Studiu de caz:

Ted Bundy, parcursul unui criminal în serie

 Cuprins

Scurtă trecere prin viața lui Ted Bundy

De la o crimă la altă crimă

De acum, fără scăpare

Minte criminală

Încadrare într-o tipologie

Concluzie

Referințe
 Scurtă trecere prin viața lui Ted Bundy

Ted Bundy, pe numele său întreg Theodore Robert Cowell, s-a născut la data de
24 noiembrie 1946 în Burlington, cel mai populat oraș din statul Vermont, Statele Unite
ale Americii. Mama sa a fost Eleanor Louise Cowell, iar numele tatălui său biologic nu
este cunoscut.

A decedat la data de 24 noiembrie 1989 prin electrocutare în scaunul electric în

închisoarea de stat din statul Florida.

În primii tei ani ani ai copilăriei

sale, Ted a fost crescut de bunicii săi
materni Samuel Cowell și Eleanor
Cowell ca fiind propriul copil pentru a
evita stigmatul social al fiicei lor
Louise de a fi un părinte singur.1 Din
acest punct până în anul 1969 a crezut
că mama lui este sora sa mai mare și că
bunicii erau părinții lui.2
Totuși, această viață de familie s-
a dovedit a fi un mediu prea dificil în
care să crească un copil, în timp ce Eleanor Louise Cowell și Ted Bundy pe când era copil
mama Louisei suferea de depresie, iar
tatăl ei era cunoscut în toată orașul ca fiind un bărbat violent, mereu beat.
Prin urmare, spre sfârșitul anului 1950, Eleanor Louise Cowell și-a schimbat
numele în Louise Nelson și s-a mutat, împreună cu Ted, din Philadelphia în orașul
Tacoma din statul Washington, unde a locuit o vreme alături de verișorii ei stabiliți
acolo3 și a lucrat ca secretar la biroul Consiliului Bisericilor.
La începutul anului 1951, ea l-a cunoscut pe John Culpepper Bundy, un om
simplu și blând, de meserie bucătar la Spitalul Veteranilor din Tacoma, la o întâlnire a
adulților necăsătoriți organizată de Biserica metodistă4, urmând ca în același an să se
căsătorească. John l-a adoptat pe Ted, dându-i acestuia numele său de familie.
Cuplul a mai avut 4 copii: Linda, născută în anul 1952; Glenn, născut în anul
1954; Sandra, născută în anul 1956; și Richard, născut în anul 1961.

La vârsta de 3 ani, într-o dimineață, a fost prins stând lângă patul mătușii sale
rânjind după ce a așezat cuțite de bucătărie îndreptate spre ea peste tot, acesta fiind
probabil motivul final pentru care mama sa a decis să plece cu el.
1 https://www.thefamouspeople.com/profiles/ted-bundy-6703.php (accesat pe 1 octombrie 2019)
2 http://maamodt.asp.radford.edu/Psyc%20405/serial%20killers/Bundy,%20Ted%20-%202005.pdf
(accesat pe 1 octombrie 2019)
3 https://allthatsinteresting.com/eleanor-louise-cowell (accesat pe 1 octombrie 2019)
4 Stephen G. Michaud, Hugh Aynesworth, ”The Only Living Witness”, Editura Simon & Schuster, New York, 1983, p. 59
 După mutarea în Tacoma, Ted nu a fost niciodată apropiat de tatăl său vitreg, se
simțea inconfortabil ori de câte ori încerca să creeze o legătură cu acesta, chiar dacă
formau o familie liniștită, modestă, dar muncitoare și credincioasă, mergând la biserică
în fiecare duminică.
Totuși, toată viața lui de până atunci a fost dată peste cap deoarece a trecut de la a
fi centrul universului ca singurul copil dintr-o casă plină de adulți din Philadelphia
(mama și bunicii), la a fi doar un copil dintr-o constelație de copii.5
De-a lungul anilor de școală, deși Ted era atletic și implicat în jocul de fotbal și
atletism, el a avut dificultăți în a se desfășura în prezența altor băieți.
În plus, Ted a participat și la Liga Mică de Baseball, dar și la Cercetașii Americii.
Până la vârsta de 17 ani a fost suspectat de diverse furturi, dar nu a fost niciodată
tras la răspundere pentru acestea.

Ted a urmat cursurile Liceului Woodrow Wilson din

Tacoma, pe care l-a absolvit în primăvara anului 1965, după
care s-a înscris la cursurile de Studii asiatice ale
Universității Puget Sound, pe care a urmat-o un singur an,
înscriindu-se apoi la cursurile de Arhitectură ale
Universității din Washington pe care le-a urmat timp de 3
ani.
Cu toate acestea, ca elev și student a fost mediocru, cu
nimic remarcabil.6
În iarna anului 1968 s-a dus în Philadelphia unde a urmat
timp de câteva luni cursuri de actorie7, apoi s-a întors în
Washington unde, în toamna anului 1969 s-a înscris din nou
la Universitatea din Seattle, cu un sens crescut al scopului și
Ted Bundy în liceu a devenit student onorific. A absolvit cursurile de Psihologie
în primăvara anului 1973.
În toamna anului 1974, la 27 de ani, a intrat la Facultatea de Drept a Universității
din Utah.

Prima sa iubită, și posibil iubirea vieții sale8, a fost Stephanie Brooks, pe care a
cunoscut-o în primăvara anului 1966, la Universitatea din Washington. Era înaltă, foarte
atrăgătoare, cu doi ani mai mare decât Ted și provenea dintr-o familie bogată din San
Francisco, adică tipul de fundal social la care Bundy aspira. Ea reprezenta tot ceea ce el
visa. O vreme a admirat-o de la distanță, pentru că era prea timid să se apropie de ea.
Este posibil ca Stephanie să se fi îndrăgostit de Ted pentru că era înalt și avea unele
trăsături care păreau să promită foarte mult; cu toate acestea, Ted avea un set slab de

5 Stephen G. Michaud, Hugh Aynesworth, op. cit., p. 59

6 Stephen G. Michaud, Hugh Aynesworth, op. cit., pp. 59-62
7 Peter Vronsky, ”Criminali în serie: Metoda și nebunia monștrilor”, Editura Berkley Books, New York, 2004, p. 113
8 Peter Vronsky, op. cit., p. 108
abilități de relaționare interpersonală și intimă. Relația lor a durat upuțin peste un an,
până când Stephanie l-a părăsit pentru comportamentul lui social imatur și inadecvat.
În anii 1969 a cunoscut-o pe Liz Kendall, pe numele ei adevărat Elizabeth
Kloepfer, femeia cu care a avut o relație de cinci ani, înainte ca Ted să se mute în Utah în
toamna anului 1974. Aceasta era de asemenea atrăgătoare și provenea dintr-o familie
bogată, dar era recent divorțată și avea o fiică. La începutul anului 1972 Liz a rămas
însărcinată cu Ted, dar nu a păstrat copilul.9
În Utah, într-un birou din Departamentul serviciilor de urgență din Olympia,
Washington, el a cunoscut-o pe Carole Ann Boone. Cei doi au dezvoltat o relație bazată
mai mult pe prietenie și afecțiune, dar la data de 9 februarie 1980, ei au făcut schimb de
jurăminte în timp ce o interoga ca martoră a apărării la propriul său proces. Promisiunea
verbală făcută sub jurământ a fost suficientă pentru a-i căsători legal. Pe octombrie 1982
s-a născut fiica lor, Rose, iar ei au divorțat 4 ani mai târziu.

Ted și Liz Ted, Carole și fiica lor, Rose

9 Elizabeth Kendall, ”The Phantom Prince: My life with Ted Bundy”, Editura Madrona Publishers, Seattle, 1981, p. 38
 De la o crimă la o altă crimă

Ted Bundy a reprezentat un set

complet de contradicții. Deși era un
bărbat chipeș, fermecător, timid, dar
nesigur din punct de vedere sexual, nu a
reușit să se implice în relații
interpersonale semnificative pe parcursul
întregii sale vieți. Mai mult de atât, a ales
să dezvolte abilitățile sociale și de
seducție care să-i țină ascunsă latura
deviantă a personalității sale.
A studiat și a practicat
comportamentul infracțional, s-a angajat
într-o serie de discipline academice și
locuri de muncă care i-au adus un cumul
extraordinar de cunoștințe care aveau să-l
ajute în comportamentul său prădător și
ucigaș. Ulterior, Ted avea să spună că a
fost singurul criminal în serie carea avea
luat doctoratul.10
Între anii 1966 și 1978, el a urmat o
serie de cursuri academice care, în final,
i-au oferit mijloacele și metodele de a
comite acte criminale fără a fi prins cu
ușurință la Facultatea de Drept; a învățat
Ted citind despre legile din Colorado procese și metode de deghizare, cum să
joace în fața unui public și cum să proiecteze un personaj convingător la orele de teatru
și cum să-și păcălească victimele la Facultatea de Psihologie.
Scenele crimelor comise de Ted Bundy au revelat informații de mare valoare
despre victime, despre rănirile acestora, despre tiparul lui de atac, precum și despre
eliminarea cadavrelor.

Timp de câțiva ani, Bundy se plimba fără rost noaptea prin cartierele din
apropierea universității, uitându-se pe ferestrele femeilor, căutând un fel de satisfacție la
fanteziile sale sexuale. Bundy a susținut că pornografia violentă a început să-și
consolideze lent fanteziile și compulsiile vagi în idei și acțiuni concrete. Fanteziile sale
violente s-au dezvoltat probabil mult mai devreme, dar a avut inteligența și educația să
fie jenat de ele - poate chiar le-a suprimat o perioadă.11
10 Peter Vronsky, op. cit., p. 99
11 Peter Vronsky, op. cit., pp. 118-119
 Asupra lui Bundy venea presiune din trei direcții: fanteziile violente pe care voia
cu adevărat să le îndeplinească; încercările de a realiza ambiții pe care considera că
trebuie să le realizeze; și anxietatea, poate chiar vinovăția, din conținutul fanteziilor sale
violente. O persoană mai puțin inteligentă sau mai puțin ambițioasă decât Bundy nu s-ar
fi îngrijorat atât de mult despre inadecvarea dorințelor sale violente, dar el a crezut că
fanteziile sale vor prelua controlul asupra lui și că va fi jenat social, iar planurile sale de
carieră vor fi distruse – exact ceea ce s-a întâmplat.12

Actele sale criminale cunoscute au început în anul 1974. În acest an se cunosc 14

victime ale sale.

Prima sa victimă a fost Joni Lenz, în vârstă de optsprezece ani, care locuia în
apropierea Universității din Washington. A fost atacată pe 4 ianuarie 1974 și a fost găsită
a doua zi de către colegii de apartament. Au găsit-o în patul ei, cu fața și părul acoperit
de sânge. Cineva desprinsese o tijă de metal de pe rama patului ei și îi fracturase craniul.
Apoi i-a introdus în vagin o sondă medicală, care i-a distrus brutal organele genitale. A
stat în comă zece zile, dar când s-a trezit, nu și-a amintit nimic de atac.
Următoarea sa victimă a fost Lynda Ann Healy, 21 ani, studentă la Psihologie la
Universitatea din Washington, care i-a fost colegă la 3 cursuri și pe care a răpit-o din
apartamentul ei din Seattle în noaptea de 31 ianuarie 1974.
Pe 12 martie 1974, a răpit-o pe Donna Gail Manson, 19 ani, din campusul
Colegiului Evergreen. Corpul eu nu a fost găsit niciodată.
Pe 17 aprilie 1974 a răpit-o pe Susan Rancourt, 19 ani, din campusul Universității
de Stat din Washington.
Pe 6 mai a răpit-o pe Roberta Kathleen Parks în vârstă de 22 de ani, din campusul
Universității de Stat din Corvallis, Oregon.
Pe 1 iunie a răpit-o pe Brenda Carol Ball, 22 ani, din Burien, Washington, iar pe
11 iunie a răpit-o pe Georgeann Hawkins, 18 ani, de pe o alee din apropierea casei frăției
din Universitatea din Washington.
Pe 17 iunie, a fost găsit corpul Brendei Baker, 15 ani, în parcul de stat
Millersylvania, dar nu se cunoaște data la care aceasta a fost răpită.
În ziua de 14 iulie, le-a răpit pe Janice Ott, 23 ani, și Denise Naslund, 19 ani, la
câteva ore distanță una de cealaltă, din parcul de stat al lacului Sammamish. Părți din
corpurile acestora, și posibil din corpul Georgeannei Hawkins, au fost găsite la două
mile distanță de parcul de stat al lacului Sammamish, pe 7 septembrie.13
Pe 2 august a răpit-o pe Carol Valenzuela din Camus, Washington.14
Pe 2 octombrie a răpit-o pe Nancy Wilcox, 16 ani, în Salt Lake City, Utah.
Pe 18 octombrie a răpit-o pe Melissa Smith din Midvale, Utah. Corpul ei a fost
găsit la data de 27 octombrie, în Summit Park, lângă Salt Lake City.
12 Peter Vronsky, op. cit., pp. 119-120
13 Peter Vronsky, op. cit., pp. 121-132
14 Kevin M. Sullivan, ”The Bundy Murders: A Comprehensive History”, Editura McFarland & Company Inc. Publishers,
Jefferson, Carolina de Nord și Londra, 2009, p. 46
 Pe 31 octombrie a răpit-o pe Laura Aimee, 17 ani, din Lehi, Utah. Corpul acesteia
a fost găsit de Ziua Recunoștinței.
Pe data de 8 noiembrie a aceluiași an a încercat să o răpească pe Carol DeRonch,
dar nu a reușit, așa că, mai târziu în aceeași zi a răpit-o pe Debra Kent, 17 ani, în
Bountiful, Utah. Corpul acesteia nu a fost găsit niciodată.

Numărul victimelor din următorul an a scăzut la 8.

Pe 12 ianuarie 1975, a răpit-o pe Caryn Campbell de la hotelul din Aspen,
Colorado; trupul ei a fost găsit o săptămână mai târziu în apropierea locului din care a
răpit-o.

Pe 3 martie 1975, lângă Muntele Taylor din Washington au fost găsite craniile
victimelor Lynda Ann Healy, Brenda Ball, Kathy Parks și Susan Rancourt.

Pe 15 martie a răpit-o pe Julie Cunningham , 26 ani, din Vail, Colorado.

Pe 6 aprilie a răpit-o pe Denise Oliverson, 25 ani, din Grand Junction, Colorado.
9 zile mai târziu a răpit-o pe Melanie Cooley, 18 ani, de la școala sa din orașul
Nederland, Colorado. Pe 23 aprilie, trupul ei a fost găsit la douăzeci de mile de locul
dispariției.
Pe 6 mai a răpit-o pe Lynette Culver de la locul de joacă al școlii din Pocatello,
Idaho.
Pe 28 iunie, a răpit-o pe Susan Curtis din campusul Universității Brigham Young
în timp ce participa la o conferință pentru tineri.
Pe 1 iulie a răpit-o pe Shelley Robertson, 24 ani, din Golden, Colorado.
3 zile mai târziu a răpit-o pe Nancy Baird, 21 ani, din Layton, Utah.15

Singura lui victimă cunoscută din anul 1976 a fost Debbie Smith pe care a răpit-o
în luna februarie în statul Utah. Trupul ei a fost găsit pe Aeroportul Internațional Salt
Lake pe 1 aprilie.16

În anul 1978 a făcut 4 victime.

În noaptea de 15 ianuarie 1978, el a atacat 5 femei la casa fărției Chi Omega din
Tallahassee, ucigându-le pe Lisa Levy și Margaret Bowman. El a atacat-o și pe Cheryl
Thomas.
Pe 9 februarie a răpit-o pe Kimberly Ann Leach, 12 ani, în Lake City, Florida.
Trupul ei a fost găsit în Parcul de stat Suwanee pe 12 aprilie. Se crede că aceasta a fost
ultima sa victimă.17

15 Peter Vronsky, op. cit., pp. 132-137

16 https://www.findagrave.com/memorial/21080077/debbie-smith (accesat pe 3 octombrie 2019)
17 Peter Vronsky, op. cit., p. 139
Majoritatea victimelor au avut următoarele caracteristici comune:

◦ păr lung, brunet, cu cărare pe mijloc

 ◦ caucaziane
◦ inteligență peste medie
◦ zvelte, atractive, talentate
◦ fiecare dintre ele a dispărut aproimativ la o săptămână după examenele de la
sfârșitul semestrului sau al anului, de la colegiile locale
◦ fiecare dintre ele aveau familii iubitoare și stabile
◦ au dispărut noaptea
◦ fiecare dintre ele era neînsoțită
◦ fiecare dintre ele purta blugi sau pantaloni când a dispărut
◦ în fiecare campus din care au dispărut se desfășurau lucrările de construcție
◦ nu au rămas în urmă niciun fel de dovezi fizice la niciuna dintre dispariții.18

Bundy a mărturisit 36 de crime din mai multe state în anii 1970. Crimele sale au
urmat, de obicei, un tipar: a violat victimele înainte de a le lovi până la moarte, iar
uneori a violat cadavrele acestora, le-a mutilat organele genitale, le-a dezmembrat. A
decapitat 12 dintre acestea și pentru o vreme a păstrat capul fiecăreia.

Majoritatea victimelor s-au apropiat de el deoarece acesta se prefăcea rănit/

invalid și cerea ajutorul în ducerea unor cărți la mașină, de exemplu, ori se prezenta
drept ofițer de poliție. După aceea le câștiga simpatia discutând cu ele și sfârșea prin a le
lovi și a le pune în mașina sa Volkswagen din care scosese scaunul pasagerului din față,
pentru a le transporta fără a atrage atenția asupra sa, până la locul în care le viola și le
ucidea.
Avea mereu în mașină cătușe, topor, cuțit, bandă adezivă, mănuși și alte unelte. De
multe ori se întorcea la cadavre pentru a continua comportamentul sexual și agresiv
asupra acestora.
Se crede că toate victimele sale se asemănau fizic cu Stephanie Brooks, prima lui
iubire.

Semnătura lui Ted Urma de mușcătură a lui Ted Bundy era câte o mușcătură
ciudată pe corpul fiecărei Bundy victime.

18 Peter Vronskhy, op. cit., p. 131

 Ted Bundy a fost atât de organizat încât poliția nu a localizat niciodată scenele
crimei în care primele sale șaptesprezece victime au fost ucise de fapt.
În majoritatea cazurilor, locurile din care au dispărut, apoi au fost ucise, victimile
a avut caracteristicile unui infractor organizat, conform sistemului de profiling al FBI:
◦ atacurile au fost planificate cu atenție, Ted a luat în calcul rute rapide de a
ajunge în alt loc, mai retras, și modalități de înlăturare a cadavrelor
◦ victimele au fost atent alese și urmărite
◦ a preferat victime străine lui
◦ s-a angajat în conversații controlate de el cu acestea
◦ a capturat victimele, le-a ucis și a împrăștiat cadavrele în locuri diferite
◦ a avut armele pregătite
◦ a comis infracțiuni sexuale cu victimele pe când erau în viață
◦ a încercat să controleze excesiv victima prin manipulare sau amenințări,
urmărind manifestarea fricii față de el din partea victimei
◦ a utilizat o mașină pentru transport
◦ a comis crimele departe de locuința sa
◦ a studiat tehnici polițiste de investigație
◦ a devenit mai eficient în comiterea crimelor sale cu timpul.19

În anul 1975 a fost arestat pentru deținerea de unelte de efracție (o bară de metal,
o mască de față, o frânghie și cătușe) în timpul unei opriri în trafic în Salt Lake City.20
Cât timp a stat în arest poliția a început să se gândească la o conexiune între el și crimele
din zonă. În cele din urmă, incidentul are ca urmare o arestare în atacul asupra lui Carol
DeRonch. El a fost condamnat și a primit o pedeapsă de la un an la 15 ani de închisoare.
Aici ar fi trebuit să se încheie povestea lui Ted Bundy, dar el a avut o evadare
spectaculoasă sărind pe o fereastră a tribunalului din Aspen în timpul unei pauze de
prânz. El a fost dispărut în munți timp de aproape o săptămână înainte de a fi capturat
din nou și adus în Aspen pentru continuarea procesului împotriva sa.
Suprinzător, în noaptea de 30 decembrie 1977, Bundy a evadat și a doua oară; de
data aceasta prin tavanul celulei sale, și s-a îndreptat direct către aeroport. Când
autoritățile s-au autosesizat în privința evadării sale, el era ajuns deja la Chicago.
Pe 12 februarie 1978 a fost oprit de poliție pe stradă în timp ce conducea o mașină
furată, el fiind în stare de ebrietate. Mai devreme, în acea zi, fusese prins de patru ori
săvârșind infracțiuni mărunte, dar a reușit de fiecare dată să scape folosindu-și farmecul.
În timp ce se afla în arest a fost identificat. Ted Bundy nu a mai părăsit statul Florida
niciodată.21
De acum, fără scăpare

19 Peter Vronskhy, op. cit., pp. 330-331

20 http://maamodt.asp.radford.edu/Psyc%20405/serial%20killers/Bundy,%20Ted%20-%202005.pdf (accesat pe 2
octombrie 2019)
21 Peter Vronskhy, op. cit., pp. 138-140
 Bundy a fost acuzat de crimele din casa frăției Chi Omega și de uciderea lui
Kimberly Leach. Procesele s-au desfășurat separat, iar Bundy a fost propriul său
avocat.22 În iulie 1979, Bundy a fost condamnat pentru cele două crime din casa frăției. I
s-a dat pedeapsa cu moartea de două ori pentru acestea, urmând să mai primească o altă
condamnare la moarte în anul 1980 pentru uciderea lui Kimberly Leach.

Ted Bundy în timpul unui proces

Cea mai mare parte a timpului său din închisoare și l-a petrecut studiind dreptul
pentru a se apăra de acuzațiile aduse și pentru a evita orice condamnare.
El a obținut două amânări de execuție cu doar cincisprezece minute (pe 2 iulie) și
apoi cu șapte ore (pe 18 noiembrie 1986) înainte de a fi programat să moară.
Pe 17 ianuarie 1989 i s-a emis mandatul final de moarte, iar o săptămână mai târziu a
fost executat pe scaunul electric la ora 7:16 a.m., în închisoarea de stat din Starke,
Florida.23
Minte criminală

22 Peter Vronskhy, op. cit., p. 140

23 http://maamodt.asp.radford.edu/Psyc%20405/serial%20killers/Bundy,%20Ted%20-%202005.pdf (accesat pe 2
octombrie)
 Câțiva psihiatri care l-au intervievat pe Bundy susțin că acesta ar fi arătat
simptomele cuiva care a fost martor la ceva traumatizant în copilăria sa timpurie, și care
a suprimat acea amintire. Pe de altă parte, se pare că, de la o vârstă fragedă, Bundy era
obsedat de faptul că era prea sărac, fiind prea jos în structura clasei sociale. El a fost
infectat cu un profund sentiment de nesiguranță și umilință, iar șocul de a nu-și realiza
așteptările au dus la retragerea sa în acea lume secretă de fantezie în care se refugiază
criminalii în serie.
Într-o seară, când se întorcea de la cursuri, din pură întâmplare a văzut printr-o
fereastră o femeie dezbrăcându-se. Vederea l-a emoționat atât de tare încât a început să
caute compulsiv oportunități de a privi prin ferestre. Apoi Bundy și-a scos fanteziile în
„faza de testare” - o fază prin care trec criminali în serie incipienți înainte de a comite
prima crimă.
În vara anului 1970 a devenit un erou când a salvat o fetiță de trei ani și jumătate
care a căzut într-un lac. În toamna anului următor a început să lucreze ca consilier la
Clinica de Criză din Seattle - o unitate deschisă non-stop la care persoanele care aveau
gânduri de sinucid sau care se aflau într-o criză puteau telefona și primi consiliere.24
După ce a salvat vieți a început să ia vieți.
Peste câțiva ani, dezamăgirea ciclică a lui Bundy după ce își îndeplinea
obiectivele este tipică psihologiei ciclice a criminalilor în serie. Când aceștia „își dau
seama” de obiectivele lor criminale prin ucidere, ei găsesc frecvent experiența unei
crime dezamăgitoare și trebuie să comită alta într-un fel îmbunătățit, în speranța unei
satisfaceri mai bune a fanteziei.
Între timp, lui Bundy a început să-i placă să-și lege partenera în timpul sexului,
apoi a început să o sufoce și ea a refuzat să fie legată din nou. După aceea Ted a început
să ceară sex anal; după ce a încercat de mai multe ori și nu i-a plăcut, ea a refuzat și asta.
În ultimii săi ani, Bundy a spus că dorința lui de a ucide era asemănătoare unui
hobby - nu era ceva ce făcea tot timpul.25
După ce a fost arestat, a crezut că cei doi ani de închisoare l-au vindecat de
dorințele sale de a ucide. 26 Dar nu a fost așa.
Bundy și-a atribuit crimele „circumstanțelor particulare ale societății și ale
secolului al XX-lea în America”.27 și le-a explicat în contextul tânărului cu ambiție
profesională când a spus: „Societatea vrea să creadă că poate identifica oameni răi sau
dăunători, dar nu este practic. Nu există stereotipuri. Chestia este că unii oameni sunt
doar mai puțin pregătiți psihologic pentru eșec decât alții”.28

Încadrarea într-o tipologie

24 Peter Vronskhy, op. cit., pp. 107-120

25 Peter Vronskhy, op. cit., p. 137
26 Peter Vronskhy, op. cit., p. 140
27 Stephen G. Michaud, Hugh Aynesworth, op. cit., p. 310
28 Peter Vronskhy, op. cit., p. 141
 În cercetarea teoretică și empirică a investigării crimelor, omuciderea cu tentă
sexuală implică acțiunea aparentă din dorințele comportamentale și psihologice motivate
sexual. Scopul clasificării indicatorilor comportamentali ai infractorului este acela de a
crea profilul infracțional pe baza personalității și conduitei acestuia.
Infracțiuni de ucidere extrem de violente, mutilante și sexualizate sunt planificate
cu grijă și nu sunt doar produsul persoanelor care nu au probleme psihologice.29
Prin urmare, crima cu motivație sexuală nu este un act aleatoriu, nu este
simptomatic pentru o minte dezorganizată și nu este produsul unei boli psihologice;
aceasta este un comportament care satisface nevoile (fizice, emoționale, psihologice)
infractorului care acționează cu un scop clar definit.30
Keppel și Walter au analizat comportamentul violent al 2.476 de infractori sexuali,
pentru a-i încadra într-un sistem de clasificare în patru direcții:
1. infracțiunea de viol pentru afirmarea puterii (904 infractori)
2. infracțiunea de viol pentru reasigurarea puterii (599 infractori)
3. infracțiunea de viol pentru retribuția furiei (807 infractori)
4. infracțiunea de viol pentru excitarea furiei (166 infractori)
Datele din grupul masiv de infractori prevăd clasificarea tipului de personalitate al
infractorului, vizarea victimei și comportamentul locului crimei.
Comportamentul lui Ted Bundy față de victimele sale a indicat o potrivire cu tipul
4 de infracțiune: pentru excitarea furiei.
Acesta este cel mai rar tip de infracțiune, iar analiza caracteristicilor personale ale
lui Ted Bundy și a interacțiunilor cu victimele sale arată că el însuși reprezintă un
manual și o definiție a acestui tip de infracțiune.
Keppler și Walter descriu contextul social și interacțiunile infractorului de viol
pentru excitarea furiei (AERM) ca fiind:
◦ de cel puțin douăzeci de ani sau mai mari; ucigașii mai în vârstă fiind
”înfloritori târzii” sau au reușit să rămână nedetectați în cea mai mare parte a
carierei lor
◦ au un IQ de 105 sau mai mult
◦ sunt căsătoriți sau au aspectul stabilității relațiilor interpersonale pe termen
lung și par a fi în general adecvați social în relațiile lor cu ceilalți
◦ cei mai mulți din zece conduc un vehicul personal bine întreținut
◦ folosește crima ca mijloc de control a victimelor
◦ se poate bucura de o gamă completă de sexualizare a atacului efectuat înainte
și post mortem.
În principiu, acești infractori se limitează la zonele lor de confort, familiare și în
care se simt încrezător în capacitatea sa de a rămâne nedetectat, cum ar fi cartierul în
care locuiesc, locul de muncă și drumurile către și din acele locații. Cu toate acestea, cu

29 Robert D. Keppel, Richard Walter, ”Profiling Killers: A revised classification model for understanding sexual murder”,
Jurnalul Internațional de Terapie a Infractorilor și Criminologie Comparativă, 1999, p. 417-437.
30 Idem; Robert N. Kocsis, Ray W. Cooksey, Harvey J. Irwin, „Psychological profiling of sexual murderers: an empirical
model”, Jurnalul Internațional de Terapie a Infractorilor și Criminologie Comparativă, 2002, p. 532-554
cât este mai mare adaptabilitatea socială sau cerințele profesionale ale criminalului
sexual violent, aceste adaptări și raza de acțiune crește probabilitatea ca infractorul să
călătorească distanțe mari către și de la locurile infracțiunii.

Mașina lui Ted Bundy, expusă Muzeul Național al Crimei și Pedeapselor din
Washington, D.C.

Tortura și activitățile sadice față de victimă sunt de tipul: mutilare, mușcătură, și

unele forme de dezmembrare, și includ legarea victimelor, strangularea (terorizarea prin
mijloace de asfixiere) și agresiunea sexuală ante și post-mortem, inclusiv necrofilia
inserțională. Crimele comise de Ted Bundy au reflectat toate aceste comportamente, iar
el se încadrează exact în tiparul AERM deoarece:
 a început să ucidă în jurul vârstei de 20 de ani
 era angajat într-o relație de lungă durată
 a lucrat la un call-center de consiliere în situații de criză, la o unitate de
sănătate mintală și la două agenții de justiție penală
 a deținut două vehicule, ambele Volkswagen, pe care le-a menținut riguros
prin curățare, schimbări de ulei, reglaje și cauciucuri noi
 avea mereu la îndemână un kit de atac care includea o bâtă de baseball,
bandă adezivă, cătușe, un schimb de haine, mai multe cuțite, funii,
ferăstrău, topor
 victimele lui aveau între 18 și 25 de ani
  nicio victimă nu avea stil de viață cu risc ridicat asociate traficului de
droguri, prostituției sau activităților infracționale
 el a condus pe distanțe mari în nord-vestul țării
 pentru a-și convinge victimele a acționat sub o diversitate de metode:
prefacerea că e rănit, deghizare în ofițer de poliție sau agent de pază,
solicitarea ajutorului pentru a-și muta barca sau a transporta alimente sau
cărți
 victimele sale au fost legate, transportate de la locul atacului, sugrumate,
torturate prin mușcătură, tăierea cărnii, violul anal și vaginal, privarea de
hrană și de apă, agresarea sexuală ante și post mortem cu o varietate de
instrumente, inclusiv necrofilia inserțională.

Clasificarea lui Kocsis, Cooksey și Irwin ar putea comunica mai bine caracterul și
dinamica lui Ted Bundy ca Prădător; acesta fiind cea mai rară clasă de infractori din
tipologie. O analiză a caracteristicilor personale ale lui Ted Bundy și a interacțiunilor cu
victimele sale îl plasează în rolul de definiție și de manual al tipului Prădător.
Contextul social sugerează că infractorul este
de vârstă medie, mai sofisticat social, care se
bucură de un anumit nivel de mobilitate socială și
fizică. Predatorul are, în general, un coeficient de
inteligență peste medie și ocupă o funcție
semiprofesională sau profesională. Cu toate acestea,
indiferent de oportunitatea profesională, angajatorul
l-ar putea considera doar un angajat minim
satisfăcător. Predatorul își va menține deghizarea
socială adecvată, trăind cu un partener sau
menținând o relație de lungă durată, se va prezenta
în societate îngrijit și se va face plăcut pentru cei
care-l întâlnesc. El conduce cel mai adesea un
vehicul personal bine întreținut și evită să se
angajeze în legături legale semnificative.
Crimele prădătorilor indică o planificare, fapt
ce necesită ca infractorul să fie mai în vârstă, mai
matur, stabil din punct de vedere psihologic și
foarte funcțional din punct de vedere social.
Crimele comise ar fi un mijloc de control al
victimei, provocând suferința acestora și menținând
adesea viața victimei, astfel încât Predatorul să se Ted Bundy în închisoarea din Florida
poată bucura mai mult de o serie de agresiuni
sexuale asupra victimei. Mai mult decât atât, Predatorul va păstra obiecte personale ale
victimelor, sau chiar părți din corpurile acestora.
 Semnătura criminală, incapacitarea victimei, colectarea de obiecte aparținătoare
victimei și necrofilia apare în fiecare caz din seria crimelor comise de Bundy. Pe baza
potrivirii elementelor cheie notate în clasificarea prezentată de Kocsis și colaboratorii,
Ted Bundy a fost criminalul prototipic sexual violent clasificat drept Prădator.
 Concluzie

Indiferent că tipoligia este frunizată de Keppel și Walter sau Kocsis și

colaboratorii, aceasta reprezintă o formă potrivită pentru profilul infractorului Ted
Bundy, indiferent de eticheta sau titlul de clasificare.
Prin urmare, cercetările actjuale care implică o crimă sexuală violentă arată că
infractorul comite crima singur, fără vreun complice, pe baza unui plan bine pus la
punct, pe baza unei preferințe, poartă la îndemână armele sau dispozitivele de tortură și
uneori ascunde cadavrele pentru a se întoarce la ele și a continua să le exploateze sexual.
Ted Bundy a prezentat niveluri importante de violență încă de la primele sale
infracțiuni de viol și omor și nu pare să fi avut nevoie de timp pentru a-și îmbunătăți
tehnicile de control asupra victimelor. A comis fiecare infracțiune concentrat și deliberat.
Violența a fost necesară pentru controlul asupra victimelor sale, dar a fost
esențială pentru nevoile sale, așa cum au arătat furia aparentă, lipsa emoțiilor și atacurile
sexuală comise împotriva victimelor.
Utilizând un rezumat al cercetărilor și rezultatelor furnizate de către Keppel și
Walter, precum și de către Kocsis și colaboratorii, acest studiu a aplicat tipologiile
criminalului în serie în cazul lui Ted Bundy pentru a-l încadra într-una dintre acestea.
Ted Bundy, cel mai modern și cunoscut criminal sexual violent, și-a atacat victima
ca un prădător furios, apoi a folosit-o ca modalitate de a-și satisface nevoia de dominare,
intimitate, violență și control. Sexul a venit pe plan secundar și adesea era lipsit de
importanță pentru ucigaș. Violența față de victimă era pe plan principal, cu intenția de a
o domina, controla, vătăma și umili până la moarte.
Cu un IQ peste medie31 și cu un set de insecurități sociale și sexuale, Ted Bundy a
făcut ceea ce a știut el să facă. S-a transformat în studentul eminent, s-a pregătit pentru
rolul său exact ca un actor, și și-a exersat meseria. El nu a fost un produs al accidentului
sau al patologiei32 mai degrabă, din cauza nesiguranțelor sale (psihologice și fiziologice)
s-a antrenat să fie prădător. A acumulat o serie de cunoștințe din domenii conexe și a
reușit, fără să lase în urmă vreo dovadă, crime pentru care nu va fi judecat niciodată, ale
căror cadavre nu vor fi găsite niciodată.

31 Earl James, „Catching Serial Killers: Learning from past serial murder investigation”, Editura International Forensic
Services, Inc., 1991, p. 271
32 Idem; Stephen G. Michaud, Hugh Aynesworth, op. cit., pp. 73-74
 Referințe

1. James, Earl, „Catching Serial Killers: Learning from past serial murder
investigation”, Editura International Forensic Services, Inc., 1991
2. Kendall, Elizabeth. ”The Phantom Prince: My life with Ted Bundy”,
Editura Madrona Publishers, Seattle, 1981
3. Keppel, Robert, D., Walter, Richard, “Profiling Killers: A revised
classification model for understanding sexual murder.” ,International Journal of
Offender Therapy and Comparative Criminology, 1999
4. Kocsis, Robert. N., Cooksey, Ray. W., Irwin, Harvey. J., “Psychological
profiling of sexual murderers: an empirical model”, International Journalof
Offender Therapy and Comparative Criminology, 2002
5. Michaud, Stephen G., Aynesworth, Hugh, ”The Only Living Witness”,
Editura Simon & Schuster, New York, 1983
6. Sullivan, Kevin M., ”The Bundy Murders: A Comprehensive History”,
Editura McFarland & Company Inc. Publishers, Jefferson, Carolina de Nord și
Londra, 2009

Referințe digitale
1. https://www.thefamouspeople.com/profiles/ted-bundy-6703.php
2. http://maamodt.asp.radford.edu/Psyc%20405/serial%20killers/Bundy,
%20Ted%20-%202005.pdf
3. https://allthatsinteresting.com/eleanor-louise-cowell