SLUJBA RASOFORIEI

Egumenul face începutul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul:

Amin, apoi: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie şi celelalte. Iar după Tatăl
nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă…, Şi
acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) se citeşte
PSALMUL 26
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul
vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să
mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar
rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea; de s-ar ridica împotriva mea război,
eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa
Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al
cortului Lui. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului. Auzi
Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima mea: Pe
Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-Ţi întorci faţa Ta de
la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi
să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar
Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă,
din pricina vrăjmaşilor mei. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat
împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. Cred că voi vedea bunătăţile
Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te, şi să se întărească inima
ta şi aşteaptă pe Domnul.
Apoi şi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Terminându-se de citit psalmii de mai sus, se cântă troparele acestea, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de
la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Slavă… Şi acum…

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să

cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostiveşte-te spre noi;
grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură
nădejde te-am câştigat.
Apoi ierodiaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte.
Pentru cel ce voieşte a se tunde şi care stă în genunchi, egumenul citeşte această
Rugăciune
(letrină două rânduri) Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Care după multă
mila Ta ai izbăvit pe robul tău (N) de viaţa cea deşartă lumească şi l-ai chemat pe
dânsul la această cinstită făgăduinţă. Pentru aceasta învredniceşte-l să vieţuiască cu
vrednicie în această viaţă îngerească, şi-l apără pe dânsul de la moarte, şi-l
învredniceşte să fie casă sfântă a Ta. Înţelepţeşte-l să-şi aducă aminte pururea de
Tine şi de poruncile Tale. Dăruieşte-i lui smerită cugetare şi dragoste şi blândeţe,
pentru rugăciunile Preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Cântăreţii: Amin. Ierodiaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne
miluieşte. Egumenul citeşte această
Rugăciune
(letrină două rânduri) Întru jugul Tău, Stăpâne, primeşte pe robul Tău (N), şi-l
învredniceşte pe dânsul să se unească cu turma aleşilor Tăi. Îmbracă-l în veşmântul
sfinţeniei; încinge mijlocul lui cu puterea adevărului; arată-l pe dânsul nevoitor la
toată înfrânarea, şi învredniceşte să rămână întru dânsul şi întru noi darul cel
desăvârşit al harurilor Tale cele duhovniceşti; pentru rugăciunile Preasfintei
stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor
sfinţilor Tăi.
Cântăreţii: Amin. Apoi egumenul, primind foarfecele, îl tunde pe dânsul cruciş,
zicând:
Se tunde robul lui Dumnezeu (N – aici îi schimbă numele), în numele Tatălui,
amin; şi al Fiului, amin; şi al Sfântului Duh, amin. Să zicem pentru dânsul:
Doamne miluieşte.
Şi cântă fraţii: Doamne miluieşte (de 3 ori). Apoi îl îmbracă pe cel tuns cu
rasa, potcapul şi camilafca, nezicând nimic. Iar după ce este îmbrăcat, rosteşte
egumenul: Pace tuturor. Cântăreţii: Şi duhului tău. Iar ierodiaconul: Capetele
voastre Domnului să le plecaţi. Cântăreţii: Ţie, Doamne.
Egumenul citeşte în taină această
Rugăciune
(letrină două rânduri) Preasfinte, Bunule, Fiule al Preabunului Părinte, Cel ce
mândria o lepezi, şi deşartă faci lupta protivnicului, şi verşi mărire pe capetele
smeriţilor cugetători, şi-i încununezi pe dânşii cu cununa cea neveştejită şi
nestricăcioasă a vieţii celei fără de moarte, şi-i povăţuieşti pe ei în calea pe care au
călătorit sfinţii părinţi, prin care au primit locul odihnei, Tu, Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru, dăruieşte puterea cea de la Tine şi darul Tău cel dumnezeiesc,
în duhul şi în sufletul şi în trupul robului Tău (N), care a venit către Tine şi a primit
începătura sfântului chip întru numele Tău, Cel ce sfinţeşti toate; ca şi pe acesta
însuţi să-l sfinţeşti cu numele Tău cel atotputernic şi preabun.
Ecfonisul:
Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin. După aceea face egumenul obişnuitul apolis (otpust), la care
pomeneşte hramul sfintei mănăstiri, numele sfântului zilei şi al sfântului al cărui
nume a fost dat noului începător al vieţii monahiceşti.
După otpust, luând de mână pe rasofor, îl dă povăţuitorului său, zicând:
Iată, înaintea lui Dumnezeu îţi încredinţez ţie pe acest nou începător, pe care întru
frica lui Dumnezeu şi întru toate faptele bune a vieţui învaţă-l. Şi te păzeşte cu
deadinsul, ca nu cumva din pricina nebăgării tale de seamă şi a lenevirii tale, să
piară sufletul lui; pentru că ai să dai răspuns lui Dumnezeu pentru dânsul în ziua
judecăţii.
Apoi zice şi rasoforului:
Iar tu să te supui povăţuitorului tău întru toate ca Mântuitorului Hristos. Şi în toate
să fii răbdător, smerit ascultător, blând şi tăcut şi vei afla dar înaintea lui
Dumnezeu şi te vei mântui.