Tradiții și obiceiuri

UNGHENI

Chișinău 2020
Ungheni- o poartă a culturii și tradițiilor noastre
spre Europa

2
Considerat capitala de vest a Republicii Moldova, orașul Ungheni este o veritabilă
anticameră spre Europa: verde, curat, îngrijit, cu oameni binevoitori și plin de
lumină. Un oraș relativ tânăr – are puțin peste jumătate de mileniu, la Ungheni
vechile tradiții și obiceiuri (unele dintre ele se mai păstrează doar aici) se îmbină
armonios cu modernul, noile tehnologii de informare și noile strategii de
dezvoltare.
Învăluit în secrete și mistere, plin de mituri și legende, Ungheni este un oraș de care
te îndrăgostești la prima vedere, un oraș care te primește ospitalier într-o stare de
echilibru și confort.
Luăm pulsul orașului după o promenadă pe aleea de castani. Este un loc unic în
lume – pe o distanță de peste trei kilometri sunt amplasați 650 de castani, plantați în
1975. De aproape patru decenii aleea este una dintre atracțiile turistice ale orașului,
se situează printre primele 10 alei de acest gen de pe bătrânul continent. Primăvara
aici ai parte de o priveliște minunată, iar toamna, mai în glumă, mai în serios, îți
poate ateriza o castană pe scăfârlie, dar asta nu știrbește din frumusețea locului:
arborii, scufundați în aurul și roșeața toamnei, arată fabulos.
La Secția Raională de Cultură Ungheni e forfotă. Responsabilii raionali din cultură
au parte de o toamnă bogată în evenimente.
Ungheniul este un raion bogat în festivaluri: de la cele ce țin de tradiții și obiceiuri
la cele legate de meșteșugărit, turism și bucătăria tradițională.
Cel mai longeviv festival din raion este După datina străbună, care se desfășoară
anual începând cu 1986 și care are drept scop promovarea datinilor şi obiceiurilor
de iarnă. Alt eveniment de mare rezonanță este Festivalul Internațional „Hora de
la Prut“, ajuns la a cincea ediție. Încă un eveniment care pune în valoare tradițiile
și obiceiurile este Festivalul „Drăgaica“.
Pe lângă aceste festivaluri, în fiecare toamnă la Ungheni are loc Festivalul recoltei
și promovării tradițiilor naționale, unde îl puteți cunoaște pe meșterul popular
Alexandru Tverdohleb, specialist în pregătirea pâinii ritualice, care cunoaște

3
 secretul preparării produselor de panificație specifice, folosite din cele mai vechi
timpuri de strămoși în toate etapele vieții și la toate sărbătorile. Alexandru
Tverdohleb are și o afacere în domeniu, iar pentru a păstra și a transmite mai
departe obiceiurile, oferă și master class-uri pentru copii și adolescenți.
În pofida faptului că la Ungheni se desfășoară un șir de festivaluri care promovează
folclorul, tradițiile și obiceiurile, acestea dispar de la an la an, odată cu dispariția
promotorilor, păstrându-se vii doar pe scenă. În această ordine de idei, Secția
Cultură din Ungheni a decis să pună mai mult accent pe cercetare și implicarea
tinerilor în studierea și promovarea tradițiilor. Despre această inițiativă ne-a vorbit
specialista Secției Cultură din Ungheni Galina Moraru, pornind de la exemplul
obiceiului viu Malanca, care se mai practică în satul Gherman. Domnia Sa ne-a
spus că în unele localități, cei care practică tradiția se colorează pe față cu negru,
ceea ce nu este reprezentativ pentru acest obicei, unde fiecare personaj ar trebui să
aibă o mască. Iată de ce s-a dispus crearea unui Centru de meșteșugărit la Petrești,
unde sunt confecționate măști pentru acest obicei. Malanca se mai păstrează și la
Pârlița. Un obicei care se mai practică în raionul Ungheni este Cocostârcul –
Dansul Cocostârcilor, prezentat de bărbații neînsurați, care simbolizează așteptarea
primăverii.
Pentru a păstra și a promova tradițiile și folclorul, pentru a păstra identitatea
culturală a raionului și a țării, Secția Raională de Cultură Ungheni organizează
colocvii și festivaluri pentru colectivele folclorice de copii, cum este cel de la
Cetireni, în memoria Galinei Popovici. Alte colective de copii prin care trăiește
folclorul locului activează la Todirești, Cornești, Costuleni, iar la Măcărești este o
formație de fluierari – Prutenii, cunoscută și pentru participările sale la diverse
concursuri naționale. Scopul acestor colocvii este de a familiariza tânăra generație
cu viața și activitatea folcloriștilor din raionul Ungheni, dar și din alte părți, și a-i
educa pe copii în spiritul tradițiilor naționale.

4
Un rol important în valorificarea tradițiilor și obiceiurilor are și Teatrul Codrenii de
la Palatul Raional de Cultură din satul Pârlița (conducător artistic Tatiana Baban),
care, pe lângă spectacole din dramaturgia clasică și internațională, pune în scenă și
spectacole folclorice, la care participă grupuri mixte de actori: copii și adulți.
La Ungheni tradiția și modernitatea merg mână în mână

jazzmenul Pavel Căpățână sau Peza (Petru Butnaru)

Recunoscut drept vatra folclorului din Republica Moldova (în acest raion s-au
născut marii folcloriști ai neamului Andrei Tamazlâcaru – la Grăseni și Efim
Junghietu – la Petrești), la Ungheni se cântă și muzică nouă – jazz, rock, hard-rock,
curente reprezentate la superlativ de unghenenii Valy Boghean, jazzmenul Pavel
Căpățână sau Peza (Petru Butnaru), percuționistul care a intrat în Cartea
recordurilor în 2004, stabilind nouă recorduri Guinness la instrumente de percuţie
efectuând câte 15 bătăi la tobe într-o secundă, în diferite stiluri. Recordul lui nu a
fost doborât încă de nimeni, Peza fiind considerat cel mai rapid baterist din lume.
De 20 de ani Peza este stabilit în Germania, în oraşul Hamburg, unde este profesor
la câteva instituții de învățământ cu profil muzical și a avut și o colaborare cu
legendară trupă The Scorpions.

5
 Trupă rock – The Wax Road
The Wax Road este o trupă rock de tineri din Ungheni care, chiar dacă se află la
început de cale, este deja cunoscută și apreciată în cercurile profesioniștilor și
melomanilor. Băieții au participat la diverse evenimente culturale din Chișinău, au
fost invitați să cânte la posturile de radio și TV, dar și în cluburi private.
Actualmente, în plan artistic, formația The Wax Road este în plin proces de creație,
lucrând la albumul de debut. În paralel cu aceste preocupări, tinerii se îndeletnicesc
și cu amenajarea studioului, reușind să facă dintr-o încăpere sinistră fără geamuri,
de la demisolul Palatului de Cultură din Ungheni, un loc de muncă primitor și
agreabil. Au tencuit și au zugrăvit singuri sala, au căptușit și au izolat fonic pereții
și au meșterit chiar și mobilă din palete, demonstrând că nu se pricep doar la
muzică, ci sunt și buni gospodari.
Membrii trupei – Dan (Lead Guitar & Lead Vocal), Ion (Rhythm Guitar), Cristi
(Bass Guitar & Back Vocal) și Victor (Drums) – speră să se afirme și peste hotarele
țării, piesele trupei fiind interpretate în limba engleză. Muzica celor de la The Wax
Road este un mix dintre noile tendințe ale genului cu sunetul specific trupelor
legendare rock din anii 1960.
Chiar dacă la nivel național raionul Ungheni este recunoscut ca o zonă a folclorului
autentic, tinerii din The Wax Road consideră orașul natal un leagăn al jazzului și al
muzicii noi, în plus, formația de jazz de la școala de muzică din localitate a ajuns să

6
 fie cunoscută, prin intermediul turneelor efectuate, departe de hotarele țării,
inclusiv în SUA.
Alt proiect care are misiunea să facă vizibil Ungheniul și din perspectiva muzicii
moderne este Drum Day, inițiat de un tânăr și energic activist local, consilierul
raional Iaroslav Cojocaru. Tinerii au un profund sentiment patriotic local, de aceea
și insistă ca festivalul să păstreze axa Hamburg – Ungheni, excluzând Chișinăul din
această ecuație.
Iaroslav Cojocaru ne aduce la cunoștință, cu multă însuflețire, inițiativele tinerilor
din Ungheni, fiind unul dintre promotorii acestora. Și-a propus ca prin intermediul
societății civile să schimbe mentalitatea oamenilor în ceea ce privește problema
sănătății și abordarea unui mod sănătos de viață. De aceea încearcă să dezvolte
cultura, inclusiv cultura sănătății, printr-un program de promovare a ciclismului,
instalând în acest scop parcări pentru biciclete în oraș. Înființarea unei parcări este
marcată de fiecare dată și de un eveniment cultural. Tinerii din oraș promovează
ciclismul nu doar din perspectiva sportului, ci, mai cu seamă, ca mijloc de
transport.
Obiective turistice

Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni

7
 Orașul Ungheni este cunoscut și printr-o seamă de obiective turistice, care atrag
vizitatori locali și străini și care conferă originalitate locului, constituind un prilej
de mândrie pentru localnici.
Ghid pentru obiectivele turistice din oraș ne este Vasile Iucal, o personalitate care
se bucură de dragostea și respectul unghenenilor, dar și colegilor săi din țară. Vasile
Iucal este absolvent al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă“ din
Chișinău, Facultatea de Istorie și Pedagogie. Este director al Muzeului de Istorie și
Etnografie Ungheni din 1989, se numără printre organizatorii taberelor de sculptură
din oraș, este directorul buletinului Pyretus, anuar științific al Muzeului de Istorie și
Etnografie Ungheni, autor de articole științifice și publicistice în diferite publicații
de specialitate și periodice.
Primul pod feroviar peste Prut

Prima destinație turistică din Ungheni pe care o abordăm este, desigur, primul pod
feroviar peste râul Prut, despre care Vasile Iucal ne spune că a fost construit în
1875 de inginerul rus Balinski. „A fost o variantă temporară de pod, din lemn, care
urma, peste puțin timp, să fie schimbată cu un alt pod, din metal.
Începând cu 2001, în jurul acestui pod s-a creat un mit conform căruia, în
primăvara anului 1876, podul din lemn ar fi fost deteriorat de o viitură, fapt ce a
determinat autoritățile ruse să-l invite, pentru a construi un nou pod, pe inginerul
francez Gustave Eiffel. Acesta ar fi venit la fața locului, ar fi efectuat măsurări și,
în scurt timp, ar fi elaborat proiectul actualului pod din metal. Deși frumoasă și
mult difuzată povestea, nimeni dintre autorii care au scris până acum despre

8
subiectul în cauză nu a adus vreo dovadă documentară în sprijinul aserțiunii. În ce
mă privește, ca istoric, am încercat să limpezesc oarecum lucrurile, scotocind prin
arhive, dar, deocamdată, fără succes. Sper totuși că adevărul despre construcția
podului feroviar peste Prut de la Ungheni se va afla, poate chiar întru sprijinul
afirmațiilor poveștii privind contribuția marelui inginer francez la edificarea
acestuia“, spune directorul muzeului.
Nouă nu ne rămâne decât să adăugăm că printr-o decizie a Consiliului Orășenesc
Ungheni, din 20 aprilie 2012, podul feroviar de peste Prut a fost numit „Gustave
Eiffel“, cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la inaugurare.
Gara Internațională

Gara Ungheni se consideră un monument de arhitectură. Vasile Iucal ne spune că

nu se cunoaște anul construcției și nici autorul proiectului: „Din imaginile vechi pe
care le deținem, rezultă că edificiul central al acesteia a fost ridicat paralel cu
construcția segmentului de cale ferată Cornești – Ungheni în anii 1873 – 1875. În
orice caz, la momentul trecerii hotarului de către armata țaristă spre Bulgaria, în
1877, edificiul gării exista, fapt redat cu exactitate de o gravură de epocă. Tot
imaginile vechi certifică faptul că arhitectura inițială a gării era alta, mult mai
pitorească, având anexat în față și un fronton de așteptare pentru pasageri. Din
vechiul edificiu s-a mai păstrat doar parterul, restul, etajul întâi, a fost adăugat după
război de autoritățile sovietice. Ultima renovare, de prin 2000, a șters multe din
detaliile ornamentale inițiale ale clădirii. În anii interbelici, gara a purtat numele

9
 domnitorului Vasile Lupu. Fiind o gară la frontieră, prin ea au trecut numeroase
personalități istorice și culturale“, susține Vasile Iucal.
La Gara Internațională Ungheni se schimbă boghiurile, realizându-se, la propriu,
legătura între Est și Vest. Roțile trenurilor care vin dinspre Occident pe căile ferate
cu ecartament îngust sunt schimbate la Ungheni, de unde începe calea ferată cu
ecartament larg și duce departe, la mii de kilometri, spre Est. Procedeul este extrem
de curios mai ales pentru turiștii străini, care vizitează în mod special Gara din
Ungheni pentru a vedea cum se schimbă boghiurile.
Biserica „Aleksandr Nevski“

De la directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni aflăm că biserica a

fost edificată în perioada 1903 – 1906, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la
sfârșitul războiului balcanic din 1877 – 1878. „Proiectul acestei biserici a fost donat
comunității locale de arhitectul Alexandru Bernardazzi. Numele marelui cneaz rus
a fost atribuit bisericii dat fiind simbolismul acestuia ca ocrotitor al integrității
frontierelor Imperiului Rus. Biserica a funcționat neîntrerupt până în 1941. În
timpul războiului, deși a fost bombardată, nu a avut de suferit. Un obuz,
neexplodat, a fost găsit în podul acesteia prin anii ’67-’68 ai secolului trecut.
Autoritățile sovietice au închis-o cu desăvârșire prin 1957, transformând-o în sală

10
 de sport. În urma insistențelor comunității ortodoxe locale de a o reîntoarce
enoriașilor, autoritățile comuniste au decis înființarea în ea a unui muzeu (actualul
Muzeu de Istorie și Etnografie din Ungheni). În 1989, biserica a fost redată menirii
sale firești. Actualmente aceasta este catedrală episcopală“, povestește Iucal.
Orașul celor 51 de sculpturi
În 2000, la Ungheni a fost iniţiată o tabără de sculptură, la care au participat artişti
plastici consacraţi din Republica Moldova şi România, printre care şi sculptorii
Dumitru Verdianu şi Ion Zderciuc, ambii originari din oraşul Ungheni. Până în
prezent au fost organizate patru ediţii ale taberelor, fiind realizate 51 de sculpturi în
piatră de Cosăuţi şi în lemn.
Stilul lucrărilor este unul abstract, simbolistic. Sculpturile au devenit deja o carte de
vizită a Ungheniului. Alți autori ai sculpturilor amplasate pe teritoriul orașului sunt
Tudor Cataraga, Valentin Vârtosu, Ioan Grecu și Grigore Soltan.
Anterior, la Ungheni a fost înălţat un bust al marelui cărturar Gheorghe Asachi, în
faţa liceului cu acelaşi nume, iar pe frontispiciul Liceului „Ion Creangă“, după cum
era şi firesc, a fost instalat basorelieful scriitorului. În centrul oraşului, chiar în
preajma primăriei, se înalţă bustul din bronz al lui Mihai Eminescu. În 1994, a fost
înălţat şi un crucifix închinat martirilor neamului. Ultima lucrare instalată la
Ungheni a fost bustul scriitorului Grigore Vieru – în 2011.
Muzeul de Istorie și Etnografie

De la directorul muzeului, Vasile Iucal, aflăm că instituția a fost înființată în 1968

ca alternativă impusă de autoritățile comuniste locale enoriașilor care cereau

11
 reactivarea parohiei. „Apărută la început ca instrument de ideologizare, în timp,
instituția s-a impus ca important obiectiv de cercetare, colectare și valorificare a
patrimoniului cultural și istoric local autentic. Îndeosebi din 1989, odată cu
revenirea la valorile naționale, muzeul din Ungheni a inițiat o serie de acțiuni, care
s-au soldat cu rezultate benefice în cercetarea patrimoniului arheologic din regiune,
sporirea colecțiilor de port popular, de țesături tradiționale, astăzi instituția
găzduind una dintre cele mai valoroase colecții de gen din republică. Patrimoniul
muzeului cuprinde peste 10 000 de piese deosebit de valoroase. Instituția este
printre puținele care editează o publicație științifică, iar expoziția actuală este una
de înaltă ținută estetică, deosebit de interesantă și atractivă pentru vizitatori“,
povestește Vasile Iucal, care ține să menționeze că toate instituțiile la care s-a
referit sunt deosebit de importante nu doar pentru orașul Ungheni, ci și pentru
regiune în ansamblu, ca repere identitare ce conferă originalitate locului, făcându-l
mai atractiv, mai interesant pentru localnici, dar și pentru eventualul vizitator.
Meșteșuguri populare
De la primarul orașului, Alexandru Ambros, dar și de la Secția Raională de Cultură,
aflăm că orașul Ungheni este înfrățit cu orașul Konin din Polonia. Are legături
culturale cu orașele Vaslui, Covasna și Iași de peste Prut. Sunt tentative de legături
culturale cu localități din Ucraina și Belarus, precum și din Țările Baltice, iar
ansamblurile folclorice din raion pleacă în turnee în țările Uniunii Europene pentru
schimburi culturale.
Viața culturală la Ungheni clocotește și nu se manifestă doar prin intermediul
muzicii, folclorului, tradițiilor, dar și prin readucerea în actualitate a
meșteșugurilor.
Galina Moraru, specialist în cadrul Secției Raionale de Cultură Ungheni, ne spune
că la școala de muzică din centrul raional activează un ansamblu de suflători
cunoscuți în toată republica și peste hotarele ei. Membrii acestui colectiv pun în

12
 valoare instrumentele arhaice buciumul și cimpoiul, care sunt confecționate de
copii.
În localitatea Nicolaeuca a existat un centru important de ceramică, dar a scăzut din
intensitate după ce o bună parte din meșterii populari au decedat. Meșterul popular
Victor Gurghiș de la Mircești face tentative de a renaște obiceiul, însă, deoarece în
oraș este o fabrică de ceramică, specializată mai mult pe ceramica artistică, aceste
încercări sunt modeste. În trecut, în cadrul județului Ungheni se organiza bâlciul
olarilor. Acest festival este organizat acum pe teritoriul raionului Nisporeni.
Raionul Ungheni este recunoscut și prin meșterii populari specializați în împletitul
loziei. La Năpădeni se organizează Festivalul La plăcinte, în cadrul căruia sunt
promovate mai multe obiceiuri și meșteșuguri. Aici primăriile din raion concurează
prin intermediul meșterilor populari, inclusiv al celor care confecționează obiecte
din lozie. Unul dintre ei este Iurie Rogojanu din Mirenii Noi.
Alt meșter popular din Ungheni, apreciat în republică, este Liliana Starciuc,
specializată în confecționarea goblenurilor, pe care însă nu le comercializează, dar
este foarte receptivă, participând cu ele la diferite expoziții și oferind master class-
uri.
Un alt meșter popular care promovează imaginea raionului este Angela Cemârtan,
specializată în broderie; organizează în cadrul muzeului din oraș lecții cu genericul
Lada cu zestre, unde inițiază tinerii în arta broderiei, pornind de la tradiția populară
românească.
Și la Rădenii Vechi din raionul Ungheni este un centru de meșteșugărit, unde
activează și fostul primar al localității, Simion Colibaș, cioplitor în lemn,
specializat în confecționarea icoanelor. La Rădenii Vechi se organizează anual
Sărbătoarea Fagului, în cadrul căreia se desfășoară tabăra cioplitorilor în lemn.
Timp de o săptămână, cioplitorii în lemn, împreună cu învățăceii lor din toată țara,
confecționează lucrări care rămân în rezervație.

13
 Umor de Ungheni

Altă latură distinctivă a raionului Ungheni este… umorul. Ungheniul este și baștina
cunoscutului epigramist Efim Tarlapan, născut la Măgurele. Cochetează cu
epigrama și cantautorul Vasile Lupu, originar din Cetireni. În această ordine de
idei, era și firesc să se organizeze la Ungheni Festivalul de Satiră și Umor „Lume,
lume, hai la glume“, la care au participat, de-a lungul timpului, umoriști cunoscuți
din țară, precum Gheorghe Urschi, Gheorghe Pârlea, Sergiu Finiti.
Caricatura, un gen aparte al artelor vizuale, care reprezintă o persoană sau o situație
printr-o exagerare intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul
satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției, este și ea o componentă distinctă a
umorului. Raionul Ungheni poate fi considerat patria umorului și a caricaturii și din
considerentul că aici s-au născut caricaturiști de vază. Unul dintre ei este Valeriu
Kurtu, stabilit la începutul anilor ’90 la Berlin, unde este patronul unui salon de
artă. Valeriu Kurtu este membru al Asociaţiei Caricaturiştilor Germani, două dintre
lucrările sale regăsindu-se în catalogul Federaţiei Organizaţiilor Europene ale
Caricaturiştilor (FECO).

14
 Alt caricaturist talentat din Ungheni este Victor Crudu, angajat al Muzeului de
Istorie și Etnografie din oraș, iar cel mai tânăr, dar promițător artist în domeniu din
Ungheni este Alexandru Plăcintă, pe care îl cunoaștem la un ceai, în timp ce îi
ascultăm pe băieții de la The Wax Road, în studioul lor.
Alexandru povestește că sursele lui de inspirație sunt oamenii: „Oamenii fac fapte
bune și fapte rele, iar din acestea se inspiră un caricaturist bun“, ne împărtășește el
secretul. A început să picteze de pe băncile școlii, când îi desena ba pe elevi, ba pe
profesori. Crede că aceasta îl făcea să se detașeze, într-un fel, de problemele de la
școală.
Arta, crede Alexandru, poate fi făcută într-un mod banal, sau un pic altfel. El a ales
latura umoristică a artei. Totodată, încearcă să facă din artă o afacere,
internaționalizând meseria sa, de aceea are foarte mult de lucru, desenele lui fiind
comercializate în exteriorul țării prin intermediul internetului.
La o întrebare mai indiscretă, Alexandru ne mărturisește că mai mult de jumătate
dintre cumpărători sunt din Republica Moldova și România, iar restul reprezintă
celelalte țări. Întrebat de perspective, caricaturistul susține: „Umor va fi din ce în ce
mai mult, deoarece în țara noastră ai de unde te inspira“. Principala temă din
lucrările lui o reprezintă fața omului, ceea ce el numește caricatura-portret. Dar îi
place să picteze și scene în care se face haz de unele obiceiuri și tradiții.
Pentru Alexandru Plăcintă, orașul Ungheni este extraordinar, cu oameni buni și
frumoși. Cu toate astea, 90% din activități le desfășoară la Chișinău, făcând naveta
în capitală.
Alexandru Plăcintă și-a expus lucrările în Parlamentul Republicii Moldova, dar și
la Consiliul Europei. La Strasbourg a participat, în cadrul delegației țării noastre, la
Congresul Puterilor Locale, unde a făcut caricaturi pentru toți cei patruzeci de
participanți din aproape toate țările de pe bătrânul continent.
Îndeosebi a reținut expoziția din Parlament, deoarece a coincis cu adoptarea Legii
despre interzicerea simbolurilor comuniste și, de aceea, s-a trezit, volens-nolens, în

15
iureșul evenimentelor, pomenindu-se aproape cu interzicerea propriei expoziții. I-a
scăpat, din păcate, să facă o caricatură la acest subiect. La expoziția respectivă a
afișat peste 60 de lucrări, reprezentând principalele personalități din țară.
Perla de la Ungheni – Ansamblul de muzică și dans popular „Struguraș“
Constituit în 1946, Ansamblul „Struguraș“ de la Palatul Culturii din Ungheni este
la ora actuală unul dintre cele mai vechi colective artistice de amatori din Republica
Moldova. Colectivul are o biografie bogată și glorioasă. A colindat fosta Uniune
Sovietică în lung şi-n lat. În primii ani de activitate, „Struguraș“ a susţinut peste
500 de concerte, adunând în palmaresul său zeci de premii importante. Doar câteva
repere: 1967 – „Struguraş“ obţine medalia de aur şi diploma de gradul I la un
festival de creaţie populară din Uniunea Sovietică; 1977 – medalia de aur şi
diploma de gradul I la Festivalul Republican de Creaţie Populară; 1991 – diploma
de laureat al Festivalului Internaţional din China; 1994 – coroana de aur la
Concursul Internaţional de Folclor din Iugoslavia. Şi lista a rămas deschisă,
adunând, an cu an, roade și premii bogate. Formația „Struguraş“ din Ungheni a dus
faima cântecului şi dansului popular moldovenesc departe în lume: din Siberia
până-n China, din Egipt până-n Grecia, din Coreea de Sud până-n Irak. Pe bună
dreptate, ansamblul a devenit o veritabilă carte de vizită a Ungheniului.

16