TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURS 6
RAMURILE DREPTULUI

DREPTUL CIVIL

Dreptul civil reprezintă acea ramură a dreptului românesc ce reglementează raporturile

juridice, patrimoniale şi nepatrimoniale între persoane fizice şi/sau persoane juridice aflate pe poziţii
de egalitate juridică. (Această balanţă a egalităţii juridice este specifică tuturor ramurilor dreptului
civil).

Obiectul de reglementare

Normele dreptului civil reglementează:

1.raporturi patrimoniale civile

- raporturi reale sau care conţin drepturi reale ( drept de proprietate şi celelalte drepturi
reale principale)

- raporturi obligaţionale ce conţin drepturi de creanţă( drept de creanţă = acel drept

subiectiv în virtutea căruia subiectul activ numit creditor poate să ceară subiectului pasiv numit
debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva).

2.raporturi nepatrimoniale civile

- raporturi care privesc existenţa şi integritatea subiectelor de drept civil ( ex. dreptul la
viaţă, la sănătate etc.)

- raporturi de identificare (ex.dreptul la nume , la domiciliu)

- raporturi generate de creaţia intelectuală ex. dreptul de autor)

În situaţia în care o altă ramură de drept nu conţine norme proprii care să reglementeze
anumite aspecte ale unui raport juridic se aplică normele dreptului civil. Astfel se justifică funcţia
acesteo ramuri de drept comun.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Conţine o latură activă şi una pasivă.

Latura activă este reprezentată de drepturi.

Drepturile pot fi absolute, cand conferă posibiliatatea titularului de a le exercita singur, fără
ajutorul vreunei alte persoane.

Dreptul absolut are cunoscut numai titularul său. Este opozabil erga omnes (tuturor
oamenilor) adică toate celelalate persoane au obligaţia de a respecta drepturile titularului.

Page | 1
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Dreptului absolut îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu face nimic care să-i
aducă atingere.

De asemenea, drepturiele absolute pot fi de natură patrimonială sau nepatrimonială.

Dreptul relativ conferă posibilitatea titularului de a pretinde subiectului pasiv o conduită

determinată.Dreptul relativ este cunoscut atat subiectul activ cît şi cel pasiv. Îi corespunde obligaţia
de a da/ face sau nu face ceva.

De asemenea este opozabil numai subicetului pasiv erga certa personam şi opozabil numai anumitor
persoane. Drepturile relative pot fi doar drepturi patrimoniale.

Dreptul patrimonial este acel drept al cărui conţinut poate fi exprimat în bani.

Dreptul nepatrimonial are un conţinut neexprimabil în bani.

O altă clasificare:

- Drepturi reale

- Drepturi de creanţă

Jus in re (dreptul real) conferă titularului său anumite prerogative recunoscute de lege
asupra unui bun, prerogative pe care și le exercită in mod direct și nemijlocit.

Dreptul de creanță conferă titularului (creditorului) posibilitatea juridică de a pretinde

debitorului să dea/să facă sau să nu facă ceva.

Drepturi principale și drepturi accesorii

Dreptul principal are o existență de sine stătătoare, independentă.

Dreptul accesoriu se află într-o relație de dependență cu un drept principal. Ex. Dreptul de
proprietate publică și privată (drept real principal) și dezmembrămintele dreptului de proprietate –
uz, uzufruct, servitute și superficie . Ipoteca, gajul, privilegiile - drepturi reale accesorii.

Page | 2