4.

Maşina sincronă

Maşina sincronă este o maşină electrică care are în inductor o înfăşurare

parcursă de curent continuu, iar în indus o înfăşurare trifazată parcursă de curenţi
alternativi.
Denumirea de maşină sincronă rezultă din faptul că turaţia rotorului n este egală
cu turaţia câmpului magnetic învârtitor din stator n1 (rotorul roteşte în sincronism).
Maşina sincronă se utilizează în cea mai mare masură ca generator. Tendinţele
actuale sunt pentru utilizarea maşinii ca motor în acţionari electrice deoarece mărimile
de ieşire n, M urmăresc fidel mărimile de intrare U, f.

4.1 Pornirea maşinii sincrone

Se utilizează următoarele metode de pornire:

 pornirea în asincron;
 pornirea cu un motor auxiliar;
 pornirea prin modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare.

Pornirea în asincron se realizează în două etape:

În prima etapă, motorul sincron porneşte ca un motor asincron, înfăşurarea de
amortizare are rolul de înfăşurare în colivie. Înfăşurarea de excitaţie se conectează la
un rezistor de pornire Rp care are o valoare de 9÷10 ori mai mare decât rezistenţa
înfăşurării de excitaţie. Indusul maşinii sincrone se conectează la reţea prin intermediul
autotransformatorului la o sursă de tensiune alternativă trifazată.
Când turaţia maşinii ajunge la (95÷98)% din turaţia de sincronism, înfăşurarea
de excitaţie se deconectează de la Rp şi se conectează la o sursă de tensiune continuă
realizându-se a doua etapă. În această etapă urmează un proces tranzistoriu amortizat,
în care motorul se sincronizează cu reţeaua de alimentare.
Pentru pornire în asincron se realizează schema din figura 4.1 .
Autotransfromatorul AT se foloseşte în prima etapă a pornirii pentru ridicarea
tensiunii de alimentare a indusului la tensiunea nominală. Scăderea bruscă a curentului
din indus în a doua etapă este determinată de intrarea în sincronism a motorului.
36 Maşina sincronă-4

MS
3~

EX

V
K

RE

A
1

K1
K2

Rp
(+) (-)

Fig. 4.1. Schema electrică la pornirea maşinii sincrone în asincron.

În prima etapă a pornirii există posibilitatea să apară cuplul monoaxial, ca

urmare a interacţiunii câmpului determinat de curenţii induşi în înfăşurarea de excitaţie
cu câmpul învârtitor invers, (datorită nesimetriei înfăşurării de excitaţie) astfel încât
maşina nu mai ajunge la sincronism.
Câmpul invers are faţă de stator turaţia:

ni   f 2 / p  n   sn1  (1  s ) n1  (1  2s ) n1 (4.1)

Din relaţia (4.1) se observă că, cuplul monoaxial se anulează pentru s = 0,5.
Maşina sincronă se poate „agăţa” la 0,5n 1, situaţie care se rezolvă prin creşterea valorii
rezistenţei Rp şi micşorarea cuplului rezistent la arbore.
 4.2 -Determinarea reactanţelor sincrone 37

Nu se recomandă a se efectua pornirea în asincron cu înfăşurarea de excitaţie

deschisă, pentru că se induce o tensiune mare, determinând distrugerea izolaţiei.

4.2 Determinarea reactanţelor sincrone

4.2.1 Determinarea reactanţelor sincrone longitudinale Xd

Ecuaţia maşinii sincrone cu poli aparenţi în regim de generator este determinată

de relaţia:
U eE  U  Z d I d  Z q I q (4.2)
Dacă se neglijează pierderile în fier şi cupru, se obţine:
U e E  U  jX d I d  jX q I q (4.3)
care pentru proba în gol şi scurtcircuit se poate considera componenta Iq a curentului
neglijabilă, obţinându-se reactanţa sincronă longitudinală sub forma:
U
X d  eE (4.4)
I Sc
În laboratorul de electrotehnică şi maşini electrice, maşina sincronă este cuplată
mecanic cu o maşină de curent continuu. Pentru proba în scurtcircuit şi gol se
realizează montajul din figura 4.2, unde maşina sincronă este adusă la turaţia de
sincronism n1 cu ajutorul unei maşini de curent continuu cu excitaţie derivaţie.

A1 A2 A3
(+)

RE1 Ri K1

EX EX

MCC MS (+)
A
E
RE

(-)

(-)

Fig. 4.2. Montajul pentru determinarea reactanţei sincrone longitudinale.

38 Maşina sincronă-4
Reglarea turaţiei maşinii de curent continuu se realizează prin modificarea
rezistenţei reostatului RE1 din excitaţie şi/sau rezistenţei reostatului R i din indusul
maşinii.
Curentul I din indusul maşinii sincrone se citeşte cu ampermetrele A 1, A2, A3,
care trebuie să indice acelaşi curent. Curentul de excitaţie se reglează cu ajutorul
reostatului RE până ce curentul prin indus I ia valoarea nominală.
Cu această valoare a curentului din excitaţie, în locul ampermetrelor se
conectează voltmetrele V1, V2, V3 care măsoară tensiunea electromotoare indusă U eE
pentru proba la gol.

4.2.2 Determinarea reactanţei sincrone X q

Pentru a determina reactanţei Xq este necesar ca maşina sincronă să funcţioneze

ca motor în gol, când va absorbi de la reţea o putere activă P = 3UI cos φ necesară
acoperirii piederilor în fier.
Curentul din excitaţie se reglează cu ajutorul reostatului R E până ce valorea
curentului abosorbit de motorul sincron este minimă.
În figura 4.3,a se prezintă diagrama fazorială a motorului sincron subexcitat la
asocierea sensurilor pozitive corespunzătoare sursei (P<0, Q<0) iar în figura 4.3,b se
prezintă diagrama fazorială la motorul sincron cu I d=0.

jXqIq

jXdId jXqIq
UeE
U
UeE U θ

θ φ
φ
Id
Iq
Iq
I
a) b)

Fig.4.3. Diagrama fazorială a motorului sincron:

a) subexcitat: b) Id=0.

Din figura 3.4,b rezultă reactanţa sincronă transversală:

U sin  U sin 
Xq   (4.5)
Iq I
Se poate folosi schema electrică prezentată în figura 4.1 unde factorul de putere
cosφ se determină din puterea măsurată cu wattmetrul, rezultând sin   1  cos 2 
 4.3- Determinare parametrilor maşinii sincrone corespunzător regimului nesimetric 38
Metoda permite şi determinare unghiului intern θ al maşinii sincrone deoarece
cunoscând pe φ, rezultă θ = π – φ.

4.3 Determinare parametrilor maşinii sincrone

corespunzător regimului nesimetric
Regimul nesimetric se întâlneşte când un generator este încărcat cu un
consumator nesimetric. În aceste condiţii, studiul regimului nesimetric se face după
metoda componentelor simetrice.
Faţă de succesiunea directă, maşina are reactanţele X d şi Xq determinate anterior.
Succesiunii inverse îi corespunde impedanţa inversă Z 2, iar faţă de succesiunea
omopolară (nulă) îi corespunde impedanţa omopolară X 0.
Determinarea experimentală a impedanţei Z 2 se realizează cu ajutorul montajului
din figura 4.4, la care maşina sincronă se roteşte cu ajutorul maşinii de curent continuu
în sens invers câmpului magnetic învârtitor al maşinii sincrone.
Înfăşurarea de excitaţie se scurtcircuitează, pentru că în caz contrar se introduce
o tensiune de valoare ridicată, determinând străpungerea izolaţiei.

* EXMS
*
W
R Figura 4.4. Montajul la determinarea impedanţei Z2. ExM
Măsurând tensiunea U de fază, curentul I şiMSputerea P, se determină:
MCC
CC
A1
U P
S Z2  ; R2  2 ; X 2  Z 22  R22 (4.6)
I 3I
Dacă maşina sincronă nu are înfăşurare de amortizare X 2R=i Xd, limita RE inferioară
a Treactanţei X2 îi corespunde V coliviei de amortizare cu rezistenţă şi reactanţă de
dispersie nulă.
K În general,
AT avem X 1 <X 2 <X d .
Încercarea maşinii sincrone pentru determinarea impedanţei inverse Z 2 se
efectuează la curenţi de ordinul procentelor faţă deK2curenţi nominali, deoarece avem K1
regimul de frână.
Pentru determinarea experimentală a reactanţei omopolare X 0 se realizează
montajul din figura 4.5, unde fazele indusului se conectează (+)în paralel,
(-) fiind(+) alimentate
(-)
de la o sursă monofazată de tensiune reglabilă, iar înfăşurarea de excitaţie este
scurtcircuitată.
Prin conectarea în paralel a fazelor indusului rezultă un câmp magnetic nul în
întrefier, iar în maşină va exista doar câmpul omopolar.

R * *W
A MS Ex
V
O
K AT
39 Maşina sincronă-4

Fig. 4.5. Montajul pentru determinarea reactanţei omopolare X 0.

Cu ajutorul autotransformatorului AT se reglează tensiunea până când curentul

măsurat de ampermetru este de 3IN.
Parametrii de succesiune nulă se calculează cu relaţiile:
3U 3P
Z0  ; R0  2 ; X 0  Z 02  R02 (4.7)
I I
Valoarea reactanţei X0 depinde de tipul înfăşurării indusului şi poate fi cuprinsă
T

R
în intervalul (0,X1).

4.4 Conectarea la reţea şi funcţionarea în paralel a VR

generatorului sincron
X

K
Pentru conectarea la reţea a generatorului sincron trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
a) tensiunea la bornele maşinii să fie egală cu cea a reţelei;
b) frecvenţa tensiunii maşinii să fie egală cu frecvenţa tensiunii reţelei;
c) succesiunea fazelor generatorului trebuie să corespundă cu succesiunea
VG

fazelor reţelei;
d) în momentul conectării generatorului, defazajul între tensiunea la bornele
A

generatorului şi a reţelei să fie nul.

*
(-)
)
(+)

*
W
K1

RE
Fig. 4.6. Conectarea generatorului sincron la reţea.

F
EXGS

MS
Ri

MCC

ExMCC
RE1
 4.3- Determinare parametrilor maşinii sincrone corespunzător regimului nesimetric 40

Îndeplinirea celor patru condiţii se verifică experimental cu montajul din figura

4.6, unde între reţea şi generatorul sincron se conectează o baterie de becuri.
Condiţiile de aceeaşi tensiune şi frecvenţă se verifică cu voltmetrul V G şi
frecvenţmetrul F.
Condiţiile c şi d se verifică cu ajutorul bateriei de becuri prin metoda becurilor
stinse. Becurile se aprind şi se sting simultan dacă succesiunea fazelor este aceeaşi, în
caz contrar becurile se aprind succesiv şi în această situaţie se vor schimba între ele
două faze.
În momentul când becurile sunt stinse, tensiunile sunt sinfazice (generator –
reţea), în această situaţie se poate închide întrerupătorul K.
Încărcarea cu putere activă a generatorului sincron se realizează prin modificarea
unghiului intern θ cu ajutorul reostatului RE1 prin slăbirea câmpului maşinii de curent
continuu.
41 Maşina sincronă-4
La creşterea curentului din excitaţia maşinii de curent continuu, maşina sincronă
devine motor, fapt sesizat de wattmetru prin schimbarea sensului puterii.
Comportarea maşinii sincrone la cuplu constant M = ct (P=ct) şi excitaţie
variabilă (IE variabil) se urmăreşte prin caracteristica „V”, determinată de I  f ( I E )
pentru U, P, f = ct., prezentată în figura 4.7.

cos φ = 1 M≠0

M=0

subexcitată
supraexcitată

0 IE

Fig. 4.7. Caracteristicile în „V” ale maşinii sincrone.

Modificarea curentului IE din excitaţia maşinii sincrone determină modifcarea

sarcinii reactive a generatorului sincron.
Trasarea caracteristicilor în „V” se realizează în două condiţii, M ≠ 0 şi M = 0.
Modificarea cuplului M se realizează prin modificarea curentului de excitaţie al
maşinii de curent continuu. Trecerea maşinii sincrone din regimul inductiv în cel
capacitiv are loc pentru un curent minim din indus.

4.5 Caracteristicile maşinii sincrone în regim de generator

Maşina sincronă funcţionează în regim de generator autonom când este izolată
faţă de sistemul energetic.
Funcţionarea maşinii sincrone în acest regim este determinată de următoarele
caracteristici:
1. Caracteristica în gol: UeE = f(IE) pentru I=0 şi f=ct.;
2. Caracteristica în scurtcircuit I = f(I E) pentru U=0 şi f=ct.;
3. Caracteristica în sarcină U = f(IE) pentru I, cosφ, f=ct.;
4. Carcteristica externă U = f(I) pentru I E, cosφ, f=ct.;
5. Carcateristica de reglare I = f(IE) pentru U, cosφ, f=ct.
 4.3- Determinare parametrilor maşinii sincrone corespunzător regimului nesimetric 42
Carcateristica în gol şi scurtcircuit se pot trasa cu ajutorul montajului din figura
4.2. Alura acestor două curbe se prezintă în figura 4.8.

UeE Isc

0 0 IE
IE
a) b)
Fig. 4.8. Curbele caracteristice ale generatorului sincron:
a) în gol; b) în scurtcircuit.

Pentru trasarea caracteristicii în gol se parcurg următoarele etape:

- generatorul sincron este antrenat la turaţia nominală;
- se stabileşte la bornele indusului o tensiune de 1,3 UN;
- se măsoară curentul IE pentru valori descrescătoare;
- pentru IE = 0 se măsoară tensiunea remanentă.

În cazul carcateristicii în scurtcircuit, etapele sunt:

- se conectează 3 ampermetre la bornele indusului;
- se stabileşte la bornele indusului curentul nominal I N;
- se măsoară curentul IE pentru valori descrescătoare;
- se citeşte valoarea curentului I cu ajutorul ampermetrelor.

Pentru trasarea caracteristicilor în sarcină, externă şi de reglaj se realizează

montajul din figura 4.9, unde generatorul sincron este conectat la o sarcină R, L, C.

V1

R A

R, L, C
MA GS A2
S
O
K2
T
K Ex
AT V RE

A
1

K1
43 Maşina sincronă-4

(+) (-)

Fig. 4.9. Montajul pentru trasarea carcateristicelor generatorului sincron.

Pentru antrenarea generatorului sincron se poate folosi o maşină asincronă

deoarece turaţia MA scade nesemnificativ cu sarcina şi din acest motiv, forma
caracteristicilor sincrone va fi aceeaşi ca în cazul cuplării cu un motor de curent
continuu.
Caracteristica în sarcină se ridică în următoarele etape:
- se porneşte maşina asincronă prin intermediul autotransfromatorului AT;
- la tensiunea nominală pe generatorul sincron se închide K 2 şi se stabileşte un
curent în indus apropiat de valoarea nominală, citit de A2;
- se măsoară tensiunea pe generatorul sincron dată de V 1, stabilindu-se un
punct al caracteristicii;
- se modifică sarcina şi se reglează curentul de excitaţie al generatorului
sincron astfel încât valoarea curentului din indus să fie aceeaşi cu cea iniţială,
obţinându-se în felul acesta 8 puncte a caracteristici.
În funcţie de caracterul sarcinii se obţin următoarele curbe prezentate în figura
4.10.

U
C

I=ct
R

0 S I
 4.3- Determinare parametrilor maşinii sincrone corespunzător regimului nesimetric 44
Fig. 4.10. Carcateristica în sarcină a generatorului sincron.

Pentru caracteristica externă este necesar:

- curentul din excitaţie să rămână constant;
- se modifică sarcina citindu-se voltmetrul V 1 şi ampermetrul A2.
În figura 4.11 se prezintă caracteristica externă în funcţie de sarcină.
L
U
R
UN

C
IE=ct

IN I

Fig. 4.11. Caracteristica externă a generatorului sincron.

În cazul caracteristicii de reglaj, etapele sunt:

- se stabileşte tensiunea pe generatorul sincron apropiată de cea nominală;
- se modifică curentul de sarcină şi se măsoară I E, menţinând constantă
tensiunea la bornele generatorului.
Caracteristicile de reglaj în funcţie de caracterul sarcinii sunt prezentate în figura
4.12.

IE
L

C
Fig. 4.12. Caracteristica de reglajU=ct
a generatorului sincron.
Ridicarea curbelor caracteristicilor în sarcină, externă şi de reglaj în funcţie de
0
caracterul sarcinii se realizează fără oprirea maşinilor prin deschiderea întrerupătorului
I
K2. Pentru consumatorul inductiv trifazat se folosesc 3 bobine cu miez de fier, având
întrefierul reglabil.

4.6 Modelarea şi simularea maşinii sincrone în regim

tranzitoriu

Se urmăreşte un studiu al maşinii sincrone în regim tranzitoriu determinat de

intrare în sincronism, folosind modelul celor două axe (modelul ortogonal). Modelul
45 Maşina sincronă-4
matematic elaborat formează un sistem neliniar în care necunoscutele sunt: i d, iq, iE, iD,
iQ, θ şi ω.
Sistemul de ecuaţii diferenţial de ordinul I este prezentat în relaţia 4.8.
 did
u d  R d id  L d  L
 d t
 diq
u q  R q i q  L q  L
dt

 di E
u E  RE i E  L 


 E
dt



 di D
0  RD i D  L D  L
 d t
 di Q
0  R Q iQ  L Q  L
 dt
 d
  3 14
 dt



p  ( Ld  Lq )id iq  Ld iE
h


(4.8)
În sistemul de ecuaţii (4.8) intervin următorii parametrii electrici:
- Rd, Rq – rezistenţa înfăşurărilor din stator din axa d şi q;
- RE – rezistenţa înfăşurării de excitaţie;
- RD, RQ – rezistenţa înfăşurării de amortizare din axa d şi q;
- Ld, Lq – inductivităţile din stator în axa d şi q;
- Ldh, Lqh – inductivităţile principale din stator în axa d şi q;
- LD, LQ – inductivităţile din rotor în axa d şi q;
- LEdσ – inductivitatea de dispersie datorită cuplajului magnetic între
înfăşurarea de excitaţie şi înfăşurarea de amortizare din axa d;
în care:
Ld  L1  Ldh ; Lq  L1  Lqh ; LE  LED  Ldh ; LD  L2  Ldh ;
LQ  L2  Ldh
Simularea se realizează cu ajutorul calculatorului printru o maşină sincronă de
putere SN=3,9kVA la 3000 rot/min, având parametrii electrici:
Rd  Rq  1.6 ; RE  80.3 ; RD  7.952 ; RQ  30.224 ;
Ld  0.0795H ; Lq  0.067 H ; LE  18.51H ; LD  0.173H ;
LQ  0.258 H ;
Ldh  0.0695H ; Lqh  0.052 H LED  0.01H ; J  8.6  103 kgm 2
alimentată la U=380V şi UE=110V.
În figura 4.13 se prezintă variaţia în timp a mărimilor necunoscute în cadrul
intrării în sincronism pentru Mm=0.
4.3- Determinare parametrilor maşinii sincrone corespunzător regimului nesimetric 46
47 Maşina sincronă-4

Fig. 4.13. Variaţia în timp a mărimilor i d, iq, iE, iD, iQ, θ, n şi M la intrarea în sincronism a
motorul sincron.

În laborator se poate studia variaţia în timp a mărimilor prezentate în cazul

intrării în sincronism pentru M m ≠ 0, la modificarea tensiunii din excitaţie, a rezistenţei
de excitaţie.