Al treilea val al Democraţiei*

Samuel P. Huntington**

Abstract:

There were three main waves of democratization across the globe in the last two centuries, each of them
followed by a reverse wave. Since the early ‘70s we have witnessed to the rise and spread of the third such
wave, which has included parts of Latin America, Southern Europe and the Communist Eastern Europe.
Many social, economic and geo-political factors have contributed to this development. However, we can
already see in action the factors favoring the third reverse wave. Key words: waves of democratization,
authoritarianism, political culture, snowballing effect.

Între anii 1974 ºi 1990, cel puþin 30 de þãri s-au aflat în tranziþie cãtre
democraþie, aproape dublând astfel numãrul guvernelor democratice din lume.
Au fost oare aceste procese de democratizare o parte a unei continue ºi tot mai
extinse „revoluþii democratice globale“ care va afecta aproape orice þarã din
lume? Sau au reprezentat ele o extindere limitatã a democraþiei, presupunând, în
cele mai multe cazuri, o revenire în þãrile care au mai experimentat-o în trecut?
Actuala epocã a tranziþiilor democratice constituie al treilea val de
democratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare a
început în jurul anului 1820, o datã cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei
mari pãrþi a populaþiei masculine din Statele Unite, ºi a continuat aproape un
secol, pânã în 1926, dând naºtere la un numãr de aproximativ 29 de democraþii.

* „Democracy’s Third Wave,“ Journal of Democracy, 2:2 (1991), 12-34. © The Johns Hopkins University
Pressand National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University
Press.
** Samuel Huntington este Eaton Professor de ºtiinþa guvernãrii ºi director al Institutului the Studii
Strategice J. M. Olin al Universitãþii Harvard.

În 1922, totuºi, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutul

primului „val invers“, care a redus pânã în 1942 numãrul statelor democratice la
12. Triumful Aliaþilor în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial a marcat începutul
unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de þãri
aveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care a
coborât numãrul democraþiilor la 30.
În ce stadiu ne gãsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui val
lung sau la sfârºitul, sau aproape de sfârºitul unuia scurt? Iar dacã al treilea val
este aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care sã elimine
multe dintre câºtigurile democraþiei din anii ’70 ºi ’80? Nici ºtiinþele sociale, nici
cercetãtorii din domeniu nu pot oferi rãspunsuri solide la aceste întrebãri. Este
posibil, cu toate acestea, sã identificãm câþiva dintre factorii care vor afecta
viitoarea extindere sau reducere a democraþiei în lume ºi sã adresãm acele
întrebãri care par cele mai relevante pentru viitorul democratizãrii.
O modalitate de a începe acest demers este de a cerceta în ce mãsurã

1
cauzele care au dat naºtere celui de-al treilea val continuã sã fie de actualitate, sã
fie mai solide, sã se estompeze, sã fie suplimentate sau înlocuite de noi forþe care
sã promoveze democratizarea. Cinci factori majori au contribuit în mod
semnificativ la ocurenþa ºi la momentul de producere a celui de-al treilea val de
tranziþie cãtre democraþie:
1. Criza profundã de legitimitate a regimurilor autoritare într-o lume în care
valorile democratice sunt tot mai mult acceptate, dependenþa acestor
regimuri de o activitate performantã ºi incapacitatea lor de a menþine o
„legitimitate sãnãtoasã“ în condiþiile eºecului economic (ºi, uneori,
militar).
2. Creºterea economicã globalã fãrã precedent din anii ’60, care a ridicat
standardele de trai, a mãrit nivelul educaþional ºi a extins considerabil
clasa mijlocie urbanã în multe þãri.
3. O întorsãturã uimitoare în doctrina ºi în activitãþile Bisericii Catolice,
manifestatã cu ocazia celui de-al doilea consiliu de la Vatican din 1963-
1965, precum ºi transformarea bisericilor catolice naþionale din
apãrãtoare ale status quo-ului în oponente ale autoritarismului.
4. Modificarea politicilor actorilor externi, în principal a Comunitãþii
Europene, Statelor Unite ºi Uniunii Sovietice.
5. „Efectul bulgãrelui de zãpadã“ sau efectul de demonstraþie la începutul
tranziþiilor din cel de-al treilea val, în scopul stimulãrii ºi oferirii de
modele pentru eforturile ulterioare de democratizare.
Voi începe prin a descrie ultimii trei factori, întorcându-mã ulterior la primii
doi.
Din punct de vedere istoric, a existat o corelaþie puternicã între creºtinismul
de tip occidental ºi democraþie. Pânã la începutul anilor ’70, cele mai multe
dintre þãrile protestante deveniserã deja democratice. Cel de-al treilea val din anii
’70 ºi ’80 a fost unul predominant catolic. Începând în Portugalia ºi Spania, el a
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 19
„înghiþit“ ºase þãri sud-americane ºi trei din America Centralã, s-a îndreptat cãtre
Filipine, s-a întors în Mexic ºi Chile ºi apoi s-a avântat mai puternic în cele douã
þãri catolice din Europa de Est, Polonia ºi Ungaria. În mare, trei sferturi din
þãrile aflate în tranziþie spre democraþie între 1974 ºi 1989 erau predominant
catolice.
Totuºi în 1990, impulsul catolic pentru democratizare se diminuase destul
de mult. Cele mai multe þãri catolice se democratizaserã deja sau, dupã cum se
întâmplase în Mexic, se liberalizaserã. Capacitatea catolicismului de a contribui
la extinderea democraþiei (fãrã a se extinde el însuºi) a fost limitatã în Paraguay,
Cuba ºi câteva þãri africane francofone. Pânã în 1990, Africa sub-saharianã era
singura regiune din lume unde un numãr substanþial de catolici ºi protestanþi
trãiau sub regimuri protestante în foarte multe þãri.
Rolul forþelor externe
În timpul celui de-al treilea val, Comunitatea Europeanã (CE) a jucat un rol
esenþial pentru consolidarea democraþiei în Europa Sudicã. În Grecia, Spania ºi
Portugalia, adoptarea democraþiei a fost consideratã ca necesarã pentru
asigurarea beneficiilor economice provenite din calitatea de membru al CE, în

2
vreme ce apartenenþa la Comunitate era, la rândul sãu, vãzutã ca o garanþie a
stabilitãþii democraþiei. În 1981, Grecia a devenit membru plin al Comunitãþii,
fiind urmatã, cinci ani mai târziu, de Spania ºi Portugalia.
În aprilie 1987, Turcia a candidat pentru admiterea ca membru cu drepturi
depline în CE. Unul dintre motivele acestui act o reprezenta dorinþa
conducãtorilor turci de a da un impuls modernizãrii ºi tendinþelor democratice
din Turcia ºi de a izola forþele interne care sprijineau fundamentalismul islamic.
În interiorul Comunitãþii, totuºi, perspectiva aderãrii Turciei a fost întâmpinatã
cu foarte puþin entuziasm ºi chiar cu ostilitate (mai ales din partea Greciei). În
1990, eliberarea Europei de Est a ridicat posibilitatea aderãrii Ungariei,
Cehoslovaciei ºi Poloniei. Astfel, Comunitatea a fost confruntatã cu douã
probleme. În primul rând, trebuie sã acorde prioritate extinderii graniþelor sale
sau sã consolideze Comunitatea existentã, înaintând spre o mai profundã uniune
economicã ºi politicã? În al doilea rând, dacã decide sã se extindã, trebuie sã
considere o prioritate integrarea membrilor din Asociaþia Europeanã a
Comerþului Liber, precum Austria, Norvegia ºi Suedia, a þãrilor est-europene sau
a Turciei? Aceste întrebãri se pun în condiþiile în care Comunitatea nu poate
absorbi decât un numãr limitat de þãri într-o perioadã datã. Rãspunsurile la
aceste întrebãri vor avea implicaþii semnificative pentru stabilitatea democraticã
în Turcia ºi în Europa de Est.
Colapsul puterii sovietice a fãcut posibilã democratizarea în Europa de Est.
Dacã Uniunea Sovieticã ar pune capãt sau ar reduce sprijinul pentru regimul lui
Castro, turnura cãtre democraþie s-ar produce ºi în Cuba. În afarã de aceasta,
este puþin probabil ca Uniunea Sovieticã sã facã ceva pentru a promova
democraþia în afara graniþelor sale. Problema esenþialã este ce se va întâmpla în
20 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
cadrul Uniunii Sovietice. Dacã are loc o slãbire a controlului sovietic, pare
probabil ca democraþia sã se reinstaureze în Statele Baltice. Miºcãri democratice
existã ºi în alte republici, cele mai importante fiind chiar cele din Rusia.
Instaurarea ºi consolidarea democraþiei în Rusia, dacã se va întâmpla, ar fi
singurul câºtig esenþial pentru democraþie de la sfârºitul celui de-Al Doilea
Rãzboi Mondial pânã în prezent. Dezvoltarea democraticã în cele mai multe
republici sovietice este totuºi foarte complicatã, din pricina eterogenitãþii lor
etnice ºi împotrivirii naþionalitãþii dominante faþã de acordarea unor drepturi
egale minoritãþilor etnice. Dupã cum a remarcat Sir Ivor Jennings cu ani în urmã,
poporul nu poate decide pânã ce nu se decide cine este poporul. În cea mai mare parte a
Uniunii Sovietice, pot trece ani, dacã nu ºi decenii, pânã sã se rezolve aceastã
dilemã.
În timpul anilor ’70 ºi ’80, Statele Unite au reprezentat principalul promotor
al democratizãrii. Dacã Statele Unite continuã sã joace acest rol depinde de
voinþa, de capacitatea ºi de mãsura în care ele însele constituie un model atractiv
pentru alte þãri. Înainte de mijlocul anilor ’70, promovarea democraþiei nu fusese
o prioritate pentru politica externã americanã, iar importanþa sa se poate din nou
diminua. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi al competiþiei ideologice cu Uniunea
Sovieticã ar putea îndepãrta unul dintre argumentele pentru sprijinirea unor
dictatori anticomuniºti, dar ar putea reduce ºi interesele pentru o implicare

3
americanã substanþialã în Lumea a Treia.
Voinþa americanã de promovare a democraþiei poate fi sau nu susþinutã.
Capacitatea Statelor Unite de a proceda în consecinþã, pe de altã parte, este
limitatã. Deficitele comerciale ºi bugetare impun noi limite resurselor pe care
Statele Unite le pot folosi pentru influenþarea evenimentelor care au loc în þãri
strãine. Mai important, capacitatea Statelor Unite de a promova democraþia ºi-a
urmat, într-o anumitã mãsurã, cursul sãu firesc. Þãrile din America Latinã, zona
Caraibelor, Europa ºi Asia de Est, care erau cele mai susceptibile de a suferi
influenþa americanã, au devenit deja democratice, cu câteva excepþii. Singura þarã
importantã unde Statele Unite pot exercita, încã, o influenþã semnificativã în
numele democratizãrii este Mexic. Þãrile nedemocratice din Africa, Orientul
Mijlociu ºi cea mai mare parte a Asiei sunt mai puþin susceptibile de a fi
influenþate de Statele Unite.
În afara Americii Centrale ºi a zonei Caraibelor, regiunea din Lumea a Treia
unde Statele Unite au continuat sã aibã interese de o importanþã vitalã este
Golful Persic. Rãzboiul din Golf ºi trimiterea a 500.000 de soldaþi americani în
regiune au stimulat cereri pentru o miºcare de democratizare în Kuweit ºi Arabia
Sauditã ºi au diminuat legitimitatea regimului lui Saddam Hussein în Irak. O
mare desfãºurare militarã americanã în Golf, dacã este susþinutã mai mult timp,
ar oferi stimulente externe pentru liberalizare, dacã nu ºi pentru democratizare.
Pe de altã parte, probabil cã aceeaºi mare desfãºurare de forþe nu ar putea fi
susþinutã prea mult timp dacã nu se naºte o miºcare de democratizare.
Contribuþia americanã la procesul de democratizare în timpul anilor ’80 a
presupus mai mult decât exercitarea conºtientã ºi directã a puterii ºi influenþei
americane. Miºcãrile democratice din lume au fost inspirate ºi au împrumutat
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 21
din exemplul american. Ce s-ar putea întâmpla, totuºi, dacã modelul american ar
înceta sã mai întrupeze puterea ºi succesul ºi nu ar mai apãrea ca fiind un model
victorios? La sfârºitul anilor ’80, se discuta mult cã declinul american este adevãrata
realitate. Statele Unite începeau sã fie considerate o putere estompatã, afectatã
de stagnare politicã, ineficienþã economicã ºi haos social. Astfel, eºecurile sale
vor fi în mod inevitabil considerate ca eºecuri ale democraþiei, iar tentaþia de a
adopta democraþia se va diminua.
Efectul bulgãrelui de zãpadã
Impactul pe care îl are efectul bulgãrelui de zãpadã asupra democratizãrii a fost
foarte evident în anul 1990 în Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia, Nepal ºi
Albania. El a afectat miºcãri de liberalizare în unele þãri arabe ºi africane. În
1990, de exemplu, s-a relatat cã schimbãrile de regim din Europa de Est au alimentat
dorinþa de schimbare în lumea arabã ºi i-au impulsionat pe liderii din Egipt, Iordania,
Tunisia ºi Algeria sã permitã utilizarea spaþiului public pentru exprimarea
nemulþumirilor.
Principalul efect al exemplului est-european a fost asupra liderilor
regimurilor autoritare, ºi nu asupra popoarelor pe care le conduceau. De pildã,
reacþia preºedintelui Zairului, Mobutu Sese Seko, a fost de ºoc ºi groazã la
vederea imaginilor televizate cu execuþia prietenului sãu, dictatorul român
Nicolae Ceauºescu. Câteva luni mai târziu, comentând: ªtiþi ce se întâmplã în

4
lume…, a anunþat cã va permite ca douã partide în plus faþã de al sãu sã participe
la competiþia electoralã din 1993. În Tanzania, Julius Nyerere a fãcut observaþia
cã, dacã au loc schimbãri în Europa de Est, atunci ºi alte state unde existã sisteme
unipartidiste ºi care profeseazã socialismul vor fi afectate. Þara sa, a adãugat el, ar putea
învãþa o lecþie sau douã din ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est. În Nepal,
guvernul a anunþat în 1990 cã regele Birendra a ridicat interdicþia asupra
partidelor politice, ca urmare a situaþiei internaþionale ºi a aºteptãrilor tot mai mari ale
populaþiei.
Dacã unei þãri îi lipsesc condiþii favorabile în plan intern este totuºi puþin
probabil ca ea sã se democratizeze prin efectul bulgãrelui de zãpadã.
Democratizarea þãrilor A ºi B nu este un rezultat al democratizãrii din þara C,
numai dacã ºi în ultima existã condiþiile care au favorizat-o în primele douã. Deºi
legitimitatea guvernului democratic a ajuns sã fie acceptatã în întreaga lume în
anii ’80, nu peste tot au existat condiþii economice ºi sociale favorabile
democraþiei. Revoluþia democraticã globalã poate sã creeze un mediu extern care sã
conducã la democratizare, dar nu poate produce condiþiile necesare pentru
democratizare într-o þarã datã.
În Europa de Est, obstacolul major aflat în calea democratizãrii a fost
controlul sovietic. O datã ce acesta a fost îndepãrtat, miºcãrile de democratizare
s-au rãspândit cu rapiditate. Nu existã un obstacol extern comparabil cu acesta
în Orientul Mijlociu, Africa ºi Asia. Dacã liderii din aceste regiuni au ales
autoritarismul înainte de 1989, de ce nu l-ar alege ºi dupã aceastã datã? Efectul
22 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
bulgãrelui de zãpadã ar fi real numai în mãsura în care i-ar convinge pe aceºti
lideri de oportunitatea sau necesitatea democratizãrii. Evenimentele din 1989 din
Europa de Est au încurajat, fãrã îndoialã, grupurile democratice de opoziþie ºi
i-au înspãimântat pe liderii autoritari din diverse colþuri ale lumii. Cu toate
acestea, datã fiind slãbiciunea acestor grupuri ºi represiunea îndelungatã impusã
de conducãtorii autoritari, pare îndoielnic ca exemplul est-european sã producã,
într-adevãr, un progres semnificativ cãtre democraþie în cele mai multe dintre
aceste þãri.
În 1990, multe dintre cauzele iniþiale ale celui de-al treilea val ºi-au estompat
ºi chiar ºi-au epuizat puterea. Casa Albã, Kremlinul, Comunitatea Europeanã sau
Vaticanul nu aveau o poziþie puternicã pentru a putea promova democraþia în
regiuni unde nu mai existase pânã atunci (în principal în Asia, Africa ºi Orientul
Mijlociu). Rãmâne totuºi posibilã emergenþa unor noi forþe care favorizeazã
democraþia. Pânã la urmã, cine ar fi putut anticipa în 1985 cã tocmai Mihail
Gorbaciov va fi acela care va facilita democratizarea în Europa de Est?
În anii ’90, se pare cã Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi Banca
Mondialã ar putea deveni mult mai puternice decât au fost vreodatã în
impunerea democratizãrii politice ºi a liberalizãrii economice, ca precondiþii
pentru oferirea asistenþei economice. Franþa ar putea deveni mai activã în
promovarea democraþiei în fostele sale colonii africane, unde influenþa sa
rãmâne substanþialã. Bisericile ortodoxe s-ar putea dovedi foarte influente în
procesul de democratizare în Europa de Sud-Est ºi în Uniunea Sovieticã. La
Beijing, ar putea ajunge la putere un susþinãtor al glastnost-ului, iar un Nasser în

5
haine jeffersoniene ar putea rãspândi o variantã democraticã a panarabismului în
Orientul Mijlociu. Japonia ºi-ar putea folosi puterea economicã crescândã pentru
a încuraja apãrarea drepturilor omului ºi a democraþiei în þãrile sãrace cãrora le
oferã împrumuturi financiare ºi fonduri nerambursabile. În 1990, nici una dintre
aceste posibilitãþi nu pãrea probabilã, dar, dupã evenimentele neaºteptate din
1989, ar fi o imprudenþã sã nu luãm în calcul aceste scenarii.
Un al treilea val invers?
Pânã în 1990, cel puþin douã dintre democraþiile celui de-al treilea val, Sudan ºi
Nigeria, au revenit la guvernarea autoritarã. Dificultãþile pe care le presupune
procesul de consolidare ar putea conduce ºi la alte reveniri în þãrile în care nu
existã condiþii favorabile pentru susþinerea democraþiei. Primul ºi al doilea val
democratic au fost totuºi urmate nu de o simplã recãdere în pãcatul iniþial abandonat,
ci de valuri majore în care cele mai multe schimbãri de regim din lume s-au fãcut
de la democraþie la autoritarism. Dacã cel de-al treilea val de democratizare îºi
încetineºte viteaza sau ajunge la final, care ar fi factorii ce ar putea produce un
al treilea val invers?
Printre factorii care au contribuit la declanºarea tranziþiilor de la democraþie
la autoritarism au fost:
1. Inconsistenþa valorilor democratice la nivelul elitelor ºi a publicului larg;
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 23
24 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
2. Obstacolele economice serioase care au intensificat conflictul social ºi au
mãrit popularitatea soluþiilor pe care numai un guvern autoritar le-ar
putea aplica;
3. Polarizarea socialã ºi politicã, cauzatã de obicei de guvernele de stânga,
care încearcã o promovare radicalã a reformelor majore la nivel social ºi
economic;
4. Hotãrârea grupurilor conservatoare din clasa mijlocie ºi clasa bogatã de
a exclude miºcãrile populiste ºi de stânga din competiþia pentru ajungerea
la guvernare;
5. Slãbirea principiilor de lege ºi ordine, ca rezultat al acþiunilor teroriste sau
insurgente;
6. Intervenþia sau cucerirea de cãtre o putere nedemocraticã strãinã;
7. Efectul invers al bulgãrelui de zãpadã produs de colapsul sau rãsturnarea
sistemelor democratice în alte þãri.
Tranziþiile de la democraþie la autoritarism, în afara acelora produse de
actori strãini, au fost aproape întotdeauna cauzate de cei aflaþi la guvernare sau
aproape de guvernanþi, în cadrul sistemului democratic. Cu una sau douã
excepþii, sistemelor democratice nu li s-a pus capãt prin vot popular sau revoltã
popularã. În cadrul primului val invers, în Germania ºi Italia, dictaturile fasciste
au fost instaurate de miºcãri nedemocratice, care au ajuns la guvernare fiind
puternic susþinute de populaþie. Tot în timpul primului val invers, în Spania ºi
Liban, democraþia a sfârºit în rãzboi civil.
Cu toate acestea, majoritatea copleºitoare a tranziþiilor de la democraþie la
autoritarism s-au materializat fie în lovituri de stat miliare care au înlãturat de la
guvernare lideri aleºi în mod democratic, fie în lovituri guvernamentale, în care

6
prim-miniºtri numiþi în mod democratic pun capãt regimului democratic prin
acapararea întregii puteri în mâinile lor, de obicei prin declararea stãrii de urgenþã
sau a legii marþiale. În primul val invers, loviturile de stat militare au pus capãt
regimurilor democratice în þãri est-europene ºi în Grecia, Portugalia, Argentina
ºi Japonia. În al doilea val invers, s-au produs lovituri militare în Indonezia,
Pakistan, Grecia, Nigeria, Turcia ºi în multe dintre þãrile Americii Latine.
Lovituri de stat guvernamentale au avut loc, în al doilea val invers, în Coreea,
India ºi Filipine. În Uruguay, conducerea miliarã ºi cea civilã au colaborat pentru
a pune capãt democraþiei, printr-o loviturã de stat mixtã, militarã ºi
guvernamentalã.
Atât în primul, cât ºi în cel de-al doilea val invers, sistemele democratice au
fost înlocuite, în multe cazuri, de noi forme de guvernare autoritarã. Fascismul
s-a distins de formele anterioare de autoritarism prin baza sa socialã largã, prin
ideologie, organizare de partid ºi prin eforturile de a pãtrunde ºi a controla cele
mai multe sectoare ale societãþii. Autoritarismul birocratic a fost diferit faþã de
formele anterioare de guvernare militarã din America Latinã prin caracterul sãu
instituþional, presupoziþia cã va dura la nesfârºit ºi politicile economice adoptate.
Italia ºi Germania în anii ’20 ºi ’30 ºi Brazilia ºi Argentina în anii ’60 ºi ’70 au
fost principalele þãri care au introdus aceste noi forme de guvernare
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 25
nondemocraticã ºi care au furnizat exemplele pe care grupuri nedemocratice din
alte þãri au încercat sã le imite. Ambele noi forme de autoritarism au fost, în
realitate, rãspunsuri date dezvoltãrii economice ºi sociale: extinderea mobilizãrii
sociale ºi a participãrii politice în Europa, precum ºi epuizarea fazei de import ºi
substituþie în dezvoltarea economicã a Americii Latine.
Deºi cauzele ºi formele primelor douã valuri inverse nu pot genera predicþii
solide referitoare la cauzele ºi formele unui posibil al treilea val invers,
experienþele anterioare sugereazã, totuºi, unele cauze potenþiale ale unui nou val
invers.
În primul rând, eºecurile sistemice de funcþionare eficientã ale regimurilor
democratice le-ar putea submina legitimitatea. La sfârºitul secolului al XX-lea,
principalele surse ideologice nedemocratice de legitimare, dintre care cea mai
cunoscutã este marxism-leninismul, au fost discreditate. Acceptarea generalã a
normelor democratice a condus la ideea cã guvernele democratice au fost chiar
mai puþin dependente de factorul legitimitate decât erau în trecut. Totuºi,
incapacitatea acutã de a asigura bunãstarea, prosperitatea, echitatea, justiþia,
ordinea în plan intern sau securitatea în plan extern ar putea afecta în timp chiar
legitimitatea unor guverne democratice. Pe mãsurã ce amintirile despre eºecurile
autoritarismului se estompeazã, este probabil ca furia faþã de eºecurile regimului
democratic sã creascã. Mai exact, un colaps economic general dupã modelul
celui din 1929-1930 ar putea submina legitimitatea democraþiei în multe þãri.
Cele mai multe democraþii au izbutit sã supravieþuiascã Marii Crize din anii ’30;
totuºi, unele au sucombat, iar altele ar putea sucomba în viitor, ca urmare a unui
dezastru economic comparabil.
În al doilea rând, o întoarcere a unei mari puteri democratice sau în curs de
democratizare la autoritarism ar putea declanºa efectul invers al bulgãrelui de

7
zãpadã. Revigorarea autoritarismului în Rusia sau în Uniunea Sovieticã ar avea
efecte devastatoare asupra procesului de democratizare din alte republici
sovietice, Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia ºi, posibil, Polonia, Ungaria
ºi Cehoslovacia. Aceastã întoarcere ar putea trimite un mesaj despoþilor
nedescoperiþi din alte colþuri ale lumii: ªi voi vã puteþi întoarce la ceea ce vã pricepeþi cel
mai bine sã faceþi! În mod similar, instaurarea unui regim autoritar în India ar putea
avea un efect demonstrativ asupra altor þãri din Lumea a Treia. Mai mult, chiar
dacã o þarã importantã nu revine la autoritarism, întoarcerea la dictaturã a mai
multor þãri mici cãrora le lipsesc precondiþiile obiºnuite pentru funcþionarea
democraþiei ar putea crea ramificaþii chiar în acele þãri unde precondiþiile sunt
solide.
ªi faptul cã un stat nedemocratic îºi mãreºte substanþial puterea ºi începe sã se
extindã dincolo de graniþele sale, ar putea stimula apariþia unor miºcãri autoritare
în alte þãri. Acest stimulent ar fi cu atât mai puternic dacã statul autoritar care se
extinde ar înfrânge în plan militar unul sau mai multe state. În trecut, toate marile
puteri care s-au dezvoltat economic au avut, de asemenea, tendinþa de a se extinde
din punct de vedere teritorial. Dacã China se dezvoltã economic sub regimul
autoritar în deceniile care urmeazã ºi îºi extinde influenþa ºi controlul în Asia de
Est, regimurile democratice din regiune vor fi semnificativ slãbite.
26 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
În sfârºit, dupã cum s-a întâmplat în anii ’20 ºi ’60, s-ar putea ivi diverse
forme mai noi sau mai vechi de autoritarism care par potrivite nevoilor timpului.
Naþionalismul autoritar s-ar putea impune în unele þãri din Lumea a Treia, dar ºi
în Europa de Est. Fundamentalismul religios, care a dominat în mod dramatic
în Iran, ar putea fi adoptat ºi în alte þãri, mai ales în lumea islamului.
Autoritarismul oligarhic s-ar putea instaura atât în þãrile bogate, cât ºi în cele
sãrace, ca o reacþie la tendinþele de nivelare ale democraþiei. Dictaturile populiste
s-ar putea ivi în viitor, ca ºi în trecut, ca rãspuns la protecþia pe care o oferã
democraþia diverselor forme de privilegii economice, mai ales în acele þãri în care
proprietatea pãmântului reprezintã încã o problemã. În cele din urmã, dictaturile
comunale s-ar putea impune în democraþiile unde existã douã sau mai multe
grupuri etnice, rasiale sau religioase distincte, iar unul dintre acestea încearcã sã
deþinã controlul asupra întregii societãþi.
Toate aceste forme de autoritarism au existat în trecut. Mintea umanã mai
poate concepe ºi altele noi în viitor. O posibilitate ar reprezenta-o dictatura
electronicã tehnocraticã, în care autoritarismul este posibil ºi legitimat de
capacitatea regimului de a manipula informaþia, mass-media ºi mijloacele
sofisticate de comunicare. Nici una dintre aceste forme noi sau vechi de
autoritarism nu prezintã o foarte mare probabilitate de a se întâmpla, dar este,
totodatã, greu de spus cã vreuna dintre ele este cu totul imposibilã.
Obstacole în calea democratizãrii
O altã abordare pentru a diagnostica starea de fapt a democraþiei este
examinarea obstacolelor ºi oportunitãþilor procesului de democratizare acolo
unde acesta nu a avut loc. În anul 1990, mai mult de o sutã de þãri nu cunoºteau
ce sunt acelea regimuri democratice. Multe dintre aceste þãri se pot grupa în
patru categorii geoculturale care uneori se pot întrepãtrunde:

8
1. Regimuri marxist-leniniste, incluzând Uniunea Sovieticã, unde marea
parte a procesului de liberalizare s-a desfãºurat în anii ’80, iar în multe
republici existau miºcãri democratice;
2. Statele din Africa sub-saharianã, care, cu câteva excepþii, au rãmas
dictaturi personale, regimuri militare, sisteme unipartidiste sau combinaþii
ale acestora trei;
3. Statele islamului care se întind din Maroc pânã în Indonezia, cu excepþia
Turciei ºi, poate, a Pakistanului, aveau regimuri nedemocratice;
4. Statele din Asia de Est, din Birmania, prin Asia de Sud-est, pânã în China
ºi Coreea de Nord, care includeau sisteme comuniste, regimuri militare,
dictaturi personale ºi douã semidemocraþii (Thailanda ºi Malaezia).
Obstacolele democratizãrii în aceste grupuri de þãri sunt politice, culturale
ºi economice. În cele mai multe þãri care au pãstrat regimuri autoritare în anul
1990, un obstacol politic cu semnificaþie potenþialã pentru viitoarea
democratizare este absenþa experienþei în ceea ce priveºte democraþia. Douãzeci
ºi trei din 30 de þãri care s-au democratizat între 1974 ºi 1990 au avut o oarecare
istorie democraticã, în vreme ce foarte puþine þãri care erau nedemocratice în
1990 puteau invoca o asemenea experienþã. Acestea includ câteva þãri care au
eºuat în cel de-al treilea val (Sudan, Nigeria, Surinam ºi, posibil, Pakistan), patru
þãri care au eºuat în cel de-al doilea val ºi care nu s-au redemocratizat în cel
de-al treilea (Liban, Sri Lanka, Birmania, Fiji) ºi trei þãri democratizate în primul
val, care au fost stopate de Uniunea Sovieticã sã se redemocratizeze la sfârºitul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (Estonia, Letonia ºi Lituania). Aproape
tuturor celor peste 90 de þãri nedemocratice din 1990 le lipsea experienþa
regimului democratic. În mod evident, acesta nu este un impediment definitiv
pentru democratizare, cãci, dacã ar fi aºa, nici o þarã nu ar fi acum democraticã,
însã el face ca situaþia sã fie mai dificilã în cazul lor.
Un alt obstacol al democratizãrii este probabil sã disparã în unele þãri în anii
’90. Liderii care au pus bazele guvernãrii autoritare sau care s-au aflat la
conducere pentru o lungã perioadã tind sã devinã oponenþi neclintiþi ai
democratizãrii. De aceea, o anume formã de schimbare de conducere fãcutã în
cadrul sistemului autoritar precede, de obicei, democratizarea. Decesul
conducãtorilor este probabil sã asigure asemenea schimbãri în anii ’90, în
regimurile autoritare. În 1990, conducãtorii longevivi din China, Côte d’Ivoire ºi
Malawi trecuserã de 80 de ani. Cei din Birmania, Indonezai, Coreea de Nord,
Lesotho ºi Vietnam trecuserã de 70 de ani, iar cei din Cuba, Maroc, Singapore,
Somalia, Siria, Tanzania, Zair ºi Zambia aveau mai mult de 60 de ani. Decesul
acestor lideri sau abandonarea puterii ar îndepãrta un obstacol al democratizãrii
în þãrile lor, dar nu ar face democratizarea inevitabilã.
Între 1974 ºi 1990, au fost democratizate dictaturi personale, regimuri
militare ºi sisteme unipartidiste. Democratizarea pe scarã largã nu s-a produs
încã în statele comuniste cu partid unic care erau produsul revoluþiei interne. În
Uniunea Sovieticã s-a produs liberalizarea, ceea ce poate sau nu sã conducã la
democratizarea Rusiei. În Iugoslavia, miºcãri democratice au fost iniþiate în
Slovenia ºi Croaþia. Revoluþia comunistã iugoslavã a fost totuºi în mare parte o
revoluþie sârbã, iar perspectivele democratizãrii apar neclare în aceastã þarã. În

9
Cambodgia, un regim revoluþionar comunist extrem de brutal a fost înlocuit de
un regim comunist mai tolerant impus de forþe externe. În 1990, Albania pãrea
sã se deschidã schimbãrilor, dar în China, Vietnam, Laos, Cuba ºi Etiopia
regimurile marxist-leniniste impuse prin revoluþii interne pãreau hotãrâte sã se
menþinã la putere. Revoluþiile din aceste þãri fuseserã naþionaliste ºi, în egalã
mãsurã, comuniste, ºi, de aceea, naþionalismul a revigorat comunismul într-o
manierã care nu era valabilã ºi pentru Europa de Est aflatã sub ocupaþie
sovieticã.
Un impediment serios al democratizãrii este absenþa sau slãbiciunea
adoptãrii reale a valorilor democratice în rândurile liderilor politici din Asia,
Africa ºi Orientul Mijlociu. Când nu se mai aflã la putere, aceºti lideri se simt
motivaþi sã pledeze în favoarea democraþiei. Testul angajamentului lor faþã de
democraþie este valabil doar o datã ce ajung la putere. În America Latinã,
regimurile democratice au fost, în general, alungate de la putere prin lovituri de
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 27
stat militare. La fel s-a întâmplat ºi în Asia ºi Orientul Mijlociu, dar în aceste
regiuni ºi conducãtorii aleºi au fost responsabili pentru sfârºitul democraþiei:
Syngman Rhee ºi Park Chung Hee în Coreea, Adnan Menderes în Turcia,
Ferdinand Marcos în Filipine, Lee Kwan Yew în Singapore, Indira Gandhi în
India ºi Sukarno în Indonezia. Dupã ce au fost aleºi sã guverneze, aceºti lideri
au început sã submineze valorile ºi practicile democratice.
Chiar când liderii din Asia, Africa ºi Orientul Mijlociu au rãmas mai mult
sau mai puþin fideli regulilor democraþiei, pãreau deseori cã o fac împotriva
voinþei lor. Mulþi conducãtori politici europeni, nord-americani ºi latinoamericani
în a doua jumãtate a secolului al XX-lea au fost susþinãtori fervenþi ºi
hotãrâþi ai democraþiei. În contrast, þãrile din Asia ºi Africa nu au produs prea
mulþi ºefi de stat care sã fie ºi apostoli ai democraþiei. Care au fost
corespondenþii asiatici, arabi sau africani ai lui Rómulo Betancourt, Alberto
Llera Camargo, José Figueres, Eduardo Frei, Fernando Belaúnde Terry, Juan
Bosch, José Napoleón Duarte ºi Raúl Alfonsín? Doi dintre ei au fost Jawaharlal
Nehru ºi Corazon Aquino ºi poate cã au mai fost ºi alþii, însã extrem de puþini
la numãr. Nici un asemenea lider arab nu îmi vine în minte ºi este foarte greu de
identificat un conducãtor islamic care sã fi avut reputaþia de susþinãtor al
democraþiei pe perioada cât a deþinut puterea. De ce se întâmplã acest lucru?
Aceastã întrebare conduce, în mod inevitabil, la chestiunea culturii.
Cultura
S-a susþinut cã marile tradiþii cultural-istorice ale lumii variazã semnificativ în
privinþa mãsurii în care atitudinile, valorile, credinþele ºi tiparele
comportamentale contribuie la dezvoltarea democraþiei. O culturã profund
antidemocraticã ar constitui un impediment pentru rãspândirea normelor
democratice în societate, ar nega legitimitatea instituþiilor democratice ºi ar
complica, astfel, foarte tare, dacã nu chiar ar împiedica, emergenþa ºi
funcþionarea eficientã a acestor instituþii. Teza culturalã se manifestã în douã
forme. Versiunea mai restrictivã afirmã faptul cã numai cultura occidentalã oferã
baza potrivitã pentru dezvoltarea instituþiilor democratice ºi, în consecinþã, cã
democraþia este foarte nepotrivitã societãþilor neoccidentale. În primii ani ai

10
celui de-al treilea val, acest argument a fost explicit promovat de George
Kennan. El spunea cã democraþia este o formã de guvernãmânt care a evoluat în
secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea în Europa de Nord-Vest, în principal în acele þãri care
au graniþa la Canalul Mânecii ºi Marea Nordului (dar, cu o anumitã prelungire în Europa
Centralã) ºi a fost apoi aplicatã în alte pãrþi ale lumii, inclusiv America de Nord, unde
grupuri de indivizi din zona nord-europeanã s-au stabilit ca primi coloniºti ºi au pus în
practicã tiparele dominante ale guvernãmântului civil. De aceea, democraþia are o bazã socialã
relativ restrânsã atât în timp, cât ºi în spaþiu; mai trebuie dovedit cã ea reprezintã o formã
naturalã de guvernãmânt ºi pentru popoarele din afara acestor perimetre limitate. Realizãrile
lui Mao, Salazar ºi Castro demonstreazã, în opinia lui Kennan, cã regimurile
autoritare au fost capabile sã propunã reforme ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia unor mari mase
28 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
de oameni, acolo unde alte forme mai difuze de autoritate au eºuat1. Pe scurt, democraþia
este potrivitã doar în þãrile nord-europene ºi, poate, central-europene, precum ºi
în ramurile colonizate ale acestora.
Teza culturii occidentale are implicaþii imediate pentru democratizare în
Balcani ºi în Uniunea Sovieticã. În decursul istoriei, aceste regiuni au fãcut parte
din imperiile otoman ºi þarist. Religiile lor majoritare sunt ortodoxia ºi islamul,
nu creºtinismul de tip occidental. Aceste regiuni nu au avut aceeaºi experienþã
precum Europa Occidentalã: Renaºtere, Reformã, Iluminism, Revoluþia
Francezã ºi liberalism. Dupã cum a sugerat William Wallace, este posibil ca
sfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia Cortinei de Fier sã fi modificat linia politicã
ce reprezenta de secole graniþa între creºtinismul oriental ºi cel occidental.
Începând de la nord, aceastã linie se îndreaptã cãtre sud prin graniþele care
despart Finlanda ºi republicile baltice de Rusia, trece prin Belarus ºi Ukraina,
separând Ukraina occidentalã catolicã de Ukraina esticã ortodoxã, continuã prin
vestul României, separând Transilvania de restul þãrii ºi ajunge în Iugoslavia, pe
linia care desparte Slovenia ºi Croaþia de celelalte republici.2 Aceastã linie poate
sã separe acum acele regiuni în care democraþia se instaureazã de cele în care nu
existã democraþie.
O versiune mai puþin restrictivã a argumentului referitor la obstacolul
cultural susþine cã doar anumite culturi neoccidentale sunt ostile democraþiei.
Cele douã culturi invocate cel mai des în acest scop sunt confucianismul ºi
islamul. Trei întrebãri sunt relevante pentru determinarea mãsurii în care aceste
culturi pun obstacole serioase democratizãrii. În primul rând, în ce mãsurã sunt
valorile ºi credinþele tradiþionale confucianiste ºi islamice ostile democraþiei? În
al doilea rând, dacã sunt ostile, în ce mãsurã au împiedicat aceste culturi
progresul cãtre democraþie? În al treilea rând, dacã au întârziat în mod
semnificativ progresul democratic în trecut, în ce mãsurã e probabil sã o facã ºi
în viitor?
Confucianismul
Nu existã aproape nici o controversã printre specialiºti în privinþa caracterului
nedemocratic sau antidemocratic al confucianismului. Singurul factor luat în
discuþie este mãsura în care sistemul de examinare în societatea chinezã clasicã
le deschidea posibilitatea de a face carierã fãrã a se lua în considerare originea
socialã. Nimeni nu ar cataloga o armatã ca fiind democraticã numai pentru cã

11
ofiþerii sãi sunt promovaþi pe bazã de merit. Confucianismul chinez clasic ºi
derivatele sale din Coreea, Vietnam, Singapore, Taiwan ºi (într-o versiune mai
atenuatã) Japonia accentueazã importanþa grupului în defavoarea individului, a
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 29
1 George F. Kennan, The Cloud of Danger (Boston: Little, Brown, 1977), 41-43.
2 A se vedea William Wallace, The Transformation of Western Europe (Londra: Royal Institute of
International
Affairs – Pinter, 1990), 16-19.
autoritãþii în defavoarea libertãþii ºi a obligaþiilor în defavoarea drepturilor.
Societãþilor confucianiste le lipseºte o tradiþie a drepturilor pe care individul le
are împotriva statului. În mãsura în care drepturile individuale existã cu adevãrat,
ele sunt o creaþie a statului. Armonia ºi cooperarea au fost preferate în dauna
dezacordului ºi a competiþiei. Menþinerea ordinii ºi a respectului pentru ierarhie
au reprezentat valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri ºi partide era
considerat periculos ºi ilegitim. Cel mai important, confucianismul a
întrepãtruns societatea ºi statul ºi nu a lãsat loc ca instituþiile sociale autonome
sã aibã legitimitate la nivel naþional.
În plan concret, societãþile confucianiste sau influenþate de confucianism nu
au fost deschise cãtre democraþie. În Asia de Est, numai douã þãri, Japonia ºi
Filipine, avuseserã înainte de 1990 o experienþã susþinutã de guvernare
democraticã. În ambele cazuri, democraþia era produsul prezenþei americane.
Mai mult, Filipine este o þarã majoritar catolicã. În Japonia, valorile confucianiste
au fost reinterpretate ºi s-au întrepãtruns cu tradiþiile culturale autohtone. China
nu a avut nici o experienþã de guvernare democraticã, iar democraþia de tip
occidental a fost sprijinitã de-a lungul timpului doar de grupuri relativ reduse de
dizidenþi radicali. Criticii oficiali democraþi nu au abandonat niciodatã elementelecheie
ale tradiþiei confucianiste.3 Cei care au modernizat China au fost (citându-l
pe Lucian Pye) leniniºtii confucianiºti ai partidelor naþionalist ºi comunist. La
sfârºitul anilor ’80, când creºterea economicã rapidã din China a condus la o
nouã serie de cereri ale studenþilor, intelectualilor ºi populaþiei urbane din clasa
mijlocie de a se face reforme politice ºi de a se instaura democraþia, conducerea
comunistã a dat douã rãspunsuri. Mai întâi, a articulat teoria noului autoritarism,
bazatã pe experienþa din Taiwan, Singapore ºi Coreea, care arãta cã o þarã aflatã
în stadiul de dezvoltare în care se afla ºi China avea nevoie de o guvernare
autoritarã pentru a ajunge la o creºtere economicã echilibratã ºi pentru a limita
consecinþele neliniºtitoare ale dezvoltãrii. Apoi, conducerea a suprimat cu
violenþã miºcarea democraticã din Beijing ºi din alte colþuri ale þãrii în iunie 1989.
În China, economia a revitalizat cultura de a þine piept democraþiei. Pânã
la sfârºitul anilor ’80, în Singapore, Taiwan ºi Coreea, pe de altã parte, creºterea
economicã spectaculoasã a creat baza economicã pentru democraþie. În aceste
þãri, economia a învins cultura în confruntarea pentru asigurarea dezvoltãrii
politice. În 1990, Singapore era singura þarã bogatã (dupã definiþia Bãncii
Mondiale) ºi neexportatoare de petrol care nu avea un sistem politic
democratic, conducãtorul sãu fiind un important exponent al valorilor
confucianiste, opuse celor ale democraþiei occidentale. În anii ’80, preºedintele
Lee Kwan Yew a fãcut din predarea ºi promovarea valorilor confucianiste o

12
prioritate a statului sãu ºi a luat mãsuri hotãrâte pentru suprimarea dizidenþei
ºi pentru stoparea criticilor venite din partea mass-media la adresa guvernului
ºi a politicilor acestuia. Singapore era, astfel, o anomalie confucianistã
autoritarã, care fãcea parte din þãrile bogate ale lumii. Întrebarea interesantã
30 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
3 A se vedea Daniel Kelliher, The Political Consequences of China’s Reform, Comparative
Politics 18 (Iulie 1986):
488-490 ºi Andrew J. Nathan, Chinese Democracy, (New york: Alfred A. Knopf, 1985).
este dacã va rãmâne aºa acum, când Lee, creatorul statului, pare sã se retragã
de pe scena politicã.
La sfârºitul anilor ’80, atât Taiwan, cât ºi Coreea s-au îndreptat în direcþia
democraþiei. Din punct de vedere istoric, Taiwanul a reprezentat totdeauna o
provincie perifericã a Chinei. S-a aflat sub ocupaþie japonezã 50 de ani, iar
locuitorii sãi s-au revoltat în 1947 împotriva impunerii controlului chinez.
Guvernul naþionalist a fost umilit în 1949 de faptul cã a fost înfrânt de comuniºti.
Aceastã înfrângere a fãcut ca liderii naþionaliºti sã nu îºi poatã menþine atitudinea arogantã
asociatã cu noþiunile confucianiste tradiþionale de autoritate. Dezvoltarea economicã ºi
socialã rapidã a slãbit ºi mai mult influenþa confucianismului tradiþional.
Emergenþa unei substanþiale clase antreprenoriale, compusã în cea mai mare
parte din taiwanezi, a creat (într-o manierã foarte neconfucianistã) o sursã de
putere ºi bogãþie care nu mai depindea de statul chinez. Astfel, în Taiwan s-a
produs o schimbare fundamentalã a culturii politice chineze, schimbare care nu a avut loc în
China, Coreea sau Vietnam, ºi nu a existat niciodatã în Japonia4. Dezvoltarea economicã
spectaculoasã a Taiwanului a copleºit, astfel, o moºtenire relativ slabã a
confucianismului, iar la sfârºitul anilor ’80 Chiang Ching-kuo ºi Lee Teng-hui au
reacþionat faþã de presiunile generate de schimbarea economicã ºi socialã ºi au
adoptat gradual o politicã mai transparentã în societatea lor.
În Coreea, cultura clasicã includea elemente de mobilitate ºi egalitarism,
inclusiv o tradiþie de autoritarism ºi mânã forte, alãturi de componentele
confucianiste care sunt contrare democraþiei. Dupã cum a descris un cercetãtor
coreean, oamenii nu se considerau cetãþeni cu drepturi pe care le pot exercita ºi cu
responsabilitãþi care trebuie onorate, ci mai degrabã tindeau sã priveascã spre autoritãþi ºi sã
obþinã favoruri care sã le asigure supravieþuirea.5 La sfârºitul anilor ’80, urbanizarea,
educaþia, dezvoltarea substanþialã a clasei mijlocii ºi rãspândirea impresionantã a
creºtinismului au slãbit puterea confucianismului ca obstacol al democraþiei în
Coreea. Totuºi, a rãmas neclar dacã confruntarea dintre vechea culturã ºi noua
prosperitate a fost rezolvatã definitiv în favoarea celei din urmã.
Modelul est-asiatic
Interacþiunea dintre progresul economic ºi cultura asiaticã pare sã fi generat un
model de instituþii democratice specifice Asiei de Est. Pânã în 1990, nici o þarã
din aceastã regiune, cu excepþia Filipinelor (care este, mai degrabã, latinoamericanã
decât est-asiaticã, din punctul de vedere al culturii) nu experimentase
alternanþa unui guvern reprezentând un partid ales prin vot popular cu un
guvern diferit, ales în aceeaºi manierã. Prototipul a fost reprezentat de Japonia,
un stat democratic, fãrã îndoialã, însã în care partidul de la guvernare nu fusese
schimbat niciodatã de la putere. Modelul japonez de democraþie cu partid

13
dominant, dupã cum a arãtat Pye, s-a rãspândit ºi în alte þãri din Asia de Est. În
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 31
4 Lucian W. Pye ºi Mary W. Pye, Asian Power and Politics: The Cultural Dimensions of Authority
(Cambridge:
Harvard University Press, 1985), 232-236.
5 New York Times, 15 decembrie 1987, A14.
1990, douã din cele trei partide de opoziþie din Coreea au fuzionat cu partidul
de guvernãmânt, formând astfel un bloc politic care a exclus efectiv partidul de
opoziþie rãmas, condus de Kim Dae Jung ºi foarte puternic în regiunea Cholla,
de la câºtigarea puterii. La sfârºitul anilor ’80, dezvoltarea democraticã din
Taiwan pãrea sã conducã spre adoptarea unui sistem în care Kuomintang (KMT)
era probabil sã rãmânã partidul dominant, iar Partidul Democratic Progresist era
sortit sã joace un rol permanent în opoziþie. În Malaezia, coaliþia principalelor
trei partide (unite, iniþial, în Partidul de Alianþã, apoi, în Frontul Naþional),
reprezentând comunitãþile malai, chinezã ºi indianã a controlat puterea fãrã
întrerupere ºi împotriva tuturor competitorilor pe care i-au avut, din anii ’50
pânã în anii ’80. La mijlocul anilor ’80, succesorul ºi adjunctul lui Lee Kwan Yew,
Goh Chok Tong, a adoptat un sistem de partide similar în Singapore:
Cred cã un sistem stabil este acela în care existã un partid politic principal care sã
reprezinte cea mai mare parte a populaþiei. Putem avea ºi alte câteva partide foarte
serioase, la periferie. Ele sunt incapabile sã aibã viziuni mai largi, dar reprezintã,
totuºi, interese ale unor sectoare de activitate. Pânã la urmã, opþiunile se îndreaptã tot
cãtre partidul dominant. Cred cã este corect aºa ºi nu îmi vor cere scuze dacã spectrul
politic va ajunge sã arate în acest fel ºi în Singapore.6
Criteriul cel mai important într-o democraþie este existenþa unei competiþii
echitabile ºi deschise între partidele politice, fãrã presiuni sau restricþii venite din
partea guvernului asupra grupurilor de opoziþie. Japonia a trecut, în mod clar, acest
test, acordând, pe parcursul a mai multe decenii, libertatea de expresie, libertatea
presei, libertatea de întrunire publicã ºi asigurând condiþii destul de echitabile în
competiþia electoralã. În alte sisteme cu partid dominant din Asia, spaþiul
competiþiei electorale a fost ocupat mulþi ani de partidul aflat la guvernare. Cu
toate acestea, pânã la sfârºitul anilor ‘80 situaþia s-a îmbunãtãþit în multe þãri. În
Coreea, partidul de guvernãmânt nu a putut dobândi controlul parlamentar în
1989, iar acest eºec pare sã fi reprezentat cauza principalã pentru fuziunea
ulterioarã cu doi dintre oponenþii sãi. În Taiwan, restricþiile pe care le aveau
partidele de opoziþie au fost treptat eliminate. În acest context, se poate imagina
cã ºi alte þãri din regiune s-ar putea alãtura Japoniei în configurarea uni spaþiu
competiþional echilibrat care asigurã victoria partidului aflat la guvernare. În 1990,
sistemele cu partid dominant din Asia de Est se întindeau pe o linie continuã între
democraþie ºi autoritarism, cu Japonia la unul dintre capete, Indonezia la celãlalt,
iar Coreea, Taiwan, Malaezia ºi Singapore (mai mult sau mai puþin în aceastã
ordine) între ele.
Un asemenea sistem poate îndeplini condiþiile formale ale democraþiei, dar
diferã în mod semnificativ de sistemele democratice care predominã în Occident,
unde se presupune nu numai cã partidele ºi coaliþiile politice beneficiazã de
condiþii libere ºi egale în competiþia electoralã, dar ºi cã trebuie sã aibã loc o

14
alternanþã la guvernare. În contrast, sistemele cu partid dominant din Asia de Est
32 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
6 Goh Chok Tong, citat în New York Times, 14 august 1985, A13.
par sã presupunã competiþia pentru cucerirea puterii, dar nu ºi alternanþa la
guvernare, participarea la alegeri pentru toate forþele politice, dar participarea la
guvernare numai pentru aceia din partidul dominant. Acest tip de sistem politic
genereazã democraþie, dar fãrã alternanþa la guvernare. El reprezintã o adaptare a
practicilor democratice occidentale, care serveºte nu valorilor occidentale ale
competiþiei ºi schimbãrii, ci valorilor asiatice ale consensului ºi stabilitãþii.
Sistemele democratice occidentale sunt mai puþin dependente de legitimitatea
provenitã din eficienþa sistemului decât sunt sistemele autoritare, întrucât eºecurile
guvernãrii sunt în Occident atribuite celor aflaþi în poziþii de decizie, iar nu
sistemului. Înlocuirea decidenþilor ajutã la revitalizarea sistemului. În societãþile din
Asia de Est care au adoptat sau par sã fi adoptat modelul partidului dominant, au
avut loc creºteri economice fãrã precedent între anii ’60 ºi anii ’80. Totuºi, ce se
întâmplã dacã rata de 8% a creºterii îngheaþã la aceastã valoare, dacã ºomajul,
inflaþia ºi alte forme de tulburãri economice se agraveazã sau dacã conflictele
economice ºi sociale se intensificã? Într-o democraþie de tip occidental, rãspunsul
dat ar fi îndepãrtarea din funcþie a celor vinovaþi. Într-o democraþie cu partid
dominant, aceasta ar fi o schimbare revoluþionarã. Dacã structura competiþiei
politice nu permite îndepãrtarea conducãtorilor vinovaþi, nemulþumirea faþã de
activitatea guvernului ar putea foarte bine sã conducã la organizarea de
demonstraþii, proteste, la dezordine publicã ºi eforturi de a mobiliza sprijinul
popular pentru rãsturnarea guvernului. Guvernul ar fi atunci tentat sã rãspundã
prin suprimarea nemulþumirilor ºi prin impunerea unui control autoritar. Întrebarea
cheie este, în acest caz, în ce mãsurã sistemul cu partid unic din Asia de Est
presupune creºtere economicã substanþialã ºi neîntreruptã. Poate acest sistem sã
supravieþuiascã unei recesiuni sau unei stagnãri economice prelungite?
Islamul
Democraþia confucianistã este în mod clar o contradicþie în termeni. Este neclar
dacã democraþia islamicã reprezintã acelaºi lucru. Egalitarismul ºi centralismul
sunt teme centrale ale Islamului. Ernest Gellner susþine cã forma culturalã purã a
Islamului este dotatã cu un numãr de caracteristici (unitatea, regulile etice, individualismul,
conformismul deplin la litera Islamului, puritanismul, o aversiune egalitaristã faþã de mediere
ºi ierarhie, un sâmbure de magie) congruente, dupã toate aparenþele, cu cerinþele modernitãþii
sau modernizãrii. Toate aceste caracteristici sunt, totodatã, congruente cu
democraþia. Totuºi, Islamul respinge orice distincþie între comunitatea religioasã
ºi comunitatea politicã. De aceea, nu existã nici un echilibru între conducãtor ºi
Dumnezeu, iar participarea politicã este legatã de afilierea religioasã. Islamul
fundamentalist cere ca, într-o þarã musulmanã, conducãtorii politici sã fie
musulmani practicieni, shari’a sã fie legea fundamentalã, iar ulema sã aibã un vot
decisiv în articularea sau, cel puþin, în revizuirea ºi ratificarea oricãrei politici
guvernamentale.7 În mãsura în care legitimitatea ºi politica guvernamentalã îºi au
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 33
7 Ernest Gellner, Up from Imperialism, The New Republic, 22, mai 1989, 35-36; R.Stephen
Humphreys, Islam

15
and Political Values in Saudi Arabia, Egypt and Syria, Middle East Journal 33 (Iarna 1979): 6-7.
originea în doctrina ºi expertiza religioasã, concepþia pe care Islamul o are asupra
politicii diferã ºi este în contradicþie cu premisele politicii democrate.
Astfel, doctrina islamicã conþine elemente care pot avea sa nu afinitãþi cu
democraþia. În practicã, totuºi, singurul stat islamic care a susþinut un sistem
politic pe deplin democratic este Turcia, unde Mustafa Kemal Ataturk a respins
explicit viziunea islamicã asupra societãþii ºi politicii ºi a încercat cu toatã puterea
sã creeze un stat naþional secular, modern ºi de tip occidental. Experienþa Turciei
în privinþa democraþiei nu a fost un succes total. În altã parte a lumii islamice,
Pakistanul a avut trei încercãri de a instaura democraþia, nici una dintre acestea
nedurând prea mult timp. În timp ce democraþia din Turcia a fost întreruptã de
intervenþii militare ocazionale, Pakistanul a avut un regim birocratic ºi militar
întrerupt ocazional de alegeri.
Singura þarã arabã care a susþinut o perioadã semnificativã o formã de
democraþie (cu toate cã una consociaþionalã) a fost Libanul. Democraþia libanezã
s-a transformat totuºi în oligarhie consociaþionalã, iar 40 pânã la 50% din
populaþia sa era de religie creºtinã. O datã ce musulmanii au devenit majoritari
ºi au început sã se afirme, democraþia libanezã a luat sfârºit. Între 1981 ºi 1990,
numai douã dintre cele 37 de state ale lumii cu majoritãþi musulmane au fost
mãcar o datã catalogate ca libere de Freedom House în rapoartele sale anuale:
Gambia, timp de doi ani ºi Republica Turcã a Ciprului de Nord, timp de patru
ani. Oricare ar fi compatibilitatea dintre Islam ºi democraþie în teorie, în practicã,
ele au mers rareori împreunã.
Miºcãrile de opoziþie faþã de regimurile autoritare din sudul ºi estul Europei,
America Latinã ºi Asia de Est au condus aproape întotdeauna la adoptarea
valorilor democratice ºi la proclamarea intenþiilor de instaurare a democraþiei.
Aceasta nu însemnã cã ele au introdus, fãrã excepþii, instituþii democratice dacã
au avut oportunitatea sã o facã, dar cel puþin au articulat o retoricã democraticã.
În contrast, în societãþile islamice autoritare miºcãrile care militau explicit pentru
o politicã democraticã au fost relativ slabe, cea mai puternicã formã de opoziþie
provenind de la fundamentaliºtii islamici.
La sfârºitul anilor ’80, problemele economice interne s-au combinat,
probabil, cu efectul bulgãrelui de zãpadã al democratizãrii din alte pãrþi ale lumii
ºi a determinat guvernele câtorva þãri islamice sã slãbeascã controlul asupra
opoziþiei ºi sã încerce sã dobândeascã o legitimitate reînnoitã prin alegeri. La
început, principalele beneficiare ale acestei deschideri au fost grupurile
fundamentaliste. În Algeria, Frontul Islamic al Salvãrii Naþionale a câºtigat
detaºat alegerile locale din iunie 1990, primele alegeri libere de când þara devenise
independentã, în 1962. La alegerile din 1989 din Iordania, fundamentaliºtii
islamici au câºtigat 36 din cele 80 de locuri în parlament. În câteva þãri, se relata
cã fundamentaliºtii pun la cale insurecþii. Performanþele electorale importante
ale grupurilor islamice reflectã, în parte, absenþa altor partide de opoziþie, fie
pentru cã erau interzise de guvern, fie cã boicotau alegerile. Oricum,
fundamentalismul pãrea sã devinã tot mai puternic în þãrile Orientului Mijlociu,
în special în rândurile tinerilor. Faptul cã aceastã tendinþã era atât de puternicã
i-a determinat pe liderii seculari din Tunisia, Turcia ºi alte þãri sã adopte politici

16
34 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
susþinute de fundamentaliºti ºi sã facã gesturi politice care sã demonstreze
propriul lor ataºament faþã de Islam.
Astfel, în þãrile islamice, liberalizarea a dus la creºterea puterii unor
importante miºcãri politice ºi sociale a cãror afinitate cu democraþia era
îndoielnicã. În unele privinþe, poziþia partidelor fundamentaliste în societãþile
islamice la începutul anilor ’90 a ridicat aceleaºi întrebãri precum avântul
partidelor comuniste din Europa Occidentalã în anii ’40 ºi, ulterior, ’70.
Guvernele existente vor continua, oare, politica de deschidere ºi vor organiza
alegeri în care grupurile islamice sã poatã concura liber ºi egal? Grupurile
islamice ar câºtiga majoritatea la aceste alegeri? Dacã ar câºtiga alegerile, armata,
care în multe societãþi islamice (ex. Algeria, Turcia, Pakistan ºi Indonezia) este
puternic secularizatã, le-ar permite sã formeze guvernul? Dacã ar forma
guvernul, acesta ar urmãri aplicarea unor politici islamice care ar duce la
subminarea democraþiei ºi la alienarea elementelor moderne ºi cu orientãri
occidentale din societate?
Limitele obstacolelor culturale
În societãþile confucianiste ºi islamice par sã existe obstacole culturale puternice
în calea democratizãrii. Existã însã ºi motive care ne fac sã ne îndoim dacã aceste
obstacole împiedicã în mod necesar dezvoltarea democraticã. În primul rând,
argumente culturale similare nu s-au dovedit foarte puternice în trecut. La un
moment dat, mulþi cercetãtori susþineau cã un obstacol al democraþiei este
catolicismul. Alþii, în tradiþia weberianã, au susþinut cã þãrile catolice nu se puteau
dezvolta economic în aceeaºi manierã precum þãrile protestante. În mod similar,
la un anumit moment, Weber ºi alþii au argumentat cã þãrile de culturã
confucianistã nu ar atinge o dezvoltare capitalistã. Pânã în anii ’80, totuºi, o nouã
generaþie de cercetãtori au considerat confucianismul o cauzã majorã a
spectaculoasei creºteri economice din societãþile est-asiatice. Pe termen lung, va
fi mai viabilã teza conform cãreia confucianismul împiedicã dezvoltarea
democraticã decât teza potrivit cãreia confucianismul împiedicã dezvoltarea
economicã? Teoriile care spun cã anumite culturi sunt obstacole permanente ale
schimbãrii ar trebui luate în considerare cu un oarecare scepticism.
În al doilea rând, mari tradiþii culturale precum islamul ºi confucianismul
reprezintã sisteme de idei, credinþe, doctrine, premise ºi tipare comportamentale
foarte complexe. Orice culturã majorã, inclusiv confucianismul, are anumite
elemente care sunt compatibile cu democraþia, tot la fel cum ºi protestantismul
ºi catolicismul au anumite elemente care sunt clar nedemocratice. Democraþia
confucianistã poate fi o contradicþie în termeni, dar democraþia într-o societate
confucianistã nu este. Adevãrata întrebare este care dintre elementele islamului
ºi confucianismului sunt favorabile democraþiei ºi cum ºi în ce circumstanþe pot
acestea sã elimine aspectele nedemocratice ale acestor tradiþii culturale.
În al treilea rând, culturile sunt, în evoluþia lor istoricã, dinamice, ºi nu
stagnante. Credinþele ºi atitudinile dominante dintr-o societate se schimbã. Deºi
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 35
menþine ºi elemente de continuitate, cultura dominantã dintr-o societate pe
durata unei generaþii poate diferi semnificativ de cea care a dominat cu una sau

17
douã generaþii în urmã. În anii ’50, cultura spaniolã era în mod curent descrisã
ca tradiþionalã, autoritarã, ierarhicã, profund religioasã ºi orientatã spre valorile
de onoare ºi status social. Pânã în anii ’70 ºi ’80, aceste cuvinte nu ºi-au mai gãsit
locul într-o descriere a atitudinilor ºi valorilor spaniole. Culturile evolueazã ºi,
precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantã forþã care determinã
schimbãri culturale este, deseori, însãºi dezvoltarea economicã.
Economia
Puþine relaþii dintre fenomene sociale, economice ºi politice sunt mai puternice
decât relaþia dintre dezvoltarea economicã ºi existenþa unei politici democratice.
Cele mai bogate þãri sunt democratice ºi cele mai democratice þãri (India este cea
mai dramaticã excepþie) sunt bogate. Corelaþia dintre bogãþie ºi democraþie
implicã faptul cã tranziþiile cãtre democraþie ar trebui sã aibã loc în principal în
þãrile mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Este puþin probabil ca
þãrile sãrace sã se democratizeze. În cele mai multe cazuri, þãrile bogate au
fãcut-o deja. Între þãrile bogate ºi cele sãrace se aflã o zonã politicã de tranziþie:
este cel mai probabil ca þãrile din acest strat mediu dezvoltat sã aibã o tranziþie
cãtre democraþie, iar cele mai multe þãri aflate în tranziþie cãtre democraþie vor
aparþine acestui strat. Întrucât þãrile se dezvoltã din punct de vedere economic
ºi se mutã în zona de tranziþie, vor apãrea mari ºanse ca ele sã se democratizeze.
De fapt, trecerile de la autoritarism la democraþie în timpul celui de-al treilea
val au fost cel mai mult concentrate în aceastã zonã de tranziþie, în special când
ne referim la cele mai dezvoltate dintre þãrile autoritare. Concluzia pare clarã.
Sãrãcia este un obstacol principal, poate chiar obstacolul fundamental al
dezvoltãrii democratice. Viitorul democraþiei depinde de viitorul dezvoltãrii
economice. Obstacolele dezvoltãrii economice sunt obstacole ale expansiunii
democraþiei.
Cel de-al treilea val al democraþiei a fost impulsionat de extraordinara
creºtere economicã globalã din anii ’50 ºi ’60. Acea epocã de înflorire economicã
a luat sfârºit o datã cu creºterea preþului petrolului din anii 1973-1974. Între 1974
ºi 1990, democratizarea a fost acceleratã în lume, dar creºterea economicã s-a
atenuat. Au existat totuºi diferenþe substanþiale între ratele de creºtere din
diferite zone ale lumii. Ratele din Asia de Est au rãmas ridicate pe toatã durata
anilor ’70 ºi ’80, iar ratele din Asia de Sud-Est au crescut. Pe de altã parte, ratele
creºterii economice din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latinã ºi
zona Caraibelor s-au diminuat considerabil din anii ’70 pânã în anii ’80. Ratele
din Africa saharianã au scãzut în mod dramatic. Produsul intern brut (PIB) pe
cap de locuitor din Africa a stagnat la sfârºitul anilor ’70 ºi s-a diminuat la o ratã
anualã de 2,2% în timpul anilor ’80. Astfel, în Africa, obstacolele economice ale
democratizãrii au crescut în mod clar în anii ’80. Perspectivele pentru anii ’90 nu
sunt încurajatoare. Chiar dacã au loc reforme economice, reduceri ale datoriilor
ºi asistenþã economicã, Banca Mondialã a anticipat o ratã medie anualã de
36 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
creºtere a PIB în Africa de numai 0,5% pe cap de locuitor, pânã la sfârºitul
secolului XX.8 Dacã aceastã predicþie este corectã, obstacolele economice ale
democratizãrii în Africa sub-saharianã vor continua sã domine ºi pe parcursul
secolului XXI.

18
Banca Mondialã a fost mai optimistã în predicþiile referitoare la creºterea
economicã din China ºi statele nedemocratice din Asia de Sud. În prezent,
nivelele scãzute ale bunãstãrii din aceste þãri semnificã totuºi faptul cã, ºi în cazul
unei rate a creºterii economice anuale de 3-5%, condiþiile economice favorabile
democratizãrii sunt încã departe de materializare.
În anii ’90, majoritatea statelor în care existã deja sau sunt pe cale sã existe
condiþii economice favorabile democratizãrii se aflã în Orientul Mijlociu ºi
Africa de Nord (a se vedea Tabelul 1). Economiile multora dintre aceste state
(Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Arabia Sauditã, Irak, Iran, Libia, Oman) depind
foarte mult de exporturile de petrol, ceea ce duce la o creºtere a controlului venit
din partea birocraþiei de stat. Cu toate acestea, democratizarea nu este imposibilã
din aceastã cauzã. Birocraþiile de stat din Europa de Est aveau mult mai multã
putere decât o au cele din þãrile exportatoare de petrol. Astfel, la un moment dat,
acea putere se poate prãbuºi în aceste þãri la fel de dramatic cum s-a întâmplat ºi
în þãrile est-europene.
În 1988, printre celelalte þãri din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord,
Algeria atinsese deja un nivel care putea conduce la democratizare, Siria se
apropia de acest nivel, Iordania, Tunisia, Maroc, Egipt ºi Yemenul de Nord erau
sub zona de tranziþie, dar progresaserã în anii ’80. Economiile ºi societãþile din
Orientul Mijlociu se apropie de punctul în care vor deveni prea bogate ºi prea
complexe pentru ca sistemele lor tradiþionale, militare ºi unipartidiste de
guvernare autoritarã sã le poatã susþine. Valul democratizãrii care a cuprins
lumea în anii ’70 ºi ’80 ar putea domina politica Orientului Mijlociu ºi Africii de
Nord în anii ’90. Atunci, problema dintre economie ºi culturã se va pune în felul
urmãtor: Ce tip de politicã ar putea lua naºtere în aceste þãri când prosperitatea
economicã va începe sã se interfereze cu valorile ºi tradiþiile islamice?
În China, obstacolele democratizãrii sunt politice, economice ºi culturale; în
Africa sunt preponderent economice; iar în þãrile în curs de dezvoltare din Asia
de Est ºi în multe þãri islamice sunt în principal culturale.
AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 37
8 World Bank, World Development Report 1990 (New York: Oxford University Press, 1990), 8-
11, 16, 160; ºi Sub-
Saharan Africa: From Crisis to Sustainable Growth (Washington: World Bank, 1990).
Tabelul 1. Venitul mare ºi mediu în þãri nedemocratice – PIB pe cap de locuitor (1988)
NIVELUL ORIENTUL ASIA DE AFRICA ALTELE
VENITULUI MIJLOCIU ARAB SUD-EST
Venit mare (Emiratele Arabe Singapore
(>6.000$) Unite)
(Kuwait)
(Arabia Saudită)
Venit mediu spre (Irak) Gabon Iugoslavia
mare (2.000-5.500$)(Iran)
(Libia)
(Oman)*
Algeria*
Venit mediu spre Siria Malaezia* Camerun* Paraguay

19
mic (500-2.200$) Iordania* Tailanda*
Tunisia*
1.000$ Maroc* Congo*
Egipt* Côte d’Ivoire
Yemen* Zimbawe
Liban* Senegal*
Angola
Notă: () = ţară mare exportatoare de petrol
* = rata medie de creștere anuală a PIB între 1980-1988 > 3%
Sursa: Banca Mondială, World Bank Development Report 1990 (New York: Oxford University
Press, 1990), 178-181.
Dezvoltare economicã ºi conducere politicã
Istoria a dovedit cã atât optimiºtii, cât ºi pesimiºtii s-au înºelat în privinþa
democraþiei. Evenimentele viitoare vor dovedi, probabil, acelaºi lucru. În multe
societãþi, existã obstacole foarte serioase în calea expansiunii democraþiei. Cel
de-al treilea val, revoluþia democraticã globalã a secolului XX, nu va dura o veºnicie.
El poate fi urmat de un nou val de autoritarism, suficient de important ca sã
constituie un al treilea val invers. Acesta totuºi, nu va înlãtura posibilitatea
apariþiei unui al patrulea val de democratizare, cândva în secolul XXI. Judecând
dupã experienþa trecutului, cei mai importanþi doi factori care sunt decisivi
pentru viitoarea consolidare ºi expansiune a democraþiei vor fi dezvoltarea
economicã ºi conducerea politicã.
Cele mai sãrace societãþi vor rãmâne nedemocratice atâta vreme cât vor
rãmâne sãrace. Cu toate acestea, sãrãcia nu este inevitabilã. În trecut, state
precum Coreea de Sud, care pãreau înapoiate pentru totdeauna, au uimit lumea
prin durata scurtã care le-a fost necesarã pentru a ajunge la prosperitate. În anii
38 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE
’80, economiºtii dezvoltãrii au ajuns la un consens în privinþa modalitãþilor de
promovare a creºterii economice. Consensul anilor ’80 poate fi sau nu mai de
duratã sau mai productiv decât consensul atins de economiºti în anii ’50 ºi ’60.
Totuºi, noua ortodoxie a neoortodoxiei pare deja sã fi produs rezultate
semnificative în multe þãri.
Sunt douã motive pentru care trebuie sã ne temperãm speranþele cu
rãbdare. În primul rând, dezvoltarea economicã pentru cele mai subdezvoltate
dintre þãrile subdezvoltate, adicã cea mai mare parte a Africii, poate fi cu mult
mai dificilã decât a fost pentru primele þãri care s-au dezvoltat, întrucât
avantajele înapoierii ajung sã fie contrabalansate de discrepanþa foarte adâncã ºi
fãrã precedent istoric dintre þãrile bogate ºi þãrile sãrace. În al doilea rând, noi
forme de autoritarism s-ar putea ivi în societãþile bogate, informatizate ºi cu
tehnologii avansate. Dacã nu se materializeazã posibilitãþi nefericite precum cele
amintite pânã acum, dezvoltarea economicã ar trebui sã creeze condiþiile pentru
înlocuirea progresivã a sistemelor politice autoritare cu sisteme democratice.
Timpul este de partea democraþiei.
Dezvoltarea economicã face posibilã democraþia, conducerea politicã o face
sã se concretizeze. Pentru ca democraþiile sã devinã o realitate, viitoarele elite
politice vor trebui sã creadã cã democraþia este cea mai puþin proastã formã de

20
guvernare pentru societãþile lor ºi pentru ele însele. Ele au, de asemenea, nevoie
de abilitãþi care sã le permitã sã facã tranziþia cãtre democraþie, confruntându-se,
în acelaºi timp, atât cu opozanþi radicali, cât ºi cu fanatici ai autoritarismului care
vor încerca, inevitabil, sã le submineze eforturile. Democraþia se va rãspândi în
mãsura în care cei ce exercitã puterea la nivel mondial ºi la nivel naþional doresc
sã o rãspândeascã. Un secol ºi jumãtate dupã ce Tocqueville a fost martorul
emergenþei democraþiei moderne în America, valuri succesive de democratizare
au curãþat þãrmurile dictaturilor. Sprijinit de un torent de progres economic,
fiecare val a avansat ºi s-a retras mai puþin decât predecesoarele sale. Adoptând
o metaforã diferitã, corabia istoriei are cel mai adesea un parcurs sinuos, dar,
atunci când la cârma ei se aflã conducãtori inteligenþi ºi hotãrâþi, ea va reuºi sã
ajungã la destinaþie pe cel mai scurt drum posibil.

Traducere de Magda Ferchedãu – Muntean

21