Radiații (raze) ϒ (gamma)

Razele gama au fost descoperite în anul 1900 de către Paul Villard (1860-1934), fizician şi
chimist francez, în timp ce studia la Paris comportamentul Uraniului şi Radiului. Numele acestui tip
de radiaţie a fost dat de către Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind dezintegrarea
radioactiva – emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri – „raze” alfa, beta si gamma. De fapt
numai tipul „gamma” reprezinta radiatie electromagnetica propriu-zisa (adica fotoni de inalta
frecventa), celelalte tipuri reprezinta o radiatie de particule (nuclee de heliu de mare viteză – numite
şi raze α, respectiv emisii de electroni – numite şi raze β).
Proprietatile razelor gamma:
Radiatia sau razele gamma („gamma” de la litera grecească γ) sunt unde electromagnetice cu
frecvente foarte mari (respectiv lungimi de unda mici, sub 0,005 Ä) produse de interactiuni intre
particule subatomice, (cum ar fi in dezintegrarile radioactive sau la ciocnirea si anihilarea unei
perechi electron – pozitron), fiind purtatoare de energie ridicata si deci foarte penetrante, in
consecinta foarte periculoase pentru sanatatea omului.
Razele γ pot strabate cu usurinta grosimi considerabile din tesuturi animale si vegetale,
substanţe usoare si chiar cativa centimetri din substante dense – cum ar fi de exemplu plumbul.
In urma interactiunii dintre aceste radiatii si organismele vii, apar fenomene fizice (ionizari,
excitari atomice) care determina consecinte biochimice (alterari ale macromoleculelor si ale
sistemelor enzimatice – ruperi de legaturi chimice, aparitia de radicali liber, recombinari nedorite).
Cele mai importante efecte se observa la celulele germinale (sexuale). In urma interactiunii
dintre radiatii si celulele germinale se observa o alterare a cromozomilor si a codului genetic –
ADN/ARN. Gravitatea acestor efecte este amplificata de transmiterea mutatiilor la descendenţi.
Protecție:
Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb – ultimul fiind
cel mai eficace.

Detectarea radiaţiilor gamma se poate face pe mai multe căi:

– datorită efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre sensibile; pe acest principiu
funcţionează detectorul Geiger-Müller;
– prin înnegrirea unei plăci fotografice;
– cu ajutorul camerei cu ceaţă.

Aplicatiile razelor gamma sunt asemanatoare razelor X:

– sterilizarea alimentelor, a instrumentelor medicale, etc
– controlul radiologic al imbinarilor metalice de grosimi mari;
– distrugerea tumorilor canceroase;

1
– experimente stiintifice de varf – multe in domenii de pionierat;
– Gamma Knife (sau radio chirurgie stereotactica ) – o metoda neinvaziva de reducere a tumorilor si
malformatiilor arterio-venoase cerebrale sau de stopare a cresterii lor (existenta si in tara noastra).

Efectele radiatiilor gamma:

Consecintele expunerii la radiatii gamma depind de doza primita, practic traim cu o sabie
cosmica deasupra capului, numai distantele uriase din Univers fac improbabila o expunere mortala
generata de un cataclism cosmic de tip supernova sau gaura negra !
Oamenii de stiinta banuiesc ca o expunere la o emisie exploziva de radiatii gama ne-a afectat
deja planeta in urma cu 440 milioane de ani, la sfarsitul perioadei Ordovicianului, distrugerea
stratului de ozon al Pamantului avand ca si consecinta disparitia a 2/3 din vietuitoare !
In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din spatiul cosmic, din
minereuri, gaze radioactive provenind din subsol, izotopi slab radioactivi aflati in componenta
diverselor substante industrializate, radiatii generate in apropierea centralelor nucleare, ba chiar si din
apa pe care o bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am putea sau nu
suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice urmasilor.
De mentionat ca atunci cand zburam cu avionul suportam doze crescute de radiatii gamma
(vedeti si clipul de mai jos), dar cei mai expusi sunt cosmonautii.
Pentru a cuantifica riscul biologic global (cumulat) de iradiere ionizanta (raze X+raze γ), se
foloseşte o unitate de măsură numită Sievert, care exprimă doza medie absorbită de diferite ţesuturi
umane. Doza de radiaţie ionizantă „naturală” se situează în jurul valorii de 2,5 mSv/an !
Cuantificarea dozelor medii absorbite de corpul uman in urma unor activitati obisnuite:
–o explorare radiologică pulmonară – 0,5 mSv
–o călătorie cu avionul timp de câteva ore – 0,03 mSv
–un week-end petrecut la o altitudine de 1.500 de metri – 0,01 mSv
Conform recomandărilor acceptate, limita maximă de iradiere din surse artificiale este de 1
mSv/an în populaţia generală şi 20 mSv/an pentru cei care lucrează în domeniul nuclear.
Statistic, totalul expunerii radioactive medii pentru un adult pe an, se repartizeaza intre urmatoarele
cauze:
–38% iradierea externă telurică
–30% iradierea medicală
–19% iradierea internă naturală
–12% radiaţiile cosmice
–3% depunerile radioactive
–1% expunere profesională

2
 EXTINDERE
Razele gamma din Univers
Cele mai puternice surse de raze gamma sunt: Soarele (in special atunci cand se produc eruptii
solare), stelele neutronice, pulsarii, quasarii, magnetarii.
In 2008 telescopul spaţial Fermi Gamma-ray aparţinând NASA a detectat în constelaţia
Carina – aflata la o distanţă de 12,2 miliarde de ani lumină – cea mai puternică emisie de raze gamma
inregistrata vreodata, cu o putere ce a depăşit intensitatea exploziei simultane a 9.000 de stele de
dimensiunea Soarelui – practic numai Big-Bang-ul a generat o energie mai mare ! Deflagratia a emis
intr-un minut de cinci ori mai multa energie decat va emite Soarele de-a lungul intregii sale vieti, au
calculat astrofizicienii.
Astfel de fenomene apar atunci când stelele de mari dimensiuni rămân fără combustibil şi
colapseaza, creând o uriaşă gaură neagră.
In 2010, un grup de cercetatori care lucreaza pe datele obtinute de telescopul spatial Fermi, a
anuntat ca au descoperit doua „bule uriase” de energie care erup din centrul Caii Lactee !!! Cele
doua sfere de energie se intind pe o distanta de 25.000 de ani lumina, in ambele parti ale galaxiei
(deasupra si sub galaxie, in imaginea de mai sus) si sunt echivalentul energetic a 100.000 de explozii
ale unor supernove. Ca ipoteze, fie este o emisie polara a uriasei gauri negre din centrul galaxiei (cel
mai probabil), fie o manifestare a „materiei intunecate” ce ar trebui sa reprezinte 25% din masa
Universului si care n-a fost detectata pana acum decat indirect, prin efectul curbarii gravitationale a
razelor de lumina.
Am pastrat pentru final o stire cam nelinistitoare: recent, astronomii au identificat o batrana
stea masiva (potentiala supernova) aflata la o distanta de 8.000 de ani-lumina in constelatia
Sagetatorului- WR104, care este orientata intr-o pozitie polara pe directia Terrei, practic privim prin
teava tunului… Dar n-om avea noi ghinionul ala de a ne afla in locul nepotrivit la momentul potrivit !
Pe 27 aprilie 2013, mai multe instrumente de cercetare spatiala (Gamma-ray Burst Monitor
(GBM) de la bordul Telescopului Spatial Fermi, telescopul Swift Space al NASA, Large Area
Telescope (LAT) al Fermi) au detectat o colosala emisie de raze gamma provenind din explozia stelei
GRB 130427A, aflata la 3,8 miliarde de ani lumina. La momentul de varf, instrumentele au
inregistrat o energie de circa 95 GeV, flashul fiind destul de puternic ca sa fie vazut printr-un binoclu,
de pilda. Ca sa va dati seama ce inseamna un nivel energetic de Giga electroni-Volti, ganditi-va ca
radiatia spectrului vizibil are (numai) o energie cuprinsa intre 1,77 eV (corespunzatoare λ=700 nm –
rosu) și 3,1 eV (λ=400 nm – albastru) !!