încremenit ca o statuie,
Numai privirile îmi umblă încolo și încoace. Scormonesc colțul unde se cerne acum,
Fotografia, iat-o în mijlocul încăperii prinsă Mohorâtă, lumina dimineții: câteva lucruri
În fâșia de lumină, nu pot să-mi iau ochii de la ea. Moarte și, totuși, atât de apropiate.
Stau prea departe s-o văd lămurit, Privesc afară prin fereastra înaltă, albastră...
Însă pare că-i desenată de o mână de copil, Ah! A dat Dumnezeu! Glasuri! Glasuri de om!
Stângace și colorată în acuarelă. Cobor pe scări și-o iau mai departe,
Mă târăsc până la ea și o arunc în colțul De unde m-am oprit ieri – calc peste dărâmături,
Acela întunecos, să scap de prezența ei chinuitoare. Peste mormane de pietre sparte – urc
Acum mă privește din întuneric o pată Câteva rămășițe de trepte și, deodată,
Luminând livid. Mă silesc să-mi adun gândurile, Iată-mă în vestibulul luminat.
Să găsesc calea întoarcerii. Primul om pe care-l întâlnesc pe stradă
S-aștept dimineața. Să strig la fereastră Este un bătrân cocoșat, cu perciuni cărunți.
Să-mi aducă vreun trecător o lanternă. Îndată ce mă zărește, îngână o rugăciune
Fără lumină în veci n-am să găsesc drumul Cu glas plângăreț.
Înapoi prin galeriile întortocheate, fără sfârșit. A stârnit o mulțime de oameni din casele lor.
Sunt atât de sigur de asta, că mă apucă groaza. Mă întorc și văd o gloată mișunând,
Doamne, Dumnezeule mare, mă cutremur: Tălăzuind pe urmele mele.
Acum știu unde mă aflu! Uimit, mă privesc și înțeleg: încă mai port
Spaima, o spaimă fără nume, fără scăpare, Giulgiul acela ciudat, pe care l-am înfășurat
M-a cuprins, mintea nu-mi mai judecă, Noaptea peste haine.
Inima parcă mi s-a oprit. În clipa următoare, mulțimea se dezlănțuie
Bâigui cu buzele înțepenite: e vântul, vântul Spre mine, rugându-se, întinzându-și mâinile
Suflă înghețat de acolo, dinspre fotografie. Să mă atingă
Pata alburie crește, se umflă ca un balon,
.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 105


POESIS

Ana ARDELEANU

Poezii
„Când gâdili burta cerului,
Copilul din tine râde”

Afișul unui lac secat Copilul din tine râde

Lebăda nu mai există, doar afișul unui lac secat Când gâdili burta cerului,
Dar, pentru Dumnezeu, noi ce reprezentăm Copilul din tine râde
În pictura lăsată peste dealuri, de soarele ce apune, Aruncând instrucțiunile
În parcurile în care copiii se împușcă, Cum că omul poate fi fericit
Jucându-se de-a semenii noștri. Numai dacă…
Și sunt înșirate, pe foaie, exemplele
Semnul plus încrustat pe fruntea norilor Cu flori de toate culorile, cu aripi de fluturi
Ar putea răcori, precum o dimineață, Și trocul pe care îl fac acestea cu florile
Aerul din jurul unui suflet ars,
Până la ultima icoană Dar tu ai alte obiective
Cercetezi modul cum ai putea fi fericit
Dar, vezi, pe buzele unor cuvinte, ai rămas doar tu, Dacă n-ai avea pe nimeni în jurul
Marca celebră a câtorva perechi de sandale Doar privirile pline de recompensele tinereții
Pe care le-a purtat Nero
Și iarba grasă, Ce rost ar avea să divaghez
Hrănită cu trupurile prea multor destine Când certitudinea gestului tău,
Ce au trecut precum cămila, prin urechile acului Mă ajunge din urmă
Cu intenția de-a coase gura celor ce știau, Îmi face trierea
Dar nu au dat răspunsul potrivit Partea mea bună, fie de-a dreapta lui
Nici ora exactă Iar cealaltă, cu tocuri inutil de înalte,
Plece în pustie
Ești mai bun decât mine
Doar tu te afli în locul unde
Nu am eleganța celui care Albastrul acela intens, precum sângele regilor,
Tamponează cu batista de mătase Te-a părăsit
Fruntea cuvințelelor transpirate, Pentru al nouălea cer
Atunci când le folosește
În situații de criză. Cu tine vorbesc

Eu nu pot fi așa. Trăiești într-o lume paralelă


Eu port o privighetoare sub braț, Ce găzduiește buzduganul zmeului
Ce nu cântă după dorința fiecăruia. Nu-mi vezi nici aripile
Cântă doar atunci când îi pui pe piept Nici albastrul ce le întinde pe tot cerul
Bancnota cea mare, Acea valută forte
De o sută de veri absolute. Cu ajutorul căreia ai putea cumpăra
Nu dorește să-și arate părțile corpului, Câteva imobile de cristal
Rămase nebronzate, Precum și Grădină Maicii Domnului
Oricui. Plină de pușlamale și căpcăuni
În orice poem, Care nu vor să-i ude florile
În orice situație, Nici să-ți curețe tălpile
Nu dorește să greșească De crăpăturile pământului
În fața cerului
Căruia îi scapă strănutul albastru Dar cu ecusonul, din pieptul tău, ce-i?
De care inima se ferește, Ce reprezintă limba zmeului?
Cu gest reflex, Nu văd feții frumoși și curajoși
Ducând batista unui înger împăturit Ce păzeau, odinioară, Grădina.
La gură.
106 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
Din care măr iau borfași merele de aur Atât de singură speranța
Căci noaptea e plină de ochii lor,
Iar tentația e mai neagră Iar eu nu știu ce bancnotă să-i strecor în sân
Decât negrul ce a cuprins grădina Cea cu trei împărați
Încât nici pe Iuda, nu l-ai vedea strecurându-se Ori, pur și simplu, un fir de busuioc,
Printre intențiile acestor creaturi bestiale Care i-ar putea înlesni accesul la bucătăria împărăției
Ce-ți fură mărul de aur din mână Unde gusturile rafinate se împart în zile de post
Și în zile de dulce,
Cred aproape în orice Acel dulce îmbogățit cu zahăr cubic,
În clipa morții
Numai în părul inelat, căzut pe frunte, nu!
Nici în alergarea ușoară, de dimineață, Speranța e o strigare în pustiu
Pe muchia unui fir de iarbă. Acolo unde sunt numărați bobocii iluziei
Însă arta nu mai e artă, fără auriul lor
Cred în povestea celor trei purceluși În acest halou al rațiunii înfierbântate
Cu nasturii descheiați, Care poate nega totul
Atât cât să li se vadă pielea roz, Chiar și suma iubirilor, aproape de necontrolat,
Așa cum se vede viața din elicopter A celor o mie și una de nopți
După ce a ieșit din norul unui gând
Purtând în spate o parașută nou-nouță Un singur pluton trece prin fața speranței
Timpul optim de salvare Și nu cel de execuție, nici a celor umili
Rămâne la latitudinea celor care Sau a celor orgolioși
Și-au curățat armele și pantofii, Ci a celor care fredonează melodii din Traviata
Cu blana ruginie a unei vulpi Și duc batista la gură
În rest poți crede în orice Pentru a reține, în ea, suspinul Violettei
Oricine poate fi vinovat
Și oricând se poate întâmpla să ți se arate în față Nu crezi în romantism
Precum o nălucă, să devină curios
Și să-ți cerceteze existența Buclele blonde ale lunii îți cad în ochi
Cu aceeași frustrare Dar tu nu crezi în romantism
Pe care și tu o ai în fața lui Nici în prânzul fastuos de duminica
Atât cât să dai foc valizei Nici în statuia eroului
Aflată la parterul gândirii tale A omului acela necăjit
Împușcat de mâna iubitei
Numai eu te pot picta Pe care îngerașii l-au declarat erou
Au adus fanfara să cânte
Numai eu te pot picta pe sticlă, ca pe un sfânt, Iar sângele prelins din visele lui
Numai eu pot trasa acele tușe A hrănit floarea pământului
Care îți dau certitudini, De atunci toți care trec prin fața statuii
Te așază între ghilimele, citându-te Și nu au rouă pe tălpi
Cum ai așeza timpul, în fața unei cafele Sunt declarați impostori
Și i-ai povesti viață
Apoi l-ai opri și pentru ceaiul de seara Un singur fenomen
Ți-ar putea injecta antidotul
Se știe că sfinții pictați pe sticlă El poartă în inimă serul fericirii
Poartă o mică florărie între aripi, Și se află în depărtarea timpului
De unde împart, câte o floare, fiecăruia El citește lucrurile în litera și spiritul lor
După fertilitatea ideilor, Iar ție îți oferă doar concluzia lecturii
După inspirație și reușita artei În care nu poți descifra nicio intenție clară
În care albastrul e adevăratul și unicul concurent Nici măcar numărul de telefon
Adversarii s-au retras în micile lor orgolii Al îngerului personal
Nu te poți hotărî de partea cui ești
Dacă te iubesc e pentru faptul că te-am trăit cândva A Domnului sau...
În al nouălea cer, de-acolo mi te amintesc Căci tot peste lucrurile
Așa, cum stăteai ascuns Care nu investesc în sufletul omului
După vârsta tinerilor aluni Dai
Sau, pur și simplu, după brazii seculari Dar nici acum nu-l cunosc bine
Care mi-au chemat poemele aproape Nu-și dau osteneala să-l ridice
Pentru a le înmiresma aripile Din praful istoriei

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 107


POESIS

Ottilia ARDELEANU

Poezii
„când deja te-ai despărțit o dată
de destin
la ce bun să riști să-l întărâți”

țigări. găsit vinovat. mă dor distanțele


nu vreau să mă uit la tine cum mori ca și cum un bărbat și-ar smulge coasta
să ies cu tine pe terasă să mă creeze cea mai tristă giocondă
eu să admir priveliștea
să fac inhalații cu cetină prea mult univers între noi
iar tu
să fumezi iubirea noastră soarele chel se dedă radiațiilor mele
să o dai pe un pachet de țigări zilnic de tristețe
să o tușești nimic nu se vindecă
să o scuipi cu sânge fără
să o sufoci
să o iei pe tuburi în spital eu sunt ceea ce sunt
să te lași învelit de nu știu ce asistente
și uitat tot de ele nestemată iubirea de el nu
să atingă locurile unde am umblat cu buzele face lucrurile să-mi fie
să-ți ascult inima aia mai ușoare
când ți-e rău și nu mai poți striga la fel de aplecată
după mine de păcate
viața e oricum un fum seara un înger îmi coase aripile
oricum o tragem pe nări durere cu durere
oricum îi îngăduim să se vâre între noi îndeplinesc voința lui
oricum îi suntem complici când vrea să treacă gra-
nița nestemată iubirea face toate
te-ntreb lucrurile să-mi fie
de ce mă iubești cu putință
cu respirația asta sacadată
cu limba asta care nu mai poate spune niciun te chem la trăire
cuvânt stau aici
și mă rog pe când îți făceai autoportretul de urâcios
să-mi traducă Dumnezeu eu îți palpam mușchiul bunătății
dulcele din sânge devenea periculos
gena iubirii vorbele îți erau distinse iar mâinile
desfăceau culorile în atâtea creaturi
când deja te-ai despărțit o dată mă regăseam pe rând în soare struguri
de destin toamnă eram și-mi stătea bine pe prispa cuvintelor
la ce bun să riști să-l întărâți am învățat din tine mai întâi cerneala
știi că pentru tine nu există decât cu dârele ei de melc precizia unui sentiment
calea singurătății neprefăcut în pietre prețioase
ți-am luat urma pădurii alergam pe șeaua unui timp
pe măsură iubeam aerul proaspăt al câmpului
și imaginea ta din telefon
unii vorbesc de fenomene paranormale s-a făcut seară s-a făcut liniște
cum aș spune eu că iubirea e o planetă locuibilă
dar nu există mijloace de transport greu suport distanța tăcerea
la ani lumină de ea amurgurile wagneriene

108 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS
însă tu îmi ești același haiduc al îndrăznelii stropii prezentului
de a învinge
libertate mă numesc și fiecare cădere e un sunet
te chem la trăire pare că în tonalitatea acestui
sentiment sub umbrelă
sărutul de sub umbrelă ne suntem

cât deschiderea ei în fiecare noapte


luminile orașului ne învăluie în
mătăsuri își schimbă culorile prin noi îmi intră gângănii pe sub piele
sapă sapă până în tălpi
încăpem în această lume curbată fără umblet
sub acest fragil acoperiș o mână
ni se întrepătrund razele ochilor dă la o parte carnea
până la efectul special presară semințe
sânii mei înfloresc
respirațiile se cheamă tot ce sunt devine botanic
într-o joacă felină tărcată ne plimbăm
uneori se țin ca buburuzele de frunze atât de unul în celălalt încât
ne prinde noaptea haihui
ne apropiem încât marginile se pliază râzând
până la atingere gustul inefabil gângăniile mă înfioară
cu hărnicia lor
într-un cerc intim fără să ne atingă

PERSPECTIVA INVERSA-Migrena,60x80 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 109


POESIS

Lucian AVRAMESCU

POEZII NU NUMAI DE IUBIRE


„Sunt de-o seamă cu eșecul, mi-a spus,
Leat cu demolarea omului, pus la pământ el de el”

Minciună! Femeie, nu arde Calea Lactee! Iar eu te întreb dacă ai informații


Că-n rai ar fi aer condiționat
Nu e caniculă, n-a luat foc Calea Lactee
Ci doar tu te-ai arătat, de după cearșaf, Vară ca un crater de vulcan,
Fără textile, femeie Copiii, bătrânii, cardiacii să fie băgați la adăpost
Strigă un crainic, iar eu mă gândesc la care categorie
Sigur că afară e pârjol, focul arde mă înscriu
Turla bisericii și acoperișul primăriei Fiindcă dintre toți aș salva doar copilul care am fost
Cineva dă în ele cu petarde
Cu-acest picior cărat la subsuoară
Dar focul, focul din cer e nimic
Pe lângă craterul buricului tău mic E-o vară scurtă, tandră, șugubeață,
Pe grătarul lui arde, unsă cu mirodenii și parfum, Imaginez un păgubos refren
Mâna mea care scoate fum În loc de pix, scriu cu piciorul
Care, uitat pe șine,-a fost tăiat de tren
Pământul piere, zici, nu vezi cum piere,
Iar eu te contrazic, e-o minciună, Cu un picior rămas umblu prin lume
Pământul nu atinge La subsuoară cel tăiat mai scrie
Temperatura degajată de un trup de muiere Poeme de pe frontul eșuat
Cerneala lui e neagră pe hârtie
Sigur că mă joc, mă joc, mă joc
Dau cu pumnul cuvintelor ca la iarmaroc Suntem, rămași în lume, câțiva tandri
Acolo unde golanii Și-i greu să facem față-atâtor hoți
Își fac zob sufletul și gologanii Accidentați de verb, suntem speranța
De a învinge prin dizabilități
Arde pământul, arde Calea Lactee,
Iar eu depun la tribunal mărturie E cald și e splendid în satul Terra
Că nimic nu e mai arzător Chiar dacă uneori e iarnă-n vară
Ca sufletul și ca trupul de femeie Și eu vă scriu cu drag un nou poem
Cu-acest picior cărat la subsuoară
Cămașa săpătorului de șanțuri
Sunt de-o seamă cu eșecul
Iulie s-a instalat cu totul afară
Cămașa săpătorului de șanțuri ia foc Sunt de-o seamă cu eșecul, mi-a spus,
E bine de tine că sapi șanțuri de cuvinte Leat cu demolarea omului, pus la pământ el de el,
Îmi spui, ăsta noroc! Nimic n-am ratat din ce a fost rău
Părtaș și victimă în același măcel
Așa să fie? Vuiesc în cap nu simfonii, nici cascade
Ci, pe plită, sfârâie idei care mor Am iubit în vremuri interzise pentru iubire,
Iar eu și tu și noi toți Am riscat făcând bine când nu era permis în ursită,
Stăm înghesuiți în cuptor Și mi-am asumat zicala
Că nicio faptă bună nu scapă nepedepsită
La Paris a murit un bătrân pe asfalt
Până la Londra s-a întins incendiul de la Notre Dame Și totuși, eu sunt de-un leat cu eșecul, mi-a spus,
Polii se dezgheață în curtea mea și un urs polar Melancolic, melodios și doar nițel rebel
Îmi bate rugător cu laba în geam Nu plângea, nu râdea, mă privea numai
Și mă întreb dacă am și eu ceva din acest necunoscut el
Așa începe sfârșitul lumii, îmi spui,
Iadul ca un cazan încins e imaginat

110 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS
Cum sunt iubirile pe Marte? Bucuria ultimului val

Trosnesc balamalele cerului, e furtună Pe fața mea arsă, de comete tăiată,


Sau prin horn se strecoară un dihor în odaie Tu te distingi ca extrasă din vis
Se apropie un tren al disperării Ești frumoasă ca luna, mult prea vag pistruiată,
Care pufăie și tună din a grindinei magaoaie? Partea vizibilă din paradis

Apele vuiesc, Dumnezeu se răzbună, Sunt bătrânul și marea, valul nu mă conturbă,


Patru copii pleacă la grădiniță în moarte, Sunt sătul de toate și avid mai ales
Mă gândesc cum o fi pe alte planete, Să trăiesc netrăitul de la ultima curbă
Cum arată vijeliile, dar și iubirile pe Marte Unde, din șine, locomotivele ies

Hei, te scoală poete, Fața mea se arată mai bronzată din toate
Gata cu mâzgălitul pe hârtie Mă privesc – mi se pare – fete cu înțeles
Înscrie-te soldat cu arma la șold Mă văd oare pe mine, sau pierdută în urmă
Și fă, să-ți aperi iubita și copiii, obuze din poezie Coama mea de războinic, ciuful părului des?

O tornadă a smuls turla bisericii Sunt bătrânul și marea, epopeea nescrisă,


Părul tău răvășit de furtună Bună seara, iubito, bună viață, copii,
Pe marginea patului mâinii mele Cineva îmi croiește, din lemn vesel de tisă,
Zgribulit în coc se adună O prea strâmtă odaie în care nu voi nimeri

Tornadele sunt în premieră aici E marea deplină, cum n-a fost vreodată
Smulg bisericile din temelie Sirenele cântă din nai și caval
Iar eu mă întreb cum or fi iubirile pe Marte Iar eu, mult prea tânăr spre a îmbătrâni vreodată
Și dacă-s tornade, în altă a cerului împărăție Trăiesc bucuria ultimului val

Ce rămâne dintr-o iubire Cât te iubesc, cât te-am iubit cu totul

eram cu poetul Evtușenko, la Peredelkino, E marea ca un legământ de valuri


se lăsase de toamnă, frunzele-și trăiau ultima amăgire Pe care-l iscălești fără notar
l-am întrebat, pe el care iubise atât, Cu valurile ei ce nu știu carte
ce rămâne, dacă rămâne ceva, dintr-o iubire Dar ritmic și lizibil scriu cu var

eram în casa lui de lemn, beam ceai Alb înspumat, turmă de oi mânată
sau poate vodkă, nu mai țin minte exact De undeva de după orizont
poetul rus, devenit apoi american Câtă iubire a-ncăput în tine
m-a privit oblic, cu o privire supărată și lipsită de tact Deschide-mi, să te cânt, și mie cont

din iubire poete, mi-a zis el tărăgănat Mare pentru iubiri fără de nume
revenit la cunoscuta-i melancolie Mare pentru bronzați și pentru blonzi
rămâne uneori un copil Decont pentru fărădelegi postume
și, cel mai adesea, o poezie Refugiu pentru lirici vagabonzi

stau pe țărm, marea și-a pus cămașa ei de bronz argintat Primește-mă ca pe un prunc în tine
e azi fără cute, netedă ca un cearșaf Cum ai primit poetul cela antic
de pe patul unei camere de hotel Înot, promit, să trec Mediterana
în care nimeni, de o veșnicie, n-a intrat Și să mă-ntorc pe spate din Atlantic

un copil înoată, păzesc cu ochii distanța de geamandură Iubita mea, femeia mea albastră
poeziile pot fi uitate, dimpreună cu poetul care le-a scris Cu țâțe de meduze și de stânci
dar pe copil uitarea, cu valul ei încruntat, ni-l fură Cât te iubesc, cât te-am iubit cu totul
Și-acolo unde apele-s adânci
ce rămâne, ce rămâne,
dintr-o iubite timpurie sau poate târzie Se face iară seară, pășim singuri
un copil care te privește străin Eu pe nisip, cu pași de apă tu
și musai, nemuritoare, o poezie Și nu știu dacă îmi rămâi sortită
Sau unul dintre noi se prefăcu

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 111


POESIS

Mihai BARBU

DESPRE APA IORDANULUI


L’amore conta!
Conosci un altro modo per fregare la morte?
Cunoști un alt mod de a înjunghia moartea?
(Luciano Ligabue)

Iordan, à la manière de Ion Mureșan Viața de apoi. Și de după Revoluție...

„Las-o baltă!”, a strigat necredinciosul, Au murit fericiți. Sunt, acum, la doi metri
către Râul Iordan, care, de Boboteză, tocmai sub un pământ ce seamănă cu antracitul ce zace,
voia să-și schimbe cursul. „Asta a fost odată, acum, uitat în măruntaiele Văii. E un cernoziom mănos
tare demult. Și o singură dată...” cum rar mai găsești prin locurile noastre. E întunecat la
culoare precum o sticlă de coca cola modelul ăla de 2,5
Life in Bonita canzon sau litri, fabricat după formula originală, cu zahăr din bel-
Despre viața cea dulce șug.
Ce dulce-i, azi, țărâna patriei... Cei de la Sighet,
Am mers pe jos spre Mariners Church Râmnicu Sărat, Periprava și Cetatea Albă
să caut o biserică și-am ales drumul cel drept. n-au avut, bieții de ei, norocul ăsta...
și n-am găsit-o... M-am abătut de la șosea și,
pe un drum lateral, am dat de un panou mare Locul în care Ion Mihaleche...
ce anunța lumii o dulce viață între orele
8:00 a.m. și 6:00 p.m. fix. Era miezul zilei Am fost, pe când lumina de la Răsărit se pregătea
și m-aș fi încadrat în orar. În Sweet Life am găsit și bise- să părăsească orizontul, la închisoarea din Râmnicu Să-
rica rat.
pe care am căutat-o. Era așezată după luciul unui lac, Severele clădiri erau scăldate în umbrele serii și
după vreo câteva cascade și alte câteva ape care se ridi- păreau inundate de-o liniște de dincolo de mormânt.
cau, Pe gardurile de sârmă ghimpată creștea sălbatic vița de
țâșnind spre cer și care coborau, cu zgomot de Niagară, vie.
pe pământ. La Biserică puteai ajunge urmând una Când, mult deasupra capetelor noastre, s-a întâlnit
din cele două căi: fie călcând pe ape, fie înconjurând cu plopii din incintă, vița de vie s-a agățat de ei
pământul. Am ales aurita cale de mijloc. Și, uite, cu disperarea unui condamnat la moarte.
Doamne, Și-au dat mâna și s-au înălțat, împreună, la cer.
că n-am ajuns la Tine. Ci doar într-o carte.
Eu te-am trăit sau te-am visat viață?
O poezie etalon, c-un pronunțat iz slavon
Un pictor faimos a descoperit Cheia viselor.
Nu mai am nicio nădejde. Sunt singur pe granița A pictat un cal și a scris sub el că-i o ușă.
dintre Iad și Rai. Au întrat în față apostolii smeriți A pictat un ceas de perete și-a zis că-i o furtună.
și arhirei (cam plini de ei), călugări supuși și A pictat un ulcior și l-a numit pasăre.
stareți avuți, episcopi pofticioși și babe cuvioase. A pictat, alături, o valiză și a denumit-o
Un zvon, ca un zornăit de zaruri, curentează dracu’ mai știe de ce, valiză. Sau cufăr.
prostimea și e pricină de aprigă ceartă între Doamne, s-a ajuns la o precizie-n termeni de nu mai pot
cei uitați de soartă. Mi-e scârbă și mi-e silă! s-o sufăr... Îmi vine să sar pe geam și să-i las pictorului
Sunt vrednic de milă! Am trăit, am poftit și-am îndrăz- belgian o telegramă numai bună de pus într-o ramă:
nit! L-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Stop. În loc să
Am zidit, am iubit, am zâmbit și-am dobândit! mă
Am boierit, am și lenevit! Am nădăjduit și-am păcătuit! prăbușesc și să mă sfarm de caldarâm precum un ulcior.
Un drac ne pândește. Un înger ne păzește. „Ce alegi?”, Stop. Am plutit și m-am înălțat ușor. Stop. Sunt ca o pa-
tună Vocea. „Cap sau pajură!/ O, Boje moi... săre
Cum fi-va, Doamne, viața mea de apoi? măiastră deasupra unui întins ogor. Stop. Așa că
n-am de gând să mor. Stop. Și nici să devin vreo oală
112 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
oarecare sau vreun ulcior cu toartă sau pictor. un trafic infernal.
Stop, Doamne, Stop!
Lumină lină, cu largi bătăi de aripi
Wake up, it’s a dream!/
Trezește-te, e doar un vis! „Mi se fâlfâie”, a zis îngerul,
bătând zdravăn din aripile-i imense
„Când puterea dragostei va fi mai mare și s-a ridicat, brusc, la cer. În urma sa
decât dragostea de putere, Lumea va fi mai bună!” a lăsat, în plata Domnului, mulțimea
Această cugetare am citit-o pe-un zid, ascunsă care se înghesuia, se călca în picioare,
discret după o vegetație abundentă. se sfâșia într-o încleștare care pe care.
Am urcat pe o scară ce făcea legătura dintre O lume întreagă care se îmbrâncea
o alee pietonală, ce însoțea, alene Potomac-ul să apuce, prima,
și highway-ul ce ducea undeva-n Virginia. lumina din lumină...
La capătul scării, mă aștepta
Mesajul nr. 2. „Deșteaptă-te, a fost un vis!” Cotele apelor Dunării: Gheață la mal
M-am conformat. Tocmai mi-a sunat ceasul...
Mint de-ngheață apele, se spovedi
Road to Heaven Andra, o fetiță de șapte ani, sub patrafirul
preotului dintr-un sat de câmpie. Dacă
Am luat-o spre Rai, îngheață Dunărea, e una, filosofă popa,
urmând cursul unei ape dacă îngheață Jiul e cu totul altceva.
care se strecura Găsește și tu calea de mijloc... O lacrimă
abil, prin canalul pluvial. de pe obrazul fetei căzu, ca un bulgăre de gheață,
Ce să vezi, Doamne, fix pe bocancul plin de noroi al popii.
era și pe-acolo,

PERSPECTIVA INVERSA-Parasire,45x65 cm,acrilic pe panza

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 113


POESIS

Claudia BOTA

Poeme
„Din întunericul ce s-a pogorât.
Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.”

Amprentele dorului Când desprind visele noastre,


Care stau în cadrane la luna cea nouă,
Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc Sperând să nu plouă.
Și transpun clipele zidite pe retina timpului, Subtil ieșite din tipare,
Prin infinitul din noi doi. Din scorbura copacului nostru,
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului. Rădăcinile înfipte scot la lumină
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal, Emanând în vâltoarea ecoului ideile tale.
Care aduc tăceri lacustre. Desprinde-te de trecut și hai acum,
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii Acum să ascultăm cu urechea lipită de pământ,
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului Muzica gândului ce se-nfiripă
încercat, Din întunericul ce s-a pogorât.
Acolo te privesc în taina inimii. Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul
l-am uitat Misterul clipei e un văl nedezlegat,
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletu- Al dorinței ce izvorăște din inimile noastre.
lui, Dă-mi mâna căci mâine nu va mai fi azi
Bucuria de a cânta și de a exista. Și azi nu va mai fi mâine.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lu- Poposește în pragul inimii mele.
mii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare Cauți iubirea
Căci știu că viața e trecătoare.
Mersul zilei te face călător,
Atât de mult Viața e o călătorie și un zbor,
Cauți iubirea în orice gând,
Amintirile evadează din memorie Și vrei să fii un învingător,
Din acei ani trăiți frumos în glorie, deși ești plăpând.
Stând scrise în paginile de calendar,
Tu simți că nici o clipă nu-i în zadar. Pe aripile Tale am zburat
Călătorind cu inima pribeagă,
Atât de mult, atât de mult, iubite, Cântul mi-a fost miere și ți-am iertat,
Te asemăn ca și îngerul din noapte, Deși în mers ți-am fost atât de dragă.
Nimic din tot ce-a fost n-am risipit,
Tu fiind luceafărul tainic neîmblânzit. De-am rătăcit și n-am iubit
Și am plecat când te-am gonit,
Și dacă ochii tăi mereu mă ocrotesc, O sete vie nestăvilită să nu vie,
Învăluiri de sentimente se-ntipăresc Precum lumina ce dimineața învie .
Căldura inimii o boare de mătase argintie,
Atârnă acum în liniștea din veșnicie. Floare de colț ce-ai răsărit
Căldura inimii mi-ai dăruit
În zorii zilei În veci din minte nu voi uita
Mereu în cale te-oi căuta.
Iubitule, timpul trece mereu
Și depărtarea atinge zarea, Un cântec, un vis și m-am ridicat,
Deși încerc să nu-mi fie greu, Vino, și ține-mi în pumni dorințele!
Zorile zilei îmi deapănă cărarea. Căci te iubesc când lumea te-a uitat,
Pașii tăi iubirea îmi veghează, Dincolo de condiționări și vorbe goale.
114 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
Știind că dorul prin tine s-a hrănit, Răscolește îngerul sorții,
Iar gândurile mele m-au pustiit, Atârnarea timpului străbate pustietăți,
Te iubesc în apa de izvor cristalină, Locuri străine fără vietăți.
Și știu că în tine ating iubirea lină.
Linii întrepătrunse de valuri înspumate,
În fiecare clipă ce trece, ce vine, Ecoul răzbate din veacurile agitate,
Ce se așează-n veșnicie. Reazem pe neputința neștiinței,
Puternică sunt dar visul m-a gonit, Apusul străbate durerea credinței.
Din calea lungă a unui tainic infinit.
Călător al suferințelor,
În clepsidra netulburată a timpului, Azi asiști la stabilirea sentințelor,
Sufletul tău devine topaz neșlefuit, Caută-mă, găsește-mă și eliberează,
Pe raze de lumină vei înainta, Așează-mă în lumina ce nu cedează.
Pentru a fi în loc de a exista.
Du-mă la limanul Tău,
Să urc pe scara bucuriei, Deși uneori îmi este greu,
Să nu mă înclin sub furtuni, Brațul meu se risipește,
Un petic de cer din drumul razei Printre gândurile întunecate.
Se va găsi la cei mai buni.
Soarele meu luminează granița inimii,
Apa vie Orizontul îmi veghează calea fericirii,
Acolo mă simt cel mai bine, ca și acasă,
Apa energia vie prin care ne naștem, Deși au plecat părinții ca să se odihnească.
Prin care iubim și apoi ne mântuim,
Informație înmagazinată ce o scriem, Paradisul nostru
Din emanația gândului pe care îl dorim.
Pădure, haina albă ți-ai scuturat,
Muzica ei mărturie în lumina simfoniei Omătul topit de raze te-a încercat
Cuvintele se păstrează în forme exaltate, Din crivăț și-un dezmăț cumplit,
Puterea fasciculelor vii transmit istoriei, Toate vietățile la viață s-au trezit.
Gânduri cu vibrații în particole impregnate.
De lacrimi amorțită Stăpâna Iarnă,
Apa îți potolește setea nestăpânită de viață Privește nepotolită fără de odihnă,
Te face să crești când dorurile inimii te-nvață, Străbate viața în culoare și mister,
Element ce este parte a universul primordial, Pădurea respira din tainicul eter.
Sfințind legătura pământului între tot ce este vital.
Când Floarea Paștelui a înflorit
Granițele inimii Și energii din cer s-au împânzit
Ți-am dăruit cu drag iubita mea,
Război neînfricat între durere și suspin, Din paradisul nostru doar liniștea.
Între lumină și adevăr, fără venin,
Corabie plutitoare pe ape nepătrunse, Și vom privi și vom privi în eternitate,
Visele îmi stau între lacrimile ascunse. Deși azi nu mai suntem iar doi copii,
Lumina cerului aduce-n suflet seninătate,
Cântecul de la miezul nopții, Când viața parcurge rugăciunea inimii.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 115


POESIS

Artema BURN1

poeme
„nu privești lumea în gol
privești imensul gol din ea”

10. nu atingi lucruri


simt că am luat ceva în plus dai viață unde nu există nimic
nu pe șolduri
nu pe pântec tu ai o lume a ta
nici pe sâni în care ești singur cu lumea
mă dezbrac de haine și de suflet
urc goală pe talger ești
pe cealaltă parte contrabalansez cu mine unde nu suntem noi
atâtea femei zbuciumate
aproape că se calcă în picioare 13.
greutatea lor mă propagă termin țigara și plec în Vamă
direct în infinit știu lipsesc de douăzeci de ani
am plecat să mai cumpăr o vodcă
nu mă mai întorc și m-am îmbătat cu iluzii
nu te-am uitat
11. nici în studenție
îmi e făptura cele mai crunte beții au fost despre tine
un cazan în care nu te-am uitat nici când toate fustele mele
clocotesc cuvinte aveau un pic de roz
se opresc în cerul gurii fetița are zâmbetul tău ștrengăresc
precum săgețile vânătorului deși nu e fiica ta
în carnea prăzii mai pune un lemn în focul ăla
iadul locuiește sub limbă să-l înălțăm până peste noi
așteaptă să înece câte un sfânt iartă-mă că m-am rătăcit
scăpat printre dinți în firesc
o câți sfinți
am strivit între măsele 14.
încât trupul a devenit taci puțin
un cimitir de oase
al dumnezeilor fără lasă liniștea să ne odihnească umerii
cruce buzele noastre au făcut febră
pereții și-au pus mâinile la urechi
12. hai să ne descleștăm pumnii
nu ești copilul cu dizabilități masa din bucătărie e vânătă
ești abilitatea de a fi -dizabil- uite
o șuviță de păr stă ca un scut
nu privești lumea în gol între chipurile noastre
privești imensul gol din ea te întreabă
de ce patul e gol
nu taci când nu vorbești
vorbești gheața din cuvinte

1
Burneci, nume real; Alexia Ema, pe fb.
116 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS

Andrei CAUCAR

poeme
„așteptam împărăteasa și a venit o servitoare
cu biletul gata scris pe tavă”

cafeaua tulbure sub ochii adormiți fericirea e atât de singură

întrebarea agățată ca o pălărie în aer mi se face milă de ea când cerșește


unde va dormi astăzi iubirea părăsită o împart la doi să fie mai ușoară
cum și-a încălțat pantofii fără ciorapi o port prin spitale să nu moară
a deschis ușa ca pe un seif până devine grea ca o piatră
răsucind în minte clipele nu mai zâmbește cu ochii deschiși
dinainte știute așteaptă ca o zeiță în sarcofag
răbdătoare la ușa pământului
mâinile sfântului
nu înțelegi visele rupte
albe și subțiri oase de sticlă
mâini subțiate de rugăciune sunt scenarii scrise în viață
pe o frânghie de nori și citite în lumea confuză
mâini de copil – de mângâiere când să arunc noaptea de pe umeri
pentru sufletul meu uscat de nerupere poezia își ucide poetul
să fie o frumoasă zi de toamnă
poezia se lasă înșelată
azi-noapte am salvat o femeie
așteptam împărăteasa și a venit o servitoare
cu biletul gata scris pe tavă prăpastia-i subțire dar ține
cuvintele uscate decojite din pereți alunecările acestei vieți
întregul meu trecut – nespălat doi alpiniști încercați în iubire
netrucat înfruntă adevărul se clatină din zori în gura soarelui
dar cununia nu se poate ține uitând că am salvat o femeie
legată de mine
sub ceaiul amar – în umbră
cu poezia prin oraș
numele meu așteaptă vindecare
câine legat pe țărm de picioare tipărită pe asfalt peste semnele de circulație
unde o fi sufletul când trupul arde citită pe buzele trecătorului la semafor
focul țărânii – și îngheață înghesuită în lift cu răsuflarea tăiată
orbitor de repede istoria măruntă alergată prin parc și iarăși citită
subliniată de preotul adus între două culori esențiale vieții
să învețe ceva nimeni nu vede mama blândă a lunii
cum își culcă copiii pe cer
nimic nu este așa cum este
destinul își ia revanșa
trecutul a rămas în ceață să caute greșeli
prezentul e orb ca o piatră îngropată nu va mai pierde niciodată
de fapt avem două vieți pe pământ privește adeneul în oglindă
una împinsă către moarte trece peste bolile minore
și cealaltă pe care nu am trăit-o peste vârsta optimă a morții
dar am bănuit-o mereu pe aproape peste prăpastia tinereții trece
și de mulțumire îmi face semn
că ar trebui să-l urmez
mai îndeaproape

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 117


POESIS

Alexandru CAZACU

O CAMERĂ SINGLE (I)


„tu ai venit
când eram pregătit
să fiu singur”

Tu ai venit O cameră single

Tu ai venit iarna Singurătatea poate fi sinonimă cu limba engleză


când păsările cerșeau azil într-un hotel de trei stele
pe la geamurile clădirilor înalte auzind televizorul deschis al vecinului de palier
zăpada acoperea rămași lângă mobilierul sărăcăcios
șinele ferate ale lumii mai bătrâni cu un gând
iar prin demisoluri mai tineri cu o așteptare
lumina scrijelea zidurile cu mâinile încordate în îmbrățișări
cu adevăruri despre marile întâlniri și cu Aprilie rămas în zâmbet
ce au loc o singură dată când kilometrii de duminică
se așază între noi
Odată cu ninsorile iar mica oglindă
prin viscolul ca o lamă de briceag
ce scutura livezile tinere ne deformează chipul
la capătul drumului gata să mergem cu propria vârstă
dintre speranța și absența acesteia până la limita suportabilității
tu ai venit hrănindu-ne cu tăcerea celuilalt
când eram pregătit tulburată de ritmul lent
să fiu singur al melodiei “No more I love you”

Surâsul tău Noiembrie

Este atâta Noiembrie Ziua ni se ascunde în cearcăne


în clipele acestea Frazele se înghesuie într-un singur cuvânt
încât au îmbătrânit porumbeii și o ploaie măruntă
ce trimiteau lumii răvașe înlăcrimează geamurile
Chiciura desenează pe arbori Prin lumina udă
arhitecturi gotice vrăbiile zboară în grupuri mici
și noi ne privim peste depozitele de speranță
fiecare iubirile lipsă de la bariera orașului
precum Giordano Bruno Tandrețea se zgribulește
flăcările în abecedare de anticariat
și crizantemele ne umplu liniștea
Bulevardele se îngustează cu un parfum din veacul trecut
de atâta singurătate E o liniște albă peste acoperișuri
Prin ochii mei utopiile Frigul din containere se adună
renunță la a doua șansă în gesturile celuilalt
Un fel de rugină Prin aeroporturile lumii
ni se scurge în priviri nimeni nu mai așteaptă pe nimeni
iar surâsul tău amar
rivalizează Târziu
cu un milion de renașteri
Este atât de târziu încât un arheopterix
îmi bate cu aripile în fereastră
118 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
iar chipul meu rămas doar interpretul
capătă pe rând trăsăturile străbunilor celui care poate continua
să creadă în destin
O liniște străină îmi străbate sângele ca-ntr-un ghem deșirat de vrăbii
prin cuvânt se adună gata să te regăsești cu spaimă
urmele unor vieți îndepărtate în strălucirea vulnerabilă
și-n ochii întredeschiși a razelor lunii ce aruncă pe chipuri
lumina își arată vârstele impregnate de absență
zâmbetul de dinainte de poruncă
Este atât de târziu încât mă tem al lui Caligula
de propriul zâmbet
Sub liniștea zăpezii
Masca
Există ierni
Asemeni unui clovn bătrân când zărești copilăros de luminoasă
vopsit pe față strident din jilțuri de omăt
în fața unei uși încuiate singurătatea privindu-ne
pe care încearcă zadarnic să o deschidă și țurțuri cum picură secunde
aceste zile lângă fereastra unde stai
ținându-se de mână una pe cealaltă ca-ntr-o carantină
când împăcarea cu oameni și lucruri pierdut în răceala și nesiguranța gândurilor
maschează elegant
totul Există ierni
când absențele transformă
Idilă în afara sezonului orice revoltă în conformism
orice gest în proiectul unui gest
Strigătul Ellei Fitzgerald și convins de absurditatea lui
împrăștiat în surdină te lași încet
prin livingul hotelului pradă amânării
Și plaja pustie pradă indiferenței
sub amenințarea brizei renunți la tine
Nisipul obligând la recapitulări ca un trișor
ce nu mai disting la asul din mânecă
între târziul și acuzele noastre
Vremea carnavalului
Ore de nesomn
adunate în simțuri Sub Puntea Suspinelor
precum dorința în câinii lui Pavlov trec îngeri osteniți de patimi
la capătul unei vacanțe în gondole argintii
menite să aprobe iar dincolo de fastul venet al serii
renunțarea la justificări și ponderi simți că nu mai poți
ce transformau îmbrățișarea noastră să umpli cu lalele treptele
într-un semn de întrebare unui castel măcinat de vanitate
asupra următoarelor simți cum epuizarea imprimată pe chip
iar lumina de August o poți folosi drept mască
într-o tristă închipuire a luminii pentru sărbătoarea ce continuă
dincolo de velurul veșmintelor
Singurătate augustă și arome de sisal
de stolul de călifari
Noapte ciopârțită de ferestre încremenit în aer
prin care târziu se uită la tine sub ochiul straniu al lagunei
Un lapidarium de vise dincolo de câmpul de proximitate
unde odată cu secundele al zidurilor biciuite de valuri
ai senzația că se schimbă unde pari a înțelege
ceva fundamental entuziasmul și zădărnicia
și nu mai știi de partea căror drept o vâscoasă așteptare a iernii
norme te afli în unul sau mai mulți
simțind datarea în fiecare emoție

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 119


POESIS

Nicoleta CRĂETE

poeme
„se știe că vrăbiile nu știu că sunt vii”

cântec de leagăn vrăbii soare frunze de viorele și unghii


(unei balerine sub acoperire) pe față

de zile întregi vezi păsări moarte se știe că vrăbiile nu știu că sunt vii
ce dansează sub apă
schemă bizară
nu te teme
copilă l-ai închis în casa păpușilor cu sânge cu tot
purtase prea multe războaie doborâse toți clovnii
dincolo de scâncetul acid al mașinii în fuga lui
îți înverzește sângele pe scara incendiului e o schemă bizară
se înroșește apa înghite doar răul
din darul neputinței din casa ce respiră cu sânge de clovni
ai îmblânzit răul din lume și o sfoară
în straie de nuntă
aveam o geantă magnifică
ești nebună și plină de gropi
cel mai exact presentiment al morții ești tu o plimbam pe deasupra noroaielor
teamă să n-ai o țineam sus sus deasupra capului
în curând vei fi numai bună de pus să n-o atingă nici vântul nici ploile
pe cruce nici rana narcisică pe care mi-ai săpat-o tu
sau rană într-o noapte de iarnă
atât de asemănătoare cu o masă de operație
poemul roșu pe care corpul s-a deprins să facă dragoste
cu lipsa corpului
poeții sunt niște animale sălbatice ca o capcană
mi-a zis mestecând
trei frunze de viorele în colțul gurii ai alunecat și
soarele ai căzut în ea
a făcut o poză la minut
pe când vrăbiile desenau tot felul de forme imnul de joi și de-apoi
prin iarbă
în pragul căzut în impas
îmi pare rău pășește cu smirnă un glas
domnule să cânte-adunarea de-apoi
unghiile mele nu sunt roșii sunt portocalii aleluia în lunea de joi
și am plecat să mă ascund cu mâinile-n smirnă de joi
din pricină că aveam tot felul de pășește-adunarea de-apoi

120 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Evelyne Maria CROITORU

poeme
„Întoarce floarea-soarelui/ și eu prind contur,
precum în basme.// Conturul tău.”

STARE atunci visele-mi țâșnesc flacără, de înțeles


cerc înflorind lumina stelelor, și de vrajă,
Mă-mbracă fericirea, arzând zăpezile gândului. în pocal de argint,
nu-n rochii de mătasă arde în neființă
ce umplu NELINIȘTI otrava.
prin saloane
tomnatice trufii, Știu. Sunt întuneric uneori. Nori gri se holbează
ci-n marea Forme vagi, cenușii, la soare.
tulburare, mă-mpresoară E tunet și clopot.
cea fără de odihnă Și doare.
ce arde-n sărbătoarea depănându-se-n
din orele târzii. umbre-amintiri MÂINE NU EXISTĂ
ce mă prind
M-atinge în pânza trecutului. Aici, pe colina
dezmierdarea; jupuită
nu frângerea Apoi ești aici, de hăitașii luminii
de trupuri, lumină înflorită, te aștept.
ce-n lutul omenirii dispare golul,
odată vor pieri, destrămându-se în fum Tânguirea lor
ci-nrobitoarea taină mai repede decât amintirea, stârnește
ce mângâie surâsul, decât umbrele viselor cercuri de
lăuntrice petreceri, alunecând prin întuneric.
tumulturile vii. întunericul
ce-am fost. Să domolim azi
BOGĂȚIE mugetul vântului.
CONTURUL TĂU
Noapte de noapte Să ne smulgem,
silabele mele Furtună iubite,
galopează cu stelele, în noaptea noastră. din hățișul
pasc fulgere, zidirilor noastre.
extazul lor topește abisul. Ciocârlii, păsări ale dimineții,
Apoi mi se întorc mă învață respirația soarelui, Mâine nu există.
sub piele și ard focul fără cenușa uitării.
până-n zori. O SINGURĂ LITERĂ
Mă dor. În spumoase foșniri
se sparge tăcerea. Visez
Totuși, Strop de apă în pumnul tău, să fiu o literă
dacă-ntr-o zi s-ar rătăci sete - cercetaș în lutul iertării. smulsă de vânt
ce sărac aș deveni. din mesteacănul
Apoi, făgăduința privirilor acela.
ZĂPEZI ARZÂND Întoarce floarea-soarelui
și eu prind contur, Purtată o secundă
Adesea ziua visarea precum în basme. pe marginea norului
mi-e strânsă-n cătușă de trup să mă topesc în ochiul tău,
trosnind mânioasă Conturul tău. apoi,
crengi moarte, umbre violacee. lacrimă caldă
MALUL să-ți picur în palmă.
Amurgul îl pipăie.
Asemenea unor vulturi în zbor, Soare strălucitor, Să-mi citești
îmi cresc câmpuri argintii de cuvinte. ciocârlie-n înalt, deznădejdea
Rodesc clipele dintre sufletul tău, în cristalul de sare.
o suflare și cealaltă. pe malul celălalt.
O singură literă...
Când noaptea presară-ntuneric, Al meu, decojit

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 121


POESIS

Cornelius DRĂGAN

poeme
Motto :
„nimeni nu moare pentru
că nimeni nu are sânge”

### nouă călcare cei din


în dimineața rece pielea face între o formație rock și o urmă vor sărbători
buburuze dincolo de orizont bere Iisus pendulează dramatic înfrângerea cu lăptucă
cineva descoperă praful din și miere
stele pantofii roșii devin ###
amintiri ale întâlnirii mele cu cineva va fi trist soldatul ca
tine atât de frumoasă aveai i se va zice omul de rând când
zâmbet m-ai întrebat discret om trist doare strigă
“cumva te-ai rătăcit te ajut eu”
cu gândul ăsta cineva mor cânii de drum lung cineva își acoperă ochii
trece acum în altă spațialitate liniile alb negru strivesc se gândește la suflet pereche
percepția
### ritmul eu zic:
apoi totul a devenit o mașină "imaginează-ți dragoni
de scris poeții împrumutau un gând ciudat cu mine sufletul devine
cărți garsoniere goale un ultim soare pe pământul sterp fiabil turez motorul"
injurii nimeni nu se gândea
că vor muri tu lătratul câinelui
singura ultima notă
el a ieșit la balcon a trâmbițat legătură cu libertatea
ieșirea din rai cu fast organul ###
devenise strident apăsa pe apoi suferi când pietrele se sparg
coapsă mama lui se rușina m-am întors în trupul mamei în liniștea nopții
la vedere și m-am pregătit de somn hrănești pasărea din interior
ești om bun în sinea ta –
țară țară vrem ostași omul trist auzeam prin măreția muntelui e dată de
pe c i n e??? vis spațialitate
tu alergai iubito
###
ținutul este un țesut viu somnul meu alerga eu sunt Dumnezeul tău
îmi șterg papucii doar eu cadavrul ce-l vei îngropa
### la moarte
apa vecinului are ph 0 tu nu sunt oameni numai
semeni a femeie cu umbră impulsuri mâine o

122 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Teodor DUME

POEME
„eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata”

Față în față cu mine


prins în acest sentiment ciudat
azi stau față în față cu mine am ucis o lacrimă
pentru a-mi putea da seama am strigat și
cât sunt adevăr moartea s-a zgâit la mine
cât minciună și ca la o pradă
cât sunt eu
ceea ce înseamnă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
că fac parte din lumea știu doar că nu-mi aparțin
lucrurilor ce încă respiră am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
azi voi învăța cât
să dau vieții aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
cât morții și cât să sau într-o altă prezență în care numele
las lui Dumnezeu nici că ar conta
apoi numai că
mai am de făcut între mine și cer există o legătură
un singur drum care definește viața și moartea
unul singur
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului Tristeți târzii
și când moartea
mă va căuta pe acasă iubesc femeile triste
eu
voi fi departe iubesc-ul acesta are ceva comun cu
departe toți oamenii pe care i-am iubit o singură dată
așa cum iubești prima ploaie prima zăpadă
departe... prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete și arome de parfum
Între mine și cer e o umbră
oricum nu mai contează
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e cândva respiram unul din celălalt și visam
moartea într-un capăt și viața în celălalt un șir lung de copii
dar poate că
uneori prins între cele două liniști lumea asta
îmi lipesc urechea de marginea pământului n-a fost decât în
și vorbesc cu tata în prezența căruia amintirea unui chip
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare respir acum din mine puțin câte puțin și
țin minte cum am sărutat-o pe mama urmăresc urmele tale neatinse de umbră
și m-am rugat lui Dumnezeu și din când în când mă uit
să se joace cu mine la tot ce-a mai rămas -
eram devorat de frică și de un anotimp ploios cu mult frig
întunericul decupat
din veșmintele lui tata voi înnopta în el strigându-te

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 123


POESIS
Decembrie se repetă
și cât de cumplit ar fi dacă
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri ar veni înghețul…
aerul greu amplifica teama Lacrima morții, poate o altă viață
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina Când și moartea lăcrimează
adâncind disperarea se stinge un suflet
înghețul din lacrima ei salvează
undeva s-a produs o greșeală începutul unui alt început
doar umbra rămâne reală
mama avea ochii sticlați și atât de reală
mirosea a pâine proaspătă încât
mă ținea strâns cât mai aproape de piept începe să respire
să mai fim împreună doar pentru o vreme din adânc
dincolo de toate acestea Tăcere, se moare
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
poate sunt vinovat în ideea că mâinile adunate lângă piept
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata pliază liniștea din durerea ascunsă
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig în lumina fugărită de întuneric
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările tot ce a fost să fie a fost
însă am învățat cu timpul ce trebuia să fie este
că acel ritual dincolo de orizont
e jumătatea care rămâne aici plouă
viața topită până la os
mi-e teamă acum picură încet
respirația îmi aburește vederea și-ngustează aleea
bântui printre imagini înspre un Dumnezeu lacom
undeva la margine cade o stea mult prea lacom pentru o viață simplă
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram nicio lumină nu e atât de puternică
stelele în cădere și inima îmi bătea încât să licăre în interiorul ei
ca aripa unui fluture
dar înainte de toate se moare
nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună
tăcere
dar știu că dincolo de clipa aceasta
mă așteaptă tata Când umbrele trec strada
și e decembrie la fiecare colț de stradă
sunt umbre
am glezne de sticlă realitatea cu ochii închiși
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic traversează strada
nici nu vorbesc despre tata e aceeași aglomerație
de ieri
e decembrie am impresia că trec
dintr-un trecut într-altul
și oricum anotimpurile se repetă îmi refac drumul
în gând
Crez intru în istoria gesturilor
pe care
Cred în ceea ce doar numai unii tata le-a făcut
mai cred
și respir dialoghez cu mine însumi deși
prin ochiul lui Dumnezeu pare ciudat
zi de zi am impresia că
de-adevăratelea mă așteaptă la capăt de zi
trăiesc și mă plimb
prin povestea vieții nu
ca un soare pe un cer azi nu voi traversa…
învolburat

124 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Raluca FARAON

poeme
„Cuvântul tău e o furtună
care îmi spânzură tăcerile”

1. 5.
dacă-ți stau poveste în poezie
pe durerea clipei numele noastre se scriu la fel:
vinde-mi tu secunde durerile s-au intersectat în sângele
pe-un pumn de cuvinte care și-a uitat izvorul și curge întotdeauna
circular
și refă clepsidra într-o inimă de cuvinte
ca să naștem timpul
miez vom fi nu coaja tu rostești începutul poemului
fructului dintâi (bărbat care gonește caii sălbatici
până fac spume la gură)
2. eu îl termin sfios
singurătatea a ajuns femeie care așteaptă la gura sobei
în cele din urmă îmbrățișarea și somnul
domnișoară bătrână
6.
clopotele bat în gol a nuntă cum începi un poem când trăiești în cuvânt
ca o nucă ca un prunc grav, care refuză să se nască?
al cărei miez
putred e iei o vocală la întâmplare și asculți
în așteptarea gustului ca într-o cochilie
vocea senzuală a lui cohen
uite, poete, pentru că poneii te-au adus în cuvânt
iubirile se amărăsc și o mie de săruturi vei primi
înainte de a începe prin ceața care rătăcește-ntre consoane
poezia se vinde pe nimic
alegi iar una la întâmplare
să sperăm că mai țipă de extaz o pocnești ca pe o boabă de strugure
vreun cuplu eretic. strivită între buzele dorinței
în timp ce alta te mângâie leneș
3. pe șira spinării șoptindu-ți numele
Cuvântul tău e o furtună
care îmi spânzură tăcerile. și când toate vocalele vor agoniza
Dar scot sunete bizare – copil când toate se vor prelinge
crescut de lupi în pădurile spaimei. din carnea cuvântului
Va trebui să îmi reciți versuri, care îți înnebunește simțurile
ca un dresor al limbajului, abia atunci vei evada din poem țipând
până când îți voi răspunde coerent
cu o poezie-mirare! 7.
Când te iubesc poeții, pielea ta devine apă.
4. Inițial limpede ca un ochi îngeresc,
Dacă pui zăbală singurătății, poete, apoi ei își aruncă în adâncurile sale
se va cabra mai sălbatic peste nopțile tale, toamnele bolnave, tristețile de miazăzi
va necheza până va sparge cerul, sau miazănoapte, rănile iubirilor aievea
iar luna te va face umbră de groază. ori închipuite, fantasme în care moartea
e deghizată mereu (nu se știe de ce)
Las-o stingheră, în fecioară cu centură de castitate.
va goni ca o nălucă de apă dulce
până se va lovi (vrea, nu vrea) Când te iubesc poeții, devii o iubită anonimă
de pereții dezgoliți ai așteptării pe o hârtie de ceară, care se topește perfid
unei cititoare perfecte! în spirala trădării. Dar vers fiind,
vei fi mângâiată îndelung de priviri curioase
și vei zăbovi în câteva gânduri vinovate.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 125


POESIS

Geo GĂLETARU

POEME
„Vigilența se măsoară, dar
nu contează. Locul se duce
către ceea ce este.”

LUCRURILE SUNT INVENTATE Oare nu e totuna? Am întrebat, nici tu


nu ai răspuns încă.
Sunt așa până când trece și el, nu ne separăm.
Lucrurile sunt inventate: inventăm case și NUMAI ÎN PAUZE
paradigme cu o grimasă indestructibilă pe chip.
Dar este al nostru? Stăm la aceeași masă, Am fost perturbat, am înțeles că
ne ucidem cu aceeași tandrețe de duminică? ei trec, dar nu în acest interval. El spune:
Pur și simplu, gargariseală decodată în un viitor e la mijloc și perfect asigurat,
locuri și gesturi care nu ne mai modelează, nu perfect asimetric din partea care nu se vede.
ne mai ascultă. El simbolizează ceva, el construiește
Singurătatea este un aer mai simplu. viciul în simbioza sa: vor fi schimbări,
dar nu pe cât se prevede, contractele vin
CHIPURI ȘI VOCALE mai târziu.
De ce se teme el, originea e singulară,
Pentru tot ce s-a întâmplat și mașinile parchează și omul mulțumește
locul e șters, aidoma rolului avut pentru tot. Aproape același plan,
de congregația fierului. Fierbinte o simulare care comprimă aparențele.
ca această utilitate Se duc și iarăși sunt spirale
vestimentară. Chipuri și vocale, ca niște onomatopei de circumstanță.
chipuri ale unei expuneri curajoase, Un moment și noi considerăm o superioritate tristă,
jos, lângă textul meu abandonat. cu nori și atavisme ca în marile ambianțe.
Apoteoze ciclice, vom inventa Sau cinic. Sau fără entuziasmul tău de prisos.
o viață care nu se vede. Gândirea de la margine, se poate și așa,
dar numai în pauze, când nu așteptăm nimic.
EU ÎNCERC SĂ SPUN CEVA
CĂTRE CEEA CE ESTE
Spectrele, de aceea va fi această luminiscență
tardivă. Suntem buni, escrocăm fără Aducem
pudoare, până aici se poate și nu știm așa cum am spus
sterilitatea grilei. Am fost chemați să și
jucăm un rol, ei și? Vi se pare corect? un pahar se lovește,
Vi se pare o vivisecție la locul ei? Cât până aici cicatricile tac.
adevăr și când aruncăm oprobiul asupra acestui Dispunem fără simplități abstracte,
cerc vicios? Dar asta e o problemă reală, asta e,
inhalăm realitatea și realitatea e o expectorație supunerea se realizează în iarnă
dincolo de lucruri, în interiorul unei și altfel sunt emoțiile, descrierile
onomatopei serioase. Va veni lumea la noi, exacte.
în noi, sau cum? Verticalități drăgălașe, Dar nu avem nevoie,
acești omuleți cu saci subțiri în spinare, unde lovitura se simte în ape, de sus,
ne-a invitat melancolia. Eu încerc un vertij colorat.
să spun ceva, sunt tot aici, pedeapsa Am inventat, am văzut anticiparea,
nu e ușoară, dar încă nu simt căutăm explicații și
strălucirea ta de aproape. Poate în conturul ne părăsește.
creierele goale ajunge liniștea? Vedem Vigilența se măsoară, dar
cum cineva se salvează și cineva urăște. nu contează. Locul se duce
126 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
către ceea ce este. și nu vom urî cicatricile.

DA VA FI CUM A FOST

Da, să începem, Am ajuns


el apasă încet, aduce descrieri în și cândva va fi cum a fost,
pauzele imaculate: un cerc și dar nu începeți, nu începeți.
dispersările de ieri. De atunci? Oricum acolo e un experiment,
Ceea ce se produce e atât, și visul, trecerile în penumbre
nu în argint sau calcar stă patosul dimineții, subțiri, cineva e acasă.
oricât am încerca, oricât de partea cealaltă. Un pas mai departe
Pentru retrageri avem o mână de semințe, și riscul de-a fi printre ei,
o mână puternică ar însemna ceva, nevăzuți, nenumiți. Doar ei.
să celebrăm destinul translucid. Un corp se va umple de umbre
Sau negru, fără foc și limite, și cândva va fi cum a fost,
așa credeam în timpurile care nu se vindecă. dar nu începeți, oh, nu începeți.
Da, vom răspunde mai rar

PERSPECTIVA INVERSA-Modelul,35x45 cm, acrilic pe pânză

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 127


POESIS

Paula LAVRIC

poeme
dorul este oceanul pe care îl înot câteodată
până la locurile în care am trăit

suveniruri poemul amintirii ș-al uitării


o să-ți aduc ceva frumos am scris acest poem cu ochi închiși și buze umede
din cea mai străină țară surse constante de instabilitate
niște scoici sidefate tu cum vrei să fii amintit
poate altceva
ca două felii de castravete
dar nu mă lua cu tine pe plajă
lăcomia ritmul valurilor îmi celebrez aniversarea
o să ne despartă într-un cimitir
mi-au scris numele
vin pleacă cu litere din ce în ce mai mici
ne prind urmele atât de mici cât să cuprindă fiecare colț de pe marmură
le îngroapă în suveniruri mișcări bradikinetice
tălpi care înaintează mereu se întorc clipit rar tremol necontrolat îmi cântă la mulți ani
spumă rece fierbinte mulți cât mai mulți
ice-coffe cappuccino îi număr pe degete
la trei poți deschide ochii nu prea mulți
și-mi așez pe ochi
de ce ai crede cele două monezi rotunde rotunde
oceanul cât să-mi acopere cearcănele
nu-i cel mai bun psiholog argintul m-a dezavantajat întotdeauna
am tenul palid
simfonie de sfârșit de iarnă
proiectul Labirint
cu câinele la plimbare
îi scoate lesa ca pe o bretea de sutien tatona terenul
lângă copac din jurul gâtului meu
se apleacă după bățul umed pentru un moment crezusem că
prins sub zăpada cleioasă vrea să mă sugrume
și icnind îl aruncă am tușit
zuuup tuse instinctivă
fără vlagă nu prea departe seacă cu ochii închiși
copacii osoși desfrunziți contagioși i-am simțit mâinile tandre făcute cupe
nu te învață cum salvezi un suflet vreo zece centimetri mai jos
l-am văzut pendul atârnat piele de latex
câinele făcea rotocoale împrejur încă eram în viață ș-am îndrăznit să-l privesc
întărâtând iarna în ochi
emoții de femeie și când a șoptit
glas de femeie va durea puțin dar
ascuțit o să-ți placă
ca un fierăstrău intenția bună
vâjâind printre crengile osoase desfrunzite contagi- pentru viitorul medicinei
oase un labirint prin venele mele
simfonie care leagănă trupul spânzurat găsise donatori
două săptămâni mai târziu am înghițit în sec implorând oxitocina să-și facă treaba
zăpada se topise în cerc doamne iartă-mă și pe mine
câinele încă alerga împrejur
urletul lui [vâjâind] făcea pielea de găină copile nu-ți lăsa sufletul
scoarța plesnea
pe la încheieturi nu-ți lăsa sufletul confuz
muguri umezi nu-l lăsa însingurat
nu te învață cum salvezi un suflet aș putea urî
învinui
128 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019
POESIS
nu m-ai cunoscut nu-i mai încape nimic
înainte de-a se dărâma casa de peste râpă sedativ natural
copile
nu-l lăsa să se-ngreuneze triquetra înghesuiți
prea mult moloz prea puțini într-o cameră enormă
pereți de care te-ai sprijini fără uși fără ferestre doar un cui
aș putea urî bătut în zidul dinspre răsărit
n-ai avut cameră foto pentru rugăciune
măcar o poză privesc de jur împrejur gândind
făceai cât spațiu mai încape
copile între noi cum am ajuns aici
ai să uiți ne-o fi plantat cineva copaci de ghiveci
în geamuri sclipea soarele la anul vom da roade
prispa era mai joasă decât în amintiri poate prune poate muzică de cameră
doar tu ai mai fi putut spune lumii
frunzele ne foșnesc
experimente voodoo printre degete iubitule nu ai zâmbit
când mi-ai întâlnit privirea mirată
te încuiasei (pe dinăuntru) ritmul ăsta constant lala sedativ natural
cheia ți-a făcut cu mâna frunzele foșnesc
peste pervaz pe tine nu par să te incomodeze
haide doar zburând ai îndrăzni mă întreb oare
să ieși din tine ce le mișcă oare ce le ține în viață
dintr-o dată timpul trecea greu
am încercat să monitorizez bătăile inimii hard failure
tălpile făceau mititel
pe marginea pervazului dddddddddd d ddddd
pierderea echilibrului este un simptom al atacului de apasă încontinuu pe tastatură
panică într-un limbaj vanitos de poet fantomă
justificat
i-am scris
patru etaje mai jos nu înțeleg
m-aș fi zdrobit ce vrei de la mine
am revenit dis-de-dimineață ddddd ddddddd
încordată ca o sârmă de rufe bine întinsă chiar asta mi-a răspuns
m-am întors de două ori și încă un rând întreg
în broasca ușii erai tot înăuntru pe care l-am șters
icoană jalnică la marginea patului
te-am apucat de umăr și te-am răsucit atâtea dd ddd rămân nerezolvate
spre mine aveai
ace înfipte în gât te-am găsit într-o stare
ca într-o pernă de perete
dându-mi de înțeles de ce în cadă. apa sleită
te înfășurai mereu în eșarfe îți căpătase culoarea forma
ai tu un fel ciudat de a privi lucrurile iradia primprejur
zâmbind
mi-ai zis hai să vezi unde m-a lovit aseară aveai o privire fluorescentă
știam unde. eram fiica unei păpuși voodoo în stare să ignore complet
rănile tale deveneau rănile mele aș fi putut
și imediat mi-a venit ideea să-ți cer
uită-te la mine
destul să-ți promit
mamă nimic nu ne va face rău
te răpesc mergem în cea mai îndepărtată țară să trag de tine
să te scot din cadă
lalala taci cu mama taci cu tata nu faci schimb de stare cu apa
lălăit continuu te-am găsit într-o stare bleumarin
lala zâmbește cu ochi micșorați și te-am lăsat acolo
în gânduri

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 129


POESIS

Andreea MAFTEI

POEME
„Merg aidoma unui colos romanic,
cu buze pecetluite sub alte stânci”

AGLOMERĂRI NECESARE spre cel mai îndepărtat oftat.


Îmi era cer teama aceea Doar grija lunatică alungește amurgul.
pe care o îmbrăcasem curând de la un anticar univer- Își mistuie spasmele primei lumini,
sitar, apoi
ca pe o rochie transparentă; mi se vedeau firicelele de cea de-a doua...la sân,
sânge care țipăt de ulii flămânzi. Adâncesc zarea.
circulau cu o viteză ilegală inimii. Iar pentru fiecare alipire de gene,
Ș-apoi nu asta era intenția lui. Nu mi-a dat-o în forma mâinile apropiate de piept
aceea nu-și strâng decât chemarea
a bizarului gol ce ultimului legănat.
îmi anihila simțurile, în loc Ecou de aripi îmi strigă numele.
să mă facă frumoasă. El își strămutase lucrurile anti-
cariatului ÎNGERI SLABI
aglomerat, prăfuit și cu iz de mucegai
pentru a umple, de fapt, golul. Golul meu. Am bizarul sentiment, rupt din pârghia zilei,
Gol care nu era orice gol, așa cum s-ar pricepe, că pot zbura.
ci un ucigător instrument de manevrat minți. Cu aripile pansate. M-au îngrijit
Un uzur-pator nefericit de la colțuri obscure, comune, doi îngeri slabi.
ale străzilor pe care eu pășeam vehement, zi de zi, Conviețuiam. Poate
de care nu mă mai debarasam... și îi dădeam de mân- prea senini să înțeleagă
care. zborul frânt. Visul cu pașii de tablă.
Acel anticar devenit ghidul esenței lucrurilor mă aglo- Merg aidoma unui colos romanic, cu buze pecetluite
merează, sub alte stânci.
sub prezentul ce nu mă va elibera niciodată...
de meandrele lui, de cărți, MĂȘTI
eu, niciodată
de golul meu, de haosul meu, Pentru ziua aceasta am alergat neîncetat.
de pleoapele transparente, de rochiile vechi Am deșirat tăcerea, am vorbit despre ea,
sau mai noi... ca despre o soră. Am stat de vorbă, la masă.
și de cărțile sale. Ce folos? Cine poate pricepe...
Rostul tăcerii ca un cerc vicios al unei bune
ÎNTREZĂRIRE plăceri.
Mă deșir și eu de cele o mie nouă sute optzeci și ceva
Ocrotindu-mă, Doamne, de măști.
mi-ai așezat bolovani în spate. Vorbim printre rânduri.
Mi-am dus ochii spre vad să mi-i spăl,
lungi cât tot delirul luminii NICI LEBEDELE NU ÎȘI MAI GĂSESC LOC
și am ieșit la liman.
Nu m-am irosit, spunea. Ce simțeam,
Aveam doar o felie de pâine ce vedeam în oglinda cea nouă -
cu câteva clipe de mas... tulburătoare aripi s-ar fi zbătut să iasă.
nici nu vedeam miile - Să plece. La orele 8.00, orele 14.00,
ce nevoie de fiecare firimitură la orele serii adunate
a mea, fără de niciun ban! greșelile zilei. Aerul.
Îl recuperez, cumva, retroactiv...
ECOU DE ARIPI doar în miez de noapte și în vagonul care
nu a plecat niciodată din acea gară. De lângă iazul
Sub cerul spart aglomerat de stele,
într-o mie de forme, unde
singur, cocorul își înalță glasul nici lebedele nu își mai găsesc loc.
și aripile,

130 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Irina Lucia MIHALCA

POEME
„Acel gol este El, Dumnezeu.”

Din picături sunt toate Doar aceea este iubirea.


Compasiunea
Din mișcarea gândurilor apar emoțiile, și bucuria ei curgătoare
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă, va lumina întreg templul tău.
răspunsurile te-așteaptă, Las-o să strălucească
iluzii sunt, în centrul ființei tale!
în urmă foșnesc gânduri, emoții,
stări, atașamente, Dumnezeu se ascunde în tot
în vârtejul lor nu ești tu, și lasă iluzia că formele ar exista.
în prezență, în simțiri, atunci ești tu. Când înțelegi asta nu poți
Dacă a vedea înseamnă a crede, să nu râzi. Pare absurd.
oare, este și adevărat? A-L cunoaște nu este să ajungi
la un drum, un vârf, un țel,
În tăcerea inimii asculți vocea lăuntrică, ci o renunțare
intri înăuntru, în mister, la a te identifica cu forma.
trezești focul Un văl se ridică, trepte spre lumină,
și tot ce descoperi e golul. văl după văl se ridică,
Acel gol este El, Dumnezeu. acel nimic este identic
Acolo nu există timp, nu există formă, în tot ce există,
la periferie se rotesc formele, în vis și-n viziuni îți vorbește,
nu în centrul tău, intrând în El se intră în Tot.
în cercul acela se-adună trecutul, Atâta pace, atâta iubire
cu fericiri, drame, idei, nume, trăiri, și-atâta bucurie la un loc!
în acel gol, doar nimicul.
De stai cu spatele la viitor, Cine e celălalt? De eu intru acum
privind, în urmă, vezi și o faci și tu, cine suntem?
cum se risipesc toate astea. Nu suntem noi, ci El,
Tot ce există în exterior suntem Unul, uniți cu El,
sunt produse de minte, suntem aceiași, parte din întreg,
chiar și “iubirea” oamenilor. eu, tu, co-creatorul
Totul. Se întinde în trecut (memorie) propriei vieți,
sau în viitor (fantezie), o singură ființă măreață, eternă,
niciodată în prezent. în mișcare și-n înțelegere.
Natura minții
nu poate sta în acest timp. Din picături sunt toate...

Viața este doar prezent. O infinitate Pentru o vreme, totul e o consolă


de momente prezente
ce-n realitate sunt doar Unul, Totul este atingerea clipei,
Totul-în-același-timp. curcubeu arcuit de culoare,
Un singur, identic, moment. efemerul se transformă-n veșnicie.
Simțind, nu gândind, Când calde, când reci,
nu încetinind mintea, când cântece, când mute,
simțind când vesele, când triste,
sau a fi prezență în Acum. rebele ploi își poartă suspinul ecoului.
Doar atunci ești tu, o ființă liberă,
doar acea ființă există, nu formele din jur, Avem nevoie de noi, ne căutăm
iluziile apar, dispar, mor, renasc, și ne găsim în cei ce ne simt,
o scară ce duce la infinit. renunți la tine
Universul este în noi. pentru a te regăsi în mine.
Acel acum este mereu neschimbat, Acolo mă vei afla!
identic nimic, de necuprins.
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 131
POESIS
Când te vezi nu mai poți pleca, puternic, sfâșietor, durerea.
așa cum răspunde apa la față,
așa răspunde Întins, galben, abandonat
inima inimii celuilalt, - erou căzut
ai nevoie de cineva privind la stele -,
care vede bine, trupul spectral
fiind atât de aproape. a cedat
Frumos dar neprețuit, roua lacrimilor
atinge-i inima și-o îmbrățișare
și vine cu tine oriunde! acestui pământ tăcut.

În orice zid poate crește o floare În zori,


prin crăpăturile formate, printre frunzele verzi,
sărutul luminii prinde viață. mugurii cântă renașterea.
Așezată-n palma ta,
sunt dincolo de tine, În urma noastră
și totuși, trăiesc înlăuntrul tău,
în tine mă pierd și m-adun, Adânc, în lumina lunii
trestie-femeie din infinit întregită și-a ceții curgătoare-n valuri,
- zăpadă în flăcări -, un gând legănat persistă,
o forță ne frământă, invadând strălucirea amintirilor
ne ține legați, unindu-ne, din oglinzile de-argint.
ne-așază pe scara cerului,
ducând cu noi mesajul îngerilor. Peste țărmurile mării,
ecoul cântecului lunecă
Ca-ntr-oglindă, poveștile sunt scrise interludii romantice ale dansului,
în licăriri de stele. lumină aurie în priviri,
Mereu ai avut senzația spirală de zâmbet,
că undeva te risipești în tine, tresărire rămasă, urme de pași
căutai oglinda și fiecare clipă-i de vis,
să vezi pe unde-ai rămas, noi constelații
rămăși goi, ca la-nceputuri, fără bariere în inimile noastre.
mi-ai simțit adâncimile Durerea cercului
- izvor îmblânzit de pietre, își caută lumina rotundă,
de dor, de durere și șoapte -, blocată în lupta
greutatea pune-n mișcare născută din dragoste și pasiune.
un univers lăuntric,
un vânt ce poate s-adie, Într-o mare de suspine,
dar poate să mute și munții. rochia mea neagră ca noaptea
te bântuie din nou,
Lasă iubirea să curgă corabie plutind hieratic
acolo unde este nevoie, dincolo de orizont,
se va-ntoarce la tine, în căutarea unui port
nu știi de ce și pentru ce, unde să-și ancoreze sufletul.
sunt visul tău, e-acolo mereu, Prin inflexiunile vântului,
trăiește-l și iubește-te, sunetul dorului tău
în tine suntem ascunși, a pătruns aici,
în toate suntem! uimitor precum misterul
căutării brațelor tale
Pentru o vreme, totul este o consolă prin mare
și tot noi rămânem apoi. și-atingerii mâinilor noastre.

Strigătul În urma noastră încă vibrează


dansul cântecului, viața.
În cădere, Acesta nu e capătul drumului,
cu brațele întinse doar reîntoarcea
spre cerul liber, în flăcări, la inocență
un copac va deschide Poarta Luminii.
își strigă departe,

132 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Adrian MUNTEANU

SONETE
„- Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieși din trupul meu afară.”

TĂCEREA Eu cel decis înfrunt orice uzanță,


Eu cel mârșav scot dinte pentru dinte.
- Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieși din trupul meu afară. Care sunt eu din toate, nu se știe.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară? Nu izbutesc pe mine să m-ating
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee! Și dintre toți cui să-i trimit solie
M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară, Când toți se năpustesc urlând pe ring?
Am colindat - aprinsă odisee - Ca să cobor adânc, spre temelie,
Pământ și spaime, gânduri de femeie Atâtea Euri trebuie să-nving.
Și m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.
ȘTIU UNDE SUNT?
Cel ce-a-ntrebat într-un copil se-ascunde.
- Eu știu răspunsul! spun. Ura-i mai rea. Știu unde sunt, în ce ungher mi-e gândul?
Aștept acuma cheia!...Nu-mi răspunde. Am înțeles că rostul lui mă-nvinge?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Tăcere doar în trup de catifea. Și cu trufia pieptul meu arzându-l?
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea. Am sufocat desfrâul ce respinge
Și împăcarea nopți și nopți la rândul?
CU RÂURILE TOATE M-am depărtat de drum, apoi urmându-l
Și de-nvrăjbirea care mă încinge?
Din urmă iau doar ziua ce se duce,
Cu dinți blajini, spre un deșert de seară Ce am făcut ca visul să nu treacă
În care-mi uit târzia mea povară, Și mulțumit de mine să nu fiu,
Calvarul meu, cel așezat pe cruce. Să nu-mi mai scot invidia din teacă?
Ziua de azi, și dulce și amară, Și mă întreb, cât încă mai sunt viu:
Se chinuie prin garduri să apuce Eu am învins febrila zi ce pleacă
Frânturi de clipe avansând năuce, Sau ziua m-a învins fără să știu?
Spre scutul oastei cu armuri de ceară.
Un mâine e? Cum ar putea răzbate EVADARE
Prin bezna ce miroase a pustiu,
Când n-am sfârșit de-orânduit bucate Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porți de fier și uși întunecate,
Și nu mă vreau mai însetat să fiu? Clădit din ură, silă și păcate,
Doar curg și eu, cu râurile toate, Ținut prea des în sfori și în atele.
Încălecând același bidiviu.
Dar hainele mă strâng și sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
EU CEL FLĂMÂND RÂNJESC FĂRĂ SPE- Privesc afară numai prin zăbrele
RANȚĂ La văile cu flori însângerate.
Eu cel flămând rânjesc fără speranță, Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Eu cel năvalnic calc pe oseminte; Dar știu că sunt în lumea de mister
Visează rime eul cel cuminte; În care vreau să mă trezesc odată.
Eu cel lasciv mă-nvălui în romanță.
Mă lupt să evadez și să nu pier.
Eu cel brutal străpung un gând fierbinte, În casa ce pe viață îmi e dată,
Eu cel ce scriu primesc pe vis chitanță, Să nu rămân de-a pururi prizonier.

BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 133


POESIS

Mariana NEGRU

gând pe acoperișul lumii (V)


„mai minte-mă ca în Sonata Lunii
de Beethoven șoptită cu zbucium și cu har”

requiem pentru un vis


la mine-n suflet se schiază
ne plâng cocorii rătăciți iar pescărușii mi-au murit la mal
de-atâția nouri amăgiți fluturii au zburat și-agonizează
îi auzim cum țipă-n noi ca invitați ai ultimului nostru bal
cerând o șansa pentru doi
dar cine-s eu să judec o iubire
îmi ești în suflet, dar nu pot dacă a fost sau nu o amăgire?
să mă renasc într-un anotimp mort
în mine este iarnă grea minte-mă
a fost sublim, dar voi pleca
mai minte-mă te rog într-un sfârșit de iarnă
tu m-ai lăsat fără cuvinte așa cum nimeni n-a făcut-o vreodată
mi-ai spus că-s strategii, iubite mai minte-mă că și minciuna înseamnă
iar dragostea-i monedă rară un adevăr răstălmăcit de un nebun în prag de seară
naivii o cumpără, deși-i falimentară
mai minte-mă că te dor toată
eu te voi pune semn de carte că-ți sunt cuvânt și alinare
să mă citești în fiecare noapte mai spune-mi că-ți sunt călăuză
poate rescrii povestea noastră și că iubirea noastră nu-i uitare
ca un sărut pe o fereastră.
mai minte-mă ca în Sonata Lunii
lacrimi înghețate de Beethoven șoptită cu zbucium și cu har
tu m-ai văzut în sarea lacrimii
a nins pe noi cu fulgi de gheață furtuna de pe mare ce se-apropie de far
eu lacrimile mi le-am pus în buzunar
iubitule, mi-e alb în viață iar luna, lebăda neagră, acum strălucitoare
iar visul meu a devenit coșmar ce capătă speranță și zâmbește rece
cai alergând în spume și nechezând în mare
în târziul clipei eu m-am așezat spre-o libertate de poveste
și te-am privit cum te îndepărtezi în noapte
nu mai e timp pentru cuvinte și vreau să-ți spun că-mi ești din sunt, iubite
și nici de sentimente moarte chiar dacă sufletul simt că mă minte

PERSPECTIVA INVERSA-Între
lumi, 40x80 cm, acrilic pe pânză

134 BANCHETUL, 43-44-45 / 2019


POESIS

Mihaela OANCEA

poeme
„aici s-au adunat pentru sabat
păpușile sinistre”

neobosita naștere și-ntotdeauna se-ntunecă fulgerător


precum algele
ura viscerală odată scoase din apă
bucuria calpă
scabrosul servilism urme de anemone
și toate celelalte boli
ce-și extind teritoriul caut în carnea tuturor nopților
se vor vindeca formele căderii
numai când omul adevărul tocit până la transparență
va avea curajul bucuriile imperfecte ori neliniștile
de a se sustrage inutile ca regretele eterne
neobositei nașteri
alba agonie disecă setea
Domnul mânuiește un iconostrof așteptările - palimpsest
glasul viorilor ce încăpeau în căușul
lăcustele palmelor tale
infestează plantația de tutun -
aici s-au adunat pentru sabat între noi - urme de anemone
păpușile sinistre înmugurite de timpuriu

în lumina stacojie a lunii de la începuturi


totul se răstoarnă – moliile
țes voaluri de borangic gustul dulce-acrișor
fetușii dansează pe poante al fructului cu cele 613 semințe -

fremătând lângă noi


furnicile se-nțepenesc nici umbră nici ecou
pe gâtul îngust doar zbor
al pâlniei nopții – de ciocârlii

Domnul însuși mânuiește lăstari


un iconostrof
din șovăieli și palori
continui să merg se nasc doar renunțările – reci ventuze
ale spaimei
înaintea soarelui
cu picioarele goale am deprins însă
pe lespezi de piatră mersul cu pași siguri și
în curând
nu știu unde au dispărut visele biserica noastră va da lăstari
cu pești de safir și lămpi de alabastru
cu înghețată de lămâie și limonadă sub ninsoarea caișilor
ori cele cu întâmplări din constelația vom asculta piesele lui Dean Martin
marelui urs și bătăile de inimă ale pruncilor –

știu doar că fericirea are pete așa vom uita pentru câteva clipe
BANCHETUL, 43-44-45 / 2019 135
POESIS
cât de fragili suntem pură evanescență

în culorile lui Tiziano cu inima bolnavă de verde

ne rătăciserăm mergi ca acrobatul pe sârmă


prin poveștile pe tema alfabetului runic într-o inegală întrecere
a febrei charlestonului din '25 cu soarele
a primelor prese ale lui Gutenberg ori
a tehnicii de obținere a unor desăvârșite treptat
macarons cu zmeură o umbră – copil al luminii –
subțire ca un ac
dimineața ne-am pierdut urma de abia se mai strecoară
în culorile păstoase printre norii opaci
ale lui Tiziano ai cataractei

în tăcere șoarecele pândește de la distanță


ieslea
habar n-aveți plină de fân
cât de bine știm noi să tăcem
despre toate în general
cu lăcomia
specifică pruncilor neînțărcați

tăcem cu nesaț leucemic


tăcem năprasnic
preferăm
să zburăm senini deasupra orașului
cât timp tăcem
tumultuos

ne-am căutat prin atâtea vieți încât


înlănțuiți ca-n picturile lui Chagall
între noi e-atât de grăitoare
tăcerea

evanescență

cutreieră cu pași lacomi