Uretra feminină

Uretra feminină este mult mai scurtă decât uretra masculină, lungimea ei fiind de 4
cm.
Are un traiect oblic spre inferior şi anterior.
În funcţie de regiunile pe care le străbate, uretra prezintă 2 porţiuni:
- porţiunea pelvină care străbate cavitatea pelvină
- porţiunea perineală care străbate perineul

Porţiunea pelvină
Are o lungime de 2-3 cm.
Este înconjurată de muşchiul sfincter extern al uretrei
Are raporturi:
- anterior cu:
o plexul venos vezical
o simfiza pubiană
- posterior cu vagina prin intermediul septului uretro-vaginal (vezico-vaginal)
- lateral cu muşchii ridicători anali

Porţiunea perineală
Are o lungime de 1 cm.
Are raporturi:
- anterior cu ligamentul transvers al perineului
- lateral cu muşchiul transvers profund al perineului
- posterior cu vaginul, de care aderă strâns. În această porţiune, fibrele muşchiului
sfincter extern al uretrei se termină pe pereţii laterali ai vaginei, formând mușchiul
sfincter uretro-vaginal.
Orificiul extern al uretrei se află în vestibulul vaginului, la 2 cm posterior de clitoris.

Structura uretrei
Peretele uretrei este format din:
- tunică mucoasă, formată din corion şi epiteliu. Prezintă:
o plici longitudinale
o pe peretele posterior prezintă creasta uretrală
o lacune uretrale Morgagni, în care se deschid glandele uretrale
În partea posterioară a meatului urinar (orificiul extern) se deschid glandele
parauretrale Skene, corespunzătoare glandelor prostatice, cu o lungime de 30 mm.
- tunica musculară ce prezintă:
o fibre musculare netede, ce formează muşchiul sfincter al vezicii
o fibre musculare striate, care formează muşchiul sfincter al uretrei

Vascularizaţia arterială este asigurată de ramuri din:

- artera vezicală inferioară
- artera vaginală

Sângele venos este drenat în:

- vena vezicală inferioară
- vena vaginală
 Limfa este drenată în ganglionii limfatici iliaci interni şi externi.

Inervaţia simpatică este asigurată de fibre simpatice postganglionare din plexul

hipogastric.
Inervaţia parasimpatică este asigurată de fibre parasimpatice preganglionare din
nucleul PS sacral.
Muşchiul sfincter extern al uretrei este inervat de nervul ruşinos

Cateterizarea uretrală
Cateterizarea uretrală este realizată adeseori pentru a drena vezica unui pacient
incapabil să urineze. Când se inserează un cateter urinar, este important să ştim anatomia, în
funcţie de sexul pacientului.
La femeie este mult mai simplu să introduci un cateter şi un cistoscop, deoarece uretra
este scurtă şi dreaptă. De aceea, urina poate fi drenată de la nivelul unei vezici pline, fără a
avea grija unei rupturi uretrale.
Uneori, este imposibil de trecut orice instrument în uretră pentru a evacua vezica,
deoarece există o strictură uretrală.
Ecografia abdomenului inferior va identifica o vezică urinară plină, în spatele peretelui
abdominal anterior. În aceste cazuri se poate realiza cateterismul suprapubian, cateterul
inserându-se în vezică printr-o incizie mică, cu anestezie locală.

Raporturile cu vaginul şi cu simfiza pubiană explică de ce, uneori, în timpul naşterii,

uretra poate fi comprimată între capul fătului şi peretele osos pelvin, având drept urmare
leziuni ale sfincterelor sale, striviri sau chiar rupturi ale uretrei.