2.

URBANIZAREA CA PROCES

Urbanizarea= expansiune ireversibilă a oraşului pe seama zonelor rurale + transformarea

structurilor economice, sociale şi culturale zonale. Rezultat final: oraşul planetar
(ecumenopolis)

omenirea: deopotrivă stăpână sau victimă

Urbanizarea= proces global, presupunând:

-interdependenţe economice
-revoluţie tehnologică
→restructurare socio-spaţială: -centrele de producţie şi distribuţie
lasă locul centrelor administrative, de organizare a serviciilor şi vehiculare a informaţiei;
-mare mobilitate centru/periferie şi
oraş/sat.

Cauze ale urbanizării:

1. cadrul geografic: -factori naturali
-mărimea ţării
2. cadrul economic: modul de producţie şi stadiul dezvoltării economice
3. cadrul istoric: -densitatea aşezărilor preurbane (o densitate mare favorizează
dezvoltarea unor oraşe asemănătoare satelor; o densitate mică favorizează
dezvoltarea oraşelor moderne)
- nivelul de evoluţie a populaţiei (polisul grecesc: așezare + teritoriul
înconjurător + locuire = cetățeni)
4. cadrul psihologic: particularităţile populaţiei (disponibilitatea pentru stilul de viaţă
urban)

Căi principale de realizare a urbanizării:

—dezvoltarea oraşelor existente
—transformarea localităţilor rurale în centre cu caracter urban
—crearea de noi oraşe

Cu privire la modul în care diferitele zone ale lumii se comportă în procesul de urbanizare,
există două seturi de teorii ale urbanizării:

1. urbanizare convergentă: urmând o logică evoluţionistă, susţinătorii acesteia consideră

că schimbările urmează acelaşi model peste tot în lume, parcurgând aceleaşi etape:
agrarindustrialpostindustrial
Leo van der Berg (Sisteme urbane într-o societate dinamică, 1985)
există patru stadii de dezvoltare urbană, având drept scop satisfacerea intereselor
indivizilor (locuire, muncă, servicii, familie, status):
-concentrarea populaţiei în oraşe (←industrializare)
-suburbanizare (←servicii)
-dezurbanizarea (←apropiere de natură)
-reurbanizarea (←informații)
 2. urbanizare divergentă: există particularităţi ale evoluţiei urbane, în funcţie de contextul
cultural, experienţa istorică, ideologie, obiective specifice→modele diferite de urbanizare,
adecvate tipului de societate şi nivelului producţiei.

D. Abraham (Sociologie urbană, 1991)

în procesul socialist de urbanizare pot fi identificate de asemenea patru stadii:
-dezurbanizare
-creştere urbană 0
-urbanizare parţială (creşterea industriei urbane are un ritm mai mare decât creşterea
populaţiei urbane, fapt ce favorizează navetismul)
-urbanizare intensivă (datorată industrializării şi apoi deplasării spre sectoarele terţiare)

Deosebirile faţă de modelul lui van der Berg se datorează particularităţilor istorice ale
urbanizării în Europa de Est:

-evoluţia istorică şi economică în perioada premergătoare instaurării regimurilor socialiste:

Nordul şi Vestul Europei erau dezvoltate şi urbanizate deja, Sudul şi Estul erau
caracterizate de o productivitate scăzută a muncii.

-strategii economice şi politice: naţionalizări, economie centralizată şi planificată, având ca

efect o urbanizare planificabilă şi dirijată.
Industrializarea forţată -a impus apariţia unei infrastructuri adecvate, a dezvoltat
transporturile, serviciile.
-a implicat construirea de locuinţe.
-aspect pozitiv: oferirea de spaţii de rezidenţă
muncitorilor imigranţi
-aspect negativ: construirea de locuinţe cu confort
redus
(→urbanizare planificabilă și dirijată)

-schimbări sociale şi demografice: -ruralizare a oraşelor (datorită afluxului de forţă de

muncă tânără);
-navetism (favorizat de lipsa de locuinţe familiale şi
de dorinţa păstrării caselor proprii în sate; efect pozitiv: îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă
ale familiilor navetiştilor; navetiştii= agenţi ai schimbului de valori şi ai transformării
ţăranilor în muncitori)

-rolul statului în procesul dezvoltării urbane şi în stratificarea socio-rezidenţială: o societate

civilă lipsită de autonomie în raport cu statul şi economia

Nivelul urbanizării unei ţări este strâns legat de nivelul dezvoltării economice şi de nivelul
de trai
Principalul indice al urbanizării: gradul de urbanizare (procentul populaţiei urbane în
populaţia totală): G.U. =(U/P)x100