Nu te întreba: ‘Ce este creativitatea?'. Întreabă-te: ‘Unde este creativitatea?

' ” - Mihaly
Csikszentmihalyi

Creativitatea constituie una din problemele majore ale societăţii contemporane. În prezent,
creativitatea se vede chemată să soluţioneze marile probleme sociale, economice, culturale,
educaţionale ale omenirii, fapt pentru care conceptul de creativitate a devenit concept central în
psihologie. Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depăşind cu mult sfera
psihologiei şi pătrunzând în cele mai diverse specialităţi ştiinţifice.

Mihaly Csikszentmihalyi (1997) consideră creativitatea un fenomen care rezultă din interacţiunea a
trei sisteme:

1. setul instituţiilor sociale care selectează din creaţiile individuale pe cele care merită a fi reţinute;

2. domeniul cultural stabil, care va conserva şi va transmite noile idei selectate, şi;

3. individul, care aduce schimbări în domeniu.

În cartea sa, Csíkszentmihályi Mihály, cercetătorul renumit al creativităţii, încearcă să analizeze

noţiunea creativităţii prezentând ”modul de funcţionare”, factorii care o influenţează şi aplicaţiile ei.
Scopul cărţii este să ne prezinte o nouă posibilitate de a trăi, exemplificând cu poveşti autentice şi
convingătoare. Oameni excepţionali povestesc despre imaginea lor asupra creativităţii, îşi prezintă
povestea, tainele, ceea ce ne arată, ne demonstrează cât de deşteaptă şi isteaţă poate fi mintea
umană. Profitând de posibilităţile ascunse ale sufletului, ei au avut curajul să modeleze toate
evenimentele din jurul lor – negative şi pozitive de asemenea – pentru a ajunge într-o regiune a
creativităţii, scrisǎ cu ”C” mare. După Csíkszentmihályi dorinţa faţă de curajul menţionat există în
fiecare om, numai trebuie să o descopere. Toată lumea se străduieşte să atingă noi posibilităţi,
experienţe neuitate, perfecţiunea personală, negăsind soluţiile adecvate. Depinde de noi cât de
repede descoperim această regiune ”c„ , scrisǎ cu ”c” mic, din noi şi cât de repede colorăm viaţa
noastră cu momente semnificative şi palpitante. În fiecare moment al vieţii trebuie să ne provocăm
pe noi înşine, trebuie să ne bucurăm pentru ”miracolele”, experienţele oferite de viaţă şi trebuie să
profităm de toate acestea, fiindcă la sfârşit nu contează dacă am descoperit, am inventat ceva
grandios, mult mai important va fi cât de creativ am trăit şi dacă am profitat în de viaţă în totalite.

Creativitatea joacă un rol  important în viaţa omului, în activităţile umane.

Putem vorbi despre o descoperire nou-nouţă, necunoscută în lume sau despre
inventarea unor noi metode de folosire a obiectelor obişnuite şi despre încercarea
soluţiilor inedite pentru rezolvarea problemelor. Toate acestea demostreaz ă cât
de creativ poate fi omul şi cât de uşor poate să învingă barierele ridicate în calea
lui.  Ştiind acest lucru, nu este de mirare că omul se străduieşte să  cunoască
cât mai bine noţiunea de creativitate  şi vrea să profite de avantajele acesteia.
Concluzii Creativitatea se referă la capacitatea de a produce, prin intermediul imaginaţiei şi inovării,
ceva nou şi original; de aici, relaţia sa conexă cu inovarea. Inovarea subliniază rolul pe care ideea de
noutate a ajuns să-l joace în practicile creative moderne şi valoarea deosebită acordată originalităţii.
Expresiile culturale se referă la formele multiple în care valorile, experienţele, idealurile, credinţele,
speranţele realizările şi aspiraţiile unui popor sau ale unui grup social îşi găsesc exprimarea şi
dobândesc o semnificaţie şi un sens. În cultura occidentală, construită în mare măsură pe romantism,
creativitatea a fost asociată cu omul de geniu care este capabil, într-un mod cu totul singular, să ducă
expresia estetică la un nivel ridicat de excelenţă. În societăţile occidentale actuale, creativitatea
implică grupul social, mai curând decât un autor individual. Mai nou, sfera conceptelor de creativitate
şi inovaţie a fost extinsă pentru a acoperi şi alte domenii decât cele estetice, cum ar fi cele
tehnologice, manageriale, comerciale, context în care definiţiile vechi le făceau, în mod virtual,
inutilizabile. Termenii au fost redefiniţi în mod semnificativ în ultimele decenii şi, în general,
principala schimbare de direcţie este de la individ spre social şi colectiv. Acest fapt reflectă aplicarea
conceptelor sociologice şi antropologice în domeniul cultural. În prezent, între cultură şi globalizare,
sub numeroasele sale forme, există interrelaţii complexe. Astfel de interacţiuni sunt definite de
interrelaţiile dintre cele trei coordonate – 1. creativitatea şi inovaţia; 2. (expresia) culturală-cultura; 3.
globalizare –, ale unei probleme de studiu mult mai vaste. Conceptul de expresie culturală este
preferat, în locul celor de „artă” sau „creaţie artistică”, pentru că ultimele două aduc în prim-plan
creaţia ca act individual, în timp ce, în prezent, se pune accentul pe manifestările de grup. În plus, în
multe medii organizaţionale (şcoli de artă şi design, de film, muzicale sau de teatru) şi în societăţile
non-occidentale, în general, munca artistică poate fi un proiect colectiv, nu doar individual. Acest
ultim punct este foarte important, deoarece noţiunea de creativitate a fost mereu asociată cu
trăsături mistice: „artist individual este locul geometric al creativităţii, şi geniul lui constă în puteri
extraordinare de expresie autonomă”. Cu toate acestea, în prezent, creativitatea ridică problema
„autorului social”, ca fiind mai mult decât o expresie individuală având o sursă de inspiraţie
interioară. Gândirea recentă deschide cadru analitic pentru a include contextul sociocultural,
interpretând creativitatea în legătură cu o acţiune colectivă şi definind-o ca un proces caracterizat de
noutate, ce se bucură recunoaştere colectivă. Antropologia este disciplina chemată să contribuie la
dezbaterile existente în jurul conceptului de creativitate – prin schimbarea polarităţii dintre noutate
şi convenţie sau între 8 dinamica-inovatoare a prezentului şi tradiţionalismul din trecut, acesta
constituind o perioadă lungă de timp un curent subteran puternic, adiacent discursurilor cu privire la
modernitate. Globalizarea marchează apariţia interrelaţiilor şi interdependenţelor economice,
politice, culturale între diferite societăţi şi părţi ale lumii. Forma sa contemporană defineşte un nou
teritoriu pe care interacţionează practicile culturale, caracterul „global” pe care creativitatea,
inovaţia şi expresia culturală şi-l asumă în accepţiunea lor actuală. Deşi aparent trec neobservate,
caracteristicile globalizării contemporane au transformat sensul acestor concepte. Aşadar, astăzi,
când spunem creativitate, inovaţie sau expresie culturală trebuie să fim conştienţi de faptul că,
vorbim despre ele în înţelesul lor la timpul trecut, aşa cum au fost definite înaintea acestor mari
transformări şi mutaţii produse în atât în domeniul tehnologiilor, cât şi al relaţiilor interumane .