Momente din viata

Povestea curcubeului

Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca
era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.

Verdele spuse: “Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai
importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot”.

Albastrul l-a intrerupt si exclama: “Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar
exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!”

De prin lume adunate 1

Momente din viata

Galbenul rase: “Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa
galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este
atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit.”

Portocaliul incepu sa se laude: ” Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul,
portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus,
frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si
uimire.”

Ei bine, rosul incepu sa strige: “Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna
viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii.”

Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: “Eu
sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt
culoarea puterii si a intelepciunii.”

La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: “Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine
nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara.”

Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se.

Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare,
un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se
stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.

Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: “Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai
buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un
scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!”
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. “De acum incolo”, zise ploaia, “cand
ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat.  Curcubeul va fi
un semn al pacii si al sperantei.”

Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul
cerului.
Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special.
Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur!

De prin lume adunate 2

Momente din viata

Moare cate putin…

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine
nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i
cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.  Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa
staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert
pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el
insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si
petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu
raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat
simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

De prin lume adunate 3

Momente din viata

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

O dragoste adevărată

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget
bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat
să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu
câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi
aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică
conversaţie.

Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului
pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de
ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de
Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate
soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi
mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi
o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi
grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de
la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”

De prin lume adunate 4

Momente din viata

Morala: 
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci
acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie!!

Omul în vârstă, omul învăţat

Un bărbat în vârstă de 92 de ani , bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa a
pornit spre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, s-a stins din viaţă şi din acest motiv, bărbatul a simţit
nevoia să părăsească locuinţa.
Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: ”camera dumneavoastră
este pregătită”!
În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura
de pe pat, ce are în cameră.|
- “Îmi place foarte mult”,  spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani care acum urmează să primească
prima lui camera separată de părinţi.
-”Stimate domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi”, am răspuns eu.
- “Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă”, spune el.

Fericirea nu este dependenţă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. Faptul că îmi place
sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci de cum vreau eu să o văd. Eu am decis deja în
mintea mea, camera îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, imediat ce mă trezesc.
Pot să iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să încerc să număr câte extremităţi sau componente ale
corpului meu nu funcţionează cum ar trebui, sau mă dor; ori, pot să spun mulţumesc cerului pentru tot
şi pentru că mă pot misca.
Fiecare zi este un cadou dacă pot să îmi deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri
pe care le-am adunat pe parcursul vieţii mele.
Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă. Iei de acolo exact ce ai adunat.
Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi amintiri frumoase în contul tău de amintiri. Şi îţi

De prin lume adunate 5

Momente din viata

mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la contul meu, unde eu şi azi tot strâng şi mai strâng, spuse omul
învăţat.

Ţine minte cele de mai jos şi ai sansă să fii fericit:

1. Eliberează-ţi mintea de ură.
2. Eliberează-ţi mintea de aţi face griji mereu.
3. Trăieşte modest.
4. Dăruieşte mai mult.
5. Aşteaptă mai puţin de la alţii.

Azi, acum. Nu mâine, nu într-o bună zi…

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta , a spus, nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o
niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre.
Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

De prin lume adunate 6

Momente din viata

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.Acum citesc mai mult şi fac curat mai
puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu
familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de
care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal
zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai
pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu.
Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe
care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi
prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru
eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate.
Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”.
Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Într-o bună zi…”.
Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc.
Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce
râsete şi veselie vieţilor noastre.
Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Ce vrea de fapt femeia?

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va
elibera dacă va răspunde la întrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tânărul și-a chemat și a întrebat mama, soră, verișoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns

De prin lume adunate 7

Momente din viata

corect. În fine a chemat și o vrăjitoare bătrână și urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu
condiția ca după ce va fi eliberat să o ia de soție. Neavând altă soluție tânărul a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost:  
-€“ Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei sale vieți!
Împăratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta și noaptea nunții. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat
a găsit o fată tânără și deosebit de frumoasă care i-a spus:
- Pentru că te-ai ținut de cuvânt jumătate de zi voi fi bătrână și urâtă iar cealaltă jumătate voi fi ca acum.
Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără și în care să fiu bătrână.
Tânărul căzu pe gânduri: să radă toți de el văzându-l cu o bătrână și urâtă iar noaptea să petreacă cele
mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasă fată
printre oameni iar noaptea…
În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit și răspunsul:
-€“ Voi fi tot timpul tânără și frumoasă pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi
stăpână pe propria viață.

Povestea toamnei

Într-un ţinut îndepărtat trăia Bătrânul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale – Primăvara, Vara,
Toamna şi Iarna. Fiecare era de o frumuseţe aparte, iar bătrânul le iubea pe fiecare la fel de mult, erau
lumina ochilor săi. La vremea potrivită, marele Ceas al Timpului, care guverna acea împărăţie, a arătat că

De prin lume adunate 8

Momente din viata

era momentul ca cea de-a treia fiică să-şi înceapă călătoria spre ţinuturile locuite de oameni. Urma să le
aducă acestora multe şi bogate daruri, pe care le pregătise din timp – culori din cele mai blânde şi
luminoase luate de la Pictorul magic, flori delicate şi înmiresmate de la Florarul împărăţiei, ploi mănoase
şi bogate din Cămara cerului, roade gustoase de la Grădinarul Şef şi multe, multe altele.
Dar Toamna nu prea era mulţumită, şi-ar fi dorit şi altceva – ceva care să o facă şi mai frumoasă şi iubită
de oameni.
- Dar eşti minunată, îi spuse tatăl, ce ţi-ai putea dori mai mult?
- Aş vrea, se gândi îndelung fata……ca Soarele să strălucească doar pentru mine.
- Dar acest lucru nu e posibil, Soarele e prietenul vostru, deci şi al surorilor tale. Lumina sa nepreţuită vă
însoţeşte pe fiecare în călătoria voastră.
- Dar eu vreau ca Soarele să fie doar al meu, de fapt…….să fiu chiar eu Soarele.
- Ce gând mai e şi acesta? întrebă mirat Bătrânul Anotimpurilor. Ţi-am explicat, frumuseţea ta e dată de
veşmintele deosebite pe care le porţi şi toate darurile cu care eşti împodobită.
- Dacă nu vrei să-mi faci pe plac şi să porunceşti Soarelui ce ţi-am spus, atunci anul acesta nu mai plec în
călătorie. Şi nu-mi pasă ce vor crede oamenii.
Văzând că fiica sa rămase îndărătnică în hotărârea sa şi nu mai putu să facă nimic pentru a o îndupleca,
bătrânul se retrase pentru a cugeta. Fiica sa devenise mândră şi foarte aprigă în dorinţele ei. După un
timp, o chemă la sine şi îi spuse:
- Dacă vei pleca la vremea potrivită, când te întorci te voi îmbrăca în cea mai frumoasă haină din câte au
existat vreodată. E o haină cum nu există alta pe lume. Dar ai de făcut un singur lucru – să aduni în coşul
tău toate razele de soare. Şi când le vei strânge pe toate vei străluci mai frumos ca niciodată, căci vei fi
îmbrăcată în haina Soarelui.

Şi de atunci Toamna încearcă în fiecare an să adune cât mai multe raze de soare, pentru a primi de la
tatăl său haina cea minunată. Dar, Soarele deseori se retrage în spatele norilor, se ascunde printre
copaci, între ramurile şi frunzele lor, printre flori, aleargă mai iute ca vântul, nu se lasă prins defel.
Căci razele sale sunt doar pentru aceia care nu sunt mândri, iar frumuseţea pentru cei care nu au
îndrăzneala de a se crede Soare.

Ce este dragostea, căsătoria, fericirea?

De prin lume adunate 9

Momente din viata
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este
dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din
apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu
pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să
faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat
fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme
fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon
l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am
zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că
poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că
am mers mai departe. Am căutat în zadar după
aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea
celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce
este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi
cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi
aminte că nu ai voie să faci decât un singur
drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a
revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt
şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
De prin lume adunate 10
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel
pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul
meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a
întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că
l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu
îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile
goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad
pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate
ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe
malul râului şi culege cea mai frumoasă floare
pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să
alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa
cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am
văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-
am gândit că este cea mai frumoasă dintre
suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate,
continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul
ce este viaţa.
Momente din viata

Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure

şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare
care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată,
gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut

apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute
ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în
mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a
descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a
arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el.
Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea
la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta,
s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va
muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am

stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar

atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de
frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe
care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii
deja adevărul despre viaţă.

Cu alte cuvinte:
* dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere
perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată
de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.

De prin lume adunate 11

Momente din viata

A fi tu însuți într-o lume care îți dictează ce să

faci, ce să crezi, ce să simți este pur și simplu o
alegere personală

De prin lume adunate 12

Momente din viata

Încă de când eram copil mama mi-a format ideea că părerea lumii contează, că are importanță ceea ce
spun și cred ceilalți despre tine. Și am crescut așa, străduindu-mă să fiu “așa cum trebuie” pentru a nu
lăsa lumii o părere greșită despre mine. Am suferit enorm de fiecare dată când ceilalți mă judecau greșit.
Îmi păsa. Poate prea mult. Apoi am început să observ că de cele mai multe ori oamenii văd doar ce vor ei
să vadă și te judecă în funcție de circumstanțe sau de propria lor stare de spirit. Ceea ce crezi tu că faci
bine poate părea o greșeală în ochii altui om, iar asta nu înseamnă că tu ai greșit și că el are dreptate.

Mă lupt de ani buni cu mine pentru a putea scăpa de tot de acest obicei de a mulțumi pe toată lumea.
De când am început să scriu și să public ceea ce simt m-am lovit de foarte multe opinii și reacții. Unii
oameni m-au admirat, alții m-au jignit, unii m-au cunoscut exact așa cum sunt eu pentru că au văzut
dincolo de cuvinte, iar alții m-au judecat tocmai prin prisma lor. În final, am realizat că această lume
virtuală nu e cu nimic mai bună sau mai diferită de cea reală. Ești la fel de judecat pentru ceea ce spui la
fel cum ești și pentru ceea ce faci, de către oameni care nici măcar nu te cunosc.

Așadar, cu timpul, mi-am învățat propria lecție. Mama încă are impresia că ce spun ceilalți contează. Eu,
în schimb, cred că important este să fii tu însuți, să faci ce îți place, să-ți asumi ceea ești și să nu-ți mai fie
teamă că cineva te poate cataloga greșit pentru asta. Am învățat că a fi tu însuți într-o lume care îți
dictează ce să faci, ce să crezi, ce să simți este pur și simplu o alegere personală. Iar dacă tu nu alegi să fii
tu însuți nu ești decât o simplă marionetă în mâinile mulțimii.

De prin lume adunate 13

Momente din viata

Renunțare…

Sunt momente în viaţă când trebuie şi e mai bine să renunţi.

Să renunţi la o iubire care îţi face mai mult rău decât bine. O iubire ce ştie doar să rănească şi să doară. O
iubire… bolnavă. Să renunţi, dar nu înainte de a lupta. Totuşi, o bătălie în care doar unul din doi alege să
lupte e o bătălie pierdută din start. Unul, nu e niciodată suficient când vine vorba de DOI.
În orice luptă dreaptă trebuie să ştii când e cazul să te retragi. Şi cu inima făcută zob să pleci. Oricât de
crunt ar durea sau cât de greu îţi va fi să iei decizia de a pleca din locul unde nu mai e loc pentru tine şi
pentru iubirea ta, trebuie să o faci. Spre binele tău.

Nu cerşi iubire, nu deveni disperat şi nu gravita în jurul celui care nu te mai vrea. Pentru că dacă nu te
mai vrea, nu te vrea şi pace. Nu îl sili să te accepte doar pentru că nu ai puterea de a lua tu “decizia”.
În final, e posibil să nu mai rămână loc nici de un amărât de “bună ziua”…
Fiecare om are o limită de suportabilitate. Iar atunci când o depăşeşti, nu faci decât să îţi calci în picioare
propria inimă. Și ce poate fi mai dureros decât asta?!

Am renunţat atunci când m-am simţit în plus, am renunţat atunci când sentimentul de care mă
agăţasem dispăruse, nu ştiu când, nu ştiu cum, nu ştiu din vina cui. Am renunţat pentru mine. Am
renunţat pentru a mă putea vindeca şi a putea să o iau de la capăt. Am renunţat pentru că m-am simţit
mai bine singură eu cu mine decât singură eu alături de altcineva.
Am renunţat nu pentru că nu am iubit suficient sau pentru că am fost atât de slabă încât să nu pot
continua lupta.
Am renunţat pentru că am fost suficient de puternică să lupt cu toate armele până m-am convins că

De prin lume adunate 14

Momente din viata

victoria o voi avea doar distantandu-mă.

Am renunţat la o iubire care îmi făcea rău, pentru a găsi o iubire care îmi face bine.

Un bagaj numit generic “suflet”

Păstrăm în suflete prea multe și prea de toate. Lacrimi neplânse la timpul lor, cuvinte nerostite din
lașitate și altele rostite cu limbă de foc, care au pârjolit sufletele altor oameni, regrete mărunte pentru
ce am făcut greșit și altele însemnate pentru ce a m fi putut să facem, oameni pe care nu i-am putut
păstra și alții pe care nu i-am putut ierta, prietenii încheiate din prea mult orgoliu, șanse ratate, răni pe
care nu le-a închis timpul, visuri pe care le-am uitat într-un colț întunecat acolo, în suflet.

Ne purtăm uneori mândri, alteori obosiți toate aceste medalii. Aceste răni și cicatrici din prezent și din
trecut sunt bagajul pe care ni-l cărăm singuri o bună bucată de vreme. Apoi devine prea greu. Și-atunci
ne oprim. Oftăm, ne lăsăm în genunchi, și cu capul sprijinit ușor de bagaj plângem copleșiți. Dar uneori
nu-ți este permis acest timp de plâns. Așa că îți continui istovit drumul, simțind surplusul din ce în ce mai
greu. Te simți singur. De fapt, îți dorești să fii singur. Îți dorești cu disperare un moment de solitudine în
care să te plângi pe tine însuți, cel pe care nu-l mai regăsești. Și-abia atunci când îl poți avea, abia atunci,
după ce plângi tot, mai faci puțin loc în bagaj pentru a-l putea căra în continuare…
i

De prin lume adunate 15

Momente din viata

De prin lume adunate 16

i
Traieste din plin momentele din viata, "Povesti cu talc"
2. Traieste din plin momentele din viata, "Randuri printre ganduri"