Efectele undelor electromagnetice asupra materiei vii

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică desemnează o formă de

transfer de energie, care poate fi descrisă ca dualitate undă-corpuscul (prezentand
simultan proprietăți de undă și de particulă) sau in maniera ondulatorie,
manifestandu-se sub forma unui camp electric cuplat unui camp magnetic. În
această categorie, a radiației electromagnetice, intră lumina, vizibilă pentru ochiul
uman, dar și undele radio, razele X, Y etc. Orice corp, la o temperatură superioară
celei de 0 grade Kelvin (zero absolut, adica -273,15 grade Celsius) emite unde
electromagnetice, adică radiație termică sau, cum mai este numită in fizică, radiația
« corpului absolut negru ».
Un corp care primește o radiație electromagnetică poate să reflecte o parte si să o
absoarbă pe alta. Energia absorbită este convertită in energie termică și contribuie
la creșterea temperaturii corpului respectiv. Anumite unde electromagnetice
transportă suficient de multă energie pentru a atrage electroni, astfel formandu-se
radiațiile ionizante (raze X si gamma). Reacțiile nucleare, precum fisiunea,
fuziunea si dezintegrarea sunt insoțite adesea de emisii de fotoni, fenomen
cunoscut ca raze Y. Descompunerea radiației electromagnetice in funcție de
lungimea de undă sau in funcție de frecvență se numește spectru electromagnetic.
Așadar, undele electromagnetice se caracterizează prin trei parametri: lungimea de
undă, frecvență si energie. Frecvența reprezintă numarul de oscilații care trec
printr-un punct fix, in unitatea de timp, si se masoară in Hertz. Frecvența este cu
atat mai mare, cu cat lungimea de undă este mai scurtă. De exemplu, banda radio
AM are o frecvența de un milion Hertzi si lungime de aproximativ 300 de metri,
cuptoarele cu microunde functionează cu o frecvență de de 2,4 miliarde de Hertzi
(2,4 GigaHertz), care corespunde unei lungimi de undă de 12 centimetri.
Efectele biologice potențiale ale undelor electromagnetice asupra mediului și a
organismului uman sunt încă insuficient cunoscute și controversate. Specialiștii le
încadrează in două categorii:
1.Efecte termice, care sunt indirecte, si care pot să inducă vibrații moleculare,
ceea ce are drept urmare o creștere locală a temperaturii (pe acest principiu
funcționează, de exemplu, cuptoarele cu microunde) ;

2.Efecte non-termice, rezultate din interactiunea directă între unde si moleculele

biologice.
Evident că toată lumea se intreabă care sunt efectele expunerii plantelor,
animalelor, persoanelor, la campurile electromagnetice generate de rețelele de
telefonie mobilă, care impanzesc acoperisurile, de liniile de inaltă tensiune, de
aparatele electrice (mai ales, plăcile de inducție folosite in bucătărie), de
dispozitivele medicale, radare, televizoare, computere, rețele informatice (Wi-Fi,
CPL), radiofonice, satelitare etc. După diverse răspunsuri, de regulă, ambigue,
revista Environnement Science and Pollution Research (ESPR) a publicat, in
aprilie, anul curent, un studiu, rezultat dintr-un experiment cu 13 soareci de
laborator, expusi șase săptămani la unde cu o frecventa de 900 Mz, din care reiese
ca undele electromagnetice emise de antenele de telefonie influențează echilibrul
energetic al organismului, somnul, reglarea termică a corpului si diminuează pofta
de mancare.
Alte cercetări au arătat că expunerea la campuri RF (radiofrecvență) in jur de 1
MHz poate provoca diferite forme de cancer sau pierderi de memorie. Folosirea
telefonului mobil de către cei sub varsta de 20 de ani, susțin unii medici, face ca, la
acestia, să existe de cinci ori mai multe șanse să dezvolte tumori la creier decat la
ceilalți. Franz Adlkofer, biolog german de la Centrul de cercetări transeuropene,
împreună cu echipa sa de cercetători au ajuns la concluzia că telefoanele mobile
distrug « bucati » de ADN sau pot determina apariția unor boli degenerative ale
sistemului nervos, precum Parkinson sau Alzheimer. Pe de altă parte, există și
destule voci autorizate care spun că nu există argumente clare, referitoare la
nocivitatea telefoanelor mobile, făcandu-se, in continuare, analize.

După mai bine de 30 de ani de cercetări, OMS (Organizatia Mondială a Sănătății) a

publicat diverse studii, relevand că, pentru cei care locuiesc in apropierea liniilor
de înaltă tensiune, există un risc crescut de boli canceroase, leucemii, de tulburări
cardio-vasculare, de probleme imunitare sau nervoase, depresii, sinucideri etc.

Poluarea electromagnetica (numita si electro-smog) se produce, desigur, la

expuneri prelungite si depinde de nivelul si frecventa campului electromagnetic.
Aproximativ 10% din populatia globului acuza simptome HSEM – adica «
sensibilitate electromagnetica » sau « Sindromul intolerantei la campurile
electromagnetice » – manifestate prin dureri de cap, apatie, inrosirea pielii,
senzatie de arsura, oboseala inexplicabila, dificultati in concentrare, greata,
palpitatii cardiace etc. Frecvent, acestea sunt favorizate si de o predispozitie
fiziologica, de o mai mare sensibilitate a unor organisme la factorii de stres din
mediul ambiant.

Si in natura, electro-smogul perturba, adeseori, echilibrul biologic, foarte cunoscut

fiind « Sindromul de scadere a coloniilor de albine », din pricina faptului ca micile
vietati nu mai gasesc drumul inspre stup. Un experiment al unui apicultor elvetian
a aratat ca, din 12 colonii de albine, plasate in apropierea unei antene-releu de
telefonie, jumatate au pierit.

La momentul actual, oficial, nu este recunoscut decat efectul termic produs de

undele electromagnetice asupra mediului si a corpului uman, ramand in dezbatere
toate celelalte, pana la obtinerea unor dovezi clare si acceptate. Exista insa
reglementari referitoare la « distanta de securitate » fata de sursele de radiatii
electromagnetice, reglementari care pot fi consultate pe site-ul EMA (European
Medicines Agency).