CAPITOLUL I Introducere.

Dezvoltarea transporturilor navale

CAPITOLUL I INTRODUCERE
DEZVOLTAREA TRANSPORTURILOR NAVALE

1.1. COMERŢUL INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI. UTILIZAREA

TRANSPORTULUI MARITIM ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL
Prosperitatea tuturor ţărilor depinde într-o mare măsură de comerţul exterior al
acestora. Această afirmaţie este valabilă în special pentru ţările în curs de dezvoltare care
adesea nu sunt în măsură să producă bunurile de care au nevoie (mai ales cele care necesită
tehnologii înalte ) şi pe care trebuie să le importe. Pentru a fi în măsură să realizeze acest
lucru, fără a crea deficite majore ale balanţei comerciale, ele trebuie să exporte produse
autohtone pentru a obţine moneda străină necesară asigurării importurilor, în special a celor
care se referă la echipamente de bază (maşini, utilaje, mijloace de transport), materiale şi
tehnologii necesare pentru dezvoltarea economică.
Împrumuturile externe, creditele nerambursabile sau creditele comerciale acordate
acestor ţări contribuie cu cel mult 25% la obţinerea valutei necesare asigurării importurilor.
Restul de fonduri necesare trebuie asigurate prin schimburi comerciale cu alte ţări.
Volumul comerţului exterior şi balanţa de plăţi externe ale unei ţări reprezintă
indicatori importanţi pentru aprecierea dezvoltării economice a ţării. O balanţă comercială
externă pozitivă şi un volum sporit al comerţului exterior reprezintă factorii cei mai importanţi
care indică o dezvoltare corespunzătoare a unei ţări. Comerţul exterior nu este însă numai unul
din principalii factori ai creşterii economice, el este în acelaşi timp şi principala consecinţă a
acestei creşteri deoarece creşterea economică generează prin ea însăşi un volum sporit de
schimburi comerciale externe.
Comerţul internaţional nu poate fi însă plasat în afara sferei transporturilor comerciale
între ţări. În acest context transportul maritim constituie unul din elementele esenţiale ale
dezvoltării comerţului internaţional. Cu excepţia comerţului dintre ţările învecinate (din care o
bună parte se face pe apele interioare ale ţărilor riverane) transportul maritim este esenţial
pentru schimburile comerciale dintre ţările situate pe continente diferite. În prezent cca. 80%
din schimburile comerciale internaţionale se realizează cu ajutorul transportului maritim care

11
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

rămâne în continuare cel mai ieftin tip de transport şi constituie în acelaşi timp un factor
indispensabil pentru asigurarea comerţului internaţional.
Extinderea internaţională a comerţului maritim a înregistrat după criza economică din
anii 1997-1998 creşteri anuale consecutive de 0,8-1,3% în ţările dezvoltate şi 3-7% în ţările în
curs de dezvoltare din Europa de Est şi Asia. Aceste creşteri arată că economia mondială a
învins criza economică şi se află într-o creştere economică benefică dezvoltării relaţiilor
comerciale mondiale, implicit a celor derulate prin transporturile navale.
Principalele evenimente înregistrate în ultimii 5 ani în sensul extinderii comerţului
global sunt cererea substanţială de pe piaţa Statelor Unite ale Americii, revenirea ţărilor din
Asia şi ritmul de creştere a economiei Chinei. În Statele Unite ale Americii, în perioada 2000-
2004, s-a înregistrat o creştere continuă a importurilor în privinţa bunurilor de consum; în
special creşterea importurilor din Asia au fost, în această perioadă, semnificative. În ţările din
Europa Centrală şi de Est s-a înregistrat o scădere nesemnificativă a importurilor în principal
datorită reducerii importurilor efectuate de Rusia şi Ucraina. Importurile efectuate de Africa s-
au mărit uşor după anul 1999. Ţările socialiste din Asia şi-au mărit substanţial importurile de
mărfuri uscate în această perioadă. Exporturile efectuate de Asia s-au mărit considerabil atât
datorită exporturilor efectuate de Japonia cât şi datorită revenirii exporturilor în primele cinci
ţări aflate în curs de dezvoltare din Asia (Indonezia, Malaezia, Filipine, Tailanda şi Republica
Korea), ţări care au fost afectate considerabil de criza financiară din perioada 1997-1998.
Statele Unite ale Americii şi-au accelerat exporturile datorită performanţelor dinamice
înregistrate în comerţul intraregional. Creşteri substanţiale în exportul de mărfuri uscate s-a
înregistrat şi în Europa.
În perioada 2000-2005 o creştere moderată a exporturilor o înregistrează ţările
socialiste din Asia. Literatura de specialitate arată că în perioada următoare se aşteaptă, în
continuare, o creştere a comerţului maritim global, în medie de 2%.
Comerţul internaţional a crescut rapid în ultimii ani, nu numai datorită traficului
petrolier (care a crescut în mod spectaculos) dar şi traficului cu mărfuri uscate, astfel încât
volumul acestor mărfuri transportate pe cale maritimă a crescut de aproape 5 ori în ultimii 40
de ani iar pentru următorii 20 de ani se prevede o dublare a acestuia.
Asigurarea acestui volum sporit de mărfuri vehiculate pe calea apei s-a realizat cu nave
din ce în ce mai mari şi mai specializate astfel încât porturile sunt supuse unei puternice

12
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

presiuni pentru adaptarea lor la noile cerinţe de performanţă dictate de utilizarea navelor de
ultimă generaţie. Ele trebuie să poată asigura eficacitatea operaţiunilor şi utilizarea noilor
tehnologii de manipulare a mărfurilor şi să mărească viteza acestui proces.

1.2. ROLUL ŞI DEZVOLTAREA PORTURILOR MARITIME ÎN CONTEXTUL

INTERNAŢIONAL
Pentru a-şi asigura competitivitatea şi pentru creşterea calităţii serviciilor, a siguranţei
navigaţiei şi operării navelor, numeroase porturi întreprind în continuare lucrări considerabile
de extindere şi modernizare: adâncesc şenalele navigabile, construiesc noi cheiuri şi noi spaţii
de depozitare, modernizează utilajele şi echipamentele de manipulare a mărfurilor.
Macaralelor electrice li se adaugă macarale turn autopropulsate, pe pneuri, care posedă un
grad mare de manevrabilitate şi viteze mari de deplasare şi care pot manipula greutăţi mari.
Benzile transportoare şi elevatoarele cu aspiraţie sau alte utilaje ce asigură un flux continuu de
transfer al mărfurilor de la navă la uscat sunt utilizate din ce în ce mai intens la manipularea
mărfurilor în vrac. În tehnica manipulării la sol a mărfurilor au apărut în ultimul timp noi
utilaje performante şi mai adaptate acestor operaţiuni.
Toate eforturile depuse pentru modernizarea porturilor, a utilajelor şi echipamentelor
de manipulare sau pentru găsirea unor sisteme avantajoase de transport maritim au ca obiectiv
principal reducerea timpului de staţionare a navelor în porturi.
Însăşi concepţia de realizare a infrastructurii şi suprastructurii portuare a evoluat spre
structuri portuare uşoare cu durată economică ce depăşeşte 25-30 de ani şi pentru a căror
construcţie timpii de execuţie şi costurile s-au redus de cca. 4-5 ori. Această concepţie ţine
cont de necesitatea de adaptare permanentă a portului la progresul tehnic din ce în ce mai rapid
din domeniul transporturilor care face ca vechile sisteme de construcţie mai puţin flexibile să
fie abandonate în mod treptat. O serie de concepţii şi soluţii noi pentru construcţia
infrastructurii şi suprastructurii portuare ca şi pentru utilajele şi echipamentele portuare vor fi
analizate ulterior.
Alături de această evoluţie a porturilor din punct de vedere al manipulării mărfurilor se
remarcă şi o tendinţă a porturilor spre diversificarea serviciilor asigurate în perimetrul lor, care
alături de funcţia principală de operare a navelor să determine creşterea veniturilor realizate în
port.

13
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

În perimetrele lor sau în zonele învecinate s-au dezvoltat industrii pentru o serie de
servicii prestate navelor cum ar fi şantierele de construcţii şi reparaţii navale, întreprinderi de
construcţii mecanice producătoare de maşini şi utilaje portuare, ateliere de reparaţii etc. dar şi
industrii portuare (rafinării petrochimice complexe, uzine chimice, siderurgice, de prelucrare a
metalelor neferoase etc.) sau de asamblare ( în special a componentelor mijloacelor de
transport care sosesc în porturi sub formă de piese separate). Amplasarea acestor unităţi în
cadrul portului trebuie să răspundă unor cerinţe complexe; de exemplu în ultimul timp a apărut
tendinţa de îndepărtare a industriilor petroliere, siderurgice şi chimice de portul comercial, atât
din cauza necesităţii unor spaţii întinse pentru funcţionarea acestora, cât şi din motive de
securitate şi de evitare a poluării zonelor portuare şi a celor învecinate, mai ales dacă portul
este amplasat în apropierea unor centre intens populate sau în zone cu un important potenţial
turistic.
Astfel datorită intensificării legăturilor comerciale, numeroase porturi au devenit mari
centre industriale, de prestări servicii comerciale şi de distribuţie, rolul lor evoluând de la
funcţia lor de asigurare a adăpostirii şi operării navelor care a reprezentat prima generaţie de
porturi spre porturile moderne actuale care reprezintă cea de-a treia generaţie.
Iniţial dezvoltarea porturilor a fost impusă, pentru porturile maritime, de asigurarea
unor zone în care să se poată adăposti navele şi să se poată efectua încărcarea şi descărcarea în
siguranţă a mărfurilor, indiferent de condiţiile hidrometeorologice.

1.3.CARACTERISTICILE, AVANTAJELE ŞI PROBLEMELE TRANSPORTULUI

MARITIM
Mările şi oceanele globului pământesc formează o punte de legătură trainică, eficientă
şi necesară între toate ţările lumii, iar prin reţeaua de căi navigabile interioare naturale şi
artificiale transportul pe apă a fost prelungit mult în interiorul continentelor, până la porturile
marilor producători sau consumatori. Acest lucru ca şi faptul că mijlocul de transport maritim,
nava, poate transporta orice fel de marfă, face ca ea să devină forma primordială de
concretizare a derulării fluxului internaţional de mărfuri şi anume comerţul efectuat prin
intermediul transporturilor maritime.
Transportul maritim, ca şi activitate economică de factură naţională sau internaţională ,
privată sau de stat, trebuie conceput şi organizat în mod obligatoriu atât în raport cu

14
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

necesităţile cât şi cu asigurarea rentabilităţii, el fiind unul dintre principalii factori de

cooperare economică pe plan mondial, făcând legătura între producţie şi consum.
Obiectivul fundamental al transportului maritim este asigurarea circuitului normal de
mărfuri pe plan naţional şi internaţional în siguranţă, la timp, cu eficienţă economică şi în
conformitate cu convenţiile şi normele contractuale în vigoare. Acest circuit de mărfuri, sub
diversele sale forme, este conceput numai în măsura în care statele lumii intră în raporturi
reciproce, care pot stimula sau dimpotrivă, pot frâna diferitele fluxuri economice
internaţionale. Fluxurile economice au o tendinţă permanentă de diversificare, ceea ce face ca
din punct de vedere al conţinutului ele să fie eterogene.
Fluxul internaţional de mărfuri poate lua diferite forme, fiecare prezentând
particularităţi în ceea ce priveşte evoluţia cererii şi ofertei, formarea preţului etc., având la
bază existenţa şi adâncirea diviziunii mondiale a muncii, a specializării economiilor naţionale
în anumite direcţii în scopul valorificării optime a unor resurse pe piaţa mondială.
O perioadă lungă de timp principalul flux al relaţiilor economice internaţionale a fost
comerţul cu mărfuri tangibile. În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial în
structura comerţului internaţional s-au produs mutaţii semnificative. Dacă până atunci
produsele de bază aveau ponderea cea mai ridicată, acoperind 2/3 din exportul mondial, în
perioada postbelică situaţia s-a schimbat treptat în favoarea produselor manufacturate, în
prezent acestea deţinând cca. 75% din comerţul mondial.
Transportul maritim modern este o activitate vastă şi complexă caracterizată prin:
- diversitatea mare a mărfurilor transportate (practic se pot transporta orice fel de mărfuri,
inclusiv animale vii);
- volumul şi valoarea marea a mărfurilor transportate;
- condiţiile specifice de mediu şi variaţia climatică împreună cu hidrometeorologia care în
perioade scurte de timp pot afecta calitatea şi integritatea mărfurilor;
- expunerea navelor şi a mărfurilor în mod natural riscurilor mării şi forţelor naturii;
- investiţiile mari pe care le presupun navele şi porturile;
- existenţa unei forţe de muncă diversificat specializate.
Se poate afirma că aceste caracteristici ale transportului maritim au condus la o largă
cooperare internaţională oficializată sub egida organismelor ONU destinată să asigure:
- securitatea navelor şi a vieţii pe mare;

15
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

- evitarea accidentelor şi organizarea asistenţei şi salvării maritime;

- asigurarea mărfurilor, navelor şi a persoanelor implicate, împotriva riscului;
- unificarea legislaţiei;
- protecţia armatorilor şi proprietarilor de mărfuri;
- stabilirea unui cadru juridic şi economic adecvat, echitabil, durabil şi operativ pe fondul
cooperării internaţionale şi al avantajului reciproc.
Avantajele prezentate de această formă de transport în transportul maritim extins şi în
apele interioare, sunt numeroase, dintre care:
- este mijlocul de transport cel mai economic, calculat fie pe costul global, fie pe tona
transportată, îndeosebi pe distanţe mari, transoceanice;
- dispune de o gamă foarte variată de nave clasice sau specializate, cu capacităţi unitare de
transport de la foarte mici la foarte mari;
- permite transportul mărfurilor fără transbordare aproape în orice zonă a globului;
- rutele de navigaţie necesită amenajări relativ reduse comparativ cu transportul terestru;
- permite concentrarea în puncte nodale a unor mari cantităţi de mărfuri de pe zone mari pe
care le poate răspândi radial pe zone întinse.
Factorii de ordin economic, tehnic, administrativ-organizatoric, politic şi de risc
determină şi pot influenţa pozitiv sau negativ desfăşurarea în siguranţă şi eficienţa necesară
activităţii complexe pe care o reprezintă transportul maritim. Aceşti factori creează servitutile
transportului maritim , în ordinea importanţei, cum ar fi:
- valorile imense de investiţii cerute de navele moderne, specializate, cu performanţe tehnice
competitive, precum şi de extindere şi modernizare a porturilor existente, de construcţie de noi
porturi, canale şi lucrări de amenajare la nivelul traficului maritim în continuă creştere şi în
raport cu dimensiunile din ce în ce mai mari ale navelor maritime;
- realizarea siguranţei navelor şi mărfurilor faţă de riscurile mării, în primul rând prin calitatea
construcţiilor şi amenajărilor şi prin respectarea normelor de registru, a normelor de
construcţie naţionale şi internaţionale, şi în al doilea rând prin participarea la prestaţia
asigurărilor maritime pe plan naţional şi internaţional;
- asigurarea unui ritm cât mai normal în dezvoltarea economică generală şi în realizarea
schimburilor internaţionale de mărfuri care să dea flotei şi porturilor posibilitatea de a avea un

16
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

rol cât mai activ şi mai competitiv în construirea punctelor nodale ale traficului internaţional
de mărfuri;
- realizarea unui sistem de legi, uzuri generale, preţuri şi taxe, precum şi a unei organizări de
maximă operativitate care să atragă un flux cât mai mare de nave şi de mărfuri;
- necesitatea formării unui personal cât mai specializat şi calificat corespunzător tehnicii şi
valorii mijloacelor de transport şi bunurilor transportate, ca şi specificul economic.
Evoluţia, condiţiile şi caracteristicile specifice transportului maritim modern au
determinat şi sunt un factor hotărâtor în concepţia şi evoluţia construcţiei şi dotării navelor
maritime ca mijloace ale transportului naval de mărfuri şi de călători.
Caracteristicile esenţiale ale transportului maritim de mărfuri şi călători impun navelor
cel puţin două condiţii:
- condiţii tehnico-constructive;
- condiţii tehnico-economice, de rentabilitate.
Realizarea condiţiilor tehnico-constructive garantează, în principal, siguranţa navei şi
implicit, a mărfurilor şi echipajului. Împreună cu alte condiţii privind componenta echipajului
şi pregătirea sa profesională, asigurarea combustibilului, pieselor de schimb şi echipamentelor,
condiţiile tehnico-constructive asigură navei aşa numita „bună stare de navigabilitate”,
obligaţie personală a armatorului şi condiţie implicită pentru navă înainte de începerea
voiajului. Acest fapt a determinat reglementarea şi normarea condiţiilor tehnico-constructive şi
de dotare a navelor prin convenţii şi norme internaţionale şi naţionale, stabilite în principal de
organismele specializate ONU şi Registrele Navale.
Condiţiile tehnico-economice de rentabilitate reprezintă ansamblul calităţilor
constructive şi caracteristicilor de exploatare din punctul de vedere al performanţelor care
trebuie să asigure eficienţa şi operativitatea fiecărei nave în parte şi a societăţii de transport
maritim în ansamblu, conducând către rentabilitatea activităţii.
Realizarea acestor condiţii la nivelul navei are loc în mod deosebit prin următoarele
elemente:
- magaziile navei să fie adecvate pentru marfă, amenajări şi instalaţii corespunzătoare şi
eficiente pentru stivuirea, protejarea şi manipularea rapidă a mărfurilor, în raport cu tipul şi
destinaţia navei;

17
 CAPITOLUL I Introducere. Dezvoltarea transporturilor navale

- coeficientul deadweight cât mai mare, printr-un raport convenabil intre capacitatea de
încărcare a navei şi deplasamentul sau linia de plină încărcare;
- viteză economică mare, care asigură navei posibilitatea efectuării unui număr cât mai mare
de călătorii într-o perioadă determinată de timp;
- consumuri şi cheltuieli de exploatare zilnice cât mai mici, atât în staţionare cât şi în marş,
punând accent în special pe consumul cât mai redus de combustibil.
Experienţa a arătat că există o strânsă legătură între primele trei elemente de bază ale
transportului maritim, respectiv navele, mărfurile şi porturile.

18