Sunteți pe pagina 1din 22

LUCRARE DE LICENȚĂ

TUBERCULOZA
Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………1

Capitolul 1. Tuberculoza
1.1. Anatomia și fiziologia aparatului respirator.................................................................2
1.2. Noțiuni generale............................................................................................................3
1.3. Factori de risc..................................................................................................................3
1.4. Sursa de infecție..............................................................................................................4
1.5. Agenți etiologici........................................................................................................4
1.6. Căi de transmitere.....................................................................................................4
1.7. Semne și simptome....................................................................................................5

Capitolul 2. Investigații,diagnostic și tratament


2.1. Investigații............................................................................................................6
2.1.1. Tuberculoza latentă.........................................................................................6
2.1.2. Tuberculoza activă.........................................................................................6
2.2. Diagnosticul de tuberculoză....................................................................................6
2.2.1. Tuberculoza primară........................................................................................6
2.2.2. Tuberculoza secundară.....................................................................................6
2.3. Tratament..................................................................................................................7
2.4. Evoluție....................................................................................................................7
2.5. Complicații………………………………………..............................................7
2.6. Profilaxie.................................................................................................................8
Capitolul 3. Evoluția tuberculozei
3.1. Noțiuni generale………………………………………………………………9
3.1.1. Mortalitatea………………………………………………………………..9
3.1.1.1. Decese prin tuberculoză pe grupe de vârstă………………………….10
3.1.1.2. Decese prin tuberculoză pe sexe……………………………………..10
3.1.1.3. Decese prin tuberculoză pe medii( U/R ),2011 comparativ cu 2010...12
3.1.2. Morbiditatea……………………………………………………………...13
3.1.2.1. Incidența……………………………………………………………...13
3.1.2.1.1. Incidența prin tuberculoză la copii 0-14 ani……………………...14
3.1.2.2. Prevalența……………………………………………………………15
3.1.2.2.1. Prevalența instantanee prin tuberculoză pe medii……………….16

Capitolul 4. Concluzii și propuneri

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
INTRODUCERE

În cadrul acestei lucrări intitulată,,Tuberculoza’’mi-am propus să evidențiez faptul că


tuberculoza nu este numai o problemă personală a bolnavului, ci este o problemă colectivă
(fiind o boală contagioasă), socială , aplicarea programelor de sănătate va duce la diminuarea
cazurilor de tuberculoză şi implicit a mortalităţii prin tuberculoză.
Tuberculoza afectează preponderent populaţia adultă în cei mai productivi ani ai vieţii,
determinând direct şi indirect, serioase consecinţe sociale, iar pentru combaterea ei sunt
necesare resurse financiare substanţiale. Creşterea incidenţei tuberculozei pe plan mondial se
datorează unei serii de factori: sporirea numărului de imigranţi din ţări în care tuberculoza
este endemică,epidemia de SIDA,apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la
tuberculostatice.
CAPITOLUL1 1. Tuberculoza

1.1.Anatomia și fiziologia aparatului respirator

Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii și plămâni.Căile respiratorii sunt
prezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul pătrunde în plămâni. Acest sistem se
compune din cavitățile nazale, faringe, laringe, trahee și bronhii.

Cavitățile nazale și faringele formează căile respiratorii superioare iar laringele, traheea și
bronhiile,căile respiratorii inferioare.

Plămânii
Plămânii (drept și stâng) alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc
schimburile de gaze dintre organism și mediu ambient. Ei sunt asezați în cavitatea toracică
de o parte și de alta a mediastinului.

Mediastinul este un sept (perete) sagital, delimitat, anterior de peretele sternocostal, posterior
de coloana vertebrală și lateral de fețele mediene ale celor doi plămâni iar inferior de
diafragm. În mediastin se găsesc: inima și vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul
toracic, ganglionii limfatici și traheea.

Forma plămânilor seamănă cu cea a unui trunchi de con care prezintă : baza, un vârf, două
fețe și trei margini. Baza plămânului sau fața diafragmatică are forma unei suprafețe
triunghiulare concave, mulându-se pe bolta diafragmului. Vârful plămânului are forma unei
bolte rotunjite. Se întinde de la coasta a doua în sus depășind orificiul superior al cutiei
toracice. Fața costală este convexă și se mulează pe peretele toracic. Pe această față se gasește
un șanț adânc care împarte plămânul în lobi, numit scizura sau fisura interlobară.

Plămânul stâng are o singură scizură care-l împarte în doi lobi : unul superior și unul inferior.
Plămânul drept are două scizuri: scizura mare, interlobară numită și oblică, comună celor doi
plămâni și scizura accesorie sau orizontala care se desprinde din partea mijlocie a scizurii
oblice. Plămânul drept are trei lobi : unul superior, unul inferior și altul mijlociu.

Fața mediană sau mediastinală: este concavă și se mulează pe formațiunile care se găsesc în
mediastin. Pe această față se gaseste hilul plămânului și niște depresiuni.

Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies și intră elementele anatomice care alcătuiesc
pediculul pulmonar: bronhia și venele pulmonare. El are forma unei rachete de tenis cu coada
în jos, fiind așezate la jumătatea distanței dintre vârful și baza plămânului.

Pe fața mediastinală a plămânului stâng se află o impresiune dată de arcul aortic (șanțul
arcului aortic) și de aorta toracică (șanțul aortei toracice). Pe fața mediastinală a plămânului
drept se află impresia cardiacă, mai puțin adâncă decât cea din stânga. Marginea anterioară
este convexă pe dreapta și concavă pe stânga din cauza scizurii cardiace. Marginea
posterioară este rotunjită, se mulează pe șanțul costovertebral. Marginea inferioară este
reprezentată de circumferința bazei plămânului.

Plămânul este alcătuit din două categorii de formațiuni anatomice distincte: un sistem de
canale aeriene intrapulmonare numit arborele bronșic și un sistem de saci în care se termină
ramurile arborelui bronșic și care poartă numele de alveole pulmonare. La acestea se adaugă
țesutul conjunctiv. Acestea se organizează în lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobi
pulmonari și acini pulmonari.

1.2. Noțiuni generale

Tuberculoza este o boală cronică, infecto-contagioasă, cu prevalenţă mare în populaţie,


cauzată de Mycobacterium tuberculosis(foarte rar de Mycobacterium bovis, Mycobacterium
africanum), numit şi bacilulKoch.
Bacilul Koch este o mycobacterie foarte rezistentă la frig şi căldură, dar care poate fi relativ
uşor omorâtă de expunerea la soare (UV) şi dezinfecţia cu produşi chimici speciali (cei mai
simpli sunt cei cloruraţi).
Tuberculoza prezintă un mare polimorfism clinic, radiologic, patogenic şi evolutiv, determinat
în primul rând de persistenţa micobacteriei în organism şi de instalarea hipersensibilităţii
întârziate. Se caracterizează prin polimorfism lezional(leziuni infiltrative, exsudative, necroză
de cazeificare) şi disjuncţia infecţie-boală. Se transmite pe cale aeriană prin intermediul
picăturilor Flluger rezultate în urma acceselor de tuse, râs, cântat, de la un bolnav de
tuberculoză pulmonară la o persoană sănătoasă neinfectată, susceptibilă şi prin intermediul
alimentelorinfectate.
Tuberculoza se manifestă ca o boală endemică, numărul de îmbolnăviri fiind relativ constant
pe parcursul unui an, variind puţin de la un an la altul. Tuberculoza are evoluţie cronică şi o
largă răspândire în rândul populaţiei, infecţia putându-se prelungi toată viaţa fără ca boala să
se declanşeze, fiind posibil ca 80-90 % dintre subiecţii infectaţi să nu se îmbolnăvească de
tuberculoză niciodată; doar 10-20 % dintre persoanele infectate fac boala şi anume cei la care
mecanismele de apărare antiinfecţioase sunt compromise.
Bacilul Koch are o proprietate deosebită de a-şi putea inhiba metabolismul pe termen lung
(10, 15, 20 de ani), în condiţii neprielnice pentru el, metabolism pe care îl poate relua în
momentul în care condiţiile locale sau generale ale organismului îi permit. Scăderea apărării
imunitare, constituie terenul nefavorabil pe care se reactivează infecţiile cu aceşti microbi ai
tuberculozei.
1.3. Factori de risc
Principalii factori de risc care sunt:
•Persoane paupere, fără adăpost
• Infectații HIV
• Utilizatorii de droguri și alcool în exces
• Scăderea imunității: transplant de organe, boli autoimune, tratament imunosupresor
• Afecțiuni cronice: diabet zaharat necontrolat, ciroza, rezecții gastrice, hemodializa etc
• Persoane din colectivități gen instituții corecționale, penitenciare, cămine- spital, azile
• Muncitorii expuși la noxe profesionale cu pulberi silicogene care dezvoltă pneumoconioze
• Factori de mediu: cataclisme, războaie, migrații
• Vârste extreme: copii mici (<5 ani) și vârstnicii
• Boli maligne: cancere, limfoame, leucemii
• Contacții persoanelor cu tuberculoză: familia, prietenii
Alimentaţia şi igiena sunt condiţii de bază pentru ca un organism să fie sănătos. Trebuie
crescută puterea de apărare a organismului, pentru a face faţă agresiunii bacilare.

1.4. Sursa de infecție


Pentru că sursa de infecţie o constituie oamenii bolnavi şi animalele bolnave de tuberculoză,
un prim şi important mijloc de prevenţie este tratamentul bolnavilor, pentru a face să scadă
astfel posibilitatea contactării bolii de către persoanele sănătoase de la contacţii tuberculoşi
(sputa bolnavilor de tuberculoză conţine un număr enorm de bacili).
Existenţa acestor "bacili dormaţi" în organism constituie punctul de plecare al tuberculozelor
secundare numite ftizii (popular oftică), care apar la distanţă de timp de momentul infecţiei cu
bacilul Koch sau al reactivărilor tuberculozei după un prim tratament, chiar corect executat. O
altă particularitate a acestui microb este posibilitatea de a dezvolta rezistenţă la acţiunea unor
antibiotice specifice, în condiţiile în care se întrerupe tratamentul recomandat de specialist sau
nu se respectă schemele recomandate de medicul curant. Această posibilitate reduce şansele
de reuşită ale tratamentelor ulterioare.

1.5. Agenți etiologici


Agenţii etiologici ai tuberculozei umane sunt grupaţi în complexul Mycobacterium
tuberculosis, format din speciile Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch( care
constituie agentul etiologic al tuberculozei la om)şi alte specii înrudite bacteriologic:
 Mycobacterium bovis,
 Mycobacterium africanum şi
 Mycobacterium microti.

Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium bovis, Mycobacterium africanum determină o


boală clinic similară, dar au importanţă epidemiologică inegală.
Raritatea Mycobacterium bovis (prin controlul tuberculozei bovinelor şi pasteurizarea
laptelui) şi a Mycobacterium africanum (restrâns în arealul Africii Centrale şi Occidentale)
contrastează cu răspândirea mondială a Mycobacteriumtuberculosis.
O treime din populaţia lumii este infectată cu Mycobacterium tuberculosis, iar anual se
înregistrează circa zece milioane de cazuri noi de tuberculoză şi peste două milioane de
decese, ceea ce face ca tuberculoza să fie printre primele cauze dedeces.
1.6. Căi de transmitere
• principala cale de transmitere: calea aeriană
• căi mult mai rare: transplacentară (de la mamă la făt), cutanată, digestivă- prin consumul de
lapte de la animale cu mastită tuberculoasă.

Persoanele bolnave de tuberculoză elimină prin tuse sau strănut picături mici de secreții
care conțin bacterii. Pe calea aerului, aceste picături sunt inhalate de persoanele din anturajul
apropiat al bolnavului care devin “contacți TB”. Cele mai expuse persoane sunt membrii
familiei, prietenii apropiați, colegii de serviciu și necesită un contact apropiat și de lunga
durată în spații închise pentru a se infecta.

Persoanele care se infectează au două posibilități:să rămână infectate- tuberculoza latentă


sau să treacă de la stadiul de infecție la cel de boală- tuberculoza activă. Până la o treime din
populația lumii este infectată cu tuberculoză asimptomatică și nu transmite infecția celor din
jur. Chimioprofilaxia este recomandată în această situație pentru a preveni îmbolnăvirea.

Dacă sistemul imunitar este slăbit, în lipsa tratamentului, persoana infectată dezvoltă
tuberculoză activă și este capabilă să infecteze alți oameni.

Boala apare la 5-10% din persoanele cu tuberculoză latentă și se poate produce oricând de-a
lungul vieții, dar cel mai mare risc este în primii doi ani de la infecția inițială. Netratată, boala
este fatală.

1.7. Semne și simptome


Tuberculoza nu are simptome proprii care să sugereze de la început afecţiunea.
Ea evoluează lent până la forme avansate de boală.
Principalul simptom este:
 tusea iniţial neproductivă apoi cu secreţie mucopurulentă, simptom care este
caracteristic multor boli, în special la fumători unde schimbarea caracterului de tuse
obişnuită a fumătorului poate să fie un semnal.
 Starea febrilă (37-38grade C),
 scăderea în greutate,
 durere în piept
 lipsa poftei de mâncare,
 transpirațiile nocturne şi oboseala, întregesc sindromul de impregnare bacilară.
O situaţie particulară o constituie hemoptiziile, expectoraţii cu sânge proaspăt, denumite
"hemoptizii providenţiale" pentru că duc la descoperirea unei tuberculoze active.
Ele survin în urma ruperii unor vase de sânge mai mici sau mai mari, de unde rezultă
cantitatea mică sau impresionantă de sânge eliminată, vase care se erodează în ansamblul de
leziuni locale pulmonare pe care le dă tuberculoza evolutivă.
În cazul reactivărilor tuberculoase, în tuberculoza cronică, la simptomele descrise mai sus se
pot adăuga altele cum ar fi dispneea (greutate în respiraţie) sau alte complicaţii apărute în
urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar.
Capitolul 2. Investigații,diagnostic și tratament

2.1. Investigații

2.1.1 Tuberculoza latentă


-Test cutanat= IDR la tuberculină: se injectează în piele la nivelul antebrațului o cantitate
mică de fluid care conține tuberculină și se citește rezultatul la 72 ore. Rezultatul pozitiv
presupune apariția unei umflături roșii cu diametru > 10 mm la locul injectării.
-Test de sange=TB test quantiferon: apreciază răspunsul sistemului imunitar la bacteriile TB.
În ambele situații rezultatul poate fi negativ - lipsa infecției sau pozitiv - tuberculoză latentă.

2.1.2 Tuberculoza activă


-Radiografia sau tomografia computerizată toracică pentru tuberculoza pulmonară
evidențiază diverse leziuni de tip adenopatii hilare sau mediastinale, condensări de tip
pneumonic sau bronhopneumonic, miliară TB, pleurezie sau atelectazii (în tuberculoza
primară la copii) și leziuni infiltrative, cavitare, fibrotice (în tuberculoza secundară a
adultului).
-Examenul bacteriologic al sputei (secreție de mucus din bronhii eliminată prin tuse) este
analiza care pune în evidență bacteriile. Rezultatul microscopic este gata în 48-72 ore, iar
cultura la cca 2 luni, când se face și antibiograma pentru a testa sensibilatea bacteriilor la
medicamentele antituberculoase. Examenul sputei este esențial pentru diagnostic dar și pentru
urmărirea evoluției sub tratament și aprecierea vindecării.
-Bronhoscopia: în cazul persoanelor care nu pot expectora, se efectuează aspirat bronsic
sau/și lavaj bronhioloalveolar care se analizează bacteriologic.

2.2. Diagnosticul de tuberculoză


2.2.1. Tuberculoza primară
 Este tuberculoza specifică copilului
 Contactul copilului cu un bolnav de tuberculoză
 IDR la tuberculină pozitiv
 Context clinic sugestiv: tuse persistentă peste 3 saptămâni, febră mică, scădere
ponderală
 Aspect radiologic: adenopatii hilare, condensări, reacții pleurale, miliară tuberculoasă
 Examen bronhoscopic: inflamația bronhiilor, secreții, ulcerații, stenoze și compresiuni
bronșice
 Examen bacteriologic pozitiv: din aspirat bronșic sau aspirat gastric matinal

2.2.2.Tuberculoza secundară
 Este tuberculoza specifică adultului
 Diagnostic clinic: tusea persistentă de cel puțin 3 saptămâni este simptomul dominant,
alte simptome: tuse cu sânge, lipsa de aer, scădere în greutate, febră
 Diagnostic radiologic: leziuni infiltrative, cavitare etc
 Diagnostic bacteriologic: din spută sau alte produse (aspirat bronșic) confirmă
diagnosticul
 Diagnosticul tuberculozei extrapulmonare: este dificil și se face în special prin examen
histopatologic din organul afectat. Este în responsabilitatea medicului specialist de organ.
Cele mai frecvente localizări sunt: pleurezia TB, limfadenita TB, TB osteo-articulară, TB uro-
genitala, pericardita TB, TB peritoneală și ascita TB, TB gastro-intestinală, laringita TB, TB
oculară, TB otică, TB endocrină, TB cutanată, meningita TB.

2.3. Tratament
Scopul tratamentului este vindecarea bolii.Tratamentul este gratuit și se incepe în spital în
secții special amenajate pentru izolarea bolnavilor până la negativarea sputei pentru a nu mai
răspândi infecția, apoi se continuă de acasă prin dispensarul teritorial.
Există scheme standardizate național care presupun o asociere de mai multe medicamente
pentru o durată lungă: 6 luni pentru tuberculoza chimiosensibilă la tratament de linia I și 12-
18 luni sau chiar mai mult pentru tuberculoza chimiorezistentă unde se utilizează
medicamente de linia II cu efecte secundare mult mai agresive.
Tratamentul se face sub urmărirea personalului medical- DOT (directly observed treatment)
pentru a urmări efectele secundare și complianța pacientului.
Tratamentul se inițiează imediat ce rezultatul microscopic al sputei identifică prezența
bacteriilor(după 48-72 ore). Întrucât bacteriile au un ritm lent de diviziune, necesită un timp
îndelungat pentru a crește în cultură, așadar rezultatul culturii este gata în cca 2 luni timp în
care pacientul primește deja tratament. Din cultură se efectuează și antibiograma care relevă
prezența răspunsului bacterian la tratament. În caz de răspuns favorabil- tuberculoza
chimiosensibilă, se continuă tratamentul cu regimul specific; în caz de rezistență la
tratamentul uzual- tuberculoza chimiorezistentă, se utilizează scheme individualizate cu mai
multe medicamente, obligatoriu unul injectabil și cu durata foarte lungă.
Regimul I de tratament se aplică cazurilor noi diagnosticate și durează 6 luni: în primele 2
luni se iau 4 medicamente zilnic, iar 4 luni se iau doar 2 medicamente, 3 zile/săptămână.
Regimul II de tratament pentru persoanele care au mai fost tratate anterior de tuberculoză și
sunt diagnosticate cu recidivă tuberculoasă, eșec sau abandon terapeutic. Acest regim durează
8 luni.
Regim individualizat:la cei cu reacții secundare severe și la cei cu tuberculoză rezistentă la
medicamentele de linia I (adică cele folosite în regimul I sau II). În aceste situații, se folosesc
medicamente de linia II și uneori e nevoie chiar de rezecția chirurgicală a zonei pulmonare
afectate.
Monitorizarea evoluției bolii se face periodic pe parcursul tratamentului cu radiografii
pulmonare, examene de spută și analize de sânge în special pentru ficat deoarece tratamentul
este hepatotoxic.
2.4. Evoluție
Tratată corect cu respectarea medicației și a duratei, tuberculoza se poate vindeca.

2.5. Complicații
În caz de diagnosticare tardivă sau nerespectarea tratamentului adecvat, pot apărea
complicații:
 Hemoptizie: presupune tuse cu sânge. Cel mai adesea cantitatea de sânge este mică,
amestecată cu spută și dispare după inițierea tratamentului; rareori există hemoptizie
masivă care poate pune viața în pericol și care necesită chiar intervenție chirurgicală
pentru a opri sângerarea.
 Pneumotorax: pătrunderea aerului între foițele pleurale care învelesc plămânul și
colabarea plămânului cu senzație de respirație dificilă. Apare datorită ruperii unei
cavități tuberculoase situate la periferia plămânului. Uneori apare și empiem pleural
prin drenarea de puroi din plămân în pleură, cu comunicare printr-o fistulă pleuro-
pumonară. Tratamentul constă în medicație anti-TB, drenaj pleural (eliminarea aerului
prin introducerea uni tub steril în pleură) sau chiar intervenție chirurgicală pentru
fistula pleurală.

 Bronșiectazii: dilatații bronșice localizate, cauzate de fenomenele de inlamație și


fibroză care exercită efecte de tracțiune asupra bronhiilor. Cel mai adesea
bronșiectaziile se asociază cu apariția de hemoptizii, deoarece apare și dilatarea
vaselor de sânge din zonele afectate care se pot rupe ușor.
 Distrucție pulmonară extinsă: se caracterizează prin afectarea progresivă și
extensivă a unei zone pulmonare, a unui plamân în întregime sau a ambilor plămâni.
Apare în tuberculoza primara la copil, dar și în cazul evoluției cronice la adult în lipsa
tratamentului adecvat (exemplu abandon terapeutic).
Clinic se manifestă prin scădere în greutate, respirație dificilă, tuse cu sânge, având
potențial crescut de deces, iar radiologic apar cavități mari asociate cu fibroză extinsă.
Gangrena pulmonară reprezintă o formă acută de distrucție cu necroză pulmonară
grefată de mortalitate crescută (> 75%).

2.6. Profilaxie
 Vaccinarea BCG: metoda de protecție antituberculoasă care nu împiedică infectarea,
dar previne apariția formelor grave de tuberculoză la copilul mic- meningita și miliara
TB. În România, vaccinarea este obligatorie la toți nou-nascuții înainte de externarea
din maternitate, o singura doză, fără revaccinare ulterioară.
 Chimioprofilaxia: împiedică dezvoltarea unei tuberculoze active la persoanele care au
venit în contact cu o sursă de infecție. Se adresează în special copiilor și adolescenților
cu IDR >10 mm, dar și persoanelor imunosupresate cu IDR >5 mm.
 Controlul transmiterii infecției TB- măsuri generale:
o izolarea și tratamentul prompt al bolnavilor diagnosticați.
o igiena tusei- previne răspândirea bacililor în atmosferă.
o scăderea densității bacililor în aerul din spațiile închise: ventilație eficientă,
lumină naturală (radiația solară), lămpi cu radiații ultraviolete.
Capitolul 3. Evoluția tuberculozei

3.1. Noțiuni generale

Indicatorii epidemiometrici sunt indici aparţinând statisticii sanitare, care aduc


informaţii sintetice asupra mortalităţii, incidenţei şi prevalenţei bolilor, asupra structurii
îmbolnăvirii pe sexe, grupe de vârstă, medii sociale.
Studiul epidemiologic al tuberculozei permite măsurarea răspândirii bolii şi evoluţia ei în
timp, spontan sau ca urmare a aplicării Programelor Ministerului Sănătăţii, şi anume
Subprogramul de Supraveghere şi Control al Tuberculozei. Indicatorii utilizaţi în studiul
tuberculozei sunt: Mortalitatea, Morbiditatea (Incidenţa,Prevalenţa).
Indicatorii epidemiometrici ai tuberculozei în România înregistrează printre cele mai ridicate
valori din Europa, cu toate măsurile luate pentru reducerea ei. Tuberculoza are implicaţii
sociale şi economice deosebite întrucât afectează în special populaţia la vârsta maximei
activităţi profesionale.

3.1.1. Mortalitatea

Este definită ca numărul de decese prin tuberculoză, survenite în rândul populaţiei


într-un interval de timp dat, în cazul nostru un an, raportat la 100.000 de locuitori.
În anul 2011 au fost înregistrate 251.439 decese generale, din care 1.283 au fost
decese prin tuberculoză.
Pentru sexul masculin în anul 2011 au fost 132.180 decese generale, din care 1.052
prin tuberculoză.
La sexul feminin în anul 2011 au fost înregistrate 119.259 decese generale, din care
231 printuberculoză.
În anul 2010 au fost înregistrate 259.723 decese generale, din care 1.482 au fost
decese prin tuberculoză.
Pentru sexul masculin în anul 2010 au fost 137.957 decese generale, din care 1.249
prin tuberculoză.
La sexul feminin în anul 2010 au fost înregistrate 121.766 decese generale, din care
233 prin tuberculoză.0
Decesele prin tuberculoză în anul 2011 comparativ cu 2010, au scăzut la toate
categoriile de decese prin tuberculoză: total, masculin şi feminin.

Tabelul 3.1. Decesele prin tuberculoză în România în anul 2011


comparativ cu anul 2010, pe grupe de vârstă şi
sexe.

DECEDAŢI
Total Masculin Feminin
2011 2010 2011 2010 2011 2010
Total ţară 1283 1482 1052 1249 231 233

Sub 1 an 3 2 3 1 0 1
1-4 ani 6 2 4 2 2 0

5-9 ani 0 0 0 0 0 0

10-14 ani 0 1 0 0 0 1

15-24 ani 28 24 18 14 10 10

25-34 ani 74 81 48 62 26 19

35-44 ani 199 261 168 227 31 34

45-54 ani 314 410 276 366 38 44

55-64 ani 323 355 284 320 39 35

65-74 ani 199 204 154 165 45 39

În Tabelul nr 3.1 este prezentată 137 142 deceselor


75 ani + repartizarea 97 92 prin 40tuberculoză
50 pe grupe de vârstă şi
sexe, anul 2011 comparativ cu anul2010.
3.1.1.1.Decese prin tuberculoză pe grupe de vârstă
În anul 2011 decesele prin tuberculoză scad la un număr de 1283, comparativ cu 2010
când au fost înregistrate 1482 decese.
În anul 2010, decesele ating valoarea maximă la grupa de vârstă 45- 54 ani, cu un
număr de 410 decese.
În anul 2011, valoarea maximă se înregistrează la grupa de vârstă 55- 64 ani, grupă la
care au fost înregistrate 323 decese.
Valori ridicate sunt în 2010 şi la următoarele grupe de vârstă: 55- 64 ani, 65- 74 ani,
75 ani +.
În 2011 cresc decesele la 15- 24 ani(28 decese), la 25- 34 ani scad decesele(74
decese), la 35- 44 ani scad decesele(199 decese), (vezi tabelul nr 3.1).
Pentru 2011 comparativ cu 2010, au scăzut decesele prin tuberculoză la categoriile de
vârstă: 10-14 ani, 25-34, 35-44 ani, 45- 54 ani, 55- 64 ani, 65-74,
75 ani +, şi au crescut pentru celelalte categorii de vârstă sau au rămas constante.

3.1.1.2.Decesele prin tuberculoză pe sexe


Decesele prin tuberculoză scad în anul 2011 comparativ cu 2010, menţinându- se pe
primul loc în cazul bolilor infecţioase şi parazitare.

La sexul masculin au fost înregistrate în anul 2011 - 1.052 decese, iar în anul 2010 -
1.249 decese. La masculin au fost mai puţine decese în anul 2011 decât în anul 2010(vezi
tabelul nr. 1).
La masculin, grupa de vârstă la care sunt cele mai multe decese este 45- 54 ani(366
decese)- în 2010, iar în anul 2011 categoria de vârstă de pe primul loc este 55-64
ani(284decese).
La sexul feminin au fost înregistrate în anul 2011 (231 decese), iar în anul 2010 (233
decese), deci mai puţine decese prin tuberculoză în anul 2011, decât în anul2010.
La sexul feminin, cele mai mari valori în 2011 se înregistrează la categoria de vârstă
65-74 ani (45 decese), în 2010 tot la această categorie de vârstă 65-74 ani au fost 30 decese.
În 2010 cele mai multe decese au fost la categoria de vârstă 75 ani+.
La categoria de vârstă 15-24 ani decesele prin TB rămîn constante în 2010 şi 2011.

Figura 3.1. Decesele prin tuberculoză pe medii (U /R ) şi sexe – 2010

Figura 3.1. ilustrează decesele prin tuberculoză pe sexe şi medii, evidenţiind


diferenţa clară între cele două sexe; pentru anul 2010, cele mai multe decese au fost la sexul
masculin şi în mediul rural. La sexul feminin, sunt mai multe decese prin tuberculoză în
mediul rural decât în mediul urban.
Figura 3.2. Decesele prin tuberculoză pe medii (U /R ) şi sexe - 2011

Figura 3.2. ilustrează decesele prin tuberculoză pe sexe şi medii, pentru 2011,
arătând că cele mai multe decese sunt în mediul rural la sexul masculin; aşa cum arată
graficele de mai sus, în 2011 comparativ cu 2010 au scăzut decesele pe medii şi sexe pentru
mediul urban- masculin, feminin şi pentru masculin în rural, dar au crescut la feminin rural.

3.1.1.3 Decesele prin tuberculoză pe medii (U /R ), 2011 comparativ cu


2010

În anul 2011 au fost înregistrate 1283 decese prin tuberculoză, 725 în mediul rural, din
care femei - 138 şi bărbaţi - 587, iar în mediul urban, 558, din care femei - 93 şi bărbaţi - 465.
În anul 2010, din totalul de 1.482 decese prin tuberculoză, 864 au fost înregistrate în
mediul rural, din care 131 femei şi 733 bărbaţi, restul de 618 au fost înregistrate în mediul
urban, din care 102 femei şi 516 bărbaţi.
Repartiţia pe medii şi pe sexe pentru anul 2010 arată un număr mai mare de decese
prin tuberculoză în mediul rural, comparativ cu mediul urban, iar pe sexe se constată că
numărul deceselor este mai mare la sexul masculin comparativ cu cel feminin.
Repartiţia pe medii şi pe sexe pentru anul 2011 arată un număr mai mare de decese
prin tuberculoză în mediul rural comparativ cu mediul urban, iar pe sexe se constată că
numărul deceselor este mai mare la sexul masculin comparativ cu cel feminin atât pentru
urban cât şi pentru rural.

Figura 3.3. Decesele prin tuberculoză 2011, comparativ cu 2010, pe medii (U/R) şi sexe

3.1.2. Morbiditatea
Amploarea îmbolnăvirilor prin tuberculoză este exprimată prin doi indicatori majori:
incidenţa şi prevalenţa.

3.1.2.1. Incidenta
Este definită ca numărul de îmbolnăviri ce apar în interval de un an într- un teritoriu ,
raportat la 1.000locuitori.
Incidenţa tuberculozei, fiind incidenţă specifică, reprezintă numărul de îmbolnăviri (şi
reâmbolnăviri) survenite în rândul populaţiei într- un interval de timp dat, de obicei un an,
raportat la 100.000 de locuitori.

Tuberculoza afectează orice parte a corpului, însă tuberculoza pulmonară este forma
cea mai frecventă a bolii, şi singura formă susceptibilă de a fi contagioasă.
Figura 3.4. Ponderea incidenţei prin tuberculoză în România în anul 2011 comparativ cu anul 2010, pe
medii (U/R)

Analiza incidenţei tuberculozei în anul 2010 pe medii, ne arată următoarea structură: din
incidenţa totală(globală), 46,0% din cazuri sunt în mediul urban şi 54,0% în mediulrural.
Pentru 2011, din incidenţa totală(globală), 46,3% din cazuri sunt în mediul urban şi
53,7% în mediul rural, deci au crescut în rural comparativ cu urban.
Pentru bolnavii cu recidive, o atenţie deosebită trebuie să se acorde copiilor, la care se
constată o pondere mare în mediul urban în anul 2011 comparativ cu 2010. Ponderea celor din
rural la copiii cu recidive în 2010 comparativ cu 2011 este scăzută substanţial.

3.1.2.1.1. Incidenţa prin tuberculoză la copii 0- 14 ani

Atrage atenţia şi trage un semnal de alarmă ponderea mare a copiilor 0- 14 ani bolnavi
detuberculoză.
În anul 2010 a scăzut ponderea incidenţei prin tuberculoză la copii 0- 14 ani în
România, pentru total bolnavi tuberculoză înregistraţi în cursul anului, bolnavi noi şi la
bolnavi recidive.
În anul 2010 copiii bolnavi de tuberculoză pulmonară la grupa de vârstă 0- 14 ani,
cazuri noi, au o pondere de 4,233%, şi la aceeaşi grupă de vârstă reprezentând bolnavii
readmişi, au o pondere de0,050%.
În anul 2011 copiii bolnavi de tuberculoză pulmonară la grupa de vârstă 0- 14 ani,
cazuri noi, au o pondere de 4,248%, şi la aceeaşi grupă de vârstă reprezentând bolnavii
readmişi, au o pondere de0,039%.
Pentru 2010, din total bolnavi înregistraţi în cursul anului, copiii deţin o pondere de
4,282%, iar pentru 2011 copiii au o pondere tot de 4,286% din total bolnavi înregistraţi în
cursul anului.

Figura 3.5 Ponderea incidenței prin tuberculoză la copiii 0-14 ani

3.1.2.2. Prevalenta

Este definită ca numărul cazurilor de boală existente în rândul populaţiei ( la un moment dat-
ex. prevalenţa instantanee la 31 decembrie, sau într- o anumită perioadă- ex. prevalenţa
periodică pentru toţi bolnavii ce intersectează un an calendaristic) indiferent de data depistării,
şi se exprimă la 100 de locuitori (prevalenţa se poate calcula şi la 100.000 loc.,1.000loc.)
Bilanţul dintre influxul de cazuri (cazuri noi, readmişi sau imigraţi în teritoriu) şi efluxul de
bolnavi (deces, vindecare sau mutare din teritoriu) determină calcularea prevalenţei.
Dimensiunea frecvenţei tuberculozei poate fi apreciată cu ajutorul indicatorului de
prevalenţă al tuberculozei.
Prevalenţa instantanee a bolnavilor aflaţi în tratamant la 31 decembrie cuprinde toate
cazurile care la data respectivă se află în tratament(cele la care nu a fost completată data
încheierii tratamentului).
Această prevalenţă oferă valori apropiate prevalenţei bolnavilor cu tuberculoză aflaţi
în evidenţă în momentul respectiv, în condiţii normale de supraveghere epidemiologică a
teritoriului(fără abandonuri terapeutice, pierduţi din tratament sau cronici cu
polichimiorezistenţă, lipsiţi de şansă terapeutică).
În anul 2010 prevalenţa instantanee la sfârşitul anului (31 decembrie) are următoarea
structură: 18.794(87,7%ooo loc.) cazuri înregistrate cu tuberculoză, din care 771
(reprezentând 4,10 %) sunt copii 0- 14 ani.
În anul 2011 prevalenţa instantanee la sfârşitul anului (la 31 decembrie) are
următoarea structură: 16.582 cazuri înregistrate cu tuberculoză, din care 659(reprezentând 4,0
%) sunt copii 0- 14 ani.
Comparând 2011 cu 2010 se poate spune că au scăzut bolnavii rămaşi în evidenţă atât
total, cât şi copii( vezi tabelul 3.2. ).

- Cifre absolute –
Tabelul 3.2. Prevalenţa instantanee prin TB(la 31 decembrie) comparativ 2011 şi
2010

PREVALENŢA TOTAL COPII


INSTANTANEE LA 31
DEC. 2011 2010 2011 2010
Total 16582 18794 659 771
Urban 7683 8475 271 326
Rural 8899 10319 388 445

3.1.2.2.1. Prevalenţa instantanee prin TB(la 31 decembrie) pe medii


Structura pe medii pentru anul 2011 a prevalenţei instantanee la 31 decembrie prin
tuberculoză, arată o frecvenţă mai mare în mediul rural(54,29 %) decât în cel urban (45,71%).
Structura pe medii pentru anul 2010 a prevalenţei instantanee la 31 decembrie prin
tuberculoză, arată o frecvenţă mai mare în mediul rural (53,7%) decât în cel urban (46,3%).
Deci se poate concluziona că există o frecvenţă mai mare a tuberculozei în mediul
rural, atât la adulţi, cât şi lacopii.
Fenomenul se poate pune pe seama diferenţelor majore de natură economico- socială
între cele două medii, a slabei accesibilităţi la serviciile medicale în rural faţă de urban, a
diferenţei de educaţie sanitară şi comportamentul faţă de propria sănătate, cei din urban fiind
mai preocupaţi de prevenţia diferitelor boli. Se impune a se acorda o atenţie prioritară acestei
probleme de sănătate, pentru care se consumă resurse imense.

Figura 3.6. Prevalenta la 31 decembrie


Capitolul 4. Concluzii și propuneri

Tuberculoza reprezintă o problemă şi o prioritate de sănătate publică pentru ţara noastră deoarece
se înregistrează anual un număr crescut de cazuri noi şirecidive.

Pentru depistarea precoce, tratarea corectă şi controlul acesteia sunt necesare eforturi umane şi
materiale deosebite.

Tuberculoza evoluează în două direcţii:


-Netratată, nu se vindecă, estemortală;
-Tratată, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infecţioase. Cu cât tratamentul este
început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puţinesechele.
Un bolnav de tuberculoză vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social şi îşi poate
continua activitatea.
Oricine se poate îmbolnăvi de tuberculoză.
O persoană care tușește de cel puțin 3 săptămâni cu atât mai mult cu cât asociază și scădere în
greutate, febră mică persistentă, transpirații și oboseală marcată, ar trebui să se prezinte la
medicul de familie, medicul de medicină internă, medicul specialist pneumolog.
Bibliografie

Pagini web:
1. http://www.ymed.ro/anatomia-si-fiziologia-aparatului-respirator/
2. http://www.csid.ro/boli-afectiuni/pneumologie/tuberculoza-pulmonara-tbc-13786534/#cap2
3. http://ids-laboratories.ro/tuberculoza/

Anexe
Lista tabelelor:

Tabelul 2.1. Decesele prin tuberculoză în România în anul 2011 comparativ cu


anul 2010, pe grupe de vârstă şi sexe.
Tabelul 2.2. Prevalenţa instantanee prin TB(la 31 decembrie) comparativ 2011 şi
2010

Lista figurilor:

Figura 2.1. Decesele prin tuberculoză pe medii (U /R ) şi sexe – 2010


Figura 2.2. Decesele prin tuberculoză pe medii (U /R ) şi sexe - 2011
Figura 2.3. Decesele prin tuberculoză 2011, comparativ cu 2010, pe medii (U/R) şi sexe
Figura 2.4. Ponderea incidenţei prin tuberculoză în România în anul 2011 comparativ cu anul
2010, pe medii (U/R)
Figura 2.5 Ponderea incidenței prin tuberculoză la copiii 0-14 ani
Figura 2.6. Prevalența la 31 decembrie