Evolutia profesionala a lui Steve Jobs

Steve Jobs s-a născut în San Francisco în 1955 și a crescut lângă Cupertino, California. După ce
a urmat cursurile facultății Reef vreme de un semestru, Jobs a acceptat un job la Atari, ca
designer de plăci de bază. În 1976, alături de Steve Wozniak, a fondat Apple. În același an, a
apărut și primul produs, denumit Apple II.

O companie care a debutat cu câteva mii de dolari, lansata din garajul propriu al lui Steve Jobs,
Apple a reușit, pe parcursul următoarelor patru decenii, să schimbe profund tehnologia, industria
PC-urilor și a telefoanelor mobile, precum și lumea muzicii și a filmului. Steve Jobs a vrut mereu
să facă lucrurile altfel. Cel mai bine s-a văzut asta în 1984, când a apărut Macintosh, primul PC
ce a cimentat locul firmei în istoria computerelor. Oamenii erau rezervați cu privire la produsul
nou, însă Steve Jobs afirma pe atunci că oamenii vor lua acest computer cu ei pentru a lucra
acasă, nu vor reuşi să-i mai îndepărteze pe copii de el, iar probabil, până la urmă, ei vor cumpăra
chiar şi un computer special pentru familie.

In 1985 carismaticul Steve Jobs a fost forțat să se retragă din companie, pe motivul unor
neînțelegeri bazate pe viziunii, stilului și atitudinii sale diferite. Acesta a încercat să fondeze o
nouă companie, NeXT, dar fără vreun succes substanțial. În 1986, a cumpărat Pixar, care pe
atunci era un studio modest de animație. Anii ’90 l-au aruncat pe Jobs într-un con de umbră,
reflectorul mutându-se asupra lui Bill Gates, care a devenit curând o legendă a tehnologiei pentru
acel deceniu. În 1995, Pixar a lansat Toy Story, film al cărui succes a constituit punctul de
pornire al averii lui Jobs.

Steve Jobs a revenit la Apple la mai bine de zeci ani de la izgonirea sa. Spre sfârșitul lui 1996,
Jobs a venit cu propunerea ca Apple să folosescă sistemul de operare creat de NeXT,
NeXTSTEP. 1997 a fost anul în care Steve Jobs a devenit directorul Apple, poziție pe care avea
să o ocupe până la moartea sa timpurie din 2011.

A reușit să salveze compania de la faliment și să o aducă pe linia de plutire. Produsele

inovatoare care au apărut sub tutela lui Jobs – precum iMac, iPod, iPhone și iPad – au schimbat
tehnologia așa cum o cunoșteam cu toții. Pe măsură ce succesul Apple creștea, popularitatea lui
Steve Jobs se extindea la rândul ei și înghițea totul în jurul său. Bazele de fani începeau să se
contureze, publicațiile și televiziunile doreau să îi ia interviuri.

După cum povestea jurnalistul Chris Taylor, pentru a ajunge să îi iei un interviu directorului
Apple erai pasat de la un om de PR la altul, până să ajungi unde voiai. Din când în când vedeai
un alt jurnalist alb ca varul care tocmai îi luase interviu. Abia când ajungeai față în față cu omul
veșnic îmbrăcat în pulover negru, blugi și teniși albi, pe fața căruia se întrezăreau ca o umbră
firele proaspete de barbă, înțelegeai, conform lui Taylor. În primele 20 de minute, răspundea la
întrebări politicos, dar dur. Nu se sfia să spună când o întrebare i se părea prostească. Dar dacă
intervievatorul supraviețuia acelor 20 de minute, Jobs se înmuia și își permitea câte un zâmbet.
 Era un om al extremelor atât în viața profesională, cât și personală. Cu iubitele sau familia era
când distant, când copleșitor. Ținea o dietă strict vegetariană și se spăla destul de rar cu un săpun
natural pentru că era convins că alimentația îl ajută să nu emane mirosuri. Personalitatea și lipsa
igienei i-au făcut chiar pe unii angajatori de la începuturile carierei lui să-l mute pe tura de
noapte.

Fără dubiu, era un om greu de mulțumit și suportat. Dar, când voia, era șarmant și cucerera pe
oricine. A dezvoltat prietenii și colaborări cu oameni talentați din diferite domenii, care l-au
ajutat să construiască produse și brand-uri de succes: de la Steve Wozniak, prieten din
adolescență și inginer priceput, cu care a pus bazele Apple, la Mark Markulla, primul investitor
în companie și cel care a pus fundamentele de imagine ale brandului sau la Jony Ive, designerul
care l-a ajutat pe Jobs să creeze produsele care l-au făcut faimos după reîntoarcerea la Apple, în
1997. Isaacson le dedică pagini în cartea sa tuturor celor care l-au influențat pe Jobs și le
recunoaște meritele. Deși a fost ajutat și influențat de mulți și deși în spatele produselor sunt
echipe, nu doar Jobs, puțini îi pun la îndoială talentul. Fără obsesia lui pentru design și
perfecțiune, fără viziunea lui asupra produselor și modelului de afaceri, probabil că aceleași
echipe și minți luminate nu ar fi revoluționat tehnologia. Jobs era în măsură să încurajeze
oamenii să se autodefinească drept rebeli anticorporatiști, creativi și rebeli, doar cu calculatorul
pe care îl foloseau. “Steve a creat singurul brand de lifestyle din industria tehnologiei.” – Larry
Ellison

A ajuns bogat de tânăr. Cu toate astea, și-a păstrat mereu imaginea boemă și statutul de copil
rebel. El nu avea nici nevoile remarcabile de consum ale lui Ellison, dar nici impulsurile
filantropice ale lui Gates și nici chemarea de a concura pentru a vedea cât de sus ar putea ajunge
în topul Forbes. În schimb, nevoile orgoliului său și ale trăsăturilor personalității sale l-au dus
către ideea de a căuta împlinirea prin crearea unei moșteniri care va copleși omenirea. Credem ca
structura bifactorială a creativităţii ii poate explica d.p.d.v psihologic creativitatea iesita din
comun a fostului CEO Apple.

Pe de o parte factorul creativitate inovatoare, în care intră scorurile la fluiditate şi originalitate şi

care presupune schimbare depăşind paradigmele existente. Persoana creativă reprezintă nivelul
individual al paradigmei, şi intră în ecuaţie cu mai multe caracteristici: Primele ar fi caracteristici
ce ţin de mediul social al persoanei: capitalul cultural al persoanei, resursele familiale şi
exemplele din familie, accesul la aria de specializare, locul individului în societatea
contemporană si condiţiile sociale ale timpului

Fusese dat spre adopție la naștere și a suferit din această cauză (deși a avut parte de părinți
adoptivi iubitori și o copilărie normală). Cu toate astea, și-a abandonat și el prima fiică și a
dezvoltat o relație cu ea târziu, și atunci tot cu suișuri și coborâșuri. A avut o familie cu un nivel
social mediu, nici saraci dar nici foarte bogati, totusi destul cat sa-i poata oferii o educatie si loc
pentru a-si dezvolta creativitatea. Alte caracteristici ce ţin de aptitudinile şi personalitatea
individului: aptitudini speciale, gândire divergentă, motivaţie intrinsecă, perseverenţă,
deschidere, curiozitate, capacitate de convingere si încredere în sine.

Jobs este “distorsionarea realității”, despre care vorbesc mulți care i-au fost în preajmă. Îi putem
spune și minciună, manipulare sau geniu creativ. Avea o putere extraordinară asupra oamenilor.
Putea să-i convingă de lucruri care nu erau adevărate sau care păreau imposibile – orice pentru ca
viziunea lui să se îndeplinească. Distorsionarea realității putea fi de-a dreptul exasperantă pentru
cei care încercau fie să-i țină piept, fie să-i facă pe plac. De exemplu, echipa Mac-ului a adoptat
un concept numit “filtru de atenuare a frecvențelor” prin care încercau să facă față tornadei de
idei și cereri venite de la Jobs.

Dar putea fi și un motor creativ. De frica lui Jobs și din dorința extrem de puternică de-al
impresiona, [angajații Apple] și-au depășit propriile așteptări. “De-a lungul anilor, am învățat că,
atunci când ai oameni cu adevărat buni, nu trebuie să-i dădăcești. Echipa inițială care a lucrat la
Mac m-a învățat că jucătorilor de excepție le place să lucreze împreună și nu sunt încântați dacă
tolerezi mediocritatea. Jobs putea fi extrem de dur și critic sau extrem de șarmant și laudativ. Un
aspect cheie al concepției lui Jobs despre lume era obiceiul său de a aplica clasificări binare
asupra lucrurilor. Oamenii erau fie “iluminați”, fie “dobitoci”. Munca lor era fie “cea mai bună”,
fie “de rahat”.

La nivel individual, creativitatea este experimentată ca “stare de flux” (Csikszentmihalyi,

2007), celebra sintagmă a autorului prin care acesta înţelege o stare caracterizată prin: atenţie
intens concentrată pe ceea ce faci în momentul prezent, fără a mai fi conştient de propria
persoană ca actor social, experimentarea distorsionată a timpului şi trăirea satisfacţiei prin însăşi
acţiunea în care eşti implicat, aceasta având o valoare recompensatorie per se. Pentru ca
imersiunea să se producă este nevoie de echilibru optim între priceperea persoanei şi dificultatea
sarcinii (ambele activându-se la cote înalte) şi un sentiment al controlului, persoana implicată
având sentimentul că poate anticipa.
Alături de inteligenţă, şi alte aptitudini cognitive au fost puse în evidenţă. Spre exemplu,
persoanele creative demonstrează flexibilitate ideativă, gândire divergentă (componenta
principală a creativităţii în opinia lui Guilford), capacitate decizională, discernământ (Runco,
2004). Calităţile atenţiei par să fie superioare mediei atât în ceea ce priveşte capacitatea de
concentrare, cât şi în ceea ce priveşte distributivitatea atenţiei. Eysenck (cit. in Chamorro-
Premuzic, 2007) identifică la persoanele creative o incapacitate de a inhiba stimulii nerelevanţi,
care ajung în sfera conştientă, fără însă a parazita resursele cognitive ale persoanei. Mai degrabă,
individul creativ are capacitatea de supraincludere („overinclusiveness” conform sursei citate),
ceea ce facilitează flexibilitatea şi prelucrarea informaţiei din surse multiple. Daca ar fi sa
alegem un singur cuvant pentru a-l descrie pe Steve Jobs, acesta ar fi Radical, un om ingenious
cu viziune, cum s-a si dovedit de altfel, nu s-a lasat niciodata descurajat sau influentat de catre
ceilalti atunci cand si-a expus viziunea si idealurile in lumea tehnologiei. Nu i-a fost frica sa
spuna NU sau DA, atunci cand trebuia si a reusit sa scoata ce e mai bun din oamenii cu care a
lucrat.