Cursul 1.

Recapitulare liceu
Bibliografie:
1. G. Streinu-Cercel, G. Constantinescu, G. Oprea, Matematică. Manual pentru clasa a XI-a
ed. Sigma, Bucureşti, 2006.
2. C. Năstăsescu, C. Niţă, I. Stănescu, Matematică. Elemente de algebră superioară. Manual
pentru clasa a XI-a ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
3. C. Crăciun, L. Lupşa, Matematică pentru studenţi străini ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
Scopuri:
1) Utilizarea operaţiilor cu matrice
2) Calcularea valorii unui determinant; proprietăţiile determinanţilor
3) Determinarea inversei unei matrice
4) Rangul unei matrice
5) Metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare

1. Utilizarea operaţiilor cu matrice

Noţiunea de matrice a intervenit în studiul sistemelor de ecuaţii liniare. Ea a fost introdusă
de matematicianul englez Artur Cayley în 1858.
Definiţia 1. Fie m, n    şi fie  o mulţime de numere , , Q, , C . Se numeşte
matrice de tipul m, n  cu elemente din  , o funcţie A : 1, 2,, m 1, 2,, n   ; notăm

 a11 a12  a1n 

 
sau A  aij 1i m .
a a 22  a2n 
A   21
    1 j  n
 
a  a mn 
 m1 am2

Observaţia 1. Matricele sunt o generalizare a vectorilor; vectorii sunt matrice cu o linie

(matrice linie), sau cu o coloană (matrice coloană).
 a11 a12  a1n 
 
 a 21 a 22  a2n 
Definiţia 2. Matricea pătratică de ordinul n , A   este o matrice
   
 
a  a nn 
 n1 a n 2
cu n linii şi n coloane.

1
 Definiţia 3. Matricea linie a11, a22 ,, ann  este diagonala principală, iar matricea

coloană a1n , a2,n1 ,, an1  este diagonala secundară a matricei A .

Mulţimea tuturor matricelor de tipul m, n  cu elementele din mulţimea  se notează prin
 m,n  .

Mulţimea tuturor matricelor pătratice de ordinul n cu elemente din mulţimea  se

notează prin  n  .

Definiţia 4. Urma unei matrice A   n  , A  aij 1i n este suma elementelor de pe
1 j  n

diagonala principală; tr A   aii .

n

i 1

Definiţia 5. Două matrice de de tip m, n  , A  aij 1i m şi B  bij 1i m se numsc egale
1 j  n 1 j  n

dacă aij  bij ,  i  1, m, j  1, n .

Definiţia 6. Fie matricele A, B   m,n  , A  aij 1i m , B  bij 1i m . Suma matricelor
1 j  n 1 j  n

A şi B este matricea C  cij 1i m , cu cij  aij  bij ,  i  1, m, j  1, n , notată C  A  B .

1 j  n

Teorema 1 (proprietăţile adunării matricelor). Pentru orice matrice A, B, C   m,n  :

1) A  B  B  A (comutativitatea)
2)  A  B  C  A  B  C  (asociativitatea)
3)  elementul neutru; A  O m,n  O m,n  A  A , unde O m,n este matricea nulă (are

toate elementele 0) de tip m, n  .

4)  matricea opusă  A   m,n  , A   A   A  A  O m,n . Pentru

A  aij 1i m , avem  A   aij 1i m .

1 j  n 1 j  n

Deci, mulţimea matricelor de tipul m, n  împreună cu operaţia de adunare are o structură
de grup abelian.
Definiţia 7 (înmulţirea cu scalari). Fie A  aij 1i m   m,n  şi    . Produsul
1 j  n

dintre numărul    (numit scalar) şi matricea A este matricea B  bij 1i m , cu

1 j  n

bij    aij ,  i  1, m, j  1, n , care se notează cu A .

Teorema 2 (proprietăţile înmulţirii cu scalari a matricelor). Pentru orice matrice

A, B   m,n  , şi  a, b   :

2
 1) 1  A  A
2) a  bA  a  A  b  A
3) a A  B  a  A  a  B

4) abA  abA ,
5) a AB   aAB .
Observaţia 2. Pentru a efectua produsul a două matrice trebuie ca numărul de coloane ale
primei matrice să fie egal cu numărul linii al celei de-a doua matrice.
Definiţia 8. Fie m, n, p    , A  aij 1i m   m,n  şi B  b jk 1 j n . Produsul
1 j  n 1 k  p

matricelor A şi B (în această ordine), este matricea C  cik 1im ,

1 k  p

cik   aij  b jk ,  i  1, m, k  1, p ; matricea produs se notează A  B .

n

j 1

 c11  c1k  c1 p   a11  a1 j  a1n   b11  b1k  b1 p 

     
               
C  A  B   ci1  cik  cip    ai1  aij  ain    b j1  b jk  b jp 
     
               
c  c mk  c mp   a m1  a mj  a mn   bn1  bnk  bnp 
 m1
Teorema 3 (proprietăţile înmulţirii matricelor). Fie m, n, p, q    .
1) Oricare ar fi matricele A   m,n  , B   n, p  , C   p,q  :

 AB C  ABC  (asociativitatea)
2) Oricare ar fi matricele A   m,n  , B, C   n, p  :

AB  C   AB  AC (distributivitatea înmulţirii la stânga faţă de adunare)

3) Oricare ar fi matricele A, B   m,n  , C   n, p  :

 A  BC  AC  BC (distributivitatea înmulţirii la dreapta faţă de adunare)

1 0  0
 
0 1  0
4) Matricea unitate de ordinul n , I n   este element neutru faţă de
   
 
0 0  1
 
înmulţire, adică  A   n  avem A  I n  I n  A  A .
Observaţia 3. În general A  B  B  A .

3
 Definiţia 9 (ridicarea la putere a matricelor pătratice). Dacă A   n  , A  O n ,

definim A0  I n şi A k  
A A  A k 1  A ,  k    .

de k ori

 Ak  p  Ak  A p

Observaţia 4. Observăm că  ,  k, p   .

A
k p
A kp
 
Definiţia 10. Transpusa unei matrice A  aij 1i m este matricea At  aij 1i n definită
1 j  n 1 j  m

prin aij  a ji ,  i  1, n, j  1, m .

Observăm că transpusa unei matrice se obţine din matricea iniţială schimbând liniile în
coloane şi invers.

 a12   a1m 
t
 a11 a12  a1n   a11 a 21  a m1   a11
     
a a 22  a 2 n   a12 a 22  a m 2   a 21 a 22   a 2 n 
At   21  
             
     
a  a mn   a1n a 2 n  a mn   a n1 a n 2  
 a nm
 m1 am2

Teorema 4 (proprietăţile transpunerii matricelor). Dacă A, B   m,n  iar   

atunci
1)  A  B   At  B t
t

2) A  At
t

3)  AB   B t At
t

 
4) At
t
A

Exemplul 1. Fie x1 , x2 , x3 soluţiile ecuaţiei x 3  ax  b  0 , a, b   , a  0 şi

 x12 x 22 x32 
 
A   x1 x2 x3  . Calculaţi A  At .
1 1 1 

Soluţie.
 x12 x 22 x32   x12 x1 1  x14  x 24  x34 x13  x23  x33 x12  x22  x32 
     
A  At   x1 x2 x3    x 22 x 2 1   x13  x23  x33 x12  x22  x32 x1  x2  x3  .
1 1 1   x32 x3 1  x12  x 22  x32 x1  x 2  x3 3 
 
Folosind relaţiile lui Viete avem:
0 a
x1  x2  x3    0 ; x1 x2  x2 x3  x1 x3   a ; x1 x2 x3  b .
1 1

4
 Obţinem:

x12  x22  x32  x1  x2  x3 2  2x1 x2  x1 x3  x2 x3    2 

a
 2a
1

x13  x23  x33  x1  x2  x3 3  3x1 x2  x1 x3  x2 x3 x1  x2  x3   3x1 x2 x3 

 0  3ax1  x2  x3   3b  3b


x14  x24  x34  x12  x22  x32 2  2x12 x22  x12 x32  x22 x32   4a 2  2a 2  2a 2 ,
unde

x12 x22  x12 x32  x22 x32  x1 x2  x2 x3  x1 x3 2  2 x1 x2 x3 x1  x2  x3   a 2  2b  0  a 2

Deci
 2a 2 3b  2a 

A  At   3b  2a 0 .
 
  2a 0 3 
 
Definiţia 11. Matricea A   n  se numeşte simetrică dacă A  At .

Definiţia 12. Matricea A   n  se numeşte antisimetrică dacă A   At .

2. Calcularea valorii unui determinant; proprietăţile determinanţilor

a a12 
Definiţia 13. Determinantul unei matrice de ordinul al 2-lea, A   11  este numărul
 a 21 a 22 
a11 a12
  det A   a11a 22  a12 a 21 .
a 21 a 22

Pentru calculul determinanţilor de ordinul 3 vom aplica următoarele trei reguli de calcul:
1. Regula lui Sarrus: scriem sub linia a treia primele două linii, apoi adunăm
produsul elementelor de pe cele 3 diagonale paralele cu direcţia şi scădem
produsul elementelor situate pe cele 3 diagonale paralele cu direcţia
a11 a12 a13
a21 a 22 a 23
a31 a32 a33  a11a22a33  a 21a32a13  a31a12a 23  a13a22a31  a12a 21a33  a11a 23a32
a11 a12 a13
a21 a 22 a 23
Fig. 1
2. Regula triunghiului: evidenţiem “triunghiuri” cu vârfurile în elementele
determinantului, ca în Fig 2. Se adună produsele elementelor care se află pe
diagonala principală şi în vârfurile triunghiurilor ce au o latură paralelă cu aceasta

5
 şi se scad produsele elementelor care se află pe diagonala secundară şi în vârfurile
triunghiurilor ce au o latură paralelă cu aceasta.

a11 a12 a13

a21 a22 a23  a11a22a33  a21a32a13  a31a12a23  a13a22a31  a12a21a33  a11a23a32
a31 a32 a33
Fig. 2

3. Regula minorilor: dezvoltarea determinantului după o linie sau coloană

a11 a12 a13
a 22 a23 a21 a 23 a 21 a 22
a 21 a 22 a 23  a11  a12  a13 
a32 a33 a31 a33 a31 a32
a31 a32 a33
a12 a13 a11 a13 a11 a12
 a 21  a 22  a 23 
a32 a33 a31 a33 a31 a32


Alegem o linie i sau o coloană şi înmulţim fiecare element a ij , j  1, 3 al acestei linii sau

coloane cu determinantul de ordin inferior obţinut prin eliminarea liniei i şi a coloanei j şi cu

1i j şi adunăm produsele astfel rezultate şi obţinem valoarea determinantului.

Definiţia 14. Determinantul unei matrice de ordinul n este numărul

    1
n k j
a kj Akj ,
k 1

unde cu Akj se notează minorul elementului a kj , adică determinantul matricei de ordinul n  1

care se obţine din matricea A eliminând linia i şi coloana j .

Proprietăţile determinanţilor sunt:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matrici transpuse.
Datorită acestei proprietăţi putem transcrie proprietăţile obţinute pentru liniile unui
determinant la coloanele sale şi reciproc.
det A  det At
2. Dacă o matrice are o linie (sau o coloană) cu toate elementele 0, atunci
determinantul ei este egal cu 0.
a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23  0
0 0 0

6
 3. Dacă înmulţim toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrice cu un
număr, valoarea determinantului matricei se înmulţeşte cu acel număr.
a11 a12 a13 a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23   a 21 a 22 a 23 .
a31 a32 a33 a31 a32 a33

Ca o consecinţă a acestei proprietăţi: det a  A  a  det At ,  A   n  ,  a   .

4. Dacă într-o matrice adunăm la elementele unei linii (respectiv coloane), elementele
corespunzătoare unei alte linii (respectiv coloane) înmulţite cu un număr, atunci
valoarea determinantului matricei astfel formate este aceeaşi cu a determinantului
matricei iniţiale.
a11  a12 a12 a13 a11 a12 a13
a 21  a 22 a 22 a 23  a 21 a 22 a 23
a31  a32 a32 a33 a31 a32 a33

5. Dacă o matrice are două linii (respectiv două coloane) proporţionale, atunci
determinantul ei este nul.
a11 a12 a13
a11 a12 a13  0
a31 a32 a33

6. Dacă schimbăm între ele două linii (sau două coloane) ale unei matrice pătratice,
atunci determinantul îşi schimbă semnul.
a 21 a 22 a 23 a11 a12 a13
a11 a12 a13   a 21 a 22 a 23
a31 a32 a33 a31 a32 a33

7. Dacă două matrice diferă printr-o singură linie (sau coloană), atunci suma
determinanţilor acestor matrice este egală cu determinantul matricei care are pe
linia respectivă (coloana respectivă) suma elementelor liniilor (sau coloanelor)
respective ale celor doi determinanţi.
a11 a12 a13  a12
a11 a13 
a11  a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23  a 22
 a 21 a 23 
 a 21  a 21 a 22 a 23
a31 a32 a33  a32
a31 a33 a31   a31 a32 a33

8. Determinantul produsului a două matrice pătratice (de acelaşi ordin) este egal cu
produsul determinanţilor acestor matrice.
Dacă A, B   n  atunci det AB  det A  det B

7
 9. Dacă o linie (respectiv coloană) a unei matrice A este o combinaţie liniară a
celorlalte linii (respectiv coloane) ale matricei A , atunci determinantul matricei A
este nul (şi reciproc).
a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23  0,  ,   
a11  a 21 a12  a 22 a13  a 23
Exemplul 2. Calculaţi valoarea determinantului
1 1 1 1
a b c d
 2 2 2
, a, b, c, d   .
a b c d2
a3 b3 c3 d3
Soluţie.
1 1 1 1 1 0 0 0
ba ca d a
a b c d 4) a ba ca d a dezvoltare dupa prima linie
   b a
2 2
c a
2 2
d 2  a2
a 2
b 2
c 2
d 2
a 2
b a
2 2
c a2 2
d a2 2

b3  a3 c3  a3 d 3  a3
a 3
b 3
c 3
d 3
a 3
b a
3 3
c a3 3
d a3 3

3)
1 1 1
 b  a c  a d  a  ba ca d a
2 2 2 2
b  ab  a c  ac  a 2
d  ad  a 2

4)
1 0 0
 b  a c  a d  a  ba cb d b
2 2
b  ab  a 2 2
c  b  ac  ab d  b 2  ad  ab 2

dezvoltare dupa prima linie cb d b

 b  a c  a d  a  
2 2
c  b  ac  ab d  b 2  ad  ab 2

3) 1 1 4)
 b  a c  a d  a (c  b)(d  b)  b  a c  a d  a (c  b)(d  b)(d  c)
cba d ba

3. Determinarea inversei unei matrice

Definiţia 15. Pentru matricea A   n  , matricea B   n  care satisface condiţiile

AB  I n şi BA  I n constituie matricea inversă a lui A şi este notată cu A 1 .

Nu toate matricele pătratice sunt inversabile.
Teorema 5. Matricea A   n  este inversabilă dacă şi numai dacă det A  0 .
Matricele inversabile se numesc nesingulare iar cele neinversabile se numesc matrice
singulare.

8
 Teorema 6 (proprietăţile matricelor inversabile). Dacă A, B   n  sunt nesingulare
atunci

 
1) A 1
1
A
2) produsul AB este de asemenea o matrice nesingulară
3)  AB   B 1 A1
1

   t
4) A 1  At
1

Pentru a găsi inversa unei matrice se procedează astfel:

Etapa I. Calculăm det A . Dacă det A  0 , atunci A este inversabilă.
Etapa II. Scriem matricea transpusă a matricei A , notată A t .
Etapa III. Scriem matricea adjunctă (reciprocă) , notată A , înlocuind fiecare elemnt al
matricei transpuse A t prin complementul său algebric, notat  ij , i, j  1, n , ce se calculează astfel:

 ij   1i  j Aij , i, j  1, n , unde Aij este minorul elementului a ij din matricea A t .

Etapa IV. Obţinem matricea inversă a matricei A folosind relaţia
1
A 1  A .
det A
4. Rangul uni matrice
Definiţia 15. Fie matricea A   m,n  , m, n    şi r    , r  min m, n . Un

determinant de ordin r , format cu elementele matricei A situate la intersecţia a r linii şi r

coloane, se numeşte minor de ordinul r .
Definiţia 16. Matricea nulă are rangul 0. Dacă matricea A   m,n  , m, n    nu este

nulă, există un număr r    , r  min m, n , astfel încât cel puţin un minor de ordinul r este
nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există sunt nuli), atunci r constituie
rangul matricei A şi se notează cu rang A .

Propoziţia 1. Dacă matricea A   m,n  , atunci rang A  rang At .

Pentru a determina rangul unei matrice vom proceda astfel:

Etapa I. Calculăm minorii de ordin maxim până când găsim un minor nenul.
Etapa II. Dacă nu găsim un minor nenul în etapa precedentă vom calcula minorii de ordin
inferior.
Teorema 7. rang A  r dacă şi numai dacă toţi minorii de ordinul r  1 (dacă există) sunt
nuli.

9
 5. Metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem liniar este:
a11 x1  a12 x 2    a1n x n  b1
a x  a x    a x  b
 21 1 22 2 2n n 2


a m1 x1  a m 2 x 2    a mn x n  bm

unde:
 x1 , x2 , xn sunt necunoscutele sistemului,

 numerele aij , i  1, m, j  1, n sunt coeficienţii necunoscutelor,

 b1 , b2 ,bm sunt termenii liberi ai sistemului.

Unui sistem liniar îi asociem următoarele matrice:
 a11 a12 a1n 
 
a a 22  a 2n 
 A   21 matricea sistemului,
    
 
a a m 2  a mn 
 m1

 b1 
 
b 
  2  matricea termenilor liberi.

 
b 
 m

 x1 
 
x 
  2  matricea necunoscutelor,

 
x 
 n

 a11 a12  a1n b1 

 
~  a 21 a 22  a 2n b2 
 A matricea extinsă a sistemului care se obţine
    
 
a a m 2  a mn bm 
 m1
adăugând la matricea A coloana termenilor liberi.
Definiţia 17. Se numeşte soluţie a sistemului de ecuaţii liniare un sistem ordonat de n

numere 1, 2 , n t astfel încât înlocuind necunoscutele x1 , x2 , xn respectiv prin

1 ,  2 ,  n este verificată fiecare din ecuaţiile sistemului.

Definiţia 18. Un sistem este
 compatibil dacă are cel puţin o soluţie,

10
  compatibil determinat dacă are soluţie unică,
 compatibil nedeterminat dacă are o infinitate de soluţii,
 incompatibil dacă nu are soluţii.
Vom prezenta următoarele metode de rezolvare a sistemelor liniare:
Metoda lui Cramer permite rezolvarea sistemelor liniare de n ecuaţii cu n
necunoscute având determinantul asociat matricei sistemului nenul.
Teorema 5. Dacă sistemul
a11 x1  a12 x 2    a1n x n  b1
a x  a x    a x  b
 21 1 22 2 2n n 2
 (1)

a n1 x1  a n 2 x 2    a nn x n  bn

are determinantul  nenul, atunci soluţia sa utilizând metoda lui Cramer este x1 ,, xn  , unde

xi
xi  , i  1, n , xi , i  1, n fiind determinantul obţinut din  prin înlocuirea coloanei

corespunzătoare coeficienţilor necunoscutei xi , i  1, n cu coloana termenilor liberi, adică

a11 a12  a1,i 1 b1 a1,i 1  a1n

a 21 a 22  a 2,i 1 b2 a 2,i 1  a 2 n
xi  .
       
a n1 a n 2  a n ,i 1 bn a n ,i 1  a nn

Metodă de rezolvare a sistemelor liniare de m ecuaţii cu n necunoscute.

1) Se determină rang A .

a11 a12  a1r

a a 22  a 2r
2) Se alege un minor principal  princ  21 .
   
a r1 a r 2  a rr

3) Se precizează: necunoscutele principale x1 ,, xr şi secundare xr 1 , xr  2 , xn şi de

asemenea ecuaţiile principale (ecuaţiile 1, 2, r ) şi ecuaţiile secundare (celelalte

m  r ecuaţii). Dacă există ecuaţii secundare se calculează minorii caracteristici
(minorul obţinut din minorul principal, prin bordarea acestuia cu elementele
corespunzătoare ale coloanei termenilor liberi şi câte una din liniile rămase); numărul
minorilor caracteristici este egal cu numărul ecuaţiilor secundare şi este egal cu m  r .
4) Se stabileşte dacă sistemul (1) este compatibil.

11
 Teorema 6. (Teorema lui Rouche) Un sistem de ecuaţii este compatibil dacă şi numai
dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli.
5) Dacă sistemul este compatibil soluţia sa se obţine prin rezolvarea sistemului principal
(sistemul format din ecuaţiile şi necunoscutele ai căror coeficienţi formează minorul
principal, trecând în membrul drept termenii care conţin necunoscutele secundare şi
atribuind acestor necunoscute secundare valori arbitrare):
- dacă numărul necunoscutelor secundare este 0 sistemul este compatibil determinat;
- dacă există necunoscute secundare, sistemul este compatibil nedeterminat; numărul
necunoscutelor secundare arată gradul de nedeterminare.
Metoda matriceală permite rezolvarea sistemelor liniare de n ecuaţii cu n
necunoscute având determinantul asociat matricei sistemului nenul.
Un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute poate fi exprimat matriceal astfel:
AX  B ,
unde:
 A este matricea sistemului (de ordinul n ),
 X este matricea necunoscutelor (matrice coloană),
 B este matricea termenilor liberi (matrice coloană).
În cazul A   n  , dacă matricea A este inversabilă, înmulţind la stânga ecuaţia AX  B

cu A 1 obţinem
 
A1  AX   A1 B  A1 A X  A1 B ,

deci X  A1B .
Teorema 6. Dacă det A  0 atunci X  A1B este soluţia unică a sistemului considerat.
Definiţia 19. Un sistem liniar în care toţi termenii liberi sunt nuli se numeşte omogen.
Forma generală a unui sistem liniar omogen de m ecuaţii cu n necunoscute este
a11 x1  a12 x 2    a1n x n  0
a x  a x    a x  0
 21 1 22 2 2n n

 
a m1 x1  a m 2 x 2    a mn x n  0

aij   , i  1, m, j  1, n .

Orice sistem liniar omogen este compatibil, având întotdeauna cel puţin soluţia nulă
x1 , x2 , xn   0, 0,0 .
Dacă r este rangul matricei sistemului, avem cazurile:

12
  dacă r  n atunci sistemul este compatibil determinat, având soluţia unică 0, 0,0 ;

 dacă r  n atunci sistemul este compatibil nedeterminat.

Exemplul 3. Rezolvaţi sistemul:
 x1  3x 2  2 x3  0
2 x  x  3 x  0
 1 2 3

3x1  5 x 2  4 x3  0
 x1  17 x 2  4 x3  0

Soluţie.
Observăm că m  4 , n  3 ; matricea sistemului are rangul r  3 .
1 3
Deoarece toţi cei 4 minori de ordinul 3 sunt nuli, iar  0 rezultă rang A  2 ; deci
2 1
sistemul este compatibil nedeterminat.
Necunoscutele principale sunt x1 , x2 ; notăm x3  t , t   .

 11 1  
Mulţimea soluţiilor sistemului este S    t ,  t , t  | t   .
 7 7  

13
 Cursul 2. Calcul vectorial
Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
4. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
5. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
6. P. Matei, Algebră liniară. Gometrie analitică şi diferenţială, ed. Agir, Bucureşti, 2002.
7. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
8. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, 1993.
9. C. Udrişte, Algebră liniară, geometrie analitică, Geometry Balkan Press, Bucureşti, 2005.
10. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.
11. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie n- dimensională, ed. Radical,
Craiova, 1996.
Scopuri:
1) Introducerea noţiunii de vector liber
2) Operaţii cu vectori liberi
3) Definirea produselor în mulţimea vectorilor liberi: produsul scalar, produsul vectorial,
produsul mixt

1. Vectori liberi
Pe lângă noțiunile cu care operează matematica, create prin abstractizare în urma
observației mediului înconjurător (de ex. noțiunile geometrice) sau a cercetării cantitative și
calitative a fenomenelor naturii (de ex. noțiunea de număr) în matematică există și elemente
preluate din alte științe. Noţiunea de vector, introdusă de fizică a fost studiată şi dezvoltată,
creându-se calculul vectorial, devenit un instrument util atât matematicii, cât şi fizicii. Toate
mărimile fizice sunt reprezentabile prin vectori (de ex. forţa, viteza).
În examinarea fenomenelor din natură se întâlnesc două tipuri de mărimi:

1
 1. mărimi scalare (temperatura, lungimea, timpul, volumul, densitatea, suprafața) care se
pot caracteriza printr-un număr (ce se măsoară cu o anumită unitate de măsură);
2. mărimi vectoriale (forţa, viteza, accelerația) pentru a căror caracterizare nu este
suficientă măsura lor, ci este necesară cunoașterea direcției și sensului în care ele
acționează.
Pentru a reprezenta un vector se utilizează segmentul orientat, metoda fiind preluată din
mecanică.
Fie  3 spaţiul tridimensional al geometriei elementare.
Definiţia 1.1. Numim segment orientat (sau vector legat) o pereche ordonată de puncte

 A, B  3  3 şi-l notăm AB (vezi Fig. 1.1).

AB

AB

A
Fig. 1.1. Reprezentarea unui segment orientat

CARACTERISTICILE UNUI SEGMENT ORIENTAT

Considerăm segmentul orientat AB , pentru oricare două puncte A, B  3 .

 Punctele A şi B se numesc originea şi respectiv extremitatea (vârful) segmentului

orientat. Dacă A  B atunci AA este segmentul orientat nul.

 Dacă A  B atunci dreapta determinată de ele se numeşte dreapta suport a lui AB şi se

notează cu AB ;

 Direcţia segmentului orientat AB  A  B este direcţia dreptei AB .

 Sensul pe dreapta suport, de la A către B se numeşte sensul segmentului orientat AB .

 Distanţa dintre punctele A şi B se numeşte lungimea (norma, modulul) segmentului

orientat AB şi se notează AB . Dacă originea unui segment orientat coincide cu

extremitatea (segment orientat nul) atunci lungimea acelui segment este egală cu 0 .

Definiţia 1.2. Două segmente orientate AB şi CD , A  B , C  D au aceeaşi direcţie

dacă dreptele lor suport AB şi CD sunt paralele sau coincid.

2
 Definiţia 1.3. Două segmente orientate AB şi CD , A  B , C  D care au aceeaşi direcţie
se spune că au acelaşi sens dacă B şi D se găsesc în acelaşi semiplan determinat de dreapta AC
(vezi Fig. 1.2).

B
D

A
C

Fig. 1.2. Exemplu de două segmente orientate, ce au acelaşi sens

Definiţia 1.4. Două segmente orientate AB şi CD , A  B , C  D se numesc echipolente

dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime; dacă AB este echipolent cu CD vom

scrie AB ~ CD .
Teorema 1.1. Relaţia de echipolenţă definită pe mulţimea segmentelor orientate este o
relaţie de echivalenţă.
Observaţie
Relaţia de echipolenţă este o relaţie de echivalenţă pentru că este:

1. reflexivă: AB ~ AB ;

2. simetrică: AB ~ CD implică CD ~ AB ;

3. tranzitivă: AB ~ CD şi CD ~ EF implică AB ~ EF .
Vectorii pot fi clasificați astfel:
a) vectori liberi, ce au originea arbitrară în orice punct al spațiului, dar păstrează
modulul, direcția și sensul;
b) vectori legați, ce au originea într-un punct determinat;
c) vectori alunecători care se deplasează de-a lungul unei aceleiași drepte suport, iar
originea lor poate fi oriunde pe dreaptă.

Definiţia 1.5. Numim vector liber (geometric) caracterizat de un segment orientat AB ,

mulţimea segmentelor orientate echipolente cu AB :


AB  CD | CD ~ AB . 
Orice segment orientat din această mulţime se numeşte reprezentant al vectorului liber

AB ; deci CD  AB .
Un vector liber de lungime:

3
  1 se numeşte versor (vector unitate) ; se notează în general cu e ;
 0 se numeşte vector nul ; se notează cu 0 .
Definiţia 1.6. Prin lungimea, direcţia şi sensul unui vector liber nenul se înţelege
lungimea, direcţia şi sensul segmentului orientat care îl reprezintă.
Mulţimea vectorilor geometrici din spaţiul  3 se va nota cu V3 :


V3  AB | A, B  3 , 
adică V3 reprezintă mulţimea claselor de echivalenţă ale segmentului orientat AB .

Pentru a desemna lungimea unui vector liber a sau AB se pot utiliza notaţiile: a , AB

sau d  A, B  .

Definiţia 1.7. Se spune că doi vectori liberi sunt egali şi se scrie a  b dacă reprezentanţii
lor sunt echipolenţi.
Definiţia 1.8. Doi vectori liberi nenuli a şi b se numesc coliniari dacă au aceeaşi direcție
(vezi Fig. 1.3).

Fig. 1.3. Exemplu de vectori coliniari

Definiţia 1.9. Doi vectori coliniari care au aceeaşi lungime însă au sensuri opuse se numesc
vectori opuşi. Opusul vectorului liber a este  a (vezi Fig. 1.4).

a

Fig. 1.4. Exemplu de vectori opuşi

Definiţia 1.10. Trei vectori liberi a , b , c se numesc coplanari dacă dreptele lor suport
sunt în același plan. (vezi Fig. 1.5).

c b

Fig. 1.5. Exemplu de vectori coplanari

4
 §1.1. Operaţii cu vectori liberi

În mulţimea V3 se definesc următoarele operaţii:

1. adunarea vectorilor liberi;
2. înmulţirea vectorilor liberi cu numere reale;
3. descompunerea unui vector liber.

1.1.1. Adunarea vectorilor liberi

Pe V3 se defineşte o operaţie internă (adunarea vectorilor liberi)

 
 : V3  V3  V3 , definită astfel: a, b  a  b .
Deci, suma a doi sau mai mulți vectori este tot un vector, care se poate obține prin
următoarele metode:
A) dacă vectorii sun paraleli sau coliniari și
a) au același sens atunci vectorul sumă are direcția și sensul vectorilor
componenți, iar mărimea egală cu suma mărimilor vectorilor componenți;
b) de sens contrar atunci vectorul sumă are direcția comună, sensul vectorului mai
mare, iar mărimea dată de diferențele mărimilor celor doi vectori.
B) dacă vectorii au doar originea comună, suma lor se determină utilizând regula
paralelogramului.
Definiţia 1.111. (regula paralelogramului). Fie a, b  V3 doi vectori liberi, ce au

originea comună şi A   3 un punct arbitrar fixat. Dacă OA a ( OA reprezentant al

vectorului liber a ) şi OC  b atunci vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat OB

se numeşte suma vectorilor liberi a şi b ; se scrie c  a  b sau OB  OA  OC (Fig.

1.6).

A b
B
c  ab a
a

O
b C
Fig. 1.6. Ilustrarea regulii paralelogramului

C) dacă vectorii sunt dispuși astfel încât în extremitatea unuia să fie originea celuilalt,
pentru a realiza suma lor se aplică regula triunghiului.

5
 Definiţia 1.122. (regula triunghiului). Fie a, b  V3 doi vectori liberi şi A   3 un punct

arbitrar fixat. Dacă AB  a ( AB reprezentant al vectorului liber a ) şi BC  b atunci vectorul

liber c reprezentat de segmentul orientat AC se numeşte suma vectorilor liberi a şi b ; se scrie

c  a  b sau AC  AB  BC (Fig. 1.7).

C
c ab

A
a B

Fig. 1.7. Ilustrarea regulii triunghiului

Observații. Pentru mai mulți vectori, așezați în același fel, se aplică regula poligonului,
care este o generalizare a regulii triunghiului; vectorul sumă este acela care închide poligonul și
unește originea primului vector component, cu extremitatea ultimului.
Adunarea vectorilor are la bază fapte experimentale (compunerea forțelor, a vitezelor)

Exemplul 1.1. Se consideră un segment AB şi punctele M 1 şi M 2 care împart segmentul

în trei părţi egale. Dacă M este un punct oarecare în afara segmentului, să se exprime vectorii
MM 1 şi MM 2 în funcţie de vectorii MA  a şi MB  b .

M1 M2
A B

a b

Rezolvare
Folosind regula triunghiului avem:
MM 1  MA  AM 1 .
Dar
AB  AM  MB  a  b .
Deducem
1 ba
AM 1  AB 
3 3

6
şi
b  a 2a  b
MM 1  a   .
3 3
Similar,
2 b  a a  2b
MM 2  MA  AM 2  MA  AB  a  2  .
3 3 3
Teorema 1.2. Adunarea vectorilor liberi determină o structură de grup abelian V3 ,  pe
mulţimea vectorilor liberi.
Observații. Observăm că adunarea vectorilor liberi este o operaţie algebrică internă bine
definită adică vectorul liber c  a  b nu depinde de alegerea punctului A pentru că din
AB  AB şi BC  BC  rezultă AC  AC  .
Se verifică proprietăţile de:
1. asociativitate:
   
a  b  c  a  b  c,  a, b, c  V3 ;

2. 0 este element neutru:

 0  V3 astfel încât a  0  0  a  a ,  a  V3 ;
3. element simetrizabil:
 a  V3 ,   a  V3    
astfel încât a   a   a  a  0 ;
4. comutativitate:
a  b  b  a ,  a, b  V3 .

1.1.2. Înmulţirea unui vector liber cu un scalar

Vom defini acum o operaţie externă (înmulţirea unui vector liber cu un scalar )
 
 :   V3  V3 , definită astfel: t , a  t a ,

 t a  0 dacă t  0 sau a  0 ;
 vectorul liber t a are:
a) aceeaşi direcţie cu a ,
b) acelaşi sens cu a dacă t  0 şi sens opus lui a dacă t  0 ;

c) lungimea t a  t  a .

7
 Teorema 1.3. Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are următoarele proprietăţi:
1. distributivitate faţă de adunarea vectorilor:
 
t a  b  t a  t b,  t   şi  a, b  V3 ;
2. distributivitate faţă de adunarea scalarilor
s  t a  sa  t a,  s, t   şi  a  V3 ;
 
3. s t a  st a  s, t   şi  a  V3 ;

4. 1  a  a,  a  V3 .

1.1.3. Descompunerea unui vector liber

Propoziţia 1.1. (descompunerea unui vector după o direcţie). Fie a, b  V3 \ 0 . 

Vectorii a şi b sunt coliniari dacă și numai dacă  t   unic astfel încât b  t a .


Teorema 1.4. Fie a, b  V3 \ 0 . Vectorii a şi b sunt coliniari dacă şi numai dacă

 ,    nesimultan egali cu 0 (adică  2   2  0 ) astfel încât a  b  0 .

Descompunerea unui vector după două direcții este operația inversă adunării a doi vectori.
Propoziţia 1.2. (descompunerea unui vector după două direcţii necoliniare). Fie

a, b, c  V3 \ 0 . Dacă a, b, c sunt coplanari atunci  ,    unic determinaţi astfel încât

c  a  b .


Teorema 1.5. Fie a, b, c  V3 \ 0 . Vectorii a, b, c sunt coplanari dacă şi numai dacă

 , ,    nesimultan egali cu 0 (adică  2   2   2  0 ) astfel încât a  b  c  0 .

Propoziţia 1.3. (descompunerea unui vector după trei direcţii necoplanare). Fie

a, b, c, d  V3 \ 0 . Dacă a, b, c sunt necoplanari atunci  , ,    unic determinaţi astfel

încât d  a  b  c .

Considerăm un punct  în  3 numit origine şi trei versori necoplanari i , j , k cărora le

ataşăm axele de coordonate x , y , z , ce au acelaşi sens cu sensul acestor versori (vezi Fig.

 
1.9). Ansamblul ; i, j, k se numeşte reper cartezian în  3 .

8
 z

M x, y, z 

k v z

O j y
i x

y
x

Fig. 1.7. Reprezentarea unui reper cartezian în 3

Întrucât versorii i , j , k sunt necoplanari, atunci conform propoziţiei 1.3, pentru orice

vector v  V3 ,  r, s, t   unic determinaţi astfel încât v se exprimă în forma

v  r i  s j  t k , numită expresia analitică a vectorului v . Numerele r, s, t  se numesc

coordonatele euclidiene (componente) ale lui v în raport cu reperul ; i, j, k .  

Definiţia 1.133. Fie M   3 fixat. Vectorul OM se numeşte vector de poziţie al

punctului M . Coordonatele vectorului de poziţie OM în raport cu reperul ; i, j, k se numesc  

coordonatele punctului M . Dacă OM  xi  y j  z k atunci se scrie M x, y, z  .
Exemplul 1.2. Să se determine    astfel încât vectorii
v1  2i    2 j  3k , v 2  i   j  k , v 3  4 j  2k
să fie coplanari.
Cu  astfel determinat să se descompună v1 după direcţiile vectorilor v 2 şi v 3 .

Rezolvare
Folosind teorema 1.5, v1 , v 2 , v 3 coplanari   , ,    ,  2   2   2  0 astfel

încât v1  v 2  v 3  0 .
Obţinem
2  i    2    4 j  3    2 k  0 , adică

2    0

  2    4  0 ;
3    2  0


9
sistemul omogen admite soluţia nebanală 
2 1 0
  2  4  0    8 .
3 1 2

Dacă v1 , v 2 , v 3 coplanari, din propoziţia 1.3 avem:  ,     unic determinaţi astfel
încât
v1   v 2   v 3  2i  6 j  3k   i   8   4  j      2 k ;
deci

   2

 8   4   6
 5
    2   3  2  2   3    
 2
Obţinem
5
v1  2v 2  v3 .
2
Definiţia 1.144. Dacă A, B  3 şi Ax1 , y1 , z1  , Bx2 , y2 , z 2  sunt două puncte date,
atunci avem (vezi fig. 1.8)
AB  OB  OA  x2  x1 i   y2  y1  j  z 2  z1 k ,
iar distanţa dintre punctele A şi B notată d  A, B  se calculează conform formulei:

d  A, B   AB  x2  x1 2   y 2  y1 2  z 2  z1 2 .

z Bx2 , y2 , z 2 

Ax1 , y1 , z1 

k
O j y
i

Fig. 1.8

10
 
Definiţia 1.155. Fie a, b  V3 \ 0 ,    3 şi A  a , B  b . Unghiul   0, 

determinat de segmentele orientate A şi B se numeşte unghiul dintre vectorii liberi a şi b

(vezi Fig. 1.9). Unghiul dintre cei doi vectori este unghiul semidreptelor suport considerate în
sensul vectorilor.

B
b

O A
a

Fig. 1.9. Reprezentarea unghiului dintre vectorii liberi a şi b


Vectorii a şi b se numesc ortogonali dacă unghiul dintre ei este .
2

§1.2. Definirea produselor în mulţimea vectorilor liberi

1.2.1. Produs scalar în V3

Fie a, b  V3 . Pentru a  0 , b  0 se notează cu   0,  unghiul dintre a şi b .

Definiţia 1.166. Se numeşte produs scalar al vectorilor liberi a şi b scalarul a  b dat de


 a b cos , a  0, b  0
ab   (1.1)

0, a  0 sau b  0

Produsul scalar reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța F necesară pentru a deplasa un

mobil pe o dreaptă, de vector director d , care face cu direcția forței F unghiul  .

Propoziţia 1.4. Produsul scalar al vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:
1. comutativitatea: a  b  b  a ,  a, b  V3 ;

     
2. t a  b  t a  b  a  t b ,  a, b  V3 şi  t   ;
3. distributivitatea faţă de adunarea vectorilor liberi:
 
a  b  c  a  b  a  c ,  a, b, c  V3 ;

a  b c  a  c  b  c ,  a, b, c  V3 ;
4. a  a  0 ,  a  V3 , a  0 şi a  a  0  a  0 ;

5. a  b  0  a şi b sunt ortogonali, a  0 , b  0 ;

11
 6. dacă
a  a1 i  a2 j  a3 k , b  b1 i  b2 j  b3 k  V3
atunci se obţine expresia analitică a produsului scalar:
a  b  a1b1  a2b2  a3b3 (1.2)
În particular,
2
a  a  a12  a22  a32  a (1.3)


7. unghiul dintre vectorii nenuli a, b  V3 \ 0 este dat de formula

ab a1b1  a2 b2  a3b3

cos    ,   0,  (1.4)
a b a12  a22  a32 b12  b22  b32

se observă că vectorii a şi b sunt ortogonali dacă şi numai dacă

a1b1  a2b2  a3b3  0 .

Exemplul 1.3. Să se calculeze v1  v 2  2v 2  v 3  3v 3  v1 ştiind că

v1  3a  b , v 2  a  3b şi v 3  a  b , iar a
2
 9, b
2
 
 3 şi  a, b 

3
.

Rezolvare
Folosind formula (1.4) avem:

 
a  b  a b cos  a, b  3 3 
1 3 3
2

2
.

Calculăm
     
v1  v 2  3a  b  a  3b  3a  b  a  3a  b  3b  
2 2 .
 3a  a  b  a  3a  3b  b  3b  3 a  8a  b  3 b  18  12 3

Similar v 2  v 3  3 3 şi v 3  v1  30  6 3 .

Exemplul 1.4. Să se găsească un vector x coliniar cu a  2i  j  k şi care satisface

condiţia x  a  3 .

Rezolvare
Deoarece x este coliniar cu a rezultă    unic astfel încât x   a . Vom obţine
2 1
x  a  3  a  a  3   a  3  6  3    .
2
1 1 1
Rezultă x  ai j k.
2 2 2

12
 1.2.2. Produs vectorial în V3
Fie a, b  V3 . Pentru a  0 , b  0 se notează cu   0,  unghiul dintre a şi b .

Definiţia 1.17. Produsul vectorial dintre vectorii liberi a şi b este vectorul liber a  b
construit în felul următor:
 direcţia lui a  b este ortogonală planului determinat de vectorii a şi b ;
 mărimea lui a  b este dată de formula

 a b sin  , a, b necoliniar i
ab   (1.5)

0, a, b coliniari

 sensul dat de regula mâinii drepte, adică sensul indicat de degetul mare al
mâinii drepte, când a se roteşte către b cu unghiul  .

z ab

O
b y
a 

Fig. 1.8. Reprezentarea grafică a produsului vectorial

Propoziţia 1.5. Proprietăţile algebrice ale produsului vectorial al vectorilor liberi sunt:

1. anticomutativitatea: a  b   b  a ,  a, b  V3 ;
 
2. t a  b  t a  b  a  t b ,  a, b  V3 şi  t   ;
3. distributivitatea faţă de adunarea vectorilor
 
a  b  c  a  b  a  c ,  a, b, c  V3 ;

a  b  c  a  c  b  c ,  a, b, c  V3 ;
4. a  a  0 ,  a  V3 ;

5. a  0  0  a  0 ,  a  V3 ;

6. dacă a  a1 i  a2 j  a3 k , b  b1 i  b2 j  b3 k atunci se obţine expresia

analitică a produsului vectorial

13
 i j k
(1.6)
a  b  a 2 b3  a3b2 i  a3b1  a1b3  j  a1b2  a 2 b1 k  a1 a 2 a3 .
b1 b2 b3

Propoziţia 1.6. Proprietăţile geometrice ale produsului vectorial al vectorilor liberi sunt:
 
1. a  a  b  0 adică a  b este ortogonal pe a şi b .
2. b  a  b  0
3. identitatea lui Lagrange:

ab
2
 a
2
b
2
 2
 a  b ,  a, b  V3

4. a  b este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentanţilor lui a şi

b având aceeaşi origine.

B C

b

O A
a
Fig. 1.9. Interpretarea geometrică a produsului vectorial


OBCA  OA OB sin  OA, OB  OA  OB 
Dar
OBCA  2 OAB .
Rezultă

OA  OB
 OAB  .
2
Exemplul 1.1. Cunoscând două laturi AB  3i  4 j , BC  i  5 j ale unui triunghi să se

calculeze lungimea înălţimii sale CD .

Rezolvare

AB  9  16  5

i j k
AB  BC  3  4 0  19k
1 5 0

14
 AB  BC AB  CD AB  BC 19
 ABC    CD  
2 2 AB 5

1.2.3.3. Produs mixt în V3

Definiţia 1.18. Fie a, b, c  V3 trei vectori liberi. Produsul mixt al acestor vectori liberi


este numărul real a  b  c . 

Observaţie. Dacă vectorii liberi a, b, c  V3 \ 0 sunt necoplanari, atunci produsul mixt, în
valoare absolută a celor trei vectori reprezintă volumul paralelipipedului construit pe cei trei
vectori ca muchii (vezi Fig. 1.13).
Dacă notăm cu  unghiul dintre vectorii b şi c şi cu  unghiul dintre vectorii a şi

d  b  c , atunci

 
a  b  c  a  d  a d  cos   b  c a  cos    h   V paraleliped ,
  
 h

adică

 
a  b  c  V paraleliped .

a
h

c

b
Fig. 1.10. Interpretarea geometrică a produsului mixt
Propoziţia 1.7. Produsul mixt al vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:
     
1. a  b  c  c  a  b  b  c  a

2. a  b  c   a  c  b

3. t a  b  c   a  t b  c   a  b  t c ,  t  

4. a  b  c  d   a  c  d   b  c  d 
15
 5. identitatea lui Lagrange:

a  b  c  d   a  c a  d
bc bd

 
6. a  b  c  0 dacă şi numai dacă:

a) cel puţin unul dintre vectorii a , b , c este nul;

b) doi dintre vectori sunt coliniari;
c) vectorii a , b , c sunt coplanari.
7. dacă a  a1 i  a2 j  a3 k , b  b1 i  b2 j  b3 k , c  c1 i  c2 j  c3 k atunci se
obţine expresia analitică a produsului mixt
a1 a 2 a3
 
a  b  c  b1 b2 b3 . (1.7)
c1 c2 c3

Exemplul 1.2. Să se determine    astfel ca volumul paralelipipedului construit pe

vectorii a  2i  3 j  k , b  i  j  2k , c  i  2 j să fie egal cu 5 .

Rezolvare
Volumul construit pe cei trei vectori ca muchii este
2 3 1
V   1 1  2  10  5  .
 2 0

Din condiţia V  5 deducem 10  5  5 adică 1  1 ,  2  3 .

16
 Cursul 3. Planul şi dreapta în 3

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1989.
4. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
5. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
6. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
7. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993.
8. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Tipuri de ecuaţii (ecuaţiile dreptei determinată de: un punct şi un vector liber nenul,
două puncte distincte, intersecţia a două plane; ecuaţiile planului determinat de: un
punct şi un vector nenul normal la plan, un punct şi doi vectori necoliniari, trei puncte
necoliniare, o dreaptă şi un punct nesituat pe dreaptă, două drepte concurente, două
drepte paralele),
2) Fascicule de plane
3) Distanţe în  3 (distanţa de la un punct la o dreaptă, distanţa de la un punct la un plan,
distanţa dintre două drepte),
4) Unghiuri în  3 (unghiul dintre două drepte, unghiul dintre două plane, unghiul dintre
o dreaptă şi un plan).

Un vector este o translaţie a spaţiului cu trei dimensiuni; din acest motiv trebuie studiate
elementele de bază ale geometriei euclidiene cu trei dimensiuni: punctele, dreptele şi planele.

1
  
Fie   O; i, j k un reper cartezian. Pentru M   3 , coordonatele punctului M sunt

coordonatele vectorului de poziţie OM . Dacă OM  xi  y j  z k atunci M x, y, z  .

1. Ecuaţiile dreptei în  3

O dreaptă în  3 poate fi determinată de:

1) un punct şi un vector liber nenul;
2) două puncte distincte
3) intersecţia a două plane.

1.1. Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul

Fie 
M 0  3 , M 0 x0 , y0 , z0  şi v  V3 \ 0 , v  ai  b j  ck . Ne propunem să


găsim ecuaţia dreptei determinată de punctul M 0 şi de vectorul nenul v , notată d  M 0 , v 
şi reprezentată în figura 1.

M0

d r
r0

O
v
Fig 1. Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul.
Notăm r 0  OM 0  x0 i  y0 j  z0 k .

Fie M   3 , M x, y, z  şi notăm r  OM  xi  y j  z k .

Punctul M  d  M 0 M şi v sunt coliniari 

M 0 M  v  0 (1)
Dar
M 0 M  r  r 0 (2)

 
Din (1) şi (2) rezultă ecuaţia vectorială a dreptei d  M 0 , v :

r  r 0   v  0 ;
v se numeşte vector director al dreptei.

2
 Dacă M 0 M şi v sunt coliniari atunci ( conform propoziţiei 1 din cursul 2  t  
unic, astfel încât
M 0M  tv .
Ţinând seama de relaţia (2) rezultă
r  r 0  tv ;
obţinem ecuaţia parametrică vectorială a dreptei d :
r  r 0  t v, t   (3).
Ecuaţia (3) poate fi scrisă sub forma
xi  y j  z k  x0 i  y0 j  z0 k  tai  tb j  tc k ;
deducem ecuaţiile parametrice ale dreptei d :
 x  x0  ta

 y  y 0  tb , t   (4).
 z  z  tc
 0

Dacă în relaţia (4) eliminăm parametrul t se obţin ecuaţiile carteziene ale dreptei d :
x  x0 y  y0 z  z0
  (5).
a b c
În relaţia (5) se face următoarea convenţie: dacă unul dintre numitori este 0 , atunci se
anulează şi numărătorul respectiv.

1.2. Dreapta determinată de două puncte distincte

Fie
 M1   3 , M1 x1 , y1 , z1  , r1  OM1 şi

 M 2  3 , M 2 x2 , y2 , z 2  , r 2  OM 2 .

Vrem să determinăm ecuaţia dreptei determinată de punctele M 1 şi M 2 , notată

d  M1 , M 2  şi reprezentată în figura 2.

3
 M

M2
M1
r2
r
d r1

O
v
Fig 2. Dreapta determinată de două puncte distincte.

Fie M  d , M x, y, z  şi notăm r  OM .

Considerăm dreapta ca fiind determinată de M 1 şi M 1M 2 .

Deoarece
M 1M  M 1M 2  0
rezultă că ecuaţia vectorială a dreptei d este:
r  r1   r 2  r1   0 .
Deoarece conform propoziţiei 1 din cursul 2  t   unic, astfel încât

M 1M  t M 1 M 2
rezultă că
 
r  r1  t r 2  r1 , t   ,
adică ecuaţia parametrică vectorială este de forma:
 
r  r1  t r 2  r1 , t   ;
ecuaţiile parametrice sunt:
 x  x1  t x2  x1 

 y  y1  t  y 2  y1  , t   ,
 z  z  t z  z 
 1 2 1

iar ecuaţiile carteziene vor fi:

x  x1 y  y1 z  z1
  .
x2  x1 y 2  y1 z 2  z1

2. Planul în  3

În  3 un plan poate fi determinat astfel:

4
 1) un punct şi un vector nenul normal la plan,
2) un punct şi doi vectori necoliniari,
3) trei puncte necoliniare,
4) o dreaptă şi un punct nesituat pe dreaptă,
5) două drepte concurente,
6) două drepte paralele.

2.1. Planul determinat de un punct şi un vector normal la plan

Fie M 0   , M 0 x0 , y0 , z0  şi vectorul liber nenul n  ai  b j  ck

normal la  (vezi figura 3).

n
M

M0
r
 r0

Fig 3. Planul determinat de un punct şi un vector normal la plan.

Dreapta d care trece prin M 0 şi are direcţia vectorului n se numeşte normala la

plan prin M 0 ; vectorul n este vector normal al planului.

Ne propunem să determinăm ecuaţia planului determinat de punctul M 0 şi de vectorul

 
n , pe care îl notăm   M 0 , n .

Un punct M x, y, z     M 0 M şi n sunt ortogonali.

Notăm r  OM  xi  y j  z k .

Deoarece n este perpendicular pe M 0 M rezultă

M 0M  n  0 ,
adică
r  r 0   n  0 ;
de aici deducem ecuaţia normală a planului  :
r  n  r 0  n  0 (6).

5
 Scriind relaţia (6) sub forma
ax  by  cz  ax0  by0  cz 0  0 ,

obţinem ecuaţia carteziană a planului  :

ax  x0   b y  y0   cz  z0   0 (7).
Dacă notăm
ax0  by0  cz 0  d
atunci din ecuaţia (7) se deduce ecuaţia carteziană generală a planului  :
ax  by  cz  d  0 .

2.2. Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari

Fie u, v  V3 necoliniari, adică u  v  0 , de forma

u  l1 i  m1 j  n1 k şi v  l2 i  m2 j  n2 k
şi fie M 0   , M 0 x0 , y0 , z0  (vezi figura 4).

M2
v
M

M0
M1
 u
Fig. 4. Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari.

Vrem să determinăm ecuaţia planului determinat de punctul M 0 şi de vectorii liberi


u şi v , notat   M 0 , u, v .
Fie

 M 0 M 1 un reprezentant pentru vectorul liber u ,

 M 0 M 2 un reprezentant pentru vectorul liber v .

Un punct M x, y, z     M 0 M , M 0 M 1 , M 0 M 2 sunt coplanari. Coplanaritatea

acestor vectori poate fi exprimată astfel:
a) folosind propoziţia 2 din cursul 2  t1 , t 2   unic determinaţi, astfel încât

M 0 M  t1 M 0 M1  t 2 M 0 M 2 (8).

b) folosind propoziţia 7, din cursul 2 M 0 M este perpendicular pe u  v , adică

6
  
M 0 M  u  v  0 (9).
Scriind relaţia (8) sub forma
r  r 0  t1 u  t 2 v
deducem ecuaţia parametrică vectorială a planului  :

r  r 0  t1 u  t 2 v, t1 , t 2  
şi apoi ecuaţiile parametrice ale planului  :
 x  x0  t1l1  t 2 l 2

 y  y0  t1m1  t 2 m2 , t1, t2   .
z  z  t n  t n
 0 1 1 2 2

Din relaţia (9) obţinem ecuaţia vectorială a planului  :

r  r 0   u  v  0 .
Deoarece
M 0 M  x  x0 i   y  y0  j  z  z0 k
avem
x  x0 y  y 0 z  z 0

M 0M  u  v  
l1 m1 n1 ;
l2 m2 n2

astfel din relaţia (9) deducem ecuaţia carteziană a planului  :

x  x0 y  y 0 z  z 0
l1 m1 n1  0 .
l2 m2 n2

2.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare

Fie M 0 , M1 , M 2   3 necoliniare, M 0 x0 , y0 , z0  , M1 x1 , y1 , z1  ,

M 2 x2 , y2 , z 2  . Rezultă M 0 M 1 , M 0 M 2 necoliniari.

Ne propunem să obţinem ecuaţia planului determinat de aceste puncte, ce este

reprezentat în figura 5 şi pe care-l notăm   M 0 , M1 , M 2  .

7
 M2
M

M0
 M1

Fig. 5. Planul determinat de trei puncte necoliniare.

 
Observăm că   M 0 , M1 , M 2  coincide cu 1  M 0 , M 0 M1 , M 0 M 2 , adică am
revenit în cazul prezentat în paragraful anterior.
Avem
M 0 M1  x1  x0 i   y1  y0  j  z1  z0 k ,

M 0 M 2  x2  x0 i   y2  y0  j  z 2  z0 k .

Un punct M x, y, z     M 0 M , M 0 M 1 , M 0 M 2 sunt coplanari, adică


M 0 M  M 0 M1  M 0 M 2  0 . 
Întrucât
M 0 M  x  x0 i   y  y0  j  z  z0 k ,
obţinem următoarea ecuaţie carteziană a planului  :
x  x0 y  y 0 z  z 0
x1  x0 y1  y0 z1  z 0  0 .
x 2  x0 y 2  y 0 z 2  z 0

2.4. Planul determinat de o dreaptă şi un punct nesituat pe dreaptă

Fie d   3 şi un punct M 0  d (vezi fig. 6). Vrem să determinăm ecuaţia planului

determinat de dreapta d şi de punctul M 0 , notat   M 0 , d  .

M0
d
A
a

Fig. 6. Planul determinat de o dreaptă şi un punct nesituat pe dreaptă.

 
Fie A  d , deci avem d  A, a .


Observăm că   M 0 , d  coincide cu 1  M 0 , a, M 0 A . 

8
  
Dacă r 0 este vectorul de poziţie al punctului M 0 (se notează M 0 r 0 ) şi A r A iar  
M x, y, z    atunci ecuaţia vectorială a planului  este:

r  r 0   a  r A  r 0   0
iar ecuaţia carteziană a planului  :
x  x0 y  y0 z  z0
a1 a2 a3  0,
x A  x0 y A  y0 z A  z0

unde a  a1 i  a2 j  a3 k , iar Ax A , y A , z A  .

2.5. Planul determinat de două drepte concurente

Fie d1  d 2  P , vezi ( figura 7); dreapta

 d1 este dreapta care trece prin P şi are vector director a1 , d1  P, a1 

 
d 2 este dreapta care trece prin P şi are vector director a 2 , d 2  P, a 2 . 
Dorim să determinăm ecuaţia planului determinat de dreptele d1 şi d 2 .

a1
d1
P
d2

a2
Fig. 7. Planul determinat de două drepte concurente.

 
Observând că   d1 , d 2  coincide cu 1  P, a1 , a 2 , adică cu planul care trece

prin P şi conține vectorii necoliniari a1 şi a 2 . Dacă M x, y, z    deducem că ecuaţia

vectorială a planului  este:
r  r p   a1  a 2   0 ;
ecuaţia carteziană a planului  va fi :
x  xP y  yP z  zP
l1 m1 n1  0,
l2 m2 n2

unde a1  l1 i  m1 j  n1 k , a 2  l2 i  m2 j  n2 k şi Px P , y P , z P  .

Exemplul 1. Să se verifice că următoarele drepte sunt concurente

9
 x 1 y  7 z  5 x  6 y 1 z
d1 :   şi d 2 :  
2 1 4 3 2 1
şi apoi să se scrie ecuaţia planului determinat de acestea.

Rezolvare
Observăm că vectorii directori ai celor două drepte sunt
a1  2i  j  4k ,
şi respectiv
a 2  3i  2 j  k .
Deoarece

i j k
a1  a 2  2 1 4  9i  10 j  7k  0
3 2 1

rezultă că vectorii a1 şi a 2 nu sunt coliniari, adică d1  d 2   .

Fie
P  d1  d 2 .
Deoarece
P  d1 obţinem x p  1  2 y p  14 şi

P  d 2 obţinem  2 x p  12  3 y p  3.

Rezolvând sistemul

 x p  1  2 y p  14


 2 x p  12  3 y p  3


obţinem: x p  3 , y p  5 , z p  3 .

Planul determinat de dreptele d1 şi d 2 va avea ecuaţia

 : 9x  3  10 y  5  7z  3  0 ,
adică
 : 9 x  10 y  7 z  44  0 .

2.6. Planul determinat de două drepte paralele

Fie d1 , d 2  3 , d1 || d 2 vezi ( figura 8 ); dreapta

 
d1 este dreapta care trece prin A1 şi are vector director a , d1  A1 , a 

10
  d 2 este dreapta care trece prin A2 şi are vector director a , d 2  A2 , a .  
a
d1
A1

d2

A2
Fig. 8. Planul determinat de două drepte paralele.

Planul determinat de d1 şi d 2 este planul care trece prin A1 şi are vectori directori a

şi A1 A2 .
Dacă M x, y, z    atunci ecuaţia vectorială a planului  este:

r  r A1  a  A1 A2   0 .
Ecuaţia carteziană a planului  :

x  x A1 y  y A1 z  z A1
a1 a2 a3 0,
x A2  x A1 y A2  y A1 z A2  z A1

  
unde a  a1 i  a2 j  a3 k , iar A1 x A1 , y A1 , z A1 , A2 x A2 , y A2 , z A2 . 
1.3. Dreapta determinată de intersecţia a două plane

Considerăm 1 ,  2  3 (vezi figura 9) de ecuaţii

1 : a1 x  b1 y  c1 z  d1  0

 2 : a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0.

n1  n 2
2

n1 n2

d 1

Fig. 9. Dreapta determinată de intersecţia a două plane.

Intersecţia dintre planele 1 şi  2 este mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii

determinat de ecuaţiile lui 1 şi  2 .

11
 Notăm
a b c 
A   1 1 1  .
 a 2 b2 c2 
Dacă rang A  2 rezultă sistemul este compatibil simplu nedeterminat iar intersecţia
celor două plane este o dreaptă.
Dacă rang A  rang A rezultă sistemul este incompatibil, deci 1   2   , adică

1 ||  2 .
Fie
 n1 vectorul normal la 1 , n1  a1 i  b1 j  c1 k şi

 n 2 vectorul normal la  2 , n 2  a2 i  b2 j  c2 k .
Avem
d  1  n1  d
 dreapta d are vector
d  2  n 2  d director n1  n 2 .

Notăm
u  n1  n 2 , u  l i  m j  nk .
Avem

i j k
n1  n 2  a1 b1 c1  b1c2  b2 c1 i  a 2 c1  a1c2  j  a1b2  a 2 b1 k .
a 2 b2 c2

Deducem
b c c c a a
l  1 1 , m 1 2 , n 1 2 .
b2 c2 a1 a 2 b1 b2

Ecuaţia dreptei d este:

x  x0 y  y0 z  z0
  , x0 , y0 , z 0  fiind soluţie a sistemului.
l m n

3. Fascicul de plane
Fie d  1   2 ,

1 : a1 x  b1 y  c1 z  d1  0

 2 : a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0.

12
 Definiţia 1. Mulţimea planelor care conţin dreapta d se numeşte fascicul de plane de
axă d . Dreapta d se numeşte axa fasciculului iar 1 ,  2 se numesc plane de bază ale
fasciculului.

Un plan arbitrar din fascicul are ecuaţia de forma:

 : a1x  b1 y  c1z  d1   a2 x  b2 y  c2 z  d 2   0 ,    .
d

Fig.10 Fascicul de plane

4. Distanţe în  3

4.1. Distanţa de la un punct la o dreaptă

 
Fie d  A, a cu Ax A , y A , z A  , a  a1 i  a2 j  a3 k şi fie M   3 . Considerăm

AA reprezentant pentru a .

Ecuaţia dreptei d este
x  xA y  yA z  zA
  .
a1 a2 a3
Construim paralelogramul AAPM (vezi figura 11).

M P

d
A A
a
Fig. 11. Distanţa de la un punct la o dreaptă

Ştim că

 AAPM  AA  MA . (10)

Dar

 AAPM  AA  M , d  . (11)

13
 Din (10) şi (11) rezultă că formula distanţei de la un punct la o dreaptă este

AA  MA a  MA
 M , d    .
AA a

4.2. Distanţa de la un punct la un plan

Considerăm planul
 : ax  by  cz  d  0
şi punctul M 0 x0 , y0 , z0  , M 0   . Fie M 1 proiecţia lui M 0 pe planul  , M1 x1 , y1 , z1 
(vezi figura 12).

M0
n

M1


Fig. 12. Distanţa de la un punct un plan

Distanţa de la punctul M 0 la planul  este

M 0 ,   M 0 M1 .

 
Fie d  M 0 , n dreapta normală la plan care trece prin M 0 , n  ai  b j  ck .
Ecuaţia acestei drepte este
x  x0 y  y0 z  z0
  t
a b c
sau
 x  x0  ta

 y  y 0  tb , t   .
 z  z  tc
 0

x  x0 y  y0 z  z0
Deoarece M1  d  1  1  1 t
a b c
 x1  x0  ta

 y1  y 0  tb . (12)
 z  z  tc
 1 0

Deoarece

14
 M1    ax1  by1  cz1  d  0 
ax1  by1  cz1  d (14).
Înmulţind prima ecuaţie din (12) cu a , a doua cu b şi a treia cu c vom avea:
ax1  ax0  ta 2

by1  by 0  tb . (13)
2

cz1  cz 0  tc
2

Adunând cele trei ecuaţii din (13) rezultă


ax1  by1  cz1  ax0  by0  cz 0  t a 2  b 2  c 2 . (15) 
Înlocuind (14) în (15) deducem

ax0  by0  cz 0  d  t a 2  b 2  c 2 , 
adică
ax0  by0  cz 0  d
t  . (16)
a2  b2  c2
Avem
M 0 M1  x1  x0 i   y1  y0  j  z1  z0 k ;
deci
(12)
M 0 M1  x1  x0 2   y1  y0 2  z1  z 0 2  t 2 a 2  t 2b 2  t 2 c 2  .

M 0 M1  t a 2  b 2  c 2 . (17)

Înlocuind (16) în (17) vom deduce formula distanţei de la un punct la un plan:

ax0  by0  cz 0  d
M 0 ,   .
a2  b2  c2

Exemplul 2. Se dau
 planul  : x  y  z  2  0

x  y  1  0
 dreapta d :  şi
x  2 y  z  4  0
 A  1,1, 2 .
a) Să se calculeze distanţa de la punctul A la planul  .
b) Să se calculeze distanţa de la punctul A la dreapta d .

Rezolvare

15
 a) Avem
ax0  by0  cz 0  d 1 1  11  1  2  2
  A,   
2
  .
2
a b c 2 2
1  1   1
2 2 2 3

b) Distanţa de la punctul punctul A la dreapta d (Fig. 13) se calculează cu formula

MA  AM a  AM
  A, d    .
MA a

A P

d
M A
a
Fig 13. Distanţa de la un punct la o dreaptă

Vectorul director al dreptei d este

i j k
a  1  1 0  i  j  3k .
1 2 1

Obţinem

a  11 .

Din faptul că M  d avem

xM  y M  1  0 xM  y M  1
 
xM  2 y M  z M  4  0 xM  2 y M  4  z M .
Notând
zM  u  
deducem
1
3 yM  3  u  yM  1  u
3
şi
1
xM  y M  1  2  u .
3
Putem considera u  0 ; obţinem

16
 xM  2

 y M  1  M 2,1, 0 .
z  0
 M
Ecuaţia dreptei d este
x  xM y  yM z  zM
  .
1 1 3
Avem
AM  i  2k
şi

i j k
a  AM   1  1 3  2i  j  k ;
1 0 2

deci

a  AM  6 .

Vom obţine

  A, d  
6
.
11

4.3. Distanţa dintre două drepte

Fie d1 , d 2 două drepte necoplanare (vezi figura 14).

A2
d2 d 2

d1
A1
a 
Fig. 14. Distanţa dintre două drepte

Distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este

d1, d 2    A1, A2    A2 ,  ,

17
unde:
  este planul care trece prin d1 şi este paralel cu d 2 ,
  A2 ,  este înălţimea corespunzătoare vârfului A2 al paralelipipedului

oblic construit pe vectorii a , b , A1 A2 .

Deci formula distanţei dintre două drepte este:

V paralelipiped 
a  b  A1 A2 
d1 , d 2    .
A bazei ab

5. Unghiuri în  3

5.1. Unghiul dintre două drepte

Fie d1 , d 2 două drepte ce au vectorii directori a  a1 i  a2 j  a3 k şi respectiv

b  b1 i  b2 j  b3 k . Unghiul  dintre dreptele d1 şi d 2 este unghiul dintre vectorii a şi

b (vezi fig. 15).

d1
a
P

d2 b
Fig. 15. Unghiul dintre două drepte

Deci
ab a1b1  a2 b2  a3b3
cos    ,   0,  .
a b a12  a22  a32 b12  b22  b32

Observaţii.

1)    dreptele sunt perpendiculare 
2
a  b  0  a1b1  a2b2  a3b3  0 .

2)   0  dreptele sunt paralele  a  b  0 

i j k
a1 a 2 a3  0  a2b3  a3b2 i  a3b1  a1b3  j  a1b2  a2b1 k  0 
b1 b2 b3

18
 a 2 b3  a3b2  0
 a1 a2 a
a3b1  a1b3  0    3 (18).
a b  a b  0 b1 b2 b3
 1 2 2 1

Deci d1 || d 2  are loc (18).

5.2. Unghiul dintre două plane

Fie

 1 : a1x  b1 y  c1z  d1  0 şi vectorul normal n1  a1 i  b1 j  c1 k ,

  2 : a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0 şi vectorul normal n 2  a2 i  b2 j  c2 k .

2
n1 n2


d 1

Fig. 16. Unghiul dintre două plane

Unghiul  dintre planele 1 şi  2 este unghiul dintre vectorii n1 şi n 2 (vezi fig.

16). Deci
n1  n 2 a1a2  b1b2  c1c2
cos    ,   0,  .
n1 n 2 a12  b12  c12 a22  b22  c22

Observaţii.
1) 1 ||  2  n1 şi n 2 coliniari  n1  t n 2 , t   ; deci 1 ||  2  a1  t a 2 ,

b1  t b 2 , c1  t c 2 .

2) 1   2  n1  n 2  0  a1a2  b1b2  c1c2  0 .

5.3. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan

Considerăm dreapta d de vector director a  a1 i  a2 j  a3 k şi planul  de vector

normal n  n1 i  n2 j  n3 k .

Unghiul  dintre dreapta d şi planul  este unghiul dintre dreapta d şi proiecţia

acestei drepte pe planul  (vezi fig. 17).

19
 a
n d

 
  d1
2


Fig. 17. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan

Unghiul dintre dreapta d şi planul  este legat de unghiul , unghiul vectorilor a şi n

prin relaţiile

 
2
după cum vectorii sunt de aceeași parte a planului  sau în părți diferite.
Deci:
   
cos   cos      sin  ,   0,     0,  .
2   2
Deoarece
na
cos   ,   0, 
n a

rezultă
a1n1  a2 n2  a3 n3  
sin   ,   0,  .
n12  n22  n32 a12  a22  a32  2

Observaţii.
1) d ||   n  a  0  a1n1  a2 n2  a3n3  0 .
(18)
 n1 n n
2) d         0  n || a   2  3.
2 a1 a2 a3

20
 Cursul 4. Spaţii vectoriale

Bibliografie:
1. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
2. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
3. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.
4. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie n- dimensională, ed. Radical,
Craiova, 1996.

Scopuri:
1) Introducerea noţiunii de spaţiu vectorial; exemple de spaţii vectoriale
2) Definirea bazei unui spaţiu vectorial şi a dimensiunii sale
3) Prezentarea matricei de trecere de la o bază la alta şi a formulelor de schimbare a
coordonatelor unui vector când se schimbă baza spaţiului
4) Aplicatii

Algebra liniară poate fi privită ca teoria spaţiilor vectoriale, deoarece un spaţiu vectorial
este o mulţime de obiecte sau de elemente, ce pot fi adunate între ele şi înmulţite cu numere
(rezultatul rămânând un element al mulţimii), în aşa fel încât regulile obişnuite de calcul să
rămână valabile.
Un exemplu de spaţiu vectorial îl constituie spaţiul vectorilor geometrici (liberi), care
joacă un rol central în fizică şi tehnologie şi ilustrează importanţa spaţiilor vectoriale şi a întregii
algebre liniare pentru aplicaţiile practice.
Fie K un corp comutativ şi V o mulţime nevidă. Elementele lui K se numesc scalari şi le
vom nota cu litere greceşti, iar elementele lui V se numesc vectori şi le vom nota cu litere latine,
cu bară deasupra.
Definiţia 1. Mulţimea V se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K dacă sunt definite:
1. o operaţie algebrică internă, notată aditiv “+”,  : V  V  V , numită adunare, faţă
de care V este grup comutativ;

1
 2. o operaţie algebrică externă, notată multiplicativ “  ”,  : K  V  V , numită
înmulţirea cu scalari, care satisface axiomele:
a)   a  a  a,  ,   K şi  a  V

 
b)  a  b  a  b,    K şi  a, b  V

c) a   a,  ,   K şi  a  V

d) 1  a  a,  a  V .
Dacă K este corpul numerelor reale, atunci V se numeşte spaţiu vectorial real.
Dacă K este corpul numerelor complexe, atunci V se numeşte spaţiu vectorial complex.
Exemple de spaţii vectoriale
1) Spaţiul vectorial aritmetic real cu n - dimensiuni  n , ,  .  
n  



 este mulţimea sistemelor ordonate formate cu câte n numere
de n ori

reale, adică
   
n  x  x 1 , x 2 ,  , x n  | x i   , i  1, n .

Fie    , x, y   n , x  x 1 , x 2 ,  , x n  , y  y 1 , y 2 ,  , y n  ; atunci

 
def
 : n  n  n , x  y  x 1  y 1 , x 2  y 2 ,  , x n   y n 

 
def
 :      ,  x  x 1 , x 2 ,  , x n  .
n n

2) Spaţiul vectorial al polinoamelor în nedeterminata X cu coeficienţi reali, de

grad  n R n X , , 

R n X  semnifică mulţimea polinoamelor în nedeterminata X , cu coeficienţi reali, de

grad  n .
Fie    , P, Q  R n X ,

P X   a0  a1 X    an X n , Q X   b0  b1 X    bn X n ;
atunci
def
 : R n  R n  R n , P X   Q X   a0  b0  a1  b1 X    an  bn X n
def
 :   R n  R n , P X   a0  a1 X    an X n .

3) Spaţiul vectorial  m,n , ,  al matricelor de tipul m  n , cu coeficienţi reali

2
 Vom arăta că mulţimea matricelor de numere reale cu m linii şi n coloane formează, faţă
de adunarea matricelor şi înmulţirea acestora cu scalari din  un spaţiu vectorial pe  .
Etapa I. Se demonstrează că  m,n ,   grup comutativ (abelian).

Dacă A, B   m, n  atunci A  B   m, n  , adică  m, n  este parte stabilă în

raport cu adunarea matricelor (adunarea este bine definită). Întrucât sunt uşor de verificat
axiomele privind
 asociativitatea:  A  B   C  A  B  C ,  A, B, C   m, n 

 0  0
 
 existenţa elementului neutru: A  O  O  A,  A   m, n  , O    
 0  0
 
 faptul că orice element este simetrizabil
A   A   A  A  O,  A  R n X 

rezultă că  m,n ,   grup.

Deoarece adunarea matricelor este comutativă ( A  B  B  A,  A, B   m, n  )

 
rezultă că  m,n ,  grup abelian.

Etapa II. Verificăm axiomele a), b), c), d) pe care trebuie să le satisfacă înmulţirea cu
scalari.
a)   A  A  A ,  ,    ,  A   m, n 

b)  A  B  A  B ,     ,  A, B   m, n 

c) A  A ,  ,    ,  A   m, n 

d) 1  A  A ,  A   m, n 

4) Spaţiul vectorial , ,  al funcţiilor definite pe mulţimea numerelor reale cu

valori reale
not
Dacă    f | f :    , f , g   ,    atunci
def
 :     , f  g x   f x   g x 
def
 :      , f x   f x 

5) Spaţiul vectorilor geometrici (liberi), notat cu V3 .

Teorema 1. Dacă V este un spaţiu vectorial real atunci au loc următoarele afirmaţii:

3
 i) 0  a  0,  a  V ,

ii)   0  0,     ,

iii)  1  a  a,  a  V ,

iv) dacă   K , a  V astfel încât   a  0 atunci   0 sau a  0 .

 
Definiţia 2. Un sistem de vectori x1 ,  , x m din spaţiul vectorial V peste K este liniar

dependent dacă există scalarii i   K , i  1, m ,  i   0 astfel încât

 1 x1     m x m  0 (1).

Dacă relaţia (1) are loc numai dacă  1     m  0 , sistemul este liniar
independent.
 
Definiţia 3. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi S  x1 ,  , x m un sistem finit

de vectori din V . Spunem că vectorul v  V este o combinaţie liniară finită de elemente din S
dacă

v    i  xi , unde xi  S ,  i   K , i  1, m .
m

i 1

Definiţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K . Sistemul S de vectori din V se

numeşte sistem de generatori pentru V dacă orice vector din V este o combinaţie liniară de
vectori din S .
Definiţia 5. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K . Sistemul B de vectori din V se
numeşte bază a lui V dacă:
b1) B este liniar independent;
b2) B este sistem de generatori pentru V .
 
Exemplul 1.   Eij , i  1, m, j  1, n este o bază în  m, n 

 a11  a1n 
 
Fie A   m, n  , A      . Putem scrie
a  a 
 m1 mn 

4
  a11 0 0  0 0  0 a12 0  0  0 0  0 a1n 
     
 0 0  0 0 0 0  0 0 0 0  0 0 
A   
              
     
 0 0  0 0 0 0  0 0  0 0  0 0 
   
0 0  0 0 
 
0 0  0 0 
 
  
 
0 0  0 a 
 mn 

1 0  0 0 0 1 0  0 0 0  0 0
     
0 0  0 0 0 0  0 0 0 0  0 0
 a11  a12     amn 
              
     
0 0  0 0 0 0  0 0 0 0  0 1
     
Notăm
j
0  0
 
Eij  i   1   .
0  0
 
Folosind această notaţie, avem
A  a11E11  a12 E12    amn Emn ,
adică
 
  Eij , i  1, m, j  1, n este sistem de generatori.

Considerăm combinaţia liniară nulă a matricelor din 

 11  1n 
m n  
   ij Eij  O       O   ij  0,  i  1, m, j  1, n ;
i 1 j 1    
 m1 mn 

deci
 
  Eij , i  1, m, j  1, n este liniar independent.

Rezultă că
 
  Eij , i  1, m, j  1, n este o bază în  m, n  .

Definiţia 6. Numărul vectorilor dintr-o bază a spaţiului vectorial V se numeşte

dimensiunea lui V (peste K ) şi se notează dim V sau dim K V .
Exemplul 2. dim  m, n   m  n .

Observaţie. Două baze oarecare în V au acelaşi număr de vectori.

5
 Propoziţia 1. Fie V este un spaţiu vectorial de dimensiune n şi
 
B  a1 , a 2 ,  , a n  V . Atunci:
a) dacă B liniar independent rezultă B este bază,
b) dacă B este sistem de generatori rezultă B este bază.

Teorema 2. Fie V un spaţiu vectorial peste K şi B  a1 ,  , am  V . Atunci B este 
o bază a lui V dacă şi numai dacă orice vector al lui V se poate scrie în mod unic ca o
combinaţie liniară a vectorilor din B .
Deci, dacă V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n iar B  a1 ,  , am  
este o bază a lui V , atunci  x  V ,  x i   K , i  1, m unici, astfel încât

x  x 1 a1    x m am .

Definiţia 7. Scalarii unici x i   K , i  1, m care apar în calitate de coeficienţi în scrierea

vectorului x  V ca o combinaţie liniară de vectorii bazei B se numesc coordonatele vectorului

x în baza B .
Vom nota prin x B matricea coloană formată cu coordonatele lui x în baza B ; deci

 x 1 
 
 x 2  
xB   .
  
 x m  
 
Observaţie. Scrierea unui vector într-o bază este unică.
   
Fie B1  e1 ,  , en , B2  f1 ,  , f n două baze ale lui V , x  V şi

x  x1e1    xn en , (5)

x  y 1 f1    y n  f n . (6)

Considerăm că vectorii din B2 se scriu ca o combinaţie liniară a vectorilor din B1 :

f1  11 e1    1n  en
 (7)
f n   n1 e1     nn  en
Scriind pe coloane coeficienţii acestor combinaţii liniare obţinem matricea

6
   1   n1 
 1
  2    n2  
 B1 , B2    1  (*),
    
  n    nn  
 1
care reprezintă matricea de trecere de la baza B1 la baza B2 .
Observaţie. Matricea  B1 , B2  este întotdeauna nesingulară datorită liniar independenţei

vectorilor dintr-o bază.

Înlocuind (7) în (6) obţinem

   
x  y 1 11 e1    1n  en    y n   n1 e1     nn  en 

 y        y     e    y        y     e
(8)
1 1 n 1 1 n n n
1 n 1 1 n n

Datorită unicităţii scrierii unui vector într-o bază, din (5) şi (8) rezultă

x 1  y 111    y n  n1

 (9)
x n   y 11n     y n  nn 

Formulele (9) constituie formulele de schimbare a coordonatelor unui vector când se

schimbă baza spaţiului.
Relaţiile (9) pot fi scrise sub formă matriceală astfel:
x B1   B1 , B2   x B2 (**) sau

x B2   B1 , B   x B1 .
1 2

Exemplul 2. În spaţiu vectorial aritmetic  3 se consideră vectorii:

a1  2,  1, 2 , a 2  1,  1, 2 , a 3  0, 3, 2 ,

b1  0, 1,  1 , b 2  2, 1, 1 , b 3   1, 2, 1 , x   1, 2, 3 .
Se cere:
 
a) Să se arate că 1  a1 , a 2 , a 3 este o bază a lui  3 .

b) Să se determine coordonatele lui x în raport cu baza 1 .

 
c) Să se arate că  2  b1 , b 2 , b 3 este o nouă bază a lui  3 şi să se scrie matricea de

trecere de la baza 1 la baza  2 .

d) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor unui vector când se trece la baza 1
la baza  2 .

7
 Rezolvare
a) dim 3  3  este suficient să arătăm că vectorii sunt liniar independenţi.
Fie o combinaţie liniară nulă
 1 a1   2 a 2   3 a 3  0 .
Rezultă
21,  1, 21   2,  2, 22   0, 33, 23   0, 0, 0 .
Se obţine sistemul:
2 1   2   0

 1 2  3
     3  0
 1 2  3
2  2  2  0.

Deoarece
2 1 0
d   1  1 3  8  0
2 2 2

rezultă sistemul sistemul are soluţia unică

 1   2   3  0 .
Rezultă că vectorii sunt liniar independenţi.
b) Fie
x   1 a1   2 a 2   3 a 3 .
Avem

 1, 2, 3  2 1 ,   1 , 2 1   2 ,   2 , 2 2  0, 3 3 , 2 3 .
Se obţine sistemul:
2 1   2   1

1 2 
     3  2
3
 1 2  3
2  2  2  3

a cărui soluţie este

 1  
13 2 9 3 7
,  ,  .
8 4 8
Deci

8
  13 
 
 8
xB  
9 
.
 4 
 7 
 
 8 
c) Similar se demonstrează şi că  2 este bază.
Ştim că
  1  1  1 
 1 2 3 
 2  2  2  
 B1 , B2   1  2  3 .
 
  3  3  3 
 1 2 3 

Putem scrie

b1  11 a1  12 a 2  13 a 3 (10)

b 2   21 a1   22 a 2   23 a 3 (11)

b 3   31 a1   32 a 2   33 a 3 (12)

Din (10) deducem

0, 1,  1  11 2,  1, 2  12 1,  1, 2  13 0, 3, 2 (13)

Din (13) rezultă sistemul
2 1   2   0
 1 1
 1 2  3
 1  1  31  1
 1 2  3
21  21  21  1

ce are soluţia

11  0.625 , 12  1.25 , 13  0.125 .

Din (11) deducem

2, 1, 1   21 2,  1, 2   22 1,  1, 2   23 0, 3, 2 (14)

Din (14) rezultă sistemul
2 1   2   2
 2 2
 1 2  3
  2   2  3 2  1
 1 2  3
2 2  2 2  2 2  1

ce are soluţia

9
  21  1.875 ,  22  1.75 ,  23  0.375 .

Din (12) deducem

 1, 2, 1  31 2,  1, 2  32 1,  1, 2  33 0, 3, 2 . (15)

Din (15) rezultă sistemul

2 1   2   1
 3 3
 1 2  3
  3   3  3 3  2
 1 2  3
2 3  2 3  2 3  1

ce are soluţia

 31  0.875 ,  32  0.75 ,  33  0.625 .

Se obţine
 0.625 1.875  0.875 
 
 B1 , B2     1.25  1.75 0.75  .
 0.125 0.375 0.625 
 
d) Fie
v 1  x 1 a1  x 2 a 2  x 3 a 3

v 2  y 1 b1  y 2 b 2  y 3 b 3

Vom avea

 x 1   y 1   x 1  0.625 y 1  1.875 y 2   0.875 y 3

    

 x 2      ,     y 2     x 2   1.25 y 1  1.75 y 2   0.75 y 3
 3  1 2
 3   3 1 2  3
 x  0.125 y  0.375 y  0.625 y
 x  y  

Exemplul 3. În spaţiu vectorial  2,2  se consideră matricele:

1 0  1  1 1  1 1  1
C1    , C 2    , C3    , C 4    ,
0 0 0 0  1 0  1  1
 0 0  0 0  0 1   1  1
A1    , A2    , A3    , A4    .
0 1  1 1   1 1  1 1 
Se cere:
a) Să se arate că 1  C1 , C 2 , C3 , C 4  si 1  A1 , A2 , A3 , A4  sunt baze pentru

 2,2  .

b) Să se determine matricea de trecere de la baza 1 la baza  2 .

10
 c) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor unui vector când se trece la
baza 1 la baza  2 .
Rezolvare.
a) Fie  1 A1   2 A2   3 A3   4 A4  O 2 . Avem

0 0  0 0  0 1   1  1  0 0 
 1     2     3     4      
0 1  1 1   1 1    1 1   0 0 

0 0   0 0   0  3     4   4   0 0 


 1     2  2      3  3      4  4    0 0  .
  
 0         

Rezultă   4  0 ; deci  4  0 .

Se obţine sistemul
 3   4   0   3   4 

 2  3 4  2 
       0    0
 1
   2    3   4   0   1  0

Deci  1   2   3   4  0   2 liniar independent.

dim  2,2   4  propozitia 1

   2 bază
 2 a re 4 elemente 

Similar se demonstrează şi că 1 este bază.

b) Folosind (*) avem
  1  21  31  41 
 1
  2   22   32   42  
 B1 , B2    13 .
  23  33  43 
 14  

 1  24   34   44  

Pe baza formulelor din (7) obţinem

A1  11C1  12C2  13C3  14C4 . (16)

A2  21C1  22C2  23C3  24C4 . (17)

A3   31C1   32C2   33C3   34C4 . (18)

A4   41C1   42C2   43C3   44C4 . (19)

Din (16) deducem

11
 0 0 1 0  1  1 1  1 1  1
   11    12    13    14   . (20)
0 1 0 0  0 0  1 0  1  1 
Din (20) rezultă sistemul
 1   2    3   4   0   1  0
 1 1 1 1 1
  2    3   4   0   2   0
 1 1 1 1
 3  4 3
1  1  0  1  1

 14   1  14   1

În final se obţine
 0 0 1  2
 
 0 1 0 2 
 1 ,  2    .
1 0 0 0 
 
 1  1  1  1 

c) Fie
x 1  x 1C1  x 2C2  x 3C3  x 4C4

x  2  y 1 A1  y 2 A2  y 3 A3  y 4 A4

Înlocuind aceste relaţii în (**) vom avea

 x 1   y 1   x 1  y 3  2 y 4 

    
 x 2    y 2    x 2   y 2   2 y 4 
 3    1 ,  2   
3   x 3  y 1
x  y  
 x 4    y 4    4 
    x   y 1  y 2   y 3  y 4 

12
 Cursul 5. Aplicaţii liniare şi matrice- partea I

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
4. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
5. P. Matei, Algebră liniară. Gometrie analitică şi diferenţială, ed. Agir, Bucureşti, 2002.
6. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
7. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993.
8. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Aplicaţii liniare: exemple, operaţii, nucleu, imagine
2) Matricea asociată unei aplicaţii liniare
3) Matricea ca aplicaţie liniară
4) Schimbarea matricei asociate la schimbarea bazei

Aplicaţiile liniare trebuie să fie studiate datorită faptului că sunt compatibile cu

operaţiile definite într-un spaţiu vectorial şi fac posibil transferul unor situaţii algebrice sau al
unor probleme dintr-un spaţiu în altul.
Operaţiile cu matrice reflectă evident asemănarea acestora cu operaţiile cu aplicaţii
liniare; deci matricele pot fi folosite pentru descrierea numerică a aplicaţiilor liniare.
Reprezentarea aplicaţiilor liniare prin matrice este analoagă reprezentării vectorilor prin
n-upluri în raport cu o bază.
Există legătură între ecuaţiile date prin aplicaţii liniare şi sisteme de ecuaţii liniare.

1
 Definiţia 1. Fie U şi V două spaţii vectoriale peste corpul K . Aplicaţia T : U  V se
numeşte aplicaţie liniară dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1.    
T x  y  T x  T y ,  x, y  U , adică T este aditivă;

2. T  x   T x ,  x  U ,    K adică T este omogenă.

Cele două proprietăţi ale aplicaţiei liniare pot fi formulate într-una singură.
Propoziţia 1. Aplicaţia T : U  V este liniară dacă şi numai dacă
   
T  x   y  T x  T y ,  ,   K ,  x, y  U .
Exemple de aplicaţii liniare
1) T :    , T x   x,    ;


2)  : V  V ,  x  x,  x  V aplicaţia identică;

3)  : U  V , xU   0V aplicaţia nulă;

T : n  m , T x   Ax,  x  x 1 ,  , x n     n , A   m, n  dată

t
4)

n
5) T :  n K   K , T  A  tr  A   aii
i 1

6) T :  m, n K    n, m K  , T  A  At

  
7) T : V3  3 , T v  v 1 , v 2 , v 3 , v  v 1 i  v 2 j  v 3 k .

Vom nota cu LU, V  mulţimea tuturor aplicaţiilor liniare definite pe U cu valori V .

Definiţia 2. Se numeşte endomorfism al spaţiului vectorial V , orice aplicaţie
T :V V .
Notăm cu End V  mulţimea endomorfismelor spaţiului vectorial V .
Definiţia 3. Fie T  LU , V  .
a) Mulţimea

Ker T  x  U | T x  0V 
se numeşte nucleul aplicaţiei liniare T .
b) Mulţimea

Im T  T U   v  V |  u  U , T u  v 
se numeşte imaginea aplicaţiei liniare T .
Definiţia 5. O aplicaţie liniară T : U  V este:
1) injectivă dacă şi numai dacă Ker T  0V ;  
2
 2) surjectivă dacă şi numai dacă Im T  V .

Propoziţia 2. Fie T : U  V o aplicaţie liniară bijectivă. Dacă B1  e1 ,  , e n este 
 
o bază în U , atunci B2  T e1 ,  , T e n   este o bază în V .
Teorema 1. Fie aplicaţia liniară T : U n  Vn între spaţii vectoriale de aceeaşi
dimensiune. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) T este injectivă; ii) T este surjectivă; iii) T este bijectivă.
Definiţia 6. Fie S , T  LU , V  . Suma celor două aplicaţii liniare este aplicaţia liniară

   
R  LU , V  , R x  S  T  x  S x  T x ,  x  U .
Definiţia 7. Fie T  LU , V  . Înmulţirea cu scalari a aplicaţiei liniare T se defineşte
astfel:
 
T  LU , V  , T  x  T x ,    K ,  x  U .
Definiţia 8. Compunerea a două aplicaţii se numeşte produs (înmulţire) şi se
defineşte precum în cazul funcţiilor.
Observaţie. Compunerea nu este comutativă dar este asociativă.
Propoziţia 3. Dacă U , V , W sunt spaţii vectoriale peste K iar T : U  V şi
S : V  W sunt aplicaţii liniare, atunci aplicaţia
   
S  T : U  W , S  T  x  S T x ,  x  U
este liniară.
Definiţia 9. Puterile naturale ale unui endomorfism T : V  V se definesc inductiv
astfel:

T  
0
 n n 1 , n  1, 2, 

T  T  T
Definiţia 10. Fie T  LU , V  o aplicaţie liniară bijectivă (deci inversabilă). Inversa

sa, T 1  LV , U  este tot o aplicaţie liniară.

Teorema 3. Mulţimea LU, V  este un spaţiu vectorial peste corpul K în raport cu

adunarea aplicaţiilor liniare şi cu produsul dintre un scalar şi o aplicaţie liniară.
Definiţia 11. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune n .
Submulţimea nevidă W a lui V se numeşte subspaţiu vectorial al lui V dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1) x  y  W ,  x, y  W

3
 2)  x  W    K ,  x  W .
Propoziţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune n .
Submulţimea nevidă W a lui V se numeşte subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai dacă
 x   y  W  ,   K ,  x, y  W .
Propoziţia 5. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune finită n . Dacă
W este un subspaţiu vectorial al lui V , atunci dimensiunea lui W este finită şi
dim W  dim V .
Propoziţia 6. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune finită n . Dacă
W este un subspaţiu vectorial al lui V , atunci dim W  dim V dacă şi numai dacă W  V .
Propoziţia 7. Mulţimea soluţiilor unui sistem liniar şi omogen cu m ecuaţii şi n

necunoscute este un subspaţiu vectorial al lui  n , de dimensiune n  r , r fiind rangul

matricei asociată sistemului A .
Teorema 4. Fie T  LU , V  . Avem următoarele proprietăţi:
i) Ker T este un subspaţiu vectorial al lui U ;
ii) Im T este un subspaţiu vectorial al lui V .
Propoziţia 8. Dacă T  LU , V  atunci:

 
1) T 0U  0V , adică o aplicaţie liniară duce vectorul nul, în vectorul nul;

2) T  x   T x ,  x  U ;

3) Dacă W este un subspaţiu vectorial al lui U , atunci T W  este un subspaţiu

vectorial al lui V ;
4) Dacă vectorii x1 ,  , x n  U sunt liniar dependenţi atunci şi vectorii

   
T x1 ,  , T x n  V sunt de asemenea liniar dependenţi;

   
5) Fiind daţi vectorii x1 ,  , x n  U , dacă vectorii T x1 ,  , T x n  V sunt liniar

independenţi atunci şi vectorii x1 ,  , x n sunt liniar independenţi.

Teorema 5. Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K . Dacă dim U   iar

T  LU , V  , atunci
dim Ker T  dim Im T  dim U .
Definiţia 12. Fie T  LU , V  .
a) Dimensiunea nucleului lui T se numeşte defectul lui T .
b) Dimensiunea imaginii lui T se numeşte rangul lui T .

4
 Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K de dimensiuni finite, dim U  n ,
dim V  m şi T  LU , V  .

   
Fie B1  e1 ,  , e n şi B2  f 1 ,  , f m baze în U şi respectiv V .

   
Considerăm expresiile vectorilor T e1 ,  , T e n  V în baza B2 :

T

e1   11 f 1  12 f 2    1m f m
T

e 2    21 f 1   22 f 2     2m f m


T e n    n1 f 1   n2 f 2     nm f m
Notăm cu
  1   1 
 1 n 
~ 
TB1 , B2     ,
 m  
 1   nm  
 

matricea de tipul m  n , în care coloana de indice i conţine coordonatele vectorului T e i .  

~
Definiţia 13. Matricea TB1 , B2  se numeşte matricea asociată aplicaţiei liniare T

relativ la bazele B1 şi B2 , fixate în spaţiile vectoriale U şi V .


Exemplul 1. Fie f : 3   2 , f x  f x1 , x2 , x3   2 x1  x2  x3 , x2  7 x3  .

a) Să se arate că f este aplicaţie liniară.

b) Să se scrie matricea asociată lui f în raport cu bazele canonice ale celor două spaţii

 3 şi  2 .
c) Să se determine Ker f şi Im f .
d) Este f surjectivă?

Rezolvare
a) f este aplicaţie liniară 

   
f x  y  f x  f y , ,   ,  x, y  3 .

Fie  ,    şi x, y  3 . Deci x  x1 , x2 , x3  , y   y1 , y 2 , y3  .

Vom avea

5
  
f  x   y  f x1  y1 , x2  y 2 , x3  y3  
 2x1  y1   x2  y 2  x3  y3 , x2  y 2  7x3  y3  
  2 x1  x2  x3    2 y1  y 2  y3 ,  x2  7 x3     y 2  7 y3  
  2 x1  x2  x3 ,  x2  7 x3    2 y1  y 2  y3 ,   y 2  7 y3  

  2 x1  x2  x3 , x2  7 x3    2 y1  y 2  y3 , y 2  7 y3   f x  f y 
b) Deoarece

 
1  e1  1, 0, 0, e 2  0,1, 0, e3  0, 0,1 bază în 3 ,

 
 2  f 1  1, 0, f 2  0,1 bază în  2
rezultă
 
f e1  f 1, 0, 0  2, 0  2  f 1  0  f 2
 
f e2  f 0,1, 0  1,1  1  f 1  1  f 2
f e3   f 0, 0,1   1, 7    1  f 1  7  f 2 .

Vom obţine
~  2 1  1
f 1 ,  2     .
0 1 7 
c) Avem

 
Ker f  x  3 | f x  0 2 
Fie
2 x1  x2  x3  0

x  3 ; f x  0 2  2 x1  x2  x3 , x2  7 x3   0, 0  
 x2  7 x3  0
Nucleul lui f este mulţimea soluţiilor sistemului

2 x1  x2  x3
  2 x1  8 x3  x1  4 x3
 x2  7 x3

x  Ker f  x  4 x3 ,  7 x3 , x3 , x3   .
Deoarece, conform cu propoziţia 7
dim Ker f  n  r  3  2  1 ,
ţinând seama că (vezi teorema 5)

dim 3  dim Ker f  dim I m f

obţinem
dim Im f  2 .
d) Ştim că

6
 Im f   2 ,

adică Im f este subspaţiu vectorial al lui  2 (vezi teorema 4).

Deoarece

Im f   2 


dim Im f  2  Im f   2  f este surjectivă.

dim  2  2 

Exemplul 2. Se consideră aplicaţia liniară T :  2    2  , definită prin

 1  2  1 0 
T  A    A , A   2  .
 0 1  1 1 
Construiţi matricea aplicaţiei liniare T în baza canonică a spaţiului respectiv.
Ştim că
 1 0  0 1 0 0  0 0 
B  E11 , E12 , E21 , E22    ,  ,  ,  
 0 0   0 0   1 0   0 1 

este bază canonică în  2  .

Calculăm
 1  2   1 0   1 0   1 0  1 0   1 0 
T E11                     E11
 0 1   0 0   1 1   0 0  1 1   0 0 
 1  2   0 1  1 0   0 1   1 0   1 1 
T E12                     E11  E12
 0 1   0 0  1 1   0 0   1 1   0 0 
 1  2   0 0  1 0   2 0  1 0    2 0 
T E 21                     2 E11  E 21
 0 1   1 0  1 1   1 0  1 1   1 0 
 1  2   0 0  1 0   0  2  1 0    2  2 
T E 22                     2 E11  2 E12  E 21  E 22
 0 1   0 1  1 1   0 1  1 1   1 1 

Rezultă
1 1  2  2
 
~ 0 1 0  2
TB    .
0 0 1 1 
 
0 0 0 1 

Ne propunem să definim operaţiile cu matrice, pornind de la operaţiile corespunzătoare cu
aplicaţii liniare.
   
Fie S , T  LU , V  şi B1  e1 ,  , e n , B2  f 1 ,  , f m baze în U şi respectiv V .

7
 Fie A, B matricele asociate lui S şi T în raport cu cele două baze:
~
  ~
 
A  S B1 , B2  , A  aij 1 i  m şi B  TB1 , B2  , B  bij 1 i  m .
1 j  n 1 j  n

Avem:

 
S e1  a11 f 1    a m1 f m



 
S e j  a1 j f 1    a mj f m şi


  
S e n  a f    a f
1n 1 mn m

T e1   b11 f 1    bm1 f m




 
T e j  b1 j f 1    bmj f m


  
T e n  b
1n f 1    bmn f m

1) Egalitatea matricelor
   
S şi T sunt egale  S e j  T e j ,  j  1, n 

a1 j f 1    aij f i    amj f m  b1 j f 1    bij f i    bmj f m (1).

 
Deoarece f 1 ,  , f m este bază şi ştim că scrierea unui vector într-o bază este unică, din

(1) rezultă aij  bij ,  i  1, m ,  j  1, n .

   
Definiţia 14. Matricele A  aij 1 i  m şi B  bij 1 i  m sunt egale dacă şi numai dacă
1 j  n 1 j  n

aij  bij ,  i  1, m ,  j  1, n .

2) Adunarea matricelor
Notăm cu C matricea asociată aplicaţiei liniare S  T .
Avem

     
def
S  T  e j  S e j  T e j  a1 j f 1    aij f i    a mj f m 
 b1 j f 1    bij f i    bmj f m ,

adică
S  T e j   a1 j    
 b1 j f 1    aij  bij f i    amj  bmj f m (2). 
Dar

8
 S  T e j   c1 j f 1    cij f i    cmj f m (3).

Din (2) şi (3) rezultă cij  aij  bij ,  i  1, m ,  j  1, n .

Definiţia 15. Suma matricelor    

A  aij 1 i  m şi B  bij 1 i  m este matricea
1 j  n 1 j  n

 
C  cij 1 i  m , cij  aij  bij ,  i  1, m ,  j  1, n . Notăm C  A  B .
1 j  n

3) Înmulţirea unei matrice cu un scalar

Notăm cu C matricea asociată aplicaţiei liniare S ,   K .

S e j   S e j   a1 j f 1    aij f i    amj f m (4).

Dar,
S e j   c1 j f 1    cij f i    cmj f m (5).

Din (4) şi (5) rezultă cij  aij ,  i  1, m ,  j  1, n .

 
Definiţia 16. Prin înmulţirea unei matrice A  aij 1 i  m cu un scalar   K rezultă
1 j  n

matricea A , ale cărei elemente se obţin înmulţind toate elementele lui A cu  .

4) Produsul a două matrice
 
Fie S  LU , V  , T  LV , W  şi B1  e1 ,  , e n o bază în U , B2  f 1 ,  , f m o  
 
bază în V , B3  g 1 ,  , g p o bază în W .

Notăm cu:
  
A  aij 1 i  m matricea asociată lui S în raport cu B1 şi B2 ;
1 j  n

  
B  bij 1 i  p matricea asociată lui T în raport cu B2 şi B3 .
1 j  m

Avem
T       T a1 j f 1    akj f k    amj f m  
 S e j  T S e j
 a1 j T  f 1     akj T  f k     amj T  f m ,

adică
T  Se j   a1j b11 g1    b i1 g i    b p1 g p    
   
(6)
 a kj b1k g1    b ik g i    b pk g p    a mj b1m g1    b im g i    b pm g p

 
Notăm cu C  cij 1 i  p matricea asociată aplicaţiei liniare T  S  LU , W  . Rezultă
1 j  n

9
 T  S e j   c1 j g1    cij g i    c pj g p (7).

Scriem (6) ca

T    
 S  e j  b11a1 j    b1k a kj    b1m a mj g 1   
 bi1a1 j    bik a kj    bim a mj g i    (8)
 b p1a1 j    b pk a kj    b pm a mj g p

Din (7) şi (8) rezultă

cij  bi1a1 j    bik akj    bim amj ,  i  1, p ,  j  1, n .

   
Definiţia 17. Produsul dintre matricele B  bij 1 i  p şi A  aij 1 i  m este matricea
1 j  m 1 j  n

 
C  cij 1 i  p , unde cij  bi1a1 j    bik akj    bim amj ,  i  1, p ,  j  1, n .
1 j  n

Notăm C  B  A .
Observaţie. Produsul B  A este definit dacă şi numai dacă numărul coloanelor lui B este
egal cu numărul liniilor lui A .
Propoziţia 9. Dacă A, B, C sunt matrice având dimensiuni corespunzătoare, astfel încât
produsele următoare să fie definite şi   K , atunci:
a) ABC    AB C ;
b) AB  C   AB  AC ;
c) B  C A  BA  CA ;
d) AB  AB   AB  .
Observaţie. În general, produsul a două matrice nu este comutativ.
5) Inversa unei matrice
Definiţia 18. Matricea A   n K  este inversabilă dacă există o unică matrice

B   n K  astfel încât AB  BA   n . Inversa lui A se notează cu A 1 .

6) Rangul unei matrice
Teorema 5. Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K şi T  LU , V  . Dacă


B1  e1 ,  , e n  este o bază în  
U şi B2  f 1 ,  , f m este o bază în V iar A este

matricea asociată aplicaţiei liniare T în raport cu bazele B1 şi B2 , atunci rang T  rang A .

Propoziţia 10. O matrice pătratică este inversabilă dacă şi numai dacă este nesingulară.
Fie x  U . Putem scrie

10
 x  x 1 e1    x n e n .
Vom avea

  
T x  x 1T e1    x n T e n  
   
 x 1 11 f 1  12  f 2    1m  f m    x n   n1 f 1   n2 f 2     nm  f m ,

adică

   
T x  x 111    x n  n1 f 1    x 11m    x n  nm f m (9). 

Deoarece T x  V rezultă


T x  y 1 f 1    y m f m (10).

Din (9) şi (10) se deduce

 y 1  x 1 1    x n  1


1 n
 ;
 m 

y  x 11m     x n  nm 

deci
T xB 2
~
 TB1 , B2   x B1 . (11)

Fie B1 o altă bază a lui U şi B2 o altă bază a lui V .

Fie C matricea de trecere de la baza B1 la baza B1 şi D matricea de trecere de la
baza B2 la baza B2 .
Conform cu (11) avem
T xB 2
~
 TB1 , B2   x B1 . (12)

Ştim că
x B1  CB1 , B1   x B1 (13)

şi

T xB 2
  
 DB2 , B2   T x B  . (14)
2

Egalând (11) şi (14) rezultă

   ~
DB2 , B2   T x B   TB1 , B2   x B1 . (15)
2

Înlocuind (13) în (15) rezultă

   ~
DB2 , B2   T x B   TB1 , B2   CB1 , B1   x B1 . (16)
2

11
 Dacă în relaţia (16) înmulţim în ambii membri la stânga cu inversa lui D , obţinem
   ~
T x B   D 1B2 , B2   TB1 , B2   CB1 , B1   x B1 (17)
2

Din (12) şi (17) rezultă

~ ~
TB1 , B2   x B1  D 1B2 , B2   TB1 , B2   CB1 , B1   x B1 ,

adică
~ ~
TB1 , B2   D 1B2 , B2   TB1 , B2   CB1 , B1  . (18)

Formula (18) constituie formula de schimbare a matricei asociată unei aplicaţii liniare
când se schimbă bazele în cele două spaţii vectoriale U şi V .
 
Exemplul 3. Fie T1 , T2  End 3 , definite astfel

 
T1 x  5x 1  x 2  5x 3 , 20 x 1  15x 2  8x 3 , 3x 1  2 x 2  x 3 , 
 
T2 x  10 x 1  10 x 2  10 x 3 , 0, 5x 1  5x 2  5x 3 , 
 x  x 1 , x 2 , x 3   3 .
Să se afle matricea sumei celor două endomorfisme T  T1  T2 relativ la baza

 
B  v1  2, 3,1, v 2  3, 4,1, v 3  1, 2, 2  3 .
Rezolvare
Avem
  
T x  T1  T2  x  T1 x  T2 x  
 
 15 x 1  11x 2  5 x 3 , 20 x 1  15 x 2  8 x 3 , 8 x 1  7 x 2   6 x 3 .
Fie

B  e1  1, 0, 0, e 2  0,1, 0, e3  0, 0,1 
baza canonică a spaţiului 3 .
Calculăm
 
T e1  15  1  1  0  5  0, 20  1  15  0  8  0, 8  1  7  0  6  0  15, 20, 8

 
T e 2   11,  15,  7 ;

 
T e3  5, 8, 6
Obţinem
 15  11 5 
~  
TB    20  15 8  .
 8  7 6
 

12
 Notăm cu C matricea de trecere de la baza B la baza B  .
Deoarece

v1  2, 3,1  2e1  3e 2  e3 ,

v 2  3, 4,1  3e1  4e 2  e3 ,

v 3  1, 2, 2  e1  2e 2  2e3
avem
2 3 1
 
C   3 4 2 .
 1 1 2
 
Deci
1 2 0
~ 1 ~  
TB   C  TB  C   0 2 0  .
 0 1 3
 

13
 Cursul 6. Aplicaţii liniare şi matrice- partea II

Bibliografie
1. Ebâncă, D., Metode numerice, Ed. Sitech, Craiova, 1994.
2. Groza G., Analiza numerica, Ed. MatrixRom, Bucuresti, 2005.
3. Iorga, V., Jora, B., Programare numerică, Ed. Teora, 1996.
4. Nicholson, W., K., Linear Algebra and with Applications, PWS Publishing Company,
Boston, 1995.
5. Păltineanu, G., Matei, P., Trandafir R., Bazele Analizei Numerice, Ed. Printech,
Bucureşti 2001.

Scopuri:
1) Rezolvarea sistemelor triunghiulare
2) Metoda eliminării a lui Gauss pentru rezolvarea sistemelor liniare
3) Descompunerea unei matrice într-un produs de două matrice triunghiulare
4) Metoda lui Cholesky

1. Rezolvarea sistemelor triunghiulare

Multe probleme practice din diverse domenii cum ar fi: ingineria, fizica, chimia,
economia, biologia, ştiinţele sociale, afacerile pot fi reduse la rezolvarea unui sistem de
ecuaţii liniare.
Aplicaţie. Găsiţi curenţii din circuitul următor.

10
A
I3
10V 20V
20 5V

I2 5
B
I1 I6 C I4 D
5

10V

I5

1
 Aplicând legile lui Kirchhoff şi legea lui Ohm obţinem sistemul
 I1  I 2  I 3
I  I  I
 6 1 5
I 2  I 4  I 6

I 3  I 5  I 4
10  5  20 I
 1
 5  20  10 I 3  5 I 4

 10  5 I 5  5 I 4
ale cărui necunoscute sunt I1 ,, I 6 .
Necesitatea utilizării metodelor numerice în algebra liniară se datorează faptului că
pentru rezolvarea sistemelor mari de ecuaţii, regula lui Crammer nu mai poate fi aplicată.
Definiţia 1. O matrice pătrată cu toate elementele de sub diagonala principală nule se
numeşte matrice superior triunghiulară; adică o matrice de forma
 r11  r1n 
 
 0   
R .
 
 
 0  0 rnn 

Definiţia 2. O matrice pătrată cu toate elementele de deasupra diagonalei principale
nule se numeşte matrice inferior triunghiulară; adică o matrice de forma
 l11 0  0 
 
    
L .
 0 
 
l  
 n1 l nn 

Pentru matrici triunghiulare condiţia de nesingularitate este

rii  0, i  1, n , respectiv lii  0, i  1, n .
Considerăm sistemul superior triunghiular
r11 x1  r12 x2    r1n xn  b1

 r22 x2    r2n xn  b2

 
 rnn xn  bn

Soluţia sistemului se determină cu ajutorul relaţiilor

n
bi   rij x j
j  i 1
xi  , i  n 1 .
rii

2
 Considerăm sistemul inferior triunghiular
l11 x1  b1
l x  l x  b2
 21 1 22 2


l n1 x1  l n 2 x2    l nn xn  bn

Soluţia sistemului se determină cu ajutorul relaţiilor

i 1
bi   lij x j
j 1
xi  , i  1 n .
lii

2. Metoda eliminării a lui Gauss pentru rezolvarea sistemelor liniare

Fie sistemul de ecuaţii liniare:

a11 x1  a12 x2    a1n xn  b1

a 21 x1  a 22 x2    a 2n xn  b2
 (1),

a n1 x1  a n 2 x2    a nn xn  bn

care poate fi scris sub forma matriceală

A  x  b,
unde:
  
A   n  , A  aij 1 i  n este matricea coeficienţilor,
1 j  n

 b   n,1  reprezintă coloana termenilor liberi,

 x   n,1  constituie vectorul coloană format cu necunoscutele sistemului.

Dacă matricea A este inversabilă, atunci sistemul admite soluţia unică x   n,1  ,

ce se poate exprima sub forma

x  A1  b (2).
Relaţia (2) nu constituie o metodă practică de rezolvare a sistemului (1), deoarece
inversarea unei matrice este o problemă complicată.
Metoda eliminării a lui Gauss permite aducerea sistemului (1) la un sistem echivalent
de formă triunghiulară, care poate fi rezolvat cu uşurinţă.
 
Teorema 1. Fie A   n  , A  aij 1 i  n care satisface condiţia
1 j  n

3
 a11  a1r
   0,  r  1, n  1 (3).
a r1  a rr

Atunci există o matrice nesingulară inferior triunghiulară M   n  astfel încât matricea
R  MA este superior triunghiulară.
Matricea M se alege ca un produs de matrici elementare
M  M n 1    M 2  M1 ,
Înmulţirea la stânga a matricei A cu matricea M
M  A  M n 1    M 2  M1  A
se poate exprima printr-un şir de transformări elementare:
 A1  A
A  M  A
 2 1 1


 Ar 1  M r  Ar


 An  M n 1  An 1 ,

fiecare transformare anulând termenii subdiagonali din coloana r ai matricei Ar , parţial

triangularizată.
Avem
 a r  a 12
r
 a 1rr  a 1rn 
 11
 0 a 22
r
 a 2rr  a 2rn 
 
     
Ar   0
 0  a rr
r
 a rn
r 

 0 0  a r
 a r 1,rn 
r 1, r
 
     
 0
 0  a r 
nr  a nn
r 

 a r 1 a r 12
1
 a r 11r a 1r,r11  a r 11n 
 11
a r 22
1
 a r 21r a 2r,r11  a r 21n 
 
 0
       
  r 1 r 1  .
Ar 1   0 0  a r rr
1
a r ,r 1  a rn  

a r 1r,r11  a rr 1,1n 

 
 0 0  0
      
 1 
 0 0  0 a nr,r11 a r nn
 

4
 r   0 (elementul a r  se numeşte pivot) putem considera matricea Frobenius
Dacă arr rr

1 0 0 0  0
 
     
0  1 0  0
 
 a r 1,rr 
Mr   0   1  0 .
 a rr
r

  
 r  
 0   a nr 0  1

 a rr
r 

Din
Ar 1  M r  Ar
deducem

o a r 1ij a rij , i  1, r , j  i, n

r 1 r 
a ir
r  r 
a rj
o a ij a ij  , i, j  r  1, n .
a r
rr

Matricea Ar se transformă în matricea Ar 1 după următoarele reguli:

- liniile 1, 2,  , r şi coloanele 1, 2,  , r  1 nu se schimbă;
- elementele subdiagonale din coloana r se anulează;
- elementele situate în liniile şi coloanele r  1, r  2,  , n se transformă după
regula dreptunghiului:
Din produsul de pe diagonala pivotului se scade produsul de pe cealaltă diagonală,
iar rezultatul se împarte la pivot.

r  r 
a rj
a rr

r 
air aijr 

Fig. 1. Ilustrarea regulii dreptunghiului.

Astfel

5
 r 1
a rija rr
r  r  r 
a ir a rj
a ij  , i, j  r  1, n .
a r 
rr

Observaţie.
În final se obţine matricea superior triunghiulară
 a n  a n   a n  
 11 12 1n 
 0 a n   a n  
R  An  M n 1    M 2  M 1  A   22 2n  .
    
 
0  a nn n 
 0
Dacă notăm M  M n 1    M 2  M1 , atunci R  M  A .
Observaţie. Procedura de triangularizare eşuează dacă pivotul este foarte mic, adică

a rr
r
 1 . În acest caz se alege un nou pivot astfel:

1. se cauta in coloana r acel element a rir , i  r  n , astfel incat: a rir  max a rjr
r  j n

(pivotare parţială). Dacă a rir  0 atunci Ar 1  Ar şi M r  I n ; altfel se permută

între ele liniile r şi i .

2. a rij  max a klr

(pivotare totală). Dacă a kl
r
 0 atunci An  Ar şi M j  I n ,
r k, l n

r  j  n  1 ; altfel se permută între ele liniile r şi i iar apoi se permută coloanele

r şi j .
Exemplul 1. Să se rezolve sistemul următor folosind metoda eliminării a lui Gauss:
 x1  3x2  5 x3  7 x 4 1

3x1  5 x 2  7 x3  x 4  2

5 x1  7 x 2  x3  3x 4  3
7 x1  x2  3x3  5 x 4  4

Avem
1 3 5 7
 
3 5 7 1
A1  A   ;
5 7 1 3
 
7 1 3 5 


6
  1 0 0 0
 1 
  a 21 1 0 0
 a 1   1 0 0 0
 11   
 a 1  3 1 0 0
M 1    31 0 1 0   M1    5 0 1 0
.
 a 1   
 11
  7 0 0 1 
1 
 a 41 
  1 0 0 1
 a 
 11 
 a 2  2 
a12 2 
a13 2  
a14
 11 
 0 2 
a 22 2 
a 23 2 
a 24
A2   2  2 

2   ,
 0 a32 a33 a34
 2  2  2  
 0 a 42 a 43 a 44
 
unde

o a 12j a 11j , j  1, 4 ,

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
2  a 22 a 11 a 21 a 12 2  a 23 a 11 a 21 a 13 2  a 24 a 11 a 21 a 14
o a 22   4 , a 23   8 , a 24   20
a 1 11 a 1 11 a 1 11
1 1 1 1
2  a 32 a 11 a 31 a 12
o a 32   8 , a 33
2
 24 , a 34
2
 32 ,
1 a 11

o a 42
2
 20 , a 43
2
 32 , a 44
2
 44

Deci
1 3 5 7 
 
 0  4  8  20 
A2   .
0  8  24  32 
 
 0  20  32  44 
 
Obţinem
1 0 0 0
 
0 1 0 0 1 0 0 0
 a 32
2   
0  1 0 0 1 0 0
a 22
2   M 2  0  2
M2   ,
1 0
   
 a 42
2
 0  5
 0 1 
 0  2  0 1

 a 22 

7
  a 3 3
a12 3
a13 3 
a14
 11 
 0 3
a 22 3
a 23 3 
a 24
A3   3 
,
3 
 0 0 a33 a34
 3 3 
 0 0 a 43 a 44
 

o a 3ij a 2ij , i  1, 4 , j  1, 3 ,

2 2  2 2

3 a 33 a 22 a 32 a 23

o a 33   8 , a 34
3
8,
2 a 22

o a 43
3
 8 , a 44
3
 56 .

Deci
1 3 5 7 
 
 0  4  8  20 
A3   .
0 0 8 8 
 
0 0 56 
 8
Obţinem
1 0 0 0
  1 0 0 0
0 1 0 0  
0  M3  
  0 1 0 0
M3  0 0 1
0 0 ,
a 43
3  1 0
   
0  0 0 1 1 
 0 1
a 33
3  
 
 a 4  4  4  4  
 11 a12 a13 a14  1 3 5 7 
 0 4  4  4   
a 22 a 23 a 24  0  4  8  20 
A4   4  

4   0
 R,
 0 0 a33 a34 0 8 8 
  
 0 3   0 0 0 64 

 0 0 a 44 

Sistemul este echivalent cu

M 3M 2 M1 Ax  M 3M 2 M1 b  MAx  Mb .
Obţinem
 1 0 0 0
 
 3 1 0 0
M  M 3M 2 M1   .
1 2 1 0
 
 9 7 1 1 

Rezultă sistemul

8
  x1  3x2  5 x3  7 x4  1
  4 x2  8 x3  20 x4  5


  8 x3  8 x4  2
 64 x4  16

3 1
a cărui soluţie este: x1   , x2  0 , x3  0 , x4  .
4 4
Soluţia sistemului considerat este
  0.75 
 
 0 
x .
0 
 
 0.25 
 

3. Descompunerea unei matrice într-un produs de două matrice triunghiulare

Definiţia 3. O descompunere a unei matrice A de forma

A  L  R,
unde L este o matrice inferior triunghiulară iar R este o matrice superior triunghiulară se
numeşte factorizare LR a matricei A .
 
Teorema 2. Fie A   n  , A  aij 1 i  n o matrice care satisface condiţia (3).
1 j  n

Atunci există o matrice nesingulară inferior triunghiulară L   n  şi o matrice

nesingulară superior triunghiulară R   n  , astfel încât

A  L  R (6).
Sistemul
A x  b
poate fi rescris
LRx b
sau
L  y  b (4),
R  x  y (5),
adică rezolvarea sistemului (1) se reduce la rezolvarea a două sisteme triunghiulare din (4) şi
(5) dacă se cunoaşte factorizarea (6).
Aceasta poate fi obţinută astfel:
1. matricea R se calculează în cursul procesului de eliminare gaussiană
2. matricea L se calculează pe baza relaţiei

9
 L  M 1  M n 1    M 2  M1 1  M11  M 21    M n11  L1  L2    Ln 1 .

Propoziţia 1. Orice matrice Frobenius este inversabilă şi inversa este

1 0 0 0  0
 
     
0  1 0  0
 r  
 a r 1, r 
Lr   0  1  0.
 a rr
r

  
 r
a nr 
0  0  1

 a rr
r 

Dacă
L  L1  L2    Ln 1 ,
atunci matricea L este de forma
 1 0  0
 
    
L
0
.
l l 
 n 1,1 n 1,2 
 l n1  l n, n 1 1 

Exemplul 2. Să se factorizeze LR matricea:
1 3 5 7
 
3 5 7 1
A .
5 7 1 3
 
7 1 3 5 

Folosind exemplul anterior obţinem
1 0 0 0 1 3 5 7 
   
1  3 1 0 0  0  4  8  20 
LM  , R  A4   .
5 2 1 0 0 0 8 8 
   
7 5  1 1  0 0 64 
  0
Sunt cunoscute două tipuri de factorizări:
1) factorizarea lui Doolittle
În această factorizare, elementele diagonale ale matricei L se iau egale cu unitatea, adică
lii  1 , i  1, n .
Deoarece

10
  1 0  0 0  0  0
  r  r1, k 1 r1k  r1 j  r1n 
          11 
l         
lk 2  l k , k 1 1  0  0  
 k1  0  rk 1, k 1 rk 1, k  rk 1, j  rk 1, n 
           
l  0  rk , k  rk , j  rk , n 
 li, k 1 lik  1  0  
0
 
 i1 li 2
      
         
   0  0 0  0  rn, n 
 l n1 ln2  l n, k 1 l nk  l ni  1  
 a11  a1k  a1 j  a1n 
 
      
a  a  a  a 
 k1 kk kj kn 
      
a  a  a  a 
 i1 ik ij in 
      
 
 a n1  a nk  a nj  a nn 
elementele matricelor L şi R sunt:
 r1 j  a1 j , 1  j  n (rezultă înmulţind linia 1 din L cu coloana j din R ),

a
 li1  i1 , 2  i  n (rezultă înmulţind linia i din L cu coloana 1 din R ),
r11
k 1
 rkj  akj   lkh rhj , 2  k  j  n (rezultă înmulţind linia k din L cu
h 1

coloana j din R ),

1  k 1 
 lik   aik   lihrhk , 3  k  1  i  n (rezultă înmulţind linia i din L cu
rkk  h 1 
coloana k din R ).

2) factorizarea lui Crout

În această factorizare, elementele diagonale ale matricei R se iau egale cu unitatea, adică
rii  1, i  1, n .
Deoarece

11
  l11 0  0 0  0  0 
   1  r1, k 1 r1k  r1 j  r1n 
          
 l k , k 1 l kk  0  0  
l        
lk 2
 k1  0  1 rk 1, k  rk 1, j  rk 1, n 
         
l 0  0 rk , n 
 li, k 1 lik  lii  0  
1  rk , j 
li 2
 i1        
          
  0  0   1 
 l n, k 1 l nk  l ni  l nn  
0 0
 l n1 ln2
 a11  a1k  a1 j  a1n 
 
      
a  a  a  a 
 k1 kk kj kn 
      
a  a  a  a 
 i1 ik ij in 
      
 
 a n1  a nk  a nj  a nn 
elementele matricelor L şi R sunt:
 li1  ai1, 1  i  n (rezultă înmulţind linia i din L cu coloana 1 din R ),

a1 j
 r1 j  , 2  j  n (rezultă înmulţind linia 1 din L cu coloana j din R ),
l11
k 1
 lik  aik   lihrhk , 2  k  i  n (rezultă înmulţind linia i din L cu coloana
h 1

k din R ),

1  k 1 
 rkj   akj   lkh rhj , 3  k  1  j  n (rezultă înmulţind linia k din L
lkk  h 1 
cu coloana j din R ).
Exemplul 3. Să se rezolve sistemul următor folosind factorizarea LR (Doolitle):
 x1  2 x2  4 x3  7

2 x1  3x2  x3  6
 x  x  2 x  0.
 1 2 3

1 2 4
 
Etapa 1. Se realizeaza factorizarea Doolitle a matricei A   2 3 1  , adica se
 1 1 2
 

1 0 0 1 2 4 
   
determina matricele L   2 1 0  si R   0  1  7  .
 1 1 1 0 0 1
   

12
 7
 
Etapa 2. Se rezolva sistemul Ly  b , folosind formula (4), unde b   6  ; rezulta
0
 

 7 
 
solutia y    8  .
  1
 

 1
 
Etapa 3. Se rezolva sistemul Rx  y , folosind formula (5); rezulta solutia x  1 .
 1
 

4. Metoda lui Cholesky

 
Definiţia 3. O matrice pătrată A   n  , A  aij 1 i  n se numeşte simetrică
1 j  n

dacă A  At sau aij  a ji , 1  i, j  n .

 
Definiţia 4. O matrice pătrată A   n  , A  aij 1 i  n simetrică este pozitiv
1 j  n

a11  a1r
definită dacă şi numai dacă  r  0,  r  1, n , unde r    .
a r1  a rr

În cazul unui sistem cu matrice simetrică şi pozitiv definită, factorizarea LR are

forma particulară
A  R t  R (7),
în care R este o matrice superior triunghiulară.
Descompunerea din (7) se numeşte factorizare Cholesky.
Deoarece
 r110  0  0  0   r11 r12  r1i  r1 j  r1n 
   
 r12
r22  0  0  0   0 r22  r2i  r2 j  r2n 
 a11  a1i  a1 j  a1n  
                  
           
a  a   r1i
r  r  0  0   0 0  rii  rij  rin 
aij  ain   
2 i ii

                   
i1 ii

        
a  a   r1 j
r2 j  rij  r jj  r jn   0 0  0  r jj  r jn 
 n1 ni a nj  a nn     
                 
r2n  rin  r jn  rnn   0
 r1n
 0  0  0  rnn 
elementele matricei R se vor calcula conform formulelor

13
  i 1
rii  aii   rki2 , i  1, n
 k 1

 i 1 (8)
 aij   rki rkj
r  k 1
, i, j  1, n.
 ij rii

Observaţie. Toate elementele de pe diagonala principală a lui R sunt pozitive.

Rezolvarea sistemului A  x  b cu metoda Cholesky, când A este simetrică şi pozitiv
definită revine la rezolvarea a două sisteme triunghiulare
Rt  y  b (9),
Rx  y (10).
Exemplul 4. Să se determine descompunerea Cholesky a matricei:
10 5 2 
 
A   5 3 2 .
 2 2 3
 

 r11 r12 r13 

 
Vom determina elementele matricei R   0 r22 r23  .
 0 0 r33 

r11  a11  10

r  a12  5
 12 r 10
 11
 a13 2
 r13  
r11 10

Folosind formulele (8) obţinem:  2 1
r22  a 22  r12 
 2
 a 23  r12  r13
r23  r
 2
 22

r33  a33  r13

2 2
 r23  
3
5
.

 5 2 
 10
 10 10 
 1 
Rezultă R   0 2 .
 2 
 3 
 0 0 
 5 

Se verifică că R t  R  A .

14
 Cursul 7. Vectori şi valori proprii

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. Ebâncă, D., Metode numerice, Ed. Sitech, Craiova, 1994.
4. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
5. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
6. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
7. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993.
8. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Polinomul caracteristic al unui endomorfism
2) Determinarea valorilor proprii şi vectorilor proprii pentru un endomorfism
3) Algoritmul de diagonalizare a unui endomorfism; exemplu

Problemele de valori proprii au o deosebită importanţă în multe ramuri ale fizicii. Ele
fac posibilă găsirea unor sisteme de coordonate, în care transformările iau formele cele mai
simple.
De exemplu, în mecanică momentele principale ale unui corp solid se găsesc cu ajutorul
valorilor proprii ale unei matrice simetrice reprezentând vectorul tensorial. Situaţia este
similară în mecanica mediului continuu, unde rotaţiile şi deformările unui corp în direcţiile
principale se găsesc cu ajutorul valorilor proprii ale unei matrice simetrice. Valorile proprii au
o importanţă centrală în mecanica cuantică, unde valorile măsurate ale mărimilor fizice
observabile apar ca valori proprii ale unor operatori. De asemenea, valorile proprii sunt utile
în studiul ecuaţiilor diferenţiale şi al sistemelor dinamice continue, care apar în domenii
precum fizica şi chimia.

1
 Definiţia 1. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi T  End V  . Spunem că

scalarul   K este o valoare proprie pentru T dacă există x  V \ 0 astfel încât 


T x   x (1).


Definiţia 2. Vectorul x  V \ 0 pentru care există   K astfel încât T x   x se 
numeşte vector propriu pentru T corespunzător valorii proprii  .
Observaţie. Dacă  este o valoare proprie a lui T atunci există o infinitate de vectori
proprii corespunzători lui  .
Notăm cu T  mulţimea tuturor valorilor proprii ale endomorfismului T , numită
spectrul lui T .

Fie endomorfismul T : V  V şi   e1 ,  , e n o bază a lui V . 
   
Considerăm expresiile vectorilor T e1 ,  , T e n  V în baza  :

T

e1   11 e1  12 e 2    1n e n
T

e 2    21 e1   22 e 2     2n e n (2)


T e n    n1 e1   n2 e 2     nn e n
~
Fie T matricea asociată aplicaţiei liniare T relativ la baza  ,

  1   1 
 1 n 
~ 
T    
 n  
 1   nn  
 

Fie x  V . Putem scrie

x  x 1 e1    x n  e n .
Relaţia (1) devine

  
T x 1 e1    x n  e n   x 1 e1    x n  e n . (3) 
Deoarece T este aplicaţie liniară, din (3) rezultă

    
x 1T e1    x n T e n   x 1 e1    x n  e n (4) 
Dacă în (4) ţinem seama de relaţiile (2) obţinem

 
x 1 11 e1  12 e 2    1n  e n   
   
(5)
 x n   n1 e1   n2 e 2     nn  e n   x 1 e1    x n  e n
Din (5) obţinem

2
 
 1

  1   x 1   1 x 2      1 x n   0
2 n

 1
2 
 2  x 1   2    x 2      2  x n   0
n , (6)

 n  1 n  2 
1 x   2 x     n   x  0 
n  
n 

adică un sistem liniar şi omogen în necunoscutele x 1 , x 2 ,, x n  .

Scalarul  este valoare proprie a lui T dacă şi numai dacă sistemul (6) admite soluţii

nebanale, adică dacă există un sistem de scalari x 1 , x 2 ,, x n  , nu toţi nuli, care verifică
sistemul (6) .
Acest lucru se realizează dacă şi numai dacă

11    21   n1

1 2 2
2     2 
 n 0,
   
1n   2n    nn   

adică
~
T   I n  0 , (7)

I n fiind matricea unitate de ordin n .

În concluzie,  este valoare proprie a lui T dacă şi numai dacă este o rădăcină în K a
ecuaţiei (7).
Notăm

P   T   I n .
~

Observaţie. Polinomul P  este un polinom în  , de gradul n :

P   n  1n 1   2 n  2   3n  3     1n  n ,

unde
 ~ n i 

 1  Tr T    i
 i 1

  n  ii   ji 
 2   j   j
 1 i  j  n  i j


  det T~
 n 

3
 Definiţia 3. Polinomul în nedeterminata  , P   T   I n
~
de gradul n se

numeşte polinomul caracteristic asociat endomorfismului T .

Definiţia 4. Ecuaţia P   0 se numeşte ecuaţia caracteristică asociată
endomorfismului T .
Exemplul 1. Fie T un endomorfism al lui 3 astfel încât T admite valorile proprii:

1  1, 2  1, 3  2 cu vectorii proprii x1  1, 0,1 , x 2   1, 2,1 , x 3  2,1,  1 . Să se

scrie matricea asociată lui T în baza canonică

  e1  1, 0, 0, e 2  0,1, 0, e3  0, 0,1 
a lui 3 .

Rezolvare
Observăm că

x1  e1  e 3 ,
x 2  e1  2e 2  e 3 ,
x 3  2e1  e 2  e 3 .
Deoarece
 
T x1  1 x1
deducem

  
T e1  e3  1 e1  e3  (8)
Ţinând seama că T este aplicaţie liniară din (8) obţinem

    
T e1  T e3  1 e1  e3  (9)
Similar, deoarece
 
T x 2  2 x 2
deducem

  
T  e1  2e 2  e3  2  e1  2e 2  e3  (10)
Ţinând seama că T este aplicaţie liniară din (10) obţinem

      
 T e1  2T e 2  T e3  2  e1  2e 2  e3  (11)

4
 Analog, deoarece
 
T x 3  3 x 3
deducem

  
T 2e1  e 2  e3  3 2e1  e 2  e3  (12)
Ţinând seama că T este aplicaţie liniară din Error! Reference source not found.
obţinem

     
2T e1  T e 2  T e3  3 2e1  e 2  e3  (13)
În vederea determinării expresiei lui
 
T ei , i  1,3
ca o combinaţie liniară a elementelor din baza  vom rezolva sistemul de ecuaţii, care rezultă
din relaţiile (9), Error! Reference source not found. şi Error! Reference source not found.
adică:

   
T e1  T e 3  e1  e 3 (14)

     
 T e1  2T e 2  T e 3  e1  2e 2  e 3

     
2T e1  T e 2  T e 3  4e1  2e 2  2e 3
Adunând primele două ecuaţii deducem:
    
2T e 2  2T e 3  2 e1  e 2 , 
adică
   
T e 2  T e3  e1  e 2 (15)
Adunând ultimele două ecuaţii deducem:
   
T e1  3T e 2  5e1  3e3 (16)
Din Error! Reference source not found. rezultă
 
T e 3  e1  e 2  T e 2   (17)
Din Error! Reference source not found. rezultă
 
T e1  5e1  3e3  3T e 2   (18)
Înlocuind Error! Reference source not found. şi Error! Reference source not found.
în prima ecuaţie a sistemului Error! Reference source not found. obţinem
   
5e1  3e3  3T e 2  e1  e 2  T e 2  e1  e3 ,
adică
5e1  e 2  4e3  4T e 2  

5
şi deci

  5 1
T e 2  e1  e 2  e 3 .
4 4
Vom avea

  5 1  5 3
T e1  5e1  3e 3  3 e1  e 2  e 3   e1  e 2
4 4  4 4
şi

  5 1  1 3
T e3  e1  e 2   e1  e 2  e3    e1  e 2  e3 .
4 4  4 4
Obţinem
 54 5 4 1 4 
~  
T     3 4  1 4  3 4  .
 0 1 1 

Observaţie. Scalarul  este valoare proprie a lui T dacă şi numai dacă  este
rădăcină a ecuaţiei caracteristice.
Definiţia 5. Mulţimea rădăcinilor ecuaţiei caracteristice asociate unui endomorfism T
se numeşte spectrul endomorfismului T . Dacă toate rădăcinile sunt simple se spune că T
este un endomorfism cu spectru simplu.
Teorema 1 (Hamilton- Cayley). Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , de

dimensiune finită n , n  1 şi un endomorfism T  End V  . Dacă P   T   I n este

~

polinomul caracteristic al matricei endomorfismului T în raport cu o bază  a lui V ,

A  T  , atunci P A  O .
~

Exemplul 2. Să se calculeze P A  A4  8 A3  24 A2  32 A  16I 4 , unde A este

matricea
 2 0 0 0 
 
 1 3 1 1 
A .
0 0 1  1
 
 1  1 0 2 

Polinomul caracteristic asociat matricei A este
2 0 0 0
1 3 1 1
P    4  83  242  32  16 .
0 0 1  1
1 1 0 2

6
 Utilizând teorema lui Hamilton- Cayley obţinem P A  O .
Pentru a determina valorile proprii asociate unui endomorfism se procedează astfel:
 se scrie ecuaţia caracteristică;
 se rezolvă ecuaţia caracteristică;
 se obţin valorile proprii ale endomorfismului ca fiind rădăcinile ecuaţiei
caracteristice.
Pentru a determina vectorii proprii corespunzători unei valori proprii  0 a lui T se
procedează astfel:
o se rescrie sistemul (6) înlocuind pe  cu  0 ;

o se determină subspaţiul vectorial W 0 al soluţiilor sistemului liniar şi omogen

obţinut (găsim dimensiunea şi o bază), numit subspaţiul propriu asociat valorii

proprii  0 ;
o toţi vectorii nenuli din subspaţiu vectorial sunt vectori proprii pentru valoarea
proprie asociată  0 .

Definiţia 6. Dimensiunea subspaţiului propriu W 0 asociat valorii proprii  0 se

numeşte multiplicitatea geometrică a lui  0 şi se notează cu g  0 .

Definiţia 7. Prin multiplicitatea algebrică a valorii proprii  0 , notată cu a 0 se

înţelege multiplicitatea lui  0 ca rădăcină a polinomului caracteristic P  asociat

endomorfismului T .

Propoziţia 1. Polinomul caracteristic P   T   I n este invariant în raport cu

~

schimbarea bazei în spaţiul vectorial V .

Teorema 1. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , dim V  n   , T  End V 
şi  0 o valoare proprie a lui T . Atunci, multiplicitatea geometrică a lui  0 este cel mult

egală multiplicitatea algebrică a lui  0 , adică g  0  a 0 .

Propoziţia 2. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , şi T  End V  . Atunci

fiecărui vector propriu al lui T îi corespunde o singură valoare proprie   T  .
Considerăm că T  End V  admite n valori proprii distincte 1 ,  ,  n şi

dim V  n .

7
 Notăm cu a1 ,  , a n vectorii proprii ai endomorfismului T corespunzători respectiv

la valorile proprii 1 ,  ,  n .

 
Fie   a1 ,  , a n o bază de vectori proprii a lui T ; deci

 
T a1  1 a1 ,



 
T a n   n a n .
Matricea
 1 0  0 
 
~ 0 2  0 
T  
    
 
0 0   n 

este o matrice diagonală.
Definiţia 8. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , de dimensiune finită n , n  1 .
Spunem că endomorfismul T  End V  este diagonalizabil dacă există o bază a lui V în
raport cu care matricea sa este o matrice diagonală.
Teorema 2. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , de dimensiune finită n , n  1 .
Condiţia necesară şi suficientă ca endomorfismul T  End V  să fie diagonalizabil este ca
polinomul caracteristic P  să aibă toate rădăcinile în K şi pentru fiecare valoare proprie
multiplicitatea geometrică să fie egală cu multiplicitatea algebrică.
Algoritmul de diagonalizare a unui endomorfism T  End V  constă în următorii
paşi:
~
1. fixarea unei baze oarecare V şi determinarea matricei T asociată
endomorfismului T în această bază;
2. determinarea valorilor proprii 1 ,  ,  p şi a multilplicităţilor algebrice

corespunzătoare acestora: a1 ,  , a p ;

3. determinarea subspaţiilor proprii W1 ,  , W p corespunzătoare valorilor proprii

1 ,  ,  p ;

4. determinarea unei baze  i a subspaţiului propriu W i asociat valorii proprii  i ,

i  1, p şi a multiplicităţii geometrice g  i , corespunzătoare valorii proprii  i ,

i  1, p ;

8
 5. verificarea condiţiei (din teorema 3) ca endomorfismul T să fie diagonalizabil;
6. obţinerea bazei  a spaţiului vectorial V în raport cu care matricea asociată lui T are
forma diagonală canonică astfel:
  1   2     p .

Matricea asociată lui T în baza  este matrice diagonală şi are pe diagonală valorile
proprii 1 ,  , 1;  ;  p ,  ,  p fiecare dintre acestea apărând de un număr de ori egal cu

ordinul său de multiplicitate:

 1 0 
 
  
 1 
~  
T     .
 p 
 
  
 
0  p 

7. construirea matricei de trecere de la baza  la baza  , adică M B, B  ;

8. verificarea corectitudinii calculelor testând relaţia

~ ~
T  M 1B, B   T  M B, B  .

Exemplul 3. Pe spaţiul vectorial al matricelor de ordin 2 se consideră aplicaţia

T :  2    2  , T  A  At .
a) Să se scrie matricea asociată lui T în raport cu baza canonică a spaţiului  2  .
b) Să se determine valorile proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare.
c) Să se determine o bază  a spaţiului vectorial  2  în raport cu care matricea
asociată lui T are forma diagonală.
a) Ştim că
 1 0 0 1  0 0  0 0 
  E11   , E12   , E21   , E22   
  0 0  0 0 1 0  0 1 
consituie baza canonică a spaţiului  2  .
Calculăm

9
 1 0
T E11   E11
t
    E11
0 0 
0 0
T E12   E12
t
    E21
1 0 

0 1
T E 21   E 21
t
    E12
0 0 
0 0
T E 22   E 22
t
    E 22
0 1 

Matricea asociată lui T în raport cu baza canonică a spaţiului  2  va fi

1 0 0 0
 
~ 0 0 1 0
T   .
0 1 0 0
 
0 0 0 1 

b) Determinăm
1  0 0 0

P   T   I 4 
~ 0
0

1
1

0
0
 
 1   2 2  1    13   1 .

0 0 0 1 

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P   0 sunt

 1  1, având a1  3

  2  1 , având a 2  1 .

Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 1 este

W1  A   2  | T  A  1 A.

Deoarece T  A  At şi 1  1 obţinem


W1  A   2  | At  A . 
a a 
Fie A   2  , A   11 12  .
 a 21 a 22 

Din condiţia At  A deducem

 a11 a21   a11 a12 
      a12  a21 .
 a12 a22   a21 a22 
Deci

10
   a a 
W1   A   2  | A   11 12  .
  a12 a22 
Putem scrie
1 0 0 1  0 0 0 1
A  a11    a12    a22    a11E11  a12    a22 E22 ;
 0 0 1 0 0 1 1 0
rezultă
 0 1 
1  E11 , E22 ,  
 1 0 

este sistem de generatori pentru W1 .

Observăm că 1 este şi liniar independent deoarece dacă

0 1
a11E11  a12    a22 E22  O 2
1 0 
rezultă
 a11 a12   0 0
    ,
 a12 a 22   0 0 

adică
a11  a12  a22  0 .
Deci
 0 1 
1  E11 , E22 ,   este o bază a lui W1 şi g 1  3 .
 1 0 

Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 2 este

W 2  A   2  | T  A   2 A,

adică

W 2  A   2  | At   A . 
Din condiţia At   A deducem
a11  0
 a11 a21    a11  a12  
      a12  a 21 .
 a12 a22    a21  a22  a  0
 22
Deci
  0 a12 
W 2   A   2  | A    .
   a12 0 

11
 Putem scrie
 0 1
A  a12  .
 1 0 
Similar, obţinem
 0 1 
 2    este o bază a lui W 2 şi g  2  1 .
  1 0 

c) Deoarece
 a 1  g  1

 a 2  g  2

 ecuaţia P   0 are rădăcini reale

rezultă că T este diagonalizabil.
Baza spaţiului vectorial  2  în raport cu care matricea asociată lui T are forma
diagonală canonică este
  0 1   0 1 
  1   2  E11 , E22 ,  ,    F1 , F2 , F3 , F4 
  1 0    1 0 
iar
1 0 0 0
 
~ 0 1 0 0
T    .
0 0 1 0
 
0 0 0  1

Vom avea:
F1  E11  1  E11  0  E12  0  E 21  0  E 22
F2  E 22  0  E11  0  E12  0  E 21  1  E 22
;
F3  E12  E 21  0  E11  1  E12  1  E 21  0  E 22
F4  E12  E 21  0  E11  1  E12  1  E 21  0  E 22

Deci
1 0 0 0
 
0 0 1 1
M B, B    .
0 0 1  1
 
0 1 0 0 

Rezultă

12
 1 0 0 0
 
~ 0 1 0 0 ~
M 1B, B   T  M B, B     T  .
0 0 1 0
 
0 0 0  1


13
 Cursul 8. Spaţii euclidiene

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
4. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
5. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
6. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993.
7. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Definirea noţiunii de produs scalar
2) Introducerea conceptului de bază ortonormată
3) Prezentarea procedeului de ortogonalizare Gram- Schmidt

Studiul spaţiilor vectoriale euclidiene este necesar în vederea obţinerii unei baze
ortonormate, întrucât în raport cu astfel de baze, calculele devin mult simplificate. Într-
un spaţiu vectorial euclidian, produsul scalar poate fi folosit la definirea lungimii
vectorilor şi a unghiului dintre aceştia.

Fie  un spaţiu vectorial real.

Definiţia 1. Aplicaţia  , :      se numeşte produs scalar (sau structură
euclidiană) pe  dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a)  x, y  y, x  ,  x, y  

b)  x  y, z  x, z    y, z  ,  x, y, z  

c)   x, y   x, y  ,  x, y   ,    

d)  x, x  0 ,  x   şi  x, x  0  x  0 .

1
 Scalarul  x, y   se numeşte produsul scalar al vectorilor x, y   .
Definiţia 2. Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se numeşte
spaţiu vectorial euclidian real şi se va nota ,  ,  .
Propoziţia 1. Un produs scalar pe  are următoarele proprietăţi:
i)  0, x  x, 0  0 ,  x  

ii)  x, y  z  x, y    x, z  ,  x, y, z  

iii)  x,  y    x, y  ,  x, y   ,    

iv)    i  x i ,    j  y j     i   j   x i , y j  ,
n m n m

i 1 j 1 i 1 j 1

 x i , y j  , i  1, n, j  1, m ,   i  ,  j   , i  1, n, j  1, m

Exemple de spaţii vectoriale euclidiene

 
1)  n ,  ,  spaţiul vectorial euclidian real canonic.

Aplicaţia  , :  n   n   definită prin  x, y   x i  y i  , x, y   n ,

n

i 1

   
x  x 1 , x 2 ,  , x n  , y  y 1 , y 2 ,  , y n  este un produs scalar pe n .

2)  n,n ,  ,  spaţiul euclidian real al matricilor pătratice, cu produsul scalar

 
A, B  Tr At B ,  A, B   n, n  ,

unde am notat prin TrC  urma matricei pătratice C   n, n  , adică

TrC   c11  c22    cnn .

3) V3 ,  ,  , unde aplicaţia  , : V3  V3   definită prin

  
 x y cos  x, y , x  0, y  0
 x, y  

0, x  0 sau y  0

este un produs scalar pe V3 .

Acest produs scalar concret a constituit modelul pornind de la care, prin abstractizare
s-a ajuns la noţiunea de produs scalar.
Definiţia 3. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real. Se numeşte normă pe 

o aplicaţie :     care satisface proprietăţile:

i) x  0 ,  x   şi x  0  x  0 (pozitivitate)

2
 ii)  x   x ,  x   ,     (omogenitate)

iii) x  y  x  y ,  x, y   (inegalitatea lui Minkowski sau

inegalitatea triunghiului)
Teorema 1. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real. Funcţia :    ,

definită prin

x   x, x  ,  x  

este o normă pe  .
Norma definită în teorema 1 se numeşte norma euclidiană.
Observaţie. Dacă x  V3 , atunci norma (lungimea) sa, în sensul teoremei 1 coincide
cu lungimea sa în sensul geometric (vezi cursul 2).
Propoziţia 2. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real.

a) Oricare ar fi x, y   are loc inegalitatea Cauchy- Schwartz- Buniakowski

 x, y  x  y

b) Oricare ar fi x, y   are loc identitatea paralelogramului

2 2  2 2
x y  x y  2 x  y  .
 
Definiţia 4. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real. Se numeşte unghi al

vectorilor nenuli x, y   unicul număr   0,  pentru care

 x, y 
cos   (4).
x y

Definiţia 5. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real. Spunem că vectorii

x, y   sunt ortogonali şi notăm x  y dacă  x, y  0 .

Observaţie. Vectorul nul este ortogonal pe orice vector x   .

 
Exemplul 1. În spaţiul vectorial  2 se consideră   e1 , e 2 , e1  2 , e 2  4 ,

 
 e1 , e 2 

3
. Se dau vectorii a  2e1  3e 2 , b  e1  e 2 .

 
Se cere să se calculeze  a, b .
Avem:

3
 2 2
 e1 , e1  e1  4 ,  e 2 , e 2  e 2  16 .

Din relaţia (4) deducem

 x, y  x y cos  . (5)

Pe baza relaţiei (5) obţinem

 
 e1 , e 2  e1 e 2 cos  e1 , e 2  2  4 
1
2
 4.

Rezultă
 a, a  2e1  3e 2 , 2e1  3e 2  4  e1 , e1  12  e1 , e 2  9  e 2 , e 2  16  48  9  16  112
 a, b  2e1  3e 2 ,  e1  e 2  2  e1 , e1  5  e1 , e 2  3  e 2 , e 2  8  20  48  36
 b, b  e1  e 2 ,  e1  e 2  e1 , e1  2  e1 , e 2    e 2 , e 2  4  8  16  12

Avem

a   a, a   112  4 7 şi b   b, b   2 3 .

Deci

 
a, b 36
cos  a, b   .
a b 4 7 2 3

Propoziţia 3. Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real şi a1 , a 2 ,  , a p   ,

vectori nenuli şi ortogonali doi câte doi. Atunci vectorii a1 , a 2 ,  , a p sunt liniar
independenţi.
Definiţia 6. Dacă x este un vector nenul al spaţiului vectorial euclidian real ,  , 
atunci vectorul
0 1
x  x
x

se numeşte versorul lui x .

0
Observaţie. Lungimea vectorului x este egală cu 1 .
Definiţia 7. Dimensiunea spaţiului vectorial euclidian real ,  ,  constituie
dimensiunea spaţiului vectorial asociat  .
Definiţia 8. . Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real şi S   .
a) Sistemul S este ortogonal dacă vectorii săi sunt nenuli şi ortogonali doi câte doi.

4
 b) Sistemul S este ortonormat (sau ortonormal) dacă este ortogonal şi fiecare dintre
vectorii săi are lungimea 1.
c) Dacă dim   n   atunci baza   e1 ,  , e n   a lui  se numeşte
ortonormată dacă
 e i , e j  ij ,  i, j  1, n ,

unde
1, i  j
 ij   , i, j  1, n
0, i  j
se numeşte simbolul lui Kronecher.
Baza canonică a lui  n este o bază ortonormată pentru spaţiul vectorial euclidian real

canonic  n ,  ,  . 
Fie ,  ,  un spaţiu vectorial euclidian real de dimensiune finită n şi

 
  e1 ,  , e n o bază a lui  .

Fie x, y   ; rezultă

x   x i  e i , y   y  j  e j .
n n

i 1 j 1

Avem:

 x, y   x i  e i ,  y  j  e j    x i  y  j  e i , e j (1).
n n n n

i 1 j 1 i 1 j 1

Notăm
 e i , e j  g ij ,  i  1, n, j  1, n ;

observăm că g ij  g ji ,  i  1, n, j  1, n , adică

 g11 g12  g1n 

 
 g12 g 22  g 2n 
G  ;
    
 
g g 2n  g nn 
 1n
matricea G semnifică matricea produsului scalar  ,  în raport cu baza  .
t
Observaţie. Matricea G este simetrică ( G t  G ) şi pozitiv definită ( x G x  0 ,
 x  x 1 , x 2 ,  , x n   n ).
Din (1) obţinem

5
  x, y    x i  y  j  g ij (2)
n n

i 1 j 1

relaţie ce constituie expresia analitică a produsului scalar  ,  în raport cu baza  .

Egalitatea (2) este echivalentă cu egalitatea
t
 x, y  x   G  y  (3),
numită reprezentarea matriceală a produsului scalar  ,  în raport cu baza  .

Exemplul 2. Se consideră aplicaţia , : 3  3   care în raport cu baza canonică

 
  e1 , e 2 , e3 a lui 3 are expresia analitică

 x, y  x1  2 x2  y1  2 y 2   x2 y 2  x2  x3  y 2  y3 ,  x  x1 , x2 , x3 , y   y1 , y 2 , y3  3

 
a) Arătaţi că 3 , ,  este un spaţiu vectorial euclidian real.
b) Să se arate că vectorii
a  e1  e 2  2e3 , b  e1  e 2  9e3
sunt ortogonali.

c) Să se calculeze x , unde x  e1  e 2  2e3 .

d) Să se calculeze unghiul dintre vectorii x  e1  e 2  2e3 şi y  e 2  2e 3 .

e) Să se scrie matricea produsului scalar ,  în raport cu baza canonică a lui 3 .

Rezolvare

a) 3 , ,  este un spaţiu vectorial euclidian real dacă aplicaţia ,  este un produs
scalar. Vom verifica că sunt îndeplinite condiţiile din definiţia 1 a produsului scalar.
Observăm că avem
 x, y  x1  2 x 2  y1  2 y 2   x 2 y 2  x 2  x3  y 2  y3  
  y1  2 y 2 x1  2 x 2   y 2 x 2   y 2  y3 x 2  x3   y, x ,  x  x1 , x 2 , x3 , y   y1 , y 2 , y3   3
 x  z, y  x1  z1  2 x 2  2 z 2  y1  2 y 2   x 2 y 2  z 2 y 2  x 2  z 2  x3  z 3  y 2  y3  
 x1  2 x 2  y1  2 y 2   z1  2 z 2  y1  2 y 2   x 2 y 2  z 2 y 2  x 2  x3  y 2  y3   z 2  z 3  y 2  y3  
 x, y    z, y ,  x  x1 , x 2 , x3 , y   y1 , y 2 , y3 , z  z1 , z 2 , z 3   3
  x, y  x1  2x 2  y1  2 y 2   x 2 y 2  x 2  x3  y 2  y3  
  x1  2 x 2  y1  2 y 2   x 2 y 2   x 2  x3  y 2  y3  
  x1  2 x 2  y1  2 y 2   x 2 y 2  x 2  x3  y 2  y3     x, y ,
 x  x1 , x2 , x3 , y   y1 , y 2 , y3   3 ,   
 x, x  x1  2 x2 2  x22  x2  x3 2  0,  x  x1 , x2 , x3  3

6
  x1  2 x 2  0

 x, x  0   x 2  0  x1  x 2  x3  0 ,
x  x  0
 2 3

adică aplicaţia ,  este un produs scalar.

b) Deoarece
a  e1  e 2  2e3  a  1,  1, 2 ,

b  e1  e 2  9e3  b   1,1, 9

vom obţine  a, b  0 ; deci a şi b sunt ortogonali.

c) Avem x   x, x  .

Deoarece
x  e1  e 2  2e3  1, 0, 0  0,1, 0  2  0, 0,1  1,  1, 2

rezultă  x, x  11 , adică x  11 .

d) Întrucât

 
cos  x, y 
 x, y 
x  y

şi
 x, y  4
iar

y   y, y   14 ;

obţinem

 
cos  x, y 
4
.
11  14
e) Avem
 g11 g12 g13 
 
G   g12 g 22 g 23  , g ij  e i , e j , i, j  1, 3, i  j ;
g g 33 
 13 g 23

Deci
 1  2 0
 
G    2 6 1 .
 0 1 1 


7
  
Dacă   e1 ,  , e n este o bază ortonormată a lui  , atunci matricea produsului

scalar în raport cu această bază este matricea unitate I n .

În acest caz, din (2) obţinem

 x, y   x i  y i  ( 2 )
n

i 1

iar din (3) obţinem

t
 x, y  x   y  . ( 3 )
Egalităţile ( 2 ) şi ( 3 ) justifică importanţa considerării bazelor ortonormate ce constă
în faptul că în raport cu astfel de baze, calculele sunt mult simplificate.

Definiţia 9. Matricea A   n  este ortogonală dacă At A  AAt  I n , I n fiind

matricea unitate de ordinul n .

Teorema 2 (de schimbare a bazelor ortonormate). ,  ,  este un spaţiu vectorial

euclidian real dimensiune finită n şi 1  e1 ,  , e n ,   

 2  u1 ,  , u n  două baze

ortonormate ale lui  . Atunci matricea de trecere de la 1 la  2 este ortogonală.

Exemplul 3. În spaţiul vectorial euclidian real  se consideră bazele
   
1  e1 , e 2 , e3 ,  2  u1 , u 2 , u 3 .

Dacă x  x 1 e1  x 2 e 2  x 3 e3 , x  y 1 u1  y 2 u 2  y 3 u 3 este un vector

arbitrar din  , 1 este bază ortonormată şi

 1 2 1 3 2  6 3

x  7 y  7 y  7 y

 2  6 1 2 2 
x  y  y  y 3
 7 7
 3 1 6 2  2 3
 x   y  7 y  7 y

să se determine    astfel încât  2 să fie o bază ortonormată.
Pentru ca  2 să fie o bază ortonormată, conform teoremei 2 trebuie ca matricea
 1 ,  2  de trecere de la 1 la  2 , adică

 2 3 6
 
 7 7 7
 1 ,  2    
6 2
 7 7 
 6 2
  
 7 7

8
să fie ortogonală.
Din condiţia

 t ,     1 ,  2   I 3
1 2

3
rezultă    .
7
Teorema 3 (ortogonalizare Gram- Schmidt). Dacă ,  ,  este un spaţiu vectorial

 
euclidian real dimensiune finită n şi   a1 ,  , a n o bază a lui  atunci există o bază

 
  e1 ,  , e n a lui  ortonormată;

Mai întâi construim o mulţime ortogonală 1  b1 ,  , b n   şi apoi îi normăm

elementele.
  
Mulţimea ortogonală b1 ,  , b n se construieşte din a1 ,  , a n astfel: 
b1  a1

b 2   21 b1  a 2

b 3   31 b1   32  b 2  a 3

 (4)

b i   i1 b1     ii 1 b i 1  a i


b n
   n1 b1     nn 1 b n 1  a n ,

 
unde scalarii  i j   , i  2, n , j  1, i  1 se determină din condiţia ca

b i  b j ,  i, j  1, n , i  j .

Din condiţia b 2  b1 rezultă

(4)
1  1 
0  b 2 , b1   2 b1  a 2 , b1   2 b1 , b1  a 2 , b1 . (5)

Din relaţia (5) deducem

a 2 , b1
 21  
b1 , b1

şi mai departe, ţinând seama de expresia lui b1 din (4) obţinem

9
 a 2 , a1 a1 , a 2
 21    ;
a1 , a1 2
a1

deci vectorul b 2 are expresia

a1 , a 2
b2  a2  b1 .
2
a1

Vectorul b 2 este nenul. Dacă am presupune prin reducere la absurd că b 2  0 am

obţine că  21 a1  a 2  0 ceea ce este o contradicţie cu faptul că vectorii a1 , a 2 sunt liniar

independenţi.

Scalarul  32  se determină din condiţia b 3  b 2 , care implică

(4)
1 2 1
0  b 3 , b 2   3 b1   3 b 2  a 3 , b 2   3 b1 , b 2   3
2 b , b  a , b (6)
2 2 3 2

iar scalarul  31 rezultă din condiţia b 3  b1 , adică din

(4)
1 2 1
0  b 3 , b1   3 b1   3 b 2  a 3 , b1   3 b1 , b1   3
2 b , b  a , b . (7)
2 1 3 1

Deoarece

b1 , b 2  b 2 , b1  0 ,

relaţiile (6) şi (7) devin

0  b 3 , b 2   32 b 2
2
 a 3 , b 2 (8)

0  b 3 , b1   31 b1
2
 a 3 , b1 . (9)

Din (8) obţinem:

a3 , b2
 32    ,
2
b2

iar din (9) deducem

a 3 , b1
 31   .
2
b1

Expresia vectorului b3 va fi

10
 a 3 , b1 a3 , b2
b3  a 3  b1  b2 ;
2 2
b1 b2

sau, dacă ţinem seama de exspresia lui b 2

 
a 3 , b1 a3 , b2  a1 , a 2 
b3  a 3  b1   a2  b1  
2 2 2
b1 b2  a1 
 
 
a3 , b2  a 3 , b1 a3 , b2 a1 , a 2 
 a3  a2      a1
2 2 2 2
b2  b1 b2 a1 
 

Vectorul b3 este nenul deoarece vectorii a1 , a 2 , a 3 sunt liniar independenţi.

Presupunem că am construit vectorii b1 ,  , b i 1 de forma (4) nenuli şi ortogonali doi

câte doi şi arătăm că putem determina vectorul nenul b i   i1 b1     ii 1 b i 1  a i

astfel încât b i  b j ,  j  1, i  1 .

Vom avea
(7)
0  b i , b j   i1 b1     ii 1 b i 1  a i , b j 
 
  i1 b1 , b j     i j b j , b j     ii 1 b i 1 , b j  a i , b j

adică
 
i j b j
2
 a i , b j  0 . (10)

Din (10) obţinem

  ai , b j
i j   ,  j  1, i  1 .
2
bj

Deci, vectorul b i este determinat.

Ţinând cont de modul cum au fost construiţi vectorii b1 ,  , b i (conform egalităţilor

din (4)) rezultă că

b i  a i  i1 a1    ii 1 a i 1 . (11)

Din (11) deducem că b i  0 , pentru că altfel ar rezulta că vectorii a1 ,  , a i sunt

liniar dependenţi.

11
 Procesul se continuă până când obţinem vectorii nenuli b1 ,  , b n , care sunt
ortogonali doi câte doi.
Procedeul de ortogonalizare Gram- Schmidt poate fi sintetizat astfel:
b1  a1

 a1 , a 2
b 2  a 2  2
b1
 a1

 a ,b a ,b
b  a  3 1 b  3 2 b
 3 3
2
1
2
2
 b1 b2



 a i , b1 a i , b i 1
b
 i  a i  b1    b i 1
2 2
 b1 b i 1



 a n , b1 a n , b n 1
b n  a n  b1    b n 1.
2 2
 b1 b n 1

Dacă notăm
1
ei  b i , i  1, n
bi


obţinem baza ortonormată   e1 ,  , e n a lui  .
Exemplul 4. În spaţiul R 2 X  definim
1
 P, Q   Pt Qt  d t .
1

Să se ortonormeze în raport cu acest produs scalar baza canonică a spaţiului R 2 X  ,

 
adică   1, X , X 2 .

Rezolvare
 
Etapa I. Construim baza   f 1 , f 2 , f 3 ortogonală, cu

f 1 1

 f 2  X  f 1

 f 3  X  1 f 1   2 f 2 .
2

12
 Din condiţia de ortogonalitate a lui f 1 şi f 2 deducem

 f 1, X 
 f 1 , f 2  0  f 1 , X   f 1  0  f 1 , X    f 1 , f 1  0     .
 f 1, f 1 

Deoarece
1
1 t2
 f 1 , X  1, X   1  t d t  0
1 2
1

rezultă că   0 şi f 2  X .

Din condiţia de ortogonalitate a lui f 1 şi f 3 deducem

 f 1 , f 3  0  f 1 , X 2  1 f 1   2 f 2  0 
 f 1, X 2 
 f 1 , X 2
 1  f 1 , f 1   2  f 1 , f 2   0  1   .
  f 1, f 1 
0
Vom obţine
1
1 t3 2
 f 1 , X 2  1, X 2   1  t 2 d t  
1 3 3
1
şi
1
1
 f 1 , f 1  1,1   1  1d t  t 1  2 ;
1
deci

 f 1, X 2  1
1    .
 f 1, f 1  3

Din condiţia de ortogonalitate a lui f 2 şi f 3 deducem

 f 2 , f 3  0  f 2 , X 2  1 f 1   2 f 2  0 
 f 2, X 2 
 f 2 , X 2  1  f 2 , f 1    2  f 2 , f 2  0   2   .
  f 2, f 2 
0

Deoarece
1
2 2
1
2 t4
 f 2, X  X , X   t  t d t  0
1 4
1

rezultă că  2  0. Deci,

13
 1
f3  X2  .
3
 
Etapa II. Construim baza   g 1 , g 2 , g 3 ortonormată,

fi
gi  , i  1, 3 .
fi

Întrucât

f 1   f 1, f 1   2

rezultă

f1 1
g1   .
f1 2

Calculăm
1
t3
1 2
 f 2 , f 2  X , X   t  t d t   ;
1 3 3
1
vom avea
f2 3
g2   X.
f2 2

Obţinem că

1 1 1 1  1 1 21 11
 f 3 , f 3  X 2  , X 2     t 2     t 2   d t   t 4 d t   t 2 d t   1d t 
3 3 1  3  3 1 3 1 9 1
1 1
t5 2 t3 1 1 2 4 2 8
     t 1    
5 3 3 9 5 9 9 45
1 1

şi
f3 3 5  2 1
g3   X  .
f3 2 2 3

Exemplul 5. Considerăm spaţiul vectorial real al matricelor simetrice, de ordinul n , cu


elemente reale,  2s   A   2  | At  A şi aplicaţia  , :  2s    2s    ,

definită prin A, B  Tr At  B . 
Se cere să se ortonormeze sistemul de matrice:

14
  1 1  0 1  1 0 
 A1   , A2   , A3    .
 1 0  1 2  0 1 

Rezolvare
 
Considerăm sistemul ortogonal B1 , B2 , B3 , Tr Bit  B j  0 ,  i  j , astfel:

 B1  A1

 B2  A2  B1
B  A   B   B
 3 3 1 1 2 2

Din condiţia B2 , B1  0 avem

0  A2  B1 , B1  A2 , B1   B1 , B1 ,

adică
0  Tr A2  B1    TrB1  B1  ;
deci
Tr A2  B1  2
  .
TrB1  B1  3
Obţinem
 0 1  2 1 1    2 3 1 3
B2        .
 1 2  3 1 0   1 3 2 

Condiţia B3 , B1  0 implică

0  A3  1B1   2 B2 , B1  A3 , B1  1 B1 , B1   2 B2 , B1 
 A3 , B1  1 B1 , B1  Tr A3  B1   1 TrB1  B1 

de unde
Tr A3  B1  1
1    .
TrB1  B1  3

Condiţia B3 , B2  0 implică

0  A3  1B1   2 B2 , B2  A3 , B2  1 B1 , B2   2 B2 , B2 
 A3 , B2   2 B2 , B2  Tr A3  B2    2 TrB2  B2 

de unde
Tr A3  B2  4
2    .
TrB2  B2  7

15
Vom obţine
1 4
B3  A3  B1  B2 .
3 7
Am obţinut B1 , B2 , B3  sistem ortogonal.

Sistemul C1 , C2 , C3  este ortonotormat,

Bi
Ci  , i  1, 3 .
Bi

16
 Cursul 9. Operatori liniari in spaţii euclidiene

Bibliografie:
1. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
2. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
3. Matei P., Algebră liniară. Gometrie analitică şi diferenţială, ed. Agir, Bucureşti, 2002.
4. V. Postelnicu, S. Coatu, Mică enciclopedie matematică, ed. Tehnică, Bucureşti, 1980.
5. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Introducerea noţiunii de transformare ortogonală in plan
2) Studierea transformărilor ortogonale din plan (rotaţii, simetrii sau compuneri de
rotaţii cu simetrii).

In investigarea spaţiilor vectoriale euclidiene sunt deosebit de utile transformările liniare

compatibile cu produsul scalar, adică transformările ortogonale.
Definiţia 1. Fie ,  ,  un spaţiu euclidian real, de dimensiune finită n . Endomorfismul
T  End  se numeşte operator ortogonal sau transformare ortogonală dacă T

 
transformă bazele ortonormate în baze ortonormate, adică dacă   e1 , e 2 ,, e n este o bază

   
ortonormată a lui  atunci   T e1 , T e 2 ,, T e n  este o bază ortonormată a lui  .
Teorema 1. Pentru un operator T  End  următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. T este ortogonal,

2. T este bijectiv iar T 1 este ortogonal,

 
3. T păstrează produsul scalar, adică T x , T y  x, y ,  x, y   ,

4. T păstrează lungimea vectorilor, adică T x   x ,  x   ,

5. matricea operatorului T în raport cu o bază ortonormată a lui  este ortogonală.

Corolar 1. Dacă T  End  este ortogonal atunci T păstrează unghiurile vectorilor,
adică

1
  
   cos  T x , T y  .
x, y T x ,T y
cos  x, y  
x  y T x   T y 

Propoziţia 1. Fie T , S End  doi operatori ortogonali şi    . Atunci:

1. T  S este operator ortogonal,
2. T este ortogonal    1 .
Notăm prin   T  End | T ortogonal.
Propoziţia 2. Dacă T   iar A este matricea asociată lui T în raport cu baza
ortonormată  a lui  atunci det A  1 .
Definiţia 3. Se numeşte operator ortogonal de speţa întâi sau operator de rotaţie,
un operator ortogonal pentru care determinantul matricei asociată acestuia într-o bază
ortonormată a lui  este 1.
Definiţia 4. Se numeşte operator ortogonal de speţa a doua, un operator ortogonal
pentru care determinantul matricei asociată acestuia într-o bază ortonormată a lui  este  1 .

Notăm prin     mulţimea operatorilor ortogonali de speţa întâi,

     mulţimea operatorilor ortogonali de speţa a doua.

Propoziţia 3. Rădăcinile ecuaţiei caractristice ale unui operator ortogonal au modulul
egal cu 1 . În particular, valorile proprii ale unui operator ortogonal sunt egale cu  1 .
Propoziţia 4. Pentru un operator ortogonal, vectorii proprii corespunzători la valori
proprii distincte sunt ortogonali.
Teorema 2. Matricele ortogonale din M 2  sunt de forma:

 cos  sin     cos  sin     cos  sin     cos   sin  

 ,  ,   ,  ,
 sin   cos     sin   cos    sin  cos     sin  cos  

 cos   sin    cos  sin     cos   sin  

 ,   ,   ,   0, 2  .
 sin  cos     sin  cos    sin   cos  

Definiţia 5. O matrice ortogonală cu det A  1 se numeşte matrice de rotaţie în  n .

Teorema 3. Transformările ortogonale în plan sunt: rotaţii, simetrii sau compuneri de
rotaţii cu simetrii.
Propoziţia 5. Rotaţia vectorilor planului în jurul originii, în sens trigonometric, cu

unghiul  , r :  2   2 este o transformare ortogonală.

2
 Demonstraţie
Dacă  este centrul de rotaţie atunci fiecărui punct M i se asociază punctul M  astfel

 OM  OM   a
încât: 
 MOM   unghiul de rotatie parcurs in sens trigonometric


Alegem în plan un reper ortonormat cu originea în centrul de rotaţie.

x 2 

M  y 1 , y 2 

T x

M x 1 , x 2 

x

 x 1

Fig. 1. Rotaţie de unghi 

Avem:
 x 1  a cos 
 2 
 x  a sin 

y 1  a cos     a cos  cos   a sin  sin   

1 1 2
 y  x cos   x sin 
   2
y 2  a sin      a sin  cos   a cos  sin  
 
1 2
 y  x sin   x cos .
Coordonatele x 1 , x 2  ale unui vector x din planul  2 se transformă la rotirea
acestuia cu unghiul  în sens direct trigonometric respectiv în

x 1 cos   x 2 sin 

şi

x1 sin   x2 cos  .

Obţinem:

   
r x  r x 1 , x 2  x 1 cos   x 2 sin  , x 1 sin   x 2 cos  ,
 cos   sin  
  
T x  r x , r x  Ax , A   .
cos  
 sin 
Observăm că r este o transformare ortogonală pentru că

At  A  I 2 .

3
 Propoziţia 5. Rotaţia de unghi 0 coincide cu aplicaţia identică.

Demonstraţie
Dacă
1 0
A   
0 1
rezultă
 y 1  x 1
 2 
 y  x 2  ,

adică T  1 2 .


Propoziţia 6. Rotaţia în jurul originii de unghi  coincide cu simetria faţă de origine.

Demonstraţie
Dacă
 1 0 
A   
 0  1
rezultă
 y 1   x 1
 2 
 y   x 2  ,

adică

  
T x  s x   x1,  x2 . 
x 2 


M x 1 , x 2 
x
x 1

T x 


M   x 1 ,  x 2 
Fig. 2. Rotaţia în jurul originii de unghi 

Propoziţia 7. Simetria faţă de axa x este o transformare ortogonală.

Demonstraţie

4
   
Fie M  x 1 ,  x2  simetricul punctului M x1, x2 faţă de dreapta d . 
x 2 


M x 1 , x 2 
x
d
 x 1

T x
M x 1 ,  x 2  

Fig. 3. Simetrie faţă de axa x

Dacă
1 0 
A   
 0  1
rezultă
 y 1  x 1
 2 
 y   x 2  ,

adică

  
T x  sd x  x 1 ,  x 2 . 
Propoziţia 8. Simetria faţă de axa y este o transformare ortogonală.

Demonstraţie

  
Fie M   x 1 , x 2 simetricul punctului M x1, x2 faţă de dreapta d . 
d

x 2 

M  x , x 1 2 
 
M x 1 , x 2 
T x  x
 x 1

Fig. 4. Simetria faţă de axa y

Dacă

5
  1 0 
A   
 0 1 
atunci
 y 1   x 1
 2 
 y  x 2  ,

deci

 
sd x   x 1 , x 2 .
Propoziţia 9. Compunerea rotaţiei r cu simetria s d este o transformare ortogonală.

Demonstraţie
Vom avea

         
T x  r  sd x  r sd x  r  x 1 , x 2   x 1 cos   x 2 sin  ,  x 1 sin   x 2 cos  

Deci
  cos   sin  
A   .
  sin  cos  

Propoziţia 10. Compunerea rotaţiei r cu simetria s d este o transformare ortogonală.

Demonstraţie
Vom avea

         
T x  r  sd x  r sd x  r x 1 ,  x 2  x 1 cos   x 2 sin  , x 1 sin   x 2 cos  
Deci
 cos  sin  
A   .
 sin   cos  
Observaţie. Avem
 cos  sin    cos   sin   1 0 
A     .
 sin   cos    sin  cos   0  1

Propoziţia 11. Compunerea rotaţiei r cu simetria s este o transformare ortogonală.

Demonstraţie
Vom obţine

6
          
T x  r  s x  r s x  r  x 1 ,  x 2   x 1 cos   x 2 sin  ,  x 1 sin   x 2 cos  
Deci
  cos  sin  
A   .
  sin   cos  


Exemplul 1. Axele de coordonate x şi y se rotesc cu unghiul   şi noul sistem
3
se consideră invers orientat sistemului iniţial. Ştiind că un punct A are coordonatele
 
3,  2 3 faţă de noul sistem, să se găsească coordonatele faţă de cel vechi.
Avem o rotaţie, urmată de o simetrie în raport cu y  .


y 
3

 x

x A

Fig. 5. Rotaţie, urmată de o simetrie în raport cu y 

Deducem
      
T x  x, y   r  sd x  r sd x  r  x, y    x cos   y sin  ,  x sin   y cos   .

Transformarea T are ecuaţiile:

 x    x cos   y sin 

 y    x sin   y cos .
Deoarece x  3 , y   2 3 , rezolvând sistemul anterior rezultă

 3
 x  3 
2

 y   3  3.
 2
Avem o rotaţie, urmată de o simetrie în raport cu x .

7
 y

A x



3

 x
y

Fig. 6. Rotaţie, urmată de o simetrie în raport cu x

Obţinem
      
T x  x, y   r  sd x  r sd x  r x,  y   x cos   y sin  , x sin   y cos   .

Transformarea T are ecuaţiile:

 x   x cos   y sin 

 y   x sin   y cos .
Deoarece x  3 , y   2 3 , rezolvând sistemul anterior rezultă

 3
 x  3
2

y  3  3 .
 2

Propoziţia 12. Rotaţia unui sistem de coordonate rectangulare in jurul originii, în sens

trigonometric, cu unghiul  , R :  2   2 este o transformare ortogonală.

Demonstraţie
Prin rotirea sistemului de coordonate xOy rectangulare in jurul originii, în sens
trigonometric, cu unghiul  se va obtine sistemul x Oy  . Un punct M care are coordonatele
x, y  in vechiul sistem va avea in noul sistem x, y .
Alegem în plan un reper ortonormat cu originea în centrul de rotaţie.

8
 y

y M
B x

C2 C

D

x
 A C1

Fig. 7. Rotirea unui sistem de coordonate cu un unghi 

Se observa ca OC1  x cos , AC1  y  sin  , OC2  x sin  , C2 B  y  cos , iar

OA  OC1  AC1  x cos  y  sin  si OB  OC2  C2 B  x sin   y  cos

Rezulta ca ecuatiile de transformare a sistemului de coordonate xOy prin rotirea in

jurul originii, în sens trigonometric, cu unghiul  vor fi:

 x  x  cos  y  sin   x   x cos  y sin 

 
 y  x  sin   y  cos  y    x sin   y cos
Obţinem:

R x  R x, y   x cos  y  sin  , x sin   y  cos  ,

 cos   sin  
  
T x  R x , R x  Ax , A   .
cos  
 sin 

Observăm că r este o transformare ortogonală pentru că At  A  I 2 .

Exemplul 2. Se dă punctul M 1,1 în planul raportat la axele rectangulare O x, O y . Să se

determine unghiul cu care trebuie rotite axele astfel încât punctul M să aparţină axei
O x . Să se afle noile coordonate ale lui M în aceste condiţii.

Rezolvare
Deoarece
 x   x cos  y sin 

 y    x sin   y cos ,
unde:
 x , y sunt coordonatele punctului M în planul raportat la axele rectangulare O x, O y  ,
 x , y sunt coordonatele punctului M în planul raportat la axele rectangulare O x, O y ,

9
  este unghiul cu care trebuie rotite axele.
Înmulţind prima ecuaţie cu cos  şi a doua cu  sin  şi adunând ecuaţiile astfel
obţinute, deducem:
x cos  y  sin   x ,

în timp ce înmulţind prima ecuaţie cu sin  şi a doua cu cos  şi adunând ecuaţiile astfel
obţinute, deducem:
x sin   y  cos  y .

Punând condiţia ca punctul M să aparţină axei O x (adică y   0 ) avem

 x  cos  x  x  cos  1
   x 2  2  x   2 .
 x  sin   y  x  sin   1

În cazul când x  2 rezultă

 1 2
cos  
 2 2 
   .
 1 2 4
sin   
 2 2

În cazul când x   2 rezultă

 1 2
cos  
 2 2  5
     .
 1 2 4 4
sin    2 
 2

Deci, noile coordonate ale lui M în cazul în care

 axele se rotesc cu unghiul  


4
sunt M  2 ,0 ,
 axele se rotesc cu unghiul  
5
4
sunt M  2 ,0 .  

10
 Cursul 10. Forme pătratice

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
4. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
5. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
6. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Introducerea noţiunii de formă pătratică
2) Utilizarea metodei Gauss- Lagrange pentru reducerea formelor pătratice la
expresia canonică
3) Reducerea formelor pătratice la expresia canonică utilizând metoda Jacobi
4) Metoda valorilor proprii privind reducerea formelor pătratice la expresia canonică
5) Criterii de caracterizare a matricelor pozitiv (negativ) definite

Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K .

Definiţia 1. O aplicaţie b : V  V  K se numeşte formă biliniară pe V dacă

îndeplineşte condiţiile:

     
1. b  x   y, z  b x, z  b y, z ,  ,   K ,  x, y, z  V ,

     
2. b x,  y   z  b x, y  b x, z ,  ,   K ,  x, y, z  V .

Spunem că forma biliniară b : V  V  K este simetrică (antisimetrică) dacă

       
b x, y  b y, x ( respectiv, b x, y  b y, x ).

Consecinţe. Dacă b : V  V  K este o formă biliniară atunci

1
    
1) b 0, x  b x, 0  0 ,  x  V

 n 
 
2) a) b   i  x i , y     i b x i , y ,   1, 2 ,, n  K ,  x1 , x 2 ,  , x n y  V
n

 i 1  i 1

 n 
 
b) b x,   i  y i     i b x, y i ,  1 , 2 ,  , n   K ,  x, y1 , y 2 ,  , y n  V .
n

 i 1  i 1

Definiţia 2. Dacă b : V  V  K este o formă biliniară simetrică, aplicaţia

  
f : V  K , definită prin f x  b x, x , oricare ar fi x  V se numeşte forma pătratică
asociată lui b .
Observaţie. Cunoaşterea formei pătratice f permite obţinerea formei bilniare simetrice
asociată lui f astfel:

 
b x, y 
1
2
    
f x  y  f x  f y ,  x, y  V .

Forma biliniară simetrică b asociată formei pătratice f se numeşte forma polară a

formei pătratice f .
Forma pătratică corespunzătoare produsului scalar real (care este o formă biliniară
simetrică) este pătratul normei euclidiene:


f x  x, x  x ,  x  V .
2

Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n , n  1 şi fie

 
  a1 , a 2 ,  , a n o bază a sa.

Dacă b : V  V  K este o formă biliniară atunci  x, y  V , deci

x   x i  a i , y   y  j  a j
n n

i 1 j 1

rezultă

 
b x, y    aij x i  y  j  ,
n n
(1)
i 1 j 1

unde
 
aij  b a i , a j , i, j  1, n .

Expresia (1) constituie expresia analitică a formei biliniare b în raport cu baza  , iar
A  M n K  , A  aij  1i, j  n reprezintă matricea asociată formei biliniare b în raport cu

baza  .

2
 Din (1) se obţine expresia analitică a formei pătratice f : V  K în raport cu baza 
a lui V


f x    aij x i  x  j  ,  x   x i  a i .
n n n
(2)
i 1 j 1 i 1

Definiţia 3. Numim matrice asociată unei forme pătratice f : V  K în raport cu o

bază a lui V , matricea aplicaţiei biliniare b : V  V  K din care provine f în raport cu
baza considerată.

Exemplul 1. .Fie

 
b :  4   4   , b x, y  x1 y1  2 x2 y1  2 x2 y2  4 x2 y3  x3 y3  x4 y1  x4 y4 .

a) Să se arate că b este funcţională biliniară.

b) Să se determine matricea asociată lui b în raport cu baza
 
  f 1  1,1, 0, 0, f 2  0,1, 0, 0, f 3  0,1, 0,1, f 4  1, 0, 0,1

şi în raport cu baza canonică şi să se evidenţieze legătura dintre ele.

c) Să se determine expresia formei pătratice f asociate lui b .

Rezolvare
a) Conform definiţiei 1, b este funcţională biliniară dacă

     
b  x   y, z  b x, z  b y, z ,   ,    ,  x, y, z   4 ,

bx,  y   z   bx, y   bx, z ,   ,    ,  x, y, z   4 .

Vom verifica prima dintre condiţii, pentru cealaltă procedându-se similar.
Avem
 
b  x   y, z  x1  y1 z1  2x2  y 2 z1  2x2  y 2 z 2  4x2  y 2 z3 
 x3  y3 z3  x4  y 4 z1  x4  y 4 z 4  x1 z1  y1 z1  2x2 z1  2y 2 z1 
 2x2 z 2  2y 2 z 2  4x2 z3  4y 2 z3  x3 z3  y3 z3  x4 z1  y 4 z1  x4 z 4  y 4 z 4 
  x1 z1  2 x2 z1  2 x2 z 2  4 x2 z3  x3 z3  x4 z1  x4 z 4  
   
   y1 z1  y 2 z1  y 2 z 2  4 y 2 z3  y3 z3  y 4 z1  y 4 z 4   b x, z  b y, z .

b) Pentru a determina matricea asociată lui b în raport cu baza  vom calcula

3
  f 1   1 1  2 1 1  2 1 1  4 1  0  0  0  0 1  0  0  5
b f 1,
 f 2   1  0  2 1  0  2 1 1  4 1  0  0  0  0  0  0  0  2
b f 1,
b f 1 , f 3   1  0  2  1  0  2  1  1  4  1  0  0  0  0  0  0  1  2
b f 1 , f 4   1  1  2  1  1  2  1  0  4  1  0  0  0  0  1  0  1  3
b f 2 , f 1   0  1  2  1  1  2  1  1  4  1  0  1  0  0  1  0  0  4
b f 2 , f 2   0  0  2  1  0  2  1  1  4  1  0  0  0  0  0  0  0  2
b f 2 , f 3   0  0  2  1  0  2  1  1  4  1  0  1  0  0  0  0  1  2
b f 2 , f 4   0  1  2  1  1  2  1  0  4  1  0  1  0  0  1  0  1  2
b f 3 , f 1   0  1  2  1  1  2  1  1  4  1  0  0  0  1  1  1  0  5
b f 3 , f 2   2
b f 3 , f 3   1
b f 3 , f 4   2
b f 4 , f 1   2
b f 4 , f 2   0
b f 4 , f 3   1
b  f 4 , f 4   1.

Obţinem
5 2 3
2
 
4 2 2 2
A   .
5 2 1 2
 
2 0  1 1 

Matricea asociată lui b în raport cu baza canonică este
1 0 0 0
 
2 2 4 0 
A .
0 0 1 0
 
1 0 0  1

Observăm că
1 0 0 1
 
1 1 1 0
M ,     .
0 0 0 0
 
0 0 1 1 

Avem

  t
b x, y  x   A  y 

4
 şi

A  M t ,   A  M ,  .

c) Expresia formei pătratice f asociata lui b este


f x  x12  2 x2 x1  2 x22  4 x2 x3  x32  x4 x1  x42 .

Definiţia 4. Rangul unei forme pătratice f reprezintă rangul matricei sale în raport cu
o bază oarecare a lui V şi se notează cu rang f .
Observaţie. Datorită simetriei matricei unei forme pătratice, în raport cu baza  a lui
V , relaţia (2) se scrie

 n
 
f x   aii x i   2  aij x i  x  j 
2 n
(3).
i 1 i, j 1
i j

Definiţia 5. Dacă matricea asociată formei pătratice f : V  K în raport cu baza

 
  e1 , e 2 ,  , e n a lui V este diagonală, adică
A  diag 1 ,  ,  n 
spunem că:
 baza  este bază canonică pentru f
 expresia analitică a lui f în raport cu baza  , adică

 n 2
 
f x    i x i  ,  x   x i  e i
n

i 1 i 1

este o expresie canonică pentru f .

Vom prezenta trei metode de obţinere a unei expresii canonice pentru o forma pătratică.
Teorema 1 (Gauss- Lagrange). Fie V un spaţiu vectorial peste K , de dimensiune

finită n şi f : V  K o formă pătratică. Atunci există o bază   e1 , e 2 ,  , e n a lui V 
în raport cu care f are o expresie canonică.
Vom prezenta algoritmul pentru obţinerea unei expresii canonice pentru o formă
pătratică, bazat pe teorema Gauss-Lagrange.
 
Fie   e1 , e 2 ,  , e n o bază a lui V în raport cu care f are expresia analitică


f x    aij x i  x  j  ,  x   x i  e i .
n n n

i 1 j 1 i 1

Dacă f este forma pătratică nulă, atunci f are expresia canonică în orice bază a lui
V.

5
 Deci, putem presupune că f este nenulă.

Putem presupune şi că  i  1, n astfel încât aii  0 . În caz contrar, dacă arp  0 ,

pentru r  p atunci facem schimbarea de coordonate

 x r   t r   t  p 

x
 p   t r   t  p 
 i  i 
 x  t , i  1,  , n \ r , p

   
şi vom obţine o expresie analitică în care coeficienţii lui t r  şi t  p  sunt nenuli.
2 2

Presupunem că a11  0 .

Grupând termenii care conţin variabila x 1 , din (3) obţinem

  
f x  a11 x 1  2  a1k x 1 x k    aij x i  x  j  .
2 n n
(4)
k 2 i, j 1

În (4) adăugăm şi scădem termenii necesari pentru a scrie pe f sub forma


f x 
1
a11
 2 n

a11 x 1  a12 x 2    a1n x n    aij x i  x  j  ,
i, j  2

 aij x i x  j  nu conţine pe x 1 .

n
unde
i, j  2

Efectuăm schimbarea de coordonate

 z 1  a11 x 1  a12 x 2     a1n x n 

 z 2   x 2 


 n 
z  x n 

deci
 1 1 1 a12 2  a1n n 
x  a z  a z    a z
 11 11 11
 2  2
x  z


 x n   z n 

 
Trecerea la noile coordonate z 1 , z 2 ,  , z n  se realizează prin intermediul relaţiei

x   M , 1   x 1 ,

cu matricea de trecere

6
  1 a a 
  12   1n 
 a11 a11 a11 
M , 1    0 1  0 .
 
     
 0 1 
 0 0
Noile coordonate corespund noii baze

1  f 1 , f 2 ,  , f n ,
unde
 1
 f 1  a e1
 11
 a12
f 2   e1  e 2
 a11


 a1n
 f n   a e1  e n
 11

În raport cu baza 1 , forma Q are expresia analitică

Q
1
a11
 
z 1   aij z i  z  j  .
2 n
(5)
i, j  2

 aij z i  z  j  din membrul drept al relaţiei (5) este o formă pătratică în

n
Suma Q1 
i, j  2

n  1 variabile, deci poate fi tratată prin procedeul descris anterior, precum forma Q .

 
În concluzie, după cel mult n  1 paşi obţinem o bază   e1 , e 2 ,  , e n a lui V ,
relativ la care forma pătratică Q se reduce la expresia canonică.
Exemplul 2. Se consideră forma pătratică

   2  2x 1x 2  2x 2 2  4x 2x 3  x 3 2  x 1x 4  x 4 2
Q :  4   , Q x  x 1
Folosind metoda Gauss- Lagrange să se aducă Q la expresia canonică şi să se
evidenţieze matricea de trecere de la baza iniţială la baza în care Q are expresia canonică.

Matricea asociată lui Q în raport cu baza baza canonică a spaţiului  4

 
  e1  1, 0, 0, 0, e 2  0, 1, 0, 0, e3  0, 0, 1, 0, e 4  0, 0, 0, 1
este

7
  1 0 1 2
1
 
 1 2 2 0 
A .
0 2 1 0 
 
1 2 0 0  1

Observăm că a11  0 .
Putem scrie pe Q sub forma

x 4 
2
 
Q x   x 1  x 2 
2 
 x      
2 2  4 x 2 x 3  5 x 4 2  x 2 x 4  x 3 2
4

Efectuând schimbarea de coordonate
 1 4 
 y  x 1  x 2   x
 2
 y 2   x 2 

 y 3  x 3

 y 4   x 4 

rezultă
 1 y 4 
x  y 1  y 2  
 2
 x 2   y 2 

 x 3  y 3

 x 4   y 4 

Matricea de trecere asociată acestei schimbări de coordonate, prin relaţia

x   M , 1   x 1

va fi
1 1 0 1 2
 
0 1 0 0 
M , 1    ,
0 0 1 0 
 
0 0 1 
 0

 1 
noua bază fiind 1   f 1  e1 , f 2  e1  e 2 , f 3  e 3 , f 4   e1  e 4  .
 2 
Expresia formei pătratice Q în raport cu baza 1 este

 2  y 2 2  4 y 2 y 3  54 y 4 2  y 2 y 4  y 3 2 .

Q  y 1

8
 Matricea asociată lui Q în raport cu baza 1 este
este
1 0 0 0 
 
0 1  2  1 2
A   .
0 2 1 0 
 
0  1 2 0  5 4 

  0.
Observăm că a22
Putem scrie

 2   y 2  2 y 3  12 y 4   2  32 y 4 2  2 y 3 y 4 .

2
Q  y 1  3 y 3
 
Efectuăm schimbarea de coordonate
 z 1  y 1

 z 2   y 2   2 y 3 
1 4 
 y
 2 ;
 z 3  y 3

 z 4   y 4 

deci
 y 1  z 1

 y 2   z 2   2 z 3  1 z 4 

 2
 y 3  z 3

 y 4   z 4 

 
Trecerea la noile coordonate z 1 , z 2 , z 3 , z 4 se realizează prin intermediul relaţiei

x 1  M 1 ,  2   x  2 ,

cu matricea de trecere
1 0 0 0 
 
0 1 2 1 2
M 1 ,  2    .
0 0 1 0 
 
0 0 0 1 

Noile coordonate corespund noii baze
 1 
 2  g1  f 1, g 2  f 2 , g 3  2 f 2  f 3 , g 4  f 2  f 4  .
 2 

9
 Relativ la  2 , forma Q are expresia analitică

 2  z 2 2  3z 3 2  32 z 4 2  2z 3 z 4 .

Q  z 1

Matricea asociată lui Q în raport cu baza  2 este

este
1 0 0 0 
 
0 1 0 0 
A   .
0 0  3 1 
 
0 0  1  3 2 

  0 .
Observăm că a33

Vom forma pătrat perfect în Q pentru termenii care conţin z 3 ; astfel

 2  z 2 2  13 3z 3  z 4 2  76 z 4 2

Q  z 1

Vom efectua schimbarea de coordonate

t 1  z 1

t 2   z 2 
 3 ;
t  3z 3  z 4 
 4 
t  z 4 

vom avea
1 0 00
 
0 1 0 0
M  2 ,  3    .
0 0 1 3  1
 
0 1 
 0 0
Expresia formei pătratice Q în raport cu baza

 1 
3  h1  g 1 , h 2  g 2 , h 3  g 3 , h 4   g 3  g 4 
 3 
este

   
Q  t 1  t 2  t 3  t 4 ,
2 2 1
3
2 7
6
2
   
deci am obţinut expresia canonică a lui Q .
Vom obţine
x   M , 1   x 1  M , 1   M 1 ,  2   x  2  M , 1   M 1 ,  2   M  2 , 3   x 3 .

10
 Rezultă că matricea de trecere de la baza iniţială  a spaţiului  4 la baza 3 relativ la

care Q are expresia canonică este

M , 3   M , 1   M 1 ,  2   M  2 , 3  .

Teorema 2 (Jacobi). Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n ,

f :V  K o formă pătratică şi  1i, j  n
A  aij matricea ei relativ la baza

 
  e1 , e 2 ,  , e n a lui V . Dacă toţi minorii principali

a11 a12
1  a11 ,  2  ,  ,  n  det A
a 21 a 22

 
sunt toţi nenuli, atunci există o bază   e1 , e 2 ,  , e n a lui V , în raport cu care forma
pătratică Q are expresia canonică

 n 
f x   i 1 y i  ,
2
 
i 1  i

unde
 y i  , i  1, n sunt coordonatele lui x în baza  ,
 0  1.
Vom prezenta algoritmul pentru obţinerea unei expresii canonice pentru o formă
pătratică, bazat pe teorema Jacobi.
Căutăm vectorii e1 , e 2 ,  , e n de forma

e1  c11 e1

e 2  c 21 e1  c 22 e 2


 (6)
ei  ci1 e1  ci 2 e 2    cii e i


e n  cn1 e1  c n 2 e 2    c nn e n ,

unde cij , i, j  1, n se determină impunând condiţiile:

  0, 1  j  i  n
b e i , e j   (7)
1, i  j
iar b : V  V  K este forma biliniară din care provine f .
Calculăm

11
         
b ei , e j  b ci1 e1  ci 2 e 2    cii e i , e j  ci1b e1 , e j  ci 2b e 2 , e j    cii b e i , e j  
 ci1a1 j  ci 2 a2 j    cii aij

Obţinem
j

1:  
b ei , e1  ci1a11  ci 2 a12    cii a1i  0
j  2:  
b ei , e 2  ci1a 21  ci 2 a 22    cii a 2i  0

 (8)

j  i 1:  
b ei , e i 1  ci1ai 1, 1  ci 2 ai  2, 2    cii ai 1, i  0

j i:  
b ei , e i  ci1ai1  ci 2 ai 2    cii aii  1

adică un sistem compatibil determinat, întrucât determinantul său este  i  0 (deci vectorul

ei este unic determinat).

Folosind formulele lui Crammer obţinem soluţiile sistemului (8):
a11  a1, i 1 0
   
ai 1,1  ai 1, i 1 0
ai1  ai, i 1 1  i 1
c ii   , i  1, n .
i i

Pentru a determina expresia formei pătratice în baza   e1 , e 2 ,  , e n   vom

calcula elementele matricei A , asociată lui f în rapot cu baza  .
Avem
   
aij  b ei , e j  b ei , c j1 e1    c jj e j 
 c j1bei , e1   c j 2bei , e 2     c jj bei , e j , i, j  1, n

Dar, din (7) ştim că bei , e j   0 pentru j  i ; deci aij  0 pentru j  i .

Datorită simetriei formei biliniare b rezultă aij  0 pentru j  i .

Deci aij  0 pentru j  i .

Pentru j  i avem

  
aii  b ei , ei  b ei , ci1 e1    cii e i  
 ci1bei , e1   ci 2 bei , e 2     ci, i 1bei , e i 1   cii bei , e i   cii  i 1 , i  1, n

 i

Deducem că în baza  forma pătratică are expresia canonică

 n 
 
f x   aij y i  y  j    i 1 y i  ,
n 2

i, j 1 i 1  i

12
iar matricea asociată acesteia este
 0 
  0 
 1 
A       .
  n 1 
 0   
 n 

Exemplul 3. Folosind metoda Jacobi aflaţi expresia canonică şi baza în care se

realizează aceasta pentru forma pătratică


Q : 3   , Q x  x12  7 x22  x32  8x1 x2  8x2 x3  16 x1 x3 ,  x  x1 , x2 , x3   3 .

Rezolvare

Matricea formei pătratice relativ la baza canonică a spaţiului 3 este

 1  4  8
 
A    4 7  4 .
8  4 1 
 

Minorii principali  i , i  0, 3 ai acesteia sunt:

 0  1
  a  1
 1 11

 1 4
 2   4 7  9

 3  det A  729.

Forma pătratică Q va avea următoarea expresie canonică


Qx  
3 
i 1 2    1 1
yi  0 y12  1 y 22  2 y32  y12  y 22  y32 .
i 1  i 1 2 3 9 81

 
Vom determina noua bază   e1 , e 2 , e3 în raport cu care Q are expresia canonică:

e1  c11 e1

e 2  c21 e1  c22 e 2

e3  c31 e1  c32 e 2  c33 e 3 ,

unde cij , i, j  1,3 se determină impunând condiţiile:

  0, 1  j  i  3
b e i , e j   (1)
1, i  j
b fiind forma biliniară asociată formei pătratice Q în baza  , adică

13
   1 1
b x, y  x1 y1  x2 y 2  x3 y3 .
9 81
Avem

     
b e1 , e1  b c11 e1 , e1  c11b e1 , e1  c11a11  c11 

  c11  1 ;
 
b e1 , e1  1 

deci
e1  e1 .
Vom calcula
        
b e 2 , e1  b c21 e1  c22 e 2 , e1  c21b e1 , e1  c22b e 2 , e1  c21a11  c22 a21  c21  4c22

       
b e 2 , e 2  b c21 e1  c22 e 2 , e 2  c21b e1 , e 2  c22 b e 2 , e 2  c21a12  c22 a22  4c21  7c22 .


Ţinând seama de (1) obţinem sistemul

c21  4c22  0 4 1
  c21   , c22   ,
 4c21  7c22  1 9 9

adică
4 1
e 2   e1  e 2 .
9 9
Va trebui să calculăm

       
b e3 , e1  b c31 e1  c32 e 2  c33 e 3 , e1  c31b e1 , e1  c32 b e 2 , e1  c33b e 3 , e1

 

       
b e3 , e 2  b c31 e1  c32 e 2  c33 e 3 , e 2  c31b e1 , e 2  c32 b e 2 , e 2  c33b e 3 , e 2   

       
b e 3 , e 3  b c31 e1  c32 e 2  c33 e 3 , e 3  c31b e1 , e 3  c32 b e 2 , e 3  c33b e 3 , e 3 .
  
c31a11  c32 a12  c33 a13  c31  4c32  8c33

c31a 21  c32 a 22  c33 a 23  4c31  7c32  4c33
c a  c a  c a  8c  4c  c .
 31 31 32 32 33 33 31 32 33

Ţinând seama de (1) obţinem sistemul

c31  4c32  8c33  0
 8 4 1
 4c31  7c32  4c33  0  c31   , c32   , c33  ;
 8c  4c  c  1 81 81 81
 31 32 33

rezultă
8 4 1
e 3   e1  e 2  e 3 .
81 81 81
Teorema 3 (Metoda valorilor proprii). Fie V un spaţiu vectorial real euclidian şi
f : V   o formă pătratică reală. Atunci există o bază ortonormată   e1 , e 2 ,  , e n a  
spaţiului vectorial V relativ la care expresia canonică a formei este

14
   2 ,
f x    i y i 
n

i 1

unde
 1 ,  ,  n sunt valorile proprii ale matricei asociată formei pătratice, relativ la o bază
ortonormată  (fiecare valoare proprie fiind inclusă în sumă de atâtea ori cât
multiplicitatea sa),
 y 1 ,  , y n  sunt coordonatele vectorului x relativ la baza  .
Pentru a aplica metoda valorilor proprii pentru reducerea unei forme pătratice la o expresie
canonică se procedează astfel:
 
1. se alege o bază ortonormată   e1 , e 2 ,  , e n a lui V şi se scrie matricea A ,
asociată lui f în raport cu baza  ;
2. se determină valorile proprii 1 ,  ,  r   ale matricei A , cu multiplicităţile
algebrice corespunzătoare a1 ,  , a r , cu a1    a r  n (vezi cursul 7);

3. pentru subspaţiile proprii W1 ,  , W r asociate valorilor proprii 1 ,  ,  r (vezi

cursul 7); se determină bazele ortonormate 1 ,  ,  r , folosind procedeul de

ortogonalizare Gram- Schmidt (vezi cursul 8);
4. se consideră baza ortonormată   1     r a lui V şi se scrie expresia

canonică a lui f în raport cu baza  , adică   2 ,

f x    i y i 
n
unde
i 1

 t
x   y 1 ,  , y n  .
Exemplul 4. Folosind metoda valorilor proprii determinaţi expresia canonică şi baza în
care se realizează aceasta pentru forma pătratică

   2  x 2 2  x 3 2  x 1x 2  x 1x 3  x 2x 3 .

f : 3   , f x  x 1

Matricea asociată lui f în raport cu baza canonică a spaţiului 3 este

 1 1 2 1 2
 
A  1 2 1 1 2  .
1 2 1 2 1 
 
Avem

15
 1  12 12 2
1 
P   1 2 1   1 2  2       ,
2 
12 12 1 

ce are rădăcinile

1  2, a1  1


 2  1 2 , a 2  2


Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 1 este


W1  x  3 | Ax  1 x . 
Obţinem
 1 1 
x 2   x 3  2 x 1 x 1 
1 1 2  1 3
x  2 2  2
x  x 0
2
 
 1 1 1
x 2       x 1  x 2   x 3  0
1 1
 x  x  2x 
3 2
2 2 2 2
 1 1 1 2  1
x 3  2 x 3 x 1  x 2   x 3  0
1
2 x  x  2
 2  2

Notăm x 3  t , t   .
Avem
 1
 2 x  x
2   t
 1 2   t

x  2x
Deducem
x 1  t , x 2  t .
Deci
 
 
W 1   x   | x  t , t , t   t 1, 1, 1  t c1  .
3

 
 c1 

Baza ortonormată 1 va fi 1  f 1 , unde  

c1 1  1 1 1 
f1   c1   , ,  .
c1 3  3 3 3

Subspaţiul propriu asociat valorii proprii  2 este


W 2  x  3 | Ax   2 x . 
Obţinem

16
  1 1 2  1
x 3  x 1
1
x  2
x 
2 2

 1 1
 x 2   x 3  x 2 
1 1
 x 
2 2 2
 1 1 1 2 
x 3  x 3
1
2 x  x 
 2 2
1 1 1 2 1 3
 x  x  x  0 x1  x2  x3  0 .
2 2 2
Notăm x 1  t1 , x 2  t 2 , t1 , t 2   ; deci x 3  t1  t 2 .
Deci
 
 
W 2   x  3 | x  t1 , t 2 ,t1  t 2   t1 1, 0,  1  t 2 0, 1,  1  t1 c 2  t 2 c 3  .
    
 
 c2 c3 

Considerăm sistemul ortogonal f 2 , f 3 , unde


 f 2  c 2

 f 3  c 3   f  2


unde  se obţine din condiţia ca f 3 şi f 2 să fie ortogonali, adică

f 3 , f  2  0 .

Din

c3 , f 2 1
c3   f 2 , f 2  0      .
f 2 , f 2 2

Rezultă
 1 1
f  2  0, 1,  1  1, 0,  1    , 1,   .
1 1
f 3  c 3 
2 2  2 2

 
Baza  2  f 2 , f 3 este ortonormată, unde

f 2 1  1 1 
f2   f 2   , 0,  ,
f 2 2  2 2

f 3 2  1 2 1 
f3  f 3    , , .

f 3 3  6 3 6 

Avem

  1   2  f 1 , f 2 , f 3 . 

17
 Matricea asociată lui f în baza  va fi (vezi cursul 7)

2 0 0 
 
A   0 1 2 0  ,
 0 0 1 2
 
iar expresia canonică a lui f în raport cu baza 

  
f x  2 y 1 
2
2
y  
1 2 2 1 3 2

2
y . 
Definiţia 6. Fie V un spaţiu vectorial real.
a) Forma pătratică f : V   se numeşte pozitiv definită (negativ definită) dacă

 
f x  0 ( respectiv, f x  0 ),  x  V , x  0 ;
b) Forma pătratică f : V   se numeşte pozitiv semidefinită (negativ semidefinită)

 
dacă f x  0 ( respectiv, f x  0 ),  x  V şi există a  V , a  0 , pentru care


f a  0;

c) Forma pătratică f : V   se numeşte nedefinită dacă există a, b  V astfel încât

 
f a  0 şi f b  0 .
Definiţia 7. O matrice simetrică este pozitiv (negativ) definită dacă forma pătratică
asociată acesteia este pozitiv (negativ) definită.
Propoziţia 1. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n şi
 1i, j  n ,
A  aij A  M matricea simetrică asociată formei pătratice pozitiv definită


f : V   în raport cu baza   e1 , e 2 ,  , e n a lui V . Atunci au loc următoarele
afirmaţii:
a) aii  0 ,  i  1, n ,

b) det A  0 ,
c) rang f  n .
Teorema 4 (criteriul lui Sylvester). Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită
n şi f : V   o formă pătratică. Atunci numărul coeficienţilor pozitivi şi respectiv al celor
negativi dintr-o expresie canonică a lui f nu depinde de alegerea bazei canonice.
Definiţia 7. i) Numărul p al coeficienţilor pozitivi dintr-o expresie canonică a formei
pătratice f se numeşte indexul pozitiv al lui f .

18
 ii) Numărul q al coeficienţilor negatitivi dintr-o expresie canonică a formei pătratice f
se numeşte indexul negativ al lui f .

iii) Perechea  p, q, d  se numeşte signatura formei pătratice, unde d  n   p  q  este

numărul de coeficienţi nuli.
Teorema următoare ne permite să decidem dacă o formă pătratică este pozitiv sau negativ
definită, fără a fi obligaţi să determinăm o expresie canonică a sa.
Teorema 5 . Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită n şi A  aij  1i, j  n ,
A  M matricea simetrică asociată formei pătratice f : V   în raport cu baza

 
  e1 , e 2 ,  , e n a lui V . Atunci
1. f este pozitiv definită dacă şi numai dacă toţi minorii principali 1 ,  2 ,  ,  n
ai matricei A sunt strict pozitivi

2. f este negativ definită dacă şi numai dacă  1k  k  0 ,  k  1, n .

Observaţii. i) Forma pătratică f este pozitiv (negativ) definită dacă şi numai dacă
rang f  n  p (respectiv rang f  n  q ).
ii) Teorema 4 arată că urmând oricare dintre cele trei metode de obţinere a expresiei
canonice a unei forme pătratice, signatura formei pătratice (dedusă din expresia canonică
obţinută) este totdeauna aceeaşi.
iii) Fiind dată o formă pătratică f : V   şi matricea asociată acesteia relativ la o
bază a spaţiului V , f este pozitiv definită dacă şi numai dacă oricare din următoarele condiţii
este îndeplinită:
 forma pătratică f are signatura n,0,0 ;

 determinanţii  i  0 ,  i  1, n ;
 valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.

Exemplul 5. Fie f :  4   o formă pătratică a cărei expresie analitică în raport cu

baza canonică a lui  4 este


f x  x1 x2  x2 x3  x3 x4  x4 x1 ,  x  x1 , x2 , x3 , x4    4 .

a) Să se scrie matricea lui f în raport cu baza canonică a lui  4 şi expresia analitică

a polarei lui f în raport cu aceeaşi bază.

19
 b) Folosind metoda lui Gauss să se determine o expresie canonică pentru f şi o bază

a lui  4 în raport cu care f are această expresie canonică.

c) Să se precizeze signatura lui f .

Rezolvare

a) Matricea formei pătratice relativ la baza canonică a lui  4 este

y1 y2 y3 y4
x1  0 12 0 1 2
 
x 2 1 2 0 1 2 0 
A  .
x3 0  1 2 0 1 2
 
x4 1 2 0 12 0 

Observaţie. În scrierea matricei A apar atât x1 , x 2 , x3 , x 4 cât şi y1 , y 2 , y3 , y 4 în

vederea obţinerii expresiei analitice a polarei lui f : se înmulţeşte fiecare element al matricei

A cu indicele corespunzător liniei, notat cu xi respectiv al coloanei, notat cu y j la intersecţia

cărora se află acest element.

Expresia analitică a polarei lui f în raport cu baza canonică a lui  4 va fi

 
b x, y 
1
2
x1 y 2  x1 y 4  x2 y1  x2 y3  x3 y 2  x3 y 4  x4 y1  x4 y3 ,  x, y   4
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
b) Deoarece a12  0 facem schimbarea de coordonate

 1 1
 y1  x1  x2
 x1  y1  y 2 2 2
x  y  y 
 2  1 1
  y 2  x1  x2
1 2

 x3  y 3  2 2
 x4  y 4  y 3  x3
y  x .
 4 4

Matricea de trecere asociată acestei schimbări de coordonate, prin relaţia

x   M , 1   x 1

va fi
1 1 0 0
 
1 1 0 0
M , 1    ,
0 0 1 0
 
0 0 0 1 

noua bază fiind

20
  
1  f 1  e1  e 2 , f 2  e1  e 2 , f 3  e3 , f 4  e 4 .

Expresia formei pătratice f în raport cu baza 1 este


f x   y1  y2  y1  y2    y1  y2 y3  y3 y4  y4  y1  y2  ,
adică


f x  y12  y22  y1 y3  y2 y3  y3 y4  y1 y4  y2 y4 .

Matricea asociată lui f în raport cu baza 1 este

 1 0 1 2 1 2
 
 0 1 1 2 1 2
A   .
1 2 1 2 0 1 2
 
12 12 12 
 0 
  0.
Observăm că a11
Putem scrie pe f sub forma


2
 1 1  1 1 3
f x   y1  y3  y 4   y32  y 42  y 22  y3 y 4  y 2 y3  y 2 y 4 .
 2 2  4 4 2
Efectuând schimbarea de coordonate
 1 1
 z1  y1  2 y3  2 y 4

z2  y2
 z 3  y3

 z 4  y 4 ;

rezultă
 1 1
 y1  z1  2 z 3  2 z 4

 y2  z2
 y3  z 3

 y 4  z 4 .

Matricea de trecere asociată acestei schimbări de coordonate, prin relaţia

x 1  M 1 ,  2   x  2

va fi
1 0 1 2 1 2
 
0 1 0 0 
M 1 ,  2    ,
0 0 1 0 
 
0 1 
 0 0

21
noua bază fiind
 1 1 1 
 2  g1  f 1, g 2  f 2 , g 3  f 1  f 3 , g 4   f 1  f 4  .
 2 2 2 
Expresia formei pătratice f în raport cu baza  2 este


f x  z12  z 22 
1 2 1 2 3
4
z3  z 4  z3 z 4  z 2 z3  z 2 z 4 .
4 2
Matricea asociată lui f în raport cu baza  2 este

1 0 0 0 
 
0 1 1 2 12 
A   .
0 1 2 1 4 3 4 
 
0 1 2 3 4 1 4
 
  0 .
Observăm că a22
Putem scrie pe f sub forma


2
 1 1 
f x  z12    z 2  z3  z 4   2 z3 z 4 .
 2 2 
Efectuând schimbarea de coordonate
t1  z1

t 2   z 2  1 z 3  1 z 4
 2 2
t 3  z 3

t 4  z 4 ;

rezultă
 z1  t1

 z 2  t 2  1 t 3  1 t 4
 2 2
 z3  t3

 z 4  t 4 .

Matricea de trecere asociată acestei schimbări de coordonate, prin relaţia

x  2  M  2 ,  3   x 3

va fi
1 0 0 0 
 
0 1 1 2 1 2
M  2 ,  3    ,
0 0 1 0 
 
0 0 
 0 1 

22
noua bază fiind
 1 1 
 3  h1  g 1 , h 2   g 2 , h 3  g 2  g 3 , h 4  g 2  g 4  .
 2 2 
Expresia formei pătratice f în raport cu baza  3 este


f x  t12  t 22  2t3t 4 .

Matricea asociată lui f în raport cu baza  3 este

1 0 0 0
 
0 1 0 0
A   .
0 0 0 1
 
0 0 1 0 

  0; a34
Observăm că a33   0 .

Efectuând schimbarea de coordonate

t1  u1
t  u
2 2

t 3  u3  u 4
t 4  u3  u 4 ;

rezultă
u1  t1
u  t
 2 2

u3  t 3  t 4 
1
 2

u 4  t 3  t 4 .
1
 2
Matricea de trecere asociată acestei schimbări de coordonate, prin relaţia
x 3  M  3 ,  4   x  4

va fi
1 0 0 0
 
0 1 0 0
M  3 ,  4    ,
0 0 1 1
 
0 0 1  1

noua bază fiind
 
 4  v1  h1 , v 2  h 2 , v 3  h 3  h 4 , v 4  h3  h 4 .

23
Expresia formei pătratice f în raport cu baza  4 este


f x  u12  u 22  2u32  2u 42 .

Matricea asociată lui f în raport cu baza  4 este

1 0 0 0 
 
0 1 0 0 
B .
0 0 2 0 
 
0 0 0  2 

c) Avem
p  2, q  2 .
Obţinem că forma pătratică f are signatura 2,2,0 .

24
 Cursul 11
Ecuaţii şi sisteme de ecuaţii diferenţiale ordinare liniare, cu
coeficienţi constanţi
Bibliografie:
1. C. Avramescu, C. Vladimirescu, Ecuaţii Diferenţiale şi Integrale, Reprografia
Universităţii din Craiova, 2003.
2. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
3. Ivanovici, M., Ecuaţii diferenţiale, Reprografia Universităţii din Craiova, 1993.
4. I. Toma, M. V. Soare, P. P. Teodorescu, Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii în mecanica
construcţiilor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999.
Scopuri:
1) Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare omogene, de ordinul n, cu coeficienţi
constanţi
2) Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare neomogene, de ordinul n, cu coeficienţi
constanţi, utilizând metoda variaţiei constantelor
3) Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare neomogene, de ordinul n, cu coeficienţi
constanţi, utilizând metoda coeficienţilor nedeterminaţi
4) Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi
folosind metoda ecuaţiei caracteristice
5) Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi
folosind metoda eliminării
6) Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare neomogene, cu coeficienţi
constanţi, folosind metoda variaţiei constantelor
1. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare omogene, de ordinul n, cu coeficienţi constanţi
Definiţia 1. (i) O ecuaţie diferenţială de forma:

a0 t x n  a1 t x n 1    an 1 t x  an t x  f t  . (1)

unde

dk x
 x k   , k  0, n ,
d tk

1
  funcţiile ak , f  C 0 I  , k  0, n , I   , a0  0 se numesc coeficienţii ecuaţiei, iar

funcţia f semnifică termenul liber,

 funcţia x  C n I  este funcţia necunoscută

se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n .
(ii) Dacă f t   0,  t  I ecuaţia (1) se numeşte omogenă, iar dacă 

t  I , astfel încât f t   0 , ecuaţia se numeşte neomogenă

Definiţia 2. O ecuaţie diferenţială de forma
a0 x n   a1x n 1    an 1x  an x  0 . (2)
unde a0 , a1 ,  , an sunt constante reale, a0  0 se numeşte ecuaţie diferenţială liniară

omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi.

Definiţia 3. Polinomul P   a0 n  a1n 1    an 1  an reprezintă polinomul

caracteristic ataşat ecuaţiei diferenţiale liniară omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi

din (2) iar ecuatia P   0 constituie ecuatia caracteristica atasata ecuatiei diferentiala din (2).
În continuare vom arăta că soluţiile ecuaţiei diferenţiale (2) depind de tipul rădăcinilor
ecuaţiei caracteristice.
Cazul 1. Considerăm mai întâi cazul când rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi
analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia
caracteristică are şi rădăcini multiple.
a) Dacă ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte 1 ,  ,  n atunci putem
scrie soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare omogene (2) sub forma

xt   C1e 1t  C2 e  2 t    Cn e  n t .

Exemplul 1. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene cu

coeficienţi constanţi
x  x  0 .

Rezolvare
Se obţine polinomul characteristic:
P   2  1 .

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P   0 sunt 1,2  1 .

Vom avea

2
  x1 t   e t

 x 2 t   e t

iar soluţia generală va fi

xt   C1e t  C2 e t .

b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina   1 reală, multiplă, de ordinul p , p  n

atunci putem scrie soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare omogene (2) sub
forma
xt   C1e 1t  C2te 1t    C p t p 1e 1t .

c) Dacă ecuaţia caracteristică are k rădăcini reale 1 ,  ,  k cu ordinele de

multiplicitate p1 ,  , pk , p1    pk  n atunci soluţia generală a ecuaţiei

diferenţiale omogene (2) este

xt   Q p1 1 t e 1t  Q p 2 1 t e  2 t    Q p k 1 t e  k t ,

unde

Q pi 1 t   C1  C2t    C p t pi 1 (3)

este un polinom de grad cel mult pi  1

Exemplul 2. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi
x 7  3x 6  3x 5  x 4  0 .
Rezolvare
Vom obţine polinomul caracteristic

P   7  36  35  4  4   13 .

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P   0 sunt:

   0 rădăcină multiplă de ordinul 4,
   1 rădăcină multiplă de ordinul 3.
Soluţia generală va fi:

xt   C1  C2t  C3t 2  C4t 3  C5  C6t  C7 t 2 e t . 
Cazul 2. Presupunem că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi analizăm pe
rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia caracteristică are şi
rădăcini multiple.

3
 a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile complexe distincte; rezultă că
ele sunt două câte două complex-conjugate
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene (2) va fi:

yt   C1e 1t cos 1t  C 2 e  2 t cos  2 t    C k e  k t cos  k t 

 C1e 1t sin 1t  C 2e  2 t sin  2t    C ke  k t sin  k t

unde Ci , Ci , i  1, k sunt constante arbitrare.

Exemplul 3. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi

x 4  5x  4 x  0 .
Rezolvare
Vom obţine polinomul caracteristic
P   4  52  4 .

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P   0 sunt: 1,2  i ,  3,4  2i .

Soluţia generală va fi
xt   C1 cos t  C2 sin t  C3 cos 2t  C4 sin 2t .

b) Presupunem că ecuaţia caracteristică are rădăcina complexă 1  1  i1 multiplă,

de ordinul p1 ; soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene va fi:

yt   C1e1t cos 1t  C 2 te 1t cos 1t    C p1 t p1 1e1t cos 1t 

 C1e1t sin 1t  C 2te 1t sin 1t    C p1 t p1 1e1t sin 1t.

c) Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe

1  1  i1


    i
 k k k

cu ordinele de multiplicitate p1 ,  , pk , unde 2 p1    pk   n . Atunci soluţia generală a

ecuaţiei diferenţiale omogene (2) este

 
xt   R1 t  cos 1t  S1 t  sin 1t e 1t    R p j 1 t  cos  j t  S p j 1 t  sin  j t e  j t ,

unde

 R p j 1 t   C1  C2t    C p j t p j 1 este un polinom de grad cel mult p j  1 ,

 S p j 1 t   C1  C2t    C p t p j 1 este un polinom de grad cel mult p j  1 .

j

4
 Cazul 3. Presupunem că ecuaţia caracteristică are
o rădăcinile 1 ,  ,  j reale cu ordinele de multiplicitate p1 ,  , p j şi

o rădăcinile complexe  j 1  1  i1 ,  ,  j  l   l  il cu ordinele de


multiplicitate p j 1 ,  , p j  l , unde p1    p j  2 p j 1    p j  l  n . 
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene (2) va fi:
j

i 1
l

xt    Q pi 1 t e  i t   e  k t R p j  k 1 t  cos  k t  S p j  k 1 t  sin  k t ,
k 1

unde
 Q pi 1t  este un polinom de grad cel mult pi  1 şi are expresia din (3),

 R p j  k 1 t   c1  c2t    c p k t p k 1 este un polinom de grad cel mult p k  1 ,

 S p j  k 1 t   c1  c2t    c p t p k 1 este un polinom de grad cel mult p k  1 .

k

Exemplul 4. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene cu

coeficienţi constanţi

64 x 8  48x 6  12 x 4  x  0 .

Rezolvare
Vom obţine polinomul caracteristic

P   648  486  124  2  2 42  1 .

3
 
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P   0 sunt: 1  0 rădăcină dublă, 2,3   i
1
2
rădăcini triple.
Soluţia generală va fi


xt   C1  C2t  C3  C4t  C5t 2 cos  t
2
 t
 C6  C7 t  C8t 2 sin .
2

Definiţia 4. O ecuaţie diferenţială de forma

a0 x n   a1 x n 1    an 1 x  an x  f t 

unde a0 , a1 ,  , an sunt constante reale, a0  0 iar f : C 0 I    este o funcţie continuă

pe un interval I   se numeşte ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordinul n cu

coeficienţi constanţi.
Teorema 1. Fie ecuaţia diferenţială de ordinul n , liniară şi neomogenă, cu coeficienţi
constanţi

5
 a0 x n   a1 x n 1    an 1 x  an x  f t  (4)

cu a k , k  0, n constante reale, a0  0 şi f  C 0 I  , I   .
Soluţia generală a acestei ecuaţii este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omogene
asociate şi o soluţie particulară (oarecare) a ecuaţiei neomogene; deci
xt   xo t   x p t  .

În cazul când f este o funcţie oarecare, pentru determinarea unei soluţii particulare a
ecuaţiei neomogene se utilizează:
1) metoda variaţiei constantelor (sau metoda constantelor variabile) a lui Lagrange;
2) metoda coeficienţilor nedeterminaţi.

2. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare neomogene, de ordinul n, cu coeficienţi

constanţi, utilizând metoda variaţiei constantelor
Teorema 2. Fie ecuaţia diferenţială de ordinul n , liniară şi neomogenă, cu coeficienţi
constanţi

a0 x n   a1 x n 1    an 1 x  an x  f t  ,

cu a k , k  0, n constante reale, a0  0 şi f  C 0 I  , I   .
Dacă
xt   C1 x1 t   C2 x2 t     Cn xn t 
este soluţia generală a ecuaţiei omogene asociate, atunci o soluţie particulară a ecuaţiei
neomogene poate fi găsită sub forma
x p t   C1 t x1 t   C2 t x2 t     Cn t xn t  ,

unde C1 t , C2 t  , Cn t  reprezintă soluţia urmatorului sistem algebric, liniar, de n ecuaţii,

cu n necunoscute, neomogen:


C1 t x1 t   C 2 t x2 t     C n t x n t   0
C  t x  t   C  t x  t     C  t x  t   0
 1 1 2 2 n n

 n  2  t   C  t x n  2  t     C  t x n  2  t   0
C1 t x1 2 2 n n
 
C1 t x n 1 t   C 2 t x n 1 t     C n t x nn 1 t   f t .
 1 2 a0

6
 3. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare neomogene, de ordinul n, cu coeficienţi
constanţi, utilizând metoda coeficienţilor nedeterminaţi
Dacă ordinul ecuaţiei diferenţiale neomogene este mare, atunci calculele pentru
determinarea soluţiei particulare devin laborioase, deoarece sistemul care rezultă prin aplicarea
metodei variaţiei constantelor are n ecuaţii, şi n funcţii necunoscute.
Problemele de fizică conduc la ecuaţii de forma (4), în care f t  are o formă particulară
şi în aceste cazuri soluţia particulară a ecuaţiei neomogene poate fi determinată prin metoda
coeficienţilor nedeterminaţi (sau a identificării).
Distingem următoarele situaţii:
Situaţia 1. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma
f t   C  const .
a) Dacă   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială (4)
0

are o soluţie particulară de forma

x p t  
C
.
an
b) Dacă   0 este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci m

ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

C tm
x p t   .
m!an  m
Exemplul 5. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale
x  x  3
x  x  3 .

Rezolvare
Polinomul caracteristic asociat ecuaţiei omogene este

P   2   .

Ecuaţia caracteristică are rădăcinile 1  0 , 2  1 .

1  0  2  1

Soluţia ecuaţiei omogene este

xo t   C1  C2 e t .

Soluţia particulară a ecuaţiei neomogene este

3  t1
x p t  
3t
  3t
1! a2 1 a1
iar soluţia soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale va fi

7
 xt   C1  C2 e t  3t .
Situaţia 2. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   Cet ,
unde  este o constantă.


a) Dacă    nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială (4)

0

are o soluţie particulară de forma

C  e t
x p t   .
P 
b) Dacă    este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci
ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

C  t m  et
x p t   .
P m   
Situaţia 3. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   Pm t 
f t   Pm t  ,

unde Pm t  este un polinom de gradul m .

a) Dacă   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială (4)

are o soluţie particulară de forma
x p t   Qm t  ,

unde Qm t  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm t  , ai cărui coeficienţi se determină prin

Q m t  Pm t 

identificare, punând condiţia ca x p t  să verifice ecuaţia neomogenă.

b) Dacă   0 este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia r

diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

xt t   t r Qm t  ,

unde Qm t  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm t  .

Exemplul 6. Să se determine soluţia generală a următoarei ecuaţii diferenţiale:

x  5x  6 x  6t 2  10t  2 .

Rezolvare
Polinomul caracteristic asociat ecuaţiei omogene este

P   2  5  6    2  3 .

Ecuaţia caracteristică are rădăcinile 1  2 , 2  3 .1  2 2  3

8
 Soluţia ecuaţiei omogene este

xo t   C1e 2t  C2 e 3t .

Soluţia particulară a ecuaţiei neomogene este

x p t   t 2  at  b .

Avem:
xp  2t  a , xp  2 .

Obţinem


2  52t  a   6 t 2  at  b  6t 2  10t  2 ;
deci
 10  6a  10  a  0

2  5a  6b  2  b  0
adică

x p t   t 2 .

Soluţia soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale va fi xt   C1e 2t  C2 e 3t  t 2 .

Situaţia 4. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   et Pm t  .

a) Dacă    nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială (4)

 

are o soluţie particulară de forma

x p t   et Qm t  , (5)

unde Qm t  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm t  , ai cărui coeficienţi se determină prin

Q m t  Pm t 

identificare, punând condiţia ca x p t  din (5) să verifice ecuaţia neomogenă.

x p t 

b) Dacă    este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice, atunci

 
r

ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

x p t   et t r Pm t  .

Situaţia 5. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   M cos  t  N sin  t .
a) Dacă    i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială (4)
  i

are o soluţie particulară de forma

x p t   A cos  t  B sin  t .

9
 b) Dacă    i este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice, atunci
m

ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

x p t   t m  A cos  t  B sin  t  .

Situaţia 6. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   et Pm t cos  t  Qm t sin  t  .

a) Dacă      i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială

(4) are o soluţie particulară de forma

x p t   et Rm t cos  t  S m t sin  t  .

b) Dacă     i este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice, atunci

r

ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

x p t   t r et Rm t cos  t  S m t sin  t  .

Situaţia 7. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (4) este de forma

f t   f1t     f k t  ,

cu fi t  de forma din situaţiile 1- 6.

f i t 

În acest caz, ecuaţia diferenţială (4) are o soluţie particulară de forma

x p t   x p1t     x pk t  ,

cu x pi t  corespunzător lui fi t  .
f i t 

x pi t 

Exemplul 7. Să se determine soluţia generală a ecuaţii diferenţiale

x  4 x  5x  1  4e t .

Rezolvare
Polinomul caracteristic asociat ecuaţiei omogene este


P   3  42  5   2  4  5 . 
Ecuaţia caracteristică are rădăcinile
1  0
 .

 2   2  i ,  2  2  i

Soluţia ecuaţiei omogene este

xo t   C1  C2 e2t sin t  C3 e2t cos t .

Soluţia particulară a ecuaţiei neomogene este

x p t   x p1 t   x p 2 t  ,

10
unde

1  t1
x p1 t  
t t
 
1! a3 1 a2 5
iar

4  e t 4  e t
x p 2 t     2  e  t ;
P 1 2
deci

x p t  
t
 2  e t .
5
Soluţia soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale va fi

xt   C1  C2 e 2t sin t  C3 e  2t cos t   2  et .

t
5
4. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi folosind
metoda ecuaţiei caracteristice
Definiţia 5. Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
 x1  a11t x1  a12 t x2    a1n t xn  f1t  (6)
 
 x2  a21t x1  a22 t x2    a2n t xn  f 2 t 


 xn  an1t x1  an 2 t x2    ann t xn  f n t ,

unde
d xk
 xk  , k  1, n ,
dt x k 
d xk
dt
k  1, n

 aij , fi  C 0 I  , i, j  1, n , I   , i, j  1, n
I 

 x1,, xn  C1I  sunt funcţii necunoscute,

se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I.

Funcţiile aij se numesc coeficienţii sistemului.
a ij

Dacă f1    f n  0 pe I sistemul se numeşte omogen; în caz contrar se numeşte

neomogen.

11
 Definiţia 6. Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
 x1  a11x1  a12 x2    a1n xn  f1t  (7)
 
 x2  a21x1  a22 x2    a2n xn  f 2 t 


 xn  an1x1  an 2 x2    ann xn  f n t ,

unde
d xk
 xk  , k  1, n ,
dt
 aij i, j  1, n sunt constante reale,
a ij

 fi  C 0 I  , i, j  1, n , I   ,

 x1,, xn  C1I  sunt funcţii necunoscute,

se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I şi neomogen cu coeficienţi

constanţi.

Fie sistemul liniar şi omogen cu coeficienţi constanţi

X t   AX t  , (8)
 x1   x1   a11  a1n 
     
unde X t      , X t      , A       .
 x  x  a 
 n  n  n1  a nn 
Ecuaţia (9) se numeşte ecuaţia caracteristică a sistemului (8):
det  A   I n   0 , (9)
iar P   det  A   I n  este polinomul caracteristic al matricei A deci valorile căutate pentru

 sunt valorile proprii ale matricei A .



Cazul 1. Dacă matricea A are valori proprii distincte, atunci fiecărei valori proprii îi
corespunde un vector propriu, de componente  A1,, An  .
Pentru a determina soluţia generală a sistemului omogen (8) se procedează astfel:
1. se rezolvă ecuaţia det  A   I n   0 ;

2. se obţin valorile proprii i , i  1, n ;

3. pentru fiecare valoare proprie   i   i

se determină vectorul propriu

corespunzător  A1i ,, Ani  ;

4. se scrie soluţia generală a sistemului omogen (8):

12
  x t   A C e 1t  A C e  2 t    A C e  n t
 1 11 1 12 2 1n n
 x2 t   A21C1 e 1t  A22 C 2 e  2 t    A2n C n e  n t



 xn t   An1C1 e 1t  An 2 C 2 e  2 t    Ann C n e  n t .

Cazul 2. Cazul valorilor proprii multiple

Presupunem că   0 este valoare proprie de ordin de multiplicitate m a matricei A . m
A

Soluţia X t  va arăta astfel:

 11   12   1m  

      
  21    22    2m  m 1

X t    C   t  C2     t  C m   e 0 t .
   1      
 


 
 
 
 
  n1   n2   nm  

5. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi

folosind metoda eliminării
Metoda eliminării constă în reducerea sistemului de ecuaţii diferenţiale la o singură
ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n , pentru una din funcţiile necunoscute ale sistemului şi
n

rezolvarea apoi a acestei ecuaţii.

În cazul unui sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
 x1 a11x1  a12 x2

 x2 a 21x1  a 22 x2
Metoda eliminării presupune următoarele etape
1. Calculăm
x1  a11 x1  a12 x2  a11 x1  a12 a21 x1  a 22 x2   a11 x1  a12 a21 x1  a12 a22 x2 
x  a x
 a11 x1  a12 a21 x1  a12 a22  1 11 1  a11  a22 x1  a12 a21  a11a22 x1.
a12
2. Rezolvăm ecuaţia diferenţială
x1  a11  a22 x1  a12a21  a11a22 x1  0
a cărei soluţie este x1t  .

3. Înlocuim pe x1t  în cea de -a doua ecuaţie a sistemului pentru a determina x2 t  .

13
 Exemplul 8. Folosind metoda eliminării să se determine soluţia generală pentru
următorul sistem de ecuaţii diferenţiale
 x1  3x2  4 x3 (10)

 x2   x3
 x   2 x  x .
 3 1 2

Rezolvare
Rezultă ecuaţia diferenţială liniară omogenă cu coeficienţi constanţi
x1  8x1  4 x2  3x3  8x1  4 x3  6 x1  3x2  8x1  6 x1  x1  7 x1  6 x1 ,
adică
x1  7 x1  6 x1  0 .
Vom obţine polinomul caracteristic

P1   3  7  6    1  2  3 .

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice P1   0 sunt: 1  1 , 2  2 , 3  3 .

 1  1
3  3

Rezultă

x1t   C1 et  C2 e2t  C3 e3t (11)

Avem
x3  2 x1  x2  2 x1  x3 ,
adică


x3  x3  2 x1  2  C1 et  2C2 e 2t  3C3 e3t . 
Vom rezolva ecuaţia diferenţială neomogenă, cu coeficienţi constanţi

x3  x3  2C1 et  4C2 e2t  6C3 e3t .

Determinăm întâi soluţia generală a ecuaţiei omogene asociate:

x3  x3  0 .
Avem:

P3    2  1 .

Ecuaţia caracteristică P3    0 are rădăcinile 1  i ,  1  i .

1  i
1  i

Obţinem
x3o t   C4 cos t  C5 sin t .
Pentru a determina soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale neomogene folosim
observăm că ne aflăm în Situaţia 2, a) deoarece

14
 o P3  1  2  0 P3120,

o P3250 P3  2  5  0 ,

o P3 3  10  0 .
Deci

2C1 e t 4C2 e 2t 6C3 e3t 4 3

x3 p     C1 e t  C2 e 2t  C3 e3t .
P3  1 P3  2 P3 3 5 5
Rezultă

x3 t   C4 cos t  C5 sin t  C1 e  t  C2 e  2t  C3 e 3t .
4 3 (12)
5 5
Avem
4 3
x2   x3  C4 cos t  C5 sin t  C1 et  C2 e 2t  C3 e3t ,
5 5
adică

x2 t   C4 sin t  C5 cos t  C1 et  C2 e  2t  C3 e3t  C6

2 1 (13)
5 5
Introducând (11), (12) şi (13) în (10) vom obţine
 3C4  4C5  0

3C5  4C4  0  C4  C5  C6  0 .
3C  0
 6
Notând

C1  K1

1
 C2  K 2
5
1 3t
 5 C3e  K 3

soluţia generală a sistemului (10) va fi

 x t   K e  t  5K e  2t  5K e 3t
 1 1 2 3

 x2 t   K1 e  2 K 2 e  K 3 e
t  2t 3t

 x3 t   K1 e  4 K 2 e  3K 3 e .
t  2t 3t

6. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare neomogene, cu coeficienţi

constanţi, folosind metoda variaţiei constantelor

15
 Teorema 3. Soluţia generală a sistemului neomogen este suma dintre soluţia generală a
sistemului omogen şi o soluţie particulară a sistemului neomogen

 x1o t   x p t 
   1 
 x t 
o   p 
x t 
X t   X o t   X p t    2    2  .
     
 x o t   x p t 
 n   n 
O soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina cu ajutorul metodei
variaţiei constantelor.
Se caută soluţia particulară de forma
 x p t   K t x  K t x    K t x
 1 1 11 2 12 n 1n

 x2p t   K1 t x21  K 2 t x22    K n t x2n


 p
 xn t   K1 t xn1  K 2 t xn 2    K n t xnn


unde funcţiile Ki t  , i  1, n se determină din sistemul

K i t 
i  1, n

 K1 t x11  K 2 t x12    K n t x1n  f1 t 

  
 K1 t x21  K 2 t x22    K n t x2n  f 2 t 


 K1 t xn1  K 2 t xn 2    K n t xnn  f n t .

Exemplul 6.1. Să se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale lineare neomogen, cu

coeficienţi constanţi

 x1  x2

 t
 x2  x1  e  e .
 t

Rezolvare
Soluţia generală a sistemului omogen asociat
 x1  x2

 x2  x1
va fi de forma

 x o t   K e t  K e  t
 1 1 2
 o
 x2 t   K1 e  K 2 e .
t t


Căutăm soluţia particulară a sistemului neomogen de forma

16
  x p t   K t  e t  K t  e  t
 1 1 2
 p
 x2 t   K1 t  e t  K 2 t  e  t ,

în care funcţiile K1t  şi K 2 t  verifică ecuaţiile

 t
 K1e  K 2 e  0
t
 t t
 K1e  K 2 e  e  e .
 t t

Obţinem
 1 1  2t
 K1  2  2 e

 K    1  1 e 2t ;
 2 2 2
deci
 t 1  2t
 K1  2  4 e
K2te2t
t1
 24
 K   t  1 e 2t
 2 2 4
şi
 p 1 t  1  1 t  1 
 x1 t   e t    e t  
 2  2 2  2

 x p t   1 t  1  1 t  1 
e  t    e  t  .
 2 2  2 2  2
Soluţia generală a sistemului va fi
 t 1 t  1  1 t  1 
 x1 t   K1 e  K 2 e  2 e  t  2   2 e  t  2 
t
    

 x t   K e t  K e  t  1 e t  t  1   1 e  t  t  1 .
 2 1 2
2  2 2  2

17
 Curs 12. Exemple de curbe plane
Bibliografie
1. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
2. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, Facultatea de Matematică şi
Informatică, Universitatea din Craiova, 1993.
3. M. Popescu, M. Sterpu, Geometrie analitică. Teorie si aplicatii, ed. Universitaria
Craiova, 2004.
4. Gh. D. Simionescu, Geometrie analitică, ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968.

Scopuri:
1) Ecuaţia generală a unei conice
2) Descrierea conicelor nedegenerate: cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă
3) Reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei conice
4) Prezentarea unor cuadrice remarcabile din geometrie

Definiţia 1. Considerăm funcţia

f :  2   , f x, y   a11x 2  2a12 xy  a22 y 2  2b1x  2b2 y  c .

Se numeşte curbă algebrică de ordinul al doilea sau conică mulţimea  a punctelor

M x, y  din plan, ale căror coordonate în raport cu un reper cartezian ortonormat verifică
ecuaţia generală
f x, y   0 , (1)
2  a 2  a 2  0 ; deci
unde coeficienţii a11, a12 , a22 , b1, b2 , c sunt constante reale, cu a11 12 22

 
  M x, y  | x, y   2 , f x, y   0 .
Definiţia 2. Se numesc invarianţi ai unei conice acele expresii formate cu coeficienţii
ecuaţiei conicei care păstrază aceeaşi valoare la schimbări de repere ortonormate.
Propoziţia 1. Conicei din (1) i se pot asocia trei invarianţi
a11 a12 b1
a11 a12
I  a11  a22 ,   ,   a12 a 22 b2 ,
a12 a 22
b1 b2 c

unul liniar, al doilea pătratic şi al treilea cubic în coeficienţii ecuaţiei conicei.

Invariantul  determină natura unei conice. Astfel, dacă

1
    0 spunem că  este conică nedegenerată (cercul, elipsa, hiperbola şi
parabola)
   0 spunem că  este conică degenerată.
Cu ajutorul lui  se stabileşte genul unei conice. Astfel, dacă
   0 spunem că  are gen eliptic
   0 spunem că  are gen hiperbolic
   0 spunem că  are gen parabolic.
Definiţia 3. Se numeşte centru de simetrie al unei conice  (în cazul în care acesta
există şi conica se numeşte conică cu centru) un punct C din plan care are proprietatea că
pentru orice punct M   , simetricul lui M faţă de C satisface de asemenea ecuaţia conicei
.
Teorema 1. Conica  : f x, y   0 admite un unic centru de simetrie C x0 , y0  dacă

şi numai dacă invariantul  al acesteia este nenul; în acest caz, coordonatele sale sunt soluţiile
sistemului liniar:
 f
 x  0 a11 x  a12 y  b1  0
 f 
 0 a12 x  a22 y  b2  0
 y
TABLOUL GENERAL DE DISCUŢIE A CONICEI
I) Dacă   0 atunci pentru:
1.   0 , conica este
a) o elipsă reală când I  0
b) o elipsă imaginară când I  0
2.   0 , conica este o parabolă.
3.   0 conica este o hiperbolă
II) Dacă   0 atunci pentru:
1.   0 obţinem două drepte concurente imaginare cu intersecţia reală
2.   0 obţinem:
a) două drepte paralele dacă 1  0
b) două drepte confundate dacă 1  0
c) două drepte paralele imaginare dacă 1  0
3.   0 obţinem două drepte concurente reale,
unde

2
 1  a11c  b12 .
Teorema 2. Orice conică are una din formele canonice:

x2 y2
1)   1  0 (elipsă imaginară);
a2 b2

x2 y2
2)   1  0 (elipsă reală);
a2 b2

x2 y2
3)   1  0 (hiperbolă);
a2 b2

x2 y2
4)   0 (două drepte concurente imaginare cu intersecţia reală);
a2 b2

x2 y2
5)   0 (două drepte concurente reale);
a2 b2

6) y 2  2 px (parabolă);

x2
7)  1  0 (două drepte paralele imaginare);
a2

x2
8)  1  0 (două drepte paralele reale);
a2

9) x 2  0 (pereche de drepte confundate);

Definiţia 4. Cercul este mulţimea punctelor din plan egal depărtate de un punct fix,
numit centru, distanţa de la centru la punctele cercului numindu-se rază.

Vom raporta planul cercului la un reper cartezian ortogonal ; i, j . Fie C a, b 
centrul cercului iar M x, y  un punct oarecare al lui (vezi fig. 1).

r M x, y 

C a, b

O x
Fig. 1.

3
 Din definiţia 4 rezultă că distanţa dintre C şi M este constantă şi egală cu raza r a
cercului

CM  r ,

adică

x  a 2   y  b2  r.

Ridicând la pătrat obţinem ecuaţia carteziană implicită a cercului de centru C a, b şi

rază r

x  a 2   y  b2  r2 . (2)
Dacă desfacem pătratele în (2) obţinem ecuaţia cercului sub forma
x 2  y 2  2ax  2by  a 2  b 2  r 2  0 . (3)
Notând
m  a , n  b , p  a 2  b 2  r 2
ecuaţia (3) devine
x 2  y 2  2mx  2ny  p  0 . (4)
În cazul cercului mulţimea  va fi
 
  M x, y  | x, y   2 , g x, y   0 ,
unde
g x, y   x 2  y 2  2mx  2ny  p .
Deoarece ecuaţia (4) se poate scrie sub forma

x  m2   y  n2  m2  n 2  p
rezultă:
1. dacă m 2  n 2  p  0 atunci cercul  va avea centrul C  m,n şi raza

r  m2  n2  p

2. dacă m 2  n 2  p  0 atunci cercul  se reduce la punctul C  m,n

3. dacă m 2  n 2  p  0 atunci    .

Pentru m 2  n 2  p  0 , ecuaţia (4) se numeşte ecuaţia carteziană generală a

cercului  .
Dacă  este unghiul pe care raza CM îl face cu direcţia pozitivă a axei Ox , atunci
ecuaţiile parametrice ale cercului vor fi

4
  x  a  r cos 
 ,   0, 2.
 y  b  r sin 
Fie c  0 un număr real pozitiv şi F , F  două puncte fixate din plan astfel încât
FF   2c .
Exemplul 1. Să se găsească ecuaţia cercului determinat de punctele
M  1,1, N 2,  1, P1, 3 .

Rezolvare
Folosind ecuaţia Error! Reference source not found. deducem
2m  2n  p  2

4m  2n  p  5
2m  6n  p  10.

Rezultă
11 9 12
m , n , p .
10 10 5
Ecuaţia cercului va fi
22 18 12
x2  y2  x y 0
10 10 5
sau

 
5 x 2  y 2  11x  9 y  12  0 .

Definiţia 5. Elipsa este mulţimea punctelor M din plan care o satisfac relaţia
MF  MF   2a  ct , (5)
adică care au suma distanţelor la două puncte fixe constantă.
Pentru a găsi ecuaţia elipsei vom transforma analitic ecuaţia (5).

Alegem pe FF  ca axă Ox şi mediatoarea segmentului FF  ca axă Oy (vezi fig. 2).

FF   BB  O.

5
 B
M x, y 

A F  c, 0 O F c, 0 A

B

Fig. 2.
Deci F c, 0 şi F  c, 0 ; punctele F şi F  se numesc focarele elipsei iar distanţa
FF  constituie distanţa focală a elipsei.
MF , MF  sunt raze focale ale punctului M . Elipsa admite un centru unic de simetrie
O şi două axe de simetrie Ox, Oy .
Elipsa este o curbă mărginită (există un dreptunghi care să conţină toate punctele ei).
Dacă M x, y  atunci relaţia (5) devine

x  c2  y2  x  c2  y 2  2a . (6)

Dorim să simplificăm relaţia (6). Vom scrie

x  c2  y 2  4a 2  4a x  c2  y 2  x  c 2  y 2
sau

a x  c 2  y 2  a 2  cx ;
deci
a 2  c 2 x 2  a 2 y 2  a 2 a 2  c 2   0 . (7)
În triunghiul MFF  se ştie că MF  MF   FF  sau 2a  2c , deci a  c ; astfel că
a 2  c 2  0 . De aceea, putem nota a 2  c 2  b 2 .
Împărţind în (7) cu a 2b 2 rezultă ecuaţia carteziană implicită a elipsei

x2 y2
  1. (8)
a2 b2
Dacă a  b  r ecuaţia (8) devine
x2  y2  r 2
şi reprezintă un cerc cu centrul în origine şi de rază r .
Deci, cercul este o elipsă particulară.

6
 Astfel
 x2 y2 
   M  x, y  |  x, y    2 ,   1 .
 a2 b2 
Pentru a găsi punctele de intersecţie ale curbei cu axele de coordonate vom face pe rând
y  0 şi x  0 . Rezultă Aa, 0 , A a, 0 pe Ox şi B0, b , B0,  b pe Oy .
Segmentul
o AA  2a se numeşte axa mare a elipsei;
o BB  2b se numeşte axa mică a elipsei.
Jumătăţile lor, adică OA  a şi OB  b sunt semiaxele elipsei.
Punctele A, A, B, B poartă numele de vârfurile elipsei.
Din ecuaţia (8) se deduc ecuaţiile carteziene explicite ale elipsei

a 2  x 2 , x   a, a .
b
y
a
Pentru a obtine ecuatiile parametrice ale elipsei se procedeaza astfel:
1) se construiesc doua cercuri concentrice cu razele a si respectiv b , a  b ;
2) se traseaza prin origine o semidreapta, care intersecteaza cele doua cercuri in
punctele A si respectiv B ;
3) prin punctele A si B se duc drepte paralele cu axele; intersectia acestor puncte va
fi un punct M al elipsei;
y

B M x, y 

O x

4) daca se noteaza  unghiul format de raza OA cu axa Ox se poate deduce ca

ecuaţiile parametrice ale elipsei sunt:

7
  x  a cos 
 ,   0, 2 .
 y  b sin 
Ca şi la elipsă considerăm c  0 un număr real pozitiv şi F , F  două puncte fixate
din plan astfel încât FF   2c .
Definiţia 6. Hiperbola este mulţimea punctelor M din plan care satisfac relaţia
MF  MF   2a  ct , (9)

adică care au diferenţa distanţelor la două puncte fixe constantă.

Pentru a găsi ecuaţia hiperbolei vom transforma analitic ecuaţia (9).

Alegem pe FF  ca axă Ox şi mediatoarea segmentului FF  ca axă Oy (vezi fig. 3).

MF , MF  sunt raze focale ale punctului M . Hiperbola admite un centru unic de
simetrie O şi două axe de simetrie Ox, Oy .
Hiperbola este o curbă nemărginită.
y
M x, y 

F  c, 0 A O A F c, 0 x

Fig. 3.
Deci F c, 0 şi F  c, 0 ; punctele F şi F  se numesc focarele hiperbolei iar distanţa
FF  constituie distanţa focală a hiperbolei.
Dacă M x, y  atunci relaţia (9) devine

x  c2  y2  x  c2  y 2  2a . (10)

Vom obţine

x  c2  y 2  x  c 2  y 2  4a x  c2  y 2  4a 2 .
După reducerea termenilor asemenea şi trecerea în prima parte a tuturor celor care nu
conţin radicali, avem

cx  a 2  a x  c2  y2 .
Prin ridicare la pătrat deducem

8
 c 2  a 2 x 2  a 2 y 2  a 2 c 2  a 2   0 . (11)
Observăm că am obţinut aceeaşi ecuaţie (7) de la elipsă, ceea ce rezultă înmulţind în
(11) cu  1 şi schimbând semnele în paranteze.
Deosebirea hiperbolei faţă de elipsă (unde aveam a  c ) provine din faptul că în
triunghiul MFF  din FF   MF  MF   2a avem c  a ; astfel că c 2  a 2  0 . De

aceea, putem nota c 2  a 2  b 2 .

Împărţind în (11) cu a 2b 2 rezultă ecuaţia carteziană implicită a hiperbolei

x2 y2
  1. (12)
a2 b2
Pentru a găsi punctele de intersecţie ale hiperbolei cu axele de coordonate vom face pe
rând y  0 şi x  0 . Rezultă Aa, 0 , A a, 0 pe Ox iar pe axa Oy nu avem puncte reale,
deci axa Oy nu taie hiperbola.
De aceea, axa Ox se numeşte axă transversă iar axa Oy axă netransversă.
Punctele A, A reprezintă vârfurile hiperbolei.
Din ecuaţia (12) se deduc ecuaţiile carteziene explicite ale hiperbolei

x 2  a 2 , x   ,  a  a,  .
b
y 
a
b
Hiperbola admite două asimptote oblice y   x.
a
Din (12) avem
 x y  x y 
      1 .
 a b  a b 
Daca x  a,  , notand

x y
 a  b  et
x e t  e t
 2  et  e t  x  a
x  y  e t
a 2
 a b

rezulta ca ecuaţiile parametrice ale hiperbolei sunt:

 x  a ch t
 , t  .
 y  b sh t
Daca x   ,  a , notand

9
 x y
 a  b  e
t
e t  e t
  2
x
  e t
 e t
  x   a
 x  y  e t a 2
 a b

rezulta ca ecuaţiile parametrice ale hiperbolei sunt:

 x  a ch t
 , t  .
 y  b sh t

Exemplul 2. Să se determine vârfurile, focarele şi asimptotele hiperbolei

2x 2  5 y 2  8  0 .

Rezolvare
Scriind ecuaţia hiperbolei sub forma

x2 y2
 1  0 ,
4 8
5
deducem

a 2  4

 2 8
b 
 5
 2 2 2 28
c  a  b  5 .

Vârfurile hiperbolei sunt

A2, 0, A 2, 0
iar focarele
 7   7 
F  2 , 0 , F   2 , 0  .
 5   5 

Ecuaţiile asimptotelor hiperbolei sunt

2
y x.
5
Definiţia 7. Parabola este mulţimea punctelor din plan egal depărtate de o dreaptă fixă
şi de un punct fix.
Dreapta fixă se numeşte directoarea parabolei iar punctul fix focarul parabolei.
Pentru a găsi ecuaţia parabolei alegem un reper cartezian ale cărui axe de coordonate
sunt:

10
 o perpendiculara din focarul F pe directoarea d ca axă Ox ,
o paralela la d dusă la jumătatea distanţei dintre focar şi directoarea d ca axă
Oy (coincide cu tangenta la varvul parabolei).
Notăm A  d  Ox . Fie M un punct al parabolei şi N proiecţia lui pe directoare
(vezi fig.4).
d y
M x, y 
 p 
N , y
 2 

A O M  p  x
F , 0
2 

Fig. 4.
Parabola nu are centru de simetrie şi are o singură axă de simetrie Ox . Este o curbă
nemărginită.
p   p 
Se notează AF  p ; rezultă F  , 0  şi A  , 0  .
2   2 
Dacă M este un punct oarecare al parabolei, potrivit definiţiei 7, relaţia pe care o
satisface punctul M este
MF  MN . (13)
Deoarece
 p p
MN  x      x  ,
 2 2
relaţia (13) devine
2
 p p
 x    y2  x  ;
 2 2
ridicând la pătrat se obţine ecuaţia carteziană implicită a parabolei
y 2  2 px . (14)
Observatie. In cazul in care x  0 , ecuaţia carteziană implicită a parabolei va deveni

y 2  2 px .

Axa Ox taie parabola în punctul O0, 0 numit vârful parabolei.

11
 Din ecuaţia (14) se deduc ecuaţiile carteziene explicite ale parabolei
y   2 px , x  0 ,
p fiind un numar pozitiv numit parametrul parabolei, care indica forma acesteia.
Cu cat p este mai mic, cu atat focarul si directoarea se apropie de axa Oy, iar parabola
se apropie de axa Ox (cand p  0 atunci parabola degenereaza in axa Ox). Cu cat p este mai
mare, cu atat focarul si directoarea se departeaza de axa Oy, iar parabola se apropie de axa Oy
(cand p   atunci parabola degenereaza in axa Oy).
Ecuaţiile parametrice ale parabolei sunt
 t2
x 
 2p , t  .
y  t

Ne propunem să determinăm un reper cartezian ortonormat faţă de care ecuaţia generală
din (1) a lui  să aibă una din formele canonice din (2), (8), (12), (14).
Distingem următoarele situaţii:
Cazul 1.   0 , adică conica admite un centru unic de simetrie C x0 , y0 
Etapele care se parcurg în acest caz pentru obţinera unei ecuaţii canonice a conice sunt:
1) Ataşăm ecuaţiei (1) forma pătratică

Q v  a11 x 2  2a12 xy  a22 y 2 ,  v  x, y    2 .

a a 
2) Matricei A   11 12  asociată formei Q în raport cu baza canonică B a lui  2 îi
 a12 a 22 
ataşăm polinomul caracteristic
a   a12
P   11  2  I   .
a12 a22  

3) Se efectuează o schimbare de reper ortonormat astfel încât centrul de simetrie să

constituie originea noului reper. Trecerea de la coordonatele x, y  la coordonatele

x, y  în noul reper se realizează printr-o translaţie de vector OC , caracterizată de

ecuaţiile
 x  x0  x 
 .
 y  y0  y 
Prin această transformare, ecuaţia generală a conicei devine

12
 a11 x0  x2  2a12 x0  x y0  y   a22  y0  y 2  2b1 x0  x 
 2b2  y0  y   c  0
adică
a11 x 2  2a12 xy   a22 y  2  c  0 , c  f x0 , y0  (15)
4) Se determină o bază ortonormată B  formată din vectorii proprii corespunzători valorilor
proprii 1 şi  2 ale matricei A (vezi metoda valorilor proprii din cursul 10).
5) În raport cu baza B  , ecuaţia (15) va deveni
1 x 2   2 y  2  c  0 . (16)

Trecerea la noile coordonate x, y  se realizează prin intermediul relaţiei

 x   x  
   M  B, B     .
 y   y  
Observăm că pentru ecuaţia (16) avem
1 0 0
1 0
  1 2 ,   0  2 0  1 2 c  .
0 2
0 0 c


Deoarece   0 rezultă că  c .

6) Obţinem ecuaţia canonică a conicei:

1 x 2   2 y  2   0. (17)


Observaţii. Dacă 1 şi  2 au acelaşi semn iar are semn opus atunci din (17) se obţine

o elipsă. Dacă 1 şi  2 au semne diferite atunci din (17) se obţine o hiperbolă.
Exemplul 3. Se consideră conica

 :9 x 2  4 xy  6 y 2  16 x  8 y  2  0 .
Să se aducă la forma canonică, indicându-se schimbările de reper necesare, să se
recunoască conica obţinută şi să se reprezinte grafic.

Rezolvare
Avem

13
 I  9  6  15
9 2
  50  0
2 6
9 2 8
  2 6  4  500  0.
8 4 2

Deoarece
  0 , conica  este de tip eliptic,
  0 conica  este nedegenerată,
  0 , conica  admite centru unic de simetrie.
Centrul conicei este dat de sistemul:
18 x  4 y  16  0

 4 x  12 y  8  0,
adică este punctul
 4 2
C  ,  .
 5 5
Vom efectua o schimbare de reper ortonormat astfel încât centrul de simetrie să
constituie originea noului reper:
 4  4
 x   x  5  x   5  x 
 
 y  y  2  y  2  y .
 5  5
Prin această transformare, ecuaţia conicei devine
2 2
 4   4  2  2   4  2 
 :9   x   4   x   y    6  y    16   x   8  y    2  0
 5   5  5  5   5  5 
sau

9 x 2  4 xy   6 y  2  10  0 . (19)
Observăm că
 4 2
c  f   ,  ,
 5 5
unde

f x, y   9 x 2  4 xy  6 y 2  16 x  8 y  2 .
Matricea asociată formei pătratice din (19) este

14
  9  2
A    .
  2 6 
Deoarece polinomul caracteristicasociat matricei A este

P   2  15  50    10  5

rezultă valorile proprii
1  5 , 2  10 .
Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 1 va fi


V1  v   2 | Av  1 v . 
Din relaţia
Av  1 v

deducem
 9  2  v1   v1 
    5  ;
  2 6  v2   v2 
deci
9v1  2v2  5v1
  2v1  v2 ;
 2v1  6v2  5v2
rezultă
 
 
V1  v   2 | v  v1 
1, 2,  v1   .
 
 w 
Vom obţine baza ortonormată
 
1  f 1 ,

unde
w  1 2 
f1   ,  .
w  5 5

Subspaţiul propriu asociat valorii proprii  2 va fi


V2  u   2 | Au  2 u . 
Din relaţia
Au  2 u

deducem

15
  9  2  u1  u 
    10 1  ;
  2 6  u 2   u2 
deci
9u1  2u 2  10u1
  u1  2u 2 ;
 2u1  6u 2  10u 2
rezultă
 
 
V 2  u   | u  u 2  2,1,  u 2   .
2

 
 z 
Vom obţine baza ortonormată
 
2  f 2 ,

unde
z  2 1 
f2    ,  .
z  5 5

Va rezulta
  1   2  f 1 , f 2 .  
Ecuaţia conicei devine

 : 5x  2  10 y  2  10  0 .

Trecerea la noile coordonate x, y  se realizează prin intermediul relaţiei

 x   x  
    ,    ,
 y  y  
unde
 1 2 
 
 ,     5 5 ;
2 1 
 
 5 5

deci
 1 2
 x  x   y  (20)
 5 5

 y  2 1
x   y 
 5 5

Ecuaţia conicei va avea forma canonică

x  2 y  2
:  1 0
2 1

16
şi reprezintă o elipsă.
Axele elipsei au ecuaţiile x  0 şi respectiv y   0 .
Rezolvând sistemul din (20) deducem
 x  2 y 
 x  
 5

 y   2 x   y
.
 5

Aşadar, axele elipsei au ecuaţiile

x  2 y   0

2 x   y   0.
Ţinând seama că
 4
 x   x 
5

 y  y  2
 5
deducem că axele elipsei vor avea ecuaţiile
 4  2
 x  5  2 y  5   0
  

2 x  4   y  2  0,
  5 5

adică
 8
 x  2 y  5  0

2 x  y  6  0.
 5

Centrul elipsei va fi Ox  0, y   0 .

Avem
 x  2 y   8  4
0
 x   0 
 5 x  2 y   0  x  2 y  5  0  x   5
      
 y   0  2x  y   0 2 x   y   0 2 x  y  6  0.  y  2 ;
 5  5  5

 4 2
deci centrul elipsei va fi O x   , y   .
 5 5
Vârfurile elipsei vor fi
   
A x  2 , y   0 , A x    2 , y   0 , Bx  0, y   1 , Bx  0, y   1 .

Deducem

17
  x  2 y   8  10  4
  2 x  2 y   10 x 
 x   2  5   
 x  2 y  10 
 5  5
   

 y   0  2 x   y 
0 2 x   y   0
 6
2 x  y   0. 
y

2 1  10
 
  .
 5 5  5

  10  4
 x

 x    2  5
 

 y   0
  
2 1  10 
 y  5
.

 x  2 y   8  2 54
 0 x  2 y   0 x 
 x   0  5  
x  2 y  0
 
 5  5
     
 y   1  2x  y   1 2 x   y   5
 2 x  y  6  5 .  2 5
   y .
 5  5  5

 2 54
 x   0 x 
 5
  
 y 
   1  2 5
 y  5 .

Obţinem vârfurile următoare ale elipsei


A x 
10  4
,y

2 1  10  
, A x 
 10  4
,y

2 1  10 ,
 5 5  5 5 
   

 2 5 4 2  5   2 5 4 2  5 
B x  ,y , B  x  ,y .
 5 5   5 5 
 
Elipsa obţinută are reprezentarea grafică de mai jos

y
A
y 

O  B

B O x

A
x

Cazul 2.   0 , adică conica nu are centru unic de simetrie.

Etapele care se parcurg în acest caz pentru obţinera unei ecuaţii canonice a conice sunt:
1), 2), 4) de la cazul 1 urmate de

18
 1’) În raport cu baza B  , ecuaţia (1) va deveni
1 x 2   2 y  2  2b1 x  2b2 y   c  0 . (18)

Trecerea la noile coordonate x, y  se realizează prin intermediul relaţiei

 x  x 
   M B, B     .
 y  y
Observăm că pentru ecuaţia (18) avem
1 0
  1 2 .
0 2

Presupunem  2  0 pentru ca   0 . Vom obţine ecuaţia

1 x 2  2b1 x  2b2 y   c  0 .
2’) Se formează un pătrat perfect


2
b1  b 2
1  x     2b2 y   c   1  0 .
 1  1

3’) Efectuând schimbarea de coordonate

 b1
 x   x  
 1
 y   y 

rezultă ecuaţia
1 x 2  2b2 y   c  0 .
Observăm că avem
1 0 0
  0 0 b2  1 b2 2 .
0 b2 c 

4’)   0  b2  0 ; de aceea putem scrie

 c 
1 x  2  2b2  y     0.
 2b2 

5’) Efectuând schimbarea de coordonate

 X  x 

 c 

Y  y  2b
 2

rezultă ecuaţia canonică

19
 1 X 2  2b2 Y  0 ,
care corespunde unei parabole.

Exemplul 4. Se consideră conica

 : 4 x 2  4 xy  y 2  3x  4 y  7  0 .
Să se aducă la forma canonică, indicându-se schimbările de reper necesare şi să se
recunoască conica obţinută.

Solution
Avem
I  4 1  5
4 2
 0
2 1
4 2 3 2
25
  2 1 2   0.
4
3 2 2 7

Deoarece
  0 conica  este nedegenerată,
  0 , conica  nu admite centru unic de simetrie.
Matricea asociată formei pătratice este
 4  2
A    .
 2 1 
Deoarece polinomul caracteristicasociat matricei A este

P   2  5     5
rezultă valorile proprii
1  0 , 2  5 .
Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 1 va fi


V1  u   2 | Au  1 u . 
Din relaţia
Au  1u
deducem
 4  2  u1  u 
    0   1  ;
  2 1  u 2   u2 

20
deci
4u1  2u 2  0
  u 2  2u1;
 2u1  u 2  0
rezultă

 
V1  u   2 | u  u1 , 2u1 , u1   .

Considerând u1  1 rezultă u 2  2 , adică u  1, 2 .

Vom obţine baza ortonormată
 
1  f 1 ,
unde
u  1 2 
f1    ,  .
u  5 5

Subspaţiul propriu asociat valorii proprii 2 va fi


V2  v   2 | Av  2 v . 
Din relaţia
Av  2 v
deducem
 4  2  v1   v1 
    5  ;
  2 1  v2   v2 
deci
4v1  2v2  5v1
  v1  2v2 ;
 2v1  v2  5v2
rezultă


V2  v   2 | v   2v2 , v2 , v2   . 
Considerând v2  1 rezultă v1  2 , adică v   2,1 .
Vom obţine baza ortonormată
 
2  f 2 ,
unde
v  2 1 
f2    ,  .
v  5 5

Va rezulta

21
   1   2  f 1 , f 2 .  
În raport cu baza B  , ecuaţia conicei va deveni
 1 2   2 1 
1 x 2  2 y  2  3 x  y    4 x  y    7  0
 5 5   5 5 
sau

5 y  2  5 x  2 5 y   7  0 . (8.1)
Trecerea la noile coordonate x, y  se realizează prin intermediul relaţiei

 x  x 
    ,    ,
 y  y
unde
 1 2
 
 ,     5 5 ;
 2 1 
 
 5 5
deducem
 1 2
 x  x  y
5 5

y  2 1
x  y .
 5 5
Vom forma un pătrat perfect, scriind ecuaţia (8.1) sub forma
2
 1   8 
5 y     5  x     0 .
 5  5
Efectuând schimbarea de coordonate
 8
 x   x   5

 y   y   1
 5

rezultă ecuaţia 5 y  2  5 x  0 .

1
Ecuaţia conicei va avea forma canonică  : y  2   x 
5
şi reprezintă o parabolă.

22
 Cursul 13. Cuadrice
Bibliografie
1. I. Iatan, “Advances Lectures on Linear Algebra with Applications”, Lambert Academic
Publishing AG& Co. KG, Saarbrücken, Germany 2011.
2. G. Margulescu, P. Papadopol, Curs de geometrice analitica, diferentiala si algebra
liniara, Catedra de Matematici, 1976.
3. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, Facultatea de Matematică şi
Informatică, Universitatea din Craiova, 1993.
4. M. Popescu, M. Sterpu, Geometrie analitică. Teorie si aplicatii, ed. Universitaria
Craiova, 2004.
Scopuri:
1) Ecuaţia generală a unei cuadrice
2) Cuadrice pe ecuaţii canonice: sfera, conul, elipsoidul, hiperboloizi, paraboloizi

Definition 18. Considerăm funcţia

f : 3   ,

f x, y, z   a11 x 2  a22 y 2  a33 z 2  2a12 xy  2a13 xz  2a23 yz  2b1 x  2b2 y  2b3 z  c

Se numeşte suprafaţă algebrică de ordinul al doilea sau cuadrică mulţimea  a

punctelor M x, y, z  din spaţiu, ale căror coordonate în raport cu un reper cartezian ortonormat
verifică ecuaţia generală
f x, y, z   0 ; (1)
deci
 
  M x, y, z  | x, y, z   3 , f x, y, z   0 .
Propoziţia 2. Cuadricei din (1) i se pot asocia patru invarianţi
a a a a a a
I  a11  a22  a33 , J  11 12  11 13  22 23 ,
a12 a22 a13 a33 a23 a33

a11 a12 a13 b1

a11 a12 a13
a a a b
  a12 a 22 a 23 ,   12 22 23 2 .
a13 a 23 a33 b3
a13 a 23 a33
b1 b2 b3 c

Invariantul  determină natura cuadricei. Astfel, dacă

1
    0 cuadrica se numeşte nedegenerată (sfera, elipsoidul, hiperboloizii şi
paraboloizii)
   0 cuadrica se numeşte degenerată (conul, cilindrii).
Ca şi în cazul conicelor, centrul de simetrie al unei cuadrice  : f x, y, z   0 este
soluţia sistemului liniar :
 f
 x  0
 a11 x  a12 y  a13 z  b1  0
 f 
  0  a12 x  a 22 y  a 23 z  b2  0
 y a x  a y  a z  b  0
 f  13 23 33 3
  0
 z
Teorema 2. Orice cuadrică are una din formele canonice:

x2 y2 z2
1.    1  0 , a  b  c  0 (elipsoid imaginar);
a2 b2 c2

x2 y2 z2
2.    1  0 , a  b  c  0 (elipsoid real);
a2 b2 c2

x2 y2 z2
3.    1  0 , a  b  0 , c  0 (hiperboloid cu pânză);
a2 b2 c2

x2 y2 z2
4.    1  0 , a  b  0 , c  0 (hiperboloid cu două pânze);
a2 b2 c2

x2 y2 z2
5.    0 a  b  0 , c  0 (con imaginar de ordinul doi);
a2 b2 c2

x2 y2 z2
6.    0 , a  b  0 , c  0 (con real de ordinul doi );
a2 b2 c2

x2 y2
7.   2 z  0 , a  b  0 (paraboloid eliptic);
a2 b2

x2 y2
8.   2 z  0 , a  0 , b  0 (paraboloid hiperbolic);
a2 b2

x2 y2
9.   1  0 , a  b  0 , c  0 (cilindru eliptic imaginar);
a2 b2

x2 y2
10.   1  0 , a  b  0 , c  0 (cilindru eliptic real);
a2 b2

2
 x2 y2
11.   1  0 , a  0 , b  0 (cilindru hiperbolic);
a2 b2

x2 y2
12.   0 , a, b  0 (pereche de plane imaginare cu intersecţa o dreaptă
a2 b2
reală);

x2 y2
13.   0 , a, b  0 (pereche de plane secante);
a2 b2

x2
14.  2 z  0 , a  0 (cilindru parabolic);
a2

x2
15.  1  0 , a  0 (pereche de plane paralele imaginare);
a2

x2
16.  1  0 , a  0 (pereche de plane paralele reale);
a2

17. x 2  0 (pereche de plane confundate).

TABLOUL GENERAL DE DISCUŢIE A CUADRICEI

I) Dacă   0 atunci pentru:
1.   0 , cuadrica are ecuaţia canonică

S1 x 2  S 2 y 2  S 3 z 2   0 , (2)

unde S1 , S 2 , S 3 sunt rădăcinile ecuaţiei seculare

S 3  IS 2  JS    0
2.   0 , cuadrica are ecuaţia canonică


S1 x 2  S 2 y 2  2  z . (3)
J
Dacă coeficienţii din (2) au semnele
a)     cuadrica este un elipsoid imaginar
b)     cuadrica este un elipsoid real
c)     cuadrica este un hiperboloid cu o pânză
d)     cuadrica este un hiperboloid cu două pânze.
Dacă coeficienţii din (3) au semnele
a)   cuadrica este un paraboloid eliptic

3
 b)   cuadrica este un paraboloid hiperbolic
II) Dacă   0 atunci pentru:
1.   0 , cuadrica are ecuaţia canonică

S1x 2  S 2 y 2  S3 z 2  0 , (4)

2.   0 , cuadrica este cilindru sau pereche de plane.

Dacă coeficienţii din (4) au semnele
1.    cuadrica este un con imaginar
2.    cuadrica este un con real

Exemplul 1. Să se determine natura următoarelor cuadrice:

a) x 2  y 2  7 xy  yz  6 z  0 ,

b) 36 x 2  y 2  4 z 2  72 x  6 y  40 z  109  0 ,

Rezolvare
a) Avem

f x, y, z   x 2  y 2  7 xy  yz  6 z .
Indentificăm coeficienţii cuadricei:
 7 1
a11  1, a 22  1, a33  0, a12  2 , a13  0, a 23  2 ,

b1  0, b2  0, b3  3,
c  0.


Vom obţine
I  1  1  2

J  1 7 2 
1 0

1 12

23
 7 2 1 0 0 12 0 2

 1 72 0
  7 2 1 12 
1
0

 4
 0 12 0
 1 7 2 0 0

 72 1 12 0 405
  0 1 2 0 3
  0.
 4
 0 0 3 0

Întrucât   0 , cuadrica admite centru unic de simetrie; coordonatele centrului rezultă

rezolvând sistemul

4
  f
 x  0
 2 x  7 y  0
 f 
  0  2 y  7 x  z  0  C  21, 6,135 .
 y y  6  0
 f 
  0
 z
Vom rezolva ecuaţia seculară
23 1
S 3  IS 2  JS    0  S 3  2S 2  S   0;
2 4
obţinem soluţia
S1  0.02166, S 2  4.52772, S3  -2.54938 .
Ecuaţia cuadricei va avea forma canonică

0.02166 x 2  4.52772 y 2 - 2.54938z 2  405  0 ,

adică este un hiperboloid cu pânză.
b) Avem

f x, y, z   36 x 2  y 2  4 z 2  72 x  6 y  40 z  109 .
Invarianţii cuadricei vor fi
 I  36  1  4  41

 J  36 0  36 0  1 0  184
 0 1 0 4 0 4

 36 0 0
  0 1 1 2  144  0


 0 0 4
 36 0 0 36

 0 1 0 3
  0 0 4  20
 5184  0.

 36 3  20 109

Ecuaţia seculară

S 3  IS 2  JS    0  S 3  41S 2  184S  144  0 ;

are soluţia
S1  1 S 2  36, S3  4 .
Ecuaţia cuadricei va avea forma canonică

x 2  4 y 2  36 z 2  36  0

5
sau

x2 y2
  z 2 1  0 ,
36 9
adică este un elipsoid real.
Observaţie. Cuadricele puteau fi aduse la forma canonică, folosind metodele de aducere
la forma canonică a unei forme pătratice.
Definiţia 2. Sfera este mulţimea punctelor din spaţiu egal depărtate de un punct fix,
numit centrul sferei, distanţa de la centru la punctele sferei numindu-se raza sferei.
Vom raporta planul sferei la un reper cartezian ortonormat. Fie C a, b, c  centrul sferei
iar M x, y, z  un punct oarecare al sferei (vezi fig. 1).
z

M x, y, z 

C a, b, c 

O y

Fig. 1. Sfera

Observatii. Sfera este o cuadrica de rotatie care se obtine prin rotirea unui cerc
(semicerc) in jurul unui diametru al sau.

In tehnica pot fi intalnite obiecte de forma sferica, de exemplu rulmentii.

Din definiţia 2 rezultă că distanţa dintre C şi M este constantă şi egală cu raza R a

sferei

CM  R ,

adică

x  a 2   y  b2  z  c2  R.

Ridicând la pătrat obţinem ecuaţia carteziană implicită a sferei de centru C a, b, c  şi

rază R

x  a2   y  b2  z  c2  R2 . (5)

Dacă desfacem pătratele în (5) obţinem ecuaţia carteziană generală a sferei
x 2  y 2  z 2  2ax  2by  2cz  a 2  b 2  c 2  R 2  0 . (6)

6
 Pentru a obtine ecuatiile parametrice ale unei sfere vom introduce notiunea de
coordonate sferice.

M


O
 y
M

Fig. 2. Coordonatele sfeice ale unui punct din spatiu

Relatiile dintre coordonatele carteziene x, y, z  ale unui punct M din spatiu si
coordonatele sale sferice  , ,   sunt:

 x   sin  cos 

 y   sin  sin 
 z   cos  ,

unde:
   0 reprezinta distanta de la punctul M pana la originea axelor de
coordonate,
  ,   0,   constituie unghiul pe care-l face vectorul de pozitie al punctului
M cu axa O z ,
  ,   0, 2  semnifica unghiul pe care-l face proiectia pe planul xOy  a
vectorului de pozitie al punctului M cu axa O x .
Observatie. Fiecarui triplet de coordonate sferice îi corespunde un punct, dar nu oricarui
punct îi corespunde un triplet, precum in cazul cand M se afla pe O z sau in origine.
Daca efectuam o schimbare de reper ortonormat, astfel incat C a, b, c  sa constituie
orginea noului reper, atunci trecerea de la coordonatele x, y, z  la coordonatele x, y , z  în

noul reper se realizează printr-o translaţie de vector OC , caracterizată de ecuaţiile:

7
  x  a  x

 y  b  y
 z  c  z .

Ecuaţiile parametrice ale sferei cu centrul C a, b, c  şi de rază   0 vor fi:

 x  a   sin  cos 

 y  b   sin  sin  ,   0,  ,   0, 2 .
 z  c   cos  ,


Example 1. Să scrie ecuaţia sferei cu centrul pe dreapta

x y 1 z  2
d:  
1 1 1

având raza R  2 şi care trece prin punctul A0, 2,  1 .

Rezolvare
Avem
x y 1 z  2
   t, t   .
1 1 1
Ecuaţiile parametrice ale dreptei d vor fi:
x  t x  t
 
 y  1  t   y  1  t
z  2  t  z  t  2.
 
Deoarece centru sferei este situate pe dreapta d , rezultă că punctul
C t ,1  t , t  2
este centrul sferei.
Din condiţia
2
CA  R2

deducem

t 2  1  t  22  t  2  12  2  t 2   1  t 2  t  12  2 ,

adică

t 2  t 2  2t  1  t 2  2t  1  2  3t 2  0  t  0 .
Rezultă că centrul sferei este punctul
C 0,1,  2 ,
iar ecuaţia sferei va fi

8
 S : x 2   y  12  z  22  2 .
Definiţia 3. Elipsoidul este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror coordonate în
raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

x2 y2 z2
   1  0, a b  c  0 (7)
a2 b2 c2
unde a, b, c sunt semiaxele elipsoidului.
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia elipsoidului.
Pentru a reprezenta grafic elipsoidul vom determina intersecţiile sale cu:
- axele de coordonate,
- planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.
y  0 x2
Ox :    1  0  x  a  elipsoidul intersectează Ox în două puncte:
z  0 a2
Aa, 0, 0 şi A a, 0, 0 .

x  0 y2
Oy :    1  0  y  b  elipsoidul intersectează Oy în două puncte:
z  0 b2
B0, b, 0 şi B0,  b, 0 .

x  0 z2
Oz :    1  0  z  c  elipsoidul intersectează Oz în două puncte:
y  0 c2
C 0, 0, c  şi C 0, 0,  c  .
Punctele A, A, B, B, C, C  sunt vârfurile elipsoidului.
Axele de simetrie ale elipsoidului: Ox, Oy, Oz .

x2 y2
Oxy : z  0    1  0  elipsă de semiaxe a şi b .
a2 b2
x2 z2
Oxz : y  0    1  0  elipsă de semiaxe a şi c .
a2 c2
y2 z2
Oyz : x  0    1  0  elipsă de semiaxe b şi c .
b2 c2
Intersecţiile cu plane parale cu planul Oxy , de ecuaţie z  k se determină din:

x2 y2 k2
   1  0.
a2 b2 c2

9
 Dacă k   c, c  atunci intersecţiile cu plane parale cu planul Oxy sunt elipse având
ecuaţiile

x2 y2
 1  0.
2 2
a 2  b 2 
 c  k2   c  k2 
c  c 

A
y
O
B B
A
x

C

Fig.3. Elipsoidul
Elipsoidul are: un centru unic de simetrie (originea), axe de simetrie (axele de
coordonate), plane de simetrie (planele de coordonate).
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt:
 x  a sin u cos v

 y  b sin u sin v , u  0, , v  0, 2 .
 z  c cos u

Observatii. Sfera este un caz particular de elipsoid, obtinuta in cazul in care toate
semiaxele elipsoidului sunt egale intre ele.
Daca doua semiaxe sunt egale, atunci se obtine un elipsoid de rotatie, care poate fi
generat prin rotatia unei elipse in jurul unei axe. De exemplu, dacă a=b atunci elipsoidul este
de rotaţie în jurul lui Oz.
Definiţia 4. Conul de ordinul doi este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror
coordonate în raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

x2 y2 z2
   0, a  b  0, c  0 .
a2 b2 c2
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia conului.
Pentru a reprezenta grafic conul vom determina intersecţiile sale cu:
- axele de coordonate,

10
 - planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.
y  0 x2
Ox :    0  x  0  conul intersectează Ox în punctul: O0, 0, 0 .
z  0 a2
Similar, conul intersectează Oy şi Oz în punctul O .

x2 y2
Oxy : z  0    0  x  y  0.
a2 b2
x z
x2 z2  a  c  0
Oxz : y  0    0   două drepte concurente în punctul O0, 0, 0
a2 c2 x  z  0
 a c

y z
y2 z2  b  c  0
Oyz : x  0   0  două drepte concurente în punctul O0, 0, 0
b2 c2 y  z  0
 b c

Intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy , de ecuaţie z  k se determină din:

x2 y2 k2
   0.
a2 b2 c2
Intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy sunt elipse având ecuaţiile

x2 y2
  1  0.
2 2
a  b 
 k  k
c  c 
z

y
O

Conul are centru unic de simetrie.

11
 Observatie. Dacă a=b atunci se obtine conul de rotaţie care poate fi generat prin rotatia
unei cuadricei (care reprezinta doua drepte concurente)

y2 z2
 0
a2 c2
in jurul axei Oz.
Ecuaţiile parametrice ale conului de ordinul doi:
 x  av cos u

 y  bv sin u , u  0, 2, v   .
 z  cv

Definiţia 5. Hiperboloidul cu o pânză este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror
coordonate în raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

x2 y2 z2
   1  0, a  b  0, c  0. (8)
a2 b2 c2
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia hiperboloidului cu o pânză.
Pentru a reprezenta grafic hiperboloidul cu o pânză vom determina intersecţiile sale cu:
- axele de coordonate,
- planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.
y  0 x2
Ox :    1  0  x  a  hiperboloidul cu o pânză intersectează Ox
z  0 a2
în două puncte: Aa, 0, 0 şi A a, 0, 0 .

x  0 y2
Oy :    1  0  y  b  hiperboloidul cu o pânză intersectează Oy
z  0 b2
în două puncte: B0, b, 0 şi B0,  b, 0 .

x  0 z2
Oz :    1  0  z 2  c 2  hiperboloidul cu o pânză nu
y  0 c2
intersectează Oz .
Punctele A, A, B, B se numesc vârfurile hiperboloidului cu o pânză.

x2 y2
Oxy : z  0  1 :   1  0  elipsă de semiaxe a şi b .
a2 b2
y2 z2
Oyz : x  0  2 :   1  0  hiperbolă
b2 c2

12
 x2 z2
Oxz : y  0  3 :   1  0  hiperbolă
a2 c2
Intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy , de ecuaţie z  k se determină din:

x2 y2 k2
  1  0.
a2 b2 c2
Rezultă că intersecţiile cu plane parale cu planul Oxy sunt elipse având ecuaţiile

x2 y2
  1  0 numite elipse colier.
2 2
a 2  b 2 
 c  k2   c  k2 
c  c 
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu o pânză sunt:
 x  a 1  u 2 cos v


 y  b 1  u sin v , u   , v  0, 2 .
2
 z  cu


Hiperboloidul cu o pânză este este o cuadrică nemărginită şi are centru unic de simetrie.

A
B B y
O
A 1
2
3
3 2

Observatie. Dacă a=b atunci hiperboloidul cu o panza este de rotaţie în jurul lui Oz,

y2 z2
adica poate fi generat prin rotatia hiperbolei   1  0 in jurul axei Oz.
b2 c2
Definiţia 6. Hiperboloidul cu două pânze este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror
coordonate în raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

13
 x2 y2 z2
   1  0, a  b  0, c  0. (9)
a2 b2 c2
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive.
Numărul pânzelor este dat de numărul pătratelor care au acelaşi semn cu termenul liber.
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia hiperboloidului cu două pânze.
Pentru a reprezenta grafic hiperboloidul cu două pânze vom determina intersecţiile sale
cu:
- axele de coordonate,
- planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.
y  0 x2
Ox :    1  Ox nu intersectează hiperboloidul cu două pânze
z  0 a2

x  0 y2
Oy :    1  Oy nu intersectează hiperboloidul cu două pânze
z  0 b2

x  0 z2
Oz :    1  z  c  hiperboloidul cu două pânze intersectează Oz în
y  0 c2
două puncte: C 0, 0, c  şi C 0, 0,  c  .

x2 y2
Oxy : z  0    1  planul Oxy nu intersectează hiperboloidul cu două
a2 b2
pânze

y2 z2 z2 y2
Oyz : x  0    1  0  1 :   1 hiperbolă
b2 c2 c2 b2
x2 z2 z2 x2
Oxz : y  0    1  0  2 :   1 hiperbolă
a2 c2 c2 a2
Intersecţiile cu plane parale cu planul Oxy , de ecuaţie z  k se determină din:

x2 y2 k2
   1.
a2 b2 c2
Dacă k   ,c   c,  atunci intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy sunt
elipse având ecuaţiile

x2 y2
 1  0.
2 2
a  b 
 k 2  c2   k 2  c2 
c  c 
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu două pânze sunt:

14
  x  a sinh u cos v

 y  b sinh u sin v , u   , v  0, 2 .
 z  c cosh u

Hiperboloidul cu o două pânze este o cuadrică nemărginită şi are centru unic de
simetrie.
z
1 

2

1 C

x 2



Observatie. Dacă a=b atunci hiperboloidul cu doua panze este de rotaţie în jurul lui Oz,

y2 z2
adica poate fi generat prin rotatia hiperbolei   1  0 in jurul axei Oz.
b2 c2
Definiţia 7. Paraboloidul eliptic este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror
coordonate în raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

x2 y2
  2z  0 (10)
a2 b2
unde a, b , z sunt numere reale strict pozitive.
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia parboloidului eliptic.
Pentru a reprezenta grafic parboloidul eliptic vom determina intersecţiile sale cu:
- axele de coordonate,
- planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.

15
 y  0 x2
Ox :    0  Ox intersectează parboloidul eliptic în punctul O0, 0, 0
z  0 a2

x  0 y2
Oy :    0  Oy intersectează parboloidul eliptic în punctul O0, 0, 0
z  0 b2

x  0 z2
Oz :    0  Oz intersectează parboloidul eliptic în punctul O0, 0, 0 .
y  0 c2

x2 y2
Oxy : z  0    0  x  y  0  intersecţia este punctul O0, 0, 0 .
a2 b2
y2
Oyz : x  0   2 z  0  1 : y 2  2b 2 z parabolă
b2
x2
Oxz : y  0   2 z  0  2 : x 2  2a 2 z parabolă
a2
Intersecţiile cu plane parale cu planul Oxy , de ecuaţie z  k , se determină din:

x2 y2
  2k .
a2 b2
Dacă k  0 atunci intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy sunt elipse având
ecuaţiile

x2 y2
 :   1.
a 2k 2 b 2k 2
Ecuaţiile parametrice ale parboloidului eliptic sunt:
 x  a 2v cos u

 y  b 2v sin u , u  0, 2, v  0 .
z  v


Paraboloidul eliptic este o cuadrică nemărginită şi nu are centru de simetrie.

16
 z

2

1



y
O

x
Observatie. Dacă a=b paraboloidul eliptic este de rotaţie în jurul lui Oz, adica poate fi
2 2
generat prin rotatia unei parabole de ecuatie y  2a z in jurul axei Oz.
Definiţia 8. Paraboloidul hiperbolic este mulţimea punctelor din spaţiu ale căror
coordonate în raport cu un reper ortonormat verifică ecuaţia

x2 y2
  2z  0 . (11)
a2 b2
Considerăm reperul ortonormat în care este dată ecuaţia parboloidului hiperbolic.
Pentru a reprezenta grafic parboloidul hiperbolic vom determina intersecţiile sale cu:
- axele de coordonate,
- planele de coordonate
- planele paralele cu planele de coordonate.
y  0 x2
Ox :    0  Ox intersectează parboloidul hiperbolic în punctul O0, 0, 0
z  0 a2

x  0 y2
Oy :    0  Oy intersectează parboloidul hiperbolic în punctul O0, 0, 0
z  0 b2

x  0 z2
Oz :    0  Oz intersectează parboloidul hiperbolic în punctul O0, 0, 0 .
y  0 c2

x y
x2  a  b  0
y2
Oxy : z  0   0  două drepte concurente în punctul
a2 b2 x  y  0
 a b
O0, 0, 0 .

17
 y2
Oyz : x  0    2 z  0  1 : y 2  2b 2 z (12) parabolă cu axa de simetrie
b2
Oz îndreptată în direcţia negativă a dreptei Oz .

x2
Oxz : y  0   2 z  0  2 : x 2  2a 2 z (13) parabolă cu axa de simetrie Oz
a2
îndreptată în direcţia pozitivă a dreptei Oz .
Intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy , de ecuaţie z  k , k   se determină
din:

x2 y2
  2k .
a2 b2
Dacă k  0 atunci intersecţiile cu plane paralele cu planul Oxy sunt hiperbole având
ecuaţiile

x2 y2
  1.
a 2k 2 b 2k 2
Paraboloidul hiperbolic este o cuadrică nemărginită şi nu are centru de simetrie.
Paraboloidul hiperbolic este folosit în construcţii industriale, ca model pentru acoperişuri.
z

O
y

Ecuaţiile parametrice ale parboloidului hiperbolic sunt:

 x  a 2v cos u

 y  b 2v sin u , u  0, 2, v  0 .
 z  v cos 2u


Observatii. Nu exista paraboloid hiperbolic de rotaţie; paraboloidul hiperbolic este

singura suprafata de gradul doi care nu este o suprafata de rotatie (deoarece nici o sectiune
printr-un parabolid hiperbolic nu este o elipsa).

18
 Paraboloidul hiperbolic este o suprafata de translatie, aceasta obtinandu-se prin

translatia unei parabole (care are deschiderea in jos) y 2  2b 2 z pe o parabola (care are

2 2
deschiderea in sus) x  2a z .

19