TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURS 2

Sistemul dreptului este rezultatul unită ţii ramurilor şi al instituţiilor

dreptului.

Apare ca unitate obiectiv determinată , pe câ md sistemul legislativ

reprezintă o organizare pe baza unor criterii alese de legiuitor.

Normele juridice nu pot exista în formă izolată , ele grupâ ndu-se în

instituţii şi ramuri.În felul acesta norma juridică reprezintă elementul de bază ,
formâ nd sistemul juridic elementar.

Norma juridică este legată de sistem, derivă din schema sa şi implică

funcţia pe care o va juca sistemul ca atare.

Cea mai largă grupare de norme juridice o constituie ramura de drept.Ea

este ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dintr-un
anumit domeniu al vieţii sociale. În baza unei metode specifice de reglementare şi
a unor principii comune, criteriile în temeiul că rora se structurează ramurile
dreptului sunt

- obiectul rglementă rii, adică relaţiile sociale ce intră sub incidenţa normei
juridice;

- metoda de reglementare: modalitatea practică de influenţare şi modificare

a conduitei în cadrul respectivelor relaţii sociale
- principiile comune ramurii de drept respective.

În baza acestor criterii, ramura de drept stabileşte forme specifice de

legă tură între normele juridice care o compun, legă turi ce determină tră să turile
de tră inicie şi unitate a ramurii, asigurâ ndu-i durabilitate în timp.

Obiectul reglementă rii, ca temei prioritar în structurarea unei ramuri de

drept constituie împreună cu principiile comune reglementă rii comune- criteriile
obiective ale constructţiei unei ramuri.

Metoda de reglementare, ca ansamblu de modalită ţi prin care se dirijează

conduita umană , formează un criteriu subiectiv.

În cadrul fiecă rei ramuri de drept, normele se grupează în

Page | 1
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

ansambluri normative mai reduse, numite instituţii juridice. Astfel, ansamblul

normelor juridice care reglementează relaţiile sociale apropiate se numeşte
INSTITUŢ IE JURIDICĂ ex: moştenirea, că să toria.

Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate a normelor organic legate,

aparţină toare unei ramuri de drept, norme ce reglementează un grup de relaţii
sociale înrudite, după metoda de reglementare specifică respectivei ramuri.

Dreptul pozitiv se împarte în:

- drept public
- drept privat

Aceasta este o diviziune primordială a dreptului. Aceasta îşi are originea

încă din dreptul roman, care cunoştea această împă rţire în jus publicum şi jus
privatum.Potrivit unui text din Ulpian, dreptul pubşic se referă la organizarea
statului, iar dreptul privat se referă şa interesul fiecă ruia.

Important de reţinut este că această diviziune se referă atâ t la dreptul

intern al fiecă rui stat câ t şi la dreptul internaţional.

În componenţa dreptului public intern intră ramuri de drept , cum ar fi:

- drept comstituţional
- drept penal
- dreptul muncii
- drept financiar
- drept procesual

Aceste ramuri de drept au ca obiect de reglementare relaţiile sociale din

domeniul organiză rii puterilor publice - distribuirea puterilor în stat etc. (drept
constituţional)

- drept adminstrativ = organizarea puterii executive la nivel central şi local

- drept penal = apă rarea socială împotriva faptelor infracţionale ce pun în
pericol ordinea de drept
- dreptul muncii = relaţiile de muncă şi protecţie socială
- dreptul financiar = relaţiile sociale financiar bancare
- dreptul procesual = relaţiile ce privesc buna desfă şurare a procesului
judiciar

Ramurile ce intră în competenţa dreptului privat reglementează relaţiile

sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale în care intră particularii.

Page | 2
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Baza dreptului privat este considerat a fi dreptul CIVIL, ca drept privat general.

Se pot întâ lni:

- dreptul commercial
- dreptul afacerilor
- dreptul familiei.
Def.1

DREPTUL este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care

au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în
principalele relaţii din societate, într-un climat specific manifestării
coexisistenţei libertătilor individuale, al apărării drepturilor esenţiale ale
omului şi al statornicirii spiritului de dreptate.

Def.2

Jus est ars boni et equi. Dreptul este arta binelui şi a dreptăţii.

Page | 3