CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

CAPITOLUL VII
POSIBILITATI DE RESPECTAREA NORMELOR DE REDUCERE A
POLUARII

7.1.Generalităţi
Metodele de reducere a emisiilor poluante din gazele de evacuare ale motoarelor
navale se clasificã în douã categorii esenţiale: metode primare, implicând modificãri
constructiv-funcţionale ale motorului şi o a doua categorie constând în tratamente efectuate
asupra gazelor de evacuare din motor, sau, alternativ, în modificarea caracteristicilor
operaţionale ale navei constituind metodele secundare.
O trecere în revistã a principalelor metode de reducere a acestor emisii poluante este
redatã mai jos:
 reglaj general al motorului;
 modificarea avansului la injecţia combustibilului;
 modificarea caracteristicilor injecţiei;
 creşterea presiunii de supraalimentare;
 scãderea temperaturii aerului de supraalimentare;
 injecţie în mai multe puncte ale camerei de ardere;
 tratarea aerului necesar arderii;
 umidificarea aerului la admisia în motor;
 emulsii combustibil-apã, etc.
Aşa cum a reieşit din cele prezentate anterior, atenţia cea mai mare este acordatã
emisiilor de NOx din gazele de evacuare ale motoarelor navale. Cele mai eficiente metode de
reducere a acestor emisii poluante sunt cele primare şi anume: creşterea raportului de
comprimare spre valorile 1620; reducerea avansului la injecţie; duratã scurtã şi distinctã a
injecţiei de combustibil, mãsuri prin care ciclul motoarelor cu ardere internã navale se apropie
tot mai mult de ciclul diesel original, prin îndepãrtarea de ciclul Seilinger (cu aport mixt de
cãldurã, la volum şi la presiune constantã). Acest lucru este posibil mai ales pentru noile
generaţii de motoare construite, pentru care parametrii ca raportul cursã/alezaj, presiune
maximã admisibilã şi duratã minimã a injecţiei pot fi modificaţi din faza de concepţie.
În continuare prezentãm succint câteva metode uzuale de reducere a concentraţiei de
NOx din gazele de evacuare ale motoarelor navale.

68
 CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

7.2.Injecţia directã de apã.

Este o metodã binecunoscutã de reducere a conţinutului de NOx. Se pot utiliza, în acest
scop, mai multe metode: injecţia de apã în camera de ardere înainte de pãtrunderea
încãrcãturii proaspete în cilindru, injecţia de apã sub forma emulsiei apã-combustibil, sau
injecţia de apã la presiune înaltã, la un moment optim, direct în cilindru, aceasta din urmã
fiind şi metoda cea mai recent practicatã în scopul menţionat. Figura 7.1 prezintã principiul şi
echipamentul necesar injecţiei de apã în cilindrul motor, în timp ce figura 7.2 prezintã
selecţionarea momentului aceste injecţii. Prin alegerea judicioasã a acestui moment, care se
poate suprapune parţial peste injecţia de combustibil, este posibilã reducerea cantitãţii de NOx,
cu mult mai mult decât prin oricare altã metodã de injecţie a apei.

Figura 7.1 Injecţia de apă

Figura 7.2. Diagrama selecţionării momentului injecţiei de apă

Metoda este aplicabilã motoarelor funcţionând cu orice tip de combustibil; acest

procedeu a fost testat la anduranţã pe banc, fiind pregãtit pentru teste în probe de mare. Pânã
în momentul de faţã nu s-a înregistrat nici o influenţã negativã, iar reducerea substanţialã a
emisiilor a fost stabilizatã în timp.

69
 CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

7.3.Recircularea gazelor de evacuare.

Deşi şi aceastã metodã este cunoscutã de mult timp, utilizarea sa în cazul motoarelor
navale prezintã limitãri datorate conţinutului de sulf din combustibilii navali. De aceea,
metoda se prezintã ca foarte avantajoasã pentru motoarele funcţionând pe combustibili gazoşi,
ceea ce constituie, de altfel, o tendinţã de modernitate în domeniul naval. Procedeul s-a
dezvoltat, pentru combustibili cu conţinut redus de sulf, prin montarea unui dispozitiv special
pe traseul de evacuare, în care gazele de evacuare sunt rãcite, apa condensatã este purjatã şi
astfel cantitatea totalã de gaze de evacuare este micşoratã. Procesul descris trebuie realizat cât
mai departe de componentele şi agregatele aferente motorului, pentru cã apa condensatã este
nocivã acestora, chiar şi la un conţinut foarte redus de sulf. Acest procedeu a fost testat la
anduranţã cu rezultate foarte bune pentru instalaţiile de propulsie navale cu combustibili
gazoşi. Figura 7.3 prezintã schema de utilizare a metodei.

Figura 7.3 Recircularea gazelor de evacuare

7.4.Reducerea cataliticã selectivã.

Este metoda cea mai eficientã de reducere a conţinutului substanţelor poluante din
emisiile chimice ale motoarelor navale, al cãrei principiu este ilustrat în figurile 7.4 şi 7.5.
Metoda este aplicabilã motoarelor funcţionând cu orice tip de combustibil (diesel, greu,
gazos). Aplicarea reducerii catalitice s-a dovedit a fi eficientã în special pentru combustibilii
navali grei, înregistrâdu-se totuşi unele probleme legate de apariţia sulfatului de calciu
(CaSO4) ce rezultã din uleiul de ungere, ceea ce nu afecteazã însã procesul reducerii catalitice
a oxizilor de azot; rezolvarea practicã a acestei probleme constã în reducerea consumului de
lubrifiant şi în instalarea unor suflante (ventilatoare) permanente în instalaţie.

70
 CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

Figura 7.4 Reducere catalitică selectivă

Figura 7.5 Reducere catalitică selectivă

Metoda se bazeazã pe conversia oxizilor de azot, prin utilizarea amoniacului, în azot şi

apã, conform reacţiilor:

4 NO  4 NH3  O2  4 N 2  6 H2 O
 .
2 NO2  4 NH3  O2  3 N 2  6 H2O (7.1)

Aceste reacţii se produc spontan la aproximativ 80 oC. Deoarece în motoarele navale

moderne temperatura gazelor de evacuare este mai redusã, este necesarã prezenţa unui
catalizator. Deşi existã mai mulţi furnizori de asemenea catalizatori, nici unul nu poate
îndeplini în totalitate cerinţele impuse acestuia, privind: preţul, gabaritul, randamentul,
cãderea de presiune, tendinţa de îmbâcsire, nocivitate, timpul de încãlzire, recircularea
catalizatorilor, siguranţa privind operarea cu amoniacul, disponibilitate şi fiabilitate. Dintre
aceste cerinţe, cea mai importantã, exceptând costurile, este, în momentul de faţã, problema
gabariticã, amplasarea la navã putând ridica probleme. În acest sens indicãm, în figura 7.5,

71
 CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

montarea reductorului catalitic KATAPAC construit de firma Sulzer pe tubulatura de

evacuare a unui motor naval lent tip 5RTA52, constatându-se dimensiunile deosebite ale
acestuia, ca şi amplasarea în vecinãtate a unui tanc de uree, utilizatã drept catalizator.
Reducerea conţinutului de particule din gazele de evacuare este posibilã fie prin
utilizarea unor combustibili superiori, cu creşterea corespunzãtoare a costurilor, sau prin
aditivarea celor existenţi, ceea ce s-a testat pe motoare navale. O metodã mai practicã este
aceea de mãrire a presiunii de injecţie, în acest fel îmbunãtãţindu-se calitatea amestecului aer-
combustibil, ceea ce conduce la scãderea conţinutului de particule, cu implicaţii însã asupra
fiabilitãţii echipamentului de injecţie. Reducerea ratei de ungere constituie o altã sursã de
reducere a emisiei de particule.

Figura 7.5 Catalizator

Ca şi în cazul oxizilor de sulf, bioxidul de carbon (CO2) nu poate fi diminuat prin

controlul procesului de ardere, cantitatea acestuia fiind totdeauna aceeaşi pentru o cantitate de
combustibil ars datã. Evident, rãmâne ca metodã de bazã în reducerea bioxidului de carbon
micşorarea consumului motorului, aceasta constituind preocuparea de bazã a constructorilor şi
utilizatorilor navali. De asemenea, utilizarea unor combustibili cu raport carbon/hidrogen
redus poate constitui o modalitate de reducere a emisiei; în aceastã privinţã, deoarece
funcţionarea motorului nu este afectatã, trebuie ca exploatarea sã-şi spunã cuvântul decisiv.
Deşi emisia de monoxid de carbon (CO) nu constituie o problemã majorã pentru
gazele de evacuare ale motoarelor navale, prin conţinutul sãu nerelevant în general,
modalitatea de determinare a cãilor de reducere a monoxidului de carbon o constituie
experimentarea modelului jetului de combustibil asociat cu mişcarea de swirl a aerului în
cilindru. Riscul care poate apare însã în utilizarea unor metode ce ar duce la scãderea
conţinutului de CO din gazele de evacuare este acela de a se atinge astfel creşteri nedorite ale
consumului de combustibil şi ale solicitãrilor termice ale motorului.

72
 CAPITOLUL VII Posibilitati de respectarea normelor de reducere a poluarii

De asemenea, reducerea emisiilor de hidrocarburi nearse (HC) nu constituie un

obiectiv major actual, pentru motoarele navale. O creştere a nivelului de HC poate fi cauzat de
deficienţe în concepţia şi/sau execuţia sistemului de injecţie. Astfel de deficienţe pot fi
vibraţia acului injectorului, producând postinjecţia, diametre necores-punzãtoare ale
pulverizatorului sau pot apare atunci când jeturile de combustibil sunt dirijate direct cãtre
cãmaşa cilindrului.
În afara acestor metode primare, se vehiculeazã tot mai mult ideea utilizãrii unor
sisteme de tratare ulterioarã a gazelor de evacuare (exhaust gas aftertreatment), cu toate
complicaţiile constructiv-tehnologice şi financiare pe care acestea le implicã.

73