Anemia

Anemia (din grecescul Ἀναιμία anaîmia, insemnând “fără sânge”) este definită ca o deficiență
calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește in globulele roșii.
Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce
la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe.
Oxigenul este transportat de la plămâni la țesuturi prin organism cu ajutorul globulelor roșii.
Oxigenul se fixează pe hemoglobină, o moleculă caracteristică oricărei globule roșii. Când
cantitatea de hemoglobină funcțională este redusă, atunci se poate spune că apare anemia.

Simptomele anemiei: oBoseala, tulburări de respirație, dureri în piept, dureri abdominale,

scădere în greutate, slăbiciune, amețeala și pierderea vederii timp de cateva secunde.

Anemia datorată deficienței de fier (anemie feriprivă)

Deficiența de fier este cea mai răspândită deficiență din întreaga lume. Ea influențează viețile a milioane de
femei și copii și contribuie la o dezvoltare cognitivă scăzută, mortalitate infantilă și capacitate de muncă
redusă. Însă, cu măsuri de sănătate publică corespunzătoare, această formă de lipsă a micro-nutrienților poate fi
ținută sub control.
Cu toate că acest tip de deficiență poate fi stopată prin tratament, stricăciunile mentale și psihomotorii nu sunt
în totalitate înțelese. Cu toate că anemia nutrițională a scăzut în țările dezvoltate, înca mai sunt afectate între
500 și 600 milioane de oameni (o șesime din populația lumii). Chiar și în Statele Unite deficiența de fier este
cea mai dominantă malnutriție. Acest tip de anemie este cea mai prezentă la copiii mici între 6 și 24 de luni și
la femeile apte de reproducere, nelipsind însă și la adolescenți, adulți și bătrâni.
Deficiența de fier se dezvoltă încet și nu este vizibilă decât după ce anemia e majoră și există consecințe.
Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri ce conțin fier, absorbția slabă a acestuia în organism
și pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile și traiul într-o casă cu condiții de cofort proaste plasează copiii în aria
maximă de risc pentru anemie.
Când se diagnostică boala, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata. Dacă este
mic se verifică și nivelul de feritină, o proteină ce fixează fierul. Dacă nivelul de feritină este scăzut, este
confirmat diagnosticul de anemie.

Tratament
Există o varietate de măsuri pentru a preveni și combate anemia datorată deficienței de fier. Acestea includ
îmbunătățirea alimentației, consumul de mâncăruri bogate în fier, suplimente de vitamine ș.a.m.d.
Sunt multe strategii pentru fortifierea cu fier la nivel național. Una dintre ele ar fi suplimentarea unei mâncari
de bază, consumată în cantități mari de către toata populația. În Caraibe, America de Sud, America de
Nord și Regatul Unit, această abordare a avut succes prin folosirea făinii de grâu. O a doua abordare de succes
a fost folosirea condimentelor, uleiului de pește și a zahărului.
Mâncăruri bogate în fier care sunt rapid absorbite în organism includ carnea (în special ficatul), peștele, carnea
de pasăre, ouăle, moluștele, fasolea și mazărea, fructele uscate, făina de soia ș.a.m.d. Aceste mâncăruri,
împreună cu cele bogate în vitamina C, susțin absorbția de fier în organism. Totodată există mâncăruri care
reduc abilitatea corpului de a absorbi fier prin blocarea intrării lui în sistemul digestiv: pâinea
graham, calciul, ceaiul, zincul în cantități excesive ș.a.m.d. Bărbații au nevoie de aproximativ un gram de fier
în fiecare zi. Femeilor care alăptează sau sunt însărcinate, precum și copiilor în creștere, le trebuie aproximativ
1,5 până la 2 grame zilnic. Cu toate acestea doar 10% din fierul pe care îl mâncăm este absorbit în organism
așa că, un bărbat normal ar trebui să consume 10 grame de fier pe zi.

Oul de găină
Spre deosebire de gălbenuș, oulul conține foarte puțin grăsime și nu conține colesterol. Este o sursă excelentă
de proteine. Există multe proteine diferite în familia albuminelor.
Albușul de ou
Ovotransferrin: Conalbumina,sau ovotransferina, este o glicoproteină prezentă în albuşul de ou cu proprietăţi
antivirale, antibacteriene, antioxidante, antiinflamatoare; are aplicaţii industriale şi farmaceutice. Ca vector
transport Fe sub formă solubilă către cellule.
Poate fi adăugată la laptele de vacă destinat nounăscuţilor, pentru a îmbunătăţi conţinutul de fier şi
proprietăţile antibacteriene, şi constituie unul din ingredientele suplimentelor de fier.

Ovotransferina este a doua proteină predominantă din albuș, fiind constituită din doi lobi, fiecare dintre aceștia
conținând situri specifice de legare a fierului (ocazional și a cuprului, zincului și aluminiului). Este proteina cu
termosensibilitatea cea mai ridicată, dar complexarea cu fier șialuminiu crește semnificativ stabilitatea termică.
Gălbenușul
Gălbenușul este un sistem complex, structurat pe diferite niveluri care se compun din agregate (granule) în
suspensie, într-un fluid de culoare galbenă, translucid (plasma) care conține lipoproteine și proteine. Aceste
granule se constituie din complexe de formă circulară cu diametrul între 0,3 și 2 μm. În consecință, gălbenușul
poate fi separat în două fracțiuni după diluție dublă cu 0,3 M NaCl și centrifugare la 10.000 g (30 min.),
supernatantul de culoare portocalie închisă reprezentând fracțiunea plasmatică, în timp ce peletele translucide
sunt granulele. Acestea reprezintă 22 % din materia uscată a gălbenușului, conținând 50 % din proteinele
gălbenușului și 7 % din lipidele acestuia, fiind compuse din HDL (lipoproteine cu densitate ridicată) (70 %) și
o proteină – fosvitina – (16 %), aflată în legătură cu punțile fosfocalcice dintre grupările fosfat ale resturilor
fosfoseril. O parte din LDL (lipoproteinele cu densitate scăzută) sunt incluse în această structură granulară
(Anton et al., 2011).

Feritina reprezinta un complex intre hidroxidul feros si o proteina numita apoferitina, fiind o forma de stocare
a rezervelor de fier in organism. Este o proteina care se gaseste in celulele sistemului reticuloendotelial sii, in
cantitate mica, in ser. Nivelul seric al feritinei reflecta starea depozitelor de fier. Hemosiderina este o forma
insolubila a feritinei si poate fi pusa in evidenta prin coloratie cu albastru de Prusia (reactia Perls). Evidentierea
hemosiderinei in macrofagele din diverse tesuturi (ficat, tegument) si in eritroblastii din maduva hematogena
(sideroblasti) reflecta starea depozitelor de fier.

Testul serveste la investigarea anemiilor si a supraincarcarii cu fier, precum si la diferentierea anemiilor pin
carenta de fier ( in care depozitele de fier sunt scazute) fata de anemiile din inflamatiile cronice (in care
depozitele de fier nu sunt afectate)

Desi nu manifesta intotdeauna o relatie lineara cu depozitele de fier, feritina este cel mai bun parametru seric
de masurare a depozitelor de fier. In anemia feripriva necomplicata, feritina este <12 microg/L. Cand este
prezenta concomitent o boala infectioasa/inflamatorie, feritina serica este mai mare, dar in general <50-60
microg/L. Feritina serica scazuta semnifica intotdeauna deficit de fier (latent/clinic manifest), dar sensibilitatea
testului este scazuta, deoarece o valoare normala nu exclude deficitul de fier.