NUME: CRIŞAN

PRENUME: ADRIANA - ANTONELA

DISCIPLINA: Curs opţional - Interferenţe literatură - muzică
ANUL II. L.U.C. - GRUPA 1

FIŞĂ DE LECTURĂ
DOCTOR FAUSTUS
De Thomas Mann

Thomas Mann, "Doctor Faustus", Traducere în româneşte de Eugen Barbu şi

Andrei Ion Deleanu, Editura RAO, Bucureşti, 2013;

Thomas Mann s-a născut la 6 iunie 1875 la Lübeck(Germania), fiind fratele mai mic (cu
patru ani) al romancierului şi dramaturgului Heinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann,
senator şi bogat negustor de grâne şi al Juliei Mann. Debutează în 1898 cu volumul de nuvele
„Micul domn Friedmann” pentru ca, în 1901, publicând romanul „Buddenbroocks” să obţină un
imens succes de public şi de critică. În 1919 i se conferă titlul academic de „Doctor Honoris
Causa” al Universităţii din Bonn, iar în 1926 devine membru al Academiei de Literatură
prusiene, senatul oraşului natal conferindu-i titlul de profesor. În 1929 va primi Premiul Nobel.

Romanul "Doctor Faustus" este scris între 1943 - aprox. 1947. Structura acestuia este
alcătuită din 47 de capitole alături de un epilog. Capitolele semnificative sunt capitolul XXV
care repre4zintă întâlnirea cu Diavolul şi capitolul XXXIV împărţit în 3 (ca o sonată).

"Doctor Faustus" schiţează portretul artistului modern, care, pentru a consacra în

totalitate arta sa şi nu ezită să rupă legăturile care-l unesc pe acesta cu umanitatea. Destin ul
personajului principal se joacă grotesc cu oamenii, cu intreaga cultură. Statutul de ales de
excepţional este afectat de boala contemporanităţii. Destinul persoanajului principal este să facă
din artă un experiment al momentului, atunci când este silit să fie german, când statutul lui -
geniul, trimite la universalitate. Destinul lui se judecă în paralel cu destinul artei sau a muzicii.
 Una din temele principale ale roamnului este muzica care este reprezentată ca o mască a
realităţii în criză. "Muzica face întotdeauna, anticipat, penitenţă spirituală pentru a-şi ispăşi
senzualitatea viitoare." ("Doctor Faustus"- pag. 101). Aici muzica este reprezentată în mai multe
feluri: prima ar fi muzică pentru ochi (pentru partitură) - pătratul magic reprezintă muzica,
armonie şi ascundere, muzica distorsiune - (ambiguitate). Ambiguitatea este ridicată aici la rang
de sistem.

"Artistul este frate cu criminalul şi cu nebunul, artistul va trebui să se îndepărteze de elită,

arta pentru elită este cea care aduce singurătate." ("Doctor Faustus" - pag. 341).

Al doilea tip de muzică este frealizat de compozitor, personaje muzicale, săli, muzică
modernă etc;

Romanul "Doctor Faustus" de Thomas Mann este reprezentat ca fiind unul dintre cele
mai dificile şi complexe cărţi citite, unde este nevoie de o atenţie sporită, o recitire a cărţii, o
continuă căutare de informaţii; este o carte complexă ce prezintă ambiguitate şi care îmbină
elemente psihologice cu cele estetice şi cu cele sociale, o meditaţie asupra răului în lume şi-n
individ, în care alegoria joacă un rol central şi care oferă noi interpretări pactului faustic.
,,Timp măreţ, o nebunie de timp, timp îndrăcit, în care-ţi merge strălucit şi arhistrălucit – iar
după aceea îţi merge şi niţel mai rău, fireşte, ba chiar al naibii de rău, asta nu numai că recunosc,
ci chiar accentuez cu mândrie, pentru că aşa-i drept şi-aşa se şi cuvine, aşa-i felul şi firea de
artist. Artistul, se ştie, înclină-ntotdeauna spre excese, excese în ambele sensuri; e foarte normal
să întreacă puţin măsura. La el pendula bate întotdeauna cu oscilaţii ample între veselie şi
melancolie, dar asta-i ceva obişnuit, arată, ca să zic aşa, mai cumpătat şi mai burghez şi mai de
târgoveţ în comparaţie cu ceea ce dăm noi.” ("Doctor Faustus" - pag. 332)