REACŢII CHIMICE

- procese în care una sau mai multe substanţe chimice (reactanţi) se transformă, în anumite condiţii, în alte
substanţe chimice (produşi de reacţie) cu proprietăţi fizice şi chimice diferite de ale substanţei sau
substanţelor de plecare.
Din punct de vedere chimic reacţiile chimice sunt:
1. Reacţii chimice fără modificarea stării de oxidare
►reacţii de combinare
CaO + H2O → Ca(OH)2
► reacţii de descompunere
CaCO3 → CaO + CO2
► reacţii cu formare de precipitat
Pb(NO3)2 + H2S → PbS↓ + HNO3
► reacţii cu transfer de protoni:
a) reacţii de ionizare
b) reacţii de hidroliză
c) reacţii de neutralizare
a) Reacţiile de ionizare sau protolitice - transferul unui proton, care provine de la un acid, la moleculele apei (care
pot funcţiona ca bază) sau ale unei baze:

H2SO4 + H2O H3O+ + HSO4- (anion sulfat acid)

HSO4- + H2O H3O+ + SO42- (anion sulfat)
sau:
NH3 + HCl (NH4+ + Cl-)

Teoria protolitică admite că reacţiile acido-bazice au loc cu transfer de H+, baza fiind acceptorul de proton.
CH3-COOH + H2O CH3-COO- + H3O+
acid bază bază conjugata acidul conjugat
Conform legii conservarii maselor: la temperatură constantă, raportul dintre produsul concentraţiei produşilor
de reacţie şi produsul concentraţiei reactanţilor este constant.
Dacă soluţia este diluată, concentraţia solventului poate fi considerată constantă şi se poate include în constanta de
aciditate sau bazicitate.

În cazul unei reacţii între un acid şi apă:

HA + H2O H 3O + + A -
Ka = [H3O+][A-] / [HA]

În cazul unei reacţii între o bază şi apă: B + H 2O BH+ + HO-

Kb = [BH+][HO-] / [B]

Tăria acizilor şi bazelor se apreciază prin constantele de aciditate (Ka) sau bazicitate (Kb). În practică, cel mai
frecvent se utilizează valorile:
pKa=-log10Ka şi
pKb=-log10Kb

În funcţie de valorile Ka/Kb acizii şi bazele se clasifică în:

l Acizi sau baze tari – disociază complet sau aproape complet în soluţie, Ka(Kb) >1, pKa(pKb) < 1
Ex: HCl, H2SO4, HNO3, HI, HBr, LiOH, NaOH, Mg(OH)2
l Acizi sau baze slabe – disociază parţial în soluţie, Ka(Kb) <1, pKa(pKb) > 1

Ex: HSO4-, HNO2, H2C2O4, H2S

b) Reacţiile de hidroliză - se desfăşoară între ionii unei sări dizolvate şi apă.
Pentru ca o sare să hidrolizeze trebuie să provină dintr-o reacţie de neutralizare în care cel puţin un reactant să fie un
electrolit slab. Soluţia rezultată capătă caracter chimic de acid sau bază în funcţie de componentul cu grad maxim
de ionizare. Astfel:
hidroliza unei sări rezultate dintr-un acid tare şi o bază slabă (NH4Cl), conduce la obţinerea unei
soluţii cu caracter acid deoarece NH4OH rezultat, fiind o bază slabă, ce ionizează puţin comparativ cu HCl. În
soluţie rămân ioni H+ care dau caracterul acid:
(NH4+ + Cl-) + HOH NH4OH + (H+ + Cl-)
hidroliza unei sări rezultate dintr-un acid slab şi o bază tare (Na2CO3), conduce la obţinerea unei
soluţii cu caracter bazic:
(2Na+ + CO32-) + HOH H2CO3 + (2Na+ + 2HO-)
hidroliza unei sări rezultate dintr-un acid slab şi o bază slabă (CH3COONH4), conduce la obţinerea
unei soluţii al cărui caracter va depinde de gradele de ionizare ale acidului şi bazei rezultate ale căror
constante de aciditate (Ka) şi respectiv bazicitate (Kb) diferă.

(CH3COO- + NH4+) + HOH CH3COOH + NH4OH

Reacţiile de hidroliză sunt caracterizate de gradul de hidroliză - raportul dintre numărul de molecule hidrolizate
şi numărul de molecule dizolvate. Gradul de hidroliză creşte cu gradul de diluţie şi temperatura.
Reacţiile de hidroliză au aplicaţii în biochimie deoarece sunt importante pentru metabolismul organismelor vii. Multe
reacţii biochimice decurg în prezenţa unor enzime numite hidrolaze.
c) Reacţiile de neutralizare se desfăşoară între un acid şi o bază având drept rezultat o sare şi apă. Acest tip de reacţii
reprezintă una din căile generale de obţinere a sărurilor şi stau la baza titrărilor acido-bazice:
HA + BOH AB + H2O

acid baza sare apă

pH-ul Acidul de baterie (H2SO4)
Pentru măsurarea acidităţii şi bazicităţii s-a introdus noţiunea de pH - logaritmul
Sucul gastric (HCl)
cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidroniu (H3O+) sau, mai bine
fundamentat teoretic, logaritmul cu semn schimbat al activităţii ionilor de Sucul de lamaie, otetul
hidroniu.
Sucul de portocale

pH = -lg [H3O+] pOH = -lg [HO-] Sucul de rosii, berea

Cafeaua neagra
În apa pură:
H 2O + H 2O H3O+ +OH- , deci: Saliva, laptele
Apa pura
Kw = [H3O+][OH-] / [H2O]2=[H3O+][OH-]=10-14
Apa de mare
Dar în apa pură [H3 O+] = [HO-] = 10-7
Praful de copt
deci pH = pOH = 7. (bicarbonat de Na)
pH + pOH = 14.

Dacă [H3O+] > [HO-] rezultă [H3O+] >10-7 adică pH<7, caracter acid. Apa cu sapun)
Dacă [H3O+] = [HO-] = 10-7 rezultând că pH = pOH = 7, soluţie neutră.
Dacă [H3O+] < [HO-] rezultă că [H3O+] <10-7 adică pH>7, caracter bazic.

Determinarea pH-ului se realizează cu indicatori sau cu dispozitive speciale numite pH-metre.

Calcularea valorii pH-ului la dizolvarea unui acid sau baze în apă

1. Dacă acidul sau baza sunt tari, atunci acestea ionizeză complet în soluţie şi:
[HA]=[H3O+], pH=-log10[HA]
[B]=[OH-], pH=14-pOH=14-(-log10[B])

Ex: Care este pH-ul unei soluţii 0.3 mM de HCl?

HCl – acid tare → la dizolvare în apă tot acidul disociază, deci

[H3O+]=[HCl]=0.3x10-3 M
pH=-log10[H3O+]=-log10(0.3x10-3)=-(-3.5)=3.5

Care este pH-ul unei soluţii 0.1 mM de NaOH?

NaOH – bază tare → la dizolvare în apă toată baza disociază, deci

[OH-]=[NaOH]=0.1x10-3 M=10-4 M
pOH=-log10[OH-]=-log10(10-4)=-(-4)=4;
pH=14-pOH=14-4=10
2. Dacă acidul sau baza sunt slabe, atunci acestea ionizeză parţial în soluţie şi valoare de pH depinde de valorile
Ka şi Kb
Ex: Care este pH-ul unei soluţii 0.2 M de acid acetic dacă Ka=1.8x10-5?
CH3-COOH + H2O CH3-COO- + H3O+
1.Concentratia Inițială 0,2 M 0M 0M
2. Dizolvare - modificarea
de concentratie ca -aM +aM +aM
urmare a dizolvării

3. la Echilibru (0,2 - a) M aM aM
Ka=[CH3-COO-] [H3O+]/ [CH3-COOH]; deci la echilibru:
1.8x10-5= a x a / (0.2- a)= a2/(0.2-a)
a. Dacă acidul disociază foarte puţin, a este mic și ecuaţia se poate aproxima astfel:
1.8x10-5= a2/0.2, deci a=1.8x10-5 x 0.2 =0.36 x 10-5=3.6 x 10-6 → a=0.19 x 10-3 (M)

pH=-log10[H3O+]=-log10(a)=-log10(0.19 x 10-3)=2.7

b. Dacă acidul disociază puternic se rezolvă ecuaţia de gradul 2:

a2=0.2 x 1.8 x 10-5 – 1.8x10-5 x a

a2 + (1.8x10-5)a – (0.36 x 10-5)=0

a=1.9 x 10-3,
pH=-log10[H3O+]=-log10(a)=-log10(0.19 x 10-3)=2.7
Soluţii tampon - soluţii care, îşi menţin pH-ul datorită proprietăţii de a opune rezistenţă elastică la mărirea sau
micşorarea concentraţiei ionilor de hidrogen. Sunt formate din amestecuri ale unui acid slab şi o sare a acestuia
cu o bază tare sau dintr-o bază slabă şi o sare a acesteia cu un acid tare (H2CO3 - HCO3- din plasma
sanguină)

Mecanism de acţiune:
În cazul sistemului format dintr-un acid slab şi o sare a acestuia cu o bază tare:
● la adăugarea unor cantităţi mici de acid tare, H+ sunt fixaţi de anionul sării rezultând molecule de acid slab,
puţin disociate; concentraţia protonilor, adică pH-ul nu se modifică sensibil.
(AH + ANa) + HCl→AH + AH + (Na+ + Cl-)
● la adăugarea unei baze tari, HO- sunt fixaţi de protonii acidului slab (sunt consumaţi în reacţia cu acidul slab)
şi pH-ul nu se modifică sensibil.
(AH + ANa) + NaOH→ANa + ANa + H2O
În cazul sistemelor formate dintr-o bază slabă şi o sare a acesteia cu un acid tare:
● la adaosul unei cantităţi mici de acid tare pH-ul rămâne sensibil nemodificat, protonii fiind fixaţi de HO- ai
bazei slabe:
(BOH + BCl) + HCl→BCl + BCl + H2O
● la adaosul unei cantităţi mici de bază tare pH-ul rămâne sensibil nemodificat, HO- fiind consumaţi de cationul
sării:
(BOH + BCl) + NaOH→BOH + BOH + NaCl

În sistemele tampon pH-ul depinde de constanta de aciditate şi nu depinde de gradul de diluare decât în foarte mică
măsură.
Capacitatea de tamponare a soluţiilor tampon este diferită şi se exprimă prin indicele de tamponare - cantitatea de
acid tare sau bază tare adăugate, raportată la variaţia corespunzătoare a pH-ului. Când capacitatea de tamponare a
soluţiei tampon este depăşită, pH-ul va fi dat de excesul de acid tare sau bază tare adăugate.
 Calcularea valorii pH-ului unei soluţii tampon
Care este pH-ul unei soluţii 0.1 M acid acetic şi 0.05 M acetat de Na, unde Ka =1.8x10-5?
Acetatul de Na disociază fără a forma H+ şi singura reacție ce generează protoni este:
CH3COOH + H2O CH3COO- + H 3O + ;
1.CI 0.1 M 0.05 M 0 M
2.D -aM +aM +aM
3.E (0.1 - a) M (0.05 + a) M +a M
Ka=[CH3-COO-] [H3O+]/ [CH3-COOH]; deci la echilibru:
1.8x10-5= (0.05 + a) x a / (0.1- a)
Dacă a este mic (acidul disociaza puțin), ecuaţia devine:
1.8x10-5= 0.05 x a / 0.1; a=1.8 x 10-5 x 0.1 / 0.05=1.8 x 10-5 x 10-1 / 5 x 10-2 = 0.36 x 10-4 (M)
pH=-log10[H3O+]=-log10(a)=-log10(0.36 x 10-4 )=4.4
Care este pH-ul unei soluţii 0.05 M NH3 şi 0.035 M clorură de amoniu, unde KbNH3 =1.8x10-5?
Clorura de amoniu disociază fără a forma H+ şi singura reacție ce generează protoni este:
NH3 + H 2O NH4+ + OH-
1.CI 0.035 M 0.05 M 0 M
2.D -aM +aM +aM
3.E (0.03 - a) M (0.05 + a) M +a M
Kb=[NH4+] [OH-]/ [NH3]; deci la echilibru:
1.8x10-5= (0.035 + a) x a / (0.05- a), a este mic, deci:
1.8x10-5= 0.035 x a / 0.05, a=2.57 x 10-5
pOH=-log10[OH-]=-log10(a)=-log10(2.57 x 10-5 )=4.6
pOH + pH = 14 => pH=14-4.6=9.4