Schiță (literatură)

Acest articol sau această secțiune are

bibliografia incompletă sau inexistentă.
Learn more

Schița este o specie a genului epic, în

proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune
restrânsă la care participă un număr mic
de personaje, în care se redă o întîmplare
scurtă și simplă, caracteristică pentru un
individ sau pentru viața socială (din
italiană schizzo).[1]

Trăsături ale schiței

Schița are un caracter dramatizat - de
foarte multe ori dialogurile pot fi mai
importante decât narațiunea propriu-
zisă.
Acțiunea schiței se desfășoară pe o
durată scurtă și are loc, în general, într-
un decor unic.
Personajul principal este caracterizat
într-o manieră stilizată, construcția sa
fiind realizată din perspectiva unei
trăsături interioare.
Există puține personaje.
Modul predominant de expunere este
narațiunea îmbinată cu dialogul.
Este ancorată în timp și spațiu prin
repere spațio-temporale.
 Acțiunea este redată într-un stil concis.
Intriga este simplă.

Autori de schițe

În literatura universală …

Termenul „schiță” este slab reprezentat

în alte limbi, rivalizând cu alte concepte,
introduse mai târziu și mai intuitive (de
exemplu, în limba engleză, schița –
sketch story – poate fi ușor asimilată cu
short story sau chiar short short story,
niciuna dintre cele amintite neavând un
corespondent direct în limba română).
Din acest motiv, mulți potențiali autori de
„schițe” (conform definiției ei românești)
vor fi încadrați în alte delimitări. Totuși,
câteva nume recunoscute sunt: rusul
Anton Cehov, autorul englez Saki și
australianul Henry Lawson. (toți au
activat la finele secolului al XIX-lea și
începutul secolului XX).

În literatura română …

Perioada de înflorire a genului este

aceeași și în cazul literaturii române.
Autorul care a desăvârșit acest gen în
România este Ion Luca Caragiale, deși
specia a fost cultivată anterior și de alți
scriitori (Emil Gârleanu, Ioan Alexandru
Brătescu-Voinești etc.). Schițele lui
Caragiale au fost adunate în volumul
Momente și schițe, apărut în 1901.
Personajele schițelor lui Caragiale sunt
selectate din medii variate, pornind din
intimitatea familiei și continuând în
școală, presă, justiție, viața mondenă sau
scena politică.

Referințe și note
1. ^ DEXonline. „DEXonline- schiță” .
Accesat în 16 iunie 2019.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Schiță_(literatură)&oldid=13183354

Ultima modificare efectuată acum 6 luni de către Victor Blacus.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.