TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURS 7

Obilgațiile civile reprezintă latura pasivă a raportului juridic obligațional.

Clasificarea obligațiilor civile

1. Obligația de a da, a face sau a nu face.

Obligația de a da - îndatorirea de a constitui sau transmite un drept real

Obligația de a face - îndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu sau a preda

un lucru

Obligația de a nu face - abținerea de la a face ceva ce ar fi putut fi realizat în condiții

legale dacă nu ar fi intervenit abținerea

2. Obligații pozitive și obligații negative

3. Obligații de rezultat și obligații de diligență (OR – îndatorirea debitorului de a obține un

rezultat determinat - ex. Obligatia de predare a bunului, OD – îndatorirea debitorului de
a depune toate eforturile pentru îndeplinirea rezultatului fără a se obliga însă la
atingerea lui- ex. Obligatia medicilor)

Obiectul raportului juridic civil este format din conduita părților. Există de asemenea și un
obiect derivat al raportului juridic concretizat de bunuri. Bunurile reprezintă o valoare economică
utilă pentru satisfacerea unor nevoi și susceptibilă de apropiere prin intermediul drepturilor
patrimoniale.

Clasificarea bunurilor.

A. Bunuri mobile si bunuri imobile

Bunuri mobile

- bunuri mobile prin natura lor – cele ce se pot transporta de la sine sau printr-o forță
exterioară fără a-și pierde valoarea economică.

- bunuri mobile prin determinarea legii – drepturile și obligațiile mobiliare, acțiunile și

părțile sociale din societăți comerciale etc.

- bunuri mobile prin anticipație – bunuri care prin natura lor sunt imobile dar pe care
părtile unui raport juridic le considera mobile, anticipând faptul că vor deveni mobile in
viitor (recoltele neculese, fructele înstrainate înainte de coacere)

Page | 1
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Bunuri imobile

- bunuri imobile prin natura lor - nu pot fi transportate fără a-și pierde valoarea
economică

- bunuri imobile prin obiectul la care se aplica - toate drepturile ce au ca obiect un bun
imobil

- bunuri imobile prin destinație – sunt mobile prin natura lor dar fiindcă servesc la
exploatarea unui bun imobil sunt considerate a fi imobile

B. Bunuri aflate in circuitul civil și bunuri scoase din circuitul civil

Bunuri aflate in circuitul civil – pot face obiectul unor acte juridice

- Bunuri ce pot circula liber fără restricție

- Bunuri ce pot circula în condiții restrictive

Bunuri scoase din circuitul civil - nu pot face obiectul actelor juridice

C. Bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile

Bunuri consumptibile - bunuri ce prin utilizare își consuma substanța începând cu prima
utilizare

Bunuri neconsumptibile – pot fi utilizate în mod repetat

D. Bunuri frugifere și bunuri nefrugifere

Bunuri frugifere - bunuri care în mod periodic produc fructe fără a-și consuma substanța
Fructele pot fi de 3 feluri :
a) Fructe naturale
b) Fructe industriale
c) Fructe civile (chiria)
Fructele se deosebesc de producte . Productele rezultă și ele din folosirea unui bun, dar prin
consumarea substanței.

Bunuri nefrugifere – bunuri care nu produc fructe

E. Bunuri divizibile și bunuri indivizibile

Bunuri divizibile – pot fi împărțite în alte bunuri fără a-și schimba destinația economică
(lingoul de aur)

Bunuri indivizibile – nu pot fi împărțite în alte bunuri fără a-și schimba destinația economică

F. Bunuri principale și bunuri accesorii

Bunuri principale – pot fi folosite independent

Page | 2
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Bunuri accesorii – folosesc la întrebuințarea unui bun principal

G. Bunuri din domeniul public și bunuri din domeniul privat

Bunuri din domeniul public – sunt acele bunuri care aparțin statului si unităților administrativ
teritoriale

a) Sunt inalienabile – nu pot fi înstrăinate

b) Sunt insesizabile – nu pot face obiectul executării silite

c) Au un caracter imprescriptibil extinctiv si achizitiv – acțiunile cu privire la aceste

bunuri pot fi introduse oricând iar posesia de lungă durata nu duce la dobândirea
proprietății prin uzucapiune

Bunuri din domeniul privat - sunt acele bunuri care aparțin persoanelor fizice si juridice

Subiectele raportului juridic civil

Acestea pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice.

Persoanele fizice reprezintă subiecte individuale de drept titulare de drepturi și obligații

Capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea legală de a avea drepturi si obligații.

Capacitatea de folosință se dobândește la naștere, aceasta data fiind consfințită prin certificatul de
naștere.

Capacitatea de folosință încetează la data decesului persoanei fizice. Împrejurarile în care o

persoana fizica în baza unei prevederi exprese a legii, nu poate încheia anumite acte juridice sau
poate încheia acte juridice cu anumite categorii de persoane poartă denumirea de îngrădire a
capacității de folosință.

Capacitatea de exercițiu reprezintă aptitudinea unei persoane de a încheia acte juridice

asumându-și astfel obligații și exercitându-și drepturile.

Din punctul de vedere al capacității de exercițiu o persoană se poate afla în următoarele

ipostaze:

1. Fără capacitate de exercițiu

a) Minorul în vârstă de până la 14 ani

b) Persoanele puse sub interdicție (alienate sau debile mintal)

Motivația lipsei de capacitate de exercițiu rezidă în lipsa de discernământ, ei neputând

conștientiza consecințele manifestării lor de voință.

Page | 3
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu pot încheia acte juridice reprezentanții lor legali
și anume tutorii sau curatorii

Încetarea lipsei de capacitate de exercițiu se produce fie la împlinirea vârstei de 14 ani, fie
prin ridicarea interdicției, fie prin deces.

2. Cu capacitate de exercițiu restrânsă

Se dobândeste la împlinirea vârstei de 14 ani și durează până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În această perioadă minorul poate încheia o serie de acte juridice singur:

a) Depozite speciale la CEC

b) Acte de administrare în măsura în care nu sunt lezionare (nu aduc atingere patrimoniului)

c) Poate dispune prin testament odată cu împlinirea vârstei de 16 ani pentru jumătate din
patrimoniul pentru care ar fi putut dispune dacă era major

Acte juridice ce pot fi încheiate de minorul de 16 ani cu încuviințarea cumulativă a tutorelui și

autorității tutelare

a) Acte de dispoziție (înstrăinare de bunuri, ipotecare, amanetare, acceptarea unei

succesiuni)

Acte juridice interzise

a) Acte de donație

b) Acte juridce care garantează pentru obligația altuia

Încetarea capacității de exercițiu restrânse se produce la împlinirea vârstei de 18 ani , la

încheierea căsătoriei, la data punerii sub interdicție judecătorească sau la data decesului.

3. Cu capacitate de exercițiu deplină

Capacitatea de exercițiu deplină reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a-și exercita toate
drepturile și de a-și asuma toate obligațiile în mod personal și fără încuviințare prin încheierea
tuturor actelor juridice permise de lege.

Se prezumă că de la 18 ani o persoană are discernământul și experiența de viață necesare

pentru a încheia orice fel de act juridic.

Dobândirea capacității de exercițiu depline se realizează la împlinirea vârstei de 18 ani sau

prin încheierea căsătoriei înainte de 18 ani.

Încetarea capacității de exercițiu depline are loc

- Prin deces

- Prin punere sub interdicție

Page | 4
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

- Prin rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești de anulare a unei

căsătorii înainte de 18 ani

Persoana juridica este formată dintr-un colectiv de oameni care în anumite condiții legale
este titular de drepturi și obligații.

Persoana juridică este așadar un subiect colectiv de drept purtând și denumirea de persoană
morală.

După regimul juridic aplicabil putem distinge între:

- Persoane juridice de drept public (Stat, Guvern, Ministere)

- Persoane juridice de drept privat (societăți comerciale, asociații , fundații)

După natura scopului lor avem:

- Persoane juridice cu scop patrimonial

- Persoane juridice fără scop patrimonial (non-profit)

Elementele esențiale ale persoanei juridice sunt:

1. Organizarea de sine stătătoare implicând organe de gestiune și organe de reprezentare

2. Patrimoniu propriu

3. Scop, care trebuie să fie determinat și în concordanță cu interesul general

Capacitatea de folosință se definește la fel ca la persoanele fizice

Capacitatea de folosință restrânsă operează în perioada cuprinsă între întocmirea actelor

constitutive și momentul în care persoana juridica ființează

Capacitatea de folosință deplină începe la data înființării societății comerciale

Persoana juridică dobândește la înființare și capacitatea de exercițiu.

Page | 5