Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Business și Turism

Analiza comparativă dintre obiectivele patrimoniului UNESCO

Centrul istoric din Bruges, Lacul Baikal și Munții Pirinei

Profesor : Mionel Viorel

Studenți: Ioniță Ștefan-Tiberiu

Ion Alexandru Gabriel

Ioniță Dragoș George

București

2019
 Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Scurtă introducere

Capitolul 2. Analiza celor trei obiective ale patrimoniului

UNESCO

2.1. Analiza succintă a obiectivelor din patrimoniul UNESCO

2.1.1. Centrul istoric din Bruges - Belgia – obiectiv cultural

2.1.2. Lacul Baikal - Rusia – obiectiv natural

2.1.3. Munții Pirinei - Franța – obiectiv mixt

2.2. Integrarea celor trei obiective ale patrimoniului în UNESCO

Capitolul 3. Analiza SWOT a obiectivelor

Concluzii
 Introducere

Pentru a realiza acest proiect, am ales să comparăm trei obiective ale patrimoniului
UNESCO din întreaga lume și anume Centrul istoric din Bruges, Lacul Baikal, respectiv Munții
Pirinei.

Am ales să comparăm aceste obiective pentru a vedea ce preferă turiști și care sunt cele
mai căutate și dorite destinații din obiectivele alese din partea noastră raportându-ne la unicitatea
si diversitatea oferită de aceste obiective turistice.

Proiectul este structurat în trei capitole; în primul capitol vom vorbi despre introducerea
turismului și apariția patrimoniului UNESCO, în al doilea capitol vom vorbi despre analiza
succintă a obiectivelor alese, anume Centrul istoric din Bruges, Lacul Baikal respectiv Munții
Pirinei, iar în ultimul capitol , vom realiza analiza Swot a celor trei obiective.

În primul capitol, vom discuta despre noțiunea de turism, despre patrimoniu și UNESCO.

În al doilea capitol, vom discuta despre cele trei obiective alese , și anume Centrul istoric
din Bruges, Lacul Baikal din Rusia și Munții Pirinei din Spania, din punct de vedere turistic dar
si despre intrarea lor în patrimoniul UNESCO.

În al treilea capitol, vom realiza o analiză SWOT a celor trei obiective.

Pentru a duce la bun sfârșit aceste capitole, am colectat date de pe site-ul oficial, anume
”WORLD HERITAGE”, respectiv , cartea ”WORLDGEOGRAPHY OF TRAVEL AND
TOURISM”, dar și informații de pe alte site-uri care for fii prezentate în bibliografie.
 CAPITOLUL 1. SCURTĂ INTRODUCERE

Geografia poate fi definită ca studiul structurii și interacțiunii a două sisteme majore:

sistemele ecologice și sociale care leagă oamenii între ei și mediul lor și sistemul parțial care
leagă o zonă din suprafața pământului cu alta. Din punct de vedere geografic, studiile turistice
necesită o înțelegere a locurilor de origine turistică (sau zonele generatoare de turism), a
destinațiilor turistice și a relației dintre locul de origine și destinație ,care include rutele de
transport, de afaceri, relațiile de marketing și motivații ale călătoriilor.

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform

denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural
Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de
suboficii active în diverse țări ale lumii.

Faptul că turismul implică călătorii dintr-un loc în altul și apare în locuri care sunt adesea
modelate în mod intenționat de industria turistică, îl face și pe el foarte geografic. Prin urmare,
călătoriile și turismul sunt considerate în mod obișnuit activități de agrement și o formă de
recreere care are loc departe de locul de origine.

UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO
din 27 iulie 1956.

Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul
mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare
și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.

Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între
națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de
justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber,
indiferent de rasă, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.
 Capitolul 2. Analiza comparativă a celor trei obiective ale patrimoniului
UNESCO

2.1. Analiza comparativă succintă a obiectivelor.

2.1.1. Centrul istoric din Bruges - Belgia.

Bruges este un oraș neerlandofon situat în provincia Flandra de Vest, regiunea

Flandra din Belgia. În prezent este capitala provinciei Flandra de Vest în regiunea Flandra
din Belgia. La 1 ianuarie 2008 avea o populație totală de 117.073 locuitori.

Numele orașului provine din norvegiana veche: Bryggja = pod, punte, (un) chei.
Titlul de "oraș" i-a fost acordat în 1128. În Evul Mediu a fost membru și, pentru o periodă,
capitală a Ligii Hanseatice.

Orașul a fost desemnat drept capitală culturală în 2002. Mai este denumit «Veneția
de Nord» datorită numeroaselor canale care încercuiesc și traversează orașul. Bruges are și
un important port și adăpostește, de asemenea, Colegiul Europei.

Bruges-ul este un exemplu de asezamant istoric medieval, care si-a pastrat cladirile
originale de-a lungul secolelor, iar constructiile gotice fac parte din identitatea orasului.
 Ca una din capitalele comerciale si culturale din Europa, Bruges-ul a dezvoltat legaturi
culturale cu diferite orase din lumea intreaga fiind asociat cu scoala de pictura flamanda
primitiva. Centrul Bruges-ului a fost declarat parte a patrimoniului UNESCO in noiembrie 2000.

Arhitectura moderna sau infrastructura este rara in centrul orasului Bruges. Strazile
pietruite tipic medievale sunt inca preferate asfaltului mult mai confortabil. Multe din cladirile
istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul orasului si apartin patrimoniului
istoric al orasului. Conditia pentru ca ele sa ramana protejate este ca renovarile si restaurarile sa
fie facute in concordanta cu stilul original al cladirii respective. Inca din sec al XVIII-lea, din ce
in ce mai multi oameni merg sa viziteze Bruges-ul pentru relaxare.

2.1.2. Lacul Baikal - Rusia – obiectiv natural

Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai
mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m).
Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare
decât cea a Belgiei, conține 22-23% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii).
Lacul Baikal, pe lângă faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai
vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspică și Lacul Aral) și
unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de
plante endemice, proprii lui.
Lacul, a cărui formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafață de 31.500 km², iar linia țărmului
măsoară peste 2.000 de kilometri. Din punctul de vedere al mărimii, Baikal este a treia întindere
de apă din Asia (după Marea Caspică și Lacul Aral) și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe
acest continent. Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci
geologice demult apuse. Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor
însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual

Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K. Ivanov și V. Kolesnikov, iar în 1675,
cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul, cunoscut în descrierile în limba
rusă sub numele de Nicolae Spafarovici, în drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestică,
făcându-i și o descriere amanunțită. De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții, fapt ce
a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adâncimea, regimul
hidric, plantele și animalele ce trăiesc în el.
O plimbare cu barca pe lac te înfioară, deoarece poţi vedea prin apa limpede ca cristalul până la
50 m adâncime! Micuţe crustacee numite epischura ajută la filtrarea apei din lac şi consumă
algele şi bacteriile ce întunecă apa multor lacuri. În ajutor le vin racii de râu ce mişună în apele
Baikalului, hrănindu-se cu deşeuri organice, care altminteri s-ar descompune. Prin urmare, apa
este atât de curată, încât cu vreo două decenii în urmă, când s-a luat o probă pentru a fi
examinată în laborator, apa a fost contaminată în mod cu totul surprinzător. . . chiar de
recipientul de sticlă!

Însă Baikalul nu e renumit doar pentru apele-i limpezi ca cristalul. El se deosebeşte de alte lacuri
prin cantitatea neobişnuit de mare de oxigen din apă. În unele lacuri adânci nu mai există oxigen
la o anumită adâncime, obligând astfel majoritatea vieţuitoarelor acvatice să trăiască mai aproape
de suprafaţă. În Baikal, în schimb, curenţii verticali şi orizontali transportă oxigenul până la cele
mai mari adâncimi. Ca urmare, întregul lac freamătă de viaţă.

Lacul Baikal este locuinţa a zeci de mii de foci de Baikal. Pe toată perioada anului, ele se
hrănesc cu peşti ce trăiesc la mari adâncimi. Nu se ştie sigur cum a ajuns această specie de focă
chiar în inima Siberiei, de altfel unicul loc în care poate fi găsită. Ruda ei cea mai apropiată
trăieşte la 3.220 km depărtare!

Foca de Baikal (nerpa) are ochii foarte mari, apropiaţi şi o faţă lată. Este cea mai mică focă din
lume, măsurând cel mult 1,4 m lungime. Adesea pot fi văzute grupuri de foci stând la soare pe
bolovani. Ele sunt prietenoase şi nu au obiceiul să muşte sau să se îmbrâncească cum fac
majoritatea focilor. Se pare că nerpa este cea mai sociabilă focă de pe glob.

Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia. Aici se pescuiesc mai ales
sturioni și somoni. În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare.
Fabricile de celuloză și hârtie, construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă,
continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia, amenințând ecosistemul regiunii de
poluare.

Un paradox interesant: lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă, deși nu există
practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune.
2.1.3. Munții Pirinei – Franța

Pirineii sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între
Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa
430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus la Marea
Mediterană.

Pirineii sunt de obicei împărțiți în trei secțiuni, Centrali, Occidentali sau

Atlantici și Orientali.
Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici
aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanțului:

- Vârful Aneto sau Pic de Néthou 3404 m pe culmea Maladeta

- Mont Posets 3 375 m
- Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
- Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)

În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii

Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées
Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în
acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères.

Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară
depuse în bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150
milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful
Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care
au format acest lanț muntos.

Partea estică a Pirineilor e formată în principal din roci granitice și gneiss, în

timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de straturi de calcar. Caracterul
masiv al munților vine de la abundența rocilor granitice, rezistente la eroziune.
Cel mai important oras din regiune este Pau, cunoscut pentru climatul sau placut si privelistea
frumoasa a muntilor cu zapada. Regiunea a devenit o atractie turisitica si de recreere, incepand cu
secolul al XVIII-lea. Acum statiunea este impanzita de francezi si de turisti veniti din toata Europa.
Orasul are, de asemenea, numeroase atractii turistice interesante, pe care le puteti vedea in
timpul liber. Cel mai celebru este Chateau de Pau - castelul a fost construit initial ca o cetate, dar
in secolul al saisprezecelea a fost transformat intr-un palat frumos, locul de nastere al viitorului
rege Henric al IV –lea al Frantei. Castelul este puns in valoare de o serie de camere bogat
decorate, turnuri impresionante si o curte frumoasa. In gradinile castelului puteti vedea turnul
Tour de la Monnaie. De la castel spre cel mai bun centru, promenada este asigurata de bulevardul
des Pirinei, care este considerat ca fiind mandria orasului. Multe tablouri interesante, opere ale
unor artisti celebri prezinta Musée des Beaux-Arts, in timp ce la Brandotte Musee puteti vedea,
printre altele, interiorul restaurat al casei din secolul al XVIII-lea.
 2.2. Integrarea celor trei obiective ale patrimoniului în UNESCO

Centrul istoric din Bruges în patrimoniul mondial UNESCO

Centrul orasului Bruges este parte a patrimoniului UNESCO. Centrul istoric al orasului a
fost atent construit inca din Evul Mediu si este pastrat remarcabil si astazi. Orasul poate sa
isi povesteasca singur povestea prin toate monumentele, bisericile, cladirile istorice si
pietele. Bruges-ul este un exemplu de asezamant istoric medieval, care si-a pastrat cladirile
originale de-a lungul secolelor, iar constructiile gotice fac parte din identitatea orasului. Ca
una din capitalele comerciale si culturale din Europa, Bruges-ul a dezvoltat legaturi
culturale cu diferite orase din lumea intreaga fiind asociat cu scoala de pictura flamanda
primitiva. Centrul Bruges-ului a fost declarat parte a patrimoniului UNESCO in noiembrie
2000.

Arhitectura moderna sau infrastructura este rara in centrul orasului Bruges. Strazile
pietruite tipic medievale sunt inca preferate asfaltului ce se regaseste in multe alte orase
europene. Multe din cladirile istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul
orasului si apartin patrimoniului istoric al orasului. Conditia pentru ca ele sa ramana
protejate este ca renovarile si restaurarile sa fie facute in concordanta cu stilul original al
cladirii respective. Inca din sec al XVIII-lea, din ce in ce mai multi oameni merg sa
viziteze Bruges-ul pentru relaxare.

Lacul Baikal în patrimoniul mondial UNESCO

Lacul Baikal face parte din patrimoniul mondial al UNESCO şi reprezintă o apreciată destinaţie
turistică. Anual vin aici peste 300.000 de turişti din toate colţurile lumii. „Baikalul este acum
paradisul naturaliştilor şi o destinaţie idilică de vacanţă“, precizează un ghid turistic. „Plajele
frumoase, potecile de drumeţie, observarea păsărilor şi plimbările cu barca fac din Baikal unul
dintre cele mai căutate locuri de vacanţă din Asia.“
Munții Pirinei în patrimoniul mondial UNESCO

Situl UNESCO Muntele Pierdut (Mont Perdu - franceză, Monte Perdido - spaniolă), din Pirinei,
este încadrat în categoria ''mixt'', fiind considerat patrimoniu natural şi cultural. Totodată,
Muntele Pierdut este un obiectiv transfrontalier, traversând graniţele naţionale contemporane ale
statelor Franţa şi Spania.
Pirineii reprezintă punctul de coliziune tectonică între plăcile Iberică şi Vest-Europeană. În
partea nordică (Franţa), văile sunt mai abrupte, formând trei circuri glaciare principale, în timp
ce pe partea sudică a Muntelui Pierdut se ridică trei pinteni radianţi cu canioane adânci ce
coboară spre Piemontul Iberic, potrivit descrierii UNESCO.
 Capitolul 3. Analiza SWOT a obiectivelor

 Centrul istoric din Bruges

PUNCTE TARI:

PUNCTE SLABE:

OPORTUNITĂȚI:

AMENINȚĂRI:

 Lacul Baikal
PUNCTE TARI:

PUNCTE SLABE:

OPORTUNITĂȚI:

AMENINȚĂRI:

 Munții Pirinei

PUBCTE TARI:

PUNCTE SLABE:

•
OPORTUNITĂȚI:

AMENINȚĂRI:

•
 CONCLUZII

În concluzie, cele 3 obiective turistice abordate pe parcursul proiectului, Centrul istoric din
Bruges, Lacul Baikal respectiv Munții Pirinei se fac remarcate prin unicitatea si diversitatea
acestora. Bruges-ul este un exemplu de asezamant istoric medieval, care si-a pastrat cladirile
originale de-a lungul secolelor, iar constructiile gotice fac parte din identitatea orasului.

Ca una din capitalele comerciale si culturale din Europa, Bruges-ul a dezvoltat legaturi culturale
cu diferite orase din lumea intreaga fiind asociat cu scoala de pictura flamanda primitiva.
Centrul Bruges-ului a fost declarat parte a patrimoniului UNESCO in noiembrie 2000.

Lacul Baikal este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume
23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deși este greu de imaginat,
depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține
22-23% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii). Lacul Baikal, pe lângă
faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25
milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspică și Lacul Aral) și unul dintre "muzeele vii", în
care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice, proprii lui.

Munții Pirinei sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între
Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între
Golful Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus la Marea Mediterană.
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Baikal

https://www.directbooking.ro/obiectiv-centrul-istoric-din-bruges-
827.aspx#photo[obiectiv]/1/

https://whc.unesco.org/en/list/996/

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/06/09/patrimoniul-unesco-muntele-
pierdut-la-granita-dintre-spania-si-franta-17-13-14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Pirinei

https://www.air24.ro/discover/o-zi-centrul-istoric-din-bruges-belgia-2891

http://www.transair.ro/eguide/details/13s1475#MuntiiPirinei_gallery