LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA PROIECTULUI:
MONTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL 4
Îndrumător proiect Prof.Fomitescu Maria
Clasa a XII-a TD
Candidat
Învăţământ zi
Profilul Tehnic
Calificarea profesională Tehnician instalator pentru
construcţ ii
Anul absolvirii 2 016

1
 CUPRINS

ARGUMENT 3
CAPITOLUL I: PRODUSE METALICE FOLOSITE ÎN INSTALAŢII 5
1.1 TUBURI ŞI PIESE DE LEGĂTURĂ DIN FONTĂ 5
1.2 ŢEVI DIN CUPRU 7
1.3 ŢEVI DIN PLUMB 8
1.4 ŢEVI DIN MATERIALE PLASTICE 9
CAPITOLUL II: TEHNOLOGIA DE MONTARE A INSTALAŢIILOR
DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ
10
CAPITOLUL III : NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII,
DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR,
LA EXECUŢIA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE ÎNCĂLZIRE
14
CENTRALĂ
BIBLIOGRAFIE 15

2
 ARGUMENT

Acest proiect se referă la montarea şi întreţinerea instalaţiilor de încălzire central şi este

alcătuit din patru capitole.

Primul capitol se referă la produsele metalice folosite în instalaţii şi cuprinde :

1. tuburi şi piese de lagatura din fontă;

2. ţevi şi piese de lagatura din oţel;

3. ţevi din cupru;

4. ţevi din plumb;

5. ţevi din material plastic cu inserţie metalică.

Corpul uman trebuie menţinut continuu la o temperatură de 35 grade celsius, în cele mai
deosebite condiţii exterioare. Datorită reacţiilor chimice din organism, se produce căldură care
este preluată de sânge şi transportată la suprafaţa pielii. Corpul omenesc pierde căldura pe două
căi, şi anume: căldura sensibilă prin fenomenele de convecţie şi radiaţie (căldura cedată prin
conducţie este neglijabilă fiind foarte mică în raport cu căldură totală) şi căldura latenta
corespunzătoare cantităţii de apă evaporată prin transpiraţie şi respiraţie.

Al doilea capitol vorbeşte despre tehnologia de executare şi montare a instalaţiilor deincalzire

central, funcţionând cu apa caldă sau aburi şi cuprinde:

1. tehnologia de montare a conductelor din oţel;

2. tehnologia de executare şi montare a corpurilor de încălzit.

În anumite limite fiziologice organismul uman, prin sistemul nervos termoregulator, este
capabil să stabilească şi să păstreze un echilibru între cantitatea de căldura produsă în interiorul
corpului şi cea cedata mediului ambiant. Atunci când organismul nu mai poate menţine acest
echilibru trebuie să se intervină cu alte măsuri pentru restabilirea echilibrului termic ca,de
exemplu: îmbrăcăminte adecvată -iarna mai groasă,vara mai subţire, în interior o temperatură
corespunzătoare efortului fizic. Deoarece tot acest reglaj termic realizat de corpul omenesc se
face printr-un mare efort care oboseşte şi uzează organismul, reducând capacitatea de muncă,
este necesar să se realizeze construnctii care în condiţiile climatice din ţara noastră să asigure
confortul termic în interiorul încăperilor,atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece. Calitatea şi
caracteristicile mediului ambiant au o influenţă hotărâtoare asupra condiţiilor de desfăşurare a
vieţii, asupra stării fizice şi psihice ale oamenilor şi a productivităţii muncii.

3
Capitolul se trei arata asigurarea funcţionarii instalaţiilor de încălzire central cu apa caldă.

Rolul instalaţiilor de încălzire şi ventilare este tocmai acela de a asigura un ansamblu de

condiţii de calitate a aerului din interiorul încăperilor, un microclimat favorabil desfăşurării în
bune condiţii a vieţii şi muncii oamenilor.
În funcţie de condiţiile de mediu, precum şi felul activităţii duse de om, o parte sau toată căldura
produsă de corpul omenesc se transmite către aerul cu care vine în contact.Cantitatea de căldură
pierdută de corp da senzati de căldura sau de frig, astfel:
- dacă pierderea de căldură este mai mică decât cantitatea de căldura produsă de
organism, omul are senzaţia de căldură şi va încerca prin diferite metode să mărească
pierderile de căldură:
- invers, când corpul pierde mai multă căldură decât produce, exista senzaţia de frig şi
va încerca să reducă pierderile de căldură.
Senzaţia de confort este în general subiectivă şi depinde de vârstă, sex, îmbrăcăminte, obiceiuri,
efortul fizic depus etc.

Iar capitolul patru se referă la normele de sănătatea şi securitatea muncii, de prevenire şi

stingere a incendiilor.

4
 CAPITOLUL I: PRODUSE METALICE FOLOSITE ÎN
INSTALAŢII

1.1 TUBURI ŞI PIESE DE LEGĂTURĂ DIN FONTĂ

Prin aceste conducte apă curge sub presiune, de aceea se numesc conducte din fontă de
presiune. Tuburile sunt fabricate dintr-o fontă în care grafitul este prezent sub formă nodulară,
ceea ce conferă acestei fonte caracteristici plastice superioare, de aceea se numeşte fontă ductilă.
Tuburile şi piesele de legătură se fabrică cu mufa sau flanşă pentru îmbinare şi se protejează
contra coroziunii la interior cu poliuretan, vopsea bituminoasă, mortar de ciment şi la exterior cu
vopsea bogată în zinc, polietilenă, poliuretan, benzi adezive, mortar de ciment-fibre etc.
Toate tuburile şi piesele de legătură au marcate prin turnare sau ştanţare: producătorul,
anul fabricaţiei, diametrul nominal DN, presiunea nominală PN.

5
 Diametrele nominale DN standardizate ale tuburilor şi pieselor de legătură sunt
următoarele: 40, 50, 60, 65, 80 , 100, 125, 150, 200, 250, 300, 350, 400, 450, 500, 600 700, 800,
900, 1000, 1100, 1200, 1400,1500,1600, 1800, 2000 mm.
Tuburile cu mufa se îmbină între ele introducând capătul drept al unui tub în mufa
celuilalt, etanşarea realizându-se cu garnitură de cauciuc. Îmbinarea tuburilor cu flanşă se
execută prin strângerea cu şuruburi a flanşelor, etanşarea făcându-se cu garnituri. Piesele de
legătură sunt următoarele:
a. pentru îmbinări:
· flanşă-mufa;
· flanşa capăt drept;
· mufa dubla;
b. coturi :
· coturi cu mufe la 90°;
· coturi cu mufe la 45°;
· coturi cu mufe la 22,5°;
· coturi cu flanşe la 90° ;
· coturi cu flanşe la 22,5°;
· coturi cu flanşe la 11,25°.
c. teuri
· teuri cu trei mufe;
· teuri cu trei flanşe;
· teuri cu mufe şi flanşă.
d. reducţii:
· reducţii cu flanşe ;
· reducţii cu mufe;
· flanşe cu reducţie;
· flanşe oarbe.
Tuburile şi piesele de legătură din fontă se transportă cu atenţie să nu se spargă şi se
depozitează pe suprafeţe plane,ferite de acţiuni mecanice, sortate pe tipuri şi dimensiuni.

Tuburile şi piesele de legătură din fontă folosite în instalaţiile de canalizare interioară se

caracterizează prin solicitări la presiuni mai mici. Ele se numesc tuburi şi piese de scurgere din
fontă şi se execută din fontă cenuşie.

Ele se fabrică cu diametrul nominal cuprins între 50 şi 200 mm. Pe suprafaţa interioară şi
exterioară se aplică un strat protector obţinut prin gudronare la cald.

Piesele de legătură pentru canalizări cuprind: coturi cu unghiuri între axe de 30°, 45°,70°,
80° şi 90°; curbe de etaj; ramificaţii simple şi duble; mufe duble; reducţii; tuburi de curăţire.

Livrarea ţevilor se face în legături etichetate pentru diametrele mici şi libere pentru
diametrele mari. Depozitarea se face în rastele, cele cu diametre mai mici, sau în stive, cele cu
dimensiuni mai mari, de preferinţă în depozite acoperite. Piesele de legătură, numite şi fitinguri:
coturi, teuri, cruci, reducţii, dopuri, racorduri olandeze, nipluri, mufe etc. sunt prevăzute cu filet
interior său exterior şi sunt protejate contra coroziunii cu un lac incolor. Ele pot fi din fontă

6
maleabilă sau din oţel forjat, negre sau zincate. Pe suprafaţa lor sunt marcate: diametrul nominal,
marca fabricantului, marca oţelului, standardul de fabricaţie. Se transportă în lăzi sau containere
şi se depozitează în magazii închise, sortate pe tipuri şi dimensiuni.

1.2 ŢEVI DIN CUPRU

Cuprul este un material cu o fiabilitate ridicată, utilizat în domeniul instalaţiilor prin

conducte pentru apă rece, caldă şi de încălzire.
Ţevile de cupru pot fi de următoarele tipuri:
a) ţevi din cupru neizolate sub formă de colaci sau bare, cu dimensiuni de la 6x1 la
267x3. Se utilizează pentru transportul apei reci şi calde, a combustibilului gazos şi lichid.
b) ţevi din cupru izolate sub formă de colaci sau bare, cu dimensiuni de la 6x1 la 54x2.
Sunt prevăzute cu izolaţie de protecţie împotriva apariţiei condensului sau a deteriorării cauzate
de diverse şocuri. Se utilizează pentru transportul apei reci, combustibilului gazos şi lichid. Pot
fi instalate pe tencuială sau sub tencuială.
c) ţevi din cupru sub formă de bare sau colaci, izolate termic din fabricaţie, cu dimensiuni
de la 12x1 la 54x2. Ţevile sub formă de bare au izolaţie din PIR acoperită de un înveliş dur.
Ţevile sub formă de colaci au izolaţia din poliuretan acoperită de un înveliş moale. Se
utilizează pentru transportul apei calde de consum, la conductele de încălzire (sub formă de bare)
pozate în pivniţe, luminătoare, pe pereţi exteriori şi conducte pentru încălzire (sub formă de
colaci).
Ţevile din cupru se îmbină cu ajutorul pieselor de legătură prin lipire cu aliaje de cositor
sau de bronz. Piesele de legătură sunt din cupru, prevăzute cu mufa sau cu capătul drept. Acestea
pot fi: coturi, teuri, mufe, reducţii.

7
 1.3 ŢEVI DIN PLUMB

După domeniul de utilizare deosebim: ţevi din plumb de presiune şi ţevi din plumb de
scurgere.
Ţevi de presiune din plumb
Ţevile de presiune din plumb se utilizează la instalaţii interioare pentru executarea
legăturilor între robinetele amplasate pe obiectele sanitare, conductele de oţel sau pentru unele
legături de racord scurte.
Ele au pereţi groşi, prin aceasta deosebindu-se de ţevile de plumb de scurgere. Notarea se
face indicând simbolul materialului, diametrul exterior grosimea peretelui (de exemplu, Pb 28/4).
Îmbinările între conductele din plumb se face prin lipire cu cositor, între plumb şi oţel se fac prin
intermediul unor piese speciale care permit spre plumb lipirea şi spre oţel filetarea.
Aceste ţevi se livrează în colaci cu masa până la 100 kg şi se depozitează în magazii
închise. Transportul se face cu atenţie pentru a nu se lovi, fiind uşor deformabile.
Ţevi de scurgere din plumb
Ţevile de scurgere din plumb se folosesc la racordarea obiectelor sanitare, la coloanele
de scurgere din fontă sau la sifoanele de pardoseală
Se fabrică cu diametrul exterior cuprins între 34 mm şi 105 mm, şi cu lungimea de 2000
mm, grosimea pereţilor fiind inferioară grosimii ţevilor de presiune.
Transportul şi depozitarea se fac evitând lovirea ţevilor. Uneori acestea se ambalează sau
se protejează cu talaş.

8
 1.4 ŢEVI DIN MATERIALE PLASTICE

Conductele din material plastic (PVC, polietilena, polipropilena) înlocuiesc pe scară largă
conductele metalice, deoarece sunt mai uşoare, mai flexibile, nu corodează, se prelucrează, se
fasonează şi se îmbină mai uşor decât cele din metal, ca urmare au un preţ de cost mai scăzut
îndeosebi pentru diametre şi presiuni mici.
Dezavantajul acestor materiale este că nu pot fi utilizate la temperaturi ridicate (max. 90°)
sau la presiuni foarte mari (max. 16 bar).
Conductele din materiale plastice sunt preferate la realizarea instalaţiilor de canalizare
interioare sau îngropate cu diametre nominale de până la 200 mm, precum şi la instalaţiile de
distribuţie a apei reci şi a gazelor naturale. Îmbinarea acestor ţevi se poate face prin lipire în
mufa, cu etanşare cu garnituri de cauciuc în mufe sau prin sudare cap la cap.

Fig. 5 Ţevi şi fitinguri din PVC

9
 CAPITOLUL II: TEHNOLOGIA DE MONTARE A
INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ
Desfăşurarea operaţiilor de execuţie a unei instalaţii interioare de încălzire comporta trei
faze principale:
· lucrări pregătitoare montării,lucrări de montaj şi lucrări ce se execută după montare.

Lucrările pregătitoare montării constau în:

· analizarea proiectului de încălzire şi corelarea lui cu celelalte instalaţii (sanitare, electrice,

de ventilare, gaze etc.), în special pentru traseele comune;

· stabilirea necesarului de materiale în vederea aprovizionării şantierului;

· confruntarea proiectului cu terenul, urmărindu-se traseele conductelor ,nodurile

importante ,amplasarea dispozitivelor de dilatare, elementele de construcţie de care se vor
prinde conductele fixe;

Fig.7 Analizarea proiectului de încălzire

· trasarea instalaţiei, care începe prin stabilirea cotei pardoselii finite ce se materializează
printr-o linie de-a lungul încăperii, fata de care sunt date toate cotele în proiect. Se
însemnează printr-o linie plină,cu creta sau creionul colorat, axele conductelor. Pe fiecare
linie se scrie diametrul ţevii, în acelas timp se însemnează punctele în care exista

10
 ramificaţii, legături la coloane,schimbări de secţiune, armaturi, suporturi mobile şi fixe,
dispozitive de preluare a dilatărilor etc.,indicându-se dimensiunile şi caracteristicile
necesare operaţiei de montare. Pentru conductele montate îngropat, trasarea se efectuează
cât timp construcţia este de roşu; pentru conductele montate aparent, trasarea se
efectuează după tencuirea pereţilor.Orice modificare de amplasare sau traseu se
efectuează numai cu acordul proiectantului.

· verificarea dacă străpungerile prin planşee şi pereţi sau şanţurile au fost executate
conform proiectului de către constructor (dacă acest lucru a fost prevăzut) şi dacă
corespund cu proiectul de instalaţii. Dacă aceste lucrări nu au fost executate
corespunzător se completează, iar dacă nu au fost prevăzute în proiectul de construcţii se
execută de instalator.

· controlarea cu ochiul liber a tuturor materialelor şi aparatajelor care urmează a fi

montate,dacă nu au suferit degradări calitative,deformări ale secţiunii,dacă nu sunt
corpuri străine în interiorul ţevilor,blocări la armaturi,deteriorarea filetelor,flanşelor,părţi
de aparataj lipsa etc.Defecţiunile găsite se remediază sau,dacă acest lucru nu mai este
posibil,se înlocuiesc.La executarea lucrărilor se utilizează numai materialele şi
aparatajele care corespund din punct de vedere tehnic şi calitativ;
· transportarea la locurile de montare a conduntelor tăiate la lungime şi capetele prelucrate
pentru asamblare,precum şi a armaturilor.
Lucrările de montaj necesita următoarele operaţii:
· montarea pe pardoseala a unor tronsoane de conducte cât mai lungi,pentru a reduce la
strictul necesar operaţiile de îmbinare ce se execută la înălţime sau locuri mai greu
accesibile;
· fixarea în pereţi şi planşee a dispozitivelor de susţinere,a brăţărilor,a suporturilor etc.;
-asamblarea tronsoanelor de conducta pe suporturi.După montarea fiecărei porţiuni de
conductă,capătul rămas liber se astupă cu dopuri de lenm,pentru a împiedica pătrunderea
molozului sau a altor corpuri străine în conductă.Obiceiul unor instalatori de a folosi
dopuri de hârtie sau câlţi nu este recomandat,deoarece exista pericolul ca dopurile să intre
şi să rămână pe conductă,producând mari perturbaţii în funcţionarea instalaţiilor,în
special în timpul probelor şi la darea în funcţiune a instalaţiei;
· verificarea pantelor
· fixarea definitivă a conductelor pe reazeme -efectuarea probelor
· izolarea şi vopsirea conductelor şi a aparatelor.
Lucrările ce se execută după montaresant:închiderea spargerilor şi srapungerilor cu
mortar de ciment sau beton,mascarea cu rabiţ şi diferite lucrări de finisaj(tencuiala,zugrăveli
etc.)
Operaţiile de execuţie a instalaţiilor de încălzire centrală se desfăşoară,de obicei,în
următoarea ordine:
· se montează conductele principale din subsolul clădirii;
· se execută instalaţiile din sala cazanelor sau punctul termic
· se execută coloanele
· se montează corpurile de încălzire
· se execută legăturile la corpurile de încălzire
11
· se montează conductele de aerisire
· se efectuează proba hidraulica a instalaţiei la rece

Fig.8 Montarea conductelor de distribuţie

12
Fig.9 Modul de legare a diferitelor corpuri de încălzire

13
 CAPITOLUL III: NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA
MUNCII, DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR,
LA EXECUŢIA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ
Personalul muncitor care execută instalaţii interioare de canalizare trebuie să aibă, pe
lângă pregătirea tehnică de bază şi cunoştinţele necesare privind tehnică securităţii şi protecţia
muncii, pentru a evita orice fel de accidente la care ar putea fi expuşi.
Instructajul de protecţie a muncii cuprinde:
· instructajul introductiv general, efectuat noilor angajaţi, celor transferaţi de la o
întreprindere la alta, precum şi elevilor care efectuează practica profesională, în care se
prezintă specificul activităţii pe şantierul respectiv şi măsurile generale de protecţie a
muncii la execuţia şi montajul instalaţiilor de canalizare. După verificarea cunoştinţelor,
rezultatele obţinute de cei instruiţi sunt notate în fişa de instructaj
· instructajul la locul de muncă se efectuează de conducătorul punctului de lucru (inginer,
maistru său şef de echipă), precizându-se măsurile specifice de tehnică a securităţii şi
protecţie a muncii, după care persoana respectivă este repartizată la locul de muncă
Echipamentul de protecţie se compune din: cască de protecţie, ochelari şi mască de
protecţie (pentru lucrări de sudare), mănuşi şi şorţ de protecţie (pentru lucrări de ştemuire cu
plumb topit sau mastic bituminos cald), cizme de protecţie (pentru lucru în medii umede), centuri
de siguranţă pentru lucru la înălţime (când este cazul). Echipamentul de lucru se compune din:
salopete sau combinezon din doc (pentru vară) şi costum vătuit (pentru iarnă).

Norme de tehnică a securităţii şi de protecţie a muncii, de prevenire şi stingere a

incendiilor. Pentru evitarea accidentelor de muncă se vor respecta următoarele măsuri:
· se vor utiliza scule, dispozitive şi unelte de mină în perfectă stare de funcţionare; cozile şi
minerele uneltelor de mină (ciocane, ferăstraie etc.) vor fi netede, bine fixate şi vor avea
dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă;
· transportul şi manevrarea tuburilor şi pieselor din fontă de scurgere, a obiectelor sanitare
etc. se vor face cu atenţie pentru a se evita lovirile, căderile etc.;
· pistoalele pentru împuşcat dibluri vor fi utilizate sau manevrate numai de persoanele
instruite special în acest scop, care au depăşit vârsta de 18 ani şi care posedă autorizaţie
specială eliberată de întreprinderea de execuţie. Înainte de utilizarea pistolului, trăgătorul
este obligat să se asigure că în zona de lucru şi în spatele locului de fixare â diblului nu
sunt persoane care să fie periclitate în timpul tragerii. Trăgătorul va purta casca şi
ochelarii de protecţie în timpul împuşcării diblului;
· folosirea lămpii de lipit (pentru lipirea ţevilor clin plumb, îndoirea ţevilor din PVC etc.)
se va face numai după verificarea acesteia de către şeful de echipă (care are mai multă
experienţă); ventilul lămpii trebuie să asigure o bună etanşare, pentru ca benzina din
rezervor să nu iasă prin tubul pompei şi să se aprindă de la flacăra lămpii, provocând
astfel accidente cu urmări grave (arsuri). Dacă în mod cu totul accidental, acest, lucru se
întâmplă, instalatorul nu trebuie să se intimideze şi să arunce lampa de benzină, deoarece
poate incendia locul de muncă, ci să intervină pentru stingerea flăcării;

14
 BIBLIOGRAFIE

1. LIVIU DUMITRESCU - INSTALAŢII SANITARE ÎN ANSAMBLURI DE

CLĂDIRI, EDITURA: ET, BUCUREŞTI 1981

2. ŞTEFAN VINTILĂ – INSTALAŢII TEHNICO – SANITARE ŞI DE GAZE;

MANUAL CLASA A – IX- A, EDIŢIA 1989

3. ŞTEFAN VINTILĂ – INSTALAŢII TEHNICO – SANITARE ŞI DE GAZE;

MANUAL CLASA A – XII- A, EDIŢIA 1989

4. I.R. NIŢESCU – CARTEA INSTALATORULUI DE APĂ ŞI CANAL, EDITURA

ET, BUCUREŞTI 1985

5. FLORIN MATEESCU – INSTALAŢII SANITARE, EDITURA M.A.S.T 2006

6. MĂNESCU AL. - INSTALAŢII SANITARE ÎN ANSAMBLURI DE CLĂDIRI,

EDITURA ET, BUCUREŞTI, 1994

15