Osteoporoza

Apare cu o frecvenţă de cca. 30% la femeile din Europa şi America de Nord şi de abia
1% la cele din China şi Japonia, după 10-15 ani de la instalarea menopauzei (fiziologice
sau chirurgicale). Dacă o chinezoaică se mută în SUA, va avea o şansă de a contacta
boala aproape egală cu cea a locuitoarelor Americii. Aceasta dovedeşte importanţa stilului
de viaţă asiatic, bazat pe factori care reţin Calciul în oase şi pe evitarea eliminatorilor
de Calciu.
Recomandări :
- evitarea eliminatorilor de Calciu :
- teobromina din cacao, care este principalul eliminator de Calciu din corp
- cafeina ;
- fumatul ;
- alcoolul împiedică absorbţia metalului;
- curele de slăbire excesive, rapide şi brutale ;
- băuturile carbogazoase ;
- dieta lactată la adulţi ;
- unele medicamente, ca de pildă AINS (Antiinflamatoarele nesteroidiene,
sau clasa Aspirinei), AIS (Antiinflamatoarele steroidiene, sau preparatele cortizonice),
care funcţionează ca veritabile anti-vitamine D, anticoagulantele cumarinice
(Trombostop), medicaţia citostatică etc. Terapia cortizonică prelungită poate determina o
creştere a excreţiei de Calciu şi a resorbţiei osoase, cât şi o scădere a absorbţiei sale
intestinale şi o diminuare a activităţii osteoblastice. Aşadar, putem lesne observa că
“banala” Aspirină, sau “fraţii” acesteia (Diclofenac, Indometacin, Ibuprofen, Piroxicam,
Paracetamol, Acid mefenamic etc.), luate perioade lungi din proprie iniţiativă şi nu după
o prescripţie medicală riguroasă, pentru dureri de orice natură (reumatismală, de dinţi, de
cap etc.), au efecte nocive asupra metabolismului calcic ;
- alimentele de origine vegetală ce conţin de 2-7 ori mai mult acid oxalic
decât Calciu : spanac (frunzele mature, cele tinere neavând această proprietate !), ştevie,
măcriş, sfeclă roşie, lobodă. Acidul oxalic la trecerea sa prin intestin va “lega” Calciul
sub forma oxalatului de Calciu, substanţă precipitabilă şi neabsorbabilă. Tot acidul oxalic,
dacă se absoarbe din intestin în sânge, va lega tot Calciul întâlnit în cale şi-l va elimina
renal sub formă de cristale aciculare de oxalat de calciu, care va putea produce
suplimentar şi leziuni la nivel renal ;
- dieta hiperproteică de origine animală care conţine un nivel proteic de
peste 20%: brânza foarte grasă de vacă (44%), “Olanda”(31,4%), Icrele de Manciuria
(31%), Caşcavalul “Dobrogea” (28,6%), Brânza de burduf (27,4%), laptele praf şi icrele
de ştiucă (27%), salamul de Sibiu (26,5%), icrele negre şi caşcavalul Penteleu (26%),
icrele de crap (25%), carnea de curcă şi şunca presată (24,5%), toba (23%), carnea de
iepure şi macroul (22%), muşchiul ţigănesc (21,6%), carnea de găină şi stavridul (21%),
carnea slabă de vită şi de porc, carnea de pui de găină, salamul de vară, ficatul de bovine,
carnea de raţă, pateul de ficat (toate cu circa 20% proteine). Acest procent ridicat proteic
determină diureză (eliminare urinară) accentuată pentru Calciu, Cupru şi Zinc ;
- alimentaţia bazată predominant pe grăsimi saturate de origine
animală ;
- excesul ponderal şi sedentarismul ;
 - sarcinile repetate, multiple şi lactaţia prelungită ;
- diabetul zaharat ;
- consumul repetat şi prelungit de dulciuri concentrate (atenţie părinţi la
oasele şi dinţii copiilor dvs. !) ;
- ereditatea, poate juca un rol important, în special în cazul copierii unui
anumit mod de viaţă nesănătos, de la o generaţie la alta ;
- ciroza hepatică şi hepatitele cronice ;
- anumite boli ale glandelor endocrine (rare) : hiperaldosteronismul primar,
acromagalia, hipertiroidia, boala Cushing, deficitele estrogenice şi cele androgenice ;
- rezecţiile gastrice din ulcerul gastric şi duodenal.
Medicaţia diuretică, deficitele vitaminice D, dieta bogată în alimente ce conţin
cantităţi mari de fosfor (brânza şi carnea de vită, porc, pui) sunt capabile să
antreneze deficite ale balanţei Calciului în organism.

- alimentaţia va conţine surse importante de Calciu (calculând un necesar de 0,8-1,2-1,5

grame / zi) : prune uscate (840 mg / 100 g produs), susan (783 mg %), cartof (523 mg
%), pulberea de roşcove (352 mg%), soia (260 mg%), migdale (252 mg%), ciuperci
(250 mg%), morcov (242 mg%), alune (209 mg%), creson (200 mg%), seminţele de in
(198 mg%), smochine uscate (170 mg%) etc.

- vor fi utilizaţi cât mai mulţi fixatori de Calciu :

- Hormonii estrogeni , care în mod natural sunt produşi de glandele
suprarenale la ambele sexe şi de ovare la femei, scad resorbţia osoasă produsă de
osteoclaste, stimulează activitatea osteoblastelor (celule osoase formatoare de os nou),
crescând şi absorbţia intestinală a Calciului. Sursele extracorporeale de estrogeni sunt
reprezentate de soia, spirulină, polen şi pătrunjel ;
- Borul din nuci, mere, legume, struguri, coaja merelor şi a perelor ;
- Vitamina C ;
- Siliciul. Ar fi bine să nu neglijăm deloc funcţiile deosebit de importante ale
acestui semimetal. El creşte rezistenţa osoasă şi dentară, consolidează rapid osul fracturat,
constituie şi un important factor antireumatic, previne rahitismul şi întârzierile de creştere
la copii, fiind util în dezvoltarea normală fetală şi previne apariţia artrozelor. Surse : apa
de băut, fulgii şi tărâţele de cereale, usturoi, ceapă, praz, fructele, năut, păpădie, sfecla
roşie etc. ;
- exerciţiul fizic, favorizează menţinerea şi depunerea Calciului în oasele care ai
căror muşchi sunt antrenaţi ;
- dieta vegetariană (cu excepţia alimentelor bogate în acid oxalic) ;
- simpla expunere la soare pentru 20-30 de minute zilnic ;
- sursele zilnice alimentare de vitamina C;
- vitaminele D ;
- hormonii androgeni dau o protecţie eficientă în special la bărbaţi ;
- Fibrele vegetale ;
- Manganul (nuci, fructe şi legume) este absolut necesar unei structuri osoase
normale ;
- Acidul citric şi citraţii din citrice ;