Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vanzatorul de ierburi
Dupa sapte ani de la terminarea liceului, am fost acceptat, in sfarsit,
la facultate la Bucuresti si mi-am vazut cu ochii visul de a deveni biolog.
Atunci, la inceputul anilor '70, a demarat lunga aventura a constiintei de sine,
cand mi-am dat seama de menirea mea. Si tot atunci am realizat ca avem o tara de
o frumusete incomparabila, cu traditii inca vii, foarte putin cercetate. Am luat
hotararea de a fi eu insumi un explorator al naturii si al traditiilor - o
hotarare care mi-a transformat si mi-a implinit viata. Asa am pornit, uneori
intovarasit, dar cel mai adesea singur, sa explorez muntii si padurile, satele
si catunele izolate. Verificam datele din literatura de profil botanic si
ecologic cu cele din teren, discutam cu oamenii, aflam retete de vindecare,
invatam de la batrani despre magia plantelor. Practic, am descoperit o fata
nevazuta a Romaniei, de o frumusete fascinanta, cu totul alta decat ceea ce as
fi putut afla din carti sau din povestiri. Am parcurs tara, din Bihor pana la
Dunare, de la Dorne in Banat. Pretutindeni, am intalnit locuri si oameni
minunati. Pana de curand, nu exista nici macar un sat fara un vraci, o
doftoroaie sau macar un culegator de plante medicinale, care sa nu abandoneze in
uitare mestesugul mostenit din batrani. Una din cele mai uimitoare descoperiri
facute in urma cercetarilor mele a fost ca medicina noastra populara este
preluata, cu foarte mici modificari si imbogatiri ulterioare, de la daci.
Aceleasi plante erau folosite in zone geografice foarte indepartate, intre care
nu mai existase comunicare si transfer populational de sute de ani, la aceleasi
boli si - important - cu aceleasi descantece. Marul-lupului, de pilda, are
aceleasi intrebuintari in Bihor sau Bistrita Nasaud si in sudul tarii, pe malul
Dunarii. La fel si tataneasa, rostopasca si multe, multe alte plante. Asemeni
sacerdotilor daci, oamenii din popor, care se ocupau cu vindecarea, in marea lor
majoritate erau foarte curati sufleteste, de o profunda religiozitate si
modestie. Am intalnit, imi aduc aminte, un mosneag in Sangiorz Bai care vindea
plante de leac. Eu niciodata nu spun cine sunt si cu ce ma ocup, ci ma adresez
omului firesc, vorbind despre plante. Am intrat in vorba cu acel batran,
intreband la ce foloseste iarba aceea, iarba cealalta, spunandu-i si eu ce
stiam. Vazand ca am dragoste pentru plante, omul mi-a intins toata desaga cu
ierburi, oferindu-mi-o in dar. De ce? Pentru ca simtise ca iubesc la fel ca si
el plantele si "am chemare" sa le patrund tainele. Nu puteam sa primesc acel dar
mai mult decat generos, dar el insista, pentru ca altceva nu avea ce sa-mi dea.
De atunci, in fiecare an cand treceam prin Sangiorz, asteptam cateva zile, pana
aparea si prietenul meu, si mai vorbeam cu el. Anul trecut nu a mai aparut.
Probabil ca a murit si odata cu el - si stiinta lui despre plante. Incet-incet,
cu fiecare batran "vraci" care moare, dispare o traditie ancestrala.
Astazi, dupa zeci de ani de cercetari, sunt convins ca natura are
inteligenta ei proprie, care o depaseste sau, mai bine zis, o contine pe cea a
oamenilor. Uneori, natura nu-si cedeaza foarte usor secretele, trebuie sa lupti,
sa risti chiar. Din munca mea de cercetator pe teren nu au lipsit deloc
peripetiile si pericolele. De nenumarate ori, firul vietii mele era sa fie
curmat. Imi aduc aminte cum intr-o iarna am explorat singur o coama de munte, pe
zapada, si am fost inconjurat de o haita de lupi. Nu va puteti imagina cata
dibacie au aceste animale, cu cata ingeniozitate isi fac strategia de
inconjurare a prazii. Numai ca de data aceasta, prada eram eu. Mi-am scapat
viata fugind cu disperare pana la masina care ma astepta in vale, incercand sa
scap dintr-un cerc din ce in ce mai strans de animale infometate. Probabil, daca
as scrie o istorie a explorarilor mele, ar iesi intre altele si un roman destul
de consistent de aventuri. Insa dintre toate aventurile, cea mai extraordinara
este aceea a vindecarii, a cunoasterii puterii vindecatoare a plantelor. Nu va
ascund faptul ca inainte si dupa ce am inceput sa transcriu si sa dau publicului
larg retete cu plante, am fost eu insumi in ipostaza de pacient.