I. Numărul de răspunsuri.

Timpul

Număr de răspunsuri = 20 – număr mediu de răspunsuri

Timp total de răspunsuri = 556 secunde (9`26”)
Timp mediu de reacţie / răspuns = 556 / 20 = 27,8 secunde – timp de reacţie mediu
Timpul iniţial de reacţie = 6 secunde – nivel scăzut

Număr de răspunsuri la planşele negre (I, IV, V, VI, VII) = 7

Timp total de răspuns la planşele negre = 283 secunde
Timp mediu de reacţie/ răspuns la planşele negre = 283 / 7 = 40,42 secunde

Număr de răspunsuri la planşele negru cu roşu (II, III) = 6

Timp total de răspuns la planşele negru cu roşu = 122 secunde
Timp mediu de reacţie / răspuns la planşele negru cu roşu = 122 / 6 = 20,3 secunde

Număr de răspunsuri la planşele colorate (VIII, IX, X) = 7

Timp total de răspuns la planşele colorate = 151 secunde
Timp mediu de reacţie / răspuns la planşele colorate = 151 / 7 = 21,5 secunde

Se poate observa faptul că timpul mediu de reacţie este aproximativ acelaşi la planşele
negru cu roşu şi cele colorate, însă este aproape dublu la planşele negre, unde a avut un şoc la
negru (planşa IV) şi un şoc la planşă (planşa VII).

Timpul de latenţă:
Subiectul a avut un timp iniţial de 6 secunde până să înceapă să răspundă la prima planşă.
De asemenea, la planşa VII, a stat 80 de secunde fără să răspundă nimic şi nu a dat niciun
răspuns la această planşă.

II. Suma elementelor formulei:

1) Modul de aprehensiune:

∑G = 3 – grad scăzut

∑D = 16

∑Dd = 0

∑Dbl = 1

2) Seria determinanţilor:

∑K = 0 – grad scăzut

∑Fk = 1 +
∑F = 11 (8F+ , 2F-, 1F+-)

∑FC = 6 (6 FC+) – grad ridicat

∑CF = 2 – grad ridicat

3) Seria conţinuturilor:

∑H = 3

∑Hd = 0

∑A = 11

∑Ad = 1

∑Obiect = 3

∑Natură = 2

4) Frecvenţă:

∑Banale = 16 – grad ridicat

∑Originale = 2 (1O+, 1O-)

III. Procente:

F+% = (100 x ∑F+) / ∑F = (100 x 8 ) / 11 = 72,72

A% = 100 x (∑A + ∑Ad) / ∑total răspunsuri = (100 x 12) / 20 = 60

H% = 100 x (∑H + ∑Hd) / ∑total răspunsuri = (100 x 3) / 20 = 15 – grad mediu

Banal % = (100 x ∑Banal) / ∑total răspunsuri = (100 x 16) / 20 = 80

Original % = (100 x ∑Original) / ∑total răspunsuri = (100 x 2) / 20 = 10

G% = (100 x ∑Global) / ∑total răspunsuri = (100 x 3) / 20 = 15

D% = (100 x ∑Detaliu) / ∑total răspunsuri = (100 x 16) / 20 = 80 – grad mediu

K% = (100 x ∑K) / ∑total răspunsuri = (100 x 0) / 20 = 0

FC% = (100 x ∑FC) / ∑total răspunsuri = (100 x 6) / 20 = 30

CF% = (100 x ∑CF) / ∑total răspunsuri = (100 x 2) / 20 = 10

IV. Tipul de aprehensiune. Succesiunea modului de percepere

Planşa I II III IV V VI VII VIII IX X

D D D G G D - D Dbl D
D D D G D D D
D D D
D

∑D = 16

∑G = 3

∑Dbl = 1

∑Dd = 0

TA: 16D – 3G – 1Dbl – 0 Dd => Ta = 16 D

Succesiunea modului de percepere este liberă.

V. Tipul de rezonanţă intimă

TRI = ∑K / ∑C = 0 / 5
=> TRI extratensiv, pentru că predomină partea cromatică ( ∑C = ∑CF + ∑FC, unde 1
CF = 1 punct (total 2 puncte) si 1 FC = ½ (6 FC = 3 puncte)). Se caracteri zează prin orientare
spre exterior, relaţii superficiale mai numeroase decât la TRI intratensiv.

VI. Tipul cromatic

FC C CF
6 0 2

Tip de stânga
 VII. Indicele de realitate

- Plansa III : “ Un papagal rosu, poate cade” – Fk

- Plansa V : “ Un liliac” – G – 2 puncte;
- Plansa VIII: “ Un fluture rosu si orange” – D – 2 puncte;
- Plansa X: “ Un cap de berbec” – F+ - 2 puncte.

IR = 6 – valoare medie.

VIII. Şocuri

- Şoc la roşu (Planşa II – planşa agresivităţii donate, dar şi resimţite) – “Un urs rănit”
(la explicaţii, subiectul a precizat “ăsta roşu e sângele”). Şocul la planşa II reprezintă
răspunsul la o culoare specifică, roşul pur. Roşu este culoarea care excită cel mai mult
sistemul nervos. Simbolizează agresivitatea, cea pe care o resimte subiectul, caz în
care şocul la roşu exprimă frica de agresivitate sau cea pe care subiectul o resimte faţă
de altul, caz în care roşu exprimă stupoarea faţă de propria agresivitate. Subiectul a
fost şocat la roşu pentru că l-a văzut ca sânge. Este vorba de o refulare profundă,
eventual de o inconştienţă totală a agresivităţii. Pentru că şocul este urmat de
interpretări care se folosesc de roşu, este vorba de o agresivitate care îşi croieşte drum
împotriva refulării. Putem presupune că o refulare puternică a agresivităţii este
dublată, dacă nu generată de un sentiment de culpabilitate. Acest şoc la roşu apare la
56% dintre bărbaţi;
- Şocul la negru (Planşa IV – planşa paternă): “Eiii, dar urât mai eşti!”. Şocul la negru
este legat de anxietate. Valoarea simptomatică este aceea de “teama de teamă” în
general, dar şi o teamă de necunoscut, de nou. Acest şoc este deseori o criză de
anxietate diminutivată. Şocul la negru apare predominant în nevrozele anxioase, în
fobii şi în psihastenii. Cum prima autoritate este tatăl, subiectul care a fost în conflict
cu tatăl simte disconfort la această planşă, anxietate. Teama, anxietatea la negru poate
fi adesea şi o anxietate sexuală, în măsura în care negru = bărbat (aceşti subiecţi au
şoc la roşu + şoc la negru);
- Şocul la planşa VII (planşa maternă) – „Parcă nu-mi spune nimic.. absolut nimic”. Se
caracterizează prin renunţare, timp de reacţie mărit, dezaprobare;
- Şocul kinestezic apare deoarece la planşele I, II, III şi IX, subiectul nu dă niciun
răspuns kinestezic. Inhibarea k-ului este un semn al unei priviri introspective afective
deficitare spre interiorul propriu. Este vorba de oameni care se tem de propriul
inconştient, care nu doresc să se gândească la ei înşişi;
- Şocul la culoare (Planşa VIII ) – „Uuu, culori!”. Este însoţit de un sentiment de
discomfort.
 IX. Valori simptomatice

F+% poate fi văzut ca o funcţie a supraeului, capacitatea de control a Sinelui şi îi revine o

afinitate cu vigilenţa, acuitatea observaţiei şi cu capacitatea de concentrare. F+% este de grad
mediu.
A% este indicatorul stereotipiei, arată cât de uşor sau cât de greu pot fi făcute asociaţiile.
Cu cât este mai ridicat, cu atât gândirea este mai dificilă. În acest caz, A% este de grad mediu,
ceea ce indică o gândire cu o fluiditate medie.
Răspunsurile banale apar într-un număr ridicat, ceea ce indică o adaptare socială peste
medie.
Indicele de realitate este de valoare medie.
Succesiunea modurilor de aprehensiune este liberă şi apare la artişti, euforici, imaginativi.
Răspunsurile cromatice corespund reacţiilor la mediu. La TRI extratensiv, caracterul
arată o inteligenţă stereotipizată, mai multă reproductivitate din viaţa exterioară, labilitate
afectivă, raport mai degrabă extensiv decât intensiv (sferă de relaţii mare, dar cu legături mai
superficiale), motricitate labilă, capacitate de adaptare la realitate.

X. Caracterizare psihologică

Subiectul a fost cooperant şi s-a concentrat pe îndeplinirea sarcinii. Este extratensiv,

prezintă o refulare profundă, o inconştienţă a agresivităţii. Prezintă relaţii perturbatoare cu tatăl,
anxietate faţă de prima autoritate, se teme de inconştient şi nu doreşte să se gândească la el
însuşi.