Pompa de căldură

O pompă de căldură este o instalație care, consumând lucru mecanic, transferă căldură de
la un mediu de temperatură mai joasă (mai rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai
cald). Cantitatea de căldură transmisă mediului cald este mai mare decât lucrul mecanic
consumat. Aceste instalații se folosesc în general pentru încălzire.

În România, aproximativ 160 de sisteme de încălzire și răcire pe bază de pompe de

căldură au fost comercializate în anul 2008. Costul unui astfel de sistem de încălzire și
răcire este de circa 25.000 de euro pentru o casă de 100.000 de euro cu o suprafață de
până la 120-150 de metri pătrați

Pompa de caldură este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate transporta căldură de la o

locație ("sursă") la o altă locație ("radiator" sau "schimbător de căldură") folosind lucru
mecanic, de obicei în sens invers direcției naturale de mișcare a căldurii. Majoritatea
pompelor de căldură sunt folosite pentru a muta căldura de la o sursă cu temperatură mai
mică la un radiator cu temperatură mai mare. Cele mai comune exemple de astfel de
pompe se regăsesc în frigidere, congelatoare, aparate de aer condiționat și invertoare de
căldură.
Funcționarea pompelor de căldură se bazează pe proprietățile unui fluid la schimbarea
stării de agregare, mai precis la lichefiere si evaporare. Cel mai adesea pompele de
căldură extrag căldura din aer sau pământ, motiv pentru care unele din ele nu mai
lucrează eficient când temperatura mediului scade sub -5 °C.

În conformitate cu principiul al doilea al termodinamicii, căldura nu poate “curge” spontan

dintr-o locație mai rece într-o zonă mai caldă; lucru mecanic este necesar pentru a realiza
acest lucru.
Având în vedere că pompa de căldură sau frigiderul utilizează un anumit lucru mecanic
pentru a muta lichidul refrigerant, cantitatea de energie depusă pe partea de cald este
mai mare decât cea luată din partea rece.
Cele mai întâlnite pompe de căldură funcționează prin exploatarea proprietăților fizice ale
unui fluid cunoscut sub denumirea de "agent frigorific" atunci când acesta trece prin
procese de evaporare și de condensare.
Fluidul de lucru, în stare gazoasă, este sub presiune și circulat prin sistem prin intermediul
unui compresor. La ieșirea din compresor, gazul acum fierbinte și sub presiune mare este
răcit într-un schimbător de căldură numit "condensator", până când condensează într-un
lichid aflat la o presiune mare și o temperatură moderată. Agentul frigorific condensat
trece apoi printr-un dispozitiv de scădere a presiunii ca o supapă de expansiune, un tub
capilar, sau eventual un dispozitiv extractor de lucru mecanic, cum ar fi o turbină. După
acest dispozitiv, lichidul refrigerant aflat acum într-o stare quasi-lichidă trece printr-un alt
schimbător de căldură numit "evaporator" în care agentul refrigerant se evaporă prin
absorbție de căldură. Fluidul revine astfel la compresor și ciclul se repetă.

Într-un astfel de sistem este esențial ca agent frigorific ajungă la o temperatură suficient
de mare atunci când este comprimat, deoarece conform legii a doua a termodinamicii
caldura nu poate curge dintr-un mediu rece la unul mai cald. Practic, acest lucru înseamnă
că agentul frigorific trebuie să ajungă la o temperatură mai mare decât cea ambientală în
jurul schimbătorul de căldură din partea de presiune inaltă. În mod similar, lichidul trebuie
să ajungă la o temperatură suficient de scăzută după expansiune pentru a putea absorbi
energie termică din mediul rece, adică lichidul trebuie să fie mai rece decat mediul
înconjurător schimbătorului de căldură din partea de joasă presiune. În special, diferența
de presiune trebuie să fie suficient de mare pentru fluidul să condenseze în partea
fierbinte și să se poată încă evapora în regiunea de presiune mai mică, la partea rece.
Cu căt se dorește o diferență de temperatură mai mare, cu atât mai mare diferența de
presiune necesară va fi mai mare și prin urmare, mai multă energie necesară pentru a
comprima fluidul. Astfel, în cazul tuturor pompelor de căldură, eficiența energetică
(cantitatea de căldură mutată pe unitate de lucru mecanic consumat) scade cu creșterea
diferenței de temperatură.

Frigiderele, aparatele de aer condiționat precum și unele sisteme de încălzire sunt aplicații
obișnuite care utilizează această tehnologie. Datorită necesarului foarte variat de
temperaturi și de presiuni, sunt disponibili mulți agenți frigorifici diferiți.

În aplicații din domeniul climatizării, o pompă de căldură se referă în mod normal la un

dispozitiv de vaporitare-condensare care include o supapă dublu-sens și schimbătoare de
căldură optimizate, astfel încât direcția fluxului de căldură poate fi inversat. Prin
intermediul supapei se selectează direcția pe care circula agentul refrigerant pe parcursul
unui ciclu și prin urmare, pompa de căldură poate furniza unei clădiri fie încălzire fie răcire.
În climatele mai reci setarea implicită a supapei este de încălzire, în timp ce setarea
implicită în climatele calde este de răcire. Pentru că cele două schimbătoare de căldură,
condensator și vaporizator, trebuie să schimbe între ele funcțiile, ele sunt optimizate
pentru a efectua în mod corespunzător în ambele moduri. Ca atare, eficiența unei pompe
de căldură reversibilă este de obicei ușor mai mică decât cea a două mașini separate
optimizate pentru un singur proces.

În aplicațiile de instalații sanitare, o pompa de caldură este uneori utilizată pentru

incălzirea sau preîncălzirea apei pentru piscine sau încălzitoare de apă menajeră.

În aplicatii oarecum rare, ambele capacități atât de extracție cât și de adăugare de căldură
pot fi utile și de obicei rezultă în utilizarea foarte eficientă a energiei de intrare. De
exemplu, atunci când un aparat de aer condiționat folosit pentru răcire poate fi adaptat la
un aparat pentru încălzirea apei, o singură pompă de căldură poate sluji la două scopuri
utile. Din păcate, aceste situații sunt rare din cauza cererii semnificativ diferite pentru
profile de încălzire și răcire.

Până în anii 1990, agenții frigorifici folosiți cu preponderență erau clorofluorocarburi, cum

ar fi R-12, parte din clasa florurilor clasice. Producția acestor agenți a fost oprită in 1995
datorită impactului negativ pe care aceștia îl aveau asupra stratului de ozon. Au fost
inlocuiți cu hidroclorofluorocarburi, mai cunoscute ca R-134a. Acești agenți au înlăturat
problemele legate de instabilitatea clorului la expunerea la ultraviolete, dar aveau
eficiență mai scăzută comparativ cu R-12, necesitând un aport mai mare de energie
mecanică. În aceeași perioadă s-au mai introdus amoniacul (NH3) șipropanul sau butanul,
mai puțin corozivi dar inflamabili.

Începând cu anul 2001 s-a introdus dioxidul de carbon, cunoscut ca R-744. În aplicații

rezidențiale și comerciale hidroclorofluorocarburile, R-22, sunt în continuare răspândite,
deși utilizarea hidrofluorocarburilor este in creștere, fiind considerați froni de substituție
definitivă pentru că nu conțin clor și astfel nu dăunează deloc stratului de ozon. În aparate
cu ciclu Stirling sunt folosiți ca agenți refrigeranți hidrogenul, heliul, azotul și chiar aerul,
fiind astfel aparatele cele mai prietenoase pentru mediu. Cele mai recente aparate
incearcă folosirea izobutanului, R-600A, un agent ce nu distruge stratul de ozon și este
considerat ”verde”.

Tipuri de pompe de caldura

Cele două tipuri principale de pompe de căldură sunt pompe de căldură cu compresie și
pompe de de căldură cu absorbție. Pompe de căldură cu compresie întotdeauna
funcționează pe energie mecanică (prin energie electrică), în timp ce pompele de căldură
cu absorbție pot rula și pe căldură ca sursă de energie (prin intermediul de energie
electrică sau combustibili). 
O serie de surse au fost folosite ca surse de căldură pentru încălzirea clădirilor private și
administrative:

 pompe de căldură pe sursă de aer (extrag căldura din aerul exterior)

 pompe de căldură aer-aer (transferă energie termică aerului din interior)
 pompe de căldură aer-apă (transferă energie termică unui rezervor de apă)

 pompe de căldură geotermale (extrag căldura din sol sau din surse similare)
 pompe de căldură geotermale-aer (transfer de energie termică către aerul
din interior)
 pompe de căldură sol-aer de (solul este sursă de căldură)
 pompe de căldură rocă-aer de (roca este sursă de căldură)
 pompe de căldură apă-aer (corp de apă ca sursă de căldură)
 pompe de căldură geotermale-apa (transferă caldură unui rezervor de apă)
 pompe de căldură sol-apă (solul este sursă de căldură)
 pompe de căldură roca-apă (roca este sursă de căldură)
 pompe de căldură apă-apă (corp de apă ca sursă de căldură)

Pompele de caldura sunt produse relativ noi pe piata romaneasca dar foarte cunoscute si
folosite in tarile din vestul Europei mai ales in tarile Scandinave. Chiar si pe aceste piete
produsul este relativ nou dar in ultimii ani pompele de caldura au devenit foarte populare.
In Suedia, de exemplu, mai mult de 80% din imobile, avand cele mai diverse destinatii -
vile, apartamente, scoli, gradinite, primarii, sedii de banci si in special hoteluri - sunt
incalzite cu pompe de caldura. Cu toate ca investitiile de inceput sunt mari, comparativ cu
o centrala pe gaze sau lemne, tot mai multi proprietari de case, vile sau cladiri opteaza
pentru aceasta forma de incalzire si producere a apei calde menajere datorita in primul
rand costurilor scazute de intretinere si functionare. De fapt pompele de caldura produc de
3-5 ori mai multa energie decat consuma. La prima vedere aceasta suna ca un hocus
pocus dar adevarul este ca pompele de caldura preiau energia existenta in mediul
inconjurator chiar si la temperaturi scazute. Aceasta energie este procesata de pompa
termica si este livrata in instalatia de incalzire la o temperatura de 45-55 grade Celsius. In
fapt, pentru fiecare kilowat de energie electrica absorbit de compresorul pompei de la
reteaua electrica, pompa livreaza in medie intre 4 si 5,5 kilowati energie termica. Din
acestia, energia pe care clientul o plateste este cea necesara functionarii compresorului
din instalatia pompei de caldura, adica numai cca ¼ din energia termica livrata de pompa
de caldura.Cum este posibil acet lucru ? Foarte simplu. Diferenta de ¾ din valoarea
energiei termice livrata de pompa de caldura este absorbita de aceasta din mediu (aer,
apa, sol, etc) si este gratis.

Partile componente principale ale unei pompe de caldura sunt urmatoarele: un

condensator, un ventil de expasiune (laminare), un vaporizator, un compresor si tevi din
cupru prin care curge agentul frigorific de transport al caldurii. Acest agent frigorific
actioneaza intr-un sistem inchis de conducte, ceea ce inseamna ca agentul nu are nici un
fel de contact cu mediul inconjurator. Agentii frigorifici cei mai folositi de producatorii
suedezi sunt agenti frigorifici fara clor (dupa noile reguli UE) care au o influenta negativa
scazuta asupra mediului. Cel mai utilizat este R134a, un agent stabil care nu uzeaza
foarte mult compresorul dar care fiind compus din molecule mici necesita un compresor cu
capacitate mai mare (deci costuri ceva mai mari). Se mai utilizeaza agentii din grupa
glimer (un amestec de mai multe gaze care au temperaturi diferite de vaporizare) R 407C
si R 410 A care lucreaza la presiuni si temperaturi mai ridicate decat R134a dar nu au
nevoie de un compresor de capacitate mare. Incepand din anul 2002 in Suedia (si implicit
in intreaga Europa inclusiv in Romania) este interzisa folosirea agentilor frigorifici care
contin clor (tip R12, sau R502) si este interzisa completarea instalatiilor cu agent frigorific
R22. Agentii folositi in pompele de caldura au proprietatea ca se vaporizeaza (fierb) la
temperaturi foarte scazute (ex: R134a la fierbe la temperatura de -26°C iar R410A fierbe
la temperatura de –40°C).
Principiul de functionare al pompelor de caldura este acelasi cu al oricarei masini
frigorifice dar inversat, in sensul ca daca in cazul frigiderului vaporizatorul se afla in
frigider si condensatorul in spatele frigiderului, in cazul pompelor termice, caldura
condensatorului este transferata sistemului de incalzire in timp ce temperatura scazuta a
vaporizatorului nu este folosita pe timp de iarna. In schimb, temperatura scazuta obtinuta
in vaporizator poate fi folosita pe timp de vara pentru climatizarea cladirilor, in felul acesta
pompa de caldura poate fi folosita atat pentru caldura cat si pentru climatizare.
Producatorii de pompe de caldura chiar indica folosirea climatizarii pe timp de vara pentru
ca prin climatizare se introduce in pamant caldura preluata de pompa din cladiri, aceasta
inmagazinandu-se pentru iarna cu consecinta cresterii eficientei pompei de caldura.

Comparativ, daca se calculeaza costurile de instalare necesare unei pompe de caldura

care functioneaza atat pe incalzire cat si pe climatizare atunci aceste costuri sunt
comparabile cu cele necesare pentru instalarea unei centrale termice performante si a
unui chiller pentru incalzirea apei calde menajere plus o instalatie de conditionare pentru
perioada de vara. (cu mentiunea ca instalatiile de aer conditionat clasice nu se pot
considera instalatii de climatizare deoarece acestea nu pot mentine o temperatura
constanta in cladiri ci numai racesc aerul instantaneu). In alta ordine de idei pompele de
caldura economisesc intre 50-80% din costurile de incalzire.

Pentru functionare, pompa de caldura are nevoie de o sursa de caldura de la care

vaporizatorul sa preia energia termica pentru procesat.In cazul nostru sursa de caldura
poate fi un put forat in pamant la adancimi de 40 –150 de m , un sant sapat la o adancime
de peste 1,2 m , apa de pe fundul unui lac sau rau, (vezi figurile de mai sus) caldura de pe
returul unui proces tehnologic sau sistem de incalzire (instalatii mai mari), apa din panza
freatica sau caldura latenta de condensatie a vaporilor de apa din mediul inconjurator.
Avand in vedere temperatura scazuta de vaporizare a agentului frigorific mentionat mai
sus (-40°C) pentru o functionare optima a compresorului, temperatura sursei de caldura
poate fi cuprinsa intre 0 si 10 °C. Pentru a asigura necesarul de caldura pentru o casa si
pentru a achizitiona exact pompa de care este nevoie, trebuie ca acest necesar de caldura
sa fie calculat in mod riguros.

In functie de necesarul de energie, se calculeaza lungimea furtunului de plastic care

trebuie ingropat la o adancime de peste 1,2 m si o distanta intre spire de min 1,5m. (in
cazul ca serpuirile furtunului sunt prea apropriate, exista riscul ca lichidul din furtun sa
fure energie de la spirele mai apropiate si acestea sa inghete). In furtun se foloseste un
amestec de apa si etilenglicol pentru a evita riscul inghetarii. Lichidul din furtun care preia
energia inmagazinata in pamant sau apa, o transfera agentului frigorific (tip R134a R407C
sau R410A) din vaporizator (care este de fapt un tip de schimbator de caldura in placi ). In
consecinta, acesta se vaporizeaza trecand astfel din stare lichida in stare gazoasa. Lichidul
din furtun isi continua drumul ciclic in circuitul inchis preluand in continuare energie din
pamant. Agentul refrigerant aflat in stare gazoasa in pompa de caldura trece mai departe
in compresor unde, prin comprimare, ajunge la o temperatura de cca 75-100 grade
Celsius. Agentul frigorific in stare gazoasa trece mai departe in condensator (tot un tip de
schimbator de caldura) unde cedeaza energia termica, apei din circuitul inchis al
sistemului de incalzire al imobilului. (sistem de incalzire care poate fi cu calorifere,
ventiloconvectoare sau incalzire prin pereti sau pardoseala). De asemenea o alta parte a
energiei este preluata de apa cu destinatie menajera din rezervorul de tip acumulator.
Temperatura apei menajere si a celei din calorifer/pardoseala se mentine constanta in
jurul valorii de 50 – 55°C/30-35°C.
La asfel de temperaturi ale apei din calorifer/pardoseala, temperatura din casa se poate
mentine in jurul valorii de 22-25°C.

In cazul in care temperatura exterioara scade sub –15° C pompa de caldura este ajutata
de rezistentele electrice care pot intra in componenta instalatiei de automatizare. Din
studiile efectuate pe ultimii 100 de ani, rezulta ca pe teritoriul Romaniei (in medie) sunt
maximum 9 zile pe an cu temperaturi sub – 15 ° C.Pentru zilele respective, instalatia de
automatizare, va comanda functionarea rezistentelor electrice, care vor asigura
suplimentul necesar de caldura, de la cca 40-42 ° C cat genereaza pompa de caldura
atunci ctnd temperatura mediului este sub – 15 ° C, pana la temperatura normala de 55 °
C.

Foarte important este faptul ca aceste mentiuni sunt valabile numai in cazul incalzirii cu
batranele si perimatele calorifere, care in materie de instalatii de incalzire ale secolului
XXI, pot fi comparate, extrapoland in domeniul circulatiei auto, cu niste carute pe
autostrada.

In comparatie cu sistemele de incalzire utilizate in UE, care sunt preponderent instalatii de

incalzire in pereti sau pardoseala ori instalatii cu ventiloconvectoare, utilizarea
caloriferelor aduce urmatoarele dejavantaje:

- Au un randament de incalzire extrem de scazut, datorita suprafetei radiante mici

- Realizeaza o incazire puternic neuniforma a incaperii, cu diferente de temperatura, in

cadrul aceleiasi camere de pana la 4 ° C

- Genereaza imobilizare de gabarit, de obicei sub ferestre

- Au un aspect inestetic care se accentueaza prin murdarire si pigmentare si sunt greu de

spalat, fapt care necesita revopsire

- Sunt adevarate colectoare de praf greu de curatat interspatial

Sunt generatoare de curenti puternici de aer si praf, datorita diferentei mari de

temperatura intre calorifer si incinta.

- Necesita temperaturi mari ale agentului termic, datorita suprafetei radiante mici si
genereaza implicit pierderi termice de transport mari.
- In general fiind executate din otel, sunt supuse unui proces rapid de coroziune. In
contraponderea acestor dejavantaje majore, incalzirea cu calorifere nu ofera nici un
avantaj tehnic.

Utilizarea sitemelor moderne de incalzire, prin pereti, prin pardoseala sau cu

ventiloconvectoare, elimina toate aceste dezavantaje, si odata cu ele dispare si
necesitatea ca la temperaturi ale mediului sub – 15 °C, pompa de caldura sa fie “ajutata”
de rezistentele electrice. Sistemele de incalzire cu capilare, avand diametrul de 8 mm,
extrem de usor de incorpotat atat in tencuiala tavanului, ori a peretilor sau in sapa
pardoselei, (cum rezulta din fig.), realizeaza o incalzireuniforma, in toata incaperea,
indiferent de varianta utilizata, cu o temperatura agentului termic de numai 7- 10 ° C mai
mare decat temperatura dorita in camera , fapt care face ca temperatura de 55° C, oferita
de pompa termica sa fie atat de mare, incat sistemul de automatizare al instalatiei de
incalzire, va recircula cea mai mare parte a agentului termic. Cu astfel de instalatii de
incalzire, se pot realiza in imobile temperaturile dorite (daca este cazul, chiar 35-38 ° C -
pentru sauna). Un aspect deloc de neglijat este ca acelasi sistem de incalzire cu pompa
termica realizeaza pe timpul verii si conditionarea incaperilor, la temperaturi prestabilite.
La o privire rapida aceasta conditionare ar putea fi asemanata de necunoscatori, cu aceea
realizata de instalatiile clasice de conditionare. In fapt este cu totul altceva si acest lucru a
fost constatat de persoane care au facut imprudenta sa adoarma in serile de vara fierbinte
cu instalatia clasica de conditionare deschisa.Singura directie ulterioara a fost spitalul.Spre
deosebire de aceste instalatii, care in fapt nu sunt instalatii de conditionare ci numai
instalatii de racire (deoarece a conditiona inseamna a respecta anumite conditii, deci a
controla), instalatiile cu pompe termice realizeaza o conditionare reala a incaperii in sensul
ca mentin in camera o temperatura prestabilita, indiferent de variatiile de temperatura ale
mediului exterior.
La acest capitol se impun cateva clarificari. Din discutiile avute cu diversi beneficiari, s-a
inteles ca exista o varianta folclorica, conform careia, incalzirea prin pardoseala sau pereti
ar crea curenti de aer ascendenti, care ar antrena microorganismele de la sol, generand
afectiuni respiratorii.
Teoria este total eronata. In orice incapere, ca si in natura, curentii de aer sunt generati
de diferentele de temperatura si au intensitatea direct proportionala cu aceste diferente.
In cazul utilizarii caloriferelor, diferenta de temperatura dintre calorifer (aprox. 70°C) si
mediul interior (aprox. 22 °C ) este de  peste 45°C, in timp ce la incalzirea prin pereti sau
pardoseala, diferenta de temperatura intre perete (sau pardoseala) si mediul interior este
in medie de 6-7 °C (greu sesizabila). Din acest motiv, in cel de-al doilea caz nu exista
conditiile de generare a curentilor de aer, curenti care sunt foarte puternici in cazul
utilizarii caloriferelor. Cine nu crede, isi poate aminti (sau poate experimenta), de jucaria
din copilarie, constand dintr-o   elice confectionata dintr-un patrat de hartie, fixata pe un
betisor, cu un bold pe post de ax, care, amplasata deasupra caloriferului cald, se
invarteste destul de tare, evindentiind, fara dubii, existenta unor puternici curenti
ascendenti, care genereaza turbioane si curenti orizontali si verticali de inlocuire in toata
camera.
Tot din discutiile cu beneficiarii s-a inteles existenta unor retineri privind conditionarea
pe  timp de vara, prin capilarele amplasate in pereti sau pardoseala, pe motivul ca este
neplacuta la atingere o pardoseala sau un perete rece, chiar in conditiile de vara.
Intelegerea termenului de rece este eronta. Mentionez ca zonele de perete sau pardoseala
respective, nu sunt mai reci decat mediul interior cu mai mult de 6-8 °C, deci, daca in
camera sunt pe timp de vara 23°C, pardoseala (sau peretele), vor avea cca. 16 °C, ceea
ce vara le face placute la atingere. Ceva de genul placerii cu care in serile fierbinti de
vara, atingem un cearceaf aerisit, sau o perna, aduse din debaraua mai racoroasa, sau de
placerea cu care in aceleasi zile ne asezam pe scaunul mai rece din pivnita.
Referitor la pompele termice, calculele de dimensionare puse la dispozitie de fabricantul
suedez, arata ca pentru o cladire de 150 m2 bine izolata localizata in centrul Suediei
consumul anual de curent electric  sau combustibil este de 24 000 kW (6500 kw=1 m3
combustibil) sau 3,5 m3 de combustibil. O pompa de caldura dimensionata pentru o
cladire de 150 m2 consuma intre 5000 si 8000 kw. Deci consumul unei pompe de caldura
este de 3-5 ori mai mic decat al unei centrale termice performante. In cazul Romaniei
unde temperatura in sol sau a panzei freatice este mult mai ridicata (8-12°C fata de 0-5°C
in Suedia), consumul de energie poate fi de 4-5 ori mai mic fata de un sistem clasic.
Cu cat suprafata de incalzit este mai mare cu atat investitia intr-o pompa de caldura se
amortizeaza mai rapid.
 Pompele de caldura functioneaza bine pana la temperaturi de -15° C. Sub aceste
temperaturi sistemul are in anumite cazuri, nevoie de ajutor fie de la rezistente electrice
care uzual fac parte din completul de automatizare fie de la un alt sistem de incalzire
(centrala cu gaze, lemne, etc).
In Romania instalarea unei pompe de caldura este si mai eficienta avand in vedere faptul
ca pompa poate asigura caldura, apa calda menajera si aer conditionat pe timp de vara.
Daca facem un calcul estimativ pentru o vila de 300-400 de m2  comparativ cu cat costa o
centrala termica performanta tip Buderus  Viessmann si o instalatie de aer conditionat tip
chiller ne putem foarte usor da seama ca de fapt pompa de caldura este mai ieftina si
reprezinta o alternativa in timp mult mai eficienta amortizarea facandu-se in 3-4 ani.

Exemplu pompe de căldură

Vitocal 222-G, pompa de caldura sol-apa, compacta, cu boiler integrat

Vitocal 242-G, ofera in plus posibilitatea racordarii la o instalatie solara
Pompele de caldura Vitocal 222-G/242-G -complet echipate si compacte, pentru economie
de spatiu- contin toate elementele necesare pentru incalzirea incintelor si prepararea apei
calde menajere.
Cu o putere termica de incalzire intre 5,9 si 10 kW, aceste pompe de caldura au fost
concepute pentru utilizarea in cazul locuintelor unifamiliale. Temperatura pe tur de pana la
60°C permite folosirea si in combinatie cu radiatoare.

Pompele de caldura compacte Vitocal 222-G si Vitocal 242-G reprezinta alternative

atractive la pompele din seria 300, din punct de vedere al pretului. Cu ajutorul
compresorului Compliant Scroll si ventilul de expansiune termostatic, pompele de caldura
ating coeficienti de performanta de pana la 4,3 (conform EN 14511 la parametri sol
0°C/apa 35°C).

Pompe de circulatie in trepte pentru circuitul de sol si circuitul de incalzire sunt incluse in
livrarea standard.

Cu ajutorul noii automatizari Vitotronic utilizarea acestor pompe de caldura este foarte
simpla.

Vitocal 242-G este pregatita pentru racordarea la o instalatie solara

Vitocal 242-G este pregatita pentru racordarea la o instalatie solara pentru prepararea
apei calde menajere.
Un boiler solar cu volum de 220 litri si o automatizare solara permit obtinerea unui aport
solar ridicat.

Vitocal 222-G cu acumulator de 170 litri pentru agent termic

Pompa de caldura compacta Vitocal 222-G asigura un confort sporit la prepararea apei
calde, prin intermediul unui acumulator incorporat cu volum de 170 litri, incalzit printr-un
schimbator de caldura interior (serpentina).

Caldura din natura pentru locuintele unifamiliale

Pompele de caldura compacte Vitocal 222-G si Vitocal 242-G sunt concepute special
pentru locuintele unifamililale.
Cu dimensiunile lor compacte, putin peste 0.4 m2, au nevoie de o suprafata mica pentru
amplasare. Cu acumulator integrat, pompe de circulatie pentru circuitul primar (sol) si
secundar (incalzire), precum si cu ventil de comutare cu 3 cai, aceste echipamente
compacte sunt rapid si simplu de instalat. Pompele de caldura compacte sunt oferite in
doua variante: Vitocal 242-G, cu functie solara si un acumulator generos de 220 litri.
Vitocal 222-G are un acumulator de 170 de litri. Ambele pompele de caldura ofera un
confort sporit in prepararea apei calde menajere.

Extrem de usor de utilizat

La fel ca toate aparatele compacte, si pompele de caldura Vitocal 222-G si Vitocal 242-G
beneficiaza de noile automatizari Vitotronic.
In caz de dubiu, este suficienta o apasare a tastei „Ajutor“. Suprafata grafica serveste si la
afisarea curbelor de incalzire si a perioadelor de intrerupere. Automatizarea Vitotronic este
demontabila prin partea frontala a pompei de caldura compacte, putand fi montata ca
accesoriu.
Cu ajutorul unui cablu de legatura de 5 m, componenta demontaboila a automatizarii
poate fi amplasata intr-o pozitie usor accesibila, pe un soclu pentru montaj pe perete.

Datorita noii tehnici de amortizare a vibratiilor, pompele de caldura compacte

functioneaza deosebit de silentios fiind apte pentru montajul in interiorul camerelor de
locuit.

Compacte si gata de instalat

Pentru o manipulare usoara, carcasa acestor echipamente poate fi dezasamblata.
Pompele de caldura sunt livrate din fabrica cu legaturile pregatite pentru conectare.
Accesoriile variate pentru conectare garanteaza o instalare usoara la fata locului.

Incalzire naturala. Racire? Tot naturala

Pompa de caldura compacta va asigura intotdeauna, chiar si in verile fierbinti, un climat
placut in interiorul casei dumneavoastra cu consum redus de energie. Cu ajutorul functiei
„natural cooling“ aduceti racoarea din pamant in casa dumneavoastra.
Pentru aceasta, aveti nevoie, ca si accesoriu, de NC-Box sau puteti alege pompa de
caldura Vitocal 333-G, cu NC-Box integrat.

Vitocal 242-G: cu posibilitatea utilizarii energiei solare inclusa

In cazul pompei de caldura compacte Vitocal 242-G, conectarea la o instalatie solara este
deja pregatita. Aceasta inseamna ca legaturile hidraulice si partea de automatizare sunt
integrate.
Colectorii solari cu putere mare si componentele de sistem Viessmann perfect corelate
sustin pompa de caldura- astfel incat puteti obtine o economie de 50-60% din energia
necesara prepararii apei calde menajere, pe parcursul unui an.
Avantaje la prima vedere:
Pompe de caldura compacte sol-apa, cu puteri nominale de la 5,9 pana la 10,0 kW
Coeficienti de performanta ridicati: pana la 4,3 conform EN 14511 ( la parametri Sol 0°C /
Apa 35°C)
Temperatura maxima pe tur 60°C
Confort sporit la prepararea apei calde menajere, prin intermediul acumulatorului de 220
litri la Vitocal 242-G si 170 litri la Vitocal 222-G.

Deosebit de silentios datorita tehnicii de amortizare a vibratiilor, cu un nivel de zgomot de

43 dB(A) la parametri 0°C/ 35°C

Foarte usor de utilizat datorita noii automatizari Vitotronic cu afisaj textual clar
Componenta detasabila a automatizarii poate fi montata pe un soclu pe perete
Cu legaturi pregatite din fabrica pentru conectare
Manipulare usoara datorita suprafetei mici de amplasare, a inaltimii constructive reduse si
a carcasei demontabile
Instalare usoara datorita accesoriilor de conectare variabile
Cu posibilitatea extinderii in mod confortabil a tehnicii de comunicare (de ex, prin
utilizarea sistemelor de comunicare la distanta Vitocom).
Principiul de functionare al pompelor de caldura geotermale este unul simplu dar de
maxima eficienta, astfel ca la 1Kw de energie electrica consumat, se pot obtine 5 Kw de
energie termica( incalzire sau racire).
Asadar, costurile de exploatare sunt cele mai reduse posibil, fiind necesar pentru
functionarea sistemului de incalzire si racire doar energia electrica.Sistemele de incalzire/
racire conventionale precum aparatele de aer conditionat chiar si invertoarele au un
coeficient de productivitate de maxim 3,5(la 1 Kw de energie electrica consumat, se pot
obtine pana la 3,5 Kw de energie termica).
Ciclul de răcire este practic inversarea ciclului de încălzire.Direcţia de curgere a agentului
frigorific este schimbata de către supapa de mers înapoi.Agentul frigorific preia caldura din
aerul din casă şi-l transferă în mod direct, în sistemele de DX, a apelor subterane sau in
amestecul de antigel.Caldura este apoi pompata în afara, intr-un put de retur (în sistem
deschis), sau în subteran conducte (într-un sistem în buclă închisă). O parte din acest
exces de căldură poate fi folosit pentru preîncălzirea apei calde menajere.
O pompă de căldură sol-sursă foloseşte apa sau solul, atât ca surse de căldură în timpul
iernii, cat si ca descarcare a caldurii scoase din spatiu pe timpul verii.Caldura este scoasa
din pământ cu ajutorul unui lichid, cum ar fi apa sau o soluţie antigel; temperatura
lichidului este ridicata de către pompa de căldură, iar căldura este transferată aerului din
interior. În timpul lunilor de vară, procesul este invers: caldura este luata din aerul interior
şi transferata in pământ de apă sau soluţia antigel.
Pompele de caldura geotermale pot fi folosite rezidential si industrial, iar impactul ecologic
este zero. Ele pot fi integrate cu sisteme de producere a energiei electrice( panouri solare,
fotovoltaice sau eoliene) pentru a transforma spatiile in care se utilizeaza in zone
independente energetic, cu costuri de exploatare zero.