1

TEMA 3 : ISTORIE, PARTEA I

BAC. 2012
SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU

I. DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT ÎN SECOLELE XIV-XV

A. CONTEXT INTERNAŢIONAL ( ţine loc de introducere atunci când tratăm orice domnitor
din sec. XIV-XV)

- La jumătatea secolului al XIV-lea, Ţara Românească şi Moldova se aflau în plin proces de

constituire statală şi de afirmare a neatârnării.
- Asigurându-şi spre sfârşitul secolului al XIV –lea şi ieşirea la Mare, statele medievale
româneşti au stârnit tendinţele expansioniste ale marilor puteri vecine
 Ţările Române s-au aflat la interferenţa marilor puteri creştine, Ungaria şi Polonia , iar la
sfârşitul secolului al XIV- lea se adaugă şi pericolul otoman.
 În sec. XIV-XVI statutul politico-juridic al Ţărilor Române a depins de:
 Raporturile cu Puterile vecine:
 Cu Ungaria existau relaţii încordate deoarece ameninţa dinspre
vest independenţa Ţărilor Române, dar au fost şi momente de
destindere, în condiţiile necesităţii alianţei în lupta antiotomană.
Regatul Ungariei urmărea să reînnoiască mai vechea sa
suveranitate asupra acestor teritorii.
 Cu Polonia au existat relaţii în general paşnice, dar au fost şi
moment tensionate, când aceasta a ameninţat dinspre nord
integritatea şi independenţa Ţărilor Române. Polonia era direct
interesată să-şi deschidă drum spre gurile Dunării şi litoralul pontic
 Imperiul Otoman îşi începe expansiunea în Peninsula Balcanică ,
iar în 1354 prin cucerirea oraşului Gallipoli pătrunde în Europa
unde supune treptat statele bulgar şi sârb. La sfârşitul sec. XIV
ajunge cu graniţa la Dunăre şi ameninţă direct statele române.
 ↔ în aceste condiţii, domnii români participă la cruciadele târzii
pentru a opri expansiunea otomană în Nordul Dunării şi în Europa
Centrală (cruciade= lupte antiotomane iniţiate de papalitate şi
statele creştine pentru apărarea civilizaţiei creştine europene).
- Prin diplomaţie şi rezistenţă armată, Ţara Românească şi Moldova au reuşit să-şi salveze
existenţa statală şi să asigure continuitatea unei vieţi politice româneşti autohtone.
- Desfăşurarea rezistenţei otomane a apropiat cele două state româneşti de Regatul Ungar,
ameninţat şi el de expansiunea otomană. În cadrul efortului antiotoman al Ungariei, un rol
însemnat a revenit factorului militar românesc din Transilvania şi Banat.
 Obiectivele politicii externe româneşti în sec. XIV-XVI:
 păstrarea integrităţii teritoriale ( apărarea hotarelor)
 păstrarea independenţei, a neatârnării, în condiţiile în care
puterile vecine urmăreau subordonarea lor datorită
poziţiei strategice la gurile Dunării şi Marea Neagră.
În concluzie, putem spune că istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea
se desfăşoară într-un context internaţional complicat. Acesta este marcat de expansiunea
Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine – Polonia şi Ungaria de a-şi subordona

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 2

Ţările Române şi de a-şi extinde controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică.

Obiectivul fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă lupta pentru
menţinerea independenţei şi a autonomiei politice, apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor
sale. Pe această linie se înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un
echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi Imperiului Otoman. (Dacă
avem de prezentat 2 acţiuni politico-diplomatice ale domnilor români din sec. XIV-XVI, putem
începe cu această formulă de introducere “ istoria Ţărilor Române…”, trecând ulterior la
prezentarea concretă a acestora)

B. DOMNIA LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN ( 1386-1418), DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI

INTRODUCERE ( câteva date personale şi aprecieri asupra domniei)

Mircea cel Bătrân a fost fiul lui Radu I şi al doamnei Calinichia, bun gospodar, abil om politic şi
apărător al civilizaţiei europene creştine. Una din cele mai puternice personalităţi ale întregii noastre
istorii, el a urcat pe tronul Ţării Româneşti în împrejurări în care lupta pentru apărarea independenţei
nu putea fi încununată de success fără o consolidare internă puternică.
ÎN POLITICA EXTERNĂ, OBIECTIVUL PRIORITAR A FOST APĂRAREA INDEPENDENŢEI ŢĂRILOR ROMÂNE
IZVOARE ISTORICE: CALCOCONDYLOS şi cronicarul turc LEUNCLAVIUS care l-a numit “ cel mai ager
dintre principii creştini”
Afirmarea independenţei Ţării Româneşti s-a desfăşurat în împrejurări politice de o mare
complexitate, prin luptă aprigă, atât împotriva tendinţelor coroanei maghiare de a-şi impune aici
autoritatea, cât şi forţei aggressive a Imperiului Otoman, aflat în plină ascensiune în Balcani.
Acestor acţiuni ostile, Mircea le-a răspuns prin constituirea blocului românesc, fapt ce atestă
strânsa colaborare cu voievozii de la răsărit de Carpaţi, Petru Muşat şi Alexandru cel Bun.
ETAPELE POLITICII EXTERNE:
I ETAPĂ A DOMNIEI CONSTĂ ÎN: – ORIENTAREA MOLDO-POLONĂ şi realizarea BLOCULUI ROMÂNESC
( perioada acţiunilor diplomatice)
La sfârşitul secolului al XIV-lea Imperiul Otoman forţa deja linia Dunării în expansiunea sa spre
centrul Europei. Mircea cel Bătrân în faţa acestei primejdii a adoptat o politică activă de apărare a ţării
aliindu-se cu vecinii
 Prin urmare, el se orientează spre alianţa cu Moldova şi Polonia urmărind să contracareze
presiunea maghiară. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, urmărea să impună statelor
româneşti extracarpatice dominaţia sa efectivă. Relaţiile româno-maghiare s-au deteriorat în
principal datorită preluării de către Mircea a Banatului Severinului, Amlaşului şi Făgăraşului.
 Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşat al Moldovei încă din 1389
 Prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei, Mircea cel Bătrân a reuşit la 10
decembrie 1389 să încheie cu regele Wladyslav al II-lea Iagello al Poloniei TRATATUL DE LA
RADOM, reprezentând o alianţă îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei, în cazul în care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una din cele două ţări. Acest
tratat a fost încheiat de pe poziţii de egalitate.
 În condiţiile creşterii ameninţării turceşti, precum şi a politicii realiste a domnului muntean,
care a susţinut angajarea Ungariei în frontul antiotoman din sud-estul Europei, raporturile cu
coroana maghiară s-au modificat.
 ALIANŢA CU UNGARIA
 La 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg încheie Tratatul de la Braşov,
constituind o alianţă antiotomană sub conducerea regelui Ungariei.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 3

 Trebuie menţionat faptul că Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude
ducatele Făgăraş, şi Amlaş şi Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran şi
domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credinţă nu s-a păstrat până în zilele
noastre, aluzii la existenţa acestuia se regăsesc în tratatul militar între cele două ţări, încheiat
la Braşov în 1395. Acesta este primul tratat de alianţă antiotomană din istoria sud-estului
Europei medievale, încheiat de pe poziţii de egalitate.

II ETAPĂ A DOMNIEI LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN ESTE : LUPTA ANTIOTOMANĂ

Înfruntarea Ţării Româneşti cu forţa militară a Imperiului otoman a început încă din 1388,
când în contextul unui atac turcesc împotriva ţaratului de Târnovo, Mircea a unit ţinutul dintre Dunăre
şi Mare(Dobrogea) cu Ţara Românească.
 Astfel, CAUZELE CONFLICTULUI CU IMPERIUL OTOMAN SUNT:
o Politica antiotomană promovată de domnul muntean care viza oprirea expansiunii
turcilor în Europa
o Alianţa cu statele creştine,
o intervenţiile domnului muntean în sprijinul popoarelor creştine din sudul Dunării.
Mircea acordă sprijin militar sârbilor, dar cneazul Lazăr al Serbiei este înfrânt de
otomani în 1389 la Kossovopolje sau Câmpia Mierlei, iar Serbia devine stat vasal al
Imperiului Otoman. Prin urmare, Mircea cel Bătrân intră în conflict cu Poarta.
o În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul
în zona porturilor dunărene, Mircea preia iniţiativa şi o alipeşte Ţării Româneşti în
1388, aceasta fiind o altă cauză a luptei antiotomane.

 CONFRUNTĂRILE CU TURCII

1. 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395 are loc BĂTĂLIA DE LA ROVINE ( loc neidentificat)
 În octombrie 1394 sau mai 1395 are loc ofensiva turcă la Dunăre
 Sultanul Baiazid I (zis şi Ildîrîm sau Fulgerul) a trecut Dunărea la Turnu spre Argeş
în fruntea unei forţe însemnate (aprox. 40.000 de soldaţi, dupa unii autori),
organizând o expediţie în Ţara Românească.
 OBIECTIVELE LUI BAIAZID erau:
o întărirea hotarului dunărean
o îndepărtarea influenţei maghiare din regiune
o cucerirea Ţării Româneşti
 Mircea , bazându-se pe o armată mai mică (aprox 12.000 de soldati), neputându-
se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărţuire, acesta fiind clar un
război asimetric, datorită raportului inegal de forţe .
 Domnul muntean, evitând atacul frontal a impus sultanului tactica sa: evacuarea
aşezărilor, otrăvirea fântânilor, pârjolirea recoltelor şi hărţuiala permanentă cu
dese atacuri nocturne, astfel încât forţa inamicului a slăbit treptat. Înaintea
bătăliei decisive, rândurile oştirii lui Baiazid se subţiaseră simţitor.
 În ziua de 17 mai 1395 (după alte surse 10 octombrie 1394), armata Ţării
Româneşti înfrânge avangarda otomană într-un loc mlăştinos şi împădurit, numit
Rovine, între Turnu şi Argeş.
 EFECT: Strategia militară abordată de către Mircea cel Bătrân precum şi tactica
retragerii îi aduce o oarecare faimă între conducătorii acelei vremi.
 Despre victoria răsunătoare obţinută de Mircea la Rovine izvoarele vremii au scris:

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 4

„ lănci nenumărate s-au frânt”, „cerul nu se mai putea vedea de desimea

săgeţilor”, „Baiazid a fost înfrânt cu desăvârşire şi a pierdut în jurul a 30.000 de
turci”, „ şi Ildîrîm a scăpat cu greutate cu puţini oameni”.
CONSECINŢELE VICTORIEI au fost: îndepărtarea pericolului otoman şi organizarea
primei mari coaliţii continentale otomane la care a participat şi domnitorul român
– cruciada de la Nicopole
SEMNIFICAŢIA VICTORIEI: CONSOLIDAREA INDEPENDENŢEI ŢĂRII CU PREŢUL
UNOR GRELE SACRIFICII

 DETRONAREA LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN

 Bătălia nu este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată lângă Argeş,
pierde tronul şi se retrage în Transilvania.
 Creşterea autorităţii domneşti a nemulţumit marea boierime care cu sprijinul
turcilor îl sprijină la tron pe Vlad Uzurpatorul
 Acesta încheie prima capitulaţie cu Poarta prin care acceptă plata tributului în
schimbul recunoaşterii autonomiei. Prezent la Argeş, Vlad nu a stăpânit integral
Ţara Românească.
 Mircea cel Bătrân păstrează Oltenia şi ţinuturile de sub munţi , iar în 1397, cu
ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg îl îndepărtează de pe tron pe
Vlad Uzurpatorul.

2. CRUCIADA DE LA NICOPOLE – 25 septembrie 1396

- succesul românesc de la Rovine a determinat alcătuirea primei mari coaliţii
continentale antiotomane, iniţiată de regele maghiar, Sigismund de Luxemburg, şi organizată ca o
cruciadă, bucurându-se de sprijinul cavalerilor occidentali.
 Încă din primăvara anului 1396 au sosit la Buda cavaleri occidentali, francezi şi
burgunzi, apoi germani, italieni si englezi. Acestora li s-au alăturat oştile maghiare, un
corp ardelean condus de voievodul Ştibor şi oastea Ţării Româneşti sub conducerea lui
Mircea.
 În vara anului 1936 aliaţii au cucerit Vidinul şi Rahova ajungând la Nicopole.
 Deşi Mircea, care cunoştea tactica de luptă a otomanilor, a cerut să atace cel
dintâi, a fost refuzat de ducele Burgundiei. În aceste condiţii atacul a fost pornit de
cavaleria occidentală, care s-a îndepărtat de liniile creştine şi a fost înconjurată de
oastea otomană. Oastea valahă, formată din cavalerie uşoară, nefiind invitată să
ia parte la şarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă.
 Rezultatul cruciadei a fost un fiasco, după câteva succese minore, cruciada
încheindu-se lamentabil.
 EFECT: Dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie consfinţea prezenţa otomanilor
în Bulgaria şi pe linia Dunării
 CONSECINŢELE ÎNFRÂNGERII: În interiorul ţării prezenţa turcilor a avut un efect
paradoxal pentru că i-a întărit poziţia lui Mircea; pericolul otoman i-a readus pe boieri
în jurul domnului după o scurtă perioadă de anarhie favorabilă lui Vlad Uzurpatorul
favoritul sultanului.
SEMNIFICAŢIA VICTORIEI OTOMANE DE LA NICOPOLE:
 Creştinii sunt înfrânţi iar Imperiul Otoman îşi consolidează puterea în Balcani.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 5

III ETAPĂ: ACŢIUNI DIPLOMATICE ŞI MILITARE

 În 1395-1396 Ţara Românească a încheiat primele capitulaţii cu turcii ( capitulaţii- tratate prin
care Ţările Române erau privilegiate: li se recunoştea autonomia în schimbul plăţii tributului şi
primeau ajutor dacă erau atacate), în timpul domniei efemere a lui Vlad Uzurpatorul.
 Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur cel Şchiop) la
Ankara în vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.
 După anul 1402, ( captivitatea lui Baiazid la Ankara) Mircea cel Bătrân desfăşoară o intensă
activitate diplomatică, sprijinind la tronul Imperiului Otoman diferiţi pretendenţi, cu scopul
menţinerii anarhiei.
 Astfel, el a luat parte la lupta pentru tronul imperiului otoman şi l-a ajutat pe Musa Celebi ,
fiul lui Baiazid, să devină sultan (pentru o perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit şi
alţi pretendenţi (Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe şeicul Bedr-ed-Din);
 La tronul Moldovei îl susţine pe Alexandru cel Bun;
 Reînnoieşte alianţele cu puterile creştine, Ungaria şi Polonia;
 Cu toate acestea, sultanul Mahomed I Celebi reuşeşte să-şi înfrângă oponenţii şi plănuieşte o
expediţie de pedepsire a voievodului valah.
 Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârşitul domniei , în 1417, un
tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoştea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut
anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la
Constantinopol un fiu drept garanţie.

 Plata anuală a tributului însemna astfel răscumpărarea păcii şi nu afecta organizarea internă a
ţării.

SFÂRŞITUL DOMNIEI ( CONCLUZIA)

Mircea cel Bătrân a încetat din viaţă la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la
Cozia, la 4 februarie acelaşi an.
La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408.
„Principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, aşa cum a fost numit de către istoricul
german Leunclavius, Mircea a domnit peste Valahia timp de 32 de ani.
Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înţelepte pe
care le-a luat, şi un adevărat creştin, lăsând în urma sa mai multe lăcaşe de cult.
Pe lângă succesele militare, Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relaţiile cu Ungaria şi
Polonia, cât şi cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situaţia
internă.
Reuşind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, Mircea cel
Bătrân devine o figură proeminentă a luptei creştinilor din Balcani.

C. DOMNIA LUI ALEXANDRU CEL BUN ( 1400-1432), DOMN AL MOLDOVEI

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, potrivit celor scrise de Grigore Ureche, a
întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 6

POLITICA INTERNĂ
 A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act
în care este atestat şi oraşul Iaşi.
 A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol.

POLITICA EXTERNĂ
 Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem
de abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia.
 Astfel, recunoscând suzeranitatea regelui polon, Vladislav Jagello, - a incheiat tratate de
pace cu acesta in 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 fagaduindu-i sfat si ajutor impotriva
oricarui dusman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a
Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova,
de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.
 Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare
pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de
influenţă. În eventualitatea că voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alăturat în lupta
antiotomană, Moldova ar fi foat împărţită . Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că
Alexandru şi-a onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui
polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare.
 În calitate de vasal al lui Vladislav Jagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii
purtate împotriva Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, şi la Marienburg, în 1422, ambele
fiind câştigate de către polonezi.
 De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova şi Imperiul
Otoman. Turcii au asediat Chilia şi Cetatea Albă, dar Alexandru a reuşit să le apere, fără vreun
ajutor extern, aceasta fiind prima implicare a Moldovei în frontul antiotoman..

SFÂRŞITUL DOMNIEI
 Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre
Polonia si Ungaria.
 În urma lui au ramas mai multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

C. DOMNIA LUI IANCU DE HUNEDOARA ( 1441-1456), VOIEVOD AL TRANSILVANIEI

Introducere

Pe fondul declinului autorităţii domneşti, datorită luptelor interminabile pentru tron dintre
urmaşii lui Mircea şi Alexandru cel Bun, a crescut puterea politică şi economică a marii boierimi. În
aceste condiţii, instabilitatea politică a Ţărilor Române extracarpatice a fost folosită de puterile
creştine vecine, Ungaria şi Polonia, pentru a transforma suzeranitatea lor, acceptată de Basarabi şi
Muşatini, într-o întâietate la Dunăre şi Marea Neagră. Prezenţa otomanilor în Balcani va complica
lupta pentru supremaţie a puterilor creştine cu grele consecinţe pentru Ţările Române. Deoarece, într-
o primă fază a acestui conflict, până în a doua jumătate a secolului al XV-lea, Polonia nu se va implica
în evenimente, un rol important în lupta antiotomană îi revine Ungariei, remarcându-se cu această
ocazie, personalitatea lui Iancu Corvin de Hunedoara.
Pe tot parcursul secolului al XV-lea, domnii români vor alterna diplomaţia cu rezistenţa armată
pentru îndeplinirea obiectivelor politicii externe româneşti: apărarea hotarelor ţării şi asigurarea
independenţei, motiv pentru care vor recurge la politica blocului românesc, a constituirii unui sistem

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 7

de alianţe cu statele creştine Polonia şi Ungaria, capabil să servească scopurilor lor şi adoptării unor
tactici de luptă împotriva Porţii precum: războiul asimetric, evacuarea aşezărilor, pârjolirea recoltelor,
otrăvirea fântânilor, hărţuirea permanentă a inamicului cu dese atacuri nocturne, menite să scadă
combativitatea armatelor Semilunii şi să le asigure victoria.

DATE PERSONALE:
 Mare comandant de oşti „cruciat”, Iancu Corvin de Hunedoara provine dintr-o familie
românească de cnezi hunedoreni înnobilaţi pentru servicii aduse coroanei maghiare;
Funcţii deţinute: 1438- ban de Severin, 1441 este numit voievod al Transilvaniei de regele
Ungariei şi al Poloniei Vladislav III Iagello ( uniune dinastică polono-ungară), în 1446
devine guvernator al Ungariei, iar în 1452 primeşte titlul de mare căpitan al Ungariei
Principalul izvor care ne furnizează informaţii despre domnia lui Iancu de Hunedoara este:
Cronica lui Ioan de Thuroczi

POLITICA INTERNĂ
Iancu de Hunedoara se dovedeşte a fi un bun organizator în domeniul administraţiei şi
finanţelor şi un tactician abil, apropiindu-şi mica nobilime fără a-şi ridica împotrivă baronii şi marea
nobilime a ţării.
O preocupare deosebită o acordă armatei, a cărei majoritate o vor forma cnezii vasali, iar în
condiţii de mare primejdie, nu va pregeta să convoace ţărănimea liberă şi să angajeze mercenari. În
confruntările avute cu otomanii, Iancu acordă o atenţie sporită cavaleriei şi dotării infanteriei cu arme
de foc. Tactica sa de luptă preferată este păstrarea iniţiativei în teritoriul inamic.

POLITICA EXTERNĂ promovată de Iancu de Hunedoara a fost determinată de două obiective:

Lupta antiotomană
Atragerea celor două ţări române, Ţara Românească şi Moldova, în frontul antiotoman,
( politica blocului românesc) motiv pentru care va instala pe tronul acestora domni
favorabili politicii sale: În Ţara Românească pe Basarab al II-lea, Vladislav al II-lea şi Vlad
Ţepeş, iar în Moldova pe Petru al II-lea şi pe Bogdan al II-lea

CONFRUNTĂRILE CU TURCII

Era vremea în care raporturile politice şi militare între Ungaria şi Imperiul Otoman
erau încordate, deoarece sultanul Murad al II-lea reluase, la jumătatea secolului al XV-lea,
ofensiva în Balcani şi spre Dunăre, în imediata vecinătate a hotarelor coroanei maghiare. În
1439 turcii au cucerit Semendria , iar în primăvara anului 1440 au atacat fără succes Belgradul.
1. Seria marilor acţiuni antiotomane conduse de Iancu de Hunedoara a început în toamna
anului 1441, când oastea condusă de marele voievod obţine victoria împotriva beiului de
Semendria
2. Replica turcilor nu a întârziat să se producă, astfel, după îndepărtarea şi arestarea lui Vlad
Dracul, domnul Ţării Româneşti, importante unităţi militare aparţinând Porţii au trecut
Dunărea pentru a transforma Ţara Românească în paşalâc, pregătindu-se deopotrivă de
invadarea Transilvaniei. Primejdia l-a determinat pe Iancu să decreteze mobilizarea
generală, dar evenimentele s-au precipitat şi în 1442 turcii obţin victoria la Sântimbru
( apropierea oraşului Alba Iulia), înainte ca voievodul Transilvaniei să poată beneficia de
totalitatea trupelor aşteptate.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 8

3. Abilul voievod român însă va transforma această victorie într-o înfrângere, înainte ca turcii
s-o poată valorifica. El va urmări îndeaproape trupele otomane şi îşi ia revanşa prin
victoria de la Sibiu (1442).
4. În septembrie 1442, armata otomană comandată de beilerbeiul Rumeliei, Sehabeddin,
este învinsă de Iancu pe râul Ialomiţa
Efectele acestor victorii obţinute de Iancu pe câmpul de luptă sunt însemnate. El trece
Carpaţii în Ţara Românească unde instalează un domn favorabil politicii sale antiotomane,
respectiv pe Basarab, fiul lui Dan al II-lea. Se încheia, prin urmare, primul episod al
confruntării turco-maghiare cu victoria lui Iancu, acesta devenind cea mai prestigioasă
figură de luptător creştin împotriva Semilunii.
5. CAMPANIA CEA LUNGĂ – 1443-1444 (F.F. IMP. DE REŢINUT- SUNT SUBIECTE DE PREZENTARE)
 Victoriile obţinute de Iancu, au încurajat statele creştine apusene să plănuiască
organizarea unei mari cruciade în scopul alungării otomanilor din Balcani şi de la
Dunăre. Momentul părea prielnic deoarece sultanul Murad al II-lea fusese obligat
în toamna anului 1442 să ridice asediul Constantinopolului, în timp ce oştile sale
suferiseră o grea înfrângere în Asia Mica ( la Caramania).
 La chemarea imperativă a papei Eugeniu al IV-lea, puterile occidentale însă au
refuzat să răspundă
 Dieta Ungariei a hotărât noua campanie care se sprijinea pe 35000 de soldaţi
recrutaţi de Iancu, cărora li s-au adăugat efectivele despotului sârb Brancovici şi
un contingent muntean condus de fiul lui Vlad Dracul.
 Aşadar, cea mai importantă campanie antiotomană iniţiată de voievodul
Transilvaniei este „campania cea lungă” desfăşurată în 1443-1444 şi hotărâtă de
Dieta Ungariei, la care participă şi sărbii şi muntenii.
 Semnalul trecerii peste Dunăre a fost dat în septembrie 1443, „campania cea
lungă” începuse
 Victoria repurtată de armata creştină condusă de Iancu la trecerea râului Morava,
ocuparea oraşului Niş, au deschis perspectiva eliberării popoarelor balcanice
oprimate şi au adunat în tabăra sa numeroşi bulgari, bosnieci, sârbi şi albanezi.
 Apropierea iernii şi dificultatea traversării trecătorilor muntoase au obligat forţele
creştine să se retragă pentru moment
 La 2 februarie 1444, oastea creştină repurtează o strălucită victorie, pricinuind
importante pierderi semnificative Semilunei.
 După 6 luni în teritoriul inamic, regele Vladislav intra în Buda cu trofeele obţinute:
13 comandanţi turci şi 4000 de prizonieri
PACEA DE LA SEGHEDIN - 1444
- această campanie se incheie printr-o pace favorabilă creştinilor , prin care otomanii se obligă
să înceteze orice confruntare pe 10 ani şi să elibereze teritoriile creştine cucerite din Serbia şi
albania, să elibereze prizonierii şi să plătească o importantă despăgubire de război.
- Din păcate, tânăr şi lipsit de experienţă, regele Ungariei va negocia pacea, pregătindu-se de un
nou război.
6. CRUCIADA DE LA VARNA – 1444
 Pacea nu a fost una de durata întrucât coroana maghiară la insistenţele papalităţii
organizeaza o nouă cruciadă antiotomană.
 Statele creştine occidentale trimit o flotă în zona strâmtorilor Bosfor şi Dardanele,
urmărindu-se blocarea acestora, cucerirea Adrianopolului şi alungarea turcilor din
Europa.
 Astfel, pacea avantajoasă a fost ruptă
Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 9

 La 20 septembrie 1444 armata cruciată a trecut Dunărea, obţinând câteva victorii.

Domnul Ţării Româneşti, Vlad Dracul, bun cunoscător al tacticii de luptă turceşti,
era neîncrezător într-o eventuală victorie, deoarece forţele antiotomane erau
puţine şi slab instruite. Ajungând la Varna, trupele conduse de Iancu au aflat că
galerele flotei aliate nu au reuşit să oprească armata sultanului care se îndrepta
spre locul luptei. Războiul asimetric ( 80 mii turci contra 15 mii creştini) a decis
victoria Semilunii.
 Cruciada de la Varna se încheie cu un dezastru pentru creştini, regele Ungariei
pierzându-şi viaţa.
 La Dieta din februarie 1445 s-a format un guvern provizoriu, alcătuit din cinci
căpitani generali, Iancu primind în guvernare Transilvania, Banatul şi Crişana.
Deoarece anarhia rezultată ca urmare a acestei diviziuni a scăpat de sub control,
Iancu a fost ales regent al Ungariei.
 EFECT: Victoria obţinută la Varna în faţa oastelor creştine a permis consolidarea
puterii Imperiului Otoman în Balcani.
7. CAMPANIA DE LA DUNĂRE – 1445
 În pofida anarhiei interne, Iancu de Hunedoara a continuat lupta antiotomană.
 Prezenţa flotei aliate în zona Strâmtorilor şi un ajutor militar din parte lui Vlad
Dracul i-au permis în 1445 lui Iancu să întreprindă campania de la Dunăre ,
obţinând o strălucită victorie împotriva oştilor otomane şi cucerind oraşul Giurgiu,
de care domnii Ţării Româneşti aveau mare nevoie.
 Succesiunea la tronul Ungariei revine copilului Ladislau, fiul lui Albert de
Habsburg, iar Iancu devine guvernator al Regatului ungar.
8. CRUCIADA DE LA KOSSOVOPOLJE – 1448
 În 1448 Iancu plănuieşte o nouă cruciadă antiotomană, gândită în două etape:
1448- eliberarea Macedoniei şi a portului Salonic, esenţial pentru blocarea
Strâmtorilor, iar în 1449 cucerirea Bosforului
 Din păcate aceste planuri se pot realiza, deoarece intrate în Serbia în septembrie
1448, trupele lui Iancu au ajuns la Câmpia Mierlei în octombrie
 Bătălia s-a desfăşurat vreme de trei zile soldându-se cu înfrângerea cruciaţilor şi
pierderi deosebit de grele ↔aceasta a fost ultima mare acţiune antiotomană din
secolul al XV-lea cu participarea românilor.
În noiembrie 1451, în calitate de guvernator al Ungariei, Iancu încheie un
armistiţiu cu Poarta pe 3 ani, care prevedea respectarea graniţelor Ungariei.
EFECTE:
 Dacă în ceea ce priveşte relaţiile reciproce domneşte statu-quo-ul, Iancu şi-a consolidat poziţia
la răsărit de Carpaţi unde se exercită acum un veritabil condominium maghiaro-otoman
 1453 are loc ofensiva Imperiului Otoman în Balcani şi la Dunăre. Sultanul Mehmed al II-lea
cucereşte Constantinopolul, denunţă armistiţiul cu statele creştine, invadează Serbia şi
cucereşte Semendria.
OBIECTIVUL PORŢII: cucerirea Belgradului, supranumit „cheia Europei”
9. CRUCIADA DE LA BELGRAD – 1456
 În aceste condiţii papa Calixt al III-lea dispune organizarea unei noi cruciade. Iancu
obţine o victorie categorică la Belgrad: Mehmed al II-lea este rănit, tunurile
turceşti sun capturate de creştini, oastea turcă se retrage.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 10

 Victoria armatelor cruciate sub conducerea lui Iancu crea precedentul marilor
fapte de arme ale lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi proteja Europa Centrală, cel
puţin pentru o jumătate de secol.

SFÂRŞITUL ŞI SEMNIFICAŢIA DOMNIEI

 Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin a murit în 1456 de ciumă in tabara de la Zemun
( Belgrad), după ce obţinuse încă o victorie importantă, în bătălia de la Belgrad, contra oştirii
otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul.
 Este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail.

 Pe piatra sa funerară stă înscris "s-a stins lumina lumii".

 Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază victoria obţinută de Ioan de Hunedoara ca fiind "cel
mai fericit moment al vieţii sale".

 Mare personalitate a secolului al XV-lea, apărător al civilizaţiei creştine, Iancu a fost cel mai
prestigios luptător creştin împotriva Semilunii

D. DOMNIA LUI VLAD ŢEPEŞ , ( 1456-1462), DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI

DATE PERSONALE:
 -nepotul lui Mircea cel Batran, Vlad Ţepeş, denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către
străini), a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476
 S-a născut în cetatea Sighişoara din Transilvania, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei
nobile transilvănene.

 Vlad Ţepeş a fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a
Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară a
lui Matei Corvin.

 A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel
Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie.

 Vlad Ţepeş a devenit vestit prin cruzime şi pentru că obişnuia să îşi tragă inamicii în ţeapă.

 Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un

principe de o cruzime demonică.

 Porecla Ţepeş i s-a atribuit de pe urma execuţiilor frecvente prin tragere în ţeapă pe care le
ordona. Acest nume a fost menţionat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 şi s-a
păstrat în istoria românilor.

SITUAŢIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI ÎN SEC. XV

 În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul
asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) şi ameninţau Europa.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 11

 Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale
Serbia, parţial Ungaria, parţial România, Bulgaria, Albania şi Grecia), extinderea spre occident
oprindu-se la porţile Vienei, al cărei asediu eşuează.

 Obiectivul politicii externe: În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra
domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care
făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

 În timpul domniei sale, Ţara Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de Imperiul
Otoman.

CONFLICTUL CU IMPERIUL OTOMAN

 CAUZA CONFLICTULUI: -în 1459 Ţepeş refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000
galbeni anual).
 Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenţei unui proiect de cruciadă impotriva
otomanilor, cruciadă susţinută de Papă şi în care regele Ungariei, Matei Corvin, ar fi
urmat să joace rolul principal ( acesta chiar primeşte de la Papă suma de 40.000
galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni şi 10 nave de război).

ALIANŢA CU UNGARIA- 1460

 În acest context politic, Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu Matei Corvin, probabil la
începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice.
 Mai mult, turcii vor încerca prin intermediul lui Hamza paşa, beiul de Nicopole, şi al
diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleşug, fără succes însă.
Odată dejucate planurile otomanilor şi pedepsiţi cei doi (au fost traşi în ţeapă
împreună cu toţi soldaţii turci care-i însoţeau), Vlad Ţepeş organizează o campanie
surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462.

CAMPANIA ANTIOTOMANĂ DIN 1461-1462

 O întinsă regiune, de la Obluciţa şi de la vărsarea Dunării în Marea Neagră până la
Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleşug, peste
20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor ucişi fiind indicat de însuşi
Vlad Ţepeş într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare,
expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin
regelui ungar. Deşi l-a asigurat la 4 martie 1462 că îi va veni în ajutor, Matei Corvin a
părăsit Buda abia la sfârşitul lui august, când campania otomană era deja încheiată.
 În ceea ce-l priveşte pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de sfidarea lui Ţepeş, îi va
pregăti un răspuns pe măsură.

ATACUL SURPRIZĂ DE LA TÂRGOVIŞTE – 1462- F.F.IMP. DE REŢINUT

 În primăvara lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate uriaşe, cca 100-120.000 de
oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de
nave de război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre.
 Efectivele domnului valah nu depăşeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de
oşteni. – război asimetric

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 12

 Deşi Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetăţii Turnu, aceştia, la
adăpostul nopţii, reuşesc să treacă fluviul îndreptându-se direct spre Târgovişte (4
iunie 1462).

 În aceste condiţii Ţepeş va aplica tactica hărţuirii: pustiirea pământului - mai ales
drumul spre Târgovişte -, otrăvirea fântânilor, atacarea detaşamentelor turceşti
plecate după hrană.

 În această atmosferă apasătoare în care oştile turceşti, flămânde şi înfricoşate,

înaintau prin ţara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Ţepeş, atacul de noapte
din 16-17 iunie 1462, menit să demoralizeze şi mai mult oastea otomană, atac despre
care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462.

 Ţinta atacului a fost însuşi sultanul, însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu
al unui vizir.

 Totuşi efectul psihologic al atacului a fost important.

 Mulţi turci au fost ucişi, iar sultanul, conform relatărilor, "a părăsit în ascuns tabăra în
chip ruşinos"; văzând "marea pierdere suferită de ai săi" a dat ordin de retragere.

 În apropierea Târgoviştei îl aştepta un spectacol care a băgat groaza în oştile sale: o

pădure de ţepi în care atârnau o mulţime de turci ucişi în înainte sau în timpul bătăliei;
în faţa acestei privelişti turcii "s-au înspăimântat foarte tare", iar sultanul a recunoscut
că "nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari" şi care "ar fi vrednic
de mai mult".

 Cu excepţia cronicilor turceşti, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea

sultanului, care a fost silit "să se întoarcă în fugă spre Dunăre cu mari pierderi printre
ai săi şi cu ruşinea de a fi dat dosul".

 Oastea turcă s-a îndreptat spre Dunăre, aşa de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul
ajunsese la Adrianopol.
DETRONAREA LUI VLAD ŢEPEŞ
 Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgovişte,
ca domn pe fratele lui Ţepeş, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea
sa pe toţi cei ce i se împotriveau lui Ţepeş. Paşa de Nicopole urma să asigure sprijin
armat lui Radu.
 Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Ţării Româneşti, cei doi fraţi
căutând fiecare să-şi întărească forţele pentru a-şi elimina adversarul.

 Spre deosebire de Vlad Ţepeş care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel
Frumos oferea boierilor pacea şi prietenia cu sultanul. Aceştia trec până la urmă de
partea lui. În aceste condiţii, părăsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încă
o oaste destul de numeroasă cu care se pare că în jurul datei de 8 septembrie ar fi
dobândit chiar o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Ţepeş trece
în Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul său Matei Corvin.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 13

 Cum acesta nu venise nici pregătit, nici prea hotărât de luptă, a decis destul de repede
să-şi schimbe planul iniţial, recunoscând situaţia existentă în Ţara Românească şi
renunţând să-l sprijine pe Tepeş. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit şi o
presupusă scrisoare a lui Vlad către sultan în care domnul muntean ar fi cerut iertare
şi, mai mult decât atât, s-ar fi obligat să-l ajute împotriva oştilor maghiare.

 Drept urmare, în noiembrie 1462 Vlad Ţepeş, în loc să primească ajutorul aliatului său,
este arestat sub acuzaţia de trădare şi încarcerat la Vişegrad vreme de 12 ani.

 După Vişegrad, e silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forţat.

 Va fi eliberat în 1475, la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, în contextul
presiunilor turceşti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre.
ULTIMA DOMNIE
 Vlad a fost recunoscut ca prinţ al Valahiei pentru a treia oară în 1475, însă s-a bucurat de o
perioadă foarte scurtă de domnie.
 A fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476.

 Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a
triumfului asupra lui Vlad Ţepeş.

E. ŞTEFAN CEL MARE ( 1457-1504), DOMN AL MOLDOVEI

INTRODUCERE

Domnia lui Ştefan cel Mare reprezintă punctul culminant al luptei pentru neatârnare şi
afirmare suverană a românilor în secolul al XV-lea. Mai mult decât toţi predecesorii săi, Ştefan a
acţionat în sensul centralizării statale, punând capăt puterii anarhice a marii boierimi şi sprijinind
ascensiunea economică şi politică a boierimii mijlocii şi ţărănimii libere. A realizat astfel un
echilibru social care a îngăduit domniei să consolideze celelalte instituţii ale statului şi să dea
Moldovei stabilitate şi prosperitate.
În relaţiile internaţionale a fost călăuzit de voinţa de a asigura ţării sale mici şi lipsită de
potenţialul militar al vecinilor săi o poziţie cât mai avantajoasă, care-i îngăduia accesul la
independenţă. A întreţinut relaţii de bună vecinătate cu Ungaria , Polonia şi Imperiul Otoman,
atâta vreme cât aceste mari puteri au ştiut să respecte libertatea ţării sale, dar s-a dovedit a fi un
duşman de temut, ori de câte ori acestea au atentat la integritatea teritorială şi independenţa
Moldovei.

CONTEXT INTERNAŢIONAL LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XV-LEA

Moldova şi-a modelat atitudinea în funcţie de poziţia Poloniei, Ungariei şi Imperiului

Otoman, fiecare exprimându-se în funcţie de reacţia celorlalte. Datorită unei politici externe de
mare inteligenţă şi fermitate, statul românesc a reuşit în timpul domniei lui Ştefan cel Mare să
schimbe condiţia de obiect în disputa dintre marile puteri ce aceea de subiect de sine stătător,
capabil să-şi afirme suveranitatea.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 14

La jumătatea secolului al XV-lea, raporturile de forţă în zona nord-dunăreană păreau a da

câştig de cauză Poloniei, a cărei vasală de tradiţie era Moldova, încă din vremea lui Petru Muşat şi
Imperiului Otoman, care primise primul tribut în valoare de 2000 de galbeni.
În raporturile sale cu marile puteri vecine, Ştefan a desfăşurat cu abilitate şi înţelepciune un
sistem de relaţii, capabil să asigure Moldovei independenţa reală. El era conştient de faptul că
vecinii săi încercau să aducă Moldova sub suzeranitatea lor pentru a controla oraşele-porturi de la
gurile Dunării, Chilia şi Cetatea Albă.
Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care , după cucerirea
Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih - îşi continua înaintarea spre
inima Europei.
Caracteristica gândirii politice a lui Ştefan a fost că a urmărit perseverent să nu se confrunte
cu doi duşmani deodată. Consecvent acestui principiu, într-o primă parte a domniei a păstrat relaţiile
cu Imperiul Otoman, inclusiv prin plata tributului şi a înlăturat suzeranitatea maghiară prin
acceptarea celei polone. Încercarea Porţii de a domina economic zona Mării Negre a creat o situaţie
nouă şi a determinat în mod firesc noi alianţe politice şi militare. Încă din 1463, RepublicaVeneţiană
se găsea în război cu turcii. Împotriva lui Mehmed al II-lea se ridicase şi hanul Turcoman din Asia,
Uzum Hassan şi, îşi manifestase dorinţa de a se alătura acestui effort, Caffa, posesiune genoveză la
Marea Neagră, Mangopul şi Hanatul Crimeii.
Ştefan cel Mare a realizat de la bun început că politica pontică a Imperiului Otoman viza
Chilia şi Cetatea Albă. Competiţia pentru controlul gurilor Dunării continua deci cu adversari a
căror forţă politică şi militară se dovedea redutabilă.

DATE PERSONALE

 Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie 1504, Suceava),
fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504.
 Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent
pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat
admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-
un erou legendar.

 Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat
în balade: „Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul
soare”.

 Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: "Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu,
mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omorâia fara giudeţ.
Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai,
acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai
săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu
pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după
moartea lui şi fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăşti cum se tâmplă:
din pom bun roade bune să iasă."

ÎNCEPUTUL DOMNIEI

 După uciderea tatălui său Bogdan al II-lea , Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş,
domnul Ţării Româneşti şi îl înfrânge pe Petru Aron, predecesorul său, în "tina de la
Doljeşti", la 12 aprilie 1457

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 15

 pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Direptăţii, lângă cetatea
de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn.

 Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara"
proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia.

 Este prima ceremonie de acest fel din istoria Moldovei, ce atestă rolul foarte important al
boierimii în consacrarea (alegerea) domnului.

POLITICA INTERNĂ

 În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii
răsăriteni până la Nistru.
 Ştefan devenea conducătorul unei ţări dezbinate, dominate de marea boierime şi marile
puteri vecine. Ruina Moldovei era desăvârşită de grave cedări teritoriale: în 1448 cetatea
Chilia a fost pierdută în favoarea Ungariei, iar Hotinul, cea mai nordică cetate din sistemul
defensiv al ţării fusese lăsată Poloniei de Petru Aron în schimbul sprijinului militar împotriva
lui Ştefan, la fel ca Pocuţia, gajul străvechiului împrumut pentru regii acestei ţări.

 În preocupările lui Ştefan, armata a deţinut o poziţie privilegiată. Ţăranii răzeşi,

proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul unor
privilegii.

 Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile
lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în caz de
nevoie.

 Oastea mare a lui Ştefan era deci o ,,oaste de ţară", la vremea aceea puţini fiind lefegii
(mercenari sau soldneri). Ţara era apărată de cetăţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la
Nistru, cetatea Chilia la Dunăre, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi , Cetatea
Neamţului, iar pe Siret cetatea Romanului. Acestora, domnul moldovean le-a atribuit un rol
dublu: de rezistenţă în faţa unei invazii străine şi de concentrare a trupelor de instrucţie. În
ceea ce priveşte înzestrarea tehnică, artileria s-a constituit ca armă distinctă , fiind utilizată la
cel de-al doilea asediu al Chiliei, în 1465.

 Marele domn a înţeles importanţa excepţională a oraşelor-cetăţi de la gurile Dunării,

terminalul european al comerţului apusean şi baltic cu lumea orientală şi a acţionat
consecvent pentru apărarea lor. Posesorul Chiliei putea controla întreg comerţul de tranzit din
zona pontică, sursă importantă de prosperitate a ţării. De aici şi rivalitatea pentru acest oraş-
cetate între Ungaria, Ţara Românească şi Imperiul Otoman ce a fost tranşată de Ştefan în
1465 în favoarea sa.

RELAŢIILE POLITICO-DIPLOMATICE CU POLONIA ŞI UNGARIA

 Ştefan a profitat de complicaţiile regelui polon, Cazimir al IV-lea, în raporturile sale cu

Ordinul teutonic şi l-a determinat să aleagă pacea şi înţelegerea cu Molova, în locul unui
război incomod pentru care îi lipseau mijloacele.
 Astfel, la Overchelăuţi, la 4 aprilie 1459, el era recunoscut domn de către regele polonez , în
schimbul acceptării suzeranităţii şi cedării Hotinului, iar Petru Aron era izgonit departe de
hotarele Moldovei

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 16

 Prin urmare, Ştefan cade la înţelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului,
ceea ce atrage duşmănia regelui Ungariei, Matei Corvin.

 Apropierea de puternicul regat nordic va continua şi în anii următori, când, la 3 iulie 1460, va
fi reînnoit mai vechiul privilegiu al negustorilor lioveni (polonezi), iar în 1462 se va semna
un nou acord prin care Hotinul era restituit lui Ştefan, recunoscându-i-se drepturile asupra
Chiliei.

 Campania lui Mehmed al II-lea în regiunile nord-dunărene, în 1462, a determinat toate statele
creştine din zonă să-şi formuleze opţiunile: Polonia, care refuzase să semneze un acord cu
Poarta a rămas în afara ostilităţilor, Vlad Ţepeş a acţionat în Ţara Românească cu sprijinul
regelui maghiar, iar Ştefan, căruia împrejurările nu-i îngăduiau să i se alăture lui Vlad Ţepeş,
deoarece era legat prin acorduri de Polonia şi plătitor de tribut turcilor, a preferat o
neutralitate activă.

 Evenimentele din vara anului 1462 trădau toate polarizările politice din zonă: Ţara
Românească alături de Ungaria într-o coaliţie antiotomană, Moldova în strânse relaţii cu
Polonia, interesată să-şi refacă unitatea teritorială şi să-şi consolideze poziţiile economice la
gurile Dunării

 Obiectivul prioritar al lui Ştefan era redobândirea Chiliei, aflată sub stăpânire maghiară,
realizat la 26 ianuarie 1465 : „ în luna lui ianuarie, într-o joi, la miezul nopţii a venit Ştefan
voievod, cu bună pace dinspre toate părţile şi vineri dimineaţa a lovit cu bombardele şi a atacat
toată ziua poarta cetăţii şi a cucerit-o cu mari lupte”

 Stăpânirea Chiliei a determinat, cum era de aşteptat, reacţia adversă , atât a regelui maghiar
Matei Corvin, cât şi a sultanului Mehmed al II-lea

EMANCIPAREA DE SUB SUZERANITATEA MAGHIARĂ

Lupta de la Baia cu Ungaria pentru stăpânirea cetăţii Chilia- 1467

 Raporturile moldo- ungare au suferit o deteriorare constantă în perioada 1465-1467

 În toamna anului 1467, campania împotriva Moldovei fusese hotărâtă, astfel încât, cu 40000
de soldaţi şi o puternică artilerie, armata regală maghiară se îndreaptă spre pasul Oituz, iar
la 13 noiembrie era la Trotuş

 Înaintarea oştilor maghiare spre capitala Moldovei a fost însoţită de jafuri, silnicii,
incendierea aşezărilor, ţara fiind pustiită şi trecută prin „foc şi sabie”.

 Matei Corvin îşi aşază tabăra la Baia, unde intenţiona să serbeze Crăciunul

 În dimineaţa zilei de 14 decembrie, Ştefan s-a apropiat de oraş cu intenţia de a-l incendia
din trei părţi, cu scopul ca, în deruta produsă să se desfăşoare atacul general

 În bătălia decisivă din zorii zilei de 15 decembrie, la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea
ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeţi şi o lovitură de lance, iar voievodul
Transilvaniei şi 4000 de soldaţi au rămas pe câmpul de luptă.

 Dezastrul trupelor maghiare ar fi fost complet, dacă retragerea acesora n-ar fi fost înlesnită
de cavaleria moldoveană care nu a ascultat ordinele domnului moldovean

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 17

 Ştefan a năvălit în Ardeal pe urmele armatei ungureşti în retragere şi şi-a asigurat liniştea
la graniţa apuseană a ţării.

 Conflictul cu Polonia, început în 1468, a pus coroana maghiară în imposibilitatatea de a mai

interveni la răsărit de Carpaţi

 EFECT:

o Se încheia astfel ultima încercare a Ungariei de a aduce Moldova sub suzeranitatea sa

o Prin eşecul opoziţiei boiereşti şi lichidarea lui Petru Aron în 1470, poziţia lui Ştefan se
va consolida considerabil

o Moldova înregistrează prima recunoaştere internaţională, pentru sine şi pentru

conducătorul său politic.

EMANCIPAREA DE SUB SUZERANITATEA POLONĂ

 În condiţiile pierderii în 1484 a cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, considerate de sultan

“ poziţii cheie şi uşi ale întregii Polonii, a Romei , a Tartariei şi a întregii Mări Negre”,
eforturile militare şi diplomatice ale lui Ştefan se îndreaptă spre consolidarea alianţelor
existente pentru continuarea luptelor cu turcii.

 Regele Cazimir i-a cerut lui Ştefan să se recunoască vasalul lui şi să-i depună jurământ de
credinţă în tabăra militară de la Colomeea, iar Stefan cel Mare a acceptat această umilinţă, în
speranţa că va primi ajutorul aşa de necesar împotriva turcilor.
 marele domnitor moldovean, în fruntea unei suite de 3000 de persoane a depus personal,
omagiu de vasalitate regelui polon Cazimir la Colomeea, în data de 15 septembrie 1485 . “ A
fost un fapt demn de uimire spre a vedea astfel înclinându-se virtutea înaintea slăbiciunii şi
meritul adevărat înaintea spoielii.” Dar polonezii nu s-au ţinut de cuvânt şi nu i-au acordat
sprijinul militar cerut.

 În 1488 însă, o dată cu redeschiderea chestiunii Pocuţiei, redobândită prin luptă de

moldoveni, se deteriorează raporturile cu regele Cazimir al –IV-lea. Litigiul a intensificat
acţiunile reciproce cu un punct culminant în expediţia regelui polon Ioan Albert ( urmaşul
lui Cazimir al IV-lea ) în Moldova.
 Lupta de la Codrii Cosminului - 1497
La 26 octombrie 1497, la Codrii Cosminului armata poloneză este înfrântă. Cea mai
importantă consecinţă a tensiunilor dintre cele două ţări a fost tratatul din 12 iulie 1499 de la Hârlău,
care consfinţea situaţia Moldovei ca stat independent, prin încetarea oricărei forme de vasalitate.

PACEA CU IMPERIUL OTOMAN ŞI ACCEPTAREA TRIBUTULUI ÎN SCHIMBUL AUTONOMIEI

 Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, Ştefan încheie în anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II,
care asigură independenţa Moldovei în schimbul plăţii unui tribut sultanului.

RELAŢIILE CU ŢARA ROMÂNEASCĂ: IMPUNEREA PE TRON A LUI LAIOTĂ BASARAB

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 18

 Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ştefan voia să aibă în Ţara

Românească un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos.
 răspunsul turcilor nu s-a lăsat aşteptat. Reţinuţi de alte conflicte, ei s-au servit mai
întâi de forţa devastatoare a tătarilor de pe Volga, pe care i-a trimis împotriva
Moldovei, în vara anului 1469.
 Ştefan le-a zdrobit hoardele şi şi-a învins noul duşman în dumbrava de la Lipnic, pe
Nistru. Replica deosebit de dură a domnului moldovean va descuraja pentru o
perioadă încercări asemănătoare.
 Pasul următor a fost acţiunea împotriva lui Radu cel Frumos prin care se urmărea să
se pună capăt definitiv rivalităţii moldo-muntene în zona danubiano-pontică şi să se
scoată Ţara Românească de sub autoritatea Imperiului Otoman.
 După o sumă de acte îndreptate împotriva sa, Ştefan ia iniţiativa operaţiunilor şi în
anul 1470 a început ostilităţile, prădând Ialomiţa şi arzând oraşul Brăilei (la 27
februarie, în "marţea brânzei").
 Replica lui Radu n-a întârziat, astfel încât la 7 martie 1471, cu sprijin turcesc era în
Moldova şi la Soci, un mic târg în apropierea Râmnicului Sărat, Ştefan obţine o
victorie categorică. Steagurile şi sceptrul domnului muntean au fost abandonate pe
câmpul de luptă.
 Într-o conjunctură favorabilă forţelor antiotomane, Mehmed al II-lea era reţinut în
Asia de războiul cu Uzun Hassan, Ştefan trece Milcovul şi pe malul pârâului Vodnău,
la 45 de Kilometri de cetatea Dâmboviţei, îl înfrânge din nou pe Radu, la 21 noiembrie
1473. Două zile mai târziu el intra în cetatea Dâmboviţei şi lua în posesia sa întreaga
vistierie a ţării, o parte a tehnicii de luptă şi familia lui Radu.
 După o altă bătălie câştigată, Ştefan a pus în scaunul Ţării Româneşti pe aliatul său,
Laiotă Basarab.
 Efect: - ieşirea Ţării Româneşti de sub autoritatea turcească nu putea conveni
sultanului, motiv pentru care luptele pentru Ţara Românească vor continua în tot
cursul anului 1474

CAMPANIILE ANTIOTOMANE- acţiuni politico-militare cu turcii

 Evenimentele ultimilor ani confirmau că forţa ofensivă a Imperiului Otoman continua

să fie deosebit de puternică
 Mohamed al II-lea nu a vrut să lase nepedepsit amestecul lui Ştefan cel Mare în
treburile domniei Ţării Româneşti, la care se adăuga şi refuzul domnului moldovean de a
plăti tributul pe ultimii patru ani.

 Acestea au fost motivele pentru care sultanul îi lasă lui Ştefan următoarea alternativă:
să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru Moldova şi să cedeze
cetăţile Chilia şi Cetatea Albă sau să rişte un conflict cu Poarta.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 19

 Respingerea ultimatumului sultanului a determinat imediat ordinul prin care , în

iarna anului 1474 a fost trimis în Moldova beylerbeiul Hadâm Suleiman Paşa (Hadin
Süleyman Paşa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn şi a-i nimici
oastea. Reunită la Sofia în septembrie 1474, oastea turcă a rămas mai bine de două
săptămâni în Ţara Românească unde i s-a alăturat un contingent de 17 mii de
luptători şi abia în decembrie a pătruns în Moldova.
 Apelurile domnului Moldovei către marile puteri creştine, Ungaria şi Polonia,
pentru a obţine sprijin militar în lupta antiotomană nu au găsit ecoul solicitat. În
sprijinul său au venit doar 5000 de secui şi 1800 de transilvăneni.
 Deşi îi solicită regelui maghiar o cetate de refugiu. Matei Corvin îi va oferi Ciceiul
abia peste 2 ani, în 1476.
1. BĂTĂLIA DE LA VASLUI – 10 IANUARIE 1475
 Ştefan îşi organizează tabăra în faţa Vasluiului în locul numit Podul Înalt. Nu dispunea decât
de 40.000 de oameni, din care cea mai mare parte erau ţărani, ca efect a mobilizării generale.
CAUZE:
1. Amestecul lui Ştefan cel Mare în treburile domniei Ţării Româneşti
2. Refuzul lui Ştefan de a plăti tributul restant, pe ultimii 4 ani
3. Refuzul domnului Moldovei de a ceda Porţii cetăţile Chilia şi Cetatea Albă
ULTIMATUMUL PORŢII- sultanul îi lasă lui Ştefan următoarea alternativă: să se prezinte la
Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, sau
să rişte un conflict cu Poarta.
RĂSPUNSUL ŞI ACŢIUNILE LUI ŞTEFAN: domnul Moldovei respinge ultimatumul Porţii
şi face apel către marile puteri creştine, solicitând sprijin . Dar apelurile lui Ştefan în ceasul de
cumpănă premergător luptei care se apropia, nu au găsit ecoul solicitat. În sprijinul său au venit
doar 5000 de secui şi 1800 de transilvăneni. Matei Corvin, la solicitarea adresată de voievodul
moldovean pentru o cetate de refugiu, îi va oferi Ciceiul abia peste doi ani (1476).
PREGĂTIRILE DE LUPTĂ:
 Respingerea ultimatumului l-a determinat pe sultan să trimită în Moldova pe
beylerbeiul Rumeliei, Hadâm Suleiman Paşa , cu 120.000 de oameni, din care un
sfert cavalerie, cu misiunea de a supune pe domn şi a-i nimici oastea.
 Reunită la Sofia, în septembrie 1474, oastea turcă a rămas mai bine de două
săptămâni în Ţara Românească, unde I s-a alăturat un contingent de 17000 de
luptători munteni.
 Abia în decembrie 1474 trupele turceşti au pătruns în Moldova.
 Ştefan, care îşi stabilise cartierul general la Vaslui, nu dispunea decât de 40000 de
oameni, din care “cea mai mare parte erau ţărani”.
 STRATEGIA COMANDANTULUI TURC: acesta preconiza o singură bătălie
zdrobitoare, la capătul căreia să realizeze obiectivele propuse: supunerea Moldovei
şi dobândirea cetăţilor de la gurile Dunării, Chilia şi Cetatea Albă.
 STRATEGIA DOMNULUI MOLDOVEAN: Ştefan s-a străduit să contracareze
planurile ofensive ale inamicului, măcinându-I capacitatea de luptă înainte de a se
ajunge la o confruntare directă. Astfel va folosi ca tactici de luptă: pârjolirea

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 20

pământului şi retragerea populaţiei din faţa năvălitorilor, evitarea unei confruntări

directe în locuri deschise, datorită raportului inegal de forţe, folosirea configuraţiei
terenului dezavantajos pentru adversar şi atragerea lui spre aceste locuri, hărţuirea
permanentă a inamicului pentru slăbirea capacităţii ofensive.
AMPLASAMENTUL BĂTĂLIEI
Suleiman a atins cu oaste sa Bârladul pe care l-a găsit pustiu, după care în urmărirea
armatelor moldovene, s-a îndreptat spre Vaslui:” pe caii turcilor şi chiar pe turci îi chinuia
foamea, pentru că Ştefan voievod dete flăcărilor toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă
turcii. Şi această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruinţă”.( Nicolae Iorga)
Drumul aşezat între două dealuri împădurite fusese inundat de râurile din imediata
vecinătate, iar spaţiul foarte strâmt şi noroios nu îngăduia marii armate otomane să se
desfăşoare.
Acolo unde linia şerpuitoare a văii intra în pădurea de lângă Vaslui au fost aşezaţi cei 5000
de secui pregătiţi să lupte cu avangarda turcească, în vreme ce grosul oştirii moldovene,
bine echipată cu arme de foc a aşteptat în noaptea de dinaintea luptei, în întunecimea
codrului.
Condiţiile de teren, atât de favorabile pentru înfruntarea unei armate numeroase, au fost
desăvârşite de o ceaţă deasă care a învăluit împrejurimile Vasluiului, în dimineaţa zilei de
10 ianuarie 1475.
DESFĂŞURAREA BĂTĂLIEI
 în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, Ştefan a ordonat atacul
pe neaşteptate. Marea oştire a turcilor s-a clătinat şi s-a destrămat într-o
învălmăşeală cumplită. Locul mlăştinos, ceaţa, necunoaşterea terenului a mărit
tulburarea turcilor, care s-au risipit.
 Lupta a început cu acţiunea energică a secuilor.
 Răcnetelor sălbatice cu care turcii începeau de regulă bătăliile le-au răspuns buciumaşii
moldoveni care au atras grosul armatei sultanului în zonă, unde se afla cea mai mare parte
a oastei lui Ştefan.
 Nicolae Iorga, în cartea dedicată marelui domn avea să scrie:”Ţăranii moldoveni ştiau ce-I
aşteaptă pe dânşii şi pe toţi ai lor, din neam în neam, dacă se vor clinti dintre copacii aceştia ai
codrului, dacă o spărtură se va face în zidul lor de piepturi goale. Topoarele, securile, ciomegele
şi ghioagele bătură turbat asupra haitei lupilor, coasele începură să taie holda cruntă a
picioarelor cailor turceşti.Cu cât ţinea mai mult frământarea, cu atât amestecul se părea mai
straşnic în desişul zăpăcit al duşmanului”.
 Încercările lui Suleiman de a reface frontal şi de a-şi replia trupele au fost risipite de
lovitura teribilă pe care Ştefan însuşi, în fruntea rezervelor, a dat-o hoardelor inamice.
VICTORIA LUI ŞTEFAN ŞI SFÂRŞITUL BĂTĂLIEI
 Urmărirea armatelor invadatoare a durat trei zile, 30000 de oameni şi 40000 de
cai au fost pierduţi, iar 15000 de ostaşi turci, cărora Ştefan le-a refuzat
răscumpărarea, au căzut prizonieri.
 Impresionat de cele întâmplate, Mehmed al II-lea a refuzat să primească pe
cineva vreme de cinci zile, iar această înfrângere a fost considerată “ cel mai
mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului”.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 21

 Vestea despre marea victorie era adusă în Europa de celebra scrisoare circulară,
adresată de Ştefan şefilor statelor europene din Suceava, la 25 ianuarie 1475.
Scrisă în limba latină , scrisoarea lui Ştefan cerea principilor creştini din Europa
sprijin împotriva turcilor în încercările viitoare;
 Peste toate elogiile pe care i le adresa lumea creştină, domnul Moldovei ştia că greul
luptelor cu turcii de abia acum încolo avea să înceapă.
 Dar, în afară de felicitări din partea Papei şi a Republicii Veneţiene, ajutor nu a venit de
nicăieri.
 Turcii se pregăteau din nou să pornească asupra Moldovei.
După înfrângerea suferită la Vaslui, sultanul elaborează cu grijă planul revanşei, recunoscând clar
că centrul de greutate al frontului antiotoman se găsea acum la Dunărea de Jos şi în zona pontică.
EXPANSIUNEA IMPERIULUI OTOMAN ÎN ZONA PONTICĂ
Înainte de a da marea lovitură Moldovei, Poarta a cucerit Caffa ( posesiune genoveză la
Marea Neagră) şi principatul Greco-genovez al Mangopului, de unde Ştefan îşi alesese a doua soţie.
În vara anului 1475 întregul litoral al Mării Negre , între gurile Nistrului şi ale Dunării, era
subordonat Imperiului Otoman.
ALIANŢELE ANTIOTOMANE
Alertat de pierderea cetăţilor nord-pontice şi cu înţelegerea precisă că următoarea lovitură îl
vizează, domnul Moldovei s-a adresat papei şi celorlalţi şefi de stat creştini.( cauza: ameninţarea
otomană- efect: nevoia de a reface alianţele antiotomane)
TRATATUL CU UNGARIA-IULIE-AUGUST 1475
Negocierile din vara anului 1475 au condus la un singur rezultat concret: tratatul cu regele
maghiar Matei Corvin, prin care, regele promitea ajutor militar şi refuzul de a acorda azil politic
duşmanilor lui Ştefan, iar Moldova garanta negustorilor din regat libertatea de a face comerţ pe
întregul ei teritoriu. Vasal al Ungariei şi Poloniei deopotrivă, domnul încheia acest tratat în condiţii
de egalitate deplină, de pe o poziţie practic independentă.
CAUZELE CONFRUNTĂRILOR CU TURCII
În dorinţa de a tatona intenţiile Porţii, o delegaţie moldoveană a mers la Constantinopol,
unde cererile sultanului au fost reînnoite: plata tributului restant şi cedarea Chiliei şi Cetăţii Albe,
precum şi a prizonierilor luaţi la Vaslui. Refuzul acestor cereri a reprezentat principala cauză a
noilor lupte antiotomane.
CAMPANII ANTIOTOMANE
2. BĂTĂLIA DE LA VALEA ALBĂ-RĂZBOIENI, 26 IULIE 1476
 Cu o armată de 150000-200000 de soldaţi, Mehmed al II-lea a plecat pe 18 martie 1476 din
Constantinopol spre Adrianopole, unde a rămas 40 de zile. La 22 mai se afla la Varna, unde
se făceau ultimele pregătiri. Laiotă Basarab, acum de partea turcilor, aducea 9-12000 de
oameni, iar tătarii erau în număr de 10000.( RĂZBOI ASIMETRIC)
 Ştefan , care se afla în Vaslui la 5 iunie 1476 , mobilizase efective inferioare celor cu care
luptase anul anterior cu turcii, deoarece o parte din trupe întăreau garnizoanele cetăţilor.
Sprijinul militar din partea suzeranilor săi, Ungaria şi Polonia, nu a venit, doar Veneţia, parte
a coaliţiei antiotomane, a reţinut pe toată durata luptelor pe tătari în Crimeea.
 Marea campanie condusă de sultan a început cu un eşec: Cetatea Albă n-a putut fi cucerită.
 În vreme ce Mehmed al II-lea se pregătea să-şi treacă oastea peste Dunăre la Isaccea, tătarii
lui Eminek Mârza au atacat Moldova dinspre nord-est.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 22

 Ştefan a trecut comanda trupelor lui Şendrea , şi, în fruntea cavaleriei s-a năpustit asupra
invadatorilor, astfel încât, în apropiere de Nistru, hoardele jefuitoare au fost zdrobite şi
rispite.
 Trecerea turcilor în Moldova n-a putut fi împiedicată şi, reîntors pe teatrul de operaţiuni, lui
Ştefan nu i-a rămas decât să pârjolească totul în calea invadatorilor, astfel că, în locul ţării
îmbelşugate cu grâne şi păşuni de care I se vorbise, sultanul o găsea deşartă şi pustie.
 Tactici de luptă: Ştefan aplică tactica pământului pârjolit şi a retragerii populaţiei în zonele de
munte, evitarea unei confruntări directe în locuri deschise, hărţuirea permanentă a inamicului
 Cu trupe puţine, deoarece mulţi ţărani i-au cerut învoirea să-şi apere gospodăriile, domnul
Moldovei a hotărât să reziste la Valea Albă.
 Vreme de 40 de zile sultanul l-a căutat pe Ştefan fără să-l găsească, deoarece, domnul
Moldovei, care mai credea în ajutorul promis de Matei Corvin, se străduia să amâne cât
mai mult lupta, conştient de uriaşa disproporţie între trupele sale şi cele turceşti.
 Confruntarea devenise însă inevitabilă, pe drumul de la Roman spre Neamţ unde se găsea
Valea Albă, “loc de război, la strâmtoare, unde se cheamă acum Războieni, de pe acel război”,
poziţie serios fortificată şi apărată de circa 10000 de luptători.
 La 25 iulie 1476, avangarda trupelor sultanului ajunsese în apropierea Cetăţii Neamţului şi
a întăriturilor de la Valea Albă.
 Înainte de căderea nopţii, grosul trupelor otomane au atacat poziţiile întărite unde se
retrăsese armata moldoveană. A fost nevoie de exemplul personal al sultanului, care a trecut
în fruntea trupelor sale pentru ca ienicerii să pătrundă în interiorul fortificaţiilor, unde s-a
dezlănţuit o aprigă luptă corp la corp.
 Căderea întunericului a favorizat retragerea domnului şi oamenilor săi, cu pierderi minime de
efective, dar cu toate piesele de artilerie lăsate la locul luptei
 Învingător la Războieni, Mehmed al II-lea n-a putut valorifica victoria deoarece cetăţile
Neamţ, Suceava şi Hotin, n-au putut fi cucerite, la care s-a adăugat şi o devastatoare epidemie
de ciumă şi foametea generalizată. Aflând că Ştefan pregăteşte o nouă oaste, că ungurii
şi polonezii se apropie de graniţele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se
împuţinează, că se ivesc boli în rândul oştenilor, Mahomed al II-lea se hotărî să se
retragă.
 În aceste condiţii, pentru a evita un dezastru total, sultanul a ordonat retragerea spre
Dunăre.
 El a părăsit Moldova hărţuit de cetele lui Ştefan, fără ca izbânda lui să fi însemnat
supunerea ţării şi a domnului ei.
 În amintirea faptei excepţionale din 26 iulie 1476, domnul Moldovei a construit o biserică
deasupra mormântului colectiv al eroilor luptei de la Valea Albă.

ÎNCERCĂRI DE REFACERE A SISTEMULUI DE ALIANŢE ANTIOTOMAN

Grija pentru apărarea Chiliei şi a Cetăţii Albe, râvnite în continuare de turci, l-a condus pe
Ştefan la căutarea asiduă de aliaţi pentru viitoarele confruntări. Dar, fostele sale aliate în
lupta antiotomană, încheiau acum, rând pe rând, pace cu sultanul:
 Veneţia încheia pace cu turcii în 1479
 Ungaria încheie pace cu Poarta în 1483
Rămâneau în frontal antiotoman Transilvania, Moldova şi Polonia.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 23

În data de 15 septembrie 1485, marele domnitor moldovean, în fruntea unei suite de 3000 de
persoane a depus personal omagiu de vasalitate regelui polon Cazimir la Colomeea.
RELUAREA CAMPANIILOR ANTIOTOMANE
3. BĂTĂLIA CHILIEI – 14 IULIE 1484
 Venirea la tron a sultanului Baiazid al II-lea care considera Chilia şi Cetatea Albă
drept “poziţii cheie şi uşi ale întregii Polonii, a Romei, a Tartariei şi a întregii Mări
Negre”a grăbit reluarea ostilităţilor cu Imperiul Otoman.
 Cauza preparativelor turceşti începute în 1483 era imixtiunea lui Ştefan în Ţara
Românească şi refuzul de a plăti tribut.
 Cu efective importante- 100000 de oameni şi o flotă puternică, precum şi cu sprijinul
contingentelor muntene ale lui Vlad Călugărul şi ale tătarilor, sultanul a trecut
Dunărea şi a ordonat atacul asupra Chiliei, care a căzut în ziua de 14 iulie 1484.
4. ATACUL ASUPRA CETĂŢII ALBE - 9 AUGUST 1484
După cucerirea Chiliei, întreaga oaste otomană s-a îndreptat spre Cetatea Albă. Lupta
a durat 17 zile. Forţele turceşti au pătruns în cetate şi au ocupat-o la 9 august 1484
Pierderea Chiliei şi a Cetăţii Albe s-a dovedit a fi ireparabilă, deoarece cu toate
eforturile diplomatice şi militare ale lui Ştefan, cetăţile nu au putut fi redobândite.
5. BĂTĂLIA DE LA CĂTLĂBUGA – 16 NOIEMBRIE 1485
 Cu ajutor polonez oastea turcă este zdrobită la 16 noiembrie 1485 lângă lacul
Cătlăbuga.
6. BĂTĂLIA DE LA SCHEIA- 1486
 În bătălia de la Scheia, din primăvara anului 1486, cu oştile sultanului care aduceau
şi un pretendent pentru tronul Moldovei, Ştefan a fost în primejdie de moarte, fiind
salvat de aprodul Purice, un oştean din garda domnească, întemeietorul legendar al
dinastiei Movileştilor.
 Aceste ultime lupte împotriva turcilor, atât de greu câştigate, din lunga lui domnie, l-
au convins pe Ştefan că în noile condiţii, relaţiile permanent ostile trebuie înlocuite
cu înţelegerea şi pacea.
PACEA CU IMPERIUL OTOMAN. STATUTUL MOLDOVEI LA SFÂRŞITUL
DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE
 Din 1487 Moldova a plătit din nou tribut Porţii , iar teritoriul din jurul
Chiliei şi Cetăţii Albe, care nu mai aparţinea Moldovei a fost delimitat.
 “Iar românii s-au închinat prin tratate nu ca învinşi, ci ca învingători.”
 Obligaţiile celor două ţări române se limitau doar la plata tributului.
 Pacea cu turcii a reprezentat un compromis tactic, pentru că Ştefan a dorit
până la capătul domniei reluarea luptelor;
 a îndepărtat Moldova de Polonia şi a scos-o de sub suzeranitatea acesteia, iar
în 1489 s-a apropiat de Ungaria şi a încheiat un nou tratat
 la 2 iulie 1504, la moartea sa, Ştefan lasă urmaşilor o ţară bogată şi prosperă,
între hotare stabile, liberă şi cu un prestigiu recunoscut.

SFÂRŞITUL DOMNIEI

 Ultimii ani de domnie au fost ani de pace.

 Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţării
Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă
câştigată o biserică.

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”
 24

 Bătrân şi bolnav de gută, i s-a amputat un picior.

 După o domnie îndelungată de 47 de ani - neobişnuită pentru acele vremuri - marele
domnitor şi-a închis ochii la 2 iulie 1504.
 Iară prea Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la
Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un părinte al său...
(Grigore Ureche)
 În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent.
 Luptând de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să
impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale.
 Din nefericire, mărimea redusă a populaţiei şi resursele limitate au făcut ca, o dată
cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc,
scumpe şi greu de fabricat) Moldova să nu mai poată ţine pasul cu vecinii mult mai
bogaţi.

Aceasta este prima parte a temei 3. Urmează Mihai Viteazul şi secolele XVII-XVIII
cu domniile lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir
şi introducerea regimului fanariot în Ţara Românească şi Moldova şi a dominaţiei
habsburgice în Transilvania! Şi asta e TEMA 3!
SPOR LA ÎNVĂŢAT!

Sinteze de Istoria Românilor pentru Examenul de Bacalaureat 2012 TEMA 3: Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu Profesor Neli Paiu, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”