Sunteți pe pagina 1din 2

Buna ziua, ma numesc Jude Maria si astazi voi discuta despre ,,Despre validare în contextul unei

crime”.

Incep prin a-mi justific alegerea. Am ales sa vorbesc despre validare datorita importantei ei.
Validarea fixeaza anumite limite textului si totodata prin validare autorul stabileste sensul
textului.

Membrii cercului de criminalistică înființat de Roger Sheringham interpretează individual


premisele cazului și construiesc scenariul prin care încearcă să găsească autorul crimei. În cursul
celor optsprezece capitole ale cărţii, cei șase membri ai clubului își susțin fiecare, pe rând,
teoriile dezvoltate în baza informațiilor adunate prin diverse metode. Validarea crimei apare la
sfarsitul cartii si este realizata prin gestul personalului Alicia Dammers.

-Modul in care a fost validata teoria finala se bazeaza pe considerente generale, analizate in
contextul comparatiei juridice actuale. Voi mentiona mai departe trei din aceste considerente:

1. In primul pentru a diferentia calitatea interpretarilor ne raportam la randamentul ei


interpretativ, adică la capacitatea explicativă a unei interpretări.

Conceptul de randament interpretativ este de o deosebita importanta in contextul validarii. In


cazul in care calitatea interpretarii ar fi nesatisfacatoare atunci validarea si-ar pierde
insemnatatea. Valoarea unei interpretări este, astfel, stabilită în raport cu calitatea și adecvarea în
raport cu conținutul pe care îl transmite. Astfel, interpretarea sa își pierde, pentru cititor, bună
parte din relevanță, daca nu se află în acord deplin cu realitatea descrisă, neexistând o
concordanță între termenii folosiți în interpretare şi elementele reale ale obiectului descrierii.
Această limită inerentă a interpretării, care nu poate niciodată reda o imagine fidelă a realităţii, a
fost deja teoretizată în hermeneutică

2. In al doilea rand trebuie sa evidentiem flexibilitatea interpretarilor.

Interpretarile au o capacitate de a se sprijini unele pe celalalte, de a de a se ,,resorbi unele în


altele, de a se condensa și de a se dilata” , acest fenomen fiind surprins de teoreticienii dreptului
comparat.

Raportandu-ne la Cutia cu bomb. Otravite putem observa ca interpretarile anterioare sprijina


teoria finala ori teoria finala se bazeaza pe teoriile anterioare. Mai mult, chiar domnul
Chitterwick sustine ca folosindu-se de – si citez- ,, divergenta de opinii si de metoda” el preia
informatiile folosite ori descoperite de ceilalti criminalisti teoreticieni.

Fara aceasta flexibilitate a interpretarilor validarea fie nu ar mai fi posibila fie nu ar mai avea
acelasi impact la sfarsitul cartii.

3. Un al treilea punct este legat de importanta coerentei interpretarilor.


Ca reper primar trebuie sa tinem cont de faptul ca orice text trebuie interpretat in termenii
propriei sale logici. Acest lucru e necesar pentru a putea realiza un consens ori un dialog ulterior.
Daca solutia validata este lipsita de logica iar cititorul semnaleaza nerespectarea coerentei oferite
de text atunci acesta, drept sanctiune, ar putea respinge validarea oferita de autor.

-Astfel Validarea apare în opera Cutia cu bomboane otrăvite raportat la teoria lui domnului
Chitterwick, fiind realizată de însuşi autorul cărţii, Anthony Berkeley, prin intermediul gestului
Aliciei Dammers. Dintre teoriile expuse în roman, cea pe care o formulează Chitterwick prezintă
un cel mai bun ,,randament interpretativ”, preluând elemente folosite ori descoperite de ceilalți
participanți și rearanjându-le, profitand de flexibilitatea interpretarii. De aceea, soluția prezentată
de acesta atinge capacitatea explicativă maximă a unei interpretări în contextul dat.

Fireşte, valoarea interpretării domnului Chitterwick nu este conferită de faptul că acesta ar fi de


necombătut. Un rol semnificativ îl joacă, în acest sens, validarea oferită de autorul romanului
poliţist, care își manifestă astfel autoritatea asupra propriei opere, nelăsând cititorul să fie total
liber în a crede ce dorește. De aceea, dat fiind că nu se clarifică consecințele exacte ale crimei,
ori soarta făptuitorului după încheierea oferită în cadrul cercului de criminalistică, cititorul poate
dezvolta în direcţii diferite relativa ambiguitate a ieşirii finale din scenă a unuia dintre personaje.

In concluzie, validarea interpretării, la fel ca autoritatea de lucru judecat, nu reflectă adevăratul


adevăr, ci pe cel ales de autor și acceptat de cititor (în contextul unei opere fictive), ori pe cel
acceptat de societate în cazurile concrete, pentru a ține loc adevărului .

Va multumesc