Cum trecea pe pod prin sat Şi-ntr-o mân-avea papucii, Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce păcat! Căci erau cu-alesătură, Fără leac de tivitură – Ce păcat!
Gâştele-auzind cum zbiară:
„Aoleo! Papucii mei!” Într-un suflet alergară Şi-ntrebară mirate, ce-i? -„Am rămas, plângea gâscanul, Păgubaş de patru lei! Iată-mă desculţ, sărmanul! Ce mă fac acum, golanul, Fără ei!“
Motoşel şi Botoşel de Ana Blandiana (fragment)
Motoşel şi Botoşel Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoşteai decât
Dup-o dungă de la gât,
Iar alteori, mai degrabă,
Dup-o pată de la labă.
Botoşel avea în plus
Pata jos şi dunga sus.
Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte,
Iar când ieşea la raport,
Dădea laba paşaport.
Numai când făceau vreun rău
Era leit frate-său. În Ţara lui Mură-n gură de Nina Cassian (fragment)
În Ţara lui Mură-n gură
totul îmi este pe măsură. Când mă scol de dimineaţă (nu la şapte, ci la zece) vine-o tavă de dulceaţă şi-un pahar cu apă rece. Şi dulceaţa-mi zice: – Ia-mă! Şi paharu-mi zice:- Bea-mă! „Ia-mă, bea-mă!” – uşor de zis! Gura însă s-o deschizi nu-i deloc aşa uşor: Ajutooor! Ajutooor! Linguriţa, grijulie, îmi deschide gura mie. -Ei, aşa mai merge, zic dacă mă ajuţi un pic.
Prinţul Miorlau de Nina Cassian (fragment)
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o-mpărăteasă ce-aveau, cum se cuvine, şi-un prinţ, singur la părinţi. Prinţul era de şase anişori şi miorlăia din noapte până-n zori. În loc de „vreau!” spunea „miorlau!” şi tot „miorlau!” pentru „nu vreau!”
(-N-am înţeles! veţi spune voi.
Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi? Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea până nu ne lămureşti acestea. -Răbdare, dragii mei copii, şi singuri vă veţi lămuri.)