Manual Cosmetica Lucru Util PDF

Centrul Educational Bella
www.bella-mar.ro
Cap. I . Generalităţi
Cuvântul „cosmetică" vine de la cuvântul grecesc „kosmetikos" înseamnă

igiena pielii, având ca obiectiv îngrijirea tenului sănătos.
Rolul cosmeticii este, în special, preventiv şi se referă la menţinere (prin diverse

procedee) cît mai îndelungată a frăgezimii şi a catifelării pielii, a elasticităţii ei, precum şi la
menţinerea tonusului muşchilor pieloşi, pentru a întârzia cât mai mult apariţia semnelor
de bătrâneţe.
O dată slăbit tonusul muscular, adâncite ridurile şi vizibile celelalte semne ale
îmbătrânirii pielii, cosmetica devine neputincioasă. Ei îi rămâne rolul de păstrare a
igienii pielii, de a corecta prin machiaj unele aspecte inestetice, acţionând astfel favorabil
asupra stării psihice.
Îngrijirile cosmetice se desfăşoară pe două planuri :
— îngrijirea tenului, bazată pe principii ştiinţifice şi igienice cu ajutorul diverselor

procedee, pentru a păstra sau a reda pielii şi muşchilor pieloşi un aspect eutrofic (v. index).
Cu aceste procedee se ocupă cosmetica fiziologică;
— ascunderea cu ajutorul fardurilor a micilor defecte ale tenului sau scoaterea în

evidenţă, tot cu ajutorul fardurilor, a trăsăturilor feţei pentru a obţine un aspect cât mai
plăcut şi mai atrăgător. Cu aceasta se ocupă cosmetica decorativă.
Factorul principal care stă la baza îngrijirilor cosmetice este igiena. La toate popoarele
lumii, din cele mai vechi timpuri, a existat o strânsă legătură între curăţenie şi frumuseţe.
În cartea etnografului J. Lips Obîrşia lucrurilor sunt arătate o serii de fapte şi mărturii
istorice care dovedesc că preocupările cosmetice îşi au originea din timpuri stăvechi.
Astfel, vopsirea părului se practica la triburile din America de Nord care îşi intensificau
culoarea neagră a părului cu ajutorul fierturilor de smoală sau şi-l decolorau cu ajutorul leşiei
şi al varului.Ei ştiau să-şi prepare nişte şamponuri din seva unor plante. Practica vopsitului
unghiilor cu lac roz sau roşu a fost răspândită în China şi în vechiul Egipt. Tot în Egipt apar
parfumurile, folosite mai întâi la oficierile religioase, apoi pentru parfumarea apei de spălat, a
părului sau a încăperilor.
Primul formular de preparate cosmetice a apărut în timpul reginei Cleopatra şi în el erau

indicate reţetele folosite de ea pentru înfrumuseţare.
Acest formular a fost distrus o dată cu incendierea bibliotecii din Alexandria, dar textul
lui a fost reprodus mai târziu de Criton, medicul împăratului Traian. Formularul acesta este şi
el pierdut dar părţile principale sunt reproduse apoi de Galenus, ultimul mare medic al anti-
chităţii.
Din Egipt folosirea preparatelor cosmetice a trecut în Grecia, în Asia Mică, în Italia. La
Roma se ajunsese la un exces în folosirea lor după cum se vede din unele scrieri ale lui
Constanta +40726020783
Ovidiu, Horaţiu, Juvenal, Marţial. După căderea imperiului roman cosmeticele sunt folosite mai
mult la Veneţia, Florenţa şi Genova.
Renaşterea reînvie cultul artei înfrumuseţării în Italia şi în Franţa şi de aici înmulţirea

preparatelor care aveau acest scop.
Dezvoltarea industriei cosmetice a luat avânt o dată cu progresul chimiei, ajungând de

la stadiul de artă empirică la una din ramurile tehnologiei chimiei.
Ca studiu organizat, ştiinţa cosmeticii, cosmetologia, datează din anul 1895, anul
predării pentru prima oară la o şcoală superioară a folosirii preparatelor cosmetice. După
1922 această ştiinţă a început să fie predată în nenumărate şcoli, iar mai târziu în
învăţământul tehnic medical ca o ştiinţă de sine stătătoare.
La noi în ţară, primele lucrări de cosmetică au apărut în anul 1829, începând cu lucrarea
doctorului Episcopescu, privitoare la unele noţiuni de igienă a părului şi a pielii. În anul 1858
apare o culegere de reţete ale lui Ştefan Fodor. Iniţiatorul şcolii de cosmetică a fost doctorul
Aurel Voina, autor al unor valoroase lucrări de specialitate.
Practicarea acestei meserii se face în cabinete speciale, pe lîngă unităţile de coafură, în

unităţi specializate în cosmetică.
În sectorul cooperatist, unde se desfăşoară activitatea de cosmetică în mod organizat şi

controlat, există o preocupare permanentă pentru şcolarizarea cadrelor, a perfecţionării lor, a
dotării cabinetelor cu utilaje moderne şi perfecţionate, cu produse cosmetice
corespunzătoare.
Cap. II. Organizarea cabinetului de cosmetică din punct de vedere igienico-

sanitar şi estetic
Deoarece cosmetica nu se mai lucrează empiric, ci bazată pe cunoştinţe temeinic

ştiinţifice, este normal ca şi localul în care se practică să fie adecvat şi să îndeplinească
anumite condiţii de igienă şi estetică obligatorie.
Cabinetele cosmetice pot fi de două feluri : independetţe (local numai cu cabine de

cosmetică) sau comasate, (pe lîngă unităţi de coafură sau case de modă, în cadrul UCECOM-
ului). Dacă unitatea respectivă are un singur cabinet cosmetic, acesta trebuie să fie alcătuit
din două camere : una fiind sala de aşteptare şi alta cabinetul propriu-zis. În cadrul unei
unităţi mari sau institut cosmetic trebuie să existe o sală de aşteptare comună mai mare şi o
altă încăpere spaţioasă, cu mai multe cabine cosmetice separate între ele prin perdele de
plastic, sau pereţi din P.F.L. uşor lavabili şi aspectuoşi.
A.Organizarea igieno-sanitară şi estetică a sălii de aşteptare
Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul

persoanelor prevăzute aproximativ să aştepte, deci depinde în mărime de numărul de cabine
pe care îl deserveşte. Se consideră circa 2—3 mp de persoană, deci o sală de aşteptare a
www.bella-mar.ro
unui singur cabinet nu va avea mai puţin de 8—10 mp. Din punct de vedere sanitar, sala de
aşteptare trebuie să aibă pereţii zugrăviţi sau tapetaţi în nuanţe pastel, iar podeaua să fie din
material plastic sau mozaic peste care se poate aşterne o mochetă, pentru a crea o ambianţă
care să încînte ochiul persoanelor ce vor aştepta aici ; perdele frumoase şi în armonie cu
culoarea pereţilor şi a covorului, pe pereţi tablouri adecvate specificului unităţii.
Ca mobilier o măsuţă cu reviste de cultură generală şi modă, taburete şi fotolii

îmbrăcate în huse din material lavabil, însă în culori deschise, plăcute şi armonizate cu
celelalte culori din cabinet. Vasele cu flori vor da o notă veselă şi plăcută sălii respective. Într
-un colţ o garderobă frumoasă, unde clientele îşi lasă pardesiile sau paltoanele.
B. Organizarea igieno-sanitară şi estetică a cabinetului de cosmetică
Din sala de aşteptare se trece în cabinetul de cosmetică care trebuie să strălucească de

curăţenie şi ordine, ştiut fiind că igiena şi cosmetica trebuie să fie inseparabile.
Cabinetul trebuie să fie amenajat într-o cameră spaţioasă de minimum 12 mp, cu

geamuri mari ce se deschid (dacă este posibil) oblic înăuntru, asigurând astfel o bună aerisire
a cabinei. Aerisirea mai poate fi asigurată şi de un ventilator electric sau chiar de o instalaţie
de aer condiţionat.
Este de preferat ca acest cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord, asigurându-se o
luminozitate suficientă şi în acelaşi timp s-ar evita soarele care ar jena la lucru şi ar
supraîncălzi atmosfera. Seara, cabinetul trebuie să fie luminat electric suficient, evitându-se
însă lumina de neon care denaturează culorile, este supărătoare la ochi şi creează şi un
aspect auster cabinetului. O bună vizibilitate în timpul lucrului poate fi asigurată şi de
prezenţa unei lămpi protector în apropierea fotoliului cosmetic.
Instalaţiile sanitare ale cabinetului prevăd o chiuvetă cu apă caldă şi rece. Pereţii se
tapetează cu material plastic lavabil sau vopsiţi în ulei, în tonuri deschise, pastelate. Podeaua
se execută din mozaic sau lino-leum pentru a fi uşor lavabilă şi deci să poată fi posibilă
menţinerea unei .igiene perfecte. În apropierea cabinetului poate exista o încăpere mică
prevăzută cu duş şi W.C., cu o chiuvetă, săpun şi prosop.
Din punct de vedere estetic, cabinetul poate fi aranjat cu perdele la geamuri, armonizate
cu culoarea pereţilor, un mic birou sau măsuţă într-un colţ unde se întocmesc şi ţin fişele
cosmetice ale clientelor, precum şi caietul de programări. O măsuţă de toaletă cu oglindă
mare, pe măsuţă un pieptene, perie de haine şi o lingură de pantofi. În perete un dulap, sau
amenajat un loc pentru vestiar, unde clienta îşi lasă pe umăraş rochia pe care a dezbrăcat-o
şi va îmbrăca halatul cu care va sta în timpul tratamentului. În afară de acest dulap trebuie
să mai existe un altul format din două părţi (o parte în care se ţine inventarul moale —
cearşafuri de pat, bonete, prosoape, bavete —, şi cealaltă parte unde se ţin halatele
cosmeticienei).
Cap. III. Noţiuni de educaţie profesională
Trebuie să se ţină seama de toate normele de igienă, deoarece curăţenia se vede

imediat, dacă există.
Materialele ce se folosesc la o clientă nu vor mai fi folosite a doua oară decât după
spălare, fierbere şi călcare {prosoape, pelerine sau halate, bonete, comprese), iar ustensilele
folosite se dezinfectează, de asemenea şi .piesele aparatelor cu care se lucrează (pensulele,
bolurile pentru măşti etc). Feşele din tifon cu care s-a făcut extragerea comedoanelor se
aruncă, precum şi tampoanele de vată folosite.
Mâinile cosmeticienei trebuie să fie îngrijite, cu unghiile moderat de lungi şi rotunjite ca

să nu producă zgârieturi, să nu poarte inele sau brăţări care ar putea deranja în timpul
lucrului.
Mâinile trebuie să aibă pielea netedă, să fie agile şi uşoare. Aceasta se poate obţine şi
conserva printr-o îngrijire riguroasă, îngrijire care se referă atât la piele cât şi la mobilitatea
articulaţiilor.
Pentru a avea o piele netedă, fără asprimi, mîinile trebuie spălate în fiecare seară
cu periuţa, apă caldă şi săpun şi unse cu creme speciale. O dată sau de două ori pe
săptămână se poate face o baie de ulei cald (de exemplu ulei de germeni de porumb) pentru
catifelarea pielii (circa 20 minute).
Pentru menţinerea supleţei articulaţiei mâinii se recomandă o gimnastică ce trebuie

făcută zilnic. Această gimnastică este foarte necesară mai ales cosmeticienelor începătoare,
pentru a-şi forma mâinile în vederea masajelor ce urmează să le facă.
Pentru gimnastica mâinilor se folosesc următoarele mişcări :
a) Mişcări pentru mobilizarea pumnului: poziţia de plecare : aşezat în faţa unei mese cu
coatele sprijinite pe masă, cu antebraţele verticale şi mâinile în sus.
— Mişcare de flexie-extensie a mâinii (înainte-înapoi).
— Mişcare de aducţie-abducţie (îndoire într-o parte şi alta lateral).
— Mişcări de circumducţie (rotire completă în ambele sensuri). Aceste mişcări

trebuie făcute fără a mişca antebraţul.
b) Mişcări pentru agilitatea degetelor :
— Mişcare de extensie. Poziţia de începere este cu mâinile şi antebraţele lipite pe masă.

Se ridică fiecare deget unul după altul, fără a dezlipi mâna de pe masă.
— Mişcarea de flexiune. Poziţia de plecare este cu mâna pe masă, cu palma în

sus. Se îndoaie fiecare deget, unul după altul încercând să se atingă cu pulpa degetelor,
palma mâinii.
— Mişcare de aducţie şi abducţie a degetelor. Poziţia de plecare este cu mâinile lipite

pe masă. Se depărtează degetele cît se poate de mult apoi se apropie.
— Rotaţie pentru police şi index. Poziţia de plecare este cu pumnii strânşi pe masă. Se
efectuează mişcări de rotaţie cît mai largi posibil, întâi cu policele singur, apoi cu indexul
singur.
www.bella-mar.ro
— Mişcări de opoziţie. Coatele sunt pe masă. Cu policele se atinge succesiv
extremitatea tuturor celorlalte degete.
Pentru cosmeticienele începătoare se mai fac unele mişcări speciale care pregătesc
mâinile pentru mişcările de masaj, şi anume :
— Pălmuitul. Cu vârfurile degetelor strânse se efectuează cu ambele mâini loviri uşoare

şi rapide, în jurul genunchiului. Mâinile fac o mişcare de rotaţie, încheietura trebuie să fie
suplă.
— Vibraţiile plane. Se aşază toate degetele unite pe marginea mesei. Contractându-se

muşchiul antebraţului se obţine o mişcare vibrată a mâinii, mişcare perpendiculară pe
suprafaţa mesei. Mâinile vor lucra alternativ.
— Vibraţii în opoziţie. Ambele mâini cuprind genunchiul şi efectuează o mişcare vibrată

conjugată.
— Pianotări. Poziţia de plecare este cu mâinile aproape de marginea mesei, cu degetele

uşor curbate. Se execută loviri uşoare şi repezi cu fiecare deget în parte, succesiv, ca pe
clapele unui pian.
— Mişcări cu dosul falangelor. Falangele ambelor mâini îndoite efectuează o mişcare de

du-te-vino circulară. Se adaugă puţin câte puţin o mişcare de rotaţie a pumnului. Mişcarea se
exersează pe masă sau de o parte şi de alta a genunchiului.
— Mişcare de evantai. Poziţia de plecare este cu palma mâinilor de o parte şi de alta a

coapsei, cu degetele aşezate de o parte şi de alta a genunchiului cu policele depărtate.
Indexul execută o mişcare de alunecare spre rotulă, descriind un evantai. Celelalte degete
urmează unul după altul acelaşi traseu.
— Mişcare pentru decontractarea braţelor. În picioare, cu mâinile atârnând de-a lungul

corpului. Se execută o mişcare de structurare cu braţele relaxate. Se simte imediat o
deconectare a membrelor superioare.
Obligaţiile cosmeticienei faţă de colectivul de muncă. Activitatea de cosmetică se

desfăşoară, în general, în unităţi mari cu servicii deosebite (coafură, pedichiură, manechiură,
frizerie), cu lucrători de vârste diferite, cu pregătire variată. Cosmeticiana trebuie să se
integreze în colectivul în mijlocul căruia lucrează, să respecte ea însăşi pe ceilalţi ca să fie şi
ea respectată. Are aceleaşi obligaţii ca întreg colectivul în privinţa orelor de program, la
rezolvarea sarcinilor ce se impun. Trebuie să păstreze şi să întreţină mobilierul şi aparatura ce
i-au fost încredinţate pentru lucru.
Cap. IV. Electricitatea în cosmetică
A. Utilizarea diferitelor feluri de curenţi electrici
a. Curentul continuu - utilizarea curentului continuu este foarte des utilizată în

cosmetică, pentru dezincrustări în tratamentul tenului gras sau pentru ionizări având ca
rezultat tonifierea şi rehidratarea pielii.
b. Curentul alternativ este folosit pentru scânteieri cu electrozi de sticlă. Efectul este
căldura locală, vasoconstrucţia urmată de o hiper-emie locală (v. index) activă, cu efect
sedativ asupra sistemului nervos şi o acţiune antiseptică datorită ozonizării aerului
înconjurător, rezultat al descărcărilor electrice.
Furnizat de reţeaua electrică acest curent este folosit ca sursă de energie pentru
alimentarea tuturor aparatelor electrice, pentru iluminat şi pentru încălzit.
c .Curentul faradic este folosit în aparatele de masaj, pentru gimnastica musculară în

profunzime.
d.Cureţii interferenţiali produc excitaţii ce iau naştere în profunzimea ţesuturilor

determinând contracţii musculare fiziologice nedureroase. Rezultă o gimnastică musculară
şi vasculară, deci o tonifiere a ţesuturilor în profunzime.
B. Aparate electrice folosite în cosmetică
Aparatele electrice folosite în cosmetică se pot grupa în două categorii :
Aparatele electrice pasive (curentul electric pune în funcţiune aparatul, ca sursă de

energie dar nu acţionează direct asupra pielii).
Aparate electrice active (curentul electric este cel care acţionează direct asupra pielii).
Aceste aparate au anumite dispozitive care transformă, redresează sau modifică curentul
electric continuu sau alternativ primit de la reţeaua de alimentare electrică.
1. Vaporizator (Vapofor) (pasiv)
Vaporizatorul este un aparat (fig. 1) care produce vapori de apă. Vaporii de apă sunt
generaţi de un bazin cu apă adusă la fierbere cu ajutorul unei rezistenţe electrice. Vaporii
sunt conduşi printr-o ţeava de metal 1 într-o cască 2 cu o deschidere 3 pentru cap.
Vaporizarea este folosită în cosmetică pentru

înmuierea stratului cornos, pentru deschiderea
porilor, uşurând astfel curăţirea ulterioară a pielii
pentru extragerea comedoanelor.
De asemenea, datorită căldurii degajate de

aburul cald, se activează circulaţia la nivelul feţei,
rezultând un aflux sangui. Prin transpiraţie pielea
elimină toxinele şi se îndepărtează impurităţile de
la suprafaţă. Este activată, de asemenea, şi
funcţionarea glandelor sebacee.
www.bella-mar.ro
Fig.1 Vaporizator (Vapofor)
2. Ozonizor tip Vapozon (pasiv) Fig 2. Vapozon
Este un aparat care produce vapori de apă

ozonizaţi. Razele ultraviolete ionizează vaporii de
apă şi din oxigenul atmosferic se obţine ozon şi
oxigen. Ozonul şi oxigenul pătrund în ţesutul
superficial al pielii activând procesele vitale de
schimburi, de oxigenare, favorizează şi intensifică
respiraţia pielii, contribuind astfel la regenerarea
sa.
La aceasta se adaugă şi efectul puternic
bactericid al ozonului şi al raxelor ultraviolete.
3. Aparat de aspiraţie fip Sebaspir (pasiv]
Aparatul (fig. 3) este dotat cu o pompă de aspiraţie 1, un dispozitiv de reglare a puterii

de aspiraţie 2, tub flexibil 3 şi diferite piese de sticlă ventuze (4, 5, 6, 7) de diferite forme şi
dimensiuni. Se foloseşte ca ajutător, atât pentru curăţirea tenului cât şi pentru masaj (nu
exclude curăţirea manuală a tenului şi nici masajul manual).
În funcţie de scopul urmărit se alege ventuza corespunzătoare, astfel :
a. La curăţirea tenului se folosesc următoarele ventuze :
Pentru aspirarea comedoanelor şi pentru evacuarea pustulelor se foloseşte ventuza cu

deschiderea cea mai mică (tirecomedon), cu canula subţire 6.
Pentru golirea foliculilor pilosebacei, în cazul tenului gras, pentru curăţirea regiunii
aripilor nasului, "se foloseşte ventuza cu deschidere rotundă, cu diametrul de
mărime mijlocie (ventuza de „nettoyage) 4.
Fig. 3. Aparat de aspiraţie tip

Sebaspir
Se lucrează fie prin aspiraţie

continuă, deci ţinând degetul, arătător
pe orificiul de deasupra ventuzei, fie prin
aspiraţie ritmică, acoperind şi
descoperind acest orificiu. Se
foloseşte aspiraţia continuă numai pe tra-
see scurte, pentru a evita
traumatizarea pielii.
—Pentru îndepărtarea surplusului de sebum, pe regiuni mai mari ale feţei se foloseşte
ventuza lungă, cu deschiderea rotundă (ventuza de „petrissage") 7. Se aplică aspiraţie
ritmată având efectul masajului stors, ciupit, frământat.
b. Pentru masaj. Metoda de masaj prin aspiraţie are următoarele efecte:
—activează circulaţia sanguină şi limfatică la nivelul pielii;

— îndepărtează deşeurile de la nivelul pielii;
produce o accelerare a schimburilor din straturile superficiale ale pielii;
prin afluxul sanguin pe care îl provoacă, contribuie la o mai bună nutriţie a straturilor
superficiale ale pielii.
Pentru riduri. Se foloseşte ventuza specială cu deschidere alungită 5. Se execută

aspiraţia ritmică, deplasând ventuza de-a lungul unui rid. Se repetă de mai multe ori pe
acelaşi traseu.
Pentru completarea masajului manual. Se face masaj ritmic cu ventuza de petrissage,

care se foloseşte şi la curăţirea tenului. Deoarece efectul acestui masaj este o uşoară
hiperemie, nu se va face în cazul tenului congestiv (pentru a nu se accentua congestia). Se
foloseşte în toate cazurile în care se recomandă masaje mai energice sau masaje speciale
corectoare (regiunea din jurul ochilor, şanţul nazalolabial). Traseele sunt cele obişnuite ale
masajului manual de întreţinere sau masajul corector pentru diferite regiuni :
— În jurul ochilor pornind de la tâmple spre unghiul intern al ochiului (ca la masajul
corector al ochilor). Nu se lucrează prea aproape de ochi.
—La gură urmează traseul masajului corector al gurii, urcând prin

aspiraţie ritmică pe şanţul nazalolabial de mai multe ori pe acelaşi traseu.
www.bella-mar.ro
—In regiunea obrajilor se fac mai multe trasee paralele cu şanţul nazalolabial. Mâna
stângă susţine pielea în regiunea de unde se începe masajul.
— La frunte se fac mai multe trasee paralele cu linia sprâncenelor.
Pentru a se obţine rezultatul dorit, se ţine seama de următoarele indicaţii :
intensitatea de aspiraţie se reglează în funcţie de deschiderea ventuzei astfel : cu cât

diametrul orificiului ventuzei este mai mare cu atât intensitatea de aspiraţie trebuie să fie mai
mică;
trebuie să se ţină seama de calitatea pielii, şi anume : cu cât este mai puţin fermă, cu
atât intensitatea trebuie să fie mai mică, iar timpul de aspiraţie mai scurt;
regiunea din jurul ochilor sau pe pomeţi se va lucra, de asemenea , cu intensitate mică;
în timpul masajului, deplasarea ventuzei pe piele se face prin alunecare uşoară, după ce
s-a îndepărtat degetul de pe orificiu.
Pentru întreţinerea aparatului de aspiraţie se recomandă:
 curăţirea ventuzelor prin spălare cu un detergent şi clătire cu alcool;
 nu se ţine aparatul deschis decât atât timp cât se lucrează cu el, pentru a nu-l uza
inutil;
 în momentul întrebuinţării, ventuzele trebuie să fie perfect uscate; urmele de lichid

pot fi aspirate prin tubul cu care se leagă de aparat şi provoacă avarierea lui.
4. Aparat pentru pulverizare tip Vaporel (pasiv)
Este un aparat pentru pulverizări de soluţii apoase sau uleioase, la temperatura

ambiantă, folosită în cursul tratamentului cosmetic.
Se folosesc pentru pulverizări : sucuri de fructe, decocturi sau infuzii de plante, loţiuni
speciale cu efect astrigent, dezinfectant etc.
Aceste pulverizări, la temperatura ambiantă, se fac de câte ori este necesar în timpul
tratamentului cosmetic :
după demachiere, pentru a îndepărta urmele de emulsie demachiantă şi urmele de

impurităţi de pe piele ;
după extragerea comedoanelor (loţiuni antiseptice sau uleiuri pentru masaj) ;
 după masaj (loţiuni detergente sau tonice, după caz) ;
la sfârşitul tratamentului (loţiuni tonice sau astringente după necesităţile tenului

respectiv).
Întreţinerea aparatului:
Este absolut necesar ca toate soluţiile să fie bine filtrate, pentru a nu bloca
pulverizatorul. Dacă aparatul s-a blocat se foloseşte mandrena specială pentru desfundare (fir
metalic subţire ce se introduce în orificiul de pulverizare, pentru a îndepărta eventualele
impurităţi depuse).
Este de dorit ca flaeoanele 1 şi 2 să nu se umple până sus.
Dacă s-au pulverizat uleiuri, după golire se spală flaecoanele cu un detergent şi apă
caldă până la îndepărtarea completă a urmelor de ulei. Pentru curăţirea pulverizatorului
propriu-zis (partea metalică) se pulverizează apă caldă cu detergentul din flaconul respectiv.
Se clăteşte apoi cu apă simplă.
Pulverizatoarele propriu-zise 3 şi 4 (deci părţile metalice) sunt montate în capacele

flacoanelor de material plastic. De aceea se manevrează numai capacul, pentru a nu dezlipi
pulverizatorul de capac, aceasta ducând la pătrunderea aerului prin eventualele spaţii ce se
creează, şi astfel buna funcţionare este compromisă.
După fiecare schimbare a soluţiilor din flacoanele de plastic, acestea se spală pentru ca
noua soluţie să nu reacţioneze cu resturile de la ultima soluţie, mai ales să nu se producă
precipitate sau floeoane care ar înfunda orificiul pulverizatorului.
Combina Cosmetica 10 functii :
5. Atomizator tip Carbatom

(cu bioxid de carbon ) (pasiv)
Aparatul este construit pe

principiul recipientului de apă
gazoasă. Este alcătuit dintr-un
recipient, o supapă cu levier de
deschidere, o canulă cu duză de
pulverizare şi capsule (recipiente)
cu bioxid de carbon sub presiune.
Principiul de funcţionare este

următorul : lichidul de pulverizat
(soluţii apoase necesar în
tratamentul cosmetic, este introdus
în recipientul aparatului până la un
anumit nivel. Se conexează la
recipient capsula cu bioxid de
carbon, care printr-un dispozitiv-
supapă lasă să pătrundă în
recipient o cantitate din gazul carbonic sub presiune. După această încărcare, capsula se
deşurubează şi se pune deoparte.
www.bella-mar.ro
Gazul carbonic creează în recipientul aparatului o presiune suficientă încât la
deschiderea supapei, de către levier, lichidul să fie proiectat cu putere şi fin dispersat de
către duză în mici picături (tip atomizor).
Se foloseşte pentru :
— Rehidratare — lichidul fin dispersat şi proiectat cu presiune, pătrunde mai bine şi mai
intim în piele.
Tonifiere — lichidul fiind proiectat cu putere şi în jet fin, loveşte suprafaţa pielii cu o
intensitate mai mare decât la alte pulverizări.
Se realizează o reacidifiere a pielii prin prezenţa acidului carbonic, urmat prin dizolvarea
bioxidului de carbon în soluţiile apoase.
Precauţii; în timpul folosirii, aparatului se ţine vertical (lichidul fiind recoltat de o ţeava
din fundul recipientului), se manipulează cu atenţie, evitându-se lovirile, temperatura
excesivă (pericol de explozie); nu se va încărca cu o cantitate prea mare de lichid. Lichidele
folosite pentru pulverizare trebuie bine filtrate, deoarece impurităţile pot obtura duza fină a
aparatului.
6. Vibratorul (pasiv)
Este un aparat electric care se foloseşte pentru masaj.. Aparatul conţine un vibrator
electromagnetic ale cărui vibraţii se transmit pielii şi muşchilor prin intermediul unor piese
anexă.
Vibratorul pentru masajul facial are format mic, iar piesele anexe sunt din cauciuc sau
ebonită. Toate aceste piese au un dispozitiv de fixare la aparat. Unele aparate dispun de
montaje cu 2—4 piese cuplate. În funcţie de scopul urmărit, se montează la aparat piesa de
forma cea mai convenabilă.
Prin punerea în funcţiune a aparatului, vibraţiile piesei se transmit pielii şi muşchilor din
regiunea ce se tratează. Aceste vibraţii, activează circulaţia sanguină şi limfatică,
îmbunătăţesc procesul de schimburi intracelulare şi au un efect sedativ asupra terminaţiilor
nervoase în regiunile unde se lucrează.
Vibromasajul facial nu înlocuieşte masajul manual, ci îl completează.
Vibromasajul se face pe pielea în prealabil unsă cu crema şi se urmează traseele

obişnuite ale masajului facial : circular în jurul ochilor, , începând de la nas spre frunte şi
întoarcerea pe sub ochi la punctul de plecare, insistându-se în regiunea tâmplelor ; pe obraji
şi gât se fac mişcări circulare sau liniare de jos în sus (pentru tenurile congestive de sus în
jos) ; ca şi la ochi se insistă în regiunile mai ridate. Sub bărbie (în cazul că există bărbie dublă
sau numai o tendinţă la aceasta) se insistă prin vibraţii pe loc sau deplasând încet vibratorul
numai în regiunea respectivă. Pentru regiunea gâtului, ca şi la celelalte procedee de masaj, se
evită regiunea mediană (unde se află glanda tiroidă şi paratiroidele).
7. Aparat de masaj cu perie rotativă tip Frimodyne

Aparatul are un motor electric care pune în mişcare de rotaţie perii de diferite
dimensiuni. Aceste perii se umezesc automat în timpul funcţionării astfel că la masajul
propriu-zis realizat prin rotirea periei pe piele se adaugă şi acţiunea soluţiei cu care se
umezeşte peria.
Masajul cu peria are ca efect o nutriţie a pielii printr-o activare a circulaţiei sanguine şi
limfatice, o curăţire prin îndepărtarea stratului de celule moarte şi a impurităţilor de la
suprafaţa pielii. Dacă peria este îmbibată cu o loţiune detergentă, se obţine o înmuiere a
stratului cornos, deci o mai uşoară îndepătare a deşeurilor cutanate. Pentru tonifierea pielii şi
rehidratare se folosesc loţiuni tonice (infuzii de plante, sucuri de fructe, ape minerale, apă de
mare). Îndepărtarea deşeurilor cutanate de la suprafa}a pielii şi hiperemia obţinută prin
periere creează condiţiile necesare ca ceste produse să pătrundă în piele.
În cazul tenurilor sensibile, acest masaj hidratant se face peste o cremă nutritivă,
aplicată în prealabil pe piele.
Dimensiunea periei se alege în funcţie de regiunea pe care se execută masajul. Traseele

de masaj sunt cele obişnuite în masajul manual.
8. Lampa de ultraviolete
Radiaţiile ultraviolete sunt radiaţii invizibile din spectrul solar. Radiaţiile din acest
domeniu, deşi invizibile pentru ochiul omenesc, sunt foarte periculoase pentru ochi, şi în doze
mai mari, pentru întregul organism.
Artificial se pot produce radiaţii ultraviolete în concentraţii mari prin mijloace

asemănătoare celor folosite pentru producerea luminii: descărcări electrice în gaze, arcuri
electrice, lămpi de cuarţ cu mercur ăi gaz inert, etc.
Acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra pielii. Sensibilitatea pielii la radiaţiile ultraviolete

este foarte variată, deci şi reacţiile vor fi variate. În general pielea este un ecran pentru
ultraviolete, care transformă energia acestor radiaţii în energie chimică (reacţii de protecţie).
—Melanogeneza. Între celule 1 care formează statul bazal al epidermului (planşa 1) se

găsesc melanocitele 2, nişte celule specializate, care conţin un propigment incolor (proteină
complexă) sub formă de granulaţii citoplasmatice. Acest propigment sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete, se transformă într-un pigment brun – melanina- explicându-se astfel procesul de
bronzare a pielii.
www.bella-mar.ro
Melanogeneza este influenţată de activitatea glandelor cu secreţie internă, de sistemul

nervos, de unele vitamine, de factorii nutritivi. De asemenea trebuie menţionată ereditatea şi
acţiunea unor medicamente numite fotosensibilizante.
La o expunere de o durată mai mare la acţiunea radiaţiei ultraviolete (planşa 2)

intervine prima reacţie de apărare a pielii care se manifestă prin apariţia eritemului. Este o
roşeaţă însoţită de degajare de căldură care apare după aproximativ 4 ore de la expunere,
atinge maximum după 12 ore şi apoi dispare. Pigmentaţia urmează progresiv eritemului şi
durează câteva luni. Dacă expunerile sunt de scurtă durată şi la intervale mici, pigmentarea
poate fi obţinută fără eritem.
Radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mare (3 600 Â) se numesc raze

pigmentogene. Cele cu lungimea de undă mai mică (2 900Â) se numesc raze eritematoase.
Aceste radiaţii sunt asociate mai ales dacă au ca sursă soarele şi nu se poate separa acţiunea
lor.
Alte reacţii datorite radiaţiilor ultraviolete :
Reacţii oculare. Excesul de radiaţii UV produce o conjunctivită care poate duce la

pierderea vederii. La orice expunere, ochii trebuie protejaţi cu ochelari speciali (sau
tampoane de vată umede).
Reacţii sanguine. Creşterea numărului de globule roşii şi activarea circulaţiei.
Sinteza vitaminei D, factorul de creştere şi de fixare a calciului în oase.
Efect stimulant- asupra tuturor funcţiilor vitale.
Efect bactericid : împiedică dezvoltarea germenilor patogeni. Datorită acestui efect,

radiaţiile ultraviolete se mai întrebuinţează pentru prevenirea unor afecţiuni microbiene,
pentru sterilizarea aerului în clinici şi laboratoare etc.
Efectul fluorescent utilizat uneori în studiul pielii (lumina Wood).
Pentru uzul cosmetic sînt folosite lămpi cu bec de cuarţ şi vapori de mercur sau gaze
rarefiate, sau lămpi mixte, numite şi lămpi solare, care asociază radiaţii ultraviolete produse
de un bec de cuarţ, radiaţiile infraroşii şi lumina albă. Această asociere de radiaţii este cea
mai apropiată de radiaţia naturală a soarelui.
În cosmetică se întrebuinţează lămpile de ultraviolete (fig. 5) în special pentru

prevenirea şi combaterea acneii. Tenurile grase beneficiază în mod deosebit de acţiunea lor,
datorită normalizării funcţiei glandelor sebacee şi a prevenirii infecţiilor. Descuamarea care
urmează unei expuneri regulate sub formă de cură, poate constitui, în unele cazuri, un
procedeu care înlătură unele imperfecţiuni superficiale ale pielii (urmele unei acnei).
www.bella-mar.ro
Pentru aparatul de 100—125 W, distanţa optimă între reflector şi pielea expusă este de
70—80 cm.
9. Electodermul (aparat de înaltă frecvenţă, aparat de raze violete,
aparat de scânteiere, aparat de ozonizare) (activ)
Acest aparat foloseşte acţiunea curentului alternativ cu frecvenţa intre 150 KHz –0.5
MHz.
Electrodermul este prevăzut cu electrozi din sticlă. Prin acţiunea scânteilor ce se produc
între electrozi şi piele se obţine în cursul
tratamentului cosmetic o serie de efecte
stimulatorii. Electrozii sunt tuburi de sticlă
de diferite forme şi mărimi cu vid parţial
(aer rarefiat) sau cu un gaz (neon).
Trecerea curentului de înaltă frecvenţă
prin aceste tuburi este marcată de o
coloraţie, fie violacee (când este vorba de
aer rarefiat), fie portocalie (în cazul
neonului). La apropierea electrodului de
piele sau la aplicarea acestuia pe piele se formează scântei care acţionează atât asupra pielii
(efect vasoconstrictor, efect excitant asupra terminaţiilor nervoase, efect stimulator asupra
circulaţiei sanguine şi limfatice, efect hiperemiant local) cât şi asupra aerului înconjurător :
produce ionizarea aerului, deci oxigen în stare născândă şi ozon (de aici, mirosul specific).
Ozonul acţionează, la rândul său, ca bactericid şi tonifiant prin oxigenarea pielii.
a. Întrebuinţarea electrozilor :
Electrodul plat facial 1 se întrebuinţează după masajul manual, peste cremă.. Efecte:
înlesneşte pătrunderea cremei, aflux sanguin, ozonizare. Se lucrează făcând mişcări circulare
pe suprafaţa pielii.
Electrodul de formă cilindrică, cu spirală metalică în interior, se întrebuinţează astfel :
pentru asepsie, — după extragerea comedoanelor, plimbând electrodul la o distanţă

mică de piele ;
pentru tomfiere şi rehidratare : la sfârşitul tratamentului se plimbă electrodul la o

distanţă mică de pielea acoperită cu comprese îmbibate cu infuzii sau decocturi de plante;
— pentru masaj indirect : la persoanele sensibile care nu pot suporta electrodul

direct pe piele, acesta se ţine în mână de către persoană în timp ce oosmeticiana execută
mişcări de masaj pe faţă. Scânteile se produc între mâna cosmeticienei şi pielea persoanei
tratate astfel. Această metodă se numeşte „masaj indirect" sau „masaj sub saturaţie" ;
— în tratamentul pielii capului se face masaj manual sub saturaţie

(masaj indirect). Are un efect stimulant asupra circulaţiei sanguine.
Electrodul pieptene 2 se foloseşte pentru îngrijirea pielii capului şi a părului. Se execută

mişcări de pieptănare începând de la frunte spre ceafă. Are un efect de tonifiere prin
stimularea circulaţiei sanguine la nivelul pielii şi de ozonizare a acestei regiuni.
Electrodul ascuţit 3 se foloseşte pentru scânteiere pe regiuni mici.
Electrodul plat mare 4 se foloseşte pentru îngrijirea pielii spatelui sau pe decolteu (deci
pe regiuni mai întinse).
ectrodul rulou se foloseşte pentru acţiunea sa sedativă şi decongestionantă, îmbibând

acţiunea scânteierilor cu un masaj bine tolerat de tenurile sensibile (cazul tenurilor
congestive).
Electrodul special gât şi ceafă (curbat) 5. Prin forma sa permite masajul gâtului şi a
regiunii cervicale posterioare.
b. Întreţinerea aparatului. Nu trebuie lăsat în priză sau deschis decât în timpul

lucrului. Electrozii se dezinfectează cu alcool ; se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se începe
lucrul (pericolul de aprindere a alcoolului din cauza scânteilor)
www.bella-mar.ro
10. Galvanodermul (activ)
Este un aparat care furnizează un curent continuu constant, obţinut prin redresarea
curentului alternativ cu ajutorul unui redresor şi trecut prin unele dispozitive de filtrare (fig.
7). Aparatul mai dispune de un sistem de reglare fină a intensităţii curentului, aceasta
realizându-se cu ajutorul unui reostat. Ca aparate de control galvanodermul este dotat cu un
miliampermetru 1 şi voltametru 2. Aparatul trebuie să furnizeze curent de circa 20 mA la 80—
100 V. Se foloseşte pentru dezincrustări şi ionizări.
Ca surse de curent continuu se mai pot folosi pilele electrice (montate în serie pentru a
se obţine diferenţa de potenţial necesară) sau acumulatoarele.
a. Efecte fizice şi fiziologice. Corpul omenesc poate fi considerat. în ceea ce priveşte

permeabilitatea ţesuturilor sale la curentul galvanic, ca o serie de lacuri de apă sărată,
separate prin pereţi protoplasmatici subţiri. Când moleculele de NaCl se dizolvă în apă, ele se
disociază în ioni de Na purtând o sarcină pozitivă şi în ioni de Cl cu sarcină negativă. Fluxul
unui curent continuu, traversând soluţia de apă sărată, provoacă o migrare a ionilor prezenţi
într-o direcţie diferită ; ionii de sodiu migrează spre polul negativ (anod) şi ionii de clor, spre
polul pozitiv (catod). Acest proces este cunoscut sub numele de transfer de ioni, ionoforeză
sau electroliză. Când ionii de sodiu, pozitivi, ajung la polul negativ iar ionii de clor la polul
pozitiv, pierd sarcina electrică şi devin atomi liberi, neutri. Aceştia, la rândul lor, provoacă o
reacţie chimică secundară :
- la polul negativ se formează :
2 Na+ 2 H20 = 2 NaOH + H2 (eliberare de hidrogen) ;
- la polul pozitiv se formează :
2 CI+ H20 = 2 HC1 + O (eliberare de O).
Principalele efecte fizice ale electrolizei prin curent galvanic sunt : reacţie acidă la polul (
+ ) şi reacţie alcalină la polul (-). Aceste efecte acide şi alcalime pot fi descrise ca efecte
polare, pentru că se manifestă numai sub electrozi.
Alături de efectele polare, datorită transferului de ioni există o migraţie, sub influenţa
curentului continuu, a particulelor soluţiilor coloidale, a celulelor sângelui, a bacteriilor etc.
Acest fenomen se numeşte ,,cataforeză".
De asemenea, sub influenţa sarcinii electrice achiziţionate de structurile membranoase,

se produce o modificare a apei conţinute în ţesuturi ; acest fenomen se numeşte
„electroosmoză".
b. Acţiunea fiziologică a curentului galvanic. La locul de contact al

electrozilor cu pielea se simt slabe furnicături şi înţepături, senzaţii care se diminuează
treptat, datorită marii rezistenţe a pielii, transformîndu-se într-o senzaţie de căldură.
Aceste efecte sunt mai accentuate atunci când se aplică un curent mai puternic şi mai
slabe sau imperceptibile atunci când intensitatea curentului este slabă. La locul aplicării
electrozilor se produce o uşoară hiperemie (roşeaţă) care jdispare după câteva minute.
Această hiperemie se datoreşte stimulării chimice a capilarelor pielii (efect vasomotor).
Stimularea vasomotorie măreşte nutriţia regiunii aflate între electrozi.
Curentul galvanic are o acţiune antalgică, datorită resorbţiei metaboliţilor proceselor

inflamatorii şi produce diminuarea edemelor. Repetarea tratamentului ameliorează nutriţia,
măreşte forţele de regenerare nu numai la nivelul pielii, ci şi în ţesuturile profunde.
Un efect, fiziologic legat de polaritate este mărimea excitabilităţii sub electrodul negativ.
Şi o diminuare a acesteia sub cel pozitiv. Polul pozitiv este sedativ pentru unele dureri, iar
polul negativ stimulant. Efectul terapeutic se explică prin ameliorarea circulaţiei şi calmarea
durerii.
Deci galvanizarea nu este în realitate decât o dielectroliză poliionică plecând de la săruri

dizolvate în apă, precum şi a unui oarecare număr de ioni activi care se află în stare latentă în
ţesuturi.
Aplicaţiile galvanizării se soldează cu o îmbunătăţire a stării generale, o ameliorare a

poftei de mâncare şi a somnului, o mărire a rezistenţei la oboseală, o creştere în greutate şi o
senzaţie de reconfortare.
Dacă se utilizează electrozi de dimensiuni egale, efectul vasomotor este acelaşi sub
fiecare electrod. Dacă între metalul electrodului şi piele se pune un burete umed, nu se
produce nici o arsură.
Dacă în loc de electrozi de aceeaşi mărime se foloseşte un electrod activ de mică

dimensiune sau ,,vârf de ac", în timp ce electrodul numit indiferent este mai mare, se produce
o acţiune diferită, alcalină sau acidă, localizată pe faza electrodului activ; efectul va fi slab
dacă electrodul activ este (—) şi sever dacă este (+). Dacă curentul este destul de intens,
efectul electrodului activ poate fi o reală cauterizare a ţesutului (acidă sau alcalină), însoţită
de o senzaţie de arsură intensă.
c. Efect fizico-chimic. Este efectul cel mai important produs de curentul

galvanic.
Se ştie că prin trecerea unui curent galvanic printr-o soluţie chimică se produce
migrarea ionilor ce o compun spre polul negativ sau pozitiv.
Cum un mare număr de substanţe medicamentoase sunt solubile în apă şi se găsesc

disociate în ioni, este posibilă introducerea ionilor acestor medicamente în piele sau mucoase,
folosind polaritatea curentului galvanic. După necesităţi, un electrod se saturează cu astfel de
soluţie, se conectează polul adecvat şi se trece un curent galvanic de o anumită intensitate.
Această metodă se numeşte ionizare medicamentoasă ionoforeză , transfer de

ioni medicamentoşi sau dielectroliză.
d. Tratamente cosmetice. În cazul tratamentului numit „dezincrustant" pentru pielea

foarte grasă se produce o saponificare a sebumului din piele, deci transformarea acestuia
într-o formă solubilă în apa, se realizează astfel o degresare în profunzime a pielii.
Se procedează în felul următor :

www.bella-mar.ro
Firul electric care se termină cu o piesă de metal de formă cilindrică 3 se conectează la
polul pozitiv (roşu) al aparatului 4. Această piesă este ţinută în mână de persoana tratată (fig.
8) (1).
Firul electric care se termină cu o piesă de metal de formă rotundă şi adâncită, 2 în care
se introduce un burete 3 se conectează la polul negativ (negru) (4) al aparatului. Cu acest
electrod se lucrează pe regiunea ce urmează a fi degresată.
Buretele se umectează într-o soluţie de carbonat de sodiu în concentraţie de 10 g%0. Se

lucrează făcând mişcări circulare cu buretele pe regiunea de piele grasă (faţă, spate,
decolteu), ţinând electrodul între police, index şi degetul mijlociu. Mişcările circulare ample se
completează cu mici rotiri ale electrodului.
Prin trecerea curentului galvanic, soluţia de carbonat de sodiu (C03Na2) se disociază,

rezultă ioni de sodiu (2 Na+) cu sarcină electrică pozitivă care sunt atraşi spre polul negativ
(electrodul cu burete), deci la nivelul regiunii atinse de seboree. Radicalul carbonic (CO3 ) este
atras spre polul pozitiv (deci spre piesa metalică cilindrică, ţinută în mână).
La nivelul regiunii seboreice, sodiul şi cu apa vor forma hidroxidul de sodiu (NaOH) care
saponifică sebumul (sebumul este format din colesterol, grăsimi neutre şi acizi graşi
nesaturaţi). Produşii saponificaţi solubili în apă sunt uşor de îndepărtat.
— Procedeul se numeşte dezincrustare, deoarece aglomerarea de ioni de sodiu la nivelul

unei regiuni de piele produce înmuierea stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii, acest
strat este îndepărtat mai uşor eliberând pielea de deşeuri.
Durata de lucru este de maximum 10 min. (în funcţie de gradul de seboree a pielii).
Intensitatea curentului (se citeşte pe cadranul miliampermetrului) 5 este de maximum

2.5 mA.
— După terminarea dezincrustaţiei, pH-ul pielii este modificat spre alcalin. Deci
este absolut necesar să se facă readicifierea.Aceasta se face cu ajutorul galvanodermului, de
data aceasta lucrând cu buretele conectat la polul pozitiv al aparatului {pentru a se obţine o
aglomerare de radicali acizi la nivelul regiunii ce a fost tratată anterior). Se face
acidifierea, fie cu aceeaşi soluţie de C03Na2 10%o, fie cu buretele îmbibat cu o loţiune acidă.
Se mai poate face reacidifierea cu ajutorul vaporelului prin pulverizări acide sau prin aplicarea
de măşti cu soluţii acide.
—Dezincrustarea se poate executa fie separat, ca tratament de sine stătător, fie în

cursul tratamentului cosmetic obişnui, în acest caz, dezincrustarea se face după vaporizare şi
este urmată de extragerea comedoanelor, dezinfecţie ş.a.m.d., urmând ca reacidifierea să fie
făcută
la sfârşitul tratamentului.
e. Precauţii. în timpul tratamentului se iau anumite măsuri :
—se începe cu intensitatea mică şi se ţine seama de sensibilitatea

persoanei tratate ;
—tot timpul lucrului, buretele trebuie să fie bine îmbibat cu soluţia respectivă (se mai
umezeşte între timp, dacă este necesar) ;
nu se atinge pielea cu marginea metalică a electrodului ce poartă buretele ;
buretele trebuie mişcat pe piele tot timpul;
mâna persoanei care ţine piesa metalică nu trebuie să aibă obiecte de metal {se
produce o senzaţie neplăcută, înţepături).
f. Ionizări. Pentru ionizări în cosmetică se pot folosi fructe proaspete (portocale,

banane, piersici, caise etc). Se lucrează cu jumătăţi de fruct.
Se foloseşte în acest caz procedeul bipolar, adică se lucrează pe faţă, în acelaşi timp, cu
două conductoare conectate la cei doi poli ai aparatului 1 (+ şi —) galvanoderm (fig. 9).
Aceasta se realizează introducându-se în pulpa fiecărei jumătăţi de fruct capetele metalice
ale celor două conductoare (sau se pot confecţiona dispozitive speciale pentru acestea, de
formă adecvată scopului). Se aplică pe fiecare parte a feţei jumătatea de fruct astfel
conectată la aparat şi se fac mişcări de rotaţie ca la procedeul de dezincrustare. După 5 min.
se inversează cele două jumătăţi de fruct, astfel ca pe o parte a feţei să se lucreze 5 min cu
jumătatea de fruct legată la polul pozitiv şi 5 min cu jumătatea de fruct legată la polul negativ
{fig. 9).
Este necesar ca fructul să fie proaspăt şi destul de suculent. Prin trecerea curentului
galvanic, sucul se ionizează şi poate pătrunde astfel mai profund în piele. Se obţine o tonifiere
şi o hidratare. Se aleg fructele în funcţie de felul tenului: pentru tenurile grase, fructe mai
www.bella-mar.ro
astringente; iar pentru tenurile uscate fructe care nu sunt astringente, urmă-rindu-se mai ales
nutriţia şi hidratarea pielii.
11. Estetodinul (activ)
Aparatul foloseşte acţiunea curenţilor interferenţiali cu frecvenţe joase, producând

contracţii musculare ritmate, deci o gimnastică a muşchilor, cu scopul de a menţine sau a
îmbunătăţi tonusul lor şi elasticitatea pielii. Se previne în acest fel sau se combate ridarea
(fig. 10).
Pe tabloul de comandă al acestui aparat se găsesc :
întrerupător basculant 1 pentru punerea aparatului în funcţiune, semnalizată prin

aprinderea unui bec roşu alăturat 2.
Buton pentru variaţia intesităţii 3.
Buton pentru variaţia frecvenţei 4 semnalizată de un bec verde de control 5 (clipiri dese,
frecvenţă mare ; clipiri rare, frecvenţă mică). Acest buton este un indicator optic.
— Priză pentru conectarea electrozilor 6.
Estetodinul se foloseşte pentru regiunea feţei şi a gâtului sau pentru tratamentul special
al bărbiei duble.
Tratamentul se face sub formă de cură. Această cură se stabileşte de la un caz la altul,
după necesităţi. În general, ordinea este următoarea : 30 şedinţe (câte 3 pe săptămână) sau
o cură anuală de două şedinţe pe lună. Durata unei şedinţe nu trebuie să depăşească 30 min.
Se insistă mai mult în regiunile ridate.
Aparatul este dotat cu electrozi metalici 7 (plăcuţe) de mărimi diferite, precum şi cu

pungi din spontex 8 de mărimea acestor plăcuţe. Pungile din spontex se umezesc bine cu o
soluţie de clorură de sodiu înainte de a introduce în ele plăcuţele metalice. Se realizează
astfel stratul umed, bun conducător de electricitate între piele şi electrodul de metal.
Se aleg totdeauna electrozi de aceeaşi mărime şi se aşază simetric pentru fiecare

regiune în parte.
Cu cât electrozii sunt mai mari, cu atât acţiunea curentului electric este mai profundă.
Frecvenţa excitaţiilor, controlată cu ajutorul indicatorului optic, produce:
contracţii ritmate (la frecvenţă mică) ;
furnicături (la frecvenţă mare).
Se menţionează că, cu cât frecvenţa este mai mică, cu atât acţiunea curentului este
mai profundă.
Tratarea feţei şi a gâtului se face cu electrozii tetrapolari 9 sau cu mentoniera.
Mentoniera are o formă care poate îmbrăca regiunea gâtului şi conturul feţei în acelaşi
timp. Este confecţionată din spontex şi prevăzută cu locaşe pentru introducerea plăcuţelor
metalice.
Înainte de aplicarea electrozilor se curăţă bine regiunea respectivă cu ajutorul unui

demachiant şi a unei loţiuni astfel ca pielea să fie perfect curată. Se pot face în continuare
câteva mişcări de masaj manual şi o aplicare de câteva minute a ozonizorului (vapozonului).
Modul de lucru (fig. 11) Se începe prin aplicarea electrozilor tetrapolari 1 pe regiunea de
ieşire a nervilor faciali, foarte simetric, de o parte şi de alta a feţei. Electrozii de metal trebuie
să fie bine acoperiţi cu săculeţul de spontex, bine umezit. Se măreşte intensitatea şi
frecvenţa încet, până apar uşoare contracţii musculare. Intensitatea depinde de sensibilitatea
persoanei tratate.
Aplicarea electrozilor în această regiune are un efect general asupra regiunii cuprinse
între gură şi ochi (obraji, nas, gură, şanţul nazalolabial, pleoapa inferioară).
După 10 min. se înlocuiesc

electrozii mari prin electrozi mai mici,
care se aplică în regiunile mai ridate : laba gâştei, regiunea frunţii bărbiei duble, sub ochi
(pentru pungi) etc.; câte un minut
www.bella-mar.ro
pentru fiecare regiune în parte. În total nu se va depăşi 30 min.
În locul electrozilor mari tetrapolari se poate folosi mentoniera 1 (fig. 12), pentru a
trata faţa şi gâtul în acelaşi timp, sau în mod special pentru a trata bărbia dublă. Pentru faţa
se aşază cele două părţi ale mentonierei în sus. Dacă se tratează şi gâtul, se aşază celelalte
două părţi în jurul gâtului. Se leagă cele 4 plăcuţe metalice, introduse în mentonieră, cu cale
patru cabluri electrice (câte două, de culori diferite având grijă să fie aşezate încrucişat.
Timpul de lucru: 12-20 min.
După terminarea lucrului, cu ajutorul mentonierei, se poate insista în regiunile mai

ridate prin aplicarea electrozilor mici.
Aparatul mai poate fi folosit pentru dezincrustaţii, cu ajutorul anexei respective,

numită
numită „dezincrustor”. Se procedează aşa cum s-a descris la aparatul galvanoderm.
Pentru ionizări: săculeţele din spontex pot fi îmbibate cu loţiuni tonice, ape minerale,
apă de mare etc.
După folosire, plăcuţele metalice se spală şi se usucă, iar săculeţii din spontex se
spală bine cu un detergent şi se clătesc cu multă apă.
Cap. V. Examenul cosmetic şi fişa cosmetică
Îngrijirile cosmetice trebuie să se bazeze pe numeroase cunoştinţe teoretice şi practice

care se referă la anatomia şi fiziologia pielii şi muşchilor pieloşi şi chiar pe cunoştinţe ce se
referă la întreg organismul, acesta fiind un tot unitar.
Este deci absolut necesar ca înainte de a efectua orice tratament să se facă un examen
cosmetic clientei, examen în timpul căruia se obţin o serie de informaţii şi observaţii care duc
la stabilirea diagnosticului din punct de vedere cosmetic. De acest diagnostic depinde
alegerea procedeelor ce se vor folosi pentru tenul respectiv cât şi a produselor,
corespunzătoare.
Este vorba deci de un examen estetic şi nu dermatologic, prin care să se depisteze acele
imperfecţiuni sau caracteristici ale pielii care nu exprimă o stare de boală, dar care îndreptate
la timp prin îngrijiri raţionale şi adecvate vor reda tenului aspectul frumos.
Examenul cosmetic se face în două etape :
examenul superficial;
examenul de profunzime (examenul cosmetic propriu-zis).

A. Examenul superficial
Acest examen începe din clipa când clienta intră în cabinet. Cosmeticiana observă ţinuta
persoanei respective, receptivitatea faţă de modă, machiajul (stilul şi intensitatea), coafura.
Se semnalează unele greşeli are sunt în defavoarea aspectului exterior şi se recomandă unele
retuşuri necesare (pensare, epilare, vopsit de gene sau sprâncene, alt machiaj etc).
Tot în cadrul acestui examen sunt necesare o serie de informaţii referitoare la vârstă,
sănătate, mediu de lucru, alimentaţie, sensibilitate la unele produse cosmetice, felul în care
se îngrijeşte acasă, ce produse cosmetice foloseşte, la ce interval îşi face îngrijirea cosmetică.
B.Examenul de profunzime
Examenul de profunzime sau examenul cosmetic propriu-zis este format din: examenul
vizual, examenul prin palpare, examenul cu ajutorul lupelor, examenul cu lampa Wood şi
examinarea cu ajutorul pH-metrului.
Examenul vizual
Acest examen se referă la:
Constatarea tipului morfologic al feţei care poate fi: oval, rotund, potrivit de lung, în
diamant, triunghiular cu vârful în jos, triunghiular cu vârful în sus, simetric sau asimetric.
Aceste observaţii conduc la stabilirea formei feţei, foarte necesară atât pentru efectuarea
unor corecturi (a sprâncenelor de ex.) cât şi pentru alegerea machiajului corespunzător.
Examinarea reliefului ridurilor. Acestea pot fi riduri fine superficiale, riduri de expresie,
riduri ce se datoresc pierderii elasticităţii pielii, riduri datorate deshidratării profunde.
Constatarea aspectului pielii. Pielea poate fi mată sau lucioasă, cu pori invizibili sau cu
pori dilataţi, descuamată sau netedă.
Observarea coloraţiei pielii, care poate fi normală sau influenţată de grosimea stratului
cornos, de unele afecţiuni de ordin intern, de starea de oboseală sau de surmenaj, de irigaţia
sanguină sau de gradul de pigmentare a pielii.
Observarea imperfecţiunilor inestetice de natură vasculară (eritroză, cuperoză), de

natură pigmentară (efelide, cloasmă), sau de alte origini (cicatrice, arsuri, diferite
traumatisme, negi, cearcăne).
Constatarea gradului de senescenţă a pielii, urmărind aspectele tipice ale îmbătrânirii.
2. Examenul prin palpare
Acesta poate fi superficial sau profund. Palparea superficială se referă la examenul

epidermei şi dermei şi se face în felul următor:
Printr-o alungire uşoară a pielii cu pulpa degetelor se poate constata granulaţia pielii. O
piele normală are o granulaţie fină, este netedă şi catifelată. O piele anormală are o
granulaţie neregulată, este aspră la pipăit din cauza descuamărilor, dură la palpare datorită
sclerozării, grasă din cauza excesului de sebum.
www.bella-mar.ro
Printr-o presiune uşoară cu pulpa degetelor se poate constata elasticitatea şi rezistenţa
(dacă este elastică, fermă sau flască).
Palparea profundă se face cu ajutorul a două degete (police şi index) pentru a constata
grosimea pielii, gradul de hidratare sau deshidratare, tonicitate, aderenţa la straturile
profunde, conţinutul ţesutului adipos.
Pentru a constata grosimea pielii (fină, subţire, normală sau îngroşată) se face
următoarea palpare : se prinde între police şi index pielea (mai indicat este în apropierea
bărbiei) rulând-o, pentru a vedea grosimea şi aderenţa ei la straturile profunde.
Pentru a constata turgorul pielii (elasticitatea pielii datorită cantităţii normale de apă în
celule şi în spaţiile intercelulare), se face următorul examen : se ridică între police şi index
ridurile transversale de sub pleoapa inferioară, formându-se în felul acesta o cută verticală.
Când cantitatea de apă este redusă, această cută persistă un timp mai îndelungat. La un
turgor normal această cută dispare repede, iar la pielea unui copil ridicarea unei astfel de
cute este aproape imposibilă.
Pentru a cerceta irigaţia sanguină, se îndepărtează puţin pleoapa inferioară şi se

observă coloraţia. La o irigaţie sanguină normală corespunde o coloraţie roză, o irigaţie slabă
corespunde unei coloraţii palide. O coloraţie roşie intens (sângerie) nu înseamnă un ţesut
bine irigat, ci ar putea fi vorba de o afecţiune a conjunctivei.
— Funcţionarea glandelor sebosudorale se examinează în felul următor : se aşază o

lamelă de sticlă (bine degresată cu alcool) pe piele şi se îndepărtează (presând uşor)
deplasând-o paralel cu suprafaţa pielii. Se priveşte apoi lamela în lumină. Dacă lamela este
aproape curată, înseamnă că pielea este uscată, lipsită de grăsimi şi transpiraţie ; dacă se
observă foarte clar urme de grăsime şi apă, înseamnă că există o hipersecreţie sebosudorală.
— Reacţia pielii la o excitaţie mecanică, deci sensibilitatea pielii (dermografismul), se

poate constata trăgând pe piele, cu ajutorul unei spatule de plexiglas, o linie sau o cruciuliţă
(pe frunte, pe obraz sau pe decolteu). După câteva secunde apare pe piele o linie sau o
cruciuliţa roşie sau albă, după cum au reacţionat vasele sanguine, printr-o dilatare sau
constricţie.
—Culoarea pielii poate fi controlată mai exact în felul următor : se apasă plat pe piele o
spatulă subţire şi incoloră de plexiglas; prin apăsare se îndepărtează sângele din vasele
sanguine periferice şi, fără a fi induşi în eroare de irigaţia sanguină, se poate aprecia culoarea
exactă
a pielii, privind prin transparenţa spatulei.
3. Examenul pielii cu ajutorul lupelor
Pentru acest examen se folosesc lupele simple, lupe binoculare, lupe cu luminare proprie
(lumină obişnuită sau fluorescentă).
Cercetând pielea cu ajutorul acestor instrumente, se aprofundează examenul cu ochiul

liber. Puterea măritoare a lupelor, avantajele unei iluminări puternice (concentrate) sau a
luminii fluorescente scot în evidenţă amănunte ce nu sunt sesizate cu ochiul liber.
4. Examinarea cu lampa Wood
Aceasta este o lampă cu filtru de oxid de nichel care, emite radiaţii ultraviolete cu
lungime de undă apropiată de lumina vizibilă. Aceste radiaţii produc o fluorescenţă diterită
asupra corpurilor expuse.
Fluorescenţa pielii expusă la aceste iradiaţii este

şi ea diferită. Astfel s-a observat:
pentru regiunile de piele cu stratul cornos

foarte dezvoltat, fluorescenţa este albicioasă ;
pielea slab cheratinizată are o fluorescenţă

întunecată ;
pielea normală are o fluorescenţă violacee ;
pielea hidratată este foarte fluorescentă ;
pielea deshidratată este slab fluorescentă.

Folosirea lămpii Wood este foarte simplă :
se aprinde lampa şi se lasă 2—3 min. pentru încălzire ;
se face întuneric în încăpere pentru a se vedea bine fluorescenţa ;
distanţa între lampă şi faţă este de circa 20 cm ;
nu este necesar să se protejeze ochii.
5. Examinarea cu ajutorul pH-metrului
pH-metnul este un aparat care permite determinarea pH- ului

pielii pe cale electrometrică. pH-ul indică gradul de aciditate sau
alcalinitate a unei soluţii. Valorile de pH se înscriu într-o scară de la 0
la 14, cu un punct de neutralitate la pH = 7, unde concentraţia ionilor
de H+ este egală cu cea a ionilor (OH)-. Sub valoarea 7 se află zona
de aciditate, care se accentuează pe măsură ce valoarea pH- ului
scade. Peste valoarea 7 este zona de alcalinitate, care se
intensifică o dată cu creşterea valorilor pH.
Pielea sănătoasă are o reacţie uşor acidă, un pH... 5,5 care este considerat pH normal.
Valoarea pH-ului pielii nu este fixă. Ea este influenţată de agenţi externi (lumina solară,
diverse produse de igienă, produse cosmetice etc), de digestie, de alimentaţie, de diverse
afecţiuni ale pielii.
Pentru cosmeticiană cunoaşterea pH-ului pielii este importantă deoarece în cazul unei
valori anormale se aplică un tratament corespunzător, cu produse care să readucă la normal
pH-uL.
www.bella-mar.ro
Pielea are proprietatea de a reacţiona ea însăşi la variaţiile pH-ului provocate de
produsele alcaline şi de a restabili pH-ul iniţial. Această proprietate se numeşte putere
tampon si poate fi normală sau diminuată (prin rapiditatea cu care pielea îşi reface valoarea
iniţială a pH-ului). Prin compararea valorii pH-ului pielii înainte şi după spălare cu săpun se
poate determina această putere tampon care este de fapt o reacţie de apărare.
Determinarea pH-ului se face dimineaţa, pe nemâncate, cu faţa spălată de cu seară şi

nemachiată. Se determină pH-ul pe diverse regiuni ale feţei. Dacă are o valoare între 5,5 şi
6,5 se consideră că este un pH normal. Dacă valoarea este sub 5 se consideră că pielea are o
rezervă suficientă de aciditate care permite utilizarea fără pericol a produselor uşor alcaline
(săpunuri, detergenţi, creme alcaline etc). Dacă valoarea este peste 7 se recomandă produse
de igienă şi cosmetice acide.
Pentru determinarea puterii tampon se procedează în felul următor : după ce s-a

determinat valoarea pH-ului se spadă faţa cu apă şi săpun, se clăteşte bine şi se determină
din nou valoarea p-Hului. Dacă aceasta este sub 7 se consideră că pielea suportă produsele
uşor alcaline ; dacă valoarea este peste 7, puterea de apărare a pielii este scăzută, ea nu
reuşeşte să neutralizeze agenţii alcalini, deci puterea tampon este slabă. In acest caz se
recomandă evitarea tuturor produselor alcaline şi folosirea pentru tratament şi pentru
îngrijirea acasă numai a produselor acide.
Prin toate procedeele enumerate se cercetează pielea luând în considerare cât mai mulţi
factori care influenţează aspectul ei. Vechile clasificări care luau în considerare numai funcţia
glandelor sebacee (secreţii în exces = ten gras ; secreţie diminuată = ten uscat ; secreţie
moderată = ten normal) sunt insuficiente şi nu corespund cu realitatea.
Prin examenul cosmetic se cercetează tenul din mai multe puncte de vedere :
— Starea de hidratare. Pielea copiilor este considerată normal hidratată şi prezintă

caracteristicile acestei stări: este fermă, fină, fără riduri. Deshidratarea poate fi profundă sau
superficială.
Deshidratarea superficială se recunoaşte după următoarele caracteristici : cu ochiul liber

se vede o uşoară exfoliere, este aspră la palpare, cu lupa exfolierea este mai vizibilă, iar la
lumina Wood apare o fluorescentă slabă.
Deshidratarea profundă se recunoaşte : cu ochiul liber se văd riduri fine care se

întretaie; privită cu lupa, pielea pare crăpată în toate direcţiile, la palpare se simte o fermitate
diminuată, iar la lumina Wood apare o fluorescentă mai slabă decât în cazul precedent.
— Culoarea. Culoarea ideală este considerată uşor roz cu strălucire. Alterarea

culorii este datorită unor afecţiuni intestinale (ten pământiu),unor intoxicări cronice (ten gri
fără strălucire), oboselii şi surmenajului (culoare ştearsă, spălăcită), tulburărilor ginecologice,
pierderi de sânge etc. (ten palid, livid).
—Fineţea. Pielea fină, privită cu ochiul liber, prezintă o suprafaţă uniformă, granulaţie
fină, pori invizibili. Granulaţia se referă la aspectul de suprafaţă a pielii, şi anume: celulele
descuamante, înainte de a se detaşa, se ridică în grupuri mai mici sau mai mari dând la prima
vedere un aspect neted uniform sau granulat, şi la palpare o senzaţie de catifelare sau
asprime.
Pielea normală are o granulaţie fină, este netedă şi uniformă. Cu lupa se confirmă
unitatea perfectă a ţesutului, la palpare este catifelată, iar la lumina Wood apare o
fluorescenţă intens închisă, violacee.
Pielea groasă este o piele care se descuamează cu greu şi se reface încet. Cu ochiul liber
se observă o granulaţie mare neuniformă, pori dilataţi, este aspră la palpare, iar la lumina
Wood apare o fluorescenţă albicioasă.
—Gradul de îmbătrânire. Se urmăresc semnele de senescenţă cutanată, acestea sunt:

piele de culoare ştearsă, flască, cu riduri accentuate cu aspect veştejit din cauza
deshidratării, lipsită de elasticitate, care prezintă tulburări de pigmentare şi hipertricoză.
— Tulburări de circulaţie sanguină locală. Cu ochiul liber se observă afecţiuni ca :

cuperoza, eritroza, acneea rozacee ; cu lupa se observă dilatarea capilarelor, iar la palpare
produce impresia de căldură datorită stării congestive.
—Funcţionarea glandelor sebacee. Din acest punct de vedere se disting trei categorii de
tenuri, în funcţie de secreţia acestor glande care poate fi mărită, normală sau diminuată.
Pielea grasă este lucioasă, cu pori dilataţi, se constată deseori prezenţa comedoanelor, este
îngroşată, iar examenul cu lupa evidenţează o textură vizibilă. Pielea normală prezintă
caracteristicile pielii fine. Pielea uscată-alipică prezintă riduri fine care se întretaie, este aspră
din cauza descuamării, deshidratată, porii mici.
—Sensibilatea. Epiderma este legată de sistemul nervos cerebro-spinal prin terminaţiile

sale nervoase libere, senzitive, acestea asigură funcţiile senzoriale ale tegumentului.
Sensibilitatea la agenţii externi poate fi crescută (la tenurile sensibile apar cu uşurinţă
pete roşii), normală sau diminuată (reacţionează puţin sau de loc la diverşi excitanţi).
—Imperfecţiuni diverse. Se caută anomalii în repartiţia melaninei (efelide, cloasma),

existenţa părului de prisos, a cicatricelor, crustelor, etc.
C. Întocmirea şi rolul fişei cosmetice
Toate aceste date obţinute prin procedeele arătate la începutul capitolului şi urmărind
toate punctele de vedere enumerate mai sus se trec pe o fişă personală de îngrijire
cosmetică, care pe lîngă datele personale ale clientei cuprindie rezultatele examinării,
îngrijiriile aplicate, precum şi recomandările pentru acasă.
Întocmirea fişei cosmetice este necesară pentru a urmări efectul îngrijirilor executate,
pentru schimbarea unor procedee în cazul că cele folosite nu au dat rezultatele dorite. Dacă
este necesară o alternanţă de procedee, cosmeticiana va şti de fiecare dată ordinea lor,
aceasta fiind consemnată în fişa clientei (de exemplu îşi propune ca în.cazul unui ten alipic —
lipsit de grăsime — şi deshidratat să introducă la anumite intervale diverse mijloace de
rehidratare sau în cazul unui ten gras, să introducă dezincrustaţia electrică între tratamentele
obişnuite de curăţire pentru acest tip de ten). De asemenea, caracteristicile tenului respectiv
fiind notate în fişă, cosmeticiana nu reia de fiecare dată, când clienta se prezintă la
www.bella-mar.ro
tratament, toate probele de determinare a tipului de ten, ci doar pe cele a căror rezultate nu
sunt permanente, sau dacă au intervenit schimbări ale calităţii tenului respectiv.
In privinţa produselor folosite, în special a măştilor, cosmeticiana îşi poate propune o

seamă de preparate pe care să le utilizeze într-un interval mai mare de timp. Ea va şti de
fiecare dată.ce şi-a propus să folosească, avînd notată ordinea de la început. Se poate astfel
controla şi efectul preparatelor folosite şi deci repetarea aplicării dacă efectul este bun sau
înlocuirea preparatelor respective, în cazul cînd nu s-a obţinut rezultatul urmărit.
Toate acestea constituie şi determină seriozitate şi conştiinciozitate în efectuarea

îngrijirilor cosmetice, cu rezultate bune atât pentru cosmeticiana cât şi pentru clienta
respectivă.
Nr.fişei_______________________
Examinat de __________________
Data_________________________
FIŞA CLIENTEI
Fişă individuală de îngrijire cosmetică

Numele________________________Prenumele ___________________________
Profesiune_______________________Adresa:Str__________________________
Nr_______Sector________Telefon______________________________________
Data naşterii:anul_____________luna_____________ziua______
Diagnostic:
Aspect morfologic____________________________________________________
Forma feţei (rotundă,pătrată,ovală,triunghiulara,etc)______________________
Culoarea a) feţei__________________________________________________
b)ochiilor________________________________________________
c)tenului(culoare predominantă)______________________________
Granulaţia - normală___________________________________________
pielii - granuloasă,aspră,cu scuame,hipercheratoză______________
- neregulată__________________________________________
Temperatura:_______________________________________________________
Pilozitate:(buza superioară,bărbia)______________________________________
Secreţiile: (hipersecreţie,secreţie normală,hiposecreţie sebacee)_______________
__________________________________________________________________
Concluzie(ten uscat,normal,gras,asfixis etc)_______________________________
Palpare superficială(catifelat,aspru,rugos)_________________________________
Palpare profundă(suplu,elastic,flasc)_____________________________________
Imperfecţiuni inestetice: (pori dilataţi,comedoane,puncte negre)_______________
Tonicitate__________________________________________________________
Tulburări ale pielii: congenitale dobândite
vasculare
pigmentare
Diverse____________________________________________________________
Cute Frunte Ochi Gură Obraji gît
expresi
e
riduri
Tonus muscular(gît,obraji,frunte)_____________________________________________
Alte deficienţe_______________________________________________________
Tratamente recomandate_______________________________________________
Mijloace fizice______________________________________________________
Mijloace Chimice____________________________________________________
Mijloace mecanice___________________________________________________
Tratament indicat acasă_______________________________________________
Durata tratamentului__________________________________________________
Data programării ____________________________________________________
Cap. VI. Relaxarea. Rolul ei în tratamentul cosmetic
Cabinetul cosmetic a devenit nu numai o necesitate pentru îngrijirea şi înfrumuseţarea

tenului, ci dă şi posibilitatea unei destinderi şi relaxări nervoase.
Oboseala, surmenajul, nervozitatea, aerul închis lasă pe faţă urme vizibile şi neplăcute,
cearcăne, riduri, ten întunecat, oboseală în mişcări, îngrijirea facială care se acordă clientei în
cabinetele de cosmetică nu va da rezultate decât dacă este efectuată conştiincios, bazată pe
cunoştinţe ştiinţifice de specialitate şi utilizând produse de calitate şi adecvate calităţii
tenului.
Totuşi, un tratament aplicat unei persoane nervoase, pe o faţă crispată, încordată,

obosită, nu va da randamentul dorit.
De aceea este absolut necesar ca atât înainte cât şi în timpul tratamentului să se creeze
clientei o oră de destindere, de completă relaxare nervoasă. În acest fel ea devine mult mai
receptivă îngrijirilor ce i se aplică şi rezultatele tratamentului cosmetic vor fi apreciabil
îmbunătăţite.
B. Diferite metode de creare a relaxării
Pentru a obţine această relaxare nervoasă a clientei, este absolut necesar ca

tratamentul cosmetic să se efectueze într-un cadru potrivit acestor cerinţe şi într-o atmosferă
bogată în oxigen, acest gaz fiind absolut necesar relaxării, deoarece el asigură o bună
respiraţie, îmbunătăţeşte acţiunea musculară şi cerebrală, îndepărtează oboseala din or-
ganism, intervenind în metabolismul acidului lactic. Se ştie că atmosfera încărcată cu
bioxid de carbon agravează starea de nervozitate.
Un prim factor în producerea relaxării este aspectul cabinetului de cosmetică. Acesta

trebuie să fie foarte curat şi bine aerisit, aranjat cu gust.
Un alt factor necesar relaxării este existenţa în cabinet a unui fotoliu special pentru
relaxare. Acesta trebuie să fie lucrat pe buret, cu faţă din material plastic lavabil, cu
extremităţile mobile, care să poată fi aranjate astfel încât poziţia corpului să fie confortabilă
pentru clientă. Este ideală existenţa unei mici încăperi alăturată cabinetului de cosmetică,
încăpere care să fie folosită special pentru relaxare, înainte de a începe tratamentul cosmetic
propriu-zis. Această încăpere trebuie să fie dotată cu un fotoliu de relaxare, să fie bine
aerisită, să aibă eventual un aparat de ozonizare, lumina trebuie săfie discretă.
www.bella-mar.ro
Este recomandabil ca atât în timpul relaxării cât şi în timpul tratamentului cosmetic,
clienta să fie singură cu cosmeticiana ce o îngrijeşte. Prezenţa mai multor persoane-
cliente sau asistenţă duce la o stare de încordare pentru clientă, deci relaxarea nu este
posibilă.
Clienta îşi dezbracă hainele de stradă şi se îmbracă cu un halat special sau o pelerină cu
care rămâne în tot timpul tratamentului. Pentru relaxare i se efectuează înaintea
tratamentului cosmetic propriu-zis masajul special de relaxare care se efectuează în regiunea
spatelui. Acest masaj acţionează asupra sistemului nervos producând destindere. Clienta se
culcă pe fotoliu cosmetic şi rămîne 1/4 oră într-o destindere perfectă, în încăperea bine
aerisită, în care lumina este indirectă, difuză şi linişte perfectă.
Tot această încăpere poate servi pentru aplicarea măştii şi pentru ozonizare. Acolo unde
spaţiul nu permite, toate aceste operaţii se pot efectua în cabinetul cosmetic propriu-zis.
Tot un factor de relaxare îl formează şi culoarea ambiantă din cabinet. Se preferă

nuanţele de roz, bleu, gălbui, verde pal atât pentru tapetele pereţilor din cabinet cât şi
pentru mobilier şi lenjerie, sunt mai calde, mai odihnitoare şi mai plăcute.
Deci ordinea, igiena perfectă, coloritul cabinei cosmetice, prezenţa unui fotoliu relax,
masajul de relaxare, aer curat, linişte şi lumină difuză sunt factori care asigură clientei acea
destindere nervoasă atât de necesară creării unei receptivităţi mărite în timpul tratamentului.
Relaxarea nervoasă se poate obţine chiar în timpul unui tratament cosmetic, în timpul
efectuării masajului facial. Un masaj făcut cu pricepere, de o manieră blândă, calm, cu mişcări
de effleurage executate lent, alternate cu mişcări vibratorii, masaj făcut fără întrerupere, în
linişte şi cu o lumină indirectă, produce clientei 20 min de odihnă perfectă, de destindere
nervoasă care se va reflecta pe faţă, mărind şi mai mult efectele masajului. Şedinţa la
vapozon, efectuată înainte sau peste mască, produce, datorită vaporilor fini de apă ionizaţi şi
ozonizaţi, o relaxare, reînnoire celulară şi o bună respiraţie cutanată.
Toate aceste procedee şi condiţii îndeplinite vor crea clientei o deconectare nervoasă şi
o vor face mai receptivă la tratamentul cosmetic propriu-zis.
C. Masajul de relaxare
Acest masaj face parte din categoria masajelor speciale. Se efectuează în regiunea
cervicală posterioară, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale până în talie, pe omoplaţi, pe
umeri şi braţe. Se face înaintea începerii tratamentului pentru a pregăti clienta în vederea
îngrijirilor ce urmează. Se lucrează într-un ritm lent cu mâinile lipite de piele. Poziţia clientei
este şezând pe un taburet, cu spatele descoperit până aproape de talie. Poziţia cosmeticienei
este în spatele clientei. Masajul se efectuează cu talc şi este compus din cinci mişcări de
bază: effleurage, petrissage, foulage, hachures, vibraţii.
Effleurage (netezire uşoară). Este prima mişcare de bază şi se execută în trei timpi :
―Timpul I. Mâinile se fixează cu marginea lor exterioară în regiunea mastoidiană şi

coboară apoi lipindu-se complet de piele, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale până în
talie. Policele sunt încrucişate deasupra regiunii coloanei vertebrale, fără a o atinge. Se revine
prin alunecare, la poziţia iniţială, pe acelaşi traseu. Se repetă de cinci ori. In timp ce mâinile
coboară spre talie se face o uşoară fandare, pentru ca palmele să fie tot timpul lipite complet
de piele (fig. 13).
Timpul II. Se începe din aceeaşi poziţie ca la timpul I, apoi mîinile coboară pe spate
îndreptîndu-se prin netezire spre regiunile axiale. Se revine la poziţia de plecare pe acelaşi
traseu. Mişcarea se repetă de cinci ori (fig. 14).
—Timpul III. Se porneşte din acelaşi loc. Mâinile continuă mişcarea

pe braţe, oprindu-se deasupra cotului. Se repetă de cinci ori (fig. 15).
Petrissage (frământat). Este o mişcare de frământare şi se execută în patru timpi :
—Timpul I. Mişcarea începe de deasupra cotului lucrând cu ambele

mâini pe aceeaşi parte. Se execută o mişcare de frământare cu policele spre celelalte patru
degete, urcând până în regiunea cervicală posterioară. Când se ajunge la ceafă, se trece prin
alunecare cu ambele mâini pe celălalt braţ. Se execută aceeaşi mişcare ca mai înainte. Se
repetă de cinci ori pentru fiecare braţ în parte. (fig. 16).
—Timpul II. Se execută mişcarea de frământare în regiunea omoplaţilor, de la dreapta la

stânga. Mâna dreaptă execută frământarea acestei regiuni cu cele patru degete spre police.
Mâna stângă susţine pielea şi muşchii prin apăsare uşoară cu policele depărtate de celelalte
degete. Frământarea se termină în regiunea omoplatului stâng, apoi, prin alunecare se revine
la poziţia, de plecare. Se repetă de cinci ori (fig. 17).
—
Timp III. Se lucrează de o parte şi de alta a coloanei vertebrale de la ceafă până în talie.
Mâinile execută o mişcare de frământare a acestor regiuni la coborâre. Se revine în regiunea
cefei prin alunecare cu policele încrucişate deasupra coloanei fără a o atinge (fig. 18).
—Timpul IV. Se execută în regiunea superioară a spatelui. Policele execută o mişcare de

presiune pe un traseu din afară spre înăuntru. Celelalte patru degete se spijină în regiunea
fosei supraclaviculare. Se repetă de mai multe ori. Se lucrează cu ambele mâini simultan (fig.
19).
www.bella-mar.ro
Foulage (presiune). Este o mişcare de presiuni circulare care se execută de o parte şi
de alta a coloanei vertebrale. Se începe din regiunea cefei şi se termină aproape de talie.
Întoarcerea se face pe acelaşi traseu cu policele încrucişate deasupra coloanei fără a o

atinge. Se repetă de cinci ori (fig.20).
Hachures (haşurare). Se execută pe tot spatele, rotind mâinile de la încheietură pentru

a lovi cu partea dorsală a degetelor (fig. 21.)
Vibraţiile (fig. 22). Prin vibrarea mâinilor aceste mişcări se transmit regiunii pe care s-
au aşezat mâinile. Vibraţiile se execută de o parte şi de alta a coloanei vertebrale de la ceafă
la talie pe un traseu liniar
şi pe un traseu în zig-zag
pe tot spatele pornind din
regiunea superioară a
omoplaţilor până în
talie. Revenirea se face
prin alunecare în partea
superioară a spatelui.
Se repetă de cinci ori.
Cap. VII. Clasificarea tenurilor în funcţie de diversele tulburări ale

metabolismului lipidelor, apei, protidelor şi glucidelor, tulburări de ordin
pigmentar, vascular, senilitate
Studiind pielea prin diversele metode de examinare (vizuală, palpare, cu aparate), se pot
observa o serie întreagă de caracteristici care fac posibilă încadrarea tenului respectiv într-o
categorie anumită şi tratarea lui după necesităţi.
Pentru aceasta, examenul cosmetic trebuie făcut foarte minuţios şi cu atenţie, pe bază
de cunoştinţe temeinice, pentru ca prin interpretarea aspectelor ce se observă la nivelul pielii
să se pună un diagnostic cât mai exact şi în continuare să se aplice un tratament adecvat.
Organismul viu este sediul proceselor metabolice, deci al tuturor proceselor de asimilaţie
şi dezasimilaţie.
Diferitele tulburări metabolice au repercusiuni la nivelul pieli, alterând aspectul stării

normale. În funcţie de aceste tulburări de ordin general din organism, se ajunge la o
clasificare a tenurilor, astfel : tulburările metabolismului lipidelor duc la împărţirea tenurilor în
gras şi alipic ; tulburările metabolismului apei duc la împărţirea tenurilor în : ten deshidratat
sau hiperhidratat; tulburările metabolismului protidelor şi glucidelor (asociate cu alte tulburări
metabolice) duc la existenţa tenului caşetic sau pletoric.
La toate acestea se adaugă tulburările de ordin pigmentar, de ordin vascular, tulburări

legate de vârstă, toate contribuind la posibilitatea unei clasificări a tenurilor şi la stabilirea
procedeelor şi a produselor de tratament pentru fiecare categorie în parte.
A. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului lipidelor
În funcţie de tulburările metabolismului lipidelor, tenurile se pot clasifica astfel : ten

uscat (alipic) şi ten gras ; tenul normal oglindeşte un metabolism normal.
Acest strat adipos împreună cu apa din ţesuturi, formează suportul plastic al pielii; acest
suport plastic o menţine elastică şi netedă. Deci tulburările ivite în metabolismul lipidelor
influenţează aspectul pielii atât din punctul de vedere al secreţiei glandelor sebacee
(hipersecreţie sau hiposecreţie) cât şi al acestui suport plastic (piele întinsă sau o piele
ridată).
1. Tenul normal
www.bella-mar.ro
Tenul normal reflectă o stare de sănătate a organismului, fără tulburări la nici un
nivel.
La examenul vizual se constată : piele netedă cu pori invizibili, cu un luciu uşor, fără
riduri, o culoare uşor rozată.
La examenul cu lupa se vede o textură fină.
Prin palpare se constată : piele catifelată (deci granulaţie fină), fermă, elastică (turgor
normal), nu este iritabilă.
La lumina Wpod apare o fluorescentă violacee.
pH-uI pielii situat în limite normale.
Acest tip de ten se întâlneşte la copii înainte de pubertate şi uneori după 20 de ani la
persoanele cu un organism perfect sănătos.
2. Tenul uscat
Tenul uscat este caracterizat prin hipofuncţia glandelor sebacee. Insuficienţa de sebum
determină şi pierderea de apă din straturile superficiale, ceea ce face să apară, ca o
consecinţă şi o deshidratare.
Acest tip de ten se datorează fie unei predispoziţii congenitale sau este dobândit (un ten
normal se poate trasforma cu timpul într-un ten uscat — fie printr-o îngrijire
necorespunzătoare cu produse care usucă, fie datorită înaintării în vârstă, fie unor cauze
interne ce favorizează apariţia semnelor de ten uscat).
Factorii care influenţează uscarea pielii sunt :
factorii interni: tulburări endocrine (mai ales tiroida), tulburări nervoase, tulburări în
circulaţia sanguină, diverse boli interne.
factorii externi: vântul, soarele puternic, frigul, produsele de igienă care se alterează,
produsele cosmetice prea alcoolizate sau care conţin substanţe ce usucă.
Caracteristicile tenului uscat. Dacă tenul uscat se datoreşte unei predispoziţii

congenitale se caracterizează printr-un număr redus de glande sebacee. la care se adaugă şi
o secreţie insuficientă a acestora. Dacă tenul uscat este dobândit, numărul de glande
sebacee şi mărimea lor sunt normale secreţia fiind însă insuficientă, datorită unor cauze
interne sau externe, aşa cum s-a mai menţionat.
Oricare ar fi originea unui astfel de ten, caracteristicile sunt următoarele :
La examenul vizual: piele mată, cu pori mici, uneori cu riduri, fine superficiale, datorită
deshidratării ce însoţeşte lipsa peliculei grase de protecţie, în cazul că această piele nu este
protejată de o cremă corespunzătoare. Culoarea este ştearsă, uneori se vede o descuamare
furfuracee.
Cu lupa se văd mici fisuri liniare.
La palpare se constată : piele subţire, cu elasticitate diminuată (deci insuficiente grăsimi

în ţesutul adipos subcutanat şi insuficientă apă în spaţiile intercelulare). Este o piele sensibilă.
Persoanele cu tenul uscat au deseori senzaţii de usturime sau mîncărime.
Tratamentul unui astfel de ten urmăreşte să corecteze deficienţa de grăsimi naturale şi

aspectele datorate acestei deficienţe.
3. Tenul gras
Activitatea glandelor sebacee este legată de funcţia glandelor sexuale. Activitatea

acestor glande începe o dată cu pubertatea, când funcţionarea lor este foarte intensă, se
menţine la un nivel variabil în tot timpul activităţii glandelor sexuale, pentru ca, la sfîrşit, o
dată cu înce tinirea funcţiei lor să se producă şi o încetinire, a funcţiei glandelor sebacee.
Pielea grasă este caracterizată printr-o hipersecreţie de sebum şi o cantitate mărită de

grăsimi fixe în ţesutul adipos subcutanat.
Hiperactivitatea glandelor sebacee este influenţată de mulţi factori printre care se

menţionează: tulburări nervoase, surmenaj., tulburări hepatice, tulburări endocrine,
alimentaţie prea bogată în proteine şi grăsimi, constipaţie.
Tenul gras se poate prezenta sub două aspecte : ten gras uleios şi ten gras asfixie.
a. Tenul gras uleios se caracterizează printr-o scurgere liberă a sebumului la nivelul

pielii.
La examenul vizual se văd porii deschişi, aspectul pielii este lucios, unsuros de culoare
gălbuie. La examenul cu lama de sticlă, aceasta se pătează cu grăsime.
La examenul prin palpare se simte o granulaţie neregulată, pielea este îngroşată.

Sensibilitatea poate fi uneori mărită.
La lumina Wood se vede o fluorescentă albicioasă (stratul cornos este foarte dezvoltat).
pH-ul pielii este neutru spre alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltării unor microbi (de
aici tendinţa de infectare a tenurilor grase neîngrijite corespunzător).
La toate acestea se mai adaugă şi o stare de deshidratare superficială (manifestată

printr-o descuamare vizibilă), datorită faptului că sebumul în stare de seboree este hidrofob
(sebumul normal fiind hidrofil), şi această anormalie blochează circulaţia apei intercelulare.
b. Tenul gras asfixic. Se ştie că fiziologic, pielea respiră — absoarbe oxigen şi elimină
bioxid de carbon. Oxigenul este preluat pe două căi.Tot ceea ce împiedică sau încetineşte
aceste schimburi produce asfixie cutanată.
Factorii care pot determina o asfixie cutanată sunt:
― Descuamarea incompletă de pe piele a celulelor cornoase moarte.
― Sebumul uscat în pori pilosebacei.

www.bella-mar.ro
― Exces de secreţie sudoripară (evaporarea apei şi depunerea sărurilor din transpiraţie
în orificiile canalelor excretoare).
― Hipercheratinizarea pielii împiedică evacuarea liberă a sebumului şi a transpiraţiei

prin astuparea orificiilor de ieşire a acestora.
― Circulaţia sanguină încetinită care determină o diminuare a aprovizionării cu oxigen a

ţesutului cutanat.
― Folosirea de produse de igienă sau cosmetice necorespunzătoare cu tipul de piele.
― Curăţirea insuficientă a pielii, impurităţile împiedicând funcţiile sale normale.
Toate aceste cauze pot determina o asfixie a tenului, atât a celui gras cât şi a
celui uscat, însă cele mai multe posibilităţi spre asfixie le are tenul gras, prin hipersecţia sa de
sebum, prin hipercheratinizare.
Caracteristicile tenului gras asfixic :
La examenul vizual: se văd comedoane rezultate din retenţia sebumului în foliculii

pilosebacei, care se amestecă cu celulele moarte din pereţii canalului respectiv, formând un
chist. La nivelul pielii, chistul sub aspectul unui punct negru din cauza oxidării în contact cu
aerul a cheratinei (substanţă proteică, bogată în sulf, existentă în stratul cornos). Datorită
existenţei acestor „dopuri" de sebum, porii pilosebacei se dilată. Culoarea pielii este cenuşie,
din cauza punctelor negre şi a oxigenării insuficiente.
La examenul cu lupa toate aceste semne sunt mai vizibile.
La palpare: pielea este neregulată ca relief, din cauza depozitelor de sebum închistat,
fiind aspră şi groasă.
La lumina Wood se vede o fluorescenţă.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând, evacuarea comedoanelor

pentru a elibera porii pilosebacei şi a înlesni astfel respiraţia pielii; în al doilea rând se
urmăreşte refacerea aspectului pielii prin închiderea porilor etc.
B. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului apei
Rolul apei în organism este deosebit de important. Apa alcătuieşte partea fundamentală
a plasmei sanguine, a lichidelor interstiţiale şi a limfei ; are rolul de solvent al substanţelor
care se absorb prin sânge şi limfă şi rol de transportor al acestor substanţe până la nivelul
celulelor şi de aici către organele de excreţie ; înlesneşte reacţiile chimice din organism,
deoarece toate aceste reacţii se produc numai în soluţii apoase.
Apa formează aproximativ 63% din greutatea corpului. Cantitatea variază cu

vârsta. La embrion apa constituie 94°/0 din greutatea lui ; la noul-născut 66—68%, la adult 58
—65%, scade deci cu vârsta. . Cantitatea necesară de apă se obţine :
prin alimente care conţin apă ;

prin arderile glucidelor, protidelor şi lipidelor (mai ales a lipidelor), arderi ce au loc în
organism.
Metabolismul apei este reglat de sistemul nervos şi de glandele endocrine (hipofiza,

tiroida, suprarenalele şi pancreasul). Eliminarea apei din organism se face prin :
rinichi (apa din urină) ;
intestin (apa din fecale) ;
plămâni (sub formă de vapori de apă, o dată cu aerul expirat) ;
transpiraţie (atât cea vizibilă cât şi cea invizibilă, datorită unui fenomen de osmoză sau
difuziune).
Pielea conţine circa 70% apă, din oare 10—20% în stratul cornos. Hidratarea normală a
ţesutului cutanat este întreţinută de rezerva de apă conţinută de limfa din spaţiile
intercelulare şi care înlocuieşte rapid apa ce se pierde la suprafaţă prin acţiunea agenţilor
externi.
Din punct de vedere cosmetic este foarte importantă starea de hidratare, tulburările
ducând la modificări în aspectul tenului. Astfel, în funcţie de cantitatea de apă din piele se
conturează aspectele a două tipuri de ten : hiperhidratat şi deshidratat, starea normală
oglindind un echilibru între apa ce se evaporă la suprafaţa pielii şi aceea care provine din
straturile profunde.
a.Tenul normal hidratat, caracteristici. Pielea copiilor este cea mai hidratata în
comparaţie cu pielea adulţilor. Se caracterizează prin fineţe, elasticitate (datorită unui turgor
normal) este fermă, fără riduri. Aceste caracteristici se mai pot întâlni şi la alte vârste, dacă
organismul se găseşte într-o stare de perfectă sănătate, dacă influenţa dăunătoare a
factorilor externi este diminuată sau înlăturată prin îngrijirea corespunzătoare a pielii.
b.Tenul hiperhidratant, caracteristici. Are aspectul edemaţiat, datorită retenţiei de

apă în ţesuturi ca o consecinţă a unor boli, şi este întâlnit, înspecial, la persoanele cu afecţiuni
cardiovasculare sau cardiorenale.
c.Tenul deshidratat superficial. Cauzele ce-1 determină şi modul de recuoaştere a

acestui ten. In cazurile în care excreţia de apă depăşeşte ingestia, conţinutul în apă al
corpului scade, iar organismul se găseşteîn stare de deshidratare.
Această deshidratare poate proveni din diverse motive :
—Eliminarea crescută a apei din organism, datorită influenţei agenţilor externi, fizici sau
chimici (o umiditate scăzută a atmosferei, vânt, soare puternic, temperaturi ridicate etc.) face
să crească evaporarea apei din piele, creând astfel un dezechilibru.
― Însetarea în diverse situaţii.
Pierderea excesivă a apei din cauza anumitor boli (diaree, febră mărită etc).
Temperament nervos hipertiroidian.

www.bella-mar.ro
Oboseală excesivă, surmenaj.
Vârsta.
Reducerea cantităţii de electroliţi de sodiu şi clor Care fac ca apa să nu fie reţinută în
corp.
Electroliţii de sodiu reţin apa în spaţiile intercelulare, şi cei de clor în celule.
Deshidratarea pielii poate fi de două feluri : superficială şi profundă.
Deshidratarea superficială se datoreşte unor cauze externe şi este însoţită întotdeauna

de doua caracteristici ale pielii: grosimea mica a stratului cornos (deci piele fină, subţire),
scăderea secreţiei sebacee (cum e cazul la pielea alipică). Deci, această deshidratare
superficială se în-tâlneşte la tenul uscat, subţire, mai puţin cheratinizat.
În cursul transformării lor în epidermă, celulele pierd din cantitatea de apă iniţială,
ajungând ca în stratul cornos să rămână doar o mică cantitate de apă de 10—20%. În cazul
când acest strat este mai subţire şi secreţia sebacee mai scăzută, din cauza diverşilor factori
externi fizici sau amici se diminuează sau dispare şi stratul protector şi astfel se evaporă şi
cantitatea de apă existentă. Vântul, soarele puternic, umiditatea scăzută a atmosferei,
temperatura prea ridicată sau folosirea de produse detergente, sicative măresc evaporarea
apei, dând naştere la un dezechilibru între apa ce se pierde şi cea care provine din straturile
profunde. Pielea devine în acest caz fragilă, uscată, iar celulele stratului disjunct se elimina
într-un strat fin pulverulent.
Un ten deshidratat superficial se recunoaşte după următoarele semne :
Cu ochiul liber se observă o exfoliere a pielii, iar la nivelul comisurilor prin formarea de
deşeuri cutanate.
La lupă, exfolierea este şi mai evidentă.
La lampa Wood apare o fluorescentă slabă.
La palpare, pielea este uşor aspră şi pierde din fermitate.
Deshidratarea profundă. În timp ce deshidratarea superficială se petrece în straturile

superficiale ale pielii şi se datoreşte unor factori externi, deshidratarea profundă are loc în
straturile profunde ale pielii — derm şi hipoderm —, cauzele fiind de ordin intern, datorită
unor tulburări ivite în metabolismul apei. Aceste tulburări în metabolismul celular al apei se
manifestă prin incapacitatea organismului de a reţine apa în ţesuturile subcutanate.
În acest caz, organismul este obligat să-şi procure apa din ţesuturile proprii. Acest lucru
necesită un efort special care face să se diminueze cantitatea de grăsimi subcutanate.
Diminumdu-se astfel atât cantitatea de grăsimi fixe cât şi apa din ţesuturile subcutanate,
dispare acel suport plastic al pielii, devine mai mobilă, mai sensibilă la contracţiile muşchilor.
In felul acesta se formează cute, pliuri la suprafaţa pielii sau reţea de riduri adânci la tenul
uscat.
Un ten cu deshidratare profundă se recunoaşte după aspectul pielii care este flască,
fanată, veştejită, cu tendinţă la riduri profunde, mobilă şi cu o slabă aderenţă de straturile
mai profunde. La lampa Wood se observă o fluorescentă şi mai slabă.
La tenurile deshidratate, tratamentul ce se aplică are ca scop rehidratarea pielii prin

diverse mijloace — fizice, chimice şi mecanice.
C. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului protidelor
şi glucidelor
Pielea participă la metabolizarea glucidelor şi a protidelor şi orice dereglare pe plan

general sau local are repercusiuni asupra pielii.
Astfel cheratogeneza, melanogeneza, reînnoirea straturilor epidermice se datoresc

metabolismului local al proteinelor aduse de sânge la acest nivel. Un metabolism defectuos
va influenţa deci toate aceste funcţii.
O dereglare în metabolismul glucidelor duce la creşterea glucozei în transpiraţie şi astfel

straturile superficiale ale pielii se impregnează cu glucide şi devine un mediu bun de
dezvoltare a unor microbi.
În funcţie de tulburările metabolice ale protidelor şi ale glucidelor se pot deosebi două
tipuri de ten : pletoric şi caşectic.
a. Tenul pletoric. Denumirea vine de la cuvîntul grecesc „plethore" şi înseamnă

„surplus". Acest tip de ten este determinat de un metabolism defectuos al protidelor şi al
glucidelor la care se adaugă şi tulburări ale metabolismului lipidic şi hidromineral, astfel că
aspectul pielii este caracterizat prin depuneri anormale de substanţe şi apă. Pielea este
groasă, aspect cărnos, congestionată permament sau se congestionează la cel mai mic
efort, este grasă, cu toate caracteristicile respective (comedoane, pori dilataţi, chisturi
sebacee etc.), deseori prezintă o pilozitate crescută. Acest ten nu se ridează uşor, datorită
suportului format de substanţele depuse în exces care ţin epiderma întinsă.
Contrar aspectului, nu este un ten rezistent. Metabolismul defectuos al glucidelor

determină o fragilitate capilară şi predispoziţie la infecţie, aceasta din urmă fiind mărită şi de
hipersecreţia glandelor sebacee ce caracterizează acest tip de ten.
Cauzele sunt de ordin general intern, dar se impune pe lângă tratamentul medical şi un
regim alimentar prin diminuarea cantităţilor de proteze, grăsimi, glucide, apă.
b. Tenul caşectic. Denumirea vine de la cuvîntul „caşexie" care înseamnă „atrofie

generală". În cazul tenului, termenul se referă la diminuarea tuturor funcţiilor pielii. Este
cauzat de afecţiuni grave de ordin intern care influenţează funcţiile metabolice ale pielii.
Ca aspect, pielea este subţire, uscată (deshidratată şi alipică), atonă, flască (lipsă de
elasticitate), palidă (insuficient irigată), aspect de pergament (topire musculară).
D. Diferenţieri de ten din punctul de vedere al tulburărilor de ordin vascular
De multe ori se pot observa la nivelul pielii diverse imperfecţiuni de ordin vascular, care
fac parte din leziunile incipiente ale unei dermatoze de tipul rozaceei.
www.bella-mar.ro
Rozaceea se prezintă în trei stadii :
stadiul incipient care este eritroza facială ;
cuperoza ;
— acneea rozacee.
a. Eritroza facială — prima formă a rozaceei — poate apărea chiar după pubertate, la
unele persoane, sub forma unui eritm difuz, la început trecător, cu timpul devenind persistent
— pe pomeţi, aripile nasului, regiunea preauriculară şi mentonieră. La început apare sub
forma de puşee congestive trecătoare, care însă repetându-se duc la o stagnare a sângelui în
anumite regiuni ale pielii. ' ,
b. Cuperoza. Cu timpul, datorită repetării permanente a puşeelor congestive, ca şi

datorită unei dilatări a capilarelor, acestea devin vizibile la nivelul pielii ; acest fenomen se
numeşte telangiectazie, iar aspectul pielii poartă numele de cuperoză.
De cele mai multe ori eritroza facială şi cuperoza sunt inseparabile, telangiectaziile
apărând pe o faţă cu eritroza facială. Sunt însă cazuri când aceste telangiectazii apar pe o
piele necongestionată, normal colorată, având aspectul unor linii roşii pe o foaie albă. Această
stare reprezintă cuperoza adevărată.
Cuperoza deci se datoreşte unor dilatări permanente ale capilarelor, provocate de puşee
congestive repetate şi de o elasticitate insuficientă a pereţilor vasculari. Instalarea cuperozei
este lentă şi câteodată neobservabilă.
În afară de condiţiile arătate mai există o serie de factori externi şi interni care pot
influenţa apariţia eritrozei faciale şi a cuperozei.
Factorii externi:
Agenţii atmosferici (vântul, frigul, soarele puternic, schimbările bruşte de temperatură)

pot contribui la apariţia puşeelor congestive şi la dilatarea capilarelor.
Femeia cu o piele subţire şi uscată, care îşi expune faţa fără a o proteja la acţiunea
agenţilor atmosferici, sau se spală cu apă prea caldă, sau prea rece, este o candidată la
cuperoză.
Agenţii fizici şi chimici (produsele prea detergente, expunerea prelungită la o sursă de

căldură mare etc. constituie de asemenea, motive de instalare a cuperozei.
Factorii interni:
În primul rând proasta elasticitate a pereţilor vasculari, şi apoi tulburările digestive şi

nervoase care pot determina pusee congestive repetate (gastrită, colită, constipaţie).
Tulburările digestive decurg din rapiditatea cu care mănâncă unele persoane, din
proasta masticaţie a alimentelor. În felul acesta se supune stomacul la un efort suplimentar,
care se traduce prin pusee congestive repetate la faţă, şi care cu timpul dau naştere la
apariţia telangiectaziilor.
Datorită tulburărilor nervoase, multe persoane roşesc uşor la cea mai mică iritare sau
emoţie, iar aceste eriteme cu timpul devin permanente, declaşând şi apariţia cuperozei.
c. Acneea rozacee este ultima fază a rozaceei. Se caracterizează printr-un eritem

general, în special pe obraji, nas şi partea de jos a frunţii, şi o temperatură ridicată a pielii în
aceste regiuni, precum şi prin prezenţa de foliculită. Prin aceasta acneea rozacee se
aseamănă cu acneea vulgară, cu deosebirea că aceste pustule nu au la bază un comedon in-
fectat, apar câte două, trei o dată, de mărimea unei gămălii de ac, devin roşii, uşor iritate,
unele evoluează rapid, în două, trei zile, altele mai lent, fiind mai profunde. Acneea rozacee
apare, în general, pe un ten seboreic, în special în perioada premenopauzei şi a menopauzei.
Cauzele instalării acneei rozacee sunt tulburările endocrine şi vasomotorii, declanşate de

încetarea funcţiei menstruale. Se presupune, de asemenea, că rozaceea se datoreşte şi unor
tulburări digestive (gastrită acidă, constipaţie sau abuzuri alimentare).
Acneea rozacee, spre deosebire de eritroza facială şi cuperoză, reprezintă o stare de

boală, şi ca atare — în acest stadiu — cosmeticienei îi este interzisă tratarea unui astfel de
ten. Ea are doar rolul de a o recunoaşte şi de a îndrepta clienta către medic pentru tratament.
Cunoscând cauzele acestei afecţiuni, cosmeticiana poate face unele recomandări, ca :
excluderea alimentelor greu digestibile, excitante, toxice, o masticaţie lentă, mese la ore fixe,
urmate de odihnă, îngrijirea danturii, evitarea factorilor ce favorizează congestia feţei
(căldură, frig, soare).
E. Diferenţieri de ten din punctul de vedere al tulburărilor de ordin pigmentar

şi alte imperfecţiuni
1. Coloritul normal al pielii
Culoarea normală a pielii pentru rasa albă este uşor rozată, cu variaţii de la individ la
individ. Culoarea pielii este determinată de amestecul a patru culori de bază : albă (datorită
cheratohialinei din stratul granulos), galbenă (datorită stratului cornos), brună (datorită
melaninei), roşie (datorită sângelui din vasele sanguine din piele). Din amestecul acestor
culori rezultă culoarea pielii respective, influenţată fiind uneori de predominarea uneia din
ele.
Diferite modificări în coloritul pielii. Coloritul normal al pielii poate fi modificat datorită
unor cauze de ordin intern. Apar modificări de colorit datorită pigmenţilor biliari (hepatită) sau
datorită diverselor substanţe medicamentoase colorante ca atebrina, sau datorită unor
substanţe colorante utilizate în diverse profesiuni. Mai apar modificări de colorit în cazul unor
boli ale organelor hematopoietice, boli infectocontagioase, boli ale pielii, boli care privesc
circulaţia sanguină, boli ale inimii (maladia albastră) etc.
Pielea este un organ cu multe funcţii, printre care şi aceea de a elimina anumite
substanţe rezultate din metabolismul normal sau patogen al organismului prin secreţia
sudorală.
Cînd aceste toxine sunt în cantitate mare şi ritmul de eliminare este încetinit, se produc
modificări de aspect şi culoare ale pielii. Astfel se poate întâlni piele de culoare palidă-
spălăcită în stări de intoxicaţii sau oboseală, piele cu aspect întunecat în unele boli cronice;
www.bella-mar.ro
ten pământiu ‚n diferite afecţiuni gastrointestinale, autointoxicaţii; piele palidă- gălbuie în
tulburări endocrine, ginecologice, tuberculoza glndelor suprarenale, pierderi de sânge.
În toate aceste cazuri, cosmeticiana are obligaţia de a îndruma persoana respectivă

către medic, care va cerceta cauzele şi va prescrie tratamentul intern necesar.
2. Diferite imperfecţiuni pigmentare la nivelul pielii
a. Nevii pigmentari plani sunt modificări circumscrise ale coloraţiei pielii care nu fac
relief:
― Petele hepatice sunt numite aşa din cauza culorii asemănătoare cu a ficatului. Sunt
ovale sau rotunde şi de mărimi diferite. În cazul acesta, pielea nu este modificată decât din
punct de vedere cromatic.
Efelidele sunt pete pigmentare lenticulare, galbene sau brune, multiple, cu sediul pe
părţile descoperite: faţă, gât, partea superioară a toracelui, antebraţe etc. Apar sau devin mai
evidente sub acţiunea razelor solare. Deşi sunt de natură nevică, nu degenerează niciodată.
Ca tratament se recomandă preparate exfoliante (săruri de mercur, hidrochinonă, perhidrol),
vitamina A, complex B sau crioterapie.
Lentigoul se prezintă sub formă de pete brune, negre sau albastre localizate pe faţă şi
gât. Uneori petele pot fi uşor infiltrate. Aceste pete se pot transforma în nevocarcinoame
spontane dacă sunt iritate prin traumatisme repetate sau agenţi chimici. Cosmeticiana are
obligaţia să le evite în tot cursul tratamentului cosmetic ce-1 execută pe faţă şi gât.
b. Nevii celulari sunt ridicături din planul pielii, de mărime şi formă variabile, de
culoare roz, galbenă sau neagră (nevii celulari pigmentări) sau pot fi necoloraţi (nevii celulari
acromiei). Uneori sunt acoperiţi de păr (nevi celulari piloşi) sau iau aspect verucos. Nevii
pigmentări (în vorbirea curentă se numesc aluniţe) se pot transforma în nevocarcinoame dacă
sunt iritaţi.
Cosmeticiana trebuie să evite iritarea sau sângerarea lor sau a regiunilor apropiate.
c. Nevii vasculari (angioamele) sunt tumori benigne rezultate din hiperplezia

sistemului vascular. Sunt de cele mai multe ori congenitale, dar pot apărea la orice vârstă.
Pata sau tumoarea care caracterizează angiomul este constituită dintr-o îngrămădire de vase
ectaziate. După natura vaselor există hemangioame (formate din vase sanguine) şi
limfangioame (formate din vase limfatice).
Hemangioamele se pot prezenta sub următoarele forme: angioame plane, angioame

tumorale sau angioame cavernoase etc.
Angioamele plane se prezintă sub forma unor pete vasculare, de dimensiuni variabile,
punctiforme sau difuze, de culoare roz, roşie sau violacee. Angiomul stelar se întâlneşte, de
obicei, pe nas sau sub orbită, sub forma unui punct vascular central mai ridicat, din care
radiază vase mici apare, de obicei, la adult.
Angioamele tumorale sunt tumori vasculare circumscrise sau difuze care apar, de
regulă, la noul născut şi cresc cu vârsta. Au culoare roşie sau violacee şi sunt de consistenţă
moale, reductibile total sau parţial la presiune.
Angioamele cavernoase sunt tumori voluminoase care deformează regiunea pe care

apar (buze, urechi, ploape), sângerează uşor la traumatisme. Cosmeticiana nu va face nici un
fel de tratament cosmetic persoanelor care prezintă astfel de formaţiuni.
Punctele rubinii sunt nevi vasculari tardivi, multipli, ce apar după 40 de ani. Se
caracterizează prin mici angioame punctiforme sau lenticulare, localizate mai ales pe torace
şi membre.
Cunoaşterea acestor imperfecţiuni pigmentare este necesară pentru cosmeticiana

pentru a evita orice ar putea duce la agravarea acestor formaţiuni.
d. Cloasma este o discromie reprezentată prin pete pigmentare sub forma unor plăci
deseori confluente şi cu contur neregulat. Aceste pete apar pe faţă (frunte, tâmple, obraji, în
jurul gurii şi nasului). Ele apar mai ales la femeile însărcinate, de unde şi numele de „masca
gravidităţii". Mai pot apărea şi în cazul unor afecţiuni, ca : metrite, salpingite, dismenoree,
anemii. Instalarea petelor se face pe nesimţite. Se descriu două aspecte de cloasmă : una
mediană, dezvoltată sub forma unor benzi care ocupă baza nasului, fruntea şi regiunile
suborbitare, şi a doua marginală, localizată pe tâmple şi regiunea maseterină. Cauzele sunt
de ordin endocrin (la femeia gravidă) sau afecţiunilor ulcero-ovariene, tulburări ale funcţiei
suprarenalelor sau ale tiroidei. Mai intervin de asemenea, tulburări ale funcţiilor digestive şi,
în special, a funcţiei hepatice.
e. Melanoza Riehl. Se datoreşte carenţei în vitamine. Apare mai alesla femei între 30
şi 50 de ani, dezvoltându-se, în special, pe părţile expuse la lumină (fruntea, tâmplele,
regiunilepreauriculare, regiunile submaxilare, părţile laterale ale gâtului). Debutează printr-o
uşoară mâncărime şi un eritem, după care se instalează o pigmentaţie roză-violacee care cu
timpul devine brună-închis. Pigmentaţia se întinde încetul cu încetul, formând suprafeţe
difuze sau reticulate, pe care se suprapun apoi puncte hipercromice în jurul orificiilor
pilosebacee în care se constată şi un uşor proces de hiperoheratoză. Aceste puncte
hipercheratozice se lăţesc, unindu-se între ele prin nişte punţi care dau aspectul reticulat al
melanozei.
3. Imperfecţiuni care se datoresc lipsei de pigmenţi
Vitiligo. Se prezintă sub formă de pete albe neregulate, înconjurate de o zonă de

hiperpigmentaţie. Se pot dezvolta pe orice regiune a suprafeţei corpului ; părţile descoperite
însă sunt locurile unde apar mai frecvent. Regiunile afectate au un aspect caracteristic: insule
de culoare albă, de formă circulară, înconjurate la periferie de o zonă intens pigmentată.
Culoarea brună se degradează pe măsură ce se depărtează de centrul alb, până se confundă
cu pielea sănătoasă. Se pot descrie mai multe forme de vitiligo : vitiligo punctat (mici insule
albe), vitiligo universal (acromia s-a întins pe toată suprafaţa corpului), vitiligo de pe pielea
capului (reprezentat prin şuviţe de păr alb).
4. Alte imperfecţiuni inestetice

www.bella-mar.ro
a. Milium este o tumoare benignă epitelială, un chist epidermic de mărimea unei
gămălii de ac, alb, dur, perlat, localizat la nivelul pleoapelor, tâmplelor şi frunţii. De multe ori,
aceste chisturi apar grupate. Iau naştere prin astuparea mecanică a foliculului pilosebaceu şi,
mai rar, a canalului sudoripar în porţiunea sa epidermică. Conţinutul acestor chisturi este
format din celule cornoase şi resturi grăsoase. Distrugerea lor se poate face electric sau
mecanic, după ce au fost înţepate cu un ac flambat.
b. Chistul sebaceu este o formaţie rotundă sau ovală, de consistenţă moale, acoperită
de piele de culoare şi aspect normal. Mărimea poate fi cât un bob de grâu sau mult mai mare.
Conţinutul este păstos, fiind constituit din celule epidermice cheratinizate, grăsime, colesterol
etc.
c. Chistul ostiu-folicular. Rezultă prin dilatarea şi astuparea unui ostiu-folicular. Se

formează mai întâi un comedom şi apoi un chist superficial, de mărimea unui bob de linte,
care poate creşte şi, în unelecazuri, infecta.
d. Nevii molluscum sunt tumori moi, de consistenţă flască, acoperite de piele cu

coloraţie normală, subţire şi zbârcită. Uneori sunt aplatizaţi, întinşi ca suprafaţă sau uşor
proeminenţi, iar deseori sunt pediculaţi. Cei pediculaţi au ca sediu gâtul, faţa posterioară a
toracelui, pleoapele. Mărimea acestor nevi poate varia de la mărimea unei gămălii de ac până
la cea a unui bob de strugure.
e. Adenoamele sunt tumori benigne, rezultând prin multiplicarea celulelor glandulare

ale pielii (ale glandelor sebacee sau sudoripare). Adenomul sebaceu circumscris se prezintă
ca o placă reliefată, cu marginile neregulate, cu suprafaţa granulară, de culoare galben-
lucitoare, cu depresiuni punctiforme (orificiile dilatate ale glandelor hiperplaziate).Se întâlnesc
pe faţă, gât şi pielea capului. Nu se transformă în leziuni maligne, dar pot creşte şi se pot
extinde.
Adenoamele sebacee simetrice ale feţei se prezintă sub formă de tumorete de mărimea
unui bob de mazăre, pe şanţurile nazogeniene, rădăcina nasului, bărbie sau pielea capului.
Sunt de culoare albă sau roşietice şi moi, sau foarte mici şi de consistenţă tare. Tratamentul
se face prin diatermocoagulare pentru toate tipurile de adenoame.
Hidradenoamele pleoapelor inferioare se întâlnesc la femeile adulte sau în vârstă,

prezentându-se ca nişte formaţiuni papuloase de mărimea unei gămălii de ac, de culoarea
pielii. Se tratează prin diatermocoagulare.
f. Hipertricoza reprezintă o dezvoltare exagerată a sistemului pilos în anumite regiuni

ale feţei, la femei (buza superioară, bărbie, părţile laterale ale feţei). Tratamentul se face prin
electrocoagulare sau îndepărtarea mecanică cu ajutorul pastei de epilat.
g. Xantelasma reprezintă forma cea mai frecventă a xantomului cu localizare aproape

exclusivă în regiunea pleoapelor. Se prezintă sub forma unor pete galbene cu suprafaţa
netedă sau uşor reliefată. Cauzele sunt tulburări generale ale metabolismului grăsimilor.
Tratamentul constă în excizie chirurgicală şi regim alimentar sărac în grăsimi. Nu sunt leziuni
meligne.
h. Cheratomul senil este o dermatoză precanceroasă. Se prezintă sub forma unor pete
galbene-brune, pigmentate, cu contur neregulat, apar după 60 de ani pe faţă sau dosul
mâinilor, mai rar în alte regiuni.
Aceste leziuni au suprafaţă aspră, uscată, prezentând deseori o uşoară descuamare.

Cauza este degenerarea senilă a ţesutului cutanat. Razele solare au un rol important în
apariţia acestor leziuni la persoanele în vârstă.
Tratamentul se face prin diatermocoagulare sau radioterapie. Cosmeticiana trebuie să

evite orice iritare a unor astfel de pete, mai cu seamă atunci când persoana respectivă are o
vârstă înaintată. Transformarea lor în cancer este foarte frecventă.
i. Verucile sunt excrescenţe papilare şi hipercheratozice de dimensiuni variabile. Se

datoresc unui ultravirus.
Veruca vulgară apare la copii şi adulţi tineri, pe faţa dorsală a degetelor şi a mâinilor,
sub forma unor ridicaturi rotunde, cu dimensiuni variabile, cu suprafaţa convexă, culoarea
cenuşie-gălbuie, brună sau negricioasă, de consistenţă tare, aspră.
Verucile papilomatoase sau papiloamele sunt ridicături de câţiva milimetri, pediculate,

filiforme, care apar pe faţă sau pe gât. Verucile plane juvenile apar la copii şi adolescenţi. Se
prezintă ca nişte papule plane, rotunde sau uşor poligonale, de culoarea pielii sau mai
închise.
Tratamentul verucilor care nu se vindecă spontan este diatermocoagularea.
5. Diferenţieri de ten în raport cu vârsta
Pielea, ca şi celelalte organe, suferă în decursul vieţii o serie de modificări ale stării sale
morfofuncţionale.
Aceste modificări sunt accentuate şi de faptul că, fiind un organ extern, este supusă
acţiunii diverşilor factori fizici şi chimici. Procesul de degenerare începe în regiunile
descoperite şi este mai evident la acest nivel.
Cercetând modificările care le suferă pielea în diferitele etape ale vieţii, s-a constatat că
activitatea fiziologică a acestui organ creşte până în jurul vârstei de 25 de ani. Între 25 şi 40
de ani funcţiile se stabilizează, pentru ca după această vârstă să înceapă diminuarea lor care
duce treptat la stadiul de senescenţă.
Studiind aspectul tenului în etapele principale ale vieţii, se poate face următoarea
clasificare:
a.Tenul normal al copilului sănătos de la naştere până la pubertate. Este caracterizat

prin aspectul său neted şi fin, cu o culoare uşor rozată, elastic, cu pori invizibili. Aceste calităţi
se datoresc bunei funcţionări a întregului organism, care influenţează organul cutanat
(procese metabolice normale) cât şi buna funcţionare a acestui organ.
Aceste caracteristici ale tenului se mai pot întâlni în jurul vîrstei de 25 de ani la
persoanele cu un organism perfect sănătos.
www.bella-mar.ro
b.Tenul în epoca pubertăţii. Pubertatea este o etapă biologică ce marchează trecerea
către maturizare (hormonală şi neuropsihică).
Începe în jurul vârstei de 11—13 ani la fete şi 14—16 ani la băieţi. Pe parcursul acestei
etape, datorită perturbărilor hormonale, apar unele fenomene la nivelul pielii. Trebuie
menţionate în mod deosebit seboreea şi acneea juvenilă, care sunt foarte frecvente în
această perioadă. Tulburările hormonale şi tulburările digestive favorizează sensibilitatea
organismului faţă de infecţiile stafilococice. Acestea determină o hipertrofiere a glandelor
sebacee şi o stimulare a secreţiei de sebum, la care se adaugă inflamaţia cronică a foliculilor
pilosebacei.
Localizarea acestei afecţiuni este faţa, regiunea presternală şi interscapulară (datorită

faptului că în aceste regiuni glandele sebacee sunt în mod natural mai dezvoltate).
c. Tenul între 25—40 ani. În jurul vîrstei de 25 de ani, activitatea glandulară se

normalizează. Dacă echilibrul hormonal este însoţit şi de o bună funcţionare a tuturor
organelor, dacă persoana respectivă duce o viaţă igienică, aspectul tenului poate fi
asemănător cu tenul copilului :catifelat, culoarea sănătoasă, elastic, pori mici invizibili, fără
riduri.
Dacă intervin tulburări metabolice, endocrine, alte cauze de ordin intern sau extern, se
conturează diferitele tipuri de ten descrise într-un capitol precedent.
Ceea ce determină aspectul tenului în această etapă este tonusul muscular ferm, pielea
elastică, riduri puţine sau puţin adâncite care prin îngrijire raţională pot fi atenuate.
Toate aceste aspecte se modifică spre sfârşitul etapei. Elasticitatea pielii şi tonusul
muscular sunt diminuate, deci şanţurile naturale ale feţei se adâncesc, ridurile se înmulţesc,
iar trăsăturile feţei tind să se schimbe.
d. De la 40 de ani, caracteristicile tenului la femei sunt legate de apropierea

menopauzei. Modificările hormonale care au loc în această perioada influenţează activitatea
tuturor organelor, inclusiv a organului cutanat.
În etapa de premenopauză apar fenomene de vasodilataţie sub formă de eriteme

localizate pe faţă, gât, regiunea presternală.
Tot în etapa acesta începe diminuarea stării de imbibiţie a pielii si a elasticităţii ei.
Instalarea definitivă a menopauzei coincide cu existenţa tuturor semnelor de senescenţă

a organului cutanat :
Epidermul este subţiat, datorită micşorării celulelor, sale precum şi a scăderii puterii
de regenerare.
Procesul de cheratinizare scade.
Este modificat procesul de pigmentogeneză.
Limita dintre epiderm şi derm îşi pierde aspectul sinuos.

Dermul se atrofiază datorită subţierii fibrelor de colagen; ţesutul conjunctiv este
degenerat. Accentuarea acestor fenomene de involuţie conduce la atrofia senilă a pielii.
Se constată o tendinţă spre hipermineralizare (creşte conţinutul de Ca, Mg. K).
Procesele metabolice ale pielii ajunse în acest stadiu sunt diminuate.
Cicatrizarea se face mai greu.
Capilarele pielii devin fragile.
Secreţia sebosudorală este mult scăzută.
—Puterea de tamponare a pielii şi rezistenţa ei la factorii externi sunt reduse.
În consecinţă, toate aceste cauze duc la următorul tablou al tenului senil :
riduri adâncite;
pliurile naturale foarte adâncite ;
piele flască (mai ales la partea inferioară a feţei şi părţile laterale ale gâtului) ;
culoarea de fildeş vechi ;
pete pigmentare pe faţă sau partea dorsală a mâinilor;
pilozitate accentuată;
la palpare : aspră, senzaţie de uscăciune ca la hârtie.
Procesul de îmbătrânire este un proces ireversibil. Nu poate fi oprit, dar poate fi

întârziat prin menţinerea în stare de sănătate a întregului organism, printr-o viaţă igienică,
iar în privinţa tenului, prin îngrijiri regulate de timpuriu, când pielea este tânără, pentru a
întârzia apariţia semnelor de bătrâneţe.
Cap. VIII Procesele care stau la baza tratementelor cosmetice şi importanţa lor
A. Generalităţi
Dorinţa femei de a-şi îngriji şi machia faţa ca să arate cât mai frumoasă şi strălucitoare a
existat din totdeauna.
De aceea, îngrijirile din cabinetele de cosmetică trebuie făcute pe bază ştiinţifică,

conştiincios şi urmărind anumite rezultate precise.
În acest scop s-au menţionat toate imperfecţiunile ce ar putea exista la nivelul pierii şi s-
au descris tipurile de tenuri ce trebuie îngrijite, cu toate calităţile şi deficienţele lor.
Astfel, în decursul unei îngrijiri cosmetice se urmăreşte remedierea — prin diverse

mijloace (manuale, fizice şi chimice) — a imperfecţiunilor existente.
www.bella-mar.ro
În general, pentru ca un tratament cosmetic să îşi ajungă scopul urmărit, trebuie să nu
neglijeze în cursul îngrijirilor ce le efectuează nici unul din procesele de bază ale unui
tratament:
procesul de curăţire;
procesul de hrănire;
procesul de rehidratare;
procesul de tonifiere.
Ţinând seama de calitatea tenului ce trebuie îngrijit şi de deficienţele lui, se va insista, în

timpul tratamentului în cabinet, mai mult asupra unuia sau a mai multor din aceste procese,
şi anume se vor folosi acelea prin care se vor remedia lipsurile sau imperfecţiunile tenului
respectiv.
1) Procesul de curăţire. În general, orice tratament cosmetic trebuie să înceapă prin

procesul de curăţire a pielii. Această curăţire este absolut necesară la orice ten (în special
însă la tenurile grase uleioase, asfixice sau pletorice), deoarece, niciodată o îngrijire
cosmetică nu va da rezultate dacă masajul, măştile, etc. nu vor fi efectuate pe o piele perfect
curăţită de impurităţi: praf, surplus de grăsimi sau celule moarte. Impurităţile neîndepărtate
la timp, pătrund şi mai mult în piele în decursul operaţiilor următoare.
2)Procesul de hrănire. Al doilea proces foarte important din cadrul unui tratament
cosmetic este procesul de hrănire. Pe acest proces trebuie insistat în special la tenurile uscate
caşectice, deshidratate. Hrănirea ţesutului cutanat este foarte importantă, căci prin ea se
întârzie îmbătrânirea, şi pielea îşi păstrează timp îndelungat aspectul frumos de la început.
Hrănirea pielii se poate obţine printr-un aflux mărit de sânge care aduce la nivelul
cutanat elemente nutritive, asigurând astfel schimburile intracelulare şi din exterior prin
aplicarea pe piele a diverselor substanţe hrănitoare, grase, vitaminizate, substanţe biologice
care vor fi absorbite de piele, hrănind-o şi împiedicând îmbătrânirea ţesuturilor.
3) Procesul de rehidratare. Procesul de rehidratare a pielii este unul din cele mai
importante procese din cadrul unui tratament cosmetic. Hrănirea şi hidratarea pielii —
grăsimile şi apa — formează acel suport ce o menţine catifelată, strălucitoare şi netedă.
De aceea se caută ca prin diverse mijloace să se obţină această hidratare a ţesutului

cutanat, în special la tenurile deshidratate, uscate, caşectice cât şi la unele tenuri grase.
4)Procesul de tonifiere. Ultimul din cele patru procese este cel de tonifiere şi revitalizare
a pieli. Pe acest proces se insistă, în special, la tenurile caşectice, uscate, eenile, la tenurile
deci lipsite de vitalitate, cu pielea flască, atonă, lipsită de elasticitate.
Fiecare din aceste patru procese se pot îndeplini printr-o seamă, de procedee cosmetice,
prin diverse mijloace manuale, fizice şi chimice care se vor descrie pe rând la fiecare proces
în parte.
Un singur lucru nu trebuie să-1 uite orice cosmetiriană : să ştie să recunoască calitatea
pielii pe care o are de îngrijit, să-i cunoască lipsurile şi mijloacele prin care aceste lipsuri pot fi
remediate.
Numai astfel tratamentul cosmetic aplicat clientei va da rezultatul dorit sau împiedică
absorbţia în piele a produselor care se aplică.
B. Procesul de curăţire al pielii. Rolul său în tratamentul cosmetic
Prin curăţirea pielii se înţelege atât curăţirea pielii pe care şi-o face fiecare persoană
seara, înainte de culcare şi dimineaţa; cât şi curăţirea mai profundă pe care o execută orice
cosmeticiană clientei în cabinet, în timpul tratamentului cosmetic.
Curăţirea individuală a feţei seara şi dimineaţa are rolul de a îndepărta de pe piele

fardul, deşeurile cutanate, surplusul de grăsimi care altfel ar împiedica pielea să respire, dând
naştere la modificări inestetice.
Această curăţire a feţei, atât de necesară, de cele mai multe ori este făcută în mod
defectuos. Unele persoane nu-şi curăţă decât foarte superficial faţa, repede, lăsând impurităţi
pe piel care rămân tot restul nopţii; altele nu se curăţă de loc, sau folosesc creme sau emulsii
în cantitate exagerată, care rămân pe piele peste noapte, producând uneori modificări
epidermice nedorite.
De aceea este necesar ca orice cosmeticiană să explice clientelor rolul curăţirii feţei
făcută acasă şi modul cum se face o corectă curăţire a pielii.
Adevăratul proces de curăţire a tenului se execută în cabinetul cosmetic. El este mult

mai complex, cuprinzând o serie de procedee cosmetice necesare pentru a îndepărta cât mai
perfect de pe piele impurităţile, praful, fardul, deşeurile cutanate sau surplusul de grăsimi,
comedoanele, eliberând astfel porii şi pregătind pielea pentru a fi cât mai receptivă la
procedeele următoare, asigurând o bună respiraţie şi absobţie cutanată.
Procesul de curăţire este alcătuit din următoarele procedee cosmetice :
a) demachierea, b) vaporizarea caldă, c) extragerea comedoanelor, d) gomajul, e)

dezincrustarea electrică.
Toate aceste procedee de curăţire a pielii se execută la începutul tratamentului cosmetic

şi trebuie făcute cu foarte multă atenţie şi conştiinciozitate, în special la tenurile grase şi
pletorice unde sunt absolut indispensabile.
a. Demachierea este primul procedeu din cadrul procesului de curăţire a pielii.Prin

demachiere se înlătură de pe epiderm praful şi impurităţile încrustate în stratul cornos,
deşeurile cutanate, rezidurile fardurilor — uneori folosite în mod exagerat de către clientă —,
surplusul de grăsimi epidermice şi transpiraţia.
Demachierea pregăteşte pielea în vederea unei bune examinări cosmetice : cu ajutorul

ei se constată perfect imperfecţiunile şi calitatea tenului respectiv.
O bună demachiere este o manevră estetică foarte importantă şi reprezintă — când este
făcută conştiincios — aproape o veritabilă îngrijire cosmetică.
www.bella-mar.ro
Atât demachiajul executat în cabinetul de cosmetică cât şi cel pe care trebuie să şi-1
efectueze clienta acasă, înainte de culcare, trebuie făcute corect, nici neglijent, dar nici în
mod exagerat în ceea ce priveşte cantitatea demachiantului folosit — şi cu produse de
demachiaj adecvate calităţii tenului şi de bună calitate.
b. Produsele de demachiat. Pentru demachiere se folosesc trei categorii de produse :
loţiuni spumoase ;
cremele de demachiat;
emulsiile sau laptele demachiant.
1) Loţiunile spumoase se folosesc, în special, la tenurile grase ca detergent final, după

aplicarea laptelui demachiant. Ele au inconvenientul că sunt prea detergente şi deci riscă să
fie iritante şi să usuce pielea în cazul celorlalte tipuri de ten.
2) Cremele de demachiat se folosesc, în special, în teatru şi cinema. Prezintă

inconvenientul că au o consistenţă mare şi lasă pe suprafaţa epidermului o peliculă de corp
gras care poate deruta examenul cosmetic.
În plus, pentru a îndepărta crema de pe faţă, cu ajutorul unui tampon de vată învelit cu
tifon, este necesar, datorită acestei consistenţe, o apăsare pe piele, producând astfel un fel
de masaj nedorit ; acest masaj uşurează mai mult pătrunderea în orificiile foliculilor
pilosebacei a grăsimii şi a materiilor colorante existente la suprafaţa pielii, ceea ce nu este de
dorit.
3) Laptele demachiant este o emulsie — fiind cel mai indicat dintre cele trei produse,
deoarece are avantajul că este gras, dar puţin consistent, deoarece are multă apă. Nu lasă pe
piele reziduri, dă tenului catifelare, supleţe, prospeţime, curăţă pielea fără a o irita sau a o
usca.
De aceea, el rămâne demachiantul ideal pentru toate tenurile.
c. Tehnica demachierii. În vederea demachierii, părul clientei se izolează cu o faşă

elastică sau o bonetă specială, lăsând liberă fruntea, iar decolteul este protejat cu ajutorul
unui colţar—, breteiele de la sutien şi combinezon fiind lăsate în jos, lăsând umerii liberi.
Clienta va sta pe un taburet, iar poziţia cosmeticianei este în spatele clientei puţin într-o
parte. După ce cosmeticiana şi-a spălat mâinile cu apă, săpun şi alcool, începe demachierea,
prin întinderea laptelui demachiant.
Laptele demachiant se poate aplica în trei moduri :
Se varsă
o cantitate
mică de lapte
într-un bol de
porţelan sau
de plastic pe
care-1 ţine
cosmeticiana
în mâna
stângă, iar cu
degetele
mâinii drepte
muiate în lapte
va executa
întinderea lui
pe faţă şi
decolteul
clientei.
O altă
metodă ar fi ca
laptele
demachiant să
fie vărsat în
palma stângă
(în loc de bol
de porţelan).
Un
procedeu mai
steril ar fi
luarea laptelui
din flacon cu
ajutorul unei
seringi,
aplicându-se
apoi picături de lapte pe faţa, gâtul şi decolteul clientelor.
Cea mai folosită metodă rămâne cea a vărsării laptelui într-un bol de plastic sau
porţelan.
Cu degetele mâinii drepte muiate în lapte se începe aplicarea acestuia prin mişcări de
mîngâiere, pe faţa, gâtul şi decolteul clientei în anumite direcţii (fig. 23) şi anume:
www.bella-mar.ro
de la moţul bărbiei spre ureche;
comisura gurii— ureche;
— comisura gurii spre şanţul nazolabial până aproape de unghiul intern al ochiului;
de-a lungul arcadei zigomatice până spre tâmplă.
Toate, aceste mişcări se încep pe o jumă- tate a feţei şi

se repetă aceleaşi mişcări şi pe celălalt obraz, apoi se întinde
laptele pe marginile superioare ale nasului mergând spre
frunte, se coboară apoi pe tâmplă în jos spre gât şi decolteu,
unde întinderea laptelui se face prin mişcări de du-te-vino până
se cuprinde întreg gâtul şi decolteul. După această
întindere, cosmetieiana va executa cu pulpa degetelor de la
ambele mâini un uşor effleurage pe faţa şi decolteul
clientei, pentru a ajuta amestecul emulsiei cu impurităţile de
pe faţă.
Îndepărtarea laptelui demachiant de pe faţă se face

cu ajutorul a două tampoane de vată pătrate cu latura de circa 4 cm, învelite în tifon cu care
se protejează degetele mijlocii ale ambelor mâini. Poziţia cosmeticienei este în acest moment
în spatele clientei, ştergerea se face simultan cu ambele mâini, urmărind aceleaşi direcţii ca
şi la întinderea laptelui
demachiant (fig.24). În caz că laptele nu a putut fi complet îndepărtat la sfârşitul

mişcărilor, se reia demachierea din nou cu alte două tampoane curate, până ce pielea
rămâne perfect curată.
În acest moment, demachierea cu lapte este completată — la tenurile grase — uleioase

sau asfixice — prin ştergerea feţei cu o loţiune detergentă sau o infuzie pentru celelalte tipuri
de ten.
Orice demachiere a feţei, a gâtului şi a decolteului este precedată întotdeauna de

demachierea ochilor şi a gurii.
Demachierea ochilor. Se aplică două tampoane de vată umezite cu apă sub cilii pleoapei
inferioare. Clienta este rugată să îşi închidă ochii, şi apoi cosmeticiana stând în spatele
clientei (puţin într-o parte) cu degetul index şi mijlociu de la mâna stângă susţine
tamponul;iar cu mâna dreaptă, cu ajutorul unui tampon de vată muiat în apă, lapte sau ulei,
în funcţie de natura rimelului întrebuinţat, se şterg uşor genele prin mişcări de sus în jos până
ce se curăţă perfect. Apoi cu degetele mâinii stângi se strânge tamponul de sub ochi,,
ştergând cu el printr-o mişcare circulară pleoapa superioară şi sprânceana. Se procedează în
mod identic şi la celălalt ochi.
Demachierea buzelor. Buzele, în caz că sunt fardate, se şterg cu ajutorul unui tampon de
vată învelit în tifon şi muiat în lapte demachiant. Ştergerea se face prin mişcări circulare
repetate, în. timp ce cu o mână se susţin muşchii din regiunea învecinată gurii.
2. Vaporizarea caldă. Rolul şi tehnica vaporizării
Al doilea procedeu din procesul de curăţire al pielii, procedeu ce completează şi

perfecţionează demachierea pregătind tenul pentru operaţiile următoare, este vaporizarea
caldă sau pulverizarea caldă.
Presiunea dată de aparatele de pulverizare caldă este aşa de slabă încât în realitate are
loc o proiectare de vapori, sub forma unui nor fin proiectat .pe faţă, gâtul şi decolteul clientei.
Se proiectează în acest fel apă simplă distilată, ozonizată, sau aromatizată, sau infuzii de
diverse plante, în special muşeţel, cu acţiune emolientă. Această vaporizare caldă se obţine
cu ajutorul pulverizatorului de tip Lucas Championieres sau cu Vaporizatorul (Vapoforul).
a. Efectele pulverizării calde :
Lichidele pulverizate calde sub foarte slabă presiune sunt emoliente, având rolul de
a înmuia celulele stratului cornos, curăţind bine suprafaţa epidermului şi antrenând în
picăturile de transpiraţie ce se formează pe faţă, deşeurile solubile sau emulsionate
prezente încă pe suprafaţa pielii.
Vaporizarea caldă uşurează atât extragerea comedoanelor prin dilatarea trecătoare a

porilor cât şi absorbţia produselor ce vor fi aplicate ulterior pe piele.
Are rolul de a stimula funcţiile glandelor sebacee şi sudoripare.
Activează circulaţia sanguină, dând naştere la o uşoară hiperemie.
Activează metabolismul celular (determinând o mai bună asimilare şi dezasimilare la

nivel cutanat).
Hidratează pielea atunci când vaporizarea se face la o intensitate mică şi o durată mai
mare.
— Înmuierea stratului cornos uşurează îndepărtarea celulelor moarte, descuamate de la

nivelul pielii.
b. Tehnica vaporizării calde. După ce s-a efectuat demachierea perfectă (ochi, gură,
faţă, gât, decolteu) se aplică o cremă grasă protectoare în jurul ochilor, şi clienta este expusă
la vaporizator, cu capul acoperit cu un prosop, pentru ca vaporizarea caldă să se poată face în
cele mai bune condiţii.
Durata vaporizării este între 5—15 min, în funcţie de calitatea tenului respectiv. De
asemenea intensitatea vaporilor se variază tot în funcţie de natura tenului.
www.bella-mar.ro
La pulverizările calde ce se fac cu ajutorul aparatului „Lucas Championieres" clienta
rămâne culcată pe fotoliul cosmetic şi se pulverizează faţa în această poziţie, în timp ce ţine
sub bărbie un vas special de plastic în care să se scurgă picăturile de apă ce se formează.
După expunerea la aceşti vapori calzi se tamponează uşor faţa clientei cu un tampon de
vată învelit în tifon, pentru a îndepărta picăturile de apă ce s-au format la suprafaţa pielii.
Clienta se întinde pe fotoliul cosmetic şi se începe în acest moment extragerea comedoanelor
şi a surplusului de sebum din piele.
3. Extragerea comedoanelor. Tehnica extragerii comedoanelor
Studiind structura pielii, se constată la suprafaţa ei o serie de orificii numiţi pori. Aceşti
pori sunt de două feluri: pori sudoripari, prin care se elimină transpiraţia şi care sunt invizibili
cu ochiul liber, şi pori pilosebacei, prin care se elimină sebumul produs de glandele sebacee.
Aceştia din urmă pot fi invizibili sau foarte mici la tenurile normale şi uscate, deschişi sau
dilataţi la tenurile grase, datorită hipersecreţiei sebacee.
Tenul care a fost curăţit prin demachiere, căruia i s-a făcut examenul cosmetic şi a fost
expus pulverizării calde este acum pregătit pentru cel de-al treilea procedeu din cadrul
procesului de curăţire, şi anume extragerea comedoanelor şi curăţirea porilor de
surplusul de sebum.
Acest procedeu definitivează curăţirea pielii, completând primele două procedee de

curăţire, şi pregătind astfel tenul în vederea masajului facial, care nu poate fi efectuat în bune
condiţii şi nu poate da rezultate decât dacă este efectuat pe pielea perfect curată şi eliberată
de orice impurităţi, deşeuri cutanate sau surplus de sebum.
Extragerea comedoanelor este foarte importantă în special pentru tenurile grase şi

asfixice, unde curăţirea pielii este esenţială în reuşita unui tratament. La aceste tenuri,
caracterizate prin hipersecreţie de sebum, pori dilataţi, extragerea comedoanelor trebuie
făcută cu multă răbdare şi minuţiozitate. La tenurile uscate, care prezintă comedoane puţine
doar în axul facial, extragerea este mai puţin importantă ; trebuie însă făcută cu multă atenţie
si delicateţe, prin manevre suple, uşoare pentru a nu irita pielea şi. aşa foarte sensibilă şi a
nu provoca echimoze.
La tenul gras-uleios în care sebumul se prelinge la suprafaţa pielii, porii nefiind astupaţi,
se curăţă faţa pe toată suprafaţa ei, în scopul golirii canalelor sebacee de surplusul de sebum.
La tenurile asfixice cu prezenţă de comedoane multiple şi pori dilataţi, extragerea

comedoanelor şi a filamentelor seboreice este extrem de necesară pentru a elibera porii de
sebum uscat în foliculii pilosebacei, de a destupa aceşti pori închistaţi, asigurând astfel, pe de
o parte, respiraţia cutanată, şi pe de altă parte, absorbţia produselor ce se vor aplica ulterior
pe piele în diverse scopuri.
Tehnica extragerii comedoanelor. Tenul curăţit prin demachiere şi expus apoi la

vaporizator (vapofor) este pregătit pentru extragerea comedoanelor. Stratul cornos este
înmuiat, porii sunt dilataţi în aşa fel încât extragerea comedoanelor se poate efectua în
condiţii optime.
Clienta este culcată din nou în fotoliul cosmetic, se şterge faţa uşor, cu şerveţele moi,
fără a o freca, se aprinde lampa proiector din apropiere pentru a asigura o cât mai bună
vizibilitate a comedoanelor şi a diverselor imperfecţiuni ale pielii şi se începe extragerea.
Se procedează în felul următor: se taie o bucată de tifon lată de 8—10 cm şi lungă de 50

—60 cm, se îndoaie în două în lăţimea ei şi se protejează cu ea indexul ambelor mâini, pentru
a nu veni în contact direct cu pielea clientei, evitând astfel atât zdrobirea ţesuturilor cât şi
posibilitatea unei infecţii. Extragerea se începe întâi cu regiunile mai sensibile, unde pielea
este mai subţire, ordinea fiind următoarea: regiunea din jurul ochilor, nas, frunte, obraji,
bărbie. Extragerea se face prin manevre suple, presând uşor pielea cu indexul ambelor mâini,
mai precis cu partea laterală a indexului ambelor mâini, şi nu cu vîrful, pentru a evita
zdrobirea ţesuturilor cu vârful unghiei, determinând echimoze sau infecţii.
Extragerea comedoanelor trebuie făcută cu multă atenţie şi răbdare, cu delicateţe,

minuţios şi nu brutal, pentru a nu lăsa urme inestetice pe piele. Bineînţeles că extragerea
comedoanelor necesită o igienă perfectă a mâinilor cosmeticienei şi a feşelor de tifon care
trebuie schimbate după fiecare clientă.
Extragerea pustulelor acneice se face cu ajutorul a două comprese sterile, care se vor
schimba la fiecare pustulă în parte, pentru a evita infectarea celorlalte regiuni din jur.
Extragerea comedoanelor se poate efectua — aşa cum s-a descris — manual sau cu
ajutorul aparatului Sebaspir, un aparat electric cu acţiune pasivă, prevăzut cu o ventuză mică
şi care prin producere de vid aspiră sebumul din foliculii polisebacei. În acest fel se evită
zdrobirea ţesutului printr-o presiune prea puternică.
Extragerea comedoanelor este urmată în mod obligatoriu de o dezinfecţie perfectă a

regiunii pe care s-a lucrat cu o loţiune dezinfectantă şi astringentă. După ştergerea cu loţiune
urmează — tot în scop de dezinfecţie — o şedinţă de 2—3 min. cu electrodul facial al
aparatului de înaltă frecvenţă (Electrodermul) ; în contact cu pielea se produc scântei şi ozo-
nizarea aerului, asigurându-se astfel o dezinfecţie a regiunii respective, o ozonificare a
ţesuturilor şi o calmare a iritaţiilor pielii.
4. Gomajul. Rolul şi tehnica gomajului
Gomajul (gommer = a şterge) este un procedeu cosmetic care face parte din procesul
de curăţire a pielii. Se aplică numai în anumite cazuri şi completează curăţirea superficială,
prin îndepărtarea celulelor moarte, a surplusului de grăsimi. În funcţie de produsele folosite
acţionează mecanic sau chimic, prin macerare.
Acest procedeu se aplică în cazul tenurilor care se descuamează, cu pori oxidaţi (de
culoare neagră), cu o culoare cenuşie (datorită celulelor moarte de la suprafaţă, care nu se
elimină normal).
a. Tehnica gomajului. În general, produsul cu care se execută gomajul se aplică pe

faţă cu vârful degetelor, evitând pleoapele şi regiunea din jurul ochilor. Se lasă să se usuce,
apoi se îndepărtează cu degetele umezite în felul următor: în anumite regiuni ale feţei, ca
aripile nasului, bărbia, prin mişcări circulare. În celelalte regiuni se susţine pielea cu mâna
stângă, cu degetul mijlociu şi index, în formă de foarfece, în timp ce cu indexul şi mijlociul
www.bella-mar.ro
mâinii drepte se fac mişcări de du-te-vino în foarfecele mâinii stângi. Traseul de gomare este
oblic pe fiecare parte a feţei, de la bărbie spre tâmplă şi orizontal pe frunte.
După ce s-a procedat în felul acesta, se pulverizează faţa cu apă sau infuzii, pentru a
îndepărta produsul de gomaj, se şterge cu comprese de tifon şi se trece la operaţia
următoare.
b. Produse de gomaj. Se folosesc în acest scop diferite produse :
Pentru macerare se întrebuinţează diferite extracte vegetale : papaia, suc de smochin,

frunze de ananas asociat cu acid acetic sau suc gastric de porc. Aceste produse pot fi iritante
pentru tenurile sensibile.
Pentru gomare mecanică se folosesc :
albuş de ou spumă amestecat cu mălai fin, cernut ;
mucilagiu din flori de tei, fără codiţe şi bractei (se face un decoct din 20 g de flori de tei
la 500 ml de apă ; se fierbe până scade la jumătate, se filtrează cald ; după răcire se
amestecă cu mălai fin, cernut, până se obţine o pastă) ;
— o cremă pe bază de stearină, saponificată, amestecată cu bioxid de siliciu ;
— carbonat de calciu aplicat cu un tifon umezit.
Toate aceste preparate de gomaj trebuie îndepărtate bine de pe piele, pentru a nu

rămâne reziduuri care ar jena în timpul masajului facial.
Gomajul se aplică cel mult de două ori pe lună la tenurile grase şi o dată pe lună la
celelalte tipuri de ten.
c. Dezincrustarea electrică este un procedeu care face parte din procesul de curăţire
a pielii şi se aplică numai în cazul tenurilor foarte grase. Acest procedeu a fost descris la
capitolul IV, punctul C (folosirea aratului Galvanoderm).
C. Procesul de hrănire a pielii
Unul dintre procesele cele mai importante de care depinde aspectul sănătos şi frumos al
pielii este procesul de hrănire care se realizează pe două căi :
— activarea circulaţiei sanguine şi limfatice care provoacă un flux de sânge şi

limfa ce aduc substănţele nutritive necesare metabolismului celular ;
prin absorbţia cutanată a unor substanţe.
1. Activarea circulaţiei sanguine şi limfatice
Se reaminteşte că epidermul, nefiind vascularizat, este hrănit prin stratul papilar al

dermului. Plasma trece cu uşurinţă prin membrana ce separă dermul de epiderm şi hrăneşte'
celulele stratului germinativ al epidermului. Celulele corpului mucos a lui Malpigni sunt, de
asemenea, sediul unui proces foarte activ de nutriţie. Spaţiile dintre celulele străbătute de
filamentele de unire sunt pline de plasmă. Aceasta ajunge pâna la nivelul statului lucid.
Nutriţia pielii este deci legată de circulaţia sanguină locală. Această circulaţie locală poate fi
intensificată prin diferite mijloace mecanice şi fizice.
Unul dintre mijloacele mecanice foarte eficace este masajul manual prin anumite
mişcări specifice, datorită intensităţii sau rapidităţii cu care se efectuează se produce o
hiperemie locală a pielii. Cu un rezultat asemănător se foloseşte masajul prin aspiraţie cu
ventuza aparatului Sebaspir. Prin această tehnică se activează circulaţia şanguină şi limfatică,
se aduc substanţe nutritive spre straturile superficiale ale pielii. Ca mijloace fizice se
menţionează folosirea electrozilor de scânteiere a aparatului de tip Electroderm, a razelor
infraroşii care produc căldura locală, de aici vasodilataţie, aflux de sânge, deci nutriţie.
2. Absorbţia cutanată
Prin absorbţia cutanată propriu-zisă se înţelege pătrunderea unor substanţe în straturile

profunde ale pielii şi de aici prin circuitul sanguin şi limfatic în organism.
În afară de această absorbţie propriu-zisă se mai întîlnesc două aspecte cu care nu

.trebuie confundată, şi anume: asimilarea cornoasă, reprezentată prin combinarea directă a
unor produse cu cheratina, care formează stratul cornos al epidermului, şi îmbibarea stratului
cornos cu preparate care provoacă unflarea sa.
Asimilarea cornoasă. Cheratina, substanţa principală a stratului cornos, este o

scleroproteină. Se poate combina cu unele substanţe care o menţin într-o oarecare stare de
umiditate, făcând-o să absoarbă grăsimi sau constituenţi graşi hidrofili. Produsele cosmetice
care conţin astfel de substanţe pătrund între celulele aplatizate şi se contopesc cu lipidele na-
turale. Ele dau stratului cornos o oarecare turgescenţă. Beneficiază de această asimilare
pielea fină uscată şi sensibilă la intemperii.
Un astfel de exemplu îl constituie preparatele care bronzează. Aceste preparate nu sunt

colorate şi nici nu favorizează pigmentogeneza, ci sunt substanţe ce se combină cu acizii
aminaţi ai cheratinei, dând o coloraţie brună care rezistă la spălat. Coloraţia dispare după
câteva zile pe măsură ce se produce eliminarea fizioligică a celulelor cornoase moarte.
Îmbinarea stratului cornos. Aspectul stratului cornos şi a stratului descuamant joacă un

rol foarte important din punct de vedere estetic. Stratulc cornos este constituit din celule
cheratinizate, aplatizate, deshidratate, legate între ele prin substanţe grase. Privit la
microscop se văd asperităţile celulelor în curs de descuamare. Privit cu ochiul liber acest strat
poate fi neregulat solzos sau, dimpotrivă, neted şi uşor pigmentat. Procedeul de curăţire a
pielii prin periere urmărea îndepărtarea stratului descuamant, pentru a lăsa să se vadă un
strat mai uniform. Dar, de cele mai multe ori, stratul cornos nu prezintă o suprafaţă netedă şi
o culoare armonioasă. Pentru a obţine acest aspect trebuie să se apeleze la hidratare, factorul
cel mai important care contribuie să dea pielii adultului un aspect apropiat pielii de copil, tipul
ideal de piele. Majoritatea produselor cosmetice moderne acţionează asupra acestei aparenţe
prin umflarea epidermului, ceea ce dă pielii ofilite sau aspre o aparenţă suplă şi întinsă. Apa
conţinută în aceste produse, devenită activ, legată de substanţe hidratante sau de lipide
hidrofile, îmbibă cu uşurinţă stratul cornos, dând rezultatul estetic dorit.
www.bella-mar.ro
a. Absorbţia cutanată propriu-zisă. Pielea se comportă ca un material de protecţie
împotriva acţiunilor mecanice şi termice ca organ de excreţie, unde se efectuează
descuamarea permanentă a straturilor superficiale şi eliminarea prin glandele sudoripare a
diferitelor substanţe fixe sau volatile. Structura densă şi stratificată a epidermului, slaba
reţinere de apă a celulelor sale par să creeze un obstacol pentru pătrunderea substanţelor
venite din exterior. Totuşi, aceste funcţii de absorbţie există, ele reprezentând un interes
neîndoielnic atât din punct de vedere fiziologic cât şi terapeutic, igienic estetic sau
toxicologic. În condiţii fiziologice permeabilitatea pielii nu se manifestă decât pentru oxigenul
din mediul ambiant. Straturile epidermice lasă să difuzeze în exterior o oarecare cantitate de
anhidridă carbonică provenind din ţesuturi şi oferă în sens invers o trecere a oxigenului din
aer. Oxigenul absorbit pe aceasta cale reprezintă numai 1,9% din absorbţia prin plămâni. De
asemenea există substanţe solide, lichide sau gazoase care sunt capabile de a pătrunde în
organism pe cale cutanată.
— Din studiul pielii se reamintesc câteva noţiuni pentru a înţelege care sunt factorii ce
se opun fenomenului de absorbţie.
Bariera electrofiziologică a lui Rein. Stratul cornos al epidermului este format din
elemente cheratinizate, bogate în lipide şi colesterol. Acest strat are o acţiune acidă în jur de
un pH — 5,5. Rein a demonstrat că regiunea acidă a epidermului este limitată în profunzime
de trei-patru straturi de celule (stratul granulos şi stratul lucid). Această zonă este foarte
acidă în partea sa externă şi mai puţin acidă sau alcalină spre partea internă, deci spre
straturile profunde, prezintă o diferenţa de pH. Această regiune este polarizată electric şi
constituie o barieră pentru impermeabilitatea pielii la apă şi la substanţe lichide în general. La
observaţiile lui Rein trebuie adăugat faptul că polaritatea externă a cheratinei nu este fixă şi
nici nu poate fi, deoarece pielea îndeplineşte rolul de a fi un organ de adaptare la mediu
înconjurător.
Alt factor care se opune absorbţiei este fenomenul de cheratinizare. Se numeşte
cheratinizare transformarea pe care o suferă celulele stratului germinativ în cursul

evoluţiei lor spre straturile superficiale, unde ajung deshidratate, aplatizate, fără.nucleu,
foarte bogate în cheratină, pentru a forma straturile cornos şi descuamant. Prezenţa
deşeurilor celulare în jurul şi în orificiul canalului pilosebaceu poate împiedica pătrunderea
unor substanţe din afară prin epiderm.
Se mai opun absorbţiei grăsimile cutanate, înţelegând prin acestea: substanţe elaborate
de celulele epidermice în cursul degenerării lor, secreţia glandelor sebacee şi unele substanţe
din componenţa transpiraţiei. La toate acestea unii fiziologi susţin existenţa unor minuscule
bule de aer la nivelul canalului pilosebaceu. Acestea ar forma o manta gazoasă care se
adaugă celorlalţi factori ce se opun pătrunderi în piele a unor substanţe din afară.
Cu toate aceste deficultăţi există totuşi posibilitatea ca unele substanţe să pătrundă în

piele în profunzime. Singura cale de pătrundere este considerată canalul foliculului
pilosebaceu. La nivelul bulbului pilos epidermul se subţiază şi se reduce la baza foliculului la
un singur strat de celule necheratinizate, corespunzând stratului bazal germinativ. La acest
nivel, stratul germinativ nu este separat de mediul ambiant decât de produsele glandelor
sebacee care se deschid la acest nivel şi de produsele de descuamare. În concluzie, orice
substanţă care poate învinge obstacolul constituit din sebum poate fi absorbită. Deci,
liposolubilitatea, trebuie să fie condiţia esenţială pentru pătrunderea substanţelor prin piele.
Unii cercetători au studiat învelişul epidermei la microscopul electronic şi au descoperit

că ţesătura cheratinică nu este continuă. Fiecare celulă cheratinizată este legată de celelalte
prin intermediul unei materii lipoidice căreia i-au dat numele de substanţă „liantă". Aceasta
este de un interes considerabil, deoarece explică acţiunea băilor termominerale asupra
organismului : o oarecare cantitate de lichid poate, cu sărurile pe care le conţine în soluţie,
să-şi deschidă o cale de acces în epiderm, prin această substanţă „liant". La fel se presupune
că diverse tipuri de emulsii care se utilizează prin masarea pielii ar avea aceeaşi cale de
acces. Un fapt clinic rămâne valabil : toată suprafaţa cutanată, inclusiv foliculii sebacei
participă la absorbţie.
Experienţa demonstrează că şi porii sudoripari pot fi locuri posibile de absorbţie (de

exemplu, albastrul de metilen folosit pentru luarea amprentei tălpilor, după o oră se
regăseşte în urină ; după cum se ştie, cheratinizarea este foarte intensă la nivelul tălpilor,
glandele sebacee fiind foarte puţine sau de loc, în schimb sunt foarte multe glande
sudoripare.
b. Condiţiile necesare pentru a înlesni absorbţia unei substanţe sunt :
Degresarea suprafeţei cutanate şi golirea foliculilor pilosebacei. Curăţirea se face cu

ajutorul emulsiilor speciale şi a detergenţilor. Aceste preparate sunt mai bune decât
săpunurile a căror acţiune este mai superficială. La acestea se mai adaugă o pulverizare
caldă, iar în cazurile pielii foarte grase, dezincrustarea electrică dă rezultate foarte bune.
îndepărtarea stratului de celule moarte care se realizează prin procedeele de gomaj.
Aceste condiţii fiind îndeplinite, se va recurge la mijloace mecanice, pentru a înlesni

pătrunderea unei substanţe în straturile profunde ale pielii. Masajul prin mişcări de petrissage
are un efect foarte bun:
goleşte foliculii de surplus de sebum ;
— provoacă o vasodilataţie capilară, activând circulaţia locală ;
— îndepărtează minusculele bule de aer situate pe suprafaţa peretelui foliculului,

care formează mantaua gazoasă a pielii.
Petrissageul manual poate fi completat cu un petrissage executat cu ventuza aparatului

cu aspiraţie (tip Sebaspir).
Alţi factori favorizanţi pentru absorbţie sunt :
Agenţii termici (razele infraroşii, razele ultraviolete, comprese calde, vaporii ionizaţi şi
ozonizaţi, scânteieri cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă :
Pulverizaţiile (proiectarea pe piele a unor soluţii fin dispersate şi cu o oarecare

intensitate face ca acestea să pătrundă cu uşurinţă în piele).
Ionizările (cu fructe proaspete).

www.bella-mar.ro
c. Absorbţia cutanată a diferitelor substanţe. Apa poate îmbiba stratul cornos în
regiunile unde acesta este mai gros, adică pe tălpile picioarelor, pe palmele mâinilor, dar nu
poate fi absorbită de epiderm în celelalte regiuni, din cauza grăsimilor cutanate şi a existenţei
barierei electrofiziologice a lui Rein. În aceste regiuni, trecerea apei se faceprin, canalele
pilosebacee si prin intermediul substanţei liante hidrofile situată între celulele stratului
cornos.
Gazele majoritatea gazelor sunt absorbite de către piele; această pătrundere este
influenţată de presiunea gazului din atmosfera exterioară, de temperatură, de gradul de
solubilitate a gazului în apă, de solubilitatea gazului în lipide. Astfel, oxidul de carbon nu
poate pătrunde prin epiderm din cauza insolubilităţii sale. Aviditatea pielii pentru oxigen este
foarte mare. S-a demonstrat că acest gaz este absorbit chiar când mediul ambiant nu conţine
decât 0,5%. Pielea utilizează deci mai mult oxigenul provenit din aerul înconjurător decît cel
furnizat de sânge. Bioxidul de carbon poate pătrunde, de asemenea, în piele, pătrunderea
fiind determinată de presiunea şi concentraţia sa în mediul exterior.
Esenţele vegetale şi componentele lor pătrund în profunzime datorită faptului că sunt

solvenţi pentru lipide (şi pentru sebum de asemenea), datorită puterii mari de pătrundere în
piele ; în cantitate mare pot fi toxice.
Solvenţii organici: eterul, cloroformul, acetona, alcoolul, pătrund, de asemenea, repede

în piele şi pot fi folosiţi ca vehicol pentru diferite substanţe medicamentoase.
Vitaminele. Absorbţia cutanată a vitaminelor liposolubile şi a unor vitamine hidrosolubile

-a fost demonstrată de multă vreme, ceea ce a dus la încorporarea lor în creme.
Grăsimile şi uleiurile. Experieneţele lui Rovesti au demonstrat că uleiurile care sunt

compuse din acizi graşi nesaturaţi sunt absorbite cu atât mai repede de piele, cu cât
proporţia de acizi graşi nesaturaţi este mai mare. Uleiurile care sunt constituite din acizi graşi
saturaţi se comportă ca excipienţi graşi inerţi. Lanolina, uleiurile animale şi vegetale (uleiul
din ficat de morun, de rechin, de avocado, de măsline, de migdale, de porumb) sunt uşor
absorbite de piele. Uleiurile minerale, ca vaselina şi parafina, nu sunt absorbite, ele rămân la
suprafaţa pielii.
Emulsiile, mai ales cele de tipul ulei-apă, pătrund cu uşurinţă în straturile profunde ale
epidermului, aderând de peretele intrafolicular, deoarece sebumul normal este hidrofil, iar
cantitatea de apă în acest caz, foarte mare.
3. Substanţe biologice care se aplică pe piele cu scopul de a o hrăni
Chimia cosmetică studiază şi perfecţionează preparate conţinând diferite substanţe

active, preparate care acţionează în profunzimea pielii, stimulând şi revitalizând ţesutul
cutanat alterat de îmbătrânire. Astfel de substanţe sunt :
a. Aminoacizii, constituenţii principali ai proteinelor sunt substanţele de bază ale

oricărui ţesut. Prin hidroliză, proteinele se descompun în aminoacizi şi tot din aminoacizi sunt
resintetizate în organism. Importanţa lor rezidă şi în faptul că se pot transforma în cursul
metabolismului, punând la dispoziţia organismului elemente pentru alte substanţe necesare
acestuia (de exemplu, pentru pigmentul sanguin). Unii acizi aminaţi nu pot fi sintetizaţi de
organism. Ei sunt luaţi din alimentele bogate în proteine (carne, peşte, albuş de ou etc.) care
sunt descompuse prin digestie. Proprietăţile aminoacizilor sunt numeroase. Incorporaţi în
creme grase au rolul de a hrăni ţesutul cutanat şi refacerea stratului acid. De asemenea
influenţează creşterea şi revitalizarea firelor de păr (înlesnesc refacerea cheratinei). Cremele
cu aminoacizi sunt indicate nu numai pentru ţesuturile fanate, deci pentru revitalizare, ci şi
pentru pielea tânără, cu scop de întreţinere. Printre aminoacizii folosiţi în preparatele
cosmetice sunt : tirozina, cisteina, metionina etc.
b. Extractele aromatice. Extractele din : mentă, rosmarin, muşeţel, levănţică, petale

de trandafir, flori şi coji de portocale, cimbru, sunătoare, pin etc. sunt cunoscute de multă
vreme şi folosite pentru îngrijirea pielii sau pentru parfumarea preparatelor cosmetice.
În funcţie de plantele din care s-au extras, au acţiune tonică (menta), antiseptică şi
calmantă (muşeţelul), antitoxică şi antiseptică (cimbru), cicatrizantă (levănţica, sunătoarea)
etc.
Toate aceste extracte sunt liposolubile şi datorită acestui fapt au putere mare de
pătrundere în piele (unele sunt folosite pentru vehicularea altor substanţe). Acţionează
asupra ţesutului cutanat normalizând respiraţia şi metabolismul celular, oxidează deşeurile
celulare, stimulează în general activitatea celulei. Se folosesc sub formă de loţiuni pentru
comprese, pulverizări sau încorporate în creme.
c. Biocatalizatorii sunt substanţe care, fără a îndeplini un rol energetic sau plastic,
devin indispensabile organismului animal sau vegetal, pentru desfăşurarea proceselor
biologice. Prezente în organism în cantităţi mici, biocatalizatorii orientează şi determină viteza
reacţiilor chimice ale diferitelor transformări metabolice. Din categoria biocatalizatorilor fac
parte hormonii, vitaminele şi enzimele. Insuficienţa sau lipsa acestor substanţe poate
determina tulburări organice grave, carenţe hormonale, avitaminoze etc).
Importanţa încorporării acestor substanţe în preparatele cosmetice este evidentă.
Vitaminele au un rol foarte important pentru organism în menţinerea echilibrului general

şi al echilibrului cutanat în special (dovadă unele dermatoze datorită carenţelor vitaminice).
Întrebuinţarea unor vitamine în stare pură nu este indicată, deoarece abuzul poate duce
la o stare de hipervitaminoză, deci o tulburare a echilibrului organic (vitamina D, E, PP). Se
recomandă să se utilizeze produse naturale care conţin vitamine (uleiuri vegetale sau
animale, sucuri de fructe proaspete, drojdie de bere proaspătă etc). Se obţin rezultate mai
bune astfel, deoarece aceste produse nu conţin o singură vitamină, ci deseori complexe
vitaminice (uleiul de avocado) şi nu este exclus ca activitatea vitaminelor să se manifeste în
grup.
Hormonii sunt substanţe elaborate de glandele endocrine, şi în doze extrem de mici,

influenţează toate fenomenele fiziologice. Este interzisă încorporarea hormonilor de
origine animală în produsele cosmetice, dat fiind riscul de a produce grave tulburări.
Hormonii de origine vegetală (fitohormonii) foarte răspândiţi în natură sunt utilizaţi în multe
preparate (auxina) cu efect stimulant asupra activităţii celulare.
Enzimele se mai numesc fermenţi. Sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice
din organism. Sunt componente de natură proteică produse de celula vie ce catalizează
www.bella-mar.ro
reacţiile de sinteză şi de degradare din organismele animale şi vegetale. Au rol fundamental
în reglarea proceselor metabolice, a proceselor de creştere si de regenerare. Sunt puţin
utilizate în cosmetică. Drojdia de bere proaspătă conţine, în afară de vitaminele din grupa B,
şi unele enzime (fermenţi de oxidare) şi care au acţiune rapidă asupra tenurilor grase,
pământii (favorizează arderea deşeurilor celulare, reţinute de piele şi care îi dau aspectul
pământiu).
Oligoelementele sunt catalizatori prezenţi în organism în cantităţi extrem de mici. Au o

importanţă foarte mare pentru organism, unele sunt indispensabile vieţii, intrând în
componenţa unor enzime. Fiind în cantităţi mici, nu pot deţine un rol plastic.
Oligoelemente pot fi metale (Fe, Mg, Zn, Cu, Ni, Co, Mg, Al, Ti, Sb, Mb) şi nemetale (I,
F, Br, As, Si, B).
d. Apa de mare este din ce în ce mai des întrebuinţată în cosmetică. Apa de mare
conţine 15.49 g substanţe minerale la litru (cloruri, bromuri, sulfaţi, bicarbonaţi de sodiu, de
potasiu, de magneziu, precum şifoarte mici cantităţi de ioduri).
Se foloseşte apa de mare ca atare, dar mai adesea apa de mare adusă la concentraţia
de circa 9%0 (similară serului sanguin) obţinută prin diluarea cu apă comună (apă de mare
izotonică). Este folosită în preparate cosmetice (creme, loţiuni) sau în pulverizări, comprese
(calde sau reci) etc.
Se obţin rezultate bune în tulburări circulatorii la nivel cutanat.
e. Algele marine. Din unele alge verzi sau brune ce cresc în apa mărilor şi oceanelor se
prepară unele extracte (alginate) care se folosesc pe o scară din ce în ce mai largă în practica
cosmetică. Aceste alge conţin cantităţi importante de vitamine (A şi C), glucide (circa 60°/o)
(mai ales algină cu aspect gelatinos), substanţe albuminoide (8—12%), puţine grăsimi,
clorofilă şi iod, fier, calciu, brom etc. în cantităţi apreciabile.
Datorită cantităţilor mari de substanţe mucilaginoase pe care le conţin şi a celorlalte

substanţe, mai sus menţionate, extractele de alge marine se folosesc cu bune rezultate
încorporate în creme, loţiuni şi măşti cosmetice, cu efect emolient (catifelează pielea),
calmant, rehidratant şi nutritiv.
f. Extractele placentare sunt încorporate în excipienţi speciali care străbat stratul

cornos şi degajă biostimuline la nivelul stratului bazal. Sunt indicate pentru pielea grasă cu
pori dilataţi, pielea veştejită, ridată, pentru vitalizare.
Se prepară în soluţii apoase şi se încorporează în creme.
Extractele embrionare (embrionul de pui liofilizat), extractele de ţesut conjunctiv sunt

indicate, de asemenea, pentru revitalizare în cazul tenurilor fanate, ridate, deshidratate.
g. Lăptişorul de matcă, este foarte utilizat în cosmetică, datorită numărului mare de

elemente vitale ce le conţine (aminoacizi, vitamine hidro şi liposolubile, glucide, săruri
minerale), substanţe necesare organismului. Acest produs biologic stimulează orice ţesut
conjunctiv, îmbunătăţeşte nutriţia celulară. Deci utilizarea acestui produs la tenurile
atinse de îmbătrânire este foarte indicată, are efect însă şi la tenurile deshidratate,
seboreice, ridate.
h. Uleiurile animale sunt folosite, în general, ca vehicul pentru anumite substanţe.

Unele din acestea, datorită conţinutului lor, sunt veritabile substanţe active; se menţionează
uleiul de broască ţestoasă, de vizon, de rechin (numit cosbiol) etc.
i. Uleiurile vegetale sunt, de asemenea, utilizate în cosmetică, fie încorporate în

creme, sau ca vehicul pentru alte substanţe active (uleiul de migdale dulci, de ricin, de
helianti, de măsline etc). Se menţionează uleiul de avocado, cu efect emolient şi nutritiv
(puternic vitaminat), uleiul de germene de porumb, de germene de grâu, bogate în vitaminele
E şi F.
j. Fitocosmeticele sunt produsele cosmetice preparate cu sucuri, pulpă sau extracte

din fructe, de legume sau alte plante. Se folosesc pentru prepararea măştilor nutritive, tonice,
rehidratante.
k. Polenul este elementul fecundant al florilor şi conţine o bogată rezervă de substanţe

necesare vieţii. Extractul de polen este bogat în vitamine şi aminoacizi. Este folosit în
cosmetică încorporat în creme sau loţiuni. Efectul său este revitalizarea ţesutului cutanat.
Toate aceste substanţe active biologice încorporate în diverse produse cosmetice şi

absorbite de către piele asigură hrănirea şi revitalizarea ţesutului cutanat.
Cap. IX. Masajul cosmetic
A. Generalităţi
Masajul cosmetic este o combinaţie de mişcări şi presiuni executate manual asupra unui
individ sănătos, în scop igienic şi estetic, pentru a păstra un timp cât mai îndelungat
strălucirea pielii, elasticitatea şi vitalitatea dermului şi a muşchilor pieloşi.
Acest masaj are deci un rol preventiv, urmărind un scop estetic. În mod ştiinţific i se mai
spune masofilaxie estetică. El se deosebeşte de masajul dermatologic-terapeutic — numit
ştiinţific masoterapie —, masaj ce este indicat în anumite afecţiuni ale pielii şi destinat să
corijeze anumite imperfecţiuni cutanate sau să trateze alteraţiile pielii şi ale ţesutului
subcutanat (este folosit în acneea polimorfă, cuperoze, celulite, cicatrici, nevrodermite).
Masajul facial este cunoscut de mii de ani. Cu 4 000 de ani în urmă era practicat de
greci, romani, arabi, egipteni. Cuvântul masaj provine de la cuvîntul mas din limba arabă şi
înseamnă pipăi. S-au găsit imagini şi desene din acea vreme înfăţişând un masaj facial şi
corporal.
La noi în ţară s-a ocupat de această problemă dr. conf. Aurel Voina. El este acela care a
iniţiat masajul biotehnic, în care tehnica masajului trebuie să urmărească necesitatea tenului
respectiv, nu numai a diverselor regiuni.
www.bella-mar.ro
Masajul cosmetic acţionează atât local asupra pielii şi muşchilor pieloşi, aducând
modificări favorabile şi influenţând funcţiile acestora, ci şi în general, având efect asupra
sistemului nervos central, producând o stimulare a nervilor obosiţi şi o relaxare nervoasă.
Masajul are un rol preventiv, de păstrare cât mai îndelungată a elasticităţii dermului, a
tonusului muscular, al aspectului eudermic al pieli.El poate prelungi aspectul tineresc al
ţesutului cutanat, nu poate însă împiedica îmbătrânirea. În ridurile profunde masajul nu mai
are efect el poate doar întârzia apariţia lor sau a le masca pentru un timp. La pielea senilă
masajul nu poate avea efecte favorabile decât stimulând circulaţia sanguină locală,
asigurând respiraţia cutanată şi influenţând considerabil asupra psihicului persoanei prin
relaxarea nervoasă ce o produce.
Masajul, în general, are o serie de efecte, acţionând direct asupra funcţiilor pielii şi
indirect asupra diverselor sisteme : vascular, glandular, muscular, nervos.
B. Clasificarea masajului cosmetic
În funcţie de scopul urmărit prin masaj, acesta se poate clasifica în mai multe categorii
Masaj de întreţinere a feţei şi a decolteului, ce are drept scop menţinerea vitalităţii

ţesutului elastic din derm şi a muşchilor pieloşi şi aspectul catifelat al pielii.
Masajul corector al ochilor ,gurii şi bărbiei duble cu rol de a corecta anumite

imperfecţiuni estetice sau riduri din aceste regiuni ale feţei.
— Masajul de relaxare ce se efectuează în regiunea spatelui, acţionând prin terminaţiile

nervoase din piele asupra sistemului nervos central, producând o relaxare a întregului
organism Diverse masaje speciale ;
masajul pentru întreţinerea mâinilor ;
masajul pentru întreţinerea picioarelor ;
masajul pentru ligamentele suspensoare ale bustului;
masajul â sec al lui Jacquet;
masajul decongestiv şi anticuperozic ;
—masajul pielii capului în scopul stimulării bulbului pilos şi a circulaţiei sanguine locale.
Masajul, în general, este alcătuit dintr-o gamă de mişcări de bază. Aceste mişcări, în
funcţie de modul special de mişcare a degetelor sau mâinii, cât şi de intensitatea cu care sunt
efectuate au fost grupate în trei categorii :
— mişcări de effleurage sau mângâiere,
— mişcări energice sau tonice,

— mişcări vibratorii,
fiecare din aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte.
Cosmeticiana are obligaţia să ştie să aleagă din aceste mişcări pe acelea care sunt
adecvate calităţii tenului respectiv şi necesare ameliorării, acestuia.
C. Masajul de întreţinere a feţei şi a decolteului
1. Generalităţi
Masajul facial este un masaj preventiv de întreţinere şi păstrare a catifelării şi supleţei

pielii, a elasticităţii ei, a tonusului muşchilor pieloşi, întârziind astfel apariţia semnelor
dizgraţioase ale senilităţii.
Acest masaj este alcătuit dintr-o serie de mişcări de bază, adecvate fiecărei regiuni în
parte, diferite ca intensitate, durată şi mod de executare, în funcţie de calitatea tenului, de
vârsta clientei şi starea psihică a acesteia.
Masajul facial se execută manual, în anumite condiţii speciale şi poate fi completat cu

ajutorul anumitor aparate electrice. Aparatele electrice pot completa masajul manual — nici
într-un caz înlocui —, cel mai eficace rămânând tot acesta din urmă, deoarece cosmeticiana
simte direct prin mâna ei fiecare muşchi în parte, elasticitatea şi reacţia pielii în timpul
masajului. Astfel, ea ştie cum să-şi dozeze intensitatea mişcări lor pentru a obţine efectul
dorit.
Masajul feţei şi al decolteului are multiple efecte direct asupra funcţiilor pielii cât şi
indirect asupra diverselor sisteme din organism, cu condiţia de a fi aplicat din timp, cu
regularitate, înainte de instalarea definitivă a semnelor senilităţii. El poate preveni şi atenua
ridurile şi celelalte imperfecţiuni cutanate — nu le poate însă înlătura. Uneori în aceste
cazuri, chirurgia estetică intervine cu mult succes.
2. Efectele masajului facial şi al decolteului
Efect mecanic de curăţire a pielii de deşeurile epidermice, celulele moarte, surplusul de

sebum şi eventualele impurităţi existente încă pe piele.
Masajul contribuie la menţinerea catifelării şi supleţei pielii.
— Masajul împiedică şi împrăştie depunerile de grăsimi de prisos în ţesutul celular

adipos subcutanat.
Efect asupra sistemului glandular, stimulează şi activează secreţia glandelor

sebosudoripale, permiţând deci o gresare normală a pielii: o mai abundentă eliminare a
toxinelor prin transpiraţie.
Efect asupra sistemului vascular. Prin masaj se activează circilaţia sanguină şi limfatică
locală. Se produce o uşoară hiperemie, deci un aflux de sânge favorizând în cel mai înalt grad
schimburile nutritive la nivel celular cutanat. În felul acesta se obţine o reînnoire celulară,
masajul având deci o acţiune cheratoplastică.
— Efect asupra reşpiraţiei pielii. Datorită efectului de curăţire mecanică a pielii

prin masaj cât şi activării circulaţiei sanguine, deci un aport mărit de oxigen în piele, masajul
asigură funcţia respiratorie a ţesutului cutanat. Porii fiind eliberaţi de diferitele impurităţi sau
www.bella-mar.ro
sebum, cât şi prin irigarea pielii cu sânge bogat în oxigen, masajul asigură pielii o absorbţie
de oxigen şi din exterior şi din interior şi eliminarea bioxidului de carbon în condiţiii optime.
— Efect asupra sistemului muscular. Masajul măreşte şi întreţine elasticitatea

dermului şi tonicitatea muşchilor pieloşi.
— Efect de golire a foliculilor pilosebacei. Prin anumite mişcări de petrissage se obţine,

cu ajutorul masajului, o golire a canalelor sebacee de surplusuri de sebum.
— Efect asupra sistemului nervos. Masajul acţionează asupra terminaţiilor nervoase din
piele, influenţând asupra sistemului nervos central. Rezultatul este o relaxare totală a
organismului, masajul având o acţiune sedativă, liniştitoare, antinevralgică chiar. Împrăştie
oboseala din corp, respiraţia devine mai rară, mai regulată, ca în timpul unui somn liniştit, o
senzaţie de bine şi de cald cuprind tot organismul.
D. Reguli de aplicare a masajului
Pentru ca toate aceste efecte ale masajului să poată fi obţinute, este necesar ca în
efectuarea lui să se ţină seama de anumite condiţii esenţiale, care neîndeplinite, ar micşora
sau anula efectele binefăcătoare ale masajului.
Cosmeticiana trebuie să cunoască perfect anatomia şi fiziologia pielii şi-a muşchilor

pieloşi, să ştie să determine perfect calitatea tenului respectiv şi să aplice acele mişcări de
masaj ce sunt necesare pentru a îmbunătăţi aspectul acestuia.
Masajul trebuie efectuat întotdeauna pe o piele perfect curată, cu porii eliberaţi de

orice impurităţi, celule moarte şi sebum. Altfel aceste aceste impurităţi, în timpul masajului,
ar pătrunde şi mai adânc in piele, iar absorbţia în piele a produselor hrănitoare aplicate ar fi
redusă sau imposibilă.
Legea de bază a masajului este ca mâna cosrneticienei să nu părăsească faţa clientei în

tot timpul duratei masajului, mişcările de masaj fiind legate între ele şi într-o continuitate
perfectă.
Masajul trebuie efectuat într-o anumită succesiune, a mişcărilor de la frunte spre

decolteu sau invers, în funcţie de natura tenului respectiv — congestiv sau palid-anemic.
Masajul facial trebuie să fie adecvat calităţii tenului, vârstei clientei şi stării psihice a
acesteia.
Timpul de efectuare a masajului cât şi intensitatea mişcărilor trebuie să fie, de

asemenea, în raport cu calitatea pielii şi vârsta clientei.
7) Masajul trebuie efectuat într-un mod cât mai igienic şi cu produse de calitate,
adecvate tenului şi păstrate, de asemenea, într-o igienă perfectă.
8) Masajul nu trebuie făcut brutal, să nu fie dureros, să nu producă echimoze, rolul lui
este de a produce relaxarea nervoasă a clientei, şi nu crisparea acesteia.
Masajul facial trebuie aplicat într-o poziţie de perfectă relaxare a clientei, pe fotoliu
cosmetic, cu părul izolat într-o bonetă specială, pentru a nu deranja în timpul masajului, cu
umerii eliberaţi de bretelele de la sutien sau combinezon, deoarece şi decolteul trebuie să
beneficieze în aceeaşi măsură cu faţa de mişcările de masaj necesare. În tot timpul masajului,
lumina trebuie să fie cât mai discretă, nu directă asupra feţei clientei pentru a nu-i produce o
crispare nervoasă nedorită. O muzică plăcută şi în surdina măreşte de multe ori eficacitatea
unui masaj.
Cosmeticiana trebuie să-şi spele mâinile cu apă şi săpun şi să şi le dezinfecteze cu alcool

înainte de a începe să efectueze masajul.
Ea trebuie să nu-şi întrerupă masajul tot timpul duratei lui, să nu întreţină conversaţii cu
alte persoane şi să încerce să păstreze o atmosferă cât mai liniştită în cabinet — în tot acest
timp să fie calmă şi relaxată.
Cosmeticiana trebuie să aibă o dexteritate a mâinilor dobândită în timp şi în urma

experienţei.
Mâna cosmeticienei, pentru a putea efectua un masaj eficace, trebuie să fie potrivit de
mare, nu prea groasă, cu degete şi articulaţiile mobile, neanchilozate, şi având o bună
degitaţie.
Să nu aibă mâini transpirate, producând un efect neplăcut asupra clientei. În caz că

suferă de această transpiraţie a mâinilor să şi le îngrijească cu toate produsele indicate în
aceste cazuri.
Mâinile cosmeticienei trebuie să lucreze simultan, să nu fie grele, şi să nu poarte inele

sau brăţări, în timpul masajului, care ar jena sau zgâria pielea clientei.
Cosmeticiana să-şi îngrijească după lucru mâinile, masându-le şi ungându-le cu creme

hrănitoare, pentru a le păstra supleţea şi catifelarea. O mână aspră şi neîngrijită jenează
clienta în timpul masajului.
Unghiile să fie întotdeauna tăiate mai scurt, pentru a nu jena sau produce zgârieturi pe
pielea clientei.
E. Descrierea mişcărilor de bază ce alcătuiesc masajul cosmetic
Masajul facial este alcătuit în totalitatea lui dintr-o serie de mişcări de bază,
ce au fost grupate în trei mari categorii : mişcări de netezire, mişcări energice şi mişcări
vibratorii — grupări ce s-au făcut în funcţie de modul de mişcare a degetelor şi mâinilor,
precum şi de intensitatea efectuării. În general, acele mişcări ce se execută blând, calm, lent
şi fără presiune mare au un efect liniştitor, relaxant — în timp ce mişcările executate mai
energic, mai rapide, au un efect stimulant.
Toate aceste categorii de mişcări, în totalitatea lor, efectuate cu pricepere, conştiincios

şi în funcţie de tipul clientei, vârsta şi calitatea tenului, reuşesc să menţină sau să redea pielii
un aspect cât mai strălucitor şi mai plăcut.
1. Mişcări de netezire (effleurage)

www.bella-mar.ro
Mişcările din această categorie se executa cu toată faţa palmară a mâinii sau degetelor,
aderând bine de piele într-o mişcare de netezire, mângâiere uşoară sau cu pulpa degetelor,
executând mişcări circulare, în zig-zag, spirală, sau foarfece pe suprafaţa pielii.
Rolul mişcărilor de netezire este :
de întindere a cremei pe faţă, gât şi decolteu şi de luare în contact cu pielea clientei;
de a uşura prin aceste mişcări de netezire pătrunderea cremei hrănitoare şi a

substanţelor biologice aplicate pe piele, obţinând astfel o hrănire, gresare şi catifelare a
acesteia
prin natura executării lor, aceste mişcări au rolul de a calma şi relaxa.
Mişcările de netezire, datorită acestor efecte, vor fi acelea cu care începe şi sfârşeşte
orice masaj şi care în timpul masajului vor alterna mişcările energice pentru destindere. În
funcţie de modul cum sunt executate şi de intensitatea şi direcţia mişcărilor pot avea efecte
variate :
Executate calm, lent, fără prea mare presiune, ele procură clientei si o senzaţie de
relaxare nervoasă, precum şi o relaxare locală a ţesuturilor. Astfel, aplicate la începutul
masajului pregătesc clienta pentru a fi cât mai receptivă, iar executate în alternanţă cu alte
mişcări energice, profunde, produc o destindere a ţesuturilor, stimulate de aceste mişcări,
repezi, cât şi o relaxare nervoasă generală.
Când mişcările de netezire (effleurage) sunt executate cu oarecare presiune şi cu

rapiditate, se obţine o activare a circulaţiei sanguine locale, o mai bună nutriţie celulară, ajută
la împrăştierea lichidelor ce stagnează în ţesuturile subcutanate, atenuând edemele şi
stimulează totodată terminaţiile nervoase din piele.
În alte ocazii, aceleaşi mişcări executate lent, cu presiune şi în direcţia circulaţiei

venoase produc o descongestionare a vaselor sanguine şi limfatice.
În general, mişcările de netezire executate cu dexteritate produc o imensă destindere şi

relaxare nervoasă în organism.
Mişcări energice
A doua categorie de mişcări de bază o alcătuiesc mişcările energice. Spre deosebire de

mişcările de effleurage, care se adresează, în special, straturilor superficiale ale pielii,
epidermului, mişcările energice sunt mult mai de profunzime, adresându-se straturilor
profunde ale pielii (derm şi hipoderm), terminaţiilor nervoase, circulaţiei sanguine şi limfatice
şi muşchilor pieloşi.
În general, prin modul lor energic de executare au rolul :
— de a stimula şi păstra elasticitatea pielii şi tonicitatea muşchilor pieloşi ;
de a activa circulaţia sanguină şi limfatică locală ;
— de a stimula funcţia glandelor sebosudorale ;

de a stimula terminaţiile nervoase din piele ;
de a împrăştia depozitele de grăsimi subcutanate ;
— de a ajuta la evacuarea surplusului de sebum şi transpiraţie din canalele

sebosudorale.
Din această categorie de mişcări energice fac parte următoarele mişcări, fiecare din ele
având un efect special : (pianotatul, tapotatul, ciupitul, pălmuitul, fricţionatul, frământatul,
arpegiul.
Pianotatul este alcătuit din mişcări asemănătoare cu cele ale degetelor alunecând pe
clapele pianului. Se execută cu o intensitate variabilă, dar nu prea mare.
Reuşita acestor mişcări depinde de rapiditatea şi agilitatea degetelor, asemănătoare cu

ale unui pianist, mişcări de batere a tobei cu degetele răsfirate, degetele lovind pe rând
pielea.
Se execută pianotatul în jurul ochilor, pe şanţul nazolabial sau chiar pe toată faţa,
mâinile lucrând simultan. Sunt mişcări stimulante, acţionând asupra terminaţiilor nervoase
senzitive şi redeşteptând vitalitatea ţesuturilor. Au un efect bun asupra ridurilor fine
superficiale, producând un edem uşor în şanţul ridului şi atenuându-le astfel foarte mult.
Tapotatul— mişcare ce se execută cu toată faţa palmară a degetelor, mâinile lucrează

simultan toate degetele o dată lovind pielea uşor. Se execută, în special, în regiunea geniană
— au rolul de a activa circulaţia sanguină, asigurând schimburile nutritive şi eliminarea
deşeurilor
organice la nivel cutanat, stimulează ţesutul elastic din piele şi tonusul muşchilor pieloşi.
Ciupitul este alcătuit din mişcări repezi, de scurtă durată, de strângere a pielii între
police şi mijlociu, urmată de o ridicare uşoară a acesteia şi eliberarea imediată. Mâinile
lucrează alternativ, pe anumite direcţii în regiunea geniană, pe frunte, gât şi decolteu. Aceste
mişcări sunt, în special, indicate la tenurile anemice, palide, atone, cu proasta circulaţie
sanguină. Au rolul de a stimula circulaţia sanguină defectuoasă de a tonifia fibrele elastice şi
musculare, de a stimula funcţia glandelor sebosudorale şi de a împrăştia şi drena depozitele
cutanate şi subcutanate. Este foarte eficace la tenul cu tendinţă de acnee.
Pălmuitul este alcătuit din mişcări uşoare de pălmuire executate cu ultimele trei degete
unite ale mâinilor — mişcări ce se execută alternativ în regiunea submandibulară şi în
regiunea geniană şi cer o deosebită mobilitate articulaţiei mâinii. Pălmuitul produce o
stimulare a circulaţiei sanguine, o tonifiere musculară, precum şi o îndepărtare, împrăştiere a
depozitelor de grăsime din regiunea submentonieră.
Masajul fricţionat se execută cu dosul falangelor ambelor mâini prin mişcări circulatorii
sau de du-te-vino, mâinile lucrând simultan în regiunea geniană, pe frunte, gât şi decolteu.
Aceste mişcări se fac cu o oarecare intensitate — nu prea mare —, pentru a nu fi brutale. Se
cere o apăsare mai vie a pielii şi muşchilor pieloşi, fără însă a produce echimoze. Produce o
activare a circulaţiei sanguine, cu acţiune asupra ridurilor, iar când este executat fricţionatul
prin mişcări circulare în regiunea geniană cu intensitate mai mare la coborâre, produce şi o
decongestionare locală.
www.bella-mar.ro
Frământatul este asemănător în modul de executare cu mişcarea de frământare a
aluatului. Pielea şi ţesutul subcutanat sunt prinse şi rulate cu pulpa degetului index şi mijlociu
către police. Se execută începând de pe pielea gâtului în sus pe toată regiunea geniană. Sunt
mişcări stimulatoare prin excelenţă. Ajută la tonifierea fibrelor elastice şi musculare, la
îndepărtarea deşeurilor epidermice, la uşurarea evacuării surplusului de sebum şi transpiraţia
din porii sebacei şi sudoripari, având totodată şi o acţiune de stimulare a circulaţiei sanguine.
Arpegiul aseamănă în modul de executare cu pianotatul, degetele însă atingând pielea

pe rând într-o anumită succesiune (de la degetul mic la index). Mişcarea este asemănătoare
arpegiului de la pian — mâinile pot lucra simultan sau alternativ; se execută pe decolteu, în
regiunea submandibulară, şi în regiunea geniană. La efectuarea arpegiului se cere, de
asemenea, multă supleţe şi agilitate în degete. Este o mişcare stimulatoare a circulaţiei
sanguine, şi a fibrelor elastice şi musculare.
3. Mişcări vibratorii
Ultima categorie de mişcări de bază o alcătuiesc mişcările vibratorii. Sunt mişcări ce se

execută cu ambele mâini simultan, care execută o vibraţie continuă, comandată de la
distanţă din braţ şi antebraţ, ce trebuie resimţită atât de clientă cât şi de cosmeticiană. Sunt
mişcări ce necesită deosebit de multă agilitate şi mult exerciţiu în execuţie.
Există două feluri de vibraţii :
Vibraţii punctate executate cu pulpa degetelor.
Vibraţii plane executate cu toată faţa palmară a mâinilor. Se execută pe toate regiunile
masate .— faţă, gât, decolteu—, stimulează terminaţiile nervoase din piele, influenţând
sistemul nervos central şi având ca urmare o relaxare nervoasă generată în tot organismul.
Mişcările vibratorii au un efect excelent, calmant şi în tenurile cu cuperoză şi congestive.
Datorită efectului lor liniştitor, ele vor fi mişcările de încheiere a oricărui masaj facial,
terminat în final cu o presiune efectuată cu pulpa degetelor mijlocii în anumite regiuni, ca
unghiul intern al ochilor în fosa temporală şi în regiunea preauriculară — unde se află centrii
nervoşi. Prin această apăsare se face o întrerupere de o clipă a circuitului nervos, ceea ce
produce o stare de relaxare şi calmare nervoasă ulterioară.
F. Descrierea masajului feţei şi al decolteului pe regiuni
Orice masaj facial va începe prin mişcări de întindere a cremei şi luare de contact cu
pielea clientei, mişcări lente, mângâietoare, executate cu faţa palmară a ambelorj mâini
aderând bine pe piele. În timpul acestor manevre de gresare şi luare de contact cu pielea
clientei, se poate constata şi mai bine calitatea ţesuturilor respective, dacă sunt lipsite sau nu
de tonicitate şi elasticitate, dacă prezintă imperfecţiuni la palpare. În acest fel se poate stabili
precis cu ce mişcări de masaj trebuie intervenit, cu ce intensitate şi de ce durată. De modul
de executare a acestor prime mişcări, deci de acest prim contact depinde încrederea pe care
o va avea clienta în cosmeticiana care o îngrijeşte. Ea trebuie să aibă senzaţia unei mâini
sigure, experte, unei mâini care-i va procura relaxarea şi destinderea aşteptată. Aceste
mişcări trebuie să aibă o intensitate mai slabă la început, o presiune mijlocie, pentru ca
treptat intensitatea să se mărească, mişcările să aibă legătură între ele, mâna cosmeticienei
fiind mereu în contact cu faţa clientei.
1. Întinderea cremei pe faţă şi decolteu
Cu linguriţa de plastic se ia din crema de masat şi se gresează palmele mâinilor.
Mişcările de întindere a cremei încep întîi pe pielosul gâtului, cuprinzându-1 într-o

mişcare de mângâiere, apoi coboară pe decolteu, mâinile deschizându-se sub formă de
evantai, pentru a-1 cuprinde în întregime. Se revine pe acelaşi traiect la masajul gâtului şi
apoi se fac mişcări de netezire, cuprizând regiunea geniană, nasul şi fruntea, în scopul de a
gresa întreaga regiune de masat, mişcări ce se termină cu o presiune făcută pe frunt cu toată
faţa palmară a mâinii drepte, cu degetele unite —după care printr-o mişcare de legătură
executată în jurul ochilor, se revine la regiunea gâtului de unde se începe masajul
propriu-zis.
www.bella-mar.ro
Prin mişcări de netezire executate cu ambele mâini simultan, cu palmele aderând bine
de piele se efectuează o mişcare de mângâiere pe pielosul gâtului, apoi mâinile ocolind
regiunea tiroidiană şi paratiroidiană coboară spre decolteu, într-o mişcare de du-te-vino, a
cărei intensitate este mai mare la coborâre ; mâinile coboară apoi din nou pe decolteu, dege-
tele se resfiră şi mâinile se desfac în evantai, cuprinzând întreg decolteul. Se revine pe acelaşi
traiect până în regiunea submentoniară, se reia aceeaşi mişcare, de data aceasta revenirea
este pe umeri până în regiunea cervicală, unde policele ambelor mâini execută câteva
presiuni circulare în această regiune, mişcări ce produc o senzaţie de relaxare clientei. Mâinile
revin apoi în regiunea submandibulară, unde pulpa degetelor mâinii stângi este fixată în
apropierea urechii, în timp ce mâna dreaptă cu palma aderând bine de piele, execută o
mişcare de mângâiere în regiunea submandibulară, alunecând de la urechea stângă la cea
dreaptă, unde rămâne în contact cu pielea în timp ce mâna stângă reia aceeaşi mişcare în
sens invers. Se repetă mişcarea de cinci ori.
Urmează „netezirea" celor trei ovale ale feţei, ochilor şi frunţii.
a. Netezirea primului oval al feţei. Mâinile se fixează în regiunea maxilarului inferior,

împreunate deasupra vârfului bărbiei. Din această poziţie ele alunecă într-o mişcare de
mângâiere executând foarfecele maxilarului inferior (maxilarul este prins între index şi
mijlociu). În dreptul gonionului degetele se unesc şi
continuă mişcarea până în dreptul urechii.
b. Netezirea celui de-al doilea oval al feţei.

Faţa palmară a ambelor mâini se sprijină în regiunea
geniană cu degetele împreunate deasupra buzelor.
Mâinile alunecă executând foarfecele buzelor între index şi
mediu, după care în dreptul comisurilor gurii degetele se
unesc şi continuă mişcarea de netezire până în dreptul
urechii.
c. Netezirea celui de-al treilea oval. Mâinile sunt

împreunate acum deasupra regiunii nasului. Ele alunecă
bine lipite de piele, şi urmărind sinuozităţile feţei până în
dreptul tâmplelor.
d. Netezirea regiunii ochilor. De data aceasta

mâinile sunt împreunate deasupra regiunii curbate,
pentru a nu atinge regiunea sensibilă a pleoapelor,
continuându-şi mişcarea până în regiunea tâmplelor unde
execută o uşoară presiune în fosa temporală.
e. Netezirea frunţii. Mâinile, cu degetele

împreunate deasupra regiunii frontale, alunecă spre
tâmple prin aceeaşi mişcare de netezire, de aici coboară
executând o mişcare mângâietoare de legătură în jurul
ochilor şi revin apoi pe frunte în dreptul tâmplei drepte, de
unde se vor începe mişcările de masaj ale regiunii
frontale.
www.bella-mar.ro
2. Masajul regiunii frontale
a) La prima mişcare mâinile lucrează alternativ, executînd mişcări de netezire cu o

intensitate puţin mărită, cu faţa palmară a degetelor unite, mâna începe mişcarea de
mângâiere din dreptul sprâncenei, alunecând până la locul de implantare a părului. Când o
mână ajunge în această regiune, cealaltă reia aceeaşi mişcare, în acelaşi mp alunecând uşor
de la o tâmplă la cealaltă. Această netezire a frunţii se repetă de trei ori, având o intensitate
mărită, în special în regiunea intersprâncenoasă, unde se insistă mai mult (fig. 25).
Mişcarea a doua porneşte tot din dreptul tâmplei drepte. Se execută simultan cu pulpa
degetelor medii o netezire în zig-zag, alunecând de la o tâmplă la cealaltă. Mişcarea se repetă
tot de trei oiri, insistând mai mult în regiunea intersprâncenoasă (fig, 26).
Tot din dreptul tâmplei drepte se execută, tot cu pulpa degetelor medii a ambelor mâini
o netezire circulară pe toatăregiunea frunţii de la o tâmplă la cealaltă. Aceeaşi repetare de
trei ori a mişcării (fig. 27).
Cu indexul şi mediul ambelor mâini în foarfece executăm o netezire de-a lungul

muşchiului sprâncenos până spre tâmplă (fig. 28). Mâinile por lucra alternativ sau simultan.
Se revine apoi la tâmpla dreaptă printr-o mişcare de legătură în jurul ochilor.
Din această regiune se execută un zigzag în regiunea frontală, cu indexul şi mediul

mâinilor în foarfece, alunecând de la o tâmplă la cealaltă. În regiunea intersprâncenoasă¸ în
dreptul ridului sub formă de V dintre sprâncene, mâinile execută acest zigzag cu o intensitate
mărită, plisând uşor pielea din această regiune (fig. 29).
Printr-o mişcare de legătură cu regiunea ochilor se revine în regiunea tâmplei drepte, de

unde mediul mâinii drepte execută de-a lungul frunţii un zig-zag în foarfecele mâinii stângi.
Se repetă mişcarea de trei ori, revenindu-se apoi la tâmpla dreaptă (fig. 30).
Vibraţia punctată a regiunii frontale. În foarfecele mâinii stângi, mediul mâinii drepte a
cosmeticienei execută o vibraţie punctată, alunecând în acelaşi timp de la o tâmplă la
cealaltă (fig. 31).
Vibraţia plană a regiunii frontale. Este ultima mişcare din această regiune, mâinile
lucrează alternativ, executând cu faţa palmară a mâinii o vibraţie plană alunecând de la o
tâmplă la cealaltă (fig. 32).
3. Masajul regiunii ochilor
Regiunea frontală a beneficiat doar de mişcări de netezire şi vibratorii. În regiunea

ochilor se fac mişcări de netezire uşoare, lente deoarece este o regiune foarte sensibilă,
alternate de câteva mişcări de pianotat şi vibraţii plane, mişcări ce vizează în special
regiunea din coada ochiului, unde se formează alele riduri numite „laba gâştei”.
Cu mediul mâinii stângi se execută o uşoară presiune în unghiul intern al ochilui, pe

terminaţiile nervului supraorbital, în scop de a calma şi a susţine în acelaşi timp muşchiul
orbicular. În acest timp, cu pulpa mediului mâinii drepte se execută mici cerculeţe începând
de la unghiul extern al ochiului, insistând pe ridurile de „laba gâştei”, până la jumătatea
www.bella-mar.ro
arcadei zigomatice, de unde mişcarea se continuă cu o uşoară netezire în jurul ochilor,
revenindu-se la poziţia iniţială. În acest timp, mediul mâinii stângi se ridică o clipă pentru a
lăsa liberă trecerea mâinii drepte. Se repetă mişcarea de trei ori, trecându-se apoi la celălalt
ochi, printr-o mişcare de legătură, unde se efectuează o mişcare identică (fig. 33.a, b).
Dacă clienta are o piele uscată, ridată şi are nevoie de un masaj mai prelungit în această
regiune, se execută în continuare aceeaşi mişcare, de data aceasta însă cu ambele mâini
simultan, la ambii ochi. Mişcarea se termină cu o uşoară presiune pe nervul supraorbital şi în
fosa temporală.
b) Mâinile lucrează simultan — cu indexul şi mediul ambelor mâini se execută o foarte

uşcară netezire din unghiul intern al ochiului, pe pleoape, până la unghiul extern, de unde
mişcarea se continuă printr-un uşor pianotat pe sub ochi până la poziţia iniţială (fig. 34).
c) Tot din unghiul intern al ochilor se execută cu indexul şi mediul ambelor mâini o
netezire pe sprâncene până în unghiul extern al ochilor, continuată cu o mişcare de
mângâiere pe sub ochi, doar cu indexul până la poziţia de plecare (fig. 35).
d) Cu degetele ambelor mâini simultan se execută un pianotat în jurul ochilor pe

muşchiul orbicular, insistând cu această mişcare la ridurile de la coada ochilor, la care
pianotatul are un efect excelent, producând un uşor edem în şanţul ridului şi atenuându-le.
e) Cu pulpa degetelor medii a ambelor mâini simultan se execută o mişcare în

spirală în regiunea ridurilor de la unghiul extern al ochilor (fig. 36).
f) Ultima mişcare din regiunea ochilor se execută cu cele
trei degete: index, mediu şi inelar, mâinile lucrând simultan. Se
porneşte mişcarea din unghiul intern al ochilor, spre tâmplă, cu
degetele medii puţin curbate, pentru a nu atinge pleoapele. Se
execută o simplă mişcare de netezire pe acest traiect sau
o alunecare vibrată. Se repetă de trei ori, mişcarea terminându-
4. Masajul regiunii nasului
Această regiune beneficiază tot de mişcări de netezire.

www.bella-mar.ro
După mişcările de masaj din regiunea ochilor se coboară la aripile nasului, unde mediul
ambelor mâini execută cerculeţe având direcţia dinafară înăuntru, cuprinzând toată regiunea
aripilor nasului. După ce se repetă de trei ori aceste cerculeţe, degetele medii urcă cu o
mişcare de mângâiere pe muchia nasului şi apoi de-a lungul sprâncenosului, revenind la
poziţia iniţială de începere a acestei mişcări, mişcare care se repetă în totalitatea ei tot de trei
ori (fig 38).
Din aceeaşi regiune şi pe acelaşi traiect se repetă mişcarea, de data aceasta însă
executându-se cu policele ambelor mâini simultan.
Tot cu policele ambelor mâini se execută în continuare un zig-zag pe muchia nasului, cu

coborâre prin alunecare pe sprâncenos, aripile nasului şi revenindu-se la poziţia iniţială a
acestei mişcări (fig. 39).
d) Această mişcare care se execută lent, este liniştitoare, de relaxare. Mâinile cu de-
getele încrucişate se sprijină uşor în regiunea submentonieră, în timp ce policele ambelor
mâini execută un effleurage în jurul ochilor, cu o presiune puţin mărită de-a lungul muşchiului
sprâncenos (fig. 40 a, b).
e) Mişcarea de foarfece a nasului. De această mişcare beneficiază atât regiunea nasului

cât şi cea intersprâncenoasă şi frontală. Mişcarea se execută lent, este o mişcare lungă până
la locul de implantare a părului. Mâinile lucrează alternativ, cuprinzând aripile nasului între
mediu şi index şi executând o mişcare de mângâiere a nasului, mişcare ce se continuă pe
frunte în sus. Când o mână a ajuns la locul de implantare a părului, cealaltă mânăr reia
mişcarea de la început (fig. 41 ,a, b).
f) Se execută foarfecele nasului în acelaşi mod, însă

când mâna ajunge în dreptul ridurilor orizontale de pe frunte
alunecă spre tâmplă în jos, cu o oarecare presiune — miş-
carea aceasta este foarte indicată la tenurile congestive
(fig. 42).
5. Masajul regiunii gurii, mentonieră şi submentonieră
a) După foarfecele nasului, mâinile lucrând tot alternativ execută foarfecele

orbicularului gurii. Se prind buzele între mediu şi index, se execută o mişcare de foarfece
prelungă, în dreptul comisurilor gurii degetele se unesc şi continuă mişcarea până în dreptul
urechii. Când o mână ajunge în această regiune, cealaltă mână reia mişcarea de la început
(fig. 43, a, b).
b) Se execută în continuare foarfecele bărbiei şi maxilarului inferior, mâinile lucrând tot

alternativ, prin regiunea mentonieră între index şi mediu, continuând mişcarea de-a lungul
maxilarului inferior până în dreptul urechii. La această mişcare prelungită degetul mediu este
cel ce lucrează cu o presiune uşor mărită, efectuând în felul acesta un masaj al regiunii
submentoniere şi submandibulare. Această mişcare este foarte ridicată la persoanele ce
prezintă bărbie dublă (fig. 44, a, b).
c) Tot în regiunea submentonieră şi a maxilarului inferior se execută mişcarea în

arpegiu. Mâinile lucrează tot alternativ, executând cu oarecare presiune un arpegiu în
regiunea submentonieră şi de- a lungul maxilarului inferior, mişcarea având un efect foarte
bun la persoanele cu depozite de celulită în această regiune. Tot la aceleaşi persoane şi cu
acelaşi efect bun se poate efectua şi o mişcare de netezire executată cu intensitate, cu faţa
palmară a mâini şi la această mişcare mâinile lucrează alternativ (fig. 45).
d)De această mişcare beneficiază toţi muşchii din regiunea mentonieră (triunghiularul,
pătratul şi muşchiul vârfului bărbiei). Cele trei degete (index, mediu şi inelar) al ambelor
mâini se sprijină în regiunea submentonieră în timp ce policele mâinilor execută dinafară
înăuntru, în regiunea vârfului bărbiei, cerculeţe ce se repetă de trei ori. Apoi policele se urcă
în sus pe şanţul nazolabial până în dreptul aripilor nasului. În acest moment policele se ridică,
şi mişcarea se continuă pe acelaşi traiect cu mediul ambelor mâini, până ajunge alunecând în
regiunea intersprâncenoasă, coboară de- a lungul muşchiului sprâncenos, pe temporal,
maseter, revenind din nou la poziţia de începere a mişcării. Mişcarea în totalitatea ei se
repetă de trei ori (fig. 46).
e) Tot din aceeaşi poziţie de sprijin a mâinilor cu cele trei degete în regiunea
submetoniera se execută o netezire a vârfului bărbiei, cu policele ambelor mâini — alternativ.
Mişcarea trebuie efectuată lent (fig. 47)
f) Tot din aceeaşi poziţie de sprijin în regiunea submentonieră se efectuează tot cu

policele ambelor mâini, însă simultan, o netezire pe orbicularul gurii — o netezire deasupra
buzelor şi dedesubtul lor până în dreptul comisurilor gurii. Mişcarea se repetă de trei ori (fig.
48).
g) De această mişcare beneficiază şanţul nazolabial, mâinile execută simultan un

pianotat în această regiune cu apăsare şi uşoară presiune cu indexul la baza aripilor nasului.
h) Tot în aceeaşi regiune se execută cu mediul ambelor mâinii simultan o netezire în

spirală.
www.bella-mar.ro
www.bella-mar.ro
6. Masajul regiunii geniene
Această regiune beneficiază de mişcări energice alternate cu mişcări de netezire ce au

rolul de a calma pielea iritată de intensitatea mişcărilor energice.
a) Fricţionatul. Această mişcare se execută cu dosul falangelor ambelor mâini simultan,

descriindu-se cercuri dinafară înăuntru pe toată regiunea geniană, în timp ce degetele sunt
într-o continuă mişcare. Acest masaj se efectuează cu oarecare intensitate întâi descriindu-se
aceste cercuri pe toată regiunea geniană şi pe pielosul gâtului şi decolteu şi apoi efectuând
un fricţionat de- a lungul maxilarului inferior, şi apoi de la comisura gurii spre tâmplă, urcând
pe frunte, prin mişcări de fricţionat de la o tâmplă la cealaltă, mâinile coboară apoi pe pielosul
gâtului şi pe decolteu, repetând mişcările de fricţionat în această regiune (fig. 49, a,b).
Ciupitul este o mişcare energică, se execută cu policele şi mediul ce efectuează ciupituri

scurte, repezi şi nu prea intense în regiunea geniană pe următorul traiect: vârful bărbiei, de-a
lungul maxilarului inferior până la ureche, comisura gurii, unghiul intern al ochiului, de-a
lungul arcadei zigomatice până la tâmplă. Mâinile lucrează alternativ, mişcarea continuând
apoi pe celălalt obraz şi la sfârşit pe frunte, insistând în regiunea intersprâncenoasă― sunt
mişcări executate pentru stimularea terminaţiilor nervoase din piele, activarea circulaţiei
sanguine şi stimularea funcţiei glandelor sebosudorale (fig. 50).
Urmează o mişcare de calmare, o netezire lentă, executată cu mediul, indexul şi

inelarul―mâinile lucrând alternativ, mişcarea de mângâiere se efectuează pe acelaşi traiect
ca şi ciupiturile (fig. 51).
Pălmuitul este tot o mişcare energică de activare a circulaţiei sanguine şi de tonifiere a

ţesuturilor şi a muşchilor pieloşi. Pentru această mişcare este necesară o deosebită mobilitate
a articulaţiilor mâinii (fig. 52).
Aceste pălmuiri se efectuează cu ultimele trei degete ale mâinii, mâinile lucrând
alternativ. Se loveşte cu o uşoară intensitate pielea şi muşchii pieloşi, prin mişcări suple, fără
a produce senzaţii dureroase clientei. Se efectuează întâi pălmuiri în regiunea
submandibulară şi submentonieră (în special la persoanele cu depozite de grăsime sau
lichide în această regiune), se urcă apoi efectuându-se pălmuitul în regiunea geniană şi chiar
şi un uşor pălmuit în regiunea frontală.
e) Urmează o mişcare de frământat. Se rulează pielea şi ţesuturile subcutanate, cu

indexul, mediul şi inelarul spre police ―mişcarea are la început un traiect orizontal de-a
lungul maxilarului inferior şi apoi de la comisura gurii – ureche, mâinile lucrează alternativ.
Mişcarea se reia apoi pe direcţii verticale, începând de pe pielosul gâtului cu netezire, urcând
la marginea mandibulară de unde începe rulatul până aproape de arcada zigomatică, până ce
se cuprinde întreaga regiune geniană. Se trece apoi la frământatul celeilalte regiuni geniene.
Prin această mişcare, care se face lent şi cu oarecare intensitate, se obţine o golire a
foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum (fig. 53 a, b).
www.bella-mar.ro
7. Masajul regiunii gâtului şi a decolteului
Datorită efectelor lor calmante, liniştitoare, mişcările de încheiere a masajului facial vor
fi prin excelenţă mişcări de netezire ce vor cuprinde gâtul, decolteul şi întreaga faţă, deci
toate regiunile masate anterior.
Aceste mişcări alternează cu mişcările vibratorii, având acelaşi efect de relaxare a

întregului organism.
La mişcările ce încheie masajul facial, mâinile lucrează simultan, mişcările executându-

se lent şi cu o oarecare presiune.
www.bella-mar.ro
a)Se cuprinde printr-o mişcare de netezire pielosul gâtului (fig. 55).
b)Se efectuează o netezire în evantai a decolteului, cu întoarcere pe umeri în regiunea

cervicală, unde se execută un uşor masaj cu policele al acestei regiuni — mişcare ce produce
o stare de relaxare clientei. Atât prima cât şi a doua mişcare sunt asemănătoare în modul lor
de efectuare cu mişcările cu care s-a început masajul facial (fig. 56).
c)Mâinile revin cu degetele împreunate deasupra vârfului bărbiei, de unde coboară într-o
netezire ondulată de-a lungul maxilarului inferior până în dreptul urechii (fig. 57). Aceeaşi
mişcare se repetă apoi vibrată.
d)Mâinile împreunate deasupra gurii alunecă executând foarfecele buzelor, şi apoi printr-
o netezire ondulată până în dreptul urechii. Aceeaşi mişcare se repetă cu mâinile vibrând.
e)Mâinile împreunate deasupra nasului execută o mişcare de netezire ondulatorie până

spre tâmplă. Pe acelaşi traiect se repetă mişcarea vibrată.
f)Mâinile cu degetele împreunate deasupra ochilor alunecă spre tîmplă cu mediul uşor
curbate, pentru a nu atinge pleoapele — mişcarea se efectuează cu presiune în unghiul intern
al ochilor şi în fosa temporală. Aceeaşi mişcare se execută din nou prin vibraţii.
g) Mâinile împreunate deasupra frunţii execută o netezire
ondulată în această regiune până spre tâmplă, terminată cu
presiune în fosa temporală. Se execută apoi o vibraţie plană a
regiunii frontale, mâinile lucrând alternativ, într-o alunecare
vibrată de la o tâmplă la alta.
h)Mâinile coboară pe pielosul gâtului, cu o uşoară presiune

pe jugulare, până la decolteu, de unde începe din nou un arpegiu
în evantai, ce urcă până la regiunea geniană, unde mâinile
execută o mişcare specială de rotaţie cu trecerepe frunte,
coborând din nou în regiunea decolteului (fig. 58).
Mişcarea aceasta se repetă de trei ori şi se termină cu

mişcarea de netezire în jurul ochilor, cu presiune în unghiul
interior al ocjilor şi în fosa temporală ―presiune prin care se
obţine o oprire de o clipă a circuitului nervos, având ca urmare o
relaxare generală în organism.
Se mai poate efectua în final următoarea mişcare: cu faţa

palmară a ambelor mâini se efectuează o apăsare pe ambii obraji,
urmată de o ridicare rapidă a mâinilor―mişcarea repetându-se de
câteva ori.
G. Diferenţierea masajului facial în funcţie de caracteristicile tenului, de vârstă

şi de starea psihică a clientei
Astăzi, când cosmetica a devenit o ştiinţă, şi când criteriile generale de îngrijire a clientei
au în vedere întregul organism, ţinând seama atât de cauze cât şi de efecte, tratamentele
efectuate în cabinetele de cosmetică vor fi diferenţiate de la o persoană la alta, fiind adecvate
calităţii tenului respectiv, vârstei clientei, cât şi stării psihice, a tipului constituţional al
acesteia.
1. În funcţie de natura tenului

www.bella-mar.ro
Ţinând seama de calitatea tenului care trebuie îngrijit, de deficienţele lui, se aplică un
tratament adecvat prin care se obţine ameliorarea tuturor deficienţelor constatate.Ţinând
seama de acest fapt şi masajul va fi diferit şi adecvat tenului respectiv. Cosmeticiana trebuie
deci să ştie şi să aleagă din totalitatea mişcărilor ce alcătuiesc masajul facial pe acelea care
sunt indicate în cazul tenului respectiv şi care ar ajuta la ameliorarea aspectului lui.
Astfel se diferenţiază :
masajul indicat tenului uscat cu pielea subţire ;
masajul indicat tenului gras cu piele îngroşată ;
masajul indicat unui ten anemic ;
masajul indicat unui ten congestiv ;
masajul indicat unui ten tânăr, normal;
masajul indicat unui ten senil.
Tenul uscat cu piele subţire beneficiază de un masaj alcătuit în majoritate din mişcări de
netezire, efectuate mai lent sau cu rapiditate, urmărind atât absorbirea substanţelor grase
hrănitoare de către piele (deci gresarea acesteia) cât şi activarea circulaţiei sanguine şi
limfatice. Mişcările pot fi alternate cu câteva mişcări energice, fără a insista însă prea mult
asupra acestora din urmă.
Tenul îngroşat şi gras beneficiază de un masaj alcătuit prin excelenţă din acele mişcări
energice prin care se obţine o curăţire a pielii de celulele moarte descuamante, o golire a
foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum, uşurând astfel respiraţia cutanată, încetinită la
asemenea tenuri. Masajul fiind alcătuit în continuare de acele mişcări energice prin care se
obţine o activare a circulaţiei sanguine, încetinite în cazul tenurilor grase, sau o împrăştiere a
depozitelor de grăsimi subcutanate.
Masajul trebuie să conţină şi mişcări de netezire care vor alterna, din când în când, cu
mişcările energice, în scopul de a calma pielea.
Tenului anemic i se aplică un masaj alcătuit din mişcări de netezire executate cu

rapiditate, pentru a activa circulaţia sanguină locală, alternate cu ciupituri, pălmuit, tapotat,
mişcări prin care se urmăreşte acelaşi scop. În general, la acest ten, mişcările de masaj au o
intensitate mai mare la întoarcere, în scopul de a produce un aflux de sânge în faţă,
îmbunătăţind astfel schimburile nutritive şi respiraţia cutanată.
Tenul congestiv beneficiază de un masaj tipic decongestiv, alcătuit din mişcări de

netezire lente, cu presiuni mai mari la coborâre şi din mişcări vibratorii foarte indicate în
astfel de cazuri.
Tenului normal i se aplică un masaj uşor ,de scurtă durată, alcătuit din mişcări de
netezire şi energice, fără a insista prea mult, masajul având doar scopul de a menţine, de a
păstra aspectul frumos al tenului.
Tenul senil beneficiază de un masaj de lungă durata, alcătuit din mişcări adecvate tipului
de piele — uscat sau gras — mişcări ce nu trebuie efectuate prea dur, pentru a nu mobiliza
mai mult pielea.
Masajul la asemenea tenuri are un rol igienic de curăţire a pielii, de îmbunătăţire a

irigaţiei sanguine locale, cât şi un rol moral asupra psihicului clientei, creând o relaxare
generală a organismului, ca şi o refacere a încrederii în sine, datorită aspectului îngrijit al
tenului.
2. În funcţie de vârstă
În ceea ce priveşte vârsta clientei, mişcările de masaj sunt diferite atât cu privire la
intensitatea lor cât şi la durata de execuţie a masajului.
Un ten foarte tânăr nu are nevoie decât de o curăţire a tenului, fără a i se efectua un
masaj facial.
Un ten tânăr beneficiază de un masaj de scurtă durată (circa 10 rnin.), alcătuit din
mişcări de netezire şi energice, fără intensitate mare şi fără a insista asupra lor.
Tenului matur i se efectuează un masaj cu o durată de 15—20 min., alcătuit din acele
mişcări de bază ce vor fi adecvate calităţii pielii, deficienţelor ei, şi a căror intensitate va varia
tot în raport cu aceste deficienţe.
Tenul senil, îmbătrânit, se bucură de un masaj mai de lungă durată (20—25 min.),
alcătuit din mişcări de netezire uşoare, alternate cu câteva mişcări energice, mişcări a căror
intensitate nu trebuie să fie mare, pentru a nu mobiliza şi mai mult pielea, având doar scopul
de a îmbunătăţi circulaţia sanguină şi a produce relaxarea generală a organismului.
3. Diferenţierea masajului după tipul constituţional al clientei
Ţinând seama că în cosmetică utilizarea unei clasificări a clientelor după tipul lor
constituţional ar fi mai dificilă, şi fiind cunoscută influenţa psihicului asupra expresiei şi
fizionomiei, s-a ajuns la clasificarea clientelor pe consideraţii de ordin psihologic. Se va insista
asupra a patru tipuri mai frecvent întâlnite în cabinetele de cosmetică, şi anume : tipul apatic,
tipul irascibil, tipul nehotărât şi tipul contractat.
Pentru aceste tipuri există posibilităţi ca îngrijirile să aibă maximum de eficienţă, dacă
se aplică o tehnică bazată pe principii moderne, adică dacă se individualizează atât mişcările
de masaj cât şi tratamentul în ansamblu, folosindu-se culorile şi muzica în timpul
tratamentului.
În multe cabinete se execută tratamente într-o ambianţă coloristică adecvată tipului

psihologic al clientei. Există diferite păreri, unii susţinând că trebuie alese culorile după
constituţia psihică a clientei, alţii că trebuie să fie adecvate felului tratamentului.
În institutele unde nu se pot asigura mai multe cabine colorate, se poate utiliza jocul de
lumini adecvat cu tipul clientei.
Indiferent de tipul respectiv al clientei, masajul facial va începe întotdeauna prin mişcări
efectuate pe gât şi decolteu, mişcări de netezire cu care se începe orice masaj facial.
www.bella-mar.ro
Aceste mişcări obişnuite pot fi completate de :
1) ciupituri pe ridurile orizontale din regiunea gâtului;
2) o alunecare de-a lungul venelor (pentru drenaj) cu pielea prinsă între pulpele
degetelor ;
3) cu o netezire în zig-zag pe decolteu, efectuată cu pulpa degetelor mediu şi index; 4) şi

o mişcare de alunecare în cruce, de la gonion la claviculă, mâinile lucrând alternativ,
a. Timpul apatic. Clienta este tristă, dă impresia că totul îi este indiferent. Această
apatie poate fi de multe ori consecinţa unei perioade de oboseală sau supărări
temporare.Cosmeticiana trebuie să-i acorde acestui tip de clientă o atenţie deosebită.
Culoarea cabinetului şi a lenjeriei
din cabinet trebuie să fie caldă, tonică — cel mai potrivit pare a fi rozul. Lumina nu prea slabă,
deoarece lipsa ei întristează, muzica ar trebui să fie tonică, mişcările de masaj vor fi prin
excelenţă tonifiante, active (pianotat, ciupituri, pălmuit, arpegiu, frământat, evantai, vibraţii,
încheiate cu mişcări calmante de netezire).
b.Tipul irascibil. Acest tip este cel căruia trebuie să i se acorde atenţie, delicateţe.
Pentru aceasta trebuie apelat la mult tact.
Tratamentul trebuie efectuat într-o atmosferă de calm, zgomotele fiind excluse, pentru a
se produce destinderea clientei. Lumina puternică trebuie evitată, deoarece ar enerva clienta.
Culoarea ideală poate fi verde, care este o culoare liniştitoare. Muzica este sedativă. Mişcările
de masaj vor fi prin excelenţă mişcări de netezire, efectuate lent, calm si alternate, dacă este
necesar, de câteva mişcări energice. Masajul trebuie să urmărească, în primul rând, relaxarea
nervoasă, aceste tipuri fiind de multe ori congestive.
c Tipul contractat. Şi la acest tip, scopul principal al tratamentului este de a obţine

destinderea. Foarte indicată în acest scop este începere tratamentului cu un masaj de
relaxare în regiunea spatelui.
Culoarea indicată este galbenul, lumina trebuie să fie mijlocie, zgomotul exclus, iar
muzica liniştitoare, eventual o melodie cunoscută care destinde. Mişcările de masaj sunt, în
general mişcări de netezire, care încep de la.decolteu în sus, de multe ori acest tip fiind palid.
Masajul la acest tip are rol de destindere nervoasă.
d. Tipul agitat. La acest tip, mişcările de masaj trebuie să fie în genere spectaculoase,
impresionante, să pară deosebite.
În general, în orice tratament cosmetic, cosmeticiana trebuie să ţină seama în alegerea

mişcărilor de masaj, în primul rând de calitatea tenului, de deficienţele lui, având grijă însă să
nu se neglijeze nici vârsta şi nici starea psihică a clientei, pentru ca efectele tratamentului să
fie cât mai satisfăcătoare.
Cap. X Masajele corectoare. Rolul lor
A doua categorie de masaje o alcătuiesc masajele corectoare, a ochilor, gurii şi bărbiei

duble.
Ele au un rol cu totul diferite de cel al masajului facial, care este un masaj preventiv, de
întreţinere. Aşa cum le indică şi numele, masajele corectoare au rol de a corecta, atenua,
anumite imperfecţiuni, cutanate survenite cu vârsta, boala (riduri, edeme, depozite de celulită
etc.) şi sunt intercalate în timpul tratamentului cosmetic — înainte sau după efectuarea
masajului facial obişnuit— de câte ori este necesar.
La efectuarea acestor masaje, poziţia clientei este şezând pe un taburet, cu părul izolat
într-o bonetă şi, bineînţeles cu faţa perfect demachiată şi curăţită prin procedeele cosmetice
obişnuite. Cosmeticiana va sta în timpul masajului în spatele clientei puţin într-o parte.
A. Tehnica masajului corector al ochilor
Acest masaj corector va fi introdus în cadrul tratamentului cosmetic efectuat în cabinet,

de câte ori se observă la clientă un edem al pleoapelor, ochi congestionaţi sau riduri foarte
vizibile în jurul ochilor.
Masajul corector al ochilor este alcătuit, în majoritate, din mişcări de netezire şi

vibratorii, mişcări ce se vor face cu multă fineţe şi întotdeauna cu o cremă,grasă, hrănitoare—
întâi pentru a hrăni ţesutul cutanat din această regiune şi apoi pentru a uşura alunecarea
degetelor pe piele, evitând astfel plisarea ei şi mai mult.
a) Cu o mână se susţine muşchiul orbicular, în timp ce cu mediul şi cu indexul celeilalte

mâini se execută o mişcare de netezire din unghiul intern al ochiului, de-a lungul muşchiului
sprâncenos până în unghiul extern al ochiului, de unde mişcarea continuă pe sub ochi doar cu
indexul, revenind la poziţia iniţială. Se repetă de două ori, apoi printr-o mişcare de alunecare
cu ambele mâini pe frunte se trece la celălalt ochi, reluându-se aceeaşi mişcare (fig. 59).
b) Aceeaşi susţinere a muşchiului orbicular cu o mână, cealaltă execută mici ciupituri

superficiale între index şi police, pornind din unghiul extern al ochiului, pe sub ochi până la
jumătatea arcadei zigomatice de aici mişcarea se continuă printr-o netezire efectuată cu
indexul în jurul ochiului până la poziţia de începere a mişcării. Prin aceeaşi mişcare de
legătură pe frunte se trece la celălalt ochi, pentru a se efectua aceeaşi mişcare (fig. 60,
a, b).
c)Tot din aceeaşi poziţie de susţinere cu o mână a muşchiului orbicular, cu indexul

celeilalte mâini se execută din unghiul extern al ochiului până aproape de unghiul intern (pe
sub ochi) presiuni ondulatorii pe piele. La această mişcare, poziţia indexului este orizontală pe
piele. Din unghiul intern al ochiului, indexul continuă mişcarea cu o netezire pe sprâncenos,
revenind la poziţia de plecare. Această mişcare are un efect bun asupra edemelor din
regiunea ochilor (fig. 61, a, b).
d) Cu o mână se susţine muşchiul orbicular, în timp ce cu mediul, indexul şi inelarul

celeilalte mâini se efectuează o mişcare de netezire peste ochi, din unghiul intern spre cel
extern al ochiului, de unde mişcarea se continuă până la tâmplă. Când mâna care efectuează
masajul ajunge la colţul extern al ochiului, cealaltă mână se ridică pentru o clipă ca să lase
liberă trecerea până la tâmplă. În timpul efectuării acestei mişcări de netezire, degetul mediu,
www.bella-mar.ro
până ajunge la unghiul extern al ochiului, are o poziţie uşor curbată, pentru a nu atinge
pleoapa (fig. 62).
e) Mişcarea aceasta este o mişcare vibratorie punctată, efectuată cu cele trei degete
(index, mediu, inelar) sub ochi şi deasupra ochiului pe sprâncenos, în timp ce cealaltă mână
susţine muşchiul orbicular (fig. 63, a,b,c).
Fiecare din aceste mişcări corectoare se efectuează de 10 ori la fiecare ochi. Se poate
executa acest masaj întâi la un ochi, apoi printr-o mişcare de mângâiere cu ambele mâini pe
frunte se trece la celălalt ochi, sau se poate efectua fiecare mişcare trecând de la un ochi la
celălalt.
f) Ultima mişcare este o mişcare vibratorie plană. Cosmeticiana stă în spatele clientei şi
efectuează cu ambele mâini simultan cu cele trei degete — index, mediu şi inelar — o vibraţie
plană, alunecând din colţul interior al ochilor până la tâmplă, mişcare ce are acelaşi traiect
ca mişcarea d), doar că acum se efectuează vibrând şi la ambii ochi simultan (fig. 64, a, b).
Acest masaj corector poate fi completat şi cu o gimnastică a ochilor în felul următor:
Cu o mână se acoperă şi descoperă alternativ fiecare ochi.
Se fixează privirea asupra unui deget care se ţine la o distanţă de 50 cm de ochi; cu el

se descrie un cerc destul de mare, căutând în acest timp ca ochiul să urmărească mişcarea
degetului.
www.bella-mar.ro
3. Tehnica masajului corector al gurii
Masajul corector al gurii se intercalează în cadrul tratamentului cosmetic în cabinet, de

câte ori se observă la clientă adâncirea prea evidentă a şanţului nazolabial sau acele riduri
stelare din jurul gurii sau rictus. Masajul se efectuează tot cu ajutorul unei creme hrănitoare şi
are rolul de a hrăni ţesutul cutanat şi de a tonifia muşchii pieloşi din cauza vârstei, sau din
cauza unei slăbiri bruşte etc.
Poziţia clientei la acest masaj este tot şezând pe un taburet, iar cosmeticiana în spatele
clientei.
a) Cu o mână se susţine muşchiul din apropierea orbicularului gurii, iar cu cealaltă

mână, cu policele şi indexul se efectuează mici ciupituri la şanţul nazolabial, de la comisura
gurii la aripa nasului, de unde se coboară printr-o mişcare de alunecare cu indexul pe acelaşi
traiect până la poziţia iniţială (fig.65, a, b).
b) Tot aceeaşi poziţie de susţinere cu o mână, în timp ce indexul celeilalte mâini

efectuează presiuni ondulate de-a lungul şanţului nazolabial de la comisura gurii până la aripa
nasului, de unde revine la poziţia iniţială printr-o alunecare cu acelaşi deget. Printr-o mişcare
de netezire efectuată cu ambele mâini peste frunte, sau pe sub bărbie, se trece la partea
cealaltă a gurii, repetându-se aceleaşi două mişcări (fig. 66).
c) Cu o mână se susţine muşchiul din vecinătatea orbicularului gurii, în timp ce cu pulpa

degetelor index şi mediu se efectuează o mişcare de netezire pe muşchiul orbicular al gurii,
descriind cercuri din ce în ce mai mici, până se ajunge la buze (fig. 67).
d) Aceeaşi poziţie de susţinere cu mână, în timp ce indexul, mediul şi inelarul celeilalte

mâini efectuează o vibraţie punctată sub buze şi deasupra buzelor (fig. 68, a, b, c).
e) Ultima mişcare se execută şezând în spatele clientei. Cu mâinile lucrând alternativ se
efectuează un foarfece prelung al gurii, care ajunge până aproape de ureche (fig. 69, a, b).
Fiecare din aceste mişcări corectoare se repetă de 10 ori.

www.bella-mar.ro
www.bella-mar.ro
C. Tehnica masajului corector al bărbiei duble
Bărbia dublă se datoreşte unei acumulări de deşeuri organice, unei retenţii de limfă,
precum şi unei îngroşări a hipodermului. Această îngroşare locală demulte ori este însoţită şi
de o celulită generală. Prin masajul corector se reuşeşte să se oprească sau să se diminueze
această deformare locală disgraţioasă. Prin mişcări stimulatoare specifice se obţine
evacuarea, împrăştierea acumulării deşeurilor organice, o activare a circulaţiei sanguine
locale şi o tonifiere a ţesuturilor şi a muşchilor din această regiune.
Masajul corector al
bărbiei este, în
general, însoţit de un
tratament specific,
mai complex, ajutând
la atenuarea sau
îndepărtarea acestei
disgraţioase deformări
locale.
În timpul masajului,
clienta stă tot şezând
pe taburet. Poziţia
cosmeticienei este
acum în spatele
clientei.
a) Mâinile sunt
aplicate una peste cealaltă, în regiunea submentonieră, cu faţa palmară în sus. Din această
poziţie ele alunecă spre urechi. Această mişcare se efectuează cu o intensitate mărită (fig.
70, a, b).
b) O mână se sprijină lângă ureche în timp ce cealaltă efectuează, cu toată faţa palmară
o mişcare de netezire de la o ureche la cealaltă —în regiunea submandibulara şi
submentonieră. Când ajunge la cealaltă ureche, mâna rămâne în contact cu pielea, până
ce cealaltă mână reia mişcarea în sens invers (fig. 71, a, b).
c) Această mişcare este o mişcare de frământare. Se rulează pielea cu indexul, mediu şi

inelarul spre police, mâinile lucrând simultan. Se începe mişcarea de la vârful bărbiei, se
coboară până la claviculă, se urcă apoi până în dreptul gonionului, iar se coboară la clavicule,
urcând din nou până aproape la ceafă. În tot timpul acestei mişcări pielea şi ţesuturile
subcutanate sunt rulate mereu între degete (fig. 72, a, b).
d) Pumnii strânşi ai ambelor mâini, cu dosul falangelor sprijinite în regiunea

submentonieră, în timp ce policele sunt împreunate deasupra vârfului bărbiei. Din această
poziţie, mâinile alunecă cu pumnii strânşi pe pielosul gâtului, efectuând o uşoară rotire în aşa
fel ca policele să atingă claviculele, se urcă din nou tot rotind pumnii din încheietură, până în
dreptul gonionului, se coboară iar până la clavicule, urcând apoi până aproape de ceafă (fig.
73, a, b)
e) Se execută un pălmuit, alternativ cu ambele mâini în regiunea submandibulară şi

submentonieră (fig. 74).
f) Tapotatul acestei regiuni, efectuat cu ambele mâini simultan (fig. 75).
g) Arpegiul regiunii submandibulare şi submentoniere, mâinile lucrând alternativ (fig.

76).
h) Mâinile aplicate una peste cealaltă cu faţa palmară în sus, în regiunea submentonieră,
alunecă într-o mişcare vibrată până în dreptul urechilor, fără a atinge obrajii (fig. 77).
Fiecare din aceste mişcări se repetă de 10 ori. Se lucreaza cu o intensitate mărită

www.bella-mar.ro
www.bella-mar.ro
D. Tratamentul bărbiei duble
Masajul corector al bărbiei duble este, de obicei, încorporat într-un tratament special, ce
urmăreşte împrăştierea şi topirea acestor depozite inestetice.
a)Tratamentul începe prin iradieri cu infraroşii a acestei regiuni în scopul activării

circulaţiei sanguine şi topirii ţesutului adipos subcutanat.
Aceste iradieri pot fi înlocuite prin împachetări cu parafină caldă, urmărind acelaşi scop.
b)Urmează masajul manual corector al bărbiei duble, ce se efectuează cu ajutorul unei

creme reductoare.
c)Masajul manual este completat cu un masaj cu electrodul aparatului de înaltă

frecvenţa, în scop de a evita circulaţia şi a uşura absorbţia cremei reductoare de către piele.
d)Un masaj de câteva minute cu ventuza mare a sebaspirului, ce efectuează un

frământat excelent al ţesuturilor din această regiune.
e)Aplicarea unei măsţi astringente sau, dacă există, a unei meatoniere electrice. Se
procedează în felul următor : se aplică pe piele în regiunea submentonieră o cremă
reductoare, apoi o fâşie de material pluşat înmuiat într-o loţiune tonică, peste care se aplică
mentoniera electrică. Se ţine astfel 10—15 min.
e)Tratamentul bărbiei duble se încheie cu pulverizări cu o infuzie tonică, efectuate cu

pulverizatorul cu jet filiform al vaporelului.
Tot în scopul diminuării acestor depozite nedorite se pot face şedinţe de trei ori pe
săptămână (circa 20—30 şedinţe) cu aparatul Estetodin, care produce contracţii musculare,
având ca rezultat o activare a circulaţiei sanguine locale, o tonifiere a ţesuturilor şi o topire a
ţesutului adipos subcutanat.
Cap. XI. Diferite masaje speciale
Masajul de întreţinere a mâinilor
Prin acest masaj se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine şi limfatice, o mai bună
hrănire a ţesuturilor şi păstrarea supleţei încheieturilor oprindu-se — prin acest procedeu —
depunerea de săruri la nivelul articulaţiilor respective.
Înainte de a începe masajul se spală mâinile având grijă să se îndepărteze orice urmă de
săpun de pe mâini. Se aplică apoi crema cu care se efectuează masajul, prin mişcări uşoare
de netezire.
Masajul se compune din şase mişcări :
Mişcarea I este formată din două momente : A şi B.
Moment A — mâna stângă a cosmeticienei susţine degetele mâinii drepte a clientei, în

timp ce cu mâna dreaptă execută următoarea mişcare de masaj: mâna clientei cu degetele
unite este prinsă între cele patru degete şi police ale cosmeticienei, efectuând o mişcare de
netezire cu policele pe partea interioară a mâinii — mişcarea se continuă în traiectorie dublă,
începând din vârful degetelor clientei şi continuând astfel ca la vârful policelui clientei să se
întâlnească policele şi indexul cosmeticienei.
Moment B — această mişcare se adresează celeilalte părţi (partea laterală) a mâinii. De

data aceasta cu mâna dreaptă se susţine mâna clientei, iar cu stânga se execută o netezire a
mâinii, prinzând-o între cele patru degete şi police, netezire ce începe din vârful degetelor şi
continuă până dincolo de încheietură. De aici şi la primul moment presiunea mişcării este în
unghiul format între police şi celelalte degete. Fiecare din aceste mişcări a momentului A şi B
se repetă de cinci ori la fiecare mână.
La mişcarea a II-a mâna clientei se sprijină în cot pe o masă. Cu o mână se susţine mâna
care se masează în dreptul încheieturii, cu cealaltă mână se efectuează o mişcare
asemănătoare cu cea a îmbrăcării mănuşilor — degetele cosmeticienei se întrepătrund între
degetele mâinii clientei şi efectuează o mişcare de netezire înspre podul palmei unde
degetele se unesc, mişcarea continuând cu aceeaşi presiune până la încheietura mâinii. Se
repetă tot de cinci ori la fiecare mână.
Mişcarea a IlI-a. Se masează falangele de la fiecare deget în parte, începând de la

prima spre ultima, mişcare ce se aseamănă cu îmbrăcarea fiecărui deget de la mănuşă.
Cosmeticiana execută acest masaj cu ajutorul celor cinci degete, masând cu presiune fiecare
deget al clientei.
Mişcarea a IV-a. Mâna clientei se sprijină uşor pe mâna stângă a cosmeticienei, în timp
ce aceasta, cu mâna dreaptă, cu cele trei degete (index, mediu, inelar) execută presiuni
circulare pe suprafaţa exterioară a mâinii, începând de la vârful degetelor până dincolo de
încheietură, de unde se revine la poziţia de plecare printr-o mişcare de alunecare.
Mişcarea a V-a are rolul de a menţine supleţea încheieturilor falangelor.
Clienta sprijină mâna cu cotul pe o masă, palma cu degetele unite fiind întinsă vertical în
sus — mâna stângă a cosmeticienei susţine mâna clientei în dreptul încheieturii, în timp ce
www.bella-mar.ro
palma dreaptă cu degetele unite este aplicată perpendicular pe vârful degetelor clientei. Se
execută o presiune încercând să se îndoaie, pe rând, fiecare rând de falange (primul, al
doilea, al treilea) până când se ajunge ca mîna clientei să fie închisă pumn, şi mâna
cosmeticienei lipită cu faţa palmară a degetelor de pumnul clientei. Se revine la poziţia
iniţială. Mişcarea se repetă de cinci ori pentru fiecare mână.
Mişcarea a VI-a are rolul de a menţine supleţea articulaţiilor mâinilor. Clienta sprijină
mâna tot în cot pe o masă, cosmeticiana susţine cu o mână antebraţul clientei, în timp ce cu
cealaltă mână apucă vârful degetelor mâinii respective, efectuând o mişcare de rotaţie
dinspre exterior spre interior. Şi această mişcare se repetă de cinci ori pentru fiecare mână.
a. Îngrijirea mîinilor. Datorită activităţilor zilnice la servici şi acasă, de multe ori

mâinile femeilor îşi pierd catifelarea şi aspectul lor frumos. Pielea mâinilor se poate usca,
zbârci, datorită degresării sau unei avitaminoze. În ultimul caz, clienta va trebui să urmeze şi
un tratament intern la doctor, în afară de îngrijirile ce le va acorda mâinilor.
O mână uscată se îngrijeşte în felul următor :
se spală, se curăţă cu lapte demachiant;
se gresează cu o cremă hrănitoare şi hidratantă ;
se efectuează mişcările de masaj indicate mai sus;
se unge apoi mâna din nou cu o cremă vitaminizată şi se aplică peste aceasta parafină
caldă (aceeaşi compoziţie cu masca de parafină), Prin pensulări repetate cu o pensulă lată şi
moale. Se pensulează parafina pe mână de la degete până la cot şi pe partea exterioară şi pe
cea interioară, învelind mâna ca într-o mănuşă groasă. Se aplică parafina la o temperatură pe
care o suportă mâna clientei. După 15 min. se îndepărtează parafina închegată, cu ajutorul
unei spatule. Se face un uşor masaj decongestiv al mâinilor şi apoi se înfăşoară în comprese
reci.
În loc de parafină se mai poate proceda în felul următor:
Se fac de trei ori pe săptămână băi călduţe în ulei de germene de porumb, având un
efect foarte bun emolient.
b. Îngrijirea unghiilor de la mâini şi picioare. Unghiile sunt formaţiuni cornoase ce

acoperă faţa dorsală a extremităţilor degetelor de la mâini şi de la picioare. De aspectul lor
depinde frumuseţea mâinilor şi a picioarelor.
Pentru aceasta, ele trebuie să fie mai întâi sănătoase. Orice afecţiune (schimbarea
culorii, schimbarea formei, schimbarea structurii, infecţiile) vor fi tratate de către medic.
Unghiile sănătoase se vor îngriji, pentru a le menţine sănătoase şi din motive estetice.
Unghiile de la mâini suferă, ca şi pielea mâinilor, din cauza activităţilor zilnice (munca
în gospodărie, munca în diverse profesiuni etc), a prafului, a murdăriei unor obiecte care
inevitabil sunt atinse cu mâna, a unor traumatisme (loviri, înţepături).
Îngrijirea unghiilor începe cu spălarea lor cu apă şi săpun, cu o periuţă specială, de câte
ori este nevoie. Dacă unghiile sunt mai lungi, se curăţă regiunea de sub vârful unghiei cu
ajutorul unui beţişor pe al cărui vârf s-a înfăşurat puţină vată, care se umezeşte cu suc de
lămâie, sare de lămâie, apă oxigenată, pentru a albi pielea din această regiune, ceea ce dă
un aspect frumos şi de curăţenie perfectă.
Pilirea unghiilor se va face săptămânal, dându-li-se o formă ovală şi o margine netedă,

pentru a nu agăţa şi zgâria, chiar dacă sunt mai lungi. În privinţa lungimii, gustul personal,
precum şi îndeletnicirile persoanei respective îşi vor spune cuvântul.
În funcţie de obişnuinţă, pieliţele de pe unghii se taie după ce au fost muiate timp de 10

min. în apă caldă şi săpun, în condiţii de igienă perfectă, sau sunt împinse şi deplasate spre
baza unghiei.
Este recomandată o baie de ulei călduţ o dată pe săptămână, pentru întreţinerea lor în
stare de sănătate (se va folosi un ulei vegetal).
Dacă unghiile nu se lăcuiesc, vor fi lustruite cu un material moale ; dacă se aplică un lac
sau o pastă colorată, culoarea acesteia va fi aleasă în funcţie de culoarea rujului de buze, în
armonie cu culoarea îmbrăcămintei, în armonie cu fardurile folosite pentru faţă. Când pasta
începe să se deslipească de pe unghii, se şterge imediat toată unghia cu ajutorul solventului
respectiv, deoarece unghiile lăcuite, cu lacul cojit din loc în loc, denotă neglijenţă, delăsare şi
dau un aspect deprimant mâinilor şi persoanei respective.
Toate acestea sunt valabile şi pentru unghiile de la picioare; îngrijirea lor face parte din
obligaţiile faţă de propria persoană.
Masajul de întreţinere a picioarelor
Prin masajul picioarelor se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine locale, precum şi

păstrarea supleţei articulaţiilor piciorului. În timpul masajului, piciorul clientei se sprijină pe
genunchiul cosmeticienei. Masajul este alcătuit din cinci mişcări.
Mişcarea I este formată din mişcări de netezire — mâinile alunecă alternativ, cu palma
bine lipită pe piele — de la vârful degetelor pe partea dorsală a piciorului până spre genunchi,
presiunea mare a mişcării fiind pe osul tibia.
Pentru a nu pierde contactul cu pielea clientei, când o mână termină mişcarea la

genunchi, cealaltă mână reia aceeaşi mişcare de la vârful degetelor. Mişcarea se repetă de 10
ori.
Mişcarea a II-a este tot o mişcare de alunecare, compusă din două momente:
a. O mână susţine piciorul clientei mai sus de gleznă, cealaltă mână execută o
mişcare de netezire pe partea laterală interioară a piciorului, începând de la vârful degetelor,
încercuind călcâiul şi urcând spre gleznă. Presiunea mişcării este în unghiul format de police
şi celelalte patru degete ale mâinii cosmeticienei.
b. Aceeaşi mişcare se repetă, însă netezirea se efectuează acum pe partea laterală

exterioară a labei piciorului.
www.bella-mar.ro
Ambele mişcări a şi b se repetă de 10 ori pentru fiecare picior.
Mişcarea a IlI-a se efectuează în felul următor : o mână susţine piciorul clientei, iar
cealaltă mână execută cu mediul, indexul şi inelarul, presiuni circulare pe faţa superioară a
labei piciorului, începând de la vârful degetelor şi continuând până spre gleznă, de unde
mâna revine pentru mişcarea de netezire, înapoi la poziţia iniţială a mişcării. Mişcarea se
repetă, la rândul ei, de 10 ori pentru fiecare picior.
Mişcarea a IV-a. Cu o mână se susţine piciorul clientei, iar cu cealaltă se efectuează o

mişcare de rotire spre exterior a fiecărui deget în parte. Este o mişcare ce se adresează
articulaţiilor degetelor de la picior. Se repetă de trei ori pentru fiecare deget.
Mişcarea a V-a. Această mişcare are drept scop menţinerea supleţei articulaţiei
piciorului. Cu o mână se susţine piciorul clientei, iar cu cealaltă se prinde vârful piciorului şi se
execută mişcări de rotire din exterior spre interior. Se repetă de 10 ori pentru fiecare picior.
Toate aceste mişcări de masaj se efectuează folosind ca produs de masaj talcul sau — în
cazul unui picior cu piele excesiv de uscată — o emulsie.
Masajul pe
uscat
Acest masaj
se lucrează ,,pe uscat"
deci fără
ajutorul unei creme.
Are un rol
deosebit în
provocarea unui aport
de sânge în
regiunea
masată, în
drenarea
deşeurilor atât epidermice cât şi organice, de asemenea stimulează şi fibrele elastice din
derm.
Masajul este alcătuit din ciupituri superficiale, alternate cu ciupituri profunde.
Ciupiturile superficiale se efectuează cu ambele mâini simultan — policele fiind situat

în dreptul primei articulaţii a indexului. Indexul execută o mişcare de alunecare, de
coborâre spre vârful policelui, rulând în acest fel suprafaţa pielii. Mişcarea se termină în
momentul când vârful indexului se găseşte la acelaşi nivel cu vârful policelui.
Ciupiturile superficiale se efectuează pe traiectorii în zig-zag, în regiunea geniană şi pe

frunte (fig. 78 şi 79).
Ciupiturile profunde se efectuează prinzând pielea, ţesutul subcutanat şi muşchii pieloşi,

între police şi celelalte patru degete. În ciupiturile profunde se rulează pielea cu cele patru
degete spre police, mişcarea antrenând ţesuturile în profunzime. Mâinile lucrează tot
simultan,
aceste mişcări sunt incluse în masajul facial (fig. 80, 81, 82).
Masajul pe uscat este foarte indicat şi foarte eficace la tenurile acneice, comedoniene, la
tenurile cu cuperoză şi caşectice.
La tenurile acneice, această alternanţă de ciupituri superficiale cu ciupituri profunde

restabileşte circulaţia sanguină, încetinită la asemenea tenuri, şi drenează atât deşeurile
organice cât şi deşeurile cutanate, ajutând astfel la restabilirea funcţiei respiratorii a pielii. În
felul acesta, procesul de vindecare — în cazul tenului acneic — este mai rapid.
La tenurile cu cuperoză aceste ciupituri alternate stimulează circulaţia sanguină, ajutând

la drenarea sângelui ce stagnează în capilarele dilatate şi restabilind astfel circulaţia
defectuoasă a acestor tenuri.
Masajul decongestiv şi anticuperozic

www.bella-mar.ro
Ţesuturile congestionate şi cuperozice se caracterizează printr-un aflux de sânge în
regiunea feţei şi o dilatare a capilarelor din această regiune. Masajul în astfel de situaţii se
efectuează într-o ambianţă calmă, plăcută, în completă linişte şi este alcătuit din mişcări de
netezire şi victorii, care au ca scop de a descongestiona şi calma faţa, drenând totodată
sângele ce stagnează în capilarele dilatate.
Masajul trebuie executat lent iar mişcările de netezire vor avea intensitate uşor mărită
în.direcţia circulaţiei venoase.
Se începe printr-un masaj obişnuit facial în care însă anumite mişcări sunt puţin
schimbate, şi anume :
— Mişcările din regiunea frontală şi a ochilor rămân identice ca la orice masaj

facial.
— În regiunea nasului, cerculeţele ce se fac cu mediul în regiunea aripilor nasului cu

direcţia dinăuntru în afară, fără ca mediul să mai alunece în sus pe muchia nasului.
Tot în regiunea nasului se execută foarfecele nasului, combinat cu coborârea pe frunte

în regiunea temporală şi în jos, urmărind descongestionarea feţei.
În regiunea vârfului bărbiei, cerculeţele ce se efectuează cu policele ambelor mâini au

direcţia tot dinăuntru în afară.
În regiunea geniană, fricţionatul se efectuează cu presiune mărită la coborâre în direcţia

circulaţiei venoase, stabilindu-se astfel o decongestionare a feţei.
Tot în această regiune, în cazul tenurilor cu cuperoze se poate efectua masajul uscat în
regiunile cuperozate, în special pe pomeţii obrajilor.
În general, masajul facial se execută la aceste tenuri în mod obişnuit, eliminând însă
mişcările energice ca pălmuitul, ciupitul, frământatul, deci se vor păstra din mişcările
masajului facial doar mişcările de netezire, care însă se efectuează mult mai lent, calm, cu
presiune doar în direcţia circulaţiei venoase.
În regiunea gâtului, mişcările de masaj la tenurile congestive sunt următoarele: mâinile

lucrează simultan, mâinile sunt fixate cu faţa palmară în sus cu degetul mic sprijinit de
gonion. De aici ele pornesc într-o mişcare de netezire, cu o uşoară presiune pe vena jugulară,
de o parte şi de alta a gâtului, până în dreptul claviculei. Ajungând aici, mâinile se desprind şi
reiau mişcarea de la început. Se repetă mişcarea de 10 ori.
Aceeaşi mişcare, cu acelaşi traiect, se efectuează acum cu mâinile lucrând alternativ,
întâi de o parte şi apoi de cealaltă parte a gâtului. Când o mână a ajuns la claviculă, cealaltă
reîncepe mişcarea din dreptul gonionului, alunecând pe vena jugulară. Se repetă de 10 ori de
fiecare parte a gâtului.
Cu ambele mâini se încercuieşte gâtul clientei,

degetele sprijinindu-se pe venele jugulare, în timp ce
policele ambelor mâini execută o mişcare de netezire cu
presiune în regiunea cervicală, în sensul de sus în jos.
Masajul decongestiv se termină cu o serie de mişcări

vibratorii.
a) Masajul vibrator al regiunii submaxilare. Mâna dreaptă

se aşază în partea stângă, sub
unghiul maxilarului inferior. Ea alunecă uşor, prin

vibraţii, până spre urechea dreaptă. Ajunsă aici rămâne fixată
în această regiune, până ce mâna stângă reia mişcarea în
sens invers (fig. 83).
b) Vibraţia muşchilor sterno-cleido- mastoidian.

Trei degete cuprind muşchiul
sterno-cleido-mastoidian la nivelul
mastoidei. Ele alunecă în vibraţii de sus
în jos, pe traiectoria muşchilor.
Mâinile lucrează simultan spre
stern (fig.84).
c) Vibraţia muşchilor
gâtului. Ambele mâini se aşază în
poziţie orizontală, pe cele două părţi
ale gâtului, sub maxilarul
inferior. Coborârea prin vibraţii se face
pe lungimea gâtului până la
decolteu (fig.85).
www.bella-mar.ro
Fig. 87. Masajul decongestiv şi Fig. 88. Masajul decongestiv şi
anticuperozic: vibraţia muş- anticuperozic : vibraţia muş-
chilor bărbiei. chilor triunghiulari şi elevatori
Fig. 89. Masajul decongestiv şi Fig. 90. Masajul decongestiv şi
anticuperozic : vibraţia muş- anticuperozic : vibraţia muş-
chilor orbiculari ai buzelor. chilor nasului — timpul I.

www.bella-mar.ro
d) Vibraţia regiunii maseterilor. Se fixează palmele ambelor mâini, cu degetele unite,

acoperind unghiul maxilarului inferior. Mâinile cu palmele aderând bine de piele urcă vibrând
vertical până la arcada zigomatică, de unde se deplasează orizontal pe regiunea arcadei
zigomatice până spre tâmple, vibrând doar cu indexul şi mediul (fig. 86).
e) Vibraţia muşchiului vârfului bărbiei. Degetele sunt fixate sub bărbie. Policele execută
mişcarea vibratorie alternativ, unul în partea dreaptă, celălalt în partea stângă, executând un
semicerc deasupra bărbiei (fig. 87).
www.bella-mar.ro
f) Vibraţia muşchilor elevatori şi triunghiulari. Mâinile sunt aşezate în poziţie vertical şi
paralelă de-a lungul obrazului. Indexul şi mediul se fixează pe marginea maxilarului inferior
sub bărbie. Ele alunecă în lungul triunghiularului până la comisura buzelor, de unde îşi
continuă mişcarea până în unghiul intern al ochilor. La nivelul nasului, indexul se desprinde,
mişcarea fiind continuată doar de mediu (fig.88).
g) Vibraţia muşchilor orbiculari ai buzelor. Degetele se fixează sub bărbie, policele

execută mişcarea vibratorie pe muşchii orbicularului buzelor în semicerc din interior spre
exterior (fig. 89). Se efectuează aceleaşi mişcări ca la f) mişcări de legătură.
h) Vibraţia muşchilor nasului. Degetele sunt fixate sub bărbie. Pulpa policelor execută
vibraţia muşchilor dilatatori ai nărilor. Mişcarea începe de la vârful nasului, continuându-se
spre şanţul nazogenian. Apoi pulpele policelor urcă din nou la vârful nasului în lungul septului
şi apoi coboară pe traiectoria muşchilor transversali până la şanţulnazogenian (fig. 90, 91,
92).
i) Vibraţia muşchilor zigomatici. Indexul şi mediul pornesc de o parte şi alta a comisurei

gurii, alunecând în vibraţii de-a lungul muşchilor zigomatici până la inserţia lor pe osul molar
(fig. 93).
j)Vibraţia muşchilor orbiculari ai ochilor. Policele se fixează pe banda de la frunte.
Mişcarea se efectuează cu indexul, mediul şi inelarul, care pornesc de la

unghiul intern al ochilor, masând în semicerc partea inferioară şi superioară a
ochilor. Această mişcare se execută din încheietura mâinii. Este foarte indicată la
persoanele cu cearcăne (fig. 94, 95).
k) Vibraţia muşchilor piramidali şi frontali. Policele sunt fixate tot pe frunte.

Mediul alunecă vibrând alternativ pe piramidal în sus. Apoi mâinile se plasează
orizontal, masând alternativ prin vibraţii de jos în sus fruntea până la tâmple ( fig.
96).
Fiecare din aceste mişcări vibratorii se repetă de 5—6 ori.
Masajul pielei capului
Acest masaj este inclus în tratamentul cosmetic pentru îngrijirea părului şi a pielii
capului.
Masajul are drept scop a stimula circulaţia sanguină din această regiune şi de a stimula
bulbul pilos, ajutând astfel la revitalizarea firului de păr. Acest masaj se efectuează în două
etape:
În prima etapă se execută masajul manual al pielii capului, în timp ce clienta ţine în
mână electrodul cu spirala metalică al aparatului de înaltă frecvenţă. Este ceea ce se
numeşte masaj „sub saturaţie”. În acest caz, scânteile electrice se produc între mâna
cosmeticienei şi pielea clientei. În acest fel se intensifică acţiunea masajului manual ,
scânteile electrice excitând terminaţiile nervoase de la nivelul pielii capului. Se execută acest
masaj sub saturaţie timp de 5 min.
În a doua etapă, masajul se continuă tot 5 min, de data aceasta fără ajutorul
electricităţii. Pentru ambele faze ale masajului manual, mişcările sunt aceleaşi.
Se aplică falangele mâinii drepte pe piele în regiunea frontală, iar falangele mâinii
stângi, în regiunea occipitală. Podul palmei nu este lipit de piele. Se exercită astfel o presiune
energică de du-te-vino, dar nu brutală asupra pielii capului, în sensul frunte-creştet, ceafă-
creştet. În tot acest timp, degetele nu se deslipesc de piele, nu freacă părul, este doar o
mobilizare a pielii capului pe cutia craniană.
Se aplică falangele degetelor de la ambele mâini pe fiecare parte a capului deasupra

urechilor.
Podul palmei de asemenea nu este lipit de cap, degetele formând un unghi drept cu
acesta. În acest timp, coatele cosmeticienei sunt depărtate de corp, degetele fără a deplasa
pielea şi freca părul, presează şi împing piele pe cutia craniană spre creştet.
În a treia etapă , se aplică falangele degetelor în acelaş mod ca la etapa a doua. De data
aceasta se execută o mişcare de rotaţie menită să antreneze pielea capului în sensuri diferite.
F. Masajul ligamentelor suspensoare ale bustului
Acest masaj are drept scop menţinerea tonicităţii muşchilor şi ligamentelor ce susţin
bustul. El se efectuează absolut numai pe ligamentele suspensoare ale bustului deasupra
glandei mamare.
Masajul este alcătuit din patru mişcări:
Mişcarea I este o mişcare de netezire. Mâinile lucrează alternativ cu faţa palmară a

mâinii aderând bine de piele. O mână se fixează deasupra claviculei, susţinând ligamentele
suspensoare ale bustului, în timp ce cealaltă mână cu degetele index şi mediu în foarfece
începe mişcarea de netezire din dreptul mamelonului. În continuare, degetele se unesc şi
continuă mişcarea în sus până în dreptul claviculei. În acest moment, cealaltă mână se
desprinde şi reia aceeaşi mişcare pe acelaşi traiect. Se repetă această mişcare de 10 ori
pentru fiecare sân.
Mişcarea a II-a este o mişcare de frământat. Cu o mână se susţin ligamentele

suspensoare ale bustului deasupra claviculei, în timp ce cu cealaltă mână, cu cele trei degete
(index, mediu, inelar) se efectuează presiuni circulare spre police. Această mişcare de
frământare se efectuează în regiunea de deasupra mamelonului până spre claviculă. Mişcările
de frământare se reiau apoi la celălalt sân.
www.bella-mar.ro
Mişcarea a III-a este o mişcare de „haşurare” asemănătoare cu cele din masajul de
relaxare. Mâinile lucrează simultan, efectuând rotaţii din încheietura mâinii, degetele lovind
uşor pielea în timpul acestor rotaţii în regiunea dintre mamelon şi claviculă.
Mişcarea a VI-a este o mişcare de vibratorie plană. Traiectul şi poziţia mâinilor sunt
identice ca la prima mişcare, dar de data aceasta mâinile lucrează tot alternativ, efectuează
mişcarea vibrând.
Prin aceste mişcări de masaj se reuşeşte să se păstreze tonusul muşchilor şi

ligamentelor ce susţin bustul, astfel ca acesta să poată rămâne ferm, elastic,
armonios un timp cât mai îndelungat.
Cap. XII. Măştile cosmetice
Generalităţi
Prin noţiunea de mască cosmetică se înţelege utilizarea de amestecuri speciale de

diferite substanţe, simple sau complexe, care se aplică pe obraz, gât şi decolteu, menite să
rămână în contact cu pielea timp mai îndelungat (20—30 min.), pentru a putea produce
efecte mai statornice.
Aplicarea măştilor cosmetice se face de foarte mult timp. În vechiul Egipt, în Grecia
Antică, precum şi la romani, femeile îşi aplicau pe faţă o serie de produse animale sau
vegetale (ouă, legume, fructe, carne, lapte, miere), care amestecate în proporţii potrivite
produceau efecte estetice remarcabile, frăgezind pielea şi prelungindu-i aspectul tineresc.
Romanii le numeau „vultus domesticus", adică „faţa de acasă", iar francezii „le masque au
mari" (masca pentru bărbat).
Imaginaţia în combinarea măştilor cosmetice nu cunoaşte limite când este vorba de

prezervarea sau îndepărtarea ridurilor sau de a da tenului fanat strălucire.
În cosmetica modernă, măştile faciale constituie mijloace eficiente de tratament al

tenului, cu condiţia să fie aplicate raţional, adecvate tipului de ten şi ţinându-se seama de
anumite reguli în aplicarea lor. Acţiunea lor este foarte asemănătoare cu a masajului facial,
însă nu este definitivă, ci trecătoare. Pentru a fi eficientă este necesar să fie aplicată la
intervale regulate şi un timp mai îndelungat.
Efectele măştilor asupra tenului
În funcţie de compoziţia lor, de modul de preparare şi aplicare, măştile pot avea efecte
variate asupra tenului, acţionând asupra pielii pe planuri multiple, astfel:
— Măştile acţionează asupra circulaţiei sanguine, producând o uşoară congestie locală a
pielii, în cazul când sunt aplicate calde. Prin aceasta intervin favorabil asupra metabolismului
celular, influenţează şi determină o secreţie mai bună a glandelor sebacee şi sudoripare.
Când sunt aplicate reci, ori alcătuite din substanţe astringente, produc o tensiune locală
şi o netezire a pielii, strângând porii dilataţi şi dând pielii un aspect neted-catifelat.
Au o acţiune de hidratare a ţesutului cutanat.
Au rol de absorbţie, deci de a absorbi din piele surplusul de grăsimi şi transpiraţie, de

toxine şi celule moarte.
Au rol de a hrăni ţesutul cutanat când conţin substanţe grase, hrănitoare, care sunt
absorbite de piele prin canalele excretorii ale glandelor sebacee şi sudoripare.
Au rol de a calma tenul iritat.
Descongestionează tenul.
Măştile au un efect de curăţire a pielii.
În funcţie de substanţele ce le conţin, pot albi pielea.
Rol de tonifiere a ţesutului cutanat.
În cazul când trebuie să se obţină o hrănire sau o hidratare, calmare sau

descongestionare a pielii — deci efectul măştii trebuie să fie mărit —, se aplică peste masca
respectivă o compresă umezită în apă distilată, apă minerală sau infuzie calmantă sau tonică
peste care se efectuează o şedinţă de 2—3 min. cu electrodul plat facial al aparatului de
înaltă frecvenţă. Datorită curentului electric, efectul măştii este mărit, substanţele din mască
fiind absorbite de către piele.
Tot în scopul de a mări efectul măştii în cazurile în care se urmăreşte hrănirea,

hidratarea sau tonifierea tenului, se aplică pe faţă o cremă hrănitoare vitaminizată, deci cu
conţinut de substanţe biologice ; peste cremă se aplică o compresă dintr-un material pluşat
muiat într-o infuzie tonică sau calmantă, sau apă minerală peste care se aplică o mască
electrică, care se păstrează pe faţă timp de 10 min, mărind în acest fel puterea de absorbţie a
pielii.
Tot pentru a mări eficacitatea măştilor, se poate expune faţa cu masca aplicată la o
lampă solux sau de ultraviolete, timp de câteva minute (deci asocierea efectului caloric şi
chimic al acestor radiaţii), sau efectuarea peste mască a unei vaporizări cu apă ozonizată
şi ionizată cu ajutorul Vapozonului.
În general, măştile, în funcţie de substanţele din care sunt preparate, de modul lor de
aplicare, produc efecte variate şi multiple, însă nu statornice. Astfel, ele pot activa circulaţia,
pot hidrata, tonifia, calma, descongestiona, descuama, albi, netezi pielea, absorbind surplusul
de grăsimi şi apă din piele, sau mări transpiraţia pielii, deci eliminarea toxinelor.
www.bella-mar.ro
Clasificarea măştilor în funcţie de scopul urmărit şi de modul lor de preparare
şi de aplicare
În funcţie de substanţele ce se folosesc şi de modul lor de preparare şi aplicare, măştile

au efecte variate asupra tenului. Astfel se deosebesc :
Măşti astringente, sicative, care sunt folosite în cazul tenurilor grase, cu pori dilataţi
(hipersecreţie de sebum şi transpiraţie). Ele au rolul de a absorbi surplusul de grăsimi şi
toxine, de a micşora porii dilataţi şi de a produce o tensiune locală, netezind astfel pielea.
Aceste măşti trebuie să conţină substanţele următoare: caolină, carbonat de calciu, carbonat
de magneziu, amestecate cu diverse sucuri de fructe sau infuzii cu rol astringent.
b) Măşti emoliente care conţin substanţe grase, emoliente şi se aplică la tenurile uscate,
alipice, ce prezintă descuamări ale pielii.
c) Măşti nutritive care conţin substanţe grase, hrănitoare, substanţe biologice active —
măşti ce sunt utilizate la tenurile uscate şi fanate în scopul de a hrăni şi revitaliza ţesutul
cutanat.
d) Măşti cu acţiune tonică, stimulatoare, utilizate la tenurile cu elasticitate scăzută, cu

tendinţă vizibilă spre riduri şi aspect flasc. Acţiunea stimulatoare a acestor măşti se obţine
prin adăugarea în masca de camfor, mentă sau diverse sucuri de fructe cu acţiune tonică
(căpşuni, piersici, zeamă de lămâi, zeamă de struguri albi etc).
e) Măşti calmante folosite la tenurile iritate, congestionate. Efectul de calmare se obţine

prin amestecul de amidon sau caolină, cu o emulsie şi diverse infuzii de plante cu efect
calmant.
f) Măştile congestive se folosesc în scopul de a mări, activa, circulaţia sanguină locală.

Sunt măşti indicate la tenurile anemice, palide, caşectice.
g) Măşti hidratante sub formă de paste sau comprese, utilizate la tenurile deshidratate,
cu un defectuos metabolism al apei, având ca efec de a reda ţesutului cutanat cantitatea de
apă necesară, spre a-l menţine suplu şi catifelat (îmbibarea stratului cornos).
h) Măşti descuamante şi pentru albit, utilizate la tenurile cu tulburări pigmentare sau la

tenurile asfixice, în scopul de a obţine o albire şi o descuamare — îndepărtare deci a celulelor
moarte de la nivelul pielii, asigurând astfel procesul respirator al pielii.
i) Măşti medicamentoase, în compoziţia cărora intră diverse medicamente. Prin folosirea

lor în măşti se obţine un contact mai îndelung al substanţelor respective cu pielea, deci o
acţiune mărită.
Adăugând măştilor puţin camfor şi mentol, se obţine şi un efect răcoritor.
Din punctul de vedere, al modului lor de preparare şi aplicare, măştile se pot clasafica în
:
— măşti faciale propriu-zise ;

— împachetări faciale sau cataplasme.
Măştile faciale
Măştile faciale se prezintă sub formă de pastă şi pot fi calde sau reci.
a. Măştile faciale reci, după substanţele ce le conţin, pot avea două efecte :
când conţin substanţe astringente ele se întăresc pe faţă, se usucă producând astfel o
tensiune a pielii, o închidere a porilor pilosebacei dilataţi şi o netezire a pielii. Ele au o acţiune
absorbantă, de a absorbi de pe piele surplusul de grăsimi şi toxine, precum şi celulele
moarte ;
măştile faciale sub formă de pastă, conţinând substanţe grase, nutritive, nu se usucă pe
piele, ele au rolul de a fi absorbite de piele, obţinându-se astfel o hrănire a ţestului cutanat.
Aceste măşti se aplică pe faţă, gât şi decolteu, spre deosebire de cele absorbante care nu se
aplică decât pe faţă (pe gât şi decolteu aplicându-se în acest caz, măşti grase sau comprese).
b. Măştile faciale calde. Din această categorie face parte masca de parafină.
Parafina este o substanţă de origine minerală care nu pătrunde în piele. Rolul parafinei
nu este direct, prin faptul că se aplică caldă pe faţă, gât şi decolteu, formează un strat
izolator perfect, care prin căldura lui produce o congestie locală a pielii, stimulează secreţia
sebacee şi sudoripară. Nelăsând să se evapore transpiraţia abundentă a pielii, realizează şi o
hidratare a ţesutului cutanat. Aplicarea unui strat de cremă hrănitoare cu conţinut de
substanţe biologice active face ca prin căldura stratului izolator al parafinei aceasta să fie mai
bine absorbită de către straturile superficiale ale pielii prin canalele excretorii.
Pentru a prepara masca de parafină, se topeşte în bain-Marie 70 g parafină solidă, 10 g

ceară albă, 10 g glicerină şi 20 g ulei de parafină. Se topesc toate până la temperatura de
fierbere, se lasă să se răcească până la punctul în care se poate suporta pe piele. Aceasta
este una din marile calităţi ale parafinei. Aplicată caldă pe faţă, este suportată fără a produce
arsuri până la temperatura de 50—60°C, în timp ce pielea nu suportă astfel de temperaturi în
cazul apei sau al uleiurilor. Se încearcă temperatura parafinei pe dosul mâinii ca să fie
suportată de piele şi apoi cu o pensulă lată, moale şi uscată (udă poate produce arsuri) se
pensulează parafina topită pe faţă, gât şi decolteu, ferind ochii şi gura. Pensulările se repetă
până ce se obţine un strat izolator gros de câţiva milimetri. Se lasă astfel 15—20 min. pe faţa
clientei, sfătuind-o să stea cu faţa într-o cât mai perfectă imobilitate, pentru a nu provoca
fisuri în mască. În acest caz, masca nu ar mai reprezenta un strat izolator perfect şi efectul nu
ar mai fi acelaşi.
După trecerea celor 20 min, cu o spatulă de plastic se îndepărtează de pe faţă masca,

începând din regiunea gâtului. Datorită congestiei locale provocate de căldura măştii se
produce o uşoară dilatare a porilor pilosebacei, o înmuiere a celulelor moarte descuamante şi
o transpiraţie mai abundentă. În felul acesta se elimină şi toxinele din piele, având loc şi o
absorbţie mai uşoară a substanţelor aplicate pe piele sub mască. Datorită transpiraţiei care
nu se evaporă, pielea se hidratează, iar după îndepărtarea măştii rămâne umedă, curată,
catifelată.
Masca de parafină este foarte indicată la tenurile foarte uscate şi deshidratate, care
prezintă descuamări. Nu este bine însă să fie aplicată prea des, deoarece căldura ce o degajă
www.bella-mar.ro
slăbeşte în oarecare măsură tonusul pielii şi al muşchilor. Deci va fi folosită la tenurile
respective, în special atunci când ele au fost expuse un timp mai îndelungat acţiunii soarelui
puternic, vântului sau frigului.
Modul de preparare şi aplicare a măştilor
Pentru a putea să-şi atingă scopul urmărit, efectul scontat, completând astfel acţiunea
masajului facial, măştile faciale trebuie aplicate ţinând seama de anumite condiţii esenţiale :
Indiferent că masca este aplicată caldă sau rece, ea trebuie să fie adecvată calităţii
tenului respectiv, necesităţilor lui şi scopului urmărit. Deci masca trebuie să fie preparată din
acele substanţe, sucuri sau infuzii care sunt potrivite calităţii tenului respectiv. La un ten mixt
se recurge la aplicarea unei măşti combinate — astringentă şi hrănitoare — aplicată fiecare în
regiunile respective.
Orice mască trebuie să formeze o pastă moale, negrunjoasă şi fără miros neplăcut.
Masca trebuie aplicată pe faţă, gât şi decolteu, după ce acestea au fost perfect curăţite
prin demachieri, vaporizări şi extragere de comedoane.
Întinderea măştii se face cu ajutorul unei pensule late, moi, pe faţă, gât şi decolteu,
exceptând ochii, gura, nările. Masca trebuie să fie aplicată într-un strat gros, uniform, care să
adere bine de piele.
Pensularea se face în anumite direcţii, astfel: — de la moţul bărbiei-ureche ; — comisura

gurii — ureche ; — de-a lungul arcadei zigomatice până la tâmplă ; — pe dosul nasului ; — pe
frunte ; — pe gât şi decolteu.
Masca trebuie să fie aplicată la o temperatură potrivită (în caz că este caldă), care să nu
jeneze clienta sau să-i producă arsuri pe piele.
Masca trebuie să fie întinsă uniform pe piele şi să fie menţinută pe faţă, în general, 15—
20 min.
Măştile nu trebuie să conţină substanţe care să nu poată fi uşor îndepărtate de pe piele.

În acest caz, îndepărtarea lor ar necesita o frecare a pielii şi ar putea da naştere la iritaţii.
h) Măştile nu trebuie să conţină substanţe toxice sau alergice care ar produce iritaţii şi
intoxicări clientei.
i) Masca se aplică pe faţa clientei, după ce în prealabil s-a aplicat o cremă antirid în jurul
ochilor.
j) În tot timpul cât are masca, clienta trebuie să stea într-o poziţie de relaxare perfectă,
culcată pe un fotoliu cosmetic, cu ochii protejaţi cu comprese muiate în infuzii calmante,
lumina trebuie să fie difuză, indirectă şi linişte perfectă. O muzică discretă si plăcută va mări
clientei senzaţia de odihnă şi relaxare atât fizică cât şi psihică.
k) După trecerea celor 15—20 min, masca se îndepărtează de pe faţă cu ajutorul unei
comprese de tifon umezită în apă călduţă sau infuzii adecvate tenului.
l) La măştile care au rolul a fi absorbite de piele, se poate mări efectul lor şi uşura
absorbţia pielii prin aplicarea peste mască a unei comprese înmuiate într-o infuzie adecvată
tenului, peste care se va face o şedinţă de 2—3 min. cu electrodul facial al aparatului de
înaltă frecvenţă. Datorită curentului electric, substanţele din mască pătrund mai uşor în piele.
În acelaşi scop se poate face, peste mască, o şedinţă la ozonizor (Vapozon), prin
proiectarea pe faţă, gât şi decolteu a unor vapori ionizaţi şi ozonizaţi, mărind puterea de
absorbţie a pieli şi hidratarea ei.
Un alt procedeu constă în expunerea câteva minute — cu mască — la o lampă solux, tot
în scopul uşurării absorbţiei cutanate (datorită efectului caloric al radiaţiei infraroşii).
m) După îndepărtarea măştii de pe faţă, cu ajutorul compreselor calde şi umede, se

efectuează o pulverizare rece tonifiantă cu jetul difuz al Vaporelului.
Se lasă faţa astfel umezită 1—2 min, apoi se şterge cu şerveţele moi speciale şi se
aplică o cremă de zi protectoare.
Împachetările faciale
Tenurile, în special cele uscate şi deshidratate, mai pot fi îngrijite cu efecte

satisfăcătoare cu ajutorul împachetărilor faciale sau cataplasmelor. Aceste împachetări se fac,
de obicei, calde, când au drept scop de a înmuia şi hrăni ţesutul cutanat (la tenurile uscate ce
prezintă descuamări). Reci se aplică sub formă de comprese în scopul de a hidrata şi a tonifia
pielea.
Împachetările calde se pot face cu diverse uleiuri, ca: ulei de măsline, de germene de
porumb, de migdale, de avocado sau unt de cacao. Se procedează în felul următor : se ia o
bucată de flanelă sau prosop de mărimea figurii, se taie orificii speciale pentru ochi şi gură, se
înmoaie acest flanel în uleiul încălzit la o temperatură suportabilă de către piele şi se aplică
pe faţă şi gât. Peste acest flanel se aplică un material plastic izolator, care are drept scop de a
menţine un timp cât mai îndelungat căldura şi umiditatea compresei. Aceste comprese pot fi
înmuiate şi în infuzii calde adecvate, când se urmăreşte doar efectul de calmare şi
hidratare a pielii. Prin aceste împachetări se realizează o înmuiere a stratului cornos
descuamant şi o hrănire a ţesutului cutanat. Pentru a mări efectul acestor împachetări, se pot
face peste aceste comprese iradieri la lampa solux, care ridicând temperatura locală, măresc
puterea de absorbţie a pielii.
Tot în acest scop se poate aplica, peste aceste comprese calde, o mască electrică cu
acelaşi efect.
Împachetările faciale sunt foarte indicate la tenurile uscate ce prezintă descuamări,

datorită efectului lor emolient, calmant.
www.bella-mar.ro
Când se urmăreşte doar hidratarea şi tonifierea pielii, compresele se aplică reci şi
îmbibate cu infuzii tonice sau apă minerală, ştiut fiind că apa este mai bine absorbită de piele
dacă se aplică sub formă de comprese sau pulverizări.
Substanţele folosite în prepararea măştilor
O parte din materiile prime ce intră în compoziţia măştilor se întrebuinţează şi pentru

alte preparate cosmetice, cum ar fi cremele. Cremele fiind însă menite să dureze mai mult, în
compoziţia lor trebuie să intre substanţe ce nu se alterează uşor, sau substanţe menite să
împiedice alterarea. De aceea, măştile nefiind stânjenite de acest inconvenient, între-
buinţarea lor fiind de scurtă durată, substanţele folosite în prepararea lor nu au timp să se
altereze. Astfel, pentru prepararea măştilor se va recurge chiar şi la substanţe care se
alterează (cum ar fi sucurile de fructe sau oul), cu condiţia ca ele să fie folosite proaspete.
La prepararea măştilor faciale se folosesc o seamă de substanţe de bază amestecate cu

diverse sucuri sau soluţii medicamentoase, în scopul de a da un amestec adecvat naturii
tenului, precum şi efectului urmărit. Dintre substanţele cele mai des folosite sunt: oul,
cazeina, caimacul, frişca nebătută, diverse făinuri, substanţe minerale (caolină, carbonat de
calciu, carbonat de magneziu, oxid de zinc, talc, oxid de titan), diverse alte produse, ca:
drojdie de bere, iaurt, miere, tărâţe de grâu, parafină, diverse nămoluri sau diverse substanţe
medicamentoase, ca: sulf, mentol, camfor, borax, gudron, acid salicidic, etc.
Prima substanţă folosită şi acasă de către clientă este :
a. Oul. În funcţie de scopul urmărit se foloseşte gălbenuşul sau albuşul; condiţia

esenţială este ca oul folosit în măşti să fie foarte proaspăt.
Albuşul de ou bătut spumă şi amestecat cu puţină zeamă de lămâie reprezintă o mască

foarte eficientă pentru tenurile grase cu porii dilataţi. Această mască, care se păstrează pe
faţă timp de 15 min. şi se îndepărtează cu o compresă înmuiată în infuzii calmante călduţe,
are ca efect o netezire a pielii, închiderea porilor dilataţi, dând în acelaşi timp tenului matitate
şi strălucire.
Gălbenuşul de ou frecat cu o linguriţă de ulei vegetal şi miere reprezintă o mască foarte

eficientă pentru tenul uscat. Curăţă şi înmoaie stratul superficial al pielii, fiind deci un
înlocuitor al săpunului pentru tenurile uscate. Ţinut tot 20 min. şi îndepărtat de pe faţă cu
comprese calde, reprezintă o mască emolientă şi hrănitoare pentru tenurile normale şi
uscate.
b. Cazeina este o proteină obţinută din laptele de vacă. Se prezintă sub forma unei
pulberi gălbui, insolubilă în apă, alcool şi eter. În stare coloidală şi în mediu uşor alcalin, ea se
emulsionează perfect cu uleiurile vegetale, formînd o mască emolientă, care calmează,
netezeşte şi catifelează pielea.
c. Caimacul de lapte are tot o acţiune emolientă şi hrănitoare, cu condiţia ca să fie

aplicat pe faţă (la tenurile uscate) numai foarte proaspăt.
d. Făinurile vegetale: de grâu, secară, porumb, migdale, castane comestibile,
amestecate cu lapte, simplu, emulsie cosmetică, miere, gălbenuş sau diverse uleiuri vegetale,
formează măşti cu acţiune emolientă şi de curăţire a pielii.
e. Diverse substanţe:
Caolina este o substanţă folosită cel mai des în prepararea măştilor. Reprezintă un silicat
de aluminiu hidratat — se mai numeşte bolus alba sau lut de China —, este o argilă, şi anume
argila cea mai albă. Se prezintă sub forma unui praf alb, uşor gălbui, fără miros. Prin pu-
rificarea caolinei şi tratarea ei pe cale electrolitică se poate obţine osmo-caolina sau caolina
coloidală. Datorită fineţei sale, caolina poate fi uşor încorporată în uleiuri cu care formează
paste, cu sucuri de fructe, infuzii etc. Datorită acestor proprietăţi se foloseşte mult în cos-
metică, deoarece în funcţie de substanţele, uleiurile, sucurile sau infuziile cu care este
amestecată poate forma măşti astringente sau măşti calmante ce netezesc şi satinează
pielea.
Talcul este un praf foarte alb, fin şi puţin unsuros, mătăsos, alunecos, fără gust şi fără
miros. Se foloseşte în măşti mai puţin şi în general asociat cu alte substanţe minerale.
Oxidul de zinc este foarte opac, aderent şi astringent. Abuzul de oxid de zinc însă usucă
şi aspreşte pielea. Datorită marii lui astringenţe cât şi faptului că fiind aderent se
îndepărtează foarte greu de pe piele, se foloseşte în măşti astringente pentru tenurile grase,
însă în cantitate foarte mică, împreună cu alte substanţe minerale.
Carbonatul de magneziu este o pudră albă, foarte uşoară şi absorbantă în ceea ce

priveşte secreţiile pielii. Se foloseşte în măşti pentru tenurile grase, amestecat cu caolină şi
carbonat de calciu. Se mai foloseşte şi în prepararea pudrelor.
Carbonatul de calciu usucă şi face să dispară luciul pielii. Este astringent şi absorbant.
Se foloseşte în măşti astringente pentru tenurile grase cu pori dilataţi, amestecat în diverse
proporţii cu alte substanţe minerale.
Oxidul de titan este foarte alb, opac şi sicativ.
Stearatul de zinc şi stearatul de magneziu sunt pudre albe, moi, mătăsoase, grase şi
aderente. Şi unul, şi celălalt se folosesc, în special, la prepararea pudrelor.
În prepararea măştilor intră şi o seamă de substanţe medicamentoase, ca : sulf, gudron,

borax, acid salicilic, mentol, camfor, alaun, chinină, rezoroină care amestecate cu alte
substanţe minerale si soluţii medicamentase dau măşti cu efecte foarte bune în tenurile
acneice, cu tulburări pigmentare etc.
Sulful se foloseşte cu succes în tratamentul tenurilor seboreice şi acneice amestecat cu

caolină. De asemenea este folosit şi în pudre, indicate tot tenului seboreic şi acneic,
amestecat cu talc, carbonat de calciu, stearat de zinc.
Boraxul este un derivat al acidului boric. Se foloseşte şi în soluţii şi în creme — în

concentraţii variind între 2—4% în combinaţie cu alte substanţe este folosit pentru
îndepărtarea petelor de pe faţă. În soluţii apoase de 3% este foarte indicat împotriva
transpiraţiei feţei.
www.bella-mar.ro
Boraxul este un bun emulgator, favorizând o mai uşoară penetraţie a substanţelor în
piele. Ca emulgator se foloseşte în proporţie de 8% în apă.
Acidul salicilic este antiseptic. În concentraţie de 1—2% ajută la refacerea ţesutului

cutanat, înviorează, tonifică. Folosit în concentraţie mai mare, până la 10%, produce
macerarea celulelor stratului cornos. Se foloseşte atât în loţiuni cât şi în măşti amestecat cu
caolină — măşti ce sunt aplicate la interval de două zile, în scopul de a obţine o descuamare
şi o albire a pielii. Deci, acidul salicilic este indicat, şi cu rezultate bune, la tenurile ce prezintă
efelide, cât şi la tenurile seboreice. În soluţii alcoolice se foloseşte şi în tratamentul seboreii
părului. Este alb, sub formă de cristale pufoase, asemănător zăpezii şi foarte uşor, fără miros.
Alaunul, sau sulfatul de aluminiu şi potasiu sau piatră acră este pulbere cristalină
incoloră, fără miros, astringent, folosit în măştile astringente sau cu soluţii împotriva
transpiraţiei feţei.
Mentolul sau camforul se prezintă sub formă de cristale. Folosite în proporţii mici, în
măşti, produc un efect răcoritor, înviorează şi tonifică pielea.
Chinina este folosită în pudre sub formă de chinină sulfurică în proporţie de 2%, ca
filtrant al razelor soarelui. Deci, este foarte indicată să fie folosită de persoanele cu
predispoziţie la pete şi efelide, ca o pudră ecran, încă din luna februarie. Chinina este folosită
şi în diverse loţiuni pentru păr.
Rezorcina este o substanţă mult folosită în cosmetică. Are o culoare uşor gălbuie, însă în
contact cu aerul şi cu lumina se descompune şi-şi schimbă culoarea, se face violetă, apoi
roşie şi pătează pielea. Se foloseşte mai mult în loţiuni alcoolice şi uneori în creme în
proporţie de 1% împreună cu acidul salicilic. Foarte indicată la tenurile cu efelide, pătate, cât
şi la tenurile seboreice şi acneice.
În cosmetică se folosesc o serie de substanţe oxidante (de exemplu, apa oxigenată,

cloratul de potasiu, permanganatul) care au proprietatea că cedează uşor oxigenul în contact
cu pielea. Cu efect opus se folosesc substanţele reducătoare, ca: rezorcina, ihtiolul, sulful,
gudronul, naftolul, care au rolul de a capta surplusul de oxigen din piele. Având şi o acţiune
cheratoplastică şi cheratolitică, aceste substanţe se folosesc la tenurile seboreice.
O altă substanţă folosită în măşti este parafina. Amestecată cu ceară şi ulei de parafină,
se aplică caldă, fiind suportată de piele la o temperatură mai ridicată decât apa. S-a descris
în alt capitol importanta şi efectul măştii de parafină.
Nămolurile sunt foarte indicate în prepararea unor măşti, în special pentru tenul seboreic
şi acneic. Reputaţia lor se datoreşte radioactivităţii unor anumite varietăţi. Aplicarea lui pe
faţă aşa cum se găseşte în diverse staţiuni balneare nu este indicată, fiind plin de impurităţi.
Măştile cosmetice se prepară din nămol deshidratat şi sterilizat, sub formă de praf şi
amestecat cu apă caldă.
Nămolul de Petaglia, datorită sulfului ce-l conţine, este foatre indicat la tenurile
seboreice şi acneice.
Nămolul de Pistian este renumit datorită conţinutului în calciu, magneziu şi fier.

În măşti se mai pot folosi cu rezultate eficiente alge marine preparate în diverse moduri,
drojdie de bere foarte indicată la tenurile grase şi acneice — dă strălucire şi luminozitate
tenului ; mierea de salcâm, iaurtul care este un foarte bun degresant.
Toate aceste substanţe se folosesc în prepararea măştilor amestecate în diferite

proporţii, în funcţie de proprietăţile lor şi în combinaţie cu diverse infuzii, de plante, sucuri de
fructe şi legume, diverse uleiuri vegetale sau soluţii medicamentoase, dând naştere la paste
omogene, uşor de aplicat şi de îndepărtat de pe piele.
Uleiurile vegetale sunt folosite, în special, la tenurile uscate şi cu descuamări. Se pot

folosi reci, amestecate cu diverse făinuri (cu amidon, zeamil, tărâţe de grâu, făină de secară,
de migdale dulci, tărâţe de porumb etc.) cu care formează emulsii stabile. Se mai folosesc şi
încălzite în comprese ce se aplică pe faţă la tenurile foarte uscate şi asprite. Au rol, în
general, emolient.
Cele mai folosite sunt uleiul de germene de porumb, de migdale dulci, de măsline, de
arahide, de floarea-soarelui.
Infuziile de plante sunt foarte folosite în cosmetică, sub formă de pulverizări reci sau
amestecate cu alte substanţe în măşti.
Infuziile sunt uşor de preparat chiar şi în cabinetul cosmetic (se fierbe apa, se adaugă
planta, se stinge focul şi după 5 min. se filtrează). Aceste infuzii sunt folosite în măşti în
funcţie de acţiunea lor şi adecvate deci naturii tenului şi scopului urmărit.
Astfel, infuziile de muşeţel, verbină, nalbă, flori de tei, flori de soc şi lăptucă au fiecare în
parte acţiune calmantă, emolientă, decongestivă deci sunt indicate a fi folosite în măşti şi
pulverizări la tenurile congestive iritate, uscate.
Infuziile de albăstrele, cimbru, hamamelis, pătlagină, levănţică, flori de trandafir,

sunătoare, prin acţiunea lor astrigentă, cicatrizantă, se utilizează în măşti sau pulverizări la
tenurile seboreice, cu pori dilataţi.
Infuziile de mentă, rosmarin, flori de portocal şi hamamelis au o acţiune tonică,

stimulatoare, de întindere a ţesutului cutanat, şi un rol vasoconstrictor, deci se utilizează în
măşti şi pulverizări reci la tenurile uscate, caşectice, atone, tenurile senile.
În prepararea măştilor se mai folosesc, în afară de uleiuri, şi infuzii de plante, sucuri de

legume şi fructe, cu condiţia de a fi preparate pe loc, foarte proaspete. Aceste sucuri dau
pielii strălucire, o satinează, catifelează, înviorează, tonifică, calmează sau au rol astringent în
funcţie de fructul folosit.
Astfel:
Portocalele satinează şi dau strălucire pielii.
Grapefruitul are acţiune foarte astringentă — indicată deci la tenurile seboreice cu pori
dilataţi.
Lămîia este un bun astringent şi tonic.
Piersica luminează, catifelează şi tonifică pielea.

www.bella-mar.ro
Caisa este bogată în vitamina A, calmează pielea, este deci indicată la tenurile iritate,
congestive sau la pielea arsă de soare.
Castravetele ras şi stors are o acţiune uşor astringentă şi decolorantă.
Strugurii albi conţin fosfor, au o acţiune neurotonică, utilizaţi în măşti pentru tenurile
mobile, au efect asupra ridurilor de expresie.
Fragii, căpşunile, vişinile sunt foarte indicate la tenurile fanate, cu aspect flasc, datorită
acţiunii lor tonice. Se foloseşte sucul amestecat cu lapte proaspăt fiert.
Gutuia este foarte astringentă, utilizată deci la tenurile foarte seboreice cu pori dilataţi.
Morcovii raşi amestecaţi cu caimac proaspăt sunt foarte indicaţi la tenurile uscate,
iritate, datorită acţiunii lor calmante, emoliente.
Cartofii raşi şi storşi sunt foarte eficace în cearcănele şi pungile de sub ochi. Se folosesc
în comprese pe ochi.
Tot în prepararea măştilor, însă în proporţie mai redusă, se folosesc diverse soluţii
medicamentoase.
De exemplu :
Acidul acetic, un lichid incolor, cu gust caracteristic de oţet — concentrat este caustic —,
diluat însă este considerat un stimulent şi un bun tonic, ajutând la regenerarea epidermei.
Acidul lactic, un lichid siropos, incolor şi foarte acid la gust concentrat este şi el caustic
—, diluat are o acţiune astringentă şi de tonifiere a pielii.
Acidul tartric se prezintă sub formă de cristale incolore sau pulbere cristalizată, fără
miros şi cu gust acru — are o acţiune astringentă şi de reducere a transpiraţiei.
Acidul citric un foarte bun antiseptic, antipruriginos, uşor decolorant şi astringent.

Albeşte pielea, fără a o irita.
Acidul tanic este o pulbere albă-gălbuie, cu gust acrişor astringent, reduce secreţiile
pielii. Folosit în soluţii apoase, împotriva transpiraţiei — sau ca tonic în loţiuni pentru păr sau
ape de gură pentru întărirea gingiilor, în special la fumători.
Acidul boric este un dezinfectant, antiinflamator, calmează pielea iritată — în soluţie de

2—3% se foloseşte la tenurile congestive, iritate, la diverse dermatoze şi eczeme.
Ihtiolul în soluţie apoasă de 2% este foarte utilizat în tenurile seboreice şi acneice,

datorită acţiunii sale cheratoplastice, de regenerare a epidermei.
Tinctura benzoe foarte folosită în măşti şi creme sau comprese. Este uşor astringentă,
decolorantă, reductoare şi calmantă. Are rol şi de conservant al substanţelor vegetale şi
animale.
Produse vegetale folosite în cosmetică
Florile de muşeţel conţin un ulei volatil bogat în camazulenă, o substanţă activă care se
formează în timpul fierberii plantei, acizi organici, vitaminele B1 şi C. Datorită uleiului volatil şi
a celorlalte componente are proprietate calmantă, este de asemenea dezinfectant, emolient,
antiinflamator, cicatrizant. Se foloseşte ca infuzie şi decoct.
Florile de luminărică conţin mucilagii, zaharuri, tanin. Au proprietăţi emoliente şi

antiinflamatorii. Se foloseşte ca infuzie 4 — 6%.
Florile de coada şoricelului conţin un ulei volatil bogat în azulena, acizi organici. Infuzia
de 5 — 10% are un efect calmant, dezinfectant, antiinflamator. Poate fi folosit ca înlocuitor al
muşeţelului.
Florile de levănţică conţin un ulei volatil, tanin. Infuzia de 2% sau extractul alcoolic se
foloseşte ca parfumant, antiseptic, cicatrizant..
Florile de tei conţin un ulei volatil (care îi dă mirosul specific), mucilagii, gume, tanin etc.
Folosit sub formă de infuzie sau decoct este emolient, sedativ.
Florile de soc conţin un ulei volatil, tanin, mucilagii. Infuzia are un efect calmant,
antiinflamator, emolient.
Florile de albăstrele sub formă de infuzie au un efect calmant, astringent.
Florile de salcâm sub forma de infuzie de 5% au un efect emolient, calmant, tonic.
Florile de sulfină conţin un ulei volatil, acid benzoic, cumarma. Infuzia de 5% are
proprietăţi antiseptice, anticongestive, este emolientă, odorizantă.
Florile de sunătoare conţin substanţe rezinoase, ulei eteric, tanin, vitamina C şi caroten.
Au proprietăţi astringente, antihemoragice, cicatrizante, decongestive, calmante, uşor
anesteziante, antiinflamatorii. Se folosesc sub formă de infuzie din plante proaspete sau
uscate, sau ca ulei de sunătoare prin macerare în ulei vegetal timp de 10—14 zile, imbibând
de câteva ori florile, până ce uleiul capătă o culoare roşie-închis.
Frunzele şi florile de nalbă conţin mucilagii, vitaminele A, B, C, F. Infuzia de 5 — 10%

are proprietăţi emoliente antiinflamatorii, tonice.
Frunzele de pătlagină conţin mucilagii, tanin, protide, acid citric, vitaminele A, C şi K.

Infuzia de 5 — 10% are o acţiune emolientă, uşor astringentă. Frunzele proaspete au o
acţiune anti inflamatorie şi cicatrizantă.
Frunzele de mentă conţin un ulei volatil (format din mentol liber, circa 50%), tanin,
substanţe antibiotice. Infuzia are acţiune sedativă, calmantă, răcoritoare, uşor antispetică,
tonică.
Frunzele de rozmarin conţin un ulei volatil, tanin, saponine acide, vitamina C. Infuzia are
proprietăţi bactericide, bacteriostatice, cicatrizante, tonice.
www.bella-mar.ro
Frunzele de alun în infuzie au proprietăţi astringente şi tonice.
Frunzele de lăptucă au un bogat conţinut de vitamine (B, C, E, P), caroten. Sucul sau
decoctul din planta proaspătă are efect nutritiv, hidratant, cicatrizant.
Frunzele de spanac conţin întreaga gamă de vitamine (provitamina A, B1, B6, C, P, K) şi

fier. Sucul sau infuzia din planta proaspătă are proprietăţi nutritive, emoliente, tonice.
Frunzele de dafin. Infuzia de 1 — 2% are o acţiune tonică, hemostatică, antiseptică.
Busuiocul conţine uleiuri volatile (cineol, timol, eugenol, camfor). Infuzia are proprietăţi
antiseptice, bactericide, antiinflamatorii, uşor revulsive.
Cimbru conţine un ulei volatil (bogat în timol şi borneol), rezine, tanin, vitaminele B şi C.
Infuzia are o acţiune calmantă, sedativă, tonică, acidă.
Frunzele de varză albă. Varza este considerată în prezent o plantă medicinală. Prin
presarea frunzelor proaspete mărunţite se obţine sucul care conţine vitamina C, derivaţi
sulfuroşi cu activitate antimicrobiană şi un principiu activ cu proprietăţi antitiroidiene. În
cosmetică, sucul proaspăt este folosit în componenţa măştilor, pentru comprese şi pulverizări
cu efecte nutritive, hidratante, cicatrizante, tonice.
Rădăcina de nalbă mare. Rădăcina decorticată conţine mucilagii cu acţiune emolientă,

zaharuri, tanin. Decoctul de rădăcină se prepară la rece în concentraţie de 20%; este
emolient, calmant, hidratant.
Rădăcina de ciuboţica cucului conţine saponine, amidon, tanin. Infuzia de 2 — 4% are

acţiune sedativă, calmantă, iar decoctul de 5% acţionează ca detergent (datorită
saponinelor).
Rădăcina şi rizomii de săpunariţă (ciuin) conţin saponine, glucide, substanţe minerale.

Datorită saponinelor decoctul de ciuin de 5% este folosit ca detergent al pielii în cosmetică.
Fructele de măceş conţin vitaminele C, B, provitamina A, P, tanin, acid citric şi malic. Se

foloseşte ca infuzie sau decoct de 5%. Datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi
provitamina A au un efect nutritiv, uşor decolorant.
Seminţele de in conţin mucilagii (în tegumentul seminţei), grăsimi, protide. Se prepară

decoct la rece din seminţele nesfărâmate şi se obţine un mucilagiu cu proprietăţi emoliente şi
hidratante. Făina de in folosită în măşti are un efect emolient şi revulsiv.
Făina de migdale dulci conţine un ulei gras. Turtele rămase de la extragerea uleiului pot
fi întrebuinţate pentru spălat, ca emolient al pielii.
Sucurile proaspete din: Portocale — uşor acid şi tonic. Mandarine — uşor acid şi tonic.
Grepfruituri — astrigent, bogat în vitamina C. Lămâi — foare astringent, foarte acid. Ananas
— astringent şi foarte acid. Coacăze — tonic, uşor acid. Zmeură — calmant, tonic. Piersică —
calmant, tonic. Caisă — slab acid, calmant, tonic. Gutuie — astrigent. Pepene galben — tonic,
nutritiv. Roşii — tonic, nutritiv, astringent. Morcov — tonic, nutritiv, calmant. Castraveţi —
uşor astringent, tonic, decolorant uşor. Struguri albi — slab acid, tonic. Vişine — astringent,
acid, tonic.
Cap. XIII. Procesul de rehidratare şi tonifiere a pielii
A. Importanţa rehidratării în tratamentul cosmetic
Se ştie că grăsimile şi apa formează suportul plastic care ţine pielea întinsă, netedă,
catifelată. Tulburările apărute în metabolismul lor vor avea cele mai neplăcute repercusiuni la
nivel cutanat.
Procesul de rehidratare este al treilea mare proces ce trebuie urmărit şi efectuat în

cadrul unui tratament cosmetic raţional.
Pe acest proces se va insista, în special, la tenurile uscate deoarece acestea fiind lipsite
de grăsimi epidermice al căror rol este de a asigura pielii impermeabilitatea, nepermiţând
evaporarea apei din ţesuturi, sunt cele mai predispuse deshidratări. Uneori însă există şi
tenuri grase deshidratate în urma unor tratamente greşite, degresări prea brutale şi repetate
cu loţiuni, lipsind astfel pielea de stratul ei protector.
Ştiind că deshidratarea ţesuturilor şi, în special, deshidratarea profundă, formează una

din cauzele principale ale îmbătrânirii, se caută ca în cadrul unui tratament cosmetic să se
introducă în piele apa necesară unei bune hidratări a celulelor, prin toate procedeele posibile.
De cantitatea normală de apă din ţesuturi depinde aspectul tineresc, ferm, catifelat, neted al
pielii.
B. Procedee şi produse de rehidratare
Un procedeu mecanic de rehidratare al ţesutului cutanat îl formează masajul manual

efectuat în anumite condiţii, si anume în cazul unui ten deschidratat se efectuează masajul cu
cremă pe bază de lanolină, capabilă să înglobeze multă apă, pe care apoi o cedează pielii.
Cremele însă trebuie să fie bine hidratate. Pentru a mări puterea de hidratare a pielii, se va
efectua masajul manual sub vapori ozonizaţi şi ionizaţi ai aparatului tip Vapozon.
La tenurile grase deshidratate se efectuează masajul manual cu cremă saponificată,

muind mereu mâinile în apă minerală de masă.
Ca procedee fizice de rehidratare a pielii se menţionează :
a) Masajul electric efectuat cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă

(Electroderm) peste o compresă umezită în infuzie calmantă sau tonică, aplicată peste o
mască hrănitoare — la tenul uscat sau înaintea aplicării măştii — la tenul gras.
b) Alt procedeu fizic de rehidratare sunt ionizările cu fructe cu aciditate medie şi suc
bogat — ca piersica, portocala.
www.bella-mar.ro
Prin aceste ionizări, datorită principiului de electroliză, pătrund în piele, până în straturile
profunde, atât apa cât şi vitaminele conţinute în fructele respective. Deci se obţine în acelaşi
timp şi o hrănire, şi o hidratare a ţesutului cutanat.
c) Vapozonul reprezintă un alt mijloc fizic de rehidratare a pielii.Vaporizarea la Vapozon,

efectuată în timpul masajului manual, sau înainte de aplicarea măştii (la tenurile grase), sau
peste mască la tenurile uscate, asigură o hidratare excepţională a pielii.
Pulverizările reci cu jetul difuz al aparatului tip Vaporel, cu infuzii calmante sau tonice
sau apă minerală, asigură o mai uşoară penetraţie a apei în straturile superficiale ale pielii.
Hidratarea ţesutului cutanat se mai poate obţine şi printr-o şedinţă la Vapofor, cu o

durată mai mare şi o intensitate mai scăzută decât cea normală.
Produsele de rehidratare a pielii sunt diverse creme şi măşti.
Dintre creme, cele mai indicate sunt cremele hrănitoare, pe bază de lanolină, bine
hidratate sau creme pe bază de stearaţi, foarte hidratate, creme cu sucuri de fructe etc.
Dintre măşti, cele mai indicate în tenurile deshidratate sunt măştile cu sucuri de fructe, cu o
aciditate medie, măştile cu alge marine, cu extracte de plante, cu extract de ţesut conjunctiv,
cu apă de mare etc.
Prin toate aceste mijloace se va reuşi să se redea pielii apa necesară pentru a-i păstra
vitalitatea, fermitatea, catifelarea şi aspectul tineresc.
C. Importanţa tonifierii pielii
Tonifierea şi revitalizarea pielii se poate realiza printr-o seamă de procedee

mecanice, fizice sau prin aplicarea de produse active. Se insistă mai ales în cazul tenurilor
caşectice, senile cu tonus muscular diminuat, cu pielea fanată, flască.
Dintre aceste procedee cel mai important este masajul manual.
În cazurile menţionate mai sus se execută un masaj alcătuit mai ales din mişcări
energice, stimulatoare, prin care se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine şi limfatice,
tonifierea muşchilor şi revitalizarea ţesutului cutanat.
Masajul manual va fi completat de alte procedee, ca :
Masajul prin aspiraţie cu ventuza de „petrissage". Se urmăreşte aducerea de substanţe

nutritive spre straturile superficiale ale pielii, intensificarea schimburilor intracelulare,
intensificarea circulaţiei sanguine locale.
Scânteieri cu electrodul aparatului Electroderm, pentru stimularea funcţiilor pielii, pentru

ozonizare.
Vaporizarea ozonizată, la ozonizorul tip Vapozon, timp de 10 min, urmărind acelaşi scop
de revitalizare şi tonifiere.
Pulverizări, la temperatura ambiantă, cu ajutorul Vaporelului. Se foloseşte jetul filiform
care proiectează cu mai multă putere lichidul. Se folosesc pentru aceste pulverizări infuzii cu
acţiune tonică, sucuri de fructe, ape minerale, apă de mare izotonizată.
Masaj cu ajutorul duşului carbogazos (Carbatom). Datorită presiunii cu care lichidul

loveşte pielea efectul este tonifiant.
Folosirea aparatelor cu curenţi interferenţiali care produc contracţii musculare ritmate

(gimnastică musculară), de tipul Estetodinului.
Produse active: vitamine, extracte, placentare, extracte din plante, de alge marine,
preparate din polen, lăptişor de matcă, extracte embrionare etc. Acestea se încorporează în
crema de masaj, în măşti, în loţiunile de pulverizat.
O îngrijire facială raţională impune folosirea tuturor procedeelor şi a produselor în

funcţie de necesităţile tenului respectiv.
Procedeul clachetelor
Cuvântul vine din limba franceză şi înseamnă, plesnitoare (claquette). Acest procedeu
constă în lovirea feţei cu un dreptunghi din vată (mai gros şi cu marginile drepte) înmuiat într-
o loţiune tonică sau apă minerală. Se loveşte faţa ritmic de jos în sus, insistând mai ales în
partea inferioară a feţei şi pe obraji.
Efectul acestui procedeu este de tonifiere şi hidratare. Se poate aplica în cursul

tratamentului cosmetic, după masajul manual sau la sfârşit, după îndepărtarea măştii.
Cap. XIV. Tratamentul fiecărui tip de ten în cabinet şi acasă
Tenul normal
Acest ten, caracterizându-se printr-un metabolism normal al grăsimilor şi apei, printr-o

bună circulaţie sanguină şi limfatică, printr-un echilibru între procesele de asimilaţie şi
dezasimilaţie şi printr-un bun tonus muscular, necesită un tratament în cabinetul cosmetic
doar preventiv. Multe persoane consideră inutilă sau chiar dezastruoasă începerea unui
tratament cosmetic în tinereţe la persoanele cu ten normal, îngrijirile cosmetice — chiar
în aceste cazuri departe de a dăuna, au tocmai rolul de a păstra timp cât mai
îndelungat aspectul eudermic, strălucitor şi fraged al pielii normale.
Tratamentul acestui ten începe cu demachierea feţei, a gâtului şi a decolteului clientei

cu un lapte demachiant. Demachierea se efectuează după procedeul arătat într-un capitol
anterior.
Urmează apoi o scurtă expunere la Vapofor, timp, de 5 — 7 min, unde se proiectează pe

faţa clientei vapori de apă simplă sau infuzie de muşeţel. Înainte de a expune clienta la
Vapofor, cosmeticiana trebuie să ungă în prealabil, cu cremă grasă regiunea din jurul ochilor,
în scopul de a o proteja de acţiunea vaporilor.
Urmează extragerea comedoanelor în caz că există, în special în axul facial.

www.bella-mar.ro
Se efectuează extragerea manuală cu ajutorul unei benzi de tifon cu care se protejază
indexul ambelor mâini. Se dezinfectează faţa cu un tampon muiat în loţiune astringentă şi
dezinfectantă.
La tenul normal, gomajul se practică doar ocazional în urma unei boli sau a unei oboseli
îndelungate, care i-a alterat strălucirea.
Un gomaj, în acest caz, îndepărtează de pe suprafaţa pielii deşeurile epidermice pentru

a reda luminozitatea pielii.
Gomajul se efectuează cu cremă saponificată amestecată cu bioxid de siliciu, se

umezesc degetele şi se freacă pielea după modul în care s-a descris la tehnica gomajului.
Se îndepărtează prin pulverizare şi apoi ştergere cu o compresă umedă produsul cu care

s-a gomat.
Se efectuează masajul manual, alcătuit în special din mişcări de netezire şi câteva

mişcări energice cu ajutorul unei creme hrănitoare timp de 10 min. În continuare, la
persoanele anemice, care sunt surmenate sau după o boală, după masajul manual se execută
un masaj cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă, în scopul de a stimula ţesuturile,
circulaţia sanguină încetinită în asemenea cazuri şi tonusul muscular diminuat.
În general însă la persoanele tinere cu ten normal este inutil şi contraindicat să se

folosească masajul cu aparate electrice.
După masaj se efectuează o pulverizare rece, se îndepărtează cu o compresă umedă

resturile de cremă de la masaj şi apoi se aplică o mască neutră din caolină şi şucuri de fructe.
În jurul ochilor se aplică o cremă antirid, iar pe ochi o compresă de vată înmuiată în infuzie
calmantă. După 15 min. se îndepărtează masca cu ajutorul unor comprese călduţe şi se
termină tratamentul cu o pulverizare rece, cu infuzie tonică, cu jetul difuz al Vaporelului. Se
lasă un min. faţa umedă şi se tamponează cu şerveţele moi, se unge cu puţină cremă
protectoare de zi.
Îngrijirile ce trebuie să le efectueze clienta acasă. Înainte de a pleca clienta din

cabinet, cosmeticiana este obligată să o sfătuiască cum să se demachieze şi cum să-şi
îngrijească faţa, gâtul, atât seara cât şi dimineaţa, pentru ca prin îngrijirile ei să completeze
tratamentul făcut în cabinet.
Seara, clienta, cu un ten normal se demachiază cu lapte demachiant — această

demachiere fiind preferabilă spălării cu apă şi săpun, care ar putea irită şi usca pielea.
Pentru a se demachia, clienta toarnă puţin lapte în podul palmei stângi iar cu degetele
mâinii drepte unge cu lapte faţa, gâtul şi decolteul, prin câteva mişcări de netezire care să
antreneze impurităţile de pe faţă. Apoi cu un tampon de vată umezit şi după aceea cu unul
uscat se îndepărtează laptele de pe piele. În felul acesta s-au îndepărtat perfect impurităţile,
praful şi fardul existent la suprafaţa pielii. După demachiere, clienta îşi spală faţa cu apă
simplă, în care a adăugat o linguriţă de bicarbonat de sodiu, sau câteva picături de tinctură
benzoe (pentru a-i lua duritatea) sau o infuzie de muşeţel.
Pentru a menţine hidratarea normală a pielii se pot face şi pulverizări cu o loţiune foarte
slab alcoolizată şi pe bază de extracte de plante.
Pielea normală a tinerei fete sau femei nu are nevoie, în pricipiu, de creme de noapte
decât odată sau de două ori pe săptămână. Se vor folosi creme semigrase, cu uleiuri vegetale
sau suc de fructe, creme care au doar scopul de a menţine elasticitatea şi catifelarea pielii. La
aceste tenuri, care nu se întâlnesc, de obicei, decât la personale tinere, nu este indicat să se
folosească creme cu conţinut de substanţe biologice, active, sau creme excesiv de grase.
Crema va fi întinsă pe faţă, gât şi decolteu, în cantitate nu prea mare, uşurând absorbţia
ei de către piele prin mişcări de netezire sau uşoare tapotări şi pălmuiri. Crema trebuie să fie
aplicată cam o oră înainte de culcare.
Dimineaţa. Faţa se demachiază cu o emulsie. Urmează o spălare cu apă de ploaie sau o

infuzie rece de muşeţel. Este foarte bine să nu se aplice farduri cel puţin 30 min. după acest
interval, aproximativ, se va face machiajul de zi peste o cremă protectoare.
Clienta trebuie să revină la tratamentul cosmetic o dată pe lună. În acest interval este
foarte eficace să-şi spele faţa o dată pe săptămână cu tărâţe de grâu pentru a îndepărta
celulele descuamante de la suprafaţa pielii. La două săptămâni îşi poate face o mască cu
caolină şi sucuri de fructe sau gălbenuş de ou.
Tenul uscat
Deoarece acest tip de ten se caracterizează printr-o piele fragilă, iritabilă, cu o secreţie
sebacee scăzută, cu lipsă de vitamine, în special A şi D, lipsa de grăsime este de cele mai
multe ori însoţită şi de o deshidratare superficială. Tratamentul acestui ten are drept scop
întâi îndepărtarea celulelor moarte descuamante de la suprafaţa pielii precum şi introducerea
în piele de substanţe grase, hrănitoare, vitaminizate. Deci la acest tip de ten se va insista, în
special, asupra procesului de hrănire, de rehidratare şi în unele cazuri şi de tonifiere a pielii.
Tratamentul începe cu o demachiere cu lapte pentru ten uscat, deci lapte demachiant ce
conţine lanolină şi se completează cu o scurtă expunere a clientei la Vapofor timp de 3 — 6
min. Intensitatea vaporilor trebuie să fie moderată, expunerea în timp prelungindu-se puţin în
caz că este nevoie. În felul acesta se obţine o înmuiere a stratului cornos fără a irita pielea,
precum şi o uşoară hidratare.
Extragerea comedoanelor, în caz că există, în special în axul facial, se face cu multă

delicateţe, cu degetele protejate cu faşă de tifon, ţinând seama că acest tip de piele este
foarte fragil şi iritabil.
La tenurile uscate ce prezintă descuamări la suprafaţa pielii este indicat să se facă un

uşor gomaj odată pe lună pentru îndepărtarea celulelor moarte descuamante de la nivelul
pielii, asigurând procesul respirator şi evitând o eventuală asfixie cutanată, posibilă chiar şi la
tenul uscat.
După extragerea comedoanelor se procedează la o dezinfecţie a pielii cu un tampon

muiat în loţiune dezinfectantă, urmat de o scurtă şedinţă de 1 — 2 min. cu electrodul
www.bella-mar.ro
aparatului de înaltă frecvenţă (Electroderm), în scop de dezinfectare şi activare a circulaţiei
sanguine.
Masajul manual se face cu o cremă grasă, hrănitoare, vitaminizată şi bine hidratată. El

urmăreşte două scopuri :
Primul scop este să stimuleze funcţiile pielii, secreţia glandelor sebacee şi sudoripare şi
terminaţiile nervoase din piele prin mişcări de netezire, executate cu rapiditate, prin uşoare
ciupituri, tapotări, arpegii şi pălmuit. Mişcările trebuie să fie însă uşoare, fără presiune mare,
în majoritate mişcări de netezire, ţinând iarăşi seama de fragilitatea şi uşoara iritabilitate a
acestui tip de ten.
Al doilea scop este să activeze circulaţia sanguină şi limfatică, să provoace prin mişcări
adecvate un aflux mărit de sânge în piele, asigurând astfel atât schimburile nutritive cât si
respiraţia pielii.
Pentru a favoriza şi mai mult absorbţia în piele a produselor hrănitoare şi

biologice aplicate, se va efectua în continuare masajul manual din nou o şediinţă de 2 — 3
min. cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă (electrodul facial). Prin trecerea curentului
electric, substanţele aplicate pe piele sunt mai uşor absorbite fără a fi însă disociate.
După masajul cu electrodul facial al aparatului de înaltă frecvenţă se efectuează un

masaj de 2— 3 min. cu ventuza mare a aparatului tip Sebaspir în scopul de a produce tot o
hiperemie locală, de a stimula secreţia sebacee şi a tonifia fibrele musculare.
Se şterge apoi faţa cu o compresă umezită pentru a îndepărta urmele de cremă rămase
de la masaj şi se aplică masca pe faţă, gât şi decolteu, evitând ochii, unde se aplică — sub
ochi — o cremă antirid.
La tenurile foarte uscate, un masaj cu o fiolă de vitamina A înainte de aplicarea măştii

este foarte indicat.
Se aplică, la acest tip de ten, măşti foarte grase, hidratante, cu conţinut de uleiuri
vegetale sau animale, cu produse biologice, extracte placentare, extract de ţesut conjunctiv
etc. Se aplică masca de parafină la aceste tenuri doar din când în când, după o expunere mai
îndelungată la soare puternic, frig sau vânt. Când tenul este asprit şi cu descuamări, se pot
aplica şi împachetări faciale calde cu uleiuri vegetale, în scopul de a înmuia şi hrăni pielea.
În mod obişnuit la aceste tenuri se aplică măşti din amidon, emulsii grase, infuzie
calmantă sau caolină cu suc de caise care este calmant şi emolient sau făina de secară,
emulsii grase plus infuzie calmantă sau tonică, sau măşti din gălbenuş de ou frecat cu ulei şi
puţină lămâie, sau zeamă de morcovi plus caimac proaspăt sau mască pentru ten uscat cu
conţinut de alge marine.
Peste oricare din aceste măşti se poate aplica o compresă umezită într-o infuzie
calmantă sau tonică peste care se efectuează un masaj de de 2 — 3 min. cu electrodul plan
sau ruloul aparatului de înaltă frecvenţă. În acest fel se uşurează absorbţia cutanată,
obţinând totodată o hrănire si hidratare a pielii.
În locul compresei umede şi a şedinţei cu aparatul Electroderm se poate efectua, peste
mască, o şedinţă la Vapozon cu scopul de a ozoniza şi hidrata pielea.
Masca se menţine pe faţă 20 min. Aceste tipuri de măşti se întind pe faţă, gât şi
decolteu — ochii în acest timp fiind protejaţi cu tampoane de vată umezite în soluţie de acid
boric rece sau infuzie calmantă. Masca se îndepărtează cu ajutorul unei comprese umezite în
apă sau muşeţel cald după care se efectuează o pulverizare rece cu pulverizatorul cu jet difuz
al Vaporelului, cu o infuzie tonică sau calmantă sau cu apă minerală în scopul de a hidrata şi
tonifia pielea. Se lasă pielea umezită 1 — 2 min, apoi se şterge cu şerveţele moi. Se aplică o
cremă semigrasă protectoare.
La tenurile uscate şi uşor deshidratate sunt foarte indicate o dată la două săptămâni
ionizările cu fructe cu aciditate medie, de preferat piersicile, caisele, pepenele galben.
Ionizarea se efecuează ca tratament de sine stătător sau în cursul tratamentului

obişnuit. Şedinţa de ionizare durează 10 min, apoi se efectuează un masaj de câteva minute
cu sucul fructului încă existent la suprafaţa pielii. Se şterge faţa cu o compresă umedă, după
care se efecuează masajul manual obişnuit. Prin aceste ionizări se obţine un un aport în piele
de vitamine şi o hidratare până în straturile cele mai profunde.
Clienta cu ten uscat va reveni la tratament la două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Clienta îşi demachiază faţa, gâtul şi decolteul cu lapte
demachiant pentru ten uscat, după procedeul arătat în capitolul trecut. Se spală pe faţă cu
infuzie calmantă, şi din două în două seri va aplica comprese înmuiate în infuzii tonice sau
calmante şi emoliente. Se obţine astfel o înmuiere şi hidratare a epidermului.
Pielea se şterge apoi şi se aplică crema de noapte, care trebuie să fie cremă grasă,
hrănitoare, bogată în substanţe biologice, în vitamine şi bine hidratată. Această cremă se
păstrează pe faţă si gât toată noaptea.
Dimineaţa. Demachierea se face cu lapte pentru îndepărtarea reziduurilor din timpul

nopţii, o pulverizare sau ştergere cu o loţiune tonică slab alcoolizată. Se aplică apoi
întotdeauna o cremă protectoare de zi şi o pudră fină pentru ten uscat. Machiajul trebuie
efectuat cu produse grase hidratante pentru a nu usca şi mai mult pielea. Dacă persoana
respectivă nu merge la servici, este bine să-şi aplice dimineaţa, după pulverizare, o cremă
hrănitoare pe care să o păstreze pe faţă timp de 30 min.
O mască de gălbenuş de ou sau de caimac de lapte amestecat cu pulpă de morcovi

păstrează în intervalul dintre tratamentele efectuate în cabinet catifelarea pielii. Faţa nu se
expune soarelui puternic sau vântului fără a fi protejată cu cremă. Să nu se folosească ape
calcaroase, loţiuni astringente, săpun sau farduri uscate, pudră compactă etc.
Tenul gras — uleios
Se ştie că tenul gras-uleios se caracterizează printr-o scurgere exagerată de sebum la

suprafaţa pielii, ceea ce îi dă aspectul unsuros, lucios, cu porii deschişi, fără a fi dilataţi.
www.bella-mar.ro
La acest ten, tratamentul va urmări :
Diminuarea fluxului de grăsime (sebum).
Restabilirea mantalei acide diminuată din cauza excesului de sebum, evitându-se astfel
posibilitatea infecţiei cu microbi banali de pe piele.
Grija de a nu irita glandele sebacee prin degresări prea repetate şi puternice, ceea ce ar
avea ca urmare o şi mai abundentă secreţie sebacee.
Alt scop al tratamentului cosmetic este de a remedia deshidratarea pielii şi îngroşarea ei

(cauza aspectului cenuşiu al tenului) şi tonifiind ţesuturile.
Deci procesul căruia i se va acorda cea mai mare atenţie va fi procesul de curăţire şi
rehidratare a pielii.
În cabinet, îngrijirea unui asemenea tip de ten începe cu demachierea feţei şi a

decolteului cu lapte demachiant pentru ten gras pe bază de stearaţi şi fără a conţine lanolină.
Demachierea este completată — în scopul de a curăţi cât mai bine pielea — printr-o ştergere
a feţei cu un tampon de vată muiat în loţiuni detergente (de exemplu : 100 g apă sau decoct
de rozmarin sau mentă şi 1 g bicarbonat de sodiu, 1 g fulgi de săpun — se filtrează). Urmează
o şedinţă la Vapofor de 10—15 min. — care poate fi făcută în două etape atunci când se
efectuează şi o dezincrustare electrică. Dezincrustarea se aplică o dată pe lună în scopul de a
diminua fluxul seboreic , de a saponifica sebumul şi grăsimile epidermice. În acest caz se
expune clienta la Vapofor (după ce în prealabil s-a aplicat o cremă grasă în jurul ochilor) circa
3 — 5 min, se efectuează dezincrustarea, se pulverizează pe faţă o soluţie acidă. Se şterge
faţa cu şerveţele moi şi se expune din nou la vapofor încă 10 min, în scopul de a se muia bine
stratul cornos al pielii, a se dilata porii, uşurând astfel extragerea comedoanelor şi a
filamentelor sebacee.
În şedinţele de tratament în care nu este cazul să se efectueză dezincrustarea se

efectuează un gomaj cu mălai şi albuş de ou, sau cremă saponificată cu bioxid de siliciu,
înainte de vaporizare.
Extragerea filamentelor sebacee şi a comedoanelor existente se face foarte minuţios,

fără a neglija nici o porţiune din faţă în scopul de a goli şi curăţa canalele foliculelor
pilosebacei de surplusul de sebum. Datorită alcalinităţii aceastui tip de piele, extragerea
este urmată, în mod obligatoriu, de o dezinfecţie a feţei cu un tampon muitat în
loţiune dezinfectantă şi în continuare cu acelaşi scop cu o şedinţă de 2 — 3 min. cu
electrodul aparatului Electroderm. În felul acesta se evită posibilitatea unei infecţii.
Masajul poate fi efectuat à sec (uscat) sau cu cremă saponificată şi cu mâna umezită în
apă minerală (astfel se obţine şi o hidratare a pielii) sau cu ulei de germene de porumb.
Mişcările masajului se adaptează scopului urmărit , adică golirii foliculilor polisebacei de
surplusul de sebum, drenării deşeurilor epidermice şi organice, activării circulaţiei sanguine şi
limfatice. Masajul este alcătuit în special din mişcări energice (ciupit, pălmuit, fricţionat,
frământat, arpegii) alternate cu mişcări de netezire, în scopul de a calma pielea iritată în
urma procesului de extragere a comedoanelor. Masajul durează 15 — 20 min., mişcările
având o intensitate mai mărită.
Se continuă cu un masaj cu ventuza de petrissage a Sebaspirului timp de 4 — 5 min,
obţinându-se în acest fel o tonificare a ţesuturilor şi o activare a circulaţiei sanguine locale.
Tot în acelaşi scop se mai poate repeta şi un masaj de 2 — 3 min. cu aparatul de înaltă frec-
venţă (Electroderm).
Se spală faţa cu o compresă muiată în apă călduţă sau cu o infuzie tonică şi astringentă
(rozmarin, levănţică) prin care se îndepărtează, de asemenea, deşeurile rămase de la
produsul cu care s-a masat. În acest fel se favorizează şi expulzarea sebumului ce are
tendinţă să se acumuleze în orificiile foliculilor pilosebacei.
Măştile ce se aplică acestui tip de ten sunt măşti absorbante şi astringente ce au rolul de
a absorbi surplusul de grăsimi şi toxine şi de a curăţi pielea.
În şedinţele în care s-a efectuat dezincrustarea, măştile nu vor fi prea astringente — vor
fi preparate din caolină şi sucuri de fructe (pentru a reacidifia pielea). În rest, la aceste tenuri
se pot aplica măşti cu fermenţi lactici (iaurt + caolină) sau caolină, carbonat de calciu şi mag-
neziu + sucuri de fructe cu rol astringent, sau măşti cu drojdie de bere, miere, caolină, lămâie
pentru a da luminozitate pielii (această mască nu se păstrează pe faţă decât 5 — 6 min).
Se mai pot aplica, cu mult succes, măştile de nămol amestecat cu apă caldă, care
datorită sulfului ce-l conţine este un bun reductor (nămol sterilizat şi sub formă de pulbere).
Măştile se aplică în strat gros pe faţă, ocolind ochii şi gura. Sub ochi se aplică o cremă antirid,
se protejează apoi ochii cu tampoane de vată umezită în acid boric sau infuzie calmantă, iar
pe gât şi decolteu se aplică în loc de mască o compresă de tifon umezită în infuzie tonică.
Înainte de aplicarea măştii, o şedinţă la Vapozon este foarte indicată pentru ozonizarea
ţesuturilor şi hidratarea lor. Masca se păstrează pe faţa circa 10 min. şi se îndepărtează cu
comprese calde. Urmează o pulverizare rece cu infuzie tonică sau astringentă, cu
pulverizatorul cu jet difuz al Vaporeluiui, în scop de tonifiere şi hidratare.
O cremă de zi protectoare aplicată pe faţă încheie tratamentul acestui ten, care

trebuie efectuat la interval de 2 — 3 săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijirea acasă a acestui ten. Clienta trebuie să meargă la control
la un medic internist, ştiut fiind că tulburările hepatice, intestinale, endocrine influenţează
considerabil aspectul acestui tip de ten. Ea trebuie să-şi supravegheze alimentaţia, să nu fie
prea bogată în proteine şi grăsimi să evite alcoolul, cafeaua, tot ce este picant, acru, piperat,
conservat, sărat, etc. O alimentaţie bogată în fructe şi legume evită constipaţia cu urmări atât
de neplăcute la nivel cutanat. Se evită surmenajul şi excesul cerebral care măresc fluxul
seboreic.
Seara. Se demachiază faţa cu lapte pentru ten gras, apoi se spală cu apă caldă şi apă
rece în care s-a adăugat două linguriţe de oţet sau lămâie. Sunt foarte indicate compresele
muiate în infuzie astringentă de salvie sau (cimbru ce se păstrează pe fată 5 — 10 min. în
jurul ochilor se aplică o cremă antirid, iar faţa se tamponează cu o loţiune astringentă ce se
păstrează toată noaptea.
Dimineaţa. Demachierea cu lapte-emulsie pentru ten gras urmată de o spălare, cu pastă

de ras şi apă caldă şi rece.
www.bella-mar.ro
Se şterge faţa şi se tamponează pielea cu o loţiune tonică. O cremă de zi protectoare
este foarte indicată. Clienta trebuie să evite folosirea săpunurilor prea alcaline, sau a
loţiunilor prea astringente, cu concentraţii mari de alcool sau eter, care ar irita glandele
sebacee, să evite, de asemenea, fardurile prea aderente, care ar înăbuşi canalele sebacee
producând o asfixie cutantă şi împiedicând respiraţia pielii.
Tenul gras — asfixic
Acest ten se caracterizează prin retenţie de sebum, pori dilataţi, prezenţă de

comedoane multiple, piele aspră din cauza sebumului uscat în foliculii pilosebacei şi
îngroşată, neregulată. Tratamentul acestui ten, ţinând seama de aceste aspecte,
urmăreşte :
— îndepărtarea stratului descuamant de celule moarte de la suprafaţa pielii ;
degresarea pielii şi extragerea comedoanelor existente, asigurându-se astfel respiraţia

pielii;
rehidratarea pielii;
un tratament cu produse biologice pentru restabilirea funcţiei glandelor sebacee.
Deci, îngrijirile acordate acestui ten, în cabinetul de cosmetică, se vor axa în special pe
procesul de curăţire al pielii.
Tratamentul acestui ten are multe asemănări cu cel al tenului gras-uleios, se efectuează
astfel :
Se începe la fel cu demachierea cu lapte pentru ten gras.
Ştergerea feţei cu o loţiune detergentă.
Vaporizarea în două etape : prima etapă 3 — 4 min, a doua de 10 min, în scopul de a

înmuia cât mai bine stratul cornos şi a uşura extragerea comedoanelor.
Intre cele două vaporizări se face un gomaj cu aceleaşi produse ca şi la tenul uleios şi
din când în când — cam la o lună, o lună şi jumătate o dezincrustare electrică.
Gomajul are un rol foarte bun în curăţirea pielii de crustele de sebum, de celulele moarte
descuamante şi de orice alte impurităţi, asigurând astfel respiraţia pielii, care la acest ten
este în genere defectuoasă.
— După cea de a doua vaporizare urmează extragerea comedoanelor, care necesită

multă răbdare, trebuind să fie efectuată minuţios.
Este o piele îmbâcsită de comedoane, uneori cu câteva pustule acneice şi filamente

sebacee, care trebuie complet îndepărtate, având grijă să nu se zdrobească ţesuturile.
La aceste ten, mai mult ca la oricare altul, se cere a se lucra în condiţii de igienă
perfectă, deoarece, fiind alcalin, este un teren favorabil infecţiilor cu microbi banali de pe
piele. De aceea dezinfectarea cu loţiune dezinfectantă, după extragerea comedoanelor, este
absolut obligatorie.
O şedinţă de 2 — 3 min. cu aparatul de înaltă frecvenţă activează circulaţia sanguină,
obţinându-se astfel şi un aport mărit de oxigen în piele — şi în special în scopul obţinerii unei
dezinfecţii locale cât mai perfecte.
Masajul se face tot cu ulei de germene de porumb sau cu cremă saponificată cu apă
minerală. Aceleaşi mişcări energice alternate cu mişcări de netezire şi cu o intensitate mai
mărită. Prin aceste mişcări se urmăreşte o golire a foliculilor pilosebacei de surplusul de
sebum, o drenare a deşeurilor epidermice anorganice, o activitate a circulaţiei sanguine,
precum şi o tonifiere musculară.
Masajul durează 15 — 20 min. în ceea ce priveşte durata depinde şi de vârsta clientei.
— Masaj cu ventuza Sebaspirului având aceleaşi scopuri.
Din nou un masaj cu aparatul de înaltă frecvenţă, efectuat peste o compresă (în caz de
deshidratare remarcabilă şi îngroşare), înmuiată în soluţie de hiposulfit de magneziu sau
sodiu 7—8%, având rolul de a frâna secreţia sebacee prin sulful ce-l conţine. Prin trecerea
curentului electric se asigură o absorbţie mai mărită în piele a soluţiei respective.
Se îndepărtează cu ajutorul unei pulverizări reci deşeurile rămase în urma masajului,

pentru a rămâne pielea perfect curată.
Se aplică acelaşi gen de măşti absorbante şi astringente, având grijă să nu se aplice,

după dezincrustare, decât măşti cu astringenţă medie şi acide. Este foarte bine ca în primele
şedinţe de tratament să se aplice măşti absorbante de caolină şi carbonaţi, urmărind ca cele
următoare să fie alternate cu măşti de drojdie de bere (mai ales atunci când pielea are o
culoare alterată), precum şi măşti de nămol.
— Înainte de mască este foarte indicat la aceste tenuri, o şedinţă de 10 min. la

Vapozon, având o influenţă remarcabilă în respiraţia pielii şi in hidratare.
În timpul măştii se aplică tampoane pe ochi cu infuzie calmantă.
Se îndepărtează masca cu comprese calde.
Se efectuează masca cu comprese calde.
Aplicarea pe faţa uscată a unei creme de zi protectoare.
La aceste tenuri — atât cel uleios cât şi cel asfixic — câteva şedinţe cu aparatul de joasă
şi medie frecvenţă asigură şi echilibrează funcţia glandelor sebacee.
Sfaturi pentru acasă. Aceeaşi grijă pentru controlul sănătăţii şi a diverselor tulburări
interne sub supravegherea medicului. Supravegherea alimentaţiei, căutând să fie cât mai
raţională, fără a excela în proteine, grăsimi, dulciuri, alimente picante.
Seara. Demachierea se face cu lapte pentru ten gras, se şterge faţa cu loţiuni
detergente (spălarea feţei cu o infuzie astringentă, aplicarea unei loţiuni astringente în timpul
nopţii pentru a asigura închiderea porilor dilataţi), în jurul ochilor se aplică creme antirid.
Dimineaţa. Demachierea este urmată de o spălare alternativă cu pastă de ras şi apă

caldă şi rece, sau cu mălai cernut fin, efectuând un fel de gomaj. Se înmoaie un burete în apă
www.bella-mar.ro
cu bisulfit de sodiu şi apoi în mălai şi se spală faţa, se limpezeşte cu apă multă sau o infuzie.
Se şterge faţa cu o loţiune tonică, se aplidă o cremă de zi. Machiajul trebuie efectuat cu
farduri nu prea grase sau prea aderente, care ar înăbuşi şi mai mult porii pilosebacei,
împiedicând respiraţia pielii şi aşa defectuoasă.
Tenul deshidratat
Tenul deshidratat se caracterizează prin lipsă de apă. La orice organism sănătos

metabolismul grăsimilor se îmbină, cu cel al apei, asigurând astfel acel suport plastic care
menţine aspectul tânăr precum şi strălucitor al pielii.Este deci normal să se pună un accent
deosebit pe rehidratarea pielii şi în special la acele tenuri care prezintă semne de
deshidratare superficială sau profundă. În cursul unui tratament cosmetic, la un astfel de ten
se va căuta prin diverse procedee cosmetice să se înlocuiască, să se introducă în piele
cantitatea de apă ce-i lipseşte.
Se începe tratamentul cu o demachiere cu un lapte demachiant, urmată de

ştergerea cu o loţiune tonică. Vaporizarea caldă— tot în scopul obţinerii unei hidratări
cutanate— se face cu o intensitate mai scăzută şi cu o durată mai lungă — circa 10 — 15 min.
Extragerea comedoanelor se face în mod obişnuit, urmată de o dezinfectare a pielii cu loţiune
dezinfectantă. La tenul cu o deshidratare superficială, ce prezintă descuamări ale celulelor
moarte, este foarte indicat gomajul cu cremă saponificată si bioxid de siliciu, în scopul
îndepărtări de pe suprafaţa pielii a celulelor descuamante, care ar putea altfel să înăbuşe
orificiile porilor pilosebacei, împiedicând respiraţia normală a pielii. Prin înlăturarea scoamelor
de la suprafaţa pielii, aceasta redevine catifelată la palpare. Gomajul se va intercala între
Vapozon şi extragerea comedoanelor.
Masajul la tenurile deshidratate se efectuează cu cremă grasă pe bază de lanolină,

capabilă să înglobeze multă apă şi s-o cedeze apoi pielii — la tenurile uscate —, sau cu cremă
saponificată, înmuind mereu mâinile în apă minerală. Mişcările de masaj vor fi adecvate
tipului de ten respectiv. Este foarte indicat la aceste tenuri masajul efectuat sub vapori
ozonizaţi ai Vapozonului. În felul acesta se asigură o hidratare excelentă a tenurilor.
După masaj se şterge faţa cu comprese pentru a îndepărta produsul de masaj şi apoi se
efectuează un masaj de câteva minute cu ventuza Sebaspirului în scopul activării circulaţiei
sanguine şi stimulării fibrelor musculare şi elastice, urmat de un masaj cu electrodul plat sau
ruloul aparatului de înaltă frecvenţă — masaj efectuat peste o compresă muiată în apa
minerală sau o infuzie adecvată naturii tenului. Prin trecerea curentului electric se asigură o şi
mai bună penetraţie, deci o hidratare mărită a pielii.
La tenurile deshidratate se aplică cu rezultate foarte bune, ionizările cu fructe suculente

cu aciditate medie. În special, portocalele, piersicile sunt cele mai indicate. Ionizările se
efectuează după extragerea comedoanelor, înainte de masajul facial. Prin aceste ionizări se
obţine, în afară de o hrănire a ţesutului cutanat, prin vitaminele conţinute de fructele
respective, şi o hidratare în profunzime a pielii datorită sucurilor respective.
După efectuarea masajului se face o pulverizare rece hidratantă cu apă minerală, lăsând
faţa, fără a o şterge 1 — 2 min. Se şterge faţa cu şerveţele moi, se unge regiunea de sub ochi
cu o cremă antirid şi se aplică masca adecvată tenului. La aceste tenuri se preferă aplicarea
unei măşti cu sucuri de fructe sau extracte de plante cu acţiune tonică sau calmantă, măşti
cu alge marine sau măşti grase, bine hidratate. Peste mască se aplică o compresă înmuiată
cu apă minerală sau infuzie tonică peste care se efectuează din nou un masaj cu electrodul
rulou al aparatului de înaltă frecvenţă, în scopul unei mai bune penetraţii sau absorbţii
cutanate. În locul compresei se poate efectua o şedinţă de 10 min. la Vapozon tot deasupra
măştii.
După 15 — 20 min. se îndepărtează masca cu comprese calde. Se pulverizează apoi faţa

cu o infuzie tonică rece — se lasă faţa astfel umezită 2 min, se şterge cu şerveţele şi apoi se
aplică o cremă semigrasă, bine hidratată, sau o cremă saponificată în funcţie de natura
tenului. Clienta trebuie să repete tratamentul în cabinet la fiecare două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijire acasă. În cazul unui ten cu deshidratare superficială, clienta
nu trebuie să-şi expună faţa acţiunii soarelui puternic, vântului sau frigului, fără a o proteja cu
creme grase şi bine hidratate. Persoanele care au în plus şi o deshidratare profundă trebuie
să urmeze un tratament intern la un medic, să facă o cură de ape minerale şi o alimentaţie
raţională bogată în lichide.
Seara, clienta se demachiază cu lapte demachiant pe care-1 îndepărtează de pe faţă cu

un tampon de vată umezit în infuzie calmantă. Este foarte indicat ca cel puţin de 2 — 3 ori pe
săptămînă să se aplice, după demachiere, comprese îmbibate în infuzie de muşeţel sau apă
minerală ce se păstrează pe faţă 5 — 10 min. În celelalte zile, demachierea va fi urmată de
o spălare cu infuzie calmantă.
Crema de noapte trebuie să fie hrănitoare şi foarte bine hidratată cu conţinut de

vitaminele A şi D sau cremă cu sucuri de fructe sau extracte de plante.
Dimineaţa, după demachiere cu lapte demachiant, clienta îşi spală faţa cu apă minerală
sau infuzie, spălând-o în mod obişnuit sau cu ajutorul unui pulverizator, îşi lasă faţa astfel
umezită timp de 3 min. fără a o şterge. Şterge apoi faţa cu şerveţele moi, apoi cu o loţiune
tonică foarte slab alcoolizată, aplicând în continuare o cremă de zi protectoare semigrasă sau
saponificată, după necesitatea tenului.
Machiajul va fi făcut, în genere, cu produse de bună calitate, foarte bine hidratate şi

nesicative. În timpul iernii, persoanele cu pielea fină trebuie să folosească o cremă de zi gen
cremă-ecran — împotriva vântului şi razelor soarelui —, în special cele care fac sport la
munte. Acasă, în fiecare dimineaţă, în sezonul fructelor, clienta trebuie să-şi maseze faţa
după demachiere şi spălare cu infuzie, cu două jumătăţi de piersică, bine coaptă şi zemoasă
sau două jumătăţi de caisă sau de portocală sau cu zeamă de castraveţi. Se lasă apoi sucul
respectiv pe faţă timp de 15 min, apoi se îndepărtează prin spălarea feţei cu infuzie călduţă.
Este bine ca persoanele care au tendinţă la deshidratare cutanată să folosească în

apartamentul lor, dacă este încălzit cu gaze, vase cu apă deasupra caloriferului pentru a
umezi aerul din cameră.
Tenul pletoric
Acest ten se caracterizează prin depuneri mari de protide şi glucide la nivel cutanat,
datorită unui proces încetinit de dezasimilare ale acestor substanţe— deci unui metabolism
defectuos.
www.bella-mar.ro
Tratamentul acestui ten, care are la bază în genere un ten gras — asfixic, este foarte
asemănător cu tratamentul tenului gras. Deci trebuie ca procesul de curăţire să fie foarte
profund şi complex, ţinând seama de natura şi caracteristicile tenului, şi anume:
— Demachierea se face cu lapte demachiant pentru ten gras.
Ştergerea se face cu o loţiune detergentă pentru a degrada pielea.
Vaporizarea este caldă timp de 10 — 15 min, în genere, în două etape.
Efectuarea unui gomaj la fiecare şedinţă, în afară de cazurile când o dată la o lună sau la
o lună şi jumătate se efectuează o dezincrustare electrică. Prin gomaj se îndepărtează de la
suprafaţa pielii crustele de sebum uscat, surpulsul de grăsimi epidermice şi celulele moarte
descuamante eliberând suprafaţa pielii şi asigurând o bună respiraţie cutanată, iar prin
dezincrustare electrică se produce o degresare în profunzime a acestui tip de piele infiltrată
de grăsimi.
Având în vedere că tenul pletoric are o piele alcalină foarte favorabilă infecţiilor, deci cu
vizibilă tendinţă spre acnee, se va insista în dezinfectarea pielii atât prin ştergerea cu loţiuni
dezinfectante, după extragerea comedoanelor, cât şi prin efectuarea unei şedinţe, în acelaşi
scop, cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă. Masajul la acest tip de ten se
efectuează cu ulei de germene de porumb şi cuprinde în genere, în special mişcări energice,
mişcări de profunzime, efectuate cu o intensitate mai mărită, ţinând seama că acest ten are
piele îngroşată şi rezistentă.
Mişcările de ciupit, fricţionat, pălmuit, frământat etc. vor fi alternate din când în când cu
mişcări de effleurage liniştitoare. Masajul va dura 15 — 20 min, având acelaşi scop de
activare a circulaţiei sanguine locale, mai încetinite la acest ten şi de stimulare a fibrelor
musculare. Se face un masaj în continuare cu aparatul de înaltă frecvenţă, în acelaşi scop.
Urmează o pulverizare rece tonifiantă pentru a reacidifia pielea şi a o curăţi de urmele

produselor cu care s-a masat.
O şedinţă cu aparatul Vapozon de 10 min. asigură ozonizarea pielii, producând în felul

acesta şi o respiraţie cutanată îmbunătăţită şi o dezinfecţie a pielii.
Măştile la acest ten sunt asemănătoare cu cele aplicate tenului gras — mai astringente,
reductoare, conţinând caolină, carbonaţi şi sucuri astringente, sau caolină şi sulf şi ihtiol sau
măşti de nămol, de drojdie de bere etc.
După îndepărtarea măştii se efectuează o pulverizare tonifiantă, se şterge faţa şi se

aplică o cremă de zi protectoare.
O şedinţă o dată sau de două ori pe lună cu aparatul de medie şi joasă frecvenţă asigură
restabilirea funcţiei metabolice şi dă rezultate satisfăcătoare.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Atât seara cât şi dimineaţa îngrijirile ce trebuie să le
efectueze clienta acasă sunt identice cu cele ale unei persoane cu ten gras în plus trebuie
amintit persoanelor cu ten pletoric să-şi supravegheze regimul alimentar, deoarece acesta
este de multe ori principalul responsabil. Să evite excesul de proteine, grăsimi şi dulciuri.
Sportul şi gimnastica la aceste persoane sunt foarte indicate, deoarece, producând în
acelaşi timp o transpiraţia abundentă, asigură o eliminare crescută a toxinelor din organism.
Tenul caşectic
Tenul caşectic care este opusul tenului pletoric se caracterizează printr-o asimilare
insuficientă de protide şi glucide, în timp ce procesul de dezasimilare este mult mărit. Acest
ten are la bază o piele uscată, subţire şi se poate întâlni la orice vârstă. Având în vedere
caracteristicile acestui tip de piele, tratamentul va urmări, în primul rând, procesul de hrănire
şi cel de tonifiere al tenului, întrucât trebuie tratată o piele flască, lipsită de elasticitate, atonă
şi palidă, astfel :
Demachierea se face cu lapte pentru ten uscat.
Vaporizarea caldă şi extragerea comedoanelor sunt identice ca la tenul uscat.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă.
Masajul manual se efectuează cu cremă grasă hidratată şi cuprinde mişcări de netezire

executate cu rapiditate, pentru a activa circulaţia sanguină locală, alternate cu mişcări de
ciupit, pălmuit, tapotat, arpegii, cu scopul de a stimula fibrele musculare şi elastice, de a
stimula terminaţiile nervoase din piele şi a combate atonia acestui tip de piele.
Masajul se completează cu masajul cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă,

plimbându-l pe suprafaţa pielii la o foarte mică distanţă, pentru ca prin scânteile ce se produc
între electrod şi piele să se stimuleze şi mai bine circulaţia sanguină şi fibrele musculare şi
elastice. În acelaşi scop se poate completa masajul manual cu un masaj de 3 — 5 min, în timp
ce clienta ţine în mână electrodul de sticlă cu spirala metalică a aparatului de înaltă
frecvenţă. În acest fel scânteile, deci descărcările electrice ce se produc între pielea clientei şi
mâna cosmeticienei, în timpul masajului, intensifică şi mai mult acţiunea acestuia.
— Un masaj cu ventuza Sebaspirului este foarte indicat tot în scopul combaterii

aspectului palid şi aton al acestui tip de piele.
— O pulverizare rece pentru a îndepărta produsul cu care s-a masat. Aplicarea de

măşti grase, hrănitoare, cu conţinut de sucuri de fructe sau extracte de plante cu rol tonic
stimulator. Peste mască, o şedinţă la Vapozon, în scopul de a hidrata şi ozoniza pielea.
O pulverizare tonifiantă cu jetul filiform al pulverizatorului de la Vaporel şi cu o infuzie

sau loţiune tonică încheie tratamentul acestui ten.
La acest ten sunt foarte indicate 1 — 2 ori pe lună o şedinţă cu aparatul de joasă şi
medie frecvenţă, tot în scopul restabilirii metabolismului defectuos al acestui ten.
Sfaturi pentru îngrijire acasă:
Seara. Demachierea cu lapte pentru ten uscat, spălarea cu o infuzie tonică în scopul
hidratării şi tonifierii pielii. În acelaşi scop se şterge faţa în continuare cu o loţiune tonică
foarte slab alcoolizată, apoi se aplică o crema grasă bine hidratată şi cu conţinut de substanţe
biologice, active, stimulatoare.
www.bella-mar.ro
Dimineaţa se face aceeaşi demachiere cu lapte demachiant pentru ten uscat, spălarea
cu o infuzie tonică, aplicarea pe faţă a unei loţiuni tonice, şi apoi a unei creme de zi
protectoare, semigrasă, izolantă, cu un pH neutru. Un masaj zilnic pe faţă, după demachiere,
cu fructe (piersică, căpşuni, portocale etc.) va asigura vitaminizarea, hidratarea şi tonifierea
acestui tip de piele.
Tenul senil
O dată cu vârsta pielea suferă modificări pierzându-şi catifelarea din tinereţe şi evoluând
spre cele două aspecte — subţire sau îngroşare. În acelaşi timp, datorită încetinirii funcţiilor
metabolice interne şi deshidratare profundă, slăbeşte tonusul muşchilor, scade elasticitatea
dermului, şi apoi ca urmare directă apar ridurile adânci, definitive.
Tratamentul cosmetic în cazul unui ten atins de senescenţă va urmări în special procesul
de hrănire, de rehidratare şi tonifiere,încercând prin diversele procedee cosmetice să se
întârzie instalarea definitivă a semnelor senilităţii şi să mai atenueze pe cele apărute. Deci
este vorba de tratamentul persoanelor cu tenuri care prezintă unele semne de îmbătrânire şi
nu de acele tenuri în care îmbătrânirea ţesuturilor este foarte înaintată şi unde tratamentul
cosmetic numai are decât un rol moral asupra psihicului clientei, redându-i încrederea în
sine.
De aceea, în aceste cazuri, examenul cosmetic se cere a fi foarte minuţios, pentru a

putea depista din timp primele semne de uzură a pielii şi a putea lua toate măsurile de
remediere necesare. Îngrijirile în cabinet ale unei persoane ce prezintă un început de
îmbătrânire a ţesuturilor urmăreşte :
Îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limfatice locale.
Revitalizarea şi tonifierea ţesutului cutanat.
Rehidratarea pielii.
Îmbunătăţirea aspectului subţiat sau îngroşat al pielii.
Tratamentul acestui ten are două etape:
de preparare a clientei pentru a fi cât mai receptivă la tratamentul următor;
tratamentul propriu-zis de revitalizare efectuat cu ajutorul electricităţii şi diverselor

produse biologice.
a. Etapa I. Tratamentele din prima etapă se efectuează săptămânal timp de o lună de

zile. În acest scop se încep primele îngrijiri cu o şedinţă de relaxare şi destindere a clientei
pentru a-i calma hiperexcitabilitatea nervoasă, a-i normaliza funcţiile pielii şi a o face cât mai
receptivă tratamentului propriu-zis de revitalizare.
Se instalează clienta singură într-o cabină, acolo unde condiţiile localului o permit, în
condiţii de relaxare perfectă (fotoliu special, linişte, lumină difuză etc), timp de 20 — 30 min,
în care timp se poate efectua şi un masaj de relaxare în regiunea spatelui şi o şedinţă de 10
min. de oxigenare.
După această relaxare totală a clientei se începe tratamentul de pregătire a pielii pentru
a o face, de asemenea, cât mai receptivă următoarelor îngrijiri :
Demachierea se efectuează cu lapte demachiant adecvat tenului.
Ştergerea cu loţiune detergentă în cazul unui ten gras.
Vaporizarea caldă se face cu o intensitate scăzută şi mai de lungă durată, spre a hidrata
totodată pielea.
Gomajul şi dezincrustarea (după caz) sunt indispensabile în aceste şedinţe pregătitoare.

Prin aceste procedee se eliberează orificiile porilor pilosebacei de tot ceea ce ar putea
împiedica sau stânjeni pătrunderea produselor biologice ce se aplică: gomajul se aplică în
fiecare şedinţă, în etapa I, iar dezincrustarea (la tenurile grase) o dată sau de două ori pe
lună.
Extragerea comedoanelor se efectuează minuţios, pentru a curăţi perfect pielea.
O şedinţă cu aparatul de înaltă frecventă în scop de dezinfecţie a pielii, după ce s-a

dezinfectat faţa şi cu loţiune dezinfectantă.
Masajul manual trebuie să dureze 15 — 20 min şi va fi alcătuit din mişcări de netezire

rapide, din uşoare ciupituri, pălmuiri, tapotat, fricţionat prin care se urmăreşte activarea
circulaţiei sanguine locale, asigurând schimburile nutritive, oxigenarea tenurilor şi
îndepărtarea deşeurilor organice.
Totodată prin mişcările de masaj se urmăreşte şi stimularea fibrelor elastice musculare

şi nervoase. Mişcările însă nu trebuie să fie prea puternice, pentru a nu mobiliza si plisa şi mai
mult pielea.
O pulverizare rece pentru a îndepărta resturile produsului cu care s-a masat.
Măştiile trebuie să conţină sucuri de fructe sau extracte de plante cu acţiune uşor
astringentă şi tonică.
— O pulverizare rece tonifiantă cu pulverizatorul cu jet filiform şi infuzie adecvată

încheie orice tratament din prima etapă.
b. Etapa a II-a. În această etapă începe tratamentul propriu-zis de revitalizare şi

tonifiere a ţesutului cutanat. Această reîntinerire a ţesuturilor se poate obţine cu ajutorul
diverşilor curenţi electrici şi a produselor biologice stimulatoare.
Curenţii electrici folosiţi în acest scop au rolul de a îmbunătăţi circulaţia sanguină şi

limfatică, de a asigura oxigenarea şi schimburile nutritive, de a stimula fibrele nervoase, de a
combate atonia musculară, de a reface fermitatea pielii şi de a asigura o mai bună repartizare
a grăsimilor fixe din ţesutul adipos subcutanat.
Se folosesc curenţi de înaltă frecvenţă, de medie şi joasă frecvenţă şi curentul galvanic.
Astfel, curentul de înaltă frecvenţă se foloseşte prin masajul efectuat cu electrodul

aparatului de înaltă frecvenţă — înainte de aplicarea măştii cu produse biologice. Se plimbă
electrodul pe faţa, gâtul şi decolteul clientei ţinându-1 puţin distanţat de piele, pentru ca
www.bella-mar.ro
scânteile ce se formează să stimuleze fibrele nervoase şi circulaţia sanguină, mărind prin
felul acesta puterea de absorbţie a pielii.
Se mai poate intensifica acţiunea masajului manual, în astfel de cazuri, şi prin masajul
efectuat în timp ce clienta ţine în mână electrodul de sticlă cu spirala metalică.
Masajul manual va fi urmat de câteva minute cu ventuza dreptunghiulară a Sebaspirului

plimbând-o de câteva ori în lungul ridurilor. Prin acest masaj se obţine un uşor edem în
şanţul ridului, atenuându-l. Tot în scopul combaterii atoniei musculare şi a refacerii fermităţii
pielii se efectuează masajul cu ventuza mare a Sebaspirului, obţinându-se în acelaşi timp şi o
uşoară hiperemie locală.
Rehidratarea pielii şi hrănirea ei în cazul unui ten senil se asigură prin folosirea
curentului galvanic cu ajutorul ionizărilor cu fructe cu aciditate medie şi foarte suculente.
Tot în scopul hidratării, ionizării şi a unei mai bune absorbţii cutanate se foloseşte
Vapozonul. Se expune clienta la Vapozon în timpul masajului manual, sau peste masca cu
produse biologice — timp de 10 min.
La tenurile ce prezintă un început de îmbătrânire a ţesutului cutanat sunt foarte indicate

şedinţe repetate de trei ori pe săptămână cu aparatul tip Nemectron ce foloseşte curent de
medie şi joasă frecvenţă. Aceşti curenţi exercită o acţiune stimulantă şi tonică asupra
ţesuturilor în profunzime, nu dau efecte calorice, nici intoleranţe, nu irită pielea. Ei dau
naştere la contracţii musculare ce reprezintă o adevărată gimnastică facială, cu acţiune
tonică asupra fibrelor elastice din derm, împiedicând flaciditatea pielii şi asigurând în acelaşi
timp o mai bună repartizare a grăsimilor din stratul celular adipos subcutanat.
Se va lucra cu electrozi tetrapolari, aplicându-i rând pe rând în regiunea gâtului până la

claviculă, regiunea submentonieră, de-a lungul maxilarului inferior, la comisura buzelor pe
şanţul nazolabial, în partea anterioară urechilor, în regiunea labei gâştei şi în regiunea frunţii.
În cazurile în care clienta prezintă şi un început de bărbie dublă se lucrează şi cu

mentoniera. Şedinţele la început trebuie să fie de trei ori pe săptâmână, şi apoi câte o dată pe
săptămână.
Dar procesul de revitalizare a pielii se mai obţine în această a doua etapă şi prin
aplicarea direct pe piele sau în diverse măşti de produse biologice active (de exemplu:
lăptişor de matcă, vitamina A, E, D, F), extracte placentare, embrionare, polen etc, cu rol
direct în hrănirea ţesutului cutanat şi în reînnoirea celulară.
Etapa a II-a se încheie ca orice tratament cu pulverizări reci efectuate cu o infuzie sau
loţiune tonică şi cu jetul filiform al pulverizatorului de la Vaporel. Răceala produsului şi
presiunea apei asupra pielii produc o vasoconstricţie locală şi o stimulare a fibrelor
elastice musculare, deci o tonifiere a ţesutului cutanat.
Tratamentul tenului senil în cabinet este necesar să fie efectuat cu regularitate, timp
mai îndelungat şi la un interval de două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă.
Seara, clientele cu tenul îmbătrânit nu trebuie să folosească apa şi săpunul.

Demachierea se face cu lapte demachiant, adecvat naturii tenului. Demachierea se
completează cu spălarea feţei cu o infuzie călduţă, apoi se aplică o loţiune tonică şi o cremă
antirid cu conţinut de produse biologice, care se păstrează toată noaptea.
Dimineaţa, demachierea se face cu lapte demachiant, aplicând pe faţă comprese cu

infuzie tonică timp de 10 min. În locul compreselor, deoarece tenurile senile sunt în genere şi
deshidratate şi lipsite de vitamine, un masaj al feţei cu pulpa fructelor de piersică, portocale,
căpşuni, timp de câteva minute, favorizează hrănirea şi hidratarea pielii.
După ce se lasă sucul pe faţă timp de 5 — 10 min, se spală faţa cu o infuzie, se aplică o
loţiune tonică uşor alcoolizată şi o cremă de zi hidratată. Machiajul unei cliente cu ten
îmbătrânit trebuie efectuat cu produse de bună calitate, hidratante, şi aplicat cât mai discret,
atât în ceea ce priveşte cantitatea produsului aplicat cât şi nuanţele folosite. Un machiaj
exagerat ar evidenţia şi mai mult ridurile, în loc să le estompeze.
Tenul cuperozic şi congestiv
Acest tratament se aplică când la examenul cosmetic al clientei se observă o piele fină,
subţire, iritabilă, cu unele vase capilare cu tendinţă de dilatare, dovedind o fragilitate şi
atonie vasculară. Deci, tratamentul este necesar atât în cazul acestor cliente, viitoare
candidate la cuperoză, cât şi celor cu un stadiu al cuperozei mai avansat, cu tenuri congestive
sau cu eritroză facială. Nu vor fi tratate niciodată tenurile cu acnee rozacee, care reprezintă
un stadiu de boală şi necesită intervenţia medicului dermatolog.
Prin îngrijirile efectuate în cabinetul cosmetic, la aceste persoane cu ten cuperozic sau
congestiv, se va încerca, prin toate mijloacele, să se oprească în loc instalarea lentă a
cuperozei sau să se amelioreze starea de congestivitate a pielii. Fazele tratamentului
sunt următoarele:
Demachierea se face totdeauna cu lapte damachiant pentru ten uscat.
Nu se mai şterge faţa cu loţiune detergentă.
Vaporizarea caldă se face cu infuzii calmante, decongestive şi cu o durată şi intensitate

scăzută.
Extragerea comedoanelor existente se efectuează doar manual şi cu multă precauţie şi

delicateţe. Nici într-un caz cu ajutorul ventuzei mici a Sebaspirului, şi având grijă să nu se
producă spargeri de vase, datorită fragilităţii vasculare în aceste cazuri.
Dezinfecţie cu loţiune dezinfectantă.
— Un masaj de 2 min. cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă, având rol ca

prin stimularea circulaţiei sanguine să împrăştie sângele ce stagnează în capilarele dilatate.
Masajul, la acest tip de ten, este alcătuit în totalitatea lui de mişcări de netezire uşoară,
având o intensitate mărită doar în direcţia circulaţiei venoase. Masajul se încheie cu o serie
www.bella-mar.ro
de mişcări vibratorii. Se aplică deci masajul adecvat tenurilor congestive care a fost descris la
capitolul XI. Este de preferat, mai ales în cazul tenurilor uscate, să se efectueze masajul cu
creme hrănitoare, cu conţinut de substanţe biologice.
Masajul manual este continuat cu un masaj cu electrodul rulou al aparatului de înaltă

frecvenţă, cu rol decongestiv, peste o compresă înmuiată într-o infuzie calmantă, în felul
acesta producându-se o vasoconstricţie şi o mai bună absorbţie în piele a produsului
decongestionant, cât şi o hidratare a ei. O pulverizare cu aparatul tip Carbatum produce o
gimnastică vasculară, o vasoconstricţie şi reface tonusul vascular.
Tratamentul se încheie cu măşti hidratante, calmante, vitaminizate, tonice, peste care

se efectuează o şedinţă de 10 min. la Vapozor, în scop de ozonizare şi tonifiere a pielii.
Urmează o pulverizare rece tonifiantă şi hidratantă, cu infuzii cu acţiune calmantă,

decongestivă. O cremă de zi protectoare este absolut necesară la aceste tenuri sensibile.
În genere se vor folosi creme cu sulf sau camfor, care aplicate pe regiunile cuperozate
au proprietatea de a decongestiona sau a stimula cheratinizarea stratului cornos, deci de a
îngroşa uşor pielea prea fină, obţinând astfel o protejare a vaselor din derm. Şi la tenurile cu
tendinţă sau cu cuperoză bine instalată, câteva şedinţe cu aparatul tip Nemectron cu curenţi
de medie şi joasă frecvenţă vor asigura o gimnastică vasculară, o refacere a tonusului
vascular.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă
Clienta trebuie să se controleze la medic pentru diversele tulburări digestive, circulatorii

şi nervoase, care influenţează direct aspectul acestor tenuri.
Clienta trebuie să mănânce încet, fără grabă, mestecând bine, pentru a evita să supună
stomacul unui efort mărit care ar da naştere unui puseu congestiv repetat.
Clienta trebuie să-şi protejeze în permanenţă pielea feţei cu creme protectoare sau
creme-ecran împotriva acţiunii agenţilor atmosferici.
Se va evita spălarea cu apă prea caldă sau prea rece, sau cu apă calcaroasă şi se va
prefera spălarea cu infuzii calmante la temperatură ambiantă.
Demachierea se face cu lapte demachiant pentru ten uscat.
După demachiere îşi aplică comprese la temperatura camerei, cu infuzii calmante şi

decongestive pe care le păstrează pe faţă timp de 10 min.
— Peste noapte trebuie să folosească creme grase simple, alternate cu creme ce

conţin produse biologice (nutritive).
În timpul zilei, faţa se protejează cu creme-ecran şi un machiaj protector, cu produse

grase, neiritante şi hidratante.
Clienta trebuie să evite expunerea prelungită la soare şi vânt puternic, ca şi trecerile

bruşte de la frig la o sursă de căldură puternică, care ar accentua sau grăbi şi mai mult
instalarea cuperozei.
Tratamentul cuperozei, prin electrocuagulare, va fi efectuat, când este cazul, doar de
medicul dermatolog.
Cap. XV. Diverse tratamente cosmetice în etape
Tratamente cosmetice de tipul A
Tenul prezintă următoarele caracteristici:
La examenul vizual: piele mată, riduri superficiale, pori invizibili, descuamant. La

examenul cu lupa se vede bine descuamarea.
La palpare — pielea este aspră.
— La lampa Wood — apare o fluorescenţă slabă. Concluzie: ten atipic, deshidratat.
Tratamentul urmăreşte corectarea acestor aspecte, deoarece acest tip de ten se ridează
repede. Se recomandă un interval de două săptămâni între etape.
Tratamentul se face în etape astfel :
a. Etapa I:
Demachiere cu o emulsie, urmată de o ştergere cu infuzie de muşeţel.
Vaporizare caldă, timp de 5 min, care are ca scop înmuierea stratului de celule
descuamante.
Extragerea comedoanelor care ar putea exista pe nas.
Gomaj — îndepărtarea stratului de celule moarte de pe suprafaţa pielii. Gomajul se face

cu un preparat din mucilagiu de flori de tei şi mălai, cernut, foarte fin.
— Pulverizarea cu un tonic sau apă minerală, pentru a îndepărta produsele de gomaj.
Masaj normal cu o cremă grasă, nutritivă.
Masaj electric, prin scânteieri cu electrodul plat al electrodermului, peste o cremă sau
peste o compresă umezită într-o loţiune tonică sau în apă minerală.
Masca din extract din alge marine şi o emulsie grasă sau zeamil, caolin şi o emulsie
grasă ; sau cremă grasă, miere şi zearnil.
Pulverizarea cu o loţiune tonică sau apă minerală.
b. Etapa a II-a :
— Demachiere cu o emulsie demachiantă, urmată de ştergerea feţei cu o infuzie de

muşeţel.
www.bella-mar.ro
— Vaporizare caldă 2 min, pentru înmuierea stratului cornos şi activarea circulaţiei,
pentru ca pielea să fie mai receptivă la procedeul următor.
— Ionizarea cu fructe proaspete: caise, pepene galben, suc de struguri albi sau un tonic
din plante.
— Masca: gălbenuş de ou cu miere şi ulei de măsline, sau o mască gata preparată

(extract de alge pentru ten uscat).
Pulverizare cu un tonic sau apă minerală.
c. Etapa a III-a :
Tratamentul va fi la fel ca la prima etapă.
d. Etapa a IV-a :
Demachierea cu emulsie grasă, urmată de ştergerea cu infuzie de muşeţel.
Masaj manual cu o cremă grasă sub vapori de apă ozonizanţi. La efectul masajului
manual şi al cremei întrebuinţate se adaugă efectul vaporilor de apă ozonizaţi (hidratare,
tonifiere prin oxigenare etc,).
Masaj cu clachete (procedeul a fost descris într-un alt capitol).
Masca — suc de fructe (de struguri de exemplu) sau pulpă de piersică cu zeamil şi
caolină.
Aceste etape se repetă apoi în ordinea descrisă.
În timpul iernii, când deshidratarea este mai accentuată, din cauza frigului sau din cauza
căldurii uscate din încăperi, se poate face pentru un astfel de ten, un tratament intercalând în
desfăşurarea sa periodică o etapă de 3—4 săptămâni în care se face, săptămânal, masaj
manual sub vapori de apă ozonizaţi (descris la etapă a IV-a).
Acelaşi lucru se poate face şi în timpul verii, după cură la mare, când tenul, prezintă mai
accentuat aspectele de alipicitate şi deshidratare.
2. Tratamente cosmetice de tipul B
Tenul prezintă următoarele caracteristici :
Cu ochiul liber se vede o piele lucioasă, cu pori dilataţi, comedoane, culoare gălbuie.
Examenul cu lupa întregeşte examenul cu ochiul liber. Se vede o granulaţie mare,

suprafaţa pielii are aspect neregulat, porii foarte dilataţi.
La palpare se simte o piele groasă, unsuroasă.

La lumina Wood se vede o fluorescenţă albicioasă, din cauza stratului cornos dezvoltat:
Concluzie : predomină hipersecreţia sebacee.
Îngrijirile cosmetice se vor axa pe o curăţire riguroasă, deoarece acest tip de ten are
tendinţa la infectare.
Aceste îngrijiri trebuie astfel dirijate încât să normalizeze funcţia glandelor sebacee şi în
final să corecteze aspectul inestetic datorită porilor dilataţi.
Pentru a ajunge la aceste rezultate, tratamentele se eşalonează pe o perioadă mai mare

de timp (intervalul între etape două săptămâni) şi se pot combina în felul următor :
a. Etapa I:
— Demachiere cu o emulsie pentru ten gras, urmată de o curăţire cu un detergent

cosmetic (decoct de ciuin).
— Pulverizare caldă 10 min. pentru deschiderea porilor şi înmuierea stratului cornos.
— Gomaj cu o cremă de stearină saponificată şi bioxid de siliciu foarte fin sau silicagel,
pentru îndepărtarea stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii.
— Extragerea comedoanelor, foarte minuţios şi respectând toate regulile de igienă.

Aceasta este faza principală a tratamentului în prima etapă.
Dacă este necesar, se repetă vaporizarea caldă timp de 5 — 6 min, pentru a uşura
curăţirea perfectă a pielii.
— Dezinfecţie prin scânteieri cu electrodul aparatului Eleetroderm şi dezinfecţie cu

loţiune alcoolică.
Masaj manual cu o cremă de stearină saponificată, cu mâinile umezite cu apă minerală

sau infuzie de muşeţel sau cu un ulei vegetal (ulei de germene de porumb).
Masaj prin aspiraţie cu ventuza de petrissage.
Mască astringentă şi antiseptică (astringentă, deoarece momentul principal al etapei a

fost extragerea comendoanelor şi porii au rămas deschişi, şi antiseptică, pentru a evita orice
pericol de infectare). Astfel se pot face măşti din: carbonat de calciu, carbonat de magneziu,
caolină şi acid boric sau măşti cu sulf precipitat, ihtiol etc.
Pulverizare (la temperatura camerei) cu un tonic din plante (rozmarin, mentă etc).
b. Etapa a II-a :
— Demachiere cu emulsie corespunzătoare tenului şi ştergerea cu detergent.
Vaporizare caldă 5 — 6 min, doar pentru a face pielea mai receptivă la faza următoare a
tratamentului.
www.bella-mar.ro
Dezincrustare electrică cu o soluţie de carbonat de sodiu 1%, timp de maxim 10 min. şi
la intensitate de 1,5 — 2 mA (în funcţie de toleranţa persoanei respective). Procedeul are
scopul de a degresa pielea în profunzime cu apă prin saponificarea sebumului.
Pulverizarea abundentă cu apă simplă sau infuzie de muşeţel şi ştergere cu comprese

umezite, pentru a îndepărta de pe piele urmele de soluţie alcalină folosită pentru
dezincrustare şi combinaţiile acesteia cu sebumul.
— Masca: procedeul de dezincrustare modifică pH-ul pielii spre alcalin. Este necesară
deci reacidifierea, care se face aplicând măşti cu caolină şi sucuri de fructe cu aciditate mai
mare (suc de mandarine, suc de lămâie diluat cu apă, suc de roşii) sau caolină şi iaurt.
—Pulverizarea finală va fi făcută cu duşul carbogazos (acid carbonic) sau cu duşul

obişnuit folosind apă minerală carbogazoasă, sucuri de fructe, oţet diluat cu apă, soluţie de
acid boric.
c. Etapa a IlI-a:
—Va fi la fel ca etapa I ca ordine. Se pot face schimbări în componenţa măştii, dacă este
necesar.
d. Etapa a IV-a:
Demachiere şi ştergere cu detergent, aşa cum s-a arătat mai sus.
Pulverizare caldă circa 10 min.
Extragerea comedoanelor (dacă este necesar) urmată de dezinfecţia necesară.
Gomaj cu peria rotativă. Se aplică pe faţă o cremă de stearină saponificată, iar peria se
umezeşte în soluţia detergentă, care s-a mai folosit. Acest procedeu are scopul de a îndepărta
stratul de celule moarte de la suprafaţă şi în acelaşi timp se face un masaj mai energic al pie-
lii. Crema şi detergentul cosmetic folosit sunt factori ajutători pentru curăţire şi mai au un rol
emolient, pentru ca acţiunea periei pe piele să nu fie prea dură.
Pulverizare abundentă cu apă şi ştergerea cu comprese umezite pentru a îndepărta

produsele folosite mai înainte.
Masca. Deoarece masajul cu peria este un masaj mai energic, în final masca trebuie să
fie calmantă. De exemplu: caolină, amidon şi o infuzie din nalbă şi muşeţel.
Pulverizarea finală se va face cu un tonic din plante sau sucuri din fructe.
e. Etapta a V-a:
— Va fi la fel ca etapa I.
f. Etapa a VI-a:
Demachiere şi ştergere cu detergent, ca mai înainte.
Vaporizare caldă timp de 5 — 6 min.

Ionizări cu fructe proaspete sau sucuri de fructe (portocale, mandarine, roşii, suc de
castraveţi etc).
Se urmăreşte normalizarea funcţiilor pielii şi închiderea porilor.
— Măştile pot fi din albuş cu suc de lămâie, pentru închiderea porilor şi luminozitate.
—Pulverizările finale se fac cu tonice din plante, cu apă minerală. Se repetă astfel,
intercalând între etapele de curăţire (o dată pe lună) procedeele ajutătoare în ordinea
descrisă. Acestea se notează în fişa clientei, precum şi observaţiile făcute pe parcurs şi
eventual modificările ce se impun.
Tratamente cosmetice de tipul C
— După o cură la mare caracteristica predominantă este deshidratarea: pielea este

aspră, se descuamează, ridurile din jurul ochilor sunt accentuate.
Dacă este vorba de un ten alipic aceste fenomene sunt mult mai intense, deoarece
soarele şi apa sărată accentuează starea de aplicitate şi deshidratare.
Pentru acest tip, etapele de tratament se vor desfăşura astfel :
Etapa I:
Se urmăreşte curăţirea pielii pentru a înlătura aspectul îmbâcsit şi descuamant.
Demachierea cu emulsie corespunzătoare tipului de ten (alipic sau seboreic) urmată de

ştergerea cu infuzie de muşeţel.
Vaporizare caldă timp de 3 — 5 min, pentru înmuierea stratului descuamant.
Gomaj cu mucilagiu din flori de tei şi tărâţe de grâu.
— Pulverizare la temperatura ambiantă urmată de ştergerea cu comprese umezite

pentru a înlătura produsele de gomaj şi scuamele (se face cu infuzie din muşeţel şi nalbă sau
apă minerală).
Masaj manual cu o cremă grasă, vitaminizată, sub vapori de apă ozonizaţi, pentru
nutriţia, rehidratarea şi oxigenarea pielii (în lipsa Vapozonului se face masaj umezind mâinile
cu apă minerală sau pulverizând pe faţă apă minerală peste cremă). În regiunile unde ridurile
s-au accentuat se folosesc pentru masaj ventuzele aparatului Sebaspir.
Scânteieri cu electrodul aparatului Electroderm peste o compresă umezită în infuzie de

nalbă, sunătoare, muşeţel sau în apă minerală pentru tonifiere şi rehidratare.
Masca va fi din mucilagiu de amidon şi mucilagiu de gelatină în care se adaugă tărâţe de

grâu şi puţină miere (mucilagiile acestea sunt emoliente şi hidratante, iar mierea este
nutritivă prin aport de substanţe active).
Mucilagiu de amidon
www.bella-mar.ro
Amidon 1,5 p
Apă q.s.ad 100
Amidonul se triturează cu o porţiune de apă rece şi apoi se adaugă restul de apă

încălzită la fierbere. Amestecul se încălzeşte până la fierbere, agitând continuu. Se prepară în
cantităţi mici la nevoie.
Mucilagiu de gelatină
Gelatină 1p
Apă q.s.ad 100
Gelatina se obţine prin hidroliza parţială a colagenului animal, purificat şi

înălbit.
În apă rece se îmbibă şi se înmoaie, fără a se dizolva, la cald se dizolvă obţinându-se un

gel transparent. Se prepară la nevoie.
b. Etapa a II-a:
Se va insista pentru atenuarea deshidratării. Astfel, la interval de o săptămână se face

ca tratament numai masajul manual hidratant la aparatul Vapozon, urmat de aplicarea măştii
care poate fi pe bază de mucilagiu de amidon sau gelatină sau extrase din alge marine (se
pot alterna).
În funcţie de necesităţile tenului se vor face două-trei şedinţe în acest fel.
c. Etapa a III-a:
— Se urmăreşte refacerea aspectului tenului prin rehidratare, atenuarea ridurilor,

înlăturarea scuamelor. Pentru aceasta se repetă schema de tratament a primei etape.
În continuare, tratamentul tenului respectiv va fi în funcţie de necesităţile sale, urmând,

dacă este cazul, să se intercaleze între tratamentele obişnuite masajul manual sub acţiunea
vaporilor de apă ozonizaţi, urmat de aplicarea unei măşti nutritive la un interval mai mare (de
exemplu, două săptămâni).
Dacă este vorba de un ten gras, aspectele legate de cura heliomarină vor fi mai puţin
supărătoare. Soarele şi apa de mare atenuează foarte mult fenomenele legate de
hipersecreţia sebacee. Intervine şi aici deshidratarea, dar cu urmări mai puţin grave şi mai
puţin vizibile.
Tratamentul se va desfăşura astfel:
a. Etapa I:
— Se urmăreşte curăţirea riguroasă a pielii, extragerea comedoanelor fiind faza

principală a acestei etape. Schema este următoarea :
Demachiere cu emulsia corespunzătoare urmată de ştergerea cu un detergent.
Vaporizare caldă timp de 5 min.
— Gomaj cu o cremă de stearină saponificată şi bioxid de siliciu, sau cu peria rotativă

umezită în detergent (decoct de ciuin) peste crema de stearină saponificată.
Vaporizare caldă timp de 5 min.
Extragerea comedoanelor, urmată de dezinfecţia corespunzătoare.
Masaj manual cu un ulei vegetal (ulei din germene de porumb),
Scânteieri cu electrodul facial al Electrodermului direct pe piele, cu efect dezinfectant

datorită ozonului, stimulant pentru circulaţie.
Mască astringentă având în vedere că faza principală a tratamentului este extragerea

comedoanelor şi porii sunt deschişi. Trebuie avut în vedere şi faptul că fluxul seboreic a fost
diminuat, cum s-a arătat la început în urma curei heliomarine, deci masca nu va fi sicativă. De
exemplu se pot folosi măşti cu caolină şi sucuri de roşii sau castraveţi; caolină şi infuzii din
albăstrele, frunza de alun, extract din frunze de hammamelis diluat în apă, sau albuş de ou cu
suc de lămâie diluat cu apă (o parte suc de lămâie + 3 părţi apă).
b. Etapa a II -a :
Tratamentul se face la două săptămâni de la prima etapă. Va cuprinde :
Demachiere urmată de ştergerea cu un detergent, aşa cum s-a mai descris.
— Vaporizare caldă, numai 2 — 3 min, pentru a face pielea mai receptivă la faza de
tratament următoare (prin activarea circulaţiei sanguine datorită căldurii si înmuierea
stratului cornos).
— Ionizare cu ajutorul galvanodermului; se folosesc fructe sau legume proaspete (roşii,

castraveţi, piersici), sau tonice din plante (mentă, rozmarin, cimbru, busuioc etc), sau sucuri
proaspete (struguri albi, varză albă, lăptucă, spanac).
c. Etapa a III-a :
— La un interval de două săptămâni se repetă tratamentul după schema din etapa I.
d. Etapa a IV-a :
— Peste alte două săptămâni se poate face o dezincrustare electrică, dacă fluxul
seboreic este în creştere va fi urmată de pulverizări şi mască acidă pentru a readuce la
normal pH-ul pielii modificat prin procedeul de dezincrustare electric. Se folosesc pentru
aceasta tonice din cimbru, rozmarin, busuioc sau sucuri de roşii, spanac, gutui, lămâie,
portocală, mandarină etc.
În continuare se face tratamentul obişnuit de întreţinere a tenului respectiv, la

intervalele necesare in funcţie de necesităţile sale.
www.bella-mar.ro
Tratamente cosmetice de tipul D
Pentru tenuri la care predomină aspectele devitalizării: piele subţire, uscată, flască,
culoare palidă sau gălbuie.
În tratamentul cosmetic se vor folosi toate procedeele cu efect stimulant şi produse

nutritive şi rehidratante.
Astfel, pentru muşchii pieloşi şi pentru elasticitatea pielii trebuie să se facă o cură de
gimnastică musculară cu ajutorul curenţilor interferenţiali (aparatul Estetodin). Între aceste
şedinţe de gimnastică, la intervale de două săptămâni se introduc tratamente cosmetice,
urmând schema :
a. Etapa I:
Demachiere urmată de ştergere cu un tonic din plante.
— Gomaj cu mucilagiu din flori de tei şi tărâţe de grâu sau făină de migdale, pentru a
îndepărta stratul de celule moarte de la suprafaţă şi pentru a crea condiţii mai bune pentru
absorbţia cutanată a produselor ce vor fi aplicate ulterior.
Masaj manual cu o cremă vitaminizată sau o cremă cu lăptişor de matcă (pentru

revitalizare); se va insista prin mişcări tonice (pianotat, tapotat, ciupit, arpegiu, frământat,
rulat).
Masaj cu ventuza de petriassage a aparatului Sebaspir, care prin afluxul sanguin spre
straturile superficiale ale pielii contribuie la nutriţia sa.
Scânteieri cu electrodul facial sau electrodul cu spirală metalică a Electrodermului;

acesta se face peste o compresă umezită într-o infuzie din plante (nalbă, mentă, muşeţel,
rozmarin, coada şoricelului, tei etc.) sau sucuri proaspete din struguri albi, varză albă (conţine
vitamina C şi principii active pentru reînnoire celulară); acest procedeu are ca efect
rehidratarea pielii, nutriţia (prin aport de vitamine şi substanţe minerale) şi tonifierea prin
efectul stimulant al scânteierilor.
Masca care va fi făcută din gălbenuş de ou cu miere şi vitamina A uleioasă; sau

compresă de ulei vegetal cald ; sau mucilagiu din amidon cu miere şi caolină etc.
Pulverizări se fac cu aceleaşi infuzii sau sucuri care au fost folosite în cursul
tratamentului.
b. Etapa a II-a:
— Această etapă cuprinde, după pregătirea corepunzătoare a tenului, masaj

manual la Vapozon pentru nutriţie, hidratare şi oxigenare ; va fi urmată de un masaj prin
clachete pentru efectul tonifiant al acestui procedeu ; masca şi soluţiile de pulverizat pot fi
aceleaşi ca mai înainte.
c. Etapa a IlI-a:
— După demachierea corespunzătoare se face un gomaj urmat de o ionizare cu fructe
sau sucuri proaspete, după care se aplică o mască nutritivă şi emolientă.
d. Etapa a IV-a:
— Va fi la fel ca etapa a II-a (masaj manual la Vapozon şi clachete).
e. Etapa a V-a:
— Ionizări (la fel ca la etapa a IlI-a).
f. Etapa a VI-a:
—Se reiau etapele de la început.
Această ordine se repetă şi după terminarea tratamentului cu aparatul Estetodin sau, în

lipsa acestuia, ordinea rămâne aceeaşi.
5. Tratamente cosmetice de tipul E
(Tratamente de primăvară)
În această perioadă majoritatea tenurilor prezintă:
Aspecte de deshidratare, din cauza frigului, a vântului, a căldurii uscate din încăperi.
Aspecte de devitalizare mai mult sau mai puţin accentuate, din cauza alimentaţiei
sărace în vitamine.
Aspecte de asfixie cutanată la persoanele care stau mult în casă în timpul iernii sau în
încăperi neaerisite.
Pentru a corecta aceste neajunsuri, tratamentele cosmetice de primăvară se vor

planifica pe o perioadă de două luni (martie—aprilie), cu un interval de două săptămâni între
ele, astfel :
a. Etapa I:
Demachiere urmată de ştergerea cu un tonic sau detergent.
Extragerea comedoanelor (după vaporizare caldă 5 — 10 min) urmată de dezinfectare.
Gomaj cu un produs corespunzător tenului.
Masaj manual cu uleiuri vegetale sau creme vitaminizate, sub,,saturaţie", pentru a mări
efectul masajului manual.
Petrissage prin aspiraţie cu ventuza corespunzătoare.
Mască nutritivă şi tonică urmată de pulverizări cu ape minerale.
b. Etapa a II-a:
www.bella-mar.ro
— Se vor face ionizări cu sucuri de fructe sau legume proaspete (portocale,
mandarine, banane, castraveţi, roşii etc.) în funcţie de tipul de ten.
c Etapa a III-a:
— Procedeul principal al acestei etape este masajul manual la Vaporel şi masajul

prin clachete, urmat de masca respectivă şi pulverizări.
d. Etapa a IV-a:
— Cu această etapă începe tratamentul obişnuit de întreţinere a tipului de ten

respectiv. Deoarece în această perioadă apar primele verdeţuri (urzici, spanac, salată verde),
se foloseşte sucul proaspăt sau decoctul pentru măşti, comprese, pulverizări.
Aceste tratamente, în etape, în funcţie de caracteristica predominantă a unui ten, sunt

exemple orientative care pot fi adaptate unor cazuri asemănătoare sau pot fi modificate ca
ordine a procedeelor, dacă unele tenuri prezintă aspecte care fac necesar acest lucru.
Important este ca atât procedeele cât şi produsele folosite să fie corespunzătoare tipului de
ten tratat şi să se aibă tot timpul în vedere necesităţile ce le prezintă tenul respectiv.
6. Tratamente cosmetice de tipul F
Tratamentul tenului cu tendinţă la acnee. Acneea este tipul de maladie care

necesită colaborarea strânsă între medicul dermatolog şi cosmeticiană. Cosmeticiana nu are
voie să trateze o clientă ce prezintă un ten acneic fără ca aceasta să fie văzută în prealabil de
medicul dermatolog, şi fără a avea avizul acestuia. Fără controlul şi avizul medicului vor
putea fi tratate în cabinet doar tenurile seboreice cu tendinţă la acnee. Dar chiar şi la tenurile
acneice, intervenţia cosmeticienei — bineînţeles în colaborare strânsă cu medicul respectiv —
este foarte necesară întâi pentru curăţirea şi asanarea pielii acneice, cât şi ulterior, pentru
refacerea ţesutului cutanat a diverselor leziuni şi cicatrice, rămase în urma pustulelor
acneice.
Se ştie că una din cauzele determinante ale erupţiei şi transformării unui ten seboreic în
ten acneic este de natură infecţioasă, datorită microbilor banali de la suprafaţa pielii.
Tratamentul persoanelor cu un astfel de ten necesită, pe de o parte, îngrijiri medicale în
scopul determinării şi îndepărtării cauzelor interne, şi pe de altă parte — o curăţire şi igienă
perfectă şi riguroasă a pielii.
Îngrijirile acordate în cabinet persoanelor cu ten seboreic şi tendinţă la acnee urmăresc:
diminuarea secreţiei sebacee;
extragerea comedoanelor, precum şi evacuarea şi neutralizarea colecţiilor -purulente ;
dezinfecţia perfectă a pielii ;
refacerea aspectului estetic al pieliii căutând prin diverse mijloace să i se redea

strălucirea şi catifelarea iniţiale.
Tratamentul unui astfel de ten este alcătuit din trei etape:
Etapa I urmăreşte, într-un număr variabil de şedinţe curăţirea, asanarea pielii şi a

colecţiilor purulente.
Etapa a II-a cuprinde câteva şedinţe de dezincrustări şi gomaj în scopul de a pregăti

pielea pentru aplicarea produselor de revitalizare
Etapa a III-a, când fluxul seboreic este diminuat, leziunile acneice vindecate, şi când
se urmăreşte, prin aplicarea diverselor produse biologice, să se refacă strălucirea pielii, să
se producă o reînnoire a celulelor, o refacere a epidermului şi o diminuare a cicatricelor
rămase în urma vindecării acneice.
a. Etapa I:
Demachiere cu lapte demachiant pentru ten gras şi ştergerea cu o loţiune detergentă.

Demachierea trebuie făcută foarte minuţios; pe toată regiunea feţei, a gâtului şi a decolteului,
tocmai în scopul unei igiene perfecte, ţinând seama de tendinţa la infectare a acestui tip de
ten.
Vaporizarea caldă trebuie să fie mai de durată — 10 — 15 min —, pentru a înmuia bine
stratul cornos şi a uşura extragerea comedoanelor şi evacuarea pustulelor acneice.
— Tenul acneic având la bază un ten asfixic, curăţirea pielii trebuie efectuată în
profunzime şi cât mai minuţios pentru a degaja pielea de diversele comedoane şi pustule,
permiţându-i şi asigurându-i astfel funcţia respiratorie. Pustulele acneice existente se elimină
la sfîrşit, după extragerea comedoanelor, cu ajutorul a două tampoane sterile, care se
schimbă la fiecare pustulă în parte. Deci, curăţirea feţei trebuie efectuată în condiţii de igienă
perfectă, atât în ceea ce priveşte mâinile cosmeticienei, cât şi utilajele cu care se lucrează.
— Extragerea este urmată, în mod obligatoriu, de o dezinfecţie riguroasă a pielii cu

loţiune dezinfectantă.
O şedinţă de 3 — 4 min. cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă, cu o

intensitate uşor mărită, va asigura, prin ozonizarea suprafeţei cutanate, o dezinfecţie deplină,
activând totodată circulaţia sanguină locală, mai defectuoasă la aceste tenuri.
Înainte de masaj, cosmeticiana îşi spală şi dezinfectează din nou mâinile. Masajul din
şedinţa de tratament din prima etapă este de foarte scurtă durată, efectuându-se în genere
masajul â sec al lui Jacquet sau un masaj uşor de 5 — 8 min. cu pielea pudrată cu pudră
sulfamidată, masaj ce urmăreşte activarea circulaţiei sanguine locale, golirea foliculilor
sebacei de surplusul de sebum şi drenarea deşeurilor organice.
Din nou o şedinţă cu aparatul de înaltă frecvenţă în scop de dezinfecţie.
O pulverizare chiar caldă uşurează îndepărtarea de pe piele a deşeurilor rămase în urma

masajului.
O expunere, înainte de aplicarea măştii, de 10 min. la Vapozon asigură ozonizarea si

procesul respirator al pielii.
www.bella-mar.ro
Măştile din etapa I trebuie să fie în genere măşti absorbante cu caolină şi carbonaţi, sulf
şi soluţii de ihtiol.
O pulverizare rece cu infuzie de rozmarin sau cimbru va normaliza şi reduce secreţia

sebacee.
— Este interzis să se aplice în cabinet sau acasă de către clientă machiaj în această
perioadă, machiaj care ar îmbâcsi şi mai mult pielea, împiedicând respiraţia cutanată şi
favorizând şi mai mult eventualele infecţii.
În această etapă, şedinţele de tratament se efectuează săptămânal sau cel mult la două
săptămâni interval şi vor fi concomitente cu îngrijirile speciale la medicul de specialitate.
Sfaturi pentru îngrijiri în perioada de tratament:
Clienta trebuie să urmeze paralel cu îngrijirile în cabinetul cosmetic şi un tratament

medical.
Trebuie să-şi controleze regimul alimentar, evitând excesul de proteine, grăsimi, alcool,
cafea, lucruri piperate, sărate, acre, ardeiate, conservate, salam, dulciuri.
Trebuie să păstreze o igienă perfectă a pielii să nu umble cu mâinile murdare pe faţă, să

nu-şi extragă singură comedoanele sau pustulele acneice, pentru a nu favoriza şi mai
mult infectarea pielii.
Demachierea se face cu lapte pentru ten gras, spălarea cu infuzie de rozmarin sau
aplicarea compreselor calde cu această infuzie, în scopul reglării funcţiei sebacee.
Se aplică apoi şi se păstrează în timpul nopţii loţiunea specială indicată de medicul

specialist.
Dimineaţa se va demachia din nou cu lapte demachiant pentru ten gras, îşi va spăla apoi
faţa cu cremă de ras şi apă, sau infuzie caldă de rozmarin şi o va clăti cu apă rece în care a
adăugat 1 — 2 linguri de oţet sau lâmâie pentru a reacidifia pielea.
Va folosi o cremă de zi protectoare, şi eventual puţină pudră — în nici un caz pudră

compactă care nu ar lăsa pielea să respire.
b. Etapa a II-a:
Când se observă că pustulele acneice au scăzut şi pielea are tendinţă de vindecare, se

continuă cu 2 — 3 şedinţe de tratament în care se efectuează dezincrustarea electrică si
gomajul. Acestea nu se efectuează niciodată pe pielea cu pustule active, deoarece s-ar
împrăştia infecţia pe toată suprafaţa pielii.
Prin aceste dezincrustări electrice se reglează funcţia glandelor sebacee, iar prin gomaj
se eliberează pielea de stratul de celule moarte şi prin aceasta se încearcă o netezire a ei,
preparând-o totodată pentru a absorbi cât mai uşor produsele biologice ce se aplică în ultima
etapă.
Deci, în această etapă, se caută să se refacă aspectul neted al pielii, care a avut de
suferit de pe urma leziunilor acneice, să i se redea strălucirea, să se degreseze atunci când
este necesar, ca apoi în ultima etapă să se încerce o revitalizare a ţesuturilor, prin aplicarea
de produse biologice.
Astfel, atunci când se observă o vindecare a pusturilor acneice, se fac tratamente în 1—

2 şedinţe în care se efectuează o dezincrustare şi gomaj. Tratamentul în aceste şedinţe va fi
asemănător cu cel destinat unui ten gras asfixic. Măştile nu vor fi prea astringente (măşti cu
caolină şi sucuri de fructe) din cauza dezincrustării.
După aceste două şedinţe, clienta nu va mai face tratament în cabinet timp de trei
săptămâni, în care timp va efectua doar îngrijirile normale ce le necesită un astfel de ten
acasă.
După acest repaus va începe un tratament în care se va efectua din nou o dezincrustare
electrică.
c. Etapa a III-a:
— În acest stadiu în care fluxul seboreic este mult diminuat, pielea mai netedă,
fără îngroşări neregulate, cu porii mai închişi, se începe un tratament de revitalizare a
ţesutului cutanat, de refacere. În acest scop, tratamentul cuprinde folosirea unor anumiţi
curenţi electrici şi produse biologice care redau pielii vitalitatea pierdută.
Tratamentul începe în această etapă tot cu demachierea obişnuită.
Ştergerea cu loţiune detergentă.
Vaporizarea caldă de 10 — 15 min.
Extragerea comedoanelor.
Dezinfecţie cu loţiune dezinfectantă şi şedinţă de 2 — 3 min. cu aparatul de înaltă

frecvenţă (electrodul plat).
— În această etapă; dezincrustarea electrică se va face doar din când în când

atunci când se observă o creştere a fluxului seboreic.
Masajul se efectuează cu ulei de germen de porumb şi este alcătuit, în special, din

mişcări energice mai profunde alternate, în scop de calmare, cu câteva mişcări de netezire.
Un masaj cu ventuza de petrissage a Sebaspirului urmărind prin aceasta tot o stimulare

a circulaţiei sanguine mai încetinite şi favorizarea schimburilor care au loc la nivel celular.
Din nou un masaj cu electrodul rulou al aparatului Electroderm, în scopul oxigenării pielii
şi al dezinfecţiei.
Un uşor masaj de netezire cu vitamina F sau vitamina A.
—O şedinţă de 10 min, la Vapozon, cu ochii protejaţi cu comprese. Prin aceasta se

asigură oxigenarea şi hidratarea pielii, precum şi o reînnoire celulară.
www.bella-mar.ro
În această etapă, măştile vor fi diferite: se alternează măştile cu caolină, carbonaţi, sulf
şi ihtiol, cu măşti de nămol sau cu măşti de drojdie de bere foarte indicate pentru a reda pielii
luminozitatea, măşti ce conţin produse biologice, seruri placentare, vitaminele A, D, F sau
lăptişor de matcă.
Pulverizări reci, acidifiante vor asigura hidratarea pielii, tonifierea si reacidifierea ei.
O cremă de zi protectoare încheie tratamentul. În această etapă sunt indicate o

dată pe lună şi ionizări cu portocale sau piersici, prin care se obţine o reacidifiere a pielii,
o vitaminizare şi hidratare a acesteia.
Tot acum sunt foarte utile şedinţele de ultraviolete care au rolul de a fortifica ţesuturile.
provocând totodată o uşoară descuamare — prevenind eventualele infecţii ale pielii şi
acţionând asupra glandelor sebacee.
Tot în scopul reglării funcţiei glandelor sebacee este necesar să se facă din când în când
câte o şedinţă cu aparatul de medie şi joasă frecvenţă tip Nemectron.
Nu trebuie uitat să se amintească mereu persoanelor cu ten seboreic, cu tendinţă la

acnee, să-şi controleze mereu regimul alimentar, diversele tulburări hepatice, intestinale sau
endocrine şi să păstreze tot timpul o igienă a pielii perfectă prin îngrijirile zilnice
recomandate.
Cap. XVI. Tratamente speciale
A. Tratamentul pielii serboreice de pe spate şi decolteu
Seboreea se localizează uneori pe pielea decolteului şi mai ales pe pielea spatelui.

Hiperactivitatea glandelor sebacee, deci surplusul de sebum, la care se adaugă şi faptul că
această regiune (pielea spatelui) este aproape tot timpul acoperită şi deci are puţine
posibilităţi de aerisire pot duce la agravarea acestei stări, la infectare, la apariţia acneei. De
aceea se impune îngrijirea acestei regiuni la fel de sistematic ca şi pielea de pe faţă.
Tratamentul. Se curăţă regiunea pe care se lucrează cu ajutorul unui detergent.
— Se face dezincrustaţia electrică cu ajutorul galvanodermului şi cu o soluţie caldă de

carbonat de sodiu, producându-se astfel degresarea prin emulsionarea sebumului cu ajutorul
sodiului care se concentrează la polul negativ. Buretele îmbibat cu soluţia de carbonat de
sodiu se conectează la polul negativ al aparatului. Se fac mişcări de rotaţie pe regiunea de
tratat, având grijă ca buretele să fie tot timpul bine îmbibat cu soluţie. Ţinând seamă că
practicarea dezincrustaţiei electrice modifică pH-ul pielii (spre alcalin), trebuie avut grijă ca la
sfârşitul tratamentului să se echilibreze reacţia normală a pielii, făcându-se o acidifiere.
Se extrag comedoanele şi manual şi prin aspiraţie cu ajutorul aparatului Sebaspir.
Se execută masajul â sec Jacquet (fără cremă) energic, atât pentru eliminarea
sebumului cât şi pentru tonifierea ţesutului, tonifiere ce se obţine în urma activării circulaţiei.
Se face aseptizarea, de exemplu cu o soluţie de alcool iodat 1%

Se execută un masaj electric cu aparatul de înaltă frecvenţă, atât pentru aseptizare cât
şi pentru stimularea circulaţiei.
Se face acidifierea cu ajutorul galvanodermului, având ca pol activ de data aceasta polul
pozitiv şi folosindu-se de la caz la caz o loţiune acidă (astringentă sau antiseptică). Se pot
utiliza, de exemplu, următoarele loţiuni :
Loţiuni acide
Acid boric 3g
Oţet 20 g
Apă 97 g
Suc de lămâie 20 g
Apă 60 g
Loţiuni antiseptice
Acid salicilic 1g
Mentol 0,3 g
Alcool 30 g
Alcool 10 g
Apă 60 g
Apă 300 g
Loţiuni astringente
Suc de lămâie 35 g
Alaun 1g
Alcool 14 g
Apă 50 g
Acidifierea se poate face, de asemenea, cu pulverizatorul, folosindu-se aceleaşi loţiuni.

Pentru completarea tratamentului se poate recomanda cura de raze ultraviolete.
B. Tratamentul părului şi al pielii capului
Pentru acest tratament sunt necesare o serie de operaţii şi anume:
a) Se desparte părul cu pieptenele în cărări pentru a-i determina calitatea (dacă este
gras, uscat, fragil, aspru) şi pentru a vedea dacă are mătreaţă. Ca şi în cazul îngrijirii tenului,
acest examen este necesar pentru a alege tratamentul adecvat.
www.bella-mar.ro
Se aplică o loţiune detergentă în cazul părului gras, numai pe piele, tamponând uşor cu
un tampon de vată îmbibat cu loţiune detergentă. (Se poate folosi pentru aceasta un decoct
de Radix saponaria).
Se execută timp de 5 min. un masaj manual „sub saturaţie". Aceasta se realizează în

felul următor: persoana care este tratată ţine în mână unul din electrozii de sticlă ai
aparatului Electroderm. Se pune în funcţie aparatul şi cosmeticiana execută masajul manual
al pielii capului. Scânteile ce se produc între mâna cosmeticienei şi pielea capului au rolul de
a intesifica acţiunea masajului manual.
Se execută în continuare masajul manual al pielii capului, fără electricitate. Scopul său
este de a activa circulaţia sanguină la nivelul pielii capului, fapt ce contribuie la revitalizarea
firului de păr.
În caz că există mătreaţă, se execută o periere cu o perie rotundă, executându-se

mişcări circulare pe cărări, începând de la frunte spre ceafă. Scopul acestei perieri este
deslipirea mătreţii de pe piele şi îndepărtarea ei.
În continuare se face un masaj electric cu electrodul ,,pieptene” al aparatului

Electroderm. Se ,,piaptănă" părul pornind de la frunte spre ceafă. Scopul urmărit este
activarea circulaţiei sanguine şi asepsia.
g) Se aplică un tonic pentru păr sau o altă loţiune activă. Aceasta se face prin tamponare
cu vată la rădăcina părului, apoi masându-se uşor locul pentru a uşura pătrunderea în piele.
h) La sfârşit se perie ritmic părul, cu două perii alternativ, şuviţă cu şuviţă, pentru a-l
aerisi şi usca mai repede.
Se va recomanda pentru completarea tratamentului o gimnastică a capului (de care va

beneficia şi gâtul) astfel :
Se roteşte capul spre dreapta de 20 ori.
Se roteşte capul spre stânga de 20 ori.
Se apleacă capul spre piept şi se continuă mişcarea aplecîndu-l spre spate — de 20 ori.
— În poziţie şezând se scutură capul în faţă apoi în spate, la început mai lent apoi
din ce în ce mai repede.
Se roteşte capul de la stânga spre dreapta, încercând să se descrie un cerc.
Aceeaşi mişcare se execută în sens invers (de la dreapta spre stânga).
Cap. XVII. Epilaţiile
Generalităţi
În afara fibrelor de păr obişnuite sub formă de puf incolor, de pe corp sau în regiunea
feţei există uneori fire de păr în cantitate şi mărime cu mult peste normal, datorită unor
afecţiuni glandulare. Această creştere exagerată de păr pe pielea corpului poartă numele de
hirsutism şi se datoreşte dereglării glandelor corticosuprarenale, tiroide, ovarelor, hipofizei.
Hirsuitismul se prezintă sub două forme:
Hirsuitismul propriu-zis manifestat printr-o dezvoltare exagerată a sistemului pilos pe

întreg corpul.
Hipertricoza manifestată printr-o dezvoltare —exagerată a sistemului pilos în regiunea

feţei, deci în acea regiune a pielii unde în mod normal nu ar terbui să existe decât sub formă
de puf invizibil.
În cosmetica modernă, părul de prisos se îndepărtează din acele regiuni ale corpului şi
feţei — unde prezenţa lui este jenantă şi inestetică — prin diverse metode de epilare. Există
astfel epilaţii electrice, chimice şi mecanice.
Epilaţii electrice
Acest mod de epilare se efectuează doar de către medicul dermatolog, cosmeticienei

fiindu-i interzis acest procedeu.
Se înţeapă cu ace speciale prin care trece un curent electric bulbul fiecărui fir de păr
care se distruge. În felul acesta, firul de păr este definitiv îndepărtat.
Epilaţii chimice
Acest gen de epilaţie se efectuează cu ajutorul unor substanţe depilatoare care

acţionează asupra firului de păr, la nivelul epidermului; depilatoarele nu distrug rădăcina
firului de păr, ci îl macerează la nivelul epidermului, ceea ce face ca după foarte scurt tip
părul să crească din nou, de multe ori mai viguros.
Depilatoarele chimice conţin diferite sulfuri metalice, ca: sulfura de sodiu, de calciu, de
bariu, aplicate pe piele sub formă de paste sau pudre. Acţiunea depilatoarelor — pe bază de
sulfuri metalice — asupra părului se datorează acţiunii de macerare rapidă a acestor
substanţe. Se degajă hidrogen sulfurat cu miros neplăcut.
Cele mai des folosite sunt depilatoarele sub formă de pastă, care se întind pe porţiunea
ce trebuie epilată într-un strat uniform. Se lasă să acţioneze pe piele un anumit timp, după
cum arată prospectul produsului respectiv, timp ce nu trebuie niciodată depăşit, pentru a nu
risca iritarea pielii. Se îndepărtează apoi prin spălarea regiunii respective cu apă rece fără
săpun. Se şterge locul cu o soluţie de acid acetic, acetat de zinc şi apă, pentru a neutraliza
acţiunea preparatelor şi îndepărta mirosul neplăcut. Se unge regiunea depilată cu o cremă pe
bază de stearaţi şi se pudrează cu talc.
Epilaţii mecanice
www.bella-mar.ro
Acest gen de epilaţii sunt cel mai mult folosite în cabinetele de cosmetică şi dau
rezultatele cele mai satisfăcătoare. Prin acest procedeu, părul este smuls din rădăcină, bulbul
firului de păr nu este distrus ; însă prin epilări repetate se slăbeşte vitalitatea firelor de păr;
acestea cresc mai rar, mai anemic, iar timpul de creştere al părului după aceste epilări este
mai îndelugat.
Dintre epilaţiile mecanice se menţionează :
epilaţia cu penseta ;
epilaţia cu ceară de epilat.
Epilaţia cu penseta
Aceste epilaţii se efectuează în regiunea sprâncenelor, acolo unde epilatul cu ceară nu

este indicat, deoarece smulgerea firelor de păr cu ajutorul fâşiei de ceară cât şi căldura cerei
ar slăbi tonusul muşchiului respectiv.
Pensarea sprâncenelor se execută după vaporizarea caldă şi înainte de masajul manual.

Se evită pensarea sprâncenelor înainte de vopsirea lor, pentru a nu da naştere la infecţie sau
alergie. Pentru epilarea cu penseta se procedează în felul următor: se dezinfectează mâna şi
penseta cu alcool, iar pielea, în regiunea sprâncenelor cu loţiune dezinfectantă. Se susţine
bine pielea între cele două degete index şi mediu ale mâinii stângi, în timp ce cu dreapta se
pensează, apucând firul de păr cu penseta de la baza lui şi trăgându-l în direcţia de
creştere având grijă să nu se ciupească pielea. Nu este bine să se ungă pielea înainte de
pensare, căci penseta alunecă, nu prinde bine firul de păr şi îl poate rupe în loc să-l smulgă.
Se îndepărtează în acest fel firele de prisos, până ce sprânceana capătă forma dorită,
potrivită cu tipul de faţă al clientei.
După pensare se dezinfectează regiunea respectivă cu loţiune dezinfectantă, şi apoi, în

caz de inflamare a pielii, se aplică comprese reci cu infuzie calmantă.
Epilaţia cu amestec ceară-colofoniu
Acest mod de aplicaţie se efectuează în diferite regiuni ale feţei (frunte, tâmple,
mustaţă, obraji, bărbie, regiunea submentonieră), pe ceafă, între sâni, în axile, pe braţe, pe
gambe şi coapse. Pentru epilaţia cu ceară se lucrează cu un amestec de trei părţi colofoniu şi
o parte ceară (de exemplu, 0,750 kg colofoniu şi 250 g ceară). Un kilogram de colofoniu mai
dens necesită ceară mai multă — un colofoniu mai puţin dens este foarte sfărâmicios şi la o
temperatură de 25° C se topeşte singur. Un astfel de colofoniu necesită ceva mai puţină
ceară.
Zaharisirea cerii de epilat depinde atât de puritatea colofoniului cât şi a cerii. Amestecul
de ceară se prepară în vase emailate ; întâi se topeşte colofoniul până ajunge în stare lichidă
şi apoi se adaugă ceara. Se lasă să fiarbă câteva minute, se strecoară ca să nu conţină
impurităţi. Se lucrează cu ea atunci când s-a răcit şi are grosimea unei smântâni. Se încearcă
căldura cerii pe dosul mâinii.
Pentru epilaţia părului din regiunea feţei şi din axile se prepară o cantitate de ceară
separat într-un vas mic, special. Este interzis a se lucra cu aceeaşi ceară pe corp şi în
regiunea feţei.
Topirea cerii se face în cosmetica modernă cu aparate electrice speciale, prevăzute cu

termostat şi în care ceara se păstrează la aceeaşi temperatură. Înăuntru, aparatul, de forma
unui căzănel, are o sită în care se pun fâşiile de ceară după epilat. Un mic robinet permite ca
ceara să curgă afară din aparat gata strecurată datorită sitei. În felul acesta se evită arderea
cerii, datorită termostatului, care nu permite ca ceara să atingă temperatura de fierbere.
Ceara se aplică în diferite regiuni ale corpului cu ajutorul unei palete de lemn, modul de
epilaţie diferind de la o regiune la alta.
3. Tehnica epilaţiei cu ceară-colofoniu
a. Epilaţia pe ceafă. Se leagă părul clientei cu un colţar, ridicându-l în sus, pentru a

elibera ceafa. Se separă cu un pieptene firele de păr care trebuie epilate, ţinând seama, în
primul rând, de estetica cefei — epilaţia trebuind să fie făcută astfel ca părul să aibă o
terminaţie frumoasă, armonioasă pe ceafă, în linie dreaptă sau în unghi, după dorinţa clientei.
Se dezinfectează locul cu alcool alb, se face o scurtă şedinţă cu electrodul plat al

Electrodermului, apoi se aplică fâşiile de ceară cu ajutorul paletei, având grijă ca ceara să nu
aibă o temperatură prea ridicată. Se aplică benzile de ceară de fiecare parte a cefei în direcţia
creşterii părului. Cu mâna stângă se susţine regiunea din partea de jos a benzii, iar cu mâna
dreaptă se smulge rapid banda de ceară, smulgerea făcându-se în sens invers creşterii firelor
de păr. Dacă părul nu a fost îndepărtat perfect din prima aplicare, se repetă epilarea, însă
benzile următoare nu se aplică imediat, ci la un interval de 1 — 2 min, pentru a nu sensibiliza
prea mult regiunea.
Se dezinfectează apoi pielea cu alcool alb, se pudrează cu pudră sulfamidată, peste care
se efectuează din nou o şedinţă cu electrodul plat al Electrodermului.
b. Epilaţia între sâni. Se procedează la aplicarea benzilor de ceară în acelaşi mod,

dezinfectând pielea şi înainte şi după epilare, având grijă să se lucreze igienic, pentru a evita
o eventuală infectare sau arsură.
c. Epilaţia în axilă. Se dau jos bretelele de la combinezon şi de la sutien, se protejează

decolteul cu un colţar. Clienta este culcată pe fotoliu-pat, cu braţele ridicat în sus, încrucişate
sub cap. Dacă părul din axilă este foarte lung se tunde înainte cu foarfecele. Se dezinfectează
pielea bine cu alcool alb, se pudrează cu talc în caz că transpiră. Se aplică benzile de ceară în
direcţia creşterii firelor de păr, având grijă ca temperatura cerii să fie potivită, ţinând seama
că această regiune este deosebit de sensibilă. Tot din aceleaşi motive, această regiune se
epilează cu ceară specială, nu cu aceeaşi ceară cu care se lucrează în restul corpului.
Se susţine cu o mână, iar în partea de jos, în apropierea benzii, se smulge rapid banda
de ceară cât este încă puţin caldă, în direcţia inversă creşterii părului. Deoarece în axilă firele
de păr pot avea 2 — 3 direcţii, se repetă aplicarea benzilor la un interval de 1 — 2 min, şi
pudrând înainte de fiecare aplicare.
Se dezinfectează apoi perfect regiunea epilată cu alcool alb, se face o şedinţă scurtă cu
electrodul plat al Electrodermului, se unge cu pomadă Cutaden şi se pudrează cu pudră
www.bella-mar.ro
sulfamidată, pentru a evita infectarea. În caz că clienta prezintă în axilă chiar numai un
element de foliculită, epilarea este contraindicată.
d. Epilaţia braţelor. Deoarece şi această regiune este deosebit de sensibilă, se

procedează şi în acest caz după aceleaşi reguli de igienă perfectă, lucrând cu o ceară curată
şi de o temperatură potrivită — mai puţin caldă.
Se dezinfectează braţele cu alcool alb. În caz de transpiraţie se pudrează pielea cu talc.

Se aplică benzi de ceară late de circa 4 cm, benzile aplicându-se începând — dacă este cazul
— de la umăr, în direcţia creşterii părului. În regiunea cotului se aplică o bandă separat. Ben-
zile se smulg în sens invers aplicării, cu un gest rapid, efectuându-se imediat după smulgere,
cu mâna stângă o uşoară presiune pe locul epilat, pentru a calma senzaţia de durere. Se
aplică o bandă de ceară şi pe faţa dorsală a mâinii între încheietură şi degete, în caz că părul
din această regiune este vizibil.
Se dezinfectează în acelaşi mod cu alcool alb — urmează o şedinţă scurtă cu

Electrodermul, pentru a evita o eventuală apariţie a unor elemente de foliculită, se unge sau
se pudrează pielea cu pudră sulfamidată.
e. Epilaţia gambelor şi a coapselor. Epilaţia cu ceară în această regiune este mai

puţin riscantă, pericolul de infectare fiind mai redus, iar pielea mai puţin sensibilă. Totuşi şi
aici trebuie controlată temperatura cerii, pentru a evita arsura pielii, şi luate toate măsurile de
igienă necesare, înainte de a începe epilaţia se şterge piciorul cu alcool, se pudrează cu talc
în cazul când este o piele care transpiră uşor. Se aplică cu ajutorul paletei benzi late de 5 — 6
cm în direcţia creşterii firelor de păr. Se smulg benzile în direcţia opusă aplicării, cât sunt
calde, având grijă să se susţină cu mâna stângă în apropierea părţii de unde se începe smul-
gerea. Imediat după smulgere se apasă uşor cu mâna regiunea epilată, pentru a calma
senzaţia de durere. În regiunea genunchiului se aplică o bandă separat, repetându-se
eventual două aplicări, dacă părul este mai rezistent şi creşte în multe direcţii. Pe coapsă, în
genere, direcţia de creştere a firelor de păr este foarte diferită, având câteodată câte 3 — 4
direcţii. Trebuie aplicate şi smulse benzile cu atenţie, ţinând cont de acest fapt.
Regiunea inghinală se epilează la sfârşit. Şi apoi dacă părul este foarte lung, se tunde în
prealabil cu foarfecele. Aici, temperatura cerii trebuie să fie mai scăzută ca în rest, ţinând
seama că este o regiune deosebit de sensibilă. Pentru acelaşi motiv, dezinfecţia după epilaţie
va fi foarte riguroasă. Se dezinfectează piciorul după epilare tot cu alcool, apoi se unge cu
lapte demachiant-emulsie, în caz că pielea este foarte uscată, sau se pudrează cu talc. În
regiunea inghinală este indicată o pudrare cu pudră sulfamidată.
Clienta trebuie sfătuită să nu-şi spele imediat după epilaţie regiunea respectivă cu apă şi
săpun, căci săpunul, datorită conţinutului în sodă, poate produce iritaţii pe pielea
sensibilizată.
De asemenea trebuie evitată epilaţia picioarelor după un eritem solar, iar clienta sfătuită
să nu se expună în ziua epilaţiei unui soare prea puternic şi un timp prea îndelungat.
În caz că din neatenţie s-a aplicat ceara puţin prea fierbinte şi clienta se plânge de
usturimea pielii, se aplică pe piele comprese cu infuzie de muşeţel, sau se pudrează regiunea
respectivă la 3—4 ore cu oxid de zinc + talc în părţi egale. Locul respectiv nu se spală o zi-
două până ce se calmează usturimea. Tot la o arsură nu prea mare se mai poate aplica pe
regiunea respectivă cu pensula următorul amestec: 100 g apă de var şi 100 g ulei, de
preferinţă un ulei mineral. Apa de var se prepară astfel: 1 litru de apă şi 50 g piatră de var
nestinsă. Apa se adaugă câte puţin peste var şi se amestecă. Se produce o efervescenţă — se
lasă să se răcească, se filtrează înainte de întrebuinţare.
În cazul că dintr-un accident s-a produs pe piele o arsură cu prezenţă vezicule cu lichid
(flictene) se aplică comprese cu soluţie Burow sau muşeţel şi nu se sparg veziculele.
Tratamentul, în continuare, va fi efectuat de către medicul specialist.
f. Epilaţia părului de prisos din regiunea feţei. În regiunea feţei, operaţia de

epilaţie diferă de la o regiune la alta. Se întreabă cilenta ce parte a feţei doreşte să-i fie
epilată, dacă acest lucru nu rămâne la aprecierea cosmeticienei.
Pentru epilaţia frunţii cu păr abundent — ca să se mărească faţa şi să devină mai

luminoasă se procedează astfel: se leagă cu o faşă elastică părul clientei, separând apoi cu un
pieptete firele de păr ce trebuie epilate. Se dezinfectează locul cu loţiune dezinfectantă. Se
foloseşte o ceară specială şi o paletă mai mică tot din lemn. Se aplică benzi mai înguste; de
circa 2 cm, având grijă ca temperatura cerii să fie mult mai scăzută faţă de cea pentru restul
corpului. Se smulge banda cât este încă caldă, dezlipind, prin apăsare repetată, la un capăt
cu pulpa degetului. Se smulge rapid în sensul invers creşterii părului.
Când epilaţia trebuie efectuată pe toată regiunea feţei, se începe întâi cu regiunea
submentonieră, apoi barba, mustaţa, şi la sfârşit obrajii şi fruntea. Se dezinfectează pielea cu
loţiune dezinfectantă; se face o şedinţă de 1 min. cu Electrodermul, se aplică benzile după
tehnica cunoscută. La mustaţă, fâşiile de ceară se smulg din ambele părţi pe rând, susţinând
muşchiul respectiv. După epilare se dezinfectează pielea cu loţiune dezinfectantă, se
pudrează cu pudră sulfamidată şi se face din nou o şedinţă de 2 min. cu electrodul plat al
Electrodermului.
În caz că clienta are o piele sensibilă, iritabilă, cu fire de păr groase, care prin smulgere
au lăsat porii deschişi, pot apărea pe piele elemente superficiale de foliculită. Se recomandă
clientei să pună comprese cu rivanol sau cu muşeţel, şi apoi atingerea porilor cu alcool iodat,
pudrând ulterior cu pudră sulfamidată.
La orice epilaţie însă trebuie să nu se uite următoarele reguli :
să se fiarbă ceara pentru a omorâ microbii, evitând însă arderea ei;
să nu se lucreze cu ceară nestrecurată şi cu păr prin ea — total neigienic şi se pot

produce arsuri ;
să se instaleze clienta comod pe patul special de epilat pe care s-a aşternut un material
plastic ;
să se încerce pe dosul mâinii temperatura cerii, pentru ca să nu fie prea caldă ;
dacă fâşia de ceară este prea casantă şi se rupe la smulgere, să i se mai adauge puţină
ceară — dacă, din contră, este lipicioasă, se răceşte greu şi nu
smulge perfect părul înseamnă că amestecul mai necesită colofoniu ;
www.bella-mar.ro
să se dezinfecteze întotdeauna — şi înainte şi după epilare — regiunea respectivă cu
alcool sau loţiune dezinfectantă şi cu aparatul de înaltă frecvenţă.
Lucrând cu aceste măsuri de precauţie, posibilitatea unei infecţii locale sau a unei arsuri
este imposibilă.
Cap. XVIII. Cosmetica decorativă
Vopsirea genelor şi a sprâncenelor
Acest procedeu face parte din cosmetica decorativă, având rolul de a înfrumuseţa figura
femeii, scoţând în relief frumuseţea şi culoarea ochilor. Este de preferat vopsirea genelor şi a
sprâncenelor decât aplicarea rimelului, care este incomod, riscând să se întindă sau să irite
ochii şi în plus are dezavantajul că dă impresia de artificial, îmbătrîneşte uneori figura —
genele şi sprâncenele vopsite dau un aspect de naturaleţe, durează 2 — 3 săptămâni şi nici
nu dăunează ochilor. Bineînţeles se va evita vopsirea genelor în caz de conjunctivită sau de
blefarită, pentru a nu risca să se irite şi mai rău ochii sau marginea pleoapelor. Deci, înainte
de vopsirea genelor, trebuie întrebată clienta dacă nu are conjunctivită, blefarită sau dacă nu
este alergică. De asemenea, înainte de a începe vopsirea genelor şi a sprâncenelor,
cosmeticiana trebuie să se informeze de nuanţa ce o doreşte clienta, iar dacă ea lasă
alegerea la aprecierea cosmeticienei, aceasta trebuie să aleagă nuanţa care este cea mai
indicată cu figura clientei.
În timpul vopsirii genelor şi a sprâncenelor, clienta stă culcată în fotoliu cosmetic, cu

părul izolat într-o bonetă, pentru a nu jena. Trebuie evitată sau amânată vopsirea genelor
atunci când ochii sunt iritaţi din alte cauze. De asemenea, pensatul sprâncenelor se
efectuează după vopsirea lor.
Prepararea vopselei se poate face diferit, în funcţie de vopseaua folosită. Se folosesc în

acest scop vopselele pastă din tub, vopsea lichidă şi vopsea praf.
Cel mai uşor şi mai indicat procedeu de vopsire este cel cu vopsea pastă din tub. Se
poate folosi în acest scop Polycolor 45 — negru, Polycolor 47 (negru-albăstrui), Londo,
Recolor, Combinal, Colesten etc.
a. Modul de preparare a vopselelor din tub (paste). Într-un mic vas de sticlă sau
de porţelan se pune vopsea 4 — 5 picături de perhidrol, iar dacă vopseaua este mai vâscoasă,
câteva picături de apă (circa 8 picături). Se amestecă cu ajutorul unui mic beţişor — trebuie
să aibă consistenţa unei smântâni. Vopseaua se prepară doar atunci când se foloseşte, altfel
dacă stă mai mult, în special descoperită, se alterează şi nu mai lucrează asupra firului de
păr.
Se aplică vopseaua întâi pe sprâncene în direcţia de creştere a părului şi se lasă să
lucreze între 5 şi 7 min. sau un timp mai scurt — menţinerea mai scurtă sau mai îndelungată
a vopselei pe sprâncene este în funcţie de nuanţa mai castanie sau foarte neagră ce trebuie
să o aibă sprâncenele. Pe gene, vopseaua se ţine între 10 — 20 min, după nuanţa dorită de
clientă. Vopsirea cu vopsea pastă are avantajul că se prepară uşor şi repede, nu murdăreşte
nici pielea, nici mâinile, iar culoarea durează foarte mult. O vopsea pastă se cunoaşte dacă
este proaspătă şi nealterată după culoarea ei, albă sau cafenie, în nici un caz neagră.
b. Vopsirea genelor cu vopsea lichidă (culoarea negru-închis sau fum). Se

folosesc 20 picături de vopsea lichidă, 3 — 4 picături de perhidrol, puţină făină de grâu ca să-i
dea consistenţa unei smântâni. Vopseaua lichidă se recunoaşte dacă este bună, proaspătă şi
nealterată în cazul că nu are depuneri pe fundul sticluţei. Vopsirea cu vopsea lichidă este
destul de uşor de efectuat : se spală uşor şi nu se pătează pielea, însă are dezavantajul că,
culoarea neagră a genelor şi sprâncenelor se păstrează un timp scurt.
c. Vopsirea genelor cu vopsea praf (negru, natural sau negru-albastru).
Se dizolvă două vârfuri de pensetă de praf de vopsea pisat fin cu 10 — 15 picături de

apă caldă, la care se adaugă 5 picături de perhidrol şi, dacă este cazul, puţină făină
pentru consistenţă.
Acest procedeu de vopsire are avantajul că vopseşte foarte intens genele şi

sprâncenele, însă pătează pielea şi mâinile cosmeticienei.
Când se doreşte o culoare intens neagră, cel mai indicat este să se amestece la
vopseaua pastă puţină vopsea praf.
d. Tehnica vopsirii genelor. Se aplică la gâtul clientei o manta de plastic pentru a

evita eventuala pătare a rochiei sau a lenjeriei. Se culcă clienta pe patul cosmetic. Se izolează
părul cu o bandă, pentru a nu jena în timpul vopsirii.
Se demachează în caz că au fost fardaţi.
Se fac două tampoane dreptunghiulare ca la demachiere. Se umezesc cu apă, se storc

bine prin presare între degete, se ung cu cremă grasă ori tampoanele, ori pielea de sub
pleoapa inferioară. Cu un beţişor de plastic se pune puţină cremă pe marginea pleoapei
superioare. Se aplică tamponul de vată sub cilii pleoapei inferioare, având grijă să fie ridicaţi
toţi cilii. Clienta închide ochii şi cu acelaşi beţişor de plastic se presează uşor tamponul ca să
adere bine la marginea pleoapelor, pentru a evita să pătrundă vopseaua în ochi.
Se aplică vopseaua cu un beţişor de plastic pe gene, de la rădăcină până la vârf, având

grijă să fie bine îmbibată în vopsea până la vârf, chiar şi genele mai scurte de la extremităţile
ochiului.
Cu un beţişor învelit în vată şi umezit în apă şi săpun se şterge uşor marginea pleoapei
superioare, pentru îndepărtarea unei eventuale urme de vopsea. Se lasă vopseaua pe gene
www.bella-mar.ro
timp de 15—20 min, în funcţie de culoarea pe care o doreşte clienta — mai deschisă sau
mai închisă.
e. Tehnica vopsirii sprâncenelor. Vopseaua se aplică pe sprâncene în direcţia firelor

de păr, fără a depăşi forma sprâncenei, având grijă ca vopseaua să pătrundă până la baza
firelor de păr. Se lasă vopseaua între 5 —7— 10 min, în funcţie de nuanţa dorită.
Spălarea sprâncenelor se face cu un tampon de vată umezit în apă cu săpun şi eventual

— dacă pielea este totuşi puţin pătată de vopsea — se spală şi cu tamponul muiat în carbonat
de calciu.
Spălarea vopselei de pe gene se face cu un tampon umezit în apă călduţă. După vopsit
se picură în ochi câte două picături de Colir, pentru a calma iritarea ochilor sensibili.
Dacă ochii sunt totuşi inflamaţi, se aplică tampoane de vată umezită în infuzie de
muşeţel. La sfârşit se unge cu cremă grasă regiunea din jurul ochilor, masând uşor.

Manual Cosmetica Lucru Util PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Cosmetica Lucru Util PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrul Educational Bella

Cuvântul „cosmetică" vine de la cuvântul grecesc „kosmetikos" înseamnă

Rolul cosmeticii este, în special, preventiv şi se referă la menţinere (prin diverse

Îngrijirile cosmetice se desfăşoară pe două planuri :

— îngrijirea tenului, bazată pe principii ştiinţifice şi igienice cu ajutorul diverselor

— ascunderea cu ajutorul fardurilor a micilor defecte ale tenului sau scoaterea în

Primul formular de preparate cosmetice a apărut în timpul reginei Cleopatra şi în el erau

Renaşterea reînvie cultul artei înfrumuseţării în Italia şi în Franţa şi de aici înmulţirea

Dezvoltarea industriei cosmetice a luat avânt o dată cu progresul chimiei, ajungând de

Practicarea acestei meserii se face în cabinete speciale, pe lîngă unităţile de coafură, în

În sectorul cooperatist, unde se desfăşoară activitatea de cosmetică în mod organizat şi

Cap. II. Organizarea cabinetului de cosmetică din punct de vedere igienico-

Deoarece cosmetica nu se mai lucrează empiric, ci bazată pe cunoştinţe temeinic

Cabinetele cosmetice pot fi de două feluri : independetţe (local numai cu cabine de

A.Organizarea igieno-sanitară şi estetică a sălii de aşteptare

Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul

Ca mobilier o măsuţă cu reviste de cultură generală şi modă, taburete şi fotolii

B. Organizarea igieno-sanitară şi estetică a cabinetului de cosmetică

Din sala de aşteptare se trece în cabinetul de cosmetică care trebuie să strălucească de

Cabinetul trebuie să fie amenajat într-o cameră spaţioasă de minimum 12 mp, cu

Cap. III. Noţiuni de educaţie profesională

Trebuie să se ţină seama de toate normele de igienă, deoarece curăţenia se vede

Mâinile cosmeticienei trebuie să fie îngrijite, cu unghiile moderat de lungi şi rotunjite ca

Pentru menţinerea supleţei articulaţiei mâinii se recomandă o gimnastică ce trebuie

Pentru gimnastica mâinilor se folosesc următoarele mişcări :

— Mişcare de flexie-extensie a mâinii (înainte-înapoi).

— Mişcare de aducţie-abducţie (îndoire într-o parte şi alta lateral).

— Mişcări de circumducţie (rotire completă în ambele sensuri). Aceste mişcări

b) Mişcări pentru agilitatea degetelor :

— Mişcare de extensie. Poziţia de începere este cu mâinile şi antebraţele lipite pe masă.

— Mişcarea de flexiune. Poziţia de plecare este cu mâna pe masă, cu palma în

— Mişcare de aducţie şi abducţie a degetelor. Poziţia de plecare este cu mâinile lipite

— Pălmuitul. Cu vârfurile degetelor strânse se efectuează cu ambele mâini loviri uşoare

— Vibraţiile plane. Se aşază toate degetele unite pe marginea mesei. Contractându-se

— Vibraţii în opoziţie. Ambele mâini cuprind genunchiul şi efectuează o mişcare vibrată

— Pianotări. Poziţia de plecare este cu mâinile aproape de marginea mesei, cu degetele

— Mişcări cu dosul falangelor. Falangele ambelor mâini îndoite efectuează o mişcare de

— Mişcare de evantai. Poziţia de plecare este cu palma mâinilor de o parte şi de alta a

— Mişcare pentru decontractarea braţelor. În picioare, cu mâinile atârnând de-a lungul

Obligaţiile cosmeticienei faţă de colectivul de muncă. Activitatea de cosmetică se

Cap. IV. Electricitatea în cosmetică

A. Utilizarea diferitelor feluri de curenţi electrici

a. Curentul continuu - utilizarea curentului continuu este foarte des utilizată în

c .Curentul faradic este folosit în aparatele de masaj, pentru gimnastica musculară în

d.Cureţii interferenţiali produc excitaţii ce iau naştere în profunzimea ţesuturilor

B. Aparate electrice folosite în cosmetică

Aparatele electrice folosite în cosmetică se pot grupa în două categorii :

Aparatele electrice pasive (curentul electric pune în funcţiune aparatul, ca sursă de

1. Vaporizator (Vapofor) (pasiv)

Vaporizarea este folosită în cosmetică pentru

De asemenea, datorită căldurii degajate de

Fig.1 Vaporizator (Vapofor)

2. Ozonizor tip Vapozon (pasiv) Fig 2. Vapozon

Este un aparat care produce vapori de apă

3. Aparat de aspiraţie fip Sebaspir (pasiv]

Aparatul (fig. 3) este dotat cu o pompă de aspiraţie 1, un dispozitiv de reglare a puterii

În funcţie de scopul urmărit se alege ventuza corespunzătoare, astfel :

a. La curăţirea tenului se folosesc următoarele ventuze :

Pentru aspirarea comedoanelor şi pentru evacuarea pustulelor se foloseşte ventuza cu

mărime mijlocie (ventuza de „nettoyage) 4.

Fig. 3. Aparat de aspiraţie tip

Se lucrează fie prin aspiraţie

b. Pentru masaj. Metoda de masaj prin aspiraţie are următoarele efecte: