Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIRECŢIA ID-IFR
P.P.P ANUL III
2019-2020
PSIHOSOCIOLOGIA FAMILIEI
2020
Stilul democratic
Părintele care se comportă democratic are in vedere întotdeauna ca drepturile
copilului să fie respectate, făra a omite stabilirea unor reguli care să fie aplicate
consecvent și urmate de toți membrii familiei (cu exceptia situațiilor în care este
imposibil acest lucru). Impunerea de reguli implică o anumită flexibilitate, deoarece
pentru el nu legea este cea mai importantă (așa cum este pentru parintele autoritar), ci
omul este pe primul loc.
Parintele cu stilul democratic se ghideaza dupa principiul "Toți suntem egali în
fata lui Dumnezeu" si este impotriva ideii " Unii sunt mai egali decat alții". Prin urmare,
părintele care îmbrătiseaza acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil si
deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viața copilului si a familiei,
însa este in același timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasa, a-l
învața pe copil să respecte reguli și să îndeplineasca eficient sarcinile care i se dau.
Pe de alta parte, părintele care are un stil parental democratic este suficient de
protector pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie și pentru a-l sprijini
atunci când situația o cere; însa este suficient de ințelegător și încrezător în capacitatea
copilului de a lua unele decizii personale. El incurajează copilul să fie independent,
respectându-i opiniile, interesele și personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, il
apreciaza, il considera un membru responsabil al familiei. Toate aceste caracteristici le-
am observat la copiii prietenilor noștri de familie.
Ca urmare a acestor atitudini parentale, copiii și-au dezvoltat un echilibru
emotional care, cu siguranță, va sta la baza dezvoltării armonioase a personalitații, iși
vor dezvolta deprinderi de comunicare eficientă, (deja se observă acest lucru, cei doi
băieti fiind foarte politicoși, stând de vorbă cu ei, constați foarte repede că au un
vocabular bogat, sunt foarte convingători în ceea ce vor să transmită). De asemenea, ei
manifestă creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala.
Observându-i în fața blocului, jucându-se cu ceilalți copii, îți dai foarte repede seama că
ei sunt în centrul atenției, sunt lideri în toate jocurile și pentru ceilalți copii care le caută
compania,. Ca urmare a încurajărilor și a încrederii care li se acordă, copiii au un nivel
ridicat al stimei de sine, care le va permite în viitor să obţină eficiență si productivitate în
acțiunile întreprinse. Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic i-au învățat pe cei
doi copii să îi respecte pe alții, să ia în considerare opinia celorlalti, sa accepte observații,
având totodată curajul să-și exprime punctul de vedere.
Pe măsura ce vor crește, independența care li s-a acordat îi vor ajuta să-și
identifice propriile aptitudini si sa aleagă meseria care li se potriveste mai bine, să își
îndeplinească propriile vise, nu pe cele ale părinților. Cu toate ca in aparenta stilul
democratic are numai avantaje, totusi e bine să mentionam faptul ca un copil crescut in
acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care il poate intalni la școală). El ar
putea fi considerat „bleg" pentru ca nu va executa prompt sarcinile care i se dau, sau
dimpotriva, "impertinent" pentru că "discută" ordinele.”( Dolean, ,,Meseria de părinte”,
Aramis, 2009 pag. 67). Nu știu dacă chiar așa se întămplă la școală, știu că cei doi copii
sunt în clasa a 3-a, îi văd mereu cu cărți în mână, sunt duși la tot felul de activități în care
se implică , sunt doi copii buni, cu rezultate foarte bune la învățătură.