CANCERUL DE PROSTATA

Despre boala

Cancerul de prostată este

unul dintre cele mai frecvente
tipuri de cancer la bărbați. Aproape toate tipurile de cancer de
prostată sunt adenocarcinoame (și anume tipuri de cancer care
apar la nivelul celulelor care produc și eliberează mucus și alte
lichide). Adesea, cancerul de prostată în faza timpurie nu prezintă
deloc simptome. Cancerul de prostată avansat îi poate face pe
bărbați să urineze mai frecvent sau să aibă un jet mai slab al
urinei, însă aceste simptome pot fi provocate și de afecțiuni
benigne ale prostatei.
Cancerul de prostată se dezvoltă în general foarte
lent. Majoritatea bărbaților cu cancer de prostată au vârsta peste
65 de ani, iar cauza decesului acestora nu o reprezintă această
boală. Este posibil ca depistarea și tratarea cancerului de
prostată înainte de apariția simptomelor să nu amelioreze starea
de sănătate sau să prelungească viața bolnavului.

Cum se formează o tumoare?

În practică, o tumoare se formează deoarece

mecanismul normal și regulat al diviziunii celulare, care
apare la toate țesuturile organismului, poate să scape de
sub control: celulele încep să se multiplice și să se
diferențieze într-un mod necontrolat și formează o masă (o
umflătură) care va continua să crească. Tumorile se pot
dezvolta în forme benigne sau maligne: este necesară o
biopsie pentru a stabili în mod exact tipul de cancer.
Tumorile benigne se dezvoltă de obicei lent și nu se
răspândesc în țesuturile din jur; acestea creează probleme
atunci când se măresc în volum și apasă pe organele din
apropiere.  În schimb, tumorile maligne pot invada
țesuturile adiacente; mai mult, se pot desprinde celule din
tumoarea inițială, care apoi se răspândesc prin fluxul
sanguin sau sistemul limfatic la organe și țesuturi
îndepărtate: în acest caz, este vorba despre metastaze.

Cu toate acestea, în afara acestui mecanism, care

este comun pentru toate tipurile de cancer, este important
de reținut faptul că fiecare tumoare are propria poveste:
există peste 200 de tipuri de cancer și opțiuni de tratament
diferite.

Există diferite tipuri de cancer de prostată: unele

se dezvoltă foarte lent, iar în unele cazuri nu produc
probleme în timpul vieții persoanei afectate: aceste forme
sunt definite de oncologi „indolente”. Cu toate acestea, în
alte cazuri, celulele se multiplică rapid și pot invada
țesuturile din jur, putând acționa la distanță prin metastază.

Hiperplazia benignă de
prostată
Hiperplazia benignă de prostată
(HBP) este o boală caracterizată prin
creșterea în volum a glandei prostatice ca
răspuns la o creștere benignă a țesutului.
 Este una dintre cele mai frecvente boli care afectează
bărbații adulți (peste 50 % dintre bărbații cu vârsta de
peste 40 de ani) și cu toate că nu este malignă, poate
provoca probleme și dificultăți. HBP nu poate degenera în
cancer de prostată: acestea sunt două boli separate care
afectează părți diferite ale prostatei, însă adesea coexistă.

Cum se diagnosticheaza cancerul de prostata?

Testul PSA

Testul PSA nu este un indicator de

încredere cu privire la prezența cancerului
și, din aceste motive, utilizarea sa în
diagnosticarea cancerului de prostată este
controversată.

 
În schimb, pare să aibă o importanță fundamentală în
ceea ce privește controlul în timp al evoluției bolii. PSA
(antigenul specific prostatei) este o proteină care este produsă
de glanda prostatică și este prezent în lichidul seminal și, în
condiții fiziologice normale, se găsește în cantități mici în
sânge. Pentru a efectua acest test, se va recolta o simplă
probă de sânge, care va fi analizată pentru a măsura
concentrația de PSA din sânge. Valorile PSA-ului total care sunt
considerate normale sunt de 4 ng/ml (nanograme pe mililitru);
cu toate acestea, având în vedere că valorile PSA-ului pot
crește odată cu înaintarea în vârstă sau în prezența altor
afecțiuni, care nu sunt neapărat asociate cu prezența
cancerului, rezultatele acestui test nu ar trebui interpretate în
termeni absoluți.
 În general, o bună practică este ca rezultatele testului
să fie citite și interpretate și de un medic: astfel, aceste date
se pot evalua prin asociere cu vârsta pacientului și cu alte
afecțiuni fără legătură cu o stare de boală. Cu toate acestea,
în general, un pacient cu valori ale PSA-ului cuprinse între 2 și
4 ng/ml prezintă o probabilitate redusă de a avea o tumoare.

CARE SUNT FACTORII CARE POT AFECTA

REZULTATELE TESTULUI?

 ejacularea recentă

 examinarea rectală digitală

 examinarea transrectală cu ultrasunete

 procedurile de diagnosticare (de exemplu, citoscopia)

Traumatisme cauzate de mersul pe bicicletă sau pe

motocicleta

SIMPTOME

Pacienții care se prezintă la un medic specialist cu

simptome care sunt atribuite adesea unei boli benigne și
corelate cu vârsta pacientului. În majoritatea cazurilor,
 cancerul de prostată nu provoacă probleme sau tulburări în
stadiile incipiente. Simptomele cancerului de prostată tind
să apară, de fapt, atunci când boala este într-un stadiu
avansat și în general atunci când mărimea tumorii
determină exercitarea unei presiuni asupra „uretrei”.
Majoritatea cancerelor de prostată sunt în continuare
diagnosticate într-un stadiu în care nu apar tulburări
specifice. După cum s-a menționat anterior, pacienții pot
prezenta, de asemenea, simptome observabile în cazurile
de inflamație a glandei prostatice - prostatită - sau în
oricare alte afecțiuni benigne care afectează prostata.

CARE SUNT SIMPTOMELE POSIBILE ALE CANCERULUI

DE PROSTATĂ?

 creșterea frecvenței urinării 

 dificultatea de începere a urinării

 senzația de golire incompletă a vezicii urinare

 arsuri ocazionale

 dificultăți de erecție

 prezența ocazională de sânge în spermă

În prezența acestor simptome, este întotdeauna mai

bine să consultați medicul curant sau să consultați un
 medic specialist; cu toate acestea, pacientul nu trebuie să
se alarmeze, deoarece în majoritatea cazurilor acestea sunt
probleme benigne.

CE FACTORI DE RISC AU FOST IDENTIFICAȚI?

Factorii risc pentru cancerul de prostată care sunt

recunoscuți și clasificați drept siguri sunt:

 Vârsta: probabilitatea de apariție a bolii crește

semnificativ după vârsta de 50 de ani, iar aproximativ două
din trei cancere sunt diagnosticate la bărbații cu vârsta de
peste 65 de ani.

 Familia: riscul de apariție a bolii se dublează în cazul

bărbaților care au în familie o rudă apropiată care a suferit
de această boală, în comparație cu cei care nu au
antecedente familiale ale bolii.

Printre factorii de risc identificați se află și rasa: pare

să existe o incidență mai crescută a bolii la bărbații de rasă
afroamericană față de bărbații de rasă caucaziană. Pot
exista dovezi - cu toate că nu se cunoaște încă mecanismul
de acțiune - cu privire la faptul că bolile inflamatorii ale
prostatei, cum sunt prostatita cronică sau recurentă,
provoacă leziuni celulare și determină creșterea
probabilității de apariție a cancerului. În cele din urmă, s-au
reținut, de asemenea, unii factori asociați stilului de viață,
care cu siguranță nu sunt mai puțin importanți decât
factorii menționați anterior: fumatul, un regim alimentar cu
conținut ridicat de grăsimi animale și cu conținut scăzut de
 fructe și legume, obezitatea și absența exercițiilor fizice pot
facilita apariția și dezvoltarea cancerului de prostată.

Tratament

Bărbații cu cancer de prostată au multe opțiuni de

tratament. Vi se pot administra mai multe tipuri de
tratament. Tratamentul poate varia - ceea ce se consideră a
fi cea mai bună opțiune pentru un bărbat poate să nu fie
neapărat și cea mai bună opțiune pentru un alt bărbat.
Tratamentul potrivit pentru dumneavoastră depinde în
principal de:

Vârsta dumneavoastră

Stadiul cancerului de prostată

Simptomele dumneavoastră

Starea dumneavoastră generală de sănătate

În orice stadiu al bolii, este disponibilă asistență pentru

controlul durerii și al altor simptome, pentru ameliorarea reacțiilor
adverse ale tratamentului și pentru a reduce îngrijorările de
natură emoțională.

Tratament chirurgical
Barbatii diagnosticati cu un cancer de prostata incipient,
adica tumora nu s-a extins in afara prostatei, pot fi tratati
cu o singura interventie chirurgicala de indepartare a
tumorii. Tipuri de interventii chirurgicale folosite:

• Prostatectomia radicala – este cea mai frecventa

interventie chirurgicala pentru tratarea cancerului de
prostata. Prin aceasta procedura chirurgicala se elimina
prostata, tesutul din jur si veziculele seminale. Poate fi
realizata printr-o incizie fie la nivelul abdomenului
(prostatectomie retropubica), fie la nivelul perineului - zona
dintre scrot si anus (prostatectomie perineala).

• Limfadenectomia pelvina - consta in eliminarea

ganglionilor limfatici din pelvis. Un medic anatomopatolog
analizeaza la microscop ganglionii, pentru a identifica
eventualele celule canceroase. In cazul in care tumora s-a
extins la ganglionii limfatici, medicul nu va elimina prostata
si poate recomanda un alt tratament.

• Rezectia transuretrala a prostatei - medicul elimina o

portiune de tesut din prostata, folosind un rezectoscop,
introdus prin uretra. Aceasta procedura se realizeaza pentru
tratarea hipertrofiei benigne de prostata si, uneori, pentru
ameliorarea simptomelor cauzate de un cancer inainte de
administrarea unui alt tratament.

Radioterapie

Se foloseste pentru a distruge celulele canceroase sau

pentru a reduce dimensiunea tumorii. Poate fi folosita
impreuna cu terapia hormonala, pentru cazurile in care
 tumora s-a raspandit in afara prostatei sau in cazurile in
care cancerul de prostata recidiveaza.

Terapie cu hormoni

Acest tip de tratament consta in inlaturarea hormonilor sau

in blocarea actiunii acestora si oprirea procesului de
crestere a celulelor canceroase. Acest lucru se poate face
prin administrarea de medicamente, prin chirurgie sau prin
injectarea altor hormoni.

Chimioterapie

Se apeleaza la chimioterapie in cazurile in care cancerul de

prostata s-a extins in afara glandei, iar terapia cu hormoni
nu da rezultatele asteptate. Nu este un tip de tratament
stadard in cazurile incipiente de cancer de prostata.

Terapie biologica

Acest tip de tratament foloseste sistemul imunitar al

pacientului pentru a lupta impotriva cancerului. Substantele
produse de organism sau fabricate intr-un laborator sunt
folosite pentru a stimula, ghida sau activa sistemul natural
de aparare al organismului impotriva cancerului.

Terapie cu bifosfonati

Bifosfonatii incetinesc procesul de distrugere a tesutului

osos, atunci cand cancerul de prostata s-a raspandit la
nivelul oaselor. Barbatii tratati cu terapie hormonala au un
risc crescut de pierdere a masei osoase si pot fi tratati cu
bifosfonati pentru a reduce riscul de fracturi osoase.