TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURS 9

FAPTELE DE COMERT OBIECTIVE

Def. Faptele de comerţ obiective sunt acele operaţiuni (acte juridice) prevăzute de legiuitor în art. 3 din
Codul comercial, calificate astfel în funcţie de natura sau funcţia lor economică şi, în unele cazuri, de forma lor.

In art. 3 C.corn. sunt prevăzute un număr de 20 de operaţiuni (acte, fapte) pe care legiuitorul le
califică „de comerţ". Enumerarea făcută de legiuitor este absolut limitativă şi relativ demonstrativă.

Considerăm că enumerarea cuprinsă în art. 3 C.corn. este absolut limitativă, deoarece nici
doctrina şi nici practica jurisdicţională nu pot spori numărul actelor de comerţ 5, însă înlăuntrul fiecăruia
pot exista alte operaţiuni care, prin analogie, ar putea fi considerate „de comerţ" şi incluse intr‐una din
categoriile de fapte de comerţ prevăzute expres de legiuitor.

Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerţ" prevăzute de art. 3 C.com. este

intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate idăuga caracterul speculativ.

Speculaţia este de natura faptului de comerţ şi nu de esenţa lui. Astfel, pot exista operaţiuni
comerciale care apar ca acte dezinteresate (de exemplu, un comerciant vinde mărfurile sale la un preţ
derizoriu pentru a‐şi atrage clientelă sau pentru a facilita eliminarea unui stoc creat în mod obiectiv ori
pentru a înlătura o concurenţă vecină etc.).

Activitatea speculativă a comerciantului constă într‐un fapt de comerţ, in schimb intermedierea

este trăsătura constantă (permanentă) care caracterizează faptele de comerţ.

Aceste precizări au fost necesare pentru a grupa cele 20 de fapte de comerţ prevăzute în art. 3
C.com. în trei categorii:

1 operaţiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit, care pot fi

denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerţ;
2 acte de intermediere în operaţiunile de schimb purtând asupra muncii organitate
(întreprinderile);
3 fapte de comerţ conexe (accesorii).

OPERATIUNI DE INTERMEDIERE IN SCHIMB

• Cumpărarea şi vânzarea comercială

Potrivit art. 3 pct. l şi 2 C. corn, „legea consideră ca fapte de comerţ ":

cumpărările de producte sau mărfuri spre a se revinde fie în natură, fie dupăce se vor fi
lucrat saupus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de
obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;

Page | 1
 TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

vânzările de producte, vânzărileşi închirierile de mărfuri în naturăsau lucrateşi

vânzările deobligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost
cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
Vânzarea‐cumpărarea este un contract reglementat de Codul civil în articolul 1294. Definiţia
vânzării este prevăzută în acest articol, potrivit căruia, o parte numită vânzător, se obligă să transmită
celeilalte părţi numită cumpărător, proprietatea unui bun în schimbul unui preţ.

Calificarea comercială trebuie găsită în afara contractului, în funcţia economică a negoţului.

Numai în măsura în care cumpărarea sau vânzarea apare ca o operaţiune de intermediere, ea

dobândeşte şi calificare comercială. Acest element este dificil de desprins dintr‐o operaţiune izolată. El trebuie
raportat la împrejurările de fapt în care cumpărarea sau vânzarea a avut loc, pentru a o situa în cadrul unei activităţi
de schimb indirect, dar şi la elementul intenţional al subiectului menit să determine, astfel, calificarea.

Aşadar, regula care se poate formula este următoarea: cumpărarea este comercială când
a fost făcută cu intenţia de a revinde şi vânzarea este comercială atunci când a fost precedată de
o cumpărare comercială, adică făcută cu intenţia de a revinde.

Cumpărarea este comercială chiar şi atunci când este făcută numai cu intenţia de închiriere.

1• Operaţiuni de punere în consignaţie a mărfurilor sau productelor în scop de vânzare

2• Operaţiunile pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. Operaţiunile de bursă

3• Operaţiuni relative la subscrierea, cumpărarea şi vânzarea de părţi sociale şi acţiuni ale societăţilor
comerciale

4• Operaţiunile de bancă şi schimb

5• Cambiile şi ordinele de producte sau mărfuri

6• Operaţiuni asupra imobilelor în scop de speculaţiune.

ACTE DE INTERMEDIERE ÎN OPERAŢIUNILE DE SCHIMB PURTÂND ASUPRA MUNCII

ORGANIZATE (ÎNTREPRINDERILE)

în limbajul obişnuit, comun, întreprinderea are un dublu înţeles: unul subiectiv, referindu‐se la
activitatea însăşi a persoanei care şi‐a organizat o îndeletnicire, altul obiectiv, în sens de organism
economic care pune în valoare în mod sistematic factorii necesari pentru un produs destinat schimbului,
pe riscul întreprinzătorului.

Elementele care, împreună, concură la înţelegerea noţiunii de intreprindere sunt:

1‐ asocierea factorilor necesari producţiei: capital, muncă, natură;

2‐ riscul pe care întreprinzătorul şi‐l asumă;

3‐ organizaţia, ca element de coordonare a muncii cu valorile patrimoniale.

Page | 2
 TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Articolul 3 din Codul comercial prevede diferite categorii (feluri) de întreprinderi:

întreprinderile de furnituri de lucruri, mărfuri etc.(art. 3 pct. 5).

Caracteristica generală a acestor întreprinderi constă în continuitatea prestaţiilor: furnizarea
de îmbrăcăminte, de alimente, de combustibil etc.

Intreprinderile de furnituri presupun o activitate organizată prin care furnizorul, în schimbul unui preţ
determinat anticipat, asigură prestarea unor servicii sau predarea uncr produse la termene succesive .

Intreprinderile de furnituri au ca obiect de activitate, fie furnizarea (livrarea) de produse pe baza

unui contract care poate fi numit contract de furnizare (livrare), fie prestarea de servicii potrivit unui
contract de locaţie de servicii.

întreprinderile de spectacole publice(art. 3 pct. 6)

Intreprinderile de spectacole publice sunt acele întreprinderi a căror activitate este calificată de
„comerţ" deoarece ele organizează munca altora şi se interpun între artist pe de o parte, şi spectator pe
de altă parte, în activitatea de spectacole, sunt calificate acte de comerţ:

1‐ închirierea sălii de spectacole;

2‐ contractele de publicitate;

3‐ contractele cu artiştii etc.

întreprinderile de comision
Intreprinderile „de comision" încheie afaceri în nume propriu dar pe seama comitentului.
Activitatea comisionarului (întreprinderea de comisioane) trebuie să aibă înfăţişarea unei profesiuni
cu caracter permanent. Un act izolat de comision nu este considerat „fapt de comerţ".

întreprinderile de agenţiişi oficii de afaceri

Intermediază afaceri (contract de vânzare‐cumpărare, închiriere, locaţie de servicii etc.) între
comercianţi şi clienţi.

Activitatea agenţiilor şi oficiilor de afaceri se concretizează fie în obţinere şi transmitere de informaţii

legate de afaceri şi de partenerii acestora, fie în publicitate comercială, procurare de clienţi etc.

Agenţiile şi oficiile de afaceri sunt organizate în diverse domenii: turism, voiaj, publicitate etc.

Deşi desfăşoară activitate de intermediere, nu este exclus ca oficiile de afaceri să acţioneze şi

ca mandatari ai comercianţilor care i‐au împuternicit.

Intreprinderile de construcţiuni (art. 3 pct. 8 C.com)

Intreprinderile de construcţiuni sau de reparaţii de imobile organizează forţa de muncă cu
ajutorul căreia îşi desfăşoarăactivitatea, interpunându‐se între client (beneficiar) şi lucrători. Din acest
punct de vedere, întreprinderea de construcţii speculează „mâna de lucru", obţinând profit.
Organizarea activităţii cât şi obiectul acesteia sunt considerate „fapte de comerţ".

Page | 3
 TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

întreprinderile de fabrici, de manufactură şi

imprimerie(art. 3 pct. 9C.com.)

Intreprinderile de fabrici şi de manufactură au ca obiect de activitate transformarea unor bunuri (materie

primă), prelucrarea şi obţinerea unor produse industriale sau de manufactură. De exemplu, întreprinderea de
ţesătură, care transformă firele de mătase în produs finit ‐ mătasea.
materia primă lor nu este de
Sunt calificate ca fiind comerciale şi aceleîntreprinderi care „producţie" ci presupune
oferită de client (beneficiar), chiar dacă activitateatransformă (lucrează) „prestări‐servicii",
deoarece clientul plăteşte numai manopera.
deoarec face direct de încredinţatăde către autor pe baza
e
către autor sau contractului de editare.
lipseşte
întreprinde activitat artist, actul
rile de ea de juridic respectiv
întreprinderil
interpun
imprimerie, ere nu poate fi e de transporturi de
Desfăşoară (interme considerat „fapt persoane sau de
diare)
activitate de multiplicare a de comerţ". lucruri pe
specific
operelor literare, ştiinţifice, ă
comerţu în apăsaupe uscat
artistice etc., folosind
mijloacemecanice sau manuale.
lui. treprinderil (art. 3 pct. 13 C.corn.)
Intrepri e de
Editorul îşi desfăşoară nderile
activitatea în colaborare cu alţi de editură,
vânzare
comercianţi, pe baza unor a librăriişi
contracte încheiate, fie cu o obiectel obiecte de
or de Page | 4
întreprindere de imprimerie artăinter artă, când
(tipografică) pentru reproducerea mediază
relaţiile altul
lucrării, fie cu o întreprindere de dintre
difuzare, de librării, pentru autor, decâtaut
artist şi
cumpăr orul sau
difuzarea (vânzarea) lucrării
respective. ător. artistul
Aşadar, întreprinderea Această vinde (art. 3
concluzi
de editură este un intermediar
e pct. 10
care, la rândul lui, încheie două rezultă
din
C.com.)
contracte: un contract cu
însăşi
întreprinderea de reproducere a exprima
operei (lucrării) care urmează a fi rea întreprin
legiuitor
publicată şi un al doilea contract, derea de editură
ului „...
cu întreprinderea de difuzare când (editorul), are ca
altul
(librărie). obiect de activitate
decât
autorul reproducerea şi
Dacă cele două contracte sau
de reproducere şi de difuzare se artistul difuzarea

încheie direct de către autor, vinde". (răspândirea în

operaţiunile desfăşurate de acesta public) unei lucrări
Aşadar
nu sunt considerate (ştiinţifice, literare,
, dacă
„fapte de comerţ", vânzarea se artistice)
 TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Legiuitorul prevede numai transportul pe apă sau pe uscat pentru că, la timpul redactării
Codului comercial, nu exista şi transportul aerian, în prezent textul trebuie aplicat şi transportului
aerian, reglementat prin Codul aerian11.
întreprinderile de transporturi îşi organizează activitatea în aşa fel încât prin transportul de mărfuri şi/sau
de persoane, (dar mai cu seamă de mărfuri), se manifestă ca un intermediar între expeditor‐furnizor şi destinatar‐
beneficiar, făcând un serviciu expeditorului (furnizor) în favoarea terţului beneficiar (destinatarul).

Activitatea întreprinderii de transport se desfăşoară, în principal, pe baza contractelor de

transport, contracte în care întreprinderea de transport (cărăuşul) are calitatea de promitent,
expeditorul, calitatea de stipulant, iar destinatarul este terţ‐beneficiar12.
Aşadar, în cazul transportului de mărfuri, contractul îndeplineşte condiţiile unei „stipulaţiuni
pentru altul", operaţie juridicăîn care cărăuşul (întreprinderea de transport) este un intermediar.

Contractul de transport poate fi încheiat de cărăuş, fie direct cu furnizorul expeditor, fie cu o
întreprindere specializată în operaţiuni de expediţie, deci cu expeditorul (Oficiul Poştal).

Expediţionarul este un comisionar deci, el îşi desfăşoară activitatea de intermediere.

întreprinderile de asigurare(art. 3 pct. 17şi 18 C.com)

Potrivit art. 3 pct. 17 sunt fapte de comerţ „asigurările terestre, chiar mutuale, în contra
daunelor şi asupra vieţii", iar potrivit art. 3 pct. 18 C.com. sunt calificate fapte de comerţ şi „asigurările,
chiar mutuale în contra riscurilor navigaţiunii".

Activitatea de asigurare este realizată numai de societăţile de asigurare, care se constituie şi

funcţionează pe baza Legii nr. 32/2000 modificată prin Legea 76/2003 şi a Legii nr. 31/1990,
republicată şi a Legii nr.136/ 199513.

Asigurările sunt legale (obligaţia de asigurare este legală) şi facultative.

Depozite în docurişi antrepozite(art. 3 pct. 20 C.corn.)

Sunt calificate ca fapte de comerţ „ depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate
operaţiunile asupra recipiselor de depozit (\varante) şi asupra scrisorilor de gaj liberate de ele ".

Textul prevăzut în art. 3 pct. 20 C.com. se referă, pe de o parte, la organizarea activităţii de

depozit sub forma unei întreprinderi şi, pe de altă parte, la operaţiunile de depozitare şi la documentele
vizând marfa aflată în depozit.

Page | 5