TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURS 3

Apariţia statului este rezultatul unor prefaceri socio-istorice. Spre deosebire de

organizarea socială prestatală în care domină criteiul legă turilor de sâ nge, statul adoptă
un nou criteriu, criteriul teritorial. În legă tură cu un anumit teritoriu, statul îşi stabileşte
legă turi cu cetă ţenii, îşi structurează aparatul şi îşi dimensionează suveranitatea.

Disputele dintre state au întotdeauna legă tură cu teritoriile.Un alt element al

statului îl constituie populaţia care se raportează la un stat prin legă tura de cetă ţenie.

Al treilea element îl constituie forţa publică , denumită putere de stat sau putere
coercitivă .

În ultima instanţă , statul înseamnă forţă .

Ca instrument de organizare şi conducere socială , scopul statului este de apă rare a

interesului general.

Puterea de stat este o formă determinată şi variabilă de autoritate.În orice societate

există forme multiple de autoritate, de fixare şi consolidare a unui sistem de valori
( morale, religioase, politice, juridice).

Constantin Noica “ Orice autoritate adevă rată aduce cu sine un spor care îl obligă
pe celă lalt să se supună .“

În organizarea prestatală , autoritatea morală o aveau conducă torii şi organele

democraţiei gentilice ( genţi= forme de organizare).

Distincţia între autoritate şi putere a fost fă cută pentru prima datp în Roma
antică .Puterea aparţinea iar autoritatea o deţinea senatul.Puterea ca atribut al statului se
identifică cu forţa, fiind denumită forţă publică sau putere de stat.

Puterea de stat are caracter politic, are o sferă generală de aplicabilitate şi agenţii
specializate care o realizează la nevoie prin forţă coercitivă . Puterea de stat este
suverană .

În planul activită ţii statale, are loc o separaţie a puterilor. Scopul acestei separaţii îl
constituie echilibrarea puterii şi evitarea abuzului de putere.

Page | 1
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

În forma cunoscută azi, teoria separaţiei puterilor a fost fundamentată de că tre

Montesquieu în lucrarea sa “În spiritul legilor “. Potrivit concepţiei sale, există trei puteri
în stat:

- Legiuitoare sau legislativă

- executivă
- judecă torească
Ele trebuie să fie complet independente şi să se autolimiteze pentru a preveni abuzul
de putere.

Pentru realizarea funcţiilor sale , statul îşi organizează un sistem de instituţii sau de
organe.

Modul lor de funcţionare, repartizarea competenţelor, atribuirea unor prerogative

specifice sunt conţinute în legi, Constituţie şi în legi subsecvente( legi care decurg din
alte legi).

În ansamblul componentelor instituţionale ale statului, instituţiile judiciare

alcă tuiesc un sistem aparte care îşi gă seşte consacrarea în Constituţie ( Legea
304/2004) – organizarea juridică .

Potrivit Constituţiei, compenentele autorită ţilor judecă toreşti sunt:

- instanţe judecă toreşti

- Ministerul Public
- Consiliul Superior al Magistraturii

Judecă toriile, tribunalele, curţii de apel , Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, instanţe
militare = instanţe judecă toreşti.

Curtea de Apel – instanţă cu personalitate juridică în circumscripţia că reia

funcţionează mai multe tribunale.In Româ nia sunt 15 curţi de apel.

Cea mai mare curte de apel de Curtea de Apel Bucureşti, în circumscripţia că reia
avem un nr. de 6 tribunale : Bucureşti, Că lă raşi, Ilfov, Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman.

Tribunalele – se organizează la nivelul fiecă ruia judeţ şi au de regulă sediul în

municipiul reşedinţă de judeţ.Judecă toriile funcţionează în judeţe şi în municipiul
Bucureşti, în total fiind 180 de judecă torii.

Tribunalele militare, în numă r de 4, împreună cu Tribunalul Militar Bucureşti şi

Curtea Militară de Apel formează instanţele militare.

Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie are ca principală funcţie asigurarea interpretă rii şi
aplică rii unitare a legii de că tre celelalte instanţe.

Page | 2