Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biblia Ortodoxă, Varianta Bartolomeu Anania PDF
Biblia Ortodoxă, Varianta Bartolomeu Anania PDF
Biblia Ortodoxă, Varianta Bartolomeu Anania PDF
sau
SFÂNTA SCRIPTURĂ
Sursa: http://www.biblia.pentruviata.ro/robible
la randul ei preluata din
Sursa originala: http://www.dervent.ro/biblia.php
30 iunie 2012
INTRODUCERE 1
Introducere
Precuvântare
Biblia sau Sfânta Scriptură este Cartea despre care Dumnezeu spune, prin gura
Sfântului Său Prooroc Moise: „ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşi
viaţa voastră, şi prin cuvântul acesta vă veţi îndelunga zilele...“ (Dt 32, 47). Ace-
laşi adevăr ni-l descoperă apoi Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru noi,
Domnul nostru Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Săi: „Cuvintele pe care
Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt“ (In 6, 63). Aşa a înţeles Biserica
încă de la întemeierea ei, în ziua Cincizecimii, locul şi rolul Sfintei Scripturi în
viaţa ei, cinstind-o ca pe Cuvântul cel viu şi spre mântuirea noastră lucrător
al lui Dumnezeu. Cultul, teologia, viaţa duhovnicească, iconografia, într-un cu-
vânt întreaga viaţă bisericească ortodoxă este o dumnezeiască rodire a Sfintei
Scripturi, aşa cum ne-a fost ea încredinţată de Sfinţii Apostoli şi tălmăcită de
către cei mai adânci cunoscători şi râvnitori plinitori ai învăţăturilor ei: Sfinţii
Părinţi.
În Biserica noastră Ortodoxă Română, grija pentru împărtăşirea credincioşi-
lor dreptmăritori de frumuseţea nepământească şi de tot folosul duhovnicesc
ale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor limbă, s-a manifestat de timpuriu în
comparaţie cu alte neamuri creştine. În fruntea harnicilor şi talentaţilor tra-
ducători ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi erudiţi, care şi-au
închinat timpul şi priceperea acestei sacre strădanii, adăugând nevoinţei ne-
voinţă, lăsându-ne ca pe o moştenire nepreţuită, încă din veacul al XVII-lea,
întreaga Biblie în grai românesc, ediţie cunoscută sub denumirea de Biblia de
la 1688, Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti.
Pentru realizarea acestui monument unic al credinţei noastre dreptmăritoare,
dar şi al culturii române, vrednicii lui tâlcuitori au luat „lumină şi dentr-alte
izvoade vechi“, avându-se însă ca temei al traducerii textul „cel elinesc al celor
70 de dascăli“, adică Septuaginta. O vrednică de menţionat mărturie în acest
înţeles este activitatea tipografică a diaconului Coresi, care pentru a răspândi
cuvântul dumnezeiesc scris şi românilor din Transilvania, a izbutit să tipărească
la Orăştie, în 1582, cărţi din Vechiul Testament, într-o scriere cunoscută sub nu-
INTRODUCERE PRECUVÂNTARE 2
Unor asemenea osteneli întru aducerea scrierilor biblice cât mai aproape de înţe-
legerea fiilor Bisericii noastre, în vederea zidirii lor lăuntrice pe piatra cea tare a
credinţei luminate în Hristos, li s-a adăugat în anii din urmă şi râvna, asemănă-
toare celei a truditorilor mai sus pomeniţi, a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop
Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, care a desăvârşit o lucrare ce pă-
rea mai presus de puterile unui singur om: anume, o nouă versiune a Sfintei
Scripturi în limba română, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi
bogat comentată de Înalt Prea Sfinţia Sa.
Această nouă ediţie a Sfintei Scripturi în limba română, denumită prin hotă-
rârea sinodală nr. 255/2001 „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Orto-
doxe Române“, aduce înlesnirea oferită de introducerile în cărţile biblice, belşu-
gul de note şi comentarii clarificatoare ale textului sfânt, metodă atât de nece-
sară în zilele noastre când prin tendinţele prozelitiste se oferă credincioşilor, cu
agresiune, şi tălmăciri eronate ale Sfintei Scripturi.
TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 4
Pe de altă parte, cuvântul „Biblie“ vine de la grecescul biblíon (cu genitivul bi-
blíou), care la început a însemnat „hârtie (sau orice material) de scris“, apoi şi-a
generalizat înţelesul de „carte“. Limba latină însă a preluat pluralul substanti-
vului: biblía şi a făcut din el singularul bíblia (cu genitivul bíbliae), mutând
şi accentul pe prima silabă. Aceasta s‘a întâmplat tot în vremea lui Origen, dar
a devenit un bun comun în secolul următor, mai ales de când Sfântul Ioan Gură
de Aur a afirmat că „Biblia este o adunare de multe cărţi care, toate la un loc,
alcătuiesc una singură“. Să nu se creadă însă că circulaţia acestui cuvânt a înce-
put odată cu Origen. Cu nouă secole înainte, profetul Daniel vorbea de „cărţile“
profetice de dinaintea lui (Dn 9, 2), iar în prima carte a Macabeilor se face po-
menire de „cărţile cele sfinte“ pe care Israeliţii le aveau în mână şi cu care se
mângâiau la vreme de necaz (1 Mac 12, 9).
Paralel cu termenul „Biblie“ a circulat şi acela de „Scripturi“ sau „Scriptură“.
Epoca Vechiului Testament cunoştea trei categorii de cărţi sfinte:
a. „Legea“ (Tora), care desemna „Pentateuhul“ sau Cele cinci Cărţi ale lui Moise;
denumirea venea de la Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise, prin cele
două table, pe muntele Sinai, şi care constituia nucleul întregii opere (Iş 20,
2-17); i se mai spunea „Legea lui Moise“ sau, mai târziu, chiar după numele
autorului: „Moise“ (Lc 16, 29);
b. „Profeţii“, prin care se înţelegeau cărţile profetice;
c. „Scripturile“, denumire pentru celelalte categorii de scrieri ale Vechiului Tes-
tament: istorice, poetice şi sapienţiale.
Cu toate acestea, împărţirea avea un caracter foarte general, una şi aceeaşi re-
ferinţă putând trimite la o categorie sau alta; delimitări mai limpezi s‘au făcut
de-a lungul vremii, pe măsură ce se alcătuia canonul. În Noul Testament, căr-
ţile celui Vechi (care nu s‘a numit aşa decât în funcţie de cel Nou) sunt întâlnite
sub numele de „Scriptură“ (ex. Lc 4, 21) (deşi citatul e din cartea profetică a lui
Isaia), „Scripturile“ (ca în Mt 21, 42) sau „Sfintele Scripturi“ (Rm 1, 2; 2 Tim 3,
15). În timp, cuvintele greceşti gramma şi grafé = „scriere“ au fost preluate de
limba latină prin termenul scriptura = „scriere“, dar cu acelaşi înţeles generic
ca al lui biblia, ceea ce înseamnă că e corect să se spună: Biblia sau Sfânta
Scriptură.
Revenind la canonul biblic, e evident că a învesti sau a nu învesti o carte cu
autoritate normativă este un act în parte omenesc, dar el presupune mai întâi
existenţa cărţii, respectiv, a cărţilor.
Acestea însă, în foarte multe cazuri, au fost precedate de o literatură orală pe
care ele au preluat-o selectiv şi au consemnat-o în genuri distincte sau ameste-
cate. E sigur că Moise, întâiul autor biblic, a relatat evenimentele de dinaintea
sa nu numai pe baza unor documente scrise, ci şi pe aceea a unor tradiţii orale,
care se transmiteau din generaţie în generaţie. Tot atât de sigur este că evan-
gheliştii (mai ales cei ce n‘au fost ucenici direcţi ai Mântuitorului, cum sunt
Marcu şi Luca) şi-au alcătuit scrierile preluând istorisirile care circulau prin
INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 7
viu grai. Oralitatea însă presupunea sacralitate, ceea ce făcea ca aceste scrieri
să aibă o descendenţă foarte riguroasă, controlată de sentimentul şi certitudi-
nea că ele nu relatează simple fapte omeneşti, ci, dimpotrivă, evenimente pe
care Dumnezeu le-a provocat sau în care S‘a implicat direct şi personal. Ele
erau recitate public în împrejurări solemne şi deseori se constituiau în imnuri
liturgice. Aşadar, în momentul în care autorii sacri le consemnau în scris, ele
aveau deja învestirea unor texte revelate care se integrau în structura unei scri-
eri de inspiraţie dumnezeiască. Asistenţa divină acoperea astfel atât fragmen-
tele vechi-orale cât şi pe cele nou-scrise, ceea ce înseamnă că atât Tradiţia care a
precedat Scriptura cât şi Scriptura propriu-zisă poartă în ele atributele insuflă-
rii supranaturale, a acelei înrâuriri de deasupra care-l făcea pe autor să asculte
de chemarea lui Dumnezeu, să selecteze ceea ce era de selectat din predania
orală, să-şi redacteze textul în concordanţă cu revelaţia divină – dar şi cu na-
tura propriei sale personalităţi – şi să fie sigur că în tot ceea ce scrie nu greşeşte.
Din acest punct de vedere, „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“ (2 Tim
3, 16), dar termenul de referinţă „toată“ nu a avut întotdeauna acelaşi conţinut.
A fost nevoie de secole până când autoritatea rabinică mai întâi şi autoritatea
Bisericii mai apoi să decidă care anume din cărţile Vechiului şi Noului Testa-
ment poartă în ele atributul inspiraţiei dumnezeieşti şi pot fi incluse în ceea ce
se cheamă „canonul biblic“.
La capătul tuturor acestor cerneri şi discerneri s‘a putut stabili că Vechiul Tes-
tament conţine 39 de cărţi canonice, recunoscute ca atare de către tradiţia iu-
daică, pe de-o parte, şi de Biserica Ortodoxă, pe de alta. Acestora li se adaugă
alte 14 cărţi, pe care ambele tradiţii le consideră doar „bune de citit“, adică zi-
ditoare de suflet, conţinutul lor nefiind obligatoriu pentru actul de credinţă în
sine. Numele tuturor cărţilor canonice şi necanonice ale Vechiului Testament
se află înscrise în „Cuprinsul“ ediţiei de faţă.
Reţinem însă şi faptul că Biserica Romano-Catolică recunoaşte în Vechiul Tes-
tament 56 de cărţi canonice, adică pe cele 39 canonice şi 14 necanonice ale Bise-
ricii Ortodoxe, cărora le adaugă încă 3 titluri. Detaliile acestei probleme rămân,
desigur, pe seama specialiştilor, dar se cuvine menţionată nuanţa că teologii
romano-catolici le numesc „protocanonice“ pe cele 39, ca primite de la început
în canon (sec. IV), şi „deuterocanonice“ pe celelalte, ca acceptate în canon mult
mai târziu, prin Conciliul tridentin (sec. XVI).
La rândul lor, protestanţii le recunosc pe cele 39 drept canonice, dar pe cele „bune
de citit“ le numesc „apocrife“, denumire sub care ortodocşii cataloghează numai
acele scrieri pseudo-biblice pe care Biserica le-a respins constant din structura
canonului biblic.
Cât despre Noul Testament, el cuprinde 27 de cărţi canonice, recunoscute ca
atare încă din secolul IV (Sinodul local din Laodiceea, anul 360) şi secolul VIII
(Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul 787) şi rămase astfel în conştiinţa şi practica
Bisericilor Ortodoxe şi ale celei Romano-Catolice.
Istoria textului biblic. Dacă admitem că toţi autorii Bibliei au fost teo-logi
INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 8
dar a rămas mai mult pe seama rabinilor şi a altor învăţaţi, circulaţia ei fiind tot
mai restrânsă. A mai intervenit o dificultate: După cum se ştie, alfabetul ebraic
era alcătuit numai din consoane. Pentru pronunţarea corectă a unui cuvânt,
vocalele erau intercalate de cititorul însuşi, iar aceasta se făcea prin tradiţia
orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s‘a
tot subţiat, aşa încât noile generaţii nu mai erau sigure, de pildă, dacă cuvântul
zkhr din Dt 25, 19 trebuie citit zekher = „amintire“, „pomenire“, sau zakhar
= „bărbat“. Încă din secolul IV Fericitul Ieronim nota că dacă cele trei consoane
dbr se citesc dabar, ele înseamnă „cuvânt“; dar dacă se citesc deber, înseamnă
„ciumă“7 . Astfel s‘a născut nevoia de a se inventa semnele vocalice care să fie
intercalate în sistemul consonantic, operă întreprinsă de către masoreţi (de la
ebraicul masora = tradiţie) în secolele VIII-X d. H.; ultima versiune, realizată
în jurul anului 900 de către Ben Aşer şi Ben Neftali, a primit aprobarea au-
torităţilor rabinice şi s‘a constituit în ceea ce se cheamă, până astăzi, Textul
Masoretic al Vechiului Testament. El stă la baza traducerilor moderne, deve-
nind astfel echivalentul unui textus receptus pentru creştinătatea protestantă.
Dar nu numai pentru ea; supusă unor îndelungate şi severe examene critice
textuale, Vulgata şi-a pierdut mult din autoritatea iniţială, aşa încât chiar tra-
ducătorii catolici, unii din ei foarte valoroşi, s‘au întemeiat pe Textul Masoretic.
Desigur, disputa dintre ebraişti şi elenişti nu se va isprăvi niciodată, fiecare ta-
bără având argumente prin care să demonstreze că limba cultivată de ea e mai
bogată, mai nuanţată, mai capabilă să exprime Cuvântul lui Dumnezeu. Ca de
obicei, adevărul e pe undeva pe la mijloc, dar nu aceasta e problema cea mai
importantă, ci aceea a diferenţelor de text. Dacă cele două principale versiuni
biblice s‘au produs în Răsărit (Septuaginta, în Alexandria Egiptului; Textul Ma-
soretic, în Tiberiada Palestinei), tot aci, în Răsărit, s‘au produs şi confruntările,
iar acestea s‘au consumat în contextul mai larg al confruntărilor dintre iudaism
şi creştinism. Creştinii au băgat de seamă că textele masoretice prezintă unele
deosebiri, mai ales în textele profeţiilor mesianice, care nu puteau fi puse doar
pe seama unor raţiuni filologice. Iată un singur exemplu, extras din Deuteronom
8, 3:
SEPTUAGINTA: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese
din gura lui Dumnezeu“.
TEXTUL MASORETIC: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot ceea ce iese
din gura lui Dumnezeu“.
Deşi, aparent, cele două versiuni sunt foarte apropiate şi pot genera exegeze ase-
mănătoare, totuşi e lesne de observat că din Textul Masoretic lipseşte termenul
„cuvântul“ (în greceşte rhéma = „cuvânt“ ca mijloc de comunicare, înrudit se-
mantic cu lógos = „cuvânt“ ca raţiune divină şi rostire creatoare). Or, prezenţa
acestui termen poate duce mai uşor la suita: rhéma – lógos – Logosul Întrupat
7 Spre exemplificare, asocierea vocalelor cu consoanele crt ar da în limba română variante pre-
cum: cart, cartă, carte, curte, ceartă, carat, acaret, cirtă, , cort, (a) certa, curat(ă), cerat(ă), cerut(ă)
etc.
INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 10
mirare, acum, cu câtă uşurinţă a fost acceptată (sau trecută cu vederea) această
motivaţie, deşi patriarhul Nicodim îşi îngăduise, în 1944, un semnal de alarmă.
Aşa se face că toate versiunile româneşti ale Vechiului Testament apărute după
ediţia Bibliei din 1936 nu sunt decât reluări ale acesteia, cu revizuiri mai mult
sau mai puţin importante, mai mult sau mai puţin controlate. Timp de opt
decenii, Biserica Ortodoxă Română nu a mai avut o versiune vechitestamentară
după Septuaginta; e motivul pentru care atât Părintele Dumitru Stăniloae cât
şi Părintele Dumitru Fecioru, marii noştri traducători din Sfinţii Părinţi şi din
literatura filocalică, au fost nevoiţi să-şi extragă citatele biblice tot din ediţia
1914.
Aceasta însă nu înseamnă că Versiunea Ebraică se cere dispreţuită sau ignorată;
dimpotrivă, o redactare corectă a textului biblic e de neconceput fără consultarea
şi folosirea ei, atât pentru reliefarea unor nuanţe de limbaj, cât mai ales pentru
transcrierea numelor proprii ebraice, atât patronimice cât şi toponimice, nume
pe care Septuaginta le redă, în cele mai multe cazuri, prin traducerea înţele-
sului lor (ex.: „Beer-Şeba“ = „Fântâna-Jurământului“ – Fc 21, 31). E ceea ce
facem în lucrarea de faţă. Mai mult, pentru o imagine cât mai completă a me-
sajului biblic, deosebirile semnificative dintre Septuaginta şi Textul Masoretic
sunt menţionate în notele şi comentariile din josul paginii, Versiunea Ebraică
fiindu-ne accesibilă prin cele mai bune traduceri occidentale, precum La Bi-
ble de Jérusalem (BJ), La Bible traduite par Emile Osty (OSTY), King
James Version (KJV) (care însă a folosit şi Septuaginta), Revised Standard
Version (RSV), Today‘s English Version (TEV), Traduction Oecuménique
de la Bible (TOB), dar şi prin ediţiile româneşti din 1936 şi 1938.
În ceea ce priveşte Noul Testament, cele 27 de cărţi ale acestuia au fost scrise
în limba greacă, cu excepţia Evangheliei după Matei, care a fost redactată mai
întâi în aramaică (versiune care însă nu a ajuns până la noi) şi rescrisă, de către
acelaşi autor, în greceşte.
Dată fiind iuţeala cu care se răspândea creştinismul, e lesne de imaginat şi repe-
ziciunea cu care manuscrisele autografe erau copiate în zeci şi sute de exemplare
pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităţilor creştine. Aşa se explică fap-
tul că o bună parte din ele au înfruntat secolele şi că până în zilele noastre au
ajuns nu mai puţin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Tes-
tament în întregime. Desigur, originalele nu ni s‘au păstrat, dar codici precum
Sinaiticus (sec. IV), Vaticanus (sec. IV), Alexandrinus (sec. V), Parisiensis
(sec. V), Freesianus (secolele IV-V), ca să cităm doar pe cele mai importante,
se constituie în tot atâtea mărturii asupra vechimii textelor noutestamentare.
De aici, şi imensele posibilităţi ale filologilor biblici de a alcătui ediţii critice
tot mai bune şi mai utile, pe care le pun la îndemâna traducătorilor. Evoluţia
acestor ediţii, pe de-o parte, şi evoluţia fiecărei limbi naţionale, pe de alta, sunt
principalele raţiuni pentru care Biblia se cere tradusă – sau cel puţin revizuită
– periodic, spre folosul şi desfătarea cititorilor ei.
Sistemul referenţial. Orientarea în textele Sfintei Scripturi, precum şi cita-
INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 12
rea acestora se fac cu ajutorul sistemului referenţial, adică al cifrelor care in-
dividualizează o anumită porţiune de text şi o pun în legătură cu cele înrudite.
Unităţile acestui sistem sunt capitolul şi versetul; cifrele de referinţă se mai
numesc şi „trimiteri“.
El a luat naştere în primele patru decenii ale secolului XIII, prin cardinalul
Ştefan Langton care, pe la 1205, a început împărţirea textului Vulgatei în capi-
tole; opera sa a fost isprăvită în jurul anului 1240 de către călugărul dominican
Hugues de Saint Glef.
VECHIUL TESTAMENT
Fc Facerea Ag Agheu
Iş Ieşirea Am Amos
Lv Leviticul Avc Avacum
Nm Numerele Avd Avdia
Dt Deuteronomul Bar Baruh
Ios Iosua Navi Bel Bel şi Balaurul
Jd Judecători Cânt Cântarea Cântărilor
Rut Rut Dn Daniel
1 Rg 1 Regi Dt Deuteronomul
2 Rg 2 Regi Ecc Ecclesiastul
3 Rg 3 Regi Epist Epistola lui Ieremia
4 Rg 4 Regi Est Estera
1 Par 1 Paralipomena Ezr Ezdra
2 Par 2 Paralipomena 3 Ezr Cartea a treia a lui
Ezdra
Ezr Ezdra Fc Facerea
Ne Neemia Idt Iudita
Est Estera Ioil Ioil
Iov Iov Iona Iona
Ps Psalmii Ios Iosua Navi
Pr Proverbele lui Solomon Iov Iov
Ecc Ecclesiastul Ir Ieremia
Cânt Cântarea Cântărilor Is Isaia
Is Isaia Iş Ieşirea
Ir Ieremia Iz Iezechiel
Plg Plângerile lui Ieremia Jd Judecători
INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI
AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC 14
Iz Iezechiel Lv Leviticul
Dn Daniel 1 Mac 1 Macabei
Os Osea 2 Mac 2 Macabei
Am Amos 3 Mac 3 Macabei
Mi Miheia Mal Maleahi
Ioil Ioil Man Manase
Avd Avdia Mi Miheia
Iona Iona Naum Naum
Naum Naum Ne Neemia
Avc Avacum Nm Numerele
Sof Sofonie Os Osea
Ag Agheu 1 Par 1 Paralipomena
Za Zaharia 2 Par 2 Paralipomena
Mal Maleahi Plg Plângerile lui
Ieremia
Tob Tobit Pr Proverbele lui
Solomon
Idt Iudita Ps Psalmii
Bar Baruh 1 Rg 1 Regi
Epist Epistola lui Ieremia 2 Rg 2 Regi
Tin Cântarea celor trei 3 Rg 3 Regi
tineri
3 Ezr Cartea a treia a lui 4 Rg 4 Regi
Ezdra
Sol Înţelepciunea lui Rut Rut
Solomon
Sir Înţelepciunea lui Sir Înţelepciunea lui
Isus, fiul lui Sirah Isus, fiul lui Sirah
Sus Istoria Susanei Sof Sofonie
Bel Bel şi Balaurul Sol Înţelepciunea lui
Solomon
1 Mac 1 Macabei Sus Istoria Susanei
2 Mac 2 Macabei Tin Cântarea celor trei
tineri
3 Mac 3 Macabei Tob Tobit
Man Manase Za Zaharia
INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI
AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC 15
NOUL TESTAMENT
Facerea
derne) îl traduc prin „a crea”, echivalentul româ- Cel ce El însuşi este lumină, aşa cum lumină este
nesc al lui „a face”. Verbul e mult mai explicit şi Cuvântul Său (Logosul) întrupat, Iisus Hris-
în 2Mac 7.28: Dumnezeu a făcut totul din nimic tos (In 1.9;8.12;9.5;12.46), vizibilă în momentul
(ceea ce exclude prezumţia unei materii preexis- schimbării Sale la faţă (Mt 17.2;Mc 9.3;Lc 9.29).
tente). Românescul „a face” înseamnă nu numai Aşadar, nu e vorba de lumina naturală (astrele
a crea (din nimic), ci şi a crea în mod organizat, vor fi create de abia în ziua a patra – vezi ver-
potrivit unui plan, în etape prestabilite şi cu o setele 14-19), ci de acea lumină pe care o vor ex-
finalitate clară. peria mai târziu isihaştii şi pe care teologia ră-
3 Prin „cerul şi pământul” (ebraism) se înţe- săriteană o va cunoaşte îndeosebi prin scrierile
lege rezultatul creaţiei, cosmosul ordonat, „exis- Sfântului Grigorie Palama.
tenţa întregului univers” (Sf. Vasile cel Mare). 8 Ca adjectiv, kalos înseamnă „frumos” (v. 4 şi
Alţi Sfinţi Părinţi înţeleg lumea îngerească şi cea 31); ca adverb, înseamnă „bine” (v. 8,10,12,18,21
materială. şi 25). „Lumina frumoasă” e opţiunea exegetică
4 Nedesluşit: invizibil sau de-abia vizibil, a Sfântului Vasile cel Mare. „Frumos” şi „bine”,
ca prin abur. Ne’mplinit: ne’ntocmit pe de- laolaltă, induc ideea de „armonie”.
a’ntregul; pustiu; gol; deşert, fără viaţă. Ebrai- 9 La Evrei, ziua de 24 de ore începea şi se ter-
cul tohu-bohu sugerează ideea de haos, mate- mina la apusul soarelui. Este şi ziua liturgică în
rie informă, creată din nimic, dar încă neorgani- cultul creştin.
FACEREA 1 18
6 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tă- noapte şi să fie ei spre semne13 şi spre
rie10 prin mijlocul apelor şi să despartă anotimpuri şi spre zile şi spre ani,
apele de ape!” Şi a fost aşa: 15 şi să fie ei întru tăria cerului lumi-
7 Dumnezeu a făcut tăria şi a despăr- nători să lumineze pământul!” Şi a fost
ţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de aşa:
apele cele de deasupra tăriei. 16 Dumnezeu i-a făcut pe cei doi lumi-
8 Şi Dumnezeu a numit tăria „cer”. Şi a nători mari: luminătorul cel mai mare
văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel
seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. mai mic spre stăpânirea nopţii, şi ste-
9 Şi a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer
lele.
să se adune într’o singură adunare şi 17 Şi le-a pus Dumnezeu întru tăria ce-
să se arate uscatul!” Şi a fost aşa: apele rului, ca să lumineze pământul,
de sub cer s’au adunat în adunările lor 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să
şi s’a arătat uscatul. despartă lumina de întuneric. Şi a vă-
10 Şi Dumnezeu a numit uscatul zut Dumnezeu că este bine.
„pământ”, iar adunările apelor le-a nu- 19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
mit „mări”. Şi a văzut Dumnezeu că ziua a patra.
este bine. 20 Şi a zis Dumnezeu: „Puiască apele
11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul puiţă de fiinţe vii14 ; şi păsări să zboare
să odrăslească verdeaţă: iarbă purtă- peste pământ în largul tăriei cerului!”
toare de sămânţă, după felul şi ase- Şi a fost aşa:
mănarea ei, şi pom roditor11 care după A făcut Dumnezeu înotătoarele cele
21
felu-i să dea rod cu sămânţă’n sine pe mari15 şi toate fiinţele vii care mişună,
pământ!” Şi a fost aşa: şi pe care apele le puiesc16 după felul
12 Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă lor, şi toate păsările înaripate după fe-
purtătoare de sămânţă după felul şi lul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este
asemănarea ei, şi pom roditor care bine.
după felu-i să dea rod cu sămânţă’n 22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi le-
sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi um-
că este bine.
13 „spre semne” pare a avea o semnificaţie
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
astrologică. Corelează cu „semnele” astrelor
ziua a treia. (Is 7.11), care vor preceda sfârşitul lumii (Mt
14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie ’ntru 24.3,29). Următoarele finalităţi se referă la fi-
xarea calendarului.
tăria cerului luminători care să lumi- 14 Ideea generală: fiinţe din speciile inferioare
neze pământul12 , să despartă ziua de (moluşte, reptile), care se înmulţesc cu mare re-
peziciune. Oricum, viaţa apare mai întâi în apă,
10 Firmament; cuvântul original sugerează o apoi se extinde în aer şi pe uscat.
boltă cu circumferinţa pe orizont. 15 Literal: chiţii cei mari. Ideea exactă: monş-
11 „Iarbă”, „pom”: singular generic, care cu- trii marini; uriaşe reptile sau mamifere acvatice.
prinde’n sine specia sau regnul. 16 Metonimie: expresia nu înseamnă că apele
12 Sintagma „care să lumineze pământul” (lite- erau înzestrate cu facultatea de a produce fiinţe
ral: „spre luminare pe pământ”) se află numai în vii, ci că ele erau mediul în care se exercita pu-
Septuaginta. terea creatoare a lui Dumnezeu.
FACEREA 2 19
unii traducători români (Radu, Galaction, Nico- dent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi),
dim) preferă sintagma „Fiţi rodnici (roditori)!”, dar nu singur, ci în cooperare (teleo precedat de
în consonanţă cu versiunile occidentale, spre de- syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca
osebire de cei mai vechi ai noştri, care reţin sen- şi în 1,26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel pu-
sul primar al cuvântului (verbul e acelaşi ca în v. ţin pe aceea a participării Cuvântului la actul
22). creaţiei (In 1,1-3).
FACEREA 2 20
Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvo- 8 Şi Domnul Dumnezeu a sădit un rai7
dit făcându-le3 . în Eden8 , spre răsărit, şi l-a pus acolo
4 Aceasta-i cartea facerii cerului şi a
pe omul pe care-l zidise.
pământului, de la facerea lor4 . În ziua 9 Şi Domnul Dumnezeu a făcut să ră-
când Domnul Dumnezeu a făcut cerul sară din pământ tot soiul de pomi plă-
şi pământul, cuţi la vedere şi buni la mâncare, pre-
cum şi pomul vieţii9 în mijlocul raiului
5 pe pământ încă nu era nici un copă-
şi pomul cunoştinţei binelui şi răului10 .
cel, şi nici o buruiană încă nu odrăslise,
pentru că Domnul Dumnezeu nu trimi- 10 Şi din Eden ieşea un râu care uda
sese încă ploaie pe pământ şi încă nu raiul, iar de acolo se împărţea în patru
era om ca să lucreze pământul; braţe.
6 ci numai abur ieşea din pământ şi 11 Numele unuia era Fison; acesta în-
umezea toată faţa pământului. conjoară toată ţara Havila, în care se
află aur,
7 Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om
din ţărână luată din pământ5 , şi a su- 12 iar aurul din ţara aceea este bun;
flat asupra lui suflare de viaţă şi s’a fă- tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de
cut omul întru suflet viu6 . onix.
13 Numele râului al doilea este Gihon.
3 „A izvodi” îl traduce pe grecescul árho = „a
Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei.
face (ceva) primul”, „a face (ceva) pentru prima
oară”; „a începe”; prin extensie: „a crea” (ca act 14Şi râul al treilea este Tigrul; acesta
pur, fără o altă determinare, spre deosebire de „a curge prin faţa Asiriei; iar râul al pa-
face”, care presupune o creaţie elaborată – une- trulea este Eufratul.
ori în trepte – potrivit unui plan). Ultima pro-
poziţie are o funcţie apoziţională, ea explicând 15 Şi Domnul Dumnezeu l-a luat pe
cum a făcut Dumnezeu lumea: creând-o din ni-
mic, de vreme ce „a face” (a crea efectiv) devine se spune că Duhul „l-a îmbrăcat” pe Amasai, care
simultan cu „a izvodi” (a crea în imaginaţie mo- a rostit o profeţie: tot astfel pe Ghedeon (Jd 6,
delul arhetipal). Prin această nuanţă, textul de 34). Acest endýo înseamnă „a îmbrăca”, cu sen-
faţă îl anticipează cu mult pe cel din 2 Mac 7, 28. sul de a lua complet în stăpânire; „a se îmbrăca”
4 Aici se încheie primul referat biblic asupra = a intra în posesia cuiva sau a ceva. În acest
creaţiei; de aici începe cel de al doilea, al cărui sens duhovnicesc îl va folosi Pavel în Rm 13, 14:
centru este omul. Pentru a marca hotarul dintre „. . . îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos”, în Ga
ele, versiunea de faţă a adoptat felul în care o 3, 27: „. . . în Hristos v’aţi îmbrăcat” şi în Col 3,
seamă de versiuni occidentale împart versetul în 12: „. . . îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de’ndurare,
a şi b. de bunătate. . . ”. Aşadar, omul nu e o simplă „fi-
5 În ebraică: adam = om; adama = pământ. inţă vie”, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu
Aceste două substantive comune îi vor da primu- suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială
lui om numele său propriu: Adam. şi spirituală. Având un caracter antinomic (în
6 T. M.: „şi s’a făcut omul fiinţă vie”. „S’a fă- acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este
cut”: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă. – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice
În LXX: „şi s’a făcut omul întru suflet viu” (eis (extaz şi entaz).
7 În ebraică: gan = grădină. Septuaginta îl
psyhín zoosan), care poate fi tradus şi: „întru
suflet care trăieşte”, adică nemuritor. Sufletul preferă pe parádeisos = paradis, rai, spre a-i
omului (altceva decât „viaţa”) s’a născut din su- sublinia caracterul cu totul special.
8 Eden: imposibil de localizat geografic, dar cu
flarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat)
pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi semnificaţia de „bucurie”, „desfătare”.
9 Pomul vieţii, simbol al nemuririi.
„absorbit”: particula eis înseamnă şi „întru” (în-
lăuntru) şi „spre” (direcţie, scop). În 1 Par 12, 18 10 Vezi versetul 17.
FACEREA 3 21
omul pe care-l zidise şi l-a pus în rai 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi
ca să-l lucreze şi să-l păzească. pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi
16 Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui
cei doi vor fi un trup.
Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi po- 25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi
mii raiului poţi să mănânci, şi nu se ruşinau.
17dar din pomul cunoştinţei binelui şi
răului să nu mănânci, căci în ziua în
care vei mânca din el, cu moarte vei 3
muri!”11
Căderea primilor oameni. Pe-
18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este
deapsa şi făgăduinţa.
bine să fie omul singur; să-i facem aju-
tor pe potriva lui”12 . 1 Şarpele însă era cel mai viclean din-
tre toate fiarele de pe pământ, pe care
19 Şi din pământ a mai zidit Dom-
le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis
nul Dumnezeu toate fiarele câmpului
şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis
şi toate păsările cerului13 şi le-a adus
el oare: Să nu mâncaţi roade din tot po-
la Adam ca să vadă cum le va numi; şi
mul care este în rai?. . . ”1 .
oricum va numi Adam toată fiinţa vie,
ea aşa se va numi. 2 Iar femeia a zis către şarpe: „Noi pu-
tem mânca din roada pomilor raiului,
20 Şi a pus Adam nume tuturor dobi-
toacelor şi tuturor păsărilor cerului şi 3 dar din roada pomului care este în
tuturor fiarelor câmpului; dar pentru mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu:
Adam nu s’a găsit ajutor pe potriva lui. „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atin-
geţi de el, ca să nu muriţi2 !”
21 Atunci Domnul Dumnezeu a adus
4 Atunci şarpele a zis către femeie:
asupra lui Adam un somn adânc, şi el
„Nu, nu veţi muri;
a adormit; şi a luat una din coastele lui
şi locul ei l-a plinit cu carne. 5 dar Dumnezeu ştie că’n ziua’n care
veţi mânca din el vi se vor deschide
22 Iar coasta pe care Domnul Dumne-
ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cu-
zeu o luase din Adam a prefăcut-o14 în
noscând binele şi răul”.
femeie şi a adus-o la Adam. 3
6 Şi femeia a văzut că pomul e bun de
23 Şi a zis Adam: „De data aceasta iată
mâncat şi că plăcut le este ochilor la
os din oasele mele şi carne din carnea vedere şi că e de dorit spre câştigarea
mea!; ea se va numi femeie, pentru că priceperii4 . Şi a luat din roada lui şi
a fost luată din bărbatul ei”.
1 Frază lăsată intenţionat în suspensie spre a
11 Expresia semnifică moartea inevitabilă şi to- fi corectată de femeia însăşi, implicând-o astfel
tală. în faptă responsabilă: Eva cunoştea porunca nu
12 „Pe potriva lui”: ca şi cum el ar sta faţă’n faţă direct de la Dumnezeu, ci prin soţul ei!
cu propria sa imagine. 2 Cu înţelesul: altfel, veţi muri.
13 Indiferent de ordinea creării lor (comp. cu 1, 3 În sensul: a socotit, a chibzuit, dar numai
20-27), toate vieţuitoarele au fost făcute pentru prin faptul că i-a dat crezare şarpelui, fără vreo
om. altă probă.
14 Literal: a zidit-o (a folosit-o ca materie pen- 4 Cuvântul katanoéo e foarte bogat în sen-
a mâncat; şi i-a dat şi bărbatului său, 16 Iar femeii i-a zis: „Îţi voi spori,
care era cu ea, şi el a mâncat. înmulţindu-le, durerile şi geamătul; în
7 Atunci amândurora li s’au deschis dureri vei naşte copii; atrasă vei fi că-
ochii şi au cunoscut că erau goi; şi au tre bărbatul tău şi el te va stăpâni”.
cusut frunze de smochin şi şi-au făcut 17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai as-
şorţuri. cultat de vorba femeii tale şi ai mâncat
8 Şi au auzit glasul Domnului Dum- din pomul din care ţi-am poruncit: Să
nezeu purtându-se prin rai în boa- nu mănânci!, blestemat va fi pământul
rea amurgului; şi de la faţa Domnului din pricina ta. În dureri te vei hrăni
Dumnezeu s’au ascuns Adam şi femeia din el în toate zilele vieţii tale!
sa printre pomii raiului. 18 Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu
Adam a devenit ca unul din Noi, cu- 7 Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine
noscând binele şi răul. Şi acum, ca nu primit?2 Dar de nu faci bine, păcatul
cumva să-şi întindă el mâna şi să ia stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar
roade din pomul vieţii, să mănânce şi tu cată săi fii stăpân!”
să trăiască în veci. . . ”, 8 Şi Cain a zis către Abel, fratele său:
23 Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul „Să ieşim la câmp!” Şi a fost că’n timp
Edenului, ca să lucreze pământul din ce erau ei pe câmp, Cain s’a arun-
care fusese luat. cat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a
24 Şi l-a izgonit pe Adam şi l-a aşezat
omorât.
în faţa raiului Edenului; şi heruvimi a 9 Şi a zis Domnul Dumnezeu către
pus, şi sabia de pară rotitoare să pă- Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar
zească drumul către pomul vieţii. el a zis: „Nu ştiu; nu cumva sunt eu
paznicul fratelui meu?. . . ”.
10Şi a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Gla-
4 sul sângelui fratelui tău strigă spre
Mine din pământ.
Cain şi Abel; urmaşii lor. Şi acum, blestemat să fii de pămân-
11
6Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: posibilă: Chiar dacă jertfa sa n’a fost primită,
Cain ar putea fi acceptat de Dumnezeu în vir-
„De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa tutea unor raţiuni care transcend jertfa în sine.
posomorâtă? 3 Despărţindu-l de pământul însângerat,
Şi Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain 25 Adam a cunoscut-o iarăşi pe Eva, fe-
un semn, ca tot cel care-l va întâlni să meia sa; şi ea, zămislind, a născut un
nu-l omoare. fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a
16 Şi s’a dus Cain de la faţa lui Dum- zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăs-
4
nezeu şi a locuit în ţinutul Nod5 , la ră- tar în locul lui Abel, pe care l-a ucis
sărit de Eden. Cain”.
17Şi Cain a cunoscut-o pe femeia sa; şi 26 Lui Set, de asemenea, i s’a născut un
ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; şi a fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci
zidit o cetate şi a numit cetatea după au început oamenii să cheme numele
numele fiului său, Enoh. Domnului Dumnezeu8 .
18 Iar lui Enoh i s’a născut Irad6 ; lui
Irad i s’a născut Maleleil; lui Maleleil
i s’a născut Matusal, iar lui Matusal i 5
s’a născut Lameh.
19Lameh şi-a luat două femei: numele Patriarhii de dinainte de potop.
uneia era Ada şi numele celeilalte era 1 Aceasta este cartea neamului lui
Sela. Adam1 . În ziua când l-a făcut Dumne-
20 Ada l-a născut pe Iabal; acesta a se instituise vendeta sângeroasă: Lameh se la-
fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la udă cu propria sa ferocitate spre a-şi paraliza ad-
versarii. Inserţia poemului e o replică la verse-
turme. tele 13-15.
8 Altfel formulat: „De atunci au început oa-
21 Fratele lui se numea Iubal; acesta
este tatăl tuturor celor ce cântă din flu- menii să-L cheme pe Dumnezeu cu numele de
Domnul”. E vorba de introducerea numelui di-
ier şi din ţiteră. vin Iahvé (din tetragrama YHWH) = „Domn”,
22 Cât despre Sela, ea l-a născut pe pe lângă acela de Elohim = „Dumnezeu”; deci:
Domnul Dumnezeu. Această tradiţie îi plasează
Tubal-Cain, care a fost părintele celor
originea în generaţia contemporană cu nepotul
ce lucrează arama şi fierul. Iar sora lui lui Adam, în timp ce o alta îi atestă o apariţie
Tubal-Cain era Noema. mult mai târzie, în vremea lui Moise (vezi Iş 3,
13-15). La obârşie, Iahvé era un nume propriu;
23 Lameh le-a zis femeilor sale: „Ada şi
din respect şi teamă, Evreii preferau să-l ros-
Sela, ascultaţi glasul meu; femei ale lui tească prin echivalentul „Domn”. În limbajul bi-
Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: blic, numele divine sunt folosite astfel: Iahvé =
Am ucis un om pentru rana mea şi un Domnul; Elohim = Dumnezeu; Adonai = Dom-
nul; Adonai Iahvé = Domnul Dumnezeu; Iahvé
tânăr pentru vânătaia mea. Elohim = Domnul Dumnezeu; Iahvé Sabaot =
24Dacă pentru Cain fi-va răzbunarea Domnul Sabaot sau Domnul Atotţiitorul; Şa-
ddai = Puternicul; El-Olam = Dumnezeu-Cel-
de şapte ori, pentru Lameh de şapte- Veşnic.
zeci de ori câte şapte”7 . 1 Variantă de text: „cartea neamului oame-
zeu pe Adam, după chipul lui Dumne- 13 După naşterea lui Maleleil, Cainan
zeu l-a făcut. a mai trăit şapte sute patruzeci de ani
2 Bărbat şi femeie i-a făcut; şi i-a bi-
şi i s’au născut fii şi fiice.
necuvântat şi i-a numit cu numele de 14 Iar de toate, zilele lui Cainan au fost
„om” în ziua în care i-a făcut. nouă sute zece ani; şi a murit.
3 Adam a trăit două sute treizeci de ani 15 Maleleil a trăit o sută şaizeci şi cinci
şi atunci i s’a născut un fiu după ase- de ani şi atunci i s’a născut Iared.
mănarea sa şi după chipul său2 şi i-a 16 După naşterea lui Iared, Maleleil a
pus numele Set. mai trăit şapte sute treizeci de ani şi i
4 Zilele pe care le-a trăit Adam după s’au născut fii şi fiice.
naşterea lui Set au fost şapte sute de 17 Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost
ani; şi i s’au născut fii şi fiice. opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a
5 Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au murit.
fost nouă sute treizeci de ani; şi a mu- 18 Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de
rit. ani şi atunci i s’a născut Enoh.
6 Set a trăit două sute cinci ani şi i s’a 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai
născut Enos. trăit opt sute de ani şi i s’au născut fii
7 După naşterea lui Enos, Set a mai şi fiice.
trăit şapte sute şapte ani, şi i s’au năs- 20 Iar de toate, zilele lui Iared au fost
cut fii şi fiice. nouă sute şaizeci şi doi de ani; şi a mu-
8 Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă
rit.
sute doisprezece ani; şi a murit. 21Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de
9Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi ani şi atunci i s’a născut Matusalem.
atunci i s’a născut Cainan. Şi după naşterea lui Matusalem a
22
lungă între două generaţii; b) longevitatea e o bi- omul care trăieşte în intimitatea lui Dumnezeu,
necuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor care-I este bineplăcut (vezi şi v. 24; de asemenea,
drepţi, iar ea scade pe măsură ce răutatea şi pă- 6, 9).
catul se instalează în lume (între 1000 şi 600 de 4 În variantă de text: „îl luase cu Sine”. Ver-
ani de la Adam la Noe, între 600 şi 200 de la Noe bul metatíthemi înseamnă nu numai a muta,
la Avraam, între 200 şi 100 între Avraam şi Io- a strămuta, a schimba locul, ci şi a preface, a
sua Navi, pentru ca de la David încoace să devină transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr’o
„normală”). stare de existenţă în alta). De aci, exegeza asu-
2 Adam îi transmite întregului neam omenesc pra misterului în care Enoh a fost strămutat (fe-
chipul pe care el însuşi îl primise de la Dumne- nomen care se va repeta cu profetul Ilie – vezi 4
zeu (vezi 1, 27); „asemănarea” e psiho-somatică. Rg 2, 3-10 şi notele aferente).
FACEREA 6 26
de apele subterane care ţâşnesc din adâncuri în 22toate cele ce aveau în nări suflare de
întâmpinarea celor ce se prăvălesc din cer. To- viaţă, toate cele ce erau pe pământ us-
tul sugerează refacerea hăului primordial; dacă cat, toate au murit.
la’nceput Dumnezeu despărţise apele de ape,
acum ele se împreunează din nou, clocotind. a morarului care deschide scocul pentru ca apa
4 Textual: cataractele. Imaginea este aceea acestuia să se prăvălească’n cupele roţii.
FACEREA 8 29
23 Şi s’a stins toată fiinţa ce se afla pe mai întors până ce apele-au secat pe
faţa’ntregului pământ, de la om pân’ la pământ.
dobitoc şi pân’ la târâtoare şi pân’ la 8 Şi după el a trimis porumbelul ca să
păsările cerului, toate s’au stins de pe vadă dacă apele au scăzut de deasupra
pământ; şi n’a rămas decât Noe şi ce feţei pământului.
era cu el în corabie.
9 Dar porumbelul, negăsind loc de
24 Iar apa a tot crescut pe pământ odihnă pentru picioarele sale, s’a în-
vreme de o sută cincizeci de zile. tors la el în corabie; căci încă era apă
pe toată faţa pământului. Şi [Noe] a
întins mâna şi l-a apucat şi l-a băgat
8 la el în corabie.
10 Şi aşteptând încă alte şapte zile, din
Încetarea potopului. Noe iese din nou a trimis porumbelul din corabie.
corabie şi-I aduce jertfă lui Dum-
11 Şi porumbelul s’a întors la el spre
nezeu.
seară; şi iată, avea în cioc o ramură
1 Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de verde de măslin. Atunci a cunoscut
Noe şi de toate fiarele şi de toate dobi- Noe că apele se scurseseră de pe faţa
toacele şi de toate păsările şi de toate pământului.
vietăţile mişcătoare câte erau cu el în 12 Şi încă alte şapte zile aşteptând, din
corabie; şi a adus Dumnezeu vânt pe nou i-a dat drumul porumbelului; dar
pământ şi apele s’au potolit; acesta nu s’a mai întors la el.
2 izvoarele adâncului şi jgheaburile ce-
13 Şi a fost că în anul şase sute unu al
rului s’au închis şi ploaia din cer a în- vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi,
cetat. secând apa de pe pământ, a ridicat Noe
3 Şi apa scădea treptat de pe pământ şi acoperişul corăbiei şi a privit: şi iată că
după o sută cincizeci de zile apele s’au apa secase de pe faţa pământului.
micşorat. 14 Iar în luna a doua, în douăzeci şi
4 Iar în luna a şaptea, în ziua a două- şapte ale lunii, pământul era uscat.
zeci şi şaptea a lunii, corabia s’a odih- 15 Şi Domnul Dumnezeu i-a grăit lui
nit pe muntele Ararat1 . Noe, zicând:
5 Iar apele au tot scăzut până în luna a
16 „Ieşi din corabie, tu şi împreună cu
zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor
s’au arătat vârfurile munţilor. tăi;
6 Şi a fost că după patruzeci de zile a
17 şi toate fiarele care sunt cu tine, şi
deschis Noe fereastra corăbiei pe care tot trupul: de la păsări şi pân’ la do-
o făcuse2 bitoace şi toate târâtoarele ce se mişcă
7 şi a trimis corbul să vadă dacă apele pe pământ scoate-le împreună cu tine;
au scăzut. Şi ieşind acesta, nu s’a creşteţi şi înmulţiţi-vă pe pământ3 !”
1 Literal: pe munţii Ararat. Lanţ muntos în 3 Textul LXX reia expresia din 1, 28, ceea ce
Armenia de astăzi, la sud de Caucaz. sugerează o naştere din nou a lumii, aceasta fi-
2 Vezi nota de la 6, 16, în legătură cu varianta ind solidară cu omul atât în cădere cât şi în mân-
de traducere a acelui verset. tuire.
FACEREA 9 30
malul sacrificat era în întregime mistuit de focul inţă, testament. Legământul lui Dumnezeu cu
de pe altar. Ofrandă totală, din care jertfitorul Noe va fi urmat de acela cu Avraam (capitolele
nu-şi reţine nici o parte. 15 şi 17) şi de acela cu poporul lui Israel (Iş 24).
FACEREA 10 31
vie care este cu voi, din neam în neam 24 Când Noe s’a trezit din vin, a înţeles
şi de-a pururi: ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr,
13 curcubeul Meu îl aşez în nor, ca să fie 25 şi a zis: „Blestemat să fie Canaan!
el semn al legământului dintre Mine şi Robul robilor le va fi el fraţilor săi!”
pământ. 26 Şi a zis: „Binecuvântat să fie Dom-
14 Şi fi-va că ori de câte ori voi aduna nul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan
nor deasupra pământului şi curcubeul să fie robul său;
Meu se va arăta în nor, 5
27 să-l înmulţească Dumnezeu pe Iafet
15 Îmi voi aduce aminte de legământul şi să locuiască’n corturile lui Sem, iar
Meu pe care l-am încheiat cu voi şi cu Canaan să le fie slugă”.
toată fiinţa vie a oricărui trup, şi apele 28 După potop, Noe a mai trăit trei sute
nu vor mai deveni potop ca să nimi- cincizeci de ani.
cească tot trupul.
29 Iar de toate, zilele lui Noe au fost
16 Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl
nouă sute cincizeci de ani; şi a murit.
voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de le-
gământul veşnic dintre Mine şi toată
fiinţa vie din tot trupul care este pe
pământ!” 10
17 Şi a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta
este semnul legământului pe care Eu Obârşia neamurilor răspândite pe
l-am încheiat între Mine şi tot trupul pământ.
care este pe pământ.” 1 Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem,
gând cu spatele’nainte, au acoperit go- grat spre vest şi au populat insulele şi ţărmurile
Mediteranei. Fraza însă sugerează şi metafora
liciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau fe-
unui pământ plutitor din care se desprind plauri
ţele întoarse înapoi, n’au văzut goliciu- (vezi 10, 32). Ideea unităţii primordiale a speciei
nea tatălui lor. umane.
FACEREA 10 32
după limba sa în triburile şi’n naţiile Gaza, iar spre Sodoma, Gomora, Adma
lor. şi Ţeboim până la Laşa.
6 Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi 20 Aceştia sunt fiii lui Ham în triburile
Canaan. lor, după limbile lor, în ţările lor şi’n
7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, naţiile lor.
Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama: Şeba 4
21 Şi i s’au născut fii şi lui Sem , ta-
şi Dedan. tăl tuturor fiilor lui Ever şi fratele mai
8 Cuş i-a dat naştere şi lui Nimrod; mare al lui Iafet.
acesta, cel dintâi, a fost puternic pe 22 Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arfaxad,
pământ. Lud şi Aram.
9 El a fost vânător puternic în faţa 23 Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi
Domnului Dumnezeu; de aceea se Maş.
spune: „Vânător puternic ca Nimrod în 24 Arfaxad i-a dat naştere lui Cainan;
faţa Domnului Dumnezeu2 ”. Cainan i-a dat naştere lui Şelah; iar
10 Începutul împărăţiei lui au fost Ba- Şelah i-a dat naştere lui Ever.
bilonul, Ereh, Acad şi Calne din ţinu- 25 Lui Ever i s’au născut doi fii: numele
tul Şinear. unuia era Peleg, pentru că în zilele lui
11 Din pământul acela a trecut în Asur s’a împărţit pământul; iar numele fra-
şi a zidit Ninive, cetatea Rehobot-Ir, telui său era Ioctan5 .
Calah 26 Lui Ioctan i s’au născut Almodad,
12 – şi Resen, între Ninive şi Calah –; Şalef, Haţarmavet, Ierah,
aceasta e cetatea cea mare3 . 27 Hadoram, Uzal şi Dicla,
13 Din Miţraim s’au născut Ludiţii,
28 Obal, Abimael şi Şeba,
Anamiţii, Lehabiţii, Naftuhiţii,
29 Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia
14 Patrusiţii, Casluhiţii – din care au
sunt fiii lui Ioctan.
ieşit Filistenii – şi Caftoriţii.
30 Sălaşurile lor se întindeau de la
15 Din Canaan s’au născut: Sidon,
Meşa, spre Sefar, până la muntele ră-
întâiul-său-născut, apoi Heteul
săritului6 .
16 şi Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul,
31 Aceştia sunt fiii lui Sem în triburile
17 Heveul, Archeul, Sineul,
lor, după limbile lor, în ţările lor şi’n
18 Arvadeul, Ţemareul şi Hamateul; naţiile lor.
apoi s’au răspândit neamurile canaa- 4 După ce a consemnat structura etnografică
neene. a lumii vechi, autorul introduce genealogia se-
19 Şi ţinuturile Canaaneenilor se întin- miţilor, asupra căreia i se va concentra de-acum
deau de la Sidon spre Gherara până la atenţia, pregătind astfel intrarea în scenă a lui
Avraam.
2 În socotinţa lui Dumnezeu, Cel ce-i atestă 5 În general se admite – cu unele corecturi –
aproape de confluenţa Tigrului cu Zabul Supe- că Sefar (Safara) se afla pe ţărmul de sud-est al
rior. Arabiei.
FACEREA 11 33
32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, 8 Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe
după urmaşii lor şi după naţiile lor. faţa ’ntregului pământ şi ei au încetat
Din ele s’au răspândit insulele neamu- să mai zidească cetatea şi turnul.
rilor7 pe pământ după potop. 9 E pricina pentru care cetatea aceea
s’a numit Babilon3 , pentru că acolo a
încâlcit Domnul limbile a tot pămân-
11 tul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul
Dumnezeu pe toată faţa pământului4 .
Turnul Babel. Încâlcirea limbilor 5
şi împrăştierea popoarelor. Stră- 10 Iată-i acum pe urmaşii lui Sem :
moşii lui Avraam. Sem era de o sută de ani când i s’a năs-
cut Arfaxad, la doi ani după potop.
1 Pământu’ntreg avea pe-atunci o sin-
gură limbă şi aceleaşi cuvinte1 . 11 După naşterea lui Arfaxad, Sem a
3 Şi au zis unul către altul: „Hai să fa- de ani şi atunci i s’a născut Cainan.
cem cărămizi şi să le ardem în foc!” Şi După naşterea lui Cainan, Arfaxad a
au folosit cărămida în loc de piatră, iar mai trăit trei sute treizeci de ani şi i
smoala în loc de var. s’au născut fii şi fiice; şi a murit.
4 Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi 13 Cainan a trăit o sută treizeci de ani
un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi şi atunci i s’a născut Şelah. După naş-
să ne facem un nume, ca să nu mai fim terea lui Şelah, Cainan a mai trăit trei
împrăştiaţi pe faţa ’ntregului pământ!” sute treizeci de ani şi i s’au născut fii şi
5 Şi S’a pogorât Domnul să vadă ceta- fiice; şi a murit.
tea şi turnul pe care-l zideau fiii oame- 14 Şelah a trăit o sută treizeci de ani şi
nilor. atunci i s’a născut Ever.
6 Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un
singur popor şi au toţi o singură limbă; câlci, a răvăşi, a înnegura, a încurca. În text,
obiectul acestui predicat este „graiul” (singular).
şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor 3 La origine, ebraicul Babel (Bab-ili) în-
face; de-acum nu se vor mai opri de la seamnă „poarta lui Dumnezeu”. Printr’o etimo-
tot ceea ce şi-au pus în gând să facă. logie populară, el devine balal = a amesteca, a
încâlci, a produce confuzie.
7 Hai să ne pogorâm şi acolo să le în- 4 Sancţionarea orgoliului omenesc de a stră-
câlcim2 graiul, pentru ca unul altuia să punge cerul (locuinţa lui Dumnezeu) cu puteri
nu-şi mai înţeleagă limba”. proprii. Cu acest moment se începe nu numai
istoria limbilor, ci şi istoria mentalităţilor; când
7 Vezi nota de la v. 5. doi oameni „nu vorbesc aceeaşi limbă” înseamnă
1 Această relatare preia o tradiţie diferită de că ei gândesc diferit.
aceea a listelor genealogice precedente, care pre- 5 Cu unele diferenţe, acest tablou genealogic
supun existenţa mai multor limbi. Totuşi, ideea îl continuă pe cel din capitolul 5 şi acoperă pe-
centrală le este comună: diversitatea oamenilor rioada dintre Noe şi Avraam. El este însă şi o
îşi are originea într’o unitate primordială. paralelă a celui din 10, 21-31, cu deosebirea că
2 Verbul syg-héo: a răsturna, a întoarce pe pare a se ocupa numai de ramura nordică a semi-
dos, a stârni confuzie, a amesteca (în sensul de ţilor, cea din Mesopotamia, din care se va naşte
a tulbura un lichid prin agitarea drojdiei), a în- Avram.
FACEREA 12 34
15 Iar după naşterea lui Ever, Şelah a 29 Iar Avram şi Nahor şi-au luat femei;
mai trăit trei sute treizeci de ani şi i numele femeii lui Avram7 era Sarai8 ,
s’au născut fii şi fiice; şi a murit. iar numele femeii lui Nahor era Milca,
16 Ever a trăit o sută treizeci şi patru fata lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi.
de ani şi atunci i s’a născut Peleg. 30 Sarai era stearpă şi nu năştea copii.
17 Iar după naşterea lui Peleg, Ever a 31 Şi i-a luat Terah pe Avram, fiul său,
mai trăit două sute şaptezeci de ani şi şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său,
i s’au născut fii şi fiice; şi a murit. şi pe Sarai, nora sa şi femeia lui Avram,
18 Peleg a trăit o sută treizeci de ani şi fiul său, şi i-a scos din Urul Caldeilor
atunci i s’a născut Reu. ca să meargă în ţara Canaanului; şi
au mers până la Haran9 şi s’au aşezat
19 Iar după naşterea lui Reu, Peleg a
acolo.
mai trăit două sute nouă ani şi i s’au
născut fii şi fiice; şi a murit. 32 De toate, zilele vieţii lui Terah în
pământul Haran au fost două sute
20 Ragav a trăit o sută treizeci şi doi de
cinci ani; şi a murit Terah în Haran.
ani şi atunci i s’a născut Serug.
21Iar după naşterea lui Serug, Ragav
a mai trăit două sute şapte ani şi i s’au 12
născut fii şi fiice; şi a murit.
22 Serug a trăit o sută treizeci de ani şi Chemarea lui Avram. Avram în Ca-
atunci i s’a născut Nahor. naan şi în Egipt.
23 Iar după naşterea lui Nahor, Serug 1 Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi
a mai trăit două sute de ani şi i s’au din ţara ta şi din neamul tău şi din casa
născut fii şi fiice; şi a murit. tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o
24 Nahor a trăit şaptezeci şi nouă de ani voi arăta Eu.
şi atunci i s’a născut Terah. 2 Şi Eu voi face din tine un neam mare;
25 Iar după naşterea lui Terah, Nahor a şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări nu-
mai trăit o sută douăzeci şi cinci de ani mele şi tu vei fi izvor de binecuvântare.
şi i s’au născut fii şi fiice; şi a murit. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor bine-
26 Terah a trăit şaptezeci de ani şi cuvânta, iar pe cei ce te vor blestema
atunci i s’au născut Avram, Nahor şi îi voi blestema; şi’ntru tine se vor bine-
Haran. cuvânta toate neamurile pământului”.
27Iată-i pe urmaşii lui Terah: lui Te- primul mileniu era locuită de clanul aramaic al
rah i s’au născut Avram, Nahor şi Ha- Caldeilor. Identificată de recente cercetări arhe-
ran. Haran i-a dat naştere lui Lot. ologice.
7 Avram înseamnă „preamărit este tatăl
28Haran a murit în faţa lui Terah, ta- meu”; în text se va numi aşa până la 17, 5 când
tăl său, în pământul său de naştere, în devine Avraam.
8 Sarai = Principesa; în text, începând cu 17,
Urul Caldeilor6 .
15 se va numi Sarra.
6 Cetatea
Ur (Uru), în Mesopotamia de Sud, 9 În grafia ebraică (Charan), uşor diferit de
pe malul drept al Eufratului, la cca 200 km de Haran, fratele lui Avram. Se afla în nord-vestul
Babilon. Locuită la început de Sumerieni, ea a Mesopotamiei; cândva mare centru al culturii
cunoscut o mare înflorire în mileniul III î. H. În aramaice.
FACEREA 12 35
4 Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese 12 De aceea, când te vor vedea, Egip-
Domnul; cu el s’a dus şi Lot. Iar Avram tenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!. . .
era de şaptezeci şi cinci de ani când a Atunci pe mine mă vor ucide, iar pe
ieşit din Haran. tine te vor lăsa cu viaţă.
5 Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, 13 Spune deci că-mi eşti soră, pentru
pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile ca de dragul trecerii tale să-mi fie mie
pe care le agonisiseră şi toţi oamenii1 bine şi datorită ţie să rămân în viaţă”5 .
pe care-i dobândiseră în Haran, şi au 14 Şi dacă a sosit Avram în Egipt, au
ieşit ca să meargă în ţara Canaanului văzut Egiptenii că femeia lui era foarte
şi au ajuns în ţara Canaan. frumoasă.
6 Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul 15 Şi au văzut-o dregătorii lui Faraon6
ei până la locul numit Sihem, până la şi au lăudat-o în faţa lui Faraon şi au
stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în dus-o în casa lui Faraon.
ţara aceea Canaaneenii.
16 Şi de dragul ei s’au purtat bine cu
7 Şi Domnul i S’a arătat lui Avram şi i- Avram; şi avea el oi, vite mari şi asini,
a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da semin- slugi şi slujnice, catâri şi cămile.
ţiei tale”. Şi acolo I-a zidit Avram un
17 Dar Domnul l-a lovit cu plăgi mari şi
jertfelnic Domnului Care i Se arătase.
grele pe Faraon şi casa lui din pricina
8 De acolo s’a strămutat în munte, la Saraii, femeia lui Avram.
răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul,
18 Şi chemându-l Faraon pe Avram, i-
având Betelul la apus2 , iar Hai la ră-
a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai
sărit. Şi acolo I-a zidit Domnului un
spus că e femeia ta?
jertfelnic şi a chemat numele Domnu-
lui3 . 19 De ce ai zis: Mi-e soră? – şi eu am
luat-o de femeie. Acum dar iată-ţi fe-
9 Apoi s’a ridicat Avram şi de acolo s’a
meia! Ia-ţi-o şi du-te!”
îndreptat spre Negheb4 .
20 Şi Faraon le-a dat oamenilor săi po-
10 Şi’n ţară s’a făcut foamete şi Avram
runci cu privire la Avram ca să-l pe-
s’a coborât în Egipt ca să locuiască
treacă, pe el şi pe femeia lui şi toate
acolo, pentru că’n ţară se înteţise foa-
câte avea; şi pe Lot, care era cu el7 .
metea.
5 Istoria mentalităţilor consemnează vremea
11Şi a fost că’n timp ce Avram se apro-
pia să intre în Egipt, a zis către Sa- când viaţa soţului conta mai mult decât repu-
taţia soţiei. Se pare însă că Egiptenii ignorau
rai, femeia sa: „Ştiu că eşti femeie fru- obiceiul unor nobili mesopotamieni de a-şi pro-
moasă la chip. clama pe una din soţii drept „soră”, titlu cu pozi-
ţii privilegiate. Oricum, accentul acestui episod
1 Literal: toate sufletele; se înţeleg servitorii
cade nu pe slăbiciunea lui Avram, ci pe iconomia
şi sclavii. divină care-l salvează pe beneficiarul făgăduin-
2 Literal: spre mare (Mediterana). Betel în- ţei lui Dumnezeu, indiferent de calitatea omului
seamnă „Casa lui Dumnezeu”; actualul Beitin, sau a circumstanţelor.
cca 20 km la nord de Ierusalim. 6 „Faraon” nu desemna o anume persoană, ci
3 Numele lui Iahvé: vezi nota de la 4, 26. pe regele Egiptului, oricare ar fi fost el; nume ge-
4 Prin Negheb era desemnată partea de sud a neric cunoscut încă din secolul 15 î. H.
Palestinei; cuvântul în sine avea înţelesul gene- 7 Această ultimă menţiune se află numai în
mului şi regele Belei sau Ţoarului şi descendent al lui Ever, urmaşul lui Sem (vezi 10,
s’au bătut în valea Sidim 21; 11, 14). Septuaginta traduce ebraicul brim
prin perátes = „cel ce vine din cealaltă parte”
9 cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu (a Eufratului). Versiunile româneşti din 1688 şi
Tidal, regele Goimilor, cu Amrafel, re- 1914 îl redau prin „trecutul” şi „trecătorul”, ceea
ce îl apropie de variantele etimologice ce semni-
1 În Septuaginta: „regele neamurilor”. Prin fică „rătăcitor”, „pribeag”, „nomad”. Sensul pri-
„Goimi” se înţelegeau neamurile neconvertite la mar pare a nu fi etnic, ci sociologic. Ca etnie, în
iudaism. V. T. cuvântul „Evreu” e echivalent cu „Israelit”.
FACEREA 15 38
7 Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care 18 În ziua aceea a încheiat Domnul le-
te-a scos pe tine din Urul Caldeilor gământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor
pentru ca să-ţi dea pământul acesta să- tăi le voi da pământul acesta, de la râul
l moşteneşti”. Egiptului până la Râul-cel-Mare, râul
8 Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, Eufratului:
din ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?” 19 pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmo-
12 Şi’ntru asfinţitul soarelui a căzut ruia copii. Dar avea o slujnică egip-
peste Avram un somn greu, şi iată că teancă, al cărei nume era Agar.
’ntuneric şi frică mare l-au cuprins. 2 Atunci a zis Sarai către Avram: „Iată,
17 Iar după ce a asfinţit soarele şi s’a O ofrandă pe care o mistuie focul însuşi al lui
Dumnezeu, aşa cum o va face cu jertfa lui Ilie
făcut întuneric, iată cuptor fumegând (vezi 3 Rg 18, 38).
şi pară de foc au trecut printre bucăţile 1 Variantă de text: „poate că de la ea voi do-
6 şi foarte roditor te voi face, foarte; şi 14 Iar cel netăiat împrejur, cel de parte
din tine voi face neamuri, şi regi se vor bărbătească’ntre voi care’n ziua a opta
ridica din tine. nu va fi tăiat împrejur în carnea pieli-
7 Legământul Meu îl voi pune între ţei sale, sufletul acela stârpit va fi din
Mine şi tine şi seminţia ta de după tine, poporul său, pentru că Mi-a călcat le-
întru tot neamul lor, legământ veşnic gământul”.
pentru ca Eu să fiu Dumnezeul tău şi 15 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Pe
al urmaşilor tăi de după tine. Sarai, femeia ta, nu o vei mai chema
8 Şi-ţi voi da ţie şi seminţiei tale de Sarai, ci Sarra să-i fie numele3 .
după tine pământu’n care pribegeşti 16 Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da
acum, tot pământul Canaanului, în dintr’însa un fiu; şi-l voi binecuvânta,
stăpânire veşnică, şi Eu le voi fi lor şi va fi el întru neamuri, şi regi de nea-
Dumnezeu”. muri se vor ridica din el”4 .
9 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar 17 Avraam a căzut atunci cu faţa la
tu să păzeşti legământul Meu, tu şi ur- pământ şi a râs, zicând întru sine: „E
maşii tăi de după tine’ntru tot neamul cu putinţă oare să i se nască fiu celui de
lor. o sută de ani?. . . Şi Sarra, cea de nouă-
10 Şi iată legământul pe care voi îl veţi zeci de ani, poate ea oare să nască?. . . ”.
păzi între Mine şi tine şi urmaşii tăi 18 A zis Avraam către Domnul: „Măcar
de după tine’ntru tot neamul lor: toţi acest Ismael să trăiască’naintea feţei
cei de parte bărbătească ai voştri vor fi Tale!”
tăiaţi împrejur. 19 Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam:
11 Vă veţi avea tăiată’mprejur carnea „Aşa cum spun Eu: însăşi Sarra, fe-
pieliţei voastre2 ; şi acesta va fi semnul meia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune
legământului dintre Mine şi voi. numele Isaac. Eu voi încheia cu el le-
12 În a opta zi de la naştere să fie tă- gământul Meu ca legământ veşnic lui
iat împrejur tot pruncul de parte băr- şi urmaşilor săi de după el.
bătească’ntru tot neamul vostru; năs- 20 Cât despre Ismael, iată că te-am as-
cut la voi în casă sau cumpărat cu bani cultat, iată că-l voi binecuvânta, îl voi
de la orice străin care nu-i din seminţia face roditor şi-l voi înmulţi foarte; do-
voastră, uăsprezece neamuri5 se vor naşte din
13 cu tăiere’mprejur va fi însemnat şi el şi-l voi face un mare popor.
cel născut în casa ta, şi cel cumpărat 21 Dar legământul Meu îl voi încheia cu
cu argintul tău; şi legământul Meu în Isaac, pe care Sarra îl va naşte la anul
carnea voastră va fi legământ veşnic. pe vremea aceasta”.
2 Literal: 3 Paralela schimbării de nume a lui Avram.
„carnea prepuţului vostru”. Circum-
cizia va fi, până’n zilele noastre, o caracteristică Înţelesul numelui Sarrei rămâne acelaşi: Prin-
fundamentală a poporului evreu, semnul prin cipesă.
4 În Textul Ebraic, întregul verset se referă la
care Dumnezeu îşi aminteşte de legământ şi prin
care fiece purtător îşi menţine conştiinţa aparte- Sarra: „o voi binecuvânta”. . . „ea va fi’ntru nea-
nenţei la poporul ales. Ritualul tăierii’mprejur e muri”. . . „regi se vor ridica dintr’însa”.
strâns legat de punerea numelui. Apostolul Pa- 5 Variantă de text: „doisprezece principi”. Ori-
vel va spiritualiza acest simbol printr’un trans- cum, e vorba de cei doisprezece descendenţi ai lui
fer al semnificaţiilor. Ismael, nominalizaţi în 25, 12-16.
FACEREA 18 42
iată, trei Oameni îi stăteau în faţă; şi lui Avraam, în sensul că Cei Trei nu sunt oameni
obişnuiţi şi că, în fapt, Ei sunt Unul).
de cum I-a văzut, a alergat din pragul 3 Literal: turte. Pâinişoare nedospite şi
cortului său în întâmpinarea Lor şi s’a coapte’n spuză sau între lespezi fierbinţi. Tra-
închinat până la pământ1 . diţia ortodoxă numeşte toată această scenă „Fi-
loxenia (ospitalitatea) lui Avraam”, devenită mo-
1 Capitolele 18 şi 19 cuprind unul din cele mai del al carităţii creştine. Deşi adiat de intuiţii sa-
frumoase episoade ale Vechiului Testament. Na- cre, Avraam Îi tratează pe Cei Trei ca pe nişte
raţia e permanent învăluită într’o aură de mis- călători osteniţi şi flămânzi, tratament pe care
ter. Cei Trei vorbesc când la plural, când la sin- Ei îl onorează într’o perfectă manieră antropo-
gular, şi tot aşa Li se vorbeşte. Sfânta Tradi- morfă.
FACEREA 18 43
însă i-a zis: „Ba ai râs!” să-l pierzi pe cel drept odată cu cel pă-
cătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar
16 Apoi sculându-Se de acolo, Oamenii
fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce
au cătat spre Sodoma şi Gomora; iar
judecă tot pământul, nu va face drep-
Avraam mergea cu Ei să-I petreacă.
tate?”
17 Dar Domnul a zis: „Oare-i voi as-
26 Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma gă-
cunde Eu lui Avraam, sluga Mea, ceea
sesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii,
ce am de gând să fac,
de dragul lor voi cruţa tot locul”.
18 de vreme ce Avraam va să devină un
27 Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată,
popor mare şi puternic şi printr’însul
cutez să vorbesc către Domnul meu, eu,
se vor binecuvânta toate neamurile
care sunt pulbere şi cenuşă!
pământului?
28 Să presupunem că din cei cincizeci
19 Căci pe el l-am ales Eu să le porun-
de drepţi lipsesc cinci; din pricina ce-
cească fiilor lui şi casnicilor săi de după lor cinci vei pierde oare toată cetatea?”
el să umble’n calea Domnului făcând El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei pa-
judecată şi dreptate, pentru ca Domnul truzeci şi cinci, nu o voi pierde”.
să aducă asupra lui Avraam toate câte
29 Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a
i-a făgăduit”.
zis: „Dar de se vor găsi acolo patru-
20 Şi a zis Domnul: „Mare-i striga-
zeci?” Iar El a zis: „Nu, de dragul celor
rea’mpotriva Sodomei şi Gomorei, şi patruzeci nu o voi pierde”.
mari fără margini sunt păcatele lor.
30 Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie
21 Aşadar, Mă voi pogorî şi voi vedea
Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se
dacă faptele lor se potrivesc cu striga-
6 Dumnezeu pedepseşte numai după dreptate
4 În ebraică, joc de cuvinte între numele lui Yi- şi în cunoştinţă de cauză, şi niciodată din igno-
ţchaq (Isaac) şi verbul yiţchaq = a râde. Vezi şi ranţă sau capriciu.
17, 17; 21, 6. 7 În context: Din cei trei „Oameni”, numai doi
5 Acum de-abia îşi dăduse seama că Cei Trei au plecat spre Sodoma, „îngerii” de care va fi
nu sunt oameni obişnuiţi, ci prezenţe divine. vorba în 19, 1-22.
FACEREA 19 44
vor găsi acolo doar treizeci?” Iar El a casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi
zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat.
pierde”. 4 Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat,
31 Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tâ-
cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar năr până la bătrân, tot poporul pân’la
dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” unul, au înconjurat casa
El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci 5 şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au
nu o voi pierde”. zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit
32 Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară,
Domnul meu dacă voi mai grăi încă o ca să-i cunoaştem3 !”
dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar 6 Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis
zece?” Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul uşa după el
celor zece, nu o voi pierde”.
7 şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu fa-
33 Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba
ceţi răul!
cu Avraam, S’a dus; iar Avraam s’a în-
8 Iată, eu am două fete care n’au cunos-
tors la locul său.
cut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce
vă place4 , numai Acelor Oameni să nu
Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat
19 sub acoperişul casei mele!”
Dar ei au zis către el: „Dă-te la o
9
Nelegiuirile şi nimicirea Sodomei. parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe
1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău
seară; iar Lot şedea la poarta Sodo- decât lor!” Şi s’au năpustit asupra lui
mei. Şi văzându-I, Lot s’a ridicat să-I Lot şi s’au apropiat de uşă s’o spargă.
întâmpine şi s’a plecat cu faţa până la 10 Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au
pământ tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat
2 şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, uşa;
abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi 11 iar pe oamenii care erau la uşa ca-
rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi- sei i-au lovit cu orbire, de la mic pân’la
Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula mare, aşa că s’au lăsat păgubaşi să mai
de dimineaţă şi Vă veţi duce’n drumul caute uşa.
Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom
rămâne în uliţă”1 . 12Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe
cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe
3Dar el a stăruit atât de mult2 , încât
Ei s’au abătut pe la el şi au intrat în 3 „A
cunoaşte” în sensul limbajului biblic: a
avea legături trupeşti (pentru prima lui folosire
1 Refuz de politeţe, în replică la tot atât de vezi 4, 1). Păcatul împotriva naturii practicat de
politicoasa invitaţie a fostului nomad care acum locuitorii Sodomei şi relatat în acest episod a dat
poate pofti pe cineva în „casa” lui. naştere termenilor de „sodomie” şi „sodomit”; vi-
2 Verbul grecesc kataviázo e mai puternic: a ciul este aspru condamnat de morala creştină.
presa, a sili, a constrânge. Lot ştia care este vi- 4 Neexistând probabil nici o ieşire dintre două
ciul capital al sodomiţilor şi ce primejdie e pen- rele, Lot îl alege pe cel mai mic. De notat că fetele
tru un străin să rămână noaptea în stradă. nemăritate erau proprietatea tatălui lor.
FACEREA 19 45
fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi
ai în cetate, scoate-i din locul acesta, să mor.
13 căci Noi avem să nimicim locul 20 Iată cetatea aceasta: destul de
acesta, pentru că strigarea’mpotriva aproape ca să fug în ea, e şi destul de
lor s’a suit la faţa Domnului, şi Dom- neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea.
nul Ne-a trimis să-l pierdem”. Lasă-mă să scap într’însa – aşa-i că ea
14 Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu gine- nu’nseamnă mare lucru? – şi să rămân
rii săi, cei ce aveau să le ia5 pe fetele în viaţă!”
lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din 21 Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale
locul acesta, căci Domnul va să piardă îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi
cetatea”. Ginerilor însă li s’a părut că ruina cetatea de care vorbeşti.
el glumeşte. 22 Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu
15 Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau în- nu pot face nimic până nu vei ajunge
gerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi fe- tu acolo”. De aceea s’a şi numit cetatea
meia şi pe cele două fete ale tale pe care aceea Ţoar.
le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri 23 Se ridica soarele deasupra pământu-
odată cu nelegiuirile cetăţii!” lui când Lot a intrat în Ţoar.
16 Cum însă el zăbovea, îngerii l-au
24 Atunci Domnul a făcut să plouă
apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi
peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc
pe cele două fete ale lui, Domnul având
de la Domnul, din cer,
milă de el.
25 şi a nimicit cetăţile acestea şi toată
17 Şi a fost că după ce l-au scos afară,
Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi
[unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să
tot ce odrăslea din pământ.
nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti
în Câmpie6 , ci scapă la munte, ca nu 26 Femeia lui [Lot] însă s’a uitat înapoi
cumva să fii mistuit împreună cu ei!” şi s’a prefăcut în stâlp de sare9 .
18 Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamne , Te 27 Iar dis-de-dimineaţă a alergat
7
lui Dumnezeu spre a-l îndreptăţi pe Lot la mân- 9 Consecinţa nesupunerii faţă de porunca din
tuire. v. 17.
FACEREA 20 46
30 Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s’a aşezat în 38 Şi a născut şi cea mai mică un fiu
munte, împreună cu cele două fete ale şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând:
sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; „Acesta-i fiul neamului meu”12 . Acesta
şi a locuit într’o peşteră, el şi cele două e tatăl Amoniţilor, care sunt şi’n ziua
fete ale sale. de azi.
31 Şi cea mai mare a zis către cea mai
mică: „Tatăl nostru e bătrân10 , iar în
ţinutul acesta nu-i nimeni care să in- 20
tre la noi, aşa cum se obişnuieşte’n tot
pământul. Avraam în Gherar.
32 Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl 1 De acolo a plecat Avraam spre ţinu-
nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi tul Negheb1 şi s’a aşezat între Cadeş şi
astfel din tatăl nostru să ne ridicăm ur- Şur; şi a locuit o vreme în Gherar.
maşi”. 2Şi a zis Avraam despre Sarra, femeia
33 Şi’n noaptea aceea l-au îmbătat pe sa: „Mi-e soră”, căci se temea să spună:
tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare „E femeia mea”, ca nu cumva bărbaţii
şi’n chiar noaptea aceea s’a culcat cu acelei cetăţi să-l omoare din pricina ei.
tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când Iar Abimelec, regele Gherarului, a tri-
s’a culcat ea şi când s’a sculat. mis şi a luat-o pe Sarra.
34 Iar a doua zi a zis cea mai mare că- 3 Dar Dumnezeu a intrat la Abimelec
tre cea mai mică: „Iată, eu m’am culcat noaptea’n vis şi i-a grăit: „Iată, tu ai să
azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm mori din pricina femeii pe care ai luat-
şi’n noaptea asta cu vin şi du-te să te o, căci ea are bărbat”.
culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm 4Dar Abimelec, care nu se atinsese de
urmaşi din tatăl nostru!” ea, a zis: „Doamne, vei ucide Tu oare
35 Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi’n chiar şi oameni drepţi2 ?
noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai
12 Etimologie oferită de Septuaginta. În
mică şi s’a culcat cu el; dar el nu şi-a
ebraică, Ben’ammi înseamnă „fiul poporului
dat seama când s’a culcat ea şi când s’a meu” sau „fiul neamului meu dinspre tată”.
sculat. Amoniţii au ocupat teritoriul din nord-estul Mă-
rii Moarte, în jurul localităţii Rabat-Amon (Dt
36 Astfel amândouă fetele lui Lot au ră-
3, 11), actualul Aman. Născuţi din incest, atât
mas grele de la tatăl lor. Amoniţii cât şi Moabiţii au fost adversari per-
37 Cea mai mare a născut un fiu şi i- manenţi ai Evreilor, deşi erau înrudiţi cu aceştia
prin Lot, strămoşul rămas inocent prin inconşti-
a pus numele Moab, zicând: „Este din enţa cu care săvârşea păcatul.
tatăl meu”11 . Acesta e tatăl Moabiţilor, 1 Despre Negheb vezi nota de la 12, 9. Acest
care sunt şi’n ziua de azi. capitol este inserţia unui document elohist în
trama narativă iahvistă şi prezintă un eveni-
10 În sensul: e prea bătrân spre a mai umbla să ment paralel cu cel din 12, 10-20, dar fără să
ne caute nouă bărbaţi. ţină seama de cronologia contextului, în sensul
11 Etimologia îi aparţine Septuagintei prin că Sarra nu mai era demult femeie tânără. Ac-
aceea că numele lui Moab e apropiat de mé’ab centul principal însă cade pe ideea că Dumnezeu
= ieşit din tată. Altfel, Vechiul Testament men- intervine la timp întru apărarea moralei ame-
ţionează acest nume numai cu înţelesul de ţară ninţate de precauţii premature şi inutile.
sau popor. 2 Literal: chiar şi un neam de (oameni) drepţi?
FACEREA 21 47
5 Oare acela nu mi-a spus chiar el: E 14 Atunci a luat Abimelec o mie de si-
sora mea!? Ba şi ea mi-a spus: Mi- cli de argint, vite mari şi mici, robi
e frate!. . . Eu cu inimă curată şi cu şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a
mâini nevinovate am făcut aceasta”. înapoiat-o pe Sarra, femeia sa.
6 Iar Dumnezeu i-a grăit în vis: „Ştiu 15 Şi a zis Abimelec către Avraam:
şi Eu că tu cu inimă curată ai făcut „Iată, ţara mea îţi stă înainte4 ! locu-
aceasta, şi Eu sunt Cel ce te-a ferit să ieşte unde-ţi place!”
păcătuieşti împotriva Mea; iată de ce 16 Iar către Sarra a zis: „Iată că-i dau
nu ţi-am îngăduit să te atingi de ea. fratelui tău o mie de sicli de argint;
7 Şi acum, dă-i omului femeia înapoi, aceasta-ţi va fi spre cinstea feţei tale
căci el e prooroc şi se va ruga pentru pentru toţi cei din preajma ta: tuturor
tine şi vei trăi; dar dacă nu o dai înapoi, te-ai dovedit nevinovată”5 .
să ştii că negreşit vei muri, tu şi toţi ai 17Avraam s’a rugat lui Dumnezeu, şi
tăi”. Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe
8 Şi sculându-se Abimelec a doua zi de femeia lui şi pe roabele lui, şi ei au de-
dimineaţă, i-a chemat pe toţi slujitorii venit în stare să aibă copii;
săi şi’n auzul lor a povestit toate aces- 18căci din pricina Sarrei, femeia lui
tea; şi ei, toţi oamenii, foarte s’au înfri- Avraam, Domnul făcuse neroditor tot
coşat. pântecele din casa lui Abimelec.
9 Şi l-a chemat Abimelec pe Avraam
şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Cu ce ţi-
am greşit eu de-ai adus asupra mea şi- 21
asupra regatului meu un păcat atât de
mare? Tu mi-ai făcut un lucru pe care
Naşterea lui Isaac. Ismael e alun-
nimeni nu l-ar face!”
gat.
10 Şi a mai zis Abimelec către Avraam:
„Ce-ai urmărit de-ai făcut una ca 1 Domnul a cercetat-o pe Sarra după
asta?” cum îi spusese, Domnul a făcut pentru
Sarra după cum îi vestise.
11 Iar Avraam a zis: „Am crezut că prin
ţinutul acesta lipseşte frica de Dumne- 2 Sarra a zămislit şi i-a născut lui
zeu şi că voi fi omorât din pricina femeii Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea
mele. despre care-i vorbise Dumnezeu.
12 Şi apoi, ea îmi este într’adevăr soră
3Şi Avraam i-a pus numele Isaac fiului
după tată, dar nu şi după mamă3 , şi ce i se născuse, pe care Sarra i-l năs-
mi-a devenit soţie. cuse.
4 În
sensul: îţi stă la dispoziţie.
13 Dar a fost că atunci când Dumnezeu
5 Text
ebraic deteriorat, de unde mai multe
m’a scos din casa tatălui meu ca să pri-
variante de transcriere şi traducere. Vulgata a
begesc, am zis către ea: Iată binele pe acreditat formularea: (cei o mie de sicli) „vor fi
care mi-l vei face: în tot locu’n care vom ca un văl pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul
merge, zi despre mine: E fratele meu!” tău şi pentru lumea toată”. Cei o mie de sicli
reprezintă reparaţia pe care regele i-o datorează
3 Variantă textuală: „e fiica tatălui meu, dar Sarrei şi mărturia că ea este, în continuare, o fe-
nu şi fiica mamei mele”. meie onorabilă.
FACEREA 21 48
4 Şi Avraam l-a tăiat împrejur pe Isaac, ea, plecând, a rătăcit prin pustiul Beer-
fiul său, în ziua a opta, după cum îi po- Şeba.
runcise Dumnezeu. 15 Când însă s’a sfârşit apa din burduf,
5 Avraam însă era de o sută de ani când ea şi-a părăsit copilul sub una dintre
i s’a născut Isaac, fiul său, tufe
6 iar Sarra a zis: „Mi-a dat Dumnezeu 16 şi s’a dus şi s’a aşezat în preajma lui
de ce să râd; că oricine va auzi de asta, ca la o bătaie de arc, căci îşi zicea: „Nu
îmi va surâde”1 . vreau să-mi văd copilul murind”. Şi’n
7 Şi a adăugat: „Cine i-ar fi putut spune
timp ce ea şedea acolo’n preajmă, el şi-
lui Avraam că Sarra va alăpta prunci a ridicat glasul şi a plâns.
la sân? Iată însă că i-am născut fiu la 17 Şi Dumnezeu a auzit glasul copilului
bătrâneţele lui!” de-acolo unde era, şi îngerul lui Dum-
8 Şi dacă pruncul a crescut, a fost în-
nezeu a chemat-o din cer pe Agar şi a
ţărcat. Iar Avraam a făcut mare ospăţ zis: „Ce e, Agar? Nu-ţi fie teamă, fi-
în ziua’n care-a fost înţărcat Isaac, fiul indcă Dumnezeu a auzit glasul copilu-
său. lui din locul unde este!
18 Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l
9 Văzând însă Sarra că fiul egiptencei
strâns de mână, căci popor mare voi
Agar, pe care aceasta i-l născuse lui
face din el!”
Avraam, face glume pe seama lui Isaac,
fiul ei, 19 Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi
ea a văzut o fântână cu apă; şi s’a dus
10 a zis către Avraam: „Alung-o pe
şi şi-a umplut burduful cu apă şi i-a dat
roaba aceasta, şi pe fiul ei!; căci fiul
copilului să bea.
acestei roabe nu va fi moştenitor lao-
laltă cu fiul meu, cu Isaac!” 20 Şi Dumnezeu era cu băiatul; el a
crescut mare, a locuit în pustiu şi a de-
11 Dar lui Avraam i-a căzut tare greu
venit vânător cu arcul2 .
cuvântul acesta pe seama fiului său.
21 În pustiul Faran a locuit, iar mama
12 Dumnezeu însă a zis către Avraam:
sa i-a luat femeie din ţara Egiptului.
„Să nu-ţi pice greu cuvântul asupra bă-
iatului şi asupra roabei [tale]; toate 22 Şi a fost că’n vremea aceea Abime-
câte-ţi va spune Sarra, ascultă de lec, împreună 3
cu Ahuzat, fratele său
vorba ei, căci numai cei din Isaac se vor de mână , şi cu Ficol, căpetenia oştirii
numi urmaşii tăi. sale, a zis către Avraam: „Dumnezeu e
cu tine în tot ceea ce faci.
13 Dar şi pe fiul acestei roabe îl voi
face neam mare, pentru că şi el e din 23 Jură-mi acum şi aici pe Dumnezeu
sămânţa ta”. că nu vei fi răuvoitor, nici cu mine, nici
2
Literal: arcaş; săgetător.
14 Atunci s’a sculat Avraam dis-de- 3 Referinţa la acest Ahuzat e specifică Septu-
dimineaţă, a luat pâine şi un burduf
agintei. Înţelesul propriu al grecescului nym-
cu apă şi i le-a dat Agarei; şi punându- fagogós este: „cel ce conduce mireasa la mirele
i copilul pe umeri, i-a dat drumul. Iar ei”, deci un intim al mirelui; în speţă: prietenul
(fratele de mână) al lui Abimelec, care i-o adu-
1 Expresie
de bucurie veselă. Joc de cuvinte sese acestuia pe Sarra. În înţeles mai larg: om
asupra numelui de Isaac (vezi nota de la 18, 12). de casă; bărbat de încredere.
FACEREA 22 49
cu cel născut din mine, nici cu cel din 33 Iar Avraam a sădit o dumbravă8 la
numele meu, ci că faţă de mine şi de Beer-Şeba şi acolo a chemat numele
ţara’n care te-ai aşezat vei arăta ace- Domnului, Dumnezeu-Cel-Veşnic.
eaşi bunăvoinţă pe care am arătat-o eu 34 Şi a locuit Avraam în ţara Filisteni-
faţă de tine!” lor zile multe, ca străin.
24 Răspuns-a Avraam: „Jur!”
griji”, dublă semnificaţie care pregăteşte cei doi laşi verset: Dumnezeu-proniator şi Dumnezeu-
termeni ai versetului 14. teofanic.
FACEREA 23 51
o are’n capătul ţarinei lui, dar să mi-o intrarea principală, loc pentru întruniri publice,
întâlniri de afaceri, concilii nobiliare şi şedinţe
1 Fiii
lui Het: Hetiţii, popor non-indoeuropean de judecată. Mai târziu, în imperiul otoman,
(dar tot semiţi), al cărui centru era în Anatolia „Înalta Poartă” desemna capitala însăşi, reşe-
(Turcia de azi), pentru ca apoi să se extindă din dinţa sultanului.
Siria până’n sudul Palestinei. Important e faptul 3 La cursul şi cântarul curent al pieţei. Argin-
că de la ei, prin Avraam, au obţinut Evreii întâia tul circula nu atât în monede, cât în lingouri, aşa
lor proprietate în Ţara Făgăduinţei. că el era cântărit.
FACEREA 24 52
şi toţi pomii din ţarină care se aflau în 6Avraam însă a zis către el: „Ia seama
hotarele ei de jur-împrejur – a trecut ca pe fiul meu să nu-l întorci acolo!
18 în stăpânirea lui Avraam, în faţa fii- 7 Domnul Dumnezeul cerului şi Dum-
lor lui Het şi a tuturor celor ce veniseră nezeul pământului, Cel ce m’a luat din
la poarta cetăţii. casa tatălui meu şi din ţara în care
19 După aceasta Avraam a m’am născut, Cel ce mi-a grăit şi Care
înmormântat-o pe Sarra, femeia mi S’a jurat, zicând: „Ţie-ţi voi da
sa, în peştera din ţarina Macpela, care pământul acesta, ţie şi seminţiei tale!,
e în faţa lui Mamvri – adică Hebronul El îl va trimite pe îngerul Său înaintea
–, în pământul Canaan. ta, şi de acolo îi vei lua tu femeie fiului
20 Astfel, ţarina şi peştera din ea, ca loc
meu.
de îngropare, au trecut de la fiii lui Het 8Dar dacă femeia aceea nu va vrea să
în stăpânirea lui Avraam. vină cu tine în ţara aceasta, dezlegat
vei fi de acest jurământ, numai pe fiul
meu să nu-l întorci acolo!”
24 9 Slujitorul şi-a pus mâna sub coapsa
lui Avraam, stăpânul său, şi i s’a jurat
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca. asupra acestui lucru.
1 Avraam era acum bătrân şi vechi de 10 Şi a luat slujitorul cu sine zece că-
zile; şi Domnul îl binecuvântase pe mile din cămilele stăpânului său şi tot
Avraam cu de toate. felul de daruri scumpe dintr’ale stăpâ-
2 Şi a zis Avraam către slujitorul cel nului său; şi s’a sculat şi s’a dus în Me-
mai bătrân al casei sale, cel ce cârmuia sopotamia, în cetatea lui Nahor.
peste toate ale lui: „Pune-ţi mâna sub 11 Şi şi-a făcut cămilele să’ngenunche
coapsa1 mea lângă o fântână din afara cetăţii, spre
3 şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul ce- seară, la vremea când ies femeile să
rului şi Dumnezeul pământului, că fiu- scoată apă.
lui meu Isaac nu-i vei lua femeie dintre 12Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stă-
fetele Canaaneenilor în mijlocul cărora pânului meu Avraam, uşurează-mi as-
locuiesc eu, tăzi calea şi fă milă cu stăpânul meu
4 ci’n ţara mea vei merge, unde m’am Avraam!
născut eu, la rudele mele, şi de acolo îi 13 Iată, eu stau lângă această fântână
vei lua femeie fiului meu Isaac”. la care fetele celor ce locuiesc în cetate
5 Iar slujitorul i-a zis: „Dar dacă fe- ies să scoată apă.
meia nu va vrea să vină cu mine în ţara 14 Ei bine, fecioara căreia eu îi voi zice:
aceasta? îl voi întoarce oare pe fiul tău Apleacă-ţi urciorul să beau! şi care-
în ţara din care tu ai plecat?” mi va răspunde: Bea, şi-ţi voi adăpa
1 Coapsă: denumire eufemistică a sexului. şi cămilele până se vor sătura!. . . , ea
Exprimă un gest ritual de întărire a jurământu- să fie aceea pe care Tu i-ai rânduit-o
lui prin implicarea forţei vitale a bărbatului. În
robului Tău Isaac, şi prin aceasta voi
acelaşi fel va proceda Israel cu fiul său Iosif (vezi
47, 29). În ambele cazuri, bătrânii sunt pe patul cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu
de moarte. Avraam. . . ”.
FACEREA 24 53
15 Şi a fost că mai’nainte de a fi termi- 25 Apoi i-a zis: „Avem din belşug şi paie
nat el de vorbit în cugetul său, iată că şi fân, şi loc să rămâneţi peste noapte”.
ieşea cu urciorul pe umăr Rebeca, fata 26 Şi omul s’a plecat şi s’a închinat
lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Na- Domnului şi a zis:
hor, fratele lui Avraam.
27 „Binecuvântat fie Domnul Dumne-
16 Fata era foarte frumoasă la chip, era zeul stăpânului meu Avraam, Cel ce
fecioară, încă n’o cunoscuse nici un băr- dreptatea şi adevărul3 nu Şi le-a în-
bat. Şi dacă s’a coborât la fântână, şi-a depărtat de la stăpânul meu; Domnul
umplut urciorul şi a urcat înapoi. este Cel ce mi-a deschis drumul spre
17 Atunci slujitorul lui Avraam a aler- casa fratelui stăpânului meu”.
gat înaintea ei şi i-a zis: „Dă-mi să 28 Iar fata a alergat acasă la maică-sa4
beau puţină apă din urciorul tău!” şi a povestit toate acestea.
18 Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” 29 Rebeca însă avea un frate, al că-
Şi grăbindu-se să-şi aplece urciorul pe rui nume era Laban. Laban a alergat
braţ, i-a dat să bea afară spre omul acela, la fântână.
19 până ce el n’a mai vrut. Apoi a zis: 30 Fost-a deci că dacă a văzut el inelul,
„Şi cămilelor tale le voi scoate apă până precum şi brăţările la mâinile surorii
ce toate-şi vor potoli setea”. sale, şi dacă a auzit cuvintele Rebecăi,
20 Şi’n grabă şi-a deşertat urciorul în sora sa, care spusese: „Iată cum mi-a
adăpătoare şi a alergat iar la fântână vorbit mie omul acela!”, s’a dus la acel
să scoată apă, şi a adăpat toate cămi- om, care şedea’n preajma cămilelor, la
lele. fântână,
31 şi i-a zis: „Intră, binecuvântatul
21 Iar omul o măsura din ochi şi tăcea,
dorind să ştie dacă Domnul i-a deschis Domnului!; de ce stai afară? că eu ţi-
drumul cel bun sau nu. am gătit casă, precum şi loc pentru că-
milele tale”.
22 Şi a fost că după ce cămilele toate au
isprăvit de băut, omul a luat un inel 32 Aşa că omul a intrat în casă; şi [La-
de aur, în greutate de o jumătate de si- ban] a despovărat cămilele şi le-a dat
clu, iar pentru mâinile ei două brăţări paie şi fân; iar lui şi oamenilor care
în greutate de zece sicli de aur2 erau cu el, apă să-şi spele picioarele.
33 Apoi le-a pus înainte mâncare, dar
23 şi a întrebat-o, zicând: „A cui fată
el [omul] a zis: „Eu nu voi mânca până
eşti tu? spune-mi, te rog; şi dacă’n
nu voi spune ce am de spus”. „Spune!”,
casa tatălui tău se află oarece loc pen-
i-a zis [Laban].
tru noi, să rămânem peste noapte?”
34 Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul
24 Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel
lui Avraam.
al Milcăi, pe care ea i l-a născut lui Na-
3 Dreptatea: faptul că Dumnezeu îl consideră
hor”.
pe Avraam ca pe unul din drepţii Săi; adevărul:
2 Un
siclu = 11,424 grame. Inelul era, desigur, credincioşia lui Dumnezeu faţă de Avraam, că-
pentru nări (vezi Iz 16, 12 şi nota de la v. 47). ruia îi dăruise făgăduinţele.
Din versetul 47 reiese că aceste daruri i-au fost 4 Literal: „la casa mamei sale”, expresie din
înmânate fetei după consumarea dialogului din care reiese că Batuel nu mai trăia, fata fiind în
versetele 23-25. grija mamei şi a fratelui ei.
FACEREA 24 54
53 Slujitorul a scos apoi odoare de ar- 63 Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să
gint şi de aur, şi haine, şi le-a dat Rebe- se plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut
căi; de asemenea, daruri bogate a dat cămilele venind.
fratelui şi mamei ei. 64 Iar Rebeca şi-a ridicat şi ea ochii şi
54 Şi au mâncat şi au băut, el şi oamenii l-a văzut pe Isaac şi a sărit jos de pe
care erau cu el, şi au rămas acolo peste cămilă
noapte. Iar dacă s’au sculat dimineaţa, 65 şi i-a zis slujitorului: „Cine este omul
el a zis: „Daţi-mi drumul să mă duc la acela care vine pe câmp în întâmpi-
stăpânul meu!” narea noastră?” Iar slujitorul i-a zis:
55 Dar fratele şi mama ei au zis: „Să „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea şi-a
mai rămână fata cu noi măcar vreo luat vălul şi s’a acoperit.
zece zile; şi apoi se va duce!” 66 Slujitorul i-a povestit lui Isaac toate
56 El însă le-a zis: „Nu-mi amânaţi ple- lucrurile pe care le făcuse.
carea; de vreme ce Domnul mi-a des-
67 Şi Isaac a dus-o în cortul mamei sale.
chis drumul, lăsaţi-mă să plec la stă-
Şi a luat-o pe Rebeca, şi aceasta a de-
pânul meu!”
venit femeia lui; şi el a iubit-o. Şi
57 Ei au zis: „S’o chemăm pe fată şi s’o s’a mângâiat Isaac de pierderea mamei
întrebăm pe ea ce gânduri are”. sale, Sarra.
58 Şi au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis:
„Vrei tu să te duci cu omul acesta?” Iar
ea a zis: „Mă voi duce!” 25
59 Atunci au lăsat-o pe Rebeca, sora
lor7 , să plece împreună cu doica ei, cu A doua căsătorie a lui Avraam.
slujitorul lui Avraam şi cei ce erau cu Moartea lui Avraam. Esau şi Ia-
el. cob, fiii lui Isaac.
60 Şi au binecuvântat-o pe Rebeca, sora
1 Avraam însă şi-a mai luat o femeie, al
lor, şi au zis: „Să devii tu, sora noastră, cărei nume era Chetura.
mii de miriade8 , iar urmaşii tăi să stă-
pânească cetăţile vrăjmaşilor lor!” 2 Ea i i-a născut pe Zimran, Iocşan, Me-
dan, Madian, Işbac şi Şuah.
61 Apoi, sculându-se Rebeca şi slujni-
cele ei şi urcându-se pe cămile, l-au ur- 3 Lui Iocşan i s’au născut Şeba, Teman
mat pe omul acela; aşa că slujitorul, şi Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Ra-
luând-o pe Rebeca, a plecat. guel, Navdeel1 , Aşurim, Letuşim şi Le-
umim.
62 Isaac însă venise din Beer-Lahai-
Roi, şi locuia în ţinutul Negheb9 . 4 Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer,
Enoh, Abida şi Eldaa. Aceştia toţi au
7 Pluralul acesta îi implică pe toţi membrii fa-
fost fiii Cheturei.
miliei al cărei cap fusese Laban.
8 În ebraică, numele Rebecăi şi substantivul 5Avraam, însă, toate averile sale i le-a
„miriade” alcătuiesc o asonanţă pe care o folosesc dat fiului său Isaac.
cei ce-i fac urările: ea să devină mama unui nu-
măr infinit de oameni. 1 Raguel şi Navdeel sunt menţionaţi numai în
9 Pentru Negheb vezi nota de la 12, 9. Septuaginta.
FACEREA 25 56
6 Cât despre fiii ţiitoarelor sale, şi după taberele4 lor; doisprezece voie-
Avraam le-a făcut daruri şi, încă vozi, după neamurile lor.
fiind el în viaţă, i-a trimis departe 17 Iar anii vieţii lui Ismael aceştia sunt:
de la Isaac, fiul său, spre răsărit, în o sută treizeci şi şapte; şi dându-şi su-
ţinuturile Soarelui-Răsare. flarea din urmă, a murit şi s’a adăugat
7 Zilele vieţii lui Avraam, câte le-a la neamul său.
trăit, au fost o sută şaptezeci şi cinci 5
18 Iar el s’a întins de la Havila până la
de ani. Şur, care este în faţa Egiptului, pe dru-
8 Şi dându-şi cea din urmă suflare, a mul ce duce spre Aşurim6 ; el şi-a făcut
murit Avraam la bătrâneţi fericite, bă- aşezare în faţa tuturor fraţilor săi.
trân şi sătul de zile, şi s’a adăugat la 19 Iar spiţa neamului lui Isaac, fiul lui
poporul său. Avraam, aceasta este: lui Avraam i s’a
născut Isaac.
9 Iar fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au în-
gropat în peştera Macpela, din ţarina 20 Isaac însă era de patruzeci de ani
lui Efron, fiul lui Ţohar Heteul, în faţa când şi-a luat de femeie pe Rebeca, fata
stejarului Mamvri, lui Batuel Arameul din Mesopotamia
şi sora lui Laban Arameul.
10ţarina şi peştera pe care Avraam le
21 Isaac I s’a rugat Domnului pentru
cumpărase de la fiii lui Het. Acolo sunt
îngropaţi Avraam şi Sarra, femeia lui. Rebeca, femeia sa, că era stearpă; şi
Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Re-
11 Şi a fost că după moartea lui Avraam beca, a zămislit.
l-a binecuvântat Dumnezeu pe Isaac,
22 Dar copiii se îmbrânceau într’însa,
fiul lui. Isaac locuia la Beer-Lahai-
iar ea a zis: „Dac’aşa-i să-mi fie, de ce
Roi2 .
mai sunt aşa?. . . ”. Şi s’a dus să-L în-
12 Iată-i acum şi pe urmaşii lui Ismael, trebe pe Domnul.
fiul lui Avraam, cel pe care i l-a năs- 23 Domnul însă i-a zis: „Două neamuri
cut lui Avraam egipteanca Agar, sluj- sunt în pântecele tău, şi două popoare
nica Sarrei; din pântecele tău se vor împărţi; unul
13 şi iată numele fiilor lui Ismael, după va fi mai puternic decât celălalt, iar cel
numele neamurilor lor: întâiul născut mai mare îi va sluji celui mai mic!”
al lui Ismael a fost Nebaiot; după el ur- 24 Şi când i-a venit Rebecăi vremea să
mează Chedar, Adbeel şi Mibsam, nască, iată că’n pântecele ei erau doi
14 Mişma, Duma şi Masa, gemeni.
25 Fiul cel întâi-născut a venit afară
15 Hadad, Tema, Etur, Nafiş şi
Chedma. roşu, păros peste tot ca o pâslă; şi i-a
4
Taberele celor rămaşi încă nomazi. Cuvân-
16 Aceştia sunt fiii lui Ismael şi aces-
3 tul original indică un loc de popas, în special pen-
tea sunt numele lor, după aşezările lor tru turme.
5 El: singular generic (Ismael), în înţelesul
2 Pentru înţelesul acestei denumiri vezi 16, „neamul său”.
14. 6 În numeroase traduceri: Asiria. Mai nou,
3 Aşezările (satele) celor ce adoptaseră viaţa TOB şi Osty corectează grafia şi lecţiunea: e
sedentară. vorba de numele menţionat în v. 3.
FACEREA 26 57
ebraică prin cuvântul adom = roşu, e o altă ex- 1 În Septuaginta, verbul paroikéo = a locui pe
plicaţie a lui Edom, cel de al doilea nume al lui lângă cineva, a fi vecinul cuiva; a locui undeva ca
Esau. rezident.
FACEREA 26 58
cu acelaşi nume cu care le numise capitol 26 îşi propune o paralelă între viaţa lui
Avraam, părintele său. Isaac şi aceea a lui Avraam; subiect al unor eve-
nimente asemănătoare, Isaac este şi subiectul
19 Slugile lui Isaac au săpat în valea aceloraşi făgăduinţe.
FACEREA 27 59
9 Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi l-ai găsit aşa repede, fiule?” Iar acesta
iezi fragezi şi frumoşi, şi voi face din ei i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a
mâncare cum îi place tatălui tău; scos înainte”.
10 iar tu i-o vei duce tatălui tău şi el va 21 Şi Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te
mânca, pentru ca tatăl tău să te bine- să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă tu eşti
cuvinteze înainte de a muri”. fiul meu Esau, ori nu”.
11 Iacob însă a zis către Rebeca, mama 22 Şi s’a apropiat Iacob de Isaac, tatăl
sa: „Esau, fratele meu, e om păros, iar său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: „Gla-
eu n’am păr. sul este glasul lui Iacob, dar mâinile
sunt mâinile lui Esau. . . ”.
12 Nu cumva tatăl meu să mă pipăie,
şi atunci voi fi în ochii lui ca un înşelă- 23 Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâi-
tor, şi’n loc de binecuvântare voi atrage nile lui erau păroase ca mâinile frate-
asupră-mi blestem”. lui său Esau; şi l-a binecuvântat.
13 Maică-sa i-a zis: „Fie blestemul 24 Şi a zis: „Eşti tu oare fiul meu
acela asupra mea, fiul meu; tu numai Esau?. . . ”. Şi acela a răspuns: „Eu
ascultă de vorba mea şi du-te şi adu- sunt”.
mi-i!” 25 El [Isaac] a zis: „Adu-mi-l aproape,
14 Atunci el s’a dus şi a luat iezii şi i-a ca să mănânc din vânatul tău, fiule, şi
adus mamei sale, iar maică-sa a gătit să te binecuvinteze sufletul meu!” Şi i-
mâncare cum îi plăcea tatălui lui. a adus şi a mâncat; apoi i-a adus vin şi
a băut.
15 Rebeca a luat apoi haina lui Esau,
fiul ei mai mare, cea mai frumoasă pe 26 Şi i-a zis Isaac, tatăl său: „Apropie-
care o avea în casa ei, şi l-a îmbrăcat pe te, fiule, şi sărută-mă!”
Iacob, fiul ei cel mai mic; 27 El s’a apropiat şi l-a sărutat. Şi
16 iar cu pieile iezilor i-a înfăşurat bra- când a simţit [Isaac] mirosul hainei lui,
ţele şi părţile goale ale gâtului. l-a binecuvântat, zicând: „Iată, miro-
sul fiului meu e ca mirosul unei ţarine
17 Apoi a pus în mâinile lui Iacob, fiul
bogate, pe care-a binecuvântat-o Dom-
ei, mâncarea şi pâinea pe care le pre-
nul.
gătise,
28 Din roua cerului şi din grăsimea
18 iar acesta a intrat la tatăl său şi a
pământului să-ţi dea Dumnezeu bel-
zis: „Tată!” Acela a răspuns: „Iată-mă!
şug de grâu şi de vin.
Cine eşti tu, fiule?”
29 Slujească ţie popoarele, închine-se
19 Iacob i-a zis tatălui său: „Eu sunt,
căpeteniile înaintea ta; stăpân să fii
Esau, întâiul-tău-născut. Am făcut
peste fraţii tăi, închine-se ţie feciorii
aşa cum mi-ai spus; scoală-te, aşază-
mamei tale; blestemat să fie cel ce te
rământului era precedat de un prânz ritual; vezi va blestema, binecuvântat să fie cel ce
şi 26, 30-31. te va binecuvânta!”
FACEREA 27 61
pe toţi fraţii săi i-am făcut slugile lui; mulă ireversibilă şi irevocabilă, asupra căreia nu
se revine. Totuşi, iubirea paternă deschide por-
3 Potrivit unei alte etimologii, numele lui Ia- tiţa unei speranţe, o speranţă care va fi, şi ea,
cob (Yaaqov) are şi înţelesul de „a înşela”. În re- onorată. (Edomiţii se vor elibera de sub domina-
dare strictă: „Iacob m’a iacobizat de două ori”. Pe ţia iudaică în secolul 9 î. H.; vezi 4 Rg 8, 20-22).
de altă parte, versetul cuprinde şi un joc de cu- Compară cu „portiţa” deschisă de Dumnezeu în
vinte între bekorah = „dreptul de’ntâi-născut” urma blestemului aruncat asupra protopărinţi-
şi berakah = „binecuvântare”. lor noştri Adam şi Eva (Fc 3, 15 şi nota).
FACEREA 28 62
făcut. Atunci voi trimite şi te voi lua 6 Iar dacă Esau a văzut că Isaac l-a bi-
de acolo. De ce să rămân eu fără voi necuvântat pe Iacob şi l-a trimis în Me-
amândoi într’o singură zi?”5 sopotamia să-şi ia femeie de acolo, că
46 Apoi Rebeca a zis către Isaac: „Scâr- binecuvântându-l i-a poruncit, zicând:
bită sunt de viaţa mea, din pricina fete- „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele
lor Heteilor. Dacă Iacob îşi ia şi el o fe- Canaaneenilor”,
meie dintre fetele acestui ţinut, atunci 7 şi că Iacob, ascultându-i pe tatăl său
la ce să mai trăiesc?. . . ”. şi pe mama sa, s’a dus în Mesopotamia,
8 şi înţelegând Esau că fetele Canaane-
enilor nu-i sunt pe plac lui Isaac, tatăl
28 său,
9 s’a dus la Ismael şi, pe lângă cele două
Isaac îi întăreşte lui Iacob întâia femei ale sale, şi-a luat-o şi pe Maha-
binecuvântare. Esau se căsăto- lat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi
reşte cu o ismaelită. Scara din vi- sora lui Nebaiot.
sul lui Iacob.
10 Iar Iacob, ieşind din Beer-Şeba, s’a
1 Atunci Isaac l-a chemat pe Iacob, l-
dus la Haran.
a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând:
11 Ajungând însă într’un oarecare loc, a
„Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele
rămas acolo pentru noapte, căci asfin-
Canaaneenilor;
ţise soarele. Şi luând una din pietrele
2 scoală-te şi mergi în Mesopotamia, în
locului şi punându-şi-o căpătâi, s’a cul-
casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi cat în locul acela.
acolo ia-ţi femeie dintre fetele lui La- 2
12 Şi a avut un vis . Iată, o scară era
ban, fratele mamei tale;
sprijinită pe pământ, al cărei vârf atin-
3 iar Dumnezeul meu să te binecuvin-
gea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se
teze şi roditor să te facă, şi să te în- suiau şi se pogorau pe ea.
mulţească, şi tu vei fi întru adunare de
13 Şi iată că Domnul stătea drept în
neamuri;
vârful ei şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu
4 să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam,
sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam,
părintele meu, ţie şi urmaşilor tăi de
2 Acest episod, al visului lui Iacob, sinteză a
după tine, ca să stăpâneşti pământul
tradiţiilor iahvistă şi sacerdotală, îşi propune să
pribegirilor1 tale, pe care Dumnezeu i
ateste Betelul ca topos sacru, punct de comuni-
l-a dat lui Avraam!” care între pământ şi cer. În viziunea patristică,
5 Şi’n felul acesta l-a trimis Isaac pe scara lui Iacob este simbolul prezenţei pronia-
toare a lui Dumnezeu în lume, El păstrându-Şi,
Iacob, iar acesta s’a dus în Mesopota- în acelaşi timp, transcendenţa, dar şi prefigura-
mia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul rea întrupării Fiului lui Dumnezeu, Care S’a po-
şi fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a gorât prin „poarta cerului”. Într’un colind româ-
lui Esau. nesc: „Pe o scară de argint/ Se pogoară Domnul
Sfânt”, scara fiind simbol al Maicii Domnului. În
5 Dacă Iacob ar fi murit de mâna lui Esau,
mistica răsăriteană (Sf. Ioan Scărarul), scara lui
acesta ar fi trebuit să fugă sau, la rându-i, să fie Iacob este şi simbol al urcuşului duhovnicesc pe
ucis de un răzbunător. treptele sfintelor desăvârşiri, aşa cum poate fi
1 Înţelesul exact: pământul în care acum locu- contemplat în reprezentarea iconografică de pe
ieşti ca străin (vezi şi nota de la 26, 3). biserica mânăstirii Suceviţa.
FACEREA 29 63
9 Încă nu-şi isprăvise el vorba cu ei, 19 Laban i-a zis: „Mai bine s’o dau
când a sosit Rahela, fiica lui Laban, cu după tine decât s’o dau după alt băr-
oile tatălui său, căci ea păştea oile ta- bat. Rămâi la mine!”
tălui său. 20 Şi a slujit Iacob pentru Rahela şapte
10 Şi a fost că dac’a văzut-o Iacob pe ani; şi i s’au părut a fi doar câteva zile,
Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei pentru că o iubea.
sale, şi oile lui Laban, fratele mamei 21 Apoi a zis Iacob către Laban: „Zilele
sale, s’a apropiat Iacob şi a prăvălit mi s’au împlinit; dă-mi femeia, ca să in-
piatra de pe gura fântânii şi a adăpat tru la ea”.
oile lui Laban, fratele mamei sale.
22 Atunci i-a adunat Laban pe toţi oa-
11 Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a menii locului şi a făcut ospăţ5 .
ridicat glasul şi a plâns.
23 Şi dacă s’a făcut seară, Laban a luat-
4
12 Apoi i-a spus Rahelei că el e frate o pe fiica sa Lia şi i-a dus-o lui Iacob;
cu tatăl ei şi că-i fiul Rebecăi; iar ea a iar Iacob a intrat la ea.
alergat şi i le-a spus tatălui ei.
24 Laban a dat-o pe roaba sa Zilpa ca
13 Şi a fost că de’ndată ce a auzit La- roabă fiicei sale Lia.
ban de numele lui Iacob, fiul surorii
25 Dar când s’a făcut ziuă, iată că era
sale, a alergat în întâmpinarea lui şi,
Lia!. . . 6 Şi a zis Iacob către Laban: „Ce
îmbrăţişându-l, l-a sărutat şi l-a adus
e asta? Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slu-
în casa sa. Acesta i-a povestit lui La-
jit eu oare pentru Rahela? De ce m’ai
ban totul,
înşelat?”
14 iar Laban i-a zis: „Tu eşti din oasele
26 Răspuns-a Laban: „Prin părţile
mele şi din carnea mea”. Şi a stat [Ia- noastre nu se pomeneşte s’o dăm pe
cob] la el o lună de zile. fata cea mai mică înaintea celei mai
15 Atunci Laban a zis către Iacob: „Îmi mari.
vei sluji oare pe degeaba pentru că-mi 27 Du până la capăt săptămâna aces-
eşti rudă?. . . Spune-mi, care-ţi va fi teia; şi ţi-o voi da şi pe cealaltă, în
simbria?” schimbul slujbei cu care mă vei sluji
16 Laban însă avea două fete: pe cea încă şapte ani!”
mai mare o chema Lia, iar pe cea mai 28 Dar Iacob a făcut aşa: A împlinit
mică o chema Rahela. săptămâna acesteia, iar Laban i-a dat-
17 Dar Lia avea ochii suferinzi, în timp o pe Rahela, fiica sa, de femeie.
ce Rahela era bine alcătuită şi plăcută 29 Laban a dat-o pe roaba sa Bilha ca
la chip. roabă fiicei sale Rahela.
18 Iacob însă o îndrăgise pe Rahela şi a 30 Şi a intrat [Iacob] la Rahela; şi a
zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Ra- iubit-o pe Rahela mai mult decât pe
hela, fiica ta cea mai mică”.
5 Ospăţul de nuntă; festivitatea dura şapte
4 În
înţelesul de „rudă”. În realitate, nepot zile.
de soră. Acelaşi adelfós, cu acelaşi înţeles de 6 Viclenia lui Laban şi eroarea lui Iacob se ex-
„rudă”, va fi folosit şi în Noul Testament cu pri- plică prin obiceiul oriental ca mireasa să nu-şi
vire la „fraţii” lui Iisus. scoată vălul înainte de noaptea nunţii.
FACEREA 30 65
Lia. Şi i-a mai slujit [lui Laban] încă 1 Iar Rahela, văzând că ea nu i-a născut
şapte ani. lui Iacob nici un fiu, a prins a o invidia
31 Dar văzând Domnul că Lia nu era
pe soră-sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi
iubită , i-a deschis putinţa de a naşte; copii, că de nu, mor!. . . ”.
7
11 Atunci a zis Lia: „Cu noroc!” Şi i-a dat-o pe roaba mea”. Şi i-a pus copilu-
pus numele Gad4 . lui numele Isahar, adică Răsplată.
12 Apoi iarăşi a zămislit Zilpa, roaba 19Apoi Lia a mai zămislit o dată şi i-a
Liei, şi i-a născut lui Iacob un fiu. născut lui Iacob un al şaselea fiu.
13 Şi a zis Lia: „Ferice de mine, că mă 20 Şi a zis Lia:
„Bună-i dăruirea cu care
vor ferici femeile!” Şi i-a pus numele m’a dăruit pe mine Dumnezeu; la mine
Aşer5 . va locui de-acum bărbatul meu, că i-am
14 Iar la vremea seceratului grâului s’a născut şase feciori”. Şi i-a pus copilului
dus Ruben şi a găsit în ţarină man- numele Zabulon7 .
dragore6 şi i le-a adus Liei, mama sa. 21 După aceea Lia a mai născut o fată
Atunci Rahela a zis către Lia: „Dă-mi şi i-a pus numele Dina8 .
din mandragorele fiului tău!”
22Dar Dumnezeu şi-a adus aminte de
15 Dar Lia a zis: „Nu-ţi ajunge că mi-ai Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a
luat bărbatul? Vrei acum să iei şi man- deschis pântecele.
dragorele fiului meu?” Rahela a zis:
23 Ea a zămislit şi i-a născut lui Ia-
„Dacă-i pe-aşa, să se culce el cu tine în
cob un fiu. Şi a zis Rahela: „Ridicat-a
noaptea aceasta, în schimbul mandra-
Dumnezeu ocara de la mine!”
gorelor fiului tău!”
24Şi i-a pus copilului numele Iosif, zi-
16 În timp ce Iacob venea seara de la
când: „Să-mi adauge Dumnezeu încă
câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: „La
un fecior!”9
mine ai să intri astăzi, că te-am cumpă-
rat cu mandragorele fiului meu!” Şi’n 25 Iar după ce l-a născut Rahela pe Io-
noaptea aceea s’a culcat cu ea. sif, Iacob a zis către Laban: „Lasă-mă
17 Şi a ascultat-o Dumnezeu pe Lia; ea
să plec, să mă duc la mine, în patria
a zămislit şi i-a născut lui Iacob un al mea.
cincilea fiu. 26Dă-mi femeile mele şi pe copiii mei,
18 Atunci a zis Lia: „M’a răsplătit Dum-
pentru care ţi-am slujit, ca să mă duc;
nezeu pentru că bărbatului meu i-am că tu ştii slujba pe care ţi-am făcut-o”.
4 Ebraicul
27Laban însă i-a zis: „Dac’am aflat eu
gad înseamnă „noroc”.
5 Adică „fericit”.
har în faţa ta. . . 10 am cunoscut eu prin
6 Mandragoră: plantă perenă, cu rădăcină semne că Dumnezeu m’a binecuvântat
cărnoasă şi fructe roşii-gălbui. Încă din antichi- prin venirea ta.
tate, folclorul i-a atribuit proprietăţi afrodisiace,
propice fecundităţii. Numele ei ebraic e înrudit 28Spune-mi ce simbrie vrei, şi ţi-o voi
cu substantivul „iubire”. În folclorul românesc da!”
mătrăguna e centrul şi materia unor descântece
de dragoste, menite să faciliteze măritişul. Ca
29 Iar Iacob i-a zis: „Tu ştii cum ţi-am
plantă medicinală e cunoscută sub numele de
7 Numele Zabulon e legat de două rădăcini,
atropa belladonna; în doze mari, poate fi nocivă.
Plasat în contextul rivalităţii acerbe dintre cele una semnificând „dar” (cadou), alta „a locui”.
8 Vezi istoria Dinei în capitolul 34.
două femei, episodul din versetele 14-16 repre-
9 Numele lui Iosif e legat de verbul yosef = „a
zintă o inserţie folclorică a încercării de a oferi o
explicaţie aparte, savuroasă, pentru naşterea lui adăuga” (mai precis: „El adaugă”).
Iosif. Totuşi, adevărata explicaţie e pusă, până 10 Frază neterminată, presupunând rugămin-
la urmă, tot pe seama lui Dumnezeu: vezi v. 22. tea: „mai rămâi!”.
FACEREA 30 67
slujit şi cum sunt vitele tale prin pur- 36 Şi a hotărât ca depărtarea dintre ele
tarea mea de grijă; şi Iacob să fie cale de trei zile. Iar Ia-
30 că puţinul pe care-l aveai pân’a fi ve- cob a urmat să pască celelalte oi ale lui
nit eu s’a înmulţit peste măsură: cu fi- Laban.
ece pas al meu te-a binecuvântat Dom- 37 Iacob şi-a făcut rost de nuiele verzi
nul. Dar acum, când oare am să lucrez de plop, de migdal şi de paltin, şi a cres-
eu şi pentru casa mea?” tat pe ele dungi albe, scoţând la iveală
31 Laban i-a zis: „Ce să-ţi dau?” Iar Ia- albul care era în nuiele,
cob i-a zis: „Nu-mi vei da nimic; de vei 38 şi nuielele astfel crestate le-a pus în
face însă ce-ţi voi spune eu, am să mai jgheaburile de adăpat, pentru ca oile,
pasc oile tale, şi-am să le păzesc11 . venind să bea, să bea în faţa nuielelor
32 Să treacă astăzi toate oile tale prin din adăpători
faţa noastră şi eu voi alege din ele toată 39 şi să zămislească oile după cum erau
oaia seină12 între miei şi tot ce e tărcat nuielele16 ; şi fătau oile miei tărcaţi şi
şi pestriţ între capre: asta va fi simbria dungaţi şi brumării.
mea; 40 Iacob alegea mieii de-o parte şi-şi pu-
13
33 iar cinstea mea se va vădi în ziua nea animalele cu faţa spre ce era pes-
de mâine, că aceasta-i simbria mea de triţ şi spre tot ce era negru în turmele
la tine; tot ce nu va fi pestriţ sau tărcat lui Laban17 ; dar turmele sale le ţinea
între capre şi tot ce nu va fi sein între osebite şi nu le amesteca cu oile lui La-
oi se va socoti că le-am furat”14 . ban.
34 „Bine, i-a zis Laban, să fie cum zici 41 Pe lângă aceasta, de fiecare dată
tu!” când se’mperecheau oile cele vigu-
35 Şi’n ziua aceea a pus de-o parte ţa-
roase, Iacob le punea sub ochi nuiele
pii cei pestriţi şi pe cei tărcaţi şi toate pestriţe în adăpători, pentru ca ele să
caprele pestriţe şi pe cele tărcate – şi zămislească după cum erau nuielele;
toate câte aveau pe ele alb – şi tot ce 42 dar când zămisleau cele slăbuţe, nu
era sein între oi, şi le-a dat în seama le punea, aşa încât cele slăbuţe i se cu-
fiilor săi15 . veneau lui Laban, iar cele ce i se cuve-
11 Abilitatea verbală a lui Iacob: prin „nimic”,
neau lui Iacob erau viguroase.
el întâmpină lăcomia lui Laban; adăugând „şi- 43 Şi aşa s’a îmbogăţit omul, foarte
am să le păzesc”, el foloseşte un verb care poate s’a îmbogăţit, peste măsură; şi avea
însemna şi „a ţine”, „a păstra”, într’un fel de re-
servatio mentalis. naşte numai oi albe şi capre negre!
12 Sein: alburiu; alb impur; brumăriu; negri- 16 Principiu fiziologic cunoscut încă din antichi-
cios. În Textul Ebraic: „tot mielul tărcat şi pes- tate şi aplicat în principal spre a obţine cai şi
triţ, tot mielul negru între oi”. câini de o anumită culoare. E prima mărturie
13 Literal: dreptatea (purtarea nepătată).
despre ceea ce, în zilele noastre, se va numi ma-
14 De regulă, oile erau albe, iar caprele, negre. nipulare genetică!
Oaia neagră şi capra albă constituiau excepţii. 17 Înţelesul nu e prea clar, de vreme ce între cei
Aşadar, opţiunea lui Iacob nu părea deloc o afa- doi era o distanţă foarte mare (trei zile de mers).
cere bună. O variantă textuală sugerează faptul că, totuşi,
15 Păstrând în paza sa exemplarele anormale, cei doi s’au apropiat de mai multe ori, în repeta-
Laban şi-a făcut o socoteală: în turmele rămase tele încercări ale lui Laban de a modifica simbria
pe seama lui Iacob – adică cele normale – se vor lui Iacob.
FACEREA 31 68
mulţime de vite mărunte şi vite mari, şi am văzut în vis: şi iată că ţapii şi ber-
roabe şi robi, cămile şi asini. becii care săreau pe capre şi pe oi erau
vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii.
11 Iar îngerul Domnului mi-a grăit în
31 vis: – Iacobe! Şi eu am răspuns: – Ce
este?
Iacob pleacă de la unchiul său La- 12 Zis-a El: – „Ridică-ţi ochii şi vezi: toţi
ban. ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe
oi sunt vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii; căci
1 Lui Iacob însă i-au venit la ureche
Eu am văzut tot ce ţi-a făcut ţie Laban.
vorbele fiilor lui Laban, care ziceau:
„Iacob a luat tot ce era al tatălui nos- 13 Eu sunt Dumnezeul Cel ce ţi s’a ară-
tru, şi din cele ale tatălui nostru şi-a tat în Betel, unde Mi-ai turnat untde-
făcut el tot belşugul acesta. . . ”. lemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut fă-
găduinţă. Acum ridică-te deci, ieşi din
2 Şi uitându-se Iacob la faţa lui Laban,
ţara aceasta şi mergi în ţara ta de naş-
iată că acesta îl privea cu alţi ochi decât
tere, şi Eu voi fi cu tine”.
mai ieri şi alaltăieri.
14 Atunci Lia şi Rahela i-au răspuns şi
3 Atunci Domnul a zis către Iacob:
i-au zis: „Mai avem noi oare parte de
„Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, la
moştenire în casa tatălui nostru?
neamurile tale, şi Eu voi fi cu tine!”
15 Oare n’am fost noi socotite de el ca
4 Trimiţând deci Iacob, le-a chemat pe
nişte străine?: că ne-a vândut1 şi cu ba-
Rahela şi pe Lia la câmp, unde erau nii noştri s’a ghiftuit.
turmele
16 Ca atare, toată averea pe care Dum-
5 şi le-a zis: „Văd eu pe faţa tatălui vos-
nezeu a luat-o de la tatăl nostru este
tru că el mă priveşte altfel decât mai a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar
ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tată- acum tot ce ţi-a spus ţie Domnul!”
lui meu era cu mine.
17 Atunci s’a sculat Iacob şi şi-a urcat
6 Voi înşivă ştiţi că eu l-am slujit pe ta-
copiii şi femeile pe cămile,
tăl vostru cu toată inima;
18 şi-a strâns toate turmele şi toate bu-
7 dar tatăl vostru m’a înşelat şi de zece
nurile – toată bogăţia pe care o agoni-
ori mi-a schimbat simbria; Dumnezeu sise în Mesopotamia – ca să meargă la
însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău: Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.
8 când el zicea: Cele pestriţe să-ţi fie
19 Dar în timp ce Laban era plecat să-şi
simbria!, toate oile fătau miei pestriţi; tundă oile, Rahela a furat idolii2 tată-
iar când zicea: Cele vărgate să-ţi fie lui său.
simbria!, atunci toate oile fătau miei
1 Laban le „vânduse” nu în sensul strict al cu-
vărgaţi.
vântului, ci prin aceea că, timp de paisprezece
9Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele ani, reţinuse pentru sine tot ce câştigase din
de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie. munca lui Iacob, fără să fi pus deoparte ceea ce
ar fi trebuit să constituie zestrea fiicelor sale.
10Şi a fost că odată, la vremea când in- 2 În original: terafimii; idoli mici de lemn, care
trau oile’n călduri, mi-am ridicat ochii se ţineau în casă; un fel de penaţi.
FACEREA 31 69
20 Deci Iacob l-a păcălit pe Laban Ara- 31 Iacob a răspuns şi i-a zis lui Laban:
meul prin aceea că nu i-a spus că vrea „De temut mi-a fost teamă, zicându-mi
să plece, că nu cumva să-ţi iei fetele de la mine,
21 ci a fugit cu toate câte avea; şi tre-
şi toate câte am.
când Eufratul, s’a îndreptat spre mun- 32 Caută: de vei găsi la mine ceva din
tele Galaad. ce-i al tău, ia-ţi-l!” Şi n’au găsit la el ni-
mic. Şi i-a zis Iacob: „Cât despre dum-
22 Dar a treia zi i s’a dat de ştire lui
nezeii tăi: la cine-i vei afla, acela nu va
Laban Arameul că Iacob a fugit.
trăi, aici, în faţa casnicilor noştri!”. . .
23 Atunci, luând Laban cu sine pe toţi Iacob însă nu ştia că Rahela, femeia sa,
casnicii3 săi, a alergat după el cale de îi furase.
şapte zile şi l-a ajuns la muntele Ga-
33 Laban a intrat atunci în cortul Liei
laad.
şi nu i-a găsit. Şi a ieşit din cortul Liei
24 Dar Dumnezeu a venit la Laban Ara- şi a căutat în cortul lui Iacob şi’n cortul
meul noaptea în vis şi i-a zis: „Fereşte- celor două roabe, dar n’a găsit nimic. A
te să vorbeşti cu Iacob ceva de rău”. intrat apoi şi în cortul Rahelei.
25 Şi l-a ajuns Laban pe Iacob. Iacob 34 Rahela însă luase idolii şi-i pusese
însă îşi aşezase cortul pe munte; şi tot sub samarul cămilei şi şedea deasupra
pe muntele Galaad şi l-a aşezat şi La- lor. Şi a scotocit Laban prin tot cortul
ban împreună cu casnicii săi. Rahelei, dar n’a găsit nimic.
26 Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? 35 Iar ea a zis către tatăl său: „Stă-
De ce-ai fugit pe ascuns şi m’ai jefuit şi pâne, să nu te superi că nu pot să mă
mi-ai luat fetele ca şi cum le-ai fi robit ridic în faţa ta, fiindcă tocmai acum se
cu sabia? întâmplă să am necazul obişnuit al fe-
meilor”5 . Şi mai scotocind Laban prin
27 Că dacă mi-ai fi spus, ne-am fi des-
cort, tot n’a găsit idolii.
părţit în veselie şi’n cântări de timpane
şi ţitere. 36 Atunci s’a mâniat Iacob şi s’a plâns
împotriva lui Laban. Şi începând a
28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi
grăi, Iacob a zis către Laban: „Care-i
sărut nepoţii şi fetele! Te-ai purtat ca
vina mea şi care mi-i păcatul, de te-ai
un smintit.
luat după mine
29 Şi acum, în puterea mea e să-ţi fac
37 şi mi-ai răscolit toate lucrurile? Ce-
rău; dar Dumnezeul tatălui tău mi-a ai găsit tu aici din lucrurile casei tale?:
vorbit ieri, zicându-mi: Fereşte-te să Pune-le aici, înaintea casnicilor tăi şi-
vorbeşti cu Iacob ceva de rău!. . . 4 a casnicilor mei, şi să judece ei între
30 Să zicem însă c’ai plecat fiindcă-ţi mine şi tine!
era dor de casa tatălui tău; dar de ce, 38 Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine:
atunci, mi-ai furat dumnezeii?. . . ”. oile tale şi caprele tale n’au lepădat,
3
berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat,
Literal: „fraţii”, în înţelesul de rude, nea-
muri, oameni apropiaţi. 5 Abilitatea Rahelei de a-l face pe tatăl ei să nu
4 În Textul Ebraic: „Fereşte-te. . . ceva, de la se apropie susţine, de fapt, sarcasmul implicit al
bine pân’la rău” („nici de bine, nici de rău”), adică textului la adresa lui Laban, devenit ridicol, dar
nimic (ca în 24, 50). şi la adresa idolilor de sub şezutul femeii.
FACEREA 31 70
39 vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus6 , Iacob i-a zis: „Iată, nu e nimeni cu noi;
că eu de la mine am plătit şi tu din dar să ştii că Dumnezeu este martor în-
mâna mea ai cerut ce se furase ziua şi tre mine şi tine”10 .
ce se furase noaptea. 45 Şi a luat Iacob o piatră şi a pus-o
40 Ăsta am fost eu: mistuit de căldură stâlp.
ziua, de frig noaptea, somnul nu s’a li- 46 Apoi a zis Iacob către casnicii săi:
pit de ochii mei! „Adunaţi pietre!” Şi au adunat pietre
41 Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de şi au făcut o movilă; şi au mâncat şi
ani în casa ta: Paisprezece ani ţi-am au băut acolo pe movilă. Apoi a zis La-
slujit pentru cele două fete ale tale şi ban către dânsul: „De astăzi, movila
şase ani pentru vitele tale; iar tu, tu aceasta e mărturie între mine şi tine”.
de zece ori7 mi-ai schimbat simbria. Şi Laban a numit-o Iegar-Sahaduta,
47
42 De n’ar fi fost cu mine Dumnezeul Movila Mărturiei, iar Iacob a numit-o
părintelui meu Avraam şi Frica lui Galaad, Movila Martorului11 .
Isaac8 , tu m’ai trimite acum cu mâinile Laban i-a zis lui Iacob: „Iată, mo-
48
goale. Dumnezeu însă mi-a văzut umi- vila aceasta şi stâlpul de faţă pe care
lirea şi a văzut munca mâinilor mele şi l-am pus astăzi între mine şi tine: măr-
te-a mustrat pe tine ieri”. turie ne este movila aceasta, mărtu-
43 Răspuns-a Laban şi a zis către Iacob: rie ne este stâlpul de faţă”. De aceea
„Aceste fete sunt fetele mele, aceşti co- i s’a pus numele Galaad, Movila-care-
pii sunt copiii mei, aceste vite sunt vi- mărturiseşte,
tele mele, şi toate câte le vezi sunt ale 49 care însă a fost numită şi Miţpa,
mele şi ale fetelor mele. Ce pot face adică Veghe, pentru că el a zis: „Fi-
eu astăzi pentru ele şi pentru copiii pe indcă ne vom despărţi unul de altul, ve-
care ele i-au născut? gheze Dumnezeu între noi!
44 Ştii ce? Hai să facem acum noi
50 De te vei purta rău cu fetele mele,
amândoi un legământ, eu şi tu, şi să
sau dacă pe lângă fetele mele îţi vei lua
fie el mărturie între mine şi tine!”9 . Iar
şi alte femei, vezi că, chiar dacă nu-i ni-
6 Păstorul avea dreptul să nu i se impute vitele meni cu noi, între noi e martor Dumne-
ucise de fiare dacă el prezenta, ca dovadă, resturi zeu!”
ale victimelor.
7 Cu înţelesul: de foarte multe (nenumărate) 51 Şi i-a mai spus Laban lui Iacob:
ori. „Iată, movila aceasta şi stâlpul de faţă
8 „Frica” lui Isaac (sintagmă întâlnită numai ne sunt mărturie că de la această mo-
aici şi în v. 53): nume străvechi al lui Dumnezeu,
cu originea în epoca pre-mozaică, desemnând Di- 10 Precizare specifică textului LXX. În context,
vinitatea de care trebuie să ai teamă aşa cum un atât stâlpul de piatră (v. 45) cât şi movila de pie-
fiu se teme de părinte. Pe de altă parte, prin tre (v. 46) sunt „mărturii” văzute ale nevăzutului
asociere cu rădăcini verbale asemănătoare din „martor”, Dumnezeu.
limbile aramaică, arabă şi palmirică, originalul 11 Galaad este echivalentul ebraic al aramai-
ebraic poate fi tradus şi „Casnicul (Rudenia) lui cului Yegar-Sahaduta, cu nuanţele introduse de
Isaac”, ceea ce ar însemna „Ocrotitorul lui Isaac” LXX: pentru Laban, movila era doar semnul
(B. W. Anderson). unei convenţii; pentru Iacob însă era şi semnul
9 Fără altă ieşire, Laban propune un contract prezenţei lui Dumnezeu (foarte exact: Movila-
pentru protecţia celor două fiice ale sale. Martor).
FACEREA 32 71
vilă eu nu voi trece spre tine şi nici tu grăieşte robul tău Iacob: Am locuit îm-
nu vei trece spre mine cu gând rău. preună cu Laban şi am zăbovit la el
52 Dumnezeul lui Avraam şi Dumne-
până acum.
zeul lui Nahor12 , El să judece între 5 Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice,
noi!” Iar Iacob s’a jurat pe Frica tată- şi am trimis să-l vestească pe domnul
lui său Isaac13 . meu Esau, pentru ca robul tău să afle
53 Şi a’njunghiat Iacob jertfă pe munte
bunăvoinţă în ochii tăi”.
şi i-a chemat pe casnicii săi şi au mân- 6 Şi dacă solii s’au întors la Iacob, i-
cat şi au băut şi au dormit în munte. au spus: „Am fost la fratele tău Esau;
54 Iar a doua zi s’a sculat Laban dis-de-
iată, el vine în întâmpinarea ta cu pa-
dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele tru sute de oameni”.
şi i-a binecuvântat. Şi pornindu-se La- 7 Iar Iacob s’a înspăimântat foarte şi
ban înapoi, s’a întors la vatra sa14 . s’a descumpănit2 . A împărţit oamenii
care erau cu el, boii, oile şi cămilele în
două tabere
32 8şi a zis: „Dacă Esau dă năvală asupra
unei tabere şi o nimiceşte, să scape ta-
băra cealaltă”.
Iacob, la Mahanaim, îşi pregăteşte
întâlnirea cu Esau. Iacob se luptă 9 Apoi Iacob a zis: „Doamne, Dumne-
cu Dumnezeu. zeul părintelui meu Avraam şi Dumne-
zeul tatălui meu Isaac, Tu, Cel ce mi-ai
1 Iar Iacob s’a dus în drumul său. Şi
zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi
cătând el cu ochii, a văzut oştirea lui Eu îţi voi face bine!,
Dumnezeu adunată’ntr’o tabără; şi în-
gerii lui Dumnezeu i-au ieşit în întâm- 10 nu sunt vrednic de toate’ndurările şi
pinare. de toată credincioşia pe care Tu le-ai
săvârşit faţă de robul Tău; că numai cu
2 Şi dacă i-a văzut Iacob, a zis: „Asta-i
toiagul am trecut Iordanul acesta, iar
tabăra lui Dumnezeu!” Şi i-a pus ace- acum am devenit Două-tabere.
lui loc numele Mahanaim, adică Două-
11 Scapă-mă dar de mâna fratelui meu,
tabere1 .
de mâna lui Esau; că mă tem ca nu
3 Iar Iacob a trimis înaintea lui nişte
cumva el să vină şi să mă lovească, pe
soli la Esau, fratele său, în ţinutul Seir mine şi pe aceste mame cu copii.
din ţara Edomului,
12 Că Tu eşti Cel ce ai zis: Mult bine îţi
4 şi le-a poruncit, zicând: „Iată cum voi face, iar neamul ţi-l voi face ca ni-
veţi vorbi către domnul meu Esau: Aşa sipul mării, că nu va putea fi numărat
12
din pricina mulţimii”.
Unele variante textuale adaugă: „Dumne-
zeul părinţilor lor”. 13 Şi a rămas acolo în noaptea aceea.
13 Vezi nota de la v. 42.
14 În unele variante manuscrise, acest verset e 2 Formulelesale de politeţe orientală erau
plasat la începutul capitolului următor (vezi, la contrazise de prezenţa celor patru sute de oa-
noi, versiunea Radu-Galaction 1938). meni, pe care Iacob a interpretat-o ca fiindu-i os-
1 Aluzie la versetele 7-8. tilă.
FACEREA 32 72
Apoi a luat din bunurile sale şi i-a tri- 23 I-a luat şi i-a trecut râul; au trecut
mis daruri fratelui său Esau: apoi şi toate bunurile lui.
14 două sute de capre şi douăzeci de 24 Şi dac’a rămas Iacob singur, Cineva4
ţapi, două sute de oi şi douăzeci de ber- S’a luptat cu el până’n revărsatul zori-
beci, lor.
15 treizeci de cămile cu lapte şi mânjii 25 Văzând însă Acela că nu-l poate ră-
lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, do- pune, i-a atins încheietura şoldului, iar
uăzeci de asine şi zece asini. încheietura şoldului lui Iacob a amorţit
16 Şi pe fiecare din aceste turme le-a
în timp ce acesta se lupta cu El.
dat, una câte una, în seama slugilor 26 Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că
sale; şi le-a zis slugilor sale: „Treceţi s’au ivit zorile!” [Iacob] I-a răspuns:
înaintea mea, iar între turme lăsaţi o „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei bi-
anume depărtare”3 . necuvânta!”
17 Celui dintâi i-a poruncit, zicând: 27 Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?”
„Când te va întâlni fratele meu Esau Şi el a zis: „Iacob”.
şi te va întreba: Al cui eşti tu?, unde 28 Zisu-i-a Acela: „De-acum nu-ţi va
te duci?, ale cui sunt acestea ce merg mai fi numele Iacob, ci Israel te vei
înaintea ta?, numi, pentru că ai fost tare cu Dum-
5
18 tu să zici: Ale robului tău Iacob; e un nezeu; şi cu oamenii puternic vei fi” .
dar trimis lui Esau, stăpânul meu; iată 29 A întrebat şi Iacob, zicând: „Spune-
că vine şi el după noi!” mi numele Tău!” Iar Acela a zis: „De
19 Aceeaşi poruncă i-a dat-o Iacob şi ce- ce’ntrebi tu de numele Meu? El e mi-
lei de a doua slugi, şi celei de a treia, 4 Literal: un Om. Pasaj devenit celebru, nu
şi tuturor celor ce mergeau cu turmele: numai prin aura sa de mister, ci şi prin implicaţi-
„Aşa să-i spuneţi lui Esau când îl veţi ile teologice. În literatura patristică (Origen, Fe-
ricitul Ieronim, Sf. Ioan Hrisostom) lupta lui Ia-
întâlni; cob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhov-
20 veţi zice: Iată că şi robul tău Iacob niceşti şi al puterii pe care o poate avea rugăciu-
nea stăruitoare. Într’un plan duhovnicesc mai
vine după noi”. Căci el îşi zicea: Îl voi
adânc, Dumnezeu acceptă bucuros să fie „con-
îmblânzi cu darurile ce-mi merg îna- strâns” de stăruinţa şi lupta omului care vrea să
inte, şi numai după aceea îi voi vedea facă din El un prizonier, aşa cum Iacob L-a „silit”
faţa; poate că aşa îmi va face o bună să-i dea binecuvântarea. „Împărăţia cerurilor se
ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc”
primire. (Mt 11, 12). În poezia românească ideea (şi ex-
21 Şi au pornit darurile înaintea lui, iar perienţa) sunt rostite splendid de V. Voiculescu:
el a rămas în noaptea aceea în tabără. „Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, /Te
ţin prizonier. . . / Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă:
22Dar peste noapte s’a sculat, le-a luat /Ah, gemui, pier. . . /O clipă inima mi se făcuse
pe cele două femei ale sale şi pe cele cer”. (Prizonierul).
5 Israel (semnificaţii posibile): „Dumnezeu să
două roabe şi pe cei unsprezece copii ai Se arate puternic” sau: „Cel ce se luptă cu Dum-
săi şi a trecut Iabocul prin vad. nezeu” sau: „Dumnezeu Se luptă”. Finalul ver-
setului cunoaşte câteva variante de traducere;
3 Planul isteţimii: În urma fiecărui dar, Esau cea de faţă a ţinut seama nu numai de autorita-
se aşteaptă să apară Iacob, dar iată că apare un tea ediţiilor româneşti din 1688 şi 1914, ci şi de
alt dar! sensul pe care i-l acordă Sfântul Ioan Hrisostom.
FACEREA 33 73
pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit 5 Apoi, ridicându-şi ochii, a văzut fe-
a fost sufletul meu!” meile şi copiii şi a zis: „Ce-ţi sunt ţie
31 Soarele răsărea deasupră-i când tre-
aceştia?” Iar el [Iacob] a zis: „Copiii
cuse de Penuel, dar el şchiopăta din cu care l-a miluit Dumnezeu pe robul
pricina şoldului. tău”.
32 De aceea nici până astăzi fiii lui 6 Atunci s’au apropiat roabele, ele cu
Israel nu mănâncă muşchiul8 acela ce copiii lor, şi s’au închinat;
amorţise’n încheietura şoldului, pen- 7 apoi s’a apropiat Lia cu copiii ei, şi
tru că Acel Cineva a atins încheietura s’au închinat; iar la urmă au înaintat
şoldului lui Iacob în dreptul acelui mu- Rahela şi Iosif şi s’au închinat.
şchi şi l-a amorţit. 8 [Esau] a zis: „Ce-ai tu de gând să faci
cu turmele acelea pe care le-am întâl-
nit?” Iar el [Iacob] a răspuns: „Ca să
33 afle robul tău bunăvoinţă’n faţa ta, stă-
pâne”.
Iacob se întâlneşte cu Esau. Sosi- 9 Esau a zis: „Am şi eu multe, frate; pe
rea la Sucot, apoi la Sichem. ale tale ţine-le pentru tine!”
1 Şi ridicându-şi Iacob ochii, iată că l- 10 Iacob însă a zis: „Dac’am aflat bu-
1
a văzut venind pe Esau, fratele său, năvoinţă în faţa ta, primeşte daru-
având cu el pe cei patru sute de oa- rile prin mâinile mele; că ţi-am văzut
meni. Atunci Iacob i-a împărţit pe copii faţa ca şi cum ar fi văzut cineva faţa
între Lia, Rahela şi cele două roabe. lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai
fost.
2 Pe cele două roabe cu copiii lor le-a
2
pus înainte, mai în urmă a pus-o pe Lia 11 Primeşte-mi darurile ce ţi-au fost
cu copiii ei, iar la urmă de tot, pe Ra- aduse, că m’a miluit Dumnezeu şi am
hela şi Iosif. de toate”. Şi a stăruit, iar acela a pri-
mit.
3 Iar el mergea în fruntea lor şi de şapte
ori s’a închinat până la pământ înainte 12 Acela a zis: „Să ne sculăm şi să mer-
de a se apropia de fratele său. gem împreună!”
13 Dar el [Iacob] i-a zis: „Domnul meu
6 Această ultimă menţiune nu se află în toate
versiunile Septuagintei.
ştie cât de gingaşi sunt copiii, iar oile şi
7 Penuel înseamnă „Faţa lui Dumnezeu”. vacile mele sunt de curând fătate; dacă
8 În text poate fi vorba de un muşchi, dar şi de
1 Literal (aici şi în alte părţi): „Dac’am aflat
un tendon sau de un nerv. Dacă e vorba de un
tendon, acesta se află pe cârja femurală, în ve- har” (favoare, generozitate, mărinimie).
cinătatea nervului sciatic. Oricum, această in- 2 Literal: „binecuvântările”. (În limbajul mo-
terdicţie alimentară nu se mai află în nici o altă nahal: „a da de blagoslovenie” = a-i face cuiva un
parte a Vechiului Testament. dar).
FACEREA 34 74
12 Oricât de mari îi veţi hotărî voi pre- luăm noi de femei, iar pe fetele noastre
ţul şi darurile1 , eu vă voi da orice-mi să le dăm după ei.
veţi spune, numai daţi-mi-o mie pe co- 22 Numai că oamenii aceştia se învoiesc
pila asta de femeie!” să locuiască laolaltă cu noi, spre a fi un
13 Feciorii lui Iacob însă i-au răspuns singur popor, doar dacă şi bărbaţii noş-
cu vicleşug lui Sichem, ca şi lui Hemor, tri se vor tăia’mprejur, aşa cum sunt ei
tatăl său; şi au răspuns aşa fiindcă el o tăiaţi împrejur.
necinstise pe Dina, sora lor. 23 Oare turmele lor, averile şi vitele lor
14 Le-au vorbit Simeon şi Levi, fraţii nu vor fi ele ale noastre? Numai să aibă
Dinei, feciorii Liei: „Aşa ceva noi nu ei învoirea noastră, şi vor locui laolaltă
putem face: s’o dăm pe sora noastră cu noi”.
după un bărbat netăiat-împrejur! Aşa 24 Toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor
ceva ar fi pentru noi o mare ruşine. au ascultat de Hemor şi de Sichem, fe-
15 Într’un singur fel veţi avea învoirea ciorul său, şi toţi au fost tăiaţi împre-
noastră şi vom locui cu voi: dacă vă veţi jur, toţi cei de parte bărbătească.
face asemenea nouă, prin aceea că toţi 25 Şi a fost că a treia zi, la vremea când
bărbaţii voştri se vor tăia’mprejur. aceştia erau în dureri, cei doi feciori ai
16 Atunci ne vom da fetele după voi, iar lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei,
noi ne vom lua femei dintre fetele voas- şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără
tre, şi vom locui împreună cu voi şi vom teamă în cetate şi i-au ucis pe toţi băr-
fi ca un singur popor. baţii.
17 Iar dacă nu veţi asculta de noi să vă 26 Prin ascuţişul săbiei i-au trecut şi pe
tăiaţi împrejur, noi ne luăm fetele şi ne Hemor şi pe fiul său Sichem, au luat-o
ducem”. pe Dina din casa lui Sichem şi s’au dus.
18 Vorbele acestea au plăcut lui Hemor 27 Fiii lui Iacob s’au năpustit apoi asu-
şi lui Sichem, feciorul lui Hemor, pra celor răniţi şi au jefuit cetatea în
care fusese necinstită Dina, sora lor.
19 iar tânărul n’a zăbovit s’o şi facă, în-
drăgostit cum era de fata lui Iacob. El 28 Le-au luat toate oile, toţi boii, toţi
era şi cel mai cu trecere în casa tatălui asinii, tot ce era în cetate şi tot ce era
său. în câmp.
20 Şi au venit Hemor şi Sichem, feciorul 29 Toate bogăţiile lor, pe toţi copiii şi pe
său, la poarta cetăţii lor2 , şi au început toate femeile lor le-au dus în robie; şi
a le grăi locuitorilor cetăţii, zicând: au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce
era prin case.
21 „Oamenii aceştia ne sunt prielnici;
să se aşeze dar în ţara noastră şi să 30 Atunci Iacob a zis către Simeon şi că-
facă negoţ în ea. Iată că ţara-i largă, tre Levi: „Urât m’aţi făcut voi pe mine,
cât le stă’nainte-le; pe fetele lor să ni le ca şi cum eu aş fi un rău în ochii locui-
torilor acestei ţări, ai tuturor, ai Cana-
1 Preţul (mohar) = un fel de zestre inversă:
aneenilor şi ai Ferezeilor. Eu nu sunt
suma de bani pe care mirele i-o plătea tatălui mi-
resei; darurile = podoabele de preţ pe care mirele
decât un om cu oameni puţini, aşa că
i le oferea miresei. ei se vor ridica împotrivă-mi şi mă vor
2 Pentru „Poartă” vezi nota de la 23, 10. ucide şi voi fi nimicit, eu şi casa mea”.
FACEREA 35 76
16 Apoi a plecat Iacob din Betel şi şi-a 25fiii Bilhăi, roaba Rahelei: Dan şi
întins cortul dincolo de turnul Gader. Neftali;
Dar a fost că’n timp ce se apropiau ei 26şi fiii Zilpei, roaba Liei: Gad şi Aşer.
de7 Efrata, Rahela a născut. Iar naş- Aceştia sunt fiii lui Iacob, care i s’au
terea i-a fost grea. născut în Mesopotamia11 .
17 Şi’n timp ce ea se chinuia să nască,
27Apoi a venit Iacob la Isaac, tatăl său,
moaşa i-a zis: „Curaj, că ai încă un fe- în Mamvri, la Chiriat-Arba – adică He-
cior!” bron – în ţara Canaanului, unde locui-
18 Şi a fost că’n timp ce-şi dădea sufle- seră Avraam şi Isaac.
tul – că trăgea să moară – ea i-a pus 28 Iar zilele pe care le-a trăit Isaac au
copilului numele Ben-Oni, adică Fiul- fost o sută optzeci de ani;
Durerii-Mele; dar tatăl său l-a numit
Veniamin8 . 29 şi, slăbind, a murit şi li s’a adăugat
strămoşilor săi, bătrân şi încărcat de
19 Iar dacă a murit, Rahela a fost în-
zile; şi l-au îngropat Esau şi Iacob, fe-
gropată în apropiere de calea ce duce
ciorii săi.
la Efrata (adică la Betleem)9 ;
20 Iacob a ridicat pe mormântul ei
un stâlp de piatră; acesta este Stâl- 36
pul Mormântului Rahelei, [în fiinţă]
până’n ziua de astăzi.
Femeile şi urmaşii lui Esau în Ca-
21 Şi a fost că’n timp ce Israel locuia în
naan şi Seir. Regii şi căpeteniile
ţara aceea10 , a intrat Ruben şi s’a cul- Edomului.
cat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său; iar
Israel a aflat şi tare rău i-a părut. 1Iar urmaşii lui Esau – adică Edom –
aceştia sunt:
22 Fiii lui Iacob au fost doisprezece.
2 Esau şi-a luat femei dintre fetele Ca-
23 Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui
naaneenilor: pe Ada, fata lui Elon He-
Iacob; Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Za-
veul, şi pe Oholibama, fata lui Ana, fiul
bulon;
lui Ţibon Heveul,
24 fiii Rahelei: Iosif şi Veniamin;
3 şi pe Basemata, fata lui Ismael şi sora
7 Literal:„când mai aveau o bucată de drum lui Nebaiot.
până la. . . ”. Septuaginta preia ebraicul ki-
brach = „întindere”, „distanţă”, transcriindu-l 4Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz;
havrata, pe care unele versiuni româneşti îl re- Basemata i l-a născut pe Raguel,
dau ca nume propriu. Despre Efrata vezi nota
de la v. 19.
5 iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe
8 Binyamin = „Fiul-Dreptei” (fiul din latura Ialam şi pe Core. Aceştia sunt fiii lui
privilegiată, din locul de cinste). Esau, care i s’au născut în ţara Canaa-
9 Efrata: localitate la început distinctă de Be-
nului.
tleem, apoi confundată cu acesta prin faptul că
un grup de efrateni s’a strămutat în Betleem. Nu 6 Esau şi-a luat apoi femeile,
fiii, fiicele,
departe de Rama. Nume legat de acela al Rahe- toţi oamenii săi de casă, toate averile,
lei (vezi Mt 2, 16-18).
10 Dincolo de turnul Gader (vezi v. 16). Unele 11 Lista provine din tradiţia sacerdotală. În re-
versiuni ale Septuagintei o menţionează drept alitate, Veniamin se născuse în Canaan (v. 16-
Migdal-Eder = Turnul Cirezilor. 18).
FACEREA 36 78
toate vitele, tot ce era al lui şi tot ce peteniile din Elifaz în ţara Edomului;
agonisise el în ţara Canaanului, şi a aceştia sunt copii din Ada.
plecat din Canaan, cât mai departe de 17 Iată-i pe fiii lui Raguel, fiul lui Esau:
Iacob, fratele său, căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, că-
7 fiindcă averile lor erau prea multe petenia Şama şi căpetenia Miza. Aces-
pentru ca ei să mai vieţuiască la un tea sunt căpeteniile din Raguel în ţara
loc, iar pământul pribegiei lor nu-i mai Edomului; aceştia sunt fii din Base-
încăpea din pricina turmelor lor, care mata, femeia lui Esau.
erau multe. 18 Iată-i şi pe fiii Oholibamei, femeia lui
8 Esau a locuit astfel în muntele Seir. Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Ialam
Esau, adică Edom. şi căpetenia Core. Acestea sunt căpe-
9 Iată-i acum şi pe urmaşii ce i s’au năs-
teniile din Oholibama, fata lui Ana şi
cut lui Esau, părintele Edomiţilor, în femeia lui Esau.
muntele Seir. 19 Aceştia sunt fiii lui Esau şi acestea
sunt căpeteniile lor. Acesta este Edom.
10 Numele fiilor lui Esau sunt acestea:
Elifaz, fiul Adei, femeia lui Esau, şi Ra- 20 Iată-i pe fiii lui Seir Horeeanul, lo-
3
guel, fiul Basematei, femeia lui Esau. cuitorii ţării : Lotan, Şobal, Ţibeon şi
Ana;
11 Lui Elifaz i s’au născut feciori: Te-
21 Dişon, Eţer şi Dişan. Acestea sunt
man, Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz.
căpeteniile Horeilor, fiii lui Seir, în ţara
12 Timna a fost o ţiitoare a lui Elifaz,
Edomului.
fiul lui Esau, şi i l-a născut lui Elifaz
pe Amalec . Aceştia sunt copii din Ada, 22 Fiii lui Lotan sunt: Hori şi Heman,
1
negustori, şi l-au tras pe Iosif şi l-au Iosif în Egipt lui Putifar, famen9 al lui
scos afară din fântână. Şi l-au vândut Faraon10 şi mare cămăraş11 .
pe Iosif cu douăzeci de arginţi Ismaeli-
ţilor, care l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Dar dacă Ruben s’a întors la fântână
38
şi nu l-a văzut pe Iosif în groapă, şi-a
sfâşiat hainele
Iuda şi Tamara.
30 şi,întorcându-se spre fraţii săi, a zis:
„Băiatul nu mai este! Iar eu, încotro s’o 1 Şi a fost că’n vremea aceea Iuda s’a
apuc eu acum?”. . . despărţit1 de fraţii săi şi s’a aşezat
lângă un om din Adulam, care se nu-
31 Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au
mea Hira.
înjunghiat un ied şi au muiat tunica în
sânge; 2 Văzând Iuda acolo pe fata unui Cana-
în descendenţa lui Avraam (vezi 25, 2). Amănunt 9 Famen (eunuc) în înţelesul de „mare dregă-
rezultat din întâlnirea a două tradiţii. Se pare tor”, „demnitar de mâna’ntâi”. Curtea regală
că Madianiţii au mers mai departe împreună cu egipteană nu cunoştea eunucii, nici chiar pentru
Ismaeliţii, de vreme ce ei i l-au vândut pe Iosif harem, dar termenul a fost împrumutat din Me-
lui Putifar (vezi v. 36). sopotamia. Vezi şi nota de la FA 8, 27.
6 Întreaga replică vădeşte mai mult decât iro- 10 Faraon: nume generic pentru suveranii
nie: o răutate sadică. Egiptului.
7 Sac: ţesătură aspră, care înlocuia hainele 11 Şeful aprovizionării generale a Egiptului.
sfâşiate. Şi una, şi alta: semn de doliu, plângere Datorită unor transcrieri sau lecţiuni eronate,
şi durere. termenul a fost tradus când prin „bucătar-şef”,
8 „Locaşul morţilor” încearcă să-l traducă pe când prin „comandantul gărzilor”.
ebraicul Şeol: spaţiu subteran, cufundat în în- 1 Literal: „s’a coborât” (de la): şi-a lăsat fraţii
tuneric, în care morţii locuiesc ca umbre eterne; în regiunea muntoasă şi s’a aşezat la Adulam,
ceva asemănător Hades-ului grecesc. între Hebron şi Gaza.
FACEREA 38 82
de cumnat2 şi ridică-i urmaşi fratelui 17 El i-a răspuns: „Îţi voi trimite un ied
tău”. din turma mea”. Iar ea a zis: „Bine,
9 Ştiind însă Onan că urmaşii nu vor fi dar să-mi dai un zălog4 până-l vei tri-
ai lui, de câte ori intra la femeia frate- mite”.
lui său îşi vărsa sămânţa pe pământ, 18 Răspuns-a Iuda: „Ce zălog să-ţi
ca să nu-i ridice urmaşi fratelui său. dau?” Şi ea a zis: „Inelul5 tău, colanul
10 Rea se arăta fapta lui în ochii lui tău6 şi toiagul pe care-l ai în mână”. Şi
Dumnezeu, Care a făcut ca şi el să el i le-a dat şi a intrat la ea; şi ea a ră-
moară. mas grea de la el.
11 Atunci a zis Iuda către Tamara, 19 Apoi ea s’a ridicat şi s’a dus; şi-a scos
nora sa: „Stai văduvă în casa tată- vălul şi s’a îmbrăcat iar cu hainele sale
lui tău până ce Şela, fiul meu, se va de văduvie.
face mare”; căci îşi zicea: Nu cumva să 20 Iuda a trimis iedul prin mijlocirea
moară şi acesta, ca şi fraţii lui! Şi s’a păstorului său din Adulam, ca să ia ză-
dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei. logul de la femeie, dar n’a găsit-o.
12 Şi dac’a trecut vreme multă, iată că 21 Şi i-a întrebat pe oamenii locului:
fata lui Şua, femeia lui Iuda, a murit. „Unde-i desfrânata care şedea lângă
Şi după ce Iuda s’a alinat, a urcat la drum la Enaim?” Aceia i-au răspuns:
Timna, la cei care-i tundeau oile, îm- „N’a fost aici nici o desfrânată”.
preună cu păstorul său Hira din Adu- 22 El s’a întors la Iuda şi a zis: „N’am
lam. găsit-o, iar oamenii locului mi-au spus
13 Cineva i-a dat de veste Tamarei, că n’a fost acolo nici o desfrânată”.
nora sa, zicându-i: „Iată, socrul tău 23 Atunci Iuda a zis: „Să şi le ţină!
merge la Timna să-şi tundă oile”. numa’ să nu ne facem de râs: iată, eu
14 Atunci ea şi-a dezbrăcat hainele i-am trimis iedul, iar tu n’ai găsit-o”.
de văduvie, s’a înfăşurat cu un văl 24 Şi a fost că după vreo trei luni i
şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la s’a spus lui Iuda: „Tamara, noru-ta,
poarta Enaim, care este în drumul spre s’a desfrânat, şi iată c’a rămas însăr-
Timna. Căci vedea că Şela se făcuse cinată din desfrânare”. Iar Iuda a zis:
mare şi ea nu-i fusese dată de soţie. „Scoateţi-o, şi să fie arsă!”7
15 Şi dac’a văzut-o Iuda, a crezut că-i o
25 Dar pe când o duceau, ea a trimis să i
desfrânată3 ; căci ea îşi avea faţa acope- se spună socrului său: „De la omul că-
rită, iar el n’a recunoscut-o.
4 Garanţie;gaj.
16 Şi abătându-se spre ea din cale, i-a 5 În
Textul Ebraic: „inelul cu pecete”; sigiliul
zis: „Lasă-mă să intru la tine!” Căci el purtat pe deget pentru parafarea unor acte, deci
nu ştia că e nora lui. Iar ea a zis: „Dacă un obiect care poartă identitatea precisă a pose-
intri la mine, ce-mi dai?” sorului.
6 Ca şi inelul-sigiliu, colanul îi era lui Iacob un
2 Fratele soţului mort fără copii avea obligaţia însemn de nobleţe; nu mai puţin va fi fost toiagul,
de a se însura cu văduva acestuia; primul lor fiu cu anume podoabe şi iniţiale gravate’n metal.
purta numele celui mort şi-l moştenea (vezi Dt 7 Arderea de vie era o pedeapsă mai rară, pre-
25, 5-10). Căsătorie legitimată prin „legea levi- văzută în Lv 21, 9 pentru prostituţia practicată
ratului” (de la latinescul levir = „cumnat”). de fiica unui preot. Oricum, Tamara era încă sub
3 Textual: prostituată. autoritatea socrului ei.
FACEREA 39 83
1 Aşadar, Iosif a fost dus în Egipt, iar mare decât mine şi de la nimic nu sunt
Putifar, eunucul lui Faraon şi mare că- oprit fără numai de la tine – pentru că
măraş, bărbat egiptean, l-a cumpărat eşti femeia lui –, cum să-i fac eu lui un
din mâna Ismaeliţilor care-l duseseră astfel de rău şi să păcătuiesc în faţa lui
acolo. Dumnezeu?”
10 Şi cu toate că ea-i vorbea lui Iosif în
8 Cu un teribil simţ al datoriei, în virtutea con-
8 Iar ei au răspuns: „Am visat câte un 16 Şi dacă marele pitar a văzut cât de
vis şi nu-i nimeni să ni-l tâlcuiască”. bine a tâlcuit, a zis către Iosif: „Am
Iosif le-a zis: „Oare tâlcuirile nu sunt avut şi eu un vis: Se făcea că purtam
ele de la Dumnezeu?3 Aşadar, spuneţi- pe cap trei coşuri cu pâine.
mi-le mie!” 17 Iar în coşul cel mai de deasupra erau
9 Marele paharnic i-a povestit lui Iosif tot felul de aluaturi coapte de pitar
visul său. A zis: „În somnul meu, o viţă pentru masa lui Faraon, dar păsările
de vie era înainte-mi; cerului le mâncau din coşul de pe ca-
10 iar pe viţă, trei mlădiţe. Şi dac’a
pul meu”.
odrăslit, dădea’n vlăstari ciorchini de 18 Răspunzând acestuia, Iosif i-a zis:
struguri copţi. „Iată-i tâlcuirea: Cele trei coşuri sunt
trei zile.
11 Paharul lui Faraon era în mâna mea;
am luat un strugure, l-am stors în pa- 19 Încă trei zile, şi Faraon îţi va lua ca-
harul lui Faraon şi am dat paharul în pul şi te va spânzura de un copac, iar
mâna lui Faraon”. păsările cerului se vor înfrupta din car-
nea ta”.
12 Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele
trei mlădiţe sunt trei zile. 20 Şi a fost că în cea de a treia zi, care
era ziua de naştere a lui Faraon, acesta
13 După trei zile îşi va aminti Faraon
a făcut ospăţ pentru toţi curtenii săi;
de dregătoria ta şi te va pune iarăşi în
şi’n mijlocul curtenilor săi şi-a adus
slujbă; şi-i vei da lui Faraon paharul în
aminte de dregătoria marelui paharnic
mână, aşa cum o făceai şi înainte, când
şi de aceea a marelui pitar;
erai paharnicul său.
21 pe marele paharnic l-a aşezat din
14 Dar adu-ţi aminte de ce-am fost eu
nou în dregătoria lui, iar acesta îi dă-
pentru tine, când va fi să-ţi meargă
dea lui Faraon paharul în mână;
ţie’n plin; fă-mi binele de a-i aminti
lui Faraon de mine şi scoate-mă din 22 iar pe marele pitar l-a spânzurat, aşa
această închisoare; cum le tâlcuise Iosif.
15căci cu vicleşug m’au răpit4 din ţara 23 Dar marele paharnic nu şi-a mai
Evreilor, şi nici aici n’am făcut nimic; adus aminte de Iosif; îl uitase.
cu toate acestea, iată că m’au aruncat
în groapa5 aceasta”.
3 Tâlcuirile
41
Îi aparţin lui Dumnezeu, iar nu
ghicitorilor de profesie, magicieni idolatri, pe
care cei doi demnitari i-ar fi consultat în stare Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon.
de libertate (vezi 41, 8).
4 Literal: „m’au furat”. 1Şi a fost că după doi ani a avut şi Fa-
5 Cuvântul folosit aici e acelaşi ca în 37, 20-24, raon un vis. Se făcea că stătea lângă
lákkos putând însemna „fântână”, „puţ”, dar şi Râu1 ;
„groapă” sau, prin extindere, „temniţă” (o groapă
era folosită uneori drept închisoare, vezi Dn 6, 1Evorba de Nil, nume a cărui rădăcină egip-
11). Îngropat şi înălţat, Iosif capătă astfel şi o teană înseamnă „Râul” sau „Fluviul”. De apele
dimensiune simbolică, aceea de prefigurare a po- Nilului depindeau în exclusivitate fertilitatea şi
gorârii şi învierii lui Hristos. belşugul agricol.
FACEREA 41 86
2 şi iată, din Râu au ieşit şapte vaci, rob al căpeteniei gărzii; şi dacă i le-am
frumoase la vedere şi grase la trup, şi spus, el ni le-a tâlcuit.
păşteau pe mal. 13 Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s’a şi în-
3 Dar din râu au ieşit după ele alte tâmplat: eu am fost din nou aşezat în
şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la dregătoria mea, iar acela a fost spân-
trup, şi stăteau pe malul Râului lângă zurat”.
celelalte vaci; 14 Atunci a trimis Faraon şi l-a chemat
4 şi vacile cele urâte şi slabe la trup le- pe Iosif. Şi de’ndată l-au scos din tem-
au înghiţit pe cele şapte vaci frumoase niţă, l-au tuns, i-au dat haine curate,
la vedere şi grase. Atunci Faraon s’a şi aşa a venit la Faraon.
trezit. 15 Iar Faraon i-a zis lui Iosif: „Am avut
5 Apoi iar a adormit şi a avut un al doi- un vis, dar nu-i cine să mi-l tâlcuiască.
lea vis: Iată că şapte spice de grâu, Eu însă am aflat spunându-se despre
pline şi frumoase, creşteau dintr’un tine că numa’ ce auzi visele, le şi tâlcu-
singur pai; ieşti”.
6 dar iată că după ele s’au ivit alte şapte 16 Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicându-
spice, subţiri şi pălite de vântul de ră- i: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Fa-
sărit; raon un răspuns mântuitor”.
7 şi cele şapte spice subţiri şi pălite le- 17 Faraon i-a grăit apoi lui Iosif,
au înghiţit pe cele şapte spice frumoase zicându-i: „Iată că’n visul meu stăteam
şi pline. Atunci s’a trezit Faraon, şi pe malul Râului;
iată că era un vis! 18 şi iată că din Râu au ieşit şapte vaci
8 Iar dacă s’a făcut dimineaţă, sufletul grase la trup şi frumoase la vedere şi
i s’a tulburat; şi a trimis să-i cheme pe păşteau pe mal;
toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii 19 şi iată că după ele au ieşit alte şapte
lui; şi le-a povestit Faraon visul, dar nu vaci, rele şi urâte la vedere şi slabe la
era cine să i-l tâlcuiască lui Faraon. trup, de-o urâţenie cum eu n’am văzut
9 Atunci marele paharnic a prins a-i în toată ţara Egiptului;
grăi lui Faraon şi i-a zis: „Astăzi îmi 20 iar cele şapte vaci urâte şi slabe le-au
aduc aminte de păcatul meu2 . înghiţit pe cele şapte vaci dintâi, fru-
10 S’a mâniat odată Faraon pe dregă- moase şi grase,
torii săi şi ne-a pus sub pază în casa 21 şi măcar că ăacesteaî intraseră cu
căpeteniei gărzii, pe mine şi pe marele totu’n pântecele lor, nu se cunoştea că
pitar. le intraseră’n pântece: erau tot atât de
11 Amândoi am visat atunci câte un vis urâte la vedere ca şi la’nceput. Şi dacă
în aceeaşi noapte – şi eu, şi el –, fiecare m’am trezit, am adormit din nou.
având un vis cu însemnare deosebită. 22 Şi’n visul meu am văzut cum
12 Era cu noi acolo un tânăr evreu, un dintr’un singur pai au ieşit şapte spice
pline şi frumoase.
2 În Textul Ebraic: „de păcatele mele” (greşa-
lele împotriva lui Faraon); în Septuaginta: „de 23Şi după ele au ieşit alte şapte spice,
păcatul meu” (acela de a-l fi dat uitării pe Iosif). subţiri şi pălite de vântul de răsărit;
FACEREA 41 87
24 şi cele şapte spice subţiri şi pălite le- 35 Să adune ei toate bucatele celor
au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şapte ani buni care vin şi să dea grâul
şi pline. Le-am spus pe acestea magi- pe mâna lui Faraon, iar bucatele să fie
lor, dar nimeni n’a fost să mi le tâlcu- puse sub pază prin cetăţi;
iască”. 36 aceste bucate vor fi rezerva ţării pen-
25 I-a zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Fa- tru cei şapte ani de foamete ce vor veni
raon este unul: Dumnezeu i-a arătat în ţara Egiptului, şi astfel ţara nu va
lui Faraon ceea ce va să facă. pieri de foame”.
26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte 37 Aceste cuvinte au plăcut lui Faraon
ani, cele şapte spice frumoase sunt şi tuturor dregătorilor săi.
şapte ani: visul lui Faraon este unul. 38 Şi le-a zis Faraon tuturor dregători-
27 Cele şapte vaci urâte şi slabe, care lor săi: „Am mai găsi noi oare un om ca
au ieşit după ele, sunt şapte ani; cele el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?”5
şapte spice subţiri şi pălite de vântul 39 Apoi a zis Faraon către Iosif: „De
de răsărit sunt şapte ani: vor fi şapte vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie
ani de foamete. toate acestea, om mai înţelept şi mai
28 Acesta-i cuvântul pe care i l-am spus priceput decât tine nu se află.
lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui 40 Tu să fii dar în fruntea casei mele .
6
Faraon ceea ce va să facă. Tot poporul meu se va supune poruncii
29 Iată, vin şapte ani de mare belşug în tale, iar eu numai prin tronul meu voi
tot pământul Egiptului. fi mai mare decât tine!”
30 După ei vor veni şapte ani de foa- 41 I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te
mete; uitat va fi tot belşugul în ţara pun astăzi peste toată ţara Egiptului!”,
Egiptului, foametea va secătui ţara, 42 şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi
31 iar belşugul nu va mai fi cunoscut în l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat
ţară din pricina foametei de după el, că în haină de vison, i-a pus la gât colan
va fi foarte grea. de aur,
32 Şi dacă visul i s’a arătat lui Faraon 43 şi a făcut să fie purtat în cea de
de două ori, e pentru că Dumnezeu Şi- a doua sa trăsură, şi crainicul striga
a hotărât cuvântul şi Se grăbeşte să-l înainte-i: „Abrek!”7 Şi’n felul acesta l-a
plinească. pus peste toată ţara Egiptului.
33 Şi acum, să aleagă Faraon un bărbat 5 În „duhul lui Dumnezeu” sunt concentrate
priceput şi înţelept şi să-l aşeze peste înţelepciunea, priceperea, ştiinţa şi iscusinţa:
toată ţara Egiptului. vezi Iş 31, 3. De notat că în toată această re-
latare nu sunt implicaţi zeii Egiptului, ci Dum-
34 Aceasta să facă Faraon, şi să aşeze
nezeul lui Israel.
ispravnici3 peste ţară, pentru ca’n cei 6 Literal: „peste casa mea”; intendent; isprav-
şapte ani de belşug să adune a cincea nic.
parte din strânsura4 Egiptului. 7 „Abrek” e numai în Textul Ebraic. Cuvânt
44 Apoi Faraon a zis către Iosif: „Eu 54 au prins a veni cei şapte ani de foa-
sunt Faraon! În toată ţara Egiptului mete, după cum spusese Iosif. Foa-
nimeni nu-şi va mişca mâna sau picio- mete s’a făcut atunci în toate ţările, dar
rul fără’ncuviinţarea ta!” în toată ţara Egiptului era pâine.
45 Şi l-a numit Faraon pe Iosif cu nu- 55 Când însă a flămânzit şi toată ţara
mele de Ţafnat-Paneah8 şi i-a dat-o de Egiptului, atunci poporul a strigat la
soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera9 , Faraon să-i dea pâine, dar Faraon a zis
marele preot din Iliopolis10 . către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif;
46 Iosif era de treizeci de ani când ce vă va spune el, aceea faceţi!”
s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, re- 56Şi dacă foametea s’a’ntins pe tot cu-
gele Egiptului. Ieşind apoi Iosif de la prinsul ţării, a deschis Iosif toate grâ-
faţa lui Faraon, a cutreierat toată ţara narele şi vindea pâine tuturor Egipte-
Egiptului. nilor.
47 Şi’n cei şapte ani de belşug a rodit
57Dar toate ţările veneau în Egipt să
pământul cu mare rodnicie. cumpere pâine de la Iosif, căci foame-
48 Iar el a adunat toate bucatele celor tea se înstăpânise’n tot pământul.
şapte ani care-au fost cu belşug în ţara
Egiptului şi le-a pus prin cetăţi, în fi-
ecare cetate punând strânsura câmpu-
rilor dimprejur.
42
49 A strâns Iosif grâu îmbelşugat ca ni-
Întâia călătorie a fraţilor lui Iosif
sipul mării, până ce nu l-au mai putut
în Egipt.
socoti, de mult ce era.
50 Înainte însă de a fi sosit cei şapte ani
1 Aflând Iacob că este grâu în Egipt, a
de foamete, lui Iosif i s’au născut doi fii, zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la
aduşi pe lume de Asineta, fata lui Poti- altul?
Fera, preotul din Iliopolis. 2Iată, am auzit că este grâu în Egipt.
51 Celui întâi-născut i-a pus Iosif nu-
Coborâţi-vă1 acolo şi cumpăraţi ceva
mele Manase, „pentru că [şi-a zis el] bucate, ca să ne ţinem în viaţă şi să nu
m’a făcut Dumnezeu să-mi uit toate murim”.
necazurile şi toată casa tatălui meu”; 3Atunci fraţii lui Iosif, zece din ei, s’au
52 iar celuilalt i-a pus numele Efraim, coborât să cumpere grâu din Egipt;
„pentru că [şi-a zis el] Dumnezeu m’a 4 dar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu
făcut roditor în pământul suferinţei l-a trimis Iacob cu fraţii săi, pentru că-
mele”. şi zicea: „Nu cumva să i se întâmple
53 Iar după ce au trecut cei şapte ani de ceva rău!”
belşug care au fost în ţara Egiptului, 5Au venit deci fiii lui Israel să cumpere
8 Ţafnat-Paneah: nume egiptean care poate şi ei printre alţii care veneau, căci foa-
însemna „A zis Dumnezeu: El e viu” sau „omul metea bântuia şi’n pământul Canaa-
care ştie tot”. nului.
9 O altă formă a numelui lui Putifar.
10 Sau „Heliopolis”; localitate la nord-est de ac- 1 Din centrul muntos al Palestinei se „cobora”,
tualul Cairo, centrul cultului lui Ra, zeul solar. într’adevăr, spre şesurile Nilului.
FACEREA 42 89
6 Iar Iosif era căpetenie peste ţară; tot 16 Trimiteţi pe unul din voi să-l aducă
el era cel ce vindea la tot poporul ţării. pe fratele vostru; voi însă rămâneţi
Şi dac’au sosit şi fraţii lui Iosif, i s’au la popreală până ce se va dovedi dacă
închinat până la pământ. spusele voastre sunt adevărate ori ba;
7 De’ndată ce Iosif şi-a văzut fraţii,
de nu4 , pe viaţa lui Faraon: sunteţi
i-a recunoscut, dar s’a prefăcut a le într’adevăr spioni”.
fi străin şi le-a grăit aspru, zicând: 17 Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile.
„Voi, de unde-aţi venit?” Iar ei au zis: 18 Iar a treia zi le-a zis: „Faceţi asta, şi
„Din ţara Canaanului, să cumpărăm veţi fi vii – căci eu mă tem de Dumne-
bucate”. zeu –:5
8 Aşa că Iosif i-a recunoscut pe fraţii 19 De sunteţi oameni paşnici, unul din-
săi, dar ei nu l-au recunoscut. tre voi6 să rămână la popreală’n închi-
9 Atunci Iosif şi-a adus aminte de vi-
soare, iar voi mergeţi şi duceţi grâul pe
sele pe care le visase despre ei şi le-a care l-aţi cumpărat
zis: „Voi sunteţi spioni. De-aia aţi ve- 20 şi să mi-l aduceţi pe fratele vostru
nit, să puneţi ochii pe punctele slabe cel mai mic; atunci vor fi spusele voas-
ale ţării!” tre vrednice de crezare şi nu veţi muri”.
Iar ei au făcut aşa.
10 Ei au zis: „Nu, domnul nostru! Robii
tăi au venit să cumpere bucate. 21 Şi ziceau unii către alţii: „Vai nouă,
că’ntr’adevăr am păcătuit împotriva
11 Noi suntem toţi feciorii unui singur
fratelui nostru! căci am văzut cum se
om, suntem oameni cinstiţi, robii tăi
zbuciuma sufletu’n el când se ruga de
nu sunt spioni. . . ”.
noi, dar noi nu l-am auzit; iată de ce-a
12 Iar el le-a zis: „Nu!: să luaţi la ochi venit peste noi această urgie!”
punctele slabe ale ţării, de-aia aţi ve- 22 Atunci răspunzând Ruben, le-a zis:
nit!. . . ”. „Nu v’am spus eu vouă să nu vă fa-
13 Ei au zis: „Noi, robii tăi, suntem doi- ceţi păcat împotriva băiatului? Dar voi
sprezece fraţi în ţara Canaanului, cel nu m’aţi ascultat, şi iată că sângele lui
mai mic e acum împreună cu tatăl nos- cere răzbunare”.
tru, iar unul nu mai este”2 . 23 Ei însă nu ştiau că Iosif înţelege,
7
14 Dar Iosif le-a zis: „E’ntocmai cum pentru că el vorbise cu ei prin tălmaci .
v’am spus eu când am zis că sunteţi 24 Atunci Iosif s’a’ndepărtat de ei şi a
spioni. plâns. Apoi a venit din nou la ei şi le-a
15 Veţi fi însă puşi la’ncercare: Pe viaţa vorbit; şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi
lui Faraon3 , nu veţi pleca din locul l-a legat în faţa ochilor lor.
acesta decât numai dacă fratele vostru 4 Condiţional cu înţeles larg: dacă nu veţi ac-
cel mai mic va veni aici. cepta proba; dacă, acceptând-o, nu-l veţi aduce
pe fratele vostru. Strategie prin care Iosif îşi con-
2 „Numai este”: exprimare prudentă, care nu strânge fraţii să i-l aducă pe Veniamin.
5 Atitudinea lui Iosif se îndulceşte, iar el o mo-
implică neapărat moartea celui în cauză (vezi şi
v. 32). Cei zece se simt obligaţi să dea amănunte tivează.
familiale spre a dovedi că nu au intenţii rele. 6 Literal: „un frate de-al vostru”.
3 Jurământ obişnuit la Egipteni. 7 Literal: „între ei era un tălmaci”.
FACEREA 43 90
25 După aceea a poruncit Iosif să li se voi da îndărăt, iar voi veţi putea să cu-
umple sacii cu grâu, argintul fiecăruia treieraţi ţara pentru negoţ”.
să i se pună în sacul său, şi să li se dea 35Dar când ei şi-au deşertat sacii, iată
merinde pentru drum. Şi li s’a făcut că’n sacul fiecăruia era punga cu argin-
întocmai. tul său; şi dac’au văzut, ei şi tatăl lor,
26 Şi punându-şi ei grâul pe asini, au pungile cu argintul lor, au fost cuprinşi
plecat de acolo. de spaimă.
27 Dar când unul din ei şi-a dezlegat sa- 36 Şi le-a zis Iacob, tatăl lor: „M’aţi lă-
cul ca să-şi hrănească asinii la locul de sat fără copii: Iosif nu mai este, Si-
popas, şi-a văzut argintul în gura sacu- meon nu mai este, şi-acum vreţi să mi-
lui l luaţi pe Veniamin! Pe mine cade to-
28 şi a zis către fraţii săi: „Mi s’a îna- tul. . . ”.
poiat argintul, iată-l în sacul meu!”. . . 37 Dar Ruben i-a grăit tatălui său, zi-
Atunci le-a pierit inima, şi cu spaimă când: „Dă-mi-l mie în seamă, şi eu ţi-l
ziceau unul către altul: „Ce-a făcut voi aduce înapoi; dacă nu ţi-l voi aduce,
oare Dumnezeu cu noi?”. . . să-i omori pe cei doi feciori ai mei!”
29 Iar dacă au venit la Iacob, tatăl lor, 38 Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se
în ţara Canaanului, i-au povestit toate va coborî cu voi [în Egipt], pentru că
câte li se întâmplaseră, zicând: fratele lui a murit şi doar el a rămas9 .
30 „Omul care-i stăpân peste ţara aceea Dacă i se întâmplă vreun rău pe calea’n
ne-a vorbit cu asprime şi ne-a pus sub care-aveţi a merge, atunci cu’ntristare
pază, ca şi cum noi ne-am fi dus să-i îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul
spionăm pământul. morţilor”10 .
31 Dar noi i-am spus: Suntem oameni
paşnici, nu suntem spioni;
43
32 noi suntem doisprezece fraţi, fii ai
aceluiaşi părinte; e unul care nu mai
A doua călătorie a fraţilor lui Iosif
este, iar cel mai mic este acum împre-
în Egipt.
ună cu tatăl nostru în ţara Canaanu-
lui. . . 1 Dar foametea se’nteţea pe pământ.
33 Însă omul care-i stăpân peste ţara 2 Şi a fost că dac’au isprăvit ei de mân-
aceea ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte cat grâul pe care-l aduseseră din Egipt,
eu că sunteţi paşnici: Lăsaţi aici la tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou de
mine pe unul din fraţi, luaţi-vă grâul ne cumpăraţi ceva bucate!”
pe care l-aţi cumpărat pentru familia 3 Dar Iuda i-a grăit: „Cu jurământ ni
voastră, şi duceţi-vă; s’a jurat nouă omul acela când a zis: –
1
34 dar să-l aduceţi la mine pe fratele La mine nu veţi mai ajunge dacă fra-
vostru cel mai mic, şi atunci voi cu- tele vostru cel mai mic nu-i cu voi. . .
noaşte că nu sunteţi spioni, că sunteţi 9 Din cei doi fii ai Rahelei.
oameni paşnici; pe fratele vostru8 vi-l 10 Pentru „locaşul morţilor” vezi nota de la 37,
35.
8 Simeon (ostaticul). 1 Literal: „faţa mea nu veţi vedea-o”. . .
FACEREA 43 91
4 Aşadar, dacă-l trimiţi cu noi pe fratele 14 Iar Dumnezeul meu2 să vă dea tre-
nostru, ne vom coborî [în Egipt] să-ţi cere pe lângă omul acela, ca să vi-l dea
cumpărăm bucate; şi pe celălalt frate al vostru, şi pe Veni-
5 dar dacă nu-l trimiţi pe fratele nostru
amin. Cât despre mine, de-mi va fi dat
cu noi, nu ne vom coborî, căci omul ne- să rămân fără copii, să rămân!”
a spus-o: – La mine nu veţi mai ajunge 15 Şi luând bărbaţii cu ei aceste daruri,
dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu au luat şi argint de două ori mai mult,
voi!” l-au luat şi pe Veniamin, au pornit la
drum şi s’au coborât în Egipt şi i s’au
6 Israel a zis: „De ce mi-aţi făcut voi
înfăţişat lui Iosif.
mie răul acesta, de a-i fi spus acelui om
că mai aveţi un frate?. . . ”. 16 Dar când Iosif l-a văzut între ei şi pe
Veniamin, fratele său cel de-o mamă,
7 Ei au răspuns: „El, omul acela, este
a zis către iconomul casei sale: „Adu-
cel ce ne-a întrebat despre noi şi des-
i pe oamenii aceia în casă, şi’njunghie
pre neamul nostru: – Tatăl vostru mai
din vite şi găteşte, pentru că oamenii
trăieşte? mai aveţi voi vreun frate?. . .
vor prânzi cumine!”
Noi i-am răspuns după cum ne-a între-
bat. De unde era să ştim noi că el ne va 17 Iar omul a făcut aşa cum îi spusese
zice: – Aduceţi-l pe fratele vostru!?. . . ”. Iosif, şi i-a adus pe oameni în casa lui
Iosif.
8 Iuda însă a zis către Israel, tatăl său:
18 Iar oamenii, văzând că sunt aduşi
„Trimite băiatul cu mine, şi ne vom ri-
în casa lui Iosif, au zis: „Din pricina
dica şi vom merge ca să trăim şi să nu
argintului ce ne-a fost înapoiat în saci
murim, atât noi cât şi tu şi cei ce sunt
data trecută, de-aceea ne duc înlăun-
în grija noastră.
tru, ca să ne găsească pricină, să se
9 Îl iau eu pe răspunderea mea; din arunce asupra noastră, să ne facă robi
mâna mea să-l ceri. Dacă nu ţi-l aduc şi să ne ia asinii”.
şi nu ţi-l voi înfăţişa, vinovat să fiu eu 19 Şi apropiindu-se ei de iconomul casei
faţă de tine în toate zilele vieţii mele; lui Iosif, i-au vorbit în uşa casei şi i-au
10 că de n’am fi zăbovit atât, ne-am fi zis:
întors acum a doua oară”. 20 „Rugămu-ne, domnule. . . , a mai fost
11 A zis atunci Israel, tatăl lor: „Dacă- o dată când noi ne-am coborât aici să
i pe-aşa, ei bine, faceţi aşa: luaţi în cumpărăm bucate;
tărhaturile voastre câte ceva din roa- 21 dar a fost că dac’am ajuns la locul
dele pământului şi duceţi-i-le omului de popas şi ne-am dezlegat sacii, iată
în dar: puţin balsam şi puţină miere, că argintul fiecăruia era’n gura sacului
tămâie şi smirnă şi migdale şi alune. său, argintul nostru’n chiar greutatea
12 Luaţi cu voi argint de două ori mai lui; aşa că l-am adus acum îndărăt, noi
mult; duceţi cu voi argintul care v’a fost cu mâinile noastre;
pus înapoi în sacii voştri: poate c’a fost 22 iar pentru cumpărat bucate am adus
o greşeală. alţi bani; nu ştim cine ne-a pus nouă
13Luaţi-l pe fratele vostru şi porniţi la 2 În Textul Ebraic: El-Şaddai = Dumnezeu-
să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi bi- 14 Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif,
nele cu răul? care era încă acolo, şi i-au căzut cu faţa
5 de ce mi-aţi furat cupa de argint?
la pământ;
nu este ea aceea din care bea stăpânul 15 iar Iosif le-a zis: „De ce-aţi făcut voi
meu şi’n care ghiceşte1 ? Rău aţi făcut o faptă ca aceasta? Oare n’aţi ştiut că
ce-aţi făcut!” un om ca mine poate ghici?”
6 Şi dacă i-a ajuns, le-a spus cuvintele 16 A zis Iuda: „Ce să-i răspundem noi
acestea. domnului nostru? ce să zicem? cu
ce să ne dezvinovăţim?. . . Dumnezeu
7 Iar ei au răspuns: „De ce grăieşte
este Cel ce a descoperit greşeala3 ro-
domnul astfel de cuvinte? Departe de
bilor tăi. . . Iată, acum suntem robii
robii tăi să fi făcut o astfel de faptă.
domnului nostru, atât noi cât şi acela
8 De vreme ce şi argintul pe care l-am la care s’a găsit cupa”.
găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus 17 Iosif însă le-a zis: „Nu, departe de
îndărăt tocmai din ţara Canaanului, mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela
cum era să furăm din casa stăpânului la care s’a găsit cupa; cât despre voi,
tău argint sau aur? duceţi-vă cu pace la tatăl vostru”.
9 Acela dintre robii tăi la care se va găsi
18 Atunci Iuda s’a apropiat de el
cupa, acela să moară!, iar noi vom fi ro- şi i-a zis:4 „Rogu-mă, doamne!,
bii domnului nostru”. îngăduie-i robului tău să spună o
10 El a zis: „Începând din această clipă, vorbă’nainte-ţi fără ca mânia ta să
aşa să fie cum aţi spus: acela la care se se-aprindă’mpotriva robului tău, căci
va găsi cupa, acela va fi robul meu; iar tu eşti ca şi Faraon.
voi, voi veţi fi fără vină”. 19 Doamne, tu i-ai întrebat pe robii tăi,
11 Atunci ei s’au grăbit, fiecare, să-şi zicându-le: – Aveţi voi tată sau frate?
dea sacul jos, şi fiecare şi-a dezlegat sa- 20 Iar noi i-am spus domnului nostru:
cul. – Avem tată bătrân, cu un fiu mai mic,
12 Iar acela a căutat, începând cu cel copilul bătrâneţelor sale; fratele aces-
mai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tâ- tuia a murit şi numai el a rămas de la
năr; şi cupa a fost găsită în sacul lui mama sa, şi tatăl său îl iubeşte.
Veniamin. 21 Iar tu ai zis către robii tăi: – Aduce-
13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele , şi-a ţi-l pe acela la mine, ca să-l învăluie
2
5
pus fiecare sacul pe asin şi s’au întors ochii mei!
în cetate. 3 Literal: „nedreptatea”. Nu greşeala de a fi
tură de ulei turnată într’o cupă cu apă. Vezi şi v. din cele mai frumoase pagini ale Vechiului Tes-
15. tament.
2 În semn de durere, de jale, de disperare; deşi 5 Verbul original sugerează nu atât nevoia de
li se făgăduise libertatea, fraţii se declară soli- încredinţare asupra unui fapt îndoielnic, cât pe
dari cu Veniamin (altfel decât fuseseră cândva aceea de a-şi astâmpăra un dor şi de a-l ocroti pe
faţă de Iosif). cel dorit, de a-i purta de grijă.
FACEREA 45 94
22 Atunci noi i-am spus domnului nos- pune în faţa ochilor tăi, vinovat să fiu
tru: – Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl; eu faţă de părintele meu în toate zilele
dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său, acesta vieţii mele. . .
ar muri. 33 Acum, aşadar, să rămână robul tău,
23 Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă în locul băiatului, rob la domnul meu,
nu va veni cu voi fratele vostru cel mai iar băiatul să se ducă împreună cu fra-
mic, la mine nu veţi mai ajunge!. . . ţii săi.
24 Şi a fost că dacă ne-am întors noi la 34 Fiindcă eu, cum mă voi duce eu la
robul tău, tatăl nostru, i-am povestit părintele nostru fără ca băiatul să fie
vorbele domnului meu. cu noi? Nu, nu vreau să văd nefericirea
25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: – ce s’ar năpusti asupra părintelui meu!”
Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi
ceva bucate!,
26 noi i-am răspuns: – Nu ne mai putem
45
duce; dacă însă fratele nostru cel mai
mic e cu noi, atunci ne ducem, fiindcă Iosif li se descoperă fraţilor săi.
nu mai putem să vedem faţa acelui om 1 Atunci Iosif nu s’a mai putut stăpâni
dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat:
cel mai mic. „Afară de la mine toată lumea!” Aşa că
27 Atunci robul tău, tatăl nostru, ne-a nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li
zis: – Voi ştiţi că femeia mea mi-a năs- s’a descoperit fraţilor săi.
cut doi fii; 2 Plângând, şi-a ridicat el glasul, şi toţi
28 unul s’a dus de la mine, şi eu am zis: Egiptenii au auzit, şi s’a auzit şi’n casa
De bună seamă, a fost sfâşiat!. . . Şi nu lui Faraon.
l-am mai văzut până’n ziua de azi. 3 Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu
29 Aşadar, dacă şi pe acesta-l veţi lua de sunt Iosif!. . . Tata mai trăieşte?”1 Fra-
dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla ţii lui însă nu i-au putut răspunde, căci
lui ceva rău pe drum, atunci cu întris- deodată’ncremeniseră’nainte-i.
tare îmi veţi pogorî cărunteţile în loca- 4 Şi Iosif a zis către fraţii săi:
şul morţilor. . . „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s’au
30 Şi acum, dacă eu mă voi întoarce la apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif,
robul tău, tatăl nostru, fără să fie cu fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut
noi băiatul de al cărui suflet e legat su- pentru Egipt.
fletul său, 5 Acum însă să nu vă întristaţi, nici
31 atunci, de’ndată ce va vedea că băia- să vă pară rău că m’aţi vândut aici, fi-
tul nu-i cu noi, el va muri, iar robii tăi indcă spre păstrarea vieţii m’a trimis
cu’ntristare vor pogorî cărunteţile ro- pe mine Dumnezeu înaintea voastră.
bului tău, părintele nostru, în locaşul 6 Că iată, doi ani sunt de când foame-
morţilor. tea bântuie pe pământ, şi încă cinci ani
32 Or, tocmai eu, robul tău, eu l-am luat 1 Întrebare consemnată dintr’o altă tradiţie
pe băiat de la părintele nostru şi am redacţională. Răspunsul ei se află în cuvântarea
zis: – Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi lui Iuda (vv. 31-34).
FACEREA 45 95
mai sunt în care nici arătură nu va fi, 15 Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a
nici seceriş. plâns asupră-le; după care şi fraţii săi
7 Căci Dumnezeu m’a trimis înaintea au grăit cu el.
voastră ca să vă păstreze vouă o rămă- 16 Iar vestea a pătruns în casa lui Fa-
şiţă2 pe pământ şi viaţa să v’o păzească raon: „Au venit – se spunea – fraţii lui
spre marea urmare3 . Iosif!” Iar Faraon şi curtenii săi s’au
8 Aşadar, nu voi m’aţi trimis aici, ci bucurat.
Dumnezeu; şi El m’a făcut ca un tată 17 Şi a zis Faraon către Iosif: „Spune-
lui Faraon, domn peste toată casa lui le fraţilor tăi: – Iată ce să faceţi:
şi stăpânitor peste toată ţara Egiptu- Încărcaţi-vă animalele şi duceţi-vă în
lui. ţara Canaanului.
9 Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl 18 Luaţi-l pe tatăl vostru, luaţi-vă fa-
meu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău, miliile, veniţi la mine şi vă voi da tot ce
Iosif: Dumnezeu m’a făcut domn peste e mai bun din ţara Egiptului şi vă veţi
tot Egiptul; coboară-te la mine, nu ză- hrăni cu grăsimea pământului.
bovi.
19 Iar tu, tu dă-le această poruncă: –
4
10 Vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi Iată ce să faceţi: Luaţi-vă din ţara
aproape de mine, tu, feciorii tăi şi fiii Egiptului căruţe pentru copiii voştri şi
fiilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate pentru femeile voastre, luaţi-l pe pă-
câte sunt ale tale; rintele vostru şi veniţi.
11 acolo te voi hrăni – căci vor mai fi 20 Să nu vi se scurgă ochii după bunu-
încă cinci ani de foamete –, ca să nu rile voastre, fiindcă tot ce-i mai bun în
pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale ţara Egiptului al vostru va fi”.
tale. . .
21 Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Iar Io-
12 Iată, ochii voştri văd, ca şi ochii fra-
sif le-a dat căruţe după porunca rege-
telui meu Veniamin, că gura mea este lui Faraon; datu-le-a şi merinde pentru
cea care vă grăieşte. drum.
13 Povestiţi-i deci părintelui meu toată
22 Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat
slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi vă- haine de schimb, iar lui Veniamin i-a
zut, şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părin- dat şi trei sute de arginţi, precum şi
tele meu aici!” cinci rânduri de haine.
14 Şi căzând el apoi pe grumazul lui Ve-
23 Iar tatălui său i-a trimis în acelaşi
niamin, fratele său, a plâns; iar Venia- fel: zece asini încărcaţi din toate bună-
min a plâns şi el pe grumazul lui. tăţile Egiptului şi zece asine încărcate
2 Un grup restrâns, din care poporul se va re- cu grâu, cu pâine şi cu merinde pentru
face’n timp. călătoria tatălui său.
3 Anticipare aluzivă a profeţiei din 50, 24 (eli-
berarea din Egipt şi întoarcerea în Ţara Făgădu- 24 Apoi el le-a dat drumul fraţilor săi,
inţei). care au plecat; iar el le-a zis: „Să nu vă
4 Textual: „Ghesemul Arabiei”. Goşen, re-
sfădiţi pe cale!”
giune situată, după toate probabilităţile, în col-
ţul de nord-est al Deltei Nilului. În 47, 11 iden- 25Şi dac’au plecat din Egipt, ei au sosit
tificată cu „pământul lui Ramses”. în ţara Canaanului, la Iacob, tatăl lor,
FACEREA 46 96
26 şi i-au adus vestea: „Fiul tău Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi”2 .
trăieşte, şi el e mai mare peste toată 5 Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la
ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacob Beer-Şeba, iar fiii lui Israel l-au urcat
n’a tresărit, fiindcă el nu-i credea. pe Iacob, tatăl lor, şi pe pruncii şi feme-
27 Când însă ei i-au spus toate cuvin- ile lor, în căruţele pe care le trimisese
tele pe care Iosif le grăise către ei şi Iosif ca să-l aducă.
când a văzut el căruţele pe care Iosif 6 Luându-şi ei averile şi toate vitele pe
le trimisese ca să-l aducă, atunci duhul care le agonisiseră în ţara Canaanului,
lui Iacob, tatăl lor, s’a reînsufleţit: au venit în Egipt, Iacob şi tot neamul
28„Ajunge! – a zis Israel –; Iosif, fiul său împreună cu el:
meu, încă trăieşte! Mă duc să-l văd 7 feciorii săi cu el, şi fiii feciorilor săi,
până nu mor!” fiicele lui şi fetele feciorilor săi; pe tot
neamul său l-a adus cu sine în Egipt.
8 Iată acum numele fiilor lui Israel
46 care au venit în Egipt: Iacob şi fiii săi.
Întâiul-născut al lui Iacob: Ruben.
Iacob pleacă în Egipt. Familia lui
Iacob. El soseşte în Egipt şi-l întâl- 9 Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Heţron şi
neşte pe Iosif. Carmi.
10 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin,
1 Astfel a pornit Israel la drum, cu tot
ce avea. Sosit la Beer-Şeba, a adus Ohad şi Iachin, Ţohar şi Saul, fiii ca-
jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. naaneencei.
2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel 11 Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Me-
noaptea’n vedenie: „Iacobe, Iacobe!” rari.
Iar el a răspuns: „Iată-mă!” 12 Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Şela, Fares şi
3 Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dum- Zara (dar Ir şi Onan au murit în ţara
nezeul părinţilor tăi; nu te teme să te Canaanului). Fiii lui Fares au fost He-
cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu ţron şi Hamul.
din tine popor mare. 13 Fiii lui Isahar: Tola şi Fuva, Iaşub şi
17 Fiii lui Aşer: Imna şi Işva, Işvi, Be- 27 Fiii lui Iosif, care i s’au născut în
ria şi Serah, sora lor. Iar fiii lui Beria: Egipt: nouă5 suflete. Aşadar, de toate,
Heber şi Malkiel. sufletele casei lui Iacob, care au venit
18 Aceştia sunt fiii Zilpei, cea pe care cu el în Egipt: şaptezeci şi cinci.
Laban i-a dat-o Liei, fiica sa; pe aceştia 28 [Iacob] l-a trimis pe Iuda înaintea
i i-a născut ea lui Iacob: şaisprezece sa, la Iosif, pentru ca acesta să-l în-
suflete. tâmpine la Ieroonpolis, în pământul lui
19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Ramses.
Veniamin.
29 Iar Iosif şi-a înhămat caii la caretă
20 Lui Iosif i s’au născut în ţara Egiptu-
şi a ieşit în întâmpinarea lui Israel, ta-
lui Manase şi Efraim, pe care i-a năs- tăl său, la Ieroonpolis. Şi dac’a dat cu
cut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul ochii de el, i-a căzut pe grumaz şi mult
cel mare din Iliopolis3 . Fiul lui Ma- a plâns pe grumazul său.
nase, pe care i l-a născut ţiitoarea sa
Sira, este Machir; iar lui Machir i s’a 30 Şi a zis Israel către Iosif: „De-acum
născut Galaad. Fiii lui Efraim, fratele pot să mor, că ţi-am văzut faţa şi că mai
lui Manase: Sutalaam şi Taam. Iar trăieşti”.
fiii4 lui Sutalaam: Edom.
31 Iar Iosif a zis către fraţii săi şi către
21 Fiii lui Veniamin: Bela, Becher şi familia tatălui său: „Mă duc să-l ves-
Aşbel; fiii lui Bela: Ghera şi Naaman, tesc pe Faraon şi să-i zic: – Fraţii mei
Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard. şi casa tatălui meu, care erau în ţara
22 Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care ea Canaanului, au venit la mine.
i i-a născut lui Iacob: de toţi, paispre-
32 Aceşti oameni sunt păstori – oameni
zece suflete.
care trăiesc din creşterea vitelor – şi şi-
23 Fiii lui Dan: Huşim. au adus cu ei turmele şi cirezile şi toate
24 Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer câte au. . .
şi Şilem.
33 Aşadar, dacă Faraon vă va chema şi
25 Aceştia sunt fiii Bilhăi, pe care La- vă va zice: – Cu ce vă îndeletniciţi?,
ban i-a dat-o roabă fiicei sale Rahela.
Ea i-a născut lui Iacob, de toţi, şapte 34 voi să răspundeţi: – Noi, robii tăi, din
suflete. tinereţile noastre şi pân’ acum suntem
crescători de vite, ca şi părinţii noş-
26 Iar sufletele care au intrat cu Iacob
tri. . . , în felul acesta veţi putea să vă
în Egipt, odrăslite din coapsele lui, fără
aşezaţi în ţinutul Goşen”. Căci Egip-
a le socoti pe femeile fiilor lui Iacob, au
tenilor urâciune le este tot păstorul de
fost de toate şaizeci şi şase.
oi6 .
3 Textul următor, până la sfârşitul versetului,
17 Şi ei şi-au adus vitele la Iosif, iar Io- parte lui Faraon, iar patru părţi să vă
sif le-a dat pâine pe cai şi pe turme şi rămână vouă pentru semănatul ogoa-
pe cirezi şi pe asini; în anul acela i-a relor, pentru hrana voastră şi a celor ce
hrănit cu pâine în schimbul tuturor vi- sunt în casele voastre şi pentru hrana
telor lor. copiilor voştri”.
18 Iar dacă anul acela a trecut, au venit 25 Iar ei au zis: „Tu ne-ai ţinut în
la el în anul următor şi i-au zis: „Nu viaţă: Să aflăm noi milă’n ochii domnu-
vom ascunde de domnul nostru că, de lui nostru şi să-i fim robi lui Faraon!”
vreme ce banii ni s’au sfârşit iar vitele
noastre sunt ale domnului nostru, sub 26 Şi din aceasta a făcut Iosif o rându-
ochii domnului nostru n’au mai rămas ială care dăinuie până astăzi în ţara
decât trupurile şi pământurile noastre. Egiptului: a cincea parte să i se dea lui
Faraon; scutit era doar pământul pre-
19 De ce trebuie să murim noi sub
oţilor, care nu era al lui Faraon.
ochii tăi, şi noi şi pământurile noastre?
Cumpără-ne pentru pâine, pe noi şi 27Astfel s’a aşezat Israel în ţara Egip-
pământurile noastre, iar noi şi pămân- tului, în ţinutul Goşen; şi s’au înstăpâ-
turile noastre îi vom fi robi lui Faraon. nit în el şi-au tot crescut şi foarte s’au
Tu dă-ne sămânţă să semănăm şi să înmulţit.
trăim şi să nu murim şi pentru ca ogoa- 28 Iacob a trăit în ţara Egiptului şap-
rele să nu se părăginească”. tesprezece ani; aşa că zilele lui Iacob,
20 Astfel a cumpărat Iosif pentru Fa- anii vieţii sale au fost o sută patruzeci
raon tot pământul Egiptenilor, în- şi şapte.
trucât Egiptenii şi-au vândut fiecare 29 Şi dacă i s’a apropiat lui Israel vre-
pământul său lui Faraon, că-i îmbol- mea să moară, l-a chemat pe fiul său
dea foametea; şi toată ţara a devenit a Iosif şi i-a zis: „De-am aflat eu har în
lui Faraon. ochii tăi, pune-ţi mâna sub coapsa mea
21 Cât despre popor, şi l-a făcut luişi rob spre mărturie de’ndurare şi credincio-
de la un capăt al Egiptului pân’la celă- şie faţă de mine: să nu mă’ngropi în
lalt. Egipt,
22 Numai pământurile preoţilor nu le- 30 ci fă-mă să dorm împreună cu
a cumpărat Iosif, căci preoţii îşi aveau părinţii mei; scoate-mă din Egipt
mertic5 rânduit de Faraon şi se hră- şi’ngroapă-mă în mormântul lor!” Iar
neau din merticul pe care li-l dădea el a zis: „Voi face după cum ai spus!”
Faraon; iată de ce ei nu şi-au vândut
pământul. 31 Dar [Iacob] a zis: „Jură-mi!” Şi
i s’a jurat. Şi Israel s’a închinat
23 Zis-a Iosif către toţi Egiptenii: „Iată,
rezemându-se pe vârful toiagului6 .
eu v’am cumpărat astăzi pentru Fa-
raon, pe voi şi pământul vostru. Luaţi- 6 În Textul Ebraic: „la căpătâiul patului său”.
vă sămânţă şi semănaţi pământul. La traducere, ebraicul mitta = pat a fost citit
24 Iar la seceriş să daţi a cincea matté (Osty), devenind în Septuaginta rábdos
= toiag. Citat astfel în Evr 11, 21. Oricum, din
5 Raţie de alimente; subvenţie în natură, rân- versiunea greacă rezultă că Iacob era bătrân, dar
duită prin decret regal. încă pe picioare.
FACEREA 48 100
ştiu până’n ziua de azi, 1 Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis:
16 Îngerul care m’a izbăvit pe mine „Adunaţi-vă ca să vă spun ce o să vi se
de tot răul5 să-i binecuvinteze pe co- întâmple’n zilele ce vor veni.
piii aceştia, şi’ntru ei să dăinuiască 2 Strângeţi-vă şi ascultaţi, o, fii ai lui
numele meu şi numele părinţilor mei Iacob, ascultaţi-l pe Israel, tatăl vos-
Avraam şi Isaac, şi să crească ei întru tru!
mulţime mare pe pământ!” 3 Ruben, tu eşti întâi-născutul meu, tă-
17 Când Iosif însă a văzut că tatăl său ria mea şi pârga seminţiei mele, culme
şi-a pus mâna cea dreaptă pe capul lui de mândrie şi culme de putere,
Efraim, i-a părut rău şi a luat mâna 4 clocotitor ca apa: tu nu vei fi întâiul;
tatălui său ca s’o mute de pe capul lui că te-ai suit în patul tatălui tău şi-
Efraim pe capul lui Manase. atunci l-ai pângărit. . . s’a urcat în aş-
18 Şi a zis Iosif către tatăl său: „Nu ternutul meu!. . .
aşa, tată, că cestălalt este întâiul- 5 Simeon şi Levi sunt fraţi; unelte-ale
născut; pe capul său pune-ţi mâna ta cruzimii sunt săbiile lor.
cea dreaptă!” 6 În sfatul lor să nu intre sufletul meu,
19 Tatăl său însă n’a vrut, ci a zis: inima mea1 să nu ia parte’n adunarea
„Ştiu, fiul meu, ştiu; şi el va deveni un lor, căci ei întru mânia lor au omorât
popor, şi el va fi mare; dar fratele său oameni şi’ntru pornirea lor au schilodit
cel mic va fi mai mare decât el, iar se- tauri2 .
minţia acestuia va fi mulţime de po- 7 Blestemată fie-le mânia, căci silnică
poare”. a fost; blestemată fie-le furia, pentru
20 Şi’n ziua aceea i-a binecuvântat cu cruzimea ei. În Iacob îi voi împărţi şi’n
aceste cuvinte: „Întru voi se va bine- Israel îi voi risipi3 .
cuvânta Israel, zicându-se: – Facă-te 4
8 Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi.
Dumnezeu pe tine ca pe Efraim şi ca Mâinile tale’n gâtul vrăjmaşilor tăi.
pe Manase!” (l-a pus pe Efraim înain- Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău.
tea lui Manase). 9 Iuda-mi este pui de leu: de pe pradă,
21 Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu fiul meu, te-ai ridicat. Iată, s’a lăsat
mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va pe labe, ca un leu mi s’a culcat, ca o
întoarce în ţara părinţilor voştri; leoaică. . . Cine va’ndrăzni să-l scoale?
22 eu însă îţi dau ţie mai mult decât fra- 10 Domnitor nu va lipsi din Iuda, şi nici
ţilor tăi: îţi dau Sichemul, pe care eu cârmuitor din coapsele lui până va veni
cu sabia mea şi cu arcul meu l-am luat 1 Textual: „ficatul meu” (considerat drept se-
din mâinile Amoreilor”. diu al afectelor). În Textul Ebraic: „slava mea”.
2 I-au ologit prin tăierea tendoanelor de dina-
ceea ce i-a fost hărăzit: Cel pe Care 22 Iosif, fiu al mândriei mele, fiu dorit
neamurile Îl aşteaptă5 . al mândriei mele, fiul meu din urmă,
11 Acela-şi va lega de viţă asinul şi de
întoarce-te la mine!
coardă mânzul asinei. În vin îşi va 23 Arcaşii mi l-au hăituit, împreună-au
spăla veşmântul, şi’n sânge de stru- tras asupră-i şi mi l-au silit la luptă.
gure mantaua6 . 24 Dar arcul lor s’a frânt întru tărie şi
12 Ochii-i scapără de vin, dinţii săi sunt braţele li s’au slăbit în vine prin braţul
albi de lapte. Celui-Tare al lui Iacob, Tăria şi Scutul
13 Zabulon va locui lângă mare; el va
lui Israel.
fi liman corăbiilor, iar hotarul său se 25 De la Dumnezeul tatălui tău – El să
va’ntinde până la Sidon. te-ajute! – şi de la Cel Atotputernic –
14 Isahar nu mai poate de bine şi s’a
El să te binecuvinteze! –, de la El să
culcat în mijlocul ţarinilor; vină binecuvântările cerului înalt şi bi-
necuvântările adâncului de jos, binecu-
15 văzând el că odihna-i bună şi că
vântările sânului şi ale pântecelui.
pământul este gras, şi-a pus umărul la
muncă şi s’a făcut lucrător de pământ. 26 Binecuvântările tatălui tău şi ale
mamei tale sunt mai puternice de-
16 Dan îşi judecă poporul ca pe una din
cât binecuvântările munţilor celor din
seminţiile lui Israel. veac şi decât binecuvântările dealuri-
17 Dan va fi şarpe la drum, viperă la po- lor celor veşnice. Fi-vor ele pe capul lui
tecă; înveninează glezna calului ca să Iosif, pe creştetul celui osebit între fra-
cadă călăreţul. ţii săi.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne! 27 Veniamin: lup răpitor, dimineaţa-
19 Gad: de hoarde va fi hărţuit, dar şi şi va mânca prada, pradă va’mpărţi
el le va hărţui din urmă. seara”.
20 Aşer: grasă este pâinea lui, el pe bo- 28 Toţi aceştia sunt cei doisprezece fii
ieri îi va hrăni. ai lui Iacob şi pe acestea le-a spus tatăl
lor şi i-a binecuvântat: pe fiecare cu bi-
21 Neftali: tulpină crescută’n văzduh, necuvântarea sa, aşa i-a binecuvântat.
în juru-i roind frumuseţe.
29Şi le-a zis: „Eu mă voi adăuga la
5 Text mesianic, atât în redactarea metaforică poporul meu. Să mă îngropaţi lângă
a Versiunii Ebraice, cât şi în aceea, mai trans- părinţii mei, în peştera din ţarina lui
parentă, a Septuagintei. „Ceea ce i-a fost hă- Efron Heteul,
răzit”: ceea ce îi aparţine, dar i-a fost pus deo-
parte, ca rezervă. Mesia este însă un bun uni- 30 în peştera din ţarina Macpela, în
versal: prezent în aşteptarea (nădejdea) neamu- faţa lui Mamvri, în pământul Canaa-
rilor, El rămâne o virtualitate istorică până în nului, pe care a cumpărat-o Avraam de
momentul întrupării („plinirea vremii”, Ga 4, 4).
T. M.: „Sceptru nu va lipsi din Iuda, nici toiag de la Efron Heteul ca loc de veci;
cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Îm- 31acolo i-au îngropat pe Avraam şi pe
păciuitorul, Căruia popoarele I se vor supune”.
6 Versetele 11 şi 12 sunt un fragment dintr’un Sarra, femeia sa, acolo i-au îngropat
vechi poem care celebrează viaţa fericită a tribu- pe Isaac şi pe Rebeca, femeia sa; şi tot
lui lui Iuda, dar şi decadenţa acestuia. acolo am îngropat-o eu pe Lia;
FACEREA 50 103
32ţarina şi peştera din ea au fost cum- jitorii lui Faraon şi bătrânii casei sale
părate de la feciorii lui Het”. şi toţi bătrânii din ţara Egiptului
33 Şi dacă Iacob a sfârşit să le dea po- 8 şi toată familia lui Iosif, fraţii săi şi
runci fiilor săi, şi-a’ntins picioarele în toată familia tatălui său şi neamul lui.
pat, şi-a dat suflarea cea din urmă şi Nu şi-au lăsat în ţinutul Goşen decât
s’a adăugat la poporul său. copiii, oile şi vitele.
9 Cu el au plecat, de asemenea, căruţe
şi călăreţi: caravana devenise uriaşă.
50 Şi ajungând ei la aria lui Atad, de
10
dincolo de Iordan, au plâns acolo cu
Înmormântarea lui Iacob. Moar- mare plângere tânguitoare; şi l-a jelit
tea lui Iosif. Iosif pe tatăl său timp de şapte zile.
1 Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui 11 Văzând plângerea de la aria lui Atad,
său, l-a plâns şi l-a sărutat. Canaaneenii, locuitorii acelui ţinut, au
2 Iosif le-a poruncit apoi doctorilor care zis: „Amarnică e plângerea aceasta la
erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe Egipteni”. Deaceea i s’a dat locului
tatăl său; şi doctorii l-au îmbălsămat aceluia numele Abel-Miţraim, adică
pe Israel1 . Plângerea-Egiptenilor, care loc e din-
colo de Iordan.
3 După ce s’au împlinit patruzeci de zile
– că atâtea zile trebuie pentru îmbăl- 12 Aşa au făcut fiii lui [Iacob] cu el,
sămare – l-au plâns Egiptenii şaptezeci după cum le poruncise:
de zile. 13 l-au dus fiii săi în ţara Canaanului
4 Iar dacă au trecut zilele plângerii, şi l-au îngropat în peştera din ţarina
le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon2 : Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care
„Dac’am aflat eu har în ochii voştri, Avraam o cumpărase, cu ţarină cu tot,
spuneţi-i din partea mea lui Faraon: de la Efron Heteul, ca loc de veci.
5 – Înainte de a muri, tatăl meu m’a pus 14 Iosif s’a întors apoi în Egipt, el şi fra-
să-i jur, zicându-mi: În mormântul pe ţii lui şi toţi cei ce se suiseră cu el să-şi
care mi l-am săpat eu în ţara Canaanu- îngroape tatăl.
lui, acolo să mă’ngropi. . . Aşadar, lasă- 15 Când însă fraţii lui Iosif au văzut că
mă acum să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl lor e mort, au zis: „S’ar putea ca
tatăl meu, şi mă voi întoarce”. Iosif să-şi aducă aminte de nelegiuirea
6 Iar Faraon a răspuns: „Suite-te şi-l noastră şi să-şi răzbune răul pe care
îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a ju- noi i l-am făcut. . . ”.
rat el”. 16 Şi i-au trimis vorbă lui Iosif, zicându-
7 Şi s’a suit Iosif să-l îngroape pe tatăl i: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat o
său; şi’mpreună cu el s’au suit toţi slu- straşnică poruncă:
17 – Aşa să-i spuneţi lui Iosif: Iartă-le
1 Îmbălsămarea – prin care un cadavru deve-
Ieşirea
care-i conferea acestui număr şi o valoare simbo- 2 Cetăţi situate la est de Delta Nilului, adică
lică). Septuaginta însă, urmărind atestarea tu- în imediata vecinătate a ţinutului Goşen. Ter-
turor urmaşilor lui Israel, adaugă pe cei doi fii menul „cetăţi-grânare” poate indica nu numai lo-
şi pe nepotul lui Efraim, pe fiul şi pe nepotul lui curi de însilozare a alimentelor, ci şi garnizoane
Manase, totalizând astfel 75 (vezi şi Fc 46, 27), militare. Cetatea On sau Iliopolis este indicată
cifră preluată şi de Noul Testament (FA 7, 14). numai în Septuaginta.
IEŞIREA 2 106
11 Şi a fost că după multă vreme, când ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-
se făcuse mare, Moise a ieşit la fraţii a adăpat oile”.
săi, fiii lui Israel, şi le-a văzut corve- 20Zis-a el către fiicele sale: „Unde e?
zile. A văzut cum un egiptean îl bătea cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să
pe un evreu, unul dintre fraţii săi, din- mănânce!5 ”
tre fiii lui Israel.
21 Şi a rămas Moise la omul acela, iar
12 Uitându-se de jur-împrejur şi vă- el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soţie.
zând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a
ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 22 Ea a zămislit şi a născut un fiu, iar
Moise i-a pus numele Gherşom, zicând:
13 A doua zi a ieşit din nou şi a văzut
„Străin6 sunt eu în ţară străină”. Şi
doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce dac’a zămislit iarăşi, ea a mai născut
purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproa- un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zi-
pele tău?. . . ”. când: „Dumnezeul părintelui meu mi-
14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a a fost ajutor şi m’a scăpat din mâna lui
pus pe tine domn şi judecător peste Faraon”7 .
noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe 23 Şi dacă a trecut îndelungată vreme,
mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egip- regele Egiptului a murit. Iar fiii lui
tean?” Şi s’a spăimântat Moise şi a zis: Israel gemeau sub povara muncilor. Şi
„Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am au strigat, iar strigarea lor s’a urcat de
făcut-o?” sub povara muncilor până la Dumne-
15 Faraon însă a aflat despre această zeu.
faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise, dar 24 Şi le-a auzit Dumnezeu suspinele
Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s’a şi Şi-a adus aminte Dumnezeu de le-
dus să locuiască în ţara Madian. Şi gământul pe care-l făcuse cu Avraam,
dac’a sosit în ţara Madian, s’a oprit la cu Isaac şi cu Iacob.
o fântână.
25 Şi a cătat Dumnezeu spre fiii lui
16 Preotul din Madian avea şapte fete,
Israel şi li S’a făcut cunoscut.
care păşteau oile tatălui lor, Ietro3 . Şi
venind ele acolo, au scos apă până ce-
au umplut adăpătorile, ca să adape oile
lui Ietro, tatăl lor. 3
17 Dar au venit păstorii şi le-au alun-
gat. Atunci Moise s’a ridicat, le-a luat Chemarea lui Moise.
apărarea, a scos apă şi le-a adăpat oile. 1 Moise păştea oile lui Ietro, socrul său,
18 Dar când ele au venit la Raguel, tatăl preotul din Madian. Şi dacă şi-a mâ-
lor4 , acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit nat el turma până dincolo de pustie, a
voi astăzi atât de devreme?” 5 Literal: „să mănânce pâine”. Expresie
19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ebraică pentru „a lua masa”, „a prânzi”.
6 În sensul de „rezident”, „locuitor temporar”.
3 Numele propriu al preotului din Madian e re- 7 Această a doua jumătate a versetului se află
dat aici numai de textul Septuagintei. numai în unele versiuni ale Septuagintei (prin-
4 După toate probabilităţile, un al doilea nume tre care şi ediţia de Frankfurt 1597), în acord cu
al socrului lui Moise. Cert rămâne acela de Ietro. 18, 4.
IEŞIREA 3 108
ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Ho- am auzit strigătul de sub apăsarea ce-
reb1 ; lor ce-l muncesc; da, îi cunosc durerea.
2
2 iar îngerul Domnului i S’a arătat 8 M’am pogorât dar să-l scap din mâna
într’o pară de foc din mijlocul unui rug; Egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi
şi [Moise] a băgat de seamă că rugul ar- să-l duc într’un pământ roditor şi larg,
dea, dar rugul nu se mistuia3 . în ţara unde curge lapte şi miere, în
3 Atunci Moise şi-a zis: „Ia să fac eu
ţinutul Canaaneenilor, al Heteilor, al
câţiva paşi ca să văd această mare ve- Amoreilor, al Ferezeilor, al Gherghese-
5
denie: ce-o fi asta, că rugul nu se mis- ilor, al Heveilor şi al Iebuseilor .
tuie. . . ”. Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a
9
soana Fiului Său. În Dt 33, 16 Dumnezeu e nu- Egipt şi un păstor în Madian, elemente care-i
mit „Cel ce S’a arătat în rug” (Septuaginta) sau justificau smerenia în faţa lui Dumnezeu.
„Cel ce locuieşte în rug” (Textul Ebraic). 7 Text fundamental pentru modul în care
4 În Textul Ebraic: „şi-a acoperit”; „şi-a as- Dumnezeu Se defineşte pe Sine. Definiţia e con-
cuns”. centrată în celebra tetragramă YHWH (care se
IEŞIREA 4 109
să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este, 19 Eu însă ştiu că Faraon, regele Egip-
El m’a trimis la voi!” tului, nu vă va lăsa să plecaţi dacă nu
15 Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către
va fi silit de o mână tare.
Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: 20 Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi
– Domnul8 , Dumnezeul părinţilor voş- Egiptul cu tot felul de minuni pe care
tri, Dumnezeul lui Avraam, Dumne- le voi face în mijlocul lui; după care vă
zeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, va lăsa să plecaţi.
El m’a trimis la voi; Acesta-i numele 21 Voi face ca poporul acesta să aibă tre-
Meu de-a pururi; aceasta-i pomenirea cere în ochii Egiptenilor şi, când veţi
Mea din neam în neam. . . pleca, nu veţi ieşi cu mâinile goale;
16 Aşadar, du-te şi adună-i pe bătrânii 22 fiecare femeie va cere de la vecina ei
fiilor lui Israel şi spune-le: – Domnul, şi de la casnica ei lucruri de argint, lu-
Dumnezeul părinţilor voştri, Dumne- cruri de aur şi haine, şi le veţi pune pe
zeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac fiii voştri şi pe fetele voastre, şi-i veţi
şi Dumnezeul lui Iacob, mi S’a arătat şi despuia pe Egipteni”.
a zis: Îndeaproape v’am cercetat pe voi
şi câte vi se’ntâmplă vouă în Egipt!
17 Şi mi-a mai zis: Din prigoana Egip- 4
tenilor vă voi ridica în pământul Cana-
aneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Moise capătă puterea de a face
Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Hevei- semne; pleacă din Madian în
lor şi al Iebuseilor, în ţara unde curge Egipt, unde i se alătură Aaron.
lapte şi miere. . .
1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu
18 Ei îţi vor asculta glasul, iar tu şi bă-
mă vor crede şi nu vor asculta de glasul
trânii lui Israel veţi intra la Faraon, re- meu, ci vor zice: – Nu ţi s’a arătat ţie
gele Egiptului, şi-i veţi zice: – Domnul, Dumnezeu!, ce să le spun?”
Dumnezeul Evreilor, ne-a chemat; ca
atare, ne vom duce în pustie, cale de 2 Zisu-i-a Domnul: „Ce ai tu în mână?”
trei zile, ca să-I aducem jertfă Dumne- Şi el a răspuns: „Un toiag”.
zeului nostru. . . 3 „Aruncă-l jos!” i-a zis. Şi Moise a
aruncat toiagul jos, şi toiagul s’a făcut
poate citi IAHVÉ sau, mai rar, IEHOVA), al că- şarpe. Iar Moise a fugit de el.
rei nucleu e verbul „a fi”. Textul Ebraic are câ-
teva variante de traduceri: „Eu sunt Cel ce sunt” 4 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde
(misterul lui Dumnezeu Care refuză să-Şi dezvă- mâna şi apucă-l de coadă!” Şi şi-a în-
luie numele); „Eu sunt ceea ce sunt” (fiinţă prin
ea însăşi); „Eu sunt fiindcă sunt” (care conţine în
tins mâna şi l-a apucat de coadă şi’n
sine propria-i cauzalitate) şi chiar „Eu sunt Cel mâna lui s’a făcut toiag.
ce voi fi” (TOB) (Cel pe Care oamenii Îl vor per- 5 „[Asta],ca să te creadă că ţi S’a arătat
cepe prin revelaţii succesive). Septuaginta pre-
feră sensul „Eu sunt Cel ce este” (Dumnezeu este ţie Dumnezeul părinţilor lor, Dumne-
existenţa în sine, singura realitate adevărată şi zeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac
cauza unică a tuturor realităţilor); aşa traduce şi Dumnezeul lui Iacob!”
şi Biblia de Ierusalim, revendicându-şi aplicarea
unei riguroase sintaxe ebraice. 6Şi i-a mai zis Domnul: „Vâră-ţi
8 Iahvé. mâna’n sân!” El şi-a vârât mâna’n sân.
IEŞIREA 4 110
Dar când a scos’o din sân, iată că mâna 16El e cel ce va grăi către popor în locul
îi era albă de lepră, ca zăpada. tău, aşa că el va fi gura ta, iar tu vei fi
7 [Domnul] i-a zis: „Vâră-ţi din nou pentru el ceea ce e pentru tine Dumne-
mâna’n sân!” El şi-a vârât mâna’n sân; zeu.
dar când a scos-o din sân, iată că ea din 17 Cât despre toiagul acesta care se pre-
nou se făcuse aşa cum era tot trupul. 2
făcuse’n şarpe , ia-l în mână: prin el
8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta vei face semnele”.
de glasul întâiului semn, te vor crede 18Moise a plecat, s’a întors la Ietro, so-
prin glasul celui de al doilea; crul său, şi i-a zis: „Eu plec; mă duc
9 dar dacă nu te vor crede nici după înapoi până’n Egipt, la fraţii mei, ca să
amândouă semnele şi nu vor asculta de văd dacă mai trăiesc”. Iar Ietro i-a zis
glasul tău, atunci să iei apă din Nil şi lui Moise: „Umblă sănătos!”
s’o verşi pe uscat; acolo, pe uscat, apa 19 Între timp3 , regele Egiptului murise.
luată din Nil1 se va preface’n sânge”. Iar Domnul i-a zis lui Moise în Madian:
10 Atunci Moise a zis către Domnul: „Du-te, întoarce-te în Egipt, că au mu-
„Iartă-mă, Doamne, dar eu nu-s făcut rit toţi cei ce-ţi căutau viaţa4 !”
pentru vorbă – şi asta, nu de ieri sau 20 Atunci Moise şi-a luat femeia şi co-
de-alaltăieri, nici de când ai prins Tu piii, i-a pus pe asini şi s’a întors în
să grăieşti cu robul Tău –; gura mi-i Egipt; a luat Moise şi toiagul în mână,
gângavă, limba mi-i încâlcită. . . ”. cel de la Dumnezeu.
11 Dumnezeu însă a zis către Moise:
21 Şi a zis Domnul către Moise: „Mer-
„Cine i-a dat omului gură? şi cine-l face gând să te’ntorci în Egipt, ia seama ca
mut sau surd, văzător sau nevăzător? toate minunile pe care Eu le-am pus în
Oare nu Eu, Dumnezeu? mâna ta, pe toate să le faci în faţa lui
12 Şi acum, du-te: Eu sunt Cel ce-ţi voi Faraon. Eu însă îi voi învârtoşa inima,
deschide gura şi te voi învăţa ce să gră- iar el nu va da drumul poporului.
ieşti”.
22 Dar tu să-i spui lui Faraon:„Aşa gră-
13 Zis-a Moise: „Rogu-mă, Doamne: ieşte Domnul: – Israel este fiul Meu cel
alege pe un altul, care să poată şi pe întâi-născut.
care să-l trimiţi!”
23Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul
14 Atunci s’a aprins mânia Domnului
să Mi se’nchine!; dar tu n’ai vrut să-i
asupra lui Moise; şi i-a zis: „Oare nu- dai drumul; aşadar, ia seama: Eu îţi
i pe lume Aaron, fratele tău, levitul?: voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut”.
Eu ştiu că el cu grai va grăi’n locul
tău. Iată, el îţi va ieşi în întâmpinare; 24 Şi a fost că’n timpul drumului, la un
şi când te va vedea, bucura-se-va el în 2 Precizarea: „care se prefăcuse’n şarpe” lip-
chide gura ta şi voi deschide gura lui determinare lipseşte dintr’o seamă de variante
şi vă voi învăţa ce să faceţi. manuscrise.
4 Cei ce căutau să te omoare. Expresia va fi
1 Vezi nota de la 1, 22. folosită şi în Mt 2, 20.
IEŞIREA 5 111
portune. E stufărişul animist din care avea să se praveghetorii) egipteni să ţină evidenţa persona-
limpezească religia lui Israel, monoteistă. lului, zilelor de lucru şi producţiei. Vezi v. 14.
7 Semnele din versetele 2-9. 4 Literal: „ca ieri şi ca alaltăieri”.
IEŞIREA 6 112
strigă şi zic: – Haidem să-I aducem 19 Scribii fiilor lui Israel şi-au dat
jertfă Dumnezeului nostru! seama de starea proastă’n care se aflau
9 Să simtă poporul acesta povara cor- când li se spusese: „Numărul zilnic de
vezii; de ea să-şi vadă, iar nu de vorbe cărămizi nu se va micşora!”
goale!” 20 Şi dac’au ieşit de la Faraon, i-au în-
24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. 3 Eu însă voi învârtoşa inima lui Fa-
Acestea sunt familiile lui Core. raon şi voi înmulţi semnele şi minunile
25 Eleazar, fiul lui Aaron, şi-a luat de Mele în ţara Egiptului.
femeie pe una din fiicele lui Putiel, iar 4 Faraon nu vă va asculta, dar Eu Îmi
aceasta i l-a născut pe Finees. Aceştia voi pune mâna asupra Egiptului şi prin
sunt începătorii neamurilor părinteşti pedepse mari Îmi voi scoate armiile şi
ale leviţilor. poporul, pe fiii lui Israel, din ţara Egip-
26 Acestui Aaron şi acestui Moise le- tului.
a spus Dumnezeu să-i scoată pe fiii 5 Atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că
lui Israel, împreună cu armia lor5 , din Eu sunt Domnul, când Eu Îmi voi în-
ţara Egiptului. tinde mâna împotriva Egiptului şi-i voi
27 Aceştia sunt cei ce i-au spus lui Fa- scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui”.
raon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii 6Moise şi Aaron au făcut după cum le
lui Israel să plece din ţara Egiptului: poruncise Domnul; aşa au făcut.
ei sunt acelaşi Aaron şi acelaşi Moise.
7 Când i-au vorbit lui Faraon, Moise
28 În ziua’n care i-a grăit Domnul lui
era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele
Moise în ţara Egiptului, lui, de optzeci şi trei de ani.
29 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
8 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron:
„Eu sunt Domnul. Spune-i lui Faraon,
regele Egiptului, tot ceea ce-ţi spun 9 „Dacă Faraon vă va zice: – Daţi-
Eu!” ne semn sau minune!, atunci tu să-i
zici fratelui tău Aaron: – Ia toiagul
30 Iar Moise a zis în faţa Domnului:
şi aruncă-l jos în faţa lui Faraon şi’n
„Iată, eu sunt greoi la vorbă; cum dar
faţa slujitorilor lui!, şi acesta se va pre-
mă va asculta pe mine Faraon?”
face’n balaur”1 .
S’au dus deci Moise şi Aaron la Fa-
10
13 Atunci inima lui Faraon s’a învârto- împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea
şat, iar el nu i-a ascultat, aşa cum spu- apă din Nil. Sânge era în toată ţara
sese Domnul. Egiptului.
14 Zis-a Domnul către Moise: „Inima 22 Dar la fel au făcut şi magii Egipte-
lui Faraon se lasă greu: el nu vrea să nilor prin vrăjile lor, iar inima lui Fa-
lase poporul să plece. raon s’a învârtoşat, şi el nu i-a ascultat
15 Du-te la Faraon de dimineaţă, când
pe Moise şi pe Aaronî, aşa cum spusese
el are să iasă la apă; să-i stai în cale pe Domnul.
malul Nilului2 , să iei în mână toiagul 23 Faraon s’a întors şi a intrat în casă
care s’a prefăcut în şarpe şi n’a ţinut seamă de aceasta.
16 şi să-i grăieşti: – Domnul, Dumne- 24 Toţi Egiptenii au săpat atunci în pre-
zeul Evreilor, m’a trimis la tine să-ţi ajma Nilului pentru apă de băut, căci
spun: Dă-i drumul poporului Meu, ca din râu nu puteau să bea apă.
să-Mi facă slujbă în pustie!, şi iată că 25 Se împliniseră şapte zile de când
până acum tu nu ai ascultat. Domnul lovise Nilul4 .
17 Aşa zice Domnul: – Din aceasta vei
cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că
eu, cu toiagul acesta care e’n mâna 8
mea, cu el voi lovi apa Nilului, şi ea se
va preface’n sânge; Alte trei plăgi asupra Egiptului:
18 peştele din Râu va muri, Râul se va
broaşte, ţânţari şi tăuni.
împuţi, iar Egiptenii nu vor mai putea 1 Atunci a zis Domnul către Moise: „In-
să bea apă din Nil”. tră la Faraon şi zi-i: – Aşa grăieşte
19 Şi a mai zis Domnul către Moise:
Domnul: Dă-i drumul poporului Meu,
„Să-i spui lui Aaron, fratele tău: – Ia- ca să-Mi slujească.
ţi toiagul în mână şi întinde-ţi mâna 2 Dar dacă nu vei vrea să-i dai drumul,
peste apele Egiptului: peste râurile lor, iată că Eu voi lovi cu broaşte toate ţi-
peste şanţurile3 lor, peste iazurile lor şi nuturile tale.
peste orice adunare de apă, şi ele să fie 3 Nilul va colcăi de broaşte; ele se vor
sânge; şi sânge va fi în toată ţara Egip- urca şi vor intra în casele tale, în odă-
tului, în lemne chiar, şi’n pietre”. ile tale de dormit, pe paturile tale, în
20 Şi au făcut Moise şi Aaron aşa cum casele slugilor tale şi’ntr’ale poporului
le poruncise Domnul: [Aaron] şi-a ri- tău, în cuptoarele tale şi’n coveţile tale
dicat toiagul, şi sub ochii lui Faraon cu aluat;
şi sub ochii slujitorilor acestuia a lovit 4 pe tine, pe poporul tău şi pe toate slu-
apele care erau în Nil, şi toate apele gile tale se vor urca broaşte”.
care erau în Nil s’au prefăcut în sânge, 4 Într’o seamă de texte ebraice, ca şi în unele
21 şi peştele din râu a murit, Nilul s’a versiuni ale Septuagintei (inclusiv ediţia lui Al-
fred Rahlfs), următoarele patru versete îi apar-
2 Literal: „pe malul Râului”. Vezi nota de la 1, ţin capitolului 7, cu numerotarea 26, 27, 28, 29.
22. Pentru concordanţa cu principalele ediţii româ-
3 Canalele dintre braţele Deltei; canalele de neşti de până acum, versiunea de faţă păstrează
irigaţie din interiorul ţării. ordinea acestora.
IEŞIREA 8 116
5 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune- timp, şi-a îngreuiat inima şi nu i-a as-
i lui Aaron, fratele tău: – Întinde-ţi cultat, aşa cum spusese Domnul.
mâna cu toiagul tău peste râuri, peste Atunci a zis Domnul către Moise:
16
şanţuri şi peste iazuri şi fă broaştele să
„Spune-i lui Aaron: – Întinde-ţi mâna
se urce pe ţara Egiptului!” cu toiagul şi loveşte ţărâna pământu-
6 Şi şi-a întins Aaron mâna peste apele lui şi vor fi ţânţari pe oameni, pe vite
Egiptului: broaştele s’au urcat şi au şi’n tot pământul Egiptului”.
acoperit pământul Egiptului. 17 Aaron şi-a întins mâna cu toiagul
7 Dar la fel au făcut şi magii Egipteni- şi a lovit ţărâna pământului şi au fost
lor prin vrăjile lor: au făcut broaştele atunci ţânţari pe oameni şi pe vite.
să se urce pe pământul Egiptului. În toată ţara Egiptului, toată ţărâna
8 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi pământului se făcuse ţânţari.
pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnu- 18 Au încercat şi magii prin vrăjile lor
lui pentru mine să’ndepărteze broaş- să scoată1 ţânţari, dar n’au fost în
tele de la mine şi de la poporul meu, iar stare; au fost atunci ţânţari pe oameni
eu îi voi da drumul poporului, ca să-i şi pe vite.
jertfească Domnului!” 19 Şi au zis magii către Faraon:
9 Moise însă a zis către Faraon: „Hotă- „Acesta-i degetul lui Dumnezeu!” Dar
răşte tu însuţi când să mă rog pentru inima lui Faraon s’a învârtoşat şi nu i-
tine, pentru slugile tale şi pentru popo- a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa
rul tău, ca să piară broaştele de la tine, cum spusese Domnul.
de la poporul tău şi din casele voastre,
20 Zis-a Domnul către Moise: „Scoală-
şi numai în Nil să rămână”.
te mâine de dimineaţă şi stai înaintea
10 Iar el a zis: „Mâine”. Zis-a [Moise]: lui Faraon la vremea când el are să
„Fie după cuvântul tău, ca să ştii că ni- iasă la apă, şi să-i spui: – Aşa grăieşte
meni nu este ca Domnul, Dumnezeul Domnul: Dă-i drumul poporului Meu,
nostru. ca să-Mi slujească în pustie!
11 Se vor îndepărta broaştele de la tine, 21 Dar dacă nu-i vei da drumul poporu-
din casele tale, de prin curţi, de la slu- lui Meu, iată că asupra ta, asupra slu-
gile tale şi de la poporul tău, şi numai gilor tale, asupra poporului tău şi asu-
în Nil vor rămâne”. pra caselor voastre voi trimite tăuni2 ,
12 Moise şi Aaron au ieşit apoi de la Fa- şi se vor umple casele Egiptenilor de tă-
raon, iar Moise a strigat către Domnul uni, şi chiar pământul pe care trăiesc.
ca să piară broaştele, aşa cum îi făgă-
1 Să-i scoată din ţărână (asemenea lui Aaron),
duise lui Faraon.
pe principiul: cel ce poate să-i aducă, poate să-i
13 Şi a făcut Domnul după cuvântul şi alunge!
2 Literal: „muscă câinească”. Termenul ebraic
lui Moise şi au murit broaştele de prin
indică numele colectiv al unei specii de insecte
case, de prin curţi şi de prin ţarini;
dăunătoare, dar greu de identificat; foarte proli-
14 şi le-au adunat grămezi-grămezi şi fică, specia implică şi ideea de viermuială. Vul-
s’a’mpuţit pământul. gata traduce: omne genus muscarum = „tot fe-
lul de muşte”. „Tăunul” e mai apropiat: insectă
15 Văzând însă Faraon că se câştigă vătămătoare, prolifică şi agresivă.
IEŞIREA 9 117
22 Dar în ziua aceea voi osebi3 ţinu- prin aceea că nu vei lăsa poporul să-I
tul Goşen, în care se află poporul Meu, aducă jertfă Domnului!”
prin aceea că acolo nu vor fi deloc tăuni, 30 Şi dac’a ieşit Moise de la Faraon, s’a
pentru ca tu să ştii că Eu, Domnul, Eu rugat la Dumnezeu.
sunt Domnul întregului pământ.
31 Iar Domnul a făcut după cuvântul
23 Face-voi deosebire între poporul Meu lui Moise: a îndepărtat tăunii de la Fa-
şi poporul tău; semnul acesta va fi raon, de la slugile lui şi de la poporul
chiar mâine pe pământ”. său; n’a mai rămas nici unul.
24 Domnul a făcut aşa: mulţime mare 32 Dar Faraon şi-a îngreuiat şi de data
de tăuni au venit în casa lui Faraon, aceasta inima: n’a lăsat poporul să se
în casele slugilor lui şi’n toată ţara ducă.
Egiptului; de-atâţia tăuni se prăpădea
pământul.
25 Faraon i-a chemat atunci pe Mo- 9
ise şi Aaron şi a zis: „Mergeţi şi adu-
ceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în Alte trei plăgi asupra Egiptului:
ţară!” molimă în vite, bube pe Egipteni,
26 Moise însă a zis: „Aşa ceva nu-i cu grindină.
putinţă: cele ce aducem noi jertfă Dom- 1 Atunci a zis Domnul către Moise: „In-
nului, Dumnezeului nostru, sunt urâ- tră la Faraon şi spune-i: – Acestea zice
ciune’n faţa Egiptenilor; dacă noi vom Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasă-
jertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pen- Mi poporul să iasă, ca să-Mi slujească!
tru ei e urâciune, ne vor ucide cu pietre.
2 Dar dacă tu nu vei vrea să-Mi laşi po-
27 Ca atare, cale de trei zile ne vom porul să iasă, ci încă-l vei mai ţine,
duce’n pustie, şi acolo-I vom aduce 3 iată, mâna Domnului1 va fi peste vi-
jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, tele tale care sunt în câmp, peste cai,
aşa cum ne-a grăit nouă Domnul”. peste asini, peste cămile, peste cirezi şi
28 Zis-a Faraon: „Bine; am să vă las să peste turme: o molimă2 va fi, cumplită.
ieşiţi, ca să-i aduceţi jertfă Domnului, 4 Dar atunci, în ziua aceea, în chip mi-
Dumnezeului vostru, în pustie; dar să nunat voi osebi3 Eu vitele Israeliţilor
nu vă’ntindeţi a merge prea departe. de vitele Egiptenilor: dintre vitele fii-
Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!” lor lui Israel, din toate, nu va muri nici
29 Iar Moise a zis: „Iată, de cum voi ieşi una”.
de la tine, mă voi ruga la Dumnezeu, şi 5 Şi a pus Domnul soroc, zicând:
chiar mâine se vor îndepărta tăunii de „Mâine va face Domnul fapta aceasta
la tine, de la slugile tale şi de la poporul pe pământ!”
tău; dar tu, Faraon, să nu ne mai înşeli
1 „Mâna Domnului”, în general: puterea lui
3 Verbul
paradoxázo înseamnă „a osebi”, „a Dumnezeu; aici: biciul divin care pedepseşte.
2 Literal: „moarte”. Termenul ebraic indică o
distinge”, „a pune de-o parte”, „a trage un hotar
între”, dar şi „a slăvi”, „a glorifica”, „a face pe ci- boală generală, rapidă şi necruţătoare, aseme-
neva celebru”, „a consacra pe cineva în mod ex- nea ciumei.
traordinar, neobişnuit”. 3 Acelaşi verb ca în 8, 22; vezi nota.
IEŞIREA 9 118
6 Şi chiar de-a doua zi a făcut Domnul mâna şi te-aş fi lovit cu moarte, pe tine
fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor şi pe poporul tău, tu ai fi fost şters de
au murit, dar din vitele fiilor lui Israel pe faţa pământului;
n’a murit nici una. 16dar iată pentru ce te-am cruţat: pen-
7 Faraon a trimis atunci [să vadă] şi tru ca’ntru tine să-Mi arăt puterea
iată că dintre vitele fiilor lui Israel, din şi pentru ca numele Meu să se ves-
toate, nu murise nici una. Inima lui tească’n tot pământul.
Faraon s’a îngreuiat: el n’a lăsat popo- 17Acum însă tu din nou îi stai poporu-
rul să se ducă. lui Meu împotrivă şi nu-l laşi să plece.
8 Domnul a grăit cu Moise şi Aaron, zi-
18 Iată: mâine, la ceasul acesta, Eu
când: „Luaţi-vă câte o mână plină de voi face să plouă grindină multă şi
spuză din cuptor, iar Moise s’o arunce grea cum n’a mai fost în Egipt de
spre cer în faţa lui Faraon şi a slugilor la’ntemeierea lui şi până’n ziua de azi.
lui:
19 Aşadar, grăbeşte-te acum să-ţi aduni
9 ea se va preface’n pulbere peste toată
turmele şi toate câte le ai în câmp; fi-
ţara Egiptului; buboaie vor fi pe oa- indcă toţi oamenii şi toate vitele care
meni şi pe vite, băşici usturătoare pe vor fi în câmp şi nu vor intra în casă,
oamenii şi vitele din tot Egiptul”. loviţi vor fi de grindină şi vor muri”.
10 Deci, au luat ei spuză din cuptor, au
20 Aceia dintre robii lui Faraon care
mers în faţa lui Faraon, iar Moise a s’au temut de cuvântul Domnului şi-au
azvârlit-o spre cer: pe oameni şi pe vite adunat turmele acasă,
s’au deschis buboaie cu puroi.
21 dar cei ce’n cugetul lor n’au luat
11 Iar magii n’au putut să stea’n faţa lui
aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-
Moise din pricina buboaielor, că bubo- au lăsat vitele pe câmp.
aiele erau şi pe magi ca pe toată ţara
Egiptului. 22 Şi a zis Domnul către Moise:
„Întinde-ţi mâna spre cer: grindină va
12 Iar Domnul a învârtoşat inima lui
fi peste tot pământul Egiptului, peste
Faraon: acesta nu i-a ascultat [pe Mo- oameni, peste vite şi peste toată iarba
ise şi Aaron], aşa cum Domnul îi spu- câmpului”.
sese lui Moise.
23 Moise şi-a întins mâna4 spre cer, iar
13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te
Domnul a slobozit tunete şi grindină;
scoli mâine de dimineaţă, să i te în-
foc curgea pe pământ; în toată ţara
făţişezi lui Faraon şi să-i zici: – Aşa
Egiptului a plouat Domnul cu grin-
grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor:
dină.
Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi
slujească; 24 Grindină era, şi foc se’nvăpăia prin
grindină, o grindină multă şi grea cum
14 fiindcă de data aceasta voi trimite
n’a mai fost în Egipt din clipa’n care s’a
toate loviturile Mele asupra inimii
făcut el popor.
tale, asupra slugilor tale şi a poporu-
lui tău, pentru ca tu să vezi că’n tot 25În toată ţara Egiptului a lovit grin-
pământul nu este altul asemenea Mie. dina tot ce era pe câmp, de la om la
15 Dacă Eu de la’nceput Mi-aş fi întins 4 În Textul Ebraic: „toiagul”.
IEŞIREA 10 119
29 Moise i-a zis: „De’ndată ce voi ieşi raon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul,
din oraş îmi voi ridica mâna spre Dom- Dumnezeul Evreilor: – Până când ai tu
nul: tunetele vor înceta, grindina şi de gând să nu te smereşti în faţa Mea?
ploaia nu vor mai fi, pentru ca tu să cu- Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slu-
noşti că al Domnului e pământul. jească Mie!
4 Dar dacă nu-Mi vei lăsa poporul să
30 Eu ştiu însă că tu şi slugile tale încă
nu vă temeţi de Domnul”. plece, iată că mâine, la ceasul acesta,
în toate hotarele tale voi aduce mul-
31 Inul şi orzul se stricaseră, pentru că
ţime de lăcuste;
orzul era înspicat şi inul în floare;
5 ele vor acoperi faţa pământului, iar tu
32 dar grâul şi ovăzul nu s’au stricat,
nu vei putea să-ţi mai vezi ţara; ele vor
căci ele erau târzii5 . mânca tot ce-a mai scăpat pe pământ,
33 Şi dac’a ieşit Moise de la Faraon şi tot ce v’a mai rămas în urma grindi-
din cetate, şi-a ridicat mâinile către nei; vor mânca tot pomul care vă creşte
Domnul: tunetele şi grindina au con- vouă pe câmp;
tenit, ploaia pe pământ nu s’a mai văr- 6 îţi vor umple casele, pe ale tale şi
sat. pe ale tuturor slugilor tale şi toate ca-
34 Dar Faraon, văzând că ploaia, grin- sele din toată ţara Egiptenilor, aşa cum
dina şi tunetele au încetat, n’a încetat 1 Verbul empaízo înseamnă „a se juca”, „a
el să păcătuiască: şi-a îngreuiat inima, zburda”, „a se zbengui”, dar şi „a-şi bate joc de
el şi slugile sale. cineva”, „a batjocori” (ca în Mt 20, 19; 27, 29).
Ideea textului de faţă nu este aceea a unei între-
35Inima lui Faraon s’a învârtoşat: el
ceri între două forţe egale (ca în unele traduceri),
nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, ci că Dumnezeul lui Israel e atât de puternic, în-
aşa cum Dumnezeu îi grăise lui Moise. cât îşi permite să-i joace pe degete pe cei ce se
cred egali cu El (aceasta, nu fără ca fiii lui Israel
5 Amănunt care plasează calamitatea în luna să jubileze). Dumnezeu este Cel ce controlează
ianuarie. evenimentele istorice.
IEŞIREA 10 120
n’au văzut părinţii tăi şi nici părin- Moise şi-a ridicat atunci toiagul spre
13
ţii părinţilor tăi, de când sunt ei pe cer, iar Domnul a adus asupra pămân-
pământ şi până’n ziua de astăzi”. Şi tului vânt de la răsărit, toată ziua
s’a întors Moise şi a ieşit de la Faraon. aceea şi toată noaptea; iar când s’a fă-
7 Iar slugile lui Faraon au zis către el: cut ziuă, vântul de la răsărit a adus lă-
„Până când ne vom poticni noi de toate custele.
astea? Dă drumul oamenilor, ca să- 14 Şi au năvălit ele în toată ţara Egip-
i slujească Dumnezeului lor!; sau vrei tului; în toate hotarele Egiptului s’au
să-ţi vezi Egiptul pierind?” aşternut, mulţime multă; nici înainte
8 I-au întors pe Moise şi pe Aaron la Fa- n’au mai fost lăcuste ca atunci, nici că
raon, iar acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi vor fi după aceea.
slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vos- 15 Toată faţa pământului au acoperit-
tru. . . dar cine şi care sunt cei ce vor o, şi pământul s’a pustiit: au mâncat
merge?” toată iarba pământului şi toată roada
9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu ti- pomilor care mai rămăsese în urma
nerii noştri, cu bătrânii noştri, cu fiii grindinei; nimic n’a mai rămas verde’n
noştri, cu fiicele noastre, cu turmele toată ţara Egiptului, nici în copaci, nici
noastre şi cu cirezile noastre, căci e săr- în iarba câmpului.
bătoarea Domnului, Dumnezeului nos- 16 Atunci Faraon s’a grăbit să-i cheme
tru”2 . pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Greşit-
10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-aşa! am în faţa Domnului, Dumnezeul vos-
Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v’aş tru, şi’n faţa voastră!
da eu drumul să vă duceţi împreună cu 17 Iertaţi-mi acum înc’o dată greşala, şi
bunurile voastre?. . . Vedeţi, voi puneţi rugaţi-vă Domnului, Dumnezeul vos-
ceva la cale. . . tru, ca să-mi ia de pe cap prăpădul
11 Ei bine, nu, nu aşa! Duceţi-vă, dar
acesta!”4
numai bărbaţii, şi slujiţi-I lui Dum- 18 Şi dac’a ieşit de la Faraon, Moise I
nezeu, că asta urmăriţi!”3 Şi i-au dat s’a rugat lui Dumnezeu:
afară de la Faraon. 19 Domnul a stârnit vânt puternic de la
12 Şi a zis Domnul către Moise: apus, iar acesta a dus lăcustele şi le-a
„Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului: aruncat în Marea Roşie; în toată ţara
peste ţară vor năvăli lăcustele şi vor Egiptului n’a mai rămas nici o lăcustă.
mânca toată iarba pământului şi toată 20 Dar Domnul a învârtoşat inima lui
roada pomilor care-a rămas nestricată Faraon, iar acesta nu i-a lăsat pe fiii
de grindină”. lui Israel să plece.
2 Ca în toate cazurile asemănătoare, sintagma 21 Atunci a zis Domnul către Moise:
„Dumnezeul nostru” are valoare de apoziţie (pre- „Întinde-ţi mâna spre cer: întuneric se
cizează calitatea substantivului precedent). Tex- va face’n ţara Egiptului, un întuneric
tual, citeşte: „e sărbătoarea lui Iahvé, (Cel ce
este) Dumnezeul nostru”. Despre numele divine
să-l pipăi cu mâna”.
revezi nota de la Fc 4, 26. 22 Moise şi-a întins mâna spre cer: în-
3 Motivarea lui Faraon e întemeiată: lui Dum-
tuneric beznă s’a făcut în toată ţara
nezeu nu-I puteau „sluji” decât bărbaţii (cf. 23,
17; 34, 23). 4 Literal: „moartea aceasta”.
IEŞIREA 11 121
trei zile nimeni nu s’a urnit de unde vor da drumul de aici; iar când vă vor
era; dar la fiii lui Israel era lumină da drumul, o vor face de tot: vă vor
peste tot unde locuiau ei. alunga.
24 Atunci i-a chemat Faraon pe Moise şi 2 Spune-i dar poporului, în taină, la
pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi- ureche: fiece bărbat să ceară de la ve-
I Domnului, Dumnezeului vostru; doar cinul său şi fiece femeie să ceară de la
turmele şi cirezile voastre să rămână vecina ei2 lucruri de argint şi de aur şi
aici; copiii însă pot merge cu voi”. haine”.
25 Dar Moise a zis: „Ba nu, ci tu să ne 3 Iar Domnul a făcut ca poporul Său
dai vite pentru jertfele şi arderile-de- să aibă trecere în ochii Egiptenilor:
tot pe care noi I le vom aduce Domnu- aceştia le-au dat cu’mprumut. Dar şi
lui, Dumnezeului nostru. Moise devenise om de mare vază în
26 Vor merge deci cu noi şi vitele noas-
ochii Egiptenilor, în ochii lui Faraon şi
tre, din care nu va rămâne nici mă- ai tuturor slujitorilor acestuia.
car o unghie, căci din ele avem noi să- 4Şi a zis Moise3 : „Aşa grăieşte Dom-
I aducem jertfă Domnului, Dumnezeu- nul: – Pe la miezul nopţii voi trece prin
lui nostru; că nici noi nu ştim ce anume Egipt.
jertfe Îi vom aduce Domnului, Dum- Şi’n ţara Egiptului va muri tot cel
5
nezeului nostru, decât după ce vom întâi-născut, de la întâi-născutul lui
ajunge acolo”. Faraon, cel ce-i urmează la tron, până
27 Domnul a învârtoşat inima lui Fa- la întâi-născutul roabei de la râşniţă4
raon, iar acesta n’a vrut să-i lase să şi până la tot întâi-născutul dobitoace-
plece. lor.
28 A zis Faraon [către Moise]: „Du-te de 6 Plângere mare va fi în toată ţara
aici! Şi bagă de seamă: să nu cumva să Egiptului, cum n’a mai fost şi nu va mai
mai dai vreodată ochii cu mine6 , căci în fi.
ziua’n care vei da ochii cu mine, atunci
7 Dar împotriva fiilor lui Israel, a tu-
vei muri”.
turor, nici măcar un câine nu va lătra
29 Răspuns-a Moise: „Fie-aşa cum ai
zis: De-acum n’o să mai dau ochii cu 1 Cuvântul „plagă” a mai fost folosit în Fc 12,
la ei, nici la om şi nici la dobitoc5 , ca să 4 Iar dacă’ntr’o casă vor fi prea puţini
cunoaşteţi ce minunată deosebire6 face pentru un miel întreg, să-l ia împreună
Domnul între Egipteni şi Israeliţi. cu vecinul cel mai apropiat ca număr
8 Toţi aceşti slujitori ai tăi vor striga
de suflete: fiecare să socotească anume
către mine şi mi se vor închina, zicând: câţi sunt de trebuinţă ăca să mănânce
– Pleacă, tu şi tot poporul tău pe care-l în întregimeî un miel.
cârmuieşti!. . . După care voi pleca”. Şi 5 Mielul să vă fie de un an, parte băr-
a ieşit Moise de la Faraon, fierbând de bătească şi fără meteahnă; veţi lua fie
mânie. un miel, fie un ied.
9 Apoi a zis Domnul către Moise: „Fa- 6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea
1
raon nu vă va asculta, pentru ca sem- a acestei luni , şi atunci toată aduna-
nele şi minunile Mele să se înmul- rea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie
ţească’n ţara Egiptului!” spre seară2 .
7 Să ia din sângele lui şi să ungă amân-
10 Aşadar, Moise şi Aaron au făcut în
faţa lui Faraon toate semnele şi minu- doi stâlpii uşii şi pragul de sus, în ca-
nile acestea, dar Domnul a învârtoşat sele unde-l vor mânca.
inima lui Faraon: el n’a vrut să-i lase 8 În chiar noaptea aceea să mănânce
pe fiii lui Israel să plece din ţara Egip- carnea, friptă la foc; s’o mănânce cu
tului. azimă şi ierburi amare.
9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau
fiert în apă, ci numai fript la foc, capul
cu picioarele şi măruntaiele.
12
10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua
zi, os din el să nu zdrobiţi3 . Ceea ce va
Mielul pascal. Sărbătoarea azime- rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc.
lor. Sărbătorirea Paştelui. Moar-
11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi:
tea întâilor-născuţi ai Egiptenilor.
cu coapsele’ncinse, cu sandalele’n pi-
Plecarea Israeliţilor.
cioare şi cu toiagul în mână4 ; şi să-l
1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron mâncaţi în grabă: e Paştile5 Domnu-
în ţara Egiptului şi le-a zis lui.
2 „Luna aceasta să fie pentru voi înce- 1 Când pe cer e luna plină a primăverii.
putul lunilor, să fie întâia între lunile 2 În Textul Ebraic, literal: „între cele două
12 În noaptea aceea voi trece peste ţara 17 Păziţi Sărbătoarea Azimelor8 , fi-
Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul indcă’n ziua aceea am scos Eu armia9
în ţara Egiptului, de la om pân’la do- voastră din ţara Egiptului; din neam în
bitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor neam să păziţi ziua aceasta, ca aşeză-
voi face pedeapsă6 , Eu, Domnul. mânt veşnic.
13 Sângele va fi semn pentru voi, pe ca- 18 Începând din seara celei de a pai-
sele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sprezecea zi a lunii întâia şi până’n
sângele şi vă voi ocroti7 şi nu va fi’ntre seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi
voi rană nimicitoare când voi lovi ţara luni, veţi mânca azime10 .
Egiptului. 19 Timp de şapte zile să nu se afle dos-
14 Ziua aceasta să vă fie vouă spre po- pitură’n casele voastre; tot cel ce va
menire şi s’o prăznuiţi ca pe o sărbă- mânca dospit, sufletul acela va fi stâr-
toare a Domnului, din neam în neam – pit din obştea lui Israel, fie el venetic
ca aşezare veşnică –, aşa s’o prăznuiţi. sau moşnean al pământului.
15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime; 20 Tot ce e dospit să nu mâncaţi;
încă din ziua’ntâia să’ndepărtaţi din în toate aşezările voastre veţi mânca
casele voastre dospitura, căci cine va azimă”.
mânca dospit din ziua’ntâia până’n 21 Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrâ-
ziua a şaptea, sufletul acela va fi stâr- nii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă
pit din Israel. şi luaţi-vă miei după cum vă sunt fami-
16 Ziua întâia se va numi sfântă, iar liile şi’njunghiaţi mielul de Paşti11 .
ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele 22 Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l
să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pra-
afara celor care-i trebuie fiecăruia spre gul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu
a se hrăni – numai aceasta puteţi face. sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu
sens referitor la faptul că Dumnezeu, în noap- ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimi-
tea aceea, a trecut (a străbătut) Egiptul. Pri- neaţa.
mul sens s’ar referi la faptul că, trecând, Domnul
„a sărit peste”, „a cruţat” casele fiilor lui Israel. 23 Domnul va trece să-i lovească pe
Fără a nega aceste sensuri, literatura patristică Egipteni şi va vedea sângele de pe pra-
raportează cuvântul şi la „trecerea” lui Israel gul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii
prin Marea Roşie, adică de la robie la libertate.
Evenimentul istoric este, în acelaşi timp, şi o pre-
şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l
figurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos, Cel ce va lăsa pe Nimicitor12 să intre’n casele
„din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a voastre ca să lovească.
trecut pe noi” (din Canonul Învierii).
6 Sensul exact: îi voi pedepsi după cum merită 24 Păziţi-le pe acestea ca pe un aşeză-
(ca pe unii ce n’au fost în stare să-i apere pe Egip- mânt pentru tine şi pentru copiii tăi13 ,
teni).
7 Literal: „vă voi acoperi”. În Textul Ebraic: 8 Cf. Textului Ebraic. În Septuaginta, literal:
„voi sări peste (dincolo) de voi”, vă voi ocoli, vi- „păziţi această poruncă”.
9 Despre „oastea” lui Israel vezi 6, 26 şi nota.
ziune care-L implică în act pe Domnul-Însuşi.
10 Azime: pâini nedospite.
Septuaginta preferă acordul cu v. 23: Nimici-
11 Literal: „înjunghiaţi Paştile”.
torul (îngerul Domnului) este cel ce execută pe-
12 Nimicitor: executor al pedepselor divine.
deapsa, iar Domnul este Cel ce apără (acoperă,
protejează, ascunde victima de ochii executoru- Menţionat şi la 1 Co 10, 10.
lui). 13 Plural-singular: alternanţă între adresarea
IEŞIREA 12 124
44 dar din el va mânca tot robul cumpă- lui Israel: de la om pân’la dobitoc, el
rat cu bani, după ce-l vei tăia’mprejur. este al Meu!”
45 Străin sau simbriaş nu va mânca din 3 Iar Moise a zis către popor: „Să vă
el. aduceţi aminte de ziua aceasta’n care
46 Să se mănânce în aceeaşi casă; din voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa
carnea lui nu vei scoate afară din casă; robiei, căci cu mână tare v’a scos pe voi
os dintr’însul să nu zdrobiţi. Domnul de acolo: să nu mâncaţi dos-
pit.
47 Pe asta s’o facă toată obştea fiilor lui
Israel. 4 Într’adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna
Spicului2 .
48 Iar dacă vreun străin aşezat între voi
va vrea să-I facă Domnului jertfă pas- 5 Şi va fi că după ce Domnul, Dumne-
cală17 , îi vei tăia’mprejur pe toţi ai lui, zeul tău, te va duce în ţara Canaanee-
de parte bărbătească, şi numai atunci nilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heve-
să se apropie ca să facă aceasta, şi el va ilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a
fi atunci ca şi un moşnean al pământu- Ferezeilor, pe care El li S’a jurat părin-
lui; dar tot cel netăiat împrejur nu va ţilor tăi să ţi-o dea, ţara’n care curge
mânca din el; lapte şi miere, vei face slujba aceasta
în această lună.
49 o singură lege va fi şi pentru băşti-
naş, şi pentru străinul ce se va aşeza 6 Şapte zile să mănânci azime, iar ziua
la voi!” a şaptea este sărbătoarea Domnului:
50 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum 7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile;
Domnul le poruncise lui Moise şi Aa- dospitură nu se va găsi la tine, nici
ron; aşa au făcut. aluat în toate hotarele tale.
51 Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a 8 În ziua aceea să-i povesteşti fiului
scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a
Egiptului, împreună cu armia lor. ceea ce a făcut Domnul pentru mine,
când am ieşit eu din Egipt.
Să fie aceasta ca un semn pe mâna
9
13 ta şi ca o aducere aminte’n faţa ochi-
lor tăi3 , pentru ca legea Domnului să
Întâi-născuţii şi Azimele. Drum fie’n gura ta; căci cu mână tare te-a
spre Marea Roşie. Stâlpul de nor scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
şi stâlpul de foc. al pântecelui matern. Prin această sfinţire,
1 Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a primul-născut al omului devenea proprietatea
zis: lui Dumnezeu; primul-născut al animalului Îi
era destinat tot lui Dumnezeu, dar ca animal de
1
2 „Sfinţeşte-Mi pe tot întâiul-născut, jertfă.
2 Literal: „în luna celor noi”. În Textul Ebraic:
pe cel dintâi la sânul mamei între fiii
„în luna Abib”, ceea ce se traduce: „în luna spicu-
17 Literal: „să-I facă Domnului Paştile”. lui”. Pentru această explicaţie vezi 9, 32 şi nota.
1 A sfinţi, a consacra, cu ideea de a pune de- E prima lună a anului evreiesc, numită mai târ-
oparte, a păstra în rezervă, a-i hărăzi cuiva un ziu Nisan.
anume scop. Dătător de viaţă, Dumnezeu re- 3 Acest ritual să devină permanent şi de neş-
vendică pentru Sine pârga vieţii, întâiul fruct ters, ca un tatuaj şi ca o obsesie.
IEŞIREA 14 126
10 Să păziţi dar legea aceasta din an în calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate
an, la vremea rânduită. că era mai scurtă7 , căci a zis Dumne-
11 Şi va fi că după ce Domnul, Dumne- zeu: „Nu cumva poporul, dacă va ve-
zeul tău, te va duce în ţara Canaanee- dea război, să aibă păreri de rău şi să
nilor, aşa cum li S’a jurat El părinţilor se’ntoarcă în Egipt”.
tăi, şi ţi-o va da ţie, 18 Ci Dumnezeu a făcut poporul să oco-
12 atunci să-I osebeşti Domnului pe tot lească pe calea pustiului, spre Marea
întâi-născutul4 de parte bărbătească, Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii
şi tot ce se naşte’ntâi din turmele sau lui Israel din ţara Egiptului.
din cirezile tale: partea bărbătească să 19 Atunci a luat Moise cu sine osemin-
I-o închini Domnului. tele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase
13 Pe tot întâi-născutul de la asină să-l Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă
dai în schimbul unui miel5 ; iar de nu- va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu
l vei schimba, să-l răscumperi6 . Pe tot voi şi osemintele mele de aici”.
întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl 20 Şi dac’au purces fiii lui Israel din Su-
vei răscumpăra. cot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la ca-
14 Iar dacă fiul tău te va întreba cân- pătul pustiului.
dva, zicând: – Ce’nseamnă aceasta?, 21 Iar Domnul îi călăuzea mergându-
tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos le’nainte şi arătându-le calea: ziua, în
Domnul din ţara Egiptului, din casa stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foc8 .
robiei.
22 Şi n’a lipsit stâlpul de nor, ziua,
15 Când Faraon se’ncăpăţâna să nu ne
nici stâlpul de foc, noaptea, de dinain-
lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe tea’ntregului popor.
toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de
la’ntâi-născutul omului până la’ntâi-
născutul dobitocului. Iată de ce jert- 14
fesc eu Domnului pe tot întâi-născutul
de parte bărbătească, şi de ce pe tot
Egiptenii în urmărirea Israeliţi-
întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
lor. Trecerea prin Marea Roşie.
16 Să fie dar aceasta ca un semn pe
1 Domnul a grăit către Moise şi i-a zis:
mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi:
Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul 2 „Spune-le fiilor lui Israel să se în-
să curgă sânge, ca nu cumva uciderea lui să fie Textul e o reluare a istorisirii din 13, 18, cu unele
luată drept jertfă). detalii toponimice.
IEŞIREA 14 127
cât „braţul înalt” al lui Dumnezeu). sunt sinonime şi simbolizează prezenţa ocroti-
IEŞIREA 15 128
20 intrând astfel şi stând între tabăra iar Egiptenii fugeau pe sub apă; şi i-a
Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul
şi’ntuneric s’a făcut şi negură6 , şi noap- mării.
tea s’a scurs fără ca’n timpul nopţii să Iar apele s’au tras la loc şi au aco-
28
se poată apropia unii de alţii. perit carele şi călăreţii şi’ntreaga oaste
21 Moise şi-a întins mâna asupra mă- a lui Faraon, care intrase după ei în
rii, iar Domnul a mânat7 marea toată mare, şi n’a rămas nici unul.
noaptea cu vânt puternic de la răsărit; 29 Fiii lui Israel însă au trecut prin
şi a făcut din mare uscat, că apele se mare ca pe uscat, apa fiindu-le perete
despicaseră. de-a dreapta şi perete de-a stânga.
22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlo- 30 Aşa l-a mântuit Domnul în ziua
cul mării ca pe uscat: apele le erau pe- aceea pe Israel din mâinile Egipteni-
rete de-a dreapta şi perete de-a stânga. lor; şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi
23 Dar Egiptenii s’au pus pe urma lor, pe malurile mării.
şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon, 31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care
carele şi călăreţii lui, în mijlocul mării. Domnul a întins-o’mpotriva Egipteni-
24 Dar în straja dimineţii a căutat Dom- lor, şi s’a temut poporul de Domnul şi
nul din stâlpul cel de foc şi de nor spre I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise,
tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra servul Său.
Egiptenilor de spaimă.
25 Şi le-a împiedicat roţile carelor, în-
cât cu anevoie-i mai duceau. Atunci au 15
zis Egiptenii: „Să fugim de la faţa lui
Israel, că Domnul Se luptă pentru ei Cântarea lui Moise. Apa din Mara.
cu Egiptenii!” 1 Atunci Moise şi fiii lui Israel I-au cân-
1
26 Iar Domnul a zis către Moise: tat lui Dumnezeu această cântare ; au
„Întinde-ţi mâna asupra mării: apele zis: „Să-I cântăm Domnului, căci cu
să se’ntoarcă asupra Egiptenilor, asu- slavă S’a preamărit; cal şi călăreţ, în
pra carelor şi călăreţilor lor”. mare i-a aruncat!
27 Şi şi-a întins Moise mâna asupra mă- 2 Ajutor şi ocrotitor mi S’a făcut mie
8
rii : spre ziuă s’a întors apa la locul ei, spre mântuire; Acesta-i Dumnezeul
meu, pe El Îl voi preamări, Dumnezeul
toare a Domnului (Iahvé) asupra poporului isra-
elit. părintelui meu, pe El Îl voi înălţa.
6 Textul Ebraic, foarte dificil, sugerează şi
3Domnul Cel ce surpă războaie, Dom-
traducerea: (datorită norului) „noaptea era nul este numele Lui.
întuneric într’o parte şi lumină în cealaltă”
(Symahus). 1 Imn devenit celebru şi intrat foarte de timpu-
7 Imagine grandioasă: vântul e harapni- riu în imnografia creştină. Având o triplă dimen-
cul cu care Dumnezeu mână telegarii mării, siune – poetică, istorică şi profetică –, el cântă nu
alergându-i. numai eliberarea Evreilor din robia egipteană şi
8 Dubla mişcare a toiagului lui Moise a deve- trecerea lor prin Marea Roşie (vv. 4-12), ci şi dru-
nit în imnografia creştină simbol şi prefigurare a mul lor prin pustie spre Ţara Făgăduinţei (vv.
Sfintei Cruci: pe verticală când a despicat apele, 13-16) şi chiar regăsirea lor în templul din Ieru-
pe orizontală când le-a readunat. salim (vv. 17-18).
IEŞIREA 15 129
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a 16 Cădea-vor peste ei cutremur şi frică,
aruncat în mare, pe aleşii călăreţi, pe puterea braţului Tău îi va încremeni
căpitani, i-a cufundat în Marea Roşie: pân’ce va trece poporul Tău, Doamne,
5 cu marea i-a acoperit, în adâncuri ca
pân’ce va trece acest popor pe care Tu
o piatră s’au adâncit. Ţi l-ai agonisit.
17 Tu-l vei duce şi Tu-l vei răsădi în
6 Dreapta Ta, Doamne, s’a preamă-
muntele moştenirii Tale, în locaşul pe
rit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă,
care Tu, Doamne, Ţi l-ai zidit, pe care
Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.
Tu, Doamne, Ţi l-ai sfinţit, pe care mâi-
7 Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe nile Tale l-au gătit.
cei potrivnici: mânia Ţi-ai dezlănţuit-o
18 Împărăţi-va Domnul în veac şi în ve-
şi i-a mistuit ca pe nişte paie.
acul veacului!
8 Prin suflarea mâniei Tale s’a despicat
19 Căci caii lui Faraon, cu carele şi călă-
apa; închegatu-s’au apele ca un perete, reţii lui, au intrat în mare, dar Domnul
închegatu-s’au valurile’n inima mării. a’ntors asupră-le apele mării, în timp
9 Vrăjmaşul zicea: – Îi voi alerga şi-i voi ce fiii lui Israel au trecut prin mare ca
prinde, pradă voi împărţi, sufletul mi- pe uscat”.
l voi sătura, cu sabia voi ucide, braţul 20 Mariam proorociţa, sora lui Aaron3 ,
meu îi va stăpâni. . . a luat timpanul4 în mâna sa, şi toate
10 Trimis-ai Tu suflarea Ta: marea i- femeile au ieşit după ea cu timpane şi
a înghiţit, afundatu-s’au ca plumbul în dănţuind.
apele adâncului. 21 Şi Mariam făcea’nceputul, zicând:
11 Doamne, cine-i asemenea Ţie’ntre „Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă
dumnezei? cine-i asemenea Ţie, prea- S’a preamărit; cal şi călăreţ, în mare
mărit întru sfinţi, minunat întru slavă, i-a aruncat!”5
făcător de minuni? 22 Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel
pâine, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Dom- 22 Şi a fost că’n ziua a şasea au adu-
nul, Dumnezeul vostru”. nat de două ori mai multă hrană: câte
13 Iar dacă s’a făcut seară, s’au ridicat
două omere de fiecare. Iar capii adună-
prepeliţe şi au acoperit tabăra; iar di- rii au venit toţi să-l înştiinţeze pe Mo-
mineaţa, după ce s’a luat roua dimpre- ise.
jurul taberei, 23 Moise le-a zis: Iată ce-a zis Dom-
Legământului). În acesta erau păstrate Tablele Ebraic: „a zecea parte dintr’o efă”.
Legii, toiagul lui Aaron şi urna cu mană, tradiţie 1 A-L ispiti pe Dumnezeu: a te îndoi de pute-
ce va fi consemnată de Apostolul Pavel în Evr 9, rea sau de bunătatea Lui şi a-I cere să Şi le do-
4. vedească printr’o minune; a-L pune la încercare.
8 O vadră: ceva peste 10 litri. În Textul 2 Ar însemna „Cârteală-şi-Ispitire”.
IEŞIREA 18 133
10 Şi a zis Ietro: „Binecuvântat fie Dom- Lui, să le descoperi căile pe care să um-
nul, că El v’a scăpat din mâna Egipte- ble şi faptele pe care să le facă.
nilor şi din mâna lui Faraon! 21 Acum: din întregul popor alege-ţi oa-
11 Acum ştiu şi eu că mare este Dom- meni destoinici şi temători de Dumne-
nul peste toţi dumnezeii, pentru că i-a zeu, oameni drepţi, care urăsc trufia,
smerit”. şi pune-i căpetenii peste mii, căpete-
12 Apoi Ietro, socrul lui Moise, I-a adus nii peste sute, căpetenii peste cincizeci,
lui Dumnezeu ardere-de-tot şi jertfe. căpetenii peste zeci.
Şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui 22 Aceştia, ei să judece poporul în toată
Israel pentru ca’n faţa lui Dumnezeu vremea: pricinile grele să le aducă la
să stea la masă2 cu socrul lui Moise. tine, iar pe cele mici să le judece ei. Ei
13 Şi a fost că a doua zi a şezut Moise să te vor ajuta astfel, uşurându-ţi povara.
judece poporul; şi a stat poporul înain- 23 De vei face lucrul acesta, Dumnezeu
tea lui Moise de dimineaţă până seara. te va întări, tu vei putea să faci faţă, iar
14 Şi dacă Ietro, socrul lui Moise, a vă- poporul acesta’ntreg va ajunge cu pace
zut tot ceea ce făcea el pentru popor, la locul său”.
i-a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce 24 Şi a ascultat Moise de cuvântul so-
şezi tu singur, pe de-o parte, şi, pe de crului său şi a făcut tot ceea ce i-a spus.
alta, tot poporul stă înaintea ta de di- 25 Aşadar, din întreg Israelul a ales Mo-
mineaţa până seara?” ise oameni destoinici şi i-a pus căpe-
15 Iar Moise a zis către socrul său: „Po- tenii peste mii, căpetenii peste sute,
porul vine la mine să ceară judecata lui căpetenii peste cincizeci şi căpetenii
Dumnezeu. peste zeci.
16 Când se ivesc între ei neînţelegeri, 26 Aceştia, ei judecau poporul în toată
vin la mine; eu cercetez pe fiecare şi-i vremea; toate pricinile grele le adu-
învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile ceau la Moise, iar pe cele uşoare, pe
Lui”. toate, le judecau ei.
17 Iar socrul lui Moise a zis către el: „Ce 27 Moise l-a lăsat apoi pe socrul său să
faci tu, nu faci bine, plece, iar acesta s’a dus în ţara lui.
18 că şi tu te vei slei, şi poporul acesta
care-i cu tine; grea e pentru tine treaba
aceasta, şi nu vei putea s’o faci singur. 19
19 Acum dar ascultă-mă pe mine!; am
să-ţi dau un sfat; apoi, Dumnezeu cu Sosirea în pustia Sinai. Pregătiri
tine! Tu să-i fii poporului ceea ce tre- pentru primirea Legii.
buie să-i fii faţă de Dumnezeu: să-I în- 1 Iar în cea de a treia lună de la ieşi-
făţişezi lui Dumnezeu, tu, trebuinţele rea fiilor lui Israel din ţara Egiptului,
lor; în chiar ziua aceea1 au ajuns ei în pus-
20 iar lor să le arăţi poruncile şi legile tia Sinai.
2 Literal: „să mănânce pâine”, expresie 1 Dată imprecisă; se crede că cea exactă a dis-
ebraică pentru „a mânca”, „a sta la masă”. părut din vechile manuscrise ebraice.
IEŞIREA 19 135
5 Acum: dacă veţi asculta de glasul voi veni la tine într’un stâlp de nor,
Meu şi veţi păzi legământul Meu, voi pentru ca poporul să Mă audă vorbind
Îmi veţi fi Mie popor ales dintre toate cu tine, şi astfel şi pe tine să te creadă
neamurile, că al Meu este tot pămân- pururea”. Iar Moise I-a spus Domnului
tul; cuvintele poporului.
6 Îmi veţi fi preoţie împărătească şi 10 Şi a zis Domnul către Moise:
4
„Coboară-te! Atrage-i poporului
2 Adică în faţa (sau în imediata vecinătate) a luarea-aminte; supune-i curăţirii5
„muntelui lui Dumnezeu”, Sinai (după tradiţia astăzi şi mâine; să-şi spele hainele,
elohistă: Horeb – vezi 3, 1 şi nota). Localizat
în sudul peninsulei cu acelaşi nume. Munte de- 11 şi să fie gata pentru cea de a treia zi,
venit celebru prin aceea că în el i S’a descoperit căci în ziua a treia Se va pogorî Dom-
Dumnezeu lui Moise şi li s’a dat Israeliţilor Le- nul pe muntele Sinai, în faţa’ntregului
gea. Pentru Sfântul Apostol Pavel, Sinaiul va fi
simbolul Legii care a fost desfiinţată prin Iisus
popor.
Hristos (vezi Ga 4, 24-31). 12 Vei pune poporul dincolo printr’un
3 Adică la „muntele lui Dumnezeu”, Sinai.
4 Textual: basíleion hierátevma. În con-
hotar de jur-împrejur şi-i vei spune: –
text, cele trei trepte: „popor ales” în vederea unei
Păziţi-vă: nu vă suiţi în munte şi nu vă
misiuni speciale, selecţionat de Cel ce, ca Împă- atingeţi de hotarul lui; că tot cel ce se
rat suprem, stăpâneşte „tot pământul”; pentru va atinge de munte, cu moarte va muri:
îndeplinirea misiunii, poporul ales e înzestrat
cu o „preoţie împărătească”, preoţie conferită de 13 pe acela nu mână-l va atinge, ci cu
Împăratul-Dumnezeu (în fapt, întregul text e o pietre va fi ucis sau cu săgeată va fi să-
pregătire pentru instituirea templului şi a pre- getat; om sau dobitoc, nu va rămâne’n
oţiei levitice); prin prezenţa şi lucrarea aces-
tei preoţii, poporul ales devine el însuşi „neam deschiderea spre teocraţie). Expresia din Septu-
sfânt”. Textul Ebraic permite traduceri cu accen- aginta e citată aidoma în 1 Ptr 2, 9, în acord cu
tul nu pe preoţie, ci pe împărăţie: „împărăţie pre- sintagma „preoţie sfântă” din 1 Ptr 2, 5, în sensul
oţească” sau „împărăţie de preoţi” (în Vulgata: că vechea preoţie, cea din umbra Legii, devine cu
regnum sacerdotale), de unde interpretarea adevărat „împărătească” şi „sfântă” prin Cel ce
de sorginte apuseană că ar fi vorba de instituirea o conferă, Iisus Hristos, Împărat şi Arhiereu. În
unei „preoţii universale”, în virtutea căreia orice acelaşi sens o foloseşte şi Sfântul Vasile cel Mare
membru al comunităţii este preot. În faţa acestei în una din rugăciunile sale liturgice (anamneza
interpretări, romano-catolicii glosează în sensul din Liturghia ce-i poartă numele).
că o „împărăţie de preoţi” nu înseamnă că e „al- 5 Literal: „curăţeşte-i” (oficiază, prin poruncă,
cătuită din preoţi”, ci „condusă de preoţi” (de aici, actul purificărilor rituale).
IEŞIREA 20 136
scrise: „poporul”). 8 În
concordanţă şi cu Textul Ebraic: frază în-
7 Sensul exact al verbului katanoéo: „a vedea treruptă, rămasă neisprăvită; autorul s’a grăbit
(a contempla) spre a înţelege”; „a privi spre a-ţi să introducă marele şi importantul capitol al De-
câştiga pricepere”; „a înţelege”. Folosit în Fc 3, 6 calogului. În fapt, primul verset al capitolului
în legătură cu pomul cunoştinţei binelui şi rău- următor e continuarea versetului 19 al capitolu-
lui. În textul de faţă: nu numai că ochii omului lui de faţă.
nu pot suporta slava lui Dumnezeu, dar nici ve- 1 Textual: „idol” (eídolon); prin definiţie, sta-
derea lui lăuntrică, de creatură, nu poate accede tuie sau statuetă sculptată, ca reprezentare a
la fiinţa intimă a lui Dumnezeu, la esenţa Lui. unei zeităţi.
IEŞIREA 20 137
poruncă pentru întreaga comunitate şi pentru fi- anume situaţie, propunând modificarea ei.
3 În sensul: servitoare-ibovnică.
ecare ins în parte.
7 La început, preotul israelit care aducea 4 Cu acest verset se instituie „legea talionu-
jertfa avea pe el doar o bucată de pânză împre- lui”; mai pregnantă în vv. 23-25.
jurul coapselor, după modelul egiptean. Mai târ- 5 Crima fără premeditare; în acest caz, impac-
ziu, când altarele erau înalte şi cu trepte de ac- tul dintre ucigaş şi victimă e pus pe seama lui
ces, preoţii erau obligaţi să poarte pe dedesubt Dumnezeu.
pantaloni (vezi 28, 38). 6 Se instituie dreptul de azil. Locul de refugiu
1 Literal: „în dar”; „pe gratis”. avea, de obicei, un sanctuar.
IEŞIREA 21 139
15 Cel ce va lovi pe tatăl său ori pe 26 Dacă va lovi cineva ochiul robului
mama sa să fie dat morţii. său sau ochiul slujnicei sale şi aceia vor
16 Cel ce va blestema pe tatăl său ori pe
orbi, liberi să-i lase pentru ochiul lor.
mama sa să fie omorât. Iar dacă va rupe dintele robului său
27
nut închis, atunci acesta va plăti taur 7 Dacă-i dă cineva vecinului său bani
pentru taur, iar stârvul va fi al lui. sau lucruri să le păstreze şi ele sunt fu-
rate din casa acestui om, atunci hoţul,
de va fi găsit, îndoit să le plătească;
8 iar dacă hoţul nu va fi găsit, atunci
22 stăpânul casei va veni în faţa lui Dum-
nezeu şi va jura’ntru adevăr că n’a
Pedeapsa pentru furt şi alte pă- ascuns nimic din lucrurile aproapelui
cate1 . său.
1 De va fura cineva un viţel sau o oaie 9 Oricare-ar fi lucrul împricinării – un
şi le va înjunghia sau le va vinde, cinci viţel, un asin, o oaie sau o haină sau
viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi un oarecare lucru pierdut despre care
pentru o oaie. cineva spune că-i al lui – pricina amân-
2 Dacă cineva va prinde hoţul asupra durora va fi adusă în faţa lui Dumne-
faptei şi-l va lovi de moarte, nu i se va zeu; cel ce prin Dumnezeu e dovedit,
socoti omor. acela îndoit îi va plăti aproapelui său.
10 Dacă cineva îi dă aproapelui său un
3 (a) Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit
soarele, vinovat este: pentru moarte cu asin sau un bou sau o oaie sau o altă
moarte va muri2 . (b) Dar dacă nu va vită să i-o păzească şi dacă aceea su-
avea cu ce să plătească furtul, să fie feră o vătămare sau moare sau e furată
vândut. şi nu există martori,
11 între cei doi să se facă jurământ în
4 Iar dacă hoţul va fi prins, şi cele fu-
faţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul]
rate vor fi găsite la el vii – de la asin
nu şi-a făcut parte din vita aproapelui
pân’la oaie –, să plătească îndoit.
său; pe aceasta o va lua stăpânul său
5 Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie de bună, iar el nu va plăti nimic.
lăsând vitele să pască ţarina altuia, va 12 Dacă [vita] i se fură, îi va plăti des-
plăti din ţarina sa după cât a stricat; păgubire stăpânului său;
iar dacă a păscut toată ţarina, va plăti
cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce 13 iar dac’a fost sfâşiată de fiare, să-i
are mai bun în via sa. aducă dovadă şi nu va plăti.
14 Dacă cineva o cere cu’mprumut [vita]
6 Dacă izbucneşte un foc şi, întâlnind
de la vecinul său şi ea suferă vătămare
mărăcini, se întinde şi arde clăi sau
sau moare sau e furată şi stăpânul ei
snopi sau holdă, va plăti cel ce a aprins
n’a fost de faţă, el o va plăti;
focul.
15 dar dacă stăpânul ei a fost de faţă, nu
1 În Textul Ebraic, versetul 1 al acestui capi- o va plăti; dacă e simbriaş, ea va intra
tol este versetul 37 al capitolului precedent; de în socoteala simbriei.
asemenea, în ediţia Rahlfs a Septuagintei. Pen-
tru concordanţa cu ediţiile clasice româneşti, am 16 Dacă cineva înşală o fecioară nelo-
păstrat structura acestora. godită şi se culcă cu ea, o va înzestra
2 Prin transcrieri neglijente ale vechilor ma-
înzestrându-şi-o ca soţie;
nuscrise, versetele 3 b şi 4 au fost deplasate de
la locul lor firesc, adică imediat după versetul 1. 17 dar dacă tatăl ei nicicum nu se va
Cititorul e rugat să le trateze ca atare. învoi să i-o dea de soţie, atunci el îi va
IEŞIREA 23 141
plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pen- 29 Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei
tru zestrea fecioarelor. tale şi a teascului tău; pe cei întâi-
18 Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască.
născuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie.
30 Tot aşa vei face cu viţelul tău, cu oaia
19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să
fie omorât. ta, cu animalul tău de povară: şapte
zile va fi cu maică-sa, iar în ziua a opta
20 Cel ce jertfeşte dumnezeilor, şi nu
Mi-l vei da Mie.
numai singurului Domn, cu moarte să
31 Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mân-
piară3 .
caţi carnea dobitocului sfâşiat de fi-
21 Pe străin să nu-l prigoneşti, nici să-l ară6 ; aruncaţi-o la câini!
apeşi, căci şi voi aţi fost străini în ţara
Egiptului.
22 Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac 23
să nu vă purtaţi rău;
23 că, dacă voi le veţi face rău şi ei vor Cum se face dreptatea. Despre
striga către Mine, Eu le voi auzi glasul sărbători. Rânduieli şi porunci
pentru intrarea în Canaan.
24 şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi
ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre 1 Să nu-ţi pleci urechea la zvon deşert;
văduve şi copiii voştri săraci de părinţi. să nu iei partea celui vinovat făcându-
te martor mincinos.
25 Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele
sărac de lângă tine, nu-l zori4 şi nu-i 2 Să nu te iei după cei mai mulţi în
pune camătă. a face rău; când eşti martor, să nu te
abaţi în partea celor mulţi ca să abaţi
26 Dacă aproapelui tău îi vei lua ca ză-
judecata;
log haina, să i-o dai înapoi înainte de
3 nici chiar săracului să nu-i fii părtini-
asfinţitul soarelui,
tor la judecată.
27 căci ea e învelitoarea lui, e singurul
4 De vei întâlni boul duşmanului tău –
vestmânt cu care să-şi acopere goliciu-
5 sau asinul său – rătăcit, să-l întorci şi
nea : în ce va dormi el? Aşadar, dacă
să i-l duci.
el va striga către Mine, Eu îl voi auzi,
că milostiv sunt Eu. 5 De vei vedea asinul vrăjmaşului tău
căzut sub povară, să nu te faci că nu-l
28 Pe dregători să nu-i defaimi, pe mai-
vezi, ci ridică-l împreună cu el.
marii poporului tău să nu-i vorbeşti de
6 Să nu strâmbi judecata săracului
rău.
când se judecă.
3 În Textul Ebraic: „să fie lovit de anatemă”,
7 Fereşte-te de fapta nedreaptă; pe cel
adică: să I se ceară lui Dumnezeu, prin blestem,
ca el să piară. nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi;
4 În tot Vechiul Testament, verbul katepeígo celui nedrept să nu-i dai dreptate de
e folosit numai aici şi înseamnă „a presa pe ci- dragul unor daruri.
neva să facă ceva”. În Textul Ebraic: „nu te purta
cu el ca un creditor”. 6E vorba de sfinţenia rituală. Carnea ani-
5 „Goliciunea”, dublu sens: goliciunea trupu- malelor sfâşiate de fiare era presupusă ca încă
lui neocrotit de haină; goliciunea care-l face pe mai având în ea sânge; consumarea sângelui era
om indecent. drastic interzisă de Lege (vezi Lv 7, 26-27).
IEŞIREA 23 142
era perioada dintre două toamne. între singular şi plural; vezi şi nota de la 12, 24.
IEŞIREA 24 143
iat cu voi, potrivit tuturor acestor cu- şaptea zi l-a chemat Domnul pe Moise,
vinte”3 . din mijlocul norului.
9 Şi s’au suit Moise şi Aaron, Nadab, 17 Dar chipul slavei Domnului era în
Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui ochii fiilor lui Israel ca un foc arzând
Israel pe vârful muntelui.
10 şi au văzut locul unde stătea Dumne- 18 Şi a intrat Moise în mijlocul norului
zeul lui Israel4 : sub picioarele Lui era şi s’a suit în munte; şi a stat acolo, în
ca un aşternut din lespezi de safir, tot munte, patruzeci de zile şi patruzeci de
atât de curat precum adâncul cerului. nopţi.
11 Iar dintre aleşii lui Israel nu a pie-
rit nici unul; au fost văzuţi la locul lui
Dumnezeu şi au mâncat şi au băut5 . 25
12 Şi a zis Domnul către Moise: „Suie-
te la Mine în munte şi stai acolo, că am Rânduieli pentru cortul adunării:
să-ţi dau tablele de piatră: legea şi po- chivotul mărturiei, masa pâinilor,
runcile pe care Eu le-am scris ca să le sfeşnicul cu şapte braţe.
pun lor6 lege”. 1 Şi a grăit Dumnezeu către Moise, zi-
Abimelec – Fc 26, 26-31 şi pe aceea dintre Iacob ile româneşti l-au preluat din versiunile ebraice.
şi Laban – Fc 31, 54). 4 „Efod”: parte din veşmântul preoţesc; făcut
6 „Lor”: poporului. din mătase scumpă, încrustată cu pietre preţi-
IEŞIREA 25 145
8 Îmi vei face Mie locaş sfânt şi Eu Mă 18 Vei face doi heruvimi8 din aur lu-
voi arăta întru voi. crat cu ciocanul9 şi-i vei pune pe aco-
9 Chipul cortului şi chipul tuturor perământul ispăşirii, la amândouă ca-
obiectelor lui le vei face potrivit iz- petele;
voadelor pe care Eu ţi le voi arăta în 19 un heruvim va fi la un capăt şi un he-
munte: aşa să le faci! ruvim la celălalt capăt al acoperămân-
5 tului.
10 Chivotul mărturiei îl vei face din
lemn de salcâm: lung de doi coţi şi ju- 20 Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile
mătate, larg de un cot şi jumătate şi întinse, cu aripile umbrind10 acope-
înalt de un cot şi jumătate6 . rământul, cu feţele una spre cealaltă;
11 Îl vei sufla cu aur curat; pe dinlă- feţele heruvimilor vor fi’ndreptate spre
untru şi pe dinafară îl vei sufla. Şi-i acoperământ.
vei face’mprejur cingătoare de aur, din 21 Acoperământul să-l pui pe chivot,
zimţi împletiţi. deasupra; iar în chivot vei pune măr-
12 Şi-i vei face patru inele de aur şi i le turiile pe care ţi le voi da.
vei prinde în cele patru colţuri de jos: 22 De acolo Mă voi face ţie cunoscut şi
două inele pe o latură şi două inele pe de acolo, de deasupra acoperământu-
cealaltă latură. lui, dintre cei doi heruvimi ce vor fi pe
13 Vei face pârghii din lemn de salcâm chivotul mărturiei, de acolo îţi voi vorbi
şi le vei sufla cu aur. Eu ţie despre toate câte-ţi voi porunci
14 Pârghiile ai să le vâri prin inelele pentru fiii lui Israel.
din colţurile de jos ale chivotului, ca să care marele preot aduce jertfa de ispăşire („aco-
poată fi chivotul ridicat pe ele. perirea” păcatelor), prin stropire cu sânge. Folo-
15 Pârghiile vor fi mereu în inelele chi- sit şi de Sfântul Pavel în Rm 3, 25 (vezi nota).
8 Simbol al prezenţei lui Dumnezeu „Cel ce
votului. şade pe heruvimi” (1 Rg 4, 4; 2 Rg 6, 2; 4 Rg 19,
16 Înlăuntrul chivotului vei pune măr- 15).
9 Lucrat prin cizelare; precizare menită să eli-
turiile pe care ţi le voi da.
mine presupu-nerea că imaginile sacre ar fi fost
17 Îi vei face un acoperământ al ispăşi- „chipuri cioplite” (interzise prin Decalog – 20,
rii7 , din aur curat, lung de doi coţi şi 4). E motivul pentru care cultul creştin ortodox
jumătate, şi lat de un cot şi jumătate. admite icoana, cizelura şi basorelieful, dar res-
pinge statuia.
oase, era purtat pe umăr. „Pieptar” (hoşen): altă 10 syskiázo = „a acoperi cu umbră”, „a cufunda
parte de veşmânt preoţesc, ataşată de efod prin în umbră”. Prin lipsa de realism a imaginii, co-
inele de aur. notaţia duhovnicească e evidentă: Dumnezeu,
5 „Chivot” (kivotós) traduce un cuvânt ebraic
„Cel ce şade pe heruvimi”, prin aripile acestora
care înseamnă „ladă cu capac”, „cufăr”, „sicriu”. Îşi face simţită prezenţa în simbol. Folosind un
Folosit mai întâi pentru a desemna corabia lui verb cu aceeaşi rădăcină: episkiázo = „a um-
Noe (Fc 6, 14). Vulgata îl traduce prin arca = bri”, Noul Testament va conota acţiunea prin
„arcă” (cu acelaşi înţeles). În cultul creştin orto- care Dumnezeu Îşi exercită puterea sau Îşi re-
dox, chivotul este macheta miniaturală a unei bi- varsă harul asupra uneia sau mai multor per-
serici, aşezată în altar pe sfânta masă, în care se soane: Puterea Celui-Preaînalt o va „umbri” pe
păstrează Împărtăşania pentru bolnavi. „Chivo- Fecioara Maria, făcând-o să zămislească de la
tul mărturiei”: semnul (mărturia) prezenţei lui Duhul Sfânt (Lc 1, 35), norul luminos al schim-
Dumnezeu. bării la faţă îi va „umbri” pe apostoli (Mt 17, 5;
6 Un „cot”: aproximativ 45 cm. Mc 9, 7), umbra lui Petru îi va „umbri”, vindecă-
7 Mai târziu, ilastérion va deveni o masă pe toare, pe bolnavii Ierusalimului (FA 5, 15).
IEŞIREA 26 146
23Vei face o masă din lemn de salcâm: 34 Sfeşnicul va avea patru cupe’n chip
lungă de doi coţi, lată de un cot, înaltă de migdală, fiecare cu nodul şi floarea
de un cot şi jumătate. ei,
24 O vei sufla cu aur curat şi-i vei 35 nodul de sub cele două braţe, no-
face’mprejur cingătoare de aur din dul de sub cele patru braţe, deci la cele
zimţi împletiţi. şase braţe care ies din sfeşnic.
25 Un brâu de-o palmă să-i faci împre- 36 Nodurile şi ramurile care ies
11
jur, iar peste brâu, de jur-împrejur, vei dintr’însul vor fi toate dintr’un singur
face o’mpletitură de zimţi. metal bătut cu ciocanul: aur curat.
26 Vei face patru inele de aur şi vei 37 Îi vei face şapte candele şi-i vei pune
prinde inelele de cele patru colţuri luminile şi ele vor lumina latura din
unde-i sunt picioarele, faţa lui.
27 în josul brâului, iar inelele vor fi 38 Mucările şi tăviţele i le vei face din
toarte pentru pârghiile cu care va fi aur curat.
13
purtată masa. 39 Dintr’un talant de aur curat se va
28 Pârghiile să le faci din lemn de sal-
face totul.
câm şi le vei polei cu aur curat; cu ele 40 Ia seama să faci totul după izvodul
va fi purtată masa. ce ţi-a fost arătat în munte.
29Şi numai pentru ea vei face blidele,
căţuile, ibricele şi cănile din care se
toarnă; din aur curat le vei face. 26
30 Pe masă vei pune pâinile punerii-
înainte12 , de-a pururi înaintea Mea. Cortul adunării şi cele ale lui.
1
31 Vei face sfeşnic din aur curat. Sfeş- 1 Cortul să-l faci din zece scoarţe de in
nicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, topit, ţesut în violet, în purpuriu şi’n
braţele, cupele, nodurile şi florile lui stacojiu; cu heruvimi
2
le vei face, lucraţi
vor fi cu el un singur trup. cu iscusinţă .
2 Lungimea unei scoarţe va fi de do-
32 Din laturile lui vor ieşi şase braţe:
uăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unei
trei braţe ale sfeşnicului, dintr’o la-
scoarţe va fi de patru coţi: scoarţele vor
tură, şi trei braţe ale sfeşnicului, din
avea toate aceeaşi măsură.
cealaltă latură.
3 Cinci scoarţe vor fi îngemănate la
33 Pe un braţ, trei cupe’n chip de mi-
un loc, celelalte scoarţe vor fi şi
gdală, fiecare cu nodul şi floarea ei; la
ele’ngemănate la un loc.
fel pe fiecare braţ care iese din sfeşnic.
13 Un talant: aproximativ 35 kg.
11 După unii: bordură pentru protejarea obiec- 1 Textual: „vison”, pânză de in de India, ţesă-
telor de pe masă; după alţii: stinghie de unire a tură foarte fină şi scumpă, cu firul răsucit după
picioarelor mesei, care să-i asigure stabilitatea. fierbere (topire).
Optăm pentru sensul prim. 2 În Textul Ebraic: „operă de artist”, ceea ce
12 Pâinile-ofrandă; pâinile-proaducere. În înseamnă lucrare de ţesător iscusit; aşadar, chi-
echivalentul liturgic ortodox: prescurile (aduse purile heruvimilor erau parte din ţesătura în-
ca prinoase la altar). săşi.
IEŞIREA 26 147
un pilastru şi două tălpice sub alt pi- mesei, dar într’o latură a cortului, cea
lastru, în cele două laturi. dinspre miazăzi, în timp ce masa o vei
26 Şi vei face bârne din lemn de salcâm: aşeza în partea cortului cea dinspre
cinci bârne pentru pilaştrii dintr’o miazănoapte.
parte a cortului, 36 În uşa cortului vei face un văl ţesut
27 cinci bârne pentru pilaştrii din cea- în violet, purpuriu şi stacojiu, în in to-
laltă parte a cortului şi cinci bârne pit cu alesături de fir în ţesătură.
pentru pilaştrii din partea dindărăt a 37 Vălului îi vei face cinci stâlpi de sal-
cortului, cea dinspre asfinţit. câm, pe care-i vei îmbrăca în aur; ca-
28 Bârna de la mijloc va trece prin mij- petele le vor fi de aur, iar pentru ei vei
locul pilaştrilor de la un capăt pân’la turna cinci tălpice de aramă.
celălalt [al peretelui].
29 Pilaştrii îi vei îmbrăca în aur; inelele
lor, prin care se vâră bârnele, le vei face 27
din aur; tot în aur vei îmbrăca şi bâr-
nele.
Altarul jertfelor şi împrejmuirea
30Cortul aşa-l vei ridica, după izvodul cortului.
ce ţi s’a arătat în munte.
1 Vei face un jertfelnic din lemn de sal-
31 Vei face o perdea5 ţesută’n violet, câm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi
purpuriu şi stacojiu, în in topit; cu he- – jertfelnicul va fi pătrat –, şi de trei
ruvimi o vei face, lucraţi cu iscusinţă. coţi înălţimea.
32 O vei atârna de patru stâlpi de sal-
2 Coarnele i le vei face în cele patru un-
câm îmbrăcaţi în aur, cu vârfuri de aur ghiuri; coarnele vor fi dintr’un trup cu
şi cu tălpicile, patru, de argint. el. Îl vei îmbrăca în aramă.
33 Vei pune aşadar perdeaua pe stâlpi.
3 Jertfelnicului îi vei face un brâu; iar
Iar în spatele perdelei vei pune înlă-
învelitoarea lui, şi cupele lui şi furculi-
untru chivotul mărturiei. Perdeaua va
ţele lui şi vătraiul lui, toate uneltele
fi astfel pentru voi despărţitură între
acestea le vei face din aramă.
sfânta şi sfânta-sfintelor6 .
4 Să-i faci o împletitură ca o plasă de
34 Cu perdeaua vei ascunde astfel pri-
aramă, iar împletiturii îi vei face patru
virilor chivotul mărturiei din sfânta-
inele de aramă la cele patru colţuri,
sfintelor.
5 pe care le vei pune sub încheietura
35 Masa o vei aşeza dincoace, în faţa
jertfelnicului: plasa va acoperi astfel
perdelei, iar sfeşnicul îl vei pune în faţa
doar jumătate din jertfelnic.
5 În greceşte: katapétasma = „perdea”, „dra-
6 Jertfelnicului îi vei face pârghii din
perie”. Echivalentul ei liturgic din cultul ortodox
e impropriu numit uneori „catapeteasmă” (per-
lemn de salcâm, pe care le vei fereca în
dea); mult mai potrivit e „iconostas” sau „tâm- aramă.
plă” (aceasta, de la templum).
6 Corespunzând în arhitectura liturgică orto- 7Pârghiile le vei trece prin inele, de o
doxă: „sfânta” = naosul; „sfânta-sfintelor” = al- parte şi de alta a jertfelnicului, ca să
tarul. poată fi purtat.
IEŞIREA 28 149
etimologii şi sensuri incerte, care s’ar putea tra- formă de potcoavă (aşa cum îl traduce Biblia din
duce prin „Lumini şi Desăvârşiri”. Septuaginta 1688); în fapt, o diademă, menită să-i ateste ma-
le traduce prin „Arătarea şi Adevărul”. Nu ştim relui preot un rol nu numai sacerdotal, ci şi prin-
dacă ele erau obiecte (geme sau zaruri) ori nu- ciar.
mai cuvinte scrise înlăuntrul pieptarului. Ori- 9 Tiară; coroana sacerdotală a marelui preot.
cum, aveau o funcţie oraculară: prin mijlocirea Între ebraicul kidar, grecescul mitra şi echiva-
lor obţinea marele preot răspunsuri dumneze- lentul occidental turban, versiunea de faţă pre-
ieşti, prin „da” sau „nu”, în împrejurări excepţio- feră, ca mai potrivit, termenul lui Ieronim, tiara
nale. (Vulgata).
IEŞIREA 29 152
brâie; şi tiare le vei face, spre cinste şi 4 Îi vei aduce pe Aaron şi pe fiii săi la in-
mărire. trarea cortului mărturiei şi-i vei spăla
37 Cu acestea îl vei îmbrăca pe Aaron,
cu apă.
fratele tău, precum şi pe fiii lui; îi vei 5 Vei lua sfintele veşminte şi-l vei îm-
unge, le vei umple mâinile10 şi-i vei brăca pe Aaron, fratele tău, cu tunica
sfinţi ca să-Mi fie preoţi. şi cu manta, cu efodul şi cu pieptarul,
încingându-i pieptarul peste efod;
38 Le vei face pantaloni de in, de la brâu
până sub genunchi, ca să-şi acopere go- 6 pe cap îi vei pune tiara, iar pe tiară
liciunea trupului11 ; vei prinde tăbliţa Sfinţeniei.
7 Vei lua apoi untdelemnul de ungere,
39 Aaron şi fiii săi îi vor purta ori de
i-l vei turna pe cap şi-l vei unge.
câte ori vor intra în cortul mărturiei
sau când vor merge să slujească la jert- 8 Vei aduce şi pe fiii săi şi-i vei îmbrăca
felnicul din sfânta, ca să nu-şi atragă cu tunicile,
asupră-le păcat şi să moară. Lege veş- 9 îi vei încinge cu brâiele şi le vei pune
nică va fi aceasta pentru el şi pentru tiarele şi-Mi vor fi Mie preoţi în veac.
urmaşii săi de după el. Şi vei umple mâinile lui Aaron şi mâi-
nile fiilor săi.
10 Vei aduce apoi viţelul în faţa cortului
mărturiei. Acolo, la uşa cortului măr-
29 turiei, în faţa Domnului, Aaron şi fiii
săi îşi vor pune mâinile pe capul viţe-
Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi: lului
pregătirea; spălarea, îmbrăcarea 11 şi acolo, în faţa Domnului, la uşa
şi ungerea; jertfele; transmiterea cortului mărturiei, acolo vei înjunghia
veşmintelor. Sfinţirea altarului şi viţelul.
jertfele necontenite. 12 Vei lua din sângele viţelului şi-l vei
1 Iată ce vei face asupră-le spre a-i pune tu, cu degetul tău, pe coarnele
sfinţi ca să-Mi fie Mie preoţi: Vei lua un jertfelnicului; iar sângele rămas îl vei
viţel din cireadă, doi berbeci fără me- turna pe tot la poala jertfelnicului.
teahnă, 13 Vei lua toată grăsimea ce acoperă
existenţa unui altar cu trepte, aşa cum va fi mai sângele şi-l vei turna de jur-împrejurul
târziu în templul din Ierusalim. jertfelnicului.
IEŞIREA 29 153
34 Iar dacă din carnea de jertfă a îm- Israel şi va fi [locul] sfinţit prin slava
plinirii sau din pâine va rămâne ceva Mea.
până dimineaţa, cu foc le vei arde şi nu 44 Voi sfinţi cortul mărturiei şi jertfel-
vor fi mâncate, fiindcă sunt sfinţite. nicul; şi pe Aaron şi pe fiii săi îi voi
35 Prin urmare, aşa vei face cu Aaron sfinţi, ca să-Mi slujească Mie ca preoţi.
şi cu fiii săi, aşa cum ţi-am poruncit: 45 Şi pe nume Mă voi numi6 întru fiii
şapte zile să ţină sfinţirea lor. lui Israel şi le voi fi lor Dumnezeu;
36 În ziua curăţirii vei aduce un viţel ca 46 şi vor cunoaşte că Eu, Domnul, Eu
jertfă pentru păcat şi vei curăţi jertfel- sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am scos
nicul când tu însuţi te vei sfinţi pe el din ţara Egiptului, pentru ca pe nume
şi-l vei unge pentru a lui sfinţire. să Mă numesc întru ei şi să le fiu Dum-
37 Timp de şapte zile vei curăţi jert- nezeu.
felnicul şi-l vei sfinţi, şi va fi jertfelni-
cul o sfântă-a-sfintelor; tot cel ce se va
atinge de jertfelnic se va sfinţi.
30
38 Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi
miei de câte un an, fără meteahnă; în
Altarul tămâierii.
fiecare zi îi vei aduce, necurmat, jertfă
necontenită; 1 „Vei face un altar al tămâierii; din
lemn de salcâm îl vei face.
39 un miel îl vei aduce dimineaţa, iar
pe cel de al doilea miel îl vei aduce’n 2 Un cot îi va fi lungimea, un cot lăţi-
amurg, mea – va fi pătrat – şi doi coţi înălţi-
40 împreună cu o zecime dintr’o efă de
3 mea; coarnele vor fi un singur trup cu
făinuţă de grâu, frământată cu a patra el.
parte dintr’un hin4 de untdelemn cu- 3 Îl vei îmbrăca în aur curat: grătarul
rat; iar pentru turnare5 , a patra parte de deasupra, pereţii de jur-împrejur şi
dintr’un hin de vin la un miel. coarnele; şi-i vei face’mprejur o cunună
41 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce’n
de aur împletită.
amurg, ca şi pe cel jertfit de dimi- 4 Sub cununa lui împletită să-i faci
neaţă, şi cu aceeaşi turnare de vin; două inele de aur curat pe cele două la-
întru miros de bună mireasmă îl vei turi; de-o parte şi de alta le vei face, iar
aduce jertfă Domnului, prin ele vor fi trecute pârghiile cu care
42 jertfă necontenită din neam în
va fi purtat.
neamurile voastre, lângă uşile cortu- 5 Pârghiile să le faci din lemn de salcâm
lui mărturiei de dinaintea Domnului, şi să le îmbraci cu aur.
acolo unde Mă voi arăta Eu ţie ca să-ţi
6 În Textul Ebraic: „voi locui” (în mijlocul lor).
grăiesc.
Septuaginta corelează verbul cu numele propriu
43 Acolo le voi da Eu întâlnire fiilor lui „Domnul” (Iahvé) din versetul următor: Dum-
nezeu este Cel ce Se identifică în propriul Său
3O efă: 36,4 litri. nume, un nume care, în acelaşi timp, înseamnă
4 Un hin: 6,06 litri.
şi prezenţa Sa reală în mijlocul celor ce-i cunosc
5 Libaţie rituală. identitatea.
IEŞIREA 30 155
6 Şi-l vei aşeza în faţa perdelei de di- 14 Tot cel ce intră la numărătoare, de
naintea chivotului mărturiilor, acolo la douăzeci de ani în sus, Îi va da Dom-
unde Mă voi arăta Eu ţie. nului această dare.
7 Aaron va arde pe el tămâie mă- 15 Bogatul nu va da mai mult, nici să-
runtă, cu mireasmă plăcută; dis-de- racul mai puţin de jumătate de siclu ca
dimineaţă va tămâia, când pregăteşte dare către Domnul pentru răscumpă-
candelele. rarea sufletului5 .
8 Iar seara, când Aaron va aprinde can- 16 Argintul dat de fiii lui Israel spre
delele, iarăşi va arde pe el miresme: răscumpărare îl vei da pentru trebuin-
tămâiere de-a pururi ne’ntreruptă îna- ţele cortului mărturiei: fiilor lui Israel
intea Domnului, din neam în neamu- le va fi pomenire înaintea Domnului
rile lor. pentru ispăşirea sufletelor voastre”.
17 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
9 Pe el să nu aduceţi nici un alt fel de
tămâiere sau de prinoase, şi nici tur- când:
1
nare nu veţi turna2 peste el. 18 „Vei alcătui o baie de aramă, cu tăl-
pica tot de aramă, să fie pentru spălat;
10 Pe coarnele lui va aduce Aaron jertfa
o vei pune între cortul mărturiei şi jert-
de ispăşire o dată pe an; o dată pe an,
felnic. Vei turna într’însa apă
în ziua ispăşirii, cu sângele din jertfa
de curăţire a păcatelor va face el cură- 19 şi dintr’însa îşi vor spăla Aaron şi fiii
ţirea, din neam în neamurile voastre; săi mâinile şi picioarele cu apă.
sfântă-a-sfintelor Îi este Domnului”. 20 Când vor intra în cortul mărturiei se
11 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- vor spăla cu apă, şi astfel nu vor muri;
când: sau când se vor apropia de jertfelnic
3
ca să slujească şi să-I aducă Domnului
12 „Dacă vei face numărătoarea fiilor
ardere-de-tot,
lui Israel, la socotirea lor să-I dea fie-
care Domnului o răscumpărare pentru 21 să-şi spele cu apă mâinile şi picioa-
viaţa lui, pentru ca să nu cadă asupră- rele; când vor intra deci în cortul măr-
le vreo nenorocire în timpul număratu- turiei să se spele cu apă, ca să nu
lui. moară. Şi va fi aceasta lege veşnică
pentru el şi pentru urmaşii săi de după
13 Şi iată ce va da cel ce va fi supus nu- el”.
mărătorii: o jumătate de siclu – socotit
22 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
siclul sfânt4 , de douăzeci de ghere un
când:
siclu –; darea către Domnul va fi astfel
o jumătate de siclu. 23 „Vei lua mirodenii: cinci sute de sicli
de smirnă aleasă; pe jumătate, adică
1 Adică tămâiere profană, fără scopuri rituale. două sute cincizeci de sicli, scorţişoară
2 Mai exact: nu veţi vărsa libaţii. binemirositoare; două sute cincizeci de
3 Recensământul.
sicli, trestie binemirositoare;
4 „Siclu” (Ieronim) îl traduce pe ebraicul
neda cu care se plătea darea către templu, de social-economică, dar şi un păcat împotriva lui
douăzeci de ghere, spre deosebire de siclul me- Dumnezeu, singurul îndreptăţit să cunoască nu-
sopotamian, de douăzeci şi patru de ghere. mărul real al supuşilor Săi.
IEŞIREA 31 156
24 casie6 , cinci sute de sicli – socotiţi 35 şi din ele vei face tămâie binemirosi-
după siclul sfânt – precum şi un hin de toare, Facerea a făcătorilor de mir, lu-
untdelemn de măsline. cru curat şi sfânt.
25 Din ele vei face untdelemn pen- 36 O vei tăia’n bucăţele mărunte şi o
tru ungere sfântă, mir înmiresmat vei pune’n în faţa mărturiilor, în cortul
după meşteşugul făcătorilor de aro- mărturiei, acolo unde Eu Mă voi arăta
mate; acesta va fi untdelemn pentru ţie. Lucru preasfânt va fi acesta pen-
ungere sfântă. tru voi.
26 Cu el vei unge cortul mărturiei şi chi- 37 Pentru voi nu o veţi face după
votul mărturiei această’ntocmire, căci pentru voi ea e
sfinţenie afierosită Domnului.
27 şi sfeşnicul cu toate ale lui şi altarul
tămâierii 38 Oricine-şi va face ceva asemănător
spre’nmiresmarea lui, acela va fi stâr-
28 şi jertfelnicul arderii-de-tot cu toate
pit din neamul său”.
ale lui şi masa cu toate ale ei şi baia cu
tălpica ei
29 şi le vei sfinţi şi vor fi ele sfinte-ale- 31
sfintelor: tot cel ce se va atinge de ele
se va sfinţi. Meşterii cortului. Serbarea zilei
30 Cu el îi vei unge şi pe Aaron şi pe de odihnă. Tablele legii.
fiii săi, şi-i vei sfinţi, ca să-Mi slujească 1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
Mie ca preoţi. când:
31 Iar fiilor lui Israel le vei spune: – 2 „Iată, Eu l-am chemat anume pe Be-
Untdelemn de uns cu ungere sfântă fi- ţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din se-
va acesta, din neam în neamurile voas- minţia lui Iuda,
tre. 3 şi l-am umplut de duhul cel dumneze-
7
32 Trup omenesc nu va fi uns cu el, şi iesc al înţelepciunii, al priceperii şi al
nici nu vă veţi face ceva asemănător fe- ştiinţei întru tot meşteşugul,
lului în care a fost el alcătuit: acesta-i 4 ca să fie el mai mare peste meşteri şi
lucru sfânt, şi sfânt e şi pentru voi. să lucreze aurul şi argintul şi arama şi
33 Acela care-şi va face ceva asemănă- inul topit,
tor, sau acela care va da din el cui nu 5 să şlefuiască pietre scumpe, şi să
trebuie să-i dea, stârpit va fi din nea- sape’n lemn şi să lucreze’n felurite chi-
mul său”. puri.
34 Şi a zis Domnul către Moise: „Fă-ţi 6 Şi’mpreună cu el i-am rânduit pe
rost de mirodenii: răşină, oniha, gal- Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semin-
ban mirositor şi tămâie curată (din fi- ţia lui Dan; şi tuturor celor înţelepţi cu
ecare aceeaşi măsură) inima le-am dat înţelepciune, şi ei vor
face toate câte ţi-am poruncit Eu ţie:
6 „Casie”: specie de arbore oriental, folosit şi
7 cortul mărturiei, chivotul legământu-
în medicină (Cassia fistula).
7 În sensul: trupul unui om oarecare, al unui lui şi acoperământul de deasupra lui,
profan (vezi versetul următor). precum şi’ntocmirea cortului,
IEŞIREA 32 157
cel care-L căuta4 pe Domnul, venea la 15 Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu
cort, în afara taberei. vei merge Tu Însuţi cu noi, atunci pe
8 Şi când Moise mergea spre cortul cel
mine să nu mă scoţi de aici;
din afara taberei, tot poporul se ri- 16 căci prin ce se va cunoaşte cu adevă-
dica’n picioare şi fiecare privea din uşa rat că eu şi poporul Tău am aflat har în
cortului său şi-l urmărea cu ochii pe ochii Tăi, dacă nu prin aceea că Tu vei
Moise până ce el intra în cort. merge împreună cu noi? Atunci eu şi
9 Iar după ce intra Moise în cort, stâl-
poporul Tău vom fi cei mai slăviţi din-
pul cel de nor se pogora şi stătea la in- tre toate neamurile de pe pământ”.
trarea cortului şi-i vorbea lui Moise. 17 Şi a zis Domnul către Moise: „Voi
face şi ceea ce zici tu, pentru că tu ai
10 Şi’ntregul popor vedea stâlpul cel
aflat har în ochii Mei şi te cunosc pe
de nor stând la intrarea cortului,
tine mai mult decât pe toţi”.
şi’ntregul popor se ridica’n picioare şi
fiecare se’nchina din uşa cortului său. 18 Şi [Moise] a zis: „Arată-mi slava Ta!”
11 Domnul grăia cu Moise faţă către 19 [Domnul] i-a zis: „Eu Îmi voi trece
faţă5 , aşa cum ar grăi cineva cu prie- slava pe dinaintea ta, şi’n faţa ta voi
7
tenul său. Apoi [Moise] se întorcea în rosti numele Meu: „Domnul” , şi-l voi
tabără, dar tânărul său slujitor Iosua, milui pe cel de care-Mi va fi milă
fiul lui Navi, nu părăsea cortul. şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este
de’ndurare”.
12 Şi a zis Moise către Domnul: „Iată,
Tu îmi spui: – Du-l pe poporul acesta!, 20 Şi a zis: „Faţa Mea însă nu vei pu-
dar nu mi-ai arătat pe cine ai să trimiţi tea s’o vezi; că nu va putea omul să-Mi
împreună cu mine, ci mi-ai spus: – Pe vadă faţa şi să trăiască”.
tine te ştiu mai mult decât pe toţi, şi 21 Şi iarăşi a zis Domnul: „Iată, e un
har ai aflat tu la Mine. loc aici la Mine; şezi pe stâncă
13 Aşadar, dac’am aflat eu har în ochii 22 şi când va trece slava Mea, Eu te voi
Tăi, arată-mi-Te mie pe Tine Însuţi, să pune în scobitura stâncii şi cu mâna
Te văd eu lămurit6 , ca să aflu eu har în Mea te voi acoperi până ce voi trece;
ochii Tăi şi să cunosc că acest neam e 23 iar când Îmi voi lua mâna de pe tine,
poporul Tău”. tu Îmi vei vedea spatele; dar faţa Mea
14 Şi i-a zis [Domnul]: „Voi merge îna- nu ţi se va arăta”.
intea ta şi te voi odihni!”
4 zetéo = a căuta pe cineva cu scopul de a-l
34
întâlni, de a-l întreba, de a-l cerceta, de a afla
ceva de la el. Sens oracular.
5 Expresia nu trebuie înţeleasă literal, de Noile table ale Legii. Moise cobo-
vreme ce Dumnezeu îi vorbea lui Moise din mijlo- ară din munte cu faţa strălucind.
cul norului. „Faţă către faţă” înseamnă că-i vor-
1 Zis-a Domnul către Moise: „Ciopleşte
bea direct, fără intermediari, într’un limbaj ac-
cesibil. două table de piatră, ca şi cele dintâi,
6 Adverbul implică ideea de a cunoaşte ceva
şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie
sau pe cineva în mod limpede, direct şi distinct,
fără putinţă de îndoială. 7 Adică: „Iahvé”.
IEŞIREA 34 161
pe table cuvintele care erau pe tablele tău popor: Face-voi lucruri slăvite aşa
dintâi, cele pe care tu le-ai sfărâmat. cum nu s’au făcut în tot pământul şi’n
2 Să fii gata dis-de-dimineaţă şi te vei tot neamul, şi tot poporul în mijlocul
sui în muntele Sinai şi vei sta înaintea căruia eşti tu va vedea lucrurile Dom-
Mea acolo, pe vârful muntelui. nului, că minunate2 sunt [lucrurile] pe
care Eu le voi face asupră-ţi.
3 Dar nimeni să nu se suie cu tine şi
nici să se arate’n tot cuprinsul munte- 11Tu ia aminte la tot ce-ţi poruncesc!:
lui: nici oi, nici vite mari să nu pască’n Iată, Eu îi alung de dinaintea voastră
apropierea acelui munte”. pe Amorei, pe Canaaneeni, pe Hetei,
4 Deci a cioplit Moise două table de pia-
pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei şi
tră la fel cu cele dintâi; şi pornindu-se pe Iebusei.
dis-de-dimineaţă, s’a suit în muntele 12Ia aminte să nu faci legături cu cei
Sinai, aşa cum îi poruncise Domnul; şi ce locuiesc în ţara’n care intri, ca nu
a luat Moise cu sine cele două table de cumva ei să devină’n mijlocul vostru
piatră. capcane.
5 Atunci S’a pogorât Domnul în nor şi a 13 [Dimpotrivă], capiştile3 lor să le dă-
stătut acolo înainte-i; şi [Moise] a che- râmaţi, stâlpii lor să-i zdrobiţi, sfintele
mat numele Domnului. lor crânguri4 să le tăiaţi, chipurile cele
6 Şi Domnul i-a trecut pe dinainte stri- cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi
gând: „Domnul, Dumnezeu îndurat şi în foc.
milostiv şi’ndelung-răbdător şi mult- 14Voi nu vă veţi închina la alţi dumne-
milostiv şi adevărat, zei, căci Domnul e Dumnezeul al cărui
7 Cel ce păzeşte dreptatea şi face milă nume e „Gelosul”5 , un Dumnezeu ge-
cu mii şi mii, Cel ce şterge fărădele- los.
gile şi nedreptăţile şi păcatele, dar nu-l 15 Nu cumva să-ţi faci legături cu cei
lasă nepedepsit pe cel vinovat, fărăde- ce locuiesc în ţara aceea; că altfel, ei
legile părinţilor ţinându-le asupra co- se vor desfrâna pe potriva dumnezeilor
piilor şi asupra copiilor copiilor, asupra lor şi vor aduce jertfe dumnezeilor lor şi
celui de al treilea şi al patrulea neam!” te vor pofti şi tu vei mânca din jertfele
8 Atunci Moise s’a plecat de’ndată la lor;
pământ şi s’a închinat,
2 În Versiunea Ebraică: „înfricoşătoare”. Sep-
9 zicând: „Dac’am aflat eu har în faţa
tuaginta echivalează prin thaumastá = minu-
Ta, să meargă Domnul meu împreună
nate, uimitoare, extraordinare (lucruri menite
cu noi, căci poporul acesta e tare de cer- să stârnească nu groaza, ci admiraţia).
bice1 ; Tu vei lua asupră-Ţi păcatele şi 3 Capişte: altar, jertfelnic, templu.
4 Grecescul álsos = „copac” înseamnă îndeo-
fărădelegile noastre, iar noi vom fi ai
Tăi”. sebi „copac consacrat” şi, prin generalizare, orice
perimetru vegetal dedicat unei zeităţi. Textul
10 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, Ebraic foloseşte cuvântul aşera, care desemna
Eu închei legământ în faţa’ntregului emblema Astartei, zeiţa erosului şi a fecundită-
ţii, al cărei cult orgiastic se consuma uneori în
1 „Tare de cerbice” (cu gâtul ţeapăn, cu ceafa crânguri sau desişuri destinate anume.
groasă): îndărătnic, încăpăţânat, lipsit de flexi- 5 În legătură cu gelozia lui Dumnezeu vezi
16 şi dintre fetele lor vei lua neveste 26 Pârga roadelor ţarinii tale o vei
pentru fiii tăi, şi dintre fetele tale vei aduce în casa Domnului Dumnezeului
da după fiii lor, şi fetele tale se vor tău. Miel să nu fierbi în laptele mamei
desfrâna pe potriva dumnezeilor lor, şi sale”.
fiii tăi se vor desfrâna pe potriva acelo-
27 Şi a zis Domnul către Moise: „Scrie-
raşi dumnezei.
ţi cuvintele acestea; că pe temeiul aces-
17 Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi. tor cuvinte închei Eu legământ cu tine
18 Vei păzi sărbătoarea Azimelor: şapte şi cu Israel!”
zile să mănânci azime, aşa cum ţi-am
28 Şi a stat Moise înaintea Domnului
poruncit Eu, la vremea rânduită din
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi;
luna lui Abib; că’n luna lui Abib ai ieşit
pâine n’a mâncat şi apă n’a băut. Şi a
tu din Egipt.
scris pe table cuvintele legământului:
19 Tot întâi-născutul de parte bărbă- cele zece porunci.
tească va fi al Meu; tot aşa, întâi-
29 Iar când s’a coborât Moise din
născutul vacii şi întâi-născutul oii.
munte, iată că cele două table erau
20 Pe întâi-născutul asinei să-l dai în
în mâinile lui. Şi coborându-se din
schimbul unui miel; iar de nu-l vei munte, Moise nu ştia că faţa sa stră-
schimba, să-i dai preţul. Pe tot întâi- lucea de când grăise [Dumnezeu] cu el.
născutul fiilor tăi îl vei răscumpăra.
Înaintea Mea să nu te înfăţişezi cu 30 Dar Aaron şi toţi bătrânii lui
mâna goală. Israel, văzându-l pe Moise că are
faţa’ncărcată de slavă, s’au temut să se
21 Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şap-
apropie de el.
tea să te odihneşti; nu vei semăna şi nu
vei secera. 31 Atunci Moise i-a chemat; şi au venit
24 Iar cei ce aveau argint sau aramă tor iscusit, de cusător pe pânză de mă-
I le aduceau Domnului ca daruri; de tase viorie, vişinie şi stacojie, pe pânză
asemenea, cei ce aveau lemn de salcâm de in topit, să facă ei tot felul de ţesă-
îl aduceau pentru toate cele de trebu- turi şi să plăsmuiască tot ce’n ele este
inţă. măiestrit”.
25 Toate femeile iscusite’n ţesături
torceau cu mâinile lor şi aduceau tort
şi mătase viorie, vişinie şi stacojie, pre- 36
cum şi in topit şi răsucit.
Moise primeşte darurile poporu-
26Şi toate femeile pricepute şi cu tra-
lui. Facerea cortului sfânt.
gere de inimă torceau păr de capră.
1 Aşadar, Beţaleel, Oholiab şi toţi pri-
27 Căpeteniile au adus pietre de sma-
cepuţii cărora Domnul le dăduse înţe-
rald şi pietre scumpe de pus la efod şi
lepciune şi iscusinţă întru a şti să facă
la pieptar,
tot felul de lucruri pentru locaşul cel
28 precum şi miresme, untdelemn pen- sfânt, au făcut totul după cum le po-
tru candele şi pentru ungere, miresme runcise Domnul.
pentru tămâiere. 2 Iar Moise i-a chemat pe Beţaleel, pe
29 Aşadar, toţi fiii lui Israel, bărbat sau Oholiab şi pe toţi pricepuţii cărora le
femeie, cei pe care-i îndemna inima, I- dăduse Domnul iscusinţă, ca şi pe toţi
au adus daruri Domnului; şi veneau şi cei pe care-i trăgea inima să vină şi să
lucrau tot ceea ce Domnul poruncise, lucreze de bunăvoie.
prin Moise, să se facă. 3 Şi au luat ei de la Moise, ca să le
30 Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: lucreze, toate prinoasele pe care fiii
„Iată, Domnul l-a chemat anume pe lui Israel le aduseseră pentru lucrările
Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din se- sfântului locaş; la acea vreme încă se
minţia lui Iuda, mai primeau prinoase de la cei ce le
31 şi l-a umplut de duhul dumnezeiesc aduceau dis-de-dimineaţă.
al înţelepciunii, al priceperii, al ştiinţei 4 Atunci toţi meşterii care lucrau la
şi a toată iscusinţa, sfântul locaş, lăsându-şi fiecare lucrul
32 ca să fie el mai mare peste meşteri şi,
cu care se’ndeletnicea, au venit1 şi i-au
după’ntreaga rânduială a acestui meş- spus lui Moise: „Poporul aduce mult
teşug, să lucreze aurul şi argintul şi mai mult decât trebuie pentru lucră-
arama, rile poruncite de Domnul să fie făcute”.
5 Atunci Moise a dat porunci şi s’a stri-
33 să cioplească piatra, să pregătească
gat în tabără: – Nici bărbat şi nici fe-
lemnele şi să facă tot felul de lucruri
iscusite. 1 De aici şi până la 40, 35 acelaşi material e or-
26 Şi aşa, cu cei doi pilaştri de la cele 1 Beţaleel a făcut apoi chivotul, din
două unghiuri din partea de dindărăt lemn de salcâm, lung de doi coţi şi ju-
a cortului s’au făcut opt pilaştri, iar mătate, larg de un cot şi jumătate şi
aceştia aveau întru totul şaisprezece înalt tot de un cot şi jumătate;
tălpice de argint, câte două tălpice sub l-a îmbrăcat cu aur curat pe dinlăun-
2
fiecare pilastru. tru şi pe dinafară, iar împrejur i-a fă-
27 Apoi au făcut cinci bârne din lemn de cut o cingătoare de aur, din zimţi îm-
salcâm pentru pilaştrii de pe o latură a pletiţi.
cortului, 3 A turnat pentru el patru inele de aur,
28 şi cinci bârne pentru pilaştrii de pe pentru cele patru colţuri de jos ale lui:
cealaltă latură; două inele pe o latură şi două inele pe
29 şi cinci bârne pentru pilaştrii din cealaltă latură.
partea de dinapoi a cortului, cea din- 4 A făcut două pârghii din lemn de sal-
spre asfinţit, câm, le-a îmbrăcat cu aur
30 iar bârna din mijloc trecea prin pi- 5 şi le-a vârât prin inelele de pe latu-
laştri de la un capăt la celălalt [al pe- rile chivotului, pentru ca chivotul să fie
retelui]. astfel purtat.
31 Pilaştrii i-au îmbrăcat cu aur. 6 Deasupra chivotului a făcut acope-
32 Inelele, prin care se vârau bârnele, rământul ispăşirii, din aur curat: lung
le-au făcut de aur; şi tot cu aur au îm- de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot
brăcat şi bârnele. şi jumătate.
33 După aceea au făcut o perdea de in 7 A făcut doi heruvimi de aur, lucraţi
topit, ţesut în violet, purpuriu şi staco- din ciocan, şi i-a pus la amândouă ca-
jiu, iar pe ea au făcut chipuri de heru- petele acoperământului ispăşirii,
vimi, alese cu iscusinţă; 8 un heruvim la un capăt şi altul la ce-
34 şi au atârnat-o de patru stâlpi din lălalt capăt al acoperământului ispăşi-
lemn de salcâm, îmbrăcaţi cu aur, cu rii.
vârfurile de aur şi cu tălpicile, patru, 9 Cei doi heruvimi îşi întindeau ari-
de argint. pile deasupra şi umbreau cu ele acope-
35 Pentru intrarea cortului au făcut un rământul ispăşirii, iar feţele lor erau
văl ţesut în violet, purpuriu şi stacojiu, îndreptate una către alta, privind spre
în in topit, cu alesături. acoperământ.
36Pentru ea au făcut cinci stâlpi, cu 10A făcut apoi masa, din lemn de sal-
vârfurile îmbrăcate’n aur. câm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi
37Iar pentru ei au turnat cinci tălpice înaltă de un cot şi jumătate.
de aramă. 11A îmbrăcat-o cu aur curat şi i-a făcut
împrejur o cingătoare de aur, din zimţi
împletiţi.
37 12Tot împrejur i-a făcut un brâu, înalt
de o palmă, iar împrejurul brâului a fă-
Sfintele odoare din cort. cut din aur o’mpletitură de zimţi.
IEŞIREA 38 167
13 A turnat pentru ea patru inele de cot – adică pătrat – şi înalt de doi coţi;
aur şi le-a prins în cele patru colţuri ale coarnele lui erau un singur trup cu el;
picioarelor, sub cingătoarea împletită. 30 şi l-a îmbrăcat cu aur curat: grătarul
14 Prin inele erau trecute pârghiile cu de deasupra, pereţii de jur-împrejur şi
ajutorul cărora să fie purtată masa. coarnele;
15 Pârghiile de purtat masa le-a făcut 31 iar împrejur i-a făcut cunună de aur,
din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu împletită. Sub cununa lui împletită i-a
aur. făcut două inele de aur curat şi i le-a
16 A făcut vase trebuitoare pentru
prins de-o parte şi de alta, pentru ca
masă: talere, căţui, ibrice şi cupe pen- prin ele să fie trecute pârghiile cu aju-
tru turnat, toate din aur curat. torul cărora să-l poarte.
32 Pârghiile le-a făcut din lemn de sal-
17 A făcut şi sfeşnicul, din aur curat, lu-
câm şi le-a îmbrăcat cu aur.
crat din ciocan:
33 A făcut şi untdelemn pentru sfânta
18 fusul, braţele, cupele, nodurile şi flo-
ungere, precum şi tămâia, din mirode-
rile lui erau cu el un singur trup.
nii curate, după meşteşugul făcătorilor
19 Din el ieşeau şase braţe: trei braţe de mir.
dintr’o parte şi trei braţe din cealaltă
parte;
20un braţ avea trei cupe în chip de mi- 38
gdală, cu nodurile şi florile lor;
21 alt braţ avea trei cupe tot în chip de Curtea cortului şi lucrurile din ea.
migdală, cu nodurile şi florile lor; 1 A făcut jertfelnicul pentru arderile-
22 aşa aveau toate cele şase braţe care de-tot, din lemn de salcâm, lung de
ieşeau din sfeşnic. cinci coţi, lat de cinci coţi – adică cu
faţa pătrată – şi înalt de trei coţi.
23 Iar pe fusul sfeşnicului erau patru
cupe în chip de migdală, cu nodurile şi 2 I-a făcut patru coarne, ce ieşeau din
8 A făcut apoi baia de aramă, cu tălpica de aramă, ale căror belciuge şi verigi
ei tot de aramă; ăa făcut-oî din oglin- erau de argint şi ale căror vârfuri erau
zile femeilor postitoare, ale celor ce-au îmbrăcate tot în argint.
postit la intrarea cortului mărturiei. 20 Toţi ţăruşii dimprejurul curţii erau
9 După aceea a făcut curtea. Spre mia- de aramă.
zăzi curtea era alcătuită din pânze de 21 Iată acum socotelile cortului mărtu-
in topit, lungi de o sută de coţi. riei, cel ce a fost făcut după porunca lui
10 Şi la ele, douăzeci de stâlpi cu două- Moise, prin grija leviţilor îndrumaţi de
zeci de tălpice de aramă, ale căror bel- Itamar, fiul preotului Aaron.
ciuge şi verigi erau de argint; 22 Dar cel ce a lucrat tot ceea ce Domnul
11 pe latura de miazănoapte pânzele îi poruncise lui Moise a fost Beţaleel,
erau de o sută de coţi; la ele, două- fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui
zeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de Iuda,
aramă, ale căror belciuge şi verigi erau
23 precum şi Oholiab, fiul lui Ahisa-
de argint;
mac, din seminţia lui Dan, mai-mare
12 în partea dinspre asfinţit, pânze de peste ţesături şi cusături şi alesături
cincizeci de coţi; la ele, zece stâlpi cu în pânză de in topit şi’n mătase violetă,
zece tălpice de aramă, ale căror bel- purpurie şi stacojie.
ciuge şi verigi erau de argint;
24 Tot aurul întrebuinţat pentru loca-
13 iar în partea dinspre răsărit, pânze şul sfânt şi pentru toate ale lui a fost
de cincizeci de coţi; aur din prinoase: douăzeci şi nouă de
14 pânze de cincisprezece coţi într’o la- talanţi şi şapte sute treizeci de sicli de
tură, la trei stâlpi cu trei tălpice de aur, socotit după siclul sfânt.
aramă; 25 Iar argintul adus în dar de la oame-
15 cincisprezece coţi de pânze în cea- nii cei număraţi ai obştii a fost o sută
laltă latură, şi trei stâlpi cu trei tălpice de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci
de aramă. şi cinci de sicli – o drahmă de fiecare,
16 Toate pânzele cortului erau făcute adică o jumătate de siclu socotit după
din in topit şi răsucit. siclul sfânt –,
17 Iar stâlpii aveau tălpicele de aramă, 26 deci de la cei trecuţi prin numă-
belciugele şi verigile le erau de argint, rătoare: şase sute trei mii cinci sute
vârfurile le erau îmbrăcate în argint; cincizeci de oameni, de la douăzeci de
toţi stâlpii curţii, de jur-împrejur, erau ani în sus.
legaţi între ei prin legături de argint. 27 O sută de talanţi de argint s’au în-
18 Iar perdeaua de la poarta curţii a trebuinţat la turnarea tălpicelor [de la
făcut-o din in topit lucrat în violet, pur- pilaştrii] cortului şi a tălpicelor [de la
puriu şi stacojiu, cu alesături, lungă stâlpii] vălului:
IEŞIREA 39 169
28 o sută de tălpice din o sută de talanţi, ele săpate numele fiilor lui Israel, aşa
câte un talant la o tălpică; cum se sapă o pecete.
29 iar pe cei o mie şapte sute şaptezeci 6 Şi le-au pus la încheieturile efodu-
şi cinci de sicli i-au întrebuinţat la ve- lui, pe umeri, întru pomenirea fiilor lui
rigile stâlpilor şi la îmbrăcarea vârfu- Israel, aşa cum Domnul îi poruncise lui
rilor lor cu care-au fost împodobiţi. Moise.
30 Iar arama adusă în dar a fost de trei 7 Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu is-
sute şaptezeci de talanţi şi două mii pa- cusinţă, asemenea efodului, din fir de
tru sute de sicli. aur şi în mătase violetă, purpurie şi
31 Din ea au făcut tălpice pentru stâlpii stacojie şi’n pânză de in topit; pieptarul
de la intrarea cortului mărturiei, jert- l-au făcut îndoit în patru colţuri, lung
felnicul cel de aramă cu împletitura lui, de o palmă şi lat de o palmă,
precum şi toate uneltele jertfelnicului, 8 şi’n el au ţesut patru rânduri de pie-
32 tălpicele de jur-împrejurul curţii, tre scumpe; în rândul cel dintâi: un
tălpicele pentru stâlpii de la intrarea sardiu, un topaz şi un smarald;
curţii, toţi ţăruşii cortului şi toţi ţăru-
9 în rândul al doilea: un rubin, un safir
şii dimprejurul curţii.
şi un diamant;
10 în rândul al treilea: un opal, o agată
39 şi un ametist;
11şi în rândul al patrulea: un hrisolit,
Veşmintele preoţeşti. un onix şi un iaspis. Ele erau prinse’n
1 Iar din mătase violetă, purpurie şi cuibuşoare de aur şi legate’ntre ele cu
stacojie i-au făcut lui Aaron veşminte aur.
de slujbă, ca să slujească cu ele în lo- 12Pe pietrele acestea erau săpate, ca
caşul cel sfânt, aşa cum Domnul îi po- pe o pecete, numele celor douăsprezece
runcise lui Moise. seminţii ale lui Israel, fiecare din cele
2 Efodul l-au făcut din fir de aur, din douăsprezece seminţii cu numele ei.
mătase violetă, purpurie şi stacojie şi 13Pieptarului i-au făcut lănţişoare de
din in topit: aur curat, răsucite ca sfoara.
3 foiţele de aur le-au tăiat în fire sub-
14Au mai făcut două paftale de aur şi
ţiri ca firul de păr, pe care cu iscusinţă două inele de aur;
le-au ţesut în mătasea violetă, purpu-
rie şi stacojie şi’n pânza de in topit şi 15pe cele două inele le-au prins de cele
răsucit, lucrare de mare meşteşug. două colţuri de sus ale pieptarului;
4 Efodul era făcut din două bucăţi 16 pe cele două capete ale lănţişoarelor
unite’ntre ele, şi pe de-a’ntregul ţesut le-au agăţat de cele două inele din col-
din aur în mătase violetă, purpurie şi ţurile pieptarului;
stacojie şi’n pânză de in topit, aşa cum 17 pe celelalte două capete ale celor
Domnul îi poruncise lui Moise. două lănţişoare le-au agăţat de cele
5 Au lucrat două pietre de smarald, le- două paftale, iar pe acestea le-au prins
au prins în cuibuşoare de aur, având pe de încheieturile pieptarului, în faţă.
IEŞIREA 39 170
18 Au mai făcut două inele de aur şi le- tere săpate ca’n pecete: Sfinţenia Dom-
au prins de celelalte două colţuri ale nului.
pieptarului, pe cealaltă parte, cea din- 30 Şi au pus peste ea un şnur de mătase
spre efod; violetă, ca să stea pe deasupra tiarei,
19 şi au mai făcut încă două inele de aur aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
şi le-au prins de cele două încheieturi 31 Aşa s’au sfârşit toate lucrările de la
ale efodului, dedesubt şi’n faţă, unde cortul mărturiei. Aşa le-au făcut fiii lui
se unesc, adică ceva mai sus de brâul Israel pe toate, întocmai cum Domnul
efodului. îi poruncise lui Moise.
20 Inelele pieptarului le-au legat de ine- 32 Apoi au adus la Moise cortul cu toate
lele efodului printr’un şnur de mătase ale lui, cu belciugele, pilaştrii, pârghi-
violetă, ca să stea nemişcat deasupra ile, stâlpii şi tălpicele lui,
efodului, aşa cum Domnul îi poruncise 33 cu acoperămintele lui cele din piei de
lui Moise. berbec vopsite’n roşu şi cu acoperişu-
21 Au făcut şi manta, cea care vine sub rile cele din piei de culoarea iachintu-
efod, ţesută din purpură violetă. lui,
22 Gura acesteia se afla în partea de 34 şi perdeaua cea din mijloc şi chivotul
sus; împrejurul gurii era un guler, iar mărturiei cu pârghiile lui şi cu acope-
acesta avea de jur-împrejur un tiv, ca rământul ispăşirii,
să nu se destrame. 35 masa cu toate cele de trebuinţă pen-
23 La mantă i-au făcut pe poale un fel tru ea, pâinile punerii-înainte,
de rodii mărunte şi’nflorate, de mătase 36 sfeşnicul cel de aur curat, cu cande-
violetă, purpurie şi stacojie, şi de in to- lele lui şi cu toate ale lui, şi untdelemn
pit. de candelă,
24 I-au mai făcut şi clopoţei de aur, pe 37 altarul tămâierii, mirul pentru
care i-au pus printre rodiile de la poa- ungere, mireasme pentru tămâiere,
lele mantei, de jur-împrejur, tămâie binemirositoare,
25 clopoţei de aur şi rodii’nflorate pen- 38 vălul de la intrarea cortului,
tru slujba pe care Domnul i-o po- 39 jertfelnicul cel de aramă, cu grătarul
runcise lui Moise. lui, cu pârghiile lui şi cu toate celelalte
26 Au făcut apoi pentru Aaron şi pen- ale lui, baia cu tălpica ei,
tru fiii săi tunici subţiri de in topit, ţe- 40 pânzele curţii, stâlpii ei cu tălpicele
sătură aleasă, lor, perdeaua de la intrarea curţii, fu-
27 tiară de in topit, turbane tot de in niile şi ţăruşii ei
topit şi pantaloni de in topit 41 şi toate lucrurile trebuitoare la slu-
28 şi brâie de in topit şi de mătase vio- jbă în cortul mărturiei,
letă, purpurie şi stacojie, ţesută cu ale- 42 veşmintele de slujit în sfântul locaş,
sături, aşa cum Domnul îi poruncise sfintele veşminte ale lui Aaron, şi veş-
lui Moise. mintele de slujbă ale fiilor lui. Toate
29 Au făcut şi tăbliţa de aur curat, în aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel
semnul sfinţeniei, şi au scris pe ea li- aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
IEŞIREA 40 171
43 Şi a privit Moise toate lucrurile; şi unge şi-l vei sfinţi, şi el Mie-Mi va sluji
iată că erau făcute aşa cum Domnul îi ca preot. Şi pe fiii săi îi vei aduce şi-i
poruncise lui Moise, aşa le făcuseră. Şi vei îmbrăca în tunici şi-i vei unge aşa
Moise i-a binecuvântat. cum l-ai uns pe tatăl lor, şi ei Mie-Mi
vor sluji ca preoţi.
13Această ungere le va fi lor veşnică
40 ungere de preoţie, din neam în neam”.
14Iar Moise a făcut totul aşa cum îi po-
Sfinţirea cortului. runcise Domnul.
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
15În luna întâi a celui de al doilea an
când:
de la ieşirea lor din Egipt, în ziua cea
2 „În ziua cea dintâi a primei luni vei dintâi a lunii, atunci a fost cortul aşe-
întinde cortul mărturiei. zat.
3 În el vei pune chivotul mărturiei, iar
16 Moise a fost cel ce a aşezat cortul; el
chivotul îl vei acoperi cu perdeaua. i-a pus tălpicele, încheieturile de sus cu
4 Vei aduce înlăuntru masa, iar pe ea belciugele lor,
vei pune toate cele ale ei. 17a ridicat pilaştrii, a întins scoarţele
5 Şi sfeşnicul îl vei aduce înlăuntru şi- cortului, i-a pus cortului acoperişurile
i vei aprinde candelele. Altarul cel de de deasupra, aşa cum Domnul îi po-
aur al tămâierii îl vei pune’n faţa chi- runcise lui Moise.
votului mărturiei,
18A luat apoi Mărturiile1 şi le-a pus în
6 iar perdeaua o vei pune la intrarea în chivot, iar chivotului i-a petrecut pâr-
cort. Jertfelnicul arderilor-de-tot îl vei ghiile.
pune dinaintea intrării în cortul măr-
19 A dus apoi chivotul în cort, a atâr-
turiei.
nat perdeaua şi astfel a acoperit chivo-
7 Între cort şi jertfelnic vei aşeza baia,
tul mărturiei, aşa cum Domnul îi po-
în care vei turna apă. runcise lui Moise.
8 Împrejur vei aşeza curtea, iar la in-
20După aceea a aşezat masa în cortul
trarea curţii vei atârna perdeaua. mărturiei, în partea de miazănoapte a
9 Vei lua mir de ungere şi vei unge cortului, în afara perdelei,
cortul şi toate cele ce sunt în el şi-l
21 iar pe ea a pus pâinile-punerii-
vei sfinţi, pe el şi toate lucrurile lui,
înaintea-Domnului, aşa cum Domnul
şi sfinte vor fi. Vei unge jertfelnicul
îi poruncise lui Moise.
arderilor-de-tot şi toate lucrurile lui;
şi-l vei sfinţi, şi preasfânt va fi. 22 Sfeşnicul l-a aşezat în cortul mărtu-
riei, în faţa mesei, în partea de miazăzi
10 Vei unge baia şi tălpica ei şi o vei
a cortului,
sfinţi.
11 Îi vei aduce apoi pe Aaron şi pe fiii
23şi i-a aprins candelele’n faţa Dom-
săi la uşile cortului mărturiei nului, aşa cum Domnul îi poruncise lui
Moise.
12 şi-i vei spăla cu apă. Pe Aaron îl
vei îmbrăca în sfintele veşminte şi-l vei 1 Tablele Legii.
IEŞIREA 40 172
Leviticul
grăit din cortul mărturiei, zicând: pe jertfelnic, iar pe foc vor pune lemne.
8 Pe lemnele ce sunt pe focul de pe jert-
2 „Grăieşte tu către fiii lui Israel şi
spune-le: – Dacă1 cineva dintre voi va felnic vor pune fiii lui Aaron, preoţii,
aduce daruri2 Domnului, şi dacă ele bucăţile, capul şi grăsimea;
sunt dintre animale, darul să-l aducă 9 iar măruntaiele şi picioarele, după ce
din cireada sau din turma voastră. le vor spăla cu apă, le vor pune preoţii
pe jertfelnic drept aducere, jertfă, mi-
3 Dacă darul său va fi o ardere-de-
reasmă plăcută Domnului.
tot3 din vite mari, el va fi parte bărbă-
tească fără meteahnă; la intrarea cor- 10 Iar dacă darul adus de el Domnului
sau din pui de porumbel. Dacă darul tău este prinos de pâine
5
orice prinos din produsele pământului. mult decât condimentul care dă gust bucatelor
LEVITICUL 3 175
nul original trebuie tradus: „jertfă de pace (îm- 11Iar preotul le va aduce pe jertfelnic:
păcare)” sau: „jertfă de mulţumire” (sensul ultim miros de bună mireasmă; ardere Dom-
e adoptat şi de istoricul evreu Iosif Flaviu). Sep- nului.
tuaginta foloseşte sintagma thysía soteríou,
ceea ce, în traducere literală, ar însemna „jertfă 12Dacă însă jertfa sa este din capre, s’o
de mântuire”, sens conferit de cei vechi ritualu- aducă înaintea Domnului,
lui prin care cineva le mulţumea zeilor la capătul
unei încercări, precum vindecarea dintr’o boală, 13să-şi pună mâna pe capul ei şi s’o în-
ajungerea cu bine dintr’o călătorie etc. junghie la intrarea cortului mărturiei;
LEVITICUL 4 176
iar fiii lui Aaron, preoţii, să-i toarne 6 Preotul îşi va muia degetul în sânge şi
sângele pe jertfelnic, de jur-împrejur. de şapte ori va stropi cu sânge înaintea
14 Din ea Îi va afierosi Domnului: gră-
Domnului, spre perdeaua cea sfântă1 .
simea de pe intestine, toată grăsimea 7 Din sângele viţelului va unge preotul
care acoperă intestinele, coarnele altarului tămâierii, cel ce se
află’n faţa Domnului în cortul mărtu-
15 amândoi rinichii cu grăsimea de pe
riei; iar tot ce-a mai rămas din sângele
ei, precum şi cea de pe şolduri, seul de
viţelului îl va turna la temelia jertfel-
pe ficat (pe care-l va desprinde împre-
nicului arderii-de-tot, care se află la in-
ună cu rinichii),
trarea cortului mărturiei.
16 iar preotul le va aduce pe jertfel-
8 Viţelului jertfit pentru păcat îi va lua
nic: jertfă cu bună mireasmă Domnu- toată grăsimea, atât cea de pe intes-
lui. Toată grăsimea este a Domnului. tine, cât şi cea care acoperă intestinele;
17 Aceastai lege veşnică pentru toţi ur- 9 cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei,
maşii voştri din toate aşezările voastre: precum şi cea de pe şolduri, seul de pe
nici grăsime şi nici sânge să nu mân- ficat (pe care-l va scoate împreună cu
caţi!” rinichii),
10 – aşa cum se ia din viţelul jertfei de
mulţumire – şi le va arde preotul pe
4 jertfelnicul arderiide-tot.
11 Iar pielea viţelului, şi toată carnea
dat uitării pentru moment. un om de rând, fără funcţii sau demnităţi sociale.
LEVITICUL 5 178
jertfă pentru păcat o oaie, parte feme- 5 acela îşi va mărturisi păcatul pe care
iască va aduce, fără meteahnă, l-a săvârşit
33 îşi va pune mâna pe capul jertfei pen- 6 aducându-I Domnului jertfă pentru
tru păcat şi o va înjunghia acolo unde păcatul pe care l-a săvârşit: parte fe-
se înjunghie jertfele arderii-de-tot. meiască din turmă, fie o mieluşea, fie
34 Cu degetul său, preotul va lua din o iadă, ca jertfă pentru păcat; aşa se
sângele jertfei pentru păcat şi va unge va ruga preotul pentru păcatul aceluia,
coarnele jertfelnicului arderii-de-tot, iar aceluia i se va trece cu vederea pă-
iar sângele rămas îl va turna la teme- catul.
lia jertfelnicului arderii-de-tot. 7 Iar de nu va fi în stare să aducă
35 Toată grăsimea ei o va desprinde aşa ceva din turmă, atunci pentru păca-
cum se desprinde grăsimea de pe mie- tul săvârşit de el să-I aducă Domnului
lul adus ca jertfă de mulţumire, şi o două turturele sau doi pui de porum-
va pune preotul pe jertfelnic ca ardere- bel: unul, jertfă pentru păcat; iar altul,
de-tot adusă Domnului; aşa se va ruga ardere-de-tot.
preotul pentru el, pentru păcatul pe 8 Le va aduce la preot, iar preotul va
care l-a săvârşit, iar lui i se va trece cu jertfi mai întâi pe cea pentru păcat,
vederea. înţepându-i capul în apropierea gâtu-
lui, dar fără să despartă capul de trup;
9 apoi cu sângele acestei jertfe pentru
5 păcat va stropi peretele jertfelnicului,
iar sângele rămas îl va scurge la teme-
Jertfe pentru vinovăţie. lia jertfelnicului. Aceasta-i jertfă pen-
1 Dacă cineva va păcătui prin aceea că, tru păcat.
fiind pus să jure ca martor, nu va spune 10 Iar pe cealaltă pasăre o va aduce ca
ce a auzit sau ce ştie, şi astfel va lua ardere-de-tot, după rânduială; aşa se
păcatul asupră-şi; va ruga preotul pentru el, iar lui i se
2 sau dacă cineva se va atinge de ceva va trece cu vederea păcatul pe care l-a
necurat – fie stârv de fiară necurată, săvârşit.
fie stârv de animal necurat, fie stârv 11 Dacă însă nu-i va da mâna să aducă
de târâtoare necurată, nici măcar o pereche de turturele sau
3 fie că se va atinge de necurăţenie ome-doi pui de porumbel, atunci pentru pă-
nească sau de orice fel de necurăţenie catul pe care l-a săvârşit va aduce a
care spurcă –, dacă acela n’a ştiut, dar zecea parte dintr’o efă1 de făină cu-
după aceea va afla, şi prin aceasta se rată, ca jertfă pentru păcat, dar fără să
va face vinovat; toarne pe ea untdelemn şi fără să pună
4 sau dacă cineva cu buzele sale se pe ea tămâie, căci aceasta-i jertfă pen-
2
va jura pripit să facă ceva – fie rău, tru păcat .
fie bine –, în orice împrejurare în care 1 „A zecea parte dintr’o efă”: 3,64 litri (în mă-
omul se jură fără să se gândească, ui- sură de capacitate).
tând de sine, dar după aceea îşi va da 2 Spre deosebire de prinosul de pâine; vezi 2,
12 O va aduce la preot, iar preotul va pentru el, pentru neştiinţa lui, că din
lua din ea o mână plină şi I-o va aduce neştiinţă a greşit, şi i se va trece cu ve-
Domnului, spre pomenire, pe jertfelni- derea;
cul arderii-de-tot; aceasta-i jertfă pen- 19aceasta, pentru că el într’adevăr a
tru păcat. greşit în faţa Domnului”.
13 Astfel se va ruga preotul pentru el
– pentru vreunul din acele păcate ce i
s’ar fi întâmplat3 – şi păcatul îi va fi
trecut cu vederea. Rămăşiţa [de făină]
6
va fi a preotului, ca la prinosul de mân-
care”. Alte jertfe.1
14 Domnul a grăit către Moise, zicându- 1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
i: când:
15 „Dacă va greşi cineva din uitare, sau 2 „Dacă va păcătui cineva şi din ne-
dacă din neştiinţă va păcătui cu pri- băgare de seamă va nesocoti poruncile
vire la cele afierosite Domnului4 , pen- Domnului, fie că’n faţa aproapelui său2
tru păcatul său Îi va aduce Domnu- va tăgădui ceea ce acesta i-a încredin-
lui un berbec fără meteahnă, luat din ţat sau i-a plătit ca simbrie sau ceea ce
turma sa, pe care tu îl vei preţui în sicli i-a fost furat, fie că-l va înşela cu ceva
de argint, după preţul siclului sfânt5 . pe aproapele său,
E jertfă pentru păcat. 3 fie că va găsi un lucru pierdut şi-l va
16 Pentru ceea ce a păcătuit el cu pri- tăgădui; dacă va jura strâmb pentru
vire la lucrul cel sfânt, va plăti pre- oricare din lucrurile care-l fac pe om să
ţul acestuia şi va mai adăuga a cincea păcătuiască, păcat va avea.
parte din preţ şi i-o va da preotului, 4 Şi dacă a păcătuit sau a greşit, el
iar preotul se va ruga pentru el jert- va întoarce îndărăt ceea ce a răpit sau
find berbecul cel pentru păcat, şi i se ceea ce a înşelat sau ceea ce i-a fost
va trece cu vederea. încredinţat, sau ceea ce a fost pierdut
17 Oricine va păcătui călcând vreuna şi găsit de el sau orice lucru în pri-
din toate poruncile Domnului şi va face vinţa căruia s’a jurat strâmb. Pe de-
ce nu se cuvine să facă, chiar dacă a’ntregul îl va plăti, şi pe deasupra va
din neştiinţă va greşi, păcat va avea mai adăuga a cincea parte din preţ că-
asupră-şi. tre cel al căruia este lucrul; aceluia îi
18 Acela va aduce la preot, din turma
1 În Textul Ebraic, următoarele şapte versete
sa, drept jertfă pentru vină, un berbec
fac parte din capitolul 5, drept versetele 20-26,
fără meteahnă, pe care tu îl vei pre- ordine pe care o adoptă şi ediţia Rahlfs a Septu-
ţui ca atare; preotul se va ruga astfel agintei şi aşa cum se află în traducerile BJ, TOB,
OSTY şi, la noi, 1938 (GALA). Versiunea de faţă
3 Păcateleenumerate în versetele 1-5. preferă structura ediţiilor româneşti clasice, şi
4 Diverseleprinoase sau jertfe datorate lui aşa cum se află şi ]n versiunile engleze KJV, RSV
Dumnezeu, pe care cineva a omis să le aducă. şi TEV.
5 „Siclul sfânt”: moneda cu care se plătea da- 2 „Aproapele” are aici (şi în contexte asemănă-
rea către templu. Pentru detalii vezi nota de la toare) sensul de fiu al lui Israel, israelit, compa-
Iş 30, 13. triot, concetăţean.
LEVITICUL 6 180
ziua’n care ei au fost rânduiţi ca preoţi 8 peste el a pus pieptarul, iar în pieptar
să-I slujească Domnului, a aşezat Urim şi Tumim1 ;
36 şi pe care a poruncit Domnul să li se 9 pe cap i-a pus tiara, iar la tiară, în
dea de către fiii lui Israel din ziua un- partea ei de dinainte, i-a prins tăbliţa
gerii lor. Aceasta este hotărâre veşnică cea de aur, diadema sfinţeniei, aşa cum
în neamul lor”. Domnul îi poruncise lui Moise.
37 Aceasta este rânduiala arderii-de- 10 Apoi a luat Moise mirul de miruit
tot, a prinoaselor de pâine şi a jertfelor 11 şi din el a stropit de şapte ori asupra
pentru păcat, pentru vinovăţie, pentru jertfelnicului şi a miruit jertfelnicul şi
sfinţirea preoţilor şi a jertfei de mulţu- l-a sfinţit, pe el şi toate obiectele lui,
mire, precum şi baia cu tălpica ei, şi pe ele
le-a sfinţit; apoi a uns cortul şi pe toate
38 aşa cum Domnul i-a dat-o lui Moise
ale lui şi le-a sfinţit.
pe muntele Sinai în ziua’n care El le-a
poruncit fiilor lui Israel să-şi aducă pri- 12 Moise a turnat mir pe capul lui Aa-
noasele înaintea Domnului, acolo, în ron şi l-a uns şi l-a sfinţit.
pustia Sinai. 13 Apoi i-a adus Moise pe fiii lui Aa-
ron, i-a îmbrăcat în tunici, i-a încins
cu brâie şi le-a pus turbane, aşa cum
Domnul îi poruncise lui Moise.
8
14 A adus Moise viţelul menit jertfei
pentru păcat, iar Aaron şi fiii săi şi-au
Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi. pus mâinile pe capul viţelului de jertfă
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- pentru păcat;
când: 15 Moise l-a înjunghiat, apoi cu dege-
2 „Ia-i pe Aaron şi pe fiii săi, veşmin- tul său a luat din sânge şi a uns coar-
tele, mirul de miruit, viţelul de jertfă nele jertfelnicului de jur-împrejur şi a
pentru păcat, cei doi berbeci şi coşul cu curăţit jertfelnicul; iar sângele rămas
azimele, l-a vărsat la temelia jertfelnicului; şi
aşa l-a sfinţit pentru ca să poată aduce
3 şi adună toată obştea la uşa cortului
deasupră-i rugăciuni de ispăşire.
mărturiei”.
16 Moise a luat toată grăsimea de pe
4 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise
măruntaie, seul de pe ficat, amândoi
Domnul şi a adunat obştea la uşa cor- rinichii cu grăsimea lor, şi le-a ars pe
tului mărturiei. jertfelnic.
5 Şi a zis Moise către obşte: „Iată ce po- 17 Iar viţelul, pielea lui, carnea şi ne-
runceşte Domnul să se facă!” curăţenia lui le-a ars cu foc în afara ta-
6 I-a adus Moise pe Aaron şi pe fiii săi berei, aşa cum Domnul îi poruncise lui
şi i-a spălat cu apă. Moise.
7 L-a îmbrăcat cu tunica, l-a încins cu 18 Apoi Moise a adus berbecul cel pen-
brâul, l-a îmbrăcat apoi în mantă, i-a tru arderea-de-tot, iar Aaron şi fiii săi
pus efodul, l-a încins cu brâul efodului 1 Literal: „Arătarea şi Adevărul”. Despre
şi i-a strâns cu el efodul; Urim şi Tumim vezi nota de la Iş 28, 26.
LEVITICUL 8 184
şi-au pus mâinile pe capul berbecului. 28 Apoi Moise le-a luat din mâinile lor
19 Moise a’njunghiat berbecul şi a şi le-a pus pe jertfelnic ca ardere-de-
stropit cu sânge jertfelnicul de jur- tot pentru sfinţire, întru miros de bună
împrejur. mireasmă, jertfă Domnului.
20 A tăiat apoi berbecul în bucăţi şi a 29 Luând apoi pieptul, Moise l-a ridicat
jertfit, prin ardere, bucăţile, căpăţâna ca dar înaintea Domnului; din berbe-
şi grăsimea, cul sfinţirii preoţeşti, aceasta era par-
tea lui Moise, aşa cum Domnul îi po-
21 iar măruntaiele şi picioarele le-a
runcise lui Moise.
spălat cu apă. Şi a ars Moise tot ber-
becul pe jertfelnic: ardere-de-tot, întru 30 Moise a luat apoi mir de miruit şi
nile lui Aaron şi pe mâinile fiilor săi, Domnul îi poruncise lui Moise.
iar ei le-au dus ca dar înaintea Dom- 2 Veţi păzi ceea ce Dumnezeu a poruncit să
nului. păziţi.
LEVITICUL 9 185
20 grăsimile acestea le-a pus pe piep- 2 Foc a ieşit atunci de dinaintea Dom-
turi şi a aşezat grăsimile pe jertfelnic; nului şi i-a mistuit şi au murit amândoi
21 iar pieptul şi şoldul drept le-a ridicat în faţa Domnului.
Aaron ca aducere înaintea Domnului, 3 Iar Moise a zis către Aaron: „Iată ce
aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. a voit să spună Domnul când a zis: –
22 Şi ridicându-şi Aaron mâinile asu- Întru cei ce se apropie de Mine Mă voi
pra poporului, i-a binecuvântat; apoi sfinţi, şi’ntru toată adunarea Mă voi
3
s’a coborât, după ce săvârşise jertfa preamări” . Aaron s’a făcut ca pămân-
4
pentru păcat, arderea-de-tot şi jertfa tul .
de mulţumire. 4 Moise i-a chemat atunci pe Misael şi
23 Au intrat apoi Moise şi Aaron în cor- Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aa-
tul mărturiei, iar când au ieşit au bine- ron, şi le-a zis: „Veniţi de-i scoateţi pe
cuvântat poporul întreg. Şi slava Dom- fraţii voştri de dinaintea [locului] celui
nului i s’a arătat întregului popor: sfânt şi duceţi-i afară din tabără!”
24 foc a ieşit de dinaintea Domnului 5 Iar aceştia s’au dus şi i-au scos în
şi a mistuit arderile-de-tot şi grăsimile tunicile lor afară din tabără, aşa cum
de pe jertfelnic. Şi’ntregul popor a vă- spusese Moise.
zut şi s’a uimit3 şi a căzut cu faţa la 6 Moise a grăit apoi către Aaron şi către
pământ4 . Eleazar şi Itamar, fiii rămaşi ai aces-
tuia: „Capetele să nu vi le descoperiţi
şi veşmintele să nu vi le sfâşiaţi, ca să
10 nu muriţi şi ca să nu atrageţi mânia
asupra’ntregii obşti; dar fraţii voştri,
Greşala şi pedeapsa lui Nadab şi toată casa lui Israel, să plângă arderea
Abiud. pe care Domnul a aprins-o.
1 Nadab şi Abiud, cei doi fii ai lui Aa- 7 Din uşa cortului mărturiei să nu ie-
ron1 , şi-au luat fiecare cădelniţa, au şiţi, ca să nu muriţi, căci aveţi pe voi
pus în ele foc şi deasupra tămâie şi
a principiului „ascultării” din viaţa monahală de
au adus înaintea Domnului foc străin, mai târziu, potrivit căruia novicele nu are îngă-
care nu le fusese poruncit de Domnul2 . duinţa de a face ceva din propria sa iniţiativă,
ci numai în conformitate cu ceea ce-i porunceşte
3 În Textul Ebraic: „a scos strigăte de bucu-
părintele său duhovnicesc („tăierea voii”).
rie”. 3 Textul citat nu se află în nici o altă parte a
4 A cădea cu faţa la pământ: semn de adoraţie.
Bibliei, ceea ce înseamnă că, în afara celor con-
1 Primii doi fii ai lui Aaron, din cei patru; vezi semnate în scris, exista şi un depozit al memoriei
Iş 6, 23. (Tradiţia). „Cei ce se apropie de Mine” = preoţii;
2 „Foc străin” s’ar tâlcui prin „jertfă lipsită „Mă voi preamări” = Îmi voi arăta slava şi pute-
de sfinţenie”, „sacrificiu profan” sau „ofrandă în rea prin foc mistuitor.
afara rânduielii”; aceasta, probabil, datorită fap- 4 Pentru a exprima starea sufletească a lui Aa-
tului că cei doi se hotărâseră să tămâieze din ini- ron, traducerile din ebraică oscilează între „a tă-
ţiativă proprie, în afara timpului prescris şi fără cut” şi „s’a tânguit”, datorită jocului dintre două
o învoire expresă din partea lui Moise sau a lui verbe omonime. Septuaginta foloseşte verbul
Aaron. Oricum, accentul cade pe ideea că dis- katanýsso, care înseamnă „a tăcea” („a amuţi”,
poziţiile Legii trebuie aplicate în mod foarte ri- „a rămâne mut”), dar numai ca derivat al sensu-
guros, fără nici o abatere. Este şi o prefigurare lui primar „a fi străpuns de durere”.
LEVITICUL 11 187
mirul de ungere cel de la Domnul!” Iar pe Eleazar şi pe Itamar, fiii cei rămaşi
ei au făcut după cuvântul lui Moise. ai lui Aaron, şi a zis:
8 Domnul i-a grăit lui Aaron, zicându-i: 17„De ce n’aţi mâncat voi jertfa pentru
9 „Vin şi băutură tare să nu bei, nici păcat, şi anume în loc sfânt? Că sfinţe-
tu şi nici fiii tăi, când intraţi în cor- nie mare este aceasta, şi vouă v’a fost
tul mărturiei sau vă apropiaţi de jert- dată s’o mâncaţi, ca să ridicaţi păcatul
felnic, pentru ca să nu muriţi acesta-i obştii şi să vă rugaţi pentru ei în faţa
aşezământ veşnic de-a lungul tuturor Domnului;
neamurilor voastre, 18iată că sângele ei nu s’a dus înlăun-
10 şi pentru ca să puteţi deosebi între trul locului celui sfânt; acolo, în locul
ceea ce este sfânt şi ceea ce nu este cel sfânt trebuia ca voi s’o mâncaţi, aşa
sfânt, între ceea ce e necurat şi ceea ce cum mi-a poruncit mie Domnul”.
e curat, 19 Aaron însă a zis către Moise: „Iată,
11 şi pentru ca să-i învăţaţi pe fiii lui astăzi şi-au adus ei jertfa pentru păcat
Israel toate legiuirile pe care Domnul şi arderea-lor-de-tot înaintea Domnu-
le-a grăit prin Moise”. lui, iar mie mi s’au întâmplat cele ce
12 Iar Moise a zis către Aaron şi către ştii; ei bine, de-aş mânca eu astăzi din
fiii rămaşi ai acestuia, Eleazar şi Ita- jertfa pentru păcat, oare plăcut I-ar fi
mar: „Luaţi prinosul de pâine rămas lucrul acesta Domnului?”
din jertfele Domnului şi mâncaţi-l ne- 20 Iar Moise a auzit; şi i-a plăcut.
dospit, lângă jertfelnic, că acesta-i sfin-
ţenie mare.
13 Dar în loc sfânt să-l mâncaţi, aşa
cum s’a legiuit pentru tine şi pentru 11
fiii tăi despre jertfele [aduse] Domnu-
lui; căci aşa mi s’a dat mie poruncă. Animale curate şi necurate.
14 Cât despre pieptul ridicat în dar şi
1Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa-
şoldul adus ca prinos, pe acestea să le ron, zicând:
mâncaţi în loc sfânt, tu şi fiii tăi şi casa
ta, aşa cum s’a legiuit pentru tine şi 2 „Grăiţi către fiii lui Israel şi spuneţi-
pentru fiii tăi despre jertfele de mulţu- le: – Iată animalele pe care le puteţi
mire ale fiilor lui Israel. mânca, din toate dobitoacele care sunt
pe pământ:
15 Şoldul adus ca prinos şi pieptul ridi-
cat în dar vor fi aduse înaintea Domnu- 3 Puteţi mânca orice animal cu un-
lui ca părţi deosebite de grăsimile jert- ghia despicată şi care are copita des-
felor arse, iar aceasta va fi lege veşnică părţită’n două şi îşi rumegă mâncarea.
pentru tine, şi’mpreună cu tine pentru 4Dar şi din cele ce rumegă sau din cele
fiii tăi şi pentru fiicele tale, aşa cum ce-şi au unghia despicată sau copita
Domnul i-a poruncit lui Moise”. despărţită’n două nu le veţi mânca pe
16 Şi a căutat Moise să vadă ce e cu ţa- acestea: cămila, pentru că ea rumegă,
pul afierosit ca jertfă pentru păcat, şi dar copita n’o are despicată; aceasta e
iată că fusese ars! Şi s’a mâniat Moise necurată pentru voi;
LEVITICUL 11 188
se va atinge de stârvul lui, acela necu- 2 „Grăieşte-le fiilor lui Israel şi spune-
rat va fi până seara; le: – Dacă o femeie va zămisli şi va
LEVITICUL 13 190
9 Dacă pe trupul unui om se va ivi semn dacă părul de pe ea s’a schimbat în alb,
de lepră, acela să vină la preot. preotul îl va declara necurat: aceasta-i
10 Preotul va cerceta: dacă umflătura lepră înflorită’n bubă.
de pe piele va fi albă şi părul de pe ea 21 Dacă însă preotul va vedea că părul
se va fi albit şi dacă’n umflătură creşte [de pe rană] nu este alb şi ea nu este
carne vie, mai adâncă decât pielea trupului şi că
11 aceea e lepră învechită pe pielea tru- a devenit palidă, atunci preotul îl va în-
pului său; preotul îl va declara necurat chide pe bolnav timp de şapte zile.
şi nu-l va închide, căci este necurat2 . 22 Dacă rana se va lăţi tare pe piele,
toată crusta albă va cădea de pe corp: semn de 30 preotul va cerceta semnul: dacă va
vindecare. vedea că pata e mai adâncă decât pie-
LEVITICUL 13 192
39 şi dacă preotul va vedea că pe pie- acest sens, Textul Ebraic e mai explicit, cuvântul
„necurat” e repetat. Ca un mort printre cei vii,
lea trupului aceluia petele lucii bat în
leprosul va avea semne distinctive, de doliu, se
alb-palid, aceea e pecingine înflorită pe va căina pe sine şi-i va avertiza pe ceilalţi să se
piele: omul e curat. ţină la distanţă.
LEVITICUL 14 193
27 şi cu degetul mâinii sale drepte de tru ca nimic din ceea ce este în casă să
şapte ori va stropi preotul înaintea nu devină necurat, după care preotul
Domnului cu untdelemn din palma sa va intra să cerceteze casa.
cea stângă; 37El va cerceta pata de pe pereţii casei:
28 şi tot din untdelemnul care este’n dacă pata i se arată a avea petice verzui
palma sa va pune preotul pe pulpa ure- sau roşiatice adâncite’n perete,
chii drepte a celui ce se curăţeşte şi 38el va ieşi din casă pân’la uşa casei şi
pe degetul cel mare de la mâna lui cea va închide casa pentru şapte zile.
dreaptă şi pe degetul cel mare de la pi-
39În cea de a şaptea zi se va întoarce
ciorul său cel drept, pe locurile [unde-a
preotul şi va cerceta casa: de va vedea
pus] şi sânge din jertfa pentru vinovă-
că pata s’a întins pe pereţii casei,
ţie;
29 iar untdelemnul care i-a rămas în
40 preotul va porunci să fie scoase pie-
palmă îl va turna preotul pe capul ce- trele pe care este boala2 , să fie arun-
lui ce se curăţeşte, şi se va ruga preotul cate afară din oraş, la loc necurat,
pentru el înaintea Domnului. 41 casa să fie răzuită pe dinlăuntru, de
30 Iar turturelele – sau puii de porum-
jur-împrejur, iar tencuiala-răzătură să
bel, după cum îi va fi dat mâna – le va fie aruncată afară din oraş, la loc necu-
aduce: rat.
31 una, jertfă pentru păcat, iar alta,
42 Vor aduce apoi alte pietre cioplite şi
ardere-de-tot, împreună cu prinosul de le vor pune în locul pietrelor [celor din-
pâine; şi aşa se va ruga preotul îna- tâi], şi vor lua altă tencuială şi vor ten-
intea Domnului pentru cel ce se cură- cui casa.
ţeşte. 43Dacă boala se va ivi din nou şi va pă-
32 Aceasta este legea pentru cel cu rană
trunde în casă după ce s’au scos pie-
de lepră şi căruia nu-i dă mâna să trele şi după ce casa a fost răzuită şi
aducă tot ce se cere pentru curăţirea tencuită,
sa”. 44atunci preotul va veni din nou: dacă
33 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa- va vedea că boala s’a răspândit în casă,
ron, zicând: aceasta’nseamnă că’n casă-i lepră sta-
tornică; [aşadar], e necurată.
34 „După ce veţi intra în ţara Canaane-
enilor, pe care Eu am să v’o dau vouă ca 45 Casa aceea va fi dărâmată, iar pie-
moştenire, şi dacă voi aduce rană de le- trele, lemnul şi toată tencuiala ei să fie
pră în casele din ţara moştenirii voas- scoase afară din oraş, la loc necurat.
tre, 46Cel ce va intra în casa aceea pe du-
35 atunci stăpânul casei îi va da de rata’n care va fi închisă, acela necurat
veste preotului, zicând: – În casa mea va fi până seara;
s’a ivit ceva ce seamănă cu o pată [de 47cel ce va dormi în casă, să-şi spele
lepră]. hainele, şi necurat va fi până seara; cel
36 Atunci preotul va porunci ca acea 2 În funcţie de context, unul şi acelaşi cuvânt,
casă să fie golită mai înainte de a in- afé, poate însemna „semn”, „pată”, „rană” sau
tra el, preotul, să cerceteze pata, pen- „plagă”, „boală” şi chiar, de-a dreptul, „lepră”.
LEVITICUL 15 196
ce va mânca în casă, să-şi spele hai- avea scurgere din trupul său1 , scurge-
nele, şi necurat va fi până seara. rea lui este necurată.
48 Dacă însă preotul intră şi vede că 3 Iată care este legea privitoare la ne-
boala nu s’a întins în casă după ce casa curăţia lui: fie că din trup se face scur-
a fost din nou tencuită, preotul o va de- gere de sămânţă, fie că ea s’a oprit a se
clara curată, căci boala a trecut. mai scurge din trup, aceasta-i necură-
49 El va lua, spre curăţirea casei, două ţie într’însul pe toată durata scurgerii
păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă ei din trup sau a încetării de a se mai
roşie răsucită şi isop; scurge; necurăţie îi este.
50 va’njunghia o pasăre într’un vas de 4 Orice pat pe care va dormi cel ce
lut, deasupra unei ape curgătoare. are scurgere este necurat; tot lucrul pe
51 Va lua lemnul de cedru, aţa, isopul care va şedea cel ce are scurgere este
şi pasărea vie şi le va muia în sângele necurat.
păsării înjunghiate deasupra apei cur- 5 Omul care se va atinge de patul ace-
gătoare şi va stropi casa de şapte ori. luia îşi va spăla hainele, se va îmbăia
52 Şi va curăţi astfel casa cu sângele în apă, şi necurat va fi până seara.
păsării, cu apă curgătoare, cu pasărea 6 Cel ce şade pe lucrul pe care-a şezut
cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu aţa cel ce are scurgere, acela-şi va spăla
roşie răsucită şi cu isop, hainele, se va îmbăia în apă, şi necu-
53 iar păsării celei vii îi va da drumul rat va fi până seara.
în afara cetăţii, la câmp; şi se va ruga 7 Cel ce se va atinge de trupul celui
pentru casă, iar ea curată va fi. ce are scurgere îşi va spăla hainele, se
54 Aceasta este legea pentru orice pată va îmbăia în apă, şi necurat va fi până
de lepră şi pentru chelbe, seara.
55 pentru lepra de pe haine şi pentru 8Dacă cel ce are scurgere va scuipa pe
cea de pe case, cel curat, acesta-şi va spăla hainele, se
56 pentru umflături, pecingine şi pete va îmbăia în apă, şi necurat va fi până
lucii, seara.
57 ca să se ştie ziua’n care [cineva] e 9Oricare din şeile pe care va călări cel
necurat şi ziua’n care va să fie curăţit; ce are scurgere, necurată va fi până
aceasta-i legea pentru lepră”. seara.
10 Tot cel ce se atinge de câte-au fost
sub acela, necurat va fi până seara; iar
15 cel ce le va ridica, îşi va spăla hainele,
1 Întregul capitol 15 se ocupă cu eliminările,
Rânduieli pentru necurăţia bărba-
ţilor şi a femeilor. normale sau patologice, din sistemul genital al
omului. Ceea ce pare a fi doar o problemă de
1 Şi a grăit Domnul către Moise şi către igienă corporală este, în realitate, legiferarea
Aaron, zicând: comportamentului uman în sfera de taină a vieţii
înseşi: fecunditatea şi reproducerea. De aici, ca-
2 „Grăieşte către fiii lui Israel şi spune- racterul sacral al tuturor acestor interdicţii for-
le: Când un bărbat, oricare-ar fi el, va male şi prescripţii rituale.
LEVITICUL 15 197
9 Va lua Aaron ţapul cel sortit Domnu- Aşa se va ruga el în locaşul cel sfânt
16
lui şi-l va aduce jertfă pentru păcat, pentru necurăţia fiilor lui Israel, pen-
10 iar ţapul asupra căruia a căzut sor- tru nelegiuirile lor şi pentru toate pă-
ţul: „al lui Ducă-se-pe-pustii” îl va catele lor. Aşa va face el şi pentru cor-
pune viu înaintea Domnului, ca să se tul mărturiei, cel ce se află în mijlocul
roage asupră-i şi să-i dea drumul în necurăţiei lor.
pustie; în pustiu îl va lăsa să plece5 . 17 Nici un om nu va fi în cortul mărtu-
şi astfel se va ruga pentru sine şi pen- 34 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică:
tru casa sa şi pentru popor, ca şi pentru fiilor lui Israel li se vor face rugăciuni
preoţi. de ispăşire pentru păcatele lor; o dată
25 Iar grăsimea jertfei pentru păcat o pe an se vor face”, aşa cum Domnul îi
va arde pe jertfelnic. poruncise lui Moise.
26Cel ce a lăsat în pustie ţapul sortit
să fie lăsat, îşi va spăla hainele, îşi va
îmbăia trupul în apă şi numai atunci 17
va intra în tabără.
27 Iar viţelul de jertfă pentru păcat Locul jertfelor. Oprirea de a
şi ţapul de jertfă pentru păcat, al că- mânca sânge.
ror sânge a fost adus înlăuntru pentru 1 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:1
curăţirea locaşului sfânt, vor fi scoşi
afară din tabără şi’n foc vor fi arse pie- 2 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tu-
lea, carnea şi necurăţenia lor. turor fiilor lui Israel şi spune-le: Iată
cuvântul pe care l-a poruncit Domnul,
28 Cel ce le va arde îşi va spăla hainele,
zicând:
îşi va îmbăia trupul în apă, şi numai
după aceea va intra în tabără. 3 Orice om dintre fiii lui Israel – sau
dintre străinii ce s’au lipit de voi care
29 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică:
va înjunghia bou sau oaie sau capră în
în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii,
tabără, sau care va înjunghia afară din
să vă smeriţi sufletele şi nici o muncă
tabără,
să nu faceţi, nici băştinaşul şi nici stră-
inul care s’a aşezat între voi, 4 şi nu le va înfăţişa înaintea cortului
mărturiei spre a le aduce ardere-de-tot
30 căci în ziua aceasta se face rugăciune
sau jertfă de mulţumire plăcută Dom-
de ispăşire pentru voi ca să vă curăţiţi
nului, cu miros de bună mireasmă; sau
de toate păcatele voastre, şi curaţi veţi
care le va înjunghia afară din tabără şi
fi înaintea Domnului.
nu le va aduce la uşa cortului mărtu-
31 Aceasta va fi pentru voi ziua zile- riei spre a face din ele jertfă Domnu-
lor de odihnă: vă veţi smeri sufletele. lui înaintea locaşului Domnului, omul
Aceasta-i lege veşnică. acela va fi socotit ca un vărsător de
32 Rugăciunea [de ispăşire] o va face sânge: sânge a vărsat, pieri-va sufletul
preotul care a primit ungerea şi ale că- aceluia din poporul său.2
rui mâini îl învrednicesc să slujească
1 În studiile introductive asupra Leviticului,
după tatăl său7 . El se va îmbrăca în
capitolele 17-26 sunt cunoscute drept „Legea
haina de in, cu haina cea sfântă; sfinţeniei”, din pricina structurii lor compacte în
33 el se va ruga în sfânta-sfintelor, el va jurul unei idei centrale. Sfinţenia lui Dumnezeu
face curăţirea cortului mărturiei şi a constă îndeosebi în transcendenţa şi inaccesibi-
litatea Lui: sfinţenia omului este derivată din
jertfelnicului, el se va ruga pentru pre- aceea a lui Dumnezeu în măsura în care omul
oţi şi pentru toată obştea. se apropie de El, Îi îndeplineşte prescripţiile ri-
tuale şi păzeşte legea morală.
7 Textul exprimă caracterul ereditar al func- 2 Sacrificarea unui animal în afara ritualului
5 Aceasta, pentru ca fiii lui Israel, în loc 12 De aceea le-am spus fiilor lui Israel:
să-şi înjunghie jertfele în câmp, să I le – Nimeni din voi să nu mănânce sânge,
aducă Domnului la uşa cortului măr- şi nici străinul care locuieşte’ntre voi
turiei, la preot, şi să I le’njunghie Dom- să nu mănânce sânge.
nului ca jertfă de mulţumire. 13 Şi oricine dintre fiii lui Israel – sau
6 Şi va stropi preotul cu sânge jertfel- dintre străinii care locuiesc la voi – va
nicul de jur-împrejur, înaintea Domnu- vâna fiară sau pasăre care se mănâncă,
lui, la uşa cortului mărturiei, iar grăsi- acela să-i verse sângele şi să-l acopere
mea o va arde întru miros de bună mi- cu pământ.
reasmă Domnului. 14 Căci viaţa oricărui trup este în sân-
7 Ei nu-şi vor mai înjunghia jertfele gele său, şi le-am spus fiilor lui Israel:
pentru [idolii cei] găunoşi3 , după care Să nu mâncaţi sângele nici unui trup,
umblă desfrânându-se4 . Aceasta să vă pentru că sângele este viaţa oricărui
fie vouă lege veşnică întru neamurile trup: oricine-l mănâncă va fi stârpit.
voastre. 15 Tot omul – băştinaş ori străin –
8 Mai spune-le: Dacă un om dintre fiii care va mânca mortăciune sau animal
lui Israel sau dintre fiii străinilor care sfâşiat de fiară, acela îşi va spăla hai-
locuiesc între ei va face ardere-de-tot nele, se va îmbăia în apă, şi necurat va
sau jertfă fi până seara, după care va fi curat;
9şi nu o va aduce la uşa cortului măr- 16 dar de nu-şi va spăla hainele şi nu-şi
turiei spre a o jertfi Domnului, omul va îmbăia trupul în apă, nelegiuire va
acela va fi stârpit din poporul său. purta asupră-şi”.
10 Dacă un om dintre fiii lui Israel – sau
dintre străinii care locuiesc între voi –
va mânca orice fel de sânge, Îmi voi în- 18
toarce faţa Mea împotriva celui ce va
mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul Oprirea însoţirilor nelegiuite.
său;
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
11 căci viaţa oricărui trup este în sân-
când:
gele său, iar Eu vi l-am dat pentru jert-
felnic, pentru ca el să fie ispăşire sufle- 2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-
telor voastre; căci sângele este cel ce se le: 1Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos-
roagă pentru ispăşirea sufletului5 . tru .
3 După datinile pământului Egiptu-
3 Entităţi nefolositoare, fără conţinut, pline de
lui, în care-aţi rătăcit, să nu faceţi;
deşertăciune. Termenul ebraic sugerează ideea după datinile pământului Canaanului,
de ţap, catâr, ipostază a zeului Pan.
4 Deoarece Domnul era, prin excelenţă, mirele în care-am să vă duc, să nu faceţi; nici
poporului lui Israel, închinarea la idoli era cali- după rânduielile lor să nu umblaţi.
ficată ca desfrânare. Vezi şi Iş 34, 15-16.
5 Ca principiu vital, sângele Îi aparţine lui 1 Aceastăformulă, prin care Dumnezeu-Iahvé
Dumnezeu, Creatorul vieţii: ca atare, el devine Îşi reafirmă suprema Sa autoritate asupra fiilor
mijlocul prin care Dumnezeu îi oferă omului po- lui Israel, va fi repetată ritmic de-a lungul capi-
sibilitatea de a se purifica. tolelor 18-26.
LEVITICUL 18 202
27 Că toate urâciunile acestea le-au fă- şi a doua zi, iar ce va rămâne pentru a
cut oamenii pământului care-au fost treia zi să ardeţi cu foc;
înainte de voi: şi s’a spurcat pământul. 7 dar de va mânca cineva a treia zi:
28 Aceasta, pentru ca nu cumva şi pe
spurcată este, şi primită nu va fi;
voi să vă urască pământul atunci când 8 cel ce va mânca, păcat va purta
îl veţi întina, aşa cum a urât neamurile asupră-şi, că a spurcat lucrul cel sfânt
de dinainte de voi. al Domnului: sufletul acela stârpit va
29 Fiindcă tot cel ce va săvârşi ceva din
fi din poporul său.
toate spurcăciunile acestea, acel suflet 9 Când vă veţi secera holdele’n ţara
care le va face stârpit va fi din poporul voastră, marginea holdei să n’o sece-
său. raţi pân’ la capăt, iar ceea ce cade din
secera ta să nu aduni;
30 Aşadar, păziţi poruncile Mele şi ni-
mic să nu faceţi din obiceiurile cele 10 nici via ta să n’o culegi a doua oară, şi
spurcate, aşa cum au făcut cei de dina- nici broboanele viei tale să nu le aduni;
intea voastră, nici să vă întinaţi întru lasă-le pe acestea săracului şi străinu-
ele: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos- lui: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.
tru!” 11 Să nu furaţi, să nu minţiţi, şi nimeni
să nu-şi înşele aproapele.
12 Să nu vă juraţi strâmb pe numele
Meu şi să nu pângăriţi numele cel sfânt
19 al Dumnezeului vostru: Eu sunt Dom-
nul, Dumnezeul vostru.
Porunci pentru viaţa de fiecare zi.
13Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi
1 Grăit-a Domnul către Moise, zicând: să nu-l jefuieşti; plata simbriaşului tău
2 „Vorbeşte la toată obştea fiilor lui să nu doarmă la tine pân’a doua zi.
Israel şi spune-le: – Fiţi sfinţi, că sfânt 14 Pe surd să nu-l grăieşti de rău, în
sunt Eu, Domnul, Dumnezeul vostru! calea orbului să nu puipiatră de potic-
3 Fiecare să se teamă de tatăl său şi de
nire; teme-te de Domnul, Dumnezeul
mama sa, iar zilele Mele de odihnă să tău: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.
le păziţi: Eu sunt Domnul, Dumnezeul 15 La judecată să nu fiţi nedrepţi; nu
vostru! căta la faţa săracului, iar faţa celui pu-
ternic n’o lăuda, ci’ntru dreptate să-l
descoperi Iisus Hristos vorbind despre Împără- judeci pe aproapele tău.
ţia lui Dumnezeu.
4 În Textul Ebraic: i-a vărsat; i-a scuipat 16Să nu umbli cu vicleşug în nea-
afară; i-a vomat. mul tău, nici să te ridici asupra sân-
LEVITICUL 19 204
gelui aproapelui tău: Eu sunt Domnul, prejur2 : necurată va fi roada lor pentru
Dumnezeul vostru! voi timp de trei ani; să n’o mâncaţi;
17 Să nu-l urăşti pe fratele tău în inima 24 în anul al patrulea toată roada lor va
ta; îl vei mustra însă pe aproapele tău, fi sfântă, prinos de laudă Domnului;
ca nu cumva din pricina lui să porţi 25 iar în anul al cincilea veţi mânca din
asupră-ţi păcat. roada lor, şi astfel rodirea lor o veţi îm-
18 Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu belşuga: Eu sunt Domnul, Dumnezeul
porţi pică pe fiii poporului tău, ci să-l vostru!
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine în- 26 Să nu mâncaţi pe munţi3 , nici să des-
suţi: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos- cântaţi, nici în zborul păsărilor să ghi-
tru! ciţi4 .
19 Voi să păziţi legea Mea! În cireada 27 Să nu vă’ncreţiţi părul capului, nici
ta să nu’mpreunezi [vite de] două so- să vă stricaţi faţa bărbii.
iuri; ogorul tău să nu-l semeni deodată 28 În trupul vostru să nu faceţi tăieturi
cu două soiuri de seminţe; cu haină ţe- pentru sufletele morţilor, nici să scrieţi
sută din două soiuri de fire să nu te îm- pe voi cu împunsături de ac; Eu sunt
braci1 . Domnul, Dumnezeul vostru!
20 De se va culca cineva trupeşte cu o 29 Să nu-ţi pângăreşti fiica, făcând din
femeie care e roabă, dar care e logodită ea o desfrânată, ca nu cumva pămân-
cu un alt bărbat şi încă nerăscumpă- tul să cadă’n desfrânare şi ca nu cumva
rată sau căreia încă nu i s’a dat liberta- pământul să se umple de fărădelege.
tea, cercetare se va face asupră-le; dar 30 Zilele Mele de odihnă le veţi păzi, de
nu vor fi daţi morţii, pentru că ea nu locaşul Meu cel sfânt vă veţi teme: Eu
era liberă; sunt Domnul!
21 dar el Îi va aduce Domnului, la uşa
31 Să nu alergaţi la cei ce cheamă mor-
cortului mărturiei, jertfă de vinovăţie: ţii5 , pe la vrăjitori să nu umblaţi, fi-
un berbec va aduce, ca jertfă pentru indcă ei vă întinează; Eu sunt Domnul,
vina sa;
2 În Versiunea Ebraică: „roada lor s’o soco-
22preotul se va ruga pentru el, pentru tiţi netăiată’mprejur” (adică necurată, asemenea
păcatul său, aducând berbecul înain- păgânilor).
3 Ebr.: „Să nu mâncaţi cu sânge”; sau: „să nu
tea Domnului, iar păcatul pe care l-a
făcut îi va fi iertat. mâncaţi deasupra sângelui”. „A nu mânca pe
munţi” poate fi o aluzie la vulturul care-şi sfâşie
23 Când veţi intra în ţara pe care v’o prada sus, pe înălţimea stâncilor; dar, în context,
dă vouă Domnul, Dumnezeul vostru, şi se poate referi şi la anume ritualuri magice.
4 A ghici în zborul păsărilor era practica augu-
când veţi fi sădit tot felul de pomi pen- rilor.
tru hrană, necurăţia lor s’o curăţiţi îm- 5 Literal: „la ventriloci”; la cei ce vorbesc din
ele, pentru ca’ntre voi să nu fie fărăde- 24 Eu sunt Cel ce v’a spus: Voi veţi
legi. moşteni pământul lor şi Eu vă voi da
15 Cel ce se va împreuna cu dobitoc, să-l moşteniţi, pământul în care curge
acela să fie omorât; veţi ucide şi dobi- lapte şi miere. Eu sunt Domnul, Dum-
tocul. nezeul vostru, Cel ce v’am osebit din
toate neamurile;
16 Dacă femeia se va duce la vreun dobi-
toc ca să se’mpreuneze cu el, să ucideţi 25 voi veţi osebi3 între animalele curate
atât femeia cât şi dobitocul; cu moarte şi necurate, între păsările curate şi ne-
să fie omorâţi, că vinovaţi sunt. curate; să nu vă spurcaţi sufletele cu
17 Dacă cineva-şi va lua [de femeie] pe
dobitoacele sau cu păsările sau cu toate
sora sa, fie după tată, fie după mamă, cele ce se târăsc pe pământ, pe care Eu
şi-i va vedea goliciunea aşa cum şi ea vi le-am deosebit ca necurate.
va vedea goliciunea lui, aceasta-i [faptă 26 Să-Mi fiţi sfinţi, că sfânt sunt Eu,
de] ocară; stârpiţi să fie sub ochii fiilor Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce
poporului lor. El a descoperit goliciu- v’am osebit pe voi dintre toate neamu-
nea surorii sale, păcatul e asupră-le. rile, ca să fiţi ai Mei.
18 Bărbatul care se va culca cu femeie 27Bărbatul sau femeia care va chema
în timpul curgerii ei şi-i va descoperi morţi sau care va face vrăji, cu moarte
goliciunea, acela i-a descoperit izvorul, să moară: cu pietre să-i ucideţi, că vi-
iar ea şi-a descoperit curgerea sânge- novaţi sunt!”
lui: amândoi să fie stârpiţi din neamul
lor.
19 Goliciunea surorii mamei tale şi a 21
surorii tatălui tău să n’o descoperi,
căci aceasta’nseamnă a descoperi tru-
Sfinţenia preoţilor.
pul cuiva înrudit; păcat vor avea amân-
doi. 1 Zis-a Domnul către Moise: „– Gră-
20 Cel ce se va culca cu rudenia sa des-
ieşte tu preoţilor, fiii lui Aaron, şi
coperă goliciunea rudeniei sale: fără spune-le: Nimeni din voi să nu se
copii să moară amândoi! spurce prin atingere de mort dintre ai
săi,
21 De va lua cineva pe femeia frate-
lui său, urâciune este, că a descoperit 2 în afară de ruda cea mai apropiată:
goliciunea fratelui său: fără copii să tată, mamă, fii, fiice, frate,
moară! 3 sau de sora sa fecioară (care-i este
22 Păziţi toate rânduielile Mele şi toate aproape pentru că nu a cunoscut băr-
hotărârile Mele pliniţi-le, ca să nu vă bat); de aceştia se poate atinge.
urască pământul în care vă duc să-l lo- 4De nimeni altul din poporul său să nu
cuiţi. se atingă, ca să nu se spurce.
23 Să nu umblaţi după legile neamuri-
3 Septuagintasugerează că textul acestui ver-
lor pe care Eu le alung din faţa voastră,
set nu e o simplă repetare a restricţiilor din 11,
că ele pe toate acestea le-au făcut, iar 43-45, ci o alegorie asupra situaţiei speciale a lui
Eu de ele M’am scârbit. Israel în raport cu neamurile păgâne.
LEVITICUL 21 207
7 Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată pie, fie el orb sau şchiop sau ciung sau
sau pângărită, nici femeie lepădată de cu urechile tăiate
bărbatul ei, căci sfânt este el [preotul] 19 sau cu mâna ruptă sau cu piciorul
pentru Domnul, Dumnezeul său. rupt
8 Cinsteşte-l ca pe un sfânt, căci el este 20 sau ghebos sau cu albeaţă la ochi
cel ce-I aduce daruri Domnului, Dum- sau cu ochi fără gene sau cu pecingine
nezeului tău; sfânt să vă fie, că sfânt sau cu una din părţile bărbăteşti vătă-
sunt Eu, Domnul, Cel ce-i sfinţesc pe mată.
ei. 21 Nimeni din seminţia preotului Aa-
9 Dacă fiica unui preot se va pângări ron, care va avea vreo meteahnă, să
prin desfrânare, ea pângăreşte numele nu se apropie spre a aduce jertfă Dom-
tatălui său: cu foc să fie arsă! nului; are meteahnă?: să nu se apro-
pie spre a-I aduce daruri Dumnezeului
10 Preotul care-i mai mare între fraţii
său!
săi, pe capul căruia s’a turnat mirul de
ungere şi care-a fost sfinţit să poarte 22 El poate mânca din darurile lui
veşminte, capul nu şi-l va descoperi şi Dumnezeu, 2
din cele preasfinte şi din
veşmintele nu şi le va sfâşia cele sfinte ,
3
23 dar aproape de perdea să nu vină
11 şi nici la mort nu va intra: nici chiar
şi de jertfelnic să nu se apropie: el are
de tatăl său sau de mama sa nu se va
meteahnă, pricină pentru care el nu va
atinge.
întina locaşul cel sfânt al Dumnezeului
12 Din locaşul cel sfânt nu va ieşi, şi nici său: Eu sunt Domnul, Cel ce-i sfinţesc
va pângări locaşul Dumnezeului său, pe ei!”
căci sfântul mir de ungere al Dumne-
24 Pe acestea deci le-a grăit Moise către
zeului său este asupră-i: Eu sunt Dom-
Aaron şi către fiii săi şi către toţi fiii lui
nul!
Israel.
13 Acesta îşi va lua de femeie o fecioară 1 Cuvântul original e mult mai cuprinzător;
din spiţa sa. deşi în context el se referă la un defect fizic (cu-
sur, meteahnă, infirmitate), înţelesul său cu-
14 Dar văduvă sau lepădată sau pân-
prinde şi aria morală (prihană). Dumnezeu a
gărită sau desfrânată să nu ia; numai creat lumea perfectă; ca atare, şi imaginea Sa
fecioară din spiţa sa să-şi ia de femeie; întrupată în preot trebuie să fie integrală, neştir-
bită.
15să nu-şi pângărească seminţia întru 2 Jertfe şi prinoase.
poporul său, căci Eu sunt Domnul, Cel 3 Catapeteasma dintre sfânta şi sfânta-
păcat şi din pricina lor să moară când de tagma preoţească (mirean, laic, profan).
LEVITICUL 23 209
bucurie, s’o aduceţi în aşa fel, încât ea tuaginta traduce aici literal: „între cele două
să vă fie primită. seri”. Exegeţii plasează acest timp între momen-
tul când soarele dispare sub orizont şi căderea
30 S’o mâncaţi în aceeaşi zi; din carnea propriu-zisă a nopţii.
LEVITICUL 23 210
7Ziua cea dintâi va fi pentru voi adu- bătă, şi atunci să-I aduceţi Domnului
nare sfântă: nici o muncă nu veţi face. un nou prinos de pâine.
8 Timp de şapte zile să-I aduceţi Dom- 17 Pâini să aduceţi din locuinţele voas-
nului arderi-de-tot; ziua a şaptea să vă tre, spre punere’nainte: două pâini din
fie adunare sfântă; nici o muncă lucră- câte două zecimi [de efă] de făină cu-
toare3 nu veţi face!” rată; coapte cu aluat, ele Îi vor fi Dom-
9 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- nului pârgă.
când: 18 Odată cu pâinile veţi mai aduce
10 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: şapte miei de câte un an, fără me-
– Când veţi intra în ţara pe care Eu v’o teahnă, un junc din cireadă şi doi ber-
dau şi-i veţi face secerişul, veţi aduce beci fără meteahnă; aceştia Îi vor fi
la preot un snop, pârga secerişului vos- Domnului ardere-de-tot, cu prinoasele
tru, lor şi cu turnările lor, jertfă cu mi-
reasmă bineplăcută Domnului.
11 iar el va aduce snopul înaintea Dom-
nului, pentru a fi primit în numele vos- 19 Din turma de capre veţi jertfi un ţap
tru; preotul îl va aduce în dimineaţa de ca jertfă pentru păcat, dar şi doi miei
după ziua odihnei. de câte un an ca jertfă de mulţumire,
împreună cu pâinile din pârgă.
12 În aceeaşi zi în care aduceţi snopul
Îi veţi aduce Domnului ca ardere-de-tot 20 Pe acestea le va aduce preotul îna-
un miel de un an, fără meteahnă, intea Domnului, împreună cu pâinile
cele din pârgă, cu cei doi miei: sfinte
13 precum şi prinosul Său de pâine:
Îi vor fi ele Domnului, şi vor fi ale pre-
două zecimi de făină curată, frămân-
otului care le pune-înainte.
tată cu untdelemn – jertfă Domnului,
mireasmă bineplăcută Domnului –; şi 21 În chiar ziua aceea veţi chema adu-
turnare4 : un sfert de hin de vin. narea; sfântă să vă fie; nici o muncă
lucrătoare nu veţi face. Aceasta-i lege
14 Până’n ziua aceasta, când Îi veţi
veşnică’ntru neamurile voastre, ori-
aduce Dumnezeului vostru darurile,
unde va fi să locuiţi.
pâine nouă să nu mâncaţi, şi nici gră-
unţe frecate din spic. Aceasta-i lege 22 Iar când veţi secera holdele pămân-
veşnică’ntru neamurile voastre, ori- tului vostru, marginea holdei tale să
unde va fi să locuiţi. n’o seceri pân’la capăt, iar ceea ce cade
din secera ta să nu aduni: lasă-le săra-
15 Începând cu cea de a doua zi de după
cului şi străinului!; Eu sunt Domnul,
Sâmbătă, cu ziua’n care veţi aduce sno-
Dumnezeul vostru!”
pul punerii-înainte, să număraţi şapte
săptămâni întregi; 23 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
când:
16 cincizeci de zile veţi număra până’n
prima zi de după cea de a şaptea Sâm- 24 „Spune-le fiilor lui Israel: – În luna a
şaptea5 , ziua cea dintâi a lunii să vă fie
3 „Muncă lucrătoare”: muncă brută sau
muncă grea sau muncă productivă, spre deose- 5 „Luna a şaptea”, numită şi Tişri, era toamna,
bire de „ziua odihnei” (Sabatul), în care era in- în actualele septembrie-octombrie. Prima ei zi
terzisă orice fel de muncă. era marcată de lună nouă; ea va deveni „Ziua
4 Libaţie. Anului”, când începea, de fapt, anul ebraic.
LEVITICUL 24 211
lui. Legea talionului. la Moise (iar numele mamei lui era Şe-
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- lomit, fata lui Dibri, din neamul lui
când: Dan).
2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să-ţi 12 Şi l-au pus sub pază, ca să-l judece
23 Moise le-a grăit apoi fiilor lui Israel: pentru fiarele de pe pământul tău,
iar ei l-au scos afară din tabără pe cel toată roada lui va fi spre mâncare.
ce blestemase şi l-au ucis cu pietre. 8 Îţi vei socoti şapte săptămâni de ani,
Aşadar, fiii lui Israel au făcut aşa cum de şapte ori câte şapte ani, aşa ca toate
Domnul îi poruncise lui Moise. cele şapte săptămâni de ani să-ţi dea
patruzeci şi nouă de ani.
9 În cea de a zecea zi a lunii a şap-
25 tea, glas de trâmbiţe va răsuna în
tot pământul vostru; în ziua ispăşi-
Anul jubileu. rii3 , atunci cu trâmbiţe veţi vesti în tot
1 Grăit-a Domnul către Moise în mun- pământul vostru.
tele Sinai, zicând: 10 Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea, şi’n
2 „Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi toată ţara voastră veţi vesti eliberare4
spune-le: – După ce veţi intra în ţara pentru toţi cei ce locuiesc într’însa. An
pe care Eu v’o dau, pământul pe care jubileu5 să vă fie: fiecare se va întoarce
Eu vi-l dau se va odihni întru odihna la moşia lui, fiecare se va întoarce la
Domnului. familia sa.
11 An jubileu să vă fie vouă acest an,
3Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani
al cincizecilea: nu veţi semăna, nu veţi
să-ţi lucrezi via şi să le aduni roadele,
secera ceea ce creşte de la sine, nu veţi
4 dar cel de al şaptelea an să fie an de culege poama de pe viţele netăiate,
odihnă a pământului, odihna Domnu-
12 fiindcă acesta-i jubileu; sfânt va fi
lui: ogorul să nu ţi-l semeni şi via să
pentru voi, din câmp îi veţi mânca roa-
nu ţi-o tai.
dele.
5 Ceea ce’n ogorul tău va creşte de la
13 În anul jubileu se va întoarce fiecare
sine să nu seceri, şi strugurii de pe la moşia sa.
viţele tale netăiate1 să nu-i culegi: an
14 Dacă vei vinde ceva aproapelui tău,
de odihnă să-i fie pământului.
sau dacă vei cumpăra ceva de la aproa-
6 În vremea odihnei pământului, roa- pele tău, nimeni să nu-şi înşele aproa-
dele lui2 vă vor hrăni, pe tine, pe robul pele.
tău şi pe roaba ta, pe simbriaşul tău şi
3 Vezi 16, 29-31. Pentru o vreme, această zi
pe străinul care locuieşte la tine;
era începutul anului. Acum ea devine momentul
7 de asemenea, pentru vitele tale şi solemn prin care se deschide cel de al cincizecilea
an.
1 Literal: „strugurii celui sfinţit al tău”; e tra- 4 Cuvânt original bogat în sensuri: „plecare”
ducerea ebraicului: „strugurii nazireului tău”. (a corăbiilor în larg, a unui roi din stup); „iertare
Nazireul era un fel de monah al Vechiului Tes- de pedeapsă”; „iertarea unei datorii”; „eliberare”
tament, ale cărui voturi includeau şi netunderea a sclavilor sau a prizonierilor de război sau a mi-
părului (vezi Nm 6, 5). Viţele netăiate ale viei litarilor în termen.
sunt asemănate cu pletele lungi ale nazireului, 5 Textual: „An al semnalului de eliberare”. Îl
persoană afierosită Domnului, sfinţită printr’o traduce pe ebraicul yovel, care înseamnă „ber-
slujire aparte. bec”. De aici, cornul de berbec din care se fă-
2 Roadele care cresc spontan, prin binecuvân- cea trâmbiţa acelui timp, instrument muzical cu
tarea lui Dumnezeu, fără ca pământul să fie cul- care era proclamată eliberarea (v. 9). Tot de aici:
tivat. yobél = jubileu.
LEVITICUL 25 214
treze libertatea de după ieşirea lor din Egipt; 2) nală, dar posedau „oraşe” guvernate de legislaţie
pământurile nu trebuie înstrăinate. proprie.
LEVITICUL 25 215
50El se va socoti cu cel ce l-a cumpă- 5 Treierişul vostru va dura pân’la cule-
rat, din anul când i s’a vândut până la sul viilor, culesul viilor va dura pân’la
anul jubileu, iar preţul vânzării sale se semănat; pâinea voastră o veţi mânca
va socoti după numărul anilor: câţi i- întru’ndestulare, şi cu’ntemeiere veţi
a slujit, atât i se va plăti, după plata locui pe pământul vostru.
unui simbriaş. 6 Război prin ţara voastră nu va trece,
51 Iar dacă vor fi ani mai mulţi, după pace voi dărui pământului vostru; veţi
numărul lor îşi va plăti răscumpărarea dormi fără ca cineva să vă sperie, fia-
din banii pentru care se vânduse. rele cele rele din pământul vostru le voi
52 Dar dacă până la anul jubileu vor fi
nimici.
ani mai puţini, după numărul lor se va 7 Pe vrăjmaşii voştri îi veţi pune pe
socoti. fugă, de sabie cădea-vor în faţa voas-
53Îi va fi ca un simbriaş tocmit cu anul: tră.
acela nu-l va împovăra cu sarcini grele 8 Cinci din voi vor goni o sută, o sută
sub ochii tăi. din voi vor goni zece mii; de sabie vor
cădea vrăjmaşii voştri’n faţa voastră.
54 Dar dacă el nu se va răscumpăra în
acest chip, atunci el va ieşi în anul ju- 9 Căuta-voi asupra voastră şi vă voi
scos din ţara Egiptului. Eu sunt Dom- foarte veche, iar pe cele vechi le veţi da
nul, Dumnezeul vostru! la o parte spre a le face loc celor noi.
11 Legământul Meu îl voi pune’ntru
voi, sufletul Meu nu se va scârbi de voi.
26 12 Voi umbla printre voi, Eu vă voi fi
vouă Dumnezeu şi voi Îmi veţi fi Mie
Binecuvântări şi blesteme. popor.
13 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos-
1 Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cio-
plite; nici stâlp să nu vă ridicaţi; în ţara tru, Cel ce v’am scos din ţara Egip-
voastră să nu puneţi piatră’n semn de tului la vremea când eraţi acolo robi;
veghe ca să vă închinaţi ei!; căci Eu zdrobit-am legătura jugului vostru, de-
sunt Domnul, Dumnezeul vostru! acolo v’am scos cu graiul deschis1 .
14 Dar dacă nu Mă veţi asculta şi dacă
2 Zilele Mele de odihnă să le păziţi, de
nu veţi îndeplini aceste porunci ale
locaşul Meu cel sfânt să vă temeţi: Eu
Mele,
sunt Domnul.
1
„Cu graiul deschis” îl traduce pe parresía,
3De veţi umbla întru poruncile Mele şi
care înseamnă „libertatea de a vorbi deschis”, de
dacă învăţăturile Mele le veţi păzi şi le a grăi cu îndrăznire. Folosit de numai cinci ori
veţi face, în Vechiul Testament, cuvântul devine mult mai
frecvent în cel Nou, aşa cum îl vom afla, de pildă,
4 vă voi da ploile la vremea lor:
în FA 2, 29; 4, 29 sau Ef 6, 20. Aici el sugerează
pământu-şi va da belşugul, pomii câm- faptul că lipsa de libertate presupune, printre al-
pului îşi vor da roadele lor. tele, şi interdicţia de a vorbi ceea ce gândeşti.
LEVITICUL 26 217
15 şi lor nu vă veţi supune şi nici jude- voi lovi pentru păcatele voastre.
căţilor Mele, dacă sufletul vi se va în- 25 Voi aduce-asupra voastră sabie răz-
greuia în aşa chip, încât să nu-Mi în- bunătoare spre răzbunarea Legămân-
depliniţi poruncile şi să-Mi încălcaţi le- tului; şi veţi fugi prin cetăţile voastre,
gământul, dar Eu moarte voi trimite’n mijlocul
16 atunci iată ce-am să vă fac Eu vouă: vostru şi veţi fi daţi în mâinile duşma-
lipsurile le voi abate-asupra voastră – nilor.
şi râia, gălbinarea ce vă sleieşte ochii 26 Când Eu vă voi smeri cu lipsa de
şi vă istoveşte sufletul; în zadar vă veţi pâine, zece femei vă vor coace pâi-
semăna seminţele, că duşmanii voştri nile’ntr’un singur cuptor şi vă vor da
le vor mânca. pâinea cu cântarul şi veţi mânca şi nu
17 Îmi voi întoarce faţa împotriva voas- vă veţi sătura.
tră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor
27 Dacă nici după acestea nu Mă
voştri; cei ce vă urăsc vor domni peste
veţi asculta şi tot împotriva Mea veţi
voi şi veţi fugi când nimeni nu vă va
merge,
alunga.
18 Dacă nici aşa nu Mă veţi asculta,
28atunci cu mânie mare veni-voi asu-
atunci de şapte ori mai mult vă voi pe- pra voastră şi de şapte ori mai mult vă
depsi pentru păcatele voastre. voi lovi pentru păcatele voastre:
19 Voi surpa semeţia mândriei voas- 29din carnea fiilor voştri veţi mânca, şi
tre, cerul vostru-l voi face ca fierul, iar din carnea fiicelor voastre.
pământul vostru ca arama2 . 30 Pustiu voi face’mprejurul stâlpilor
20 În zadar vă veţi cheltui puterile, că voştri, strica-voi idolii de lemn făcuţi cu
pământul vostru nu-şi va da sămânţa, mâinile voastre; pune-voi oasele voas-
nici pomii ţarinii voastre nu-şi vor da tre peste oasele idolilor voştri, într’atât
poamele. de supărat va fi sufletul Meu pe voi.
21 Dacă şi după acestea veţi 31 Cetăţile vi le voi lăsa pustii, pustiu
merge’mpotrivă-Mi şi nu veţi vrea voi face din sfintele voastre locaşuri şi
să Mă ascultaţi, atunci de şapte ori nu voi mirosi miresmele jertfelor voas-
mai mult vă voi lovi pentru păcatele tre.
voastre. 32 Pustii-voi ţara voastră, că se vor
22 Voi trimite-asupra voastră fiarele mira de ea vrăjmaşii voştri, ei, cei ce
câmpului, care vă vor lipsi de copii şi vor locui într’însa!,
vă vor prăpădi vitele; vă voi face atât 33 iar pe voi vă voi risipi printre nea-
de puţini, încât vi se vor pustii cărările. muri, şi sabia vă va topi din fugă, şi
23 Dacă nici după aceasta nu vă veţi va fi pământul vostru pustiu şi pusti-
îndrepta, ci tot împotriva Mea veţi ite vor fi cetăţile voastre.
merge,
34 Atunci pământul se va bucura de
24 atunci cu mânie mare veni-voi asu- Sâmbetele sale de-a lungul pustiirii
pra voastră şi de şapte ori mai mult vă sale, când voi veţi fi în pământul vră-
2 Contrariul versetului 4: un cer care refuză jmaşilor voştri; atunci pământul se va
să plouă, un pământ incapabil de germinaţie. odihni şi se va bucura de odihna lui.
LEVITICUL 27 218
cei ce, ca întâi-născuţi, sunt ai Domnu- 34 Acestea sunt poruncile pe care Dom-
lui: fie bou, fie oaie, al Domnului este4 . nul i le-a poruncit lui Moise pentru fiii
27 Iar de va fi dintre dobitoacele necu- lui Israel, pe muntele Sinai.
rate, va putea fi răscumpărat după pre-
ţul lui, la care se va adăuga o cincime,
şi va fi al celui ce-l răscumpără; iar de
nu va fi răscumpărat, poate fi vândut
la chiar preţul lui.
28 Tot ceea ce omul Îi va dărui Domnu-
lui din ceea ce are el fie om, fie dobi-
toc, fie ţarină din moşia sa nu se vinde
şi nici nu se răscumpără. Toată dania
cea sfântă, sfântă Îi este Domnului;
29 şi tot cel ce de la oameni a fost afi-
erosit prin punere deoparte, acela nu
poate fi răscumpărat, ci va fi dat mor-
ţii5 .
6
30 Toată dijma pământului – fie din
sămânţa ogorului, fie din roada pomi-
lor – este a Domnului; sfântă Îi este
Domnului.
31 Iar dacă cineva doreşte să-şi răscum-
pere dijma, la preţul ei va adăuga o cin-
cime, şi a lui va fi.
32 Toată dijma din cirezi şi din turme,
din tot ceea ce trece numărat pe sub to-
iag7 , este afierosit Domnului;
33 ce e bun nu va fi înlocuit cu ce e rău,
nici ce e rău cu ce e bun; dacă însă ci-
neva îl înlocuieşte, atunci atât anima-
lul înlocuit cât şi înlocuitorul său va fi
lucru sfânt: nu vor putea fi răscumpă-
raţi”.
4 Întâi-născuţii (chiar din animale) Îi aparţin
de drept Domnului, aşa că ei nu mai pot fi afie-
rosiţi a doua oară. Vezi Iş 13, 2 ş.a.
5 Avertisment pentru cei ce cu prea mare uşu-
Numerele
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci 32 Dintre fiii lui Iosif, fiii lui Efraim,
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte după neamurile lor, după rudenia lor,
arme: după familiile lor, socotindu-i după nu-
23 din seminţia lui Simeon au fost nu-
mărul numelor lor, toţi bărbaţii de la
măraţi cincizeci şi nouă de mii trei douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare
sute. să poarte arme:
33 din seminţia lui Efraim au fost nu-
24 Fiii lui Gad, după neamurile lor,
măraţi patruzeci de mii cinci sute;
după rudenia lor, după familiile lor,
socotindu-i om cu om după numărul 34 fiii lui Manase, după neamurile lor,
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci după rudenia lor, după familiile lor,
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte socotindu-i om cu om după numărul
arme: numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
25 din seminţia lui Gad au fost numă-
arme:
raţi patruzeci şi cinci de mii şase sute
35 din seminţia lui Manase au fost nu-
cincizeci.
măraţi treizeci şi două de mii două
26 Fiii lui Iuda, după neamurile lor,
sute.
după rudenia lor, după familiile lor,
36 Fiii lui Veniamin, după neamurile
socotindu-i om cu om după numărul
lor, după rudenia lor, după familiile lor,
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci
socotindu-i om cu om după numărul
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci
arme:
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
27 din seminţia lui Iuda au fost numă- arme:
raţi şaptezeci şi patru de mii şase sute.
37 din seminţia lui Veniamin au fost
28 Fiii lui Isahar, după neamurile lor, număraţi treizeci şi cinci de mii patru
după rudenia lor, după familiile lor, sute.
socotindu-i om cu om după numărul 38 Fiii lui Dan, după neamurile lor,
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci după rudenia lor, după familiile lor,
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte socotindu-i om cu om după numărul
arme: numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci
29 din seminţia lui Isahar au fost nu- de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
măraţi cincizeci şi patru de mii patru arme:
sute. 39 din seminţia lui Dan au fost numă-
30 Fiii lui Zabulon, după neamurile lor, raţi şaizeci şi două de mii şapte sute.
după rudenia lor, după familiile lor, 40 Fiii lui Aşer, după neamurile lor,
socotindu-i om cu om după numărul după rudenia lor, după familiile lor,
numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci socotindu-i om cu om după numărul
de ani în sus, toţi cei în stare să poarte numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci
arme: de ani în sus, toţi cei în stare să poarte
31 din seminţia lui Zabulon au fost nu- arme:
măraţi cincizeci şi şapte de mii patru 41 din seminţia lui Aşer au fost numă-
sute. raţi patruzeci şi una de mii cinci sute.
NUMERELE 2 223
ben, o sută cincizeci şi una de mii pa- şi trei de mii patru sute.
tru sute cincizeci după armiile lor, vor 31 Toţi cei număraţi în tabăra lui Dan,
porni în rândul al doilea. o sută cincizeci şi şapte de mii şase
17 Atunci va porni cortul mărturiei, sute după armiile lor, vor porni cei din
cu tabăra leviţilor în mijlocul celor- urmă, când le este rândul”.
lalte tabere; cum au poposit, aşa vor 32 Acesta este numărul fiilor lui Israel
şi pleca, fiecare ţinându-se de rândul după familiile lor strămoşeşti; întru to-
său. tul, numărul celor socotiţi în tabere
18 Spre apus va poposi tabăra lui după armiile lor: şase sute trei mii
Efraim cu armiile ei; căpetenia fiilor cinci sute cincizeci.
lui Efraim este Elişama, fiul lui Ami- 33 Iar leviţii nu au fost număraţi cu ei,
hud, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
NUMERELE 3 225
34 Şi au făcut fiii lui Israel tot ceea ce 9 Pune-i pe leviţi la’ndemâna lui Aaron
Domnul îi poruncise lui Moise: aşa îşi şi a fiilor săi, preoţii; ei Îmi vor fi dăru-
aşezau taberele în rândurile rânduite, iţi Mie, ei dintre fiii lui Israel.
şi tot aşa porneau, fiecare ţinându-se 10 Iar pe Aaron şi pe fiii săi îi vei
de rudenia sa şi de neamul părinţilor pune mai-mari peste cortul mărturiei;
săi. în grija lor va fi slujba preoţească şi
toate cele ce sunt pe jertfelnic şi în-
lăuntrul perdelei2 ; străinul care se va
3 apropia va fi omorât”.
11 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
1Iată-i pe urmaşii lui Aaron şi pe ai lui i-am luat pe leviţi în locul a tot întâi-
Moise, la vremea când a grăit Domnul născutul, cel ce se naşte’ntâi între fiii
cu Moise pe muntele Sinai. lui Israel; în schimbul lor vor fi, şi ai
Mei vor fi leviţii;
2 Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab,
13 fiindcă toţi întâi-născuţii sunt ai
întâiul-născut, Abiud, Eleazar şi Ita-
Mei; în ziua’n care i-am lovit pe toţi
mar.
întâi-născuţii din ţara Egiptului Mi i-
3Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, am sfinţit Mie pe toţi întâi-născuţii din
preoţii cei cu capetele unse şi cu mâi- Israel, de la om până la dobitoc; ai Mei
nile sfinţite spre slujirea preoţească. vor fi! Eu sunt Domnul!”
4 Nadab şi Abiud au murit în faţa Dom- 14 Şi a grăit Domnul către Moise în pus-
nului, atunci când au adus ei foc străin tia Sinai, zicând:
înaintea Domnului, în pustia Sinai1 . 15 „Numără-i pe fiii lui Levi, după fami-
Ei n’au avut copii, aşa că Eleazar şi Ita- liile lor părinteşti, după rudenia lor; îi
mar au fost cei ce s’au rânduit împre- vei număra pe toţi cei de parte bărbă-
ună cu Aaron, tatăl lor. tească, de la o lună’n sus”.
5 Atunci a grăit Domnul către Moise, 16 Moise şi Aaron i-au numărat după
zicând: cuvântul Domnului, aşa cum le po-
6 „Ia seminţia lui Levi şi pune-o runcise Domnul.
la’ndemâna lui Aaron preotul, ca să-l 17 Iată acum numele fiilor lui Levi:
ajute’n slujbă. Gherşon, Cahat şi Merari.
7Ei vor păzi ce are el de păzit şi ceea ce 18 Şi iată numele fiilor lui Gherşon,
au de păzit fiii lui Israel înaintea cortu- după rudeniile lor: Libni şi Şimei.
lui mărturiei, făcând slujbele cortului. 19 Fiii lui Cahat, după rudeniile lor:
8 Ei vor păzi toate lucrurile cortului Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel.
mărturiei şi vor lua asupră-le sarcinile 20 Fiii lui Merari, după rudeniile lor:
fiilor lui Israel, făcând slujbele cortu- Mahli şi Muşi. Acestea sunt neamurile
lui.
2 „Înlăuntrul perdelei”: în spatele catapetes-
1 Vezi istoria lui Nadab şi Abiud în Lv 10, 1-7. mei; în sfânta-sfintelor; vezi Iş 26, 31 şi nota.
NUMERELE 3 226
lui Levi, după familiile lor părinteşti. 33 De Merari se ţin neamul lui Mahli şi
21 De Gherşon se ţin neamul lui Libni şi neamul lui Muşi; aceste neamuri sunt
neamul lui Şimei; aceste neamuri sunt ale lui Merari;
ale lui Gherşon. 34 socotindu-i pe toţi cei de parte bărbă-
mărul numelor, au fost douăzeci şi cei ce pot intra la slujbă1 să facă tot ce
două de mii două sute şaptezeci şi trei. se cere în cortul mărturiei.
44 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- 4Iată slujba fiilor lui Cahat în cortul
când: mărturiei: sfânta-sfintelor.
45 „Ia-i pe leviţi în locul tuturor întâi- 5Când va pleca tabăra, Aaron şi fiii săi
născuţilor din fiii lui Israel, şi vitele le- vor intra şi vor lua perdeaua adumbri-
viţilor în locul vitelor lor. Leviţii vor fi toare2 şi vor înveli cu ea chivotul măr-
ai Mei. Eu sunt Domnul! turiei.
46 Pentru răscumpărarea celor două
6 Deasupra vor pune un acoperământ
sute şaptezeci şi trei de întâi-născuţi ai
de piele’n culoarea iachintului3 , iar
fiilor lui Israel care trec peste numărul
peste el vor aşterne un înveliş de lână
leviţilor
violetă; apoi îi vor pune pârghiile.
47 vei lua câte cinci sicli de cap; îi vei
7 Pe masa pâinilor punerii-înainte vor
lua socotiţi după siclul sfânt, adică do-
aşterne o faţă de masă violetă, iar dea-
uăzeci de ghere într’un siclu,
supra vor pune blidele, talerele, ibri-
48 şi argintul acesta îl vei da lui Aaron
cele şi cupele turnării lor; pe ea vor fi
şi fiilor săi ca răscumpărare pentru cei şi pâinile cele de-a pururi.
ce sunt peste număr”.
8 Peste acestea vor pune o poală staco-
49 Iar Moise a luat argintul de răscum-
jie, iar pe deasupra ei vor aşterne un
părare a celor ce treceau de numărul
acoperământ de piele’n culoarea iachi-
leviţilor,
ntului; apoi îi vor pune pârghiile.
50 de la întâii-născuţi ai fiilor lui Israel
a luat el argintul: o mie trei sute şai- 9Vor lua o îmbrăcăminte’n culoarea ia-
zeci şi cinci de sicli, după siclul sfânt. chintului şi vor acoperi sfeşnicul lumi-
nilor şi candelele lui, cleştele lui, mu-
51 Şi, după cuvântul Domnului, argin-
cările lui şi toate vasele cele pentru
tul pentru răscumpărarea celor ce pri-
untdelemn folosite’n slujbă.
soseau a fost dat de Moise lui Aaron şi
fiilor acestuia, aşa cum Domnul îi po- 10 Şi-l vor acoperi, pe el şi toate obiec-
runcise lui Moise. tele lui, cu un acoperământ de piele’n
1 Ebr.: „toţi cei apţi pentru serviciul militar”.
lui Cahat după neamurile lor şi după la Iş 25, 5. Termenul ebraic e tradus deseori
familiile lor părinteşti, prin „piele de delfin” („viţel de mare”). În ritua-
lul ebraic, culorile aveau nu numai un rol practic,
3 de la douăzeci şi cinci de ani în sus acela de a deosebi cu uşurinţă rostul şi folosirea
până la vârsta de cincizeci de ani: toţi diferitelor obiecte, ci şi o încărcătură simbolică.
NUMERELE 4 228
culoarea iachintului, şi-l vor pune pe rul zilnic de pâine, mirul de ungere,
targă. cortul întreg şi toate câte sunt în el, lo-
11 Peste jertfelnicul cel de aur vor pune caşul cel sfânt şi toate lucrurile lui –”.
o îmbrăcăminte’n culoarea iachintului 17 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa-
şi-l vor acoperi cu un acoperământ de ron, zicând:
piele’n culoarea iachintului; apoi îi vor 18 „Să nu lăsaţi să se stingă dintre leviţi
pune pârghiile. sămânţa neamului lui Cahat;
12 Vor lua toate lucrurile ce se folosesc 19 iată ce trebuie să le faceţi pentru ca
la slujbe’n locaşul cel sfânt, le vor aşeza ei să trăiască şi să nu moară când se
într’un înveliş de culoarea iachintului vor apropia de lucrurile cele mai sfinte:
şi le vor acoperi cu un acoperământ de Aaron şi fiii săi vor veni şi-l vor pune pe
piele’n culoarea iachintului; apoi le vor fiecare din ei la slujba lui şi la sarcina
pune pe targă. lui;
13 Acoperământ vor pune şi peste jert- 20 dar ei nu vor intra să dea cu ochii de
felnic4 ; cu îmbrăcăminte stacojie îl vor cele sfinte, când acestea sunt învelite;
acoperi. altfel, vor muri”.
14 Vor pune pe el toate obiectele ce se 21 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
folosesc la slujbă: vătraiul, furculiţele, când:
lopeţile, cănile de stropit şi toate lucru-
22 „Numără-i şi pe fiii lui Gherşon,
rile jertfelnicului; îi vor pune deasupra
după familiile lor părinteşti şi după
un acoperământ de piele’n culoarea ia-
neamurile lor;
chintului, apoi îi vor pune pârghiile.
Vor lua apoi o îmbrăcăminte stacojie şi 23 numără-i pe cei ce au vârsta între do-
vor acoperi baia şi tălpica ei; deasupra uăzeci şi cinci şi cincizeci de ani: toţi
lor vor pune un acoperământ de piele’n cei ce pot intra în slujbă spre a face tot
culoarea iachintului, apoi le vor aşeza ce se cere în cortul mărturiei.
pe targă.5 24 Iată slujba neamurilor lui Gherşon,
ducă la îndeplinire ceea ce i s’a încre- 38 Au fost număraţi apoi fiii lui Gher-
dinţat. şon, după rudenia lor şi după familiile
28 Aceasta este slujba fiilor lui Gherşon lor părinteşti,
la cortul mărturiei, ce anume au ei de 39 de la douăzeci şi cinci de ani în sus
făcut sub veghea lui Itamar, fiul lui Aa- până la cincizeci, toţi cei ce pot intra în
ron preotul. slujba cortului mărturiei.
29 Cât despre fiii lui Merari, îi vei nu- 40 Şi s’au găsit la numărătoare, după
măra după neamurile şi după familiile rudenia lor şi după familiile lor părin-
lor părinteşti, teşti, două mii şase sute treizeci.
30 de la douăzeci şi cinci de ani în sus 41 Acesta este numărul neamului lui
până la cincizeci, pe aceştia să-i nu- Gherşon, al tuturor celor ce slujeau în
meri: pe toţi cei ce pot intra în slujba cortul mărturiei, aşa cum i-au numă-
cortului mărturiei. rat Moise şi Aaron după porunca Dom-
31 În seama lor, să le poarte, sunt toate nului.
lucrurile din cortul mărturiei: pilaştrii 42 A fost numărat după aceea şi neamul
cortului cu pârghiile, bârnele şi tălpi- fiilor lui Merari, după rudeniile şi după
cele lor, acoperământul, funiile cu ţă- familiile lor părinteşti,
ruşii lor; 43 de la douăzeci şi cinci de ani în sus
32 stâlpii curţii, cei dimprejurul ei, cu până la cincizeci, toţi cei ce pot intra în
tălpicele lor, ţăruşii, frânghiile şi toate slujba cortului mărturiei.
uneltele cu tot ce ţine de lucrarea lor. 44 Şi s’au găsit la numărătoare, după
Veţi număra pe nume toate lucrurile ce rudenia lor şi după familiile lor părin-
sunt în seama lor să le poarte. teşti, trei mii două sute.
33 Aceasta este slujba neamului fii- 45 Acesta este numărul neamului din
lor lui Merari la cortul mărturiei, ce fiii lui Merari, pe care i-au numărat
anume au ei de făcut sub veghea lui Moise şi Aaron după porunca Domnu-
Itamar, fiul lui Aaron preotul”. lui cea dată prin Moise.
34 Moise, Aaron şi căpeteniile obştii i- 46 De toţi, leviţii număraţi de Moise şi
au numărat pe fiii lui Cahat după nea- de Aaron şi de căpeteniile lui Israel,
murile lor şi după familiile lor părin- după neamurile şi după familiile lor
teşti, părinteşti,
35 de la douăzeci şi cinci de ani în sus 47 de la douăzeci şi cinci de ani în sus
până la cincizeci, pe toţi cei ce pot intra până la cincizeci, toţi cei ce pot intra la
în slujba cortului mărturiei! slujbă să facă tot ce se cere pe seama
36 Şi s’au găsit la numărătoare, după lor în cortul mărturiei,
rudenia lor, două mii şapte sute cinci- 48 ei, cei număraţi, au fost opt mii cinci
zeci. sute optzeci.
37 Acesta este numărul neamului lui 49 După porunca Domnului cea dată
Cahat, al tuturor celor ce slujeau la prin Moise, fiecare bărbat a fost nu-
cortul mărturiei, aşa cum i-au numă- mărat după slujba sa şi după sarcina
rat Moise şi Aaron după porunca Dom- sa: aşa au fost ei număraţi, după cum
nului dată prin Moise. Domnul îi poruncise lui Moise.
NUMERELE 5 230
tru răul făcut, atunci preţul I se cuvine fost prinsă asupra faptului”. În variantă de tra-
ducere: („fără ca’mpotriva ei să fie vreo mărtu-
Domnului şi va fi al preotului, pe lângă
rie”), „de vreme ce n’a fost prinsă asupra faptu-
berbecul de ispăşire prin care acesta se lui”.
va ruga pentru ispăşirea lui. 3 Ebr.: „apă sfântă”, expresie unică în Vechiul
tare să nu bea, şi nimic din cele făcute 13 Iată legea pentru cel ce s’a făgăduit
din struguri să nu bea; nici struguri pe sine: În ziua când i se’mplineşte vre-
proaspeţi sau uscaţi să nu mănânce. mea pentru care s’a făgăduit, el va fi
4 Pe toată durata făgăduinţei sale să adus la uşa cortului mărturiei
nu se hrănească cu ceva crescut din 14 şi-I va aduce Domnului darul său:
viţa de vie, de la a bea vin de struguri un miel de un an, fără meteahnă, ca
pân’la a mânca sâmburi. ardere-de-tot; o mioară de un an, fără
5 Pe toată durata făgăduinţei sale, brici meteahnă, ca jertfă pentru păcat, şi un
nu-i va trece pe cap; până la’mplinirea berbec fără meteahnă, ca jertfă de mul-
zilelor cu care el I s’a făgăduit Domnu- ţumire,
lui, sfânt va fi şi va lăsa pletele capului 15 şi un coş cu azime din făină cu-
să-i crească’n voie. rată, pâini frământate cu untdelemn şi
6 Pe toată durata pentru care I s’a fă- turte nedospite unse cu untdelemn, cu
găduit Domnului, de trupul unui mort prinoasele lor de pâine şi cu turnările
nu se va apropia; lor;
7 chiar dacă tatăl său va muri, sau 16 preotul le va aduce înaintea Domnu-
mama sa, sau fratele său, sau sora sa, lui, iar el2 le va aduce ca jertfă pentru
să nu se spurce prin ăatingerea deî ei, păcat şi ca ardere-de-tot.
pentru că sfinţirea Dumnezeului său e 17 Berbecul îl va aduce Domnului ca
peste el, pe capul său. jertfă de mulţumire, peste coşul cu
8 Pe toată durata făgăduinţei sale, azime, apoi preotul va aduce pentru el3
sfânt Îi este Domnului. prinosul de pâine şi turnarea.
9 Dacă însă va muri cineva lângă el cu 18 Atunci şi acolo, la intrarea cortu-
moarte de năprasnă, adică fără veste, lui mărturiei, cel cu făgăduinţa îşi va
şi prin aceasta-şi va întina capul său tunde părul capului şi-l va pune pe fo-
de nazireu, atunci el să-şi tundă capul cul de sub jertfa de mulţumire.
în ziua curăţirii sale; în ziua a şaptea 19 Preotul va lua apoi şoldul, odată fi-
să şi-l tundă. ert, al berbecului, o pâine nedospită
10 Iar în ziua a opta va aduce la preot din coş şi o turtă nedospită şi le va
două turturele sau doi pui de porum- pune pe mâinile celui cu făgăduinţa,
bel, la uşa cortului mărturiei, după ce acesta îşi va fi tuns capul,
11 iar preotul va aduce spre jertfă una 20 şi le va ridica preotul ca aducere îna-
jertfa sa către Domnul pentru propria câte un bou de la fiecare; şi le-au adus
sa făgăduinţă, ea neavând nici o legă- înaintea cortului.
tură cu darea lui de mână4 ; după pute- 4 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
rea făgăduinţei cu care se va făgădui, când:
aşa va lucra şi legea curăţirii sale”.
5 „Primeşte-le din partea lor, şi vor fi
22 Domnul a grăit către Moise, zicând: ele folosite în slujba cortului mărtu-
23 „Vorbeşte tu către Aaron şi către fiii riei. Dă-le leviţilor, fiecăruia după slu-
săi şi spune-le: Iată cum îi veţi binecu- jba sa”.
vânta pe fiii lui Israel; le veţi zice aşa: 6 Şi luând Moise carele şi boii, le-a dat
24 Domnul să te binecuvinteze şi să te leviţilor:
păzească! 7 două care şi patru boi le-a dat fiilor
25 Domnul să-Şi lumineze faţa spre lui Gherşon, după slujba lor;
tine şi să te miluiască! 8 patru care şi opt boi le-a dat fiilor lui
26 Domnul să-Şi ridice faţa spre tine şi Merari, după slujba lor de sub îndru-
să-ţi dăruiască pace! marea lui Itamar, fiul lui Aaron preo-
27 Aşa vor pune ei numele Meu asupra tul.
fiilor lui Israel şi Eu, Domnul, îi voi bi- 9 Dar fiilor lui Cahat nu le-a dat, pen-
necuvânta”5 . tru că ei, având în seamă lucrurile
sfinte, le purtau pe umeri.
10 Căpeteniile au adus şi daruri pentru
7 înnoirea jertfelnicului, în chiar ziua’n
care a fost uns; acolo, în faţa jertfelni-
Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui cului, şi-au adus mai-marii darurile.
Israel la sfinţirea cortului. 11 Şi a zis Domnul către Moise: „În fi-
1 Şi a fost că’n ziua când a sfârşit Moise ecare zi, la rând, câte o căpetenie să-şi
de ridicat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit, aducă darurile pentru sfinţirea jertfel-
pe el şi toate lucrurile lui, precum şi nicului”.
jertfelnicul cu toate obiectele lui. Când 12 Cel ce şi-a adus darul în prima zi a
le-a miruit şi le-a sfinţit, mai-marii lui fost Naason, fiul lui Aminadab, căpete-
Israel au adus daruri; ei erau nia seminţiei lui Iuda.
2 cele douăsprezece căpetenii ale case- 13 Darul său cuprindea: un blid de ar-
lor lor părinteşti, mai-marii seminţii- gint în greutate de o sută treizeci de
lor, cei ce fuseseră mai-mari peste cei sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de
număraţi. sicli, după siclul sfânt, amândouă pline
3 Şi au adus darurile lor în faţa Domnu- cu făinuţă de grâu frământată cu unt-
lui: şase care acoperite şi doisprezece delemn, pentru jertfă;
boi, câte un car de la două căpetenii şi 14 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină
4 Cantitatea şi valoarea jertfelor sunt inde- cu tămâie;
pendente de starea materială a celui ce le aduce. 15 un junc, un berbec şi un miel de un
5 Versetul 27 lipseşte din unele ediţii ale Sep-
an pentru ardere-de-tot;
tuagintei (inclusiv Rahlfs). În altele, el face
parte din versetul 26. 16 un ţap, jertfă pentru păcat;
NUMERELE 7 234
17 iar ca jertfă de mulţumire: două ju- 30 În ziua a patra şi-a adus darul că-
ninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci petenia fiilor lui Ruben: Eliţur, fiul lui
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Şedeur.
Naason, fiul lui Aminadab. 31 Darul său cuprindea: un blid de ar-
18 În ziua a doua şi-a adus darul Nata- gint în greutate de o sută treizeci de
nael, fiul lui Ţuar, căpetenia seminţiei sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de
lui Isahar. sicli, după siclul sfânt, amândouă pline
cu făinuţă de grâu frământată cu unt-
19 El a adus în dar: un blid de argint
delemn, pentru jertfă;
în greutate de o sută treizeci de sicli şi
o cupă de argint de şaptezeci de sicli, 32 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină
după siclul sfânt, amândouă pline cu cu tămâie;
făinuţă de grâu frământată cu untde- 33 un junc, un berbec şi un miel de un
lemn, pentru jertfă; an pentru ardere-de-tot;
20 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină 34 un ţap, jertfă pentru păcat;
cu tămâie; 35 iar pentru jertfa de mulţumire: două
29 iar pentru jertfa de mulţumire: două petenia fiilor lui Gad: Eliasaf, fiul lui
juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci Raguel.
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui 43 Darul său cuprindea: un blid de ar-
Eliab, fiul lui Helon. gint în greutate de o sută treizeci de
NUMERELE 7 235
53 iar pentru jertfa de mulţumire: două petenia fiilor lui Dan: Ahiezer, fiul lui
juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci Amişadai.
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui 67 Darul său cuprindea: un blid de ar-
Elişama, fiul lui Amihud. gint în greutate de o sută treizeci de
54 În ziua a opta şi-a adus darul căpe-
sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de
tenia fiilor lui Manase: Gamaliel, fiul sicli, după siclul sfânt, amândouă pline
lui Pedaţur. cu făinuţă de grâu frământată cu unt-
delemn, pentru jertfă;
55 Darul său cuprindea: un blid de ar-
68 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină
gint în greutate de o sută treizeci de si-
cu tămâie;
cli, o cupă de argint de şaptezeci de si-
cli, după siclul sfânt, amândouă pline 69 un junc, un berbec şi un miel de un
cu făinuţă de grâu frământată cu unt- an pentru ardere-de-tot;
delemn, pentru jertfă; 70 un ţap, jertfă pentru păcat;
NUMERELE 7 236
71 iar pentru jertfa de mulţumire: două 84 Acestea au fost darurile din partea
juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci căpeteniilor lui Israel la sfinţirea jert-
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui felnicului, în ziua când acesta a fost mi-
Ahiezer, fiul lui Amişadai. ruit: douăsprezece blide de argint, do-
72 În ziua a unsprezecea şi-a adus darul
uăsprezece cupe de argint, douăspre-
căpetenia fiilor lui Aşer: Paghiel, fiul zece cădelniţe de aur,
lui Ocran. 85 fiecare blid având o sută treizeci de
73 Darul său cuprindea: un blid de ar- sicli şi fiecare cupă câte şaptezeci de si-
gint în greutate de o sută treizeci de cli. Întru totul, argintul acestor vase:
sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de două mii patru sute de sicli, după si-
sicli, după siclul sfânt, amândouă pline clul sfânt;
cu făinuţă de grâu frământată cu unt- 86 douăsprezece cădelniţe de aur, pline
delemn, pentru jertfă; cu tămâie, de câte zece sicli fiecare,
după siclul sfânt; întru totul, aurul că-
74 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină
delniţelor: o sută douăzeci de sicli.
cu tămâie;
87 Vitele pentru arderi-de-tot au fost de
75 un junc, un berbec şi un miel de un
toate: doisprezece junci, doisprezece
an pentru ardere-de-tot;
berbeci şi doisprezece miei de un an,
76 un ţap, jertfă pentru păcat; împreună cu prinoasele de pâine şi cu
77 iar pentru jertfa de mulţumire: două turnările lor. Ca jertfă pentru păcat,
juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci doisprezece ţapi.
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui 88 Vitele pentru jertfa de mulţumire au
Paghiel, fiul lui Ocran. fost, laolaltă: douăzeci şi patru de ju-
78 În ziua a douăsprezecea şi-a adus da-
ninci, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi
rul căpetenia fiilor lui Neftali: Ahira, şi şaizeci de mieluşele de un an şi fără
fiul lui Enan. meteahnă. Acestea au fost darurile la
sfinţirea jertfelnicului, după’mplinirea
79 Darul său cuprindea: un blid de ar-
celor rânduite şi după ce el a fost mi-
gint în greutate de o sută treizeci de ruit.
sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de
sicli, după siclul sfânt, amândouă pline 89 Când Moise intra în cortul mărturiei
cu făinuţă de grâu frământată cu unt- ca să-I grăiască, el auzea glasul Dom-
delemn, pentru jertfă; nului vorbind cu el de deasupra aco-
perământului ispăşirii de pe chivotul
80 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină mărturiei, dintre cei doi heruvimi; şi
cu tămâie; el Îi vorbea1 .
81 un junc, un berbec şi un miel de un 1 Verset izolat, fără aparentă legătură cu con-
an pentru ardere-de-tot; textul: el însă confirmă modalitatea prin care
Moise a primit toate poruncile de mai sus, pre-
82 un ţap, jertfă pentru păcat; cum şi plinirea făgăduinţei din Iş 25, 22. În
83iar pentru jertfa de mulţumire: două ce priveşte ultima propoziţie a versetului, tex-
tul original (atât cel ebraic cât şi cel grecesc)
juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci
nu acordă o anume determinare pronumelui per-
mieluşele de un an. Acesta-i darul lui sonal, aşa încât traducerile oscilează între „El
Ahira, fiul lui Enan. (Domnul) îi vorbea” (lui Moise) şi „el (Moise) Îi
NUMERELE 8 237
21 Şi s’au curăţit leviţii şi şi-au spălat cut fiii lui Israel, după cum Domnul îi
hainele, iar Aaron i-a adus pe ei ca dar poruncise lui Moise.
înaintea Domnului şi s’a rugat pentru 6 Au venit însă bărbaţii care erau necu-
ei Aaron, ca să fie ei curaţi. raţi din pricină că se atinseseră de trup
22 După aceasta au intrat leviţii să-şi de om mort şi care deci nu puteau să
facă slujba în cortul mărturiei, în faţa facă Paştile în ziua aceea; în chiar ziua
lui Aaron şi’n faţa fiilor săi. Aşa cum aceea s’au înfăţişat înaintea lui Moise
Domnul îi poruncise lui Moise’n pri- şi Aaron
vinţa leviţilor, aşa au făcut în privinţa 1
7 şi acei bărbaţi i-au zis : „Noi sun-
lor. tem necuraţi, pentru că ne-am atins de
23 Şi a grăit Domnul către Moise, zi- trup de om mort; de ce să nu fim lăsaţi
când: să-I aducem Domnului darul la vremea
24 „Aceasta este legea leviţilor: De la lui în mijlocul fiilor lui Israel?”
douăzeci şi cinci de ani în sus vor intra 8 Şi a zis Moise către ei: „Staţi aici, iar
să slujească în cortul mărturiei; eu voi auzi ce porunceşte Domnul pen-
25 iar la cincizeci de ani vor înceta din tru voi!”
slujbă şi nu vor mai lucra, 9 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
4 Iar Moise le-a spus fiilor lui Israel să voi şi se va aşeza în ţara voastră şi va
facă Paştile. face Paştile Domnului, după legea Paş-
tilor şi după rânduiala lor să le facă: o
5 Începându-le în cea de a paisprezecea
zi a lunii, în pustia Sinai, aşa le-au fă- 1I s’au adresat lui Moise.
NUMERELE 10 239
8 Din trâmbiţe vor suna preoţii, fiii tabăra lui Ruben cu armiile lor; peste
lui Aaron; aceasta va fi vouă lege veş- armiile lor era Eliţur, fiul lui Şedeur;
nică’ntru neamurile voastre. 19 peste armiile seminţiei lui Simeon
9 Iar când în ţara voastră veţi ieşi era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
la război împotriva vrăjmaşilor ce vi 20 iar peste armiile seminţiei fiilor lui
se’mpotrivesc, veţi da un anume semn Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
de trâmbiţă; atunci Îşi va aduce
21 După aceea au plecat fiii lui Cahat,
aminte de voi Domnul, iar voi veţi fi
cei ce duceau lucrurile sfinte5 ; cortul
mântuiţi de vrăjmaşii voştri.
trebuia să fie aşezat înainte de sosirea
10 În zilele voastre de bucurie, în săr- lor.
bătorile voastre şi la’nceputurile voas-
22 Apoi au pornit rândurile din tabăra
tre de lună veţi trâmbiţa din trâmbiţe
fiilor lui Efraim cu armiile lor; peste ar-
la arderile-voastre-de-tot şi la jertfele
miile lor era Elişama, fiul lui Amihud.
voastre de mulţumire, şi prin aceasta
veţi fi pomeniţi în faţa Dumnezeului 23 Peste armiile fiilor lui Manase era
vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul Gamaliel, fiul lui Pedaţur;
vostru”. 24 iar peste armiile fiilor lui Veniamin
lei Sinai, între Egipt, sudul Palestinei şi ţinutul 5 Pentru „lucrurile sfinte” ce se aflau pe seama
noi ai fost în pustie şi’ntre noi se cade căci acolo s’a aprins între ei foc de la
să’mbătrâneşti6 . Domnul.
32 Dacă mergi cu noi, binele pe care ni- 4 Dar adunătura2 [de oameni] ce se afla
l va face nouă Domnul ţi-l vom face şi printre ei s’a aprins de poftă; şi chiar
noi ţie”. fiii lui Israel s’au pus pe plâns şi ziceau:
33 Plecând ei de la muntele Domnului, „Cine ne va hrăni cu carne?
au mers cale de trei zile; iar chivotul 5 Că iată, ne aducem aminte de peştele
legământului Domnului mergea înain- pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, şi
tea lor cale de trei zile, ca să le caute de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi
loc de odihnă. de praz şi de usturoi;
34 Când se ridica chivotul, Moise zi- 6 iar acum, iată că ni s’a uscat sufletul
cea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se ri- de tot, că ochii noştri nu mai văd nimic
sipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la în afară de mană. . . ”.
faţa Ta toţi cei ce Te urăsc pe Tine!” 7 Mana era ca sămânţa de coriandru
3
6 Textul Ebraic e mai concret: „Nu ne lăsa; tu 2 Termen folosit numai aici şi la Iş 12, 38:
cunoşti cum (unde) ne putem noi aşeza tabăra în amestecătură de ne-evrei (egipteni, semiţi şi
pustie, aşa că tu vei fi ochii noştri (călăuzitori)”. alte neamuri) care plecaseră împreună cu ei din
7 În Textele Masoretice acest verset ocupă po- Egipt. La ei şi la poftele lor se va referi Pavel în
ziţia lui 34, ca antepenultimul al capitolului. 1 Co 10, 6.
1 Ebr.: Tabera. 3 Pentru „coriandru” vezi nota de la Iş 16, 31.
NUMERELE 11 242
şi du-i spre pământul pe care Tu cu ju- sunt eu, şi Tu zici: Carne le voi da să
rământ l-ai făgăduit părinţilor lor!?4 mănânce, şi vor mânca o lună de zile. . .
13 De unde să iau eu carne şi să dau 22Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi
la tot poporul acesta? Că mi se plâng, atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi
zicând: – Dă-ne carne să mâncăm! peştii mării li se vor aduna ca să-i în-
14 Eu singur nu voi putea să duc tot po- destuleze?. . . ”.
porul acesta; e prea greu pentru mine! 23 Zis-a Domnul către Moise: „Dar
15 Dacă asta-mi faci Tu mie, atunci mai mâna Domnului? ea nu va fi destulă?
bine omoară-mă dac’am aflat milă’n Acum vei vedea dacă spusa Mea se va
faţa ochilor Tăi, ca să nu-mi mai văd plini sau nu”.
nenorocirea!” 24Atunci a ieşit Moise şi i-a spus popo-
16 Şi a zis Domnul către Moise: rului cuvintele Domnului. Şi a adunat
„Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii po-
bătrânii lui Israel, pe care tu îi ştii că porului şi i-a pus împrejurul cortului.
sunt bătrâni ai poporului şi cărturari 25 Şi S’a pogorât Domnul în nor şi i-
ai lui, şi du-i la cortul mărturiei şi vor a vorbit; şi a luat din duhul care era
sta cu tine acolo. peste el şi a pus peste cei şaptezeci de
17 Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine bărbaţi, bătrânii. Şi a fost că de’ndată
acolo şi voi lua din duhul care este ce duhul s’a odihnit peste ei, au profe-
peste tine şi voi pune peste ei; şi ei vor ţit; apoi n’au mai făcut-o5 .
purta’mpreună cu tine povara poporu- 26 Doi bărbaţi însă rămăseseră în ta-
lui, ca să n’o mai duci de unul singur. bără; pe unul îl chema Eldad şi pe celă-
18 Iar poporului spune-i: – Curăţiţi-vă lalt îl chema Medad. Şi duhul s’a odih-
pentru ziua de mâine şi veţi avea să nit peste ei; cu toate că erau înscrişi,
mâncaţi carne, de vreme ce-aţi plâns ei nu veniseră la cort, şi au profeţit în
în faţa Domnului, zicând: Cine ne va tabără.
hrăni cu carne?, că ce bine ne era nouă 27 Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus
în Egipt!. . . Ei bine, Domnul vă va da lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad pro-
carne să mâncaţi, şi carne veţi mânca; feţesc în tabără”.
19 şi nu doar o zi veţi mânca, nici două
28 Şi răspunzând Iosua, fiul lui Navi,
zile, nici numai cinci zile, nici doar zece cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a
zile sau douăzeci de zile, zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!”
20 ci pân’la o lună de zile veţi mânca,
29 Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti
pân’o să vă dea pe nas şi-o să vă fie
gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi
scârbă, pentru că nu L-aţi luat în
în poporul Domnului când Îşi trimite
seamă pe Domnul Cel ce este’ntru voi
Domnul duhul peste ei!”
şi v’aţi plâns în faţa Lui, zicând: – La
ce bun am ieşit noi din Egipt?” 30Apoi s’a întors Moise în tabără, el şi
bătrânii lui Israel.
21 Şi a zis Moise: „Şase sute de mii de
5 În
înţelesul primar: „a profeţi” = a vorbi în
pedeştri numără poporul acesta’n care
stare de extaz. În cazul de faţă, o harismă simplă
4 Trecere de la vorbirea indirectă la cea di- şi temporară, ca o prefigurare a Duhului pe Care
rectă. Domnul Iisus va avea să-L aducă în Biserica Sa.
NUMERELE 12 243
grăit Domnul? Nu ne-a grăit El oare şi baj limpede şi direct, fără încifrări.
3 În ebr.: „chipul (forma, silueta, conturul)
6 Vânt dinspre Marea Mediterană sau Golful Domnului”. În ambele versiuni, ceea ce poate
Aqaba; curent de aer care a adus mulţimea păsă- Moise să vadă e altceva decât „faţa” (prósopon)
rilor migratoare. Această minune este amintită lui Dumnezeu, pe care nimeni n’o poate vedea
şi în Ps 77, 26-30. fără să moară (vezi Iş 33, 20-23). Expresia „slava
7 Se traduce: „Mormintele Poftei”.
Domnului” se află şi în versiunea siriacă. Cum
1 Proorociţa Mariam, sora lui Aaron şi a lui de nu v’aţi temut să cârtiţi împotriva robului
Moise (vezi Iş 15, 20-21). Meu Moise?”
NUMERELE 13 244
pântecele mamei sale, cu trupul pe ju- din seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui
6
mătate ros!” Iefone;
13 Atunci a strigat Moise către Domnul 7 din seminţia lui Isahar: Igal, fiul lui
şi a zis: „Dumnezeule, Te rog, vindec- Iosif;
o!” 8 din seminţia lui Efraim: Osia, fiul lui
14 Domnul însă a zis către Moise: Navi;
„Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o’n obraz, 9 din seminţia lui Veniamin: Palti, fiul
oare n’ar fi trebuit ea să se ruşineze lui Rafu;
timp de şapte zile? Aşadar, şapte zile 10 din seminţia lui Zabulon: Gadiel,
să fie ţinută în afara taberei, şi numai fiul lui Sodi;
după aceea să intre”.
11 din Manase, seminţia lui Iosif: Gadi,
15 Şi a fost ţinută Mariam în afara ta-
fiul lui Susi;
berei timp de şapte zile; şi poporul n’a
12 din seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui
plecat la drum până ce Mariam s’a cu-
răţit4 . Ghemali;
13 din seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui
16 După aceasta a pornit poporul de la
Haşerot şi a poposit în pustia Paran. Mihael;
14 din seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul
lui Vofsi;
13 15 din seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui
Machi.
Iscoadele trimise în Canaan. 16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe
1 Acolo a grăit Domnul cu Moise şi i-a care i-a trimis Moise să iscodească
zis: ţara. Iar pe Osia, fiul lui Navi, Moise
2 „Trimite oameni ca să iscodească
l-a numit Iosua1 .
pământul Canaaneenilor pe care-l voi 17 Pe aceştia trimiţându-i Moise să
da Eu fiilor lui Israel spre moştenire; iscodească pământul Canaanului, le-
vei trimite câte un bărbat din fiecare 1 Ebraicul Yehoşua, din care derivă Iosua
seminţie părintească, fiecare din ei fi- şi Iisus, derivă din tetragrama divină YHWH,
ind căpătenie’ntre ele”. adică Yahvé = „Domnul”, numele pe care Dumne-
zeu i l-a descoperit lui Moise pe muntele Horeb
3 Moise i-a trimis deci pe aceştia din (Iş 3, 14-15). În timp ce „Osia” înseamnă, sim-
pustiul Paran, după cuvântul Domnu- plu, „mântuire” (numai cu presupunerea că ea
lui; toţi aceştia erau căpetenii dintre vine de la Dumnezeu), „Iosua” înseamnă „Dom-
nul este mântuire” sau „Domnul mântuieşte”.
fiii lui Israel. Schimbarea numelui lui Osia semnifică, pe de-
4 Iată acum şi numele lor: din seminţia o parte, că un astfel de nume nu putea să existe
lui Ruben: Şammua, fiul lui Zahur; înainte de revelaţia de pe Horeb şi, pe de alta, ro-
lul pe care Moise i-l atribuie lui Iosua, acela de
5 din seminţia lui Simeon: Safat, fiul secund al său. E posibil ca schimbarea numelui
lui Hori; să fi avut loc cu mult înaintea acestui moment,
aici fiind menţionată anume în legătură cu tri-
4A se curăţi de lepră = a se vindeca. De reţi- miterea lui Iosua ca iscoadă în Canaan (el va fi
nut etapele morale ale întregului episod: păcat acela care, în final, va cuceri Canaanul); cu nu-
– pedeapsă – pocăinţă – mijlocire – penitenţă – mele cel nou e pomenit în Iş 17, 9-14; 24, 13; 32,
iertare. 17 şi 33, 11.
NUMERELE 13 245
a zis: „Suiţi-vă prin pustia2 aceasta, 25 Şi dacă au cercetat ei ţara, s’au în-
urcaţi-vă pe munte3 tors după patruzeci de zile.
18 şi cercetaţi ce pământ este, ce popor 26 Şi, mergând, au venit la Moise şi la
locuieşte în el: de este tare sau slab, Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel,
numeros sau puţin numeros; la Cadeş, în pustia Paran. Şi au dat
seamă’n faţa lor şi’n faţa’ntregii adu-
19 cum este ţara pe care o locuieşte:
nări, şi le-au arătat roadele pământu-
bună sau rea, cum sunt oraşele în care
lui.
trăieşte el: cu ziduri sau fără ziduri;
27 Şi le-au povestit, zicând: „Am fost
20 cum este pământul: gras sau sterp,
în ţara unde ne-aţi trimis, pământu’n
de sunt pe el copaci sau nu. Ţineţi-vă
care curge miere şi lapte, şi iată roa-
tari4 şi luaţi din roadele pământului”.
dele lui.
Era la vremea când încep a se coace
strugurii. 28 Numai că poporul care locuieşte în
ea este curajos şi oraşele sunt întărite
21 Şi suindu-se ei, au cercetat ţara, în-
şi foarte mari, ba şi pe urmaşii lui Enac
cepând de la pustiul Ţin până la Re- i-am văzut acolo.
hob, care se deschide spre Hamat.
29 În partea de miazăzi a ţării locu-
22 Apoi, suindu-se prin pustie, au mers
ieşte Amalec; Heteii, Heveii, Iebuseii
până la Hebron, unde trăiau Ahiman, şi Amoreii locuiesc în munţi, iar Ca-
Şeşai şi Talmai, urmaşii lui Enac5 . He- naaneenii locuiesc pe lângă mare şi pe
bronul fusese zidit cu şapte ani înain- lângă râul Iordanului”.
tea oraşului egiptean Ţoan.
30 Caleb însă a liniştit poporul în faţa
23 Apoi au venit până la valea Strugu- lui Moise, zicând: „Nu, ci să ne ridicăm
relui, au cercetat-o şi au tăiat de acolo o şi să cuprindem [ţara], că-i vom putea
viţă de vie cu un strugure pe ea şi-l du- birui!”
ceau pe pârghia unei prăjini; de aseme-
31 Dar oamenii care fuseseră cu el au
nea, au luat din rodii şi din smochine.
zis: „Să nu ne ridicăm, că nu vom putea
24 Locul acela l-au numit ei Valea Eş- noi să ne ridicăm împotriva acelui po-
col6 , de la strugurele pe care-l tăiaseră por, fiindcă e mult mai tare decât noi”.
de acolo fiii lui Israel.
32 Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel
2 Ebr.: Negheb; regiunea sudică a Canaanu- zvonuri rele despre pământul pe care-l
lui, vecină cu partea de sus a peninsulei Sinai. iscodiseră, zicând: „Pământul pe care
Vezi nota de la Fc 12, 9. l-am străbătut noi ca să-l iscodim este
3 Regiunea muntoasă dintre Beer-Şeba, He-
un pământ care-şi mănâncă locuitorii,
bron şi Ierusalim.
4 În sensul: Nu vă lăsaţi!, rămâneţi legaţi iar oamenii pe care i-am văzut acolo
unul de altul şi de cauza comună; perseveraţi în sunt toţi nişte namile.
ceea ce aţi început. Verbul proskarteréo e folo- 33Acolo am văzut noi uriaşi7 ; noi pă-
sit numai aici, în tot Vechiul Testament.
5 Despre Enaciţi se ştie că locuiau în munţii ream pe lângă ei ca nişte lăcuste, aşa
Iudeii înainte de sosirea Evreilor. păream noi în ochii lor”.
6 Potrivit unei etimologii populare, Eşkol în-
seamnă „strugure”. Valea Eşcol se afla la nord 7 Textul Ebraic precizează: „pe urmaşii lui
21 dar viu sunt Eu şi viu e numele 29 În această pustie vă vor cădea oasele,
Meu şi de slava Domnului e plin întreg vouă tuturor, aşa număraţi cum sun-
pământul: teţi de la douăzeci de ani în sus, voi,
cei ce aţi cârtit împotriva Mea.
22 toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava
30 Nu, voi nu veţi intra în ţara’n care cu
şi minunile pe care le-am făcut în ţara
mâna ridicată M’am jurat să vă aşez;
Egiptului şi’n această pustie şi care
nimeni în afară de Caleb, fiul lui Ie-
de zece ori5 M’au pus prin aceasta
fone, şi de Iosua, fiul lui Navi.
la’ncercare şi n’au ascultat glasul Meu,
31 Pe copiii voştri, despre care voi zi-
23 aceia nu vor vedea ţara pe care Eu
ceaţi că vor ajunge pradă, pe ei îi
am jurat-o părinţilor lor; ci numai co-
voi duce acolo’n ţară şi ei vor moşteni
piilor lor, care sunt aici cu Mine, care
pământul de care voi v’aţi ferit,
nu ştiu ce este binele şi ce este răul, şi
tuturor nevârstnicilor neştiutori, lor le 32 în timp ce oasele voastre vor
voi da ţara6 , iar toţi cei ce M’au întărâ- rămâne’n pustia aceasta.
tat nu o vor vedea. 33 Patruzeci de ani vor fi copiii voştri
8
24 Cât despre robul Meu Caleb, de rătăcitori prin pustie şi vor purta po-
9
vreme ce’ntru el a fost alt duh şi pentru vara desfrânării voastre până ce oa-
că el Mi-a urmat Mie, pe el îl voi duce sele voastre se vor topi toate în pustie.
în ţara unde-a fost, şi seminţia lui o va 34 După numărul celor patruzeci de zile
moşteni. în care-aţi iscodit voi ţara, patruzeci de
25 Întrucât însă Amaleciţii şi Canaane- ani veţi purta povara păcatelor voas-
enii locuiesc pe vale, mâine să vă în- tre, un an pentru o zi, şi veţi cunoaşte
10
toarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie lăuntrul mâniei Mele.
cu faţa spre Marea Roşie”7 . 8 Literal: păstori nomazi. Sinaiul nu e un de-
26Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa- şert total, aşa încât prezintă unele şanse de su-
pravieţuire.
ron, zicând: 9 Cuvântul „desfrânare” e folosit aici în sen-
35 Eu, Domnul, am grăit!, da, aşa voi 41 Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi
face cu această obşte rea care s’a răz- porunca Domnului? Asta nu vă va da
vrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta izbândă.
se vor topi; acolo vor muri”. 42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu-i cu voi
36 Cât despre oamenii pe care Moise şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri;
îi trimisese să iscodească ţara şi care 43 căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt
la’ntoarcere au defăimat-o în faţa adu- acolo, în faţa voastră, şi veţi cădea de
nării spunând vorbe rele despre ţara sabie; de vreme ce v’aţi împotrivit şi
aceea, n’aţi ascultat de Domnul, nici Domnul
37 oamenii care-au vorbit ţara de rău au nu va fi cu voi”.
murit de grea lovire’n faţa Domnului. 44 Dar ei au trecut peste asta şi s’au ur-
cat pe vârful muntelui; dar chivotul le-
38 Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui
gii Domnului şi Moise nu s’au urnit din
Iefone, au fost singurii care-au rămas
tabără.
vii dintre bărbaţii ce merseseră să isco-
dească ţara. 45 Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care
trăiau în muntele acela s’au coborât şi
39 Cuvintele acestea le-a spus Moise
i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la
înaintea tuturor fiilor lui Israel, şi a
Horma; şi s’au întors în tabără.
plâns poporul foarte.
40 Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă,
s’au urcat pe vârful muntelui, zicând: 15
„Iată-ne!, noi ne vom sui la locul de
care ne-a grăit Domnul; căci am păcă- Felurite jertfe. Pedeapsă pentru
tuit!”11 călcarea zilei de odihnă.
la un pleonasm: (veţi cunoaşte) „furia mâniei 1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
Mele”. Dar sensul primar şi esenţial al lui thy- când:
mós este acela de „suflu”, „suflet”, „principiu de
2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le:
viaţă”, de unde: principiu al voinţei, al inteli-
genţei, al sentimentelor şi pasiunilor. Sensul te- – Când veţi intra în ţara’n care veţi lo-
ologic: suferinţa de durată îi este dată omului cui şi pe care Eu v’o dau,
nu ca o răzbunare divină, ci ca un răgaz în care
3 şi când Îi veţi aduce Domnului jertfe,
el poate descoperi raţiunea intimă, lăuntrică, a
mâniei lui Dumnezeu asupră-i, descoperire me- ardere-de-tot, sau jertfă de făgăduinţă
nită să scoată suferinţa de sub incidenţa absur- sau de bunăvoie, sau când la sărbă-
dului. torile voastre Îi veţi aduce Domnului
11 O seamă de traduceri, române şi străine,
5 iar vin pentru turnare, un sfert de hin 15 o singură lege va fi, atât pentru voi,
veţi aduce la arderea-de-tot sau la altă cât şi pentru străinii care s’au aşezat
jertfă; aceasta e aducerea pe care o veţi între voi, lege veşnică’ntru neamurile3
face pentru fiecare miel, întru miros de voastre: cum sunteţi voi, aşa va fi şi
bună mireasmă Domnului. străinul înaintea Domnului.
6 Iar pentru un berbec, când îl veţi 16 O singură lege şi un singur drept va
aduce ca ardere-de-tot sau ca o jertfă fi, atât pentru voi, cât şi pentru străi-
oarecare, veţi jertfi şi două zecimi nul care locuieşte la voi”.
dintr’o efă de făinuţă de grâu frămân- 17 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
tată cu o treime dintr’un hin de untde- când:
lemn, 18 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le:
7 iar vin pentru turnare, o treime de – Când veţi intra în ţara’n care Eu vă
hin veţi aduce întru miros de bună mi- voi duce
reasmă Domnului. 19 şi veţi mânca din pâinea acelei ţări,
8 De veţi aduce un taur ca ardere-de- prinoase din prinos Îi veţi afierosi4
tot sau ca jertfă de făgăduinţă sau ca Domnului.
jertfă de mântuire, 20 Drept pârgă din rodul grâului vostru
9 atunci pe lângă junc veţi aduce ca pri- veţi aduce o turtă; o veţi aduce aşa cum
nos de pâine trei zecimi dintr’o efă de aduceţi prinosul din arie
făinuţă de grâu frământată cu o jumă- 21 ca pârgă din rodul grâului vostru;
tate dintr’un hin de untdelemn, aşa I-o veţi aduce Domnului, din neam
10 precum şi vin pentru turnare o jumă- în neam.
tate de hin, jertfă întru miros de bună 22 Dacă însă veţi greşi şi nu veţi împlini
mireasmă Domnului. toate poruncile acestea pe care Dom-
11Aşa veţi face pentru fiecare junc sau nul le-a rostit către Moise
pentru fiecare berbec sau pentru fie- 23 aşa cum vi le-a poruncit Domnul prin
care cap de vită ales dintre oi sau din- Moise din ziua când a’nceput Domnul a
tre capre; vă porunci, vouă, şi mai departe’n nea-
murile voastre –
12 după numărul jertfelor aduse, aşa
veţi face pentru fiecare: după numărul 24 astfel va fi: dacă greşala e fără
de pâine, cu turnarea lui după rându- ise şi Aaron şi a’ntregii adunări a fiilor
ială; iar din turma de capre, un ţap ca lui Israel.
jertfă pentru păcat. 34 Şi l-au pus sub pază, pentru că încă
25 Preotul se va ruga pentru toată obş- nu era hotărât ce anume să-i facă.
tea fiilor lui Israel; şi li se va ierta, 35 Atunci a grăit Domnul către Mo-
fiindcă fără de voie au greşit şi şi-au ise, zicând: „Acest om trebuie dat mor-
adus prinosul ca jertfă Domnului pen- ţii; întreaga obşte să-l ucidă cu pietre
tru păcatul pe care fără de voie l-au fă- afară din tabără!”
cut înaintea Domnului. 36 Şi’ntreaga obşte l-a scos în afara ta-
26 Atunci iertată va fi întreaga obşte a berei; acolo, afară din tabără, întreaga
fiilor lui Israel, precum şi străinul care obşte l-a ucis cu pietre, aşa cum Dom-
trăieşte între voi, pentru că’ntreg popo- nul îi poruncise lui Moise.
rul a greşit din neştiinţă. 37 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
cu Abiron, fiii lui Eliab, şi împreună cu Domnului şi pentru ca voi să staţi îna-
On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ru- intea adunării Domnului spre a-i sluji?
ben, s’au vorbit între ei 10 El te-a apropiat pe tine, şi’mpreună
2 şi s’au ridicat împotriva lui Moise îm- cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar
preună cu două sute cincizeci de băr- voi încă mai vreţi şi preoţie?
baţi dintre fiii lui Israel, capi ai adună-
11 Ei bine, împotriva lui Dumnezeu
rii, aleşi ai sfatului, oameni de seamă.
v’aţi adunat2 , tu şi toată ceata ta! Şi
3 Adunându-se aceştia, împotriva lui ce este Aaron să cârtiţi împotrivă-i?”
Moise şi Aaron, le-au zis: „Destul cu
voi! De vreme ce’ntreaga obşte, de 12 Atunci a trimis Moise să-i cheme pe
vreme ce toţi sunt sfinţi şi Domnul Datan şi pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei
este’ntru ei, de ce vă urcaţi voi deasu- însă au zis: „Nu ne vom duce!
pra adunării Domnului?1 ” 13 Oare puţin lucru e că ne-ai ridicat
4 Auzind acestea, Moise a căzut cu faţa din ţara’n care curge lapte şi miere ca
la pământ să ne omori în pustie? mai vrei să fii şi
stăpân peste noi?
5 şi a grăit către Core şi către toată
ceata lui, zicând: „Dumnezeu este Cel 14 Dusu-ne-ai tu oare’n ţara unde curge
ce-a socotit şi Cel ce-a cunoscut pe cei lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare
ce sunt ai Lui şi pe cei ce sunt sfinţi, El moştenire de holde şi vii? Vrei s’arunci
este Cel ce şi I-a apropiat; iar pe cei ce cu praf în ochii acestor oameni? Nu
nu i-a ales să fie ai Săi, pe aceia nu şi mergem!”
I-a apropiat. 15 Şi s’a mâniat Moise foarte şi a zis că-
6 Iată ce să faceţi: Core şi toată ceata tre Domnul: „Nu căuta spre jertfa lor!
lui, luaţi-vă cădelniţe, Eu n’am poftit nimic din ceea ce-i al lor
7 iar mâine să puneţi în ele foc şi să şi pe nimeni din ei n’am asuprit”.
vărsaţi în ele tămâie’n faţa Domnului: 16 Apoi a zis Moise către Core:
omul pe care-l va alege Domnul, acela „Sfinţeşte-ţi ceata, iar mâine să
va fi sfânt. Acum ajunge, fii ai lui Levi!” fiţi gata’n faţa Domnului: tu cu ai tăi,
8 Şi a zis Moise către Core: „Ascultaţi şi Aaron.
voi la mine, fii ai lui Levi: 17 Luaţi-vă fiecare cădelniţe, puneţi în
9 Este oare prea puţin pentru voi că ele tămâie şi aduceţi-vă fiecare cădel-
Dumnezeul lui Israel v’a osebit din obş- niţa’n faţa Domnului, două sute cinci-
tea lui Israel şi v’a apropiat de Sine zeci de cădelniţe. Tu şi Aaron, fiecare
pentru ca voi să faceţi slujbele în cortul cu cădelniţa sa”.
1 Motivaţia religioasă a acestei răzvrătiri este 18 Şi şi-a luat fiecare cădelniţa, au pus
o proastă înţelegere asupra preoţiei universale, în ele foc şi peste el tămâie. Moise
ca reprezentând prin sine calitatea de preot a fi- şi Aaron au stătut la intrarea cortului
ecărui om (în acest sens, vezi nota de la Iş 19, 6).
mărturiei,
Episodul ne permite să percepem şi o răscoală
(politică) împotriva lui Moise, dar ea e în prin-
cipal îndreptată împotriva lui Aaron, cel ce de- 2 De vreme ce Aaron fusese rânduit preot de
ţinea calitatea de mare preot, în timp ce leviţii Dumnezeu Însuşi, o răscoală împotriva lui în-
erau doar slujitori de rând. semna o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.
NUMERELE 16 252
19 dar Core şi-a strâns adunarea lui3 , fi precum certarea tuturor oamenilor,
toată’mpotriva lor la uşa cortului măr- atunci nu Domnul m’a trimis;
turiei. Iar slava Domnului s’a arătat la 30 dar dacă Domnul va lucra în chip
toată adunarea. neobişnuit, şi dacă pământu-şi va des-
20 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa- chide gura şi-i va înghiţi, pe ei şi ca-
ron, zicând: sele lor şi corturile lor şi tot ce e al lor,
21 „Osebiţi-vă din mijlocul acestei adu- şi dacă ei de vii se vor pogorî la iad4 ,
nări: îi voi topi într’o singură clipă”. atunci veţi cunoaşte că oamenii aceştia
22 Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi
L-au mâniat pe Domnul”.
au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul du- 31 De cum a isprăvit el de spus toate lu-
hurilor şi a tot trupul, pentru păcatul crurile acestea, pământul li s’a crăpat
unui singur om va fi oare peste’ntreaga acelora sub picioare
obşte mânia Domnului?” 32 şi s’a deschis pământul şi i-a înghiţit,
23 Domnul însă i-a zis lui Moise: pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii de
24 „Vorbeşte către obşte şi spune-i: – partea lui Core cu toate bunurile lor.
Depărtaţi-vă de’mprejurimile locuinţei 33 De vii s’au pogorât la iad, ei cu toate
lui Core, Datan şi Abiron!” ale lor, şi i-a acoperit pământul şi au
25 Şi s’a sculat Moise şi s’a dus la Datan pierit din mijlocul adunării.
şi Abiron; şi’mpreună cu el s’au dus toţi 34 La strigătele lor au fugit toţi Israe-
bătrânii lui Israel. liţii ce se aflau în preajma lor, zicând:
26 Şi i-a grăit adunării, zicând: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!”
„Depărtaţi-vă de corturile acestor 35 Foc a ieşit apoi de la Domnul şi i-
oameni netrebnici; de nimic din ce este a mistuit pe cei două sute cincizeci de
al lor să nu vă atingeţi, ca să nu pieriţi bărbaţi care aduseseră tămâie.
împreună cu ei în întregul lor păcat!” 5
36 Şi a grăit Domnul către Moise şi că-
27 Iar ei s’au depărtat din preajma cor- tre Eleazar, fiul preotului Aaron:
tului lui Core, Datan şi Abiron; iar Da- 37 „Luaţi cădelniţele cele de aramă
tan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile din mijlocul celor arşi; iar focul acesta
corturilor lor, cu femeile, cu copiii şi cu străin să-l risipiţi mai încolo, căci s’au
bunurile lor. sfinţit cădelniţele păcătoşilor aces-
28 Zis-a Moise: „Cum că Domnul m’a tora’ntru sufletele lor.
trimis pe mine să fac toate lucrurile
38 Din ele să faceţi foi bătute’n cio-
acestea şi cum că nu de la mine le fac,
can pentru acoperit jertfelnicul, fiindcă
aşa veţi cunoaşte:
ele au fost aduse înaintea Domnului şi
29 dacă aceştia vor muri aşa cum mor
4 Literal:Hades; Şeol; locuinţa morţilor.
toţi oamenii, şi dacă certarea lor va 5 În Versiunea Ebraică, versetele 36-50 ale
3 Această particularizare: „adunarea lui” acestui capitol fac parte din capitolul 17. Este
aparţine numai Septuagintei. Versiunea Maso- ordinea pe care o adoptă şi LXX ediţia Rahlfs.
retică sugerează că răzvrătitul Core ar fi mobili- Versiunea de faţă însă păstrează nu numai ordi-
zat întreaga adunare a lui Israel împotriva celor nea românească din ediţiile 1688 (Şerban), 1795
doi, ceea ce e puţin probabil. În cel mai bun caz, (Bob), 1858 (Şaguna), 1914 (Sf. Sinod) şi 1936
Core şi-a mai adăugat o seamă de partizani pe (Miron), dar şi pe aceea din versiunile engleze
lângă cei două sute cincizeci. KJV şi RSV în ediţia Nashville 1953.
NUMERELE 17 253
s’au sfinţit şi semn au devenit pentru şapte sute de oameni, în afară de cei ce
fiii lui Israel”. muriseră din pricina lui Core.
39 A luat deci Eleazar, fiul preotului Aa- 50Aaron s’a întors apoi lângă Moise, la
ron, cădelniţele cele de aramă pe care intrarea cortului mărturiei: prăpădul
le aduseseră cei ce-aveau să fie arşi încetase.
40 şi le-a pus în foi ca acoperământ jert-
felnicului, ca să-şi aducă aminte fiii lui
Israel că nimeni din alt neam, care nu 17
e din seminţia lui Aaron, să nu se apro-
pie spre a aduce tămâiere’n faţa Dom-
Adeverirea preoţiei lui Aaron: to-
nului şi să nu fie precum Core şi ceata
iagul odrăslit.
lui, aşa cum Domnul grăise prin Moise.
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
41 A doua zi însă toată obştea fiilor lui
când:
Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a
lui Aaron, zicând: „Voi sunteţi cei ce aţi 2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de
omorât poporul Domnului!” la ei câte un toiag, un toiag de fiecare
42 Şi a fost că’n timp ce obştea se în-
casă părintească1 , de la toţi mai-marii
drepta împotriva lui Moise şi Aaron, lor după casele lor părinteşti, întru to-
aceştia s’au întors către cortul mărtu- tul douăsprezece toiege, şi numele fie-
riei, şi iată că norul l-a acoperit şi slava căruia scrie-l pe toiagul său.
Domnului s’a arătat. 3 Cât despre numele lui Aaron, să-l
43 Moise şi Aaron au venit în faţa cor- scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag
tului mărturiei, va fi pentru fiecare cap de casă părin-
tească.
44 iar Domnul a grăit către Moise şi Aa-
ron, zicând: 4 Şi le vei pune în cortul mărturiei, în
45 „Osebiţi-vă din sânul acestei adu-
faţa chivotului mărturiei, acolo unde
nări, că’ntr’o clipă o voi pierde”. Iar ei Mă arăt Eu ţie.
au căzut cu faţa la pământ. 5 Şi omul al cărui toiag va odrăsli, el e
46 Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cel pe care l-am ales; şi aşa voi risipi de
cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfel- la Mine cârtirea fiilor lui Israel cu care
nic, aruncă peste el tămâie şi du-te de- cârtesc împotriva voastră”.
grab în tabără şi roagă-te pentru ei; că 6 Iar Moise le-a grăit fiilor lui Israel;
mânie a ieşit de la faţa Domnului şi- şi toate căpeteniile lor i-au dat toie-
a’nceput să prăpădească poporul”. gele, câte un toiag de fiecare căpetenie,
47 Atunci Aaron a luat aşa cum îi zi- adică douăsprezece toiege, după cele
sese Moise şi a alergat la obşte; şi iată douăsprezece seminţii ale lor; iar toia-
că’ncepuse prăpădul în popor; şi a pus gul lui Aaron era printre toiegele lor.
tămâia şi s’a rugat pentru popor 7Apoi Moise a pus toiegele înaintea
48 şi a stat el aşa în mijlocul morţilor Domnului, în cortul mărturiei.
şi-al viilor, şi prăpădul a’ncetat. 1 Prin „casă părintească” se înţelege aici „se-
49 Iar morţii, cei ce au murit atunci în minţie”, „trib”; e vorba de cele douăsprezece se-
prăpădul acela, au fost paisprezece mii minţii ale lui Israel.
NUMERELE 18 254
10 În locul cel preasfânt le veţi mânca; 19 Toate prinoasele din lucrurile sfinte
numai bărbaţii le vor mânca, tu şi fiii pe care fiii lui Israel I le aduc Domnu-
tăi; sfinte să-ţi fie. lui ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi şi fiice-
11 Veţi mai avea parte: din pârga daru-
lor tale care sunt cu tine, prin lege veş-
5
rilor lor, din toate cele ce aduc fiii lui nică; acesta-i legământ de sare , veş-
Israel; ţie ţi le-am dat şi fiilor tăi şi fii- nic, înaintea Domnului, ţie şi urmaşi-
celor tale care sunt cu tine; lege veş- lor tăi de după tine”.
nică: tot cel curat din casa ta va mânca 20 Zis-a Domnul către Aaron: „În ţara
din ele. lor tu nu vei avea moştenire, nici parte
12 Toată pârga untului-de-lemn şi toată
nu vei avea între ei: Eu sunt partea ta
pârga vinului şi a grâului, pârga din şi moştenirea ta între fiii lui Israel.
tot ceea ce I se aduce Domnului, ţie ţi- 21 Cât despre fiii lui Levi, iată că le-am
am dat-o. dat toată zeciuiala în Israel, în schim-
bul slujbelor lor, al slujbelor pe care le
13 Întâile roade ale pământului lor,
fac la cortul mărturiei.
toate, pe care ei le vor aduce Domnu-
lui, ale tale vor fi; tot cel curat din casa 22 Iar fiii lui Israel nu vor mai veni ei la
ta va mânca din ele. cortul mărturiei, ca să nu cadă’n păcat
aducător de moarte;
14 Tot darul pe care fiii lui Israel Mi-l
vor afierosi Mie, al tău va fi. 23 la cortul mărturiei vor face slujbe
numai leviţii, şi numai ei îşi vor purta
15 Tot întâi-născutul din tot trupul,
păcatele; aceasta-i lege veşnică’ntru
ce I se aduce Domnului, fie din oa-
neamurile lor; şi’ntre fiii lui Israel ei
meni, fie din dobitoace, al tău va fi; dar
nu vor moşteni moşie,
întâiul-născut dintre oameni va fi răs-
cumpărat ; răscumpărat va fi şi întâi- 24 căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care
3
28 Aşa încât şi voi Îi veţi aduce Dom- 5 Apoi sub ochii lui o vor arde de tot; de
nului prinoase din toate zeciuielile pe tot îi vor arde pielea şi carnea şi sân-
care le veţi lua de la fiii lui Israel; pri- gele şi necurăţenia.
nos Domnului veţi da din ele preotului 6 Luând apoi preotul lemn de cedru,
Aaron. isop şi aţă de lână roşie, le va arunca
29 Din toate cele dăruite vouă să-I pe focu’n care arde juninca.
aduceţi prinos Domnului; şi din toată 7 După aceea preotul îşi va spăla hai-
pârga, cele sfinţite dintr’însa. nele, îşi va spăla trupul cu apă şi va
30 Şi să le spui: Când veţi aduce pârgă intra în tabără şi necurat va fi până
din ele, li se va socoti leviţilor ca roada seara.
de la arie şi ca aducerile de la teasc.
8 Iar cel ce a ars-o îşi va spăla hainele,
31 Pe aceasta o veţi mânca oriunde, voi îşi va spăla trupul cu apă şi necurat va
şi fiii voştri şi familiile voastre, căci fi până seara.
aceasta vă este plata pentru munca la
9 Un om curat va strânge cenuşa junin-
cortul mărturiei.
cii şi o va pune afară din tabără, la loc
32 Pentru aceasta nu veţi avea păcat, de curat; păstrată va fi pentru obştea fii-
vreme ce veţi aduce pârgă dintr’însa; lor lui Israel spre a face cu ea apă de
pe cele sfinte ale lui Israel nu le veţi stropire; spre curăţire este.
întina şi nu veţi muri”.
10 Cel ce a adunat cenuşa junincii îşi
va spăla hainele şi necurat va fi până
seara. Lege veşnică va fi aceasta pen-
19 tru fiii lui Israel şi pentru străinii ce
locuiesc la ei.
Apa care curăţă întinarea. 11 Cel ce se atinge de mort, de leşul
1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron, unui om, oricare ar fi el, necurat va fi
zicând: şapte zile.
2 „Iată rânduiala legii pe care a dat- 12 Acesta se va curăţi în ziua a treia şi
o Domnul când a zis: Spune fiilor lui în ziua a şaptea şi va fi curat; dar dacă
Israel să-ţi aducă o junincă roşie, fără nu se va curăţi în ziua a treia şi în ziua
meteahnă şi fără cusur şi care să nu fi a şaptea, nu va fi curat.
purtat jug; 13 Tot cel ce se atinge de mort, de tru-
3 i-o vei da lui Eleazar, preotul; el o va pul mort al unui om, şi nu se va cu-
scoate afară din tabără, la loc curat, şi răţi, acela a pângărit cortul Domnu-
o va înjunghia înaintea lui. lui; omul acela stârpit va fi din Israel,
4 Eleazar, preotul, va lua din sângele căci cu apă de stropire nu s’a stropit
ei, şi cu sângele ei de şapte ori va stropi şi necurat este, şi necurăţia lui e încă
partea de dinainte a cortului mărtu- într’însul.
riei. 14 Iată legea: De va muri un om într’o
casă, tot cel ce va intra în casa aceea şi
levitul se poate bucura de tot ceea ce i-a rămas
după ce a dat zeciuiala. Despre pârga din arie şi câte sunt în casă vor fi necurate şapte
din teasc vezi Iş 22, 29. zile.
NUMERELE 20 257
15 Tot vasul descoperit, care nu are ca- poporul la Cadeş. Acolo a murit Ma-
pac şi nici nu e legat la gură, necurat riam1 şi acolo a fost îngropată.
este. 2 Cum însă acolo nu era apă pentru
16 Tot cel ce se atinge în câmp de un obşte, s’au adunat împotriva lui Moise
om ucis cu sabia, sau de mort, sau de şi a lui Aaron.
os de om, sau de mormânt, necurat va 3 Şi-l blestema poporul pe Moise şi zi-
fi şapte zile. cea: „O, de-am fi pierit şi noi când au
17 Pentru cel necurat se va lua din ce- pierit fraţii noştri înaintea Domnului!
nuşa jertfei arse pentru curăţire şi se 4 De ce-aţi adus voi obştea Domnului în
va turna peste ea, într’un vas, apă vie; pustiul acesta, ca să ne omorâţi, şi pe
18 un om curat va lua isop, îl va muia
noi şi vitele noastre?
în apă şi va stropi casa, lucrurile şi oa- 5 De ce ne-aţi scos voi din Egipt ca
menii câţi vor fi acolo, ca şi pe cel ce s’a să ajungem în acest loc rău? În locul
atins de os omenesc sau de om ucis cu acesta nici că se poate semăna, aici nu
sabia sau de mort sau de mormânt. se află nici smochini, nici vii, nici rodii,
şi nici măcar apă de băut!”
19 Omul curat îl va stropi pe cel necurat
în ziua a treia şi în ziua a şaptea; în 6 Şi plecând Moise şi Aaron din faţa po-
ziua a şaptea îl va curăţi şi-şi va spăla porului, au venit la uşa cortului mărtu-
hainele şi-şi va scălda trupul în apă şi riei şi au căzut cu feţele la pământ; şi
necurat va fi până seara. li s’a arătat slava Domnului.
7 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
20 Dar omul care-i necurat şi nu se
va curăţi, omul acela stârpit va fi din când:
sânul adunării, de vreme ce a spur- 8 „Ia-ţi toiagul şi adună obştea, tu şi
cat locaşul Domnului; întrucât el nu a Aaron, fratele tău, şi’n faţa lor îi veţi
fost stropit cu apă curăţitoare, necurat spune stâncii să-şi dea apele; şi le veţi
este. scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obş-
tea şi vitele ei”.
21 Lege veşnică să vă fie: cel ce a stropit
cu apă curăţitoare îşi va spăla hainele; 9 A luat deci Moise toiagul de dinaintea
iar cel ce s’a atins de apa curăţitoare, Domnului, aşa cum poruncise Domnul.
necurat va fi până seara. 10 Şi au adunat Moise şi Aaron aduna-
rea’n faţa stâncii; şi a zis către obşte:
22 Tot ceea ce-i atins de cel necurat, ne-
„Ascultaţi, voi, neascultătorilor: oare
curat va fi; şi tot cel ce va atinge acel
din stânca aceasta vă vom scoate apă?”
ceva, necurat va fi până seara”.
11 Şi ridicându-şi Moise mâna, cu toia-
gul său a lovit stânca de două ori: şi a
ieşit apă multă şi a băut obştea, pre-
20 cum şi vitele ei.
12 Atunci a zis Domnul către Moise şi
Moartea Mariamei. Apa din pia- Aaron: „Pentru că n’aţi crezut că prin
tră. Moartea lui Aaron.
1 Mariam, sora lui Moise şi a lui Aaron, men-
1 În luna întâi au ajuns fiii lui Israel, ţionată ca proorociţă în Iş 15, 20-21 şi ca răzvră-
toată obştea, în pustia Sin şi s’a aşezat tită în Nm 12.
NUMERELE 20 258
voi Mă sfinţesc Eu2 în faţa fiilor lui 19 Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom trece pe
Israel, ei bine!: nu voi veţi duce această lângă munte, iar de vom bea din apa
obşte în ţara pe care i-am dat-o!” ta, eu sau vitele mele, îţi vom plăti:
13 Aceasta este apa Meriba, [numită
aproape o nimica-i să trecem pe lângă
astfel] fiindcă aici s’au certat fiii lui munte”.
Israel înaintea Domnului3 , iar El S’a 20 Dar acela a răspuns: „Nu vei trece
sfinţit întru ei. pe la mine!” Şi a ieşit Edom înaintea
14 Din Cadeş a trimis Moise soli la re-
lor cu gloată mare şi cu braţ puternic.
gele Edomului ca să-i spună: „Aşa zice 21 Şi dacă Edom nu s’a învoit să-l lase
fratele tău Israel: Tu ştii toate greută- pe Israel să treacă prin hotarele sale,
ţile pe care le-am îndurat, Israel s’a depărtat de la el.
15 cum s’au coborât părinţii noştri în 22 Atunci fiii lui Israel, toată obştea, şi-
Egipt şi cum am pribegit noi îndelung au ridicat tabăra din Cadeş şi au venit
în Egipt şi cum ne-au chinuit Egipte- la muntele Hor5 .
nii, pe noi şi pe părinţii noştri. 23 Iar în muntele Hor, care e lângă ho-
16 Dar noi am strigat către Domnul, tarele ţării lui Edom, a grăit Domnul
iar Domnul ne-a auzit strigarea: în- către Moise şi Aaron, zicând:
ger a trimis de ne-a scos pe noi din 24 „Aaron se va adăuga6 la poporul său;
Egipt. Acum ne aflăm în Cadeş, oraşul că nu veţi intra în ţara pe care Eu le-
de lângă hotarele tale. am dat-o ca moştenire fiilor lui Israel,
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu iar aceasta pentru că tare M’aţi supă-
vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, rat la apa Meriba.
nici apă că vom bea din fântânile tale; 25 Ia-l pe fratele tău Aaron şi pe Elea-
ci vom merge pe calea’mpărătească4 , zar, fiul său, şi’n faţa întregii adunări
fără să ne abatem nici la dreapta, nici îi vei sui pe muntele Hor.
la stânga, până ce vom trece de hota-
26 Acolo-l vei dezbrăca pe Aaron de veş-
rele tale”.
minte şi-l vei îmbrăca pe Eleazar, fiul
18 Edom însă i-a răspuns: „Nu veţi său; atunci se va adăuga Aaron şi va
trece pe la mine!; altminteri, cu război muri acolo”.
voi ieşi înainte-ţi”. 27 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise
2 Literal:„că Mă sfinţiţi”, în sensul: că prin voi
Domnul: sub ochii’ntregii adunări i-a
se poate arăta întreaga Mea putere şi mântuire. suit pe muntele Hor.
Textul e o consecinţă a cuvintelor lui Moise din 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veş-
v. 10, care exprimă o îndoială; tot o urmare a în-
doielii poate fi şi faptul că, deşi nu i se poruncise minte şi l-a îmbrăcat cu ele pe Eleazar,
astfel, Moise a lovit stânca nu o dată, ci de două fiul acestuia. Şi a murit Aaron acolo, în
ori (v. 11). Fie că e vorba de acest text, fie că-l
considerăm pe cel din Dt 32, 50-52, pedeapsa e o 5 Muntele Hor, localizat între Cadeş şi Negheb
urmare a necredinţei. (pentru Negheb, vezi nota de la Fc 12, 9), dincolo
3 Meriba, nume derivat din ebraicul riyv = „a de hotarul nordvestic al Edomului. Aşadar, Aa-
căuta ceartă” (aluzie la versetele 3-4). ron avea să moară în imediata vecinătate sudică
4 „Calea împărătească”: „în drumul regelui”, a ţării Canaan.
adică drumul principal ce străbătea ţara, de obi- 6 „A se adăuga la poporul său”: expresie vechi-
vârful muntelui. Iar Moise şi Eleazar apă, şi sufletul ni s’a scârbit de această
s’au pogorât din munte. hrană sărăcăcioasă3 ”.
29 Toată obştea a văzut atunci că Aaron 6 Atunci a trimis Domnul asupra popo-
murise, şi toată casa lui Israel l-a plâns rului şerpii ucigaşi4 care muşcau popo-
timp de treizeci de zile. rul; şi mult popor a murit dintre fiii lui
Israel.
Şi ducându-se poporul la Moise, a
7
21 zis: „Păcătuit-am vorbind împotriva
Domnului şi’mpotriva ta; roagă-te tu
Şarpele de aramă. Domnului, ca să’ndepărteze şerpii de
1 Auzind însă regele canaaneean din la noi”. Şi Moise I s’a rugat Domnului
Arad, care locuia Neghebul, că Israel pentru popor.
vine pe drumul dinspre Atarim, a ri- 8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi
dicat război asupra lui Israel şi multă un şarpe şi pune-l pe un stâlp5 ; şi va
robime dintre ei a robit. fi că tot omul atins de muşcătură şer-
2 Atunci Israel I-a făcut Domnului fă- pească, de se va uita la el, va trăi”.
găduinţă şi a zis: „Dacă-mi vei da pe 9 Şi a făcut Moise un şarpe de aramă
poporul acesta sub mâna mea, Ţi-l voi şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe
aduce’n dar1 , pe el şi cetăţile lui”. muşca vreun om, acela privea la şar-
3 Şi a ascultat Domnul glasul lui Israel pele cel de aramă şi trăia.
şi i-a dat pe Canaaneeni sub mâna lui, 10 Fiii lui Israel s’au ridicat apoi de
iar el i-a adus în dar Domnului, pe ei acolo şi şi-au pus tabăra la Obot.
şi oraşele lor, şi i-a pus locului aceluia 11 Iar după ce s’au ridicat şi din Obot,
numele Horma2 . şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, din-
4 De la muntele Hor au apucat pe ca- colo, în pustia din faţa Moabului, către
lea cea dinspre Marea Roşie, ca să oco- soare-răsare.
lească ţara lui Edom. Dar pe drum po- 12 De acolo s’au ridicat şi şi-au pus ta-
porul a început să-şi piardă răbdarea. băra în valea Zared.
5 Şi grăia poporul împotriva lui Dum-
13 Ridicându-se apoi şi de acolo, şi-au
nezeu şi împotriva lui Moise, zicând:
„Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori în 3 Hrana sărăcăcioasă: mana (vezi şi 11, 5-6).
4 În ebr.: „şerpi arzători” sau „şerpi focoşi”,
pustie? Că aici nu este nici pâine, nici
probabil din pricina muşcăturilor resimţite ca
1 Literal:„îl voi da anatemei”, în sensul: „I- nişte arsuri.
l voi dărui lui Dumnezeu”. O astfel de făgădu- 5 Cuvântul original, atât în ebraică (nés) cât
inţă făcea parte din ritualul războiului sfânt: în- şi în greacă (semeion) înseamnă „steag”, „dra-
treaga pradă de război 0 oameni, animale şi lu- pel”, „fanion” (steagul de pe cortul unui general,
cruri 0 Îi aparţineau Domnului, dar, pentru ca pavilionul unei nave). Prin asociere, cuvântul a
nu cumva juruinţa să fie călcată prin eventuala însemnat apoi prăjina care susţine steagul, stâl-
folosire a prăzii, aceasta era supusă nimicirii to- pul care poartă emblema. În principal, însă, gre-
tale. De aici, transferul semantic: a-l da pe ci- cescul semeion se traduce „semn”; prin exten-
neva anatemei = a-l da pieirii (blestemul de a se sie, „semnificaţie”. Valoarea simbolică (semni-
alege din el praful şi pulberea). ficativă) a acestui episod vechitestamentar va fi
2 Cuvântul Horma e în relaţie cu ebraicul che- consemnată în In 3, 14, el prefigurând mântui-
rem = „anatemă” = ofrandă votivă = nimicire. toarea înălţare pe cruce a lui Iisus Hristos.
NUMERELE 21 260
aşezat tabăra dincolo de Arnon, în pus- 22 „Vom trece prin ţara ta. Pe cale
tia care e în afara hotarelor Amorei- vom trece, nu ne vom abate nici în ţa-
lor; căci Arnonul este hotarul Moabu- rină, nici în vie, nici apă din fântâna ta
lui, între Moab şi Amorei. nu vom bea; pe calea’mpărătească vom
14 De aceea se şi zice la carte:
merge, până ce vom trece de hotarele
tale”.
15 „Războiul Domnului a’nvăpăiat Zoo-
bul şi curgerile Arnonului iar curgerile 23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să
le-a dus în locaşul Arului şi le-a făcut treacă prin hotarele lui; şi-a adunat Si-
vecine cu hotarul Moabului”6 . hon tot poporul şi a ieşit în pustie să
stea’mpotriva lui Israel şi, ajungând la
16 De acolo s’au îndreptat spre Beer.
Iahaţ, s’a luptat cu Israel.
Aceasta-i fântâna7 despre care a zis
24 Dar Israel l-a bătut măcelărindu-l cu
Domnul lui Moise: „Adună poporul şi
sabia, şi i-a cuprins ţara de la Arnon
le voi da apă să bea”.
până la Iaboc, până la fiii lui Amon,
17 Atunci a cântat Israel la fântână căci Iazir este hotarul fiilor lui Amon.
cântarea aceasta: „Cântaţi-i:
25 Şi a luat Israel toate cetăţile acestea
18 Fântâna pe care voievozii au săpat- şi s’a aşezat în toate cetăţile Amoreilor,
o, pe care’mpăraţii neamurilor au în Heşbon şi în toate satele ce ţineau de
deschis-o întru’mpărăţia lor, întru stă- el.
pânia lor”. 26 Căci Heşbonul era cetatea lui Sihon,
19 Din Beer [au mers] la Matana, de la regele Amoreilor. Acesta se luptase cu
Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la fostul rege al Moabului şi-i luase toată
Bamot; ţara, de la Aroer până la Arnon.
8
20 iar de la Bamot la dumbrava din 27 De aceea şi zic poeţii : „Veniţi la Heş-
câmpia Moabului, spre vârful munte- bon, ca să se zidească şi să se întă-
lui Fazga, cel ce cată spre faţa pustiei. rească cetatea lui Sihon.
21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon, 28 Că foc a ieşit din Heşbon şi flacără
regele Amoreilor, cu vorbe de pace, zi- din cetatea lui Sihon şi a’nghiţit până
când: la Moab şi a mistuit zăvoaiele9 Arno-
nului.
6 În Versiunea Ebraică versetele 14 şi 15 ex-
primă un citat din „Cartea Războaielor Domnu- 29 Vai ţie, Moab! Pierit-a poporul lui
lui”, o veche culegere de texte epice, astăzi pier- Chemoş! Feciorii lui s’au risipit, fe-
dută; de altfel, fragmentul menţionează două tele lui ajuns-au roabe la Sihon, regele
nume (Maheb şi Sufa) complet necunoscute,
într’un context obscur. Septuaginta oferă un text
Amoreilor!
mai limpede, asupra unui război al lui Iahvé, în 30 De la Heşbon pierit-au pruncii până
care verbul flogízo = „a învăpăia”, „a nimici prin
foc”, „a arde” (cu nuanţa „a mâna pe cineva sau 8 Literal: „cei ce vorbesc în ghicituri” (în
ceva cu bici de flacără”) este folosit aproape ai- enigme, proverbe, parabole). Poemul ce urmează
doma ca în Iş 9, 24 (focul ca factor dinamic al pare a fi o baladă amoreeană despre care nu se
apei): Zoobul este un afluent al Arnonului, iar ştie sigur dacă fusese sau nu inclusă în „Cartea
acesta, la rândul său, îşi adună apele în bazinul Războaielor Domnului”. Oricum, textul era me-
oraşului Ar, localitate situată pe hotarul nordic nit să demonstreze că Moabiţii îşi pierduseră de
al Moabului. multă vreme drepturile asupra acestui teritoriu.
7 Beer înseamnă „fântână”, „puţ”. 9 Literal: semnele de hotar.
NUMERELE 22 261
la Dibon, chiar şi femeile-au fost arse ce e’mprejurul nostru aşa cum înghite
de foc în Moab”10 . boul verdeaţa de pe câmp”.
31 Şi aşa s’a aşezat Israel în toate cetă- 5 Acesta a trimis soli la Balaam, fiul
ţile Amoreilor. lui Beor, în Petor – care se află pe
32 De acolo a trimis Moise să iscodească Râu2 , în ţara fiilor poporului său – ca
Iazirul, pe care l-a luat împreună cu să-l cheme, spunându-i: „Iată, a ie-
satele lui şi i-a alungat pe Amoreii care şit un popor din Egipt şi a acoperit
locuiau acolo. faţa pământului şi iată că stă’mpotriva
33 Şi întorcându-se, s’a suit în cale spre mea.
Vasan. Iar Og, regele Vasanului, le- 6 Vino deci acum şi blesteamă-mi po-
a ieşit înainte la Edrei, cu tot poporul porul acesta, că-i mai tare decât mine;
său, ca să se războiască cu ei. poate că atunci voi fi în stare să ucid
34 Şi a zis Domnul către Moise: „Să nu o parte din el şi să-l alung din ţară.
te temi de el, că’n mâinile tale l-am dat, Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvin-
pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui, tezi este binecuvântat şi cel pe care tu
şi vei face cu el aşa cum ai făcut cu Si- îl blestemi este blestemat”3 .
hon, regele Amoreilor, cel ce locuia în 7 S’au dus deci bătrânii din Moab şi bă-
Heşbon”. trânii din Madian cu mâinile pline de
35 Şi l-a bătut, pe el, pe fiii lui şi tot daruri pentru vrăji4 ; şi ajungând la Ba-
poporul lui, de n’a lăsat viu pe nici unul laam, i-au spus cuvintele lui Balac.
din ai lui, şi le-a cuprins ţara. 8 Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste
noapte, iar eu vă voi răspunde prin
ceea ce-mi va spune Domnul”. Şi au ră-
22 mas căpeteniile lui Moab la Balaam.
9 Atunci a venit Dumnezeu la Balaam5
Istoria lui Balaam.
şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care
1 Şi dac’au plecat de acolo, fiii lui Israel sunt la tine?”
şi-au pus tabăra la apus de Moab,
10 Iar Balaam a zis către Dumnezeu:
lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
„Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului,
2 Iar Balac, fiul lui Sefor, a văzut tot
i-a trimis la mine să-mi spună:
ceea ce Israel le făcuse Amoreilor.
11 Iată, a ieşit din Egipt un popor
3 Şi tare s’a’nfricoşat Moab de poporul
şi a acoperit faţa pământului şi iată
acesta, pentru că era mult la număr; şi
că stă’mpotriva mea; vino dar de mi-
s’a’ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel.
2 Prin
4 Şi a zis Moab către bătrânii Madia- „Râu” se înţelege, aici, Eufratul.
3 Asupra
nului1 : „Gloata asta va’nghiţi acum tot ireversibilităţii binecuvântării sau
blestemului vezi istoria fraţilor Esau şi Iacob în
10 Ebr., varianta: „Pierit-au pruncii până la Di- Fc 27.
bon, femeile până la Nofa, bărbaţii până la Me- 4 Literal: „purtând ghiciturile în mâinile lor”.
l blesteamă, doar l-aş putea birui şi Dumnezeu6 s’a sculat ca să-l împiedice
alunga din ţară”. în timp ce el şedea pe asina sa, însoţit
12 Dumnezeu însă a zis către Balaam:
de două slugi ale sale.
„Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei bles- 23 Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui
tema poporul acela, că este binecuvân- Dumnezeu proptit în drum, cu sabia
tat”. ridicată’n mână; asina s’a abătut din
drum şi a luat-o pe câmp; iar el îşi bă-
13 Dimineaţa s’a sculat Balaam şi a zis
tea asina cu toiagul, ca s’o întoarcă la
către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la
drum.
stăpânul vostru, că nu mă lasă Dum-
24 Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în
nezeu să merg cu voi”.
drumeagul dintre răzoarele viilor, cu
14 Sculându-se deci căpeteniile Moabu-
gard într’o parte şi gard în cealaltă;
lui, au venit la Balac şi i-au spus: „Ba-
25 iar asina, văzându-l pe îngerul lui
laam n’a vrut să vină cu noi”.
Dumnezeu, s’a tras către gard şi i-a
15 Atunci Balac a trimis alţi bătrâni, strâns lui Balaam piciorul în gard, iar
mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia. el a’nceput din nou s’o bată.
16 Şi venind aceştia la Balaam, i-au zis: 26 Îngerul lui Dumnezeu însă a mers
„Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu- mai departe şi a stat la loc strâmt,
te, nu pregeta să vii până la mine, unde nu era chip să te abaţi nici la
17 căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi
dreapta, nici la stânga.
voi face toate câte-mi vei spune, numa’ 27 Iar asina, văzându-l pe îngerul lui
vino de-mi blesteamă poporul acesta”. Dumnezeu, s’a culcat sub Balaam; şi
s’a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu
18 Iar Balaam, răspunzând, a zis că-
toiagul.
tre bătrânii lui Balac: „Chiar de mi-
ar da Balac casa sa plină de argint şi 28 Dar Dumnezeu a deschis gura asi-
de aur, nu pot să calc porunca Domnu- nei, iar ea a zis către Balaam: „Ce ţi-
lui Dumnezeului meu şi să fac ceva mic am făcut eu, de mă baţi acum pentru a
sau mare, după bunul meu plac. treia oară?”
29 Iar Balaam a zis către asină: „Pen-
19 Acum însă rămâneţi şi voi aici peste
tru că ţi-ai râs de mine; de-aş fi avut
noapte, ca să ştiu ce-mi va mai spune
cuţit în mână, pe loc te-aş fi ucis”.
Domnul”.
30 A zis asina către Balaam: „Au nu
20 Şi a venit Dumnezeu la Balaam
sunt eu asina ta, pe care-ai umblat din
noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oame-
6 În limbajul V.T. „îngerul lui Dumnezeu” în-
nii aceştia au venit să te cheme, scoală-
seamnă manifestarea sensibilă a lui Dumnezeu,
te şi du-te cu ei; dar numai ceea ce-ţi prin care El devine accesibil oamenilor. Pe de
voi spune Eu, aceea să faci!” altă parte, versetul de faţă pare a contrazice ver-
setul 20. Chiar dacă, filologic, aici poate fi punc-
21A doua zi s’a sculat Balaam, şi-a pus tul de interferenţă a două documente din două
samarul pe asina sa şi s’a dus cu bătrâ- tradiţii diferite (vezi Introducerea la Pentateuh),
nii Moabului. ideea centrală este aceea că logica lui Dumnezeu
n’o urmează neapărat pe aceea a oamenilor, că
22Dar se aprinsese mânia lui Dumne- numai El este liantul tainic dintre aparenţă şi
zeu pentru că s’a dus, iar îngerul lui esenţă.
NUMERELE 23 263
maşal, care înseamnă poem, incantaţie, proză 4 Inorog: animal fabulos unicorn, simbol al
nu voi face decât ceea ce-mi va spune 6 Ca nişte văi umbroase, ca nişte gră-
Domnul?” dini lângă râuri, ca nişte corturi sădite
27 Atunci a zis Balac către Balaam:
de Domnul, ca nişte cedri pe lângă ape!
„Hai să te duc în alt loc, şi de-I va 7 Un Om va odrăsli din seminţia lui şi
plăcea lui Dumnezeu, blesteamă-l de neamuri multe va stăpâni2 şi împără-
acolo”. ţia lui se va înălţa mai mult decât a lui
28 Şi l-a luat Balac pe Balaam pe vârful
Gog3 şi mult va creşte’mpărăţia sa.
lui Peor, care priveşte spre pustie. Dumnezeu l-a scos din Egipt, fi-va
8
29 Aici Balaam a zis către Balac: slava lui precum a inorogului; mânca-
„Zideşte-mi şapte jertfelnice şi va neamurile ce-i stau împotrivă, oa-
pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte sele lor le va sfărâma şi cu săgeţile
berbeci”. sale-i va săgeta pe vrăjmaşi.
30 Şi a făcut Balac aşa cum a zis Ba- 9 Culcându-se s’a odihnit ca un leu, ca
laam şi a pus câte un viţel şi câte un un pui de leu: cine-l va scula? Binecu-
berbec pe fiecare jertfelnic. vântaţi să fie cei ce te binecuvintează,
blestemaţi să fie cei ce te blesteamă!”
10 Atunci s’a mâniat Balac pe Balaam;
24 şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac că-
tre Balaam: „Eu te-am chemat să-mi
blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată,
Proorocia lui Balaam. de trei ori i-ai binecuvântat pân’acum.
1 Văzând Balaam că plăcut Îi este Dom-
11 Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi
nului să-l binecuvinteze pe Israel, n’a cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de
mai alergat, ca’n alte dăţi, după semne slavă”.
prevestitoare, ci s’a întors cu faţa spre
12 Balaam însă a zis către Balac: „Oare
pustie.
nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care
2 Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a vă-
i-ai trimis la mine:
zut pe Israel aşezat în tabără după se-
minţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a 2 Text cu evidentă dimensiune profetică, asu-
13 Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină 23 Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat
de argint şi de aur, nu voi putea să calc poemul, zicând: „Vai, vai, cine va mai
porunca Domnului şi să fac ceva bun trăi când Dumnezeu va aduce acestea?
sau rău după bunul meu plac; ce-mi va 24 că va scăpa din mâna Cheteilor, îl va
spune mie Domnul, aceea voi grăi!? asupri pe Aşurim, îi va împila pe Evrei,
14 Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar şi el odată va pieri”.
dar vino să-ţi spun ce va face poporul 25 Sculându-se apoi Balaam, s’a dus
acesta cu poporul tău în vremile ce-au înapoi în ţara sa; şi s’a dus şi Balac în-
să vină.” tru ale sale.
15 Şi şi-a urmat Balaam poemul, zi-
când: „Aşa grăieşte Balaam, fiul lui
Beor, aşa grăieşte bărbatul cel ce vede 25
cu adevărat,
16 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Pedeapsa pentru idolatrie şi
cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt, cel ce desfrânare.
cu ochii deschişi a văzut în somn vede- 1 Atunci s’a aşezat Israel în Şitim, iar
nia lui Dumnezeu: poporul s’a dedat la desfrânare cu fe-
17 I-l voi arăta, dar nu acum; îl fericesc, tele din Moab.
dar nu mi-i aproape:4 o Stea va răsări 2 Acestea îi pofteau la jertfele idolilor
din Iacob, un Om se va ridica din Israel lor, iar poporul mânca din acele jertfe
şi va zdrobi căpeteniile Moabului, şi pe şi se închina la idolii lor1 .
toţi fiii lui Set îi va prăda.
3 Şi i s’a închinat Israel lui Baal-Peor, şi
18 Lua-va’n stăpânire pe Edom, şi’n s’a aprins mânia lui Dumnezeu asupra
stăpânire-l va lua pe Esau, vrăjmaşul lui Israel.
său, şi Israel îşi va arăta puterea.
4 Şi a zis Domnul către Moise: „Ia pe
19 Din Iacob se va ridica şi-i va pierde toate căpeteniile poporului şi dă-I-le
pe cei ce-au scăpat din cetate”. Domnului în vileag2 la faţa soarelui,
20 Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a ur- pentru ca aprinderea mâniei Domnu-
mat poemul, zicând: „Amalec, cel din- lui să se abată de la Israel”.
tâi dintre neamuri, dar şi seminţia lui 25, 18.
va pieri”. 1 Pe de-o parte, cultul lui Baal presupunea şi
învăluit, Asirienii5 te vor robi”. sens incert, tradus fie prin „spânzuraţi-le”, fie
prin „trageţi-le în ţeapă”. Grecescul paradeig-
4 T. M.: „Îl văd, dar nu e acum; îl privesc, dar
matízo din Septuaginta înseamnă „a da pe ci-
nu e aproape”. Evident caracter profetic. neva în vileag” (ca exemplu rău), „a-i aplica cuiva
5 Aici, ca în multe alte părţi, poate fi vorba de o pedeapsă exemplară”, „a-i descoperi cuiva par-
Asirieni, dar nu poate fi exclusă nici referirea la tea negativă”; e folosit în Iz 13, 22, dar şi în Mt
Aşurim, menţionat în Fc 25, 3; vezi nota de la Fc 1, 19.
NUMERELE 26 267
5 Atunci a zis Moise către neamurile lui 14 Omul israelit care a fost ucis împre-
Israel: „Ucideţi fiecare pe casnicul său ună cu madianca se numea Zimri, fiul
care i s’a închinat lui Baal-Peor!” lui Salu, mai-mare peste casa semin-
6 Iată însă că un om dintre fiii lui Israel ţiei lui Simeon;
a venit şi l-a apropiat pe fratele său 15 iar numele madiancei ucise era
de o madiancă3 , sub ochii lui Moise şi Cozbi, fiica lui Ţur, mai-mare peste
sub ochii întregii obşti a fiilor lui Israel, neamurile lui Omot, casă părintească
în timp ce ei plângeau la uşa cortului din Madian.
mărturiei. 16 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
7 Şi văzând aceasta Finees, fiul lui când: „Vorbeşte către fiii lui Israel şi
Eleazar, fiul lui Aaron preotul, s’a scu- spune-le:
lat din mijlocul adunării şi, luându-şi 17 Fiţi duşmanii Madianiţilor şi
în mână lancea, omorâţi-i,
8 a intrat pe urma israelitului în culcuş 18 că ei vă duşmănesc pe voi prin vi-
şi i-a străpuns pe amândoi, pe bărbatul cleniile cu care-au viclenit prin Peor şi
israelit, precum şi pe femeie prin josul prin Cozbi, fiica unei căpetenii din Ma-
pântecelui ei; şi a încetat pedeapsa4 de dian, sora lor care-a fost ucisă în ziua
deasupra fiilor lui Israel. când s’a făcut ucidere din pricina lui
9 Cei ce au murit de pedeapsa aceasta Peor”.
au fost douăzeci şi patru de mii.
10 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
când:
26
11 „Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aa-
Numărarea din nou a poporului.
ron preotul, a potolit mânia Mea de
deasupra fiilor lui Israel prin aceea 1 Şi a fost că după această pedeapsă a
că’ntre ei a gelozit în locul geloziei grăit Domnul către Moise şi către Elea-
Mele, aşa că Eu nu i-am nimicit pe fiii zar, fiul lui Aaron preotul, zicând:
lui Israel în gelozia5 Mea. 2 „Număraţi întreaga obşte a fiilor lui
Israel, de la douăzeci de ani în sus,
12 Drept aceea, am zis: Iată că am în-
după familiile lor, pe toţi cei buni de
cheiat cu el legământ de pace;
război în Israel”1 .
13 fi-va pentru el şi pentru urmaşii
3 Atunci Moise şi Eleazar preotul le-au
săi legământ de preoţie veşnică pentru
grăit în şesurile Moabului, la Iordan,
aceea că a gelozit în locul Dumnezeului
în dreptul Ierihonului, zicând:
său şi s’a rugat pentru fiii lui Israel”.
4 „. . . de la douăzeci de ani în sus” –
3 Se presupune că madianca era cunoscută,
aşa cum i-a grăit Domnul lui Moise2 .
dar numele ei va fi pomenit de abia în versetul
15. 1 Acest al doilea recensământ, după cel relatat
4 Natura acestei pedepse nu ne e cunoscută. în capitolele 1 şi 3, îşi propune să evalueze, pe de-
5 În funcţie de context, grecescul zelos în- o parte, forţa armată ce urmează să cucerească
seamnă „zel”, „râvnă” sau „gelozie”. Adulterul ţara Canaanului şi, pe de alta, numărul şi starea
lui Israel cu popoarele idolatre ale Canaanului celor ce vor primi pământ.
era de natură să stârnească gelozia lui Iahvé, 2 Manuscrise degradate, text fragmentar (ver-
Iată fiii lui Israel care au ieşit din ţara 15 Fiii lui Gad, după neamurile lor: din
Egiptului3 : Ţefon, neamul Ţefonienilor; din Haghi,
5 Ruben, întâiul-născut al lui Israel.
neamul Haghiţilor; din Şunie, neamul
Fiii lui Ruben: Enoh şi neamul lui Şunienilor;
Enoh; din Falu, neamul Faluiţilor. 16din Ozni, neamul Oznienilor; din
6Din Heţron, neamul Heţroniţilor; din Eri, neamul Erienilor;
Carmi, neamul Carmiţilor. din Arod, neamul Arodeilor; din
17
29 Fiii lui Manase, după neamurile lor: 42 Fiii lui Dan, după neamurile lor: din
din Machir, neamul Machirienilor; din Şuham, neamul Şuhamienilor. Aces-
Machir s’a născut Galaad şi din Galaad tea sunt familiile lui Dan, după nea-
este neamul Galaadenilor. murile lor.
30 Fiii lui Galaad: din Iezer, neamul Ie- 43 Şi neamurile lui Şuhan, la numără-
zerienilor; din Helec, neamul Helecie- toarea lor, au fost de toate şaizeci şi pa-
nilor; tru de mii patru sute.
31 din Asriel, neamul Asrielienilor; din 44 Fiii lui Aşer, după neamurile lor: din
Şechem, neamul Şechemienilor; Imna, neamul Imnaenilor; din Işba,
32 din Şemida, neamul Şemidienilor; neamul Işbaenilor; din Verie, neamul
din Hefer, neamul Heferienilor. Verienilor.
33 Salfaad, fiul lui Hefer, n’a avut fii, ci 45 Din fiii lui Verie: din Heber, nea-
numai fiice; numele fiicelor lui Salfaad: mul Heberienilor; din Malchiel, nea-
Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. mul Malchielilor.
34 Acestea sunt neamurile lui Manase, 46 Şi numele fiicei lui Aşer a fost Serah.
la a căror numărătoare s’au găsit cinci-
47 Acestea sunt neamurile fiilor lui
zeci şi două de mii şapte sute. Aşer, la a căror numărătoare s’au gă-
35 Fiii lui Efraim, după neamurile lor: sit cincizeci şi trei de mii patru sute.
din Şutelah, neamul Şutelahienilor;
48 Fiii lui Neftali, după neamurile lor:
din Becher, neamul Becherienilor; din
din Iahţeel, neamul Iahţeelienilor; din
Tahan, neamul Tahanienilor.
Guni, neamul Gunienilor.
36 Iar fiii lui Şutelah: din Eran, neamul
49 Din Ieţer, neamul Ieţerienilor; din
Eranienilor.
Şilem, neamul Şilemienilor.
37 Acestea sunt neamurile fiilor lui
Efraim, la a căror numărătoare s’au 50 Acestea sunt neamurile lui Neftali,
găsit treizeci şi două de mii cinci sute. după familiile lor, la a căror numără-
Aceştia sunt fiii lui Iosif după neamu- toare s’au găsit patruzeci şi cinci de mii
rile lor. patru sute.
38 Fiii lui Veniamin, după neamurile 51 Iată numărul fiilor lui Israel, al celor
lor: din Bela, neamul Belaenilor; din ce au intrat la numărătoare: şase sute
Aşbel, neamul Aşbelienilor; din Ahi- una mii şapte sute treizeci.
ram, neamul Ahiramienilor; 52Apoi a grăit Domnul către Moise, zi-
39 din Şefufam, neamul Şefufamieni- când:
lor; din Hufam, neamul Hufamienilor. „Acestora li se va împărţi pământul,
53
40 Iar fiii lui Bela: Ard şi Naaman: din să-l moştenească după numărul nume-
Ard, neamul Ardienilor şi din Naaman, lor lor;
neamul Naamanienilor. 54 celor mai mulţi le vei da moşie mai
41 Aceştia sunt fiii lui Veniamin după mare, iar celor mai puţini le vei da mo-
neamurile lor, la a căror numărătoare şie mai mică; fiecăruia să i se dea moşie
s’au găsit patruzeci şi cinci de mii şase potrivit cu ceea ce s’a socotit la numă-
sute. rătoare.
NUMERELE 27 270
55 Pământul se va împărţi prin sorţi, din ei nici unul, în afară de Caleb, fiul
anume după neamul seminţiilor lor să- lui Iefone, şi de Iosua al lui Navi.
şi primească şi părţile:
prin sorţi vei împărţi moşia între cei
56
mulţi şi cei puţini”. 27
57 Iată-i acum pe fiii lui Levi, după nea-
Fiicele lui Salfaad. Legea asupra
murile lor: din Gherşon, neamul Gher-
dreptului de moştenire al fiicelor.
şonienilor; din Cahat, neamul Cahati-
Iosua ca succesor al lui Moise.
enilor; din Merari, neamul Merarieni-
1 Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul
lor.
lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Ma-
58 Iată neamurile fiilor lui Levi: nea-
chir, din neamul lui Manase, fiul lui Io-
mul lui Libni, neamul lui Hebron, nea- sif (iată şi numele lor: Mahla, Noa, Ho-
mul lui Mahli, neamul lui Muşi şi nea- gla, Milca şi Tirţa).
mul lui Core. Din Cahat s’a născut
2 Şi stând ele înaintea lui Moise, a lui
Amram.
Eleazar preotul, înaintea căpeteniilor
59 Femeia acestuia se numea Iochebed, şi înaintea întregii adunări, la uşa cor-
fiica lui Levi, pe care femeia lui Levi i-a tului mărturiei, au zis:
născut-o în Egipt; iar ea i-a născut lui
3 „Tatăl nostru a murit în pustie; el n’a
Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Ma-
făcut parte din adunătura celor ce s’au
riam, sora lor.
ridicat împotriva Domnului, adică adu-
60 Lui Aaron i s’au născut: Nadab şi nătura lui Core, ci a murit din pricina
Abiud, Eleazar şi Itamar. propriilor sale păcate, iar feciori nu i
61 Dar Nadab şi Abiud au murit când s’au născut.
au adus foc străin înaintea Domnului, 4 Aşadar, pentru ca numele tatălui nos-
în pustia Sinai. tru să nu piară din neamul său pentru
62 Şi s’au numărat toţi cei de parte băr- aceea că nu are fii, daţi-ne şi nouă mo-
bătească de la o lună în sus şi s’au găsit şie între fraţii tatălui nostru!”
douăzeci şi trei de mii; căci aceştia nu 5 Moise însă a adus pricina lor înaintea
fuseseră număraţi împreună cu fiii lui Domnului;
Israel, pentru că nu li s’a dat moştenire 6 iar Domnul a grăit către Moise, zi-
printre fiii lui Israel. când:
63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise 7 „Drept au grăit fetele lui Salfaad: dă-
şi de Eleazar preotul, cei ce i-au numă- le să aibă moştenire între fraţii tatălui
rat pe fiii lui Israel în şesurile Moabu- lor: fă-le ca parte moşia tatălui lor.
lui, lângă Iordan, în dreptul Ierihonu- 8 Iar fiilor lui Israel să le grăieşti aşa:
lui. De va muri cineva fără să aibă feciori,
64 Printre ei nu se afla nici unul din fiii moşia lui i-o veţi da fiicei sale.
lui Israel număraţi de Moise şi de pre- 9 Iar de nu are nici fiică, moşia lui să
otul Aaron în pustia Sinai, i-o daţi fratelui său.
65 căci Domnul le spusese acestora că 10 Iar dacă nu va avea nici fraţi, moşia
vor muri toţi în pustie – şi n’a rămas o veţi da fratelui tatălui său.
NUMERELE 28 271
11 Iar dacă tatăl său nu are fraţi, moşia 19 şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi’n
o veţi da rudeniei celei mai apropiate faţa întregii adunări îi vei da porunci
din neamul lui, ca să moştenească cele şi’n faţa lor vei da porunci asupră-i;
ce sunt ale lui. Aceasta va fi pentru fiii 20 şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru
lui Israel o rânduială de drept: aşa cum ca’n felul acesta fiii lui Israel să asculte
Domnul i-a poruncit lui Moise1 ”. de el.
12 Apoi a zis Domnul către Moise: 21 El va sta în faţa lui Eleazar preotul,
„Suie-te pe muntele de dincolo (acela- pe care’n faţa Domnului îl va întreba
i muntele Nebo)2 , şi priveşte ţara Ca- despre rostirea prin Urim5 : prin ros-
naanului pe care Eu le-o dau fiilor lui tirea acestuia va ieşi şi prin rostirea
Israel ca moştenire. acestuia va intra, el şi’mpreună cu el
13 Iar după ce o vei vedea, te vei adăuga toţi fiii lui Israel: toată obştea”.
şi tu la poporul tău, aşa cum s’a adău- 22 Şi a făcut Moise aşa cum i-a poruncit
gat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor, Domnul Dumnezeu: l-a luat pe Iosua şi
14 pentru că v’aţi împotrivit poruncii l-a pus în faţa lui Eleazar preotul şi’n
Mele în pustia Sin la vremea’ntărâtării faţa întregii adunări.
obşteşti asupra sfinţeniei Mele: nu aţi 23 Şi-a pus mâinile peste el şi l-a rân-
făcut în aşa fel, încât sfinţenia Mea să duit aşa cum Domnul poruncise prin
se arate sub ochii lor prin ape3 (adică Moise.
la apele Meriba4 de la Cadeş, în pustia
Sin)”.
15 Zis-a Moise către Domnul: 28
16 „Domnul, Dumnezeul duhurilor şi a
Noi rânduieli pentru o seamă de
tot trupul, să rânduiască peste obştea
jertfe.
aceasta un om
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zi-
17 care’n fruntea ei să iasă şi’n fruntea
când:
ei să intre, care să-i ducă şi să-i aducă,
2 „Dă porunci fiilor lui Israel; grăieşte
pentru ca să nu rămână obştea Dom-
nului ca nişte oi fără păstor”. către ei şi spune-le: – Vă veţi îngriji
ca darurile Mele, dările Mele, jert-
18 Iar Domnul a zis către Moise: „Ia-
fele Mele cele întru miros cu bună mi-
ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh
reasmă să-Mi fie aduse la sărbătorile
într’însul, pune-ţi mâinile peste el
Mele.
1 Ceea ce cade sub incidenţa expresiei: „aşa
3 Spune-le: Iată jertfele pe care trebuie
cum Domnul i-a poruncit lui Moise” are putere să le aduceţi Domnului: miei de câte
de lege şi nu poate fi pus în discuţie.
2 În Versiunea Ebraică: „Suie-te pe muntele 5 Literal: „despre rostirea arătării”, „arăta-
Abarim”. În fapt, Abarim era un lanţ muntos rea” (descoperirea, vădirea) fiind cuvântul cu
(etimologic: „cei ce se află de cealaltă parte”) ce care Septuaginta îl traduce pe ebraicul Urim
se întindea de-a lungul coastei de est a Mării (asupra căruia vezi nota de la Iş 28, 26). Ne-
Moarte, între hotarul Moabului la sud şi vârful având nici preoţie şi nici dar profetic, Iosua nu
Nebo la miazănoapte. poate fi un pandant al lui Moise; el va cunoaşte
3 Asupra sfinţeniei Domnului prin ape vezi
rostirile lui Dumnezeu numai prin mijlocirea
nota de la 20, 12. marelui preot care, la rândui, le va cunoaşte prin
4 „Meriba”: vezi nota de la 20, 13. intermediul oracolului.
NUMERELE 28 272
un an, fără meteahnă, doi pe zi, ardere- berbec şi un sfert de hin la fiecare miel.
de-tot necontenită; Aceasta este ardere-de-tot pentru fie-
4 un miel îl veţi jertfi dimineaţa, iar pe care început de lună, la toate lunile
cel de al doilea miel îl veţi jertfi seara. anului.
15 Să mai aduceţi Domnului şi un ţap
5 Jertfă de pâine să aduci a zecea parte
dintr’o efă de făinuţă de grâu frămân- ca jertfă pentru păcat; aceasta, împre-
tată cu un sfert de hin de untdelemn: ună cu turnarea ei, va fi adusă în afară
de arderea-de-tot cea necontenită.
6 ardere-de-tot necontenită, care-a fost
săvârşită pe muntele Sinai, întru mi- 16 În ziua a paisprezecea a lunii întâi
ros cu bună mireasmă Domnului. sunt Paştile Domnului.
17 În ziua a cincisprezecea a aces-
7 Turnarea ei va fi un sfert de hin de
vin la un miel; şi turnarea de vin către tei luni e sărbătoare. Şapte zile veţi
Domnul o vei turna în loc sfânt. mânca azime.
18 În ziua întâi veţi avea adunare
8 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce
sfântă1 şi nu veţi face nici o muncă slu-
spre seară, cu darul lui de pâine şi cu
jitoare2 .
turnarea lui; întru miros cu bună mi-
reasmă îl vei aduce Domnului. 19 Îi veţi aduce Domnului jertfă,
ardere-de-tot: doi viţei din cireadă, un
9 Iar în ziua odihnei veţi aduce doi miei
berbec şi şapte miei de câte un an;
de câte un an, fără meteahnă, cu două
aceştia să fie fără meteahnă.
zecimi dintr’o efă de făinuţă de grâu
frământată cu untdelemn, precum şi 20 Cu ei să aduceţi dar de pâine: fă-
turnare, inuţă de grâu frământată cu untde-
lemn, trei zecimi de efă la fiecare viţel,
10 ardere-de-tot pentru fiecare Zi a
două zecimi de efă la berbec
Odihnei, în afară de arderea-de-tot cea
necontenită şi de turnarea ei. 21 şi câte o zecime de efă pentru fiecare
din cei şapte miei.
11 La fiecare zi’ntâi a lunii Îi veţi aduce
Domnului ardere-de-tot: doi viţei din 22 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru
cireadă, un berbec şi şapte miei de câte păcat, pentru ispăşirea voastră.
un an, fără meteahnă, 23 Pe acestea să le aduceţi în afara
de făinuţă de grâu frământată cu unt- 23, 2; era o convocare specială, în afara celor
obişnuite la alte sărbători, când întreaga obşte
delemn pentru berbec a lui Israel se aduna împrejurul altarului.
2 Prin „munca slujitoare” (érgon latreutón)
13 şi câte o zecime dintr’o efă de făinuţă
de grâu frământată cu untdelemn, ca se înţelegea numai munca propriu-zisă, produc-
tivă, nu şi treburile mărunte, menite să-i asigure
dar de pâine la fiecare miel. Aceasta omului nevoia elementară de a se hrăni; această
este ardere-de-tot, mireasmă plăcută, precizare e făcută în Iş 12, 16. Atunci când şi
jertfă Domnului. acestea din urmă erau interzise, se folosea ex-
presia „nici o muncă” sau „nici un fel de lucrare”
14Turnare la ele: jumătate de hin de (ca în Nm 29, 7, unde repaosul total e motivat şi
vin la fiecare viţel, o treime de hin la prin postire).
NUMERELE 29 273
24 Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din muncă slujitoare; aceasta-i pentru voi
cele şapte zile: prinos de pâine, jertfă, o Zi a Trâmbiţării1 .
mireasmă plăcută Domnului; aceasta, 2 Veţi aduce ardere-de-tot întru miros
pe lângă arderea-de-tot cea neconte- de bună mireasmă Domnului: un viţel,
nită, cu turnarea ei. un berbec şi şapte miei de câte un an,
25 În ziua a şaptea veţi avea adunare fără meteahnă.
sfântă; în ea nu veţi face nici o muncă 3 La ei, ca prinos de pâine: făinuţă de
slujitoare. grâu frământată cu untdelemn, trei ze-
26 În ziua celor dintâi roade3 , când cimi de efă la viţel, două zecimi de efă
Îi aduceţi Domnului prinosul nou de la berbec
pâine, [în sărbătoarea] Săptămânilor, 4 şi câte o zecime de efă la fiecare din
veţi avea adunare sfântă şi nu veţi face cei şapte miei.
nici o muncă slujitoare. 5 Din turma de capre veţi aduce un ţap
27Veţi aduce arderi-de-tot întru miros ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea
de bună mireasmă Domnului: doi viţei voastră.
din cireadă, un berbec şi şapte miei de 6 [Toate acestea], în afara arderilor-de-
câte un an, fără meteahnă. tot de la’nceput de lună, cu prinosul
28 Cu ei să aduceţi prinos de pâine: de pâine şi turnarea lor, şi în afara
făinuţă de grâu frământată cu untde- arderilor-de-tot necontenite, cu prino-
lemn, trei zecimi dintr’o efă la fiecare sul de pâine şi turnarea lor după rân-
viţel, două zecimi de efă la berbec duială, întru miros de bună mireasmă
29şi o zecime de efă la fiecare din cei Domnului.
şapte miei. 7 În ziua a zecea a acestei luni veţi avea
30Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru adunare sfântă; vă veţi întrista sufle-
păcat, spre ispăşirea voastră. tele2 şi nici o muncă să nu faceţi.
31 Pe acestea, cu turnările lor, Mi le veţi 8 Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot
avea adunare sfântă; nu veţi face nici o boi (vezi 10, 5 şi nota) devenite aclamaţii religi-
oase. Luna a şaptea (septembrie-octombrie) re-
3 Pârga
produselor agricole, din care I se aduc prezenta începutul anului calendaristic şi avea
prinoase Domnului (tradiţie perpetuată şi în ri- foarte numeroase sărbători.
tualul creştin). Se mai numea şi sărbătoarea Se- 2 Întristarea sau smerirea sufletului (cf. Lv
cerişului (vezi Iş 23, 16), precum şi sărbătoarea 16, 29) presupunea o stare de penitenţă în care
Săptămânilor (Iş 34, 22). se includea şi postul.
NUMERELE 29 274
32 În ziua a şaptea: şapte viţei, doi ber- 2 Şi a grăit Moise către mai-marii peste
beci şi paisprezece miei de câte un an, seminţiile fiilor lui Israel şi le-a zis:
fără meteahnă, „Iată lucrul pe care-l porunceşte Dom-
33 cu prinosul lor de pâine şi cu tur- nul:
narea lor pentru viţei, pentru berbeci 3 Omul care va face făgăduinţă Dom-
şi pentru miei, după numărul lor, aşa nului sau cu jurământ se va jura să-i
cum e rânduit; pună sufletului său o anume legătură2 ,
34 iar din turma de capre, un ţap ca să nu-şi calce cuvântul: tot ce i-a ieşit
jertfă pentru păcat, pe lângă arderea- din gură să facă întocmai3 .
de-tot necontenită cu prinosul ei de 4 Dacă vreo femeie Îi va face Domnu-
pâine şi cu turnarea ei. lui făgăduinţă şi-şi va lua asupră-şi le-
35 În ziua a opta, încheierea sărbă- gământ la vremea când, încă tânără fi-
torii; nici o muncă slujitoare nu veţi ind, trăieşte în casa tatălui ei
face’ntr’însa; 5 şi dacă tatăl ei, auzindu-i făgăduin-
36 arderi-de-tot Îi veţi aduce Domnului, ţele şi legămintele pe care şi le-a pus
jertfă cu bună mireasmă: un viţel, un asupră-şi, va tăcea asupră-le, atunci
berbec şi şapte miei de câte un an, fără toate făgăduinţele ei stau în picioare
meteahnă, şi orice legământ asupra sufletului ei
37 cu prinosul lor de pâine şi cu tur- rămâne drept.
narea lor pentru viţel, pentru berbec 6 Dar dacă tatăl ei nu va fi de aceeaşi
şi pentru miei, după numărul lor, aşa părere în ziua când le-a auzit, atunci
cum e rânduit; toate făgăduinţele ei şi toate legămin-
38 iar din turma de capre, un ţap ca tele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt
jertfă pentru păcat, pe lângă arderea- fără preţ: Domnul o va ierta, pentru
de-tot necontenită cu prinosul ei de că tatăl ei nu a fost de aceeaşi părere.
pâine şi cu turnarea ei. 7Dacă însă ea este măritată şi şi-a luat
39 Pe acestea toate I le veţi aduce Dom- asupră-şi o făgăduinţă sau prin cuvân-
nului în sărbătorile voastre, pe lângă tul gurii sale şi-a pus sieşi legământ
jertfele voastre de făgăduinţă, în afara 8 şi dacă bărbatul ei, auzindu-le, va tă-
jertfelor voastre de bunăvoie şi pe dea- cea asupră-le în ziua când le-a auzit,
supra arderilor-voastre-de-tot şi a pri- atunci toate făgăduinţele ei stau în pi-
noaselor şi a turnărilor şi a jertfelor cioare şi orice legământ asupra sufle-
voastre de mântuire”. tului ei rămâne drept.
capitolului precedent.
2 În context: prin „făgăduinţă” se înţelegea
30 un anume vot prin care omul se obliga să-I facă
lui Dumnezeu unul sau mai multe daruri (aces-
Despre făgăduinţe. tea fiind puse deoparte în acest scop); prin „le-
gământ” se înţelegea votul cuiva de a-şi impune
1 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel după temporar o anumită abstinenţă, parţială sau to-
tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Mo- tală, cum era, de pildă, nazireatul (vezi capitolul
6).
ise1 . 3 E vorba de sfinţenia cuvântului dat, mai ales
1 Acest verset reprezintă, de fapt, încheierea în împrejurări solemne.
NUMERELE 31 276
54 Moise şi Eleazar preotul au primit 8 Aşa au făcut părinţii voştri când i-am
aurul de la căpeteniile peste mii şi trimis din Cadeş-Barnea să cerceteze
peste sute şi l-au dus în cortul măr- ţara:
turiei, spre pomenirea fiilor lui Israel 9 Au mers până’n valea Eşcol şi, după
înaintea Domnului. ce-au văzut ţinutul, au îndoit inima fi-
ilor lui Israel, să nu intre ei în ţara pe
care Domnul le-o dă.
32 10 În aceeaşi zi însă s’a aprins mânia
Domnului, Care S’a jurat, zicând:
Israel începe să se aşeze în ţara Ca- 11 – Nu, oamenii aceştia, care s’au suit
naanului. din Egipt de la vârsta de douăzeci de
1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau
ani şi mai sus şi care deci cunosc bi-
3
turme multe, foarte multe. Şi văzând nele şi răul , nu vor vedea pământul
că ţinutul Iazer şi ţinutul Galaad sunt pe care Eu prin jurământ l-am făgăduit
un loc numai bun pentru turme, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, pen-
tru că ei nu Mi-au urmat Mie,
2 au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi
au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul şi 12 în afară 4
de Caleb, fiul lui Iefone Che-
cu căpeteniile obştii şi au zis: nezeul , şi de Iosua, fiul lui Navi, pen-
tru că aceştia I-au urmat Domnului. . .
3 „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra,
13 Şi s’a aprins atunci mânia Domnului
Heşbonul, Eleale, Sevam, Nebo şi
asupra lui Israel şi timp de patruzeci
Beon,1
de ani i-a tot învârtit5 prin pustie, până
2
4 ţinutul pe care Domnul l-a aşternut când s’a stins tot neamul6 care făcuse
înaintea obştii lui Israel, e un pământ rele’n faţa Domnului.
numai bun pentru turme, iar robii tăi 14 Şi iată că acum în locul părinţilor
au turme”. voştri v’aţi ridicat voi, un pumn de oa-
5 Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în meni păcătoşi, ca să sporiţi, o dată mai
ochii tăi, dă ţinutul acesta’n stăpânire mult, iuţimea mâniei Domnului asu-
robilor tăi, şi să nu ne treci peste Ior- pra lui Israel
dan”. 15 prin aceea că, abătându-vă voi din
6 Moise însă a zis către fiii lui Gad şi cale-I, Îl veţi face să-l lase [pe Israel]
către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri vor 3 Sintagma: „care cunosc binele şi răul” îi e
merge la război, iar voi să rămâneţi proprie Septuagintei şi are menirea de a subli-
aici? nia responsabilitatea morală a celor ce au ales
neascultarea, cu toate consecinţele ei.
7De ce’ndoiţi voi inima fiilor lui Israel, 4 „Chenezeul”: precizare singulară, în sensul
să nu treacă’n ţara pe care Domnul le-o că Iefone făcea parte din tribul edomit al lui Che-
dă? naz, urmaş al lui Esau, menţionat în Fc 36, 11.
5 Acesta este singurul loc din Vechiul Testa-
1 Localităţi în regiunea transiordaniană cu- ment în care e folosit cuvântul katarrembévo =
prinsă între Iaboc şi Arnon. „a face să se învârtească în toate direcţiile”; aşa-
2 Literal: „l-a dat” (cu nuanţa: „l-a predat”, „l- dar, nu e o învârtire circulară, ci una labirintică,
a transmis”). În Textul Ebraic: „l-a lovit”, alu- sinuoasă, cu multe meandre într’un spaţiu rela-
zie probabilă la războiul împotriva Madianiţilor tiv restrâns.
(cap. 31). 6 Aici „neamul” în sensul de generaţie.
NUMERELE 32 280
şi mai mult în pustie, şi astfel pe 25 Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben că-
această’ntreagă obşte o veţi face să tră- tre Moise: „Robii tăi vor face aşa cum
iască’n necurmată nelegiuire”. porunceşte stăpânul nostru.
16 Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: 26 Copiii noştri, femeile noastre, tur-
„Vom face aici stâni pentru turmele mele noastre şi toate vitele noastre vor
noastre şi cetăţi pentru copiii noştri; rămâne aici în cetăţile Galaadului;
17 iar noi, noi ne vom înarma şi vom 27 iar robii tăi, înarmaţi cu toţii şi pre-
merge’n fruntea fiilor lui Israel până gătiţi, vor merge’n faţa Domnului la
ce-i vom duce’n locul care este al lor, război, aşa cum spune stăpânul”.
în timp ce copiii noştri vor rămâne în
cetăţile întărite, la adăpost de oamenii 28 Atunci Moise a dat asupră-le porunci
locului. lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui
Navi, şi căpeteniilor peste seminţiile fi-
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre
ilor lui Israel
până când fiii lui Israel nu vor intra fi-
29 şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad
ecare în moştenirea sa;
şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste
19 că noi nu vom moşteni’mpreună cu ei
Iordan, întrarmându-se cu toţii pentru
dincolo de Iordan şi nici mai departe,
război în faţa Domnului, de’ndată ce
de vreme ce moştenirea ne-am luat-o
voi veţi stăpâni ţara de dinaintea voas-
dincoace de Iordan, spre răsărit”.
tră le veţi da ţinutul Galaad în stăpâ-
20 Atunci a zis Moise către ei: „De veţi nire.
face aceasta, de veţi merge înarmaţi la
30 Iar dacă ei nu vor merge cu voi
război în faţa Domnului7 ,
înarmaţi pentru război în faţa Dom-
21 de va trece fiecare din voi înarmat nului, atunci pe copiii lor, pe femeile
peste Iordan în faţa Domnului până ce lor şi vitele lor le veţi trece’naintea
duşmanul va pieri de la faţa Sa voastră în ţara Canaanului şi acolo, în
22 şi ţara va fi supusă’naintea fe- ţara Canaanului, vor primi ei moşte-
ţei Domnului, atunci vă veţi întoarce nire’mpreună cu voi”.
şi nevinovaţi veţi fi’naintea Domnului 31 Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au
şi’naintea lui Israel şi veţi avea ţinutul răspuns şi au zis: „Aşa cum Domnul le-
acesta moştenire’naintea Domnului. a spus robilor tăi, întocmai vom face:
23 Iar de nu veţi face aşa, veţi păcătui în
32 înarmaţi în faţa Domnului vom
faţa Domnului şi vă veţi cunoaşte păca-
trece’n ţara Canaanului, iar partea
tul atunci când vă vor cuprinde relele.
noastră de moşie ne-o veţi da dincoace
24 Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi de Iordan”.
stâni pentru oile voastre şi faceţi cele
33 Atunci Moise le-a dat – fiilor lui Gad,
ce-aţi rostit cu gura voastră”.
fiilor lui Ruben şi la jumătate din se-
7 „În faţa Domnului” sau „înaintea Domnu- minţia lui Manase, fiul lui Iosif – rega-
lui”: expresie repetată prin care se sugerează tul lui Sihon, regele Amoreilor, şi rega-
prezenţa lui Dumnezeu în oastea luptătoare, fie
tul lui Og, regele Vasanului, ţara şi ce-
prin chivotul mărturiei (care însoţea campaniile
militare), fie prin anumite porunci inspirate co- tăţile cu pământurile lor, oraşele ţării
mandanţilor. de jur-împrejur.
NUMERELE 33 281
34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Ataro- lor; iar popasurile călătoriei lor sunt
tul, Aroerul, acestea:
35 Atarot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, 3 În luna întâi, în cea de a cincispreze-
36 Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întă- cea zi a lunii întâi, a doua zi de Paşti,
rite, precum şi stâni pentru oi. fiii lui Israel au ieşit, cu mână înaltă1 ,
sub ochii înşişi ai tuturor Egiptenilor,
37 Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul,
Eleale, Chiriataimul, 4 în timp ce Egiptenii îi îngropau pe toţi
cei ce muriseră dintre ei, pe toţi întâi-
38 Nebo, Baal-Meonul – ale căror nume născuţii pe care-i lovise Domnul în ţara
au fost schimbate – şi Sibma; oraşelor Egiptului: când şi asupra dumnezeilor
pe care le-au zidit ei le-au dat nume lor a făcut Domnul izbândă.
după numele lor.
5 Şi dacă fiii lui Israel au pornit din
39 Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase,
Ramses2 , au poposit în Sucot.
s’au dus în Galaad şi l-au luat în stă-
pânire şi i-au nimicit8 pe Amoreii care 6 Pornind apoi din Sucot, au tăbărât la
erau acolo. Etam, care este la marginea pustiului.
40 Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, 7 Din Etam au pornit şi s’au îndrep-
fiul lui Manase, care s’a aşezat acolo. tat spre Pi-Hahirot, care este în faţa
Baal-Ţefonului, şi şi-au aşezat tabăra
41 Iair, fiul lui Manase, s’a dus şi le-a
în dreptul Migdolului.
luat sălaşurile9 şi le-a numit Sălaşu-
rile lui Iair. 8 Pornind apoi din Pi-Hahirot, au tre-
cut prin mijlocul mării în pustie şi,
42 Iar Nobah s’a dus şi a luat în stăpâ-
mergând cale de trei zile prin pustiul
nire Chenatul şi satele care ţineau de
Etam, şi-au aşezat tabăra la Mara.
el şi l-a numit după numele său: No-
bah. 9 Plecând de la Mara, au venit la Elim.
În Elim însă erau douăsprezece izvoare
de apă şi şaptezeci de finici şi au tăbă-
rât acolo lângă apă.
33
10 Pornind apoi din Elim, au tăbărât
lângă Marea Roşie.
Drumul şi popasurile lui Israel în-
tre Egipt şi Iordan. Porunci pen- 11 Au pornit apoi de la Marea Roşie şi
tru împărţirea Canaanului. au tăbărât în pustiul Sin.
1 Iată acum popasurile fiilor lui Israel, 12 Pornind din pustiul Sin, au poposit
după ce au ieşit ei din ţara Egiptului, la Dofca.
împreună cu oştirile lor, sub mâna lui 1 „Cu mână înaltă”: expresie a libertăţii; vezi
Moise şi Aaron. şi nota de la Iş 14, 8.
2 Ramses, localitate menţionată în Iş 1, 11, si-
2 Moise este cel ce, din porunca Dom-
tuată la est de Delta Nilului, adică în imediata
nului, a scris pornirile şi popasurile vecinătate a ţinutului Goşen. În următoarele
versete (până la 49 inclusiv) sunt enumerate pa-
8 Ebr.:
„i-au deposedat”. truzeci de etape ale călătoriei lui Israel prin pus-
9 Sălaşuri: mici tabere de corturi sau de colibe tie; numele unor locuri se află numai în această
rudimentare folosite de semi-nomazi. recapitulare.
NUMERELE 33 282
19 Pornind din Ritma, şi-au aşezat ta- sit la muntele Hor, în apropiere de ţara
băra la Rimon-Pereţ. Edomului.
38 Aici s’a suit Aaron preotul în mun-
20 Pornind din Rimon-Pereţ, au tăbărât
la Libna. tele Hor, din porunca Domnului, şi a
murit acolo, în anul al patruzecilea de
21 Pornind din Libna, au tăbărât la
la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egip-
Risa. tului, în luna a cincea, în prima zi a lu-
22 Pornind din Risa, şi-au aşezat ta- nii.
băra la Chehelata. 39 Aaron era de o sută douăzeci şi trei
23Pornind din Chehelata, au tăbărât de ani când a murit în muntele Hor.
pe muntele Şafer. 40 Atunci Canaaneanul, regele Aradu-
24 Pornind de pe muntele Şafer, au po- lui, care locuia în ţara Canaanului3 , a
posit în Harada. auzit despre venirea fiilor lui Israel.
25 Pornind din Harada, au tăbărât la 41 Aceştia însă, plecând de la muntele
Machelot. Hor, au tăbărât la Ţalmona.
26 Pornind din Machelot, au poposit în 42 Pornind din Ţalmona, au poposit la
Tahat. Punon.
27 Pornind din Tahat, s’au aşezat cu ta- 43 Pornind din Punon, au tăbărât la
băra în Tarah. Obot.
28 Pornind din Tarah, au tăbărât în 44 Pornind din Obot, au poposit la Iie-
Mitca. Abarim, dincoace de hotarele lui Moab.
29 Pornind din Mitca, au tăbărât la 45 Pornind de la Iie-Abarim, au tăbărât
Haşmona. la Dibon-Gad.
30 Pornind din Haşmona, au poposit la 46 Pornind de la Dibon-Gad, au poposit
Moserot. la Almon-Diblataim.
31 Pornind din Moserot, şi-au aşezat ta- 3 Ebr. precizează: „în Negheb” (adică în par-
47 Pornind de la Almon-Diblataim, au 34
tăbărât în munţii Abarim, în faţa lui
Nebo. Hotarele ţării Canaanului; cei ce o
48 Pornind de la munţii Abarim, au po- vor împărţi.
posit în şesurile Moabului, la Iordan, 1 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:
în faţa Ierihonului.
2 „Porunceşte fiilor lui Israel şi spune-
49 Şi pornind din şesurile Moabului, şi-
le: – Iată, veţi intra în ţara Canaan;
au aşezat tabăra la Iordan, între Bet-
aceasta va fi moştenirea voastră; iată
Ieşimot şi Abel-Şitim, spre apus de
ţara Canaanului după hotarele ei:
Moab.
3 Latura de la miazăzi o veţi avea înce-
50 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile
pând de la pustiul Sin, care se înveci-
Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonu-
nează cu Edomul. Hotarul de miazăzi
lui, zicând:
îl veţi avea începând cu coasta dinspre
51 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le:
răsărit a Mării Sărate:
– Când veţi trece peste Iordan, în ţara
Canaanului, 4 hotarul se va îndrepta spre miazăzi,
4 către înălţimea Acravimului, va trece
52 să-i nimiciţi din faţa voastră pe toţi
prin Sin şi se va întinde până la mia-
locuitorii ţării, şi să le stricaţi toate
zăzi de Cadeş-Barnea, apoi va merge
jertfelnicele, să le nimiciţi toţi idolii
către Haţar-Adar, trecând la Aţmon.
cei turnaţi, şi toţi stâlpii lor să-i sfărâ-
maţi. 5De la Aţmon, hotarul se va îndrepta
spre Râul Egiptului1 şi se va pogorî
53 Şi după ce-i veţi nimici pe toţi locu-
până la mare.
itorii ţării, voi să locuiţi într’însa, căci
vouă v’am dat pământul lor ca moşte- 6Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea
nire. cea Mare2 . Acesta va fi hotarul vostru
54 Pământul lor îl vei împărţi prin sorţi,
dinspre asfinţit.
după seminţiile voastre: celor mai nu- 7 Iar spre miazănoapte, hotarul vostru
meroşi le veţi da o moştenire mai mare, să-l trageţi de la Marea cea Mare până
iar celor mai puţin numeroşi le veţi da la muntele Hor;
o moştenire mai mică; fiecăruia unde- 8de la muntele Hor să-l trageţi spre
i va cădea sorţul, acolo să-i fie partea. Hamat, şi hotarul va atinge Ţedadul.
După neamurile voastre părinteşti veţi
9 De acolo va merge hotarul către Ţi-
împărţi moşia.
fron şi va atinge Haţar-Enan. Acesta
55 Dar dacă nu-i veţi nimici din faţa
să vă fie hotarul de miazănoapte.
voastră pe locuitorii ţării, atunci cei ră-
10 Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l
maşi din ei vor fi spini în ochii voştri şi
bolduri în coastele voastre, şi vrăjmaşi trageţi de la Haţar-Enan către Şefam;
au să vă fie’n ţara’n care veţi trăi, 11de la Şefam hotarul se va pogorî spre
56 şi ce-aveam Eu de gând să le fac lor,
Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-
vouă vă voi face”. 1 După o seamă de comentatori, braţul răsări-
4 Ebr.: „să-i alungaţi”; în variantă: „să-i depo- tean al Nilului.
sedaţi”. 2 Mediterana.
NUMERELE 35 284
a lungul malului Mării Chineret3 , pe 22 căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru
partea de răsărit. seminţia fiilor lui Dan;
12 De aici hotarul se va pogorî pe Ior- 23 căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pen-
dan şi se va sfârşi la Marea Sărată4 . tru seminţia fiilor lui Manase;
Aceasta va fi ţara voastră, după hota- 24 căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan,
rele ei de jur-împrejur”. pentru seminţia fiilor lui Efraim;
13 Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui
25 căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac,
Israel şi a zis: „Iată ţara pe care voi o
pentru seminţia fiilor lui Zabulon;
veţi moşteni prin sorţi, aceea pe care
Domnul a poruncit să li se dea la nouă 26 căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pen-
seminţii şi la jumătate din seminţia lui tru seminţia fiilor lui Isahar;
Manase. 27 căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi,
14 Căci seminţia fiilor lui Ruben şi se- pentru seminţia fiilor lui Aşer;
minţia fiilor lui Gad, după casele lor 28 căpetenia Pedael, fiul lui Amihud,
părinteşti, precum şi jumătate din se- pentru seminţia fiilor lui Neftali”.
minţia lui Manase şi-au primit partea
29 Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit
lor.
Domnul să le împartă fiilor lui Israel
15 Două seminţii întregi şi o jumătate ţara Canaanului.
de seminţie şi-au primit partea dincolo
de Iordan5 , la răsărit de Ierihon, spre
soare-răsare”.
35
16 Grăit-a Domnul cu Moise, zicând:
17 „Iată numele bărbaţilor care vă vor Cetăţile leviţilor şi cetăţile de scă-
împărţi pământul ca moştenire: Elea- pare.
zar preotul şi Iosua, fiul lui Navi.
1 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile
18 Veţi mai lua şi câte o căpetenie de fie-
Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonu-
care seminţie, să vă împartă pământul
lui, zicând:
ca moşie.
2 „Porunceşte fiilor lui Israel să le dea
19 Numele acestor bărbaţi sunt: Ca-
leviţilor, din moştenirea pe care ei o
leb, fiul lui Iefone, pentru seminţia lui
stăpânesc, cetăţi de locuit; şi le veţi da
Iuda;
leviţilor şi ţarinile de lângă şi dimpre-
20 Samuel, fiul lui Amihud, pentru se- jurul cetăţilor.
minţia fiilor lui Simeon;
3 Cetăţile vor fi pentru locuit; iar locu-
21 Elidad, fiul lui Chislon, pentru se-
rile de dincolo de ziduri vor fi pentru
minţia lui Veniamin; turmele lor şi pentru toate vitele lor.
3 Chineret se va numi mai târziu lacul Gheni-
4 Locurile de pe lângă cetăţile pe care le
zaret sau Marea Tiberiadei (deseori menţionate veţi da leviţilor se vor întinde’mprejur,
în Noul Testament).
4 Marea Moartă. plecând de la ziduri, pe o rază de două
5 Versetul e formulat ca o anticipaţie (profeţie mii de coţi1 .
sigură), ca şi cum autorul s’ar fi aflat deja pe te-
ritoriul Canaanului. 1 Un cot era egal cu aproximativ 45 centimetri.
NUMERELE 35 285
5 Veţi măsura în afara cetăţii latura pentru cei ce s’au aşezat la voi, ele vor
dinspre răsărit: două mii de coţi; la- fi cetăţi de scăpare în care să fugă tot
tura dinspre miazăzi: două mii de coţi; cel ce a ucis pe cineva fără să fi vrut.
latura dinspre apus: două mii de coţi; 16 Dacă l-a lovit cu armă de fier şi acela
şi latura dinspre miazănoapte: două a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va
mii de coţi, cetatea fiind în mijloc; aces- fi dat morţii.
tea vor fi pământurile lor de pe lângă 17 Dacă l-a lovit având în mână o pia-
cetăţi. tră care poate ucide şi acela a murit,
6 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat
fi cele şase cetăţi de scăpare, unde să morţii.
poată fugi cel ce ucide2 ; pe lângă ele, 18 Sau dacă l-a lovit având în mână
încă patruzeci şi două de cetăţi. ceva de lemn care poate ucide şi acela a
7 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va
fi, de toate, patruzeci şi opt de cetăţi, fi dat morţii.
ele şi ţarinile lor. 19 Rudenia de sânge ăa celui ucisî este
8 În privinţa cetăţilor pe care le veţi da cel care-l va ucide pe ucigaş; de cum îl
din moştenirea fiilor lui Israel: de la cei va întâlni, îl va ucide.
ce au mult, multe; de la cei ce au puţin, 20 Dacă-l va lovi din ură, sau dacă din
puţine; fiecare le va da leviţilor cetăţi răutate va arunca în el cu ceva şi acela
după moştenirea pe care a moştenit-o”. a murit,
9 Grăit-a Domnul către Moise, zicând: 21 sau dacă din invidie l-a lovit cu mâna
10 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi şi acela a murit, cel ce a lovit va fi dat
spune-le: Veţi trece Iordanul, în ţara morţii, că ucigaş este. Cel ce este rudă
Canaanului; de sânge cu cel ucis îl va ucide pe ucigaş
de’ndată ce-l va întâlni.
11 să vă rânduiţi cetăţile care au să vă
22 Dacă însă a lovit pe cineva din nebă-
fie de scăpare, pentru ca’n ele să fugă
gare de seamă sau dacă nu din răutate
tot ucigaşul care a ucis pe cineva fără
a aruncat cu ceva în el,
să fi vrut.
23 sau dacă, fără să-l fi văzut, a azvâr-
12 Cetăţile acestea vă vor fi vouă scă- lit o piatră asupră-i şi acela a murit,
pare de rudeniile celui ucis, aşa încât dar acesta nu i-a fost duşman şi nici
ucigaşul să nu fie omorât înainte de a n’a’ncercat să-i facă rău,
fi stat în faţa adunării, la judecată.
24 atunci adunarea după aceste rându-
13Cetăţile pe care le veţi da, cele şase ieli va judeca între ucigaş şi ruda de
cetăţi, vă vor fi de scăpare. sânge a celui ucis
14 Trei cetăţi veţi da dincolo de Iordan, 25 şi adunarea îl va scoate pe ucigaş din
şi trei cetăţi le veţi da în ţara Canaan mâinile rudeniei celui ucis; apoi adu-
15şi vor fi cetăţi de scăpare. Atât pen- narea îl va face să se întoarcă în ceta-
tru fiii lui Israel cât şi pentru străini şi tea lui de scăpare, unde fugise, iar el
va locui acolo până la moartea marelui
2 Se instituie dreptul de azil, dar numai pen-
preot care este miruit cu mir sfinţit3 .
tru criminalii care au ucis fără voie şi fără inten-
ţie (vezi mai departe). 3 Înscăunarea unui nou arhiereu era prilej de
NUMERELE 36 286
29 Acestea să vă fie rânduieli de ju- tru să dea, prin sorţi, pământ de moş-
decată din neam în neamurile voastre tenire fiilor lui Israel; şi tot stăpânului
şi’n toate locurile unde veţi trăi. nostru i s’a poruncit de la Domnul ca
moştenirea lui Salfaad, fratele nostru,
30 În privinţa celui ce ucide om, uciga- să le-o dea fiicelor acestuia.
şul va fi ucis potrivit unor mărturii; dar 3 Dacă însă ele vor deveni femei ale
nimeni nu va fi dat morţii pe temeiul cuiva din seminţiile fiilor lui Israel,
unei singure mărturii. atunci partea lor va fi desprinsă din
31 De la cel ce a ucis să nu primiţi răs- moşia părinţilor noştri şi, în timp ce
cumpărare pentru viaţa lui; cel vinovat se va adăuga la moşia seminţiei celor
de moarte va fi dat morţii. după care se vor mărita, ea se va des-
prinde din moşia noastră ce ni s’a cu-
32 De la cel fugit în cetate de scăpare să venit prin sorţi.
nu primiţi răscumpărare care să-i în- 4 Şi chiar în anul de jubileu al fiilor lui
găduie să locuiască în ţinutul său îna- Israel, partea lor se va adăuga la moşia
inte de moartea marelui preot. acelei seminţii în care ele s’au măritat,
şi partea lor se va şterge din moşia se-
33 Să nu spurcaţi pământul pe care lo-
minţiei părinţilor noştri”1 .
cuiţi; căci sângele este cel ce spurcă
pământul, iar pământul nu se va cu- 5 Aşadar, din porunca Domnului le-a
răţi de sângele vărsat pe el decât cu poruncit Moise fiilor lui Israel, zicând:
sângele celui ce l-a vărsat. „Drept grăieşte neamul fiilor lui Iosif.
Iată ce porunceşte Domnul pentru fii-
6
34 Să nu spurcaţi pământul pe care-l lo-
cele lui Salfaad: să se mărite cu cine le
cuiţi, pe care şi Eu îl locuiesc întru voi; place, dar numai după cei din neamul
căci Eu, Domnul, Eu locuiesc întru fiii părintelui lor.
lui Israel”.
7 În acest fel moşia fiilor lui Israel nu se
1 Despre
anul jubileu vezi Lv capitolul 25. La
amnistie pentru crimele de omucidere, când uci- jubileu se retrocedau pământurile vândute şi
gaşii puteau ieşi fără teamă de sub ocrotirea ce- cumpărate, dar legea nu prevăzuse nimic asupra
tăţilor de azil, întorcându-se acasă (v. 28). celor moştenite.
NUMERELE 36 287
Deuteronomul
1 când:
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a
Binefacerile lui Dumnezeu; ne- grăit nouă pe Horeb şi a zis: – Destul
mulţumirea poporului. aţi locuit în muntele acesta!
1 Iată cuvintele pe care le-a grăit Mo- 7 Întoarceţi-vă şi porniţi la drum;
ise către’ntregul Israel1 , dincolo de Ior- duceţi-vă în muntele Amoreilor şi la
dan, în pustiul Araba, din faţa Sufei, toţi vecinii lor: în Araba4 , în Munte,
între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi în Ţara-de-Jos5 , în Negheb6 pe ma-
Di-Zahab, lurile mării, în ţinutul Canaaneenilor
2 cale de unsprezece zile de la Horeb, şi’n preajma Libanului pân’la râul cel
în drumul de la muntele Seir, către mare al Eufratului.
Cadeş-Barnea. 8 Iată, datu-v’am ţara pe mână: intraţi
gea dată de Domnul prin Moise. nată valea Iordanului de lângă ţărmul nordic al
2 Luna Şebat (ianuarie-februarie), în cel de al Mării Moarte.
patruzecilea an de la ieşirea din Egipt. 5 Ţara-de-Jos: zona deluroasă dintre Munte
3 Verbul diasaféo, folosit numai aici în V. T., (centrul muntos al Palestinei) şi ţărmul Medite-
înseamnă a face lumină într’o chestiune oare- ranei.
care, a face pe cineva să vadă limpede, a da cuiva 6 Negheb: vezi nota de la Fc 12, 9 (partea de
instrucţiuni precise. Aşadar, Legea de pe Sinai sud a Palestinei, desemnată uneori prin „câm-
este reluată şi completată într’o amplă expunere pie”, „ţinutul pustiu” sau „miazăziua”).
DEUTERONOMUL 1 289
instanţele de judecată. Menţiune proprie Septu- 28, dar şi la Nm 13, 33, text în care „fiii lui Enac”
agintei. sunt descrişi ca nişte giganţi.
DEUTERONOMUL 1 290
soană. Relaţia omului cu Dumnezeu se consumă gata să-ţi primească poruncile. Menţionat pen-
nu numai individual, ci şi în contextul neamului tru prima oară în Iş 17, 9-16 drept comandant
căruia îi aparţine (ca şi, de altfel, în contextul de oaste, Iosua va deveni succesor al lui Moise la
întregii omeniri). conducerea Israeliţilor şi va cuceri Canaanul.
11 Despre Caleb vezi Nm 13, 30; 14, 24. 13 Referire la dispoziţia din Nm 33, 54.
DEUTERONOMUL 2 291
46Şi aţi locuit în Cadeş zile multe, că Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine
multe au fost zilele cât aţi şezut voi şi n’ai dus lipsă de nimic.
acolo. 8 Şi am trecut pe-alături de fraţii noş-
tri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir,
pe-alături de drumul Arabei, de la Elat
2 şi Eţion-Gheber; pe urmă ne-am întur-
nat şi am apucat pe calea pustiei Moa-
Străbătând ţinuturile Edomiţilor, bului.
Moabiţilor şi Amoniţilor. Înfrân- 9 Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în
gerea regelui Sihon. duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi
1 Apoi, întorcându-ne noi, am pornit
război asupră-le, pentru că din pămân-
prin pustie spre Marea Roşie, după tul lor nu vă voi da nimic în stăpânire:
cum îmi grăise Domnul, şi timp de Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot.
multe zile am mers împrejurul munte- 10 Înainte au locuit acolo Emimii, popor
lui Seir. mare, numeros şi înalt la statură, ca
2 Iar Domnul a zis către mine:
fiii lui Enac;
3 Ajunge de când umblaţi împrejurul 11 şi ei treceau drept Refaimi, ca fii
acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre ai lui Enac, dar Moabiţii i-au numit
miazănoapte! Emimi.
12 În Seir au trăit mai înainte şi Horeii;
4 Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum
veţi trece prin hotarele fiilor lui Esau , dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au ni-
1
18 Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui tuturor neamurilor ce se află sub cer:
Moab spre Ar2 ; cei ce vor auzi de numele tău se vor tul-
19 veţi fi foarte aproape de Amoniţi, dar bura şi se vor îngrozi’nainte-ţi.
să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să 26Din pustiul Chedemot am trimis soli
nu porniţi război asupră-le, pentru că la Sihon, regele Heşbonului, cu aceste
din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi cuvinte de pace:
da nimic în stăpânire: stăpânirea le-
27Trece-voi prin ţara ta; voi merge nu-
am dat-o fiilor lui Lot”.
mai pe drum, fără să mă abat nici la
20 (Acesta era socotit şi el a fi pămân- dreapta şi nici la stânga;
tul Refaimilor, căci Refaimii îl locui-
seră mai înainte; Amoniţii îi numeau 28tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu
Zomzomimi3 , care să mă hrănesc, şi tot pe bani apa
pe care s’o beau; nu vreau decât să trec
21 popor mare, numeros şi mai puternic
pe picioare,
decât voi, precum fiii lui Enac; Domnul
însă l-a nimicit de dinaintea [Amoni- 29 aşa cum au făcut pentru mine fiii
ţilor], aşa că aceştia s’au înstăpânit şi lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabi-
locuiesc în ţinuturile lor până’n ziua de ţii care locuiesc în Ar; aceasta, numai
azi, până voi trece Iordanul în ţara pe care
ne-o dă nouă Domnul, Dumnezeul nos-
22 aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui
tru.
Esau, cei ce locuiau în Seir, când i-a
prăpădit de dinainte-le pe Horei şi le- 30 Dar Sihon, regele Heşbonului, n’a
au luat în stăpânire ţinuturile şi s’au vrut ca noi să trecem pe la el, pentru
aşezat în ele până’n ziua de azi; că Domnul, Dumnezeul tău, i-a învâr-
23 şi [cum le-a făcut] şi Heveilor, cei ce toşat duhul şi i-a împietrit inima, aşa
locuiau în sate pân’la Gaza: i-au ni- ca el să fie dat în mâinile tale, aşa cum
micit Caftorimii, cei ce plecaseră din este acum.
Caftorim4 , şi s’au aşezat în locul lor). 31 Atunci mi-a zis Domnul: Iată, am
24 Acum, aşadar, sculaţi-vă!, porniţi-vă început să ţi-l dau în mână pe Sihon
şi treceţi valea Arnonului! Iată, ţi l-am Amoreul, regele Heşbonului, precum şi
dat în mână pe Sihon Amoreul, regele ţara lui; începe-ţi înstăpânirea peste
Heşbonului, precum şi ţara lui; începe- pământul său!
ţi înstăpânirea, fă război cu el! 32 Iar Sihon, regele Heşbonului, ne-a
25 Chiar de astăzi Eu încep să semăn ieşit înainte la Iahaţ, el şi tot poporul
spaima de tine şi frica de tine’naintea său, gata de luptă.
2 Despre Ar vezi nota de la Nm 21, 15. În Ver- 33 Dar Domnul, Dumnezeul nostru, ni
siunea Ebraică: „vei trece hotarul Moabului pe l-a dat pe mână şi l-am bătut, pe el şi
la Ar”. În LXX ed. Rahlfs: „la Seir”. pe fiii lui şi tot poporul lui.
3 „Zomzomimi”: „cei ce murmură”; cârtitori.
Par a fi identici cu Zuzimii menţionaţi în Fc 14, 34Atunci, la vremea aceea, i-am luat
5. noi toate cetăţile; fiecare cetate am
4 Septuaginta transcrie „Capadocienii” şi „Ca-
nimicit-o, iar din bărbaţii lor şi din fe-
padocia”. „Caftor”: locul de obârşie al Filisteni-
lor (cf. Ir 47, 4); o seamă de cercetători îl plasează meile lor şi din copiii lor n’am lăsat pe
în insula Creta. nimeni viu.
DEUTERONOMUL 3 293
35 Numai vitele le-am luat ca pradă, teală şi cetăţile neîntărite1 , care erau
precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile foarte multe.
pe care le cuceriserăm. 6 Le-am nimicit aşa cum făcuserăm şi
36 De la Aroer, care se află pe malul cu Sihon, regele Heşbonului; fiecare ce-
râului Arnon, şi de la cetatea cea din tate am nimicit-o: bărbaţi, femei şi co-
vale pân’la muntele Galaad n’a fost ce- pii.
tate care să ne fi scăpat; Domnul Dum- 7 Iar toate vitele şi ceea ce se jefuise de
nezeu a dat totul în mâinile noastre. prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.
37 Numai de pământul fiilor lui Amon 8 Atunci, la vremea aceea, am luat noi
nu ne-am apropiat: de malul întreg din mâinile celor doi regi ai Amoreilor
al râului Iaboc, de cetăţile ce sunt pe ţara de dincoace de Iordan, de la râul
munte şi de nimic din ceea ce ne-a po- Arnonului până la muntele Hermon
runcit nouă Domnul, Dumnezeul nos- 9 (Sidonienii numesc Hermonul Sirion,
tru. iar Amoreii îl numesc Senir),
10 toate cetăţile din şes, tot Galaadul şi
tot Vasanul, până la Salca şi Edreea,
3 cetăţi în ţara lui Og al Vasanului.
11 Căci numai Og, regele Vasanului,
Biruinţa asupra lui Og, regele Va- doar el mai rămăsese din Refaimi. Iată
sanului. patul lui, pat de fier, încă se mai află în
Rabotul fiilor lui Amon: de nouă coţi în
1 Întorcându-ne acolo, ne-am suit pe
lungime şi de patru coţi în lăţime, coţi
calea ce duce spre Vasan. Iar Og, re-
bărbăteşti.
gele Vasanului, ne-a ieşit înainte la
Edreea, el şi tot poporul său, gata de 12 Atunci, la vremea aceea, am luat
luptă. noi în stăpânire ţinutul acesta. De la
Aroer, care este lângă râul Arnon, pre-
2 Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de
cum şi jumătate din muntele Galaadu-
el, că’n mâinile tale l-am dat, pe el şi lui cu cetăţile lui l-am dat [seminţiilor]
tot poporul lui şi toată ţara lui; vei face lui Ruben şi Gad;
cu el ce-ai făcut cu Sihon, regele Amo-
13 iar ceea ce a rămas din Galaad, pre-
reilor, cel ce locuia în Heşbon.
cum şi tot Vasanul, ţara lui Og, le-am
3 Domnul, Dumnezeul nostru, l-a dat dat la jumătate din seminţia lui Ma-
în mâinile noastre şi pe Og, regele Va- nase (tot ţinutul Argob şi tot Vasanul
sanului, cu tot poporul lui, şi l-am bă- acela se socotea a fi ţara Refaimilor;
tut până n’a mai rămas din el sămânţă.
14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinu-
4 Atunci, la vremea aceea, i-am luat noi tul Argob până la hotarele Gheşuriţi-
toate cetăţile; n’a fost cetate pe care noi lor şi Maacatiţilor; iar [sălaşurile] Va-
să n’o fi luat de la ei: şaizeci de cetăţi, sanului le-a numit după numele său:
tot ţinutul din preajma Argobului, [ce sălaşurile lui Iair, [aşa cum sunt] până
se ţinea] de regele Og al Vasanului, astăzi).
5 toate, cetăţi întărite, cu ziduri înalte, 1 Literal: „cetăţile Ferezeilor”: ale celor ce lo-
15 Lui Machir i-am dat Galaadul; cel înalt; cine este oare Dumnezeu, în
16 iar [seminţiilor] lui Ruben şi Gad le- cer sau pe pământ, Care să facă aşa
am dat de la Galaad până la râul Ar- cum Tu ai făcut şi aşa cum Tu ai în-
non (hotarul e pe mijlocul râului) şi tărit?
până la râul Iaboc (râul este hotarul fi- 25 Ajută-mă dar să trec şi să văd
ilor lui Amon), pământul cel bun care este peste Ior-
17 precum şi Araba, cu Iordanul drept dan, muntele acela frumos şi Libanul.
hotar, de la Chineret până la Marea 26Din pricina voastră însă Domnul nu
Araba, Marea Sărată, la poalele mun- m’a luat în seamă şi nu m’a ascultat; şi
telui Fazga, spre soare-răsare. mi-a zis Domnul: Ajunge!; de-acum să
18 În acea vreme v’am poruncit eu vouă, nu mai vorbeşti de lucrul acesta!
zicând: Domnul, Dumnezeul vostru, 27 Suie-te pe vârful Fazgăi şi uită-te cu
v’a dat pământul acesta ca să-l stăpâ- ochii tăi spre apus şi spre miazănoapte
niţi; voi toţi, cei destoinici, înarmaţi-vă şi spre miazăzi şi spre răsărit şi vezi cu
şi mergeţi înaintea fraţilor voştri, fiii ochii tăi; căci tu nu vei trece Iordanul
lui Israel. acesta.
19 Numai femeile voastre, copiii voş- 28Dă-i porunci lui Iosua: întăreşte-l şi
tri şi vitele voastre (ştiu că aveţi vite îmbărbătează-l, căci el va merge înain-
multe) să rămână în cetăţile voastre pe tea acestui popor şi el va da în stăpâ-
care vi le-am dat, nire tot pământul pe care l-ai văzut.
20 până când Domnul Dumnezeu le 29 Aşa că noi am rămas în vale, aproape
va da fraţilor voştri odihnă aşa ca şi de templul lui Bet-Peor.
vouă, şi până când îşi vor lua şi ei în
stăpânire pământul pe care Domnul,
Dumnezeul vostru, li-l dă peste Iordan; 4
atunci vă veţi întoarce fiecare la moşia
sa pe care eu v’am dat-o.
Supunerea faţă de Lege.
21 Şi tot în vremea aceea i-am porun-
cit lui Iosua, zicând: Cu ochii voştri aţi 1 Şi acum1 , Israele, ascultă hotărârile
văzut tot ceea ce Domnul, Dumnezeul şi rânduielile pe care vă învăţ eu astăzi
nostru, a făcut cu aceşti doi regi; tot să le pliniţi, pentru ca voi să trăiţi şi
aşa va face Domnul, Dumnezeul nos- să vă înmulţiţi şi, intrând, să moşteniţi
tru, şi cu toate regatele prin care vei pământul pe care vi-l dă vouă Domnul,
trece. Dumnezeul părinţilor voştri.
22 Nu vă temeţi de ele, fiindcă Dom-
2 Să nu adăugaţi nimic la cuvântul pe
nul, Dumnezeul vostru, Însuşi El Se va care vi-l poruncesc eu, nici să lăsaţi
lupta pentru voi. ceva din el; păziţi poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru, pe care vi le po-
23 În vremea aceea m’am rugat Dom-
runcesc eu astăzi.
nului, zicând:
1 Introducere
concluzivă: Moise a încheiat ex-
24 Doamne, Doamne, Tu eşti Cel ce ai
punerea unor evenimente istorice şi trece acum
început să-i arăţi robului Tău tăria Ta la înfăţişarea actelor normative care vor alcătui
şi puterea Ta, mâna cea tare şi braţul „A Doua Lege”.
DEUTERONOMUL 4 295
3 Ochii voştri au văzut toate câte a vor trăi ei pe pământ, şi să-i înveţe şi
făcut Domnul, Dumnezeul nostru, cu pe fiii lor!
Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul vos- 11 Atunci v’aţi apropiat şi aţi stătut la
tru, a nimicit dintre voi pe tot omul poalele muntelui; iar muntele ardea cu
care i-a urmat lui Baal-Peor; foc până’n cer3 ; întuneric4 , beznă, vi-
4 dar voi, cei ce v’aţi lipit de Dom- for, vuiet mare5 !
nul, Dumnezeul vostru, toţi sunteţi vii 12 Iar Domnul v’a grăit din mijlocul fo-
până în ziua de astăzi. cului6 ; glasul cuvintelor Lui l-aţi au-
5 Iată, v’am învăţat rânduieli şi legi zit, dar vreo asemănare7 n’aţi văzut;
după cum mi-a poruncit mie Domnul, nimic, în afară de glas.
pentru ca voi aşa să le pliniţi în ţara’n 13 Atunci v’a vestit El legământul Său
care mergeţi s’o moşteniţi. pe care v’a poruncit să-l pliniţi, adică
6 Le veţi păzi şi le veţi plini, că aceasta cele zece porunci pe care le-a scris pe
este înţelepciunea voastră şi pricepe- două table de piatră.
rea înaintea tuturor neamurilor care 14În vremea aceea mi-a poruncit Dom-
vor auzi vorbindu-se de toate legiuirile nul să vă învăţ rânduielile şi legile pe
acestea şi vor zice: Iată popor înţelept care voi să le pliniţi în ţara în care in-
şi iscusit, neamul acesta mare! traţi ca s’o moşteniţi.
7 Într’adevăr, care este oare marele 15 – Păziţi-vă cu străşnicie sufletele; de
neam căruia să-i fie dumnezeii atât de vreme ce n’aţi văzut vreo asemănare
aproape aşa cum întru toate ne este atunci când Domnul v’a grăit la Horeb,
nouă Domnul, Dumnezeul nostru, ori în munte, din mijlocul focului,
de câte ori Îl chemăm?
16 să nu cădeţi în nelegiuirea de a vă
8 Sau care este marele neam căruia să
face vreun chip cioplit, nici vreo înfăţi-
i se fi dat rânduieli şi hotărâri drepte şare, nici vreo asemănare, fie ea bărbă-
aşa cum este toată Legea aceasta pe tească sau femeiască,
care o pun eu astăzi în faţa voastră?
17 nici asemănarea vreunei fiare din
9 Bagă de seamă asupră-ţi şi păzeşte-ţi
3 Ebr.: „până’n inima cerului”.
cu putere sufletul; să nu uiţi nimic din 4 Compară cu Iş 20, 21: „iar Moise a intrat în
lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi întunericul unde era Dumnezeu”.
şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate 5 Versiunea Ebraică omite „vuiet mare”. De
zilele vieţii tale; şi să-i înveţi pe fiii tăi altfel, Textul Ebraic cunoaşte mai multe va-
şi pe fiii fiilor tăi2 riante de traducere: „întuneric, nori şi în-
tunecime” (KJV); „întuneric, nor şi întune-
10 – ziua în care aţi stătut înaintea cime” (RSV); „întunericul norilor şi al nop-
Domnului, Dumnezeului vostru, la Ho- ţii’ntunecoase” (TOB); „ceru’ntunecat de nori
reb, ziua adunării când mi-a zis mie negri” (BJ); „întuneric, nor şi strat noros
de’ntuneric” (OSTY); „cer înconjurat de întune-
Domnul: Adună la Mine poporul ca să ric, de nori şi de beznă” (GALA). Septuaginta în-
asculte cuvintele Mele şi să înveţe a se tregeşte vizualul cu auditivul, dincolo de care se
teme de Mine în toate zilele pe care le consumă experienţa mistică a lui Moise.
6 Unele versiuni ale LXX adaugă: „în munte”.
2 În sensul: să povesteşti urmaşilor tăi despre 7 homoíoma = ceea ce seamănă cu cineva
toate lucrurile pe care le-ai văzut; principiul pre- sau ceva; imagine. Deseori tradus prin „formă”,
daniei orale, din generaţie în generaţie. „chip”.
DEUTERONOMUL 4 296
cele ce sunt pe pământ, nici asemăna- Domnul, Dumnezeul vostru, l-a înche-
rea vreunei păsări înaripate care zbo- iat cu voi, şi să nu vă faceţi chip cio-
ară sub cer, plit asemănător cu ceva din cele pe care
18 nici asemănarea vreunei vieţuitoare
Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a poruncit
11
ce se târăşte pe pământ, nici asemă- [să nu le asemeni] .
narea vreunui peşte din apele de sub 24 Căci Domnul, Dumnezeul tău, este
pământ. foc mistuitor, Dumnezeu gelos12 !
19 Sau, de vei privi la cer şi vei vedea 25 Iar de ţi se vor naşte fii şi nepoţi13
soarele şi luna şi stelele şi toată po- şi dacă, îmbătrânind voi în ţară, veţi
doaba cerului8 , să nu cumva să te’nşeli săvârşi fărădelege şi vă veţi face orice
şi să te închini lor, nici să le slujeşti, fel de chip cioplit şi veţi făptui ceea ce
lor, celor pe care Domnul, Dumnezeul e rău în ochii Domnului, Dumnezeului
tău, le-a împărţit tuturor neamurilor vostru, ca să-L mâniaţi,
de sub cer9 . iau ca martori astăzi cerul şi pămân-
26
20 Pe voi însă v’a luat asupră-Şi Dum- tul împotriva voastră, că repede şi de
nezeu şi v’a scos din cuptorul cel de tot veţi pieri din ţara spre care treceţi
fier10 , din Egipt, ca să-I fiţi Lui popor
Iordanul ca s’o moşteniţi; nu, multă
de moştenire aşa cum sunteţi acum. vreme nu veţi trăi într’însa, ci cu de-
21 Dar Domnul Dumnezeu S’a mâniat
săvârşire veţi pieri14 .
pe mine din pricina vorbelor voastre şi 27 Domnul vă va împrăştia prin toate
S’a jurat că eu nu voi trece Iordanul neamurile şi nu veţi rămâne decât pu-
acesta şi nu voi intra în ţara pe care ţini la număr în neamurile printre care
Domnul Dumnezeu ţi-o dă ţie ca moş- Domnul vă va risipi.
tenire. 28 Acolo veţi sluji la dumnezei străini,
22Da, eu voi muri în ţinutul acesta; eu la lucruri făcute de mâini omeneşti din
nu voi trece Iordanul acela, în timp ce lemn şi din piatră, care nu văd şi nici
voi veţi trece şi veţi lua în stăpânire nu aud, care nu mănâncă şi nici nu
pământul acela bun. simt15 .
23 Luaţi aminte asupră-vă, ca nu 11 E vorba de animalele şi elementele naturii
cumva să uitaţi legământul pe care enumerate în vv. 16-19, versete care, de altfel,
nu sunt altceva decât detalierea poruncii a doua
8 Pentru „podoaba cerului” vezi nota de la Fc (Iş 20, 4-5; Dt 5, 8-10). Toate aceste animale
2, 1. şi elemente făceau parte din cultele idolatre ale
9 Elementele naturale sunt un bun comun al Egiptenilor, Asiro-Babilonienilor şi ale popoare-
tuturor neamurilor, în timp ce Dumnezeu i Se lor din Canaan.
12 Pentru „Dumnezeu gelos” vezi nota de la Iş
descoperă numai poporului ales. Întregul episod
reprezintă o puternică pledoarie pentru monote- 20, 5. Expresia se repetă aici în acelaşi context
ism, un monoteism despovărat de orice urmă de (Dumnezeu nu admite „mariajul sau adulterul
idolatrie. spiritual” cu nici o altă divinitate).
10 „Cuptorul cel de fier”, metaforă pentru 13 Literal: „şi fii din fiii tăi”.
14 În sensul: veţi pieri ca naţiune.
groaznicele chinuri îndurate de Israel în Egipt.
Dacă însă, potrivit unor filologi, se traduce „cup- 15 Deseori tradus prin „nu miros” sau „nu au
torul cel pentru fier” (furnal), atunci exegeza im- miros”. Verbul osfraíno înseamnă „a simţi”, cu
plică ideea purificării poporului ales în urma tre- nuanţa simţului olfactiv al câinelui care discerne
cerii lui prin probele de foc ale Egiptului. prin miros.
DEUTERONOMUL 4 297
46dincolo de Iordan, în vale, faţă’n faţă 5 iar eu în acest timp stăteam între
cu Bet-Peorul, în ţara lui Sihon, regele Domnul şi voi ca să vă spun cuvântul
Amoreilor, care a trăit în Heşbon, cel Domnului, de vreme ce voi v’aţi temut
pe care-l bătuseră Moise şi fiii lui Israel de faţa focului şi nu v’aţi suit în munte.
după ieşirea lor din Egipt El a zis2 :
47 şi s’au înstăpânit în ţara lui, ca şi în 6 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel
ţara lui Og, regele Vasanului, cei doi ce te-am scos din ţara Egiptului, din
regi ai Amoreilor ce se aflau dincolo de casa robiei.
Iordan, spre soare-răsare, 7 Să nu ai alţi dumnezei în afară de
48 de la Aroer, care este pe malul râului Mine.
Arnon, până la muntele Sihon (adică 8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo ase-
Hermon), mănare cu ceva din câte sunt în cer,
49cu toată Araba de dincolo de Iordan, acolo sus, ori din câte sunt pe pământ,
spre soare-răsare20 , la poalele munte- aicea jos, ori din câte sunt în apele de
lui Fazga. sub pământ3 ;
să nu te închini lor, nici să le slujeşti;
9
că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu
5 sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina
părinţilor o dă pe seama copiilor pân’la
Întărirea celor zece porunci. Pur- al treilea şi-al patrulea neam pentru
tarea lui Israel şi cuvântarea lui cei ce Mă urăsc,
Moise. 10 dar Mă milostivesc pân’la al miilea
1 Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis: neam spre cei ce Mă iubesc şi-Mi pă-
„Ascultă, Israele, poruncile şi rânduie- zesc poruncile.
lile pe care le grăiesc eu astăzi în au- 11Să nu iei numele Domnului, Dum-
zul urechilor voastre; le veţi învăţa şi nezeului tău, în deşert, că nu va lăsa
le veţi păzi întru faptă. Domnul nepedepsit pe cel ce ia în de-
2 Domnul, Dumnezeul vostru, a înche- şert numele Lui.
iat cu voi legământ în Horeb. 12 Păzeşte ziua odihnei, ca s’o sfin-
3 Nu cu părinţii voştri a încheiat Dom- ţeşti, aşa cum ţi-a poruncit ţie Domnul,
nul legământul acesta, ci cu voi, cu voi Dumnezeul tău.
cei ce sunteţi astăzi aici cu toţii vii1 . 13 Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate
4 Faţă către faţă a grăit Domnul cu voi, treburile,
în munte, din mijlocul focului; 14 dar ziua a şaptea este odihna Dom-
20 Versiunea Ebraică adaugă: „până la Marea nului, Dumnezeului tău; în ea să nu
Araba” (în concordanţă cu 3, 17). faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău,
1 Idee înaltă asupra simultaneităţii generaţii-
2 Versetele 6-21 reprezintă repetarea Decalo-
lor în faţa lui Dumnezeu; prin eternitatea Lui şi
convieţuirea în El, oricare generaţie devine con- gului din Iş 20, 2-17, cu o seamă de adaosuri şi
temporană cu cele ce au precedat-o şi cu cele ce-i diferenţe întregitoare.
urmează. Principiu preluat şi dezvoltat de Pă- 3 „Apele de sub pământ”: e vorba de apele sub-
rintele Stăniloae în teologia responsabilităţii so- terane, dar şi de acelea pe care, potrivit cosmo-
lidare la Judecata de Apoi. logiei biblice, stă pământul.
DEUTERONOMUL 5 299
nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba de tunet, şi altceva n’a mai grăit; şi le-
ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici a scris pe două table de piatră şi mi le-a
orice dobitoc al tău, nici străinul ce lo- dat mie.
cuieşte la tine4 , pentru ca robul tău şi Şi a fost că după ce I-aţi auzit gla-
23
roaba ta să se odihnească întocmai ca sul din mijlocul focului6 – şi muntele
şi tine5 . ardea în pară de foc –, v’aţi apropiat
15 Adu-ţi aminte că slugă ai fost în de mine toate căpeteniile seminţiilor
ţara Egiptului şi că Domnul, Dumne- voastre, cu bătrânii voştri,
zeul tău, te-a scos de acolo cu mână 24 şi aţi zis: Iată, Domnul, Dumnezeul
tare şi cu braţ înalt; iată de ce ţi-a po- nostru, ne-a arătat slava Sa7 , iar noi I-
runcit ţie Domnul, Dumnezeul tău, să am auzit glasul din mijlocul focului; azi
păzeşti ziua odihnei şi s’o sfinţeşti. am văzut cum va grăi Dumnezeu către
16Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, om şi acesta va rămâne viu.
aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dum- 25Acum, însă, noi nu vrem să murim;
nezeul tău, ca să-ţi fie ţie bine şi să că focul acesta mare ne va mistui; de
trăieşti ani mulţi pe pământul pe care vom mai auzi glasul Domnului, Dum-
Domnul, Dumnezeul tău, ţi-l dă ţie. nezeului nostru, vom muri.
17 Să nu ucizi. 26 Căci este oare vreun om care să audă
18 Să nu te desfrânezi. glasul Dumnezeului Celui viu grăind
19 Să nu furi. din mijlocul focului, cum am auzit noi,
şi să rămână viu?
20 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva
aproapelui tău prin mărturie minci- 27 Apropie-te dar tu şi ascultă câte-ţi va
noasă. spune ţie Domnul, Dumnezeul nostru,
şi apoi ne vei spune tu nouă toate câte
21 Să nu râvneşti la femeia aproape-
ţi-a grăit Domnul, Dumnezeul nostru,
lui tău; să nu râvneşti casa aproapelui
şi noi le vom asculta şi le vom plini. . .
tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici
roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, 28 Iar Domnul a auzit glasul cuvinte-
nici orice dobitoc al lui, nici nimic din lor voastre grăind către mine şi mi-a
cele ce sunt ale aproapelui tău! zis Domnul: Auzit-am glasul cuvinte-
lor acestui popor, pe care l-au grăit că-
22 Cuvintele acestea le-a grăit Dom-
tre tine; tot ce-au grăit este bine.
nul către toată adunarea voastră, în
munte, din mijlocul focului, al norului, 29 Numai de-ar avea într’înşii aceeaşi
al întunericului şi-al furtunii, cu glas inimă să se teamă de Mine şi’n toată
vremea să-Mi păzească poruncile, ca
4 Ebr.: „străinul ce se află’n porţile tale” = ce
să le fie bine, şi lor, şi fiilor lor în veac!
se află’n cetăţile (aşezările) tale. „Poarta” cetăţii
antice orientale domina o piaţă unde se ţineau 30 Du-te şi spune-le: Întoarceţi-vă la
întrunirile, judecăţile obşteşti şi orice alte ac- sălaşele voastre!
ţiuni de interes public. În imperiul otoman „Îna-
lta Poartă” desemna însăşi capitala. 31Tu însă rămâi aici cu Mine, iar Eu îţi
5 De la „pentru ca. . . ”, completare în spiritul voi spune toate poruncile, hotărârile şi
umanitar general al Deuteronomului. În unele
6 Ebr.: „din mijlocul întunericului”.
variante ale Septuagintei, robului şi roabei i se
adaugă: „şi dobitocul tău”. 7 Textul Ebraic adaugă: „şi măreţia Sa”.
DEUTERONOMUL 6 300
rânduielile pe care tu trebuie să-i în- şirea lor din ţara Egiptului1 : Ascultă,
veţi să le păzească în ţara pe care Eu Israele: Domnul, Dumnezeul nostru,
le-o dau s’o moştenească. este singurul Domn2 .
32 Aşadar, aveţi grijă să faceţi aşa cum 5 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul
v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vos- tău, din toată inima ta, din tot sufletul
tru, şi să nu vă abateţi nici la dreapta, tău şi din toată puterea ta.
nici la stânga! 6 Cuvintele acestea pe care ţi le spun
fără ca biruitorul să aibă dreptul de a se înfrupta înseamnă „faţă”, dar şi „persoană” (limba ro-
din ele. Dar, pentru ca el să nu fie cumva ispi- mână păstrează acest înţeles în expresia „faţă
tit s’o facă, atunci erau totalmente distruse: ro- bisericească”). Aşadar, pedeapsa dumnezeiască
bii, ucişi; bunurile, arse. De aici, expresia „a da are în vedere răspunderea personală a fiecăruia
anatemei” a devenit echivalentă cu „a nimici”, „a din cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, în timp ce ver-
stârpi”, „a da pierzării”; a anatemiza pe cineva = setul precedent atestă mila infinită şi nediscri-
a-l blestema la pieire. minatorie a lui Dumnezeu, cu efecte şi asupra
DEUTERONOMUL 7 303
mânca pâinea; nu vei socoti şi nici nu-ţi vei mi- nezeul tău, este Cel ce merge înaintea
cşora îmbucăturile, gândind să-ţi mai rămână şi ta; foc mistuitor, El îi va surpa, El îi
pe mâine. va pune pe fugă de dinainte-ţi, El îi va
6 Verbul metallévo, folosit numai aici în V. T.,
8 Ebr.: „această bogăţie” (belşugul Canaanu-
îşi are sensurile legate de existenţa, săparea sau
exploatarea unei mine (din care se extrag meta- lui).
lele). Poetul V. Voiculescu îşi va asemăna sufle- 9 Sintagma „pe cer şi pe pământ” e proprie
nimici degrab, aşa cum ţi-a grăit ţie tră scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe
Domnul. ele erau scrise toate cuvintele pe care
4 După ce Domnul, Dumnezeul tău, va Domnul vi le-a grăit în munte, din mij-
nimici aceste neamuri de dinaintea fe- locul focului, în ziua adunării.
ţei tale, tu să nu zici în inima ta: Din 11 Şi a fost că, după patruzeci de zile
pricina dreptăţii mele m’a adus Dom- şi patruzeci de nopţi, mi-a dat Dom-
nul să moştenesc acest pământ bun!, nul cele două table de piatră, tablele
de vreme ce din pricina fărădelegilor legământului.
lor va nimici Domnul aceste neamuri 12 Şi mi-a zis Domnul: Scoală-te şi te
de dinaintea feţei tale. pogoară repede de aici, că poporul tău
5 Nu din pricina dreptăţii tale şi nu din s’a ticăloşit3 , cel pe care tu l-ai scos din
pricina curăţiei inimii tale vei intra tu ţara Egiptului; repede s’au abătut de
să le moşteneşti pământul, ci din pri- la calea pe care le-am poruncit-o: şi-au
cina păgânătăţii lor va nimici Domnul făcut loruşi chip turnat.
aceste neamuri de dinaintea feţei tale, 13 Şi mi-a grăit Domnul: De mai multe
şi pentru ca să’ntărească legământul ori ţi-am grăit şi am zis: Am văzut po-
cu care Domnul li S’a jurat părinţilor porul acesta, şi iată că-i popor tare la
voştri, Avraam, Isaac şi Iacob. cerbice.
6 Şi vei cunoaşte astăzi că nu din pri- 14 Lasă-Mă dar acum să-i nimicesc şi
cina dreptăţii tale îţi dă Domnul, Dum- numele să li-l sting de sub cer, iar pe
nezeul tău, pământul acesta bun să-l tine te voi face neam mare şi tare şi mai
moşteneşti, de vreme ce tu eşti un po- numeros decât acesta. . .
por tare la cerbice2 . 15 Eu atunci m’am întors şi m’am po-
7 Adu-ţi aminte şi nu uita cât L-ai mâ- gorât din munte, iar muntele ardea în
niat tu pe Domnul, Dumnezeul tău, în foc, iar cele două table ale mărturiilor
pustie: din ziua când aţi ieşit din Egipt erau în amândouă mâinile mele.
şi pân’ ce-aţi poposit în locul acesta, voi 16 Şi văzând că voi păcătuiserăţi înain-
n’aţi contenit să nu vă’ncredeţi în Dom- tea Domnului, Dumnezeului vostru, că
nul. v’aţi făcut un viţel turnat şi că atât de
8 La Horeb L-aţi mâniat pe Dom- repede v’aţi abătut de la calea pe care
nul, iar Domnul într’atât S’a întărâtat Domnul vă poruncise s’o urmaţi,
asupră-vă încât voia să vă dea pierză- 17 am luat cele două table şi le-am
rii. aruncat din mâinile mele şi’n faţa
9 Când m’am suit eu în munte să iau voastră le-am sfărâmat.
tablele de piatră, tablele legământului 18 Şi pentru a doua oară m’am rugat
pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am înaintea Domnului; ca şi întâia oară,
stat în munte patruzeci de zile şi pa- patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi
truzeci de nopţi; pâine n’am mâncat şi n’am mâncat pâine şi n’am băut apă,
apă n’am băut. din pricina păcatelor voastre cu care-
10 Domnul mi-a dat două table de pia- aţi păcătuit făcând ceea ce e rău înain-
2 „Tare la cerbice”: cu ceafa groasă; inflexibil; 3 Literal: „s’a nelegiuit”; trăieşte în fărăde-
tea Domnului, Dumnezeului vostru, ca lui, atât m’am rugat – căci Domnul Se
să-L mâniaţi. rostise să vă nimicească –
19 Îngrozit eram de mânia şi de ur-
gia cu care Domnul Se mâniase pe voi 26şi m’am rugat lui Dumnezeu, zicând:
într’atât încât voia să vă nimicească. Doamne, Doamne, Împărat al dumne-
Iar Domnul m’a ascultat şi de data zeilor9 , nu-l da pierzării pe poporul
aceasta. Tău – moştenirea Ta – pe care l-ai eli-
berat cu puterea Ta cea mare, pe cei ce
20 Chiar şi pe Aaron Se mâniase Dom-
Tu i-ai scos din ţara Egiptului cu ma-
nul foarte tare, încât şi pe el voia să-l
rea Ta putere, cu mâna Ta cea tare şi
dea pierzării; atunci, în chiar vremea
cu braţul Tău cel înalt!
aceea, eu m’am rugat şi pentru Aaron.
21 Iar păcatul vostru, viţelul pe care-l 27 Adu-ţi aminte de Avraam, Isaac şi
făcuserăţi, l-am luat, l-am ars cu foc, l- Iacob, robii Tăi, cărora Te-ai jurat pe
am zdrobit şi l-am pisat bine până ce Tine Însuţi; nu te uita la cerbicia aces-
s’a făcut mărunt şi arăta ca praful, iar tui popor, la reaua lui credinţă, la pă-
praful l-am aruncat în pârâul ce se co- catele lui,
bora din munte.
4 5
22 Şi la Tabera , şi la Masa , şi 28 ca nu cumva cei ce trăiesc în ţara
6
la Chivrot-Hataava L-aţi mâniat pe din care Tu ne-ai scos să zică: Pentru
Domnul, Dumnezeul vostru. că Domnul n’a fost în stare să-i ducă’n
23 Când Domnul v’a trimis din Cadeş- ţara pe care le-o spusese şi pentru că
Barnea, zicând: Suiţi-vă şi moşteniţi [astfel] i-a urât, de aceea i-a scos, ca să-
pământul pe care Eu vi l-am dat. . . , i omoare’n pustie. . .
voi v’aţi împotrivit poruncii Domnului,
Dumnezeului vostru, şi nu I-aţi dat 29 Ei sunt poporul Tău – moştenirea Ta
crezare şi n’aţi ascultat de glasul Său. – pe care i-ai scos din ţara Egiptului cu
marea Ta putere, cu mâna Ta cea tare
24 Neascultători de Domnul aţi fost din
şi cu braţul Tău cel înalt.
ziua’n care El vi S’a făcut cunoscut7 .
25 Patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi m’am rugat8 eu înaintea Domnu-
4 Pentru „Tabera” vezi Nm 11, 3 şi nota. la pământ”. Septuaginta foloseşte verbul déo =
5 Vezi Iş 17, 1-7. „a se ruga”, din care derivă substantivul déisis =
6 Vezi Nm 11, 31-34.
„rugăciune”, dar cu particularitatea că e o rugă-
7 Ebr.: „din ziua’n care eu v’am cunoscut”; for- ciune pentru cei ce sunt în nevoie şi au trebuinţă
mulare ce exprimă o constatare a lui Moise şi de mijlocire.
limitată la durata relaţiei dintre acesta şi po- 9 Expresia „Împărat al dumnezeilor”, proprie
porul ales. Septuaginta pune constatarea pe Septuagin-tei, nu se află în Textul Masoretic (ca
seama lui Dumnezeu Însuşi şi, într’o interpre- „Dumnezeu al dumnezeilor” cum este întâlnită
tare mai largă, o împinge până la începutul nea- în 10, 17, ca şi în Ps 135, 2). Ea nu vrea să în-
mului omenesc, ştiut fiind că Dumnezeu i S’a semne că Domnul ar fi mai-marele zeilor, într’o
descoperit (S’a făcut cunoscut) omului încă din ierarhie pseudo-religioasă, ci că Dumnezeu Uni-
epoca paradisiacă, atunci când s’a manifestat în- cul şi Atotputernicul dispune de dumnezeii cei
tâia şi marea neascultare a acestuia faţă de Cre- mincinoşi în mod discreţionar. De altfel, în nu-
atorul său. mele Unicului Dumnezeu sfărâmase Moise viţe-
8 Ebr.: „m’am prosternat”; „am căzut cu faţa lul de aur, falsul dumnezeu al Israeliţilor.
DEUTERONOMUL 10 308
6 (Fiii lui Israel au plecat din Beerot- Dumnezeului tău, şi hotărârile Lui pe
Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit care ţi le spun eu astăzi ca să-ţi fie ţie
Aaron şi acolo a fost îngropat; iar Elea- bine?
zar, fiul său, a devenit preot în locul lui. 14 Iată, al Domnului, Dumnezeului
7 De acolo au plecat la Gudgod, şi din tău, este cerul şi cerul cerului, pămân-
tul şi toate câte sunt într’însul;
1 Ebr. adaugă: „în ziua adunării”.
2 Următoarele patru versete (6-9) reprezintă o
15 dar numai pe părinţii voştri i-a ales
digresiune asupra unui itinerar preluat dintr’o
Domnul ca să-i iubească, şi pe urmaşii
tradiţie uşor diferită faţă de cea consemnată în lor de după ei, pe voi v’a ales El mai
Nm 33, 30-38 (acolo, de pildă, se relatează că mult decât toate neamurile, aşa [cum
moartea lui Aaron a avut loc în muntele Hor). este] în ziua de azi.
Pentru o mai bună explicitare am pus textul în
paranteză. 16 Tăiaţi-vă’mprejur învârtoşarea ini-
DEUTERONOMUL 11 309
de alt neam care a cerut azil şi a fost acceptat ale Septuagintei): „şaptezeci de suflete”. Asupra
într’o comunitate (familie, trib, naţiune). Vezi acestei nepotriviri vezi nota de la Iş 1, 5.
acest sens la Iş 12, 48, 49; 20, 10 etc. 1 Reluarea ideii din 5, 3 (vezi nota).
DEUTERONOMUL 11 310
mijlocul a tot Israelul, pe ei, familiile 15 şi’n ţarinile tale va da iarbă pentru
lor, corturile lor şi toată fiinţa ce se ţi- animalele tale. Dar dacă vei mânca şi
nea de ei, te vei sătura,
7 căci ochii voştri sunt cei ce au văzut 16ia aminte la tine însuţi ca nu cumva
toate lucrurile Domnului cele mari pe să te-apuce mărinimia4 , să călcaţi pe-
care El le-a făcut astăzi întru voi. alături, să slujiţi pe la dumnezei stră-
8 Să păziţi toate poruncile Lui pe care ini şi să vă închinaţi lor,
vi le poruncesc eu astăzi, ca să fiţi vii şi 17 să-L aprindeţi pe Domnul asupră-
să vă înmulţiţi şi să intraţi şi să moşte- vă cu mânie şi să vă’nchidă cerul ca
niţi pământul spre care veţi trece Ior- să nu fie ploaie, şi pământul să nu-şi
danul, acolo!2 , să-l moşteniţi, dea roadele, iar voi să pieriţi degrab de
9 ca să dăinuiţi îndelung în ţara pe care pe pământul cel bun pe care vi l-a dat
Domnul li S’a jurat părinţilor voştri să vouă Domnul.
le-o dea, lor şi urmaşilor lor de după ei, 18Puneţi dar aceste cuvinte în inima
ţara’n care curge lapte şi miere. voastră şi’n sufletul vostru; legaţi-le ca
10 Căci pământul la care mergi tu ca semn la mână şi neclintite să le aveţi
să-l stăpâneşti nu este ca pământul înaintea ochilor5 .
Egiptului din care aţi ieşit, acolo unde,
19 Daţi-le ca învăţătură fiilor voştri;
după ce semănai sămânţa, îl adăpai cu
vorbeşte-le de ele când şezi acasă, când
picioarele3 , ca pe o grădină de legume;
mergi pe cale, când te culci şi când te
11 ci pământul la care mergi tu să-l scoli.
moşteneşti e pământ cu munţi şi văi,
care se adapă din ploaia cerului, 20 Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre
şi pe porţile voastre,
12 un pământ asupra căruia Dom-
nul, Dumnezeul tău, veghează puru- 21 pentru ca zilele voastre şi zilele copi-
rea; ochii Domnului, Dumnezeului tău, ilor voştri în ţara pe care Domnul li S’a
sunt asupră-i de la’nceputul anului jurat părinţilor voştri că le-o va da să
pân’la sfârşitul anului. sporească precum zilele cerului deasu-
pra pământului.
13 Şi va fi că dacă veţi asculta cu luare-
aminte toate poruncile pe care ţi le po- 22 Şi va fi că dacă’ntru auz veţi auzi
runcesc eu astăzi: să-L iubeşti pe Dom- toate poruncile acestea pe care vă po-
nul, Dumnezeul tău, şi să-I slujeşti din runcesc eu astăzi să le pliniţi: să-L iu-
toată inima şi din tot sufletul tău, biţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să
14 El îi va da pământului tău ploaie 4 Literal: „să nu ţi se lăţească inima”. Ex-
la vreme, timpurie şi târzie, şi tu îţi presie ironică la adresa celui ce se îndestulează
vei aduna grâul şi vinul şi untdelem- uitându-L pe Cel ce i-a dat belşugul şi arătându-
nul tău, şi disponibilitatea pentru un fel de ecumenism
„avant la lettre”. Textul Masoretic, pe lângă fap-
2 „acolo!” pare a indica gestul prin care Moise tul că izolează fraza precedentă, legând-o conclu-
arată Ţara Făgăduinţei, în care el, totuşi, nu va ziv de prima parte a versetului 15, foloseşte o ex-
ajunge. Amănunt specific Septuagintei. presie mai directă: „ia seama ca nu cumva să-ţi
3 Aluzie la tehnica irigaţiilor egiptene: fie o fie inima înşelată”.
roată hidraulică acţionată prin pedalare, fie şan- 5 Pentru varianta masoretică vezi nota de la 6,
umblaţi în toate căile Lui şi să vă lipiţi 30 (Iată, nu sunt aceştia dincolo de Ior-
de El, dan, înapoia drumului dinspre soare-
23 atunci Domnul va alunga toate po-
apune, în ţara Canaaneenilor care lo-
poarele acestea de la faţa voastră şi cuiesc la apus de 8
Ghilgal, aproape de
veţi stăpâni popoare mai mari şi mai stejarul Mamvri ?).
puternice decât voi. Şi pentru că voi treceţi Iordanul spre
31
ilor lor să le mistuiţi în foc, iar numele Dumnezeului vostru, voi şi fiii voştri şi
lor să-l stârpiţi din locul acela. fiicele voastre şi robii voştri şi roabele
4 Nu tot aşa însă îi veţi face Domnului, voastre, precum şi levitul cel din por-
Dumnezeului vostru, ţile voastre3 , de vreme ce el n’are parte
şi moştenire cu voi.
5 ci în locul pe care Domnul, Dumne-
zeul vostru, îl va alege în una din cetă- 13 Fereşte-te ca nu cumva să-ţi aduci
odihna şi’n moştenirea pe care v’o dă tăţile tale zeciuiala din grâul tău, din
Domnul, Dumnezeul vostru. vinul tău şi din untdelemnul tău, nici
întâi-născuţii cirezilor tale şi pe ai tur-
10 După ce veţi trece Iordanul şi vă veţi
melor tale, nici prinoasele voastre de
aşeza în ţara pe care v’o dă vouă ca
făgăduinţă, câte le veţi făgădui, nici
moştenire Domnul, Dumnezeul vostru,
darurile voastre cele de bunăvoie, nici
când El vă va odihni dinspre partea tu-
pârga’n ridicarea mâinilor voastre,
turor vrăjmaşilor care vă’mpresoară şi
când veţi locui la adăpost de spaime, 18 ci’n locul acela pe care-l va alege
Domnul, Dumnezeul tău, acolo le vei
11 atunci, în locul pe care Domnul,
mânca în faţa Domnului, Dumnezeu-
Dumnezeul vostru, îl va alege spre a
lui tău, tu şi fiul tău şi fiica ta şi robul
I se chema numele, acolo veţi aduce
tău şi roaba ta, levitul şi străinul care
tot ceea ce vă poruncesc eu astăzi:
este’n cetăţile tale; şi’n faţa Domnului,
arderile-voastre-de-tot, jertfele voas-
Dumnezeului tău, te vei veseli de toate
tre, zeciuielile voastre, pârga ridicată
câte-au făcut mâinile tale.
de mâinile voastre, şi toate cele alese
3 Adică „cel din cetăţile voastre”.
din darurile pe care I le veţi făgădui 4 Vânatul constituia o „hrană profană”; carnea
Domnului, Dumnezeului vostru.
nu era supusă nici unei interdicţii sau restricţii
12 Să vă veseliţi în faţa Domnului, rituale, putând fi consumată oricând şi oriunde.
DEUTERONOMUL 13 313
19 Ia seama să nu-l părăseşti pe levit, în ceea ce-ţi poruncesc eu ţie astăzi, ca să-
toată vremea cât vei trăi pe pământ. ţi fie bine, ţie şi copiilor tăi în veac, de
20 Iar dacă Domnul, Dumnezeul tău, vei face [astfel] ce e bun şi plăcut în faţa
îţi va lărgi hotarele, aşa cum ţi-a spus, Domnului, Dumnezeului tău.
şi dacă tu vei zice: – Am să mănânc 29 Când Domnul, Dumnezeul tău, va
carne. . . , [şi aceasta] pentru că su- pierde de la faţa ta neamurile la care
fletul tău doreşte să mănânce carne, tu mergi să le iei pământu’n stăpânire,
mânâncă’ntr’adevăr carne după pofta după ce te vei înstăpâni asupră-le şi le
sufletului tău. vei locui ţara,
21 Dacă locul pe care Domnul, Dumne- 30 atunci ia seama asupră-ţi ca, după ce
zeul tău, l-a ales să I se cheme’ntr’însul ele vor pieri de dinainte-ţi, nu cumva
numele va fi departe de tine, atunci să te ispiteşti a călca pe urmele lor; să
să’njunghii din cirezile tale şi din tur- nu te ispiteşti spre dumnezeii lor, zi-
mele pe care ţi le-a dat Dumnezeul tău, când: – Cum oare le-au slujit neamu-
aşa cum ţi-am poruncit eu, şi’n cetăţile rile acestea dumnezeilor lor? Şi eu voi
tale să mănânci după pofta sufletului face la fel!. . .
tău. 31 Să nu-I faci aşa Domnului, Dum-
22 Cum se mănâncă cerbul şi căprioara, nezeului tău; căci urâciunile pe care
aşa le vei mânca; şi cel necurat din mij- Domnul le-a urât, pe acelea le-au făcut
locul tău, şi cel curat deopotrivă vor ele dumnezeilor lor: că chiar şi pe fiii
mânca. lor şi pe fiicele lor le-au ars cu foc dum-
23 Dar ia bine seama să nu mănânci nezeilor lor5 .
sânge, pentru că sângele este suflet; să 6
32 Tot cuvântul pe care ţi-l poruncesc
nu mănânci sufletul laolaltă cu carnea; eu astăzi, pe acela să-l păzeşti întru
24 să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe faptă; nimic să nu-i adaugi şi de nimic
pământ precum apa; să nu-l lipseşti.
25 să nu-l mănânci, ca să-ţi fie bine, ţie
şi copiilor tăi de după tine, de vei face
[astfel] ce e bun şi plăcut în faţa Dom- 13
nului, Dumnezeului tău.
Pedepsirea celor ce îndeamnă la
26 Numai sfintele tale prinoase, de le
idolatrie.
vei avea, şi darurile tale de făgăduinţă,
5 E vorba de jertfele umane (îndeosebi copii) pe
pe acelea le vei lua şi vei veni la locul
pe care Domnul, Dumnezeul tău, Şi l-a care neamurile păgâne ale Canaanului i le adu-
ceau lui Moloh. Vezi Lv 18, 21 şi nota.
ales ca într’însul să I se cheme numele. 6 În Versiunea Ebraică, acest verset este pri-
27 Îţi vei face arderile-tale-de-tot; căr- mul din capitolul următor (care va avea, deci, 19
nurile le vei aduce pe jertfelnicul Dom- versete). Tot aşa e situat în Septuaginta ediţia
Rahlfs. Versiunea de faţă păstrează însă ordi-
nului, Dumnezeului tău; sângele jert- nea din alte versiuni, mai vechi, ale Septuagin-
felor tale îl vei vărsa la temelia jertfel- tei, aşa cum se află în ediţiile româneşti ale Bi-
nicului Domnului, Dumnezeului tău, bliei (Bucureşti 1688, Blaj 1795, Sibiu 1858, Bu-
cureşti 1914 şi 1936), dar şi în versiunile engleze
iar cărnurile le vei mânca.
King James şi Revised Standard (nu însă şi în
28 Păzeşte şi ascultă, şi vei plini tot Today’s).
DEUTERONOMUL 13 314
1 De se va ridica în mijlocul tău prooroc tele tău dinspre mamă sau fiul tău sau
sau visător de vise şi-ţi va da semn sau fiica ta sau femeia de la sânul tău sau
minune, prietenul tău care-i una cu sufletul tău
2 iar semnul sau minunea de care el te va ruga în taină, zicând: – Să mer-
ţi-a vorbit va veni într’adevăr, dacă gem şi să slujim altor dumnezei. . . , pe
atunci el îţi va zice: – Să mergem şi să care tu nu i-ai ştiut, nici tu şi nici pă-
slujim la alţi dumnezei. . . , pe care voi rinţii tăi,
nu-i ştiţi, unora dintre dumnezeii neamurilor
7
treg V. T.) = a purifica, a deveni strălucitor (prin are şi textul Septuagintei, dar cu o nuanţă spe-
purificare), ceva asemănător cu expresia „a stră- cială asupra purităţii soiului.
luci de curăţenie”, ceea ce n’ar exclude ritualul 5 Literal: „cămila-panteră”. Acest fel de inter-
unei purificări prin incizare. Ideea „curăţirii” in- dicţii alimentare, enumerate mai jos, sunt mai
troduce astfel întregul capitol 14. explicite în Lv 11; unele sunt reluate aici, dar nu
2 Poate fi vorba de raderea smocului de păr toate vietăţile pot fi identificate foarte precis.
DEUTERONOMUL 15 316
2 Iată care este rânduiala iertării: Vei să-ţi închizi mâna de dinaintea frate-
ierta întreaga datorie pe care ţi-o da- lui tău celui lipsit;
torează aproapele tău şi fratele tău; să 8 dimpotrivă, deschide-ţi mâinile
nu o ceri înapoi, pentru că iertare I s’a amândouă şi împrumută-l cu oricât îi
chemat Domnului, Dumnezeului tău. va trebui şi pentru orice are lipsă.
3 De la cel străin cere ceea ce-i al tău 9 Ia aminte asupră-ţi, ca nu cumva’n
asupră-i; dar fratelui să-i ierţi datoria ascunzişul inimii tale să fie gând nele-
pe care el o are către tine. giuit care să zică: – Se apropie anul al
4 Că’n mijlocul tău nu va fi sărman şaptelea, anul iertării. . . , şi să caţi cu
(pentru că Domnul, Dumnezeul tău, te ochi rău asupra fratelui tău celui lipsit
va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă şi să nu-i dai; că el va striga’mpotriva
s’o stăpâneşti ca moştenire) ta către Domnul, şi mare păcat va fi în-
5 numai dacă veţi asculta cu luare- tru tine.
aminte glasul Domnului, Dumnezeu- 10 Dă-i, dă-i şi împrumută-l cu cât îţi
lui vostru, ca să păziţi şi să pliniţi toate cere şi după cum are trebuinţă; iar
poruncile acestea pe care ţi le porun- când îi dai, să nu ţi se strângă inima; că
cesc eu astăzi. pentru aceasta te va binecuvânta Dom-
6 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va
nul, Dumnezeul tău, întru toate fap-
binecuvânta după cum ţi-a spus: tu vei tele tale şi’ntru totul, oriunde mâinile
împrumuta2 neamuri multe, dar tu nu tale vor lucra.
te vei împrumuta; şi peste multe nea- 11 Că săraci nu vor lipsi de pe pământ;
muri vei fi stăpân, dar ele pe tine nu te de aceea-ţi poruncesc eu ţie să faci
vor stăpâni. această faptă şi-ţi spun: Deschide,
7 Iar dacă’n ţara pe care Domnul, Dum-
deschide-ţi mâna către fratele tău, că-
nezeul tău, ţi-o dă, dacă’n vreuna din tre săracul tău şi către sărmanul tău
cetăţile tale va fi’n mijlocul tău cineva din ţara ta!
sărac, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici 12 De ţi se va vinde ţie fratele tău, evreu
sau evreică, şase ani îţi va sluji, iar în
sclavilor urmează ritmul anului sabatic pentru
odihna pământului, stabilit în Iş 23, 10-11.
al şaptelea îl vei lăsa să plece de la tine
2 LXX foloseşte verbul daneízo = „a împru- liber.
muta bani cu dobândă”, aşa cum e folosit aici, ca 13 Iar când îl vei lăsa să plece de la tine
şi în versetele 8 şi 10, precum şi în cap. 28 vv. 12
şi 44. Traducerile Textului Masoretic însă intro-
liber, nu-l lăsa să plece cu mâna goală,
duc şi ideea unui amanet (gaj, garanţie, zălog) pe 14 ci dă-i cu dărnicie din turmele tale şi
care creditorul îl deţine de la debitor şi care tre- din grâul tău şi de la teascul tău; după
buie restituit odată cu iertarea datoriei. După
unii interpreţi, amanetul putea fi chiar unul din cum te-a binecuvântat pe tine Domnul,
copiii debitorului, care trebuia să muncească în Dumnezeul tău, aşa dă-i şi lui.
contul datoriei neachitate. În altă ordine de idei, 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în
versetele 1-11 cunosc două variante de interpre-
tare, în funcţie de formularea traducerii după T. ţara Egiptului şi că Domnul, Dumne-
M.: pe de-o parte, aceea a rabinilor talmudişti, zeul tău, te-a scos de acolo; iată de ce-ţi
care văd o iertare radicală şi definitivă a datori- poruncesc eu ţie să faci fapta aceasta.
ilor, şi, pe de alta, aceea a moderaţilor, care cred
că iertarea era doar temporară, pe durata anului 16 Iar dacă acela îţi va zice: – Nu
sabatic, aşa cum pare a sugera versetul 9. mă duc de la tine!. . . , pentru că te-
DEUTERONOMUL 16 318
a’ndrăgit, pe tine şi casa ta, de vreme 1 Să păzeşti luna Spicului1 şi să-I faci
ce-i este bine la tine, Domnului, Dumnezeului tău, Paştile,
17 să iei undreaua şi să-i găureşti ure-
pentru că în luna Spicului te-a scos
chea lipită de canatul uşii, şi-ţi va fi el Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt,
rob în veci. Tot aşa vei face şi cu sluj- noaptea.
nica ta. 2 Paştile2 să I le jertfeşti Domnului,
18 Să nu-ţi vină greu când îl vei lăsa să
Dumnezeului tău, din turme şi din ci-
plece liber de la tine, fiindcă’n şase ani rezi, în locul pe care Domnul îl va alege
el ţi-a slujit pentru simbria pe un an pentru ca’ntr’însul să I se cheme nu-
a unui simbriaş3 ; şi te va binecuvânta mele.
Domnul, Dumnezeul tău, în toate câte 3 Împreună cu ele să nu mănânci dospi-
vei face. tură; timp de şapte zile să mănânci cu
19 Tot întâi-născutul de parte bărbă-
ele azimă, pâinea durerii – că’n mare
tească ce se va naşte în cirezile tale grabă aţi ieşit voi din Egipt, noaptea
şi’n turmele tale îl vei închina Domnu- –, aşa încât de-a lungul vieţii voas-
lui, Dumnezeului tău; cu boul tău cel tre’ntregi să vă aduceţi aminte de ziua
întâi-născut să nu lucrezi, şi pe întâi- când aţi ieşit din ţara Egiptului.
născutul oilor tale să nu-l tunzi. Timp de şapte zile să nu se afle la tine
4
şchiop sau orb sau rău vătămat, să nu-l în oricare dintre cetăţile tale pe care
jertfeşti Domnului, Dumnezeului tău, Domnul, Dumnezeul tău, ţi le dă,
6 ci numai în locul pe care Domnul,
22 ci să-l mănânci în cetăţile tale; atât
cel necurat cât şi cel curat pot să-l mă- Dumnezeul tău, îl va alege pentru
nânce, ca pe o căprioară sau ca pe un ca’ntr’însul să I se cheme numele, acolo
cerb. să jertfeşti Paştile, seara, în asfinţitul
soarelui, la vremea când ai ieşit tu din
23 Numai sânge să nu mănânci, ci să-l
ţara Egiptului.
verşi pe pământ precum apa. 3
7 Acolo vei fierbe şi vei frige şi vei
mânca, în locul pe care Domnul, Dum-
nezeul tău, îl va alege, iar dimineaţa te
16 vei întoarce şi vei merge la sălaşurile
tale.
Cele trei sărbători: a Paştilor, a 1 Pentru „luna Spicului” („Abib”) vezi nota de
Săptămânilor, a Corturilor. la Iş 13, 4.
2 „Paştile”, aici: animalul sacrificat în cinstea
3 Ebr.: „În şase ani ţi-a slujit de două ori cât Domnului.
plata unui simbriaş”; sau: „în şase ani el ţi-a slu- 3 Se pare că interdicţia de a fierbe, prevăzută
jit la jumătate din preţul unui slujitor plătit”. la Iş 12, 9, e depăşită prin Codul Deuteronomic.
DEUTERONOMUL 16 319
8 Şase zile vei mânca azime, iar ziua Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege
a şaptea, ca încheiere4 , e sărbătoa- pentru ca’ntr’însul să I se cheme nu-
rea [închinată] Domnului, Dumnezeu- mele; dacă Domnul, Dumnezeul tău,
lui tău; să nu faci în ea nici o lucrare, te va binecuvânta în toate roadele tale
în afară de cele ce i se fac sufletului5 . şi’n tot lucrul mâinilor tale, tu vei fi
9 Să-ţi numeri şapte săptămâni întregi; veselindu-te.
de când începe secera să secere, de 16 De trei ori pe an, toţi ai tăi de parte
atunci vei începe să numeri şapte săp- bărbătească se vor înfăţişa înaintea
tămâni. Domnului, Dumnezeului tău, în locul
10 Îi vei sărbători Domnului, Dumne-
pe care-l va alege El: la sărbătoarea
zeului tău, sărbătoarea Săptămânilor, Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor
după cum îţi dă mâna, din cele ce-ţi vor şi la sărbătoarea Corturilor. În faţa
fi date prin binecuvântarea Domnului, Domnului, Dumnezeului tău, să nu te
Dumnezeului tău; înfăţişezi cu mâinile goale,
11 şi te vei veseli în faţa Domnului, 17ci fiecare după cum îi dă mâna, după
Dumnezeului tău, tu, fiul tău şi fiica cum ţi s’a dat şi ţie prin binecuvânta-
ta, robul tău şi roaba ta, levitul din ce- rea Domnului, Dumnezeului tău.
tăţile tale, străinul, orfanul şi văduva, 18În toate cetăţile tale, pe care Dom-
cei care vor fi în mijlocul vostru, în locul nul, Dumnezeul tău, ţi le dă, îţi vei
pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va pune judecători şi condeieri6 , după se-
alege pentru ca’ntr’însul să I se cheme minţii, ca să judece poporul cu judecată
numele. dreaptă.
12 Adu-ţi aminte că ai fost rob în tara 19 Ei nu vor face abateri de la judecată,
Egiptului; păzeşte şi plineşte poruncile nu vor căta la faţa omului şi nici nu vor
acestea. primi daruri, căci darurile orbesc ochii
13 Sărbătoarea Corturilor s’o serbezi în
întelepţilor şi strâmbă pricinile drepţi-
şapte zile, când vei fi adunat strânsura lor.
din aria ta şi din teascul tău. Pe cel drept cu dreptatea să-l urmă-
20
reşti, pentru ca voi să trăiţi şi să intraţi
14 Şi te vei veseli în sărbătoarea ta, tu,
şi să moşteniţi ţara pe care Domnul,
fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta,
Dumnezeul tău, ţi-o dă.
levitul şi străinul, orfanul şi văduva,
7
cei ce sunt în cetăţile tale. 21 Să nu-ţi sădeşti ţie crâng , şi nici
ceva de lemn, orice ar fi, lângă jertfelni-
15 Şapte zile Îi vei sărbători Domnu-
lui, Dumnezeului tău, în locul pe care 6 Ca şi la 1, 15, e vorba de grefierii care-i asis-
cul pe care I-l vei face Domnului, Dum- 6 Cel osândit la moarte va fi ucis pe te-
nezeului tău. meiul a doi sau trei martori; pe temeiul
22 Şi nici stâlp să nu-ţi întăreşti, cel pe unui singur martor nu va fi ucis.
care Domnul, Dumnezeul tău, l-a urât. 7 Mâna martorilor va fi cea dintâi
asupră-i ca să-l ucidă, şi numai după
aceea mâna’ntregului popor; şi [astfel]
17 voi înşivă veţi azvârli răul din voi.
8 Iar dacă’ntr’o judecată va fi o pri-
Idolatrii. Judecătorii. Regii. cină pe care să n’o poţi lesne dez-
lega – ceva între sânge şi sânge, în-
1 Domnului, Dumnezeului tău, să nu-
tre judecată şi judecată, între rană şi
I jertfeşti viţel sau oaie cu meteahnă,
rană, între’nfruntare şi’nfruntare – lu-
sau cu oarecare beteşug, că urâciune
cruri de judecat în cetăţile tale, atunci
este aceasta înaintea Domnului, Dum-
scoală-te şi du-te la locul pe care Dom-
nezeului tău.
nul, Dumnezeul tău, îl va alege pentru
2 Dacă în vreuna din cetăţile tale pe ca’ntr’însul să I se cheme numele
care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău,
9 şi mergi la preoţii leviţi şi la judecă-
se va afla bărbat sau femeie făcând
torul care va fi în zilele acelea, iar ei
ceea ce e rău în ochii Domnului, Dum-
vor cerceta şi-ţi vor spune ce a hotărât
nezeului tău, călcând legământul Lui,
judecata4 .
3 şi mergând să slujească altor dumne-
10 Şi vei face după cuvântul pe care
zei şi să se închine lor, soarelui sau lu-
ei ţi-l vor spune în chiar locul pe care
nii sau la orice [lucru] din cele ce alcă-
1 Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege
tuiesc podoaba cerului – adică la ceea
2 pentru ca’ntr’însul să I se cheme nu-
ce nu ţi-am poruncit Eu –,
mele, şi te vei sili să plineşti toate câte-
4 când ţi se va spune aceasta şi vei ţi vor rândui ei.
auzi, să cercetezi cu toată grija şi, dacă
11 După legea şi după hotărârea rostită
lucrul acesta se adevereşte, anume că
de ei vei face; nu te vei abate, nici la
o astfel de urâciune s’a petrecut în
dreapta şi nici la stânga, de la cuvântul
Israel,
pe care ţi-l vor spune ei.
5 atunci pe bărbatul acela, sau pe fe-
12 Iar omul ce se va semeţi pân’acolo,
meia aceea, pe cei ce au făcut acest lu-
încât să nu asculte de preotul care
cru rău, scoate-i în faţa porţilor tale3 şi
pururea slujeşte numelui Domnului,
ucide-i cu pietre şi ei vor muri.
Dumnezeului tău, sau de judecătorul
1 Ebr.: „oştirea cerului”. Vezi explicaţia în care va fi în zilele acelea, omul acela
nota de la Fc 2, 1; expresie folosită şi la Dt 4, 19. va muri, şi [astfel] vei azvârli răul din
Aici, nuanţa: oricât ar fi acel lucru de strălucit Israel.
şi atrăgător, să nu te închini lui.
2 Aici „Eu” se referă la Domnul, care vorbeşte 13Şi dacă’ntregul popor va auzi, se va
prin gura lui Moise. teme şi nu se va mai păgâni.
3 Adică în afara cetăţii, pentru ca aceasta să
nu fie întinată de cadavrul celui ucis. (De altfel, 4 Acest for nu sugerează criterii de judecată
în piaţa de lângă poartă se făceau şi judecăţile pentru cel indecis, ci pronunţă el-însuşi o sen-
publice). tinţă.
DEUTERONOMUL 18 321
= impietate, sacrilegiu; lipsă de evlavie; impos- 9 dacă te vei sili să plineşti toate porun-
tură; cutezanţa (obrăznicia) de a te da drept ceea cile acestea pe care ţi le poruncesc eu
ce nu eşti, de a vorbi în numele altuia fără să ai astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumne-
mandat.
1 Traducerile după Textul Masoretic oscilează zeul tău, şi umblând în toate căile Lui
între: „Să-ţi pregăteşti o cale”; „Vei pregăti dru- în toate zilele, atunci la aceste trei ce-
murile”; „Vei ţine’n stare bună calea lor de ac- tăţi îţi vei mai adăuga încă trei,
ces”; „Vei stabili un plan al drumurilor”; „Vei ţine
drumurile’n stare bună”; „Să-ţi faci drum”, toate
10şi astfel nu se va vărsa sânge nevi-
convergând către ideea unui sistem rutier prin novat în ţara pe care Domnul, Dum-
care fugarii să aibă acces la cetăţile de azil. Sep- nezeul tău, ţi-o dă s’o moşteneşti, şi’n
tuaginta foloseşte verbul stoházomai (de altfel, mijlocul tău nu va fi [nimeni] vinovat
numai aici în tot V. T.) = a socoti, a chibzui, a ju-
deca asupra a ceea ce poate fi mai bun, ceea ce de sânge.
înseamnă că termenul „calea” are sens metafo- 11 Iar dacă’n mijlocul tău va fi vreun om
ric: modalitate, fel de a lucra. Cu alte cuvinte,
care-şi urăşte aproapele şi-l pândeşte,
dacă Moise primeşte de la Domnul porunci pre-
cise şi deseori foarte amănunţite, el se bucură şi şi dacă va sări asupră-i şi-l va lovi şi
de propriul său liber arbitru. acela moare, şi dacă apoi va fugi în vre-
DEUTERONOMUL 20 324
19 să-i faceţi precum gândise el să-i facă ca şi din unele ediţii ale Septuagintei (inclusiv
Rahlfs). Ea pecetluieşte celebra lege a talionu-
rău fratelui său; şi veţi alunga răul lui, pe care Iisus, pornind chiar de la această
dintre voi. frază, o va răsturna prin inversarea subiecţilor:
„Pe toate câte voiţi să vi le facă vouă oamenii, în-
20Iar ceilalţi, auzind, se vor teme şi nu tocmai faceţi-le şi voi lor” (vezi Mt 7, 12 şi nota).
se vor mai apuca să facă un astfel de Cap.20
rău în mijlocul vostru. 1 Ebr.: (Domnul) „merge cu voi ca să Se lupte
tul Masoretic. Versiunile engleze preferă să tra- dar de tăiat să nu-l tai; oare pomul ce
ducă: „ofiţerii”. Con-textul însă indică mai de- stă’n pământ este el om să poată fugi
grabă categoria acelor „condeieri” sau grefieri de dinainte-ţi la adăpost în ţarc?
(vezi 1, 15 şi nota) care erau familiari cu legile.
3 Termenul se referă şi la mişcările din ur- şi-ţi va sluji”.
mătoarele două versete şi indică acţiunea de a 5 T. M. adaugă: „şi de copii”. Totuşi, „toată
inaugura ceva nou ca act sacramental. E singu- partea bărbătească” din versetul precedent îi
rul text asupra inaugurării sacramentale a unei presupune şi pe pruncii de sex masculin (viitori
case particulare; acelaşi verb (kainízo) e folosit soldaţi).
la 3 Rg 8, 63 spentru sfinţirea casei Domnului. 6 Literal: „să-i dai anatemei”. Pentru această
4 Ebr.: (poporul) „va fi silit la muncă forţată expresie vezi nota de la 7, 2.
DEUTERONOMUL 21 326
judeca toată’mpotrivirea şi toată vătă- rea către fiii săi, nu va putea să-l soco-
marea –, tească pe fiul femeii iubite drept întâi-
6 şi toţi bătrânii cetăţii celei mai apro-
născut în dauna fiului celei neiubite,
piate de cel ucis îşi vor spăla mâinile 2 Simbolismul acestor acte, desigur, rituale
pe capul junincii celei tăiate’n râpă. (raderea capului, tăierea unghiilor şi lepădarea
hainei de sclavă) nu ne este cunoscut. (Potrivit
7 Şi răspunzând, vor zice: Mâinile Textului Ebraic, acestea sunt făcute de către fe-
noastre n’au vărsat sângele acesta, şi meia însăşi).
3 Textual: „urâtă” (contrariul sentimentului
ochii noştri n’au văzut;
de iubire); ebraism cu semnificaţia: mai puţin
1 Ebr.: „la o apă curgătoare”. iubită.
DEUTERONOMUL 22 327
care este întâiul-născut, Când vezi boul fratelui tău sau oaia
1
13 De-şi va lua cineva femeie şi va trăi meie măritată, pe amândoi să-i ucideţi:
cu ea, dar apoi o va urî şi pe bărbatul care a dormit cu femeia,
şi pe femeie. Şi aşa vei stârpi răul din
14 şi va aduce asupră-i vorbe de învinu-
Israel.
ire şi-i va scoate nume rău şi va zice: –
Am luat-o pe femeia aceasta şi, intrând 23 De va fi vreo fată fecioară logodită cu
eu la ea, n’am găsit-o fecioară. . . , bărbat, şi cineva o va întâlni în cetate
15 atunci tatăl fetei şi mama ei o vor şi se va culca cu ea,
lua şi vor arăta semnele fecioriei fetei
24 pe amândoi îi veţi scoate la poarta
în faţa bătrânilor, în poartă.
cetăţii lor şi vor fi ucişi cu pietre: pe
16 Iar tatăl fetei le va zice bătrânilor:
fată o vor ucide pentru că n’a strigat în
– Pe această fiică a mea am dat-o de cetate, iar pe bărbat pentru că a umilit-
femeie acestui om, iar el a urât-o; o pe femeia aproapelui său. Şi aşa vei
17 acum el aruncă asupra ei vorbe stârpi răul din mijlocul tău.
de’nvinuire, zicând: Pe fata ta n’am
găsit-o fecioară. . . ; dar iată, acestea 25 Dacă pe fata cea logodită o va afla
sunt semnele fecioriei fiicei mele! Şi bărbatul acela în câmp şi, silind-o, se
vor întinde veşmântul ei3 înaintea bă- va culca cu ea, să-l ucideţi numai pe cel
trânilor cetăţii. ce s’a culcat cu ea;
18 Atunci bătrânii acelei cetăţi îl vor lua 26 iar fetei să nu-i faci nimic; asupra
pe omul acela şi-l vor pedepsi; ei nu este vină de moarte, căci aceasta
19 îl vor îndatora să plătească o sută de este ca şi cum cineva s’ar ridica asupra
sicli de argint pe care-i vor da tatălui aproapelui său şi l-ar omorî;
fetei, pentru că a scos nume rău unei
27 pentru că el a aflat-o în câmp: fata
fecioare israelite; ea îi va deveni lui so-
cea logodită va fi strigat, dar n’a fost
ţie, iar el nu va putea s’o izgonească
cine s’o ajute.
toată viaţa.
20 Dar dacă cele spuse vor fi adevărate 28 De va întâlni cineva o fată fecioară,
şi dacă asupra fetei nu s’au găsit sem- dar care nu-i logodită, şi, silind-o se va
nele fecioriei, culca cu ea şi vor fi descoperiţi,
21 atunci fata să fie scoasă la uşa ca- 29 atunci cel ce s’a culcat cu ea îi va da
sei tatălui ei; oamenii acelei cetăţi o vor tatălui fetei cincizeci de sicli de argint,
2 Ebr.: „cu care te acoperi”, dar poate fi vorba iar ea îi va deveni lui soţie, pentru că el
de acoperirea trupului, nu de învelitoare. Detalii a umilit-o, şi nu va putea s’o izgonească
şi explicaţii asupra acestei porunci sunt date în toată viaţa.
Nm 15, 37-41.
3 Cămaşa nupţială. 30 Un bărbat să n’o ia pe femeia tatălui
DEUTERONOMUL 23 329
că doreşte s’o aibă (ca soţie sau ţiitoare). Simbol fratele lui Iacob.
de posesie, dar şi de protecţie. Expresia e mai 2 Motivarea indică o atitudine mult mai bine-
limpede, prin context, în Rut 3, 9. voitoare a legiuitorului faţă de Egiptenii care, to-
6 Versiunea Ebraică aşază acest ultim verset tuşi, în ultimă instanţă, au fost un instrument al
la începutul capitolului următor, el devenind ast- lui Dumnezeu în planul Său general. Textul nu
fel 23, 1. Totuşi, prin conţinut, el aparţine ca- mai foloseşte cuvântul „slugă” (oikétes), ca în 5,
pitolului 22; aşa îl are Septuaginta (cu excepţia 15, ci „străin” (pároikos), cu înţelesul: rezident;
ediţiei Rahlfs) şi tot astfel îl numerotează versiu- străin care locuieşte temporar într’o ţară, cetate
nile engleze KJV şi RSV. sau familie; imigrant (vezi Lc 24, 18 şi nota).
DEUTERONOMUL 24 330
20 De la fratele tău să nu iei camătă; tău, adună spice cu mâinile tale, dar
nici camătă de la bani, nici camătă de secera să n’o pui în holda aproapelui
la bucate, nici camătă de la orice lucru tău.
cu care-l împrumuţi. 26 Dacă vei intra în via aproapelui tău,
primprejuru-ţi, în ţara pe care Dom- acolo; şi acolo a devenit neam mare, pu-
nul, Dumnezeul tău, ţi-o dă s’o moşte- ternic şi numeros.
neşti, numele lui Amalec să-l stingi de 6 Dar Egiptenii ne-au chinuit şi ne-au
sub cer. Şi să nu uiţi! umilit şi au pus asupră-ne grele poveri.
7 Şi am strigat către Domnul, Dumne-
zeul părinţilor noştri; iar Domnul ne-a
26 auzit strigarea şi ne-a văzut umilinţa
şi osteneala şi necazul.
Pârga roadelor. Şi ne-a scos Domnul din Egipt, El În-
8
1 După ce vei intra în ţara pe care Dom- suşi cu puterea Lui cea mare, cu mână
nul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moşte- tare şi cu braţ înalt, cu vedenii mari,
nire, când tu o vei stăpâni şi vei locui cu semne şi minuni;
într’însa, 9 şi ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat
2 să iei din pârga roadelor pământului pământul acesta, ţara’n care curge mi-
tău pe care ţi-l dă ţie Domnul, Dumne- ere şi lapte.
zeul tău, şi s’o pui într’un paner şi să 10 Acum, iată, am adus pârga roadelor
mergi la locul pe care Domnul, Dumne- pământului pe care Tu, Doamne, mi l-
zeul tău, îl va alege spre a I se chema ai dat, ale pământului din care curge
numele. miere şi lapte. . . Şi o vei lăsa acolo,
3 Vei merge la preotul care va fi în zilele
înaintea Domnului, Dumnezeului tău,
acelea şi-i vei spune: Astăzi mărturi- şi acolo te vei închina înaintea Domnu-
sesc înaintea Domnului, Dumnezeului lui, Dumnezeului tău.
meu, că am intrat în ţara pe care Dom- 11 Şi să te veseleşti de toate bunătăţile
nul li S’a jurat părinţilor noştri că ne-o pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le-
va da nouă. a dat, ţie şi casei tale: tu şi levitul şi
4 Preotul va lua panerul din mâinile
străinul care este cu tine.
tale şi-l va pune înaintea jertfelnicului 12 Când vei fi isprăvit de dat toate ze-
Domnului, Dumnezeului tău, ciuielile din roadele pământului tău, în
5 iar tu, cuvântând, vei zice în faţa
cel de al treilea an2 , a doua zeciuială o
Domnului, Dumnezeului tău: Tatăl vei da levitului şi străinului şi orfanu-
meu a părăsit Siria1 , s’a coborât în lui şi văduvei, şi vor mânca ei în cetă-
Egipt cu puţini oameni şi a pribegit ţile tale şi se vor sătura.
13 Şi să grăieşti în faţa Domnului,
1 Ebr.: „Tatăl meu era un arameu pribeag”. Dumnezeului tău: Pe cele afierosite3
Referire la Iacob, părintele celor douăsprezece le-am luat din casa mea şi le-am dat
seminţii, ai cărui strămoşi erau aramei din Me-
sopotamia (vezi Fc 25, 20; 28, 5). KJV traduce: levitului şi străinului şi orfanului şi
„Tatăl meu era un sirian gata să piară”, preluând văduvei, după toate poruncile Tale pe
adverbul ebraic nu numai în sensul de „pribeag”,
2 T. M. adaugă precizarea: „care este anul ze-
„rătăcitor”, „nomad”, ci şi în acela de „om pier-
dut”, deznădăjduit, răzleţit de ai săi. Oricum, e ciuielii”; referire la 14, 28-29.
vorba de diferenţa dintre pribeagul şi oropsitul 3 Literal: „Pe cele sfinte”. Odată închinate
(în Egipt) de odinioară şi proprietarul funciar de Domnului, darurile capătă dimensiunea sacra-
acum. lităţii, devin sfinte şi-I aparţin lui Dumnezeu.
DEUTERONOMUL 27 334
ascultat, după cum Tu mi-ai poruncit runcit poporului, zicând: „Să păziţi
am făcut. toate poruncile acestea pe care vi le po-
runcesc eu astăzi.
15 Caută deci din casa Ta cea sfântă, 2 Şi va fi că’n ziua când veţi trece Ior-
din cer, şi binecuvintează-l pe Israel, danul în ţara pe care Domnul, Dumne-
poporul Tău, şi pământul pe care l-ai zeul tău, ţi-o dă ţie, îţi vei aşeza pietre
dat lor, după cum te-ai jurat părinţilor mari şi le vei vărui cu var;
noştri că ne vei da o ţară în care curge
3 şi pe pietrele acestea să scrii toate
lapte şi miere.
cuvintele acestei Legi, atunci când vei
16În ziua aceasta ţi-a poruncit Dom- trece Iordanul ca să intri în ţara pe
nul, Dumnezeul tău, să plineşti toate care Domnul, Dumnezeul părinţilor
hotărârile acestea şi rânduielile; să le tăi, ţi-o dă, ţară’n care curge miere şi
păziţi şi să le pliniţi din toată inima lapte, aşa cum a grăit Domnul, Dum-
voastră şi din tot sufletul vostru. nezeul părinţilor tăi.
4 După ce veţi fi trecut Iordanul, să pu-
17 Tu astăzi L-ai ales pe Dumnezeu să
neţi pietrele acestea, pe care vi le po-
fie Dumnezeul tău4 ; să umbli în căile
runcesc eu astăzi, pe muntele Ebal şi
Lui, să-I păzeşti hotărârile şi rânduie-
să le văruiţi cu var.
lile, să asculţi de glasul Lui.
5 Să-I zideşti acolo jertfelnic Domnului,
18Tot astăzi Domnul te-a ales5 pe tine Dumnezeului tău, jertfelnic făcut din
să-I fii popor ales, aşa cum ţi-a spus, ca pietre; deasupra lor să nu pui fier2 .
să păzeşti toate poruncile Lui; 6 Din pietre întregi să-I zideşti jert-
drept synergie = conlucrarea dintre Dumnezeu Israel” îi sunt asociaţi lui Moise în rostirea po-
şi om. runcilor. În cele ce urmează se reia alternanţa
6 Treptele: „popor ales”, „preoţie împără- dintre pluralul şi singularul verbelor.
tească” şi „neam (aici „popor”) sfânt” sunt ară- 2 A nu pune fier: a lăsa totul în stare naturală,
24 Praf să-i dea Domnul pământului 35 Bată-te Domnul cu bubă rea peste
tău în loc de ploaie, pulbere din cer să genunchi şi pulpe; din tălpile picioare-
cadă peste tine până ce degrab te va ni- lor tale şi până’n creştetul capului să
mici. nu te poţi vindeca!
25 Dea Domnul să fii sfârtecat în faţa 36Ducă-te Domnul, pe tine şi pe regele
duşmanilor tăi; pe o cale să le ieşi tău pe care-l vei pune peste tine, ducă-
înainte, pe şapte căi să fugi de ei, te la neamul pe care nu l-ai cunoscut
şi’mprăştiat să fii prin toate’mpărăţiile – nici tu, nici părinţii tăi – şi-acolo vei
pământului. sluji la dumnezei străini, la lemne şi la
26 Morţii voştri să fie hrană păsărilor pietre;
cerului şi fiarelor pământului, de care 37 şi fi-vei acolo de râs şi de arătat cu
nimeni nu va fi să-i apere. degetul şi de pomină prin toate neamu-
27 Bată-te Domnul cu bubă egipteană’n
rile la care Domnul te va duce.
şezut şi cu râie sălbatică şi cu mâncă- 38 Sămânţă multă vei semăna în ţa-
rimi de care să nu te poţi vindeca. rină, dar puţină vei culege, pentru că
28 Bată-te Domnul cu minte bezmetică
o vor mânca lăcustele;
şi cu orbire şi cu ieşirea din minţi! 39 vie îţi vei sădi şi o vei lucra, dar vin
29 Ziua’n amiază să pipăi cum pipăie
dintr’însa nu vei bea şi nici te vei ve-
orbu’n întuneric; să n’ai noroc în dru- seli, pentru că o va mânca viermele.
murile tale; năpăstuit şi jefuit să fii de- 40 Măslini vei avea în toate hotarele
a lungul zilelor tale şi nimeni să-ţi fie tale, dar cu untdelemn nu te vei unge,
spre ajutor. pentru că măslinele tale vor cădea.
30 Femeie să-ţi iei, dar alt bărbat s’o 41 Fii şi fiice vei naşte, dar nu vor fi ai
ţină; casă să zideşti, dar în ea să nu tăi, pentru că vor fi duşi în robie.
trăieşti; vie să sădeşti, dar de cules să 42 Toţi pomii tăi şi roadele pământului
n’o culegi. se vor topi ofilindu-se.
31 Boul tău să fie’njunghiat sub ochii 43 Străinul cel ce este’n mijlocul tău se
tăi, dar din el să nu mănânci; asinul cu va ridica deasupră-ţi foarte sus, iar tu
de-a sila să-ţi fie luat, dar înapoi să nu- te vei coborî din ce în ce mai jos;
ţi fie adus; oile tale să fie date vrăjma- 44 el te va împrumuta pe tine, dar tu pe
şilor tăi, şi nimeni să-ţi fie într’ajutor. el nu-l vei împrumuta; el va fi cap, iar
32 Fiii tăi şi fiicele tale să fie daţi altui tu vei fi coadă.
neam; ochii tăi să sece uitându-se la ei, 45 Veni-vor peste tine toate blestemele
dar braţul tău să nu aibă nici o putere. acestea şi te vor fugări şi te vor prinde
33 Roadele pământului tău şi toate os- pân’te vor surpa şi pân’te vor stârpi,
tenelile tale să le mănânce un neam pe pentru că n’ai ascultat de glasul Dom-
care tu nu-l cunoşti; năpăstuit şi asu- nului, Dumnezeului tău, ca să-I pă-
prit să fii în toate zilele tale! zeşti poruncile şi hotărârile pe care ţi
34 Mintea-ţi va ieşi din ţâţâni din pri- le-a poruncit.
cina priveliştilor la care ochii tăi vor 46 Şi vor fi’ntru tine semne şi minuni,
privi. fi-vor ele’n neamul tău până în veac,
DEUTERONOMUL 28 338
ca să plinim noi toate cuvintele acestei faţă vezi nota de la Lv 19, 23.
DEUTERONOMUL 31 342
vrăjmaşilor tăi şi asupra celor ce te-au şi rânduielile, veţi trăi şi vă veţi în-
urât şi te-au prigonit. mulţi şi Domnul, Dumnezeul tău, te va
8 Iar tu te vei întoarce şi vei asculta gla- binecuvânta în întreaga ţară’n care vei
sul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei intra s’o moşteneşti.
plini poruncile Lui pe care ţi le porun- 17 Dar dacă inima ta se va schimba şi
cesc eu astăzi. dacă tu nu vei asculta, ci, lăsându-te
9 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va purta înşelat, te vei închina la alţi dumnezei
de grijă întru tot lucrul mâinilor tale, şi le vei sluji,
întru roadele pântecelui tău, întru pră- 18 îţi spun eu ţie astăzi: Veţi pieri de
sila vitelor tale şi’ntru roadele pămân- istov; zile multe nu veţi trăi în ţara pe
tului tău; că Domnul, Dumnezeul tău, care Domnul Dumnezeu ţi-o dă, spre
Se va întoarce şi El, ca să Se bucure de care treceţi voi acum Iordanul ca s’o
tine şi să-ţi facă binele, aşa cum S’a bu- moşteniţi.
curat de părinţii tăi, 19 Cerul şi pământul le iau astăzi ca
10 dacă tu vei asculta de glasul Dom- martori împotriva voastră: v’am pus în
nului, Dumnezeului tău, şi vei păzi şi-I faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea
vei plini poruncile şi hotărârile şi rân- şi blestemul. Alege viaţa, ca să tră-
duielile care sunt scrise în cartea aces- ieşti, tu şi urmaşii tăi!
tei Legi şi dacă te vei întoarce la Dom- 20 Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul
nul, Dumnezeul tău, din toată inima ta tău, şi ascultă-I glasul şi lipeşte-
şi din tot sufletul tău. te de El, că aceasta este viaţa ta
11 Căci porunca aceasta pe care ţi-o po- şi’ndelungarea zilelor tale, de a lo-
runcesc eu astăzi nu este mai sus de cui pe pământul pentru care Domnul,
tine, şi nici de tine departe. Dumnezeul tău, li S’a jurat părinţilor
12 Ea nu este în cer, ca să zici: – Cine tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob,
dintre noi se va sui în cer şi ne-o va să li-l dea”.
aduce, pentru ca noi s’o auzim şi s’o pli-
nim?. . . ;
13 şi nu este nici peste mare, ca să zici: 31
– Cine dintre noi va trece marea şi ne-o
va aduce, pentru ca noi s’o auzim şi s’o Moise îl rânduieşte pe Iosua Navi
plinim?. . . ca urmaş al său.
14 Ci cuvântul este foarte aproape de 1 Şi dac’a sfârşit Moise de grăit cuvin-
tine; el e’n gura ta şi’n inima ta şi’n tele acestea către toţi fiii lui Israel,
mâinile tale: numa’ să-l plineşti! 2 le-a zis: „Eu sunt acum de o sută do-
15 Iată, eu astăzi ţi-am pus înainte uăzeci de ani; de-acum nu mai pot să
viaţa şi moartea, binele şi răul. intru şi să ies, iar Domnul mi-a zis: –
16 Dacă vei asculta de poruncile Dom- Tu nu vei trece Iordanul acesta.
nului, Dumnezeului tău, pe care ţi le 3 Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce
poruncesc eu astăzi: să-L iubeşti pe merge’n faţa ta, El va nimici neamu-
Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în rile acestea de dinainte-ţi, pentru ca tu
toate căile Lui, să-I păzeşti hotărârile să le moşteneşti; iar Iosua este cel ce
DEUTERONOMUL 31 343
ea, cântarea aceasta, să-Mi fie spre chivotul legământului Domnului, zi-
mărturie întru2 fiii lui Israel. când:
20 Căci Eu îi voi duce la pământul cel 26 „Luaţi Cartea acestei Legi şi puneţi-
bun, cel pentru care M’am jurat părin- o alături de chivotul legământului
ţilor lor să li-l dau, pământ din care Domnului, Dumnezeului vostru, şi va
curge lapte şi miere; ei vor mânca şi, fi ea acolo spre mărturie’ntru tine.
săturându-se, se vor îmbuiba şi se vor 27 Că Eu îţi cunosc îndărătnicia
întoarce către dumnezei străini şi le şi’nvârtoşarea cerbicei; că, dacă acum,
vor sluji, iar pe Mine Mă vor mânia şi când eu sunt cu voi încă viu, I-aţi stat
vor strica legământul Meu, cel pe care împotrivă lui Dumnezeu, cum veţi fi
Eu l-am dat lor. altfel după moartea mea?
21 Şi va fi că, după ce-i vor ajunge 28 Aduceţi-i la mine pe mai-marii se-
mulţime de rele şi necazuri, cânta- minţiilor voastre şi pe bătrânii voştri
rea aceasta va fi mărturie’mpotriva lor, şi pe judecătorii voştri şi pe condeie-
căci ea nu va fi uitată din gura lor şi rii voştri, pentru ca’n auzul lor să ros-
din gura urmaşilor lor; că Eu le cu- tesc toate cuvintele acestea şi să le pun
nosc răutatea, câte vor face ei aici şi înainte-le ca martori cerul şi pămân-
acum, mai’nainte chiar de a-i fi dus Eu tul.
la pământul cel bun pentru care M’am 29 Că ştiu eu că după moartea mea veţi
jurat părinţilor lor”. face tot felul de nelegiuiri şi vă veţi
22Şi a scris Moise cântarea aceasta în abate de la calea pe care v’am poruncit-
chiar ziua aceea şi i-a pus pe fiii lui o; în zilele cele de apoi vă vor ajunge
Israel s’o înveţe. relele, pentru că voi veţi face răul în
23 Iar Moise i-a poruncit lui Iosua, fiul faţa Domnului şi-L veţi mânia cu lu-
lui Navi, zicând: „Îmbărbătează-te şi crul mâinilor voastre”.
întăreşte-te, că tu eşti cel ce îi vei duce 30 Şi’n auzul întregii adunări a lui
pe fiii lui Israel în ţara pentru care Israel a rostit Moise cuvintele cântării
Domnul li S’a jurat, iar El va fi cu acesteia, până la sfârşit:
tine”3 .
24 După ce Moise a isprăvit de scris
în carte până la capăt toate cuvintele 32
acestei Legi,
25 le-a poruncit leviţilor care purtau Cântarea lui Moise1 .
1 „Cântarea lui Moise” e una din cele mai fru-
2 Ebr.:
„împotriva”; tot aşa în versetul 26. moase pagini poetice ale Vechiului Testament,
3 În Textul Masoretic acest verset e formulat intrată de timpuriu în cultul creştin. Ea cu-
astfel: „El (adică Moise, preluat din versetul pre- prinde relaţia dramatică dintre Domnul (Iahvé)
cedent) i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Navi: Fii şi poporul Său cel ales. În ciuda binefacerilor
tare şi curajos, că tu îi vei duce pe fiii lui Israel revărsate de Domnul asupră-i, Israel îi devine
în ţara pe care Eu M’am jurat să le-o dau, şi Eu necredincios prin veşnica sa aplecare spre idola-
voi fi cu tine”. Evident, personajul e Moise, dar trie. Mâniat, Domnul îl pedepseşte, dar, bun, nu-
cuvintele sunt ale lui Dumnezeu, rostite însă la l dă pierzării; până la urmă, puterea lui Dum-
persoana întâi. Spre a evita confuzia, unii tradu- nezeu este aceea care învinge. Comentatorii oc-
cători l-au înlocuit pe „El” (Moise) cu „Domnul”. cidentali notează că textul Versiunii Ebraice e
DEUTERONOMUL 32 345
1„Ia aminte, cerule, şi voi grăi, graiuri 9 partea Domnului a devenit popo-
din gura mea audă pământul! rul lui Iacob, partea lui de moştenire,
2 Rostirea să mi-o aştepte ca pe-o
Israel.
ploaie, ca roua să mi se pogoare cuvin- 10 Îndestulatu-l-a pe el în pustie,
tele, ca ploaia răpăind pe păşune, ca în arzătoare sete, în loc fără apă,
bruma pălind pe căpiţe2 . împrejmuitu-l-a şi l-a călăuzit şi l-a
3 Că numele Domnului l-am chemat,
păzit ca pe lumina ochiului Său.
daţi slavă Dumnezeului nostru! Ca un vultur ce-şi umbreşte cuibul
11
reiese că Dumnezeu i-a rânduit fiecărui neam un regiunea vestită pentru mulţimea şi frumuseţea
înger păzitor şi că toate entităţile cereşti, ori- turmelor).
DEUTERONOMUL 32 346
BJ s’o adopte ca atare. cum asemănătoare cu aceea a lui Iacob (Fc 49),
DEUTERONOMUL 33 348
ise, omul lui Dumnezeu2 , i-a binecu- 10 îi vor arăta lui Iacob hotărârile Tale
vântat pe fiii lui Israel înainte ca el să şi Legea ta lui Israel; de teama mâ-
fi murit. niei Tale pune-vor de-a pururi tămâie
2 Şi a zis: „Din Sinai venit-a Domnul şi
pe jertfelnicul Tău.
din Seir ni S’a arătat; din muntele Pa- 11 Binecuvintează, Doamne, puterea
ran şi din Cadeş S’a sârguit cu zeci de lui şi primeşte lucrurile mâinilor lui;
mii de îngeri: de-a dreapta Sa, împre- frânge şalele vrăjmaşilor săi ce se ri-
ună cu El. dică împotriva lui şi pe ale celor ce-l
urăsc: să nu se mai ridice!”
3 El Şi-a cruţat poporul: toţi cei sfin-
ţiţi3 , sub mâinile Tale, sub Tine se află. 12 Iar lui Veniamin i-a zis: „Iubit de
Din cuvintele Lui au primit Legea Domnul, fără de frică va locui: Dumne-
zeu în toată ziua umbreşte5 deasupră-
4 pe care ne-a poruncit-o nouă Moise,
i, între umerii săi S’a odihnit6 .
moştenire adunărilor lui Iacob.
13 Lui Iosif i-a zis: „Din binecuvânta-
5 Rege va fi întru cel-iubit, că s’au adu- rea Domnului pământul lui, din roa-
nat mai-marii neamurilor împreună cu dele cerului şi din rouă şi din adâncu-
seminţiile lui Israel. rile izvoarelor de jos;
6 Să trăiască Ruben şi să nu moară; şi 14 din roadele pe care soarele şi luna le
Simeon să fie mult la număr!” fac să odrăslească,
7 Şi iată pentru Iuda: „Ascultă, 15 din ce-i mai bun al munţilor bătrâni,
Doamne, glasul lui Iuda, şi fă-l să vină din ce-i mai bun al dealurilor veşnice,
la poporul său; mâinile sale-l vor face 16 din roadele îmbelşugatului pământ.
osebit, Tu îi vei fi ajutor împotriva vră- [Darurile] plăcute Celui ce S’a arătat
jmaşilor lui”. în rug7 să vină peste capul lui Iosif, pe
8 Iar lui Levi i-a zis: „Lui Levi daţi-i
creştetul celui mărit între fraţi.
Urimul său şi Tumimul său4 , bărba- 5 Verbul skiázo = „a umbri” (figurativ: „a
tului celui cuvios pe care [Domnul] l- ocroti”) are în limbajul biblic şi o semnificaţie du-
hovnicească: prezenţa sau acţiunea prin care ha-
a’ncercat la Masa şi l-a certat la apa rul sau puterea lui Dumnezeu lucrează asupra
Meribei; oamenilor. Norul care „umbrea” deasupra cortu-
lui mărturiei reprezenta una din lucrările Dom-
9 celui ce-i zice tatălui său şi mamei
nului asupra Israeliţilor (Nm 9, 18, 22; 10, 36).
sale: – Nu te-am văzut!. . . , şi pe fra- Aceeaşi lucrare se manifestă în Noul Testament:
ţii săi nu i-a cunoscut şi pe fiii săi nu asupra Fecioarei Maria (Lc 1, 35), asupra Sfin-
i-a ştiut. Că ei au păzit cuvintele Tale ţilor Apostoli pe muntele Tabor (Mt 17, 5; Mc 9,
7), asupra suferinzilor prin Apostolul Petru (FA
şi au ţinut legământul Tău; 5, 15).
6 „Umerii” = metaforă pentru munţii sau coli-
şi totuşi diferită, în sensul că în „destinele” unor nele ce mărginesc o vale în care se afla un sanc-
triburi au survenit schimbări. Fiecare seminţie tuar al seminţiei lui Veniamin (după unii comen-
este numită, ca şi acolo, cu numele strămoşului. tatori, chiar templul din Ierusalim). Metafora
2 „Omul lui Dumnezeu”: denumire pentru
însă poate prefigura şi locul anatomic, pe corpul
prooroci (1 Rg 2, 27; 9, 6) sau pentru trimişii uman, unde se concentrează rugăciunea inimii:
Domnului (Jd 13, 6, 8). acela pe care se odihneşte şoldul lăutei, sub băr-
3 Fiii lui Israel; totalitatea poporului ales.
bie, sub ochii plecaţi ai celui ce se roagă, aşa cum
4 Despre Urim şi Tumim vezi nota de la Iş 28,
va sugera Evagrie Ponticul.
26. Şi aici, textual: „Arătările şi Adevărul”. 7 Aluzie la Domnul Cel ce i S’a arătat lui Moise
DEUTERONOMUL 34 349
Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: 12 precum şi’ntru minunile cele mari
– Seminţiei tale o voi da. . . Iată, le-am şi’ntru mâna cea tare pe care Moise le-
arătat-o ochilor tăi; dar tu într’însa nu a săvârşit în faţa’ntregului Israel.
vei intra!”
5 Şi a murit Moise, robul lui Dumne-
zeu, acolo, în ţinutul Moabului, după
cum îi spusese Domnul.
6 Şi l-au îngropat în vale, în ţinu-
tul Moabului, aproape de templul lui
Peor3 , dar mormântul său nimeni nu-l
ştie, nici până’n ziua de astăzi4 .
7 Şi era Moise de o sută douăzeci de ani
când a murit; vederea nu i se înnegu-
rase, nici gura nu i se zbârcise.
8 Şi l-au plâns fiii lui Israel pe Mo-
ise, în şesurile Moabului, la Iordan,
aproape de Ierihon, timp de treizeci de
zile, până s’au sfârşit zilele jelitului în
plângerea după Moise.
9 Iar Iosua, fiul lui Navi, s’a umplut
de duhul înţelepciunii, pentru că Mo-
ise îşi pusese mâinile peste el5 . Iar fiii
lui Israel i s’au supus şi au făcut aşa
precum Domnul poruncise prin Moise.
10 Şi nu s’a mai ridicat în Israel prooroc
ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunos-
cut faţă către faţă6 ,
11 întru toate semnele şi minunile pe
care Domnul l-a trimis să le facă în
ţara Egiptului, lui Faraon şi slugilor
lui şi ţării lui întregi,
3 Adică: templul lui „Bet-Peor”, zeitate pă-
Iosua Navi
Eufratul la est şi Mediterana la vest: întinderea poziţia conducătorilor politici sau religioşi.
ideală a ţării Canaanului. 6 Triburile lui Ruben şi Gad, precum şi jumă-
IOSUA 2 352
tate din acela al lui Manase, aveau deja aşezări 4 A fost închisă poarta cetăţii, ceea ce a
statornice, încă din vremea lui Moise (vezi Dt 3, obligat-o pe femeie să-şi scape protejaţii pe fe-
12-13). reastra din zid (v. 15).
IOSUA 2 353
departe, până spre ţinutul Chiriat- o piatră şi s’o ridice pe umeri, după nu-
Iearim; iar cele de din vale s’au scurs mărul celor douăsprezece seminţii ale
în marea Araba – Marea Sărată – până lui Israel,
ce s’au dus de tot; iar poporul stătea 6 pentru ca acestea să vă fie semn de-
faţă’n în faţă cu Ierihonul4 . a pururi; pentru ca, atunci când fiul
17 Iar preoţii care purtau chivotul le- tău te va întreba mâine, zicând: Ce în-
gământului Domnului au stătut pe us- seamnă pentru voi aceste pietre?,
cat în mijlocul Iordanului; şi toţi fiii lui 7 tu îl vei lămuri pe fiul tău, zicând:
Israel treceau pe uscat, până ce între- Râul Iordanului a secat de dinaintea
gul popor, pân’ la cel din urmă, a trecut chivotului legământului Domnului-a-
Iordanul. tot-pământul, atunci când l-a trecut!. . .
Şi pietrele acestea le vor fi spre amin-
tire fiilor lui Israel în veci.”
4 8 Iar fiii lui Israel au făcut aşa cum i-a
poruncit Domnul lui Iosua. Şi au luat
Cele douăsprezece pietre spre din mijlocul Iordanului douăsprezece
amintire. Sfârşitul trecerii Iorda- pietre (aşa cum Domnul îi poruncise
nului. Sosirea la Ghilgal. lui Iosua când fiii lui Israel şi-au în-
cheiat trecerea) şi le-au adus cu ei în
1 Şi după ce întregul popor a trecut Ior-
tabără şi le-au aşezat acolo.
danul, Domnul i-a grăit lui Iosua, zi-
9 Iar Iosua a aşezat, de asemenea, alte
când:
douăsprezece pietre în chiar Iordanul
2 „Ia bărbaţi din popor, câte unul din însuşi, anume în locul de sub picioa-
fiecare seminţie1 . rele preoţilor care purtau chivotul le-
3 Şi porunceşte-le, zicând: Luaţi din gământului Domnului; ele sunt acolo
mijlocul Iordanului douăsprezece pie- până’n ziua de astăzi.
tre şi aduceţi-le cu voi şi puneţi-le în 10 Iar preoţii care purtau chivotul le-
tabăra voastră, acolo unde veţi tăbărî gământului Domnului au stătut în Ior-
la noapte!” dan până când Iosua a isprăvit tot ceea
4 Şi chemând Iosua doisprezece bărbaţi ce Domnul îi poruncise să spună popo-
fruntaşi dintre fiii lui Israel, câte unul rului; şi poporul s’a grăbit şi a trecut.
de fiecare seminţie, 11 Şi a fost că după ce a trecut tot popo-
5 le-a zis: „Înaintaţi în faţa mea, îna- rul, a trecut şi chivotul legământului
intea feţei Domnului, până’n mijlocul Domnului; şi pietrele înaintea lor2 .
Iordanului, şi fiecare să ia de acolo câte 12 Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi ju-
mătate din seminţia lui Manase, bine
4 Locuitorii Ierihonului – inclusiv Rahab (vezi
înarmaţi, au trecut înaintea fiilor lui
2, 10) – aflaseră de minunata trecere a Israeli-
ţilor prin Marea Roşie. Acum şi aici se petrece
Israel, aşa cum le poruncise Moise.
o minune asemănătoare: ambele sunt făcute de 13 Patruzeci de mii, pregătiţi de luptă,
unul şi acelaşi Dumnezeu în favoarea unuia şi
aceluiaşi popor. Demobilizarea lăuntrică a ad- 2 Primele douăsprezece pietre au fost strămu-
versarilor din faţă va spori. tate în tabăra din Ghilgal (vezi v. 20). T. M.: „. . .
1 Deci, doisprezece. cu preoţii în fruntea poporului”.
IOSUA 5 356
au trecut prin faţa Domnului să se răz- naintea lor până când l-am trecut, aşa
boiască împotriva cetăţii Ierihonului. cum Domnul, Dumnezeul nostru, a fă-
14 În ziua aceea l-a preamărit Domnul cut cu Marea Roşie, pe care Domnul,
pe Iosua în faţa întregului neam al lui Dumnezeul nostru, a secat-o de dina-
Israel; şi s’au temut de el, aşa cum se intea noastră până ce am trecut-o;
temuseseră şi de Moise, pe toată du- 24 pentru ca să cunoască toate neamu-
rata vieţii lui. rile pământului că tare este puterea
15 Şi a grăit Domnul către Iosua, zi- Domnului, şi pentru ca voi în toată vre-
când: mea să-L cinstiţi pe Domnul, Dumne-
16 „Porunceşte-le preoţilor care poartă
zeul vostru.”
chivotul legământului Domnului să
iasă din Iordan!”
5
17 Iar Iosua le-a poruncit preoţilor, zi-
când: „Ieşiţi din Iordan!”
Spaimă în Canaan. Tăierea împre-
18 Şi a fost că după ce preoţii care pur- jur. Serbarea Paştilor în Ţara Fă-
tau chivotul legământului Domnului găduinţei. Îngerul Domnului la Io-
au ieşit din Iordan şi au atins pămân- sua.
tul cu picioarele, apa Iordanului a nă-
1 Şi a fost că de îndată ce regii Amore-
vălit la locul ei şi curgea ca mai înainte
ilor, care erau dincolo de Iordan, pre-
peste toate malurile lui.
cum şi regii Feniciei, care erau lângă
19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a mare, au auzit că Domnul Dumnezeu
zecea a primei luni3 ; şi fiii lui Israel şi- a secat râul Iordanului de dinaintea fi-
au aşezat tabăra la Ghilgal4 , în ţinutul ilor lui Israel până ce ei l-au trecut, ini-
dinspre răsărit faţă de Ierihon. mile lor au slăbit, minţile li s’au topit
20 Iar cele douăsprezece pietre pe care şi nici un curaj nu mai era în ei de di-
Iosua le luase din Iordan le-a aşezat în naintea fiilor lui Israel.
Ghilgal; şi le-a grăit fiilor lui Israel, zi- 2 Şi’n vremea aceasta a zis Domnul că-
când: tre Iosua: „Fă-ţi cuţite de piatră, din
21 „Când fiii voştri vă vor întreba, zi- piatră ascuţită, şi aşază-te şi taie-i îm-
când: Ce sunt pietrele acestea?, prejur pe fiii lui Israel a două oară!”
22 voi le veţi povesti fiilor voştri că 3 Iar Iosua şi-a făcut cuţite de pia-
Israel a trecut Iordanul acesta pe us- tră, cu muchiile ascuţite, şi i-a tă-
cat iat împrejur pe fiii lui Israel la locul
23 atunci când Domnul, Dumnezeul ce se cheamă „Dealul-celor-netăiaţi-
nostru, a secat apa Iordanului de di- împrejur1 ”.
3 Luna Nisan (martie-aprilie). În ziua a zecea 4 În acest chip i-a tăiat Iosua împrejur
a acestei luni începeau pregătirile pentru serba- pe fiii lui Israel: câţi erau născuţi pe
rea Paştilor (vezi Iş 12, 3), eveniment ce va avea cale şi câţi nu au fost tăiaţi împrejur
loc, şi aici, în curând. dintre cei ce ieşiseră din Egipt,
4 Ghilgal (al cărui nume înseamnă „cerc de
pietre”) devine punct de pornire şi centru de refe- 1 T. M.: „Dealul Prepuţurilor”. Circumcizia
rinţă pentru cucerirea Canaanului. Din vechea era practicată, din timpuri străvechi, şi de unii
aşezare nu se mai vede aproape nimic. băştinaşi ai Canaanului.
IOSUA 6 357
5 pe toţi aceştia i-a tăiat Iosua împre- din grâul pământului, a încetat să mai
jur; cadă mană; iar fiii lui Israel n’au mai
6 căci patruzeci şi doi de ani s’a tot în- avut mană; şi în anul acela au adunat
2
vârtit Israel prin pustie, pricină pen- din roadele ţării Fenicienilor.
tru care cei mai mulţi dintre luptăto- 13 Şi a fost că atunci când Iosua era la
rii ieşiţi din ţara Egiptului erau netă- Ierihon6 , s’a uitat cu ochii săi şi a vă-
iaţi împrejur, cei ce nu s’au supus po- zut un om stând înaintea lui, având în
runcilor lui Dumnezeu şi cărora Dom- mână o sabie goală. Şi, apropiindu-se
nul le-a rânduit să nu vadă ţara din Iosua, i-a zis: „Eşti de-al nostru, sau
care curge lapte şi miere, aceea pe care dintre duşmanii noştri?”
Domnul Se jurase faţă de părinţii lor 14 Iar acela i-a zis: „Eu sunt voievodul
să ne-o dea nouă; oştilor Domnului; acum am venit”. . .
7 şi’n locul acelora i-a pus pe fiii lor, cei Iar Iosua a căzut cu faţa la pământ şi i-
pe care Iosua i-a tăiat împrejur, ei nefi- a zis: „Stăpâne, ce-i porunceşti robului
ind tăiaţi împrejur fiindcă erau născuţi tău?”
pe cale şi, deci, netăiaţi împrejur3 .
15 Iar voievodul Domnului a zis că-
8 Iar după ce au fost tăiaţi împrejur au tre Iosua: „Dezleagă-ţi încălţămintea
şezut acolo, liniştiţi, în tabără, până ce din picioare, căci locul pe care stai e
s’au vindecat. sfânt”.7
9 Şi a zis Domnul către Iosua, fiul lui
Navi: „În această zi am ridicat de la voi
ocara Egiptului4 ”. Şi locul acela l-a nu-
mit Ghilgal.
6
10 Iar fiii lui Israel au făcut Paştile în
Luarea Ierihonului.
cea de a paisprezecea zi a lunii, spre
seară, nu departe de Ierihon , de par- 1 Ierihonul era straşnic închis şi întă-
5
Şapte preoţi vor purta înaintea chivo- 13 Şi cei şapte preoţi care purtau cele
tului şapte trâmbiţe din corn de ber- şapte trâmbiţe mergeau aproape îna-
bec, iar în ziua a şaptea să ocoliţi ceta- intea [chivotului] Domnului şi sunau
tea de şapte ori, şi preoţii să sune din din trâmbiţe, iar după ei mergeau răz-
trâmbiţe1 . boinicii şi toată gloata rămasă înapoia
5 Şi va fi că atunci când veţi striga cu chivotului legământului Domnului; iar
trâmbiţe de strigare, să strige tot po- preoţii buciumau din trâmbiţe.
porul deodată. Şi când ei vor striga, 14 Şi’ntreaga gloată de dinapoi a în-
zidurile cetăţii vor cădea singure; şi conjurat cetatea, din aproape’n mai
tot poporul va intra înlăuntru, fiecare aproape, după care s’a întors în tabără;
avântându-se de-a dreptul în cetate.” aşa a făcut vreme de şase zile.
6 Şi a intrat Iosua Navi la preoţi 15 Şi a fost că în ziua a şaptea s’au
biţe sfinte, să treacă înaintea [chivotu- cetatea a şaptea oară, preoţii au buciu-
lui] Domnului şi să trâmbiţeze puter- mat din trâmbiţe, iar Iosua a zis către
nic, iar chivotul legământului Domnu- fiii lui Israel: „Strigaţi!, căci Domnul
lui să-i urmeze. v’a dat cetatea!
9 Războinicii, ţinând aproape, să 17 Şi toată cetatea aceasta, cu tot ce se
meargă înainte, iar preoţii, sunând află în ea, Îi va fi afierosită Domnului
din trâmbiţe, precum şi cei de dinapoia Atotţiitorului2 , în afară de desfrânata
oastei, în urma chivotului legământu- Rahab; pe ea s’o cruţaţi, şi tot ceea ce
lui Domnului, să meargă sunând din se află în casa ei.
trâmbiţe.” 18 Iar voi feriţi-vă cu tot dinadinsul de
10 Iar poporului i-a poruncit Iosua, zi- ceea ce e dăruit, ca nu cumva pofta să
când: „Să nu strigaţi, şi nimeni să nu vă împingă a lua ceva din danie şi să
vă audă glasul, şi cuvânt din gura voas- puneţi tabăra lui Israel sub blestem şi
tră să nu iasă până în ziua în care eu vă să ne daţi pierzării.
voi porunci să strigaţi: atunci să stri- 2 Literal: „. . . Îi va fi anatema Domnului”.
gaţi!” Substantivul anáthema înseamnă, pe de-o parte,
11 Şi, înconjurând cetatea cu chivotul „ofrandă adusă Divinităţii ca urmare a unei fă-
găduinţe” (ofrandă votivă) şi, pe de alta, „bles-
legământului Domnului, îndată s’au tem”. Ca şi în vremea lui Moise, prada de război
întors în tabără şi acolo au rămas peste (oameni şi bunuri) Îi era făgăduită în întregime
noapte. Domnului, cuceritorii neavând dreptul să-şi în-
suşească absolut nimic. Dar, pentru ca nu cumva
12 Iar a doua zi s’a sculat Iosua dis-de-
ei să fie ispitiţi s’o facă, prada era „nimicită de
dimineaţă, iar preoţii au ridicat chivo- istov”, adică distrusă în întregime. În funcţie de
tul legământului Domnului. context, „a anatemiza” sau „a da anatemei” se
traduce „a oferi în dar”, „a afierosi”, sau „a ni-
1 Versetul 4: text lacunar în LXX şi preluat din mici”, „a da pierzării”. Un om anatemizat (sau
T. M. dat anatemei) e blestemat să piară.
IOSUA 7 359
păgânii nu aveau acces. 2 Păcatul unuia singur s’a răsfrânt asupra tu-
5 Cercetările arheologice au descoperit şi ur- turor. Acest păcat va fi pricina tainică a înfrân-
mele incendiului. Rămăşiţele din gropile de grâu gerii din istorisirea care urmează.
indică faptul că luarea Ierihonului s’a petrecut 3 „Ai” înseamnă „Ruina”; cercetările arheolo-
IOSUA 7 360
i-au ars cu foc” (concordanţă cu v. 15). 1 T. M. adaugă: „Şi a aşezat tabăra spre mia-
6 În ebraică: „Valea Nefericirii”. zănoapte de Ai; iar între el şi Ai era o vale”.
IOSUA 8 362
13Iar el a aşezat poporul tot într’o sin- 21 Şi văzând Iosua şi’ntregul Israel că
gură tabără, care se întindea în par- pândarii luaseră cetatea şi cum fumul
tea de miazănoapte a cetăţii, aşa încât cetăţii se ridica pân’la cer, s’au întors
coada taberei ajungea până spre par- şi i-au lovit pe oamenii Aiului.
tea de apus a cetăţii. Iar Iosua a fost, 22 Iar ceilalţi au ieşit din cetate ca să-i
în noaptea aceea, în mijlocul văii.2 întâlnească; iar aceştia [Aiţii] se aflau
14 Şi a fost că atunci când regele Aiu- în mijlocul taberei lui Israel, între unii
lui a văzut, el s’a grăbit şi a ieşit, el şi de-o parte şi alţii de alta. Şi i-au ucis,
bărbaţii cetăţii, împotriva lor la război, până ce n’a mai rămas dintre ei nici
şi tot poporul era cu el; dar nu ştia că unul scăpat cu viaţă sau cu fuga.
împotriva lui sunt oameni la pândă, as- 23 Iar pe regele Aiului l-au prins viu şi
cunşi în spatele cetăţii. l-au adus la Iosua.
15 Iar Iosua şi’ntregul Israel s’au tras 24 Şi a fost că atunci când fiii lui Israel
îndărăt, ca şi cum le-ar fi fost frică, şi au încetat să-i ucidă pe toţi cei ce se
fugeau pe calea ce ducea spre pustiu. aflau în Ai şi’n câmpuri şi pe povâr-
16 Iar ei au alergat după fiii lui Israel şi nişul muntelui şi de peste tot unde-i
i-au gonit de dinapoi, îndepărtându-se fugăriseră şi unde-au căzut, până la
astfel de cetate; unul, sub ascuţişul săbiei, atunci Iosua
17 şi în Ai n’a rămas nici unul care să
s’a întors la Ai şi l-a trecut prin ascuţi-
nu alerge după fiii lui Israel; şi, lăsând şul săbiei.
cetatea deschisă, îi fugăreau pe fiii lui 25 Cei ce-au căzut în ziua aceea, bărbaţi
Israel. şi femei, au fost douăsprezece mii: toţi
18 Atunci Domnul a zis către Iosua:
locuitorii Aiului.
„Întinde-ţi mâna spre cetate, cu lancea 26Iar Iosua nu şi-a lăsat în jos mâna
pe care o ai în mână, că în mâinile tale pe care o întinsese împreună cu lancea
am dat-o; iar oamenii de la pândă să se până ce nu i-a nimicit pe toţi locuitorii
ridice degrab din locul unde sunt!” Şi Aiului,4
şi-a întins Iosua mâna cu lancea asu- în afară de vitele şi de prăzile ce se
27
pra cetăţii. aflau în cetate, pe care fiii lui Israel
19 Şi când Iosua şi-a întins mâna, oa- le-au împărţit între ei după porunca
menii de la pândă s’au ridicat degrab Domnului, aşa cum Domnul îi po-
din locul unde erau şi au intrat în ce- runcise lui Iosua.
tate şi au luat-o; şi, grăbindu-se, au dat 28 Iar Iosua a ars cetatea şi a prefăcut-
foc cetăţii. o în movilă pe veci nelocuită, aşa cum
20 Iar când locuitorii Aiului au că- se vede şi astăzi.
tat înapoi, atunci au văzut fumul 29 Iar pe regele Aiului l-a spânzurat de
ridicându-se din cetate spre cer, dar nu un copac cu două trunchiuri gemene;
mai aveau unde să fugă, încoace sau în- şi a stat el spânzurat de copac până
colo. . . 3
spre pustiu se întorsese împotriva celor ce-l ur-
2 Versetul 13: text lacunar în LXX; preluat din măreau”.
T. M. 4 Versetul 26: text lacunar în LXX; preluat din
3 T. M. adaugă: „. . . căci poporul care fugea T. M.
IOSUA 9 363
seara; iar la apusul soarelui a dat Io- Moise, sluga Domnului, spre a-l bine-
sua poruncă şi l-au luat de pe copac şi cuvânta mai întâi pe poporul lui Israel.
l-au aruncat într’o groapă; şi au pus 34 Apoi a citit Iosua toate cuvintele
peste el o grămadă mare de pietre, aşa acestei legi, binecuvântările şi bleste-
cum se vede şi astăzi.5 mele, aşa cum toate erau scrise în le-
30Atunci Iosua I-a zidit Domnului, gea lui Moise.
Dumnezeului lui Israel, un jertfelnic în 35 Din toate câte-i poruncise Moise lui
muntele Ebal,6 Iosua n’a fost nici un cuvânt pe care
31 aşa cum Moise, sluga Domnului, le Iosua să nu-l fi citit în auzul întregii
poruncise fiilor lui Israel şi cum este adunări a fiilor lui Israel, al bărbaţilor
scris în legea lui Moise: jertfelnic de şi al femeilor şi al copiilor şi al străini-
pietre întregi,7 peste care n’a fost pus lor11 care făceau drumul împreună cu
nimic de fier; şi acolo i-a adus Domnu- Israel.
lui ardere-de-tot şi jertfă de mântuire.8
32Iar Iosua a scris pe pietre9 Deutero-
nomul, legea lui Moise, în faţa fiilor lui 9
Israel10 .
Înţelegeri împotriva lui Israel. Vi-
33 Şi tot Israelul, cu bătrânii lor, cu
cleşugul Gabaoniţilor.
judecătorii şi grămăticii lor, cu toţi
băştinaşii şi veneticii lor, mergeau pe 1 Iar când au auzit regii Amoniţilor, cei
piat din cartea pe care o păstrau preoţii-leviţi, care Iosua cucerise Aiul le poate servi drept mo-
prescripţie consemnată în Dt 17, 18. del!
IOSUA 9 364
Sa, să vă dea vouă această ţară, iar 4 „Veniţi la mine şi ajutaţi-mă să bat
pe noi să ne daţi pieirii, pe noi şi pe Gabaonul, căci s’a închinat lui Iosua şi
toţi cei din faţa voastră care locuiesc în fiilor lui Israel!”
ea; şi foarte ne-am temut pentru viaţa 5 Şi au venit acei cinci regi ai Amorei-
noastră; de frica voastră am făcut noi lor: regele Ierusalimului şi regele He-
aceasta. bronului şi regele Iarmutului şi regele
25 Şi acum, iată, noi suntem în puterea Lachişului şi regele Eglonului, ei şi tot
voastră; faceţi cu noi ce vă place şi cum poporul lor. Şi au împresurat Gabao-
vi se pare!” nul şi-l loveau.
26 Şi le-au făcut aşa: În ziua aceea i-a 6 Iar locuitorii Gabaonului au trimis
scăpat Iosua din mâna fiilor lui Israel la Iosua, în tabăra din Ghilgal, zi-
şi nu i-au omorât. când: „Să nu-ţi iei mâna de pe robii
27 Şi’n ziua aceea i-a făcut tăietori de tăi! Vino la noi degrab şi ajută-ne şi
lemne şi cărători de apă pentru toată scapă-ne!; că împotriva noastră s’au
obştea şi pentru jertfelnicul lui Dum- adunat toţi regii Amoreilor care locu-
nezeu. Drept urmare, locuitorii Ga- iesc la munte”.
baonului au devenit tăietori de lemne 7 Şi a plecat Iosua din Ghilgal,
şi cărători de apă la jertfelnicul lui şi’mpreună cu el tot poporul războinic,
Dumnezeu până’n ziua de astăzi, ca şi fiece om puternic în tărie.
pentru locul pe care Domnul l-ar alege.
8 Şi a zis Domnul către Iosua: „Nu-ţi
fie frică de ei, fiindcă Eu i-am dat în
mâinile tale; nimeni dintre ei nu va
10 rămâne’n faţa voastră”.
Cucerirea sudului Palestinei: bă- 9 Şi’n vremea aceea a sosit Iosua asu-
tălia de la Gabaon; urmărirea şi pra lor pe neaşteptate, că toată noap-
uciderea celor cinci regi; luarea tea făcuse drumul din Ghilgal.
mai multor cetăţi. 10 Iar Domnul i-a lovit cu spaimă în
1 Auzind însă Adoni-Ţedec, regele Ieru- faţa lui Israel; şi cu zdroabă mare i-a
salimului, că Iosua a luat cetatea Ai şi zdrobit Domnul la Gabaon. Şi i-au fu-
a nimicit-o, că aşa cum făcuse cu Ieri- gărit pe calea ce urcă spre Bet-Horon
honul şi cu regele lui, întocmai a făcut şi i-au bătut până la Azeca şi până la
cu Aiul şi cu regele lui, şi că locuitorii Macheda.
Gabaonului au mers de bunăvoie la Io- 11 Şi’n timp ce ei fugeau din faţa fii-
sua şi la Israel şi că au rămas între ei, lor lui Israel pe povârnişul Bet-Horon,
2 s’a temut foarte, fiindcă ştia că Ga- Domnul a aruncat asupră-le pietre de
baonul este cetate tare ca o metropolă grindină, din cer pân’ la Azeca; şi mai
şi că toţi oamenii ei sunt puternici. mulţi au fost cei ucişi de grindină de-
3 Şi a trimis Adoni-Ţedec, regele Ieru- cât cei ucişi în bătălie de săbiile fiilor
salimului, la Hoham, regele Hebronu- lui Israel.
lui, la Piream, regele Iarmutului, la Ia- 12 Atunci Iosua a grăit către Domnul,
fia, regele Lachişului, şi la Debir, re- în ziua în care Domnul i-a dat pe Amo-
gele Eglonului, zicând: rei în puterea lui Israel, când i-a nimi-
IOSUA 10 366
cit în Gabaon şi au fost zdrobiţi de di- tea lor de dinapoi5 şi să nu vă fie milă
naintea fiilor lui Israel. Şi a zis Iosua: de ei şi nu-i lăsaţi să intre în cetăţile
„Să stea soarele deasupra Gabaonului lor, căci Domnul, Dumnezeul nostru, i-
şi luna deasupra văii Aialonului1 !” a dat în mâinile noastre”.
13 Şi soarele şi luna s’au oprit pe loc 20 Şi a fost că atunci când Iosua şi fiii lui
până când Domnul S’a răzbunat pe Israel au încetat să-i taie într’un măcel
vrăjmaşii lor.2 Şi s’a oprit soarele în care i-a nimicit de istov, cei ce scăpa-
mijlocul cerului; şi nu s’a mişcat spre seră cu viaţă au fugit în cetăţi tari.
asfinţit până la sfârşitul unei zile.3 21 Şi’ntregul popor s’a întors cu sănă-
14 Iar o zi ca aceea n’a mai fost nici îna- tate la Iosua, în Macheda, şi limba nici
inte şi nici după, aşa ca Domnul să as- unuia dintre fiii lui Israel n’a murmu-
culte de cuvântul omului; că s’a luptat rat6 .
Domnul de partea lui Israel. 22Şi a zis Iosua: „Deschideţi peştera şi
15 Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu scoateţi-i afară pe cei cinci regi!”
el, s’a întors în tabără la Ghilgal. 23 Şi i-au scos afară din peşteră pe cei
16 Iar aceşti cinci regi au fugit şi s’au cinci regi: regele Ierusalimului, regele
ascuns în peştera din Macheda4 . Hebronului, regele Iarmutului, regele
17 Iar lui Iosua i s’a spus: „Cei cinci regi Lachişului şi regele Eglonului.
au fost aflaţi ascunşi în peştera din Ma- 24 Şi după ce i-au scos în faţa lui Io-
cheda”. sua, atunci Iosua a chemat laolaltă în-
18 Şi a zis Iosua: „Prăvăliţi pietre mari tregul Israel şi căpeteniile luptătoare
pe gura peşterii şi puneţi oameni să le care veniseră cu el, zicându-le: „Înain-
păzească! taţi şi puneţi-vă picioarele pe grumajii
19 Iar voi nu staţi aici, ci goniţi-i din lor!” Iar ei au venit şi şi-au pus picioa-
urmă pe duşmanii voştri şi loviţi par- rele pe grumajii lor7 .
1 Aialonul:
25 Şi le-a zis Iosua: „Nu vă te-
localitate situată la 15 km vest de
Gabaon. meţi de ei şi nici să vă’nspăimântaţi!
2 T. M. adaugă: „Oare nu despre aceasta se Îmbărbătaţi-vă şi întăriţi-vă, că aşa
scrie în Cartea Dreptului?” „Cartea Dreptului” le va face Domnul tuturor vrăjmaşilor
(menţionată şi în 2Rg 1.18) era, după toate pro- voştri, cu care voi vă veţi bate”.
babilităţile, un poem eroic care s’a pierdut, aşa
cum pierdută era şi „Cartea Războaielor Dom- 26Şi Iosua i-a bătut şi i-a spânzurat de
nului” (vezi nota de la Nm 21.15). Aşadar, Iosua cinci copaci. Şi au stat spânzuraţi până
preia citatul şi i-L rosteşte Domnului ca pe o ru-
seara.
găciune.
3 Aceasta ar însemna o zi în plus, fără să fi fost 27 Şi a fost că spre apusul soarelui, Io-
precedată de o noapte. Iosua urmărea o victo-
5 Adică să separe ariergarda de corpul oştirii.
rie totală într’un război foarte greu (cinci armate
contra una), iar pentru aceasta avea nevoie de Tactică folosită cândva de Amaleciţi împotriva
timp. Ca orice altă minune din Sfânta Scriptură, lui Israel (menţionată în Dt 25, 18).
şi aceasta trebuie acceptată ca atare, printr’un 6 Israeliţii, veşnic puşi pe cârteală împotriva
act de credinţă pură; orice încercare de a o ex- mai-marilor lor – şi a Domnului –, nu aveau
plica raţional e sortită eşecului. acum nici un motiv s’o facă. T. M.: „Şi nimeni nu
4 Macheda (menţionată şi în v. 10) se afla la şi-a îndreptat limba împotriva fiilor lui Israel”.
sud de Gabaon, între Lachiş şi Hebron. Nume cu 7 Gest simbolic al victoriei totale, obişnuit la
rezonanţă epică, prin istorisirea care urmează. faraonii Egiptului şi regii Babilonului.
IOSUA 10 367
sua a poruncit şi i-au coborât de pe co- surat şi au pornit război asupră-i; iar
paci şi i-au aruncat în peştera în care Domnul l-a dat în mâinile lui Israel;
fugiseră şi au prăvălit pietre peste peş-
35şi în chiar ziua aceea l-au luat, iar pe
teră, aşa cum se vede şi astăzi8 .
locuitori i-au trecut prin ascuţişul să-
28 Şi’n aceeaşi zi au cucerit Macheda,
biei; şi’n ziua aceea au ucis tot ce era
iar pe locuitori i-au trecut prin ascuţi- viu în el, aşa cum făcuseră în Lachiş.
şul săbiei, şi de istov au nimicit tot ce
era viu în ea; şi nimeni în ea n’a rămas 36Iar Iosua, şi tot Israelul cu el, au ple-
care să fi scăpat cu viaţă sau cu fuga. cat de la Eglon la Hebron şi l-au împre-
Iar cu regele Machedei a făcut aşa cum surat;
făcuse şi cu regele Ierihonului.
37 şi l-au luat şi l-au trecut prin ascuţi-
29 Iar Iosua, şi tot Israelul cu el, au ple- şul săbiei, şi pe regele lui şi toate satele
cat din Macheda la Libna; şi au împre- lui; şi n’a scăpat nimic din ceea ce era
surat Libna. viu în el; precum făcuseră cu Eglonul,
30 Şi a dat-o Domnul în mâinile lui aşa au făcut şi cu el, nimicindu-l, pe el
Israel; şi au luat-o, pe ea şi pe regele ei, şi tot ce se afla în el.
iar pe locuitorii ei i-au trecut prin as-
cuţişul săbiei, precum şi tot ce era su- 38 Iar Iosua, şi tot Israelul cu el, s’au
flare în ea; nimeni n’a scăpat cu viaţă întors la Debir şi l-au împresurat;
sau cu fuga; iar cu regele ei au făcut 39 şi l-au luat, pe el şi pe regele lui şi
ceea ce făcuseră cu regele Ierihonului. satele lui şi l-au trecut prin ascuţişul
31 Iar Iosua, şi tot Israelul cu el, săbiei; şi l-au nimicit, şi tot ce era su-
au plecat din Libna la Lachiş; şi a flare în el; şi n’au lăsat în el pe nimeni
împresurat-o şi a pornit război asupră- care să fi scăpat cu viaţă; precum făcu-
i. seră cu Hebronul şi cu regele acestuia,
32 Iar Domnul a dat Lachişul în mâi- aşa au făcut cu Debirul şi cu regele lui.
nile lui Israel; şi l-au luat în ziua urmă- 40Şi a lovit Iosua tot pământul ţinutu-
toare, iar pe locuitorii din el i-au trecut lui muntos şi Neghebul şi ţinutul şes şi
prin ascuţişul săbiei; şi au dărâmat ce- Asidotul şi pe regii lui; nimic din ele n’a
tatea, aşa cum făcuseră cu Libna. rămas care să fi scăpat viu; şi de istov
33 Atunci Horam, regele Ghezerului, au nimicit tot ce era viu, aşa cum a po-
s’a ridicat în ajutorul Lachişului; iar runcit Domnul, Dumnezeul lui Israel,
Iosua l-a izbit cu ascuţişul săbiei, pe el
şi poporul său, că dintre ei n’a rămas 41 din Cadeş-Barnea până la Gaza şi tot
nici unul care să fi scăpat cu viaţă sau ţinutul Goşen până la Gabaon.
cu fuga. 42 Pe toţi regii acestora şi ţinuturile
34 Iar Iosua, şi tot Israelul cu el, au ple- lor le-a lovit Iosua o dată pentru tot-
cat din Lachiş la Eglon şi l-au împre- deauna, căci Domnul, Dumnezeul lui
8 Campania-fulger a lui Iosua este relatată în Israel, S’a luptat de partea lui Israel9 .
şase episoade scurte, redactate aproape la fel, ca
nişte rapoarte de luptă, peste tot reliefându-se
faptul că adevăratul învingător este Domnul, Cel 9 T. M. conchide în v. 43: „Iar Iosua, şi tot Isra-
ce Se luptă de partea poporului Său. elul cu el, s’au întors în tabără la Ghilgal”.
IOSUA 11 368
1 „Chinarot”:
şi ţinutul Negheb şi tot ţinutul Goşen
variantă a toponimului Chine-
şi ţinutul de şes şi pe cel dinspre apus
ret.
2 „Apele Merom”: izvoare sau cursuri de apă şi muntele lui Israel şi ţinuturile joase
situate în jumătatea de nord a Galileii, după dinspre munte,
toate probabilităţile la aproximativ 6 km nord-
17 de la muntele Pele, care se întinde
vest de localitatea Safed; zona în care Iosua a
câştigat bătălia împotriva unei noi coaliţii pales- spre Seir, până la Baal-Gad, şi plaiu-
tiniene. rile Libanului, la poalele Hermonului;
IOSUA 12 369
şi i-a prins pe toţi regii lor şi i-a bătut răsărit, de la valea Arnonului până la
şi i-a omorât. muntele Hermon, şi tot ţinutul Arabei
18 Zile multe s’a războit Iosua cu regii dinspre răsărit:
aceştia. 2 Sihon, regele Amoreilor, care locuia
din Enac, strămoşul uriaşilor; cunoscuţi în V. T. 1 E vorba de Refaimi, care, asemenea Enachi-
şi drept „fiii lui Enac” (vezi Dt 1.28 şi nota). milor, treceau drept uriaşi.
IOSUA 13 370
13pe regele Debirului şi pe regele Ghe- tului până la hotarele Ecronului, de-a
derului, stânga Canaaneenilor, se socotesc cele
cinci principate ale Filistenilor: Gaza,
14 pe regele Hormei şi pe regele Aradu-
Aşdod, Ascalon, Gat şi Ecron;
lui,
4 şi [ţinutul] Heveilor: de la Teman la
pe regele Libnei şi pe regele Adula-
15
ţinutul Canaan din faţa Gazei, şi ţinu-
mului, turile sidoniene până la Afeca şi până
16 pe regele Machedei şi pe regele Be- la hotarele Amoreilor.
telului2 , 5 Şi tot ţinutul filistean Ghebla şi
17 pe regele Tapuahului şi pe regele He- tot Libanul spre soare-răsare, de la
ferului, Baal-Gad, la poalele muntelui Her-
18 pe regele Afecului şi pe al Şaronului, mon, până la intrarea Hamatului;
6 pe toţi locuitorii ţinutului muntos,
19 pe regele Haţorului,
de la Liban până la Misrefot-Maim, pe
20pe regele Şimron-Meronului, pe re- toţi Sidonienii îi voi nimici de dinain-
gele Madonului, pe regele Acşafului, tea lui Israel; dar tu să-i dai lui Israel
21 pe regele Chedeşului, pe regele Taa- [pământul] prin sorţi, aşa cum ţi-am
nacului, poruncit Eu ţie.
22 pe regele Meghiddonului, pe regele 7 Şi acum, împarte pământul acesta, ca
Iocneamului de lângă Carmel, moştenire prin sorţi, la nouă seminţii
23pe regele Dorului de lângă Nafat- şi la jumătate din seminţia lui Manase;
Dor, pe regele Goimilor din Ghilgal, de la Iordan până la Marea cea Mare,
înspre apus, să li-l dai lor: Marea cea
24 pe regele Tirţei. De toţi, treizeci şi
Mare va fi hotarul”.
unu de regi.
8 Iar celor două seminţii, a lui Ruben şi
a lui Gad, şi la jumătate din seminţia
lui Manase le-a dat Moise pe cel de din-
13 colo de Iordan; Moise, sluga lui Dum-
nezeu, li l-a dat spre răsărit,
Împărţirea pământului la răsărit
9 de la Aroer, care e pe malul râului Ar-
de Iordan.
non, şi cetatea cea din mijlocul văii şi
1Iosua era bătrân şi îndelungat în zile; Medeba întreagă, până la Dibon,
şi a zis Domnul către Iosua: „Tu ai îm-
10 precum şi toate cetăţile lui Si-
bătrânit, eşti înaintat în vârstă, dar
hon, regele Amoreilor, care a stăpânit
2 „. . . şi pe regele Betelului”: text lacunar în din Heşbon până la hotarele fiilor lui
LXX; preluat din T. M. Amon;
IOSUA 13 371
17 şi până la Heşbon şi toate cetăţile din tate din seminţia lui Manase.
şes, şi Dibonul şi Bamot-Baal şi Bet- 30 Iar hotarele lor au fost de la Maha-
Baal-Meon naim, cu tot regatul Vasanului, cu tot
18 şi Vasanul şi Chedemotul şi Mefaa- regatul lui Og, regele Vasanului, şi cu
tul toate satele Iairului – care se află în ţi-
nutul Vasanului –: şaizeci de cetăţi.
19 şi Chiriataim, Sibma şi Ţeret-
31 Iar jumătate din Galaad, cu Aştaro-
Iaşahar în muntele Emec;
tul şi Edreea, – cetăţile regale ale lui
20 şi Bet-Peor şi poalele muntelui
Og în ţinutul Vasanului – i-a fost dată
Fazga şi Bet-Ieşimot; fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică
21 şi toate cetăţile din şes şi tot rega- la jumătate din fiii lui Machir, fiul lui
tul lui Sihon, regele Amoreilor, pe care Manase, după familiile lor.
l-a ucis Moise, pe el şi pe căpeteniile 32 Aceştia sunt cei cărora le-a dat Moise
1 Tribul lui Levi avea un statut special, stabilit moştenire în şesul Moabului, dincolo
de către Moise (Nm 18, 21-24; Dt 10, 9); ei se de Iordan, în faţa Ierihonului, spre ră-
întreţineau din ofrandele aduse lui Dumnezeu. sărit. Dar seminţiei lui Levi nu i-a dat
IOSUA 14 372
Enachimilor. Şi s’a liniştit pământul 8 Hotarul merge în sus spre valea Ben-
de război. Hinom, prin spatele Iebusului, spre
miazăzi; acesta este Ierusalimul; şi se
termină hotarul în vârful muntelui ce
15 se află’n faţa văii Hinom, spre apus, la
marginea dinspre miazănoapte a văii
Refaim.
Partea lui Iuda.
9 Din vârful muntelui, hotarul se în-
1 Iar hotarele seminţiei lui Iuda, după
dreaptă spre izvorul apelor Neftoah şi
familiile lor, au fost de la hotarele Idu-
merge spre muntele Efron; apoi se în-
meii, de la pustiul Sin, până la Cadeş,
covoaie spre Baala: aceasta este ceta-
spre miazăzi-apus.
tea Chiriat-Iearim.
2 Hotarul lor de miazăzi merge până
10 Hotarul se întoarce apoi de la Baala
la partea Mării Sărate, de unde începe
spre mare şi se îndreaptă spre muntele
pintenul ce se lasă spre miazăzi;
Seir prin partea din spate, de miază-
3 înaintează către suişul Acravimului, noapte, a cetăţii Iearim; acesta e Che-
trece prin pustiul Sin, iar dinspre mi- salonul; şi, coborându-se spre cetatea
azăzi se urcă spre Cadeş-Barnea, iese Bet-Şemeş, trece spre miazăzi;
pe la Heţron, înaintează până la Adar
11 de aici, hotarul trece prin partea
şi se întoarce pe calea dinspre apus de
de miazănoapte a Ecronului şi se în-
Cadeş;
dreaptă spre Şicron, se încovoaie spre
4 trece prin Aţmon şi iese la valea Egip- miazăzi şi se îndreaptă spre Iabneel;
tului; capătul acestui hotar este ma- iar capătul hotarului e marea; hota-
rea. Acesta este hotarul dinspre mia- rul dinspre apus îl alcătuieşte marea,
zăzi. adică Marea cea Mare3 .
5 Iar hotarul lor de răsărit e toată Ma- 12 Acestea sunt hotarele de peste tot ale
rea Sărată până la Iordan. Iar hota- fiilor lui Iuda, după familiile lor.
rul de miazănoapte pleacă de la hota-
13 Iar lui Caleb, fiul lui Iefone, i-a dat
rul Mării şi de la Iordan;
parte în mijlocul fiilor lui Iuda, după
6 se urcă spre Bet-Hogla, trece pe la cum poruncise Dumnezeu; şi i-a dat
miazănoapte de Bet-Araba şi merge în Iosua cetatea Chiriat-Arba, cetatea-
sus până la piatra lui Bohan, fiul lui metropolă a lui Enac, care este Hebro-
Ruben; nul.
7 hotarul merge mai departe spre De- 14 Acolo i-a nimicit Caleb, fiul lui Ie-
bir, prin cea de-a patra parte a văii fone, pe cei trei fii ai lui Enac: pe Şeşai,
Acor, şi se coboară spre Ghilgal, care pe Ahiman şi pe Talmai.
se află în faţa Adumimului, în partea 15 De acolo a pornit Caleb asupra celor
de miazăzi a văii; trece apoi pe la apele ce locuiau în Debir; numele Debirului
En-Şemeş1 şi se prelungeşte până la era mai înainte Chiriat-Sefer4 .
En-Roghel2 .
3 Mediterana.
1 LXX traduce: „Izvoarele Soarelui”. 4 LXX traduce: „Cetatea Literelor” (care poate
2 LXX traduce: „Izvorul Piuarului”. fi şi „Cetatea Cărţii” sau „Cetatea Scribului”).
IOSUA 15 374
4 Iar Efraim şi Manase, fiii lui Iosif, şi- familiile lor: fiilor lui Abiezer şi fiilor
au luat partea de moştenire. lui Helec şi fiilor lui Asriel şi fiilor lui
Sichem şi fiilor lui Hefer şi fiilor lui Şe-
5 Hotarele fiilor lui Efraim, după fami-
mida; aceştia sunt fiii de parte bărbă-
liile lor, au fost acestea: Hotarul moş-
tească, după familiile lor.
tenirii lor era la răsărit Atarot-Adar
1 Această ultimă menţiune, proprie Septua-
până la Bet-Horonul de sus şi Ghezer;
gintei, se conjugă cu cea asemănătoare din 3 Rg
6apoi trecea spre apus, pe la miază- 9, 16-17: Fiica lui Faraon devenise soţia regelui
noapte, la Micmetat, se întorcea spre Solomon.
IOSUA 17 376
3 Iar Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Ga- 11În partea lui Aşer şi a lui Isahar, i
laad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, se cuvin lui Manase: Bet-Şean cu sa-
nu avea fii, ci doar fiice; iată numele tele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii
fiicelor lui Salfaad: Mahla, Noa, Hogla, din Dor şi din satele lui, locuitorii din
Milca şi Tirţa. Taanac şi din satele lui, locuitorii din
4 Acestea au venit în faţa lui Eleazar Meghiddon şi din satele lui, precum şi
preotul şi în faţa lui Iosua şi în faţa dre- a treia parte din Nefet, cu satele lui.
gătorilor şi au zis: „Prin mâna lui Mo- 12 Dar fiii lui Manase n’au putut să ni-
ise, Dumnezeu a poruncit să ni se dea micească aceste cetăţi, şi aşa au înce-
o moştenire în mijlocul fraţilor noştri”. put Canaaneenii să locuiască în ţinu-
Şi li s’a dat moştenire, după porunca tul acesta.
Domnului, între fraţii tatălui lor.
13 Şi a fost că după ce fiii lui Israel s’au
5 Şi sorţul lor a căzut de la Anasa şi de
întărit, ei i-au supus pe Canaaneeni,
la Labec până la ţinuturile Galaadului
dar de omorât nu i-au omorât.
şi Vasanului, care erau dincolo de Ior-
dan; 14 Dar fiii lui Iosif i s’au plâns lui Io-
6 fiindcă fiicele fiilor lui Manase au sua, zicând: „De ce ne-ai dat o singură
moştenit o parte în mijlocul fraţilor moşie şi un singur sorţ, de vreme ce noi
lor, dar ţinutul Galaadului le-a devenit suntem un popor numeros, aşa cum ne-
moşie celorlalţi fii ai lui Manase. a binecuvântat Dumnezeu?”
7 Iar hotarul fiilor lui Manase pleca de 15 Iar Iosua le-a zis: „Dacă sunteţi
la Aşer către Micmetat, care e în faţa popor numeros, suiţi-vă la păduri şi
fiilor lui Sichem, şi înainta spre hota- curăţaţi-vă locuri în ţinutul Ferezeilor
rul lui Iamin şi Iasib, la fântâna lui Ta- şi Refaimilor, dacă muntele lui Efraim
puah; vă e strâmt!”
8 aceasta i-a căzut lui Manase, pe când
16 Dar fiii lui Iosif au zis: „Muntele
[cetatea] Tapuah, de la hotarul lui Ma-
lui Efraim nu ne place, din pricină că
nase, li s’a cuvenit fiilor lui Efraim.
băştinaşii Canaaneeni au călărime pe
9 De aici se coboară hotarul pe va- sprânceană şi care de fier, atât cei din
lea Canei, spre latura de miazăzi a Bet-Şean şi din satele lui, cât şi cei din
văii Ariel (acolo se află arborele de te- valea lui Izreel”.
rebentină care-i aparţine lui Efraim),
adică între cetatea lui Manase şi hota- 17 Iar Iosua a zis către fiii lui Iosif,
rul acestuia, pe partea de miazănoapte adică lui Efraim şi lui Manase: „Dacă
a râului, sfârşindu-se apoi în mare; sunteţi popor numeros şi aveţi putere
multă, atunci voi nu veţi avea moşie!;
10 în acest fel, partea lui Efraim se află
spre miazăzi, în timp ce partea lui Ma- 18 căci a voastră va fi pădurea – căci pă-
nase se află la miazănoapte, amândouă dure este! – şi o veţi curăţi şi a voas-
fiind hotărnicite de mare; aceasta din tră va fi pân’la marginile ei; iar pe Ca-
urmă se mărgineşte la miazănoapte cu naaneeni îi veţi nimici: au ei călărime
Aşer, şi tot acolo, spre răsărit, cu Isa- pe sprânceană, dar voi sunteţi mai tari
har. decât ei!”
IOSUA 18 377
tul mărturiei2 ; şi ţara le era supusă. bătut pământul; şi l-au văzut şi l-au
descris într’o carte după cetăţile lui3 ,
2 Dintre fiii lui Israel mai rămăse-
şi l-au împărţit în şapte părţi şi s’au în-
seră şapte seminţii care nu-şi primi-
tors la Iosua în tabără, la Şilo.
seră moştenire.
10 Iar Iosua a aruncat sorţi în Şilo, în
3 Iar Iosua le-a zis fiilor lui Israel:
faţa Domnului; şi acolo le-a împărţit
„Până când vă veţi codi să moşteniţi
Iosua fiilor lui Israel moştenire, în faţa
pământul pe care vi l-a dat Domnul,
Domnului.
Dumnezeul nostru?
11 Cel dintâi a ieşit sorţul seminţiei lui
4 Alegeţi dintre voi câte trei oameni din
fiecare seminţie; ei să se ridice şi să Veniamin, după familiile ei: hotarele
străbată ţara şi apoi o vor descrie în moşiei lor au ieşit între fiii lui Iuda şi
faţa mea, ca s’o pot împărţi aşa cum se fiii lui Iosif.
cuvine”. Hotarul lor de miazănoapte începe
12
8 Şi sculându-se bărbaţii aceia, s’au Baal merge hotarul spre mare, până la
dus; iar Iosua le-a poruncit bărbaţi- izvorul apei Neftoah;
16 apoi se coboară prin faţa pădurii lui
1 Şilo, situat la 18 km nord de Betel, devine al
tuit de Moise ca semn al prezenţei lui Dumnezeu 3 Au alcătuit un plan al teritoriului, cetăţile
ară din nou prin miazăzi faţă de Iebus 1 Al doilea sorţ a căzut pentru fiii lui
şi merge spre En-Roghel; Simeon; partea lor de moştenire a fost
1
17 înaintează apoi spre En-Şemeş şi între hotarele părţii fiilor lui Iuda .
înaintează spre Ghelilot, care este în 2 Moştenirea lor era: Beer-Şeba, Şeba
faţa urcuşului spre Adumim, şi se co- şi Molada;
boară spre piatra lui Bohan, a fiilor lui 3 Haţar-Şual, Bala şi Aţem;
Ruben; 4 Eltolad, Betul şi Horma;
18 apoi trece pe la miazănoapte de Ha- 5 Ţiclag, Bet-Marcabot şi Haţar-Susa;
rabah şi se coboară la hotarul mării 6 Bet-Lebaot şi ţarinile lor: treispre-
Araba; zece cetăţi, cu satele lor2 ;
19 de acolo trece pe lângă Bet-Hogla, pe 7 Ain, Rimon, Eter şi Aşan: patru ce-
la miazănoapte, şi se termină în cornul tăţi, cu satele lor;
de miazănoapte al Mării Sărate, la văr- 8 şi toate satele ce se aflau împre-
sarea Iordanului. Acesta e hotarul de jurul acestor cetăţi, până la Baalat-
miazăzi. Beer-Ramat, mergând spre miazăzi.
20 Iar hotarul de răsărit este Iordanul. Aceasta este moştenirea seminţiei fii-
Aceasta este moştenirea fiilor lui Veni- lor lui Simeon, după familiile lor.
amin, acestea sunt hotarele lor, de jur- 9 Moştenirea fiilor lui Simeon [era
împrejur, după familiile lor. parte] din partea fiilor lui Iuda, fiindcă
21 Iar cetăţile fiilor lui Veniamin, după partea fiilor lui Iuda era mai mare de-
familiile lor, erau: Ierihonul, Bet- cât a lor; de aceea fiii lui Simeon au pri-
Hogla, şi Emec-Cheţiţ; mit parte din moşia lor.
22 Bet-Harabah, Ţemaraim şi Betel; 10 Al treilea sorţ i-a căzut lui Zabulon,
15 apoi la Catat, Nahalal, Şimron, Idala 30 după aceea, Aco, Afec şi Rehob.
şi Betleem: douăsprezece cetăţi, cu sa- 31 Aceasta este moştenirea seminţiei fi-
tele lor3 . ilor lui Aşer, după familiile lor: cetăţile
16 Aceasta este moştenirea seminţiei fi- cu satele lor.
ilor lui Zabulon, după familiile lor: ce- 32 Al şaselea sorţ i-a căzut lui Neftali.
tăţile cu satele lor.
33 Hotarul lor mergea de la Helef şi
17 Al patrulea sorţ i-a căzut lui Isahar. de la pădurea Ţaananim către Adami-
18 În hotarul lor erau cuprinse: Izreel, Necheb şi Iabneel până la Lacum şi se
Chesulot şi Şunem; isprăvea în Iordan;
19 Hafaraim, Şion şi Anaharat; 34 hotarul se întorcea apoi spre apus că-
20 Harabit, Chişion şi Ebeţ; tre Aznot-Tabor şi de acolo mergea spre
21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-
Hucoc şi se învecina la miazăzi cu ţinu-
Paţeţ; tul Zabulonului, spre apus cu ţinutul
lui Aşer, iar spre soare-răsare cu Ior-
22 hotarul atingea Taborul, Şahaţima
danul.
şi Bet-Şemeş, iar capătul lui era Iorda-
35 Cetăţi întărite erau Ţidim, Ţer, Ha-
nul.
mat, Racat şi Chineret;
23 Aceasta este moştenirea seminţiei fi-
36 Adama, Rama şi Haţor;
ilor lui Isahar, după familiile lor: cetă-
ţile cu satele lor4 . 37 Chedeş, Edreea şi En-Haţor;
24 Al cincilea sorţ i-a căzut lui Aşer, 38 Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat
după familiile lor. şi Bet-Şemeş.
25 Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, 39 Aceasta este moştenirea seminţiei fi-
Beten şi Acşaf, ilor lui Neftali.
26 Alamalec, Amead şi Mişeal; hota- 40 Al şaptelea sorţ i-a căzut lui Dan.
rul lor atingea spre apus Carmelul şi 41 Hotarul lor cuprindea: Ţora, Eştaol
Şihor-Libnat, şi Ir-Şemeş;
27 după care se întorcea dinspre soare- 42 Şaalabim, Aialon şi Itla;
răsare către Bet-Dagon şi atingea ho-
43 Elon, Timnata şi Ecron;
tarul lui Zabulon şi Iftah-El la miază-
44 Elteche, Ghibeton şi Baalat;
noapte şi intra în hotarul Asatei la Bet-
Emec şi Neiel şi mergea la Cabul 45 Iehud, Bene-Berac şi Gat-Rimon;
48 Atunci s’au dus fiii lui Dan şi au pur- fi avut înainte un astfel de gând. Şi vă
tat război împotriva Leşemului şi l-au vor fi ele cetăţi de scăpare, ca nu cumva
luat şi l-au lovit cu ascuţişul săbiei; şi ucigaşul să fie omorât de rudele celui
au locuit în el şi l-au numit „Leşemul- ucis mai înainte de a fi fost el adus în
lui-Dan”, după numele lui Dan, ta- faţa adunării, pentru judecată.
tăl lor. Iar Amoreii au locuit pe mai 4 Acela, după ce a fugit în una din
departe în Edom şi în Salamin5 ; dar aceste cetăţi, va sta la poarta cetăţii2 şi
mâna lui Efraim i-a stăpânit şi au de- va spune ce are de spus în faţa bătrâni-
venit supuşii săi. lor acelei cetăţi, iar obştea îl va primi
49 După ce au luat în stăpânire pămân- şi-i va da un loc, iar el va locui cu ei.
tul, după hotarele lor, fiii lui Israel i-au
5 Iar dacă ruda celui ucis va alerga în
dat între ei moştenire lui Iosua, fiul lui
căutarea lui, ei nu-l vor da pe ucigaş în
Navi,
mâinile ei, pentru că el din neştiinţă l-
50 aşa cum poruncise Dumnezeu; şi a lovit pe aproapele său, iar nu pentru
i-au dat cetatea pe care o ceruse, că mai înainte l-ar fi urât.
Timnat-Serah, care se află în muntele
6 Şi va locui el în cetatea aceea până
lui Efraim; iar el a zidit cetatea şi a lo-
când va sta la judecată în faţa adunării
cuit în ea.
sau până când va muri arhiereul acelor
51 Acestea sunt părţile pe care Eleazar
zile3 ; atunci ucigaşul se va întoarce şi
preotul şi Iosua, fiul lui Navi, şi capii se va duce în cetatea sa şi la casa lui,
familiilor le-au împărţit, prin tragere de unde fugise”.
la sorţi, fiilor lui Israel, în Şilo, înain-
tea feţei Domnului, la intrarea cortului 7 Iar el [Iosua] a rânduit Chedeşul
mărturiei; iar aceştia s’au dus să-şi ia în Galileea, în muntele lui Neftali,
în stăpânire pământul6 . şi Sichemul în muntele lui Efraim şi
Chiriat-Arba – adică Hebronul – în
muntele lui Iuda.
20 Iar dincolo de Iordan, în faţa Ieriho-
8
nului, spre răsărit, a rânduit: Beţerul,
Cetăţile de scăpare. în şesul pustiului din seminţia lui Ru-
1 Şi i-a grăit Domnul lui Iosua, zicând:
ben; Ramot, în Galaad, în seminţia lui
Gad, şi Golan, în Vasan, în seminţia lui
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-
Manase.
le: Rânduiţi cetăţile în care să scape
fugarii, despre care Eu v’am grăit prin 9 Acestea sunt cetăţile rânduite pen-
Moise1 ; tru toţi fiii lui Israel şi pentru străinii
ce locuiesc printre ei4 , pentru ca acolo
3 ca să poată scăpa acolo ucigaşul care
să fugă cel ce fără voie a luat viaţa
fără voia lui a luat viaţa cuiva, fără să
cuiva, ca nu cumva ruda celui ucis să-l
5 Amănunt propriu Septuagintei.
6 T. 2 „Poarta cetăţii”: în cetatea antică, piaţa
M. conchide altfel: „Şi aşa s’a isprăvit îm-
părţirea pământului”. în care se ţineau adunările publice, se făceau
1 E vorba de azilul oferit ucigaşilor fără voie, tranzacţiile comerciale şi se judecau procesele.
3 Moartea arhiereului era prilej de amnistiere.
rânduială stabilită prin legea dată lui Moise (Iş
21, 13). 4 Străinii rezidenţi sau prozeliţi.
IOSUA 21 381
omoare înainte de a fi stat el la jude- 9 Seminţia fiilor lui Iuda şi seminţia fi-
cată în faţa adunării. ilor lui Simeon şi parte din seminţia fi-
ilor lui Veniamin au dat cetăţile aces-
tea;
21 10 şi ele li s’au rânduit fiilor lui Aaron
din familia lui Cahat a fiilor lui Levi,
Cetăţile leviţilor. fiindcă acestea au ieşit întâi la sorţi.
1 Capii de familie ale fiilor lui Levi au 11 Şi le-au dat: Chiriat-Arba, metro-
venit atunci la Eleazar preotul şi la Io- pola fiilor lui Enac, adică Hebronul, în
sua, fiul lui Navi, şi la capii de familie ţinutul muntos al lui Iuda, cu împreju-
din seminţiile lui Israel. rimile ei;
2 Şi le-au grăit în Şilo, în ţara Canaa- 12 dar ţarinile cetăţii şi satele ei le-a
nului, zicând: „Domnul a poruncit prin dat Iosua fiilor lui Caleb, fiul lui Iefone,
Moise să ni se dea cetăţi în care să lo- să le stăpânească.
cuim, precum şi împrejurimile lor pen- 13 Iar fiilor lui Aaron le-a dat cetatea de
tru vitele noastre”. scăpare a ucigaşilor: Hebronul şi îm-
3 Iar fiii lui Israel le-au dat leviţilor, prejurimile lui, Libna şi împrejurimile
din părţile lor, după porunca Domnu- ei;
lui, următoarele cetăţi, cu împrejuri- 14 Iatirul şi împrejurimile lui, Eştemoa
mile lor. şi împrejurimile ei;
4 Şi sorţul a ieşit pentru fiii lui Ca- 15 Holonul şi împrejurimile lui, Debirul
hat. Iar fiii lui Aaron, preoţii leviţi, au şi împrejurimile lui;
avut prin sorţi treisprezece cetăţi din
16 Ainul şi împrejurimile lui, Iuta şi îm-
seminţia lui Iuda şi din seminţia lui Si-
prejurimile ei, Bet-Şemeşul şi împreju-
meon şi din seminţia lui Veniamin.
rimile lui: nouă cetăţi din aceste două
5 Iar celorlalţi fii ai lui Cahat li s’au dat, seminţii.
prin sorţi, zece cetăţi din seminţia lui
17 Iar din seminţia lui Veniamin: Ga-
Efraim şi din seminţia lui Dan şi din
baonul şi împrejurimile lui, Gheba cu
jumătate din seminţia lui Manase.
împrejurimile ei;
6 Iar fiilor lui Gherşon li s’au dat trei-
sprezece cetăţi din seminţia lui Isahar 18 Anatotul şi împrejurimile lui, Almo-
şi din seminţia lui Aşer şi din seminţia nul cu împrejurimile lui: patru cetăţi.
lui Neftali şi din jumătate din seminţia 19 Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preo-
lui Manase în Vasan. ţii: treisprezece.
7 Iar fiii lui Merari, după familiile lor, 20 Iar familiilor fiilor lui Cahat, leviţi-
au avut prin sorţi douăsprezece cetăţi lor – celor rămaşi dintre fiii lui Cahat –
din seminţia lui Ruben şi din seminţia li s’au dat cetăţi din hotarele seminţiei
lui Gad şi din seminţia lui Zabulon. lui Efraim.
8 Fiii lui Israel le-au dat leviţilor cetă- 21 Li s’a dat cetatea de scăpare a uciga-
ţile şi împrejurimile lor, aşa cum Dom- şilor, Sichemul, cu împrejurimile ei, şi
nul îi poruncise lui Moise. Ghezerul cu împrejurimile ei;
IOSUA 21 382
Triburile lui Ruben, Gad şi jumă- 8 Iar ei s’au dus la casele lor cu avuţii
tate din al lui Manase se întorc multe şi cu foarte multe vite şi cu ar-
dincolo de Iordan. gint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi
cu foarte multă îmbrăcăminte; prada
1 Atunci i-a chemat Iosua pe fiii lui Ru-
pe care o luaseră de la duşmani au
ben şi pe fiii lui Gad şi jumătate din
împărţit-o cu fraţii lor.
seminţia lui Manase
9 Astfel că fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi
2 şi le-a zis: „Voi aţi auzit tot ceea ce
Moise, sluga Domnului, v’a poruncit, jumătate din seminţia lui Manase s’au
iar voi aţi ascultat cuvântul meu întru întors de la fiii lui Israel din Şilo, care
toate câte eu v’am poruncit. se află în ţara Canaan, ca să meargă
1
în Galaad, în ţinutul moştenirii lor, pe
3 În această vreme’ndelungată nu i-
care-l dobândiseră, din porunca Dom-
aţi lăsat pe fraţii voştri, şi până’n ziua nului, prin mâna lui Moise.
de astăzi aţi păzit porunca Domnului,
Dumnezeului vostru. 10 Şi au venit în Galaadul Iordanului,
fiilor noştri: Ce aveţi voi de-a face cu 31 Atunci Finees, fiul lui Eleazar preo-
Domnul, Dumnezeul lui Israel?; tul, a zis către fiii lui Ruben şi către fiii
25 că Domnul a aşezat hotar între noi lui Gad şi către jumătate din seminţia
şi voi, chiar Iordanul, iar voi nu aveţi lui Manase: „Azi am cunoscut că Dom-
parte cu Domnul. . . Şi astfel fiii voştri nul e cu noi, de vreme ce voi n’aţi făcut
îi vor înstrăina pe fiii noştri, aşa ca ei această nelegiuire în faţa Domnului şi
să nu I se închine Domnului. i-aţi cruţat pe fiii lui Israel de mâna
26 De aceea am zis: Să facem aşa: să
Domnului”.
zidim jertfelnicul acesta, nu pentru a 32 Aşa că Finees, fiul lui Eleazar preo-
aduce jertfe de ardere şi nici pentru tul, şi dregătorii s’au întors de la fiii lui
jertfe de rând, Ruben şi de la fiii lui Gad şi de la jumă-
27 ci pentru ca să fie el mărturie în- tate din seminţia lui Manase din ţinu-
tre noi şi voi şi între fiii noştri de după tul Galaadului în ţara Canaanului, la
noi că putem să-I facem Domnului slu- fiii lui Israel, şi le-au spus cuvintele.
jbă în faţa Lui prin jertfele noastre de 33Şi le-a plăcut aceasta fiilor lui Israel.
ardere şi prin jertfele noastre de rând Iar ei au grăit către fiii lui Israel şi
şi prin jertfele noastre de mântuire; şi L-au binecuvântat pe Dumnezeul fiilor
astfel fiii voştri nu le vor zice mâine fi- lui Israel şi le-au spus să nu se mai ri-
ilor noştri: Voi nu aveţi parte cu Dom- dice cu război asupra lor spre a nimici
nul! ţinutul fiilor lui Ruben şi al fiilor lui
28 Şi am zis: Dacă va fi vreodată ca ei Gad şi a jumătate din seminţia lui Ma-
să vorbească astfel către noi sau către nase; aşa că ei au locuit în el.
urmaşii noştri de mâine, atunci aceştia 34Iar Iosua a dat un nume jertfelnicu-
vor zice: Iată asemănarea jertfelnicu- lui lui Ruben şi al lui Gad şi al jumă-
lui Domnului pe care părinţii noştri l- tăţii din seminţia lui Manase; şi a zis:
au făcut nu pentru jertfe de ardere şi „Acesta-i în mijlocul lor o «Mărturie» că
nici pentru jertfele noastre de rând, ci Domnul este Dumnezeul lor”8 .
pentru ca el să fie mărturie între voi şi
noi şi între fiii noştri.
29 Departe de noi, aşadar, să ne aba- 23
tem astăzi de la Domnul şi să stăm îm-
potriva Domnului zidindu-ne jertfelnic Iosua vorbeşte întregului Israel.
pentru jertfe de ardere şi pentru jert-
1Şi a fost că la vreme’ndelungată după
fele de pace şi pentru jertfele de mân-
ce Domnul Dumnezeu L-a odihnit pe
tuire în afara jertfelnicului Domnului,
Dumnezeului nostru, care se află în 8 Numele propriu-zis a dispărut din Versiunea
Israel de toţi vrăjmaşii lui de primpre- 10 unul din voi a gonit o mie, căci Dom-
jur, Iosua, îndelungat în zile, a îmbă- nul, Dumnezeul vostru, El este Cel ce
trânit; S’a războit pentru voi, aşa cum El v’a
2 şi i-a chemat Iosua pe toţi fiii lui grăit.
Israel şi pe bătrânii lor şi dregătorii lor 11 Luaţi aminte şi puneţi la inimă: să-L
şi pe cărturarii lor şi pe judecătorii lor iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!
şi le-a zis: „Eu, îndelungat în zile, am 12 Că dacă vă veţi abate şi vă veţi îm-
îmbătrânit. preuna cu neamurile care-au rămas cu
3 Iar voi aţi văzut tot ceea ce Domnul, voi, dacă vă veţi încuscri cu ei şi vă veţi
Dumnezeul nostru, le-a făcut tuturor amesteca împreună cu ei, şi ei împre-
acestor neamuri ce ne-au stat în faţă; ună cu voi,
căci Dumnezeul vostru, El este Cel ce 13 atunci să ştiţi că Domnul nu va mai
S’a luptat pentru voi. nimici de dinaintea voastră aceste nea-
4 Vedeţi cum eu v’am aruncat înainte muri; şi ele vor fi pentru voi laţuri şi
aceste neamuri care v’au rămas prin pietre de poticnire şi cuie’n călcâie şi
sorţi pentru seminţiile voastre, toate ţepuşe’n în ochi, până ce voi veţi pieri
neamurile pe care eu le-am nimicit, în- de pe acest pământ bun pe care vi l-a
cepând de la Iordan şi până la Marea dat Domnul, Dumnezeul vostru1 .
cea Mare dinspre soare-apune. 14 Eu însă mă grăbesc alergându-mi ca-
Iar Domnul, Dumnezeul nostru, le va 2
5 lea , aşa cum fac toţi pământenii. Dar
nimici de dinaintea voastră până ce vor voi să ştiţi în inima voastră şi’n sufletul
pieri de istov; şi va trimite asupră-le fi- vostru că din toate cuvintele cele bune
arele sălbatice până ce le va nimici de pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi
dinaintea voastră, pe ele şi pe regii lor, le-a grăit, nici un cuvânt n’a căzut3 ; din
iar voi veţi moşteni pământul lor, aşa toate câte vă priveau, nici unul n’a lip-
cum Domnul, Dumnezeul vostru, v’a sit.
grăit vouă. 15 Şi va fi că aşa cum v’au venit toate
6 De aceea, străduiţi-vă să păziţi şi să cuvintele cele bune pe care Domnul,
faceţi toate cele scrise în cartea legii lui Dumnezeul vostru, le-a grăit despre
Moise, neabătându-vă nici la dreapta, voi, tot astfel Domnul, Dumnezeul vos-
nici la stânga; 1 Neamestecul cu neamurile păgâne nu vi-
7 şi să nu umblaţi laolaltă cu neamurile zează puritatea sângelui (prozeliţii erau ne-evrei
care-au rămas cu voi; numele dumne- care deveneau evrei prin adoptarea credinţei),
zeilor lor să nu le pomeniţi între voi; să ci puritatea religioasă: neamul care-L pierde pe
Dumnezeu va fi nimicit de cei fără Dumnezeu.
nu le slujiţi şi nici să vă închinaţi la ei; Cuvântarea lui Iosua este o puternică pledoarie
8 ci numai de Domnul, Dumnezeul vos- pentru păstrarea monoteismului.
2 Călătoria pe calea vieţii e asemănată cu o
tru, să vă lipiţi, aşa cum aţi făcut
alergare continuă, care-şi accelerează ritmul în
până’n ziua de acum. ultima etapă. Aşa o vedea şi Pavel, către sfârşi-
9 Domnul a surpat de dinaintea voas- tul vieţii: „. . . alergarea mi-am împlinit-o”; vezi
2 Tim 4, 7 (în ediţia revizuită).
tră neamuri mari şi tari, şi nimeni, 3 Eficienţa cuvintelor lui Dumnezeu poate fi
până’n ziua de azi, n’a fost în stare să evidentă prin stabilitatea lor. Ebr.: „. . . nici un
vă stea împotrivă: cuvânt n’a fost zadarnic”.
IOSUA 24 387
tru, va aduce peste voi toate cuvin- Egipt şi au devenit neam mare şi nu-
tele cele rele, până ce vă va nimici de meros şi tare; iar Egiptenii le-au făcut
pe acest pământ bun pe care Domnul, necazuri.
Dumnezeul vostru, vi l-a dat, 5 Şi am lovit Egiptul cu semnele pe care
16 atunci când veţi călca legământul le-am făcut între ei4 . . . ”.
Domnului, Dumnezeului nostru, pe 6 Iar după aceasta [Dumnezeu] i-a
5
care El ni l-a poruncit, şi vă veţi duce şi scos pe părinţii voştri din Egipt; şi
veţi sluji la dumnezei străini şi vă veţi au intrat în Marea Roşie, în timp ce
închina la ei”4 . Egiptenii alergau de dinapoia părinţi-
lor noştri, cu care de luptă şi cu cai,
până la Marea Roşie.
24 7 Iar noi am strigat către Domnul, iar
El a dat nor şi negură între noi şi Egip-
Iosua le vorbeşte seminţiilor. teni; şi a adus marea peste ei şi i-a aco-
Moartea lui Iosua şi a lui Eleazar. perit. Ochii voştri au văzut câte a făcut
1 Şi a adunat Iosua toate seminţiile lui Domnul în Ţara Egiptului. Şi aţi fost
Israel în Sichem1 şi i-a chemat pe bă- vreme’ndelungată în pustie.
trânii lor şi pe cărturarii lor şi pe jude- 8 Şi v’am adus în ţara Amoreilor, a celor
cătorii lor şi au stat în faţa lui Dumne- ce locuiau dincolo de Iordan6 ; şi Dom-
zeu2 . nul i-a dat în mâinile voastre şi le-aţi
2 Şi a zis Iosua către tot poporul: moştenit ţara şi i-aţi nimicit de dina-
„Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui intea voastră.
Israel: Părinţii voştri au locuit la în- 9 S’a ridicat apoi Balac, fiul lui Sefor,
ceput dincolo de Râu3 : Terah, tatăl lui regele Moabului, şi s’a rânduit cu oaste
Avraam şi tatăl lui Nahor; şi au slujit împotriva lui Israel; şi a trimis şi l-a
la dumnezei străini. chemat pe Baalam să ne blesteme;
3 Dar Eu l-am luat pe Avraam, părin-
10 dar Domnul, Dumnezeul vostru, n’a
tele vostru, din cealaltă parte a Râului vrut să vă nimicească: acela ne-a bine-
şi l-am călăuzit prin toată ţara Canaa- cuvântat cu mare binecuvântare şi ne-
nului şi i-am înmulţit sămânţa şi i l-am a izbăvit de mâinile lor, iar pe ei ni i-a
dat pe Isaac; dat nouă.
4 iar lui Isaac, pe Iacob şi pe Esau. Lui
11 Şi aţi trecut Iordanul şi aţi venit la
Esau i-am dat ca moştenire muntele Ierihon; iar locuitorii Ierihonului s’au
Seir, iar Iacob şi fiii săi s’au coborât în luptat împotriva voastră: Amoreul şi
4 T. M. începe versetul cu condiţionalul Canaaneanul şi Ferezeul şi Heveul şi
„Dacă”. . . şi conchide: „. . . atunci se va aprinde Iebuseul şi Heteul şi Ghergheseul; dar
asupra voastră mânia Domnului şi veţi pieri Domnul i-a dat în mâinile voastre.
curând din ţara aceasta bogată pe care v’a dat-o
Domnul”. 4 În T. M. fraza e precedată de: „Dar Eu i-am
1 Sichem: loc sfânt, de care era legată istoria trimis pe Moise şi pe Aaron. . . ”.
patriarhilor. Iosua se strămutase din Şilo. 5 Registrul cuvântării se schimbă de la vorbi-
2 Nu în faţa cortului (care se afla în Şilo), ci în rea indirectă la cea directă.
faţa unui altar improvizat (vezi versetul 26). 6 T. M. adaugă: „. . . iar ei au ieşit în faţa voas-
3 Adică dincolo de Eufrat, în Mesopotamia. tră cu război”.
IOSUA 24 388
12 Şi El a trimis înaintea voastră viespi zeu este sfânt; şi, gelos fiind8 , nu vă va
şi i-a gonit de dinaintea voastră – pe cei trece cu vederea păcatele şi nelegiui-
doi regi ai Amoreilor –, nu cu sabia ta rile.
şi nu cu arcul tău. 20 De câte ori Îl veţi părăsi pe Domnul
13 Şi v’a dat pământul pe care nu voi şi veţi sluji la dumnezei străini, de atâ-
v’aţi ostenit şi cetăţile pe care nu voi le- tea ori El va veni şi vă va necăji şi vă
aţi zidit: v’aţi aşezat în ele şi aţi mân- va nimici, de vreme ce El, dimpotrivă,
cat din viile şi din măslinii pe care nu v’a făcut bine.”
voi i-aţi sădit. 21 Iar poporul a zis către Iosua: „Nu, ci
14 Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi Domnului Îi vom sluji!”
slujiţi-L cu neabatere şi cu dreptate; 22 Iar Iosua a zis către popor: „Voi
şi lepădaţi-i pe dumnezeii străini că- sunteţi martori împotriva voastră, de
rora le-au slujit părinţii voştri dincolo vreme ce voi L-aţi ales pe Domnul să-I
de Râu şi în Egipt; şi slujiţi-I Domnu- slujiţi9 .
lui.
23 Şi acum, aruncaţi-i pe dumne-
15 Dar dacă nu vă place să-I slujiţi zeii străini ce se află printre voi
Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui şi îndreptaţi-vă inima spre Domnul,
anume veţi sluji: dumnezeilor părinţi- Dumnezeul lui Israel!”
lor voştri de dincolo de Râu sau dumne-
24Iar poporul a zis către Iosua: „Dom-
zeilor Amoreilor în a căror ţară locuiţi;
nului, Dumnezeului nostru, Îi vom
dar eu şi casa mea Îi vom sluji Domnu-
sluji, şi de glasul Lui vom asculta!”
lui, că sfânt este!”
25 În ziua aceea a făcut Iosua un le-
16 Iar poporul, răspunzând, a zis: „De-
gământ cu poporul şi i-a dat lege şi po-
parte de noi gândul de a-L părăsi pe
runci în Sichem, în faţa cortului Dum-
Domnul şi de a sluji la dumnezei stră-
nezeului lui Israel10 .
ini!
26 Şi a scris aceste cuvinte în cartea le-
17 Domnul, Dumnezeul nostru, El este
gii lui Dumnezeu11 ; şi a luat o piatră
Dumnezeu; El ne-a scos, pe noi şi pe
mare şi a aşezat-o sub stejar, înaintea
părinţii noştri, din ţara Egiptului7 , El
ne-a păzit în toată calea pe care am 8 Căderea fiilor lui Israel în idolatrie era ase-
umblat şi printre toate neamurile prin mănată cu infidelitatea unei femei faţă de soţul
care am trecut. ei, act care stârneşte gelozia şi răzbunarea aces-
tuia. Temă anunţată în Dt 32, 21 şi reluată, cu
18Domnul a izgonit din faţa noastră pe deosebită amploare, de aproape toţi profeţii Ve-
Amoreu şi toate neamurile care locu- chiului Testament.
9 Textul sună a profeţie neagră, prevestind re-
iau în ţara aceasta; iar noi Îi vom sluji
petatele abateri de la monoteism ale fiilor lui
Domnului, căci El este Dumnezeul nos- Israel de-a lungul secolelor următoare. T. M.
tru!” adaugă: „Ei au răspuns: «Suntem martori!»”.
10 Ca reprezentant al lui Dumnezeu şi urmaş
19 Iar Iosua a zis către popor: „Nu-I veţi
legitim al lui Moise, Iosua era îndreptăţit să con-
putea sluji Domnului, fiindcă Dumne- tinue opera legislativă a înaintaşului său.
11 Nu se ştie dacă „aceste cuvinte” cuprindeau
7 T. M. adaugă: „din casa robiei şi a făcut legea şi poruncile, sau cuvântările lui Iosua către
semne mari sub ochii noştri. . . ”. popor.
IOSUA 24 389
ale fiilor lui Israel şi se delimitase de aceştia (v. 14 Versetul 35 e propriu Septuagintei. Unii tra-
15), el preferă să spună: „. . . Dumnezeului meu”. ducători ai Textului Masoretic (BJ, OSTY) îl in-
T. M.: „. . . Dumnezeului vostru”. serează ca notă infra-paginală.
JUDECĂTORI 390
Judecatori
meu” (personaj diferit de Adoni-Bezec (Adoni- 6 Ultimii urmaşi ai Enachimilor, oameni fabu-
Ţedec), regele Ierusalimului, din Ios 10, 3). loşi, cu statură gigantică.
JUDECĂTORI 1 391
sese mai înainte Chiriat-Sefer, Cetatea 19 Şi Domnul era cu Iuda; acesta a luat
Cărturarilor). muntele, fiindcă pe locuitorii din vale
12 A zis Caleb: „Cel ce va lovi Cetatea
n’a putut să-i nimicească, ei fiind ocro-
9
Cărturarilor şi o va lua, aceluia îi voi tiţi de Rahab.
da de soţie pe fiica mea Acsa”.
20 Hebronul i l-au dat lui Caleb, aşa
13 Şi a luat-o Otniel, fiul cel mai tânăr cum spusese Moise; şi acolo a moşte-
al lui Chenaz, fratele lui Caleb; iar Ca- nit el cele trei cetăţi şi acolo i-a omorât
leb i-a dat-o de soţie pe Acsa, fiica sa. pe cei trei fii ai lui Enac.
14 Şi a fost că’n timp ce ea mergea, Ot-
niel a îndemnat-o să ceară o ţarină de 21 Dar fiii lui Veniamin nu i-au scos pe
la tatăl ei; şi ea cârtea şi striga de Iebuseii care locuiau în Ierusalim, ast-
pe asin: „M’ai dat în ţinutul din mia- fel că Iebuseii locuiesc până astăzi în
zăzi!. . . ”. Dar Caleb i-a zis: „Ce ţi-a ve- Ierusalim împreună cu fiii lui Venia-
nit?” min.
15 Iar Acsa i-a zis: „Dă-mi, te rog, o bi- 22 Fiii lui Iosif s’au suit la Betel; şi
necuvântare, că m’ai trimis într’un ţi- Domnul era cu ei.
nut din miazăzi: dă-mi şi izvoarele de
apă!” Iar Caleb i-a dat, după inima ei, 23 Şi au împresurat Betelul şi l-au dă-
Izvoarele cele de sus şi cele de jos. râmat; iar numele cel vechi al cetăţii
era Luz.
16 Iar fiii lui Hobab Cheneul, socrul lui
Moise, s’au suit din cetatea Palmieri- 24 Iar iscoadele văzând un om ie-
lor, cu fiii lui Iuda, în pustia ce se află şind din cetate, l-au prins şi i-au zis:
la miazăzi de Iuda, la miazăzi de Arad, „Arată-ne pe unde să intrăm în cetate
şi s’au dus şi au locuit cu poporul. şi vom face milă cu tine”.
17 Şi a mers Iuda împreună cu Simeon,
fratele său, şi i-a bătut pe Canaaneenii 25 Şi el le-a arătat pe unde să intre în
care locuiau în Ţefat şi i-au dat pierză- cetate; iar ei au izbit cetatea cu ascuţi-
rii; iar cetăţii i-au pus numele Pierza- şul săbiei; iar pe omul acela şi pe ru-
nie7 . dele lui i-au lăsat liberi.
18Dar Iuda nu a luat Gaza, nici împre- 26 Şi a mers omul acela în ţinutul He-
jurimile ei, nici Ascalonul sau hotarele teilor şi a zidit acolo o cetate pe care a
lui, nici Ecronul şi nici hotarele lui, nici numit-o Luz; acesta e numele ei până’n
Azotul sau împrejurimile lui.8 ziua de astăzi.
7 În Codex Vaticanus: Anathema, cuvântul
27Manase, de asemenea, nu i-a alun-
original care se traduce Pierzanie. Anathema
era prada de război dedicată în întregime lui
gat pe cei din Bet-Şean, care este o
Dumnezeu; pentru ca însă nu cumva vreunul
dintre luptători să fie ispitit a-şi însuşi ceva, ea
era nimicită fără nici o cruţare.
8 Negaţia se află în amândoi codicii LXX: Ale- 9 Rahab: desfrânata din Ierihon, faţă de care
xandrinus şi Vaticanus; T. M. relatează cuceriri Israeliţii aveau obligaţii morale (Ios 6, 25). T. M.
succesive. Cetăţile însă vor fi supuse sub regele motivează diferit: „. . . de vreme ce ei aveau care
David. de fier”.
JUDECĂTORI 2 392
îndepărtaţi dintre „barbari” (adică dintre cei ce naan, de unde Iosua şi-a pornit campania mili-
nu vorbeau limba greacă), ceea ce înseamnă că tară.
locuiau în nordul Mării Negre. 3 „Locul Plângerilor”: menţiune proprie Sep-
11 Textual: „fiicele” = oraşe subordonate; filiale. tuagintei.
JUDECĂTORI 2 393
călca legământul pe care l-am făcut cu 11Şi fiii lui Israel au făcut rău în faţa
voi! Domnului şi s’au închinat baalilor.4
2 Dar nici voi să nu faceţi vreun le- 12 Şi L-au părăsit pe Domnul, Dum-
gământ cu cei ce locuiesc în această nezeul părinţilor lor, Cel ce îi scosese
ţară şi nici să nu vă închinaţi dumne- din ţara Egiptului, şi au mers după
zeilor lor; dimpotrivă, chipurile lor cele dumnezei străini, dumnezeii popoare-
cioplite să le nimiciţi, jertfelnicele lor lor din jurul lor, şi li s’au închinat şi
să le surpaţi!. . . Dar voi n’aţi ascultat L-au mâniat pe Domnul;
de glasul Meu, de vreme ce aţi făcut 13 şi L-au părăsit şi le-au slujit lui Baal
toate aceste lucruri. şi Astartelor.
3 Iar Eu am zis: Nu-i voi alunga de di-
14 Şi Domnul S’a mâniat cu mare aprin-
naintea voastră, ci ei vor fi să vă facă
dere asupra lui Israel; şi i-a dat pe
necazuri, iar dumnezeii lor să vă fie
mâna prădătorilor, care i-au jefuit; şi
piatră de poticnire”.
i-a vândut în mâna duşmanilor lor de
4 Şi a fost că după ce a grăit îngerul primprejur, iar ei n’au mai fost în stare
Domnului aceste cuvinte către toţi fiii să stea împotriva vrăjmaşilor lor,
lui Israel, poporul şi-a ridicat glasul şi
15 împotriva celor cu care mergeau
a plâns.
mână’n mână5 ; dimpotrivă, mâna
5 De aceea au numit locul acela „al
Domnului era împotriva lor, spre rău
Plângerilor”; şi I-au adus acolo jertfă – aşa cum Domnul grăise şi aşa cum
Domnului. Domnul li Se jurase; şi El a adus peste
6 Şi Iosua a dat drumul poporului, iar ei necazuri mari.
fiii lui Israel s’au dus fiecare la moşte- 16 Şi Domnul le-a ridicat judecători6 ; şi
nirea sa, să-şi moştenească pământul. Domnul i-a mântuit din mâna celor ce-
7 Iar poporul I-a slujit Domnului în i prădau.
toate zilele lui Iosua şi’n toate zilele bă-
17Dar ei nici de judecătorii lor n’au as-
trânilor care-au trăit îndelung după Io-
cultat, ci s’au desfrânat umblând după
sua şi care-au cunoscut toate lucrurile
alţi dumnezei şi li s’au închinat aces-
cele mari pe care Domnul le-a făcut în
tora; şi repede s’au întors din calea în
Israel.
care părinţii lor umblaseră să asculte
8 Iar Iosua, fiul lui Navi, sluga Dom-
nului, a murit în vârstă de o sută zece 4 Baali:= zeii canaaneeni ai pământului şi fer-
ani. tilităţii.
5 Dacă, în virtutea credinţei lor monoteiste,
9 Şi l-au îngropat în hotarul moşteni- fiii lui Israel fuseseră capabili de victorii asupra
rii sale, la Timnat-Heres, în muntele unor forţe armate, decadenţa religioasă îi pune
lui Efraim, la miazănoapte de muntele în faţa crimei organizate, căreia nu-i pot rezista,
ca unii ce deveniseră aliaţi ai propriilor lor ina-
Gaaş;
mici.
10 şi toată generaţia aceea s’a adău- 6 Aici este introdusă tema judecătorilor, pe
gat la părinţii lor; şi după ei s’a ridicat care Dumnezeu îi rânduieşte la vreme şi vremi
de criză morală, aşa cum va face, mai târziu, cu
o altă generaţie, care nu L-a recunos-
profeţii. În acest sens, judecătorii nu erau ma-
cut pe Domnul şi nici lucrurile pe care gistraţi care să cumpănească şi să împartă drep-
Domnul le făcuse cu Israel. tatea, ci conducători, eroi, salvatori.
JUDECĂTORI 3 394
1 Iată neamurile pe care Domnul le- sacralităţii păgâne, unde aveau loc, de obicei, ri-
tualuri orgiastice.
a lăsat pentru ca prin ele să-l pună 2 „Siria-Râurilor”: Mesopotamia. Cât despre
la’ncercare pe Israel, cele ce nu cunoş- Cuşan-Rişeataim (care ar însemna: „Cuşit-cu-
teau războaiele Canaanului, îndoită răutate”), este o poreclă care nu duce la
numele adevărat, deci prin care purtătorul lui
7 „Izvodire”: procesul prin care oamenii îşi era luat în râs.
imaginau zeităţi şi idoli. 3 „Duhul Domnului. . . ”: Alegere, misiune şi
JUDECĂTORI 3 395
Numele celui mai mic fiu al lui Iacob pare înrudit fugit fără ca cineva să prindă de veste;
cu Binu-Jamina, numele străvechi al unui trib şi, trecând pe lângă chipurile cioplite,
de Beduini din Mesopotamia. T. M.: „Veniami- a scăpat în Seira.
nit” (din tribul lui Veniamin).
6 Grecescul asteios înseamnă „plăcut”. T. M.: şi plăcut (citadin bine hrănit); termenul ebraic,
„gras”. În mentalitatea vremii, omul gras era mai direct, este şi mai propriu.
JUDECĂTORI 4 396
cioare zece mii de bărbaţi; iar Debora 20 Sisera i-a zis: „Stai în uşa cortului,
a mers cu el. şi dacă va veni cineva la tine şi te va
11 Dar Heber Cheneul s’a despărţit de întreba: – Este vreun om aici?, tu să-i
fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi şi- spui: – Nu este!”
a întins cortul la stejarul Ţaanaim, 21 Atunci Iaela, femeia lui Heber, a luat
aproape de Chedeş. un ţăruş de la cort şi a luat şi un mai în
12 Atunci i s’a spus lui Sisera că Barac, mână şi a intrat la el, tiptil; şi i-a pus
fiul lui Abinoam, s’a suit în muntele ţăruşul pe tâmplă şi l-a izbit cu maiul
Tabor. şi i-a străpuns creierii până’n pământ;
13 Iar Sisera a chemat toate carele sale iar el a leşinat şi s’a întunecat şi a mu-
– nouă sute de care ferecate – şi tot rit.
poporul pe care-l avea, de la Haroşet- 22 Şi, iată, Barac îl urmărea pe Si-
Goim la pârâul Chişon. sera; iar Iaela i-a ieşit înainte şi i-a zis:
14 Iar Debora a zis către Barac: „Vino, şi ţi-l voi arăta pe bărbatul pe
„Scoală-te, căci aceasta e ziua în care care-l cauţi!” Şi a intrat cu ea: şi, iată,
Domnul l-a dat pe Sisera în mâna ta, Sisera zăcea mort, cu ţăruşul înfipt în
fiindcă Domnul va merge înaintea ta”. tâmplă.
Iar Barac s’a coborât din muntele Ta- 23 Aşa l-a umilit Dumnezeu în ziua
bor; şi cu el, cei zece mii de bărbaţi. aceea pe Iabin, regele Canaanului, în
15 Atunci Domnul l-a îngrozit pe Sisera faţa fiilor lui Israel.
– cu toate carele lui şi cu toată oştirea 24 Şi mâna fiilor lui Israel a înaintat
lui – în faţa ascuţişului săbiei cu care îl din ce în ce mai mult împotriva lui Ia-
întâmpina Barac; şi a sărit Sisera din bin, regele Canaanului, până ce l-a ni-
carul său şi fugea cu picioarele. micit.
16 Iar Barac i-a fugărit carele şi oştirea
până la Haroşet-Goim; şi toată oştirea
lui Sisera a căzut sub ascuţişul săbiei
şi nimeni n’a rămas.
5
17 Iar Sisera a fugit cu picioarele până
Cântarea Deborei şi a lui Barac.
la cortul Iaelei, femeia lui Heber Che-
neul – căci între Iabin, regele Haţoru- 1 În ziua aceea,
Debora şi Barac, fiul lui
lui, şi casa lui Heber Cheneul era pace. Abinoam, au cântat, zicând:1
18 Iar Iaela i-a ieşit înainte lui Sisera şi 2 „Descoperire’n Israel când tot popo-
i-a zis: „Abate-te, domnul meu, abate-
1 Acesta este unul din cele mai vechi texte po-
te la mine, nu-ţi fie teamă!” Iar el s’a
etice ale Vechiului Testament; a fost alcătuit la
abătut la ea, în cort; şi ea l-a acoperit scurtă vreme după ce s’au petrecut evenimentele
cu o mantie de-a ei. din capitolul precedent, lăudând triburile care
19 Şi i-a zis Sisera: „Dă-mi puţină apă
au răspuns chemării Deborei şi mustrându-le pe
cele care n’au răspuns. Din cauza vechimii, Tex-
să beau, că sunt însetat!” Iar ea a des- tul Ebraic e în mare parte deteriorat şi ridică
tupat un burduf cu lapte şi i-a dat să mari dificultăţi de traducere, dificultăţi resim-
bea şi l-a acoperit.3 ţite şi în Septuaginta. Versiunea de faţă reţine
ceea ce e mai limpede în codicii Alexandrinus şi
3 Femeia ştia că laptele aduce somn. . . Vaticanus.
JUDECĂTORI 5 398
menită să ateste faptul că Dumnezeu (Elohim), Barac e prezentată de un martor ocular, cu amă-
Creatorul lumii, este Domnul (Iahvé) absolut al nunte care lipsesc din capitolul 4, unde istorisi-
propriei Sale creaţii, precum şi Suveranul isto- rea e condensată pe esenţial.
riei (B. W. Anderson) (Vezi şi nota de la Fc 4, 26). 9 Nu toate triburile lui Israel au răspuns che-
6 Îndepărtarea de Dumnezeu provoacă pustiu mării lui Barac, ceea ce provoacă deziluzie, amă-
şi sleire. răciune.
JUDECĂTORI 6 399
cuitori n’au sărit să-L sprijine pe Domnul în răz- 14 Schimbare de decor: palatul lui Sisera, unde
boi. O, blestemaţi-o!, grăieşte înger de la Dom- mama, scuturată de nelinişti, şi-l imaginează,
nul, cu greu blestem să-i blestemaţi pe cei ce lo- totuşi, victorios. Relatare din care nu lipseşte
cuiesc într’însa, că n’au venit în ajutorul Domnu- sadismul învingătorului care jubilează.
lui, pe Domnul să-L ajute’ntre viteji. 15 „Femeile’nţelepte”: doamnele de onoare, a
12 Iaela: eroina care-l va ucide, cu cruzime, pe căror menire era să-şi încurajeze stăpâna. . .
comandantul Sisera. 16 „Haine pestriţe”: straie cu broderii multico-
13 „Acela”: Sisera. lore, făcute anume pentru nobili.
JUDECĂTORI 6 400
orăşel situat pe teritoriul tribului Manase, în Ci- ceptibilă prin care Dumnezeu le transmite oame-
siordania. nilor anumite mesaje.
2 „A îmblăti”: a treiera grâul bătând spicele 4 E vorba de puterea fizică, la care se adaugă
cu un băţ. Spre a se feri de privirile duşmanilor, aceea a lui Dumnezeu Care-l trimite.
5 Literal: „mia mea”, cifră simbolică pentru
Ghedeon făcea această treabă într’un lin, adică
într’o cuvă de lemn, cu pereţi înalţi (nu chiar să- noţiunea de „clan”.
pată în stâncă), din care, în mod normal, se obţi- 6 Asemenea lui Moise (Iş 3, 11) şi Ieremia (Ir
nea vinul prin zdrobirea strugurilor cu picioarele 1, 6) în faţa chemării Domnului, Ghedeon opune
desculţe şi bine spălate. la început rezistenţă.
JUDECĂTORI 6 401
„Eu sunt7 ; voi rămâne până când te vei lui tău, un jertfelnic pe vârful muntelui
întoarce”. Maoz, în bună rânduială, şi vei lua tau-
19 Şi Ghedeon s’a dus şi a pregătit un rul cel de al doilea şi-l vei aduce ardere-
ied dintre capre, iar dintr’o efă de făină de-tot cu lemnele tufişului pe care-l vei
a făcut azime; carnea a pus-o în coş, iar tăia”.
zeama a turnat-o într’o oală, şi i le-a 27 Şi a luat Ghedeon zece bărbaţi dintre
adus sub stejar şi s’a apropiat. slujitorii săi şi a făcut aşa cum i-a spus
20 Iar îngerul Domnului i-a zis: „Ia car- Domnul; dar s’a temut s’o facă ziua, de
nea şi azimele şi pune-le pe piatră, iar teama casei tatălui său şi a oamenilor
zeama toarn-o deasupra”. Iar el a făcut cetăţii, şi a făcut-o noaptea.
aşa. 28 Iar oamenii cetăţii s’au sculat a doua
21 Iar îngerul Domnului a întins vâr- zi dis-de-dimineaţă; şi, iată, jertfelni-
ful toiagului pe care-l avea în mână şi cul lui Baal era dărâmat, iar tufişul de
a atins carnea şi azimele; şi foc a ie- alături tăiat; şi au văzut taurul cel de
şit din piatră şi a mistuit carnea şi azi- al doilea adus ardere-de-tot pe jertfel-
mele. Şi îngerul Domnului s’a dus de nicul cel nou-zidit.
sub ochii lui. 29 Şi au zis unul către altul: „Cine a
22 Şi a văzut Ghedeon că acela fusese făcut lucrul acesta?” Şi au cercetat şi
îngerul Domnului; şi a zis Ghedeon: au întrebat şi au aflat că Ghedeon, fiul
„Vai, vai, Doamne al meu, Doamne!, că lui Ioaş, a făcut lucrul acesta.
l-am văzut pe îngerul Domnului faţă 30Iar oamenii cetăţii au zis către Ioaş:
către faţă!” „Scoate-l afară pe fiul tău!: să moară,
23Şi i-a zis Domnul: „Pace ţie!; nu te de vreme ce a dărâmat jertfelnicul lui
teme, nu vei muri!”8 Baal şi a tăiat tufişul de lângă el!”
24 Şi Ghedeon I-a zidit acolo Domnului 31 Dar Ioaş a zis către oamenii ce se ri-
un altar şi l-a numit Pacea Domnului; dicaseră asupră-i: „Voi vreţi acum să-
el se află până azi în Ofra lui Abiezer. l răzbunaţi pe Baal? Oare voi îl veţi
25 Şi a fost că în noaptea aceea i-a zis mântui? Oricine îi va lua partea, acela
Domnul: „Ia un tăuraş din cireada ta- să moară’n dimineaţa asta! Dacă el
tălui tău şi un taur de şapte ani; şi vei este dumnezeu, să se apere singur pe
dărâma jertfelnicul lui Baal, care e al sine că i-a dărâmat cineva jertfelnicul!”
tatălui tău, şi vei tăia tufişul de lângă 32 Şi’n ziua aceea l-au numit [pe Ghe-
el.9 deon] Ierubaal10 , zicând: „Să se apere
26 Şi-I vei zidi Domnului, Dumnezeu- Baal de el înşuşi, că i s’a dărâmat jert-
7 felnicul!”
„Eu sunt”: formulă prin care Dumnezeu Se
defineşte pe Sine (vezi Iş 3, 14: „Eu sunt Cel ce 33 Atunci toţi Madianiţii şi Amaleciţii
este”). şi fiii răsăritului s’au adunat laolaltă
8 Credinţa era că un om nu-L poate vedea pe
unde se petreceau, de obicei, ritualurile orgias- ar însemna: „Baal să se apere” sau: „Baal să se
tice. preamărească”.
JUDECĂTORI 7 402
34 Iar Duhul lui Dumnezeu l-a îmbră- 2 Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Po-
cat pe Ghedeon; el a trâmbiţat din porul care este cu tine e numeros; de
corn, iar Abiezer i-a venit într’ajutor. aceea Eu nu-i voi da pe Madianiţi în
35 Şi a trimis vestitori la tot [tribul lui]
mâna lor, ca nu cumva Israel să se la-
Manase şi la Aşer şi la Zabulon şi la ude împotriva Mea, zicând: Mâna mea
Neftali; şi a ieşit în întâmpinarea lor. este aceea care m’a mântuit!. . . ”.
36 Şi a zis Ghedeon către Dumnezeu: 3 Şi i-a zis Domnul: „Vorbeşte aşa ca
„Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin să audă tot poporul şi zi: Cine este în-
mâna mea, aşa cum ai zis, spăimântat sau fricos?: Acela să se în-
toarcă îndărăt din muntele Galaad!” Şi
37 iată, eu pun un maldăr de lână pe s’au întors din popor douăzeci şi două
arie; şi dacă roua va fi numai pe mal- de mii şi au rămas zece mii.
dărul de lână, iar încolo, peste tot locul,
4 Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Încă
uscăciune, atunci voi şti că prin mâna
e mult popor; coboară-i la apă, iar Eu
mea îl voi mântui pe Israel, aşa cum ai
ţi-i voi alege: şi va fi că acela asupra
spus”.
căruia Eu îţi voi spune: – Acesta să
38 Şi a făcut aşa. Şi s’a sculat Ghe- meargă cu tine!, el va merge cu tine;
deon dis-de-dimineaţă şi a stors lâna, iar acela despre care Eu îţi voi spune:
iar roua a curs din lână: un blid plin – Acesta nu va merge cu tine!, acela nu
cu apă. va merge cu tine”.
39 Şi a zis Ghedeon către Dumnezeu: 5 Iar el a coborât poporul la apă. Şi a
„Să nu se aprindă mânia Ta asupră-mi zis Domnul către Ghedeon: „Pe tot cel
dacă voi mai grăi încă o dată; voi mai ce va linchi apa cu limba, aşa cum lin-
face încă o dată încercare cu lâna: să cheşte câinele, să-l pui de-o parte; iar
fie uscăciune numai pe lână, iar peste pe tot cel ce se va pune în genunchi să
tot locul să fie rouă!” bea apă, să-l pui de altă parte”.
40 Şi aşa a făcut Dumnezeu în noap- 6 Şi numărul celor ce au linchit apa
tea aceea: uscăciunea a fost numai pe din mâna dusă căuş la gură au fost trei
lână, iar peste tot locul a fost rouă. sute de bărbaţi; iar restul poporului s’a
pus în genunchi să bea apă.
Şi Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu
7
tabăra la En-Harod; iar tabăra Madia- luptător acela care se repede cu lăcomie să bea
niţilor şi Amaleciţilor se afla spre mia- apă din râu, cu ochii închişi sau cufundaţi în
unde; bun luptător este acela care bea cumpătat,
zănoapte de el, pe colina Moré, cea din stând în picioare, în stare de veghe, cu privirea
şes. roată împrejur.
JUDECĂTORI 7 403
23 Atunci au fost chemaţi bărbaţii isra- 3 În mâna voastră i-a dat Domnul pe
eliteni din [triburile] Neftali şi Aşer şi Oreb şi Zeeb, căpeteniile Madianiţilor;
din întregul Manase şi-i fugăreau pe ce-am putut face eu faţă de ce-aţi fă-
Madianiţi. cut voi?” Şi dacă el le-a grăit cuvântul
24 Iar Ghedeon a trimis vestitori în tot acesta, li s’a potolit mânia îndreptată
muntele lui Efraim, zicând: „Coborâţi- asupră-i.
vă înaintea Madianiţilor şi luaţi-le 4 Şi Ghedeon a venit la Iordan şi l-a tre-
apa5 până la Betbara şi Iordan!” Şi fie- cut, el şi cei trei sute de bărbaţi care
care bărbat din Efraim a dat strigare şi erau cu el, flămânzi, dar tot urmărind.
au luat apa, până la Betbara şi Iordan. 5 Şi a zis către oamenii din Sucot: „Daţi
25 Şi au prins două căpetenii ale Madia- pâine pentru hrana acestui popor care
niţilor: pe Oreb şi pe Zeeb; pe Oreb l-au este cu mine, că e flămând; iar eu
ucis la Ţur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb- de’ndată alerg în urmărirea lui Zebah
Zeeb.6 Şi i-au urmărit pe Madianiţi, şi Ţalmuna, regii Madianului”.
iar capetele lui Oreb şi Zeeb le-au dus 6 Dar mai-marii Sucotului au zis:
la Ghedeon, dincolo de Iordan. „Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi
Ţalmuna în mâna ta, ca să-i dăm oas-
tei tale pâine?. . . ”.
8 7 Iar Ghedeon a zis: „Prin urmare,
când Domnul îi va da în mâna mea pe
Biruinţa lui Ghedeon asupra Ma- Zebah şi pe Ţalmuna, atunci şi eu vă
dianiţilor. Sfârşitul misiunii sale. voi scărpina trupurile cu spinii pustiu-
lui şi cu ciulini”.
1 Iar bărbaţii din Efraim au zis către
8 Şi de acolo s’a suit la Penuel, şi tot
Ghedeon: „Ce ne-ai făcut tu nouă, că
aşa le-a grăit celor de acolo; iar oame-
nu ne-ai chemat când ai mers să te răz-
nii din Penuel i-au răspuns aşa cum îi
boieşti cu Madianiţii?. . . ”. Şi s’au cer-
răspunseseră cei din Sucot.
tat straşnic cu el.
9 Şi a zis Ghedeon către oamenii din Pe-
2 Iar Ghedeon le-a zis: „Ce-am făcut
nuel: „Când mă voi întoarce cu pace,
eu acum faţă de ce-aţi făcut voi? Oare
atunci voi dărâma turnul acesta!”
nu-i mai bună toată roada din via lui
Efraim decât un ciorchine din via lui 10 Iar Zebah şi Ţalmuna se aflau în
Abiezer?1 Carcor; şi oastea lor era cu ei, ca la vreo
cincisprezece mii, toţi cei care mai ră-
5 Strategia de a-i lăsa pe fugari fără apă, ocu-
măseseră din toată oştirea răsăritului;
pând punctele de aprovizionare.
6 Oreb înseamnă „Corb”, Zeeb înseamnă iar cei ce căzuseră au fost o sută două-
„Lup”; locurile unde au fost ucişi au căpătat nu- zeci de mii de bărbaţi purtători de sa-
mele lor. bie.
1 Efraimiţii nu fuseseră invitaţi să ia parte la
11 Şi s’a suit Ghedeon pe calea celor ce
campanie decât în ultimul moment (vezi 7, 24- 2
25), dar lor le revenea meritul de a-i fi prins pe locuiesc în corturi , la răsărit de Nobah
Oreb şi Zeeb, o captură mai importantă decât şi de Iogbeha; şi a lovit oştirea, dar oşti-
toate isprăvile celorlalte triburi. Ciorchinele e rea nu avea grijă.
struguraşul stafidit care a rămas pe viţă în urma
culesului viei (cuvânt folosit şi în Mi 7, 1). 2 Adică pe calea nomazilor.
JUDECĂTORI 8 405
12 Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar el s’a Şi Ghedeon s’a sculat şi i-a ucis pe Ze-
luat după ei şi i-a prins pe cei doi regi ai bah şi pe Ţalmuna şi a luat luniţele4 de
Madianului, adică pe Zebah şi pe Ţal- la gâtul cămilelor lor.
muna, şi a tulburat întreaga oştire. 22 Iar bărbaţii lui Israel au zis către
13 Şi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s’a întors Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi
din război pe urcuşul dinspre Heres. fiul tău şi fiul fiului tău, căci tu ne-ai
14 Şi a prins o slugă dintre ale locuito- mântuit din mâna Madianiţilor!”
rilor din Sucot şi a întrebat şi a scris 23 Dar Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi
numele mai-marilor şi pe ale bătrâni- domni, şi nici fiul meu nu va domni
lor lui3 : şaptezeci şi patru de bărbaţi. între voi, ci Domnul va domni asupra
15 Şi a mers Ghedeon la mai-marii Su- voastră”.
cotului şi le-a zis: „Iată Zebah şi Ţal- 24 Şi le-a zis Ghedeon:„Vă voi cere ceva:
muna, din pricina cărora m’aţi luat Fiecare bărbat să-mi dea câte un cercel
peste picior, zicând: Sunt oare acum din prăzile lui”. Aceasta, fiindcă ei, fi-
mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ind ismaeliţi, aveau cercei de aur.5
ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi
25 Iar ei au zis: „Negreşit, vom da”. Şi
flămânzi?. . . ”.
fiecare bărbat, întinzându-şi haina, a
16 Şi i-a luat pe mai-marii şi pe bătrânii
pus pe ea un cercel din prada sa.
cetăţii şi i-a bătut cu spinii pustiului şi
cu ciulini: cu ei i-a pedepsit pe bărbaţii 26 Şi greutatea cerceilor de aur pe care
cetăţii. el îi ceruse a fost de o mie şapte sute
de sicli6 , în afară de luniţe şi de lănţu-
17 Şi turnul din Penuel l-a dărâmat, iar
guri şi de straiele de porfiră pe care le
pe bărbaţii cetăţii i-a ucis. purtau regii Madianului şi’n afară de
18 Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: „Ce lanţurile care erau la gâturile cămile-
fel de bărbaţi erau aceia pe care i-aţi lor.
omorât în Tabor?” Iar ei au zis: „Cum
27 Ghedeon şi-a făcut din ele un efod
arăţi tu, aşa arătau şi ei: asemănarea
şi l-a pus în cetatea sa, Ofra, cu care
unui fiu de rege”.
tot poporul de după el s’a desfrânat şi
19 Şi a zis Ghedeon: „Aceia erau fraţii care a devenit piatră de poticnire pen-
mei şi fiii maicii mele”. Şi li s’a jurat: tru Ghedeon şi casa lui.7
„Viu este Domnul!: Dacă voi i-aţi fi lă-
sat cu viaţă, eu nu v’aş ucide”. 4 „Luniţele”: Ornamente circulare sau, mai
28Aşa au fost Madianiţii umiliţi în faţa Sichem2 la fraţii mamei sale şi a grăit
lui Israel, şi de atunci nu şi-au mai ri- către ei şi către toate rudeniile din casa
dicat capul. Şi’n zilele lui Ghedeon a tatălui mamei sale, zicând:
fost pace în ţară vreme de patruzeci de „Spuneţi în auzul tuturor oamenilor
2
ani. din Sichem, zicând: Cum e mai bine
29 Şi s’a dus Ierubaal, fiul lui Ioaş, şi a pentru voi?: Să vă stăpânească şapte-
locuit în casa lui. zeci de bărbaţi, adică toţi fiii lui Ieru-
30 A avut Ghedeon şaptezeci de fii năs-
baal, sau să vă stăpânească un singur
cuţi din coapsa lui, fiindcă avea multe bărbat? Şi amintiţi-vă că eu sunt osul
femei. vostru şi carnea voastră!”
31 Iar ţiitoarea lui era în Sichem; şi i-a 3 Şi fraţii mamei sale au vorbit despre
născut şi ea un fiu, căruia i-a pus nu- el, în auzul tuturor oamenilor din Si-
mele Abimelec. chem, toate aceste cuvinte. Iar ei şi-au
plecat inimile spre Abimelec, fiindcă
32 Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit în ce- ziceau: „El e fratele nostru”.
tatea sa şi a fost îngropat în mormân-
4 Şi i-au dat şaptezeci de arginţi din
tul lui Ioaş, tatăl său, în Ofra lui Abie-
casa lui Baal-Berit, iar Abimelec şi-a
zer.
tocmit cu ei nişte oameni de nimic şi
33 Şi a fost că după ce a murit Ghedeon, fără căpătâi, care s’au şi dus cu el.
fiii lui Israel s’au întors şi s’au desfrâ-
5 Şi s’a dus la casa tatălui său, în Ofra,
nat cu baalii şi şi-au făcut un legământ
şi i-a ucis pe toţi fraţii săi, adică pe fiii
cu Baal-Berit, cum că el este dumne-
lui Ierubaal, şaptezeci de bărbaţi, pe o
zeul lor.
piatră; dar a rămas Iotam, fiul cel mai
34 Şi fiii lui Israel nu şi-au mai adus mic al lui Ierubaal, fiindcă se ascun-
aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Cel sese.3
ce i-a mântuit din mâna tuturor vrăj-
6 Şi s’au adunat toţi bărbaţii din Si-
maşilor lor de primprejur.
chem şi toată casa Bet-Milo4 şi s’au dus
35 Şi nu s’au purtat cu milă faţă de casa şi l-au făcut pe Abimelec rege la steja-
lui Ierubaal – adică Ghedeon –, după rul Aşezării5 , lângă Sichem.
tot binele pe care el i-l făcuse lui Israel.
2 Sichem: vechi oraş canaanean, situat la cca
efodul menţionat în 8, 27, obiect de idolatrie). Iosua o piatră funerară (Ios 24, 26); aşadar, locul
JUDECĂTORI 9 407
7 Şi i s’a spus lui Iotam, iar el s’a dus 17 – căci tatăl meu s’a bătut pentru voi,
şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi şi viaţa şi-a pus-o în primejdie şi v’a
şi-a ridicat glasul şi a plâns şi le-a zis:6 mântuit din mâna Madianiţilor,
„Ascultaţi-mă, bărbaţi ai Sichemului, 18 dar voi v’aţi ridicat astăzi împotriva
şi Dumnezeu vă va asculta! casei tatălui meu şi i-aţi omorât pe fiii
8 S’au dus cândva copacii să-şi ungă un lui (şaptezeci de bărbaţi) pe o piatră şi
rege. Şi i-au zis măslinului: Domneşte l-aţi făcut rege peste locuitorii Siche-
peste noi! mului pe Abimelec, fiul slujnicei lui, fi-
9 Dar măslinul le-a răspuns: Oare-mi indcă el e fratele vostru –,
voi lăsa eu grăsimea cu care oamenii Îl 19 ei bine, dacă întru adevăr şi desăvâr-
preamăresc pe Dumnezeu7 , ca să mă şire aţi lucrat astăzi faţă de Ierubaal şi
duc să domnesc peste copaci? casa lui, veseliţi-vă întru Abimelec, iar
10 Şi au zis copacii către smochin: Vino el să se veselească întru voi!;
şi domneşte peste noi! 20 dar dacă nu, foc să iasă din Abimelec
11 Dar smochinul le-a răspuns: Oare- şi să-i mistuie pe oamenii Sichemului
mi voi lăsa eu dulceaţa şi roada mea şi casa Milo; şi foc să iasă din oamenii
cea bună, ca să mă duc să domnesc Sichemului şi din casa Milo şi să-l mis-
peste copaci? tuie pe Abimelec!”
12 Şi au zis copacii către viţă: Vino şi 21 Şi Iotam a fugit şi, mergând pe căi
domneşte peste noi! ocolite, s’a dus la Beer şi a trăit acolo,
13 Dar viţa le-a răspuns: Oare-mi voi ferindu-se de Abimelec, fratele său.
lăsa eu vinul – veselia lui Dumnezeu şi 22Iar Abimelec a domnit peste Israel
a oamenilor – ca să mă duc să domnesc vreme de trei ani.
peste copaci?
23Dar Dumnezeu a trimis un duh rău8
14 Apoi copacii toţi au zis către mără- între Abimelec şi locuitorii Sichemului,
cine: Vino şi domneşte peste noi! iar locuitorii Sichemului s’au purtat ca
15 Iar mărăcinele le-a zis copacilor: nişte trădători faţă de casa lui Abime-
Dacă’ntr’adevăr mă ungeţi rege peste lec,
voi, veniţi, şedeţi la umbra mea!; dacă 24 ca să aducă la lumină nedreptatea
nu, să iasă foc din mine şi să mistuie făcută celor şaptezeci de fii ai lui Ieru-
cedrii Libanului! baal, iar sângele lor să-l arunce asupra
16 Şi acum, dacă voi întru adevăr şi lui Abimelec, fratele lor, care i-a ucis,
cu desăvârşire aţi lucrat şi l-aţi pus pe şi pe bărbaţii Sichemului, care i-au îm-
Abimelec să domnească, şi dacă aţi fă- bărbătat mâna să-şi ucidă fraţii.
cut bine cu Ierubaal şi casa lui, şi dacă 25 Şi locuitorii Sichemului i-au pus
i-aţi făcut-o ca să-i răsplătiţi binele pe pândari pe crestele munţilor şi-i jefu-
care el, cu mâna lui, vi l-a făcut iau pe toţi cei ce treceau pe acolo. Şi i
avea o anume sacralitate. s’a dat de ştire lui Abimelec.
6 Rostirea lui Iotam este în Biblie întâia fabulă
26 Atunci a venit în Sichem Gaal, fiul 34 Iar Abimelec s’a ridicat noaptea, îm-
lui Ebed9 , şi fraţii săi, iar locuitorii Si- preună cu tot poporul care era de par-
chemului s’au încrezut în ei. tea lui, şi au stat la pândă asupra Si-
27 Şi au ieşit la câmp şi au cules viile
chemului în patru cete.
şi au călcat strugurii şi s’au veselit; şi 35 Şi dacă s’a făcut dimineaţă, a ie-
au intrat în casa dumnezeului lor şi au şit Gaal, fiul lui Ebed, şi a stat în
mâncat şi au băut şi l-au blestemat pe poarta cetăţii; iar Abimelec s’a ridicat
Abimelec. din pândă, laolaltă cu poporul care era
28 Şi a zis Gaal, fiul lui Ebed: „Cine e
cu el.
Abimelec şi cine e fiul Sichemului, ca 36 Iar Gaal, fiul lui Ebed, a văzut po-
să-i slujim? Oare nu e el fiul lui Ieru- porul şi a zis către Zebul: „Iată, popor
baal şi oare Zebul, ajutorul său, nu e se coboară de pe creasta munţilor. . . ”.
oare sluga lui, el, fiul lui Hemor, tatăl Dar Zebul i-a zis: „Tu vezi umbra mun-
lui Sichem?. . . De ce trebuie să-i slujim ţilor ca şi cum ar fi oameni!. . . ”.
noi lui?10 37 Gaal însă a mai grăit, zicând: „Iată,
29 Dac’ar fi ţara asta pe mâna mea!. . . , popor se coboară dinspre asfinţit, mer-
atunci l-aş alunga pe Abimelec şi i-aş gând drept prin mijloc, o parte vine pe
zice: Înmulţeşte-ţi oastea şi ieşi!” calea stejarului Văzătorilor şi o alta pe
calea Meonim. . . ”.
30 Iar Zebul, mai-marele cetăţii, a auzit
cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s’a 38 Atunci Zebul i-a zis: „Unde-ţi este
mâniat foarte. acum gura care zicea: Cine este Abi-
melec, ca să-i slujim noi lui? Oare nu
31 Şi a trimis în taină soli la Abimelec,
acesta-i poporul pe care l-ai dispreţuit?
zicând: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, a ve- Du-te acum şi bate-te cu el!”
nit cu fraţii lui în Sichem şi au întărâ-
39 Iar Gaal a ieşit în fruntea bărbaţi-
tat cetatea împotriva ta.
lor din Sichem şi s’a bătut cu Abimelec,
32 Şi acum, ridică-te noaptea, tu şi po- dar Abimelec l-a pus pe fugă.
porul care este cu tine, şi pândeşte di-
40 Şi a fugit de dinaintea lui, şi mulţi
mineaţa în câmp.
au căzut ucişi până la poarta cetăţii.
33 Şi va fi că dimineaţa, în răsăritul
41 Şi Abimelec a intrat în Aruma, iar
soarelui, te vei porni şi vei năvăli asu- Zebul i-a alungat pe Gaal şi pe fraţii
pra cetăţii; şi când el, împreună cu săi, aşa ca ei să nu mai locuiască în Si-
poporul care e de partea lui, se va chem.
porni împotriva ta, fă-i după cum îţi dă
42 Şi a fost că a doua zi a ieşit poporul la
mâna!”
câmp. Şi i s’a dat de veste lui Abimelec.
9 Acest Gaal pare un aventurier care abuzează
43 Iar el a luat poporul şi l-a împărţit în
de încrederea oamenilor, le percepe problemele
şi le face jocul. El apare la vremea culesului vii-
trei cete şi le-a pus la pândă în câmp.
lor, când se făceau şi petrecerile recoltei. Abime- Şi s’a uitat, şi, iată, poporul ieşea din
lec nu locuia în Sichem, aşa că el n’a fost de faţă cetate; iar el s’a ridicat împotriva lor şi
la petrecere. i-a bătut.
10 Gaal încearcă să aţâţe orgoliul nobilimii Si-
chemului împotriva unui „rege” pe jumătate isra- 44 Atunci Abimelec şi căpeteniile care
elit. erau cu el s’au avântat şi apoi s’au oprit
JUDECĂTORI 10 409
la poarta cetăţii, iar celelalte două cete 53 Dar o femeie a aruncat de sus o bu-
s’au năpustit asupra tuturor celor ce se cată de piatră de râşniţă în capul lui
aflau în câmp şi i-au bătut. Abimelec şi i-a spart ţeasta.
45 Şi’n toată ziua aceea s’a luptat Abi- Iar Abimelec l-a strigat de’ndată
54
melec împotriva cetăţii; şi a luat ceta- pe tânărul care-i purta armele şi i-a
tea şi a ucis poporul care se afla în ea zis: „Scoate-ţi sabia şi ucide-mă, ca
şi a dărâmat cetatea şi a presărat-o cu nu cumva să se spună vreodată: „L-a
sare.11 omorât o muiere!” Iar tânărul l-a în-
46 Şi auzind oamenii toţi care se aflau
junghiat, şi el a murit.
12
în turnul Sichemului , au venit la 55 Şi văzând bărbaţii din Israel că Abi-
adunarea lui Baal-Berit13 . melec a murit, s’au dus fiecare la casa
47 Şi i s’a spus lui Abimelec că acolo s’au
lui.
adunat toţi oamenii din turnul Siche- 56 Aşa i-a plătit Dumnezeu lui Abime-
mului. lec răul pe care i-l făcuse tatălui său,
48 Atunci Abimelec s’a suit în muntele
omorându-i pe cei şaptezeci de fraţi ai
Salmon, el şi tot poporul care era cu el; săi.
şi a luat Abimelec în mână un topor şi a 57 Şi tot răul bărbaţilor Sichemului l-
tăiat o sarcină de lemne şi, ridicând-o, a plătit Dumnezeu asupra capului lor:
şi-a pus-o pe umăr şi a zis către poporul asupra lor a venit blestemul lui Iotam,
ce se afla cu el: „Ce m’aţi văzut pe mine fiul lui Ierubaal.
făcând, faceţi repede ca mine!”
49 Şi au tăiat şi ei, fiecare, câte o sar-
cină; şi, ridicând-o, au mers după Abi- 10
melec şi le-au pus deasupra locului de
adunare şi le-au dat foc; şi astfel au Israel învins de Filisteni.
murit toţi oamenii din turnul Sichemu- 1 După Abimelec, spre mântuirea lui
lui, ca la o mie de bărbaţi şi de femei. Israel s’a ridicat Tola, fiul lui Pua, fiul
50 Apoi s’a dus Abimelec la Teveţ şi a lui Dodo1 , din seminţia lui Isahar; el
împresurat Teveţul şi l-a luat. locuia în Şamir, pe muntele lui Efraim.
51 Dar în mijlocul cetăţii era un turn 2 I-a fost judecător lui Israel vreme de
puternic; şi au fugit în el toţi bărbaţii douăzeci şi trei de ani şi a murit şi a
şi femeile cetăţii şi au închis uşa după fost îngropat la Şamir.
ei şi s’au urcat pe acoperişul turnului. 3 Şi după el s’a ridicat Iair din Galaad
52 Iar Abimelec a ajuns la turn şi l-a şi i-a fost judecător lui Israel vreme de
împresurat; şi s’a apropiat de uşa tur- douăzeci şi doi de ani.
nului, ca să-i dea foc şi să ardă. 4 Şi i s’au născut treizeci şi doi de fii,
11 Pământul sărat este sau devine steril. Pe care călăreau pe treizeci şi doi de cai
astfel de ruine nu mai creşte nici iarbă. tineri şi aveau treizeci şi două de ce-
12 Se pare că acest turn se afla în afara cetă- tăţi; pe acestea le-au numit „oraşele lui
ţii. În el şedeau cei ce se refugiaseră în vremea
luptelor. 1 Septuaginta traduce literal numele lui Dodo
13 Baal-Berit: zeul menţionat în v. 4. (Dod): „unchiul”.
JUDECĂTORI 11 410
lui Ieftae s’au adunat oameni de nimic 14 Şi dacă solii s’au întors la Ieftae,
şi au mers cu el. acesta a trimis din nou soli la regele fi-
4 Şi a fost că la vremea când fiii lui ilor lui Amon,
Amon se pregăteau să se bată cu Israel, 15 care i-au zis: „Aşa grăieşte Ieftae3 :
5 bătrânii Galaadului au mers să-l Israel nu a luat pământul lui Moab, şi
aducă pe Ieftae din ţinutul Tob. nici pământul fiilor lui Amon,
6 Şi i-au zis lui Ieftae: „Vino şi fii căpe- 16 deoarece, atunci când a ieşit din
tenia noastră, şi ne vom bate cu fiii lui Egipt, Israel a mers prin pustie până la
Amon!” Marea Roşie, după care a venit la Ca-
7 Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadu-
deş.
lui: „Oare nu voi m’aţi urât şi m’aţi go- 17 Atunci a trimis Israel soli la regele
nit din casa tatălui meu şi m’aţi alun- Edomului, zicând: Lasă-mă să trec
gat de la voi? De ce veniţi la mine prin ţara ta!, dar regele Edomului nu
acum, când sunteţi la necaz?” l-a ascultat. A trimis apoi şi la re-
8 Iar bătrânii Galaadului i-au zis lui gele Moabului, dar nici acesta n’a vrut.
Ieftae: „Tocmai de aceea ne-am întors Atunci Israel s’a aşezat la Cadeş.
acum la tine, ca să mergi cu noi şi să te 18 Apoi ei au călătorit prin pustie şi au
lupţi cu fiii lui Amon şi ne vei fi căpete- ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului;
nie peste toţi cei ce locuiesc în Galaad”. şi au venit spre răsărit de ţara Moabu-
9 Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadu- lui şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Ar-
lui: „Dacă voi mă întoarceţi spre a mă non şi n’au trecut de hotarul lui Moab,
lupta cu fiii lui Amon şi dacă Domnul căci Arnon este hotarul Moabului.
îi va da în mâinile mele, atunci eu voi 19 Atunci a trimis Israel soli la Sihon,
fi căpetenia voastră”. regele Amoreilor, regele Heşbonului, şi
10 Şi au zis bătrânii Galaadului către i-a zis Israel: Lasă-mă să trec prin ţara
Ieftae: „Domnul să fie martor între noi ta către locul meu!
că vom face după cuvântul tău!” 20Dar Sihon n’a vrut să-l lase pe Israel
11 Şi a mers Ieftae cu bătrânii Galaa- să treacă prin hotarele lui; dimpotrivă,
dului; şi poporul l-a pus căpetenie şi Sihon şi-a adunat tot poporul şi şi-au
cârmuitor peste ei; iar Ieftae a grăit aşezat tabăra la Iahaţ şi s’au bătut cu
toate cuvintele sale în faţa Domnului, Israel.
în Miţpa. 21 Dar Domnul, Dumnezeul lui Israel,
12 Apoi Ieftae a trimis soli la regele fii- 3 În cele ce urmează, Ieftae aduce argumente:
lor lui Amon, zicând: „Ce ai tu cu mine, 1) de ordin istoric: Israel nu a intrat în Canaan
că ai venit împotrivă-mi să te baţi în ca un cuceritor care, pur şi simplu, invadează un
ţara mea?” teritoriu, ci ca un proprietar care nu cere altceva
decât să-şi croiască drum către locul din care ple-
13 Iar regele fiilor lui Amon le-a răs- case (vv. 15-22); 2) de ordin religios: fiecare po-
puns solilor lui Ieftae: „Fiindcă Israel, por moşteneşte teritoriul pe care i l-a hărăzit di-
atunci când s’a suit din Egipt, a luat vinitatea în care crede (vv. 23-24); 3) de ordin
juridic, şi anume principiul prescripţiei: dacă un
pământul meu, de la Amon până la Ia-
teritoriu nu e revendicat de nimeni pe o anumită
boc şi Iordan; iar acum, întoarce-mi-l durată, el devine proprietatea celui care îl folo-
cu pace, şi voi pleca”. seşte (vv. 25-26).
JUDECĂTORI 11 412
l-a dat pe Sihon, împreună cu tot popo- 31 atunci va fi că oricine va ieşi pri-
rul său, în mâna lui Israel şi l-au bă- mul pe uşa casei mele să mă întâmpine
tut; iar Israel a moştenit tot pământul când mă voi întoarce cu pace de la fiii
Amoreilor care locuiau în ţara aceea, lui Amon, acela va fi al Domnului: îl
22 de la Arnon până la Iaboc şi din pus-
voi aduce ardere-de-tot”.4
tie până la Iordan. 32 Şi a mers Ieftae înainte ca să-i în-
tâmpine pe fiii lui Amon şi s’a războit
23 Şi acum, Domnul, Dumnezeul lui
cu ei, iar Domnul i-a dat în mâna lui.
Israel, l-a înlăturat pe Amoreu de dina-
intea poporului Său Israel; dar tu eşti 33 Şi i-a bătut de la Aroer până spre
oare acela care îl va moşteni? Minit, în douăzeci de cetăţi, şi până la
Abel-Cheramim, cu mari pagube; iar
24 Nu vei moşteni tu oare ceea ce ţi-a
fiii lui Amon au fost umiliţi în faţa fi-
dat Chemoş, dumnezeul tău? Aşa şi ilor lui Israel.
noi: suntem moştenitorii tuturor ace-
lora pe care Domnul, Dumnezeul nos- 34 Şi dacă s’a întors Ieftae în Miţpa, la
tru, i-a înlăturat din faţa noastră şi ni casa lui, iată că fiica lui a ieşit să-l în-
i-a dat moştenire. tâmpine cu timpane şi jocuri; ea era
singurul său copil, el nemaiavând un
25 Şi acum, eşti tu mai bun decât Balac, altul, nici băiat, nici fată.
fiul lui Sefor, regele Moabului? A făcut
35 Şi a fost că’n clipa când a văzut-o, el
el oare război cu Israel? l-a biruit?,
şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vai, vai,
26 atunci când Israel locuia în Heşbon fiica mea, tu mi-ai răsturnat totul, tu
şi’n hotarele lui şi’n ţinutul Aroer şi’n îmi dai totul peste cap: că împotriva ta
hotarele lui şi’n toate cetăţile de pe mi-am deschis eu gura către Domnul,
lângă Iordan, vreme de trei sute de şi nu voi putea să-mi iau cuvântul îna-
ani? de ce nu le-aţi luat în atâta amar poi!. . . ”.5
de vreme? 36 Iar ea i-a zis: „Tată, ţi-ai deschis
27 Şi acum, eu n’am păcătuit împotriva tu gura către Domnul?: Fă cu mine
ta, dar tu eşti nedrept faţă de mine pre- după cuvântul care ţi-a ieşit din gură,
gătind un război împotrivă-mi. Dom- 4 Făgăduinţele nu erau obligatorii în Israel,
nul, Judecătorul, El să judece astăzi dar, odată făcute, trebuiau duse la îndeplinire.
între fiii lui Israel şi fiii lui Amon!” Făgăduinţa este, de obicei, condiţionată, având
caracterul unui contract între om şi Dumnezeu;
28 Dar regele fiilor lui Amon n’a as- primul exemplu de acest fel ni-l oferă Iacob (Fc
cultat de cuvintele lui Ieftae, pe care 28, 20-22). Sacrificiile umane erau însă interzise
acesta i le trimisese. prin lege, şi tocmai în aceasta constă insolitul fă-
găduinţei lui Ieftae, explicabilă numai prin ma-
29 Şi Duhul Domnului a venit peste rea miză pe care el o pune în joc: victoria asupra
Ieftae. Acesta a străbătut Galaadul şi Amoniţilor: dacă Dumnezeu îi va dărui ceea ce e
ţinutul lui Manase, a ajuns la Miţpa mai bun, el nu-I poate oferi, în schimb, decât tot
ceea ce e mai bun! Cu toate acestea, votul său e
Galaadului, iar de la Miţpa Galaadului făcut în pripă şi e greu de presupus că s’a gândit
spre cealaltă latură a fiilor lui Amon. la propria sa fiică.
5 Ieftae îşi dă seama că preţul victoriei e prea
30Atunci I-a făcut Ieftae o făgăduinţă
mare şi că toată bucuria lui s’a spulberat. Cu
Domnului şi a zis: „Dacă-mi vei da în toate acestea, rămâne neclintit în credinţă şi
mână pe fiii lui Amon, onoare.
JUDECĂTORI 12 413
fi pruncul, încă din pântece, lui Dum- Domnului să I-o aduci”; fiindcă Manoe
nezeu, până în ziua morţii sale”. nu-şi da seama că acela este îngerul
8 Iar Manoe I s’a rugat Domnului, zi- Domnului.
când: „O, Doamne, omul acela al lui 17 Şi a zis Manoe către îngerului Dom-
Dumnezeu, pe care Tu l-ai trimis la nului: „Care-ţi este numele? – Pentru
noi, să vină din nou şi să ne înveţe ce ca, după ce cuvântul tău se va plini, să
anume să-i facem pruncului care se va te preamărim”.
naşte”. 18 Dar îngerul Domnului i-a zis: „De
9 Şi a auzit Dumnezeu glasul lui Ma- ce’ntrebi tu de numele meu? Că e mi-
noe: îngerul lui Dumnezeu a venit din nunat!”4
nou la femeie, la vremea când ea se afla 19 Atunci Manoe a luat un ied şi jertfa
la câmp şi bărbatul ei nu era cu dânsa. de carne şi I le-a adus Domnului pe o
10 Şi femeia a alergat în grabă şi i-a stâncă. Iar acela a făcut un lucru mi-
spus bărbatului ei: „Iată, mi s’a ară- nunat sub ochii lui Manoe şi ai femeii
tat omul care a venit la mine în ziua sale:
aceea!” 20 Când flacăra s’a ridicat de pe jert-
11 Iar Manoe s’a sculat şi a mers după felnic spre cer, în flacără s’a ridicat şi
femeia sa; şi a venit la bărbatul acela îngerul Domnului; iar Manoe şi femeia
şi i-a zis: „Tu eşti omul care i-a vor- sa, văzând aceasta, au căzut cu faţa la
bit femeii mele?” Iar îngerul a zis: „Eu pământ.
sunt”. 21 Iar îngerul Domnului nu li s’a mai
12 Şi a zis Manoe: „Acum, dacă vorba ta arătat lui Manoe şi femeii sale. Atunci
se va plini, ce trebuie făcut cu copilul, Manoe a ştiut că acela fusese îngerul
şi de ce să se ferească?” Domnului.
13 Iar îngerul Domnului a zis către Ma- 22 Şi a zis Manoe către femeia sa: „Ne-
noe: „De tot ce i-am spus femeii, de ace- greşit vom muri, de vreme ce L-am vă-
lea să se ferească: zut pe Dumnezeu. . . ”.5
14 Să nu mănânce nimic din ceea ce iese 23 Iar femeia i-a zis: „Dacă Dumne-
din viţa de vie; să nu bea vin sau bă- zeu ar fi vrut să ne omoare, n’ar fi pri-
utură tare; să nu mănânce nimic din mit din mâna noastră ardere-de-tot şi
ceea ce este necurat; să păzească tot jertfă de carne şi nu ne-ar fi arătat
ceea ce i-am poruncit ei3 ”. toate aceste lucruri, şi nici nu ar fi fă-
15 Şi a zis Manoe către îngerul Dom- cut cu noi ceea ce până acum nu s’a mai
nului: „Nu-ţi vom da drumul să pleci auzit”.
până când vom găti un ied”. 24 Şi femeia a născut un fiu şi i-a pus
vrea să faci o ardere-de-tot, pe aceea Domnului i-l dăduse lui Iacob la aceeaşi între-
bare (Fc 32, 29).
3 Desigur, restricţiile impuse femeii (v. 4) erau 5 „Nu va putea omul să-Mi vadă faţa şi să tră-
numai pentru durata sarcinii; ale copilului, însă, iască” (Iş 33, 20).
pe viaţă (cu toate că acesta nu le va respecta!). 6 Samson (în ebraică) înseamnă „Soare” (sau
JUDECĂTORI 14 416
Timna a văzut o femeie dintre fiicele tatălui şi mamei sale nu le-a spus ce
Filistenilor şi i-a plăcut. făcuse.
2 Şi s’a suit şi le-a spus tatălui său 7 Apoi s’a coborât şi i-a vorbit femeii,
şi mamei sale, zicând: „Am văzut în iar ea a plăcut în ochii lui Samson.
Timna o femeie dintre fiicele Filisteni- 8 Şi după câtăva vreme s’a întors ca s’o
lor; aşadar, luaţi-mi-o de femeie!” ia. Şi s’a abătut să vadă stârvul leu-
3 Dar tatăl său, ca şi mama sa, i-a zis: lui; şi iată că’n gura leului era un roi
„Oare printre fiicele fraţilor tăi2 şi’n tot de albine, şi miere6 .
poporul meu nu-i nici o femeie? De 9 Şi a luat-o în mâinile sale şi mergea
ce să te duci tu şi să-ţi iei femeie din- mâncând. Şi a venit la tatăl său şi la
tre Filisteni, de la cei ce sunt netăiaţi- mama sa şi le-a dat, iar ei au mâncat;
împrejur3 ?” Iar Samson a zis către ta- dar nu le-a spus că din gura leului lu-
tăl său: „Pe aceasta să mi-o iei, fiindcă ase mierea.
ochii mei pe ea au plăcut-o!”
10 Şi s’a coborât tatăl său la femeie, iar
4 Dar tatăl său şi mama sa nu ştiau că Samson a făcut acolo un ospăţ de şapte
de la Domnul este aceasta, că adică el zile, căci aşa făceau tinerii.
caută să se răzbune pe Filisteni – fi-
11 Şi a fost că atunci când l-au văzut cei
„Solarul”, „Cel-ce-vine-din Soare”) şi era un de acolo, au ales treizeci de nuntaşi; şi
nume obişnuit la populaţia canaaneană. aceştia erau împreună cu el.
7 Sensul exact al verbului synekporévomai
(folosit numai aici în V. T.) este: „a înainta (a 12 Iar Samson le-a zis: „Am să vă spun
avansa) împreună cu”. Aşadar, impulsul nu ve- o ghicitoare; şi dacă’n aceste şapte zile
nea de la Samson, cu efect asupra Duhului, ci ale ospăţului mi-o veţi descoperi şi mi-
invers. T. M.: „Şi Duhul Domnului a început să-l
stârnească” (să-l agite, să-l răscolească). o veţi dezlega, vă voi da treizeci de
1 Timna: orăşel în ţinutul lui Dan, la hota-
rul cu ţinutul lui Iuda, cucerit de Filisteni. Era 4 Cererea lui Samson, aparent capricioasă, fă-
situat, cumva, în „ţara de jos”, ceea ce explică cea parte din planul lui Dumnezeu.
termenii „s’a coborât”, „s’a suit” (ca în relaţia 5 hállomai: „a sări”, „a se năpusti”, „a se
Ierihon-Ierusalim). arunca”, „a se repezi” (asupra cuiva); cuvânt rar
2 „. . . printre fiicele fraţilor tăi” înseamnă: în V. T.; asociat cu „Duhul Domnului” e folosit
printre tinerele de acelaşi neam cu tine (din ace- numai aici şi în 15, 14.
laşi trib sau clan). 6 Un roi de albine sălbatice îşi făcuse „budu-
3 Este evidentă nota de dispreţ a primilor faţă roi” din hârca leului care, între timp, devenise
de „cei netăiaţi-împrejur”. schelet.
JUDECĂTORI 15 417
de-al lui”. Iar Filistenii s’au dus şi au cată prin preajmă, şi-a întins mâna, a
ars-o cu foc, pe ea şi casa tatălui ei. apucat-o şi a omorât cu ea o mie de băr-
7 Samson însă le-a zis: „Cu toate că baţi.
asta aţi făcut voi cu ea, eu tot mă voi 16 Şi a zis Samson: „Cu o falcă de mă-
răzbuna pe voi, şi doar după aceea voi gar i-am dat gata, cu o falcă de măgar
fi liniştit”. am ucis o mie”.
8 Şi le-a dat o bătaie straşnică, lovindu- 17 Şi a fost că după ce a încetat să grăi-
i peste fluiere şi peste coapse. Apoi s’a ască, a aruncat din mână falca şi a nu-
dus de acolo şi a locuit într’o peşteră mit locul acela Ramat-Lehi1 .
din stânca Etam. 18 Şi era el foarte însetat. Şi a strigat
9 Iar Filistenii s’au suit şi şi-au aşezat către Domnul, zicând: „Tu ai binevoit a
tabăra în [ţinutul] lui Iuda şi s’au în- da această mare mântuire prin mâna
tins până la Lehi. robului Tău, iar acum eu voi muri de
10 Iar oamenii din Iuda le-au zis: „De sete şi voi cădea în mâna celor netăiaţi-
ce-aţi venit împotriva noastră?” Filis- împrejur?. . . ”.
tenii au răspuns: „Am venit să-l legăm 19 Atunci Dumnezeu a făcut să se
pe Samson şi să-i facem ce ne-a făcut ivească o deschizătură în falcă, şi din
el”. ea a ieşit apă2 . Iar el a băut şi duhul
11 Trei mii de oameni din Iuda s’au dus i-a revenit şi s’a înviorat; de aceea s’a
atunci la gura stâncii Etam şi i-au zis numit el [locul acela] Izvorul-celui-ce-
lui Samson: „Oare nu ştii că Filistenii se-roagă, până’n ziua de azi.
sunt stăpâni peste noi? De ce ne-ai fă- 20 Şi el i-a fost judecător lui Israel, în zi-
cut tu asta?” Iar Samson le-a zis: „Cum lele Filistenilor, vreme de douăzeci de
mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut eu ani.
lor”.
12 Dar ei i-au zis: „Noi am venit să te
legăm şi să te dăm în mâinile Filiste- 16
nilor”. Iar el le-a zis: „Juraţi-mi că nu
vă veţi arunca asupră-mi!” Porţile Gazei. Trădat de Dalila,
13 Iar ei au zis: „Nu, ci doar te vom lega
Samson se răzbună.
strâns şi te vom da în mâna lor, dar de 1 Ducându-se Samson la Gaza, a văzut
ucis nu te vom ucide”. Şi l-au legat cu acolo o femeie desfrânată şi a intrat la
două funii noi şi l-au dus de la stânca ea.
aceea. 2 Iar celor din Gaza li s’a dat de veste:
14 Şi dacă a ajuns el la Lehi, Filistenii „Samson a venit aici!” Iar ei l-au împre-
strigau de bucurie, şi i-au ieşit, aler- surat; şi toată noaptea l-au pândit la
gând, înainte. Dar Duhul Domnului 1 S’ar traduce după T. M.: „Dâlma-Fălcii”.
S’a repezit asupră-i, iar funiile cu care- După LXX: „Ridicarea-Fălcii”.
i erau legate braţele s’au făcut ca nişte 2 Dintr’un schelet de leu, miere, dintr’un sche-
câlţi apucaţi de foc: legăturile de pe let de asin, apă, iată puterea lui Dumnezeu de a
converti simbolurile morţii în viaţă aievea. T. M.:
braţele lui s’au topit.
„Dumnezeu a despicat stânca din Lehi şi a ieşit
15 Şi găsind el o falcă de măgar arun- apă”.
JUDECĂTORI 16 419
poarta cetăţii; şi toată noaptea nu s’au strâns în funii noi, cu care nimeni şi ni-
mişcat, zicându-şi: „Să aşteptăm până mic n’a mai fost legat, atunci voi deveni
se luminează de ziuă, şi atunci îl vom slab şi voi fi ca unul din oamenii obiş-
omorî”. nuiţi”.
3 Iar Samson a dormit până la miezul 12 Atunci Dalila a luat nişte funii noi şi
nopţii; iar la miezul nopţii s’a sculat l-a legat cu ele; cei puşi de ea să stea
şi a apucat amândouă uşile din poarta la pândă au ieşit din cămară, iar ea a
cetăţii împreună cu amândoi stâlpii şi, zis către el: „Filistenii vin asupra ta,
ridicându-le cu zăvor cu tot, şi le-a pus Samsoane!” Dar el ca pe o aţă şi-a rupt
pe umăr şi le-a dus în vârful muntelui funiile de pe braţe.
din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo. 13 Şi a zis Dalila către Samson: „Iată
4 Şi a fost că după aceea el a iubit o fe- că m’ai înşelat şi mi-ai spus minciuni;
meie din Valea Sorecului de şes, al că- acum însă te rog să-mi spui drept: cu
rei nume era Dalila. ce anume poţi fi tu legat?” Iar el i-a zis:
5 Iar mai-marii Filistenilor s’au suit „Dacă vei împleti cu fir de urzeală1 cele
la ea şi i-au zis: „Ispiteşte-l şi vezi în şapte şuviţe ale capului meu şi dacă le
ce anume stă tăria lui cea mare, cum vei prinde cu un cui în perete, atunci
anume îl vom birui şi-l vom lega ca să-l eu voi fi slab ca orice om obişnuit”.
umilim; iar noi îţi vom da, fiecare băr- 14 Şi a fost că atunci când el dormea,
bat, câte o mie şi o sută de arginţi”. Dalila a luat cele şapte şuviţe ale capu-
6 Şi a zis Dalila către Samson: „Spune- lui său şi le-a împletit cu fir de urzeală
mi, te rog, în ce anume stă tăria ta cea şi le-a prins cu un cui în perete şi i-a
mare şi cu ce poţi fi legat ca să fii umi- zis: „Samsoane, Filistenii vin asupră-
lit?” ţi!” Iar el, trezindu-se din somn, a
7 Iar Samson i-a răspuns: „Dacă mă
smuls din perete cuiul cu împletitura.
vor lega cu şapte vine crude, neuscate, 15 Şi a zis Dalila către Samson: „Cum
atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul de spui tu: «Te iubesc», de vreme ce
din oamenii obişnuiţi”. inima ta nu este cu mine? Iată, a treia
8 Atunci mai-marii Filistenilor i-au oară m’ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce
adus ei şapte vine crude, neuscate, iar anume stă tăria ta cea mare”.
ea l-a legat cu ele. 16 Şi a fost că tot necăjindu-l ea
9 Cei puşi de ea să pândească şedeau în fără’ncetare şi neslăbindu-l, sufletul
cămară. Iar ea a zis către el: „Filistenii lui a slăbit pân’ la moarte.
vin asupra ta, Samsoane!” Iar el a rupt 17 Atunci i-a vorbit el din toată inima
vinele ca şi cum ar fi rupt cineva o aţă şi i-a zis: „Brici nu s’a atins de capul
de câlţi atinsă de foc; astfel că tăria lui meu, căci sfânt al lui Dumnezeu sunt
a rămas o taină. eu încă din pântecele maicii mele; aşa-
10 Atunci Dalila a zis către Samson: dar, dacă aş fi ras, atunci tăria mea se
„Iată că m’ai înşelat şi mi-ai spus min- va îndepărta de la mine şi voi deveni
ciuni; acum însă să-mi spui: cu ce poţi slab şi voi fi ca unul din oamenii obiş-
fi legat?” 1 „Fir de urzeală”: de obicei, fir de tort (in sau
20 Şi a zis Dalila: „Samsoane, Filistenii mei; se aflau acolo toţi mai-marii Filis-
vin asupră-ţi!” Iar el s’a trezit din somn tenilor, iar pe acoperiş erau ca la trei
şi a zis: „Voi ieşi din asta ca şi altădată mii de bărbaţi şi femei uitându-se la
şi mă voi scutura. . . ”. El însă nu ştia batjocorirea lui Samson.
că Domnul Se îndepărtase de el. 28 Iar Samson a strigat către Domnul,
5
21 Iar Filistenii l-au prins şi i-au scos zicând: „Doamne, Doamne, adu-Ţi
ochii şi l-au adus în Gaza şi l-au legat aminte de mine şi întăreşte-mă, Dum-
cu cătuşe de aramă. Şi trăgea la râş- nezeule, şi de astă dată, ca să le plă-
niţă în casa temniţei . 3 tesc Filistenilor cu vârf şi îndesat pen-
tru ochii mei amândoi!”
22 După ce însă a fost ras, părul capului
29 Şi rezemându-se Samson în cei doi
a început să-i crească.
stâlpi ai casei, cei ce ţineau zidirea pe
23 Iar mai-marii Filistenilor s’au adu-
ei, s’a proptit în ei, în unul cu dreapta
nat să-i aducă mare jertfă lui Dagon, şi în celălalt cu stânga.
dumnezeul lor, şi să se veselească. Şi
au zis: „Dumnezeu ni l-a dat în mână 30 Şi a zis Samson: „Sfârşească-mi-se
pe Samson, vrăjmaşul nostru”. viaţa odată cu a Filistenilor!” Şi s’a
opintit cu toată puterea, iar casa a că-
24 Şi văzându-l poporenii, aduceau la-
zut peste mai-mari şi peste tot poporul
ude dumnezeului lor, zicând: „Dum- ce se afla în ea; iar morţii pe care Sam-
nezeul nostru ni l-a dat în mână pe son i-a ucis la moartea sa au fost mai
2 După cât se pare, slăbirea fizică era asociată
mulţi decât aceia pe care-i ucisese în
cu demobilizarea interioară prin aceea că chipul viaţa lui.
femeii se arăta deja triumfător, aşa cum Samson 31Atunci s’au coborât fraţii săi şi toată
avea să-l vadă când se va trezi.
3 Aceasta putea fi o râşniţă (moară) pentru ce- casa tatălui său şi l-au luat; şi, suindu-
reale sau pentru piatră. Regele Sedechia va avea se, l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în
aceeaşi soartă: după ce-i va scoate ochii şi-l va mormântul lui Manoe, tatăl său. Şi a
încătuşa, Nabucodonosor îl va ţine, pentru tot
4 Scena se petrece în marele templu al lui Da-
restul vieţii, „în casa morii” (Ir 52, 11). Muncă
umilitoare, rezervată, de obicei, femeilor şi scla- gon.
vilor. 5 Textual: „Adonai, Iahvé”.
JUDECĂTORI 17 421
fost el judecător în Israel timp de două- 6 În zilele acelea nu era rege în Israel;
zeci de ani. de aceea fiecare om făcea ceea ce i se
părea lui că e drept5 .
7Se afla pe atunci un tânăr în Betlee-
17 mul seminţiei lui Iuda; era levit şi lo-
cuia acolo.
Mica îşi face pe seama lui o casă de
8 Iar omul acela a plecat din Betleem,
rugăciune.
cetate a lui Iuda, să se aşeze unde va
1 Era un om din muntele lui Efraim,
găsi un loc. Şi a venit până la muntele
care se numea Mica. lui Efraim şi la casa lui Mica, adică la
2 Şi a zis el către mama sa: „Cei o mie capătul drumului.
şi o sută de arginţi care ţi s’au luat şi
9Iar Mica l-a întrebat: „De unde vii?”
din pricina cărora tu ai rostit un bles-
El a răspuns: „Eu sunt levit din Betle-
tem – l-ai spus chiar în auzul meu –,
emul lui Iuda şi merg să mă aşez ori-
iată, argintul e la mine: eu l-am luat”.
unde voi găsi un loc”.
Iar mama sa a zis: „Binecuvântat să fie
fiul meu înaintea Domnului!” 10Iar Mica i-a zis: „Şezi cu mine, şi să-
3 El i-a înapoiat mamei sale cei o mie
mi fii părinte şi preot; şi-ţi voi da zece
şi o sută de arginţi, iar mama sa a zis: arginţi pe an şi un rând de haine şi cele
„Argintul l-am afierosit Domnului din pentru trai”.
partea mea pentru fiul meu, ca să fac 11Şi levitul a mers şi a început să locu-
din el un chip cioplit, un chip turnat; iască cu omul acela; şi tânărul i-a de-
acum ţi-l dau ţie”.1 venit ca unul din fiii săi.
4 Dar el i-a înapoiat argintul mamei 12 Iar Mica şi-a pus mâna pe capul le-
sale. Iar mama sa a luat două sute vitului, iar tânărul i s’a făcut preot; şi
de arginţi şi i-a dat argintarului; iar a rămas în casa lui Mica.
acela a făcut un chip cioplit, chip tur- 13Şi a zis Mica: „Acum ştiu că Domnul
nat; acesta se afla în casa lui Mica. îmi va face bine, fiindcă levitul mi-a de-
5 Iar casa lui Mica era în ochii lui casa venit mie preot”.
lui Dumnezeu2 ; şi a făcut un efod3 şi
un terafim4 şi şi-a pus mâna pe unul
din fiii săi, iar acela i-a devenit preot.
1 Tot
18
acest episod (ca şi capitolul următor)
ilustrează starea de confuzie care domnea atunci
în Israel, de la debusolarea credinţei până la per- Fiii lui Dan cuprind cetatea Laiş şi
vertirea moravurilor. cad în idolatrie.
2 Centrele cultice fiind foarte puţine în Israel
(Şilo, Ghilgal, Betel, Miţpa), oamenii au început ale căror chipuri străjuiau vatra. Mici ca dimen-
să creadă că fiecare îşi poate face un locaş de în- siuni, ei puteau fi furaţi, ceea ce făcuse, cândva,
chinare pe cont propriu, cu obiecte, „sacre” şi cu Rahela (vezi Fc 31, 19).
o „preoţie” improvizată. 5 Punând anarhia pe seama lipsei de autori-
3 „Efod”: un fel de buzunar din ţesătură în
tate statală, autorul crede că numai instaurarea
care erau ţinuţi, probabil, sorţii prin care se fă- monarhiei ar putea soluţiona criza. Din păcate,
cea consultarea zeilor. istoria regilor lui Israel avea să-i dea dreptate
4 „Terafimi”: zei casnici, ocrotitori ai familiei, doar parţial.
JUDECĂTORI 18 422
1 În zilele acelea nu era rege în Israel; 8 Cei cinci oameni au venit la fraţii lor
şi’n zilele acelea seminţia lui Dan îşi în Ţora şi Eştaol şi le-au zis: „Ce mai
căuta moşie unde să locuiască – fiindcă staţi?”
până la acea vreme încă nu-i căzuse Şi le-au zis: „Sculaţi-vă şi să mer-
9
parte deplină între neamurile fiilor lui gem împotriva lor, căci noi am văzut
Israel.1 pământul, şi iată că este foarte bun,
2 Iar fiii lui Dan au trimis din neamu- dar vouă nu vă pasă; nu mai amânaţi
rile lor cinci bărbaţi, unul şi unul, din plecarea: intraţi ca să luaţi în stăpâ-
Ţora şi din Eştaol, să iscodească ţara nire ţara!
şi s’o cerceteze. Şi le-au zis: „Mergeţi 10 Şi oriunde vă veţi duce veţi da peste
şi cercetaţi ţara!” Iar ei au mers până un popor la locul lui; ţara e întinsă, căci
la muntele lui Efraim, până la casa lui Dumnezeu a dat-o în mâna voastră: un
Mica; şi s’au odihnit ei acolo, în casa lui loc unde nu lipseşte nimic din cele ce
Mica. sunt pe pământ”.
3 Acolo au recunoscut glasul tânărului 11 Şi au pornit din neamurile lui Dan,
levit şi s’au abătut pe la el şi l-au înte- anume din Ţora şi Eştaol, şase sute de
bat: „Cine te-a adus aici? şi ce faci tu bărbaţi încinşi cu arme de război.
aici? şi ce ai tu aici?”
12 Şi s’au suit şi au tăbărât la Chiriat-
4 Iar el le-a răspuns: „Aşa şi aşa a fă- Iearim, în ţinutul lui Iuda; de aceea
cut Mica pentru mine şi m’a tocmit cu s’a numit locul acela Tabăra-lui-Dan,
simbrie, iar eu i-am devenit preot”. până’n ziua de azi; iată, el este în spa-
5 Ei i-au zis: „Întreabă-L tu acum pe tele lui Chiriat-Iearim.
Dumnezeu, iar noi vom şti dacă vom 13 Iar de acolo au străbătut până la
avea izbândă pe calea pe care mer- muntele lui Efraim şi au venit la casa
gem”. lui Mica.
6 Iar preotul le-a zis: „Mergeţi în pace!: 14 Iar cei cinci bărbaţi care veniseră să
calea pe care mergeţi e în faţa Domnu- iscodească ţara Laiş au răspuns şi au
lui”. zis către fraţii lor: „Ştiţi voi oare că în
7 Cei cinci bărbaţi s’au dus şi au ajuns locul acesta se află un efod şi un tera-
la Laiş2 . Şi au văzut că poporul de fim3 şi un chip cioplit şi un chip tur-
acolo locuia liniştit şi fără grijă, în felul nat4 ?. . . Prin urmare, ştiţi acum ce să
Sidonienilor, şezând fără frică; nimeni faceţi!”
nu avea ceva cu cineva în ţară, nici că 15 Şi au făcut o mişcare şi au intrat
era cineva care să stoarcă averi; erau în casa tânărului, levitul, în casa lui
departe de Sidonieni şi nu aveau nimic Mica, şi l-au întrebat de sănătate.5
de-a face cu Sirienii.
16 Iar cei şase sute de bărbaţi dintre fiii
1 În realitate, fiii lui Dan îşi primiseră partea,
3 Vezi17, 5.
dar n’au fost în stare să şi-o ţină, datorită faptu-
lui că Amoreii i-au împins către munte (1, 34). 4 Textuldin 17, 4-5, ambiguu, pare a vorbi de
2 Laiş, denumit mai târziu Dan: un mic stat un singur idol, probabil un chip cioplit în lemn şi
aramaic, locuit de cetăţeni paşnici, care se înde- îmbrăcat apoi, prin turnare, cu argint. Aici însă
letniceau mai degrabă cu negustoria decât cu po- e vorba de doi.
litica. 5 Literal: „. . . l-au întrebat de pace”.
JUDECĂTORI 19 423
lui Dan, încinşi cu armele lor de război, Laiş, împotriva unui popor care trăia
stăteau la uşile porţii. liniştit şi fără grijă, şi i-au trecut prin
17 Iar cei cinci bărbaţi care merseseră ascuţişul săbiei, iar cetatea au ars-o cu
să iscodească ţara s’au ridicat foc.
18 şi au intrat în casa lui Mica; iar preo- 28 Şi n’a fost nimeni care să-i scape, căci
tul şedea acolo. Şi au luat chipul cioplit de Sidon erau departe, şi nici nu aveau
şi efodul şi terafimul şi chipul cel tur- ceva de-a face cu alţii. Aceasta s’a pe-
nat. Iar preotul le-a zis: „Ce faceţi?” trecut în valea Bet-Rehob; şi au rezidit
19 Ei i-au răspuns: „Taci! Pune-ţi mâna
cetatea şi au locuit în ea.
la gură şi vino cu noi şi ne vei fi pă- 29 Cetatea au numit-o Dan, după nu-
rinte şi preot. Mai bine este oare să fii mele lui Dan, părintele lor, care i se
preot în casa unui singur om decât să născuse lui Israel; numele cel vechi al
fii preot al unui neam şi al unei case în cetăţii fusese Laiş.
Israel?” 30 Fiii lui Dan şi-au ridicat chipul cel
20 Iar inima preotului s’a veselit; el a cioplit, să fie al lor. Iar Ionatan, fiul lui
luat efodul şi terafimul şi chipul cel cio- Gherşom, fiul lui Moise6 , el şi fiii săi i-
plit şi chipul cel turnat şi s’a dus în mij- au fost preoţi seminţiei lui Dan până’n
locul poporului. ziua strămutării din ţara aceea.7
21 Aşa s’au întors ei şi au plecat, 31 Iar chipul cel cioplit făcut de Mica a
punându-şi copiii şi avutul şi lucrurile rămas la ei de-a lungul tuturor zilelor
înainte. când casa lui Dumnezeu se afla în Şilo.
22 Şi dacă s’au îndepărtat ei de casa lui
Mica, iată că Mica şi oamenii care locu-
iau în vecinătatea lui au strigat şi i-au 19
ajuns pe fiii lui Dan.
23 Şi au strigat către fiii lui Dan. Iar Nelegiuirea din Ghibeea.
fiii lui Dan, întorcându-şi feţele, au zis 1 Şi a fost că’n zilele acelea, când nu era
către Mica: „Ce te-a apucat, de strigi rege în Israel,1 un bărbat levit care lo-
aşa?” cuia pe coasta muntelui lui Efraim şi-a
24 Iar Mica a zis: „Voi mi-aţi luat chipul luat o ţiitoare2 din Betleemul lui Iuda3 .
cel cioplit – pe care eu mi l-am făcut – 6 Dintr’o eroare de transcriere, în LXX: „fiul
şi preotul mi l-aţi luat şi v’aţi dus; şi lui Manase” Se ştie însă că Gherşom era fiul lui
acum îmi spuneţi: de ce strigi?. . . ”. Moise (Iş 2, 22).
7 Poate fi vorba de prima deportare ordonată
25 Iar fiii lui Dan i-au zis: „Tacă-ţi
de Tiglatfalasar al III-lea în anul 734 (sau 733)
gura!, ca nu cumva să-ţi sară’nainte oa- î. H.
1 Menţiune menită să arate cauza decăderii
meni cu sufletul amărât şi să-ţi pierzi
viaţa, pe a ta şi viaţa casei tale!” politice şi morale a lui Israel.
2 Literal: „o femeie ţiitoare”. În contextul vre-
26 Fiii lui Dan s’au dus în drumul lor, mii, cuvântul „ţiitoare” nu avea în el nimic infa-
iar Mica, văzând că ei sunt mai tari de- mant; aceasta era un fel de „soţie suplimentară”,
cât el, s’a întors la casa lui. cu un statut aparte. Avraam avusese mai multe
ţiitoare (Fc 25, 6), Ghedeon avusese şi el una (Jd
27 Aşa că fiii lui Dan au luat cele făcute 8, 31).
de Mica şi pe preotul lui şi au venit la 3 Din Betleemul lui Iuda, altul decât Betlee-
JUDECĂTORI 19 424
2 Dar ţiitoarea s’a mâniat pe el şi l-a pă-neaţă veţi porni pe calea voastră şi vei
răsit, ducându-se la casa tatălui ei din merge la locuinţa ta”.
Betleemul lui Iuda; şi a rămas acolo 10 Dar omul n’a vrut să mai rămână,
patru luni. ci, ridicându-se, au pornit la drum. Şi
3 Iar bărbatul ei s’a sculat şi s’a dus la au venit până aproape de Iebus – adică
ea să-i vorbească după inima ei, să se Ierusalim5 –, având cu el o pereche de
împace cu ea şi s’o aducă acasă. Şi, lu- asini înşeuaţi şi alături pe ţiitoarea lui.
ând cu sine pe sluga lui şi doi asini, s’a 11 Şi au ajuns la Iebus, când ziua era
dus la casa tatălui ei. aplecată mult spre asfinţit.6 Iar tână-
4 Şi dacă l-a zărit tatăl tinerei, i-a ieşit rul a zis către stăpânul său: „Vino, te
cu bucurie înainte. Şi socrul său, tatăl rog, să ne abatem în această cetate a
tinerei, l-a dus înlăuntru; iar el a şezut Iebusiţilor şi să rămânem în ea peste
cu dânsul trei zile şi a mâncat şi a băut noapte!”
şi a dormit acolo. 12Dar stăpânul său i-a zis: „Nu ne vom
5 Şi a fost că în ziua a patra, trezindu- abate noi în cetate străină, în care nu
se dis-de-dimineaţă, s’a sculat să plece. se află nimeni din fiii lui Israel, ci vom
Iar tatăl tinerei a zis către ginerele merge până la Ghibeea7 ”.
său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de 13Şi i-a zis tânărului: „Vino, şi să ne
pâine, şi apoi plecaţi”. apropiem de unul din aceste locuri şi
6Şi au şezut amândoi şi au mâncat îm- să poposim în Ghibeea sau în Rama”.
preună şi au băut. Şi a zis tatăl tine- 14 Şi au trecut şi au mers; şi soarele le-
rei către bărbat: „Mai rămâi, rogu-te, a apus aproape de Ghibeea, care se află
şi inima ta să se veselească!” în ţinutul lui Veniamin.
7 Şi dacă omul s’a ridicat să plece,
15 Şi acolo s’au abătut din drum, ca să
socrul său nu l-a lăsat. Şi din nou intre şi să poposească în Ghibeea. Şi
aşezându-se, a rămas acolo. au intrat şi au şezut în uliţa cetăţii, dar
8 În cea de a cincea zi, sculându-se nu era nimeni care să-i îndrume spre o
el dis-de-dimineaţă ca să plece, tatăl casă în care să rămână.
tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi inima cu Iată însă că un om bătrân venea
16
pâine şi pregăteşte-te de drum ca un spre seară de la munca lui de pe câmp.
ostaş4 până ce ziua se va pleca!” Şi au Omul acesta era şi el din muntele lui
mâncat amândoi şi au băut. Efraim şi locuia în Ghibeea; iar oame-
9 Şi omul s’a sculat să plece, el şi ţii- nii locului erau fii ai lui Veniamin.
toarea lui şi sluga lui, dar socrul său, 17 Şi dacă el şi-a ridicat ochii, a văzut
tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua s’a ple-
cat spre seară; mai rămâi aici, şi inima 5 Ierusalimul se numea, de multă vreme, Ie-
ta să se veselească; iar mâine de dimi- rusalim, dar autorul îl numeşte Iebus, adică oraş
locuit de Iebusei (vezi Ios 15, 8), pregătind astfel
mul lui Zabulon (Ios 19, 15) plecase şi levitul următoarele două versete.
adăpostit de Mica (17, 7-8). 6 De la Betleem la Ierusalim sunt cam două
4 stratévo = „a servi sau a se comporta ca un ore de mers.
ostaş” (cu grijă pentru rezistenţa lui fizică). Ar- 7 Ghibeea: cetate situată la 6 km nord de Ie-
un călător în uliţa cetăţii. Şi i-a zis bă- 25 Oamenii însă n’au vrut să-l asculte;
trânul: „Unde mergi şi de unde vii?” atunci bărbatul a luat-o pe ţiitoarea lui
18 Acela i-a răspuns: „Suntem în tre- şi a scos-o afară; iar aceia au cunoscut-
cere de la Betleemul lui Iuda până în o şi şi-au bătut joc de ea toată noap-
laturile muntelui lui Efraim – că eu de tea, până dimineaţa, şi i-au dat dru-
acolo sunt; m’am dus până la Betlee- mul când se lumina de ziuă.
mul lui Iuda şi mă întorc la casa mea, 26 Iar spre ziuă a venit femeia şi s’a pră-
dar aici nu e nimeni care să mă ducă buşit la uşa casei omului unde era băr-
spre o casă. batul ei, până s’a luminat.
19 Pentru asinii noştri am paie şi 27 Şi dacă s’a luminat de ziuă, bărba-
hrană, am pâine şi vin pentru mine şi tul ei a deschis uşa casei şi a ieşit ca
pentru slujnica mea şi pentru tânărul să plece’n drumul său; iată însă că fe-
ce se află cu robii tăi; nu avem lipsă de meia lui, ţiitoarea, zăcea prăbuşită la
nimic”. uşa casei, cu mâinile pe prag.
20 Şi a zis bătrânul: „Pace ţie!; lipsurile 28 Iar el i-a zis: „Scoală-te, să mergem!”
tale le iau eu asupră-mi, dar nu cumva Dar ea nu i-a răspuns: murise. Iar el a
să rămâi în uliţă”.8 luat-o şi a pus-o pe asin şi, ridicându-
21 Şi i-a adus în casa lui şi a făcut loc se, s’a dus la casa lui.
pentru asini; şi le-a spălat picioarele9 29 Şi dacă a intrat în casă, a luat sa-
şi au mâncat şi au băut. bia şi, apucându-şi ţiitoarea, a tăiat-o
22 Şi dacă şi-au desfătat inima, iată în douăsprezece bucăţi, pe care le-a tri-
că bărbaţii cetăţii, fii ai nelegiuiţilor, mis în toate hotarele lui Israel.
au înconjurat casa şi au bătut la uşă 30 Şi a fost că tot cel ce vedea acestea zi-
şi au zis către bătrân, stăpânul casei: cea: „Aşa ceva nu s’a petrecut şi nici nu
„Scoate-l pe omul care a intrat în casa s’a văzut din ziua în care fiii lui Israel
ta, ca să-l cunoaştem10 . au ieşit din ţara Egiptului şi până’n
23 Atunci a ieşit la ei stăpânul casei şi ziua de azi! Luaţi seama şi rostiţi-vă!”
le-a zis: „Nu, fraţilor, nu faceţi rău, de
vreme ce acest om a intrat în casa mea;
să nu faceţi nebunia aceasta! 20
24 Iată, eu am o fată fecioară, iar el are
o ţiitoare; le voi scoate afară, umiliţi-le Pedepsirea nelegiuirii din Ghi-
şi faceţi cu ele după cum vă taie pofta; beea.
dar cu acest bărbat să nu faceţi o astfel 1 Atunci au ieşit toţi fiii lui Israel; şi
de faptă nebunească!” toată obştea, ca un singur om, de la
8 De aici, istorisirea e un ecou al episodului din Dan până la Beer-Şeba, cu ţara Galaa-
Fc 19, 2-11, întâmplare care a dus la nimicirea dului, s’a adunat la Domnul, în Miţpa.1
Sodomei şi Gomorei.
9 Spălarea picioarelor făcea parte din ritualul 1 Un altar al Domnului se afla în Miţpa lui Ve-
ospeţiei. niamin (care nu trebuie confundată cu Miţpa Ga-
10 „A cunoaşte” are aici sensul biblic: a avea re- laadului). De altfel, redactarea acestui capitol
laţii intime. Aşadar, e vorba, ca şi în Sodoma, de e defectuoasă; text încărcat, deseori redundant
homosexuali. sau lacunar, cu o seamă de inadvertenţe şi exage-
JUDECĂTORI 20 426
2 Toate neamurile lui Israel, obştea în- ca să aducă hrană pentru poporul ce va
tregului popor a stat în adunarea popo- merge în Ghibeea lui Veniamin ca să-i
rului lui Dumnezeu: patru sute de mii plătească pe măsura ruşinii pe care ea
de bărbaţi pedeştri, purtători de sabie. a făcut-o în Israel”.3
3 Iar fiii lui Veniamin au auzit că fiii 11 Şi toţi oamenii lui Israel s’au adunat
lui Israel s’au suit la Miţpa. Şi dacă fiii în cetate ca un singur om.
lui Israel au venit, au zis: „Spuneţi-ne, 12 Iar seminţiile lui Israel au trimis oa-
unde s’a petrecut acest rău?” meni în întreaga seminţie a lui Venia-
4 Şi răspunzând levitul, bărbatul fe- min, zicând: „Ce este răul acesta care
meii care murise, a zis: „Eu şi ţiitoarea s’a făcut între voi?
mea am venit în Ghibeea lui Veniamin 13 Daţi-ni-i dar acum pe acei oameni,
ca să rămânem peste noapte. fiii nelegiuiţilor din Ghibeea, ca să-i
5 Dar oamenii din Ghibeea s’au ridicat ucidem şi să curăţim răul din Israel!”
împotriva mea şi au înconjurat casa, Dar fiii lui Veniamin n’au vrut să ia
noaptea, împotriva mea; pe mine au seama la glasul fraţilor lor, fiii lui
vrut să mă omoare2 , iar pe ţiitoarea Israel.
mea au umilit-o şi şi-au bătut joc de ea, 14 Dimpotrivă, fiii lui Veniamin s’au
iar ea a murit. adunat de prin cetăţile lor la Ghibeea,
6 Iar eu am apucat-o pe ţiitoarea mea spre a ieşi să se bată cu fiii lui Israel.
şi am tăiat-o în bucăţi şi le-am trimis 15 Numărul fiilor lui Veniamin care au
în toate hotarele moştenirii fiilor lui ieşit în ziua aceea de prin cetăţile lor
Israel; aceasta, pentru că ei au făcut în a fost de douăzeci şi cinci de mii – fi-
Israel o astfel de nebunie şi o asemenea ece bărbat fiind purtător de sabie –, în
ruşine. afara locuitorilor din Ghibeea, al că-
7 Iată, voi toţi sunteţi fiii lui Israel: ror număr era de şapte sute de bărbaţi
rostiţi-vă şi sfătuiţi-vă aici, între voi”. aleşi din întregul popor,
8 Atunci întregul popor s’a ridicat ca 16 iscusiţi în a-şi folosi deopotrivă
un singur om, zicând: „Nimeni dintre amândouă mâinile; toţi aceştia erau
noi nu se va întoarce la cortul său şi aruncători cu praştia, putând să nime-
nimeni dintre noi nu se va întoarce la rească cu piatra, fără greş, un fir de
casa lui! păr.
9 Şi acum, iată ce avem de făcut în Ghi- 17 Şi tot Israelul, în afară de fiii lui Ve-
beea: Vom merge împotrivă-i prin tra- niamin, a numărat patru sute de mii
gere la sorţi: de bărbaţi aleşi pe sprânceană, purtă-
10 Din fiecare seminţie a lui Israel vom
tori de sabie; toţi aceştia erau război-
lua câte zece bărbaţi la o sută şi câte o nici.
sută la o mie şi câte o mie la zece mii, 18Şi s’au ridicat şi au venit la Betel şi
L-au întrebat pe Dumnezeu4 . Au zis
rări (inclusiv numărul participanţilor la război,
din ambele părţi). 3 Poporul ştie, totuşi, că nu e vorba de o simplă
2 Din istorisirea în sine a evenimentului nu re- tentativă de omor, ci de o faptă infamantă care se
iese această intenţie; levitul are în minte, proba- răsfrânge asupra întregului Israel.
bil, violenţa cu care fusese împresurată casa. 4 L-au întrebat, probabil, prin Urim şi Turim,
JUDECĂTORI 20 427
fiii lui Israel: „Cine va merge în frun- 28 iar Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui
tea noastră ca să se bată cu fiii lui Ve- Aaron, stătea pe atunci înaintea lui –;
niamin?” Iar Domnul a zis: „Iuda va fi şi L-au întrebat fiii lui Israel pe Dom-
în frunte, conducător”.5 nul, zicând: „Oare vom mai ieşi noi
19 Iar fiii lui Israel s’au ridicat a doua să ne batem cu fraţii noştri, fiii lui
zi şi au tăbărât lângă Ghibeea. Veniamin?” Iar Domnul le-a răspuns:
„Ridicaţi-vă!: mâine îi voi da în mâinile
20 Toţi bărbaţii lui Israel au ieşit la răz-
voastre!”
boi împotriva lui Veniamin şi s’au rân-
duit laolaltă împotriva Ghibeii. 29 Fiii lui Israel au pus atunci oameni
la pândă împrejurul Ghibeii.6
21 Dar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghi-
beea şi au culcat la pământ, în ziua 30 Şi’n ziua a treia s’au ridicat fiii
aceea, douăzeci şi două de mii de băr- lui Israel împotriva fiilor lui Veniamin
baţi din rândurile lui Israel. şi s’au rânduit împotriva Ghibeii, aşa
22 Dar fiii lui Israel s’au îmbărbătat şi
cum o mai făcuseră de două ori.
s’au rânduit din nou pentru luptă acolo 31 Iar fiii lui Veniamin au ieşit în faţa
unde se rânduiseră în prima zi. poporului, lăsând cetatea goală; şi au
23 Şi s’au ridicat fiii lui Israel şi până început, ca şi mai înainte, să lovească
seara au plâns în faţa Domnului. Şi L- şi să rănească poporul, între drumurile
au întrebat pe Domnul, zicând: „Oare care duc unul spre Betel şi altul spre
7
ne vom mai apropia noi să ne batem cu Ghibeea, în câmp: [au ucis] ca la trei-
fraţii noştri, fiii lui Veniamin?” Dom- zeci de bărbaţi din Israel.
nul a zis: „Ridicaţi-vă împotriva lor!” 32 Şi au zis fiii lui Veniamin: „Cad în
24 Iar fiii lui Israel s’au apropiat a doua faţa noastră, ca la’nceput!. . . ”. Dar fiii
zi de fiii lui Veniamin. lui Israel au zis: „Haideţi să fugim, ca
să-i scoatem afară din cetate, la dru-
25 Dar în aceeaşi zi, a doua, fiii lui Ve-
muri!” Şi au făcut aşa.
niamin le-au ieşit înainte din Ghibeea
şi au culcat la pământ încă optsprezece 33 Şi toţi bărbaţii lui Israel s’au ridi-
mii de bărbaţi din rândurile lui Israel; cat de pe locurile lor şi s’au rânduit la
toţi aceştia erau purtători de sabie. Baal-Tamar8 ; iar pândarii lui Israel au
26 Toţi fiii lui Israel şi întregul popor
alergat de pe locurile lor, dinspre par-
s’au ridicat atunci şi au venit la Be- tea de apus a Ghibeii.
tel şi au plâns şi au şezut acolo în faţa 34 Şi au venit asupra Ghibeii zece mii
Domnului; şi’n ziua aceea au ajunat de oameni, aleşi pe sprânceană din în-
până seara şi au adus înaintea Domnu- tregul Israel; şi bătălia devenea crân-
lui arderi-de-tot şi jertfe de mântuire cenă; şi ei [fiii lui Veniamin] nu ştiau
27 – căci acolo era în acele zile chivotul că nenorocirea vine asupră-le.
legământului Domnului,
6 Strategie după modelul cuceririi cetăţii Ai
5 Şi au zis fiii lui Israel: „Cine oare, din Veniamin la fiii lui Israel; iar aceştia
toate seminţiile lui Israel, nu a venit le-au dat de neveste pe fetele pe care
la Domnul în această adunare?” Căci le adunaseră vii din Iabeş-Galaad; iar
era un jurământ mare împotriva celor acelora le-a plăcut aceasta.
ce nu s’au suit la Domnul în Miţpa, zi- 15 Iar poporul s’a mulcomit asupra lui
când: „Unul ca acela să fie dat morţii!” Veniamin, că făcuse Domnul o spăr-
6 Dar fiii lui Israel s’au mulcomit asu- tură în seminţiile lui Israel.
pra lui Veniamin, fratele lor, şi au zis: 16 Şi au zis bătrânii adunării: „Ce vom
„Azi a pierit o seminţie din Israel!1 face oare ca să le dăm neveste celor ce
7 Ce vom face oare ca să le dăm neveste
au rămas, de vreme ce femeile din se-
celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat minţia lui Veniamin au fost nimicite?”
faţă de Domnul că nu le vom da soţii 17 Şi au zis: „O moştenire trebuie să fie
dintre fetele noastre”. pentru cei ce au rămas, ca să nu piară
o seminţie din Israel”;
8 Şi au zis: „Cine, din neamurile lui
Israel, nu s’a suit la Domnul în Miţpa?” 18 căci noi nu vom putea să le dăm soţii
Şi, iată, la adunare nu venise în tabără dintre fetele noastre, de vreme ce fiii
nici un om din Iabeş-Galaad. . . lui Israel s’au jurat, zicând: „Bleste-
mat să fie cel ce-i va da soţie lui Venia-
9 Şi a fost numărat poporul: acolo nu se
min!”
afla nici un om dintre locuitorii Iabeş-
19 Şi au zis: „Iată, acum e sărbătoarea
Galaadului.
anuală a Domnului2 , în Şilo, care se
10 Iar adunarea a trimis acolo do-
află la miazănoapte de Betel şi la ră-
uăsprezece mii de bărbaţi dintre cei sărit de drumul care duce de la Betel
mai puternici şi le-a poruncit, zicând: la Sichem şi la miazăzi de Levona”.
„Duceţi-vă şi treceţi-i prin ascuţişul să-
20 Şi le-au poruncit fiilor lui Veniamin,
biei pe toţi locuitorii Iabeş-Galaadului.
zicând: „Mergeţi şi ascundeţi-vă în vii!;
11 Şi aşa veţi face: Pe fiece bărbat, ca
21 şi când veţi vedea că fetele locuito-
şi pe fiece femeie care a cunoscut cul-
rilor din Şilo ies dănţuind la joc, ieşiţi
cuş de bărbat, să-i daţi pierii; dar pe
din vii, şi fiecare bărbat să-şi ia femeie
fecioare să le cruţaţi!” Iar ei au făcut
dintre fiicele din Şilo şi să vă duceţi în
aşa.
ţinutul lui Veniamin.
12 Şi printre locuitorii Iabeş- 22 Şi va fi că atunci când părinţii sau
Galaadului au găsit patru sute de fraţii lor vor veni la noi3 să se plângă,
fete fecioare, care nu cunoscuseră
2 Poate fi vorba de sărbătoarea recoltei (Lv 23,
1 Campania lui Israel împotriva lui Veniamin 39).
fusese, practic, un război de exterminare. 3 Textual: „. . . la voi”. Corectat după T. M.
JUDECĂTORI 21 430
Israel.
RUT 431
Rut
lui Zabulon) se mai numea şi Efrata (vezi ver- 10Şi i-au zis: „Nu! Cu tine ne vom în-
setul următor). toarce la poporul tău!”
3 Câmpia Moabului: un platou transiordanian
cu o înălţime de cca 700-800 m; regiune fertilă. 11 Dar Noemina le-a zis: „Întoarceţi-vă,
4 Numele personajelor implicate în istorisire fiicele mele!; de ce să mergeţi cu mine?
au şi o semnificaţie simbolică: Elimelec = „Dum-
nezeul meu e rege”; Noemina (sau Noemi) = 5 Noeminaconsideră că cele două nurori au
„Dulceaţa mea”; Mahlon = „Moliciune”; Chilion = petrecut-o îndeajuns. Odată cu sărutarea de
„Sleire”; Orfa = „Cea care întoarce spatele”; Rut rămas-bun, ea le dă şi dezlegare de a se recăsă-
= „Prietena”. tori.
RUT 2 432
Oare’n pântecele meu mai sunt încă fii 18 Văzând atunci Noemina că ea stă-
care să vă fie bărbaţi? ruie să-i meargă alături, a încetat s’o
12 Aşadar, întoarceţi-vă, fiicele mele,
mai îndemne.
căci eu am îmbătrânit şi nu mai pot 19 Şi au mers amândouă până ce au so-
avea bărbat.Chiar însă dacă v’aş spune sit în Betleem. Şi a fost că după ce
că încă sunt la vârsta măritişului şi că au venit în Betleem s’a auzit de ele în
aş naşte fii, toată cetatea; şi ziceau: „Oare aceasta
13 veţi aştepta voi oare până ce ei vor
este Noemina?”8
creşte mari? Vă veţi păstra oare pen- 20 Dar ea le-a zis: „Nu mă chemaţi Noe-
tru ei, ca să nu vă măritaţi după alt mina, ci chemaţi-mă Amărâta, că mult
bărbat?. . . Nu, fiicele mele, că tare m’a amărât pe mine Atotputernicul9 .
m’am amărât eu de grija voastră; că 21 Îndestulată m’am dus, dar cu mâi-
Domnul S’a îndepărtat de mine”.6 nile goale m’a întors Domnul. De ce
14 Iar ele, înălţându-şi glasul, iarăşi au mă chemaţi Noemina? Căci Domnul
plâns. Apoi Orfa şi-a sărutat soacra şi m’a umilit şi Cel-Atotputernic mi-a fă-
s’a întors la poporul ei, iar Rut a mers cut necazuri”.
cu aceasta. 22 Aşa s’au întors Noemina şi Rut Moa-
15 Şi a zis Noemina către Rut: „Iată, biteanca, nora ei, din câmpia Moabu-
cumnata ta s’a întors la poporul ei şi lui. Şi au sosit la Betleem când se în-
10
la dumnezeii săi; întoarce-te dar şi tu cepea seceratul orzului.
după cumnata ta”.
16 Dar Rut i-a zis: „Departe de mine
gândul de a te părăsi sau de a mă în- 2
toarce de lângă tine; unde vei merge
tu, voi merge şi eu; unde te vei aşeza Rut adună spice în holda lui Booz.
tu, mă voi aşeza şi eu; poporul tău va fi 1 Noemina cunoştea un om care fusese
poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi un apropiat al soţului ei.1 Omul acela
Dumnezeul meu;7 era foarte cuprins, din neamul lui Eli-
2
17 şi unde vei muri tu, voi muri şi eu, melec, iar numele său era Booz.
şi acolo mă voi îngropa. Aşa să-mi facă 8 După zece ani de absenţă şi suferinţă, Noe-
mie Domnul, şi chiar mai mult; că nu-
mina părea de nerecunoscut.
mai moartea mă va despărţi de tine”. 9 „Amărâta”, în contrast cu numele ei adevă-
Evrei cu mult înainte (Fc 38, 7-30), o lege în vir- ce urmează: relaţia Booz-Noemina e prezentată
tutea căreia fratele soţului mort avea obligaţia progresiv: cunoştinţă de-aproape (gnórimos)
de a se însura cu văduva acestuia; primul lor fiu (2, 1), rudă apropiată (anhistéus) (2, 20) şi –
purta numele celui mort şi-l moştenea. Acesta, deus ex machina! – rudă foarte apropiată
în fapt, este firul roşu al istorisirii de faţă. (anhistéus engíon) (3, 12).
7 Rut se predă cu totul destinului pe care şi l-a 2 Booz e un nume a cărui etimologie sau sem-
ales, în ciuda faptului că Moise interzisese accep- nificaţie n’a putut fi stabilită. Oricum, Booz va
tarea unui moabit în adunarea Domnului (Dt 23, fi numele stâlpului din stânga al templului din
3). Ierusalim (3 Rg 7, 21).
RUT 2 433
2 Iar Rut, Moabiteanca, a zis către No- vase şi bea de unde ei, băieţandrii, vor
emina: „Mă duc în holdă să adun spi- scoate apă”.5
cele care rămân în urma aceluia la care Iar ea, căzând înaintea lui cu faţa la
10
voi avea trecere”. Iar ea i-a zis: „Du-te,
pământ, i-a zis: „Cum se face oare ca
fiica mea!”3 am aflat atâta trecere6 în ochii tăi, în-
3 Şi s’a dus. Şi, mergând, aduna în cât să mă iei în seamă, de vreme ce eu
holdă pe urma secerătorilor. Şi s’a sunt o străină?”
întâmplat să nimerească în holda lui 11 Şi răspunzând Booz, i-a zis: „Mi s’au
Booz, cel din neamul lui Elimelec. spus multe şi de toate despre cum te-
4 Şi, iată, Booz a venit din Betleem şi ai purtat tu cu soacra ta după ce ţi-a
le-a zis secerătorilor: „Domnul să fie cumurit bărbatul, despre cum i-ai lăsat
voi!” Iar ei i-au răspuns: „Domnul să te tu pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara’n
binecuvinteze!” care te-ai născut şi ai venit la un popor
5 Şi a zis Booz către servul său, care pe care înainte nu l-ai ştiut.
era vătaf peste secerători: „Cine este 12 Domnul să-ţi r ăsplătească lucra-
tânăra aceasta?” rea!; multă să-ţi fie răsplata de la Dom-
6 Iar servul, care era vătaf peste sece- nul, Dumnezeul lui Israel, la Care ai
rători, i-a răspuns: „Tânăra este moa- venit să-ţi pui încrederea sub aripile
7
biteanca aceea care s’a întors cu Noe- Lui”.
mina din câmpia Moabului. 13 Iar ea a zis: „Aflat-am trecere în
7 Ea a zis: Lasă-mă să adun şi să cu- ochii tăi, doamne, că m’ai alinat şi ai
leg de printre snopi în urma secerăto- grăit pe inima slujnicei tale!; şi, iată,
rilor!. . . Şi, de când a venit, de azi- eu voi fi ca una din slujnicele tale”.8
dimineaţă până acum, nu s’a odihnit 14 Şi i-a zis Booz: „Acum e vremea me-
nici măcar atât în holdă”. sei; apropie-te aici şi mănâncă pâine şi
8 Atunci Booz a zis către Rut: „N’ai au- înmoaie-ţi bucătura în oţet9 ”. Rut a şe-
zit, fiica mea?: Să nu mergi să culegi zut de-o parte de secerători, Booz i-a
în altă holdă; să nu te duci de aici, ci dat pâine, iar ea a mâncat şi s’a sătu-
rămâi la un loc cu tinerele mele4 . rat, iar ce-a rămas a pus de-o parte.
9Şi ia aminte la holda în care seceră ei, 15 Şi s’a ridicat să culeagă. Iar Booz le-
şi mergi pe urma lor; că, iată, eu le-am a poruncit băieţandrilor: „Lăsaţi-o să
poruncit băieţandrilor să nu se atingă
de tine; iar când îţi va fi sete, mergi la 5 Un pas înainte spre sentimentul că Rut tre-
simbrie sau fără) ale lui Booz; el însă le numeşte era apă în care se punea puţin oţet de vin,
astfel din delicateţe faţă de Rut, ca nu cumva obţinându-se astfel o gustoasă băutură răcori-
aceasta să se simtă umiliă. toare.
RUT 3 434
9Şi i-a zis: „Cine eşti?” Ea i-a zis: „Eu care-l porţi!” Ea l-a ţinut, iar el i-a mă-
sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi aripa surat şase măsuri de orz; şi i l-a pus pe
peste slujnica ta, că-mi eşti rudă.”6 grumaz, iar ea a venit apoi în cetate.
10Iar Booz a zis: „Binecuvântata Dom- 16 Şi a intrat Rut la soacra ei, iar
nului Dumnezeu să fii tu, fiica mea, de aceasta i-a zis: „Cum e, fiica mea?” Iar
vreme ce fapta bună de pe urmă ţi-ai ea i-a spus tot ceea ce omul făcuse pen-
făcut-o mai bună decât cea dintâi; că tru ea.
nu te-ai dus după om tânăr, fie el sărac 17Şi i-a zis: „El mi-a dat aceste şase
sau bogat. măsuri de orz; că mi-a zis: „Să nu te
11 Şi acum, fiica mea, nu-ţi fie teamă; duci la soacra ta cu mâna goală”.
orice-mi vei spune tu, aceea voi face; fi- 18 Iar ea i-a zis: „Mai şezi, fiica mea,
indcă tot neamul poporului meu ştie că până când vei şti cum se va sfârşi
eşti femeie vrednică. treaba; că omul nu va avea odihnă
12 Şi acum, eu îţi sunt, într’adevăr, ru- până ce treaba nu se va sfârşi astăzi”.
denie: cu toate acestea, este o rudă mai
aproape decât mine7 .
13 Rămâi aici peste noapte; iar mâine 4
fi-va că dacă el, fiind rudă mai apropi-
ată, va vrea să te ia, bine! dar dacă nu, Booz se căsătoreşte cu Rut.
o fac eu – viu e Domnul!; acum, dormi 1 Booz a ieşit la poartă şi şedea acolo.1
până dimineaţă!” Şi, iată, ruda aceea despre care pome-
14 Iar ea a dormit la picioarele lui până nise Booz trecea pe acolo. Şi i-a zis
dimineaţa. Şi s’a sculat devreme, la Booz: „Abate-te din drum şi aşază-te
îngânatul zorilor, când încă nu se cu- aici!” Iar acela s’a abătut din drum şi
noaşte om cu om.8 Iar Booz i-a zis: „Să s’a aşezat.
nu se ştie că o femeie a venit pe arie”. 2 Şi a luat Booz zece oameni dintre bă-
15 Şi i-a zis: „Adu încoace şorţul pe trânii cetăţii şi a zis: „Şedeţi aici!” Iar
ei au şezut.
6 „. . . întinde-ţi aripa peste slujnica ta”: invo-
3 Iar Booz i-a zis rudei: „Noemina, care
caţie rituală prin care Rut îi cerea lui Booz s’o
ia de soţie în virtutea legii leviratului. Ritua- s’a întors din câmpia Moabului, vrea să
lul consta în aceea că bărbatul îşi întindea poala vândă partea de ţarină care este a fra-
mantiei asupra femeii. Aici însă e folosit cuvân- telui nostru2 Elimelec.
tul „aripă” spre a-l lega de 2, 12: Bărbatul de-
vine ocrotitorul femeii sale aşa cum Dumnezeu 4Şi am zis că te voi înştiinţa, zicând:
este, în general, ocrotitorul omului; căsnicia ca- Răscumpăr-o3 în faţa celor ce sunt aşe-
pătă astfel o conotaţie divină.
7 Noutatea intervine brusc, ca şi cum ar vrea 1 E vorba de poarta cetăţii, în faţa căreia se
să provoace o răsturnare de situaţie. Ea este afla piaţa unde se făceau adunările şi judecăţile
însă, cum se va vedea, mai mult decât un pro- publice.
cedeu literar. 2 În limbajul biblic, cuvântul „frate” are un în-
8 T. M.: „. . . înainte de a se fi putut ei cunoaşte ţeles foarte larg, de la frate propriu-zis, de sânge,
unul pe altul”. Textul însă se referă la momentul până la văr, rudă apropiată, la membru al comu-
plecării lui Rut; deşi întâlnirea lor fusese castă, nităţii locale sau al întregului Israel.
ea nu trebuia să dea naştere la bănuieli (mai ales 3 Sensul grecescului anhistévo e complex: „a-
pentru ceea ce avea să se întâmple în ziua aceea). şi exercita (cineva) dreptul de rudă apropiată”,
RUT 4 436
imposibil de tradus ca atare. Echivalentul e în 6 Lia şi Rahela: cele două soţii ale lui Israel
funcţie de obiect: a vinde, a cumpăra (sau a răs- (Fc 35, 22-24). În apropiere de Betleem (Efrata)
cumpăra sau a moşteni) o ţarină, a o lua de soţie şi de Rama se afla mormântul Rahelei (Fc 35,
pe văduva celui mort, a-i transmite fiului numele 19). De Betleem vor fi legate numele lui Iesei şi
şi moştenirea mortului etc. David, precum şi al „fiului lui David”, Iisus Hris-
4 Ruda (căruia nu i se dă numele) a intuit do- tos.
rinţa lui Booz de a se căsători cu Rut şi se retrage 7 Fares, strămoş al lui Booz, fusese rodul unei
delicat. Cei doi bărbaţi au un comportament de căsătorii de levirat; istoria despre Iuda şi Ta-
mare fineţe. mara în Fc 38.
5 Gest ritual-simbolic prin care cineva îi ceda 8 Gestul nu indică o adopţie (de fapt, Noemina
Evrei; o practicaseră Avraam şi Iacob, o va prac- Domnului, iar o alta rămânea la dispoziţia celui
tica David şi Solomon. ce adusese jertfa (de regulă, capul familiei), din
4 Şilo: cel mai important centru religios al
care acesta le făcea porţii alor săi.
epocii, la aproximativ 35 km nord de Ierusalim. 7 Pentru ca rugăciunea ei să se facă auzită, fe-
5 Textual: Dumnezeu-Sabaot (vezi nota de la
meia rosteşte – în versiunea grecească – aproape
Fc 4, 26). toate numele lui Dumnezeu: Adonai, Iahvé
6 După sacrificarea animalului, o parte era a (Kýrie), Elohim, Sabaot.
1 REGI 1 439
uţi spre smerenia roabei Tale8 şi-ţi vei 19 Iar a doua zi s’au sculat de dimi-
aduce aminte de mine şi-i vei da roa- neaţă, I s’au închinat Domnului şi s’au
bei Tale un copil de parte bărbătească, dus în calea lor. Şi a intrat Elcana în
eu ţi-l voi dărui Ţie, în faţa Ta, până’n casa lui din Ramataim şi a cunoscut-o
ziua morţii sale: vin şi băutură tare nu pe Ana, femeia sa; atunci Domnul Şi-a
va bea, şi brici de capul său nu se va amintit-o, iar ea a zămislit.
atinge9 ”. 20 Şi a fost că atunci când i s’a împlinit
12 Şi a fost că’n timp ce ea se ruga înde- sorocul, a născut un fiu; şi i-a pus nu-
lung în faţa Domnului, preotul Eli pri- mele Samuel, zicând: „De la Domnul,
vea la gura ei. Dumnezeu Atotţiitorul, de la El l-am
12
13 Ea grăia în inima sa, buzele i se miş- cerut” .
cau, dar glasul nu i se auzea; şi Eli so- 21 Iar omul Elcana, cu toată casa lui,
cotea că e beată.10 s’a suit la Şilo să aducă jertfa de fie-
14 Şi servul lui Eli a zis către ea: „Câtă care an şi făgăduinţele sale şi zeciuie-
vreme vei fi beată? Ia-ţi cu tine vinul lile pământului său.
de aici şi du-te din faţa Domnului!” 22 Dar Ana nu s’a dus cu el, ci i-a spus
15 Şi răspunzând Ana, a zis: „Nu, dom- bărbatului ei că [nu se va duce] până
nul meu! Sunt o femeie într’o zi grea; ce pruncul va fi înţărcat şi în stare să
vin sau băutură tare n’am băut, ci doar meargă şi să I se arate feţei Domnului
îmi revărs sufletul în faţa Domnului. şi să rămână acolo pentru totdeauna.
16 N’o lua pe roaba ta drept o femeie ci- 23 Şi i-a zis Elcana, bărbatul ei: „Fă
umată, căci din preaplinul suspinului cum ţi se pare că e bine în ochii tăi;
meu am zăbovit până acum”. rămâi până ce îl vei înţărca, iar Dom-
11
17 Şi răspunzând Eli, i-a zis : „Mergi
nul să întărească ceea ce ţi-a ieşit din
în pace! Dumnezeul lui Israel să-ţi facă gură!” Şi a rămas femeia şi şi-a alăptat
parte de toată cererea pe care ai cerut- pruncul până l-a înţărcat.
o de la El!” 24 Atunci s’a suit cu el la Şilo, cu un
18 Iar Ana a zis: „Roaba ta a aflat bu- viţel de trei ani şi cu pâini şi cu o efă
năvoinţă în ochii tăi”. Şi s’a dus femeia de făinuţă şi cu un burduf de vin; şi
în calea sa; şi a intrat în sălaşul ei şi a au intrat în casa Domnului, la Şilo, şi
mâncat şi a băut cu bărbatul ei; şi chi- pruncul împreună cu ei.
pul nu i-a mai fost trist. 25 Iar tatăl a adus în faţa Domnului
şi a înjunghiat jertfa pe care în fiecare
8 Rostire
preluată întocmai de Fecioara Maria an i-o făcea Domnului; şi şi-a apropiat
în timpul vizitei sale la Elisabeta (Lc 1, 48)
9 Acestea erau, de fapt, voturile nazireatului pruncul şi a înjunghiat viţelul; iar Ana,
(vezi textul şi nota de la Nm 6, 2-9), mai puţin mama pruncului, l-a adus la Eli.
interdicţia de a se atinge de lucruri necurate. Ca
şi în cazul lui Samson (Jd 13, 14).
26 Şi a zis: „Domnul meu, aşa cum su-
10 Obişnuiţi să „strige” către Domnul, preoţii fletul tău este viu: eu sunt femeia care
nu puteau concepe, pe atunci, rugăciunea lăun-
trică. 12 Mama îi dă numelui Samuel o tălmăcire li-
11 Când a crezut-o beată, Eli i-a vorbit prin in- beră. El ar putea să însemne: „Numele lui Dum-
termediar; acum, luminat, îi vorbeşte direct. nezeu” sau „Numele (lui Dumnezeu) este El”.
1 REGI 2 440
a stat în faţa ta când mă rugam Dom- 5 Sătuii3 s’au văzut în lipsă, flămânzii
nului. au moştenit pământul; căci cea stearpă
27 Pentru pruncul acesta m’am rugat, a născut şapte, iar cea cu mulţi copii
iar Domnul mi-a făcut parte de cererea slăbeşte.
pe care am cerut-o de la El.13 6 Domnul ucide şi tot El învie, aruncă’n
14
28 Iar eu I-l împrumut Domnului pen- iad4 şi tot El ridică.
tru toate zilele vieţii lui, ca să-I fie 7 De la Domnul e sărăcia şi tot de la El
Domnului de folos. e bogăţia, El umileşte şi tot El înalţă,
8 pe sărman îl ridică din ţărână, pe cel
sărac îl trage din gunoi ca să-l aşeze cu
2 mai-marii poporului şi tronul slavei să
i-l dea moştenire.
Cântarea Anei. Răutatea servilor
lui Eli. Samuel la Şilo. Eli şi fiii 9 Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea
săi. şi binecuvintează anii celui drept, că
1
1 Şi a zis : „Inima mea s’a întărit în-
nu prin propria-i putere birui-va omul.
tru Domnul, întru Domnul, Dumne- 10Domnul îşi va slăbi vrăjmaşii, Sfânt
zeul meu, mi s’a înălţat fruntea; gura este Domnul! Să nu se laude’nţeleptul
larg mi s’a deschis împotriva vrăjmaşi- cu-a sa înţelepciune, puternicul să nu
lor mei, bucuratu-m’am întru mântui- se laude cu-a sa putere, să nu se laude
rea Ta. bogatul cu bogăţia lui; cel ce se laudă,
2 Că nu este sfânt ca Domnul şi nu e
cu acestea să se laude: să-L priceapă şi
drept ca Dumnezeul nostru; nimeni nu să-L cunoască pe Domnul, să facă ju-
e sfânt în afară de Tine. decată şi dreptate în mijlocul pămân-
tului. Domnul S’a suit în cer şi a tu-
3 Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie;
nat: El va judeca marginile pământu-
din gura voastră să nu iasă cuvinte-
lui şi putere le va da regilor noştri şi va
răsunet, căci Domnul e Dumnezeul cu-
înălţa fruntea Unsului Său”.5
noaşterii,2 Dumnezeu îşi pune la cale
lucrările. 11 Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnu-
4 Arcul celor tari a slăbit, cei slabi s’au
lui; iar ei au plecat la Ramataim. Iar
încins cu putere. pruncul urma să-I slujească Domnului
sub ochii preotului Eli.
13 Ana repetă cuvintele cu care o încurajase Eli
lui Israel. Iar Israeliţii au ieşit să-i în- 7 Şi s’au speriat Filistenii şi au zis:
tâmpine şi şi-au aşezat tabăra la Eben- „Aceştia sunt dumnezeii care au venit
Ezer, în timp ce Filistenii îşi aveau ta- la ei în tabără!
băra la Afec. 8 Vai nouă, doamne! Scapă-ne acum, că
vorba de slava lui Dumnezeu, vizibilă cândva în cumplitele blesteme deuteronomice (Dt 28, 27).
pustie, prin foc (vezi Iş 24,17), iar acum prin chi- Buboaiele apar în straturile adipoase ale feselor
votul legământului. şi sunt extrem de dureroase.
1 REGI 6 446
cum Egiptul şi Faraon şi le-au învâr- 14 Carul însă a intrat în ţarina lui Iosua
toşat pe ale lor?: Că numai după ce au – cel din Bet-Şemeş – şi s’a oprit acolo
fost loviţi, de abia atunci le-au dat dru- lângă o piatră mare4 . Ei au despicat
mul, iar ei s’au dus? lemnele carului, iar vacile I le-au adus
7 Aşadar, luaţi acum [lemne] şi faceţi Domnului ardere-de-tot.
un car nou; şi înjugaţi două vaci la în- 15 Iar leviţii, luând chivotul Domnu-
tâia lor fătare, şi care n’au mai fost în- lui şi lădiţa cu odoarele de aur care se
jugate, dar viţeii să-i luaţi de lângă ele afla lângă el, le-au aşezat pe piatra cea
şi să-i ţineţi acasă. mare, iar locuitorii Bet-Şemeşului au
8 Luaţi apoi chivotul Domnului şi adus în ziua aceea ardere-de-tot şi I-au
puneţi-l în car, iar lucrurile de aur pe înjunghiat jertfe Domnului.
care i le veţi da ca prinos pentru pă- 16 Iar cei cinci cârmuitori ai Filistenilor
cat să le puneţi alături într’o lădiţă, şi au văzut, şi’n ziua aceea s’au întors la
daţi-i drumul să meargă. Ecron.
9 Şi uitaţi-vă: Dacă merge pe calea ce 17 Iată fesele de aur pe care Filiste-
duce spre hotarele Lui, adică spre Bet- nii I le-au dat Domnului pentru ispăşi-
Şemeş, înseamnă că El ne-a făcut răul rea păcatului: una pentru Aşdod, una
acesta mare; iar dacă nu, atunci vom pentru Gaza, una pentru Ascalon, una
şti că nu mâna Lui s’a atins de noi şi că pentru Gat şi una pentru Ecron;
ceea ce am păţit a fost o întâmplare”3 .
18 şi şoarecii de aur, după numărul tu-
10 Aşa au făcut Filistenii: au luat două turor cetăţilor filistene ale celor cinci
vaci la întâia lor fătare şi le-au înju- cârmuitori, de la cetăţile cu ziduri
gat la car, iar pe viţei i-au închis într’o până la satele deschise5 şi până la pia-
casă. tra cea mare pe care aşezaseră chivotul
11 În car au pus chivotul Domnului şi legământului Domnului, cea care se
lădiţa cu şoarecii de aur şi cu asemă- afla în ţarina lui Iosua din Bet-Şemeş.
nările feselor lor. 19 Dar fiii lui Iehonia – dintre oamenii
12 Iar vacile au mers drept pe dru- din Bet-Şemeş – nu s’au bucurat că au
mul ce duce la Bet-Şemeş; de-a drep- văzut chivotul Domnului; iar El a lovit
tul mergeau vacile pe drumul acela şi dintre ei cincizeci de mii şi şaptezeci de
nu se opreau şi nici că se abăteau la bărbaţi. Şi a plâns poporul, căci Dom-
dreapta sau la stânga; iar cârmuitorii nul cu mare pedeapsă lovise poporul.
Filistenilor s’au ţinut în urmă până la 20 Şi au zis oamenii din Bet-Şemeş:
hotarul Bet-Şemeşului. „Cine va putea să treacă prin faţa aces-
13 Iar cei din Bet-Şemeş secerau grâu tui Domn Dumnezeu cel sfânt? Şi la
în vale; şi dacă şi-au ridicat ochii au vă- cine se va sui de la noi chivotul le-
zut chivotul Domnului; şi s’au bucurat gământului Domnului?”
să-l întâmpine.
4 Prezenţa unei pietre e semn că acolo trebuie
3 Dacă
va lucra instinctul matern, vacile nu se adusă o jertfă (vezi Jd 6, 19-21).
vor îndepărta de puii lor, ci dimpotrivă; dacă nu 5 Textual: „. . . până la satele Ferezeilor”. Fe-
va lucra, atunci deasupra instinctului e o altă pu- rezeii: trib palestinian, al căror nume însemna:
tere. „sate fără ziduri împrejur”.
1 REGI 7 448
prima tabără a lui Iosua Navi şi centrul opera- „a lua mită”. Cei doi aveau şi prerogative juri-
ţiunilor militare pentru cucerirea Canaanului; dice.
Miţpa: locul de popas al chivotului. 3 Prin aceasta, Dumnezeu Îşi exprimă rezer-
8 Despre Rama vezi nota de la 1, 1. vele asupra instituirii monarhiei în Israel.
1 REGI 9 450
care va domni peste voi4 : pe fiii voştri 21 Iar Samuel a ascultat toate cuvintele
îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va poporului şi le-a grăit în auzul Domnu-
face din ei călăreţi şi alergători înain- lui.
tea carelor lui; 22 Şi a zis Domnul către Samuel: „As-
7
12 el şi-i va pune căpetenii peste sute şi cultă de glasul lor şi pune-le un rege !”
căpetenii peste mii şi să-i secere holda Iar Samuel a zis către oamenii lui
şi să-i adune bucatele şi să-i meşte- Israel: „Să plece fiecare la cetatea sa!”
rească uneltele de război şi uneltele ca-
relor lui;
13pe fiicele voastre le va lua să-i fie mi- 9
ronosiţe5 şi bucătărese şi brutăriţe;
14 el vă va lua ţarinile şi viile şi livezile Saul îşi caută asinele; întâlnirea
de măslini şi le va da slugilor sale; cu Samuel.
15 va lua zeciuială din semănăturile 1 Între fiii lui Veniamin se afla un băr-
voastre şi din viile voastre şi o va da bat pe care-l chema Chiş, fiul lui Abiel,
eunucilor săi6 şi slugilor sale; fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui
Afia, fiul unui veniaminit, om de is-
16 vă va lua slugile şi slujnicele şi cire-
pravă.
zile voastre cele bune şi asinii voştri şi
le va dijmui pentru treburile lui; 2 Acesta avea un fiu pe care-l chema
Saul1 , mândru la statură2 , om bun; în-
17 şi din turmele voastre va lua zeciu-
tre fiii lui Israel nu era un om mai bun
ială, iar voi veţi fi slugile lui. decât el; de la umeri în sus era mai
18 Atunci, în ziua aceea, veţi striga din înalt decât oricare din popor.
pricina regelui pe care vi l-aţi ales, dar 3 Iar asinele lui Chiş, tatăl lui Saul,
Domnul Dumnezeu nu vă va auzi în zi- s’au pierdut. Şi a zis Chiş către Saul,
lele acelea, de vreme ce voi v’aţi ales un fiul său: „Ia cu tine pe unul din argaţi
rege”. şi sculaţi-vă şi duceţi-vă să căutaţi asi-
19 Poporul însă n’a vrut să asculte de nele!”
Samuel, ci i-au zis: „Nu, ci peste noi să 4 Şi au străbătut ei muntele lui Efraim
fie rege! şi ţinutul Şalişa, dar nu le-au găsit;
20 Atunci vom fi şi noi ca toate neamu-
7 Trei erau raţiunile pentru care Israelul ce-
rile; regele ne va judeca, el va merge
rea instaurarea monarhiei: 1) Decadenţa morală
înaintea noastră şi el va purta războa- a conducătorilor (fiii lui Eli şi ai lui Samuel); 2)
iele noastre!” mândria naţională; 3) o autoritate războinică (în
ciuda consemnării liniştitoare de la 7, 14, Filis-
4 În
cele ce urmează, stăruinţele poporului tenii rămân un pericol virtual). Dincolo de aces-
sunt puse la încercare printr’un tablou menit tea, intervine iconomia divină: prin regele Da-
mai degrabă să descurajeze. vid, regalitatea lui Iisus Hristos. (De altfel, pri-
5 „Mironosiţe”: cele ce parfumează cu mirode- mul rege, Saul, nu va fi ales de popor, ci rânduit
nii casa regelui. de Dumnezeu).
6 „Eunuci” (sau „fameni”): oameni castraţi, 1 „Saul” înseamnă „Cerut” (de la Dumnezeu).
în anturajul curţilor regale din Orient; puteau 2 Grecescul eumegéthes (folosit numai aici în
ajunge demnitari cu mare influenţă pe lângă su- V. T.) are înţelesul unui superlativ absolut: „de
veran. mare măreţie”.
1 REGI 9 451
au străbătut şi ţinutul Şaalim, dar nici 12 Iar fetele le-au răspuns: „Aici este;
acolo nu erau; au străbătut şi ţinutul iată-l, înaintea voastră; chiar acum
lui Veniamin, dar nu le-au aflat. vine în cetate, anume pentru această
3
5 Şi dac’au ajuns ei în ţinutul Ţuf , Saul
zi, căci astăzi se aduce în deal jertfă
7
i-a zis argatului care era cu el: „Hai să pentru popor .
ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu 13 Dacă veţi intra acum în cetate, acolo
să fi uitat de asine şi să ne ducă nouă în cetate îl veţi găsi, înainte de a se
grija!” duce pe deal să mănânce; că poporul
6 Argatul însă i-a zis: „Iată, în cetatea
nu va mânca până nu vine el; fiindcă
aceasta e un om al lui Dumnezeu, un el binecuvintează jertfa, şi după aceea
om de mare vază; tot ce grăieşte se pli- mănâncă oaspeţii. Aşadar, duceţi-vă
neşte; hai să mergem acolo, ca să ne acum, că astăzi îl veţi afla”.
spună el calea pe care să ţinem ochii”. Atunci ei s’au dus în cetate. Şi um-
14
blând ei prin mijlocul cetăţii, iată că
7 Iar Saul i-a zis argatului care era cu
Samuel ieşea să-i întâmpine ca să se
el: „Bine, să mergem; dar ce-i vom duce
urce pe deal.
omului lui Dumnezeu? că pâinile din
traistă ni s’au isprăvit, şi altceva nu 15 Acum, cu o zi mai înainte ca Saul
avem să-i dăm omului lui Dumnezeu”.4 să fi venit la Samuel, Domnul i-a făcut
acestuia o descoperire în auz8 , zicând:
8 Argatul i-a mai răspuns lui Saul, zi-
când: „Iată, în mâna mea se află un 16 „Mâine, pe vremea aceasta, voi tri-
sfert de siclu de argint5 ; pe acesta i-l mite la tine un om din ţinutul lui Veni-
vei da omului lui Dumnezeu, iar el ne amin; pe acela să-l ungi domn peste po-
va spune calea noastră”. porul Meu Israel; el Îmi va mântui po-
porul din mâna Filistenilor; că am că-
9 (În vremile de demult, când cineva
utat spre smerenia poporului Meu9 , de
dintre fiii lui Israel mergea să-L în-
vreme ce strigătul lui a ajuns la Mine”.
trebe pe Dumnezeu, zicea aşa: „Hai să
mergem la văzătorul”; că, mai înainte, 17 Când l-a văzut 10 Samuel pe Saul,
aşa-l numea poporul pe profet: văzăto- Domnul i-a răspuns : „Iată omul de
rul). care ţi-am vorbit; el va domni peste po-
porul Meu”.
10 Şi a zis Saul către argatul său: „Bine
zis! Hai să mergem!” Şi au mers în ce- 18 Saul s’a apropiat de Samuel în mijlo-
tatea unde era omul lui Dumnezeu6 . cul cetăţii şi i-a zis: „Spune-mi, te rog,
7 „Văzătorii” erau, de obicei, itineranţi, mer-
11 Şi’n timp ce ei urcau costişa cetăţii,
au dat de fetele care ieşiseră să ia apă gând din cetate în cetate. „Pe deal” se afla jert-
felnicul; expresia nu are nimic în comun cu „înăl-
şi le-au întrebat: „Aici se află văzăto- ţimile” idoleşti.
rul?” 8 Revelaţie doar în auz, nu şi în vedenie; Sa-
care este casa văzătorului?” Iar Saul s’a ridicat şi amândoi au ieşit
19 Iar Samuel, răspunzându-i lui Saul, afară, el şi Samuel.
a zis: „Chiar eu sunt acela. Urcă-te 27 Iar dacă au ajuns ei într’o parte a ce-
înaintea mea pe deal şi mănâncă as- tăţii, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i
tăzi cu mine; mâine-dimineaţă îţi voi argatului tău să treacă înaintea noas-
da drumul şi-ţi voi spune tot ce ai pe tră, iar tu stai astăzi aici şi ascultă cu-
inimă. vântul Domnului!”
20 Inima să nu-ţi fie la asinele tale care
s’au pierdut acum trei zile, căci au fost
găsite. Şi cui oare i se cuvine tot ceea 10
ce e mai de preţ în Israel?: Nu ţie şi
casei tatălui tău?” Saul este uns rege; apoi se întoarce
21 Dar Saul i-a răspuns: „Oare nu sunt
acasă.
eu fiul unui veniaminit, cea mai mică 1 Atunci Samuel a luat vasul cu unt-
seminţie a neamului lui Israel? şi din delemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a
familia cea mai mică din întreaga se- sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a
minţie a lui Veniamin? De ce dar îmi uns pe tine domn peste poporul Său,
vorbeşti în felul acesta?” peste Israel1 ; tu vei domni în poporul
22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe
Domnului şi tu îl vei mântui din mâi-
argatul acestuia şi i-a dus la han; şi nile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată
acolo le-a dat un loc printre oaspeţii cei care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns
mai de vază, ca la şaptezeci de oameni. să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:
2 După ce vei pleca astăzi de la mine vei
23 Şi i-a zis Samuel bucătarului: „Dă-
mi porţia pe care ţi-am dat-o şi pe care afla doi oameni lângă mormântul Ra-
ţi-am zis s’o ţii de-o parte”. helei2 , în muntele lui Veniamin, sărind
şi jucând. Ei îţi vor zice: „S’au găsit
24 Iar bucătarul, ridicând hartanul cu
asinele pe care v’aţi dus să le căutaţi!
tot ce era pe el, l-a pus dinaintea lui
Şi, iată, tatăl tău a uitat de asine şi
Saul. Şi i-a zis Samuel lui Saul: „Iată
duce grija voastră, zicând: Ce voi face
rămăşiţa11 ; puneţi-o dinainte şi mă-
eu pentru fiul meu?”
nâncă; fiindcă spre mărturie ţi s’a păs-
3 Şi dacă veţi pleca de acolo, veţi ajunge
trat ţie aceasta înaintea celorlalţi12 ;
înfruptă-te!” În ziua aceea Saul a mân- la stejarul Tabor şi veţi afla trei oa-
cat cu Samuel. meni urcându-se la Dumnezeu în Be-
tel3 , unul ducând trei iezi, altul ducând
25 Şi s’a coborât de pe deal în cetate; lui
trei coşuleţe cu pâine şi altul ducând
Saul i se pregătise aşternut în foişor,
un burduf cu vin.
unde a dormit.
1 Ca „uns al Domnului”, Saul inaugurează mo-
26 Şi a fost că în revărsatul zorilor l-a
narhia de drept divin.
chemat Samuel pe Saul, în foişor, şi i-a 2 Mormântul Rahelei (soţia lui Iacob-Israel)
zis: „Scoală-te, şi te voi lăsa să pleci”. se afla în apropierea drumului spre Efrata (Be-
tleem) (Fc 35, 19).
11 „Rămăşiţa”: semn că era bucata de carne din 3 Betel: străvechi loc de închinare al Israeliţi-
care mâncase şi Samuel; aşadar, părtăşie. lor, situat pe o înălţime (la 19 km nord de Ieru-
12 Regim preferenţial care anunţă ceva. salim).
1 REGI 10 453
Acum, înfăţişaţi-vă înaintea Domnului 26 Iar Saul s’a dus la casa lui, în Ghi-
după seminţiile voastre şi după famili- beea; şi împreună cu Saul au mers şi
ile voastre!” vitejii a căror inimă o atinsese Dumne-
12
20 Şi a adunat Samuel toate seminţiile zeu .
lui Israel, iar sorţii au căzut pe semin- 27 Dar unii oameni de nimic ziceau:
ţia lui Veniamin9 . „Acesta oare ne va mântui?” Şi-l dis-
13
21 Apoi şi-a apropiat seminţia lui Ve- preţuiau şi nu i-au adus daruri . Dar
14
niamin pe familii; iar sorţii au căzut el s’a făcut că nu aude .
pe familia lui Matri10 ; după aceea s’au
adunat cei din familia lui Matri, bărbat
cu bărbat, şi sorţii au căzut pe Saul, 11
fiul lui Chiş. Şi l-a căutat, dar acesta
nu era de găsit.
Saul îi bate pe Amoniţi.
22 Samuel L-a întrebat iarăşi pe Dom-
1 Şi a fost că după vreo lună s’a ridicat
nul: „Veni-va oare bărbatul acela aici?”
Nahaş Amonitul1 şi şi-a pus tabăra în
Iar Domnul a răspuns: „Iată-l ascuns
faţa cetăţii Iabeş din Galaad. Atunci
printre boccele!”
toţi oamenii Iabeşului au zis către Na-
23 Atunci el a alergat şi l-a luat de acolo
haş Amonitul: „Fă cu noi un legământ
şi l-a aşezat în mijlocul poporului: de la de pace, iar noi îţi vom sluji ţie”.
umeri în sus era mai înalt decât oricare
2 Dar Nahaş Amonitul le-a răspuns:
din popor.
„Iată cum am să fac eu cu voi legământ
24 Iar Samuel a zis către’ntregul popor:
de pace: am să vă scot la toţi ochiul
„L-aţi văzut pe acela pe care Domnul drept şi-am să vă fac de ocară în tot
Şi l-a ales? şi că’ntre voi toţi nu-i ni- Israelul2 !”
meni care să-i semene?” Atunci întreg
poporul şi-a dat seama pe cine are în 3 Atunci oamenii din Iabeşul Galaadu-
faţă şi a zis: „Trăiască regele11 !” lui au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte
zile şi vom trimite soli în toate hotarele
25 Samuel i-a spus întregului popor
Israelului; şi dacă nimeni nu va fi să ne
drepturile regelui şi le-a scris într’o scape, vom ieşi la voi”.
carte pe care a pus-o apoi înaintea
Domnului. Şi Samuel i-a dat drumul 4 Iar solii au ajuns la Ghibeea, la Saul,
poporului şi s’a întors fiecare la casa şi au grăit cuvintele acestea în auzul
lui. 12 Aceşti războinici vor fi începutul unei armate
9 Tot prin tragere la sorţi (adică prin voia lui regale.
13 Aducerea de daruri era semn de supunere şi
Dumnezeu) făcuse Iosua Navi distribuirea Ca-
naanului între triburile lui Israel. respect.
10 Matri: personaj necunoscut. 14 Ultima propoziţie, preluată din T. M.
11 E de observat că în capitolele 8, 9 şi 10 1 Amoniţii: popor alcătuit din triburi transior-
Dumnezeu evită cuvântul „rege” (basiléus – daniene, aşezate între Arnon şi Iaboc. „Nahaş”
al cărui sens generic este acela de „suveran”), înseamnă „şarpe”.
preferându-L pe „domn” (árhon), conducător, 2 Mutilarea nu urmărea, aşa cum s’ar putea
cârmuitor, căpetenie. Cuvântul „rege” e rostit crede, diminuarea capacităţii de luptă a subiec-
numai de popor, în timp ce Dumnezeu îl pro- ţilor, ci, pur şi simplu, ridiculizarea lor (un popor
nunţă doar ca pe un citat din rostirea poporului. de chiori!).
1 REGI 12 455
poporului3 ; şi întregul popor şi-a ridi- truns până’n mijlocul taberei şi i-au lo-
cat glasul şi a plâns. vit pe fiii lui Amon până când ziua a în-
5 Şi, iată, Saul venea dimineaţa de la ceput să se încălzească; iar cei rămaşi
ţarină. Şi a zis Saul: „Ce se întâmplă, s’au împrăştiat de n’au mai rămas doi
de plânge poporul?” Şi i s’au spus acele la un loc.
cuvinte ale oamenilor din Iabeş. 12Atunci poporul a zis către Samuel:
6 Atunci Duhul Domnului a venit nă- „Cine oare a zis că Saul nu va domni
prasnic peste Saul de îndată ce el a au- peste noi? Dă-ni-i pe oamenii aceia şi-i
zit cuvintele acestea, iar mânia lui s’a vom omorî!”
aprins ca un fulger asupră-le. 13Dar Saul a zis: „Azi nu va muri
7 Şi a luat doi boi, i-a tăiat în bucăţi nimeni, fiindcă astăzi a făcut Domnul
şi, prin mâinile solilor, le-a trimis în mântuire în Israel!”
toate hotarele fiilor lui Israel, zicând: 14Iar Samuel a zis către popor: „Să
„Aşa se va întâmpla cu boii celui ce nu mergem la Ghilgal, şi acolo să înnoim
va merge după Saul şi după Samuel!” domnia!”
Atunci văpaia Domnului4 a căzut peste
15 Şi tot poporul a mers la Ghilgal.
poporul lui Israel şi toţi, ca un singur
Acolo l-a uns Samuel pe Saul, să fie
om, au dat strigăt de război.
rege în faţa Domnului, la Ghilgal5 . Şi
8 El i-a cercetat la Bezec; toţi bărbaţii
acolo a adus el jertfe în faţa Domnului,
lui Israel: şase sute de mii; şi bărbaţii şi prinoase de pace. Iar Samuel şi în-
lui Iuda: şaptezeci de mii. tregul Israel s’au veselit foarte.
9 Şi le-a zis solilor care veniseră:
„Aşa veţi grăi către oamenii din Iabeş:
Mâine, când va începe soarele să încă- 12
lzească, atunci va fi mântuirea voas-
tră”. Solii s’au dus în cetate şi le-au
spus oamenilor din Iabeş, iar ei s’au Samuel încetează de a mai fi jude-
bucurat. cător.
10 Atunci oamenii din Iabeş au zis că-
1 Şi a zis Samuel către’ntregul Israel:
tre Nahaş Amonitul: „Mâine vom ieşi „Iată, în tot ceea ce mi-aţi spus am as-
la tine, iar tu vei face cu noi aşa cum o cultat de cuvântul vostru şi am aşezat
să-ţi placă”. peste voi un rege.
11 A doua zi, Saul a împărţit oastea în 2 Şi acum, iată, regele este cel care
trei cete, iar în geana dimineţii au pă- merge în fruntea voastră; eu am îmbă-
trânit şi e vremea să mă odihnesc; şi,
3 Nahaş le făcuse concesia, convins fiind că nu
iată, fiii mei sunt printre voi1 . Iată, eu
se va găsi nimeni care să-i apere pe cei amenin-
ţaţi. Planul său însă va fi dejucat de neaşteptata am umblat în fruntea voastră din tine-
schimbare de atitudine a lui Saul. reţile mele până’n ziua de azi.
4 „Văpaia Domnului” (ékstasis kyríou) ar
5 Prima ungere a lui Saul fusese tainică (10,
fi mişcarea răscolitoare, deseori însoţită de
spaimă, pe care Dumnezeu o produce în sufle- 1); acum ea devine un act public.
tul omului. În cazul de faţă, ea este colectivă, în 1 Ca un adevărat părinte, Samuel trece cu ve-
strânsă legătură cu ceea ce Duhul Sfânt produ- derea ceea ce poporul îi spusese despre fiii săi (8,
sese, „năprasnic”, în fiinţa lui Saul. 5).
1 REGI 12 456
5 Iar Samuel a zis către popor: „Dom- aţi ales! Iată, Domnul a aşezat un rege
nul este martor între voi şi martor este peste voi!
astăzi unsul Său că’n mâna mea n’aţi 14 Dacă vă veţi teme de Domnul şi Lui
aflat nimic?” Iar ei au zis: „Martor!” Îi veţi sluji şi de glasul Lui veţi asculta
6 Şi a zis Samuel către popor: „Martor şi dacă nu vă veţi împotrivi glasului
este Domnul, Cel ce i-a rânduit pe Mo- Domnului şi dacă veţi umbla – şi voi, şi
ise şi pe Aaron, Cel ce i-a scos din Egipt regele care domneşte peste voi – după
pe părinţii noştri! Dumnezeul vostru, [va fi bine];
15 dar dacă nu veţi asculta de glasul
7 Iar acum, mai staţi, şi vă voi spune
Domnului şi dacă vă veţi împotrivi gra-
toată dreptatea Domnului, pe care El a
iului Domnului, atunci mâna Domnu-
făcut-o întru voi şi’ntru părinţii voştri:
lui va fi împotriva voastră şi împotriva
8 cum au intrat Iacob şi fiii săi în Egipt, regelui vostru.
cum i-a umilit Egiptul, cum au strigat 16 Şi acum, mai staţi şi vedeţi acest
părinţii voştri spre Domnul şi cum i-a mare lucru pe care Domnul îl va face
trimis Domnul pe Moise şi pe Aaron şi în faţa ochilor voştri:
i-a scos din Egipt pe părinţii voştri şi
17 Oare nu acum e secerişul grâului?
cum i-a aşezat în locul acesta.
Eu Îl voi chema pe Domnul, iar El
9 Ei însă L-au uitat pe Domnul, Dum- va trimite tunete şi ploaie; şi veţi cu-
nezeul lor, iar El i-a dat în mâinile lui noaşte şi veţi vedea că mare este răul
Sisera, căpetenia oştilor lui Iabin, re- pe care voi l-aţi făcut în faţa Domnului
gele Haţorului2 , şi în mâinile Filisteni- cerându-vă un rege”.
lor şi în mâinile regelui Moabului, care
18 Atunci Samuel L-a chemat pe Dom-
s’au războit cu ei.
nul, iar Domnul a trimis în ziua aceea
10 Şi ei au strigat spre Domnul şi au tunete şi ploaie. Şi foarte s’a temut po-
zis: „Păcătuit-am, că L-am părăsit pe porul de Domnul şi de Samuel.
Domnul şi le-am slujit baalilor şi tufi- 3 Ierubaal: porecla lui Ghedeon (Jd 6-8).
şurilor! Acum însă scoate-ne din mâi- 4 Accentul lui Samuel inculcă ideea că regali-
nile vrăjmaşilor noştri şi-ţi vom sluji!” tatea nu este o iniţiativă a lui Dumnezeu, ci mai
degrabă o concesie pe care Acesta a făcut-o de
2 Vezi istoria în Jd 4-5. dragul poporului Său.
1 REGI 13 457
19 Şi întregul popor a zis către Sa- 2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din-
muel: „Roagă-te Domnului, Dumneze- tre oamenii lui Israel. Cu Saul erau
ului tău, pentru robii tăi, ca să nu mu- două mii la Micmaş şi pe muntele Be-
rim; că la toate păcatele noastre am tel, iar o mie erau cu Ionatan în Ghi-
mai adăugat unul: acela de a cere pen- beea lui Veniamin; pe ceilalţi dintre
tru noi un rege”. poporeni i-a trimis pe fiecare la cortul
20 Iar Samuel a zis către popor: „Nu vă său.
temeţi; voi aţi făcut, într’adevăr, răul 3 Ionatan l-a izbit pe Nasib Filistea-
acesta, dar să nu vă abateţi de la Dom- nul, care locuia în Ghibeea, iar Filis-
nul, ci Domnului să-I slujiţi cu toată tenii au auzit; iar Saul a trâmbiţat în
inima voastră. toată ţara2 , zicând: „Evreii s’au răscu-
3
21 Să nu vă abateţi spre dumnezeii care lat !”
nu sunt decât nimic, care nu-s buni 4 Şi tot Israelul a auzit vorbindu-se că
de nimic şi care nu vă vor mântui, de Saul l-a bătut pe Nasib Filisteanul; şi
vreme ce sunt nimic. cum Israelul fusese umilit de către Fi-
22 Căci Domnul nu-Şi va lepăda popo- listeni, fiii lui Israel s’au suit după Saul
rul, de dragul numelui Său celui mare, în Ghilgal.
fiindcă Domnului I-a plăcut să vă ia 5 Iar Filistenii s’au adunat laolaltă să
spre a-I fi Lui popor. se bată cu Israel: treizeci de mii de care
23 Departe fie de mine să păcătuiesc în de luptă şi şase mii de călăreţi s’au ri-
faţa Domnului prin a înceta să mă rog dicat împotriva lui Israel, şi popor mult
Domnului pentru voi; ci Domnului Îi ca nisipul de pe ţărmurile mării; şi s’au
voi sluji, iar vouă vă voi arăta calea cea suit şi şi-au pus tabăra la Micmaş, spre
bună şi dreaptă. miazăzi de Bet-Aven.
24 Doar temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I 6 Iar Israeliţii au văzut că sunt la
întru adevăr şi cu toată inima voastră, strâmtoare şi că nu se pot apropia4 ;
fiindcă vedeţi ce lucruri mari a făcut El atunci poporul s’a ascuns prin peşteri
cu voi. şi prin crăpături şi prin stâncării şi
25 Dar dacă veţi face rău, atunci veţi prin şanţuri şi prin gropi;
pieri – şi voi, şi regele vostru”.5
Textul Ebraic este redactat aşa cum se vede (dar
fără parantezele noastre); din fiecare număr a
căzut o cifră. Nu există repere pentru o even-
13 tuală corectare; Iosif Flaviu consemnează o tra-
diţie (preluată şi de FA 13, 21) după care Saul
ar fi domnit patruzeci de ani, dar tot el, în altă
Greşala lui Saul. parte, notează douăzeci de ani. Orice încercare
de a traduce integral versetul (fie şi conjectural)
1Saul era în vârstă de (nu se ştie câţi) rămâne inoperantă. Literal: „Saul era un copil
ani când a devenit rege, şi a domnit (nu de un an când a devenit rege şi a domnit doi ani
se ştie câţi) ani peste Israel1 . peste Israel”.
2 A trâmbiţa: a da semnal de război.
5 Poporul şi regele său au răspundere soli- 3 O eroare de transcriere în Textul Ebraic per-
dară; nici una din părţi nu poate arunca vina pe mite şi traducerea: „Robii s’au răsculat!”
cealaltă. 4 Nu se pot apropia să lupte, să facă joncţiunea
1 Acest verset lipseşte din Septuaginta, iar în cu oastea principală.
1 REGI 13 458
în mâna întregului popor care era cu să mântuiască, fie cu mulţi, fie cu pu-
Saul şi cu Ionatan; ele se aflau numai ţini!”
la Saul şi la Ionatan, fiul său. 7 Iar scutierul său i-a zis: „Fă tot ce-
23 Atunci a ieşit unul din tabăra Filis- ţi pofteşte inima; iată, eu sunt cu tine,
tenilor ca să treacă dincolo de Micmaş. inima ta este şi inima mea”.
8 Şi a zis Ionatan: „Iată, noi vom merge
la oamenii aceia şi vom intra în bătaia
14 văzului lor;
9dacă ei ne vor zice: Staţi acolo până
Vitejia lui Ionatan. vă spunem noi!, atunci vom sta şi nu
1 A fost o zi în care Ionatan, fiul lui vom da peste ei;
Saul, a zis către feciorul care-i purta 10 dar dacă ne vor zice: Suiţi-vă la noi!,
armele: „Hai să mergem dincolo de atunci ne vom sui; acesta va fi semnul
Micmaş, la tabăra Filistenilor!” Dar ta- că Domnul i-a dat în mâinile noastre”.
tălui său nu i-a spus.
11 Şi au intrat amândoi în văzul Fi-
2 Iar Saul şedea spre marginea Ghibeii,
listenilor. Iar Filistenii au zis: „Iată,
sub rodiul din Migron; cu el erau ca la
Evreii ies din găurile lor, în care s’au
vreo şase sute de bărbaţi.
ascuns. . . 3 !”
3 Iar Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui
12 Oamenii taberei au grăit atunci că-
Icabod, fiul lui Finees, fiul lui Eli, pre-
tre Ionatan şi scutierul său, zicând:
otul lui Dumnezeu în Şilo, purta efo-
1 „Suiţi-vă la noi; şi vă vom arăta ceva!”
dul . Poporul însă nu ştia că Ionatan
Iar Ionatan a zis către scutierul său:
plecase.
„Suie-te după mine, căci Domnul i-a
4 Trecătoarea pe unde Ionatan încerca dat în mâinile lui Israel!”
să pătrundă în tabăra Filistenilor se
13 Atunci Ionatan s’a suit căţărându-se
afla între două stânci ascuţite, de-o
cu mâinile şi cu picioarele, iar scutierul
parte şi de alta; numele uneia era Bo-
său după el. Aceia s’au uitat la chipul
ţeţ, iar cealaltă se numea Sene;
lui Ionatan, iar el îi izbea, în timp ce
5 o stâncă se ridica la miazănoapte,
scutierul său îl ajuta din spate.
spre Micmaş, iar cealaltă la miazăzi,
14 În această primă lovitură, Ionatan
spre Ghibeea.
şi scutierul său au ucis douăzeci de oa-
6 Şi a zis Ionatan către feciorul care-
meni, cu lancea şi cu praştia, cu pietri-
i purta armele: „Hai să pătrundem celele de pe câmp.
până spre tabără, la aceşti netăiaţi-
împrejur2 , şi poate că Domnul va face 15 Şi s’a făcut învălmăşeală în tabără
ceva; căci Domnului nu-I este anevoie şi’n câmp; şi tot poporul din preajma
taberei şi cei ce se duseseră după pradă
1 Efodul făcea parte din vestimentaţia preotu-
s’au înspăimântat şi ei, şi nu voiau să
lui; era un buzunărel în care se aflau sorţii prin facă nimic; ţara era lovită de groază, şi
care era consultat Domnul în anumite împreju-
rări. frică mare i-a cuprins de la Domnul.
2 „. . . aceşti netăiaţi-împrejur”: formulă de
16 Iar străjile lui Saul, cele din Ghibeea mare greşală din neştiinţă: a aruncat
lui Veniamin, au văzut; şi, iată, tabăra un blestem asupra poporului, zicând:
căzuse în zăpăceală de ambele părţi. „Blestemat să fie cel ce va mânca până
17 Şi a zis Saul către poporul ce se afla diseară!; aşa mă voi răzbuna pe duş-
cu el: „Număraţi-vă şi vedeţi cine s’a manul meu!” Şi nimeni din popor n’a
dus dintre voi!” Şi, iată, Ionatan şi scu- gustat pâine;
tierul său nu erau de găsit. 25 şi ţara întreagă nu a mâncat de
6
18 Atunci Saul a zis către Ahia: „Adu prânz . Era pe acolo o pădure în care
7
efodul !”; căci el purta efodul în ziua se aflau ştiubeie cu miere la faţa pa-
4
32 Şi s’a pus poporul pe pradă; au luat 39 căci viu este Domnul, Cel ce l-a
turme şi cirezi şi viţei şi au înjunghiat mântuit pe Israel: dacă răspunsul va
pe pământ şi au mâncat cu sânge9 . fi împotriva fiului meu Ionatan, el cu
33 Şi i s’a spus lui Saul că poporul, mân- moarte va muri!” Dar nu s’a găsit ni-
când cu sânge, a păcătuit faţă de Dom- meni, din tot poporul, care să-i răs-
nul. Iar Saul a zis: „Prăvăliţi-mi din pundă.
deal, aici, o piatră mare!” 40 Şi a zis către toţi oamenii lui Israel:
34 Şi Saul a mai zis: „Împrăştiaţi-vă „Voi veţi sta într’o latură, iar eu şi Io-
prin popor şi spuneţi-le: Fiecare din voi natan, fiul meu, vom sta în cealaltă”.13
să-şi aducă aici viţelul sau oaia şi să le Şi a zis poporul către Saul: „Fă ce crezi
înjunghie pe această piatră şi nu veţi tu că e bine!”
păcătui împotriva Domnului mâncând 41 Iar Saul a zis: „Doamne, Dumne-
cu sânge”.10 Şi poporul a adus fiecare zeul lui Israel, cum se face că astăzi
ce avea în mână, noaptea, şi au înjun- nu i-ai răspuns robului Tău? Dacă ne-
ghiat acolo. dreptatea se află în mine sau în Iona-
35 Acolo i-a zidit Saul un jertfelnic tan, fiul meu, Doamne, Dumnezeul lui
Domnului; acesta a fost întâiul jertfel- Israel, arată!; şi dacă aşa se va rosti,
nic pe care Saul I l-a zidit Domnului. atunci dă-i poporului Tău Israel sfin-
36 Apoi Saul a zis: „Să năvălim la
ţenie!” Şi s’a făcut arătare pentru Io-
noapte asupra Filistenilor şi să dăm natan şi Saul, iar poporul a scăpat.14
iama prin ei până se crapă de ziuă şi să 42 Şi a zis Saul: „Aruncaţi sorţi între
nu lăsăm dintre ei nici măcar un om!” mine şi fiul meu Ionatan; pe oricare
Iar ei au zis: „Fă ce crezi tu că e bine!” din noi va face Domnul să cadă sorţul,
Iar preotul a zis: „Să ne apropiem aici acela să moară”. Dar poporul a zis că-
de Dumnezeu!” tre Saul: „Aşa ceva nu se va întâmpla!”
37 Şi L-a întrebat Saul pe Dumnezeu :
11 Saul însă a învins poporul şi a aruncat
„Dacă eu mă cobor să-i urmăresc pe Fi- sorţii asupra lui Saul şi asupra fiului
listeni, Îi vei da Tu oare în mâinile lui său Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Iona-
Israel?” Dar El nu i-a răspuns în ziua tan.
aceea. 43 Atunci Saul a zis către Ionatan:
38 Atunci Saul a zis: „Aduceţi aici toate „Spune-mi ce-ai făcut!” Iar Ionatan i-
colţurile lui Israel12 şi cunoaşteţi şi ve- a răspuns, zicând: „Doar am gustat
deţi prin cine s’a săvârşit astăzi păca- puţină miere de pe vârful toiagului pe
tul acesta!; care-l aveam în mână; şi, iată, trebuie
să mor. . . ”.
9 A consuma carnea cu sângele ei era strict in-
terzis prin legea lui Moise (Fc 9, 4; Lv 17, 10-14). 44Iar Saul i-a zis: „Aşa să-mi facă
10 Sângele curgea mai întâi pe piatra improvi- mie Dumnezeu, şi chiar mai mult să-
zată ca altar; pe acest traseu Îi era oferit Domnu-
lui, şi numai după aceea se scurgea pe pământ. 13 Literal: „Voi veţi fi sub ascultare, eu şi Iona-
11 Prin mijlocirea sorţilor (Urim şi Tumim) ce tan, fiul meu, vom fi sub ascultare”.
se aflau în efodul preotului. 14 T. M. glosează: „Dacă vina se află în mine
12 Sau: „toate pietrele unghiulare ale lui sau în fiul meu Ionatan. . . , fă să iasă Urim; dacă
Israel” = toată elita, tot ce are Israel mai de vina se află în poporul Tău Israel, fă să iasă Tu-
seamă. mim. Şi sorţul a căzut pe Saul şi pe Ionatan”.
1 REGI 15 462
cu toţi duşmanii lui de primprejur: cu lec i-a făcut lui Israel, cum i-a aţinut1 el
Moab, cu fiii lui Amon, cu fiii lui Edom, calea când acesta se suia din Egipt.
cu Haţorul şi cu regele Ţobei şi cu Fi- 3 Şi acum, du-te şi loveşte-l pe Ama-
listenii; oriîncotro se întorcea, era bi- lec2 şi pe Ierim şi toate ale lui, şi nimic
ruitor. dintr’ale lui să nu cruţi; ci să-l nimi-
48 Şi, luptând cu vitejie, l-a bătut pe
ceşti şi să-l dai pierzării,3 pe el şi toate
Amalec şi l-a scăpat pe Israel de sub ale lui; să nu-ţi fie milă de el; să ucizi,
puterea celor ce-l călcau în picioare. de la bărbat pân’ la femeie, de la copil
pân’ la sugar, de la viţel pân’ la oaie, de
49 Iar fiii lui Saul au fost: Ionatan, Ie- la cămilă pân’ la asin”.
sui şi Melchişua; iar numele celor două
4 Atunci Saul a dat poruncă să se
fiice ale sale erau Merob, al celei mai
adune poporul; şi i-a numărat la Ghil-
mari, şi Micol, al celei mai mici.
gal: două sute de mii de pedeştri, iar
50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, din Iuda treizeci de mii de pedeştri.
fiica lui Ahimaaţ; iar numele căpete-
5 Saul a venit până la cetăţile lui Ama-
niei oastei sale era Abner, fiul lui Ner,
lec şi a pus oameni de pândă la pârâu.
o rudă a lui Saul. 4
6 Şi a zis Saul către Chenei : „Duceţi-
51 Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl
vă şi plecaţi din mijlocul Amaleciţilor,
lui Abner, fiul lui Abiel.
1 Fapterelatate în Iş 17, 8-14 şi Dt 25, 17-18.
15 Deşi 2 Amalec: eponim pentru Amaleciţi.
Ionatan căzuse sub blestem ignorând
blestemul, el cade sub osândă. Oricât ar părea 3 Literal: „să-l dai anatemei” (în sensul: să
de absurd, regele este unsul lui Dumnezeu şi nu I-l dăruieşti lui Dumnezeu). Expresie specială
trebuie înfrânt; pe de altă parte, şi poporul este în limbajul şi ritualul războiului sfânt: întreaga
al lui Dumnezeu („neam sfânt, preoţie împără- pradă de război (oameni, animale, obiecte) Îi
tească” – Iş 19, 6); prin el, ca instrument al Dom- aparţineau Domnului; dar, pentru ca nu cumva
nului, Acesta restabileşte echilibrul. juruinţa să fie călcată prin ispita de a o folosi,
16 Având a alege între Saul şi Ionatan, sorţul a aceasta era supusă nimicirii totale.
căzut în favoarea regelui (v. 42), ceea ce-l face pe 4 Cheneii: descendenţi ai lui Cain; triburi no-
cât o jertfă bună şi plinirea poruncii8 şi’n faţa poporului meu şi întoarce-te
decât grăsimea de berbec. cu mine şi mă voi închina Domnului
23 Căci păcatul e un fel de vrăjitorie: Dumnezeului tău!”
idoli aducători de durere şi mâhnire. 31Atunci Samuel s’a întors înapoi cu
Şi de vreme ce tu ai lepădat cuvântul Saul şi s’a închinat Domnului.
Domnului, şi Domnul te va lepăda pe 32Şi a zis Samuel: „Aduceţi-mi-l pe
tine, să nu mai fii rege peste Israel”. Agag, regele Amaleciţilor!” Iar Agag a
24 Şi a zis Saul către Samuel: „Am venit la el tremurând. Şi a zis Agag:
păcătuit, prin aceea că am călcat cu- „Dacă-i aşa, amară e moartea?”
vântul Domnului şi îndrumarea ta; că 33 Iar Samuel a zis către Agag: „Aşa
m’am temut de popor şi am ascultat de cum sabia ta a lăsat femei fără copii,
glasul lor. tot astfel, fără copii, va rămâne mama
25 Şi acum, ridică-mi păcatul şi ta între femei”. Şi Samuel l-a tăiat pe
întoarce-te cu mine şi mă voi închina Agag înaintea Domnului, în Ghilgal.11
Domnului, Dumnezeului tău”.
34Samuel s’a dus apoi la Rama12 , iar
26 Dar Samuel a zis către Saul: „Nu mă Saul s’a suit la casa lui din Ghibeea.
voi întoarce cu tine; de vreme ce tu ai
35 Şi Samuel nu l-a mai văzut pe Saul
lepădat cuvântul Domnului, şi Domnul
până’n ziua morţii sale; căci Samuel
te va lepăda pe tine, să nu mai fii rege
plângea după Saul, iar Domnului Îi pă-
în Israel”.
rea rău că-l pusese pe Saul rege peste
27 Şi dacă Samuel şi-a întors faţa să Israel.
plece, Saul l-a apucat de poala hainei
şi a sfâşiat-o.
28 Atunci Samuel i-a zis: „Astăzi ţi-a 16
sfâşiat Domnul din mână regatul lui
Israel şi i-l va da aproapelui tău, celui
David este uns în Betleem; apoi in-
ce e mai bun decât tine9 .
tră în slujba lui Saul.
10
29 Şi va fi Israel împărţit în două. Iar
1 Şi a zis Domnul către Samuel: „Până
El nu se va răzgândi şi nici nu se va căi,
când vei plânge după Saul? Oare
căci El nu e ca omul, să-I pară rău”.
nu Eu l-am lepădat, ca să nu mai
30 Iar Saul a zis: „Am păcătuit; dar dă- domnească peste Israel? Umple-ţi cor-
mi cinstire în faţa bătrânilor lui Israel nul cu untdelemn şi vino!; Eu te voi tri-
8 Autorul introduce aici un al doilea subiect, mite la Iesei1 , în Betleem, căci dintre
cu sens foarte apropiat de acela al primului („as- fiii săi mi-am ales un rege”.
cultarea”): epakróasis (folosit numai aici în V.
T.) înseamnă „aducerea la îndeplinire” (a unei 11 Saul îi ceruse lui Samuel să se întoarcă cu
rugăminţi, a unei porunci etc.); acesta însă de- el la Ghilgal spre a-I aduce jertfă Domnului şi
rivă din verbul epakroáomai = „a apleca ure- a demonstra astfel că între rege şi preot nu se
chea”, „a asculta”; aşadar, plinirea unei porunci produsese o ruptură. În cele din urmă, Samuel
pe care ai auzit-o, de care eşti – sau trebuie să fii acceptă să se întoarcă, dar cu alt gând: porunca
– conştient. Domnului trebuia plinită până la capăt.
9 Textul prevesteşte ungerea lui David. 12 Rama era cetatea lui Samuel.
10 Previziune asupra divizării regatului după 1 Iesei, păstor în Betleem, era nepotul lui Booz
2 Dar Samuel i-a zis: „Cum să mă duc? a zis Samuel: „Nu dintre aceştia a ales
Că Saul va auzi şi mă va ucide!” Iar Domnul”.
Domnul i-a zis: „Ia cu tine o junincă 11 Şi a zis Samuel către Iesei: „Aceştia
din cireadă şi vei zice: Am venit să-I sunt oare toţi fiii?” Iar Iesei a zis: „Mai
aduc Domnului o jertfă. este cel mai mic; acela paşte oile”. Şi a
3Tu îl vei chema la jertfă pe Iesei, iar zis Samuel către Iesei: „Trimite şi adu-
Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci; tu îl l!; că nu vom sta la masă până când el
vei unge pe acela pe care ţi-l voi spune nu va veni aici”.
Eu”. 12 Şi a trimis şi l-a adus: era bălan, cu
4 Şi a făcut Samuel tot ceea ce-i gră- ochi frumoşi şi plăcut înaintea Domnu-
ise Domnul. Şi a venit în Betleem, iar lui.4 Şi a zis Domnul către Samuel:
bătrânii cetăţii au ieşit să-l întâmpine „Scoală-te şi unge-l pe David, căci el
şi au zis: „Paşnică-i venirea ta, văzăto- este bun!”
rule?” 13 Atunci Samuel a luat cornul cu unt-
5 Iar el a zis: „Paşnică! Am venit să-I delemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor
jertfesc Domnului. Sfinţiţi-vă şi vă ve- săi; şi Duhul Domnului a venit năpra-
seliţi astăzi împreună cu mine!” Şi i-a snic5 peste David, din ziua aceea şi de
sfinţit2 pe Iesei şi pe fiii săi şi i-a che- atunci înainte. Apoi Samuel s’a ridicat
mat la jertfă. şi a plecat la Rama.
6 Şi a fost că atunci când au intrat, el l-a 14 Iar Duhul Domnului s’a îndepărtat
3
văzut pe Eliab şi i-a zis: „Cu adevărat, de Saul; şi un duh rău de la Domnul îl
unsul Domnului se află în faţa Lui”. înăbuşea6 .
7 Dar Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu 15 Atunci servii lui Saul i-au zis: „Iată,
te lua după chipul său şi nici după sta- duh rău de la Domnul te înăbuşă.
tura lui înaltă, deoarece Eu l-am lepă- 16 Grăiască acum servii tăi înaintea ta
dat; căci Dumnezeu nu vede aşa cum şi să caute ei pentru stăpânul nostru
vede omul: omul se uită la faţă, dar 4 „. . . plăcut înaintea Domnului”: sintagmă
Dumnezeu se uită în inimă”. proprie Septuagintei; Samuel intuieşte şi fru-
8 Atunci Iesei l-a chemat pe Aminadab, museţea lăuntrică a tânărului păstor (în concor-
iar acesta a trecut prin faţa lui Samuel; danţă cu versetul 7).
5 Pentru expresia „a venit năprasnic” vezi nota
şi ăSamuelî a zis: „Nici pe acesta nu l-a de la 10, 6. Cât despre precizarea care urmează:
ales Domnul”. Deşi Duhul Domnului este o prezenţă perma-
9 Iesei l-a adus atunci pe Şama; iar nentă în unsul Său, manifestările Lui speciale îşi
păstrează caracterul năprasnic, asemenea unor
ăSamuelî a zis: „Nici pe acesta nu l-a rafale de vânt.
ales Domnul”. 6 pnígo (folosit în V. T. numai aici şi în verse-
au aşezat tabăra între Soco şi Azeca, la palmă” = cca. 3 metri (cifră adaptată, probabil,
la dimensiunile şi greutatea armurii lui Goliat).
Efes-Damim. 4 Aproximativ 60 de kilograme.
1 Soco: la cca. 30 km sud-vest de Ierusalim. 5 Aproximativ 18 kilograme.
1 REGI 17 467
11 Iar Saul şi întregul Israel au auzit i-a zis David lui Saul: „Nu voi putea să
aceste cuvinte ale Filisteanului şi s’au merg cu astea, că nu-s deprins cu ele.”
întristat şi foarte s’au înspăimântat.6 Atunci le-au scos de pe el.
12 Atunci David a zis către Saul: 20 Şi şi-a luat el toiagul în mână şi şi-a
„Inima stăpânului meu să nu se mâh- ales cinci pietre netede din pârâu şi le-
nească într’însul; robul tău va merge şi a pus în traista ciobănească pe care o
se va bate cu Filisteanul”. purta de obicei. Şi, cu praştia în mână,
13 Dar Saul a zis către David: „Cu nici s’a apropiat de bărbatul filistean.
un chip nu vei fi tu în stare să mergi 21Filisteanul venea şi el apropiindu-se
împotriva Filisteanului, ca să te baţi cu de David, iar purtătorul lui de arme îi
el, de vreme ce tu eşti un copilandru, pe mergea înainte.8
când el e războinic din tinereţile lui”.
22 Filisteanul l-a văzut pe David şi a râs
14 Iar David i-a zis lui Saul: „Robul tău de el, fiindcă acesta era doar un copi-
păştea oile tatălui său; şi când un leu landru, bălan şi cu ochi frumoşi.
sau un urs venea şi lua vreo oaie din
23 Şi a zis Filisteanul către David:
turmă,
„Sunt eu oare ca un câine, că vii
15 atunci alergam după el şi-l loveam împotrivă-mi cu bâtă şi cu pietre?” Iar
şi-i scoteam oaia din gură; iar dacă se David a zis: „Ba mai rău decât un
ridica împotrivă-mi, atunci îl apucam câine!” Atunci Filisteanul l-a bleste-
de gâtlej şi-l loveam şi-l omoram. mat pe David în numele dumnezeilor
16 Robul tău îl bătea şi pe leu, şi pe urs; săi.
acest Filistean netăiat-împrejur7 va fi 24 Şi a zis Filisteanul către David:
ca unul din ei; oare nu voi merge eu şi- „Vino tu la mine şi-ţi voi da trupul pă-
l voi bate şi voi ridica astăzi ocara din sărilor cerului şi fiarelor pământului!”
Israel? La urma urmelor, cine-i acest
netăiat-împrejur care a ocărât oştirea 25 Dar David i-a zis Filisteanului: „Tu
lui Dumnezeu cel viu? vii spre mine cu sabie şi cu suliţă şi cu
pavăză; eu însă voi merge spre tine în
17 Domnul, Cel ce m’a scos din gheara
numele Domnului Celui-Atotputernic,
leului şi din gheara ursului, El mă
Dumnezeul oastei lui Israel, pe care tu
va scoate din mâna acestui Filistean
ai ocărât-o astăzi.
netăiat-împrejur”. Atunci Saul a zis
către David: „Du-te, şi Domnul să fie 26 El, Domnul, te va da astăzi în mâna
cu tine!” mea şi te voi omorî şi-ţi voi lua capul,
iar mădularele tale şi mădularele oas-
18 Saul l-a îmbrăcat pe David cu tunică
tei Filistenilor le voi da chiar astăzi pă-
de război şi i-a pus pe cap un coif de
sărilor cerului şi fiarelor pământului;
aramă;
şi tot pământul va cunoaşte că este un
19 şi l-a încins cu sabia sa peste tunica Dumnezeu în Israel.
lui de război. Dar David a ostenit um-
27Şi toată adunarea va cunoaşte că nu
blând cu ele o dată şi încă o dată. Şi
cu sabie şi cu suliţă mântuieşte Dom-
6
7 Sintagma „netăiat-împrejur”, folosită de 8 Acest verset, omis în LXX, este preluat din
8 şi l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut 17 Iar Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui
pentru sine căpetenie peste o mie, cea David: – Regele nu vrea nici un dar6 ,
care ieşea şi intra în fruntea poporu- ci numai o sută de prepuţuri filistene,7
lui.4 ca să se răzbune pe vrăjmaşii regelui”.
9 David însă era înţelept în toate căile Fiindcă Saul se gândea să-l împingă în
sale, iar Domnul era cu el. mâinile Filistenilor.
10 Iar Saul vedea că era foarte înţelept 18 Iar servii lui Saul i-au spus lui Da-
şi se temea de el. vid cuvintele acestea, iar lui David i-a
11 Şi’ntregul Israel şi Iuda îl iubeau pe
surâs gândul de a deveni ginerele rege-
David, de vreme ce el intra şi ieşea în lui.
fruntea poporului.5 19 Atunci David s’a ridicat şi s’a dus, el
12 Iar Micol, fiica lui Saul, l-a îndră- şi oamenii săi, şi au ucis dintre Filis-
git pe David. Şi i s’a spus lui Saul, iar teni o sută de bărbaţi. El a adus pre-
aceasta i-a bineplăcut ochiului său. puţurile acestora şi a devenit ginerele
regelui, căci Saul i-a dat-o de soţie pe
13 Şi a zis Saul: „Am să i-o dau, ca
Micol, fiica sa.
să-i fie piatră de poticnire. . . ”. Acuma,
mâna Filistenilor era împotriva lui Da- 20 Iar Saul vedea că Domnul este cu Da-
voi vedea care-i va fi răspunsul şi-ţi voi cu suliţa, dar David s’a ferit repede din
da de ştire.” faţa lui Saul, aşa că suliţa s’a înfipt în
4 Ionatan l-a vorbit de bine pe David perete. Iar David a fugit şi a scăpat.
în faţa lui Saul, părintele său, şi i-a 11 Şi a fost că’n noaptea aceea a trimis
zis: „Să nu păcătuiască regele împo- Saul nişte soli la casa lui David ca să-l
triva servului tău David, fiindcă nici el pândească, cu scopul de a-l ucide dimi-
nu a păcătuit împotriva ta, iar faptele neaţa. Iar Micol, femeia lui David, i-a
lui sunt foarte bune. spus, zicând: „Dacă’n noaptea asta nu-
5 Punându-şi viaţa în primejdie, el l-a ţi vei scăpa viaţa, mâine vei fi ucis”.
ucis pe Filistean, iar Domnul a făcut 12 Aşa că Micol l-a lăsat în jos pe fereas-
mare biruinţă; şi tot Israelul a văzut 3
tră, iar el a plecat şi a fugit şi a scăpat.
şi s’a bucurat. Atunci, de ce să păcă- 13Iar Micol a luat o păpuşă mare4 şi a
tuieşti tu împotriva unui sânge nevino- pus-o în pat şi i-a aşezat pe cap o pernă
vat, să-l ucizi pe David fără nici o pri- din păr de capră şi a învelit-o cu un ţol.
cină?”
14Când Saul a trimis soli ca să-l ia pe
6 Iar Saul a ascultat de cuvântul lui Io-
David, ea le-a spus că e bolnav.
natan; şi s’a jurat Saul, zicând: „Viu
este Domnul!; el nu va muri!” 15Dar el a trimis din nou la David, zi-
când: „Să mi-l aduceţi cu pat cu tot, ca
7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi
să-l omor!”
i-a spus toate cuvintele acestea. Şi l-a
adus Ionatan pe David la Saul; şi era 16Iar solii s’au dus; şi, iată, în pat o
pe lângă el ca şi mai înainte. păpuşă mare, având pe cap o pernă din
păr de capră. . .
8 Şi a fost din nou război împotriva lui
Saul. Iar David s’a purtat ca un viteaz 17 Atunci a zis Saul către Micol: „De
şi s’a luptat cu Filistenii şi i-a lovit cu ce m’ai înşelat tu astfel şi l-ai lăsat pe
mare măcel, iar aceia au fugit din faţa duşmanul meu să plece şi el a scăpat?”
lui. Iar Micol i-a zis lui Saul: „El mi-a zis:
Lasă-mă să plec!; că dacă nu, te voi
9 Şi un duh rău de la Dumnezeu era
ucide”.
asupra lui Saul;1 el se odihnea în casă,
avându-şi suliţa în mână, iar David, cu 18 Aşa că David a fugit şi a scăpat şi
mâinile pe strune, cânta la harpă.2 s’a dus la Samuel în Rama şi i-a spus
tot ce-i făcuse Saul. Apoi Samuel şi Da-
10 Şi Saul căuta să-l lovească pe David
vid au plecat şi au locuit în Naiotul Ra-
1 Sub starea de spirit maladivă, Saul revenea
mei5 .
la mai vechea sa obsesie de a-l ucide pe David
3 Acest episod îi va inspira lui David Psalmul
cu suliţa; de fapt, e reacţia oricărui demonizat în
faţa exorcismului. 58.
2 David cânta nu numai spre a-l alina pe rege, 4 Textual: kenotáfion (cuvânt folosit numai
ci şi pentru propria sa plăcere, deprinsă încă din aici şi în v. 16) = „mormânt gol”; figurat: „ima-
vremea când păzea oile (vezi Ps 151). Acest tâ- gine înşelătoare”. Ebr: „terafim”: idol casnic (de
năr (al cărui nume e menţionat de aproape opt mici dimensiuni), ca aceia pe care Rahela îi luase
sute de ori în V. T. şi de cca. şaizeci de ori în din casa tatălui ei (vezi istoria în Fc 31, 1935). În
N.T.) va deveni nu numai cel mai mare rege al cazul de faţă însă pare a fi un obiect de statura
Evreilor, ci şi marele poet care ne-a lăsat Cartea unui om.
Psalmilor. 5 Naiot: localitate în apropiere de Rama. De
1 REGI 20 471
19 Şi i s’a spus lui Saul: „Iată, David se 1 David a fugit din Naiotul Ramei şi s’a
află în Naiotul Ramei” dus în faţa lui Ionatan şi a zis: „Ce-am
20 Atunci Saul a trimis soli ca să-l
făcut? şi care-i greşala mea? şi cu ce-
prindă pe David. Iar ei au văzut ceata am păcătuit eu faţă de tatăl tău, de-mi
profeţilor şi pe Samuel stând în frun- caută viaţa?”
tea lor. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit 2 Iar Ionatan i-a zis: „Departe de tine
peste solii lui Saul, şi au profetizat şi aceasta!; nu vei muri. Iată, tatăl meu
ei.6 nu va face nici un lucru, mare sau mic,
pe care să nu mi-l spună şi mie;1 de ce
21 Şi i s’a spus lui Saul; el a trimis alţi
mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta?
soli, dar şi aceştia au profetizat; şi a
Nu, nu-i aşa!”
mai trimis un al treilea rând de soli,
dar şi aceştia au profetizat. 3 Şi răspunzându-i David lui Ionatan,
a zis: „Tatăl tău ştie negreşit că eu am
22 Atunci Saul s’a aprins de mânie şi s’a
aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi de aceea
dus el însuşi la Rama şi a mers până
a zis: – Pe asta să n’o ştie Ionatan, ca
la izvorul ariei din Soco; şi a întrebat,
nu cumva să spună nu; dar viu este
zicând: „Unde sunt Samuel şi David?”
Domnul şi viu este sufletul tău că, aşa
Şi i-au spus: „Iată, în Naiotul Ramei.”
cum am spus, între mine şi moarte nu
23 Şi de acolo s’a dus la Naiotul Ramei. mai e decât un pas”.
Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el 4 Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Ce
şi a mers profetizând până ce a ajuns în anume îţi doreşte sufletul? şi ce voi pu-
Naiotul Ramei. tea face eu pentru tine?”
24 Şi şi-a dezbrăcat hainele şi a profe- 5 Şi a zis David către Ionatan: „Iată,
tizat în faţa lor; şi a şezut, dezbrăcat, mâine este lună nouă2 , iar eu sub nici
toată ziua aceea şi toată noaptea. De un cuvânt nu voi şedea cu regele la
aceea au zis: „Oare şi Saul este printre masă; tu lasă-mă să plec, iar eu mă voi
profeţi?”7 ascunde în câmp până seara.
6 Şi dacă tatăl tău va întreba şi mă va
căuta, tu să-i spui: – Încă devreme, Da-
20 vid mi-a cerut îngăduinţa de a merge la
Betleem, cetatea sa, căci acolo se aduce
jertfa anuală pentru tot neamul său.
David e prigonit, Ionatan îl ajută.
7 Şi dacă el va zice: – Bine!, atunci pace
altfel, acest episod e în discordanţă cu 15, 35: îi va fi servului tău; dar dacă-ţi va răs-
„Samuel nu l-a mai văzut pe Saul până’n ziua punde aspru, atunci să ştii că răul din
morţii sale”. Critica textuală nu exclude ipoteza
că vv. 18-24 sunt o inserţie târzie. Fiind vorba
el şi-a făcut plinul.
de un amănunt istoric (ca foarte multe altele), 8 Tu însă fă milă cu robul tău; că
inadvertenţa nu anulează caracterul inspirat al tu l-ai adus pe robul tău să încheie
Sfintei Scripturi.
6 Aici (ca şi la 10, 5), verbul „a profetiza” are 1 Literal: „pe care să nu-l descopere urechii
1 David s’a ridicat şi s’a dus, iar Iona- 8 Şi’n ziua aceea era acolo unul din slu-
tan a intrat în cetate1 . jitorii lui Saul, întârziat înaintea feţei
2 David a venit la Nobe, la preotul Ahi- Domnului; numele său era Doeg Idu-
melec2 . Iar Ahimelec s’a înspăimântat meul şi păştea catârii lui Saul.
de întâlnirea cu el şi i-a zis: „De ce eşti 9 Şi a zis David către Ahimelec: „Vezi
singur şi nimeni cu tine?” dacă ai pe-aici la îndemână o suliţă sau
3 Iar David i-a zis preotului: „Regele o sabie, căci eu n’am apucat să-mi iau
mi-a dat astăzi o poruncă şi mi-a zis: sabia şi armele, de vreme ce porunca
– Nimeni să nu ştie treaba la care te- regelui nu suferea întârziere”.
am trimis şi pentru care ţi-am porun-
10 Iar preotul a zis: „Iată, se află aici
cit! Iar eu le-am poruncit alor mei să
3 sabia lui Goliat Filisteanul, cel pe care
fie la locul nostru de întâlnire.
tu l-ai ucis în valea Ela; e înfăşurată
4 Şi acum, dacă ai la îndemână cinci într’o haină; dacă vrei să ţi-o iei, ia-o,
pâini, dă-mi în mână ce se găseşte”. căci o alta nu se află aici în afară de
5 Iar preotul i-a răspuns lui David, zi- aceasta”. Iar David a zis: „Iată, o alta
când: „Nu am la îndemână pâini obiş- nu-i ca ea! Dă-mi-o!”
nuite, ci doar pâini sfinte; din ele pot 11 Şi i-a dat-o. Şi s’a ridicat David, şi’n
mânca tinerii slujitori, dar numai dacă ziua aceea a fugit de la faţa lui Saul; şi
s’au abţinut cel puţin de la femei”. a venit la Achiş, regele Gatului.
6 Iar David i-a răspuns preotului, zi-
când: „De la femei ne-am abţinut de 12Iar slujitorii lui Achiş i-au zis aces-
trei zile; când am plecat eu la drum, tuia: „Oare nu acesta e David, regele
toţi tinerii slujitori au trecut prin cură- ţării? Oare nu pentru acesta au în-
ţire; dar dacă cumva această călătorie ceput dănţuitoarele să strige, zicând:
nu-i curată, ea se va sfinţi astăzi prin Saul şi-a biruit miile, iar David miri-
armele mele”.4 adele?. . .
7 Atunci preotul Ahimelec i-a dat pâi- 13Aceste cuvinte l-au săgetat la inimă
nile punerii-înainte, căci nu se afla pe David şi tare s’a înfricoşat el de
acolo altă pâine în afară de pâinile Achiş, regele Gatului.
Feţei, cele ridicate de dinaintea feţei 14 Şi’n văzul aceluia şi-a schimbat în-
Domnului spre a fi înlocuite cu pâini făţişarea şi’n ziua aceea se făcea ca şi
calde în chiar ziua în care au fost luate. cum ar fi nebun şi bătea ca’n tobă în
1 Acest verset încheie, de fapt, capitolul prece- porţile cetăţii şi-şi bălăngănea mâinile
dent. ca un apucat şi-şi lăsa balele să-i curgă
2 Nobe: cetate nu departe de Ierusalim. Ahi-
în barbă.
melec: preot în descendenţa lui Eli.
3 Ginere al regelui şi comandant fără escortă,
15 Iar Achiş a zis către slujitorii săi:
David evită să spună că e fugar. Ca să scape, el „Voi nu vedeţi că omul acesta e epilep-
se simte obligat să fabuleze. În ansamblul ico-
nomiei divine (ca şi în cazul lui Iacob), scopul ur- tic? de ce l-aţi adus la mine?”
mărit de Dumnezeu cu David copleşeşte circum-
stanţele jenante.
16 Credeţi că de epileptici duc eu
4 Spre a se înfrupta din pâinile de jertfă, David lipsă, de l-aţi adus să’nnebunească la
pretinde, prin sugestie, că duce un război sfânt. mine?. . . În casa mea nu va intra!”
1 REGI 22 475
să-mi judece pricina şi’ntru dreptate să sculându-se, s’a coborât în pustia Mao-
mă scoată din mâinile tale!” nului2 .
17 Şi a fost că după ce David a isprăvit 2 Acolo, în Maon, era un om, ale cărui
aceste cuvinte către Saul, acesta a zis: turme se aflau în Carmel; omul acela
„Al tău este glasul acesta, fiule David?” era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o
Şi ridicându-şi Saul glasul, a plâns. mie de capre; şi s’a întâmplat să fie în
18 Şi a zis Saul către David: „Tu eşti
Carmel3 , când îşi tundea oile.
mai drept decât mine, căci tu mi-ai răs- 3 Numele acelui om era Nabal, iar nu-
plătit cu bine, dar eu ţi-am răsplătit cu mele femeii sale era Abigail; femeia sa
rău. era iscusită la minte şi tare frumoasă
19 Tu mi-ai arătat mie astăzi ce bine
la vedere; omul însă era aspru şi rău în
4
mi-ai făcut, cum m’a închis pe mine faptele lui, un om câinos .
Domnul astăzi în mâinile tale, dar tu 4 Iar David, în pustie, a auzit că Nabal
nu m’ai ucis7 . Carmelitul îşi tunde oile.
20Că de-l va afla cineva pe vrăjmaşul 5 Atunci David a trimis zece tinerei,
său în necaz şi-i va deschide paşii spre zicându-le: „Suiţi-vă în Carmel şi mer-
calea cea bună, aşa cum ai făcut tu as- geţi la Nabal şi daţi-i bineţe în numele
tăzi, Domnul îi va răsplăti cu binele. meu.
21 Şi acum, iată, eu ştiu că tu 6 Şi veţi zice: – Spor să ai în toată vre-
într’adevăr vei domni şi că’n mâna ta mea, tu şi casa ta şi toate ale tale’n de-
va sta regatul lui Israel. plină sănătate!
22 Aşadar, jură-mi acum pe Domnul că 7 Şi acum, iată, am auzit că păstorii tăi,
nu-i vei nimici pe urmaşii mei şi că nu- care erau cu noi în pustie, ei îţi tund
mi vei şterge numele din casa tatălui oile, iar noi nu i-am oprit şi nici că am
meu”. cerut ceva de la ei pe toată durata şe-
23 Aşa i-a jurat David lui Saul. Saul s’a
derii lor în Carmel.
dus la casa sa, iar David şi oamenii lui 8 Întreabă-i pe tinerii tăi şi-ţi vor
s’au suit în strâmtoarea Mesara. spune. Atunci, afle tinerii mei bunăvo-
inţă în faţa ta – că în bună zi am venit5 :
dă-le slujitorilor tăi ce te lasă inima,
lor şi fiului tău David!”
25
2 Maon (sau Paran): regiune situată între Pa-
9 Şi venind tinereii lui David, i-au grăit 18 Atunci Abigail s’a pus repede pe
lui Nabal toate cuvintele acestea, în treabă şi a luat două sute de pâini şi
numele lui David. două burdufuri cu vin şi cinci oi gătite
10 Atunci Nabal le-a răspuns tinereilor şi cinci efe de făină şi un omer de sta-
lui David, zicând: „Cine e David? şi fide şi două sute de legături de smo-
cine e fiul lui Iesei? În vremea noastră chine, le-a pus pe asini
e o puzderie de slugi care pleacă fiecare 19şi le-a zis servilor săi: „Mergeţi îna-
de la stăpânul ei. intea mea; şi, iată, eu vin după voi”.
11 Credeţi cumva că voi lua pâinea mea Dar bărbatului ei nu i-a spus.
şi vinul meu şi carnea vitelor pe care 20 Şi a fost că atunci când ea mergea că-
le-am înjunghiat pentru cei ce-mi tund lare pe asin şi venea spre poalele mun-
oile şi le voi da unor oameni pe care nu- telui, iată că David şi oamenii lui se co-
i ştiu de unde sunt?” borau s’o întâmpine. Şi ea s’a întâlnit
12 Aşa că tinereii lui David s’au întors cu ei.
în calea lor şi au venit şi i-au spus lui 21 Şi David a zis: „Pesemne că de aceea
David toate cuvintele acestea. am păzit eu averea acestui om în pus-
13 Atunci David le-a zis oamenilor săi: tie, ca să-mi facă mie rău; noi nu am
„Fiecare să-şi încingă sabia!”6 Iar ei şi- poruncit să fie luat ceva din bunurile
au încins fiecare sabia; de asemenea, şi lui, dar el m’a răsplătit cu rău pentru
David şi-a încins sabia. Şi au mers cu bine.
David ca la patru sute de bărbaţi, iar
22 Aşa să-i facă Domnul lui David, şi
două sute au rămas cu avutul.
încă pe deasupra, dacă până mâine-
14 Unul din slujitori însă îi spusese
dimineaţă voi lăsa pe cineva de parte
lui Abigail, femeia lui Nabal, zicând: bărbătească7 din tot ce ţine de Nabal!”
„Iată, David a trimis soli din pustie să-
i dea bineţe stăpânului nostru; dar el 23Şi dacă Abigail a dat cu ochii de Da-
le-a întors spatele. vid, a sărit în grabă de pe asin şi a că-
zut cu faţa înaintea lui David şi i s’a
15 Dar oamenii aceia au fost foarte buni
plecat până la pământ.
cu noi şi nu ne-au împiedicat şi nici că
ne-au cerut ceva pe toată durata cât 24Şi i-a căzut la picioare şi i-a zis: „În
am fost pe lângă ei. mine, domnul meu, să fie nedreptatea!
16 Şi când noi ne aflam în câmp, ei erau
Las-o pe roaba ta să grăiască în auzul
ca un zid în jurul nostru, şi ziua şi tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
noaptea, în toată vremea cât am fost 25 Să nu şi-l pună domnul meu la inimă
cu ei păscând turma. pe acest om nesuferit, pe Nabal, căci
17 Şi acum, ia seama şi vezi ce vei face el e aşa cum îi e şi numele: numele
tu; căci se pune la cale un necaz împo- său este Nabal, şi nebunia se ţine de
triva stăpânului nostru şi a casei sale; el. Dar eu, roaba ta, nu i-am văzut pe
iar el e o fire nesuferită şi nu-i chip să slujitorii domnului meu, pe care tu i-ai
vorbeşti cu el”. trimis.
6 De aici până la sfârşitul acestei fraze, cf. Co- 7 Literal: „. . . pe cineva din cei ce urinează la
26 Şi acum, domnul meu: Viu este cătuire9 şi binecuvântată să fii tu, cea
Domnul şi viu este sufletul tău: aşa care astăzi m’ai împiedicat de la a
cum Domnul te-a oprit de la a vărsa merge să vărs sânge şi de la a-mi pân-
sânge nevinovat, păstrându-ţi mâna gări mâna.
curată, tot astfel, acum, vrăjmaşii tăi Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui
34
şi cei ce îi vor domnului meu răul, să Israel, Cel ce m’a oprit astăzi de la a
fie ca Nabal! face răul, că dacă tu nu te-ai fi gră-
27 Şi acum, primeşte darul acesta pe bit şi n’ai fi venit să mă întâmpini, eu
care roaba ta i l-a adus domnului meu tocmai atunci zisesem că până mâine-
şi dă-l servilor care-i slujesc domnului dimineaţă nimic de parte bărbătească
meu! nu-i va rămâne lui Nabal”.
28 Iartă nelegiuirea roabei tale; căci 35 David a luat din mâinile ei tot ceea ce
Domnul îi va face domnului meu, ne- ea îi adusese şi i-a zis: „Mergi în pace
greşit, casă credincioasă, căci lupta la casa ta!; vezi, am ascultat de glasul
domnului meu e lupta Domnului, şi’n tău şi ţi-am cinstit făptura”.
tine niciodată nu se va afla vreun rău. 36 Iar Abigail s’a dus la Nabal; şi, iată,
29 Şi dacă om se va scula să te pri- în casa lui era petrecere ca o petrecere
gonească şi să-ţi caute viaţa, atunci regească; cu inima veselă deasupră-i,
viaţa domnului meu va fi legată întru Nabal era beat criţă. Aşa că ea nu i-a
legătura vieţii cu Domnul Dumnezeu8 , spus nimic, însemnat sau neînsemnat,
iar viaţa vrăjmaşilor tăi o vei zvârli ca până s’a luminat de ziuă.
dintr’o praştie. 37 Şi dacă s’a făcut dimineaţă şi Na-
30 Când Domnul va face pentru tine, bal s’a trezit din vin, femeia sa i-a
domnul meu, toate lucrurile cele bune spus toate cuvintele acestea; şi inima
pe care le-a grăit asupră-ţi şi va rândui a amorţit într’însul, iar el s’a făcut ca o
ca tu să fii cârmuitor peste Israel, piatră.
31 atunci peste inima domnului meu nu 38 Şi a fost că după vreo zece zile Nabal
va apăsa urâciunea şi crima de a fi văr- a fost lovit de Domnul şi a murit.
sat fără pricină sânge nevinovat şi de Şi dacă a auzit David că Nabal mu-
39
a fi pângărit mâna domnului meu. Şi rise, a zis: „Binecuvântat este Domnul,
astfel Domnul îi va face bine domnului Cel ce a judecat pricina ocării ce mi-a
meu, iar tu îţi vei aminti de roaba ta, venit din partea lui Nabal şi l-a scăpat
să faci asupră-i binele”. pe robul Său din puterea răului, iar ră-
32 Şi a zis David către Abigail: „Bine- utatea lui Nabal a întors-o asupra ca-
cuvântat este Domnul, Dumnezeul lui pului său!” Şi David a trimis şi a vorbit
Israel, Cel ce te-a trimis pe tine astăzi despre Abigail să şi-o ia de soţie.
să mă întâmpini; 40 Slujitorii lui David au venit la Abi-
33 şi binecuvântată fie-ţi lăuntrica al- gail în Carmel şi au grăit către ea, zi-
8 Dacă
lupta omului este lupta lui Dumnezeu 9 trópos(referitor la persoane), cuvânt cu
– deci, în favoarea binelui –, atunci şi Dumne- mare încărcătură semantică: fel de a gândi şi
zeu Se va simţi obligat – ca în virtutea unui le- de a face; moravuri, obiceiuri, conduită, caracter,
gământ – să-l ajute pe om la necaz. sentimente (Bailly).
1 REGI 26 482
când; „David ne-a trimis la tine ca să 5 David s’a ridicat cu mare fereală şi s’a
te ia de soţie”. dus la locul unde dormea Saul. Acolo
41 Iar ea s’a ridicat şi s’a prosternat cu se afla Abner, fiul lui Ner, căpetenia
faţa pân’ la pământ şi a zis: „Iată, slu- oştirii sale. Saul dormea în vatra ta-
2
jnică să fie roaba ta, ca să spele picioa- berei , iar poporul îşi aşternea tabăra
rele slugilor tale”. 10 împrejurul său.
42 Abigail s’a ridicat apoi în grabă şi s’a 6 Şi David, răspunzând, a vorbit cu
suit pe asin; şi cinci fete o însoţeau. Şi Ahimelec Heteul şi cu Abişai, fiul lui
s’a dus cu slujitorii lui David şi i-a de- Ţeruia, fratele lui Ioab, şi a zis: „Cine
venit soţie. va intra cu mine la Saul în tabără?” A
răspuns Abişai: „Eu voi intra cu tine”.
43 Iar David a luat-o şi pe Ahinoam din
Izreel şi amândouă au fost soţiile lui. 7 Aşa că David şi Abişai s’au strecu-
rat noaptea în tabără; şi, iată, Saul
44 Iar Micol, femeia lui David, fiica lui
dormea adânc în vatra taberei; suliţa
Saul, i-a fost dată de acesta lui Paltiel,
îi era înfiptă în pământ, aproape de
fiul lui Laiş, din Galim.
cap; iar Abner şi oamenii săi dormeau
împrejuru-i.
căci somn greu căzuse peste ei de la regele lui Israel să-mi caute viaţa, aşa
Domnul. cum ar face-o un corb de noapte prin
13 Aşa că David a trecut în partea cea- munţi”.
laltă şi s’a oprit departe, pe vârful 21 Atunci Saul a zis: „Am păcătuit!
muntelui; o bună depărtare era între întoarce-te, fiule David, că nu-ţi voi
ei. face nici un rău, de vreme ce viaţa mea
14 Atunci David a strigat către popor are astăzi atâta preţ în ochii tăi! M’am
şi i-a zis lui Abner, zicând: „Oare nu- purtat ca un nebun şi fără de margini
mi vei răspunde, Abner?” Iar Abner i-a am greşit!”
răspuns, zicând: „Cine eşti tu, care mă 22Iar David a răspuns: „Iată, suliţa re-
strigi?” gelui!; să vină una din slugi şi s’o ia!
15 A zis David către Abner: „Oare tu
23 Şi Domnul să-i răsplătească fiecă-
nu eşti bărbat? Şi cine este ca tine în ruia după dreptatea lui şi după cre-
Israel? De ce atunci nu-l păzeşti pe dinţa lui! Căci Domnul te-a dat astăzi
domnul tău, pe rege? Că unul din po- în mâinile mele, dar eu n’am vrut să-
por a intrat să-l omoare pe domnul tău, mi ridic mâna asupra unsului Domnu-
pe rege. lui.
16 Ce-aţi făcut voi, nu-i lucru bun. Pe
24 Şi,iată, aşa cum viaţa ta s’a preamă-
Dumnezeu cel viu, că sunteţi vrednici
rit astăzi în ochii mei, aşa să se prea-
de moarte, voi, cei ce-l păziţi pe rege,
mărească sufletul meu înaintea Dom-
domnul vostru, unsul Domnului. Şi
nului; El să mă ocrotească şi să mă
acum, ia vezi: suliţa regelui şi urciorul
scoată din tot necazul!”
cu apă de la capul său, unde sunt?”
17 Atunci Saul a cunoscut glasul lui Da-
25 Iar Saul a zis către David: „Fii bi-
vid şi a zis: „Glasul tău este acesta, fi- necuvântat, fiule!; tu, cel negreşit în
ule David?” Iar David a zis: „Robul tău, fapte mari şi negreşit biruitor”. Apoi
o, domnul meu, o, rege!” David s’a dus în drumul său, iar Saul
s’a întors la casa lui.
18 Şi a zis: „De ce-l prigoneşte domnul
meu pe robul său? ce-am greşit? şi ce
nedreptate s’a aflat în mine?
19 Şi acum, să asculte domnul meu, re- 27
gele, cuvântul robului său: Dacă Dum-
nezeu te stârneşte împotriva mea, pri- David în Ţiclag.
mită să-ţi fie jertfa; dar dacă fiii oa- 1 Şi David a cugetat în inima lui, zi-
menilor [au făcut-o], blestemaţi fie ei când: „Asta e: într’o bună zi am să cad
în faţa Domnului, căci ei m’au izgonit în mâinile lui Saul! Bine nu-mi va fi,
astăzi, aşa ca eu să nu rămân în moş- decât dacă voi fugi în ţara Filistenilor;
tenirea Domnului3 , zicând: – Du-te şi atunci Saul va înceta să mă mai caute
slujeşte la dumnezei străini! prin tot hotarul lui Israel, şi astfel voi
20 Şi acum, să nu se verse sângele meu scăpa de mâna lui!”
pe pământ în faţa Domnului, că a ieşit
2Aşa că David s’a ridicat – el şi cei şase
3 „Moştenirea Domnului”: ţara lui Israel. sute de oameni care îl însoţeau – şi s’a
1 REGI 28 484
dus la Achiş, fiul lui Maoc, regele Ga- a Ierahmeelului şi peste latura de mi-
tului1 . azăzi a Cheneilor;
3 Şi a locuit David cu Achiş în Gat, el şi 11 şi n’am lăsat viu nici bărbat şi nici
oamenii lui, fiecare la casa lui, precum femeie pe care să-i aduc în Gat, fiindcă
şi cele două femei ale sale, Ahinoam am zis: Nu cumva aceştia să poves-
Izreeliteanca şi Abigail, fosta femeie a tească în Gat despre noi şi să se spună:
lui Nabal Carmelitul. Iată ce face David!” Aşa a făcut David
4 Şi i s’a spus lui Saul că David a fugit în toată vremea cât a locuit în ţara Fi-
la Gat; şi de atunci nu l-a mai căutat. listenilor.
5 Şi a zis David către Achiş: „Dacă ro- 12 Şi aşa s’a încrezut Achiş în David, zi-
bul tău a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, când: „Tare mult l-a urât poporul său,
dă-mi un loc în una din cetăţile tale de în Israel, şi de aceea îmi va fi mie rob
la câmp, şi voi locui acolo; că de ce tre- în veac”.
buie să locuiască robul tău împreună
cu tine în cetatea regală?”
6 Atunci Achiş, în chiar ziua aceea, i-a
28
dat cetatea Ţiclag2 ; aşa se face că Ţi-
clagul a rămas până azi în stăpânirea Saul la vrăjitoarea din Endor.
regilor iudei. 1 În zilele acelea s’au adunat Filiste-
nii cu oştile lor ca să se bată cu Israel.
7 Iar numărul zilelor în care David a
Atunci a zis Achiş către David: „Să ştii
locuit în ţara Filistenilor a fost un an
negreşit că vei merge cu mine să te
şi patru luni.
baţi, tu şi oamenii tăi”.
8 David şi oamenii lui s’au ridicat şi au
2 Iar David a zis către Achiş: „Aşa
năvălit asupra Gheşurenilor şi a Ghir-
vei afla acum ce va face robul tău”. . . 1
zenilor şi a Amaleciţilor; şi, iată, ţara
Atunci Achiş a zis către David: „Aşa că
era locuită, de la Şur (unde se aflau ve-
te voi face mai-mare peste paza mea de
chii băştinaşi) până la ţara Egiptului.
corp2 pe toată durata războiului”.
9 Şi loveau ţinutul şi nu lăsau viu nici
3 Samuel însă murise, şi tot Israelul l-a
bărbat, nici femeie, ci luau cu ei turme
plâns; şi l-au îngropat în Rama, ceta-
şi cirezi şi asini şi cămile şi haine, după
tea sa. Saul îi izgonise din ţară pe cei
care se întorceau şi veneau la Achiş.
ce cheamă morţii3 şi pe ghicitori.
10 Şi a zis Achiş către David: „Peste
1 Pus în situaţia de a merge la luptă împotriva
cine aţi năvălit astăzi?” Iar David i-a
propriului său popor, David răspunde’n doi peri:
răspuns lui Achiş: „Peste latura de mi- nuanţa va fi prinsă de către Achiş.
azăzi a Iudeii şi peste latura de miazăzi 2 somatofýlax = „gardă de corp”.
3 Textual: „. . . pe ventriloci” (cei ce vorbesc din
1 Gat:una din cele cinci cetăţi principale ale pântece, nefiresc, ca din altă lume, rostire frec-
Filistenilor. Fiind cea mai apropiată de hotarul ventă în practica spiritismului). E vorba de ne-
lui Israel, ea a cunoscut de mai multe ori alter- cromanţi, adică de cei ce cheamă spiritele mor-
nanţa celor două stăpâniri. ţilor, practică condamnată în numeroase locuri
2 Aşezat în câmpie, la poalele munţilor, Ţicla- din Sfânta Scriptură (Lv 19, 31; 20, 6, 27; Dt 18,
gul putea fi în centrul unor incursiuni de jaf, prin 11; 4 Rg 21, 6; 23, 24; Is 8, 19; 19, 3; 29, 4; 1 Par
care David putea să-şi hrănească oastea. 10, 13; 2 Par 33, 6).
1 REGI 28 485
4 Filistenii s’au adunat şi au venit şi şi- 11 Şi femeia i-a zis lui Saul: „Pe cine să
au aşezat tabăra la Şunem. Iar Saul şi ţi-l scol?” Iar el a zis: „Să mi-l scoli pe
i-a adunat pe toţi ostaşii lui Israel şi Samuel”.
şi-a aşezat tabăra la Ghelboa. 12 Şi femeia l-a văzut pe Samuel şi a
5 Saul a văzut tabăra Filistenilor şi s’a strigat cu glas mare. Şi a zis femeia
înfricoşat; tare i s’a tulburat inima. către Saul: „De ce m’ai înşelat? că tu
eşti Saul!. . . ”.
6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul,
dar Domnul nu i-a răspuns prin vise, 13 Atunci regele i-a zis: „Nu te teme;
nici prin arătări4 şi nici prin profeţi. spune pe cine ai văzut!” Iar femeia i-a
zis: „Am văzut dumnezei sculându-se
7 Şi a zis Saul către slujitorii săi:
din pământ”6 .
„Căutaţi-mi o femeie care cheamă mor-
ţii, iar eu mă voi duce la ea şi o voi 14 Iar el i-a zis: „Ce-ai văzut?” Ea i-
întreba”. Iar slujitorii i-au zis: „Iată, a răspuns: „Un bărbat ridicându-se
în Endor5 se află o femeie care cheamă drept din pământ, îmbrăcat în mantă”.
morţii”. Atunci Saul a ştiut că acesta era Sa-
muel şi s’a aruncat cu faţa la pământ
8 Atunci Saul şi-a schimbat înfăţişa-
şi i s’a închinat.
rea şi s’a îmbrăcat în alte haine şi s’a
dus, însoţit de doi bărbaţi, şi a ajuns 15 Iar Samuel a zis: „De ce m’ai 7
tulbu-
la femeie noaptea şi i-a zis: „Te rog, rat, aşa ca eu să mă ridic?” Şi Saul a
ghiceşte-mi prin grăirea cu morţii şi zis: „Sunt foarte necăjit, căci Filistenii
scoală-mi pe cine îţi voi spune eu!” se războiesc împotriva mea, iar Dum-
nezeu S’a îndepărtat de mine şi nu m’a
9 Şi a zis femeia: „Iată, tu ştii ce a făcut
mai ascultat – nici prin mâna profeţilor
Saul, cum a stârpit el din ţară pe cei ce şi nici prin vise; iar acum te-am chemat
cheamă morţii şi pe vrăjitori; şi atunci, pe tine, ca să-mi arăţi ce să fac”.
de ce-i întinzi tu sufletului meu un laţ
16 Şi a zis Samuel: „De ce mă întrebi
ca să-l nimiceşti?”
tu pe mine, de vreme ce Dumnezeu S’a
10 Atunci Saul i s’a jurat pe Domnul, zi-
6 T. M.: „un dumnezeu” (sau: „un zeu”). Vechii
când: „Viu este Domnul, dacă vei avea
Semiţi numeau „zei” sau „zeităţi” sufletele mor-
tu de suferit ceva rău din această pri- ţilor, ca pe nişte entităţi supranaturale. Aici, po-
cină!” trivit Septuagintei, se pare că femeia a văzut mai
întâi o înfăţişare difuză, multiplă, adunându-se
4 Prin„arătare” nu trebuie înţeleasă, aici, ve- apoi în consistenţa unui personaj identificabil.
denie (viziune), ci existenţa unui „da” sau „nu” 7 Acesta este unul din cele mai tulburătoare
în urma consultării Domnului prin cei doi sorţi episoade ale Vechiului Testament. Poate fi pre-
Urim şi Tumim (cele două pietricele sau, poate, supus şi un scenariu, ca multe altele de acest fel,
beţigaşe, păstrate de preot în buzunărelul ce se regizat în funcţie de priceperea femeii-medium şi
numea efod). Visele, sorţii şi rostirile profeţilor de credulitatea lui Saul; rămâne însă o taină a
erau cele trei modalităţi admise pentru asculta- lui Dumnezeu îngăduinţa ca sufletul lui Samuel
rea voinţei divine. Saul va înţelege că Dumnezeu să-şi părăsească odihna şi să răspundă unei ase-
refuză comunicarea cu el: în disperare de cauză, menea chemări. Există însă şi probabilitatea
el va recurge, conştient, la practica interzisă a unei substituiri: un diavol deghizat în faţa unui
spiritismului. Saul deghizat; la urma urmelor, Saul nu-l vede
5 Endor (En-Dor) = „Izvorul Porţii”: localitate pe Samuel, ci doar îl aude prin vocea femeii ven-
situată la poalele Taborului, nu departe spre triloce; adevărul spuselor „celuilalt” face parte
nord de Şunem. din arta travestiului.
1 REGI 29 486
îndepărtat de tine şi a trecut de partea s’au ridicat şi, în chiar noaptea aceea,
aproapelui tău? s’au dus.
17 Domnul ţi-a făcut aşa cum a grăit
prin mine; Domnul îţi va lua regatul
din mână şi i-l va da aproapelui tău Da- 29
vid,
Filistenii, bănuitori, îl trimit îna-
18 pentru că tu n’ai ascultat de gla-
poi pe David.
sul Domnului şi nu ai dus până la ca-
păt aprinderea mâniei Lui împotriva 1 Filistenii şi-au adunat toate oştile la
lui Amalec; de aceea ţi-a făcut Domnul Afec, iar Israeliţii şi-au aşezat tabăra
acestea astăzi. la Izvorul ce se află în Izreel.
2 Căpeteniile Filistenilor mergeau cu
19 Domnul îl va da pe Israel – cu tine cu
sutele şi cu miile, în timp ce David şi
tot – în mâinile Filistenilor; tu şi fiii tăi
oamenii săi mergeau la urmă cu Achiş.
veţi cădea mâine, iar oastea lui Israel o
va da Domnul în mâinile Filistenilor”. 3 Şi au zis căpeteniile Filistenilor:
„Cine sunt umblăreţii aceştia?”1 Iar
20 Atunci Saul, cât era de lung, a că-
Achiş a zis către căpeteniile Filisteni-
zut deodată la pământ şi foarte s’a în- lor: „Oare nu acesta este David, sluji-
fricoşat de cuvintele lui Samuel. Şi nu torul lui Saul, regele lui Israel? El a
mai era în el nici o putere, căci nu mân- fost multă vreme cu noi, şi nici acum,
case pâine în toată ziua aceea şi’n toată în cel de al doilea an, nu am aflat în el
noaptea. nici o greşală, din ziua’n care a venit la
21 Iar femeia a intrat la Saul şi l-a văzut mine şi până’n ziua de azi”.
şi foarte s’a tulburat şi i-a zis: „Iată, 4 Atunci căpeteniile Filistenilor s’au
roaba ta a ascultat de cuvântul tău şi mâniat pe el şi i-au zis: „Dă-i drumul
viaţa mi-am pus-o în mâinile tale şi acestui om, să se ducă la locul lui, acolo
m’am supus cuvintelor pe care mi le-ai unde l-ai pus tu, iar nu să vină cu noi
grăit. la război şi să uneltească împotriva ta-
22 Aşadar, acum ascultă şi tu de cuvân- berei. Fiindcă, la drept vorbind, cum
tul roabei tale: eu îţi voi pune înainte o o să se pună el bine cu stăpânul său?
bucată de pâine, iar tu mănâncă, pen- oare nu cu capetele acestor oameni?
tru ca să prinzi putere, că eşti călător”. 5 Oare nu el este David, căruia dănţui-
23 Dar el n’a vrut să mănânce, aşa că toarele începuseră a-i cânta: Saul şi-a
slujitorii săi şi femeia l-au silit, iar el a biruit miile, iar David miriadele?”
ascultat de cuvântul lor şi s’a ridicat şi 6 Atunci Achiş l-a chemat pe David şi i-
a şezut pe scaun. a zis: „Viu este Domnul, că tu eşti drept
24 Femeia aceea avea acasă o junincă
şi bun în ochii mei, şi tot aşa este ie-
îngrăşată; şi a înjunghiat-o grabnic şi şirea şi intrarea ta cu mine în tabără;
a luat făină şi a frământat-o şi a copt 1 T. M.: „Ce e cu Evreii aceştia?” Denumirea
10 Şi a alergat cu patru sute de bărbaţi, mic, nici fii, nici fiice, nici prăzi, nimic
în timp ce două sute de bărbaţi s’au din toate pe care aceia le luaseră de la
oprit dincolo de pârâul Besor. ei; David a luat totul înapoi.
11 În câmp au dat peste un Egiptean şi 20 Şi a luat toate turmele şi cirezile şi
l-au prins şi l-au adus la David. Şi i-au le mânau înaintea prăzilor; iar despre
dat pâine, iar el a mâncat; şi i-au dat prăzi se spunea: „Acestea sunt prăzile
şi apă să bea; lui David”.
12 i-au dat şi o legătură de smochine şi 21 Şi s’a întors David la cei două sute
două de stafide, iar acela a mâncat şi a de oameni care, neputând merge cu el,
prins din nou putere, că de trei zile şi rămăseseră în urmă, fiind lăsaţi de el
trei nopţi nu mâncase pâine şi nu bă- la pârâul Besor. Iar ei au ieşit înaintea
use apă. lui David şi a celor ce erau cu el. David
13 Apoi David i-a zis: „De unde eşti şi s’a apropiat de popor, iar ei l-au între-
al cui?” Iar tânărul, Egipteanul, i-a zis: bat de sănătate.
„Eu sunt rob al unui bărbat amalecit; 22 Atunci au răspuns cei netrebnici şi
stăpânul meu s’a lipsit de mine, fiindcă răi dintre oamenii care merseseră cu
acum trei zile m’am îmbolnăvit. David şi au zis: „De vreme ce ei n’au
14 Noi am făcut o năvală în latura de mers cu noi, nu le vom da din prăzile
miazăzi a Cheretienilor şi’n părţile Iu- pe care le-am adus, ci doar fiecare să-
deii şi’n latura de miazăzi a lui Caleb, şi ia femeia şi copiii şi să se întoarcă.”
iar Ţiclagul l-am ars cu foc”. 23 David însă a zis: „Nu veţi face una
15 David i-a zis: „Vrei tu să mă duci ca asta, de vreme ce Domnul ne-a dat
acolo jos, la şleahta aceea?” Acela i-a şi ne-a păzit şi de vreme ce Domnul
zis: „Jură-mi acum pe Dumnezeu că nu ne-a dat în mână şleahta care venea
mă vei ucide şi că nu mă vei da în mâi- asupră-ne.
nile stăpânului meu; şi eu te voi duce 24 Şi cine oare va asculta de aceste
acolo jos, la şleahta aceea”. vorbe ale voastre? Căci ei nu sunt mai
16 Şi l-a dus acolo jos. Şi, iată, aceia prejos decât noi, ci: precum este par-
se împrăştiaseră prin tot ţinutul, mân- tea celui ce s’a dus la război, aşa va fi
când şi bând şi ospătându-se din toate şi partea celui care a rămas cu tărha-
prăzile cele mari pe care le luaseră din turile; întocmai vor împărţi!”
ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda. 25 Şi a fost că de atunci înainte s’a sta-
17 Atunci David a căzut asupră-le şi i-a tornicit aceasta drept poruncă şi în-
lovit de dimineaţa până seara şi’n ziua dreptar în Israel, până’n ziua de azi.
următoare; şi nimeni dintre ei n’a scă- 26 Şi dacă a venit David în Ţiclag, a
pat, decât patru sute de tineri slujitori trimis din daruri bătrânilor lui Iuda şi
care erau călări pe cămile şi care astfel apropiaţilor săi, zicând: „Iată câte ceva
au fugit. din prăzile luate de la vrăjmaşii Dom-
18 Şi David a luat înapoi tot ceea ce lu- nului!”:
aseră Amaleciţii, iar pe amândouă fe- 27 celor din Betel, celor din Rama de
meile sale le-a eliberat. miazăzi şi celor din Iatir,
19 Şi nimic nu le-a lipsit, nici mare, nici 28 celor din Aroer, celor din Amada, ce-
1 REGI 31 489
lor din Sifmot, celor din Eştemoa şi ce- 6 Aşa a murit Saul, şi cei trei fii ai săi
lor din Gat; şi scutierul său, toţi în aceeaşi zi deo-
29 celor din Chimat, celor din Safec, ce- dată.
lor din Timat, celor din Carmel şi celor 7 Iar oamenii lui Israel ce se aflau de
din cetăţile Ierahmeeliţilor şi din cetă- cealaltă parte a văii, precum şi cei de
ţile cheneene; dincolo de Iordan, au văzut că oame-
30 celor din Horma şi celor din Bersaba nii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii săi
şi celor din Noa erau morţi; şi şi-au părăsit cetăţile şi
au fugit, iar Filistenii au venit şi au lo-
31 şi celor din Hebron şi celor de prin
cuit în ele.
toate locurile prin care trecuse David
cu oamenii săi. 8 Şi a fost că a doua zi, când au venit
Filistenii să-i dezbrace pe cei morţi, i-
au aflat pe Saul şi pe cei trei fiii ai săi
31 căzuţi în munţii Ghelboa.
Şi l-au întors şi l-au dezbrăcat de ar-
9
două văi ce se desprindeau din valea Iordanului Termenul ebraic indică un arbore din familia ste-
spre valea lui Izreel. jarului (vezi şi nota de la Fc 21, 33).
2 REGI 490
3 Iar David i-a zis: „De unde vii?” El ucide-mă, căci cumplit întuneric m’a
i-a răspuns lui David: „Am scăpat din cuprins, iar sufletul meu este încă în
tabăra lui Israel”. mine!
4 David i-a zis: „Spune-mi, ce s’a întâm- 10 Iar eu am stat deasupra lui şi l-
plat?” Iar el a răspuns: „Poporul a fugit am ucis, fiindcă ştiam că după cădere
din bătălie, mulţi din popor au căzut şi n’o să mai trăiască. Şi i-am luat cu-
au murit; au murit şi Saul, şi Ionatan, nuna regească de pe cap şi brăţara de
fiul său”. la mână şi le-am adus aici, la domnul
meu”.
5 Atunci David a zis către tânărul care-
i adusese veştile: „Cum de ştii tu că 11 Atunci David şi-a apucat hainele şi
Saul şi Ionatan, fiul său, au murit?” le-a sfâşiat; şi toţi oamenii care erau
cu el şi-au sfâşiat hainele.
1 Ţinută de doliu. În cele ce urmează (3-16),
12 Şi s’au tânguit şi au plâns şi au postit
moartea lui Saul e relatată diferit de 1 Rg 31,
3-5. Unii comentatori cred că e vorba de o va- până seara pentru Saul şi pentru Iona-
riantă preluată dintr’o altă tradiţie şi introdusă tan, fiul său, şi pentru poporul lui Iuda
mai târziu în textul primar. Pe de altă parte, şi pentru casa lui Israel, de vreme ce
e evident că „amalecitul” se prezintă cu o inven-
ţie (construită pe un sâmbure de adevăr), menită fuseseră loviţi de sabie.
să-i aducă o recompensă. Se pare că cele două în- 13 Şi a zis David către tânărul care-
semne doveditoare au rămas la jumătatea ges-
i adusese veştile: „De unde eşti tu?”
tului de a fi scoase din traistă. Credul, David
rămâne fidel faţă de Saul, ca şi faţă de maiesta- Acela a răspuns: „Sunt fiul unui străin
tea principială a „unsului Domnului”. amalecit”.
2 REGI 2 491
14 David i-a zis: „Cum de nu te-ai temut viaţă, în moarte laolaltă, mai sprinteni
să-ţi ridici mâna ca să-l ucizi pe unsul se vădeau decât vulturii şi mai puter-
Domnului?” nici decât leii.
15 Atunci David l-a chemat pe unul din 24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-
tinerii săi slujitori şi i-a zis: „Du-te şi l pe Saul, cel ce’n porfiră mândră
sari pe el!” Şi l-a lovit, iar acela a murit. vă’mbrăca şi fir de aur vă punea pe
16 David a zis atunci asupră-i: „Sângele straie!
tău fie asupra capului tău; căci gura ta 25 Cum au căzut vitejii în mij-
a mărturisit împotrivă-ţi, zicând: – L- locu’ncleştării! O, Ionatan, tu, cel
am ucis pe unsul Domnului!” rănit de moarte pe propriile tale
17 Şi David l-a plâns pe Saul şi pe fiul înălţimi!
său Ionatan cu această plângere de jale 26 O, frate Ionatan, tristeţii mele
18 pe care le-a poruncit fiilor lui Iuda s’o hrană!; mi-ai fost atât de scump!; iu-
înveţe; iată, ea se află scrisă în Cartea birea ta mi te-a făcut minune mai sus
Dreptului2 : decât iubirile femeii.
19 Înalţă un stâlp, Israele, pentru mor- 27 Cum au căzut vitejii şi cum pierit-a
ţii tăi ucişi pe’nălţimile tale!; cum au arma de război!
căzut vitejii!
20 N’o povestiţi în Gat şi n’o spuneţi pe
străzile Ascalonului, ca nu cumva să se 2
bucure fiicele Filistenilor, să nu se ve-
selească fiicele netăiaţilor-împrejur. David rege. Răzvrătirea lui Işbo-
21 Voi, munţi din Ghelboa: nici rouă, şet.
nici ploaie să cadă pe voi, nici fie pe 1 Şi a fost că după aceea L-a întrebat
voi ogoare cu pârgă, de vreme ce-acolo David pe Domnul, zicând1 : „Mă voi sui
căzut-au vitejii sub scut; mirungere nu oare în una din cetăţile lui Iuda?” Iar
e pe scutul lui Saul!3 Domnul i-a zis: „Suie-te!” Şi David a
22 Din sângele răniţilor, din seul ce- zis: „Unde mă voi sui?” Şi i s’a răspuns:
lor tari arcul lui Ionatan nu se’ntorcea „În Hebron2 ”.
pustiu, iar sabia lui Saul nu se’nvârtea 2 Atunci David s’a suit în Hebron, el
zadarnic. şi cele două femei ale sale, Ahinoam
23 Saul şi Ionatan, iubiţii şi frumoşii, Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui
ei n’au fost despărţiţi; cu vrednicie’n Nabal Carmelitul,
2 „Cartea Dreptului”: colecţie de cântece şi po- 3 precum şi oamenii care erau cu el, fie-
eme celebre, dispărută în timp; menţionată şi în care cu familia lui; şi locuiau în oraşele
nota de la Ios 10, 13. Înainte însă de a fi fost in- Hebronului.
trodusă într’o colecţie scrisă, această splendidă
piesă de poezie biblică a circulat în memoria co- 1 Întrebările şi răspunsurile erau instrumen-
lectivă, precum Cântarea lui Moise (vezi Dt 32, tate de către preotul Abiatar, prin mijlocirea efo-
44), ceea ce înseamnă, o dată mai mult, că nu- dului (în care se aflau sorţii Urim şi Tumim).
meroase texte scrise ale Bibliei au fost precedate 2 Hebronul, vestit încă din vremea patriarhi-
şi consacrate de autoritatea Tradiţiei. lor şi beneficiar al darurilor lui David (1 Rg 30,
3 Saul a căzut ca şi cum n’ar fi fost unsul Dom- 31) era rânduit să devină întâia capitală davi-
nului. dică.
2 REGI 2 492
4 Şi au venit bărbaţii Iudeii şi acolo l-au 12 Atunci Abner, fiul lui Ner, şi slugile
uns pe David rege peste casa lui Iuda, lui Işboşet, fiul lui Saul, au ieşit din
după ce i-au spus lui David că oamenii Mahanaim la Gabaon;
din Iabeşul Galaadului îl îngropaseră 13 iar Ioab, fiul Ţeruiei5 , şi servii lui
pe Saul.3 David au ieşit şi ei din Hebron şi s’au
5 Atunci David a trimis soli la mai- întâlnit unii cu alţii la fântâna din Ga-
marii peste Iabeşul Galaadului, baon, în acelaşi loc; aceştia au şezut
zicându-le: „Binecuvântaţi îi sunteţi dincoace de izvor, iar ceilalţi dincolo.
voi Domnului, că aţi făcut această 14Şi a zis Abner către Ioab: „Să se ri-
milă cu domnul vostru Saul, unsul dice flăcăii şi să se ia la’ntrecere în faţa
Domnului, şi l-aţi îngropat, pe el şi pe noastră!” Iar Ioab a zis: „Să se ridice!”
Ionatan, fiul său.
15 Şi s’au ridicat şi au trecut, numă-
6 Şi acum, facă Domnul cu voi milă
raţi, doisprezece feciori veniaminiţi6 ,
şi adevăr; iar eu, de asemenea, întru
din partea lui Işboşet, fiul lui Saul, şi
această faptă bună am să mă port cu
doisprezece dintre servii lui David.
voi, de vreme ce aţi făcut aceasta.
16Şi fiecare l-a apucat cu mâna de cap
7 Şi acum, întărească-se mâinile voas-
pe cel de lângă el şi [şi-au înfipt] sabia
tre, iar voi să fiţi viteji; căci Saul, dom-
unul altuia în coastă şi au căzut deo-
nul vostru, a murit, iar cei din casa lui
dată; iar locul acela s’a numit Partea-
Iuda m’au uns pe mine rege peste ei”.4
Viclenilor7 ; el se află în Gabaon.
8 Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oş-
tilor lui Saul, l-a luat pe Işboşet, fiul 17Şi tare crâncenă a fost bătălia’n ziua
lui Saul, şi l-a suit din tabără la Maha- aceea; iar Abner şi oamenii lui Israel
naim au fugit de dinaintea servilor lui Da-
vid.
9 şi l-a făcut rege peste ţinutul Galaad
18 Acolo se aflau trei fii ai Ţeruiei:
Ioab,
şi peste Aşer şi peste Izreel şi peste
Efraim şi peste Veniamin şi peste în- Abişai şi Asael; Asael însă era sprinten
tregul Israel. la picior, ca o căprioară de câmp.
10 Işboşet, fiul lui Saul, avea patruzeci 19 Atunci Asael a alergat după Abner;
de ani când a devenit rege peste Israel; şi din urmărirea lui Abner nu s’a abă-
şi a domnit doi ani, dar nu peste cei din tut nici la dreapta, nici la stânga.
casa lui Iuda, care îl urmau pe David. 20Iar Abner s’a uitat înapoi şi a zis:
11 Iar durata domniei lui David în He- „Asael, tu eşti?” Acela a răspuns: „Eu
bron, peste casa lui Iuda, a fost de sunt”.
şapte ani şi şase luni. 21 Şi i-a zis Abner:„Abate-te la dreapta
3 De fapt, David fusese uns rege prin mâna sau la stânga şi prinde pe una din slugi
lui Samuel (1 Rg 16, 13), dar actul se petrecuse şi ia-i pentru tine armele!” Asael însă
în cercul intim al familiei lui Iesei. Ungerea de n’a vrut să se abată din urmărirea lui.
acum (făcută, probabil, de către un preot la ce-
5 Ţeruia
era sora lui David (1 Par 2, 16).
rerea poporului) o confirmă pe prima şi-i conferă
caracterul unui act public. 6 Veniamin
era tribul lui Saul.
4 David încearcă să-i atragă de partea lui pe 7 Viclean (aici): cel ce atacă pe neaşteptate, ig-
devotaţii lui Saul, dar, precum se va vedea, fără norând fair-play-ul unei întreceri. Ebr: Câmpul-
succes. Coastelor.
2 REGI 3 493
22 Dar Abner i-a zis din nou lui Asael: 30 Iar Ioab s’a întors din urmărirea lui
„Stai departe de mine, ca să nu te culc Abner şi a adunat tot poporul: dintre
la pământ; cu ce obraz mă voi uita eu oamenii lui David lipseau nouăspre-
la Ioab? Ce înseamnă asta? Întoarce- zece bărbaţi, precum şi Asael.
te la Ioab, fratele tău!” 31 Oamenii lui David au ucis trei sute
23 Dar el n’a vrut să se abată. Atunci şaptezeci de bărbaţi din fiii lui Venia-
Abner l-a lovit cu coada suliţei în golul min – adică din oamenii lui Abner.
de sub furca pieptului; suliţa l-a stră- 32 Şi l-au luat pe Asael şi l-au îngropat
puns şi i-a ieşit prin spate, iar el a că- în mormântul tatălui său, în Betleem.
zut şi a murit pe loc. Şi a fost că toţi cei Iar Ioab şi oamenii lui au mers toată
ce treceau prin locul unde a căzut şi a noaptea şi li s’a luminat de ziuă în He-
murit Asael, acolo rămâneau. bron.
24 Ioab şi Abişai l-au fugărit pe Abner
pân’la apusul soarelui; şi au ajuns la
dealul Amma, care este în faţa Ghia- 3
hului, pe calea ce duce spre pustia Ga-
baonului. Abner încearcă o înţelegere cu Da-
25 Iar fiii lui Veniamin, care-l urmaseră vid, apoi este ucis de Ioab.
pe Abner, s’au adunat şi s’au alcătuit 1 Îndelungată vreme a fost război între
într’o singură oaste şi au stat pe vârful casa lui Saul şi casa lui David; dar casa
unui deal. lui David înainta şi se întărea, în timp
26 Atunci Abner a strigat către Ioab, zi- ce casa lui Saul scădea şi slăbea.
când: „Oare fără’ncetare va’nfuleca sa- 2 Lui David i s’au născut în Hebron
bia? Oare nu ştii cât de amar poate fi şase fii. Întâiul-născut a fost Amnon,
sfârşitul? Până când oare nu vei vrea din Ahinoam Izreeliteanca;
să-i spui poporului să nu ne mai fugă-
3 al doilea a fost Chileab, din Abigail
rească fraţii?”
Carmelita, fosta soţie a lui Nabal; al
27 Iar Ioab a zis: „Viu este Domnul, că treilea a fost Abesalom, fiul Maacăi,
dacă tu n’ai fi vorbit, încă de dimineaţă fiica lui Talmai, regele Gheşurului;
s’ar fi oprit poporul de la a-şi fugări fi-
4 al patrulea a fost Adonia, fiul Haghi-
ecare pe fratele său”.
tei; al cincilea a fost Şefatia, fiul Abita-
28 Atunci Ioab a sunat din trâmbiţă, iar lei;
poporul întreg s’a potolit şi nu l-a mai
5 iar al şaselea a fost Itream, din Egla,
urmărit pe Israel şi nu s’a mai bătut.
femeia lui David. Aceştia i s’au născut
29 Iar Abner şi oamenii săi au plecat în- lui David în Hebron.
spre seară şi [au mers] toată noaptea 6 Şi a fost că’n vremea războiului dintre
aceea şi, după ce au trecut Iordanul, au casa lui Saul şi casa lui David, stăpâ-
străbătut toată întinderea mărginaşă nitor peste casa lui Saul era Abner.
şi au venit în tabără.8
7 Saul avusese o ţiitoare cu numele Ri-
8 T. M. precizează: „. . . la Mahanaim şi Bi- ţpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea,
tron”. dar Işboşet, fiul lui Saul, a zis către Ab-
2 REGI 3 494
ner: „De ce ai intrat la ţiitoarea tatălui ţia mea, pe care am luat-o în schimbul
meu?”1 a o sută de prepuţuri filistene”.4
8 Atunci Abner s’a mâniat cumplit pe 15 Atunci Işboşet a trimis şi a luat-o de
Işboşet din pricina acestei întrebări. Şi la bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.
i-a zis Abner: „Ce sunt eu?: cap de 16 Iar bărbatul ei, plângând după ea, a
câine? Am făcut azi bunătate cu casa petrecut-o până la Bahurim. Acolo Ab-
lui Saul, tatăl tău, şi cu fraţii şi priete- ner i-a zis: „Du-te îndărăt!” Iar acela
nii săi, şi n’am vrut să mă duc la casa s’a întors.
lui David, iar tu mă socoteşti acum ne- 17 Şi a grăit Abner către bătrânii lui
legiuit pentru o muiere? Israel, zicând: „În alte vremuri, voi îl
9 Aşa să-i facă Dumnezeu lui Abner – căutaţi pe David să vă fie rege.
ba încă şi mai mult: aşa cum Domnul 18 Faceţi-o şi acum; căci Domnul a grăit
i S’a jurat lui David2 , întocmai voi face despre David, zicând: Prin mâna robu-
eu astăzi pentru el: lui Meu David îl voi mântui pe Israel
10 să ia regatul de la casa lui Saul şi din mâna Filistenilor şi din mâna tu-
să ridice tronul lui David peste Israel turor vrăjmaşilor lui”.
şi peste Iuda, de la Dan până la Beer- 19 Abner a vorbit şi în auzul [fiilor] lui
Şeba”. Veniamin5 . Şi s’a dus Abner să vor-
11 Iar Işboşet n’a mai îndrăznit să-i răs- bească şi în auzul lui David în Hebron,
pundă ceva lui Abner, căci se temea de tot ceea ce părea bun în ochii lui Israel
el. şi’n ochii a toată casa lui Veniamin.
12 Abner a trimis de îndată soli la Da- 20 Şi a venit Abner la David, în Hebron,
vid la Hebron, unde se afla el, zicând: şi douăzeci de oameni împreună cu el;
„Fă cu mine un legământ; şi, iată, iar David le-a făcut ospăţ cu vin, lui Ab-
mâna mea este cu tine, ca să întorc la ner şi oamenilor săi.
tine toată casa lui Israel!” 21 Şi a zis Abner către David: „Mă voi
13 Iar David a zis: „Bine, voi face cu ridica şi mă voi duce şi voi aduna între-
tine un legământ, dar îţi cer un lucru; gul Israel la stăpânul meu, regele. Eu
adică: Nu-mi vei vedea faţa dacă nu voi face cu el un legământ, iar tu vei
mi-o vei aduce pe Micol, fiica lui Saul, domni peste tot ce-ţi pofteşte inima”.
atunci când vei veni să mi te înfăţi- Atunci David i-a dat cale deschisă lui
şezi”.3 Abner, iar acela s’a dus cu pace.
14 David a trimis o solie la Işboşet, fiul 22 Iată însă că servii lui David împre-
lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe Micol, so- ună cu Ioab se întorceau dintr’o raită
1 Gestul lui Abner de a dispune de haremul re- şi aduceau cu ei prăzi numeroase; dar
gelui defunct (pe care, de drept, îl moştenea fiul Abner nu se afla cu David în Hebron,
acestuia) era interpretat ca fiind o aspiraţie la de vreme ce David îi dăduse cale des-
tron.
2 Aluzie probabilă la sentinţa lui Dumnezeu chisă, iar acela se dusese cu pace.
de a transfera regatul de la Saul la David (1 Rg 23 Când a sosit Ioab cu toată oastea lui,
15, 28). i s’a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit
3 După fuga lui David, Saul o dăduse pe Micol
4 Vezi istoria în 1 Rg 18, 17-18.
după Paltiel, fiul lui Laiş, din Galim (1 Rg 25,
44). 5 Veniamin era tribul din care se trăgea Saul.
2 REGI 4 495
la David; David l-a lăsat să plece, iar deasupra gropii; şi tot poporul l-a plâns
acela s’a dus în pace”. pe Abner.
24 Atunci Ioab a intrat la rege şi i-a zis: 33L-a plâns regele pe Abner şi a zis:
„Ce-ai făcut?. . . Iată, Abner a venit la Poate muri Abner cu moartea lui Na-
tine; cum de l-ai lăsat să plece, iar el bal?6
s’a dus cu pace? 34Mâinile nu-ţi erau legate, picioarele
25 Oare nu cunoşti tu viclenia lui Ab- nu-ţi erau încătuşate; nimeni nu te-a
ner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele, asemuit cu Nabal, ai căzut în faţa fiilor
să ştie el pe unde ieşi şi pe unde intri nedreptăţii”.
şi să ştie tot ce faci?” 35 Şi’ntregul popor s’a adunat să-l
26 Şi după ce Ioab s’a întors de la David, plângă. Şi’ntregul popor a venit să-
a trimis soli după Abner şi l-a întors de l facă pe David să mănânce pâine la
la fântâna Sira; dar David nu ştia. vremea când încă era ziuă. Iar Da-
27 Şi dacă l-a întors pe Abner la He- vid s’a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă
bron, Ioab l-a făcut să se abată puţin mie Domnul – ba încă şi mai mult
spre latura porţii, chipurile să-i spună – dacă pân’la asfinţitul soarelui voi
două-trei vorbe; şi acolo l-a lovit în go- mânca pâine sau orice altceva”.
lul de sub furca pieptului; şi a mu- 36 Şi’ntregul popor a luat la cunoştinţă;
rit pentru sângele lui Asael, fratele lui şi tot ceea ce regele făcea în faţa popo-
Ioab. rului era plăcut în ochii lor.
28 Mai pe urmă a auzit David şi a zis: 37Şi’n ziua aceea a aflat întregul popor
„Nevinovat în faţa Domnului sunt eu în – şi’ntregul Israel – că nu de la rege a
veac, eu şi regatul meu, de sângele lui pornit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
Abner, fiul lui Ner.
38Şi a zis regele către slujitorii săi:
29 Cadă el asupra capului lui Ioab şi „Oare nu ştiţi că o mare căpetenie a că-
asupra casei tatălui său! Din casa lui zut astăzi în Israel?
Ioab să nu lipsească cel bolnav de scur-
39 şi că eu îi sunt astăzi rudă, ca şi cum
gere sau cel atins de lepră sau cel ce
el ar fi fost rânduit de către rege? Dar
merge’n cârji sau cel ucis de sabie sau
oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt mult
cel ce n’are pâine!”
prea grei pentru mine7 . Celui ce face
30 Aceasta, pentru că Ioab şi fratele său răul, după răutatea lui să-i plătească
Abişai îl omorâseră pe Abner din pri- Domnul!”
cină că acesta îl omorâse pe Asael, fra-
tele lor, în lupta de la Gabaon.
31 Şi a zis David către Ioab şi către 4
tot poporul care era cu el: „Sfâşiaţi-
vă hainele şi încingeţi-vă cu pânză de Işboşet e ucis, David îl răzbună.
sac şi plângeţi în faţa lui Abner!” Şi
regele David mergea în urma patului 6 Nabal, neomenosul soţ al Abigailei, devenită
1 Şi dacă Işboşet, fiul lui Saul, a auzit 9 Şi răspunzându-le David lui Rechab
că Abner, fiul lui Ner, murise în He- şi fratelui său Baana, fiii lui Rimon Be-
bron, mâinile i s’au slăbănogit şi toţi eroteanul, le-a zis: „Viu este Domnul,
oamenii Israelului şi-au pierdut cura- Cel ce mi-a izbăvit viaţa din tot neca-
jul. zul:
2Iar Işboşet, fiul lui Saul, avea doi băr- 10 cel ce mi-a spus mie că Saul a mu-
baţi căpetenii de oaste; numele unuia rit – cu toate că el mi se înfăţişase ca
era Baana, iar numele celuilalt era Re- purtător de veste bună – l-am prins şi
chab, fiii lui Rimon Beeroteanul, dintre l-am omorât în Ţiclag, pe el, căruia se
urmaşii lui Veniamin – căci şi Beerotul cuvenea, chipurile, să-i dau o răsplată
se socotea al fiilor lui Veniamin; pentru veştile lui.
3 Beerotenii fugiseră la Ghitaim şi 11 Iar acum, oameni răi au ucis un om
acolo au rămas, ca străini, până’n ziua drept, în casa lui, în patul lui; acum
de azi. dar voi cere sângele lui din mâinile
4 Iar de la Ionatan, fiul lui Saul, rămă- voastre şi vă voi stârpi de pe pământ”.
sese un fiu beteag de picioare; el avea 12 Aşa că David le-a poruncit slujitori-
cinci ani când a venit din Izreel vestea lor săi, iar aceia i-au omorât şi le-au tă-
despre Saul şi fiul său Ionatan; atunci iat mâinile şi picioarele şi i-au spânzu-
doica lui l-a ridicat şi a fugit, dar în rat deasupra iazului din Hebron. Iar
graba ei de a fugi, el a căzut şi a rămas capul lui Işboşet l-a îngropat în mor-
şchiop. Numele lui era Mefiboşet. mântul lui Abner, fiul lui Ner.
5 Rechab şi Baana, fiii lui Rimon Beero-
teanul, au plecat; şi la amiază, în zădu-
ful zilei, au sosit la Işboşet; iar acesta 5
dormea în pat.
David rege peste tot Israelul. Casa
6 Şi, iată, pe portarul casei, care vân-
şi fiii lui David în Ierusalim. Două
turase grâu, l-a prins somnul şi a ador-
biruinţe asupra Filistenilor.
mit, iar fraţii Rechab şi Baana s’au fu-
rişat în casă. 1 Toate seminţiile lui Israel au venit
atunci la David în Hebron şi i-au zis:
7 Işboşet dormea pe patul său, în odaia
„Iată, noi suntem oasele tale şi carnea
lui; iar aceia l-au lovit şi l-au omorât şi
ta1
i-au tăiat capul. Şi luându-i capul, au
mers toată noaptea pe drumul dinspre 2 Încă din vremea când Saul domnea
asfinţit. peste noi, tu erai călăuza lui Israel.
Atunci a zis Domnul către tine: «Tu
8 Şi au adus capul lui Işboşet la David
îl vei paşte pe poporul Meu Israel şi
în Hebron şi au zis către rege: „Iată
tu vei fi cârmuitorul poporului Meu
capul lui Işboşet, fiul lui Saul, duşma-
Israel»”.
nul tău care-ţi căuta viaţa; Domnul l-
a răzbunat astăzi pe domnul meu, re- 3 Toţi bătrânii lui Israel au venit la
gele, împotriva duşmanilor săi, împo- rege în Hebron. Şi acolo, în Hebron, re-
triva lui Saul, vrăjmaşul său, şi împo- 1 Certificarea că David nu este un intrus, ci îi
buseii (Ios 15, 8, 63; 18, 16, 28). Numele cetăţii tenii s’au ridicat să-l caute pe David.
e menţionat pentru prima oară într’un text egip- Iar David, dacă a auzit, s’a închis în for-
tean din secolul 19 sau 18 î. H. sub forma „Uru- tăreaţă.
şalim”. „Ierusalim” este transcrierea grecească
a pronunţiei aramaice. În grafia originală în- 18Filistenii au venit şi s’au adunat în
seamnă „Cetatea Păcii”. Momentul intrării lui valea Refaimiţilor6 .
David e crucial: Ierusalimul devine nu numai
capitala regatului, ci şi cel mai important oraş 5 Versetele 6 şi 8 s’ar putea referi la o opoziţie
ţiunea apei de a rupe un zăgaz, o stavilă, un doi heruvimi care simbolizau tronul nevăzutului
obstacol care-i stă în cale. Aşadar, David s’a lă- Dumnezeu (Nm 7, 89).
sat prin văile drepte din susul muntelui, trecă- 3 Amplă procesiune, cu tot fastul regesc, în
tori formate în timp prin năvala şuvoaielor. T. care bucuria era exprimată prin jocuri şi cântece;
M.: „David s’a dus la Baal-Peraţim şi acolo i-a acestea din urmă, codificate, se păstrează până
lovit. . . ”; localizare incertă într’un text obscur. azi în Biserica Etiopiei, sub numele generic de
8 T. M. adaugă: „Şi a poruncit să-i ardă în foc”. „dansuri davidice”.
2 REGI 6 499
7 Dar Domnul S’a mâniat pe Uza cu 15 Şi David şi toată casa lui Israel au
mare aprindere; şi din pricina aces- ridicat chivotul Domnului în strigăte şi
tei îndrăzneli l-a lovit Dumnezeu chiar glasuri de trâmbiţă.
acolo; şi acolo a murit, lângă chivotul 16 Şi a fost că atunci când chivotul Dom-
Domnului, înaintea lui Dumnezeu4 . nului a sosit în cetatea lui David, Mi-
8 Şi s’a mâhnit David pentru aceea că col, fiica lui Saul, s’a uitat pe fereastră
Domnul făcuse o astfel de ruptură asu- şi l-a văzut pe regele David dănţuind şi
pra lui Uza; şi locul acela s’a numit cântând înaintea Domnului; şi l-a dis-
Ruptura lui Uza, până’n ziua de azi. preţuit în inima ei5 .
9 Şi’n ziua aceea s’a temut David de 17 Şi au adus chivotul Domnului şi l-
Domnul, zicând: „Cum va intra la mine au aşezat înlăuntru, la locul lui, în
chivotul Domnului?” mijlocul cortului pe care David îl ridi-
case pentru el; atunci David a adus în
10 Şi n’a vrut David să aducă la sine chi-
faţa Domnului arderi-de-tot şi jertfe de
votul legii Domnului, în cetatea lui Da-
pace.
vid, ci l-a adus David în casa lui Obed-
Edom Gateanul. 18 Iar după ce David a săvârşit adu-
cerea arderilor-de-tot şi a jertfelor de
11 Şi a rămas chivotul Domnului vreme
pace, a binecuvântat poporul întru nu-
de trei luni în casa lui Obed-Edom Ga-
mele Domnului Puterilor.
teanul şi a binecuvântat Domnul casa
19 Şi a împărţit la tot poporul – şi chiar
lui Obed-Edom şi tot ce avea el.
oştirii lui Israel – de la Dan până la
12 Şi i s’a spus regelui David, zicând:
Beer-Şeba, fiecăruia, atât bărbaţi cât
„Domnul a binecuvântat casa lui Obed- şi femei, câte o bucată de pâine şi câte
Edom, şi tot ce are el, pentru chivotul o ciozvârtă de carne friptă şi câte o
lui Dumnezeu”. Atunci David a mers şi clătită din tigaie; şi tot poporul a ple-
a ridicat cu veselie chivotul Domnului cat, fiecare la casa lui.
din casa lui Obed-Edom în cetatea lui
20 Şi David s’a întors să-şi binecuvin-
David.
teze propria sa casă. Iar Micol, fiica lui
13 Şi împreună cu el, purtând chivotul Saul, a ieşit în întâmpinarea lui David
Domnului, erau şapte cete; şi viţei şi şi l-a salutat şi a zis: „Câtă cinste as-
miei pentru jertfă. tăzi pentru regele lui Israel, cel ce s’a
14 Şi David cânta cu mare răsunet din descoperit astăzi în ochii slujnicelor şi
instrumente muzicale înaintea Dom- slugilor lui aşa cum li se descoperă ori-
nului; şi era îmbrăcat în vestmânt lu- care din cei ce ţopăie ca nebunii6 !”
minat. 21 Iar David a zis către Micol: „Eu voi
4 Teribilul eveniment era menit să demon- juca în faţa Domnului. Binecuvântat
streze că chivotul legii, simbol al prezenţei lui este Domnul, Cel ce m’a ales, peste
Dumnezeu, este intangibil chiar şi în faţa bu- capul tatălui tău şi peste capul casei
nelor intenţii ale unui laic. Totul pentru a con-
5 Micol era soţia lui David.
solida sentimentul sacralităţii. Cuvântul „rup-
tură” (diakopé) are aici o arie semantică mult 6 Termenul face aluzie la dansurile orgiastice
mai largă: adevărata „ruptură” se produce în fi- ale unor culte păgâne, în timpul cărora, cuprinşi
inţa lui David, anume în credinţa sa că Dumne- de frenezie, bărbaţii ajungeau să se automuti-
zeu nu poate fi nedrept. leze.
2 REGI 7 500
acestuia, să facă din mine cârmuitor 8 Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu
peste poporul Său, peste Israel! Şi voi David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţii-
juca şi voi sălta în faţa Domnului, torul: Te-am luat de la stâna oilor ca
22 şi aşa încă mă voi mai descoperi, şi să fii îndrumător peste poporul Meu,
netrebnic voi fi în ochii tăi, dar împre- peste Israel.
ună cu slujnicele în ochii cărora ziceai 9 Şi am fost cu tine peste tot pe unde
că n’aş fi în cinste”. ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am ni-
23 Iar Micol, fiica lui Saul, nu a avut micit de dinainte-ţi şi te-am făcut re-
nici un copil până’n ziua când a murit. numit după renumele celor mari de pe
pământ.
10 Şi voi rândui un loc pentru poporul
7 Meu Israel şi-i voi răsădi şi vor locui
ei între ei şi nu vor mai fi neliniştiţi,
iar fiul nedreptăţii nu-i va mai umili ca
Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui
atunci, la început,
David.
11 din zilele când am pus judecători
1 Şi a fost că la vremea când regele şe-
peste poporul Meu Israel; şi-ţi voi da
dea în casa lui şi când Domnul îi dă-
odihnă din partea vrăjmaşilor tăi, iar
duse răgaz din toate părţile vrăjmaşi-
Domnul îţi va spune că-ţi vei zidi casă.
lor dimprejurul său,
12 Şi fi-va că după ce zilele tale se vor
2 a zis regele către profetul Natan:
„Iată, eu trăiesc într’o casă de cedru, plini şi tu vei dormi împreună cu părin-
în timp ce chivotul Domnului locuieşte ţii tăi, Eu îl voi ridica pe urmaşul tău
în mijlocul unui cort”. de după tine, din chiar coapsa ta, şi voi
rândui regatul său.
3 Iar Natan a zis către rege: „Du-te şi fă
tot ceea ce ai în inima ta, căci Domnul 13 Acesta-i va zidi casă numelui Meu,
e cu tine”. iar Eu îi voi întări tronul până’n veac.
14 Eu îi voi fi lui Tată, iar el Îmi va fi
4 Şi a fost că’n noaptea aceea s’a fă-
cut cuvântul Domnului către Natan, zi- Mie fiu. Şi de se va întâmpla să gre-
când: şască, atunci îl voi certa cu toiagul băr-
baţilor şi cu loviturile fiilor oamenilor.
5 „Du-te şi spune-i robului Meu David:
– Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei 15 Iar mila Mea nu o voi îndepărta de
zidi Mie casă în care să locuiesc; la el aşa cum am îndepărtat-o de la cei
pe care i-am lepădat de la faţa Mea.
6 că Eu nu într’o casă am locuit, din
ziua în care i-am scos pe fiii lui Israel 16 Casa lui va fi neclintită, regatul său
din Egipt până’n ziua aceasta, ci am va rămâne veşnic înaintea Mea, iar
umblat din popas în popas şi în cort. tronul său în veac va fi întărit”.
17 Potrivit tuturor acestor cuvinte şi po-
7 Oriunde am umblat, în tot Israelul,
am spus Eu oare vreunei seminţii din trivit acestei vedenii, aşa i-a vorbit Na-
Israel, căreia îi poruncisem să-l pască tan lui David.
pe poporul Meu Israel, zicând: – De ce 18 Şi intrând regele David, a stat în
nu Mi-aţi zidit o casă de cedru? faţa Domnului şi a zis: „Cine sunt eu,
2 REGI 8 501
20 Ce oare va mai grăi David către casa robului Tău, ca să dăinuie ea veş-
Tine? De acum Tu-l ştii pe robul Tău, nic înaintea Ta!; că Tu, Doamne al
Doamne al meu, Doamne! meu, Doamne, Tu eşti Cel ce a grăit,
şi din binecuvântarea Ta să se binecu-
21 De dragul robului Tău ai lucrat
vinteze casa robului Tău, ca să dăinuie
şi după inima Ta ai făcut tot binele ea veşnic înaintea Ta!”
acesta, ca să-l arăţi robului Tău,
22 aşa ca eu să Te preamăresc, Doamne
al meu; că nimeni nu este ca Tine, şi’n 8
afară de Tine nu este Dumnezeu în-
tru tot ceea ce noi am auzit cu urechile Biruitor în războaie, David pune
noastre. rânduială în regat.
23 Care alt neam de pe pământ este 1 Şi a fost că după aceasta i-a lovit Da-
ca poporul Tău Israel, pe care Dum- vid pe Filisteni şi i-a înfrânt. Şi a luat
nezeu să-l fi călăuzit ca să-Şi răscum- David tribut1 din mâinile Filistenilor.
pere Sieşi popor spre a-ţi face un nume, 2 Apoi i-a bătut David pe Moabiţi: şi,
ca să-i faci lucruri mari şi luminate, culcându-i la pământ, i-a măsurat cu
aşa ca Tu să izgoneşti neamuri şi jert- funia: două funii spre ucidere şi două
felnice de dinaintea poporului Tău pe funii spre cruţare. Moabiţii i-au deve-
care ţi l-ai răscumpărat din Egipt? nit robi lui David, plătindu-i bir.
24 Şi Tu ţi-ai pregătit poporul lui Israel 3 După aceea l-a bătut David pe Hadad-
să-ţi fie popor până’n veac, iar Tu, Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, la
Doamne, Te-ai făcut lui Dumnezeu. vremea când acesta mergea să-şi în-
25 Şi acum, Doamne al meu, Doamne,
tindă puterea până la râul Eufrat;
adevereşte până’n veac cuvântul pe 4 şi a luat David o mie din carele lui de
care l-ai grăit despre robul Tău şi casa luptă şi şapte mii de călăreţi şi două-
lui! Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul zeci de mii de pedestraşi; şi a sfărâmat
lui Israel, fă precum ai spus! David toate carele de luptă2 , păstrând
1 Textul Ebraic are aici două cuvinte (Meteg-
26 Şi acum, preamărească-se numele
Tău până’n veac şi întărească-se casa Haama) pe care nici un traducător nu le poate
desluşi. Septuaginta foloseşte un derivat al ver-
robului Tău David în faţa Ta! bului aforízo, care ar însemna „tribut”, dar cu
27 Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul un înţeles mai special: tributul pe care învingă-
torul îl pune deoparte, el fiind afierosit (destinat)
lui Israel, Tu eşti Cel ce i-a descope- Domnului.
rit robului Tău acestea, zicând: Îţi voi 2 Ebr: „a tăiat vinele cailor” (aşa cum făcuse
zidi casă!; iată de ce robul Tău a găsit Iosua Navi – 11, 6, 9).
2 REGI 9 502
din ele o sută de care. 13 Astfel şi-a făcut David un nume când
mele Mica. Şi toţi casnicii lui Ţiba erau păstrat în 1 Par 8, 34 şi 9, 40.
1 „Fiii lui Amon” (Amoniţii): popor alcătuit din
1 Pregătirea acestui episod s’a făcut în 4, 4. mai multe triburi transiordaniene.
2 REGI 11 504
6 Atunci au văzut fiii lui Amon că arun- 16 Atunci Hadad-Ezer a trimis şi i-a
caseră ruşine asupra poporului lui Da- adunat pe Sirienii de dincolo de Râu2 ,
vid. Şi au trimis fiii lui Amon să-i toc- iar aceştia au venit la Helam; în frun-
mească cu plată pe Sirienii din Bet- tea lor se afla Sovac, căpetenia oştirii
Rehob şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci lui Hadad-Ezer.
de mii de pedestraşi, şi pe regele Ama- 17 Când i s’a spus lui David despre
leciţilor cu o mie de oameni, iar de la aceasta, el a adunat întregul Israel şi,
Iştov douăsprezece mii de oameni. trecând Iordanul, a venit la Helam. Si-
7 Iar David a auzit şi l-a trimis pe Ioab rienii s’a rânduit în linie de luptă împo-
cu toată oastea lui – toţi unul şi unul. triva lui David şi s’au bătut cu el.
8 Fiii lui Amon au ieşit şi s’au rânduit 18 Sirienii însă au fugit din faţa lui
în linie de bătaie la intrarea porţii; iar Israel, iar David a zdrobit de la Sirieni
cei din Siria, din Ţoba, din Rehob şi din şapte sute de care de luptă şi patru mii
Iştov şi din Maaca erau deoparte, sin- de călăreţi; l-a lovit şi pe Sovac, căpe-
guri în câmp. tenia oastei, care a murit acolo.
9 Văzând atunci Ioab că linia de bătaie 19Atunci toţi regii care erau supuşi lui
era împotriva lui atât din faţă, cât şi Hadad-Ezer, văzând că sunt înfrânţi
din spate, a ales o seamă de tineri din de către Israeliţi, de bunăvoie li s’au
Israel, iar aceştia s’au îndreptat împo- alăturat Israeliţilor şi le-au slujit. Iar
triva Siriei; Siria s’a temut să-i mai ajute pe fiii lui
10 iar pe ceilalţi din popor i-a dat pe Amon.
seama lui Abişai, fratele său; aceştia s-
au îndreptat împotriva fiilor lui Amon.
11 Şi a zis: „Dacă vor fi Sirienii mai tari 11
decât mine, îmi veţi veni voi în ajutor;
iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari de- David şi Urie.
cât voi, atunci eu vă voi veni în ajutor. 1 Şi a fost că la întoarcerea anului1 , la
12 Îmbărbătaţi-vă, şi să fim tari pentru vremea când regii se pornesc în războ-
poporul nostru şi pentru cetăţile Dum- aie2 , regele David l-a trimis pe Ioab –
nezeului nostru, iar Domnul va face şi împreună cu el pe slujitorii lui şi în-
ceea ce e bine în ochii Lui.” tregul Israel – şi i-au nimicit pe fiii lui
13 Ioab şi poporul care era cu el au in- Amon şi au împresurat Raba; iar David
trat în luptă împotriva Sirienilor, iar a rămas în Ierusalim.
aceia au fugit din faţa lor. 2 Şi a fost că spre seară, când Da-
14 Iar fiii lui Amon, văzând că Sirienii vid s’a sculat din aşternutul său şi se
au fugit, au luat-o şi ei la fugă din faţa plimba pe acoperişul casei regale3 , a
lui Abişai şi au intrat în cetate. Iar 2 de dincolo de Eufrat. Numele „Halamac” din
Ioab s’a întors de la fiii lui Amon şi a LXX nu spune nimic.
1 „La întoarcerea anului”: primăvara, când re-
venit în Ierusalim.
începeau campaniile militare (care încetau odată
15 Şi dacă au văzut Sirienii că fuseseră
cu venirea iernii).
înfrânţi în faţa lui Israel, s’au adunat 2 Literal: „. . . la vremea când regii ies”.
văzut de acolo, de pe acoperiş, o femeie 11 Iar Urie a zis către David: „Chivotul
scăldându-se; iar femeia era foarte fru- şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, stă-
moasă la vedere. pânul meu Ioab şi slujitorii stăpânului
3 Atunci David a trimis şi a cercetat meu îşi au tabăra pe pământ gol; cum
să vadă cine este acea femeie. Şi unul să intru eu în casa mea şi să mănânc
i-a spus: „Oare nu este aceasta Bat- şi să beau şi să mă culc cu femeia mea?
şeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Aşa cum sufletul tău e viu, eu nu voi
Heteul?”4 face aşa ceva!”
12 Şi a zis David către Urie: „Mai rămâi
4 Iar David a trimis soli şi a luat-o; şi a
intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Şi după aici, astăzi, iar mâine o să-ţi dau dru-
ce ea s’a curăţit de necurăţia ei, s’a în- mul”. Şi a rămas Urie în Ierusalim, în
tors la casa sa.5 ziua aceea şi în cea următoare.
13 Apoi David l-a poftit la el, iar acela
5 Femeia a zămislit; şi a trimis şi i-a
dat de ştire lui David, zicând: „Iată, eu a mâncat şi a băut în faţa lui; şi l-a
sunt însărcinată”. îmbătat, dar, când a venit seara, acela
s’a dus să doarmă în aşternutul lui, cu
6 Atunci David a trimis la Ioab, zicând:
slujitorii stăpânului său, şi nu s’a dus
„Trimite-mi-l pe Urie Heteul!” Iar Ioab acasă la el.
l-a trimis pe Urie la David.
14 Şi dacă s’a făcut dimineaţă, David
7 Urie a sosit şi s’a dus la el, iar David a făcut o scrisoare către Ioab şi i-a
l-a întrebat despre ce face Ioab, ce face trimis-o prin mâna lui Urie.
poporul, cum merge războiul.
15 Iar în scrisoare se spunea: „Pune-l
8 Şi a zis David către Urie: „Du-te la pe Urie în fruntea primei linii de bă-
casa ta şi spală-ţi picioarele!” Iar Urie taie, apoi retrageţi-vă de dinapoia lui,
a ieşit din casa regelui, în timp ce pe în aşa fel încât el să fie rănit şi să
urma lui venea un mertic de la masa moară”.
regală. 16 Şi a fost că atunci când Ioab pu-
9 Urie a dormit la uşa casei regelui, la- sese cetatea sub pândă, l-a pus pe Urie
olaltă cu toţi slujitorii stăpânului său, într’un loc unde ştia el că sunt ostaşi
şi nu s’a dus la casa lui. mai viteji.
10 Şi i s’a spus lui David că Urie nu se 17 Atunci ostaşii cetăţii au ieşit şi s’au
dusese la casa lui. Atunci David a zis bătut cu Ioab; şi au căzut câţiva din po-
către Urie: „Oare nu vii de pe drum? por, dintre oamenii lui David, şi a mu-
de ce nu te-ai dus la casa ta?”6 rit şi Urie Heteul.
4 Interogaţia sugerează că femeia măritată 18 Apoi Ioab a trimis şi l-a înştiinţat pe
este un tabu moral. Aşadar, David va păcătui David despre toate trebile războiului,
cu luciditate, în cunoştinţă de cauză, ceea ce-l va aşa cum trebuiau ele spuse regelui.
face ca, mai târziu, să recunoască în Psalmul 50:
„. . . şi răul în faţa Ta l-am făcut”. 19 Şi i-a poruncit solului, zicând: „După
5 Femeia se afla în perioada lunară favorabilă ce vei sfârşi cu toate trebile războiului
conceperii. şi i le vei spune regelui,
6 Intenţia ascunsă a lui David era aceea de a-i
transfera lui Urie paternitatea asupra copilului 20 dacă el se va aprinde de mânie şi-
ce se va naşte. ţi va zice: – De ce aţi mers atât de
2 REGI 12 506
aproape de cetate ca s’o loviţi? oare nu fiu. Dar fapta lui David s’a arătat rea
ştiaţi că aceia vor săgeta de pe zid? în ochii Domnului.
21 Cine l-a lovit pe Abimelec, fiul lui Ie-
rubaal? oare nu o femeie a aruncat de
pe zid asupră-i o piatră de râşniţă, şi el 12
a murit la Teveţ? de ce s’a apropiat el
de zid?. . . 7 Atunci să zici: – A murit şi Natan îl mustră pe David. Naşte-
slujitorul tău Urie Heteul”. rea lui Solomon.
22 Solul lui Ioab a mers la rege în Ie- 1 Domnul l-a trimis atunci la David pe
rusalim şi a venit şi i-a spus lui David profetul Natan. Acesta a intrat la el şi
tot ceea ce îi spusese Ioab, despre toate i-a zis: „Într’o cetate erau doi oameni:
trebile războiului. Iar David s’a mâ- unul bogat şi altul sărac.
niat foarte tare pe Ioab. Şi a zis Da- 2 Cel bogat avea foarte multe turme şi
vid către sol: „De ce v’aţi apropiat de cirezi,
cetate să vă luptaţi? Oare nu ştiaţi că 3 iar cel sărac n’avea nimic, în afară de
veţi fi răniţi de pe zid? Cine l-a lovit pe o mieluşea mică, pe care o cumpărase
Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o şi pe care a ţinut-o şi a hrănit-o; şi ea
femeie a aruncat de pe zid asupră-i o a crescut laolaltă cu el şi copiii lui: din
piatră de râşniţă, şi el a murit la Te- pâinea lui mânca şi din paharul lui bea
veţ? De ce v’aţi apropiat de zid?” şi la sânul lui dormea şi-i era ca o fiică.
23 Şi a zis solul către David: „Oamenii
4 La omul bogat a poposit un călător,
aceia au fost mai tari decât noi şi au dar el nu s’a îndurat să ia din turmele
ieşit la câmp împotriva noastră, iar noi lui şi din cirezile lui ca să gătească pen-
i-am gonit până la poarta cetăţii. tru călătorul care venise la el, ci a luat
24 Acolo arcaşii au tras de pe zid asupra mieluşeaua omului sărac şi a gătit-o
slujitorilor tăi şi au murit câţiva dintre pentru oaspetele său”.
slujitorii regelui şi a murit şi slujitorul 5 Atunci David s’a mâniat cu mare
tău Urie Heteul”. aprindere împotriva acelui om; şi a zis
25 Şi a zis David către sol: „Aşa să-i David către Natan: „Viu este Domnul:
spui lui Ioab: – Faptul acesta să nu te vinovat de moarte este omul care a fă-
tulbure, căci sabia ucide o dată într’un cut aceasta;
fel şi altă dată în alt fel. Înteţeşte lupta 6 de şapte ori va plăti mieluşeaua, de
împotriva cetăţii şi nimiceşte-o! Aşa vreme ce a făcut o faptă ca aceasta şi
să-l încurajezi!” n’a avut milă!”
26 Şi dacă femeia lui Urie a auzit că
7 Atunci Natan a zis către David: „Tu
Urie, bărbatul ei, a murit, a plâns după eşti omul care a făcut aceasta! Aşa gră-
bărbatul ei. ieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:
27 Şi când s’a isprăvit vremea jelitului, Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste
David a trimis şi a adus-o în casa lui; Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scăpat
iar ea i-a devenit soţie şi i-a născut un din mâna lui Saul
7 Moartea lui Abimelec: relatată în Jd 9, 50- 8 şi ţi-am dat casa domnului tău şi pe
54. femeile domnului tău la sânul tău şi ţi-
2 REGI 12 507
am dat casa lui Israel şi pe a lui Iuda; cu post aspru şi a rămas toată noaptea
iar dacă aceasta e puţin, îţi voi da mai culcat pe pământ.
mult. 17 Iar bătrânii casei sale s’au ridicat
9 De ce ai nesocotit tu cuvântul Dom- şi au venit la el ca să-l scoale de pe
nului, ca să faci ceea ce e rău în ochii pământ, dar el n’a vrut, şi nici n’a mân-
Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; cat pâine cu ei.
i-ai luat soţia ca să-ţi fie ţie femeie, iar 18 Şi a fost că în ziua a şaptea a mu-
pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. rit pruncul; dar servii lui David s’au
10 Şi acum: Sabia nu se va îndepărta temut să-i spună lui David că pruncul
niciodată din casa ta, de vreme ce tu murise; căci ziceau: „Noi i-am vorbit la
M’ai nesocotit pe Mine şi ai luat-o pe vremea când pruncul era încă viu, dar
soţia lui Urie Heteul ca să-ţi fie ţie fe- el nu ne-a ascultat; cum îi vom spune
meie. oare acum că pruncul e mort? – căci
11 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi ri-
asta îi va face şi mai rău. . . ”.
dica împotrivă-ţi rău chiar din casa ta 19 David i-a văzut atunci pe servii săi
şi pe femeile tale le voi lua de dinain- şoptind şi a înţeles că pruncul murise.
tea ochilor tăi şi le voi da aproapelui Şi a zis David către servii săi: „A murit
tău, iar el se va culca cu femeile tale la pruncul?” Iar ei au zis: „A murit”.
lumina zilei; 20 Atunci David s’a ridicat de pe
12 căci tu ai făcut această faptă pe as- pământ şi s’a spălat şi s’a uns şi şi-a
cuns, dar Eu voi face lucrul acesta în schimbat hainele şi a intrat în casa lui
văzul întregului Israel şi în faţa aces- Dumnezeu şi I s’a închinat. Apoi a in-
tui soare”. trat în casa lui şi a cerut pâine să mă-
13 Atunci David a zis către Natan: „Am
nânce; ei i-au pus pâine dinainte, iar el
păcătuit împotriva Domnului”. Iar Na- a mâncat.
tan a zis către David: „Şi Domnul ţi-a 21 Iar servii săi i-au zis: „Ce înseamnă
îndepărtat păcatul: nu vei muri.1 oare aceasta, ce-ai făcut tu în legătură
14 Dar pentru că tu, prin fapta aceasta,
cu pruncul?: în timp ce el încă trăia,
le-ai dat vrăjmaşilor Domnului un tu posteai şi privegheai, dar după ce
mare prilej de întărâtare, şi fiul tău a murit te-ai ridicat şi ai mâncat şi ai
care ţi s’a născut va muri negreşit”. băut”.
15 Natan s’a întors la casa sa. Iar Dom- 22 Iar David a zis: „Câtă vreme pruncul
nul a lovit pruncul pe care femeia lui încă trăia, am postit şi am plâns, căci
Urie Heteul i-l născuse lui David, iar ziceam: Cine ştie dacă Domnul va avea
acela s’a îmbolnăvit. milă de mine şi pruncul va trăi?
23 Dar acum, dacă a murit, la ce bun
16 Şi David a căutat spre Domnul în
să mai postesc? voi putea eu să-l mai
grija pentru prunc. Şi a postit David
aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar
1 Sfinţii Părinţi îl propun ca model nu pe Da- el nu se va mai întoarce la mine”.
vid care a comis un dublu păcat (adulter şi omu-
24Iar David a alinat-o pe Batşeba, fe-
cidere), ci pe regele care şi-a recunoscut păcatul
şi s’a căit. Acest act de căinţă îi va inspira cele- meia sa, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu
brul Psalm 50. ea, iar ea i-a născut un fiu, căruia i-a
2 REGI 13 508
pus numele Solomon. Pe acesta Dom- făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amon.
nul l-a iubit2 . Apoi David şi întregul Israel s’au întors
25 Şi l-a trimis pe profetul Natan şi, la Ierusalim.
de dragul Domnului, acesta i-a pus nu-
mele Iedida3 .
26 Iar Ioab se lupta împotriva Rabei,
13
a fiilor lui Amon, şi a luat cetatea
Amnon şi Tamara. Abesalom pune
domnească.
la cale uciderea lui Amnon.
27 Apoi a trimis Ioab un vestitor la Da-
1 Iar după aceasta s’a întâmplat că
vid şi i-a zis: „Am luat Cetatea-apelor4 . Abesalom, fiul lui David, avea o soră
28 Şi acum, adună rămăşiţele poporu- foarte frumoasă, al cărei nume era Ta-
lui şi tăbărăşte asupra cetăţii şi ia-o tu mara; iar Amnon, fiul lui David, o iu-
înainte, ca nu cumva s’o iau eu înainte bea1 .
şi să poarte numele meu”. 2 Şi într’atât s’a chinuit Amnon din pri-
29 Iar David a adunat întregul popor şi cina surorii sale Tamara, încât s’a îm-
a mers la Raba şi s’a luptat împotriva bolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui
ei şi a luat-o. Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
30 Şi a luat coroana de pe capul rege- 3 Amnon avea un prieten al cărui nume
lui ei, care cântărea un talant de aur, era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui
având şi pietre scumpe5 , iar aceasta a David. Ionadab însă era un om foarte
fost pusă pe capul lui David. A luat din viclean.
cetate şi belşug de prăzi. 4 Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al
31 Iar pe poporenii din ea i-a scos afară regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia
şi i-a pus să taie cu ferăstrăul şi cu spune-mi!” Iar Amnon i-a zis: „O iu-
grapa de fier şi cu securea şi să lucreze besc pe Tamara, sora fratelui meu Abe-
la cuptorul de ars cărămidă6 ; şi aşa a salom”.
5 Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe
2 Primul copil era fructul unui adulter, deci un
patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va
bastard. Cestălalt, Solomon, era fiul legitim năs-
cut dintr’o soţie legitimă. veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină
3 „Iedida” înseamnă „Iubit-de-Dumnezeu”. Tamara, sora mea, şi să mă hrănească
„Solomon” înseamnă „Omul-Păcii”, un nume cu bucăţele; să gătească bucate înain-
care se referă mai mult la demnitatea regală tea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să
decât la odrasla propriu-zisă.
4 „Cetatea-apelor” era, probabil, un supra- mănânc din mâinile ei”.
nume al Rabei, cetate asupra căreia istorisirea 6 Iar Amnon, culcându-se s’a făcut bol-
revine acum, după ce a părăsit-o la 11, 1. Expre- nav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el
sia „am luat-o” înseamnă, aici, „am împresurat-
o”, e în mâna mea. de care şi Evreii avuseseră parte în Egipt. Vezi
5 Un talant (ca măsură de greutate): 34, 5 ki- şi nota de la 1 Par 20, 3, cu motivaţia filologică.
lograme. 1 Abesalom şi Tamara erau copiii lui David
6 Traducerea literală a acestui verset îi face născuţi din Maaca, fiica lui Talmai, regele Ghe-
pe mulţi să creadă că David obişnuia să-şi tor- şurului (3, 3); Amnon era născut din Ahinoam
tureze prizonierii sau să-i ardă. Dar analize filo- Izreeliteanca (de altfel, întâiul-născut al lui Da-
logice atente au demonstrat că era vorba de anu- vid). Aşadar, Tamara era sora vitregă a lui Am-
mite munci forţate (sau cu o destinaţie anume), non.
2 REGI 13 509
i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora bise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi
mea, şi să facă’n văzul meu două turte pleacă!”3
şi să le mănânc din mâna ei”. 16 Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate;
7 Atunci David a trimis acasă la Ta- căci răul cel din urmă, acela de a mă
mara, zicând: „Mergi în casa fratelui alunga, e mai mare decât răul cel din-
tău Amnon şi fă-i de mâncare!” tâi pe care l-ai făcut cu mine”. Dar Am-
8 Şi a mers Tamara în casa lui Amnon,
non n’a vrut să asculte de vorba ei,
fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat 17 ci l-a chemat pe servul care era mai
făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o
făcut turte şi le-a copt. afară şi încuie uşa după ea!”
9 Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, 18 Ea însă era îmbrăcată în haină pes-
dar el n’a vrut să mănânce. Şi a zis triţă, căci aşa era îmbrăcămintea pur-
Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la tată de fiicele regelui care erau fe-
mine!” Şi i-au scos afară de la el până cioare. Iar servul a scos-o afară şi a
la cel din urmă om. încuiat uşa după ea.
10Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi 19 Iar Tamara a luat cenuşă şi şi-a
mâncarea în cămară şi voi mânca din presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina
mâna ta”. Iar Tamara a luat turtele pe pestriţă cu care era îmbrăcată şi,
care le făcuse şi i le-a adus fratelui său punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa
Amnon în odaia cu aşternut. şi striga.
11 Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a 20 Atunci Abesalom, fratele ei, a zis că-
prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu tre ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău,
mine, sora mea!” a umblat cu tine?. . . Acum însă taci,
12 Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu,
sora mea, căci el este fratele tău; nu-
nu mă umili, că aşa ceva nu se face în ţi frânge inima pentru fapta aceasta”.
Israel; nu face această nebunie! Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui
Abesalom, fratele ei.
13 Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara?
Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără 21 Dar regele David a auzit de toate
de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu rege- acestea şi s’a aprins de mânie, dar n’a
lui, căci el nu se va împotrivi să mă dea vrut să strice inima lui Amnon, fiul
după tine”.2 său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-
său-născut.
14 Amnon însă n’a vrut să asculte de
cuvântul ei, ci s’a năpustit asupră-i şi 22 Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui
a umilit-o şi s’a culcat cu ea. Amnon, nici de bine, nici de rău, asu-
pra faptului că o umilise pe Tamara,
15 După aceea a urât-o Amnon cu ură
sora lui.
foarte mare, că mai mare era ura cu
care o ura decât iubirea cu care o iu- 3 Studiile de psihologie abisală, precum şi li-
23 Şi a fost că după doi ani de zile, pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau
la vremea când tundeau oile lui Abe- împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele.
salom în Baal-Haţor, care se află în
Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii 32 Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele
regelui.4 lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu
gândească domnul meu, regele, că i-a
24 Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis:
ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă
„Iată, la robul tău este tunsul oilor; să dintre ei doar Amnon a murit; căci
meargă deci regele şi servii săi la robul Abesalom îşi pusese aceasta în gând
tău”. încă din ziua’n care Amnon a umilit-o
25 Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, pe Tamara, sora lui.
fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te
vom împovăra”. Iar Abesalom l-a rugat 33Acum, aşadar, domnul meu, regele,
cu mare stăruinţă, însă el n’a vrut să se să nu pună la inimă gândul că toţi fiii
ducă, ci doar l-a binecuvântat. regelui ar fi murit, de vreme ce doar
26 Atunci Abesalom a zis către el:
Amnon, el singur, e mort”.
„Dacă nu, atunci să meargă cu noi Am- 34 Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul
non, fratele meu”. „De ce să meargă el de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi,
cu tine?” i-a zis regele. iată, popor mult venea pe calea de pe
27 Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a coasta muntelui, în coborâş. Iar straja
învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui. a venit şi i-a dat de veste regelui, zi-
Iar Abesalom a făcut un ospăţ ca ospă- când: „Am văzut oameni pe calea Ba-
ţul unui rege. hurim, pe coasta muntelui”.
28 Abesalom însă le-a poruncit slugilor
35 Atunci Ionadab a zis către rege:
sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea
„Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a
când inima lui Amnon se va veseli de
spus robul tău, aşa s’a petrecut.”
vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l
pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; 36 Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele
oare nu eu vă poruncesc? îmbărbătaţi- acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au
vă şi fiţi viteji!” ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele
29 Iar slugile lui Abesalom i-au făcut şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere
lui Amnon aşa cum le poruncise Abe- mare.
salom. Atunci toţi fiii regelui s’au scu-
37 Iar Abesalom a fugit şi s’a dus la
lat de la masă şi, aruncându-se fiecare
Talmai, fiul lui Amihud, regele Ghe-
pe catârul său, au fugit.
şurului. Iar regele David l-a plâns
30 Şi a fost că la vremea când ei erau fără’ncetare pe fiul său.
încă pe drum, a venit veste la David
cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii 38Aşa a fugit Abesalom şi s’a dus la
regelui şi că nici unul n’a scăpat. Gheşur, unde a rămas vreme de trei
31 Atunci regele s’a ridicat şi şi-
ani.
a sfâşiat hainele şi s’a aşternut pe 39 Iar regele David a încetat să mai um-
4 Tunsul oilor, ca orice recoltă, era prilej de ble după Abesalom, căci se alinase de
serbare şi ospăţ. moartea lui Amnon.
2 REGI 14 511
14 vină!”1
10Regele i-a zis: „Cine este cel ce vor-
Întoarcerea lui Abesalom. beşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi ni-
1 Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că meni nu se va mai atinge de el2 !”
inima regelui s’a întors spre Abesalom, 11 Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar
2 a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de
aminte regele de Domnul, Dumnezeul
acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, său, atunci când rudele de sânge se
îmbracă-te cu haine de jale şi nu te vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe
unge cu untdelemn şi fii ca o femeie fiul meu pradă pierzaniei”. Şi a zis re-
care jeleşte de multe zile pentru un gele: „Viu este Domnul de va cădea pe
mort; pământ un fir din părul fiului tău!”
12 Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască
3şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:. . . ”.
roaba ta o vorbă către domnul meu, re-
Şi Ioab i-a spus ce avea să zică.
gele!” El a zis: „Grăieşte!”
4 Aşa că femeia din Tecoa a venit la
13 Atunci a zis femeia: „De ce ai cuge-
rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s’a
tat tu aceasta împotriva poporului lui
închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, aju-
Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din
tor!”
gura regelui, e ca o greşală făcută de
5 Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?” Iar el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce
ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi- regele pe cel izgonit.
a murit bărbatul.
14 Căci noi cu moarte vom muri, şi vom
6 Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se
s’au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i mai adună la un loc; Dumnezeu însă
despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nici
pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât. va socoti să-l alunge de la El pe cel izgo-
7 Şi, iată, toate rudele s’au ridicat îm- nit.
potriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l 15 Şi acum, am venit să grăiesc cuvân-
pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom tul acesta către rege, domnul meu, căci
ucide pentru viaţa fratelui său pe care poporul mă va vedea, iar roaba ta va
l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe zice: Să-i vorbească cineva domnului
moştenitorul lui!. . . Şi astfel vor ei meu, regele, că doar va plini regele ru-
să stingă şi tăciunele care mi-a mai gămintea roabei sale
rămas, aşa încât bărbatului meu să 16 pe care regele o va asculta, s’o mân-
nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa tuiască pe roaba sa din mâna omului
pământului”. care caută să mă nimicească, pe mine
8 Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dum-
sănătoasă la casa ta, iar eu voi da po- nezeu”.
runci pentru tine”. 17 Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvân-
9 Iar femeia din Tecoa a zis către rege:
1 Bine instruită, femeia nu se mulţumeşte cu
„O, rege, domnul meu, asupra mea să o rezoluţie formală, de rutină, ci-l atrage pe rege
fie vina, şi asupra casei tatălui meu, într’o angajare concretă, responsabilă.
iar regele şi tronul său să fie fără 2 Adică de fiul ei.
2 REGI 14 512
că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată tre tatăl său: „Mă duc la Hebron ca să
că faţa regelui n’am văzut-o. Dacă se plinesc o făgăduinţă pe care i-am făcut-
află’n mine nedreptate, ucide-mă!” o Domnului1 .
33 Ioab a intrat atunci la rege şi i-a 8 Fiindcă eu, robul tău, la vremea când
spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. trăiam la Gheşur, în Siria, am făcut
Şi a intrat la rege şi i s’a închinat şi a această făgăduinţă: Dacă într’adevăr
căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Domnul mă va întoarce în Ierusalim,
Iar regele l-a sărutat pe Abesalom. atunci Îl voi sluji pe Domnul.”
9 Iar regele i-a zis: „Mergi în pace!” Iar
el s’a ridicat şi s’a dus la Hebron.
15 10 Atunci Abesalom şi-a trimis oa-
meni de încredere2 la toate triburile lui
Răscoala lui Abesalom. Fuga lui Israel, zicând: „Când veţi auzi sunet de
David. David şi Huşai. corn, atunci să ziceţi: Abesalom a deve-
1 Şi a fost că, după aceasta, Abesalom nit rege în Hebron”.
şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci 11 Cu Abesalom se aflau două sute de
de oameni care-i mergeau înainte. bărbaţi din Ierusalim, anume aleşi;
2 Abesalom se scula dis-de-dimineaţă dar ei, în simplitatea lor, mergeau şi nu
şi stătea pe marginea drumului de la ştiau nimic.
poartă. Şi când venea cineva la rege să 12 Şi’n timp ce aducea jertfele, Abesa-
se judece pentru vreo pricină, Abesa- lom a trimis şi l-a chemat pe Ahitofel
lom striga spre el, zicându-i: „Din care Ghilonitul, sfetnicul lui David, din ce-
cetate eşti tu?” Iar omul îi răspundea: tatea lui, adică din Ghilo; şi s-a făcut
„Robul tău este din cutare trib al lui o puternică punere la cale: de partea
Israel”. lui Abesalom curgea popor din ce în ce
3 Iar Abesalom îi zicea: „Iată, pricina mai numeros.
ta este bună şi dreaptă, dar la rege tu 13 Atunci a venit un vestitor la David,
nu ai pe nimeni care să te asculte”. zicând: „Inima oamenilor lui Israel s’a
4 Şi mai zicea Abesalom: „O, dacă m’ar pornit spre Abesalom”.
pune cineva pe mine judecător în ţara 14 Iar David le-a zis tuturor slujitorilor
asta, atunci orice om care ar avea o ne- ce se aflau cu el în Ierusalim: „Sculaţi-
înţelegere sau o pricină ar veni la mine, vă, şi să fugim, căci nu vom scăpa de
iar eu i-aş face dreptate”. Abesalom! Grăbiţi-vă să plecăm, ca să
5 Şi dacă se apropia cineva să i se plece nu se grăbească el şi să ne prindă şi
înainte, el îşi întindea mâna şi-l îmbră- să ne facă rău şi să lovească cetatea cu
ţişa şi-l săruta. ascuţişul săbiei!”
6 Aşa făcea Abesalom cu fiecare israe- 15 Iar slujitorii regelui au zis către rege:
lit care venea la rege pentru judecată „În tot ceea ce alege stăpânul nostru,
şi aşa a intrat Abesalom la inima Isra- iată, noi suntem servii tăi!”
eliţilor. 1 Hebron era oraşul natal al lui Abesalom (3,
7 Şi a fost că după patruzeci de ani de 2-3).
domnie a lui David, a zis Abesalom că- 2 Literal: „spioni”.
2 REGI 15 514
16 Atunci regele şi toată casa lui au ie- drilor; şi întregul popor, laolaltă cu re-
şit, mergând pe jos. Dar regele a lăsat gele, mergea pe calea ce duce în pustie.
zece din ţiitoarele lui să ţină casa. 24 Şi, iată, era acolo şi Ţadoc, şi toţi le-
17 Şi au plecat regele şi toţi slujitorii viţii împreună cu el, care duceau din
săi, mergând pe jos, şi s’au oprit de- Betar chivotul legământului Domnu-
parte de casă. lui; şi au oprit acolo chivotul legămân-
18 Şi toţi slujitorii săi i s’au alăturat; tului lui Dumnezeu, iar Abiatar a stat
şi toţi Cheretienii şi toţi Peletienii şi în picioare până ce întregul popor a ie-
toţi Gateenii, ca la şase sute de oameni, şit din cetate.
care veniseră pe jos din Gat, mergeau 25 Iar regele a zis către Ţadoc: „În-
înaintea regelui. toarce chivotul lui Dumnezeu în cetate;
19 Iar regele a zis către Itai din Gat :
3 dacă eu voi afla bunăvoinţă în ochii
„De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te Domnului, Domnul mă va întoarce şi
şi rămâi cu regele4 , căci tu eşti străin, mi-l va arăta, pe el şi frumuseţea lui;
ca unul ce ai plecat din locul tău şi te-ai 26 dar dacă-mi va zice: – Nu te vreau!,
aşezat aici. iată, eu sunt aici, iar El va face cu mine
20 De vreme ce doar ieri ai venit, te voi aşa cum va crede de cuviinţă”.
face eu astăzi să mergi cu noi?5 Eu 27 Şi a mai zis regele către preotul Ţa-
merg unde merg, dar tu întoarce-te, şi doc: „Iată, întoarceţi-vă cu pace în ce-
cu tine întoarce-i şi pe fraţii tăi, iar tate: tu şi Ahimaaţ, fiul tău, şi Iona-
Domnul va face cu tine milă şi adevăr”. tan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voş-
21 Iar Itai i-a răspuns regelui, zicând: tri.
„Viu este Domnul, şi viu e stăpânul 28 Iată, eu voi rămâne în laturile pus-
meu, regele: Oriunde va fi stăpânul tiei până ce din partea voastră vor veni
meu, regele, fie în moarte, fie în viaţă, soli să-mi vestească”.
acolo va fi şi robul tău!” 29 Aşa că Ţadoc şi Abiatar au dus chi-
22 Atunci regele a zis către Itai: „Vino şi votul Domnului înapoi în Ierusalim,
mergi cu mine!” Aşa că Itai Gateeanul unde a şi rămas.
a mers cu regele, precum şi toţi slujito- 30 Iar David se urca pe suişul Muntelui
rii şi toată mulţimea care era cu el. Măslinilor; se urca plângând şi cu ca-
23 Şi toată ţara plângea cu glas mare. pul acoperit; şi mergea desculţ; şi tot
Şi tot poporul se îndrepta spre pârâul poporul care se afla cu el, fiecare cu
Cedrilor6 . Şi a trecut regele pârâul Ce- capul acoperit, mergea urcându-se şi
3 Probabil,
căpetenia cetei venite din Gat (ver-
plângând.
setul precedent). 31 Şi i s’a spus lui David: „Ahitofel este
4 Cu noul rege, cu Abesalom. Aparent, David
printre cei ce şi-au dat mâna cu Abesa-
a cedat prea uşor, dar el are o bogată experienţă
a ajutorului lui Dumnezeu.
lom”. Iar David a zis: „Doamne, Dum-
5 Redundant, originalul impune o simplificare nezeul meu, risipeşte sfatul lui Ahito-
sintactică. fel!”
6 Pârâul Cedrilor (sau al Chedronului) se afla
32 Şi dacă David a ajuns în vârf, acolo I
între cetatea Ierusalimului şi Muntele Măslini-
lor. Dincolo de el era grădina Ghetsimani, din s’a închinat lui Dumnezeu. Şi, iată, în
care Iisus va fi arestat (In 18, 1 şi urm.). faţa lui a ieşit Huşai Archianul, prie-
2 REGI 16 515
tenul său cel mai bun, avându-şi haina vinul este pentru cei ce slăbesc în pus-
sfâşiată şi cenuşă pe cap. tie, să bea”.
33 Şi i-a zis David: „Dacă vei merge cu 3 Atunci regele i-a zis: „Şi unde este
mine, îmi vei fi povară; fiul stăpânului tău?” Iar Ţiba a zis că-
34 dar de te vei întoarce în cetate şi-i vei
tre rege: „Iată, el a rămas în Ierusa-
zice lui Abesalom: – Fraţii tăi au tre- lim; căci a zis: Casa lui Israel îmi va
cut; după mine a trecut regele; şi acum, întoarce astăzi regatul tatălui meu”.
o, rege, eu sunt robul tău: îngăduie-mi 4 A zis regele către Ţiba: „Iată, toate
să trăiesc! Atunci – şi până mai acum bunurile lui Mefiboşet sunt ale tale”.
– am fost servul tatălui tău; acum însă Iar Ţiba, închinându-i-se, i-a zis: „O,
sunt robul tău!. . . Atunci vei risipi rege, stăpân al meu, să aflu milă în
uneltirea lui Ahitofel. ochii tăi!”
35 Şi, iată, acolo sunt cu tine preoţii Ţa- 5 Iar când regele David a ajuns la Ba-
doc şi Abiatar; şi va fi că fiece cuvânt hurim1 , iată că de acolo ieşea un om
pe care-l vei auzi în casa regelui îl vei din familia casei lui Saul, al cărui
spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar. nume era Şimei, fiul lui Ghera; ieşea
36 Şi, iată, acolo sunt cu ei şi cei doi fii ai
şi blestema
lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, 6 şi arunca cu pietre în David şi în toţi
fiul lui Abiatar; prin ei îmi veţi trimite slujitorii regelui David; dar poporul în-
fiece cuvânt pe care-l vei auzi”. treg şi toţi voinicii se aflau de-a dreapta
37 Atunci Huşai, prietenul lui David, a
şi de-a stânga regelui.
intrat în cetate; tot atunci intra şi Abe- 7 Şi aşa grăia Şimei când îl blestema:
salom în Ierusalim. „Pleacă, pleacă, tu, om al vărsărilor de
sânge şi om nelegiuit!
Domnul a întors împotrivă-ţi tot sân-
8
mele sunt pentru hrana oamenilor, iar şi Ierihon, la nord-est de Muntele Măslinilor.
2 REGI 17 516
11 Şi a zis David către Abişai şi că- Israel va auzi că tu l-ai ruşinat pe tatăl
tre toţi slujitorii săi: „Iată, fiul meu, tău, iar mâinile tuturor celor ce sunt cu
cel care a ieşit din coapsele mele, tine vor prinde putere”.2
umblă după viaţa mea; cu atât mai 22 Atunci Abesalom a întins un cort pe
mult, acum, acest fiu al lui Veniamin. acoperiş3 ; şi a intrat Abesalom la ţii-
Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a toarele tatălui său în văzul întregului
zis; Israel.
12 dacă Domnul îmi va vedea umilirea, 23 Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care el le
îmi va răsplăti cu bine pentru bleste- dădea atunci, în primele zile, erau ca şi
mul lui de astăzi”. cum cineva ar fi întrebat cuvântul lui
13 David şi toţi oamenii lui mergeau Dumnezeu; aşa erau sfaturile lui Ahi-
pe cale, iar Şimei îi mergea alături pe tofel, şi către David, şi către Abesalom.
coasta muntelui; mergea şi blestema şi
arunca cu pietre în el şi-l împroşca cu
ţărână. 17
14 Iar regele şi tot poporul ce se afla cu
el au ajuns aproape de Iordan şi s’au Huşai dejoacă planurile lui Ahito-
odihnit acolo. fel. Război între David şi Abesa-
15 Pe de altă parte, Abesalom şi toţi oa- lom.
menii lui Israel au ajuns în Ierusalim; 1 Şi a zis Ahitofel către Abesalom: „Îmi
cu el se afla şi Ahitofel. voi alege douăsprezece mii de oameni
16 Şi a fost că atunci când Huşai Ar- şi mă voi ridica, şi chiar în noaptea
chianul, prietenul cel mai bun al lui aceasta mă voi arunca în urmărirea lui
David, a venit la Abesalom, a zis Hu- David;
şai către Abesalom: „Trăiască regele!” 2 şi voi cădea asupră-i când e ostenit şi
17 Iar Abesalom i-a zis lui Huşai: cu mâinile slăbănogite şi-l voi izbi cu
„Asta-ţi este mila faţă de prietenul furie; şi tot poporul care e cu el se va
tău? De ce nu te-ai dus după prietenul împrăştia şi-l voi ucide doar pe rege.
tău?” 3 Şi-ţi voi aduce înapoi întreg poporul,
18 Şi a zis Huşai către Abesalom: „Nu, aşa cum se întoarce mireasa la bărba-
ci după acela care a fost ales de Domnul tul ei, de vreme ce tu cauţi viaţa unui
şi de acest popor şi de întregul Israel; singur om; şi’n tot poporul va fi pace”.
al lui voi fi, şi cu el voi rămâne. 4 Cuvântul acesta s’a părut drept în
19 Şi, la urma urmelor, pe cine voi sluji? ochii lui Abesalom şi în ochii tuturor
Oare nu pe fiul său? Aşa cum am slu- bătrânilor lui Israel.
jit în faţa tatălui tău, întocmai voi face 5 Iar Abesalom a zis: „Chemaţi-l acum
şi’n faţa ta”. şi pe Huşai Archianul, să auzim ce zice
20 Atunci a zis Abesalom către Ahitofel: el.”
„Sfătuiţi-vă între voi ce trebuie să fac”. 2 A lua în stăpânire haremul înaintaşului era
ceau: „Poporul e ostenit şi flămând şi lui, sentimentul patern înmuiase inima regelui-
însetat în pustie”. oştean (ceea ce nu se va întâmpla, de pildă, cu
Petru cel Mare).
2 Prin „slujitorii lui David” autorul înţelege,
2 Destinul clasic al trădătorului, aşa cum se va probabil, întreaga oaste de sub comanda celor
întâmpla şi cu Iuda. trei.
2 REGI 18 519
fost acolo, ca la vreo douăzeci de mii de lui Ioab, l-au înconjurat pe Abesalom şi
oameni. l-au lovit şi l-au omorât.
8 Iar bătălia de acolo s’a întins pe faţa 16 Atunci Ioab a trâmbiţat din corn,
întregului ţinut; în ziua aceea, pădu- iar poporul s’a întors din urmărirea lui
rea a mistuit mai mulţi oameni decât a Israel, fiindcă Ioab a cruţat poporul.
mistuit sabia3 . 17 Iar pe Abesalom l-au luat şi l-au
9 Când s’a întâlnit Abesalom cu oame- aruncat într’o râpă mare din pădure,
nii lui David, el era călare pe un catâr. într’o groapă adâncă, şi au îngrămădit
Când catârul a fugit pe sub crengile peste el un morman de pietroaie. Şi în-
groase ale unui stejar mare, părul lui tregul Israel a fugit, fiecare la cortul
Abesalom s’a încâlcit în crengile steja- său.
rului, catârul a fugit de sub el, iar el a 18 Abesalom însă, încă pe când trăia, îşi
rămas spânzurat între cer şi pământ. făcuse un stâlp4 pe care l-a pus în Valea
10 Un om a văzut asta şi i-a spus lui Regelui; el îşi spusese că, neavând un
Ioab, zicând: „L-am văzut pe Abesalom fiu ca să-i poarte amintirea numelui,
spânzurând de un stejar”. stâlpul îi va purta numele; de aceea se
11 Iar Ioab a zis către omul care-i adu-
numeşte el, până’n ziua de astăzi, Stâl-
5
sese vestea: „Iată că l-ai văzut; atunci, pul lui Abesalom .
de ce nu l-ai doborât acolo la pământ? 19 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis:
ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cing- „Voi alerga şi-i voi da regelui o veste
ătoare”. bună, cum că Domnul l-a scăpat din
mâna vrăjmaşilor săi”.
12 Iar omul a zis către Ioab: „O mie
de sicli de argint dacă mi-ai pune’n 20 Ioab însă i-a zis: „Astăzi nu vei fi tu
palmă, eu tot nu-mi voi pune mâna pe purtător de veşti bune; în altă zi le vei
fiul regelui; că’n auzul nostru v’a po- purta; astăzi însă nu vei duce nici un
runcit regele, şi ţie, şi lui Abişai, şi lui fel de veste, de vreme ce fiul regelui a
Itai, zicând: Pe tânărul Abesalom să murit”.
mi-l păziţi!, 21 Şi a zis Ioab către Huşai: „Du-te şi
24 David şedea între cele două porţi6 , 32 Iar regele l-a întrebat pe Huşai: „Tâ-
când străjerul s’a urcat în pridvorul nărul Abesalom e bine?” Iar Huşai a
porţii de la zid, şi-a ridicat ochii şi a zis: „Ca fiul acesta să ajungă vrăjma-
privit; şi, iată, un om alergând singur şii domnului meu, regele, şi toţi cei ce
înaintea lui. s’au ridicat cu rău împotriva lui!”
25 Atunci străjerul a strigat şi i-a spus
regelui, iar regele a zis: „Dacă e singur,
înseamnă că aduce veste bună”. Omul 19
venea şi se apropia.
26 Străjerul însă a văzut şi pe un al- David iarăşi rege.
tul alergând; şi a strigat străjerul la
1 Atunci regele s’a tulburat şi s’a suit
poartă, zicând: „Iată că şi un alt om
în foişorul cel de deasupra porţii şi a
aleargă singur”. Iar regele a zis: „Şi
plâns. Şi aşa zicea mergând: „Fiul
acesta e binevestitor”.
meu, Abesalom, fiul meu! Fiul meu
27 Şi a zis străjerul: „Eu văd alergarea Abesalom!. . . Mai bine muream eu în
celui dintâi ca şi cum ar fi alergarea lui locul tău. . . , eu în locul tău. . . , Abesa-
Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc”. Iar regele a lom, fiul meu. . . , fiul meu. . . ”.
zis: „Acesta-i om bun şi vine cu veste 2 Şi i s’a spus lui Ioab: „Iată, regele
bună”. plânge şi se tânguie după Abesalom”.
28 Iar Ahimaaţ a strigat şi a zis că- 3 În ziua aceea, biruinţa s’a preschim-
tre rege: „Pace!” Şi i s’a închinat rege- bat în jale pentru tot poporul, fiindcă în
lui cu faţa la pământ şi a zis: „Bine- ziua aceea a auzit poporul spunându-
cuvântat este Domnul Dumnezeul tău, se: „Regele e trist după fiul său”.
Cel ce i-a biruit pe oamenii care-şi ridi-
caseră mâna împotriva domnului meu, 4 Şi’n ziua aceea poporul a intrat în ce-
regele!” tate furişându-se, aşa cum se furişează
un popor când fuge, ruşinat, de la răz-
29 Iar regele l-a întrebat: „Tânărul Abe-
boi.
salom e bine?” Ahimaaţ a zis: „La vre-
mea când Ioab, robul regelui, l-a tri- 5 Regele însuşi, acoperindu-şi faţa,
mis pe robul tău, am văzut o mulţime striga cu glas mare: „Fiul meu, Abesa-
mare, dar eu n’am ştiut ce e acolo”. lom!. . . Abesalom, fiul meu!. . . ”.
6 Atunci Ioab a intrat la rege, în casa
30 Atunci regele a zis: „Dă-te de-o parte
şi stai aici!” Iar acela s’a dat de-o parte lui, şi a zis: „Astăzi ai ruşinat feţele tu-
şi a stat. turor slujitorilor tăi care te-au scăpat
astăzi de la moarte, pe tine şi vieţile fi-
31 Şi, iată, după el a venit Huşai şi i-
ilor tăi şi pe ale fiicelor tale şi vieţile
a zis regelui: „Veste bună îi aduc eu soţiilor şi ţiitoarelor tale,
domnului meu, regele, că Domnul i-a
pedepsit astăzi pe toţi cei ce s’au ridi- 7 iubindu-i pe cei ce te urăsc şi urându-i
cat împotriva ta”. pe cei ce te iubesc; azi ai arătat că dre-
gătorii tăi şi slujitorii tăi sunt o nimica
6 Între poarta exterioară şi cea interioară, toată’n ochii tăi; acum ştiu că dac’ar
deasupra cărora era o terasă pentru străji. fi trăit Abesalom, noi toţi am fi astăzi
2 REGI 19 521
morţi, căci aşa ar fi fost drept în ochii urmă în a-l aduce pe rege înapoi în casa
tăi. lui?
8 Şi acum, ridică-te şi ieşi afară şi 14 Iar lui Amasa să-i ziceţi: – Nu eşti
vorbeşte-le servilor tăi de la inimă la tu oare osul meu şi carnea mea? Aşa
inimă; fiindcă eu m’am jurat pe Dom- să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi
nul că dacă tu nu vei ieşi afară astăzi, mai mult, dacă tu n’ai să fii căpetenia
la noapte nu va rămâne cu tine nici oştirii mele, pentru totdeauna în locul
măcar un om; şi vei cunoaşte că răul lui Ioab!”
acesta va fi mai mare decât tot răul ce a 15 Aşaa înduplecat el inima tuturor oa-
venit asupră-ţi din tinereţile tale până menilor lui Iuda, ca pe a unui singur
acum”. om; iar aceştia au trimis la rege şi i-au
9 Şi s’a ridicat regele şi a şezut în spus: „Întoarce-te, tu şi toţi servii tăi!”
poartă1 . Şi întregului popor i s’a dat
16 Atunci regele s’a întors şi a ajuns la
de veste, zicându-se: „Iată, regele şade
Iordan; iar Iudeii au venit pe drumul
în poartă”. Şi întregul popor a venit în
lor la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege
faţa regelui, căci israeliţii fugiseră fie-
şi să-l treacă Iordanul.
care la vatra lui2 .
17Iar Şimei, fiul lui Ghera, veniamini-
10 Şi tot poporul din toate triburile lui
tul din Bahurim, s’a grăbit să coboare
Israel se sfădea, zicând: „Regele David
cu Iudeii în întâmpinarea regelui Da-
ne-a scăpat de toţi duşmanii noştri, şi
vid.3
tot el ne-a scos din mâna Filistenilor,
iar acum a trebuit să fugă din ţară şi 18Acesta avea cu el o mie de oameni
din regatul său şi din faţa lui Abesa- veniaminiţi, şi pe Ţiba, sluga casei lui
lom. Saul, şi pe cei cincisprezece fii ai săi şi
11 Abesalom, însă, pe care l-am uns
douăzeci de robi ai săi. Aceştia au co-
[să domnească] peste noi, a murit în borât de-a dreptul la Iordan, înaintea
război. Şi acum, de ce amuţiţi când regelui.
e vorba să-l aducem înapoi pe rege?” 19Şi şi-au îndeplinit slujba de a-l trece
Atunci toată suflarea lui Israel a venit pe rege şi au adus o luntre care să-i
la rege. treacă pe casnicii regelui, [străduindu-
12 Iar regele David a trimis la preoţii
se] să facă ceea ce e drept în ochii lui.
Ţadoc şi Abiatar, zicând: „Grăiţi către Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut cu faţa
bătrânii lui Iuda şi spuneţi-le: – De la pământ înaintea regelui, de îndată
ce zăboviţi voi în a-l întoarce pe rege ce acesta a trecut Iordanul,
la casa lui, când cuvintele întregului 20 şi a zis către rege: „Să nu-mi ia dom-
Israel au ajuns şi la rege? nul meu în seamă fărădelegea şi să nu-
13 Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi oasele ţi aduci aminte de nedreptăţile pe care
şi carnea mea; de ce sunteţi voi cei din ţi le-a făcut robul tău în ziua în care
1 Poarta (în cetatea antică): piaţa din faţa por- 3 Şimei este omul care-l insultase pe David şi-
ţii principale, loc de adunare, de sfat şi judecată. l împroşcase cu pietre la Bahurim (16, 5-8, 13).
2 Literal: „la cortul său”. Expresia (aici şi în Întors biruitor, David se confruntă, şi el, cu li-
alte locuri) se menţinea ca o aluzie la vremea chelele oportuniste care, prin gesturi mieroase
când Israeliţii erau păstori nomazi. şi limbaj sofisticat, caută să scape de pedeapsă.
2 REGI 19 522
domnul meu, regele, ieşea din Ierusa- cut vinovată de moarte faţă de domnul
lim, făcute în aşa fel încât regele să şi meu, regele; cu toate acestea, tu l-ai
le pună la inimă. aşezat pe robul tău printre cei ce mă-
21 Fiindcă robul tău ştie că a păcătuit; nâncă la masa ta; aşadar, ce drept am
şi, iată, eu am venit astăzi mai înainte eu să mă plâng în faţa regelui?”
decât întregul Israel şi decât toată casa 30Şi i-a zis regele: „De ce tot pui tu
lui Iosif ca să mă plec întru întâmpina- vorbe peste vorbe? Eu am zis ca tu şi
rea domnului meu, regele”. Ţiba să împărţiţi ţarina între voi”.
22 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a răs- 31 Iar Mefiboşet i-a zis regelui: „Să ia
puns, zicând: „Se poate oare ca Şimei el tot, de vreme ce domnul meu, regele,
să nu fie dat morţii pentru aceea că l-a s’a întors cu pace la casa lui”.
blestemat pe unsul Domnului?”
32 Atunci a venit şi Barzilai Galaaditul,
23 David însă a zis: „O, fiii Ţeruiei, ce
din Roghelim, şi a trecut Iordanul îm-
aveţi voi cu mine de vă puneţi astăzi preună cu regele, ca să-l petreacă astfel
împotriva mea? Astăzi nici un om din peste Iordan.
Israel nu va fi dat morţii, de vreme ce
eu nu ştiu dacă astăzi voi domni peste 33 Barzilai însă era foarte bătrân, ca
Israel”. la optzeci de ani; el îl hrănise pe rege
la vremea când acesta locuia în Maha-
24 Şi a zis regele către Şimei: „Nu vei
naim, că era om foarte avut.
muri!” Şi regele i s’a jurat.
34 Atunci regele a zis către Barzilai:
25 Iar Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul
„Tu vei merge cu mine, iar eu îţi voi
lui Saul, s’a coborât să-l întâmpine pe
hrăni bătrâneţele în Ierusalim, alături
rege. Acesta, din ziua’n care regele a
de mine”.
plecat şi până’n ziua când s’a întors cu
pace, nu-şi mai îngrijise picioarele, nu- 35Dar Barzilai a zis către rege: „Cât
şi mai tăiase unghiile, nu-şi mai tun- mai am eu de trăit, ca să mă sui cu re-
sese părul şi nu-şi mai spălase hainele. gele în Ierusalim?
26 Şi a fost că’n timp ce el intra în Ie- 36 Eu am astăzi optzeci de ani; mai pot
rusalim să-l întâmpine pe rege, acesta eu deosebi între bine şi rău? va mai
i-a spus: „Mefiboşet, tu de ce n’ai mers cunoaşte robul tău gustul a ceea ce mă-
cu mine?” nâncă sau bea? mai pot eu să aud gla-
27 Iar Mefiboşet a zis către el: „O, rege, sul cântăreţilor sau pe al cântăreţelor?
domnul meu, servul meu m’a înşelat; şi, la urma urmelor, de ce să fie robul
căci robul tău i-a zis: Pune şaua pe tău o povară pentru domnul meu, re-
asin, ca să încalec şi să mă duc cu re- gele?
gele (căci robul tău e şchiop). 37Robul tău doar puţin îl va petrece pe
28 El însă s’a purtat cu robul tău ca un rege peste Iordan; de ce să-mi întoarcă
înşelător faţă de domnul meu, regele. regele această răsplătire?
Dar domnul meu, regele, e ca un înger 38Aşadar, rogu-te, dă-i voie robului tău
al lui Dumnezeu; fă ceea ce crezi tu că să se întoarcă, pentru ca să mor în
e bun în ochii tăi. cetatea mea, lângă mormântul tatălui
29 Căci toată casa tatălui meu s’a fă- meu şi al mamei mele. Iată-l însă pe
2 REGI 20 523
robul tău Chimham4 ; el va merge cu bătrâni decât voi7 ; noi avem de-a face
domnul meu, regele; şi fă cu el ceea ce cu David mai mult decât voi; de ce ne-
se pare bun în ochii tăi”. aţi batjocorit aşa? şi de ce cuvântul
39 Iar regele a zis: „Chimham să nostru despre întoarcerea regelui n’a
meargă cu mine, iar eu voi face cu el fost luat în seamă înaintea cuvântu-
ceea ce se va părea bun în ochii tăi; iar lui lui Iuda?” Dar spusele oamenilor lui
tu, orice vei vrea de la mine, aceea voi Iuda au cântărit mai greu decât acelea
face eu pentru tine”. ale oamenilor lui Israel.
40 Şi întregul popor a trecut Iordanul,
şi a trecut şi regele. Atunci regele l-a
sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; 20
iar acesta s’a întors la casa lui.
41 Regele a trecut apoi la Ghilgal, iar Răzvrătirea lui Şeba şi moartea
Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui. Dregătorii de la curtea lui Da-
lui Iuda l-a petrecut pe rege, precum şi vid.
jumătate din poporul lui Israel. 1 Şi era acolo1 un nelegiuit cu nu-
42 Dar, iată, toţi oamenii lui Israel au mele de Şeba, veniaminit, fiul lui Bicri.
venit la rege şi i-au zis: „De ce oame- Acesta a sunat din trâmbiţă şi a zis:
nii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit şi „Noi nu avem nici o părtăşie cu David,
l-au făcut pe rege şi casa lui să treacă nici că avem noi vreo moştenire în fiul
Iordanul, şi împreună cu el pe toţi oa- lui Iesei. Fiecare la cortul său, Isra-
menii lui David?”5 ele!”
43 Dar oamenii lui Iuda le-au răspuns 2 Atunci toţi oamenii lui Israel s’au ri-
cu toţii oamenilor lui Israel, zicând: dicat dinspre David spre Şeba, fiul lui
„Fiindcă regele ne este nouă aproape; Bicri; dar oamenii lui Iuda au rămas
de ce vă mâniaţi voi atât de tare pen- lipiţi de regele lor, toţi, de la Iordan
tru o treabă ca aceasta? Am mâncat pân’la Ierusalim.
noi cumva din mâncarea regelui? sau
3 Iar David a venit la casa lui din Ieru-
ne-a făcut el cumva vreun dar? sau ne-
salim. Şi le-a luat regele pe cele zece ţi-
a scutit el pe noi de vreo povară?”
itoare ale lui, pe care le lăsase să-i ţină
44 Atunci oamenii lui Israel le-au răs- casa, şi le-a pus într’o casă de pază; şi
puns celor din Iuda, zicând: „Noi sun- le-a hrănit, dar la ele n’a intrat2 ; şi au
tem zece părţi din rege6 şi suntem mai stat închise, trăind ca văduve, până la
4 Chimham era unul din fiii lui Barzilai. Una moartea lor.
din ultimele dorinţe ale lui David, înainte de 4 Şi a zis regele către Amasa: „În trei
moarte, va fi aceea ca fiii lui Barzilai să fie hră-
zile cheamă-i la mine pe oamenii lui
niţi la masa lui Solomon (3 Rg 2, 7).
5 Deşi David domneşte peste o singură ţară, Iuda; şi să fii şi tu aici!”
tensiunile separatiste dintre nord şi sud se men-
7 Nordicii considerau că Iuda a intrat târziu pe
ţin; ele vor duce, în cele din urmă, la apariţia ce-
lor două regate, Israel şi Iuda, sub cei doi urmaşi scena istoriei.
ai lui Solomon. 1 „Acolo”: la Ghilgal.
6 Cele zece triburi din nord. Literal: „Noi sun- 2 La ele intrase, în chip samavolnic, fiul său
5 Şi s’a dus Amasa să-i cheme pe Iudei, de vreme ce văzuse că fiece om care ve-
dar a zăbovit mai mult decât îi îngădu- nea la el rămânea acolo.
ise David. 13 Şi a fost că după ce l-a mutat din
6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Acum drum, fiecare om din Israel se ducea
Şeba, fiul lui Bicri, are să ne facă mai după Ioab ca să-l urmărească pe Şeba,
mult rău decât Abesalom; acum, ia-i cu fiul lui Bicri.
tine pe servii domnului tău şi ţine-te de 14 Iar el [Ioab] a trecut prin toate tri-
urma lui, ca nu cumva să-şi găsească burile lui Israel, până la Abel şi Bet-
el cetăţi întărite şi să ne scape de sub Maaca; şi toţi cei din Berim s’au adu-
ochi!” nat şi ei şi l-au urmat.
7 În urma lui Abişai au ieşit şi oame- 15 Apoi au venit şi l-au împresurat [pe
nii lui Ioab şi Cheretienii şi Peletienii Şeba] la Abel şi la Bet-Maaca; şi au ri-
şi toţi războinicii; şi au ieşit din Ieru- dicat un val de pământ împrejurul ce-
salim ca să-l urmărească pe Şeba, fiul tăţii şi s’au apropiat de zid; şi toţi oa-
lui Bicri. menii ce se aflau cu Ioab erau de părere
8 Dar în timp ce se aflau ei lângă piatra să spargă zidul.
cea mare de la Gabaon, s’a ivit acolo 16 Atunci o femeie înţeleaptă a stri-
Amasa. Ioab era îmbrăcat în hainele gat de pe zid: „Ascultaţi, ascultaţi!
lui de ostaş şi încins cu o sabie care-i Spuneţi-i lui Ioab să vină aproape, că
atârna de şold în teaca ei; dar sabia a vreau să-i vorbesc!”
ieşit şi a căzut.
17 El i-a venit aproape, iar femeia i-a
9 Şi a zis Ioab către Amasa: „Eşti sănă- zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu”.
tos, fratele meu?” Şi cu mâna dreaptă Atunci femeia i-a zis: „Ascultă vorbele
l-a apucat de barbă ca să-l sărute. roabei tale!” Iar Ioab a zis: „Ascult”.
10 Amasa însă n’a băgat de seamă că 18 Iar ea i-a grăit, zicând: „Odinioară
sabia se afla în mâna lui Ioab; iar Ioab se spunea aşa: Să se întrebe în Abel şi
l-a lovit cu ea în pântece, că i s’au văr- în Dan dacă a lipsit ceva din cele ce-
sat măruntaiele pe pământ şi n’a mai au hotărât credincioşii din Israel; dacă
fost nevoie să-l lovească şi a doua oară; e de întrebat, să se întrebe în acelaşi
iar acela a murit. Apoi Ioab şi fratele chip în care s’a văzut lipsa.
său Abişai au alergat în urmărirea lui
19 Eu sunt una din cetăţile paşnice
Şeba, fiul lui Bicri.
printre cele puternice ale lui Israel; de
11 Dar unul din servii lui Ioab a rămas ce cauţi tu să prăpădeşti moştenirea
lângă el3 şi a zis: „Cine îl vrea pe Ioab Domnului?”
şi cine este de partea lui David, să-l ur-
20 Atunci Ioab a răspuns, zicând: „De-
meze pe Ioab!”
parte de mine, departe de mine să am
12 Amasa însă zăcea tăvălit în sânge, gândul de a o prăpădi sau nimici!
în mijlocul drumului. Iar omul văzând
21 Nu aşa stă treaba, ci un om din mun-
că tot poporul se oprea acolo, l-a mu-
tele lui Efraim, anume Şeba, fiul lui Bi-
tat pe Amasa din drum într’un câmp
cri, şi-a ridicat mâna împotriva regelui
de alături şi a aşternut pe el o haină,
David. Daţi-mi-l mie doar pe el singur,
3 Lângă cadavrul lui Amasa. şi voi pleca de lângă cetate”. Iar femeia
2 REGI 21 525
i-a zis lui Ioab: „Iată, capul său îţi va fi dea pierzării, în zelul său pentru fiii lui
aruncat peste zid”. Israel şi ai lui Iuda);
22 Femeia a mers la tot poporul şi, cu 3 aşadar, a zis David către Gabaoniţi:
înţelepciunea ei, a vorbit către toată „Ce să fac eu cu voi? şi cum să fac is-
cetatea. Şi au tăiat capul lui Şeba, păşire pentru ca voi să binecuvântaţi
fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. moştenirea Domnului?”2
Atunci acesta a sunat din trâmbiţă, iar 4 Iar Gabaoniţii i-au zis: „De la Saul
poporul a plecat de lângă cetate, fie- şi de la casa lui nu ne trebuie argint
care la cortul său; iar Ioab s’a întors la sau aur, şi nici că trebuie ucis cineva
rege, în Ierusalim. din Israel”. Iar el le-a zis: „Ce-mi veţi
23 Ioab era mai-mare peste toate oştile spune voi, aceea voi face”.
lui Israel, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, 5 Atunci ei au zis către rege: „Omul
era peste Cheretieni şi Peletieni; care a vrut să ne stârpească şi care ne-
24 Adoram era peste dări; Iosafat, fiul a asuprit şi care şi-a pus în gând să
lui Ahilud, era cronicar; ne dea pierzării, pe acela să-l dăm noi
pierzării, aşa ca el să nu rămână în tot
25 Siva era secretar, Ţadoc şi Abiatar
hotarul lui Israel.
erau preoţi;
6 Daţi-ne şapte bărbaţi dintre fiii lui,
26 de asemenea, şi Ira din Iair era preot
iar noi să-i atârnăm la soare3 , în faţa
al lui David.
Domnului, în Gabaonul lui Saul, ca pe
nişte aleşi ai Domnului”. Iar regele a
zis: „Eu îi voi da”.
21 7 Dar regele l-a cruţat pe Mefiboşet, fiul
lui Ionatan, fiul lui Saul, din pricina
Marea foamete şi uciderea a şapte jurământului Domnului ce fusese între
urmaşi ai lui Saul. Biruinţa asu- ei, adică între David şi Ionatan, fiul lui
pra Filistenilor. Saul.
1 În zilele lui David a fost o foamete de 8 Regele însă i-a luat pe cei doi fii pe
trei ani, an după an. David a căutat care Riţpa, fiica lui Aia, i-i născuse lui
atunci spre faţa Domnului, iar Domnul Saul: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei
a zis: „Aceasta, din pricina lui Saul şi cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul,
a nedreptăţii casei lui în a face ucideri i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai
sângeroase atunci când el i-a măcelărit din Mehola,
pe Gabaoniţi”. 9 şi i-a dat în mâinile Gabaoniţilor, iar
2 Atunci regele David i-a chemat pe Ga- aceştia i-au atârnat la soare, în munte,
baoniţi şi le-a zis (acuma, Gabaoniţii în faţa Domnului; acolo au căzut, toţi
nu sunt fii ai lui Israel, ci din rămă- 2 Călcarea jurământului se pedepseşte, iar pe-
şiţa Amoreilor1 , iar Israeliţii le făcu- deapsa cere ispăşire.
seră jurământ; Saul însă a căutat să-i 3 exeliázo (folosit în V. T. numai aici şi în ver-
şapte într’un singur loc; mai mult, au sute de sicli de aramă6 şi care purta la
fost omorâţi în zilele de la începutul se- cingătoare o măciucă, se socotea să-l lo-
cerişului, când se începe seceratul or- vească pe David.
zului. 17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat [pe
10 Iar Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză David] şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis.
de sac şi a aşternut-o pe stâncă la în- Atunci oamenii lui David s’au jurat, zi-
ceputul seceratului orzului, până când când: „Tu să nu mai ieşi cu noi la răz-
a picat peste ei apă din cer; şi n’a lăsat boi, ca să nu se stingă facla lui Israel”.
să se culce pe ei păsările cerului ziua şi 18 După aceea a mai fost un război cu
fiarele câmpului noaptea. Filistenii, la Gob. Atunci Sibecai Hu-
11 Şi i s’a spus lui David ce făcuse Riţpa, şatitul l-a ucis pe Saf, unul din urmaşii
fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul. lui Rafa.
12 Atunci David a mers şi a luat ose- 19 Tot la Gob a mai fost o altă bătă-
mintele lui Saul şi osemintele lui Iona- lie cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul
tan, fiul său, de la locuitorii din Iabe- lui Iaare Oreghim din Betleem, l-a ucis
şul Galaadului, pe care aceştia le fu- pe Goliat din Gat, a cărui suliţă avea
raseră din uliţa Bet-Şeanului, unde le coada cât un sul de la războiul de ţe-
puseseră Filistenii în ziua în care ei l- sut.
au ucis pe Saul la Ghelboa; 20 Şi a mai fost încă o bătălie, la Gat.
13 şi de acolo a strămutat el osemintele Şi era acolo un om înalt, care avea câte
lui Saul şi pe ale lui Ionatan, fiul său, şase degete la fiecare mână şi la fiecare
şi a adunat şi osemintele celor ce fuse- picior – în total, douăzeci şi patru –, tot
seră ucişi prin întindere la soare4 . dintre urmaşii lui Rafa.
14 Iar osemintele lui Saul şi osemintele 21 Acesta îi defăima pe Israeliţi, dar l-a
lui Ionatan, fiul său, şi osemintele ce- ucis Ionatan, fiul lui Şama, fratele lui
lor ce fuseseră ucişi prin întindere la David.
soare le-au îngropat în ţinutul lui Ve- 22 Aceşti patru oameni erau urmaşi ai
niamin, alături de mormântul lui Chiş, uriaşilor din Gat, din neamul lui Rafa;
tatăl lui [Saul]. Şi s’a făcut tot ceea ce şi au căzut de mâna lui David şi a ser-
poruncise regele. Şi după aceea S’a mi- vilor lui.
lostivit Dumnezeu asupra ţării.
15 Şi a mai fost încă un război între Fi-
listeni şi Israel. Atunci s’a coborât Da- 22
vid, şi servii săi împreună cu el, şi s’au
bătut cu Filistenii; dar David a obosit. Cântarea de mulţumire a lui Da-
16 Atunci Işbi-Benob, unul din urmaşii vid.
lui Rafa5 , a cărui suliţă cântărea trei 1 Atunci David I-a rostit Domnului cu-
Domnul l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii lui 14 Domnul a tunat din cer, glasul Celui-
şi din mâinile lui Saul. Preaînalt.
1
2 Şi a zis aşa:
„Doamne, Tu eşti stânca 15Săgeţi a trimis şi i-a risipit, cu fulger
mea şi tăria mea şi izbăvitorul meu, a fulgerat şi i-a tulburat.
3 Dumnezeul meu; El va fi păzitorul 16 De certarea Domnului şi de suflarea
meu, iar eu voi fi încrezător în El; El mâniei Sale adâncurile apelor s’au ară-
e apărătorul meu şi puterea mântuirii tat, temeliile lumii s’au descoperit.
mele, ocrotitorul meu şi adăpostul scă-
17 Dintru înălţime a trimis şi m’a luat,
pării mele şi de cel nedrept mă va mân-
ridicatu-m’a din ape multe;
tui.
18 El m’a izbăvit de vrăjmaşii mei cei
4 În laude Îl voi chema pe Domnul şi de
tari, de cei ce m’au urât, că s’au întărit
vrăjmaşii mei mă voi mântui.
mai mult decât mine.
5 Că tulburările morţii m’au cuprins,
19 Zilele necazului meu m’au copleşit,
pâraiele nelegiuirii m’au tulburat;
dar Domnul mi-a fost reazim
6 durerile morţii m’au înconjurat, laţu-
20 şi m’a adus la lărgime şi m’a izbăvit,
rile morţii m’au copleşit.
căci El a binevoit întru mine.
7 Întru necazul meu Îl voi chema pe
Domnul şi către Dumnezeul meu voi 21 Domnul mi-a răsplătit după drepta-
striga; din locaşul Său cel sfânt mă va tea mea, după curăţia mâinilor mele
auzi, strigătul meu fi-va în auzul Său. îmi va răsplăti,
8 Pământul s’a clătinat şi s’a cutremu- 22 că am păzit căile Domnului şi nu
rat şi temeliile cerului împreună s’au I-am fost necredincios Dumnezeului
tulburat şi s’au scuturat, că Domnul meu.
S’a mâniat pe ele. 23 Că toate judecăţile Lui sunt înaintea
9 Fum s’a ridicat întru mânia Lui şi foc mea, şi îndreptările Lui nu s’au depăr-
din gura Lui mistuie, cărbuni de la El tat de mine.
s’au aţâţat. 24 Fără prihană Îi voi fi, de nelegiuirea
10 Cerurile le-a aplecat şi le-a coborât, mea mă voi păzi.
negură sub picioarele Lui. 25 Domnul îmi va răsplăti după drepta-
11 Pe heruvimi S’a suit şi a zburat şi S’a tea mea, după curăţia mâinilor mele în
arătat pe aripile vântului. faţa ochilor Săi.
12 Întunericul Şi l-a făcut împrejuru-i 26 Cu cel cuvios vei fi cuvios, cu omul
ascunzătoare, besna apelor Îi este cor- desăvârşit vei fi desăvârşit,
tul, cu norii văzduhului S’a înfăşurat. 27 cu cel ales vei fi ales şi cu cel îndără-
13 Din strălucirea de dinainte-I cărbuni tnic te vei îndărătnici.
de foc s’au aţâţat.
28 Pe poporul cel sărac îl vei mântui şi
1 Această cântare a lui David îşi are izvodul vei smeri privirea celor mândri.
în Psalmul 17, pe care, de fapt, îl reproduce cu
29 Că Tu, Doamne, eşti luminătorul
unele diferenţe de nuanţă şi amănunt. De altfel,
însuşi titlul Psalmului 17 face referire expresă la meu, Tu îmi vei lumina mie întuneri-
această cântare. cul.
2 REGI 23 528
30 Că’ntru Tine voi alerga încins cu pu- 45copii străini m’au linguşit, cu auzul
tere, întru Dumnezeul meu voi trece zi- urechii m’au auzit;
dul. 46copii străini vor fi lepădaţi şi fi-vor
31 Cel-Puternic: fără prihană Îi este ca- prăbuşiţi din ascunzişurile lor.
lea; cuvântul Domnului: puternic, lă- 47 Viu este Domnul, binecuvântat e
murit în foc; apărător le este tuturor păzitorul meu, Dumnezeul meu Se va
celor ce nădăjduiesc în El. înălţa, păzitorul mântuirii mele.
32 Cine este Cel-Tare în afară de Dom-
48Tare este Domnul, Cel ce mă răz-
nul? şi cine va fi Ziditor în afară de bună, sub mine a supus popoare
Dumnezeul nostru?
49 şi de la vrăjmaşii mei m’a scos; Tu
33 El este Cel-Tare care mă întăreşte cu
mă vei înălţa din mijlocul celor ce se
putere şi fără prihană îmi pregăteşte
ridică împotrivă-mi, Tu mă vei izbăvi
calea,
de omul nedrept.
34 Cel ce-mi face picioarele ca ale cer-
50Pentru aceasta Te voi lăuda între
bului şi peste cele înalte mă aşază,
neamuri, şi numelui Tău îi voi cânta.
35 Cel ce-mi învaţă mâinile la război şi
arc de aramă sfărâmă’n braţele mele. 51 El sporeşte biruinţele regelui Său,
şi-i face milă unsului Său, lui David şi
36 Tu mi-ai dat pavăza mântuirii, as-
seminţiei lui până’n veac”.
cultarea de Tine mi-a dat spor.
37 Paşii mi i-ai lărgit sub mine, picioa-
rele mele n’au slăbit.
23
38 Pe vrăjmaşii mei îi voi goni şi-i voi
prinde, şi nu mă voi întoarce până nu-i
Testamentul lui David. Vitejii săi.
voi nimici:
1 Iată ultimele cuvinte ale lui David:1
39 eu îi voi zdrobi, ei nu se vor ridica, ci
„Credincios este David, fiul lui Iesei, şi
sub picioarele mele vor cădea.
credincios e omul pe care Domnul l-a
40 Tu mă vei întări cu putere la război, ridicat să fie unsul Dumnezeului lui Ia-
pe cei ce se ridică împotrivă-mi îi vei cob; frumoşi sunt psalmii lui Israel.
pleca sub mine.
2Duhul Domnului a grăit întru mine,
41 Pe vrăjmaşii mei i-ai fugărit de
cuvântul Său a fost pe limba mea.
dinainte-mi, pe cei ce mă urăsc i-ai ni-
micit; 3 Zice Dumnezeul lui Israel: Paznicul
lui Israel mi-a vorbit, parabolă a grăit:
42 ei vor striga spre Domnul, dar ni-
Cum veţi întări printre oameni frica de
meni să-i ajute, şi nimeni să-i asculte; Dumnezeu?
43 eu i-am zdrumicat ca pe ţărâna
1 Aici nu e vorba de un testament propriu-zis,
pământului, ca tina din drumuri i-am
ci de unul duhovnicesc, care-l prezintă pe Da-
subţiat. vid în perpetua sa alianţă cu Dumnezeu, biruitor
44 Tu mă vei izbăvi din certarea popoa- asupra duşmanilor şi întăritor al credinţei. Di-
ferenţele, notabile, dintre Textul Septuagintei şi
relor, Tu mă vei păzi în fruntea nea-
Textul Masoretic se datorează faptului că acesta
murilor: poporul pe care nu l-am cu- din urmă – după cum declară traducătorii – e în
noscut, acela mi-a slujit; mare măsură deteriorat.
2 REGI 23 529
4În dimineaţă e lumina lui Dumnezeu, 13 Aceştia trei, din cei treizeci, s’au co-
dimineaţa să răsară soarele prin a că- borât şi au venit la David în peştera
rui lumină a trecut [Domnul] şi ca din Adulam, când oastea Filistenilor tăbă-
ploaie otava pe pământ. râse în valea Refaim;
5 Căci casa mea nu-i astfel cu Cel- 14 David se afla într’un loc întărit, iar
Tare; căci veşnic legământ făcut-a o unitate a Filistenilor se afla în Be-
El cu mine, gata oricând, de pază’n tleem.
toată vremea; că’ntreaga mântuire Şi David, aflându-se în lipsă, a zis:
15
şi’ntreaga mea dorinţă: din cel nele- „Cine-mi va da apă din fântâna care
giuit să nu răsară floare. este în Betleem, lângă poartă?” (ceata
6 Aceştia toţi sunt ca un ghimpe scos: Filistenilor aflându-se atunci în Be-
ei nu cu mâna vor fi luaţi tleem).
7 şi om într’înşii nu se va trudi, ci cu 16 Iar cei trei viteji au străpuns tabăra
belşug de fier şi suliţe de lemn şi’n foc Filistenilor şi au scos apă din fântâna
vor arde’ntru ruşinea lor”. ce se află lângă poarta Betleemului şi
8 Iată acum numele vitejilor lui David : au luat-o şi s’au întors la David, dar el
2
Ioşeb-Basşebet Taşchemonitul, căpete- n’a vrut s’o bea, ci I-a vărsat-o Domnu-
nia peste o treime; el şi-a scos sabia îm- lui;
potriva a opt sute de oameni deodată. şi a zis: „Departe de mine, Doamne,
17
9 După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, de a face una ca aceasta; voi bea eu sân-
fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji ai gele oamenilor care s’au dus punându-
lui David; când acesta i-a înfruntat pe şi viaţa în cumpănă?” Şi n’a vrut s’o
Filisteni, ei s’au adunat pentru luptă, bea. Aceasta au făcut cei trei viteji.
iar oamenii lui Israel s’au ridicat. 18 Iar Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeru-
10 Acesta s’a ridicat atunci şi i-a lovit iei, era întâiul între [alţi] trei; el a ridi-
pe Filisteni până ce mâna i-a ostenit şi cat suliţa împotriva a trei sute, pe care
i s’a lipit de sabie; mare biruinţă a dat i-a şi ucis; era renumit între cei trei;
Domnul în ziua aceea, iar poporul s’a 19 între cei trei era cel mai lăudat, şi a
dus după el doar spre a-i aduna pe cei devenit căpetenie, dar el nu i-a ajuns
ucişi. pe [primii] trei.
11 După el vine Şama, fiul lui Aghe, din 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era băr-
Harar. Când Filistenii s’au adunat la bat care făcuse fapte mari şi multe în
Lehi, unde era o ţarină semănată cu Cabţeel; el i-a ucis pe cei doi fii ai
linte, şi când poporul a fugit de Filis- lui Ariel Moabitul şi tot el s’a coborât
teni, într’o groapă şi a ucis un leu pe vreme
12 acesta a rămas neclintit în ţarină şi a de iarnă.
scăpat-o bătându-i pe Filisteni. Atunci 21 Tot el a ucis un egiptean, om chipeş,
Domnul a dat biruinţă mare. care avea în mână o suliţă cât o mar-
2 În lista care urmează nu e vorba de războini-
gine de scară; el însă s’a apropiat de el
cu un toiag, a smuls suliţa din mâna
cii propriu-zişi, a căror vitejie era prezumată sau
dovedită, ci de un corp de elită, capabil oricând egipteanului şi l-a ucis cu propria lui
de fapte măreţe. suliţă.
2 REGI 24 530
32 Eliahba din Şaalbon; Ionatan, unul nit pe David rămâne incertă: „el” poate fi: 1)
Cineva din popor (foarte puţin probabil); 2) Di-
din fiii lui Iaşen; avolul, aşa cum va interpreta autorul Paralipo-
33 Şama din Harar; Ahiam, fiul lui Şa- menelor (1 Par 21, 1); 3) Dumnezeu Însuşi, Cel
rar, din Arar; care, în teologia Vechiului Testament, este ca-
uza primă a tot ce există şi se mişcă, inclusiv
34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui istoria; sensul acesta este extras şi din Versiu-
Maacateean; Eliam, fiul lui Ahitofel, nea Ebraică. Aşadar, Dumnezeu incită, David
din Ghilo; se supune, Ioab obiectează (v. 3), recensămân-
tul se face (vv. 8-9), David şi-l asumă ca păcat
35 Heţrai din Carmel; Paarai din Arba; (v. 10), Domnul pedepseşte (v. 15). În ce constă,
totuşi, păcatul? Recensământul populaţiei era
36 Igal, fiul lui Natan, din Ţoba; Bani
prescris în legea lui Moise (Iş 30, 12-16), dar fie-
din Gad; care cetăţean trebuia să plătească o „răscumpă-
37 Ţelec Amonitul; Naharai din Beerot, rare”, ceea ce sub David nu s’a făcut. Un recen-
sământ avea ca obiectiv principal stabilirea dă-
armaşul lui Ioab, fiul Ţeruiei; rilor şi a volumului de muncă forţată; se pare că
38 Ira din Iatir; Gareb din Iatir; David a vrut să-şi cunoască doar forţele armate,
ceea ce poate fi un semn de trufie din partea unui
39 Urie Heteul. De toţi, treizeci şi suveran care, cel puţin pentru un moment, ig-
şapte. nora suveranitatea absolută a lui Dumnezeu.
2 REGI 24 531
5 Şi au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tâmple: trei ani de foamete în ţară; trei
tabăra la Aroer, de-a dreapta cetăţii ce luni de-a lungul cărora tu să fugi din
se află în mijlocul văii Gad, aproape de faţa vrăjmaşilor tăi în timp ce ei te go-
Iazer. nesc; sau trei zile de ciumă3 în ţara
6 De acolo au mers în Galaad şi în ţinu- ta. Acum, deci, hotărăşte şi vezi ce răs-
tul Tahtim-Hodşi, adică în Adisai, de puns trebuie să-I duc Celui ce m’a tri-
unde au venit la Dan-Iaan, ocolind Si- mis”.
donul; 14 Şi a zis David către Gad: „Tare
7 şi au venit la cetatea Tir şi prin toate strâmtorat sunt eu din toate cele trei
cetăţile Heveilor şi ale Canaaneilor şi părţi; cu toate acestea, mai bine e să
au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, cad eu în mâinile Domnului, că foarte
la Beer-Şeba. multe sunt îndurările Lui, decât să cad
în mâinile oamenilor”.
8 Apoi au străbătut toată ţara, iar după
nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la 15 Aşadar, David a ales ciuma. Şi erau
Ierusalim. zilele seceratului grâului. Şi a trimis
ciumă în Israel, de dimineaţa până la
9 Acolo Ioab i-a dat regelui cartea cu
vremea prânzului, şi a început molima
numărătoarea poporului: în Israel se
în popor; şi au murit, de la Dan până la
aflau opt sute de mii de bărbaţi tari,
Beer-Şeba, şaptezeci de mii de oameni.
purtători de sabie, iar bărbaţii din
Iuda erau cinci sute de mii de război- 16 Atunci îngerul Domnului şi-a întins
nici. mâna împotriva Ierusalimului, ca să-
10 După această numărătoare a popo-
l nimicească; dar Domnului I s’a făcut
rului, inima lui David a prins a i se milă de atâta rău şi i-a zis îngerului
zbuciuma în piept. Şi a zis David către care nimicea poporul: „Destul acum!;
Domnul: „Tare mult am greşit făcând trage-ţi mâna!” Iar îngerul Domnului
lucrul acesta! Şi acum, Doamne, ridică se afla lângă aria lui Aravna Iebuseul.
nelegiuirea robului Tău, că foarte ne- 17 Iar David, văzându-l pe îngerul care
buneşte am lucrat!” lovea poporul, a zis către Domnul:
11 A doua zi, David s’a sculat dis-
„Iată, eu sunt cel ce a păcătuit, eu,
4
de-dimineaţă. Atunci a fost cuvântul păstorul, eu sunt cel ce a făcut răul ;
Domnului către profetul Gad văzăto- dar oile acestea ce-au făcut?. . . Fie-Ţi
rul2 , zicând: mâna împotriva mea şi împotriva casei
tatălui meu!”
12 „Du-te, grăieşte către David şi
spune-i: – Aşa grăieşte Domnul: Trei 18 În ziua aceea a venit Gad la David
lucruri îţi pun înainte: alege unul din şi i-a zis: „Ridică-te şi fă-i Domnului
ele, şi ţi-l voi face”. jertfelnic pe aria lui Aravna Iebuseul!”
13 Gad a venit la David şi i-a grăit, zi- 19 Iar David s’a ridicat după cuvântul
când: „Alege tu ce anume să ţi se în- lui Gad, aşa cum îi poruncise Domnul.
2 „Văzătorul”: 3 Literal: „moarte” sau „mortalitate”, ciuma
profetul care avea capacitatea
de a vedea viitorul, dar şi pe aceea de a vedea ce fiind un flagel năprasnic şi necruţător.
se petrece în sufletul omului. În 2 Par 29, 25 va 4 Această ultimă propoziţie este preluată din
33 Iar regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi 41 Atunci Adonia şi toţi cei pe care
pe servii domnului vostru7 şi puneţi-l el îi poftise au auzit la vremea când
pe fiul meu Solomon călare pe catârul tocmai se isprăvise ospăţul; iar Ioab
meu şi coborâţi-l la Ghihon8 . a auzit sunetul trâmbiţei şi a zis:
34 Acolo preotul Ţadoc şi profetul Na- „Ce’nseamnă oare freamătul cetăţii?”
tan să-l ungă rege peste Israel; şi să 42 Şi’n timp ce el încă vorbea, iată că
sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: – Tră- a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar.
iască regele Solomon! Iar Adonia a zis: „Vino, că tu eşti băr-
35 Şi el se va aşeza pe tronul meu şi va
bat puternic şi aduci veşti bune!”
domni în locul meu; eu sunt cel ce a po- 43 Şi, răspunzând Ionatan, i-a zis lui
runcit ca el să fie mai-mare peste Israel Adonia: „Dimpotrivă: domnul nostru,
şi Iuda”. regele David, l-a făcut rege pe Solo-
36 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, i-
mon;
a răspuns regelui, zicând: „Aşa să fie! 44 regele i-a trimis cu el pe preotul Ţa-
Domnul, Dumnezeul domnului meu, doc şi pe profetul Natan şi pe Benaia,
regele, s’o adeverească! fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi pe
37 Aşa cum a fost Domnul cu domnul
Peletieni şi l-au aşezat călare pe ca-
meu, regele, întocmai să fie şi cu So- târul regelui,
lomon şi să-i preamărească tronul mai 45 iar preotul Ţadoc şi profetul Natan l-
mult decât pe al domnului meu, regele au uns rege la Ghihon; şi de acolo s’au
David!” suit veselindu-se, iar cetatea a intrat în
38 După aceea preotul Ţadoc şi profe-
freamăt: acesta e sunetul pe care l-aţi
tul Natan şi Benaia, fiul lui Iehoiada, auzit.
şi Cheretienii şi Peletienii s’au coborât 46 Iar Solomon s’a aşezat pe tronul re-
şi l-au pus pe Solomon pe catârul rege- gatului,
lui David şi l-au adus la Ghihon. 47 în timp ce servii regelui au intrat să-
39 Iar preotul Ţadoc a luat din sfântul l binecuvinteze pe domnul nostru, re-
locaş9 cornul cu untdelemn şi l-a uns gele David, zicând: «Dumnezeu să facă
pe Solomon; şi a sunat din trâmbiţă numele lui Solomon, fiul tău, mai bun
şi’ntregul popor a strigat: „Trăiască re- decât numele tău şi să-i facă tronul mai
gele Solomon!” slăvit decât pe al tău!» Iar regele, pe
patul său, s’a închinat.
40 Şi’ntregul popor s’a suit după el;
şi jucau în danţuri şi se veseleau cu 48 Şi aşa a zis regele: «Binecuvântat
veselie mare, că de glasul lor răsuna este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pământul. Cel ce l-a rânduit astăzi pe unul din ur-
maşii mei să şadă pe tronul meu, iar
7 Cei din garda personală a regelui.
ochii mei s’o vadă!»”.
8 Ghihon: izvor la poalele muntelui Sion: locul
ales de David (revenit la luciditate şi capabil de 49 Atunci toţi oaspeţii lui Adonia s’au
hotărâri) pentru ceremonia de învestitură a lui înspăimântat şi s’au sculat şi fiecare
Solomon. om s’a dus în drumul său.
9 Literal: „din cort”; e vorba de cortul pe care
David îl adusese din casa lui Obed-Edom şi care 50 Iar Adonia s’a temut de Solomon şi
adăpostea chivotul legământului (2 Rg 6, 12). s’a sculat şi s’a dus şi a prins cu mâinile
3 REGI 2 536
2 „Eu mă duc pe calea fiecărui pămân- vat – căci om înţelept eşti tu – şi vei şti
tean, iar tu întăreşte-te şi arată-te băr- ce să faci cu el: cărunteţele lui pătate
bat cu sânge să le cobori în iad”.
10 Şi a adormit David laolaltă cu părin-
3 şi păzeşte rânduielile Domnului,
ţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui
Dumnezeului tău, pentru ca, mergând
David.2
în căile Lui, să păzeşti poruncile şi
dreptarele şi judecăţile care sunt scrise 11 Iar zilele în care David a domnit
în legea lui Moise, în aşa fel încât tu să peste Israel au fost patruzeci de ani3 ;
poţi înţelege cele ce vei face în toate lu- 1 Dacă David nu a fost în stare să răzbune asa-
crurile pe care eu ţi le poruncesc, sinarea celor doi, el lasă aceasta pe seama fiului
şi succesorului său, „potrivit înţelepciunii” aces-
4 ca Domnul să-Şi adeverească’ntru to-
tuia, adică atunci când va crede că e momentul
tul cuvântul pe care l-a grăit, zicând: potrivit. „În iad”: în locuinţa morţilor; Hades;
Dacă fiii tăi se vor păzi în calea lor, pen- Şeol.
2 „Cetatea lui David”: fortăreaţa de pe mun-
tru ca’ntru adevăr să umble ei în faţa
tele Sion, pe care el o luase de la Iebusei şi unde
Mea cu toată inima lor şi cu tot sufle- îşi stabilise reşedinţa (2Rg 5, 7).
tul lor, atunci îţi spun Eu ţie că nu-ţi 3 Se consideră, în general, că David a început
28 Vestea a ajuns până la Ioab, fiul Ţe- până’n veac; dar David şi seminţia lui
ruiei; că Ioab se dăduse de partea lui şi casa lui şi tronul său să aibă’n veac
Adonia şi nu venise de partea lui Solo- pace de la Domnul!”
mon. Atunci Ioab a fugit la cortul Dom- 34 Astfel s’a suit Benaia, fiul lui Ieho-
nului şi s’a prins de coarnele jertfelni- iada, şi s’a aruncat asupră-i şi l-a ucis;
cului.7 şi l-a îngropat în casa lui, în pustie.
29 Şi i s’a spus lui Solomon că Ioab a 35
fugit la cortul Domnului şi că se ţine
de coarnele jertfelnicului. Atunci re- 36 Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi
gele Solomon a trimis la Ioab, zicând: i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim
„Ce ţi s’a întâmplat de ai fugit la jert- şi şezi acolo, dar de acolo să nu ieşi ni-
felnic?” Ioab a zis: „Fiindcă m’am în- căieri.
spăimântat de tine şi am fugit la Dom- 37 Va fi însă că’n ziua în care vei ieşi
nul”. Atunci regele Solomon l-a trimis şi vei trece pârâul Cedrilor, atunci să
pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: ştii bine că negreşit vei muri; sângele
„Du-te şi ucide-l şi îngroapă-l!” tău va fi asupra capului tău”. Şi chiar
30 Iar Benaia, fiul lui Iehoiada, a venit atunci, în ziua aceea, regele l-a pus să
la Ioab în cortul Domnului şi i-a zis: jure.
„Aşa grăieşte regele: Ieşi afară!” Dar 38 Iar Şimei a zis către rege: „Bun e cu-
Ioab a zis: „Nu voi ieşi afară, ci aici vântul pe care l-ai grăit, o, rege, dom-
voi muri”. Atunci Benaia, fiul lui Ie- nul meu; aşa va face robul tău!” Şi a ră-
hoiada, s’a întors şi i-a spus regelui, zi- mas Şimei în Ierusalim vreme de trei
când: „Aşa a grăit Ioab şi aşa mi-a răs- ani.
puns”.
39 Şi a fost că, după trei ani, doi robi
31 Iar regele i-a zis: „Du-te şi fă-i după ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui
cum a spus el şi ucide-l şi îngroapă-l, şi Maaca, regele Gatului. Şi i s’a spus lui
astfel vei lua astăzi de pe mine şi de pe Şimei: „Iată, robii tăi sunt în Gat”.
casa tatălui meu sângele pe care Ioab
40 Atunci Şimei s’a ridicat, a pus şaua
l-a vărsat fără pricină;
pe asinul său şi a plecat la Gat, la Achiş
32 Domnul a întors împotriva capului să-şi caute robii. Şi s’a dus Şimei şi şi-a
său sângele vărsat pe nedrept, pe mă- scos robii din Gat.
sura a ceea ce el le-a făcut celor doi oa-
41 Şi i s’a spus lui Solomon, zicându-i-
meni mai drepţi şi mai buni decât el; că
se: „Şimei a plecat din Ierusalim la Gat
i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu,
şi şi-a adus robii înapoi”.
David, să fi ştiut de sângele lor: pe Ab-
ner, fiul lui Ner, voievodul oştilor lui 42 Atunci regele a trimis şi l-a chemat
Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai- pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus
marele oştirii lui Iuda. eu să juri pe Domnul şi ţi-am poruncit,
zicându-ţi: «În ziua în care vei ieşi din
33 Sângele lor s’a întors asupra capu-
Ierusalim şi vei merge la dreapta sau
lui său şi asupra capului urmaşilor lui
la stânga, să ştii bine că negreşit vei
7 Adică s’a aşezat sub protecţie divină, încer- muri»? Iar tu mi-ai zis: «Bun e cuvân-
când astfel să se salveze. tul pe care îl aud».
3 REGI 3 539
43 Atunci, de ce n’ai păzit jurământul zor la Gaza, peste toţi regii din această
pe Domnul şi porunca pe care eu ţi-am latură a râului; şi era om al păcii în
dat-o?” toate laturile de jur-împrejur; iar Iuda
44 Şi a mai zis regele către Şimei: „Tu
şi Israel trăiau fără frică, fiecare sub
îţi ştii întreaga răutate pe care inima viţa lui de vie şi sub smochinul său,
ta o ştie, ce i-ai făcut tu lui David, pă- mâncând şi bând şi prăznuind, de la
rintele meu; Domnul însă a întors rău- Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele
tatea asupra capului tău, lui Solomon. Şi iată care erau dregă-
torii lui Solomon: Azaria, fiul preotu-
45 în timp ce regele Solomon e binecu-
lui Ţadoc, Azaria, fiul lui Natan, căpe-
vântat, iar tronul lui David va rămâne tenie peste ispravnici şi omul de casă,
veşnic în faţa Domnului”. Şişa, scribul, Ioasaf, fiul lui Ahilud, cel
46 Atunci Solomon i-a poruncit lui Be- ce ţinea socotelile, Abişar, fiul lui Ioab,
naia, fiul lui Iehoiada, iar acesta s’a mai-mare peste dări, Benaia, fiul lui
dus şi l-a ucis.8 Regele Solomon era Iehoiada, mai-mare peste gospodării şi
foarte priceput şi înţelept; iar Iuda şi peste lucrările de zidărie, şi Zabud, fiul
Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul lui Natan, sfetnic. Solomon avea pa-
de pe lângă mare, ca o mulţime care truzeci de mii de iepe fătătoare pen-
mănâncă şi bea şi se veseleşte. Solo- tru carele lui, şi douăsprezece mii de
mon era cârmuitor9 peste toate rega- cai. Şi era cârmuitor peste toţi regii,
tele; ele îi aduceau daruri şi i-au slu- de la Râu şi până la ţinutul Filisteni-
jit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. lor şi până la hotarele Egiptului; aşa
Solomon a prins a deschide stăpânirile că Solomon, fiul lui David, domnea în
Libanului şi a zidit Terma în pustie. Ierusalim peste Israel şi Iuda.
Şi iată care era hrana zilnică a [cur-
ţii] lui Solomon: treizeci de măsuri de
făinuţă de grâu, şaizeci de măsuri de
făină obişnuită, viţei îngrăşaţi, două- 3
zeci de boi din păşune şi o sută de oi, în
afară de cerbi şi căprioare şi păsări în- Visul şi înţelepciunea lui Solomon;
dopate. Fiindcă el cârmuia peste toate faimoasa judecată.1
ţările de dincoace de Râu10 , de la Ha-
1 Solomon a devenit ginerele lui Fa-
8 De aici până la sfârşitul versetului, textul raon, regele Egiptului; el a luat-o pe
Septuagintei cuprinde un nou episod, menit să fiica lui Faraon şi a adus-o în ceta-
completeze portretul lui Solomon: celor două ca- tea lui David până ce va isprăvi de zi-
lităţi, „priceperea” şi „înţelepciunea”, li se ada-
ugă o a treia, aceea a „cârmuitorului”, cu toate dit propria ei casă, dar mai întâi casa
efectele ei în materie de guvernare, organizare
statală, aprovizionare, putere armată, politică nuturile de la vest de Eufrat.
externă etc. Episodul nu a fost preluat de vechile 1 Versetul 1 al acestui capitol relatează, pe
ediţii româneşti; în ediţia Rahlfs e numerotat cu scurt, căsătoria lui Solomon cu fiica lui Faraon,
46 a-l. fapt care a fost deja relatat în 2, 35. Textul Maso-
9 árhon = „cârmuitor”: conducător cu autori-
retic, care nu cuprinde episodul, îl relatează aici,
tate asupra altora (inclusiv cea militară) şi care pe când Septuaginta îl omite. Totuşi, pentru in-
este ascultat. tegritatea capitolului, versiunea de faţă îl preia
10 Prin „Râu” se înţelegea Eufratul. Aşadar, ţi- ca atare.
3 REGI 3 540
17 Iar una din femei i-a zis: „Cată nu fie nici al meu, nici al ei; împărţiţi-
spre mine, domnul meu!: Eu şi femeia l!”
aceasta am locuit într’o singură casă şi 27 Atunci regele a răspuns, zi-
în aceeaşi casă am născut. când:„Daţi pruncul cel viu femeii
18 Şi a fost că a treia zi după ce am năs- care a zis: «Daţi-i-l ei, numai să nu-l
cut eu, a născut şi această femeie; şi omorâţi!», căci aceasta este mama lui!”
eram numai noi amândouă, iar altci- 28 Şi întregul Israel a auzit de această
neva în afară de noi două n’a fost în judecată pe care o judecase regele; şi
casă. s’au temut de rege, deoarece au văzut
19 Dar pruncul acestei femei a murit că înţelepciunea lui Dumnezeu era în
noaptea, din pricină că ea a adormit el, ca să facă dreptate.
peste el.
20 Iar la miezul nopţii s’a sculat şi mi-a
luat pruncul din braţe – căci roaba ta 4
dormea – şi l-a culcat la sânul ei, iar
pe pruncul ei cel mort mi l-a pus mie Dregătorii lui Solomon. Slava lui.
la sân. 1 Aşadar, regele Solomon domnea peste
21 Când eu, dimineaţa, m’am sculat să- Israel.
mi alăptez pruncul, el era mort; şi, 1
2 Şi iată care erau dregătorii lui: Aza-
iată, dimineaţa am luat seama bine la ria, fiul preotului Ţadoc;
el: şi, iată, nu era fiul meu, cel pe care-l 3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scribi;
născusem”. Iosafat, fiul lui Ahilud, cronicar;
22 Iar cealaltă femeie a zis: „Nu, ci
4 Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie
acela care trăieşte e fiul meu; fiul tău peste oştire; Ţadoc şi Abiatar, preoţi;
e cel mort. . . ”. Aşa au vorbit ele în faţa
5 Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste
regelui.
ispravnici; Zabud, fiul lui Natan, preot
23 Atunci regele le-a zis: „Tu zici: «Fiul
şi prieten al regelui;
cel viu este al meu, iar cel mort este fiul
6 Ahişar era mai-mare peste casa rege-
tău»; iar tu zici: «Nu, ci cel viu este fiul
meu, iar cel mort este fiul tău». . . ”. lui; Eliab, fiul lui Saf, era peste moşii,
iar Adoniram, fiul lui Abda, era peste
24 Şi a zis regele: „Luaţi o sabie şi
dări.
aduceţi-o la mine!” Şi au adus o sabie
7 Şi mai avea Solomon doisprezece is-
în faţa regelui.
pravnici peste tot Israelul, care adu-
25 Şi a zis regele: „Tăiaţi în două prun-
ceau alimente pentru rege şi casa lui;
cul cel viu, cel care suge: jumătate din
1 Dregătorii: înalţi demnitari de la curtea re-
el daţi-l acestei femei, iar cealaltă ju-
mătate daţi-o celeilalte femei!” gală şi din administraţia ţării. Ca de obicei,
transcrierea numelor proprii din limba ebraică
26 Atunci femeia al căreia era copilul în cea greacă a fost una din marile dificultăţi ale
cel viu a zis către rege – că-i sărise ostenitorilor Septuagintei; tot ca de obicei, ver-
siunea de faţă preia Textul Masoretic (care, la
inima pentru copilul ei –: „Vai mie,
rândul său, a fost îndreptat după Septuaginta,
doamne!, daţi-i ei pruncul, numai să mai ales în succesiunea logică a unor informa-
nu-l omorâţi!” Dar cealaltă a zis: „Să ţii).
3 REGI 5 542
David un fiu înţelept peste acest popor 29Mai avea Solomon şaptezeci de mii
numeros”. care purtau poverile şi optzeci de mii
22 Atunci Hiram a trimis la Solomon, care tăiau piatră în munte;
zicând: „Am auzit despre tot ceea ce ai 30 iar în afară de ispravnicii care se
trimis la mine; voi face după întreaga aflau peste lucrările lui Solomon, mai
ta dorinţă; cât despre lemnul de cedru avea trei mii şase sute de supraveghe-
şi pin4 , tori peste poporul care făcea lucrările;
23 robii mei îl vor coborî din Liban la 31vreme de trei ani au pregătit ei pia-
mare; eu îl voi face plute pe care le voi tra şi lemnul.
trimite până la locul pe care tu mi-l vei
spune, unde le voi lăsa şi de unde tu
le vei lua; dar şi tu să-mi faci pe voie, 6
dându-i casei mele pâine5 ”.
24 Aşa că Hiram i-a dat lui Solomon ce- Zidirea Casei Domnului.
dri şi pini după cât a dorit. 1 Şi a fost că la patru sute patru-
25 Iar Solomon i-a dat lui Hiram două- zeci de ani după ieşirea fiilor lui Israel
zeci de mii de măsuri de grâu pentru din Egipt, în cel de al patrulea an al
hrana casei lui, precum şi douăzeci de domniei lui Solomon peste Israel1 , în
mii de măsuri de untdelemn curat; aşa luna a doua2 , [a început el] să-I zi-
îi dădea Solomon lui Hiram în fiecare dească Domnului casă.3 Regele a po-
an. runcit şi s’au luat pietre mari şi cos-
26 Iar Domnul i-a dat lui Solomon în- tisitoare pentru temelia casei, precum
ţelepciune, aşa cum îi grăise; şi a fost şi pietre cioplite. Pietrele au fost cio-
pace între Hiram şi Solomon şi au făcut plite de oamenii lui Solomon şi de oa-
între ei un legământ. menii lui Hiram. În cel de al patrulea
27 Solomon lua bir de la întregul Israel;
an a aşezat el temelia casei Domnului,
birul era de treizeci de mii de oameni.6 în luna Zif, chiar în luna a doua. Iar
în anul al unsprezecelea, în luna Bul,
28 Dintre aceştia trimitea în Liban zece
adică în luna a opta, templul a fost is-
mii pe lună, făcând pe rând cu schim-
prăvit întocmai după planul lui şi după
bul: o lună erau în Liban şi două luni
toate rânduielile lui.
la casele lor; Adoniram era mai-mare
peste bir. 2 Templul pe care regele Solomon I l-a
zidit Domnului avea şaizeci de coţi în
4 Munţii Liban şi Antiliban erau faimoşi (şi
râvniţi) pentru falnicele lor păduri de cedru, 1 S’a calculat trecerea a unsprezece generaţii
lemn aromat şi de esenţă tare, excelent ca ma- de câte patruzeci de ani fiecare. T. M. adaugă
terial de construcţii. Pinul (chiparosul) de Liban una; aşadar, patru sute optzeci de ani, ceea ce ar
făcea parte din specia răşinoaselor mediterane- însemna anul 966 sau 965 (Solomon s’a urcat pe
ene (pinus maritima). tron în 970).
5 Tirul excela în materiale şi meşteri pentru 2 T. M.: „în luna Zif” (adică „a Florilor”, după
construcţii, dar avea o agricultură săracă şi, ori- tradiţia canaaneană): aprilie-mai.
cum, neîndestulătoare pentru o mare metropolă 3 Textul următor, până la sfârşitul versetului,
comercială. este reconstituit după câţiva codici, în special
6 Birul (darea, impozitul) nu era perceput în după Purpureus; ed. Rahlfs numerotează cu 1
bani, ci în zile de muncă obligatorie. a-d. T. M. îl aşază la sfârşitul capitolului.
3 REGI 6 545
lungime, douăzeci de coţi în lăţime şi 12 „Iată casa aceasta pe care tu Mi-o zi-
treizeci de coţi în înălţime.4 deşti: Dacă vei umbla după legile Mele
3 Pridvorul din faţa templului avea o
şi vei plini judecăţile Mele şi vei păzi
lungime de douăzeci de coţi, potrivit cu toate poruncile Mele ca să rămâi în ele,
lăţimea din faţă a templului. Şi a zidit atunci Îmi voi împlini faţă de tine cu-
templul şi l-a isprăvit. vântul pe care i l-am grăit lui David,
părintele tău:
4 Templului i-a făcut ferestre largi în-
13 Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi
lăuntru şi înguste în afară.
nu-l voi părăsi pe Israel, poporul Meu”.
5 În faţa zidului templului a făcut odăi,
de jur-împrejurul templului şi al alta- 14 Şi a zidit Solomon templul şi l-a is-
rului. prăvit.
15 Pereţii templului i-a îmbrăcat pe
6 Odăile de jos erau late de cinci coţi,
cele din mijloc de şase coţi, iar cele din dinlăuntru cu lemn de cedru, de la par-
catul al treilea aveau o lăţime de şapte doseală până la tavan şi căpriori; cu
coţi; căci templului i s’a lăsat pe dina- lemn de cedru i-a căptuşit peste tot,
fară o margine despărţitoare, aşa încât iar pardoseala a făcut-o din scânduri
ele să nu fie lipite de zidul templului. de chiparos.
cul clădirii se atingeau una de cealaltă, ban, lungă de o sută de coţi, largă de
aripă de aripă. cincizeci de coţi; iar înălţimea îi era
de treizeci de coţi, pe patru rânduri
28 Şi pe heruvimi i-a îmbrăcat în aur.
de stâlpi de cedru, stâlpi pe care erau
29 Pe toţi pereţii templului, de jur-
puse grinzi de cedru.
împrejur, a încrestat chipuri de heru-
3 Deasupra grinzilor erau odăi, a căror
vimi şi finici, atât pe dinlăuntru, cât şi
podea de lemn de cedru se rezema pe
pe dinafară.
1 Acest capitol cuprinde două părţi: 1) Po-
30 Şi pardoseala templului a îmbrăcat-
doaba şi odoarele templului; 2) Casa lui So-
o în aur, atât înlăuntru cât şi afară. lomon. Aceasta este ordinea din Septuaginta.
31 La intrarea altarului a făcut uşi din Textul Masoretic însă prezintă ordinea inversă,
lemn de ienupăr; stâlpii uşilor erau în adoptată, în bună măsură, şi de vechile ediţii
româneşti, ceea ce face şi ediţia de faţă. Dacă
cinci muchii. T. M. este pe alocuri deteriorat, nici textul LXX
32 Pe cele două uşi, făcute din lemn nu duce lipsă de lacune, ceea ce face ca am-
bele texte să devină, deseori, complementare.
de pin, a încrustat heruvimi şi finici şi Aceste descrieri, duse uneori până la amănuntul
frunze; şi le-a îmbrăcat în aur; poleiţi în aparenţă nesemnificativ, sunt singurele măr-
cu aur erau şi heruvimii şi finicii. turii după care poate fi reconstituită fiinţa mag-
nificului edificiu, având în vedere că din templul
7 Heruvimii erau simbolul prezenţei Domnu- lui Solomon, jefuit şi distrus de Nabucodonosor
lui. în 587, nu a mai rămas nimic.
3 REGI 7 547
10 avându-şi temeliile zidite din pie- sus, la încheietura lor, la marginea pla-
tre mari şi foarte costisitoare, lungi de sei, erau două sute de rodii rânduite în
câte zece şi opt coţi. lanţ peste cel de al doilea capitel.
11 Iar deasupra, pietre costisitoare, pe 21 Şi a aşezat stâlpii pridvorului tem-
măsura celor cioplite, precum şi lemn plului; l-a aşezat pe primul, în dreapta,
de cedru. şi l-a numit Iachin; l-a aşezat şi pe cel
de al doilea, în stânga, şi l-a numit
12 Curtea cea mare avea împrejur trei
Booz.2
rânduri de pietre cioplite şi un rând de
grinzi de cedru frumos încrestate. 2 Cei doi stâlpi nu făceau parte din edificiul
22 Iar pe capul stâlpilor a pus capitelu- coţi, lat de patru coţi şi înalt de şase
rile lucrate în forma cupei de crin; aşa coţi.
s’a încheiat lucrarea stâlpilor. 28 Şasiurile erau lucrate în tăblii, iar
23 Şi a făcut o mare turnată din acestea se legau unele de altele la un-
aramă3 ; de la o margine până la cea- ghiuri.
laltă avea zece coţi; era rotundă de jur- 29 Pe faţa de dinafară a tăbliilor erau
împrejur şi înaltă de cinci coţi; rotun- săpate chipuri de lei şi de boi şi de he-
dul ei, de jur-împrejur, măsura treizeci ruvimi; iar deasupra şi dedesubtul lei-
şi trei de coţi. lor şi boilor erau săpate funii de flori.
24 Pe dedesubtul buzei era împrejmuită 30 Fiecare şasiu avea câte patru roţi de
de o cingătoare pe care se rezema, al aramă şi osii de aramă. La cele patru
cărei rotund, de jur-împrejur, măsura colţuri avea nişte umeri pe care se spri-
zece coţi şi care avea două rânduri de jinea vasul; jos, sub cupa spălătorului,
podoabe, toate turnate laolaltă cu ma- şi sub fiecare funie înflorată era câte o
rea. policioară.
25 Buza mării era ca buza unui potir, 31 În partea lui de deasupra, şasiul
lucrată ca o cupă de crin, cu grosimea avea înlăuntru o adâncitură în care se
de un lat de palmă; în ea încăpeau două aşeza vasul, adâncă de un cot; gura
mii de vedre. ei era rotundă, cu diametrul de un cot
26 Marea se sprijinea pe doisprezece şi jumătate, iar împrejurul ei erau po-
boi de aramă: trei cu faţa spre miază- doabe săpate; tăbliile de pe margini nu
noapte, trei cu faţa spre asfinţit, trei erau rotunde, ci pătrate.
cu faţa spre miazăzi şi trei cu faţa spre 32 Cele patru roţi se aflau sub tăblii;
răsărit; deasupra lor, marea; spinările osiile roţilor erau fixate în şasiuri; înăl-
lor erau, toate, spre centru. ţimea fiecărei roţi era de un cot şi ju-
27 A mai făcut şi zece şasiuri de mătate.
aramă4 ; fiecare şasiu era lung de cinci 33 Forma roţilor era la toate aceeaşi,
ca roţile de la trăsură; osiile, obezile,
respectiv, „Tăria” (Ishýs). Plecând de aici, R. B. spiţele şi butucii le erau, toate, tur-
Y. Scott sugerează că cele două nume ar fi înce-
putul a două fraze: „El [Dumnezeu] va temeinici nate.
tronul lui David şi regatul său în veac”; şi: „Întru 34Cei patru umeri de la cele patru col-
tăria Domnului se va veseli regele”. E de obser-
vat că sensul primului nume poate fi regăsit în
ţuri ale fiecărui şasiu erau, de aseme-
Psalmul 96, 2: „Dreptatea şi judecata sunt teme- nea, turnaţi; policioarele erau ieşite
iul tronului Său”. din şasiu.
3 „Marea” de aramă era un bazin uriaş, în
forma unei cupe, sprijinit pe un suport circular Partea de deasupra a şasiului se ter-
35
care, la rândul său, se sprijinea pe un suport rec- mina printr’o cunună înaltă de o ju-
tangular. Vasul era folosit de preoţi pentru spă-
lările rituale cu apă. tal. Aşadar, e vorba de o cuvă portabilă pe un
4 Prin „şasiu” trebuie să se înţeleagă, aici, ca- vagonet. Cinci vagoneţi puteau fi legaţi între
drul metalic al caroseriei unui vehicul (cum ar ei, formând astfel un mic convoi rulant. În apa
fi, în zilele noastre, cel al unui vagonet de mină), rituală din aceste vase îşi spălau preoţii mâi-
sprijinit pe două osii şi sprijinind, la rândul său, nile după aducerea unei jertfe sângeroase totale
un vas cu apă susţinut de patru panouri de me- („ardere-de-tot”; „holocaust”).
3 REGI 8 549
mătate de cot şi făcută în aşa fel în- gelui Solomon pentru casa Domnului,
cât vasul de spălat să fie pus deasu- precum şi cei patruzeci şi opt de stâlpi
pra; aceasta, împreună cu umerii şi po- pentru casa regelui şi pentru casa
licioarele erau turnate dintr’o singură Domnului. Toate lucrurile pe care Hi-
bucată. ram i le-a făcut regelui erau din aramă.
36 Pe feţele umerilor şasiului şi pe poli- 46Arama din care au fost făcute toate
cioarele dintre ei a săpat heruvimi, lei acestea nu mai putea fi socotită; de
şi finici, pe unde a găsit loc; şi împrejur multă ce era, greutatea aramei folosite
a pus funii înflorate. pentru toate acestea nu se mai ştia.
37 Aşa a făcut el zece şasiuri; toate erau 47Regele a pus să le toarne într’un
turnate în acelaşi chip, având aceeaşi pământ cleios din împrejurimile Iorda-
măsură şi aceeaşi înfăţişare. nului, între Sucot şi Ţartan.
38 Şi a mai făcut zece vase de aramă; 48Regele Solomon a pus toate vasele la
în fiecare vas încăpeau câte patruzeci locul lor; dar arama din ele nu mai pu-
de vedre; fiecare vas era de patru coţi; tea fi cântărită din pricină că ele erau
fiecare vas stătea pe unul din cele zece foarte multe.
şasiuri. 49 Solomon a făcut şi toate obiectele
39 Şasiurile le-a aşezat: cinci în partea de slujbă în casa Domnului: jertfelni-
dreaptă a templului şi cinci în partea cul cel de aur şi masa pâinilor punerii-
stângă. Iar marea a aşezat-o spre par- înainte, tot de aur;
tea dreaptă a templului, anume în par-
50 sfeşnicele lucrate din aur curat, cinci
tea de răsărit-miazăzi.
de-a dreapta şi cinci de-a stânga în faţa
40 Tot Hiram a făcut căldările şi cleş- sfintei-sfintelor, cu candelele, înfloritu-
tele şi cupele. Aşa a isprăvit Hiram rile şi mucările lor, toate de aur;
toate lucrările pe care regele Solomon
51 şi pridvoarele şi zăvoarele şi cupele
i le dăduse să le facă pentru casa Dom-
şi blidele şi cădelniţele de aur curat; şi
nului:
ţâţânile uşilor din fundul templului, la
41 Cei doi stâlpi cu cele două capite-
sfânta-sfintelor, şi pe cele de la uşile
luri de pe vârfurile stâlpilor; cele două templului, toate fiind de aur.
plase care acopereau frunţile capitelu-
52 Aşa s’a plinit toată lucrarea casei
rilor de pe vârful stâlpilor;
Domnului, făcută de Solomon. Şi a
42 cele patru sute de rodii de aramă de
adus Solomon şi pe cele afierosite de
la cele două plase; două rânduri de ro- David, părintele său: argintul şi aurul
dii la fiecare plasă, ca să acopere amân- şi obiectele de slujbă, pe care le-a pus
două capitelurile de pe amândoi stâl- în vistieria casei Domnului.
pii;
43 cele zece şasiuri şi cele zece spălă-
toare de pe ele; 8
44 marea şi cei doisprezece boi de sub
ea; Sfinţirea templului lui Solomon:
45 căldările şi cleştele şi cupele şi toate Strămutarea chivotului legămân-
vasele pe care Hiram i le-a făcut re- tului; cuvântarea lui Solomon că-
3 REGI 8 550
cât cele două table de piatră – adică sice ale Septuagintei şi sunt preluate aici din co-
tablele legii – pe care Moise le pusese dici secundari, ca şi din T. M. Ideea se regăseşte
în v. 53.
acolo în Horeb, când Domnul a făcut le- 5 Insistenţa cu care nu Domnul, ci „numele
gământ cu fiii lui Israel la ieşirea lor Domnului” este arătat ca fiind locatarul templu-
din ţara Egiptului. lui arată, pe de o parte, grija de a evita orice po-
sibilă reprezentare antropomorfă sau limitare a
1 Literal: „sfânta”, adică partea de mijloc a lui Dumnezeu şi, pe de alta, gândul teologic că
templului, numită astfel în funcţie de „sfânta- Numele face parte din Fiinţă (o teologie foarte
sfintelor”, adică altarul, spaţiul prin excelenţă bogată atât în Noul Testament cât şi la Sfinţii
sfânt. Părinţi ai Bisericii).
3 REGI 8 551
17 Iar David, părintele meu, îşi pusese păzi căile spre a umbla ei înaintea Mea
la inimă să zidească el casă numelui aşa cum tu Mi-ai umblat înainte».
Domnului, Dumnezeului lui Israel. 26 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui
18 Dar Domnul a zis către David, pă- Israel, adeverească-se cuvântul Tău
rintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus către David, părintele meu!
la inimă să zideşti casă numelui Meu, 27Adevărat să fie oare că Dumnezeu
bine ai făcut că ţi-ai pus-o la inimă; va locui cu oamenii pe pământ? Că
19 cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te în-
ci fiul tău care a ieşit din coapsele tale, cap, cum o va face casa aceasta pe care
el îi va zidi numelui Meu casă». eu i-am zidit-o numelui Tău?
20 Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe 28 Aşadar, caută spre rugăciunea mea,
care l-a grăit; şi’n locul lui David, pă- Doamne, Dumnezeul lui Israel, ca să
rintele meu, m’am ridicat eu şi am şe- auzi bucuria cu care robul Tău, întru
zut pe tronul lui Israel, aşa cum Dom- plinirea dorului său7 , Ţi se roagă Ţie
nul a grăit, şi am zidit casă numelui astăzi;
Domnului, Dumnezeului lui Israel. 29 şi să fie ochii Tăi deschişi spre casa
21 Şi am aşezat acolo un loc pentru chi- aceasta ziua şi noaptea, spre locul des-
votul în care se află legământul Dom- pre care Tu ai zis: «Numele Meu va fi
nului, acela pe care Domnul l-a făcut acolo», ca să auzi rugăciunea cu care
cu părinţii noştri la vremea când i-a robul Tău se roagă în locul acesta ziua
scos din ţara Egiptului”. şi noaptea;
22 Şi a stat Solomon înaintea jertfelni- 30 şi să asculţi cererea robului Tău, ca
cului Domnului, în faţa a toată obştea şi pe a poporului Tău, Israel, oridecâ-
lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer teori se vor ruga în locul acesta; şi vei
23 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui auzi în locul şederii Tale în cer, şi vei
Israel, nu este Dumnezeu asemenea face şi milostiv vei fi.
Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; 31 Oridecâteori cineva îi va greşi aproa-
Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi-i pelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem
faci milă robului Tău care umblă îna- cu care el însuşi s’a blestemat pe sine
intea Ta cu toată inima sa6 ; şi va veni şi se va mărturisi înaintea
24 Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robu- jertfelnicului Tău, în casa aceasta,
lui Tău David, părintele meu, Tu eşti 32 Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti;
Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile şi să-l judeci pe poporul Tău Israel: ce-
Tale ai plinit ceea ce este astăzi. lui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-
25 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui i fapta asupra capului său, iar pe cel
Israel, păzeşte-i robului Tău David, pă- drept să-l îndreptăţeşti: să-i dai după
rintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: dreptatea lui.
«Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată 33 Dacă poporul Tău Israel va cădea în
un om care să şadă pe tronul lui Israel,
7 Cuvântul
dar numai dacă fiii lui Israel îşi vor térpsis, folosit de numai două ori
în V. T. (aici şi la Sof 3, 17) exprimă satisfacţia
6 În T. M., plural: „. . . ai milă de robii Tăi. . . ” sau bucuria care însoţeşte plinirea unei dorinţe
etc. (în cazul de faţă, zidirea templului).
3 REGI 8 552
48 şi dacă ei, cu toată inima şi cu tot Mie casă, ţie casă preafrumoasă12 , ca
sufletul lor, se vor întoarce spre Tine, să stai pe veşnică înnoire”13 ; iată, oare
acolo, în ţara vrăjmaşilor lor, unde Tu nu este scrisă aceasta în Cartea Cân-
i-ai strămutat, şi dacă Ţi se vor ruga tării14 ?
[avându-şi ochii îndreptaţi] spre ţara 54 Şi a fost că după ce Solomon a sfârşit
lor, aceea pe care Tu le-ai dat-o părin- toată această rugăciune şi cerere către
ţilor lor, şi spre cetatea pe care Tu ai Domnul, s’a ridicat de dinaintea jert-
ales-o şi spre templul pe care eu i l-am felnicului Domnului unde stătuse înge-
zidit numelui Tău, nunchiat cu braţele întinse spre cer,
49 Tu să-i asculţi din cer – din locaşul 55 şi a stat şi cu glas mare a binecuvân-
Tău cel sfânt –, să le asculţi rugăciunea tat întreaga obşte a lui Israel, zicând:
şi cererea
56 „Binecuvântat este astăzi Domnul,
50 şi milostiv să fii faţă de nedreptă- Cel ce i-a dat odihnă poporului Său,
ţile lor cu care ei Ţi-au greşit şi faţă de Israel, potrivit cu tot ceea ce El a grăit;
toate păcatele cu care ei Ţi-au greşit, din toate bunele cuvinte pe care El le-
şi să-i faci să afle îndurare la cei ce i- a grăit prin mâna robului Său Moise,
au robit – să le fie milă de ei; nici un cuvânt nu a rămas neplinit.
51 că ei sunt poporul Tău şi moştenirea 57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu
Ta, ei, cei pe care Tu i-ai scos din ţara noi aşa cum a fost cu părinţii noştri: să
Egiptului şi din mijlocul cuptorului de nu ne părăsească, şi nici să se întoarcă
fier10 . dinspre noi,
52 Şi să fie ochii Tăi deschişi şi urechile 58 ci inimile noastre să le plece spre
Tale deschise spre rugăciunea robului Sine, pentru ca noi să umblăm în toate
Tău şi spre rugăciunea poporului Tău căile Lui şi să-I păzim toate poruncile
Israel, ca să-i asculţi în tot ceea ce ei Ţi şi toate rânduielile pe care le-a porun-
se vor ruga. cit părinţilor noştri.
53 Că Tu Ţi i-ai ales să-Ţi fie de moş-
Fiinţei Sale, care rămâne inaccesibilă; pe mun-
tenire, pe ei, dintre toate neamurile tele Sinai, „Moise a intrat în întunericul unde
pământului, aşa cum ai grăit prin era Dumnezeu” (Iş 20, 21).
12 „. . . preafrumoasă”: echivalent pentru
mâna robului Tău Moise atunci când i-
ekprepés (cuvânt folosit numai aici în V.T.) =
ai scos pe părinţii noştri din ţara Egip- „superior”, „distins”, „remarcabil” (între cele ce
tului, Doamne, Doamne!” Aşa a vor- sunt frumoase – sau plăcute la vedere).
bit Solomon asupra templului, atunci 13 „Înnoire” este aici superlativul a tot ceea ce
când i-a isprăvit zidirea: „Domnul a este nou, atât ca esenţă, cât şi ca durată.
14 „Cartea Cântării”: veche colecţie de imnuri
arătat soarele pe cer, El a grăit, Cel ce
dedicate războaielor pe care Israeliţii le-au pur-
locuieşte’n întuneric:11 Tu zideşte-Mi tat de-a lungul drumului lor între Egipt şi Ca-
naan; azi, pierdută. Specialiştii o atestă ca fiind
10 „Cuptorul de fier”: metaforă pentru durita- una şi aceeaşi operă cu Cartea Dreptului (sau
tea chinurilor suferite de Israeliţi în Egipt (vezi Cartea lui Iaşar), citată la Ios 10, 13 şi 2 Rg 1,
şi nota de la Dt 4, 20). 18. Se crede că citatul de faţă a fost nucleul origi-
11 Catafatismul şi apofatismul lui Dumnezeu, nal al rugăciunii lui Solomon; eliminat din Tex-
Care poate fi definit, în acelaşi timp, prin ceea ce tul Masoretic, el îi este propriu Septuagintei. Te-
este şi prin ceea ce nu este. Lumină şi Izvor al lu- ologia lui, densă, e evidentă – succint – din cele
minii, El locuieşte’n întuneric prin nepătrunsul trei note precedente.
3 REGI 9 554
tu ai zidit-o spre a-Mi aşeza într’însa – în care Solomon a zidit cele două case
numele în veac; acolo vor fi ochii Mei şi (casa Domnului şi casa domnească),
acolo va fi inima Mea pe’ntotdeauna. 11 timp în care Hiram, regele Tirului,
1
4 Şi dacă tu vei umbla înaintea Mea aşa l-a ajutat pe Solomon cu lemn de ce-
cum a umblat David, părintele tău, cu dru şi cu lemn de pin şi cu aur şi cu tot
inimă curată şi cu dreptate, în aşa fel ceea ce a mai vrut – regele Solomon i-a
încât tu să faci tot ceea ce Eu i-am po- dat regelui Hiram douăzeci de cetăţi în
runcit lui, şi dacă-Mi vei păzi rânduie- ţinutul Galileii.
lile şi poruncile, 12 Aşa că Hiram a plecat din Tir şi s’a
5 atunci tronul domniei tale peste dus în Galileea să vadă cetăţile pe care
Israel îl voi ridica pentru vecie, aşa i le dăduse Solomon, dar nu i-au plă-
cum i-am grăit lui David, părintele cut.
tău, zicând: «Nu-ţi va lipsi bărbat câr- 13 Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe
muitor în Israel». care mi le-ai dat mie, frate?” Şi le-a nu-
2
6 Dar dacă voi sau copiii voştri vă veţi mit Hotar , până’n ziua de azi.
întoarce dinspre Mine şi nu-Mi veţi 14 Hiram i-a trimis lui Solomon o sută
păzi poruncile şi rânduielile pe care douăzeci de talanţi de aur3 .
Moise le-a dat înaintea voastră, şi dacă 15 Aceasta a fost îndreptăţirea biru-
veţi merge şi veţi sluji unor dumnezei lui pe care regele Solomon l-a rân-
străini şi vă veţi închina lor, duit spre a zidi casa Domnului şi casa
7 atunci pe fiii lui Israel îi voi stârpi domnească şi îngrădirea cetăţii lui Da-
din ţara pe care le-am dat-o, iar casa vid şi zidul Ierusalimului şi Haţorul şi
aceasta, pe care Eu i-am sfinţit-o nu- Meghiddo şi Ghezerul.
melui Meu, o voi lepăda de la faţa Mea, 16 Faraon, regele Egiptului, s’a ridicat
iar Israel va fi de arătat cu degetul şi de şi a luat Ghezerul şi l-a ars cu foc, iar
poveste la toate neamurile.
1 Sensul de aici al verbului antilamváno este
8 Şi casa aceasta, pe cât e ea de înaltă,
„a veni în ajutorul cuiva”, dar cu nuanţa sensului
pe atât va fi că tot cel ce va trece pe primar: a face ceva în schimbul a altceva.
lângă ea va da din cap şi va fluiera şi 2 Ebr.: „Kabul”. După unii, cuvântul ar fi în-
ţează în sensul că zilele de muncă obligatorie cu două sau mai multe înţelesuri”; „enigmă” (dar
(vezi nota de la 5, 13) erau echivalente impozitu- nu în sens de ghicitoare, ci de problemă care se
lui pe care cetăţenii, oricum, îl datorau statului. cere desluşită).
3 REGI 10 557
nii şi foarte mult aur şi pietre scumpe; gina de Saba i le-a dăruit lui Solomon.
şi a intrat la Solomon şi i-a spus tot ce 11 (Flota lui Hiram, cea care aducea au-
avea pe inimă. rul din Ofir, a adus foarte multă lem-
3 Iar Solomon i-a dat răspunsuri la nărie cioplită3 şi pietre preţioase.
toate întrebările ei; n’a fost întrebare
12 Din lemnele acelea cioplite i-a făcut
peste care regele să treacă şi la care să
regele proptele casei Domnului şi ca-
nu dea răspuns.
sei domneşti; de asemenea, chitare şi
4 Regina de Saba a văzut atunci toată harpe pentru cântăreţi; lemne cioplite
înţelepciunea lui Solomon, casa pe care ca acelea n’au mai venit în ţară şi nici
el o zidise, că s’au mai văzut undeva până’n ziua
5 şi mâncărurile lui Solomon şi locu- de azi).
inţa slugilor lui şi rânduiala servilor 13 Iar regele Solomon i-a dat reginei de
săi şi îmbrăcămintea lui şi pe pahar- Saba tot ceea ce ea a dorit, orice a ce-
nicii săi şi arderea-de-tot pe care el o rut, pe deasupra a tot ceea ce regele So-
aducea în casa Domnului; şi a rămas lomon i-a dat la alegerea lui; iar ea s’a
pe de-a’ntregul uimită. întors şi a venit în ţara ei, ea şi toţi ser-
6 Şi a zis către regele Solomon: „Ade- vii săi.
vărat este tot ceea ce eu am auzit în
14 Greutatea aurului care-i venea lui
ţara mea despre tine şi despre înţelep-
Solomon într’un singur an era de şase
ciunea ta.
sute şaizeci şi şase de talanţi de aur4 ,
7 Şi nu i-am crezut pe cei ce-mi poves-
15 în afară de dările supuşilor şi ale ne-
teau, până când eu am venit şi până
gustorilor de mărfuri şi ale tuturor re-
când ochii mei au văzut; şi, iată, nici pe
gilor de dincolo5 şi ale guvernatorilor
jumătate nu mi se spusese; tu ai între-
ţării.
cut în bunătate tot ceea ce mi s’a spus
în ţara mea. 16 Şi a făcut regele Solomon două sute
trei mine de aur7 ; şi le-a pus regele în Avea Solomon patru mii de iepe pen-
26
Casa Pădurii Libanului. tru carele lui şi douăsprezece mii de
18 Regele Solomon a făcut şi un mare
călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile
tron de fildeş şi l-a ferecat cu aur lă- unde-şi avea carele, precum şi pe lângă
murit.8 rege, în Ierusalim. El era domn peste
toţi regii, de la Râu10 până la ţara Fi-
19 Tronul avea şase trepte; pe spatele
listenilor şi la hotarele Egiptului.
tronului erau săpături cu viţei; de-o
parte şi de alta a locului de şedere avea 27 El a făcut ca aurul şi argintul să fie
rezemători pe care şedeau doi lei; [tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi
pietrele, iar cedrii i-a făcut, prin mulţi-
20 iar alţi doisprezece lei şedeau pe cele
mea lor, să fie ca duzii în câmpie.
şase trepte, de-o parte şi de alta. Aşa
ceva nu s’a mai făcut în nici un alt re- 28 Caii i se aduceau lui Solomon din
gat. Egipt şi din Coa11 ; negustorii regelui îi
luau din Coa pe bani.
21 Şi toate vasele făcute de Solomon
erau de aur; cele de spălat erau de 29 Un car era adus din Egipt cu şase
aur; toate vasele din Casa Pădurii Li- sute de sicli de argint; un cal, cu o sută
banului erau de aur curat; de argint nu cincizeci de sicli de argint; tot astfel ve-
erau, căci argintul nu era luat în seamă neau pe mare pentru toţi regii Heteilor
în zilele lui Solomon. şi pentru regii Siriei.
22 Căci Solomon avea pe mare o flotă de
Tarsis împreună cu flota lui Hiram; la
fiecare trei ani îi veneau regelui de la 11
Tarsis corăbii încărcate cu aur, argint9 ,
lemn cioplit şi lemn lucrat.
Femeile lui Solomon şi închinarea
23 Solomon i-a întrecut pe toţi regii la idolii lor. Duşmanii din afară
pământului în bogăţie şi în înţelep- ai regelui. Răscoala lui Ieroboam.
ciune. Moartea lui Solomon.
24 Toţi regii pământului căutau să-l 1 Regele Solomon era iubitor de femei.
vadă pe Solomon, ca să-i audă înţelep- În afară de fiica lui Faraon, el şi-a luat
ciunea pe care Domnul i-o pusese în multe femei străine: moabite, amonite,
inimă. sirience, idumee, hetite şi amonite,
25 Şi fiecare îşi aducea darurile lui: 2 adică din acele neamuri de la care
vase de aur şi îmbrăcăminte şi miruri Domnul îi oprise pe fiii lui Israel, zi-
şi mirodenii şi cai şi catâri, câte un când: „Nu veţi intra la ele, şi nici ele
rând în fiecare an. să intre la voi, ca nu cumva ele să vă
7 O mină de aur cântărea 571,200 grame. – abată inima spre idolii lor”. De aces-
Scuturile mari protejau corpul întreg; scuturile tea s’a lipit Solomon cu dragoste.
mici, doar o parte. Acestea, suflate cu aur, nu
erau destinate războaielor, ci parăzilor militare 10 „. . .
de la Râu”: de la Eufrat.
sau decorării sălilor de arme. 11 Coa: după toate probabilităţile, vechiul
8 „Aur lămurit”: aur purificat prin foc; aur pur.
nume al Ciliciei, provincie din Asia Mică, renu-
9 T. M. adaugă: „fildeş, maimuţe şi păuni”. mită pentru caii de rasă.
3 REGI 11 559
3 El avea şapte sute de soţii şi trei sute lui David, robul Meu, şi de dragul Ieru-
de ţiitoare1 . salimului, cetatea pe care Eu am ales-
4 Şi a fost că la vremea bătrâneţelor lui o”.
Solomon, inima lui nu era în întregime 2
14 Şi Domnul a ridicat un duşman
aţintită spre Domnul, Dumnezeul său, împotriva lui Solomon, pe Hadad Idu-
aşa cum fusese inima lui David, părin- meul.3 El a fost potrivnicul lui Israel
tele său; şi femeile străine i-au abătut în toate zilele lui Solomon. Hadad Idu-
inima spre dumnezeii lor. meul era de viţă regească în Idumeea.
5 Aşa că Solomon a zidit o capişte pe 15 Şi s’a întâmplat că în timp ce Da-
deal pentru Chemoş, idolul Moabiţilor, vid nimicea Idumeea şi în timp ce Ioab,
şi capiştea lui Moloh, idolul Amoniţi- mai-marele oştirii lui, mergea să în-
lor, groape morţii – atunci când ei i-au ucis
6 precum şi Astartei, urâciunea Sido- pe toţi cei de parte bărbătească din
nienilor; Idumeea
7 aşa s’a purtat el, cu ochii la toate fe- 16 (fiindcă şase luni au rămas Ioab şi în-
meile străine care ardeau tămâie şi le tregul Israel în Idumeea, până ce i-au
aduceau jertfe idolilor lor. nimicit pe toţi cei de parte bărbătească
8 Şi a făcut Solomon rău în faţa Dom- din Idumeea),
nului şi n’a umblat după Domnul, aşa 17 atunci Hadad a fugit, el, şi împre-
cum făcuse David, părintele său. ună cu el toţi Idumeii care fuseseră în
9 Iar Domnul S’a mâniat pe Solomon, slujba tatălui său; şi s’au dus în Egipt.
de vreme ce inima lui se abătuse de la Hadad era pe atunci copil mic.
Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce i 18 Acolo s’au ridicat nişte oameni din
Se arătase de două ori, cetatea Madian şi au venit la Paran; şi
10 şi’n această privinţă îi poruncise ca au mai luat cu ei nişte oameni şi au ve-
nicicum să nu meargă după alţi dum- nit la Faraon, regele Egiptului; astfel
nezei, ci să aibă grijă să facă ceea ce îi că Hadad a venit la Faraon, iar acesta
poruncise Domnul Dumnezeu. i-a dat o casă şi i-a rânduit hrană.
11 Şi a zis Domnul către Solomon: „De 19 Hadad a aflat mare bunăvoinţă în
vreme ce aşa stau lucrurile cu tine şi ochii lui Faraon; acesta i-a dat-o de so-
nu Mi-ai păzit poruncile şi rânduielile ţie pe sora soţiei sale, pe sora mai mare
pe care ţi le-am poruncit, îţi voi rupe a Tafnesei.
negreşit regatul din mână şi i-l voi da 20 Iar sora Tafnesei i-a născut lui Ha-
slujitorului tău. dad pe fiul ei Ghenubat, pe care Tafnes
12 Numai că n’o voi face în zilele tale, l-a adus în mijlocul fiilor lui Faraon; şi
de dragul lui David, părintele tău, ci a crescut Ghenubat în mijlocul fiilor lui
din mâna fiului tău îl voi lua. Faraon.
13 Regatul însă nu-l voi lua pe tot; un 2 Aici şi în versetul 23 autorul foloseşte cuvân-
sceptru i-l voi da fiului tău, de dragul tul „satan”, care, în limbajul biblic, are conotaţia
duşmanului prin excelenţă.
1 Măreţia unui rege oriental se măsura şi cu 3 LXX intercalează aici un text care, în reali-
bogăţia haremului său, un aşezământ, desigur, tate, îşi are locul în versetele 23-24 (lacună în ed.
foarte costisitor. Rahlfs).
3 REGI 11 560
Ieroboam din Ierusalim; pe drum l-a pe care ţi le voi da şi vei umbla în că-
întâlnit profetul Ahia din Şilo care l- ile Mele şi vei face ceea ce e drept în
a făcut să se abată din cale. Ahia era faţa Mea, ca să-Mi păzeşti rânduielile
îmbrăcat cu o haină nouă; în câmp se şi poruncile aşa cum a făcut David, ro-
aflau doar ei amândoi. bul Meu, Eu voi fi cu tine şi-ţi voi zidi
4 Literal: „dările” (vezi nota de la 9, 21). 5 Literal: „zece sceptre”.
3 REGI 12 561
casă nebântuită, aşa cum i-am zidit-o 4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar
lui David. tu, acum, uşurează ceva din asprele
39 Prin aceasta voi umili seminţia lui sarcini puse de tatăl tău şi ceva din ju-
David, dar nu pe totdeauna”.6 gul cel greu pe care l-a pus asupră-ne,
iar noi îţi vom sluji”.
40 Solomon a căutat să-l omoare pe Ie-
roboam, dar acesta s’a ridicat şi a fugit 5 Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până po-
41 Cât despre ce a mai rămas din isto- bătrânilor care şedeau în faţa lui So-
ria lui Solomon şi din faptele lui şi din lomon la vremea când el trăia, zicând:
toată înţelepciunea lui, oare nu sunt „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răs-
ele scrise în Cartea Cuvintelor lui So- puns acestui popor?”
lomon?7 7 Iar ei au grăit către el, zicând: „Dacă
42 Iar zilele pe durata cărora a domnit tu îi vei fi astăzi slujitor acestui popor
Solomon în Ierusalim au fost patruzeci şi le vei sluji şi le vei spune vorbe bune,
de ani8 . atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zi-
lele”.
43 Şi a adormit Solomon laolaltă cu pă-
rinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui 8 Dar el n’a ţinut seamă de sfatul pe
David, părintele său, iar în locul lui a care i l-au dat bătrânii şi s’a sfătuit cu
domnit Roboam, fiul său. tinerii, cu cei ce crescuseră cu el şi-i
erau aproape; şi le-a zis:
9 „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răs-
12 puns acestui popor care mi-a grăit, zi-
când: – Uşurează-ne ceva din jugul pe
Dezbinarea politică şi religioasă a care tatăl tău l-a pus asupră-ne!”
regatului. 10 Atunci tinerii, cei ce crescuseră îm-
1 Regele Roboam s’a dus la Sichem, căci preună cu el, i-au grăit, zicând: „Iată
la Sichem veniseră toţi Israeliţii ca să-l ce vei spune poporului care ţi-a zis:
facă rege. – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar
2 (Dar Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit
tu acum uşurează-ni-l; iată ce le vei
de aceasta în Egipt – fiindcă în Egipt spune: – Degetul meu cel mic va fi mai
locuia după ce fugise de Solomon). gros decât mijlocul tatălui meu;
11 dacă tatăl meu v’a împovărat cu jug
3 Poporul i-a vorbit atunci regelui Ro-
greu, eu vă voi face jugul şi mai greu:
boam, zicând:
tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă
6 Verset preluat din recenziile lui Origen şi Lu-
voi bate cu scorpioni”.1
cian, conforme cu T. M.; în ed. Rahlfs, notă in-
frapaginală. 12 A treia zi a venit tot Israelul la regele
7 2Par 9.29 o numeşte „Cartea profetului Na- Roboam, aşa cum le spusese însuşi re-
tan, Cartea lui Ahia din Şilo şi Vedeniile lui Ido gele: „Reveniţi poimâine”.
văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat”.
8 Se pare că e vorba de o cifră rotundă (dar, 1 „Scorpioni”: bici în ale cărui plesne erau îm-
13 Iar regele le-a vorbit cu asprime, ne- în afară de [triburile lui] Iuda şi Veni-
socotind sfatul pe care i-l dăduseră bă- amin; numai ele.4
trânii, 21Iar Roboam a intrat în Ierusalim şi a
14 şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră ti- adunat obştea lui Iuda şi seminţia lui
nerii; şi le-a zis: „Tatăl meu v’a îngre- Veniamin: o sută douăzeci de mii de ti-
uiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai neri războinici, ca să se lupte împotriva
greu: tatăl meu v’a bătut cu bice, dar casei lui Israel spre a întoarce regatul
eu vă voi bate cu scorpioni”. sub domnia lui Roboam, fiul lui Solo-
15 Aşa că regele n’a ascultat de popor, mon.
căci aşa fusese rânduit de la Domnul: 22 Şi a fost cuvântul Domnului către Şe-
să se adeverească ceea ce i se spusese maia, omul lui Dumnezeu, zicând:
lui Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia 23 „Vorbeşte către Roboam, fiul lui Solo-
din Şilo. mon, regele lui Iuda, şi către toată casa
16 Şi dacă întregul Israel a văzut că re- lui Iuda şi Veniamin, precum şi către
gele nu-l ascultase, atunci poporul i- cei rămaşi din popor5 , zicând:
a răspuns regelui, zicând: „Ce parte 24
avem noi cu David? Noi nu avem moş-
tenire cu fiul lui Iesei! Aleargă, Isra- 25 Ieroboam a zidit Sichemul, în mun-
ele, la corturile tale! De-acum, o, Da- tele lui Efraim, şi s’a aşezat în el. Şi a
vide, paşte-ţi propria ta casă!. . . ”. Aşa plecat de acolo şi a zidit Penuelul.
că Israel s’a dus la corturile lui.2 26Şi a zis Ieroboam în inima lui: Iată,
17 Cât despre fiii lui Israel care locuiau
regatul se va întoarce acum la casa lui
în cetăţile lui Iuda, peste ei a domnit David.
Roboam.3 27 Dacă poporul acesta se va urca să
18 Regele l-a trimis pe Adoniram, care
aducă jertfe în templul Domnului, cel
era ispravnic peste corvezi, dar ei l-au din Ierusalim, atunci inima acestui po-
ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele por se va întoarce la Domnul, precum
Roboam a apucat să se urce într’un car şi la domnul lor Roboam, regele lui
ca să fugă la Ierusalim. Iuda, iar pe mine mă vor ucide. . .
19 Aşa s’a lepădat Israel de casa lui Da- 28 Atunci regele s’a sfătuit şi a făcut
vid până’n ziua de azi. două juninci de aur şi a zis către po-
por: „Ajunge cu suitul la Ierusalim!;
20 Şi a fost că atunci când întregul
iată dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au
Israel a auzit că Ieroboam se întorsese
scos din ţara Egiptului!”6
din Egipt, au trimis şi l-au chemat la
adunare şi l-au făcut rege peste Israel. 4 Cu aceasta se consfinţea formarea celor două
Şi nimeni nu i-a urmat casei lui David, regate: Israel, în nord, cu zece triburi, şi Iuda, în
sud, cu două.
2 Prin Israel se înţeleg, aici, cele zece triburi 5 Cei menţionaţi în v. 17.
care vor alcătui regatul de nord. 6 Cedând înclinaţiilor idolatre ale fiilor lui
3 E vorba de Israeliţii triburilor din nord care, Israel, Aaron făcuse şi el, în pustie, un viţel de
din motive foarte variate, se stabiliseră pe teri- aur (Iş 32, 4). Junincile (sau vacile), ca reprezen-
toriul a ceea ce va fi regatul de sud, Iuda. (Acest tări sacre, erau familiare în Canaan, dar în fla-
verset e preluat din recenziile lui Origen şi Lu- grantă contradicţie cu monoteismul iudaic. Ge-
cian, confirmate şi de T. M.). nerată de o raţiune politică personală, reforma
3 REGI 13 563
10 Şi s’a dus pe altă cale, neîntorcându- 21 iar acesta a grăit către omul lui
se pe drumul pe care venise la Betel. Dumnezeu, cel ce venise din Iuda, zi-
11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii când2 : „Aşa grăieşte Domnul: Pen-
săi au venit şi i-au povestit toate lucru- tru că ai amărât cuvântul Domnu-
rile pe care omul lui Dumnezeu le fă- lui3 şi n’ai păzit porunca pe care ţi-a
cuse în ziua aceea în Betel, precum şi poruncit-o Domnul, Dumnezeul tău,
cuvintele pe care i le spusese regelui. 22 ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi
Iar faţa tatălui lor s’a schimbat. ai băut apă în locul acesta despre care
12 Atunci tatăl lor le-a grăit, zicând: ţi-am grăit, zicând: «Să nu mănânci
„Pe ce cale s’a dus?” Iar fiii săi i-au ară- pâine şi nici să bei apă!»: trupul tău nu
tat calea pe care plecase omul lui Dum- va intra în mormântul părinţilor tăi”.
nezeu, cel ce ieşise din Iuda. 23 Şi a fost că după ce el a mâncat pâine
13 Şi le-a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua şi a băut apă, acesta i-a pus şaua pe
pe asină!” Şi i-au pus şaua pe asină, iar asinul său, iar acela s’a întors,
el a încălecat pe ea. 24 dar pe cale a dat peste el un leu şi
14 Şi a mers după omul lui Dumnezeu l-a ucis; trupul său zăcea aruncat în
şi l-a aflat şezând sub un stejar; şi i-a drum, asinul şedea lângă el, iar leul şe-
zis: „Tu eşti oare omul lui Dumnezeu, dea şi el lângă trup.4
cel ce a ieşit din Iuda?” Iar acela a zis: 25 Şi, iată, nişte oameni mergeau prin
„Eu”. preajmă şi au văzut stârvul aruncat în
15 Şi i-a zis: „Vino cu mine şi mănâncă
drum şi pe leu şezând lângă stârv; şi
pâine!” au venit şi au spus-o în cetatea unde
locuia profetul cel bătrân.
16 Acela însă i-a zis: „Nicidecum nu voi
26 Acesta, adică cel care-l întorsese din
putea să mă întorc cu tine, nici nu voi
mânca pâine şi nici nu voi bea apă în cale, a auzit şi a zis: „Acesta e omul
locul acesta, lui Dumnezeu, cel ce a amărât cuvân-
tul Domnului
17 de vreme ce aşa mi-a poruncit mie
27 şi pe care Domnul l-a dat leului care
Domnul prin cuvânt, zicând: «Acolo să
nu mănânci pâine şi acolo să nu bei apă l-a sfâşiat şi l-a ucis, după cuvântul pe
şi de acolo să nu te întorci pe calea pe care Domnul i l-a grăit”. Şi le-a spus
care ai mers»”. fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe asin!” Iar
ei au pus-o.
18 Dar cestălalt i-a zis: „Sunt şi eu
2 Dumnezeu Se rosteşte prin gura celui ce
profet, ca şi tine, şi un înger mi-a
minţise, tocmai spre a-i arăta acestuia că El nu
grăit cu cuvântul Domnului, zicând: – poate fi minţit; omul lui Dumnezeu va fi pedepsit
Întoarce-l la tine, în casa ta, unde să pentru neascultare, aceasta fiind un păcat mult
mănânce pâine şi să bea apă”. El însă mai greu decât minciuna.
3 Cuvântul Domnului nu e un simplu mijloc de
l-a minţit.
comunicare, ci însăşi fiinţa, prezenţa şi lucrarea
19 Şi l-a întors îndărăt, iar acela a mân- Sa; a-i „amărî” cuvântul e ca şi cum L-ai amărî
cat pâine şi a băut apă în casa lui. pe El.
4 Aici intervine nu numai plinirea cuvântului
20 Şi a fost că’n timp ce el şedea la masă,
Domnului, ci şi minunea: leul, cel pururea avid
fost-a cuvântul Domnului către profe- de cărnuri şi sânge, refuză să-şi devore victima
tul care-l adusese înapoi, sau să atace asinul.
3 REGI 14 565
32 Căci, negreşit, cuvântul pe care el dus la Şilo şi a intrat în casa lui Ahia;
l-a grăit prin cuvântul Domnului des- dar Ahia nu era în stare să vadă, că i
pre jertfelnicul din Betel şi despre ca- se împăienjeniseră ochii de bătrâneţe.
piştile cele înalte din Samaria, acela se 5 Şi a zis Domnul către Ahia: „Iată, fe-
va plini.” meia lui Ieroboam vine să te întrebe
despre fiul ei, că e bolnav: aşa şi aşa
33 Ieroboam, însă, nici după întâmpla-
îi vei spune”.
rea aceasta nu s’a întors de la răută-
ţile lui, ci, dimpotrivă, continua ca din 6 Şi’n timp ce ea intra făcându-se ca şi
poporul de rând să facă preoţi pentru cum ar fi fost alta, Ahia a auzit zgomo-
capiştile de pe înălţimi; pe cine vrea să tul paşilor ei intrând pe uşă şi a zis:
fie, pe acela îl „sfinţea”, iar acela deve- „Intră, tu, femeia lui Ieroboam!; de ce
nea preot al capiştilor de pe înălţimi. te faci ca şi cum ar fi alta? Şi eu sunt
pentru tine un trimis aspru.
34 Faptul acesta s’a socotit păcat pen-
7 Mergi acasă şi spune-i lui Ieroboam:
tru casa lui Ieroboam, spre nimicire şi Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui
spre stingere de pe faţa pământului. Israel: «Pentru că Eu te-am ridicat din
mijlocul poporului şi te-am pus cârmu-
itor peste poporul Meu Israel
5 Ultima propoziţie se află numai în Septua-
8şi am rupt regatul tău de casa lui Da-
ginta; menţiune menită să ateste că, deşi pedep-
vid şi ţi l-am dat ţie, dar tu n’ai fost ca
sit pentru neascultare, omul lui Dumnezeu este
adevăratul mijlocitor pentru mântuirea păcăto- robul Meu David – cel ce Mi-a păzit po-
sului care şi-a recunoscut greşala. runcile şi a umblat după Mine cu toată
3 REGI 14 566
domniei lui Ieroboam – şi a fost îngro- 16 Între Asa şi Baeşa, regele Israelului,
pat laolaltă cu părinţii săi în cetatea a fost război în toate zilele lor.
lui David. Iar în locul său a devenit 17 Baeşa, regele Israelului, s’a ridicat
rege Asa, fiul său. împotriva [regatului] lui Iuda şi a înce-
9 Asa a început să domnească peste put a zidi Rama, aşa ca nimeni să nu
Iuda în cel de al douăzecilea an al poată ieşi sau intra la Asa, regele lui
domniei lui Ieroboam, regele Israelu- Iuda.7
lui. 18 Atunci Asa a luat tot argintul şi au-
10 Patruzeci şi unu de ani a domnit el în rul ce se aflau în vistieriile casei Dom-
Ierusalim. Pe mama lui o chema Ana, nului şi în vistieriile casei regelui şi
din neamul lui Abesalom. a pus totul în mâinile servilor săi, pe
11 Asemenea lui David, strămoşul său, care i-a trimis cu următoarea solie la
Asa a făcut ceea ce e drept înaintea Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui
Domnului; Hezion, regele Siriei, care locuia în
Damasc:
12 el a stârpit din ţară ascunşii paşi
ai şoaptelor păgâne5 şi a curăţit-o de 19 „Legământ să fie între mine şi tine,
toate spurcăciunile6 pe care le făcuseră între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am
părinţii lui. trimis în dar argint şi aur; vino acum
şi strică legământul pe care-l ai cu Ba-
13 Ba încă şi pe Ana, mama sa, a lipsit-
eşa, regele Israelului, pentru ca el să
o de numele de regină, pentru că ea fă-
se retragă dinspre mine”.
cuse o adunare ruşinoasă în propriul ei
desiş; Asa i-a stricat culcuşurile şi le-a 20 Iar Benhadad l-a ascultat pe regele
ars cu foc la pârâul Cedrilor. Asa şi i-a trimis pe căpitanii oştilor
sale în cetăţile lui Israel şi au bătut Ai-
14 Înălţimile însă nu le-a surpat; cu
nul, Danul, Abel, Bet-Maaca şi tot Chi-
toate acestea, inima lui Asa a fost pe
neretul şi tot ţinutul Neftali.
de-a’ntregul cu Domnul în toate zilele
21 Şi a fost că dacă Baeşa a auzit, s’a
vieţii sale.
oprit din zidirea Ramei şi s’a întors la
15 El a adus în casa Domnului stâlpii
Tirţa.
tatălui său şi stâlpii lui de aur şi ar-
22 Atunci regele Asa a dat poruncă în
gint, precum şi vasele.
întregul Iuda – fără să scutească pe ci-
5 Grecescul teleté (folosit, în V. T., numai aici neva – şi au cărat din Rama pietrele
şi la Amos 7, 9) are un înţeles foarte complex (pe şi lemnele cu care zidise Baeşa; regele
care noi îl cunoaştem de la Herodot, Euripide,
Platon şi alţii) şi nu poate fi tradus printr’un sin-
Asa a zidit cu ele Ghibeea lui Veniamin
gur cuvânt; la plural (ca în cazul de faţă): rituri şi Miţpa.
de iniţiere în religiile misterice, care se făceau în 23 Cât despre celelalte întâmplări ale
mare secret, cu foarte multe precauţii, în trepte
cu incantaţii ritmice, rituri în care excelau mis- lui Asa şi despre puternicele lui fapte
terele orfice şi mitraice. (În lipsă de ceva mai pe care le-a săvârşit, oare nu sunt ele
bun, Biblia 1688 traduce: „pricăjiturile” – adică
ticăloşiile, infamiile —, iar cea din 1914: „smin- 7 Situată
la 9 km nord de Ierusalim, fortă-
telile”). T. M.: „prostituţia sacră”. reaţa Rama urma să fie doar începutul anexării
6 Prin „spurcăciuni” se înţeleg, de obicei, ido- unui teritoriu menit să-i închidă lui Asa căile de
lii. comunicare.
3 REGI 16 569
scrise în Cartea Faptelor din anii regi- a fost război în toate zilele lor.8
lor lui Iuda? (în afară de aceea că la 33 Baeşa, fiul lui Ahia, a început să
bătrâneţe a fost bolnav de picioare). domnească peste Israel, la Tirţa, în cel
24 Şi a adormit Asa împreună cu pă- de al treilea an al domniei lui Asa, re-
rinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu gele lui Iuda; şi a domnit douăzeci şi
părinţii lui în cetatea lui David, stră- patru de ani.
moşul său. În locul lui a devenit rege 34 Acesta a făcut ceea ce e rău în ochii
Iosafat, fiul său. Domnului; el a umblat pe urmele lui
25 Cât despre Nadab, fiul lui Ieroboam,
Ieroboam, fiul lui Nabat, în păcatele
el a început să domnească peste Israel lui, cu care l-a făcut şi pe Israel să pă-
în cel de-al doilea an al domniei lui Asa, cătuiască.
regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel
timp de doi ani.
16
26 Acesta a făcut ce e rău în faţa Dom-
nului şi a umblat pe urmele tatălui
Ela, Zimri, Omri şi Ahab, regi în
său, în păcatele cu care l-a făcut şi pe
Israel.
Israel să păcătuiască.
1 Şi a fost cuvântul Domnului către Ba-
27 Iar Baeşa, fiul lui Ahia, din casa
eşa prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani:
lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi l-
2 „Pentru că Eu te-am ridicat din ţă-
a ucis la Ghibeton, cetatea Filistenilor,
rână şi te-am făcut domn peste poporul
atunci când Nadab şi toţi Israeliţii îm-
Meu Israel, dar tu ai umblat pe urmele
presuraseră Ghibetonul.
lui Ieroboam şi l-ai făcut şi pe poporul
28 Baeşa l-a ucis în cel de-al treilea an Meu Israel să cadă în păcat, ca să Mă
al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a întărâte cu deşertăciunile lor1 ,
domnit în locul lui. 3 iată, Eu îi voi lua pe ultimii urmaşi
29 Şi a fost că de îndată ce a devenit ai lui Baeşa şi pe ultimii urmaşi ai ca-
rege, el a ucis toată casa lui Ieroboam sei lui şi-i voi face casa precum casa lui
şi n’a lăsat din Ieroboam pe nimeni Ieroboam, fiul lui Nabat:
cu suflare până ce i-a nimicit cu totul, 4 cel din Baeşa care va muri în cetate,
după cuvântul pe care Domnul îl grăise pe acela câinii îl vor mânca, iar cel ce
prin robul Său Ahia din Şilo, va muri în câmp, pe acela îl vor mânca
30 din pricina păcatelor pe care Iero- păsările cerului”.
boam le făcuse, cu care l-a împins şi pe 5 Cât despre celelalte întâmplări ale lui
Israel să păcătuiască, purtare cu care Baeşa şi despre toate faptele pe care le-
L-a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui a făcut şi despre domnia lui, iată, oare
Israel. nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor
31 Cât despre celelalte întâmplări ale din anii regilor lui Israel?
lui Nadab şi despre toate pe care el le-a 8 Verset preluat din recenzia lui Origen; elimi-
făcut, oare nu sunt ele scrise în Cartea nat din versiunile principale ca dublet al verse-
Faptelor din anii regilor lui Israel? tului 16.
1 Prin „deşertăciuni” se înţelegeau idolii şi în-
32 Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, chinarea la ei.
3 REGI 16 570
6 Baeşa a adormit împreună cu părinţii iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea
lui şi a fost îngropat la Tirţa. În locul Faptelor din anii regilor lui Israel?
lui a devenit rege Ela, fiul său. 4
15 Zimri a domnit în Tirţa şapte zile ;
7 Iar despre Baeşa şi despre casa lui iar Israel îşi rânduise tabăra împotriva
şi despre toate relele pe care el le-a fă- Ghibetonului, care se afla la Filisteni.
cut în faţa Domnului ca să-L mânie cu 16 Poporul din tabere a auzit
faptele mâinilor sale, dovedindu-se el spunându-se că Zimri a uneltit
a fi precum casa lui Ieroboam – pricină împotriva regelui şi că l-a omorât.
pentru care a şi fost stârpit –, pe toate Atunci poporul din Israel, în aceeaşi
acestea le grăise Domnul prin mâna lui zi, acolo, în tabără, l-a făcut rege pe
Iehu, fiul lui Hanani. Omri, mai-marele oştirii.
8 Ela, fiul lui Baeşa, a domnit peste 17 Iar Omri, şi cu el întregul Israel, au
Israel vreme de doi ani, în Tirţa2 . plecat din Ghibeton şi au împresurat
9 Împotriva lui a uneltit Zimri, căpi- Tirţa.
tan peste jumătate din călărimea lui:
18 Şi a fost că de îndată ce Zimri a
în timp ce [regele] a băut şi s’a îmbătat
văzut că cetatea fusese luată, s’a dus
în casa lui Arţa, mai-marele curţii din
în odaia din fund a casei domneşti şi
Tirţa,
a aprins peste el casa domnească şi a
10 Zimri a intrat şi l-a lovit şi l-a murit acolo
omorât3 şi a domnit în locul lui.
19 din pricina păcatelor pe care le să-
11 Şi a fost că de îndată ce a devenit vârşise făcând ceea ce e rău în ochii
rege şi s’a aşezat pe tronul său, a ucis Domnului, umblând în calea lui Iero-
toată casa lui Baeşa, că n’a mai rămas boam, fiul lui Nabat, şi în păcatele ace-
din ea nimeni de parte bărbătească, luia, cu care-l făcuse şi pe Israel să pă-
nici rude şi nici prieteni. cătuiască.
12 Şi astfel a nimicit Zimri toată casa 20 Cât despre celelalte întâmplări ale
lui Baeşa, după cuvântul pe care Dom- lui Zimri şi despre uneltirile pe care el
nul îl grăise despre casa lui Baeşa prin le-a urzit, iată, oare nu sunt ele scrise
profetul Iehu, în Cartea Faptelor din anii regilor lui
13 pentru toate păcatele lui Baeşa şi ale Israel?
fiului său Ela, cu care ei l-au făcut şi pe 21 Atunci poporul lui Israel s’a împărţit
Israel să păcătuiască, pentru ca prin în două: o jumătate din popor era pen-
idolii lor să-L mânie pe Domnul, Dum- tru Tibni, fiul lui Ghinat, să-l facă pe el
nezeul lui Israel. rege, iar cealaltă jumătate îl urma pe
14 Cât despre celelalte întâmplări ale Omri.
lui Ela şi despre toate câte le-a făcut, 22 Dar cei care-l urmau pe Omri i-au
2 T. biruit pe cei care-l urmau pe Tibni, fiul
M. adaugă: „. . . a început să domnească
în anul al douăzeci şi şaselea al lui Asa, regele lui Ghinat. Tibni a murit şi, odată cu
Iudei”.
3 Versiunea Ebraică şi Codex Alexandrinus 4 T. M. adaugă: „şi a început să domnească în
adaugă: „în anul al douăzeci şi şaptelea al lui anul al douăzeci şi şaptelea al lui Asa, regele Iu-
Asa, regele Iudei”. dei”.
3 REGI 16 571
el, şi fratele său Ioram, iar Omri a de- de ani când a început să domnească,
venit rege în locul lui Tibni.5 iar domnia lui în Ierusalim a durat do-
23 În cel de al treizeci şi unulea an uăzeci şi cinci de ani. Pe mama lui o
al domniei lui Asa6 a început Omri chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. El a
să domnească peste Israel vreme de umblat în căile lui Asa, părintele său,
doisprezece ani; şase ani a domnit în şi nu s’a abătut de la ele, făcând ceea ce
Tirţa. e drept în ochii Domnului, în afară de
faptul că nu a desfiinţat înălţimile, căci
24 Omri a cumpărat muntele Samariei,
[poporul] încă aducea jertfe şi tămâi-
cu doi talanţi de argint, de la Şemer,
eri pe înălţimi. Cât despre înţelegerile
stăpânul acelui munte; pe munte a ri-
pe care Iosafat le-a făcut cu regele lui
dicat ziduri, iar muntele pe care el a
Israel şi despre toate faptele mari pe
zidit s’a numit Samaria, după numele
care le-a săvârşit şi despre duşmanii
lui Şemer, stăpânul muntelui.7
împotriva cărora s’a luptat, iată, oare
25 Omri a făcut ceea ce este rău în ochii nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor
Domnului şi a fost mai nelegiuit decât din anii regilor lui Iuda? El a stâr-
toţi cei de dinaintea lui. pit din ţară rămăşiţele desfrânării9 pe
26 El a umblat pe toate căile lui Iero- care unii o săvârşeau în zilele lui Asa,
boam, fiul lui Nabat, şi în păcatele prin părintele său. În Edom nu era rege, ci
care acela l-a făcut şi pe Israel să pă- un locţiitor.10 Iar regele Iosafat a fă-
cătuiască, spre a-L mânia pe Domnul, cut o corabie la Tarsis, ca să meargă la
Dumnezeul lui Israel, cu idolii lor. Ofir pentru aur; dar ea n’a ajuns, căci
27 Cât despre celelalte întâmplări ale
s’a sfărâmat la Eţion Gheber. Atunci
lui Omri şi despre toate faptele lui şi regele Israelului i-a zis lui Iosafat: „Să
despre toată tăria lui, iată, oare nu meargă în corabie atât servii tăi, cât şi
sunt ele scrise în Cartea Faptelor din servii mei!” Dar Iosafat n’a vrut. Iosa-
anii regilor lui Israel? fat a adormit împreună cu părinţii lui
şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi
28 Iar Omri a adormit împreună cu pă-
în cetatea lui David. În locul lui a de-
rinţii lui şi e înmormântat în Samaria.
venit rege Ioram, fiul său.
Iar în locul lui a devenit rege Ahab, fiul
său.8 În cel de al unsprezecelea an al 29 În cel de al doilea an al domniei
domniei lui Omri s’a urcat pe tron Io- lui Iosafat, regele lui Iuda, rege peste
safat, fiul lui Asa; avea treizeci şi cinci Israel, în Samaria, a devenit, pentru
douăzeci şi doi de ani, Ahab, fiul lui
5 Evident, e vorba de un război civil în care Ti-
Omri.
bni, pentru o vreme, a deţinut superioritatea.
6 Asa: rege în Iuda. 30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ceea ce
7 În realitate, e vorba de un deal, înalt de apro-
e rău în ochii Domnului şi a fost mai
ximativ 450m faţă de câmpul înconjurător; exce- nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui.
lent punct strategic în vreme de război şi centru
comercial în vreme de pace.
8 Septuaginta (Codex Alexandrinus) interca- 9 E vorba, şi aici, de prostituţia sacră, una din
lează aici, adică în următoarele opt paragrafe (pe practicile cultelor idolatre.
care ed. Rahlfs le numerotează cu 28 a-h), scurta 10 LXX: „În Siria”. Corectat după T. M. Tex-
istorie a regelui Iosafat, pe care T. M. o relatează tul, enigmatic, ar vrea să sugereze că Edomul era
în 22, 41-51. condus de un delegat al regelui Iosafat.
3 REGI 17 572
31 Nu i-a fost de-ajuns să umble în pă- rouă şi nici ploaie decât numai când voi
catele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, dar zice eu”2 .
şi-a luat-o de femeie pe Izabela, fiica lui 2 Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie:
Etbaal, regele Sidonului, şi a început
3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsă-
să-i slujească lui Baal şi să i se închine.
rit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care
32 Şi i-a ridicat lui Baal un jertfelnic în este în faţa Iordanului.3
casa urâciunilor pe care o făcuse în Sa-
4 Apă vei bea din acel pârâu, iar eu
maria;
le voi porunci corbilor să te hrănească
33 şi a făcut un tufiş; dar Ahab a făcut
acolo”.
mult mai multe nelegiuiri, ca să-L mâ-
5 Iar Ilie a făcut după cuvântul Dom-
nie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel,
nului şi s’a aşezat la pârâul Cherit, în
şi să-şi dărâme propriul său suflet, fi-
faţa Iordanului.
ind el mai nelegiuit decât toţi regii lui
Israel de dinaintea lui. 6 Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi
tul lui] Abiron, întâiul său-născut, iar secat, nefiind ploaie pe pământ.
porţile i le-a aşezat pe [mormântul lui] 8 Atunci a fost cuvântul Domnului că-
Segub, fiul său mai mic, după cuvân- tre Ilie, zicând:
tul pe care Domnul îl grăise prin Iosua, 9 „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonu-
fiul lui Navi.11 lui; iată, eu i-am poruncit unei femei
văduve să te hrănească”.4
10 Iar el s’a ridicat şi s’a dus la Sa-
17 repta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi,
iată, acolo era o femeie văduvă adu-
Profetul Ilie vesteşte o foamete şi
nând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi
se retrage la pârâul Cherit. Ilie la
i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într’un
văduva din Sarepta Sidonului
vas, ca să beau!”
1 Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din
11 Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a
Tesva Galaadului1 , a zis către Ahab:
chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi
„Viu este Domnul, Dumnezeul puteri-
o bucată de pâine!”
lor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Că-
ruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici 12 Dar femeia i-a zis: „Viu este Dom-
nul, Dumnezeul tău, că nu am nici o
11 S’a plinit astfel blestemul lui Iosua Navi (Ios
2 Literal: „. . . decât numai prin gura cuvântu-
6, 26).
1 Ilie este una dintre cele mai puternice per- lui meu”.
3 „Pârâul” era, de fapt, un torent care-şi să-
sonalităţi ale Vechiului Testament, cel ce duce o
luptă grea şi îndârjită împotriva idolatriei care pase o albie adâncă prin stâncăria muntelui,
bântuia, începând de la casa regală, întregul oferindu-i astfel lui Ilie o bună ascunzătoare de
Israel. Numele lui se traduce: „Domnul este mânia regelui.
Dumnezeul meu”. Amintirea lui e foarte puter- 4 Sarepta (azi, Sarafand): cetate situată la 15
azimă, ci doar o mână de făină într’un „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul
vas şi puţin untdelemn într’un urcior; acestui copil să se întoarcă în el!”
iată, adun câteva vreascuri şi mă duc 22 Şi aşa s’a făcut, şi copilul a dat glas;
să o gătesc pentru mine şi pentru co-
23 iar el l-a coborât în casă din odaia de
piii mei5 şi vom mânca şi vom muri.”
deasupra şi i l-a dat mamei sale. Şi a
13 Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăieşte”.
şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci 24 Iar femeia a zis către Ilie: „Iată,
mai întâi pentru mine o azimă mică şi acum ştiu că eşti un om al lui Dumne-
să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii zeu şi că adevărat este în gura ta cu-
tăi vei face la urmă. vântul Domnului”.
14 Căci aşa grăieşte Domnul: Făina din
vas nu va scădea şi untdelemnul din
urcior nu se va împuţina până în ziua 18
când Domnul va da ploaie pe pământ”.
15 Iar femeia s’a dus şi a făcut întocmai; Ilie se întâlneşte cu Obadia. Ilie în
şi au mâncat, ea, el şi copiii ei; faţa lui Ahab. Jertfa lui Ilie; el şi
16 şi făina din vas nu a scăzut şi unt- preoţii lui Baal. Ploaia.
delemnul din urcior nu s’a împuţinat, 1 Şi a fost că după multe zile, în anul al
după cuvântul pe care Domnul îl gră- treilea a fost cuvântul Domnului către
ise prin gura lui Ilie.6 Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează
17 Şi a fost că după aceea s’a îmbolnăvit lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe
fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui faţa pământului”.
a fost atât de grea, încât n’a mai rămas 2 Iar Ilie a plecat să i se înfăţişeze lui
în el nici o suflare. Ahab. Foametea era cumplită în Sa-
18 Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut maria,
cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit 3 iar Ahab l-a chemat pe Obadia, mai-
la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să- marele curţii (acest Obadia era foarte
mi omori fiul?” temător de Dumnezeu;
19 Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul 4 când Izabela îi ucidea pe profeţii
tău!” Şi i l-a luat de la sân şi l-a urcat Domnului, Obadia a luat o sută de pro-
în odaia în care locuia el şi l-a întins pe feţi şi i-a ascuns, câte cincizeci, în două
pat. peşteri, şi-i hrănea cu pâine şi apă).
20 Şi a strigat Ilie şi a zis: „O, Doamne, 5 Şi a zis Ahab către Obadia: „Vino şi
Tu, martorul femeii la care locuiesc, să umblăm prin ţară şi pe la izvoarele
Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!”7 apelor şi pe la toate pâraiele, că poate
21 Şi a suflat de trei ori asupra copilu-
vom găsi ceva iarbă ca să ţinem în viaţă
lui şi L-a chemat pe Domnul, zicând: caii şi catârii, aşa ca ei să nu piară cu
totul”.
5 Ebr.: „. . . şi pentru fiul meu”. 6 Atunci şi-au împărţit între ei calea pe
6 Literal: „. . . prin mâna lui Ilie” (ebraism).
Ilie nu a lăsat nimic scris.
care s’o cutreiere fiecare: Ahab a apu-
7 Cu alte cuvinte: Tu l-ai ucis, Tu să-l învii! În cat singur pe un drum, iar Obadia a
T. M., fraza e interogativă. apucat, tot singur, pe un altul.
3 REGI 18 574
7 Obadia era singur pe drum; iar 17 Şi a fost că atunci când Ahab l-a vă-
Ilie venea, tot singur, să-l întâmpine. zut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti cel care-l
Atunci Obadia s’a grăbit şi a căzut cu răzvrăteşti pe Israel?”
faţa la pământ şi a zis: „Domnul meu, 18 Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvră-
Ilie, oare tu eşti?” tesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău,
8 Iar Ilie i-a zis: „Eu. Du-te şi spune-i prin aceea că L-aţi părăsit pe Domnul,
stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!” Dumnezeul vostru, şi aţi mers după
baali.
9 Atunci Obadia a zis: „Ce păcat am fă-
cut eu ca să-l dai pe robul tău în mâi- 19 Şi acum, trimite şi adună la mine în-
nile lui Ahab să mă omoare? tregul Israel pe muntele Carmel1 , şi pe
cei patru sute cincizeci de profeţi neru-
10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău:
şinaţi ai lui Baal şi pe cei patru sute
Nu e neam sau regat la care stăpânul
de profeţi ai tufişurilor, care mănâncă
meu să nu fi trimis să te caute. Şi dacă-
la masa Izabelei!”
i spuneau: – Nu se află aici!, atunci el
dădea foc regatului şi ţinuturilor lui, 20 Ahab a trimis atunci la tot Israelul;
numai pentru că n’a dat de tine. şi toţi profeţii s’au adunat pe muntele
Carmel.
11 Iar acum tu zici: – Du-te şi spune-i
21 Iar Ilie s’a apropiat de ei toţi. Şi le-
stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!. . .
a zis Ilie: „Până când veţi şchiopăta
12 Dar când eu voi pleca de lângă tine, din amândouă gleznele?2 Dacă Dom-
iar pe tine te va duce Duhul Domnului nul este Dumnezeu, mergeţi după El;
într’un loc pe care eu nu-l ştiu, şi voi dar dacă este Baal, mergeţi după el!”
intra să-i spun lui Ahab, iar el nu te Dar poporul n’a răspuns nimic.
va afla, atunci el mă va ucide. Robul 22 Şi a zis Ilie către popor: „Eu singur
tău însă se teme de Domnul încă din am rămas profet al Domnului; profeţii
tinereţile lui. lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar
13 Domnul meu, oare nu ţi s’a spus ce profeţii tufişurilor sunt patru sute.
am făcut eu când Izabela îi ucidea pe 23 Daţi-ne doi boi: ei să-şi aleagă unul,
profeţii Domnului?: cum am ascuns eu să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze deasu-
o sută dintre profeţii Domnului, câte pra lemnelor, dar foc să nu pună; iar
cincizeci într’o peşteră, şi cum i-am eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc
hrănit cu pâine şi apă? nu voi pune.
14 Iar acum tu îmi zici: – Du-te şi 24 Voi să strigaţi numele dumnezeilor
spune-i stăpânului tău: – Iată-l pe voştri, iar eu voi chema numele Dom-
Ilie!, iar el mă va ucide”. nului Dumnezeului meu; ei bine, Dum-
15 Ilie însă a zis: „Viu este Domnul Pu- nezeul care va răspunde cu foc, Acela
terilor, în faţa Căruia stau eu: astăzi este Dumnezeu”. Şi întregul popor a
mă voi arăta în faţa lui!” 1 Muntele Carmel: simbol al măreţiei natu-
16 Atunci Obadia a plecat să-l întâl- rale şi al mândriei israeliene; magnifică scenă pe
care se va desfăşura crâncena confruntare religi-
nească pe Ahab; şi i-a spus, iar Ahab oasă.
a alergat în mare grabă şi s’a dus să-l 2 Locuţiune menită să denunţe duplicitatea
30 Iar Ilie a zis către popor: „Apropiaţi- ca să cunoască acest popor că Tu eşti
vă de mine!” Şi întregul popor s’a apro- Domnul Dumnezeu şi că Tu ai întors
piat de el. la Tine inima acestui popor!”
31 Atunci Ilie a luat douăsprezece pie- 8 Citat textual din Fc 35, 10. În trupul alta-
38Atunci foc a căzut din cer de la Dom- 46 Şi mâna Domnului era peste Ilie.
nul şi a mistuit jertfa şi lemnele şi apa Acesta, încingându-şi mijlocul, a aler-
care era în şanţ; focul a lins pietrele şi gat înaintea lui Ahab în Izreel.
lutul.
39 Şi întregul popor a văzut şi a căzut
cu faţa la pământ şi a zis: „Cu adevă- 19
rat, Domnul este Dumnezeu; Domnul
Acesta este Dumnezeu!” Ameninţat, Ilie fuge pe muntele
40 Şi a zis Ilie către popor: „Prindeţi-i
Horeb, unde e hrănit de un înger.
pe profeţii lui Baal, încât nici unul din Întâlnirea cu Dumnezeu.
ei să nu scape!” Şi i-au prins, iar Ilie i- 1 Iar Ahab i-a spus Izabelei, femeia sa,
a dus la pârâul Chişonului şi acolo i-a tot ceea ce făcuse Ilie, şi cum îi omorâse
înjunghiat.11 pe profeţi cu sabia.
41 După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du- 2 Atunci Izabela a trimis la Ilie şi a zis:
te şi mănâncă şi bea, că se aude vuiet „Tu eşti Ilie, iar eu sunt Izabela: aşa
de ploaie!” să-mi facă mie dumnezeu – ba încă mai
mult – dacă mâine la vremea aceasta
42 Şi s’a dus Ahab să mănânce şi să
nu voi face cu viaţa ta ceea ce ai făcut
bea. Iar Ilie s’a urcat pe Carmel şi,
tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!”
plecându-se la pământ, şi-a pus faţa
între genunchi 3 Iar Ilie s’a temut şi s’a ridicat să-şi
scape viaţa şi a venit la Beer-Şeba, în
43 şi i-a zis servului său: „Ridică-te şi
ţara lui Iuda, unde şi-a lăsat servul.1
uită-te spre mare!” Servul s’a uitat şi a
zis: „Nu e nimic”. Şi i-a zis Ilie: „Du-te 4 Şi a mers în pustie, cale de o zi; şi2
şi fă-o de şapte ori!” Iar acela s’a dus de a venit şi s’a aşezat sub un ienupăr
şapte ori. şi-şi ruga moartea, zicând: „Destul îmi
este acum! Ia-mi, Doamne, viaţa, că nu
44 Şi a fost că a şaptea oară, iată, un no-
sunt eu mai bun decât părinţii mei!”
rişor cât urma unui picior de om scotea
5 Şi s’a culcat şi a adormit acolo, sub
apă din mare. Iar acesta i-a zis: „Du-
copac. Şi, iată, Cineva3 S’a atins de el
te şi spune-i lui Ahab: – Înhamă-ţi caii
şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!”
la căruţă şi du-te devale, ca să nu te
prindă ploaia!” 6 Ilie s’a uitat şi, iată, lângă căpătâiul
său era o azimă de orz şi un urcior cu
45 Şi a fost că între timp cerul s’a înn-
apă. Şi s’a sculat şi a mâncat şi a băut
egrit de nori şi de vânt; şi a fost ploaie
şi a adormit din nou.
mare. Iar Ahab a înhămat şi s’a dus la
Izreel. 1 Ilie iese de sub jurisdicţia lui Ahab şi a Iza-
7 Iar îngerul Domnului s’a întors şi l-a 13 Şi a fost că dacă Ilie a auzit, şi-a aco-
atins din nou şi i-a zis: „Scoală-te şi te perit faţa cu cojocul7 şi a ieşit şi a stat
hrăneşte, că lungă îţi este calea!” lângă peşteră. Şi, iată, un glas a venit
8 Iar el s’a sculat şi a mâncat şi a băut;
la el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?”
şi în puterea acelei hrane a mers patru- 14 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut
zeci de zile şi patruzeci de nopţi până pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme
la muntele Horeb4 . ce fiii lui Israel au părăsit legământul
5
9 Acolo a intrat în peşteră şi a locuit în
Tău şi Ţi-au dărâmat jertfelnicele, iar
ea. Şi, iată, cuvântul Domnului a fost pe profeţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu
către el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?” singur am rămas, iar ei caută să-mi ia
viaţa”.
10 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut
15 Şi a zis Domnul către el: „Du-te,
pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme
întoarce-te pe calea ta şi mergi pe calea
ce fiii lui Israel Te-au părăsit şi Ţi-
din pustia Damascului; şi te vei duce
au dărâmat jertfelnicele, iar pe profe-
şi-l vei unge pe Hazael rege peste Si-
ţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am
ria.
rămas, iar ei caută să-mi ia viaţa”.
16 Pe Iehu, fiul lui Nimşi, îl vei unge
11 Iar El a zis: „Să ieşi mâine şi să
rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui
stai în faţa Domnului în munte. Şi,
Şafat din Abel-Mehola, îl vei unge pro-
iată, Domnul va trece; şi, iată, înaintea
fet în locul tău.
Domnului va fi năprasnică vijelie ce va
despica munţii şi va sfărâma stâncile, 17 Şi va fi că cel ce va scăpa de sabia lui
dar nu în vijelie va fi Domnul; după vi- Hazael, pe acela îl va ucide Iehu; iar cel
jelie va fi cutremur, dar nu în cutremur ce va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela
va fi Domnul; îl va ucide Elisei.
18 Eu însă voi păstra în Israel şapte mii
12 şi după cutremur va fi foc, dar nu în
foc va fi Domnul; şi după foc va fi adiere de bărbaţi: toţi genunchii care nu i s’au
de vânt lin, şi într’însa va fi Domnul”.6 plecat lui Baal şi toate gurile care nu l-
au cinstit”.
4 Horeb (sau Sinai): muntele pe care Moise
19 Iar el a plecat de acolo şi l-a aflat pe
primise tablele legii, după ce postise patruzeci
de zile şi patruzeci de nopţi (Iş 34, 28; Dt 9, 9); foc şi trâmbiţe, în prezenţa lui Ilie Se mani-
un post de aceeaşi durată va face Iisus înainte de festă prin áura (citeşte avra) = „adiere uşoară
a ieşi la propovăduire (Mt 4, 2; Lc 4, 2). Hrana de vânt”, „mişcarea şi sunetul brizei marine”,
tainică şi întăritoare a lui Ilie a fost interpretată prefigurându-L astfel pe Dumnezeu Care li se va
de către Sfinţii Părinţi ca prefigurând Euharis- arăta oamenilor prin Iisus Hristos, Cel „blând
tia. şi smerit cu inima” (Mt 11, 29). Cele două mo-
5 Cuvântul „peşteră” e articulat (to spé- duri de manifestare a lui Dumnezeu (în funcţie
laion), ceea ce înseamnă că e vorba de o grotă de vârstele şi percepţia omenirii) vor fi evidente,
cunoscută. Tradiţia creştină va vedea în Ilie pro- simbolic, pe un alt munte, al Taborului, când Ii-
totipul monahului; de aici, preferinţa călugărilor sus Se va schimba la faţă avându-i alături pe Mo-
(îndeosebi răsăriteni) de a locui în peşteri (pre- ise şi Ilie (Mt 17, 3; Mc 9, 4; Lc 9,30).
cum, la noi, Daniil Sihastrul). 7 Şi-a acoperit faţa pentru eventualitatea că
6 Versetele 11-12: imagine grandioasă, de Domnul i Se va arăta de-a dreptul, nemijlocit.
mare frumuseţe şi adâncime. Pe acelaşi munte, Cât despre „cojoc”, acesta era o mantie făcută din
unde prezenţa Domnului în faţa lui Moise se blăniţe de miel; ea era, deopotrivă, veşmânt pro-
manifestase prin nor, fulgere, tunete, negură, fetic şi învelitoare împotriva frigului.
3 REGI 20 578
Elisei, fiul lui Şafat, care ara cu boii: la tine, zicând: Tu îmi vei da mie ar-
douăsprezece perechi de boi erau îna- gintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi
intea lui, iar el în urma celei de a do- pe copiii tăi.
uăsprezecea; şi a mers Ilie la el şi şi-a 6 De aceea, mâine pe vremea asta îmi
aruncat cojocul asupră-i8 . voi trimite slugile la tine şi ele vor sco-
20 Atunci Elisei a lăsat boii şi a alergat toci prin casa ta şi prin casele servilor
după Ilie şi a zis: „Îi voi săruta pe tatăl tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau
meu şi pe mama mea şi voi veni după pe care ele vor pune mâna, vor lua”.
tine!” Iar acela i-a zis: „Întoarce-te, că 7 Atunci regele lui Israel i-a chemat pe
am treabă cu tine!” toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi lu-
21 Iar acesta a plecat de lângă el şi a aţi seama că omul acesta cată nod în
luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat papură; că el a trimis la mine pentru
şi i-a fript cu jugurile boilor şi i-a dat femeile mele şi pentru fiii mei şi pen-
poporului; aceia au mâncat, iar el s’a tru fiicele mele; de la argintul şi aurul
ridicat şi a mers după Ilie şi-i slujea. meu nu l-aş ţine de rău”.2
8 Dar bătrânii şi’ntregul popor au zis:
„Să nu-l asculţi şi nici să te’nvoieşti!”
20
Iar el a zis către solii lui Benhadad:
9
„Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate
Luptele lui Ahab cu Sirienii.1
lucrurile pentru care ai trimis prima
1 Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns
oară la robul tău, sunt gata să le fac;
toate oştile şi s’a ridicat şi a împresurat dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac”.
Samaria, el şi treizeci şi doi de regi îm- Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat
preună cu el; el cu toată călărimea şi răspunsul.
cu toate carele lui de luptă s’a ridicat
şi a împresurat Samaria şi s’a războit 10 Dar Benhadad a trimis la el, spu-
împotriva ei. nând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu,
ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Sa-
2 Şi a trimis soli în cetate la Ahab, re-
mariei va fi de-ajuns să umple pumnii
gele lui Israel,
întregului popor, ai pedestraşilor mei!”
3 iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benha-
11 Iar regele lui Israel a răspuns, zi-
dad: – Argintul şi aurul tău e al meu,
când: „Ajunge: cocoşatul să nu se um-
femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt
fle’n pene ca acel cu şira dreaptă”.3
ai mei”.
12 Şi a fost că atunci când a primit el
4 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând:
„Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: răspunsul acesta, el şi toţi regii care
eu sunt al tău, şi toate ale mele”. erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar
el le-a zis servilor săi: „Faceţi şanţ!” Şi
5 Solii însă au venit din nou şi au zis:
au făcut şanţ împrejurul cetăţii.
„Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis
13 Şi, iată, un profet a venit la Ahab, re-
8 Semn că l-a luat în posesie, că Elisei trebuie
foarte bine instruiţi. T. M.: „. . . două sute trei- 6 „Omul lui Dumnezeu” poate fi profetul din
zeci şi doi”. versetele 13 şi 22 sau un altul; întrucât este ar-
5 T. M.: „. . . toţi fiii lui Israel, şapte mii”. ticulat, poate fi acelaşi.
3 REGI 20 580
timp de şapte zile. Şi a fost că’n ziua a 35 Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit
şaptea s’a pornit războiul, iar Israeliţii către un aproape al său cu cuvântul
i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de Domnului9 : „Loveşte-mă!” Dar omul
pedestraşi într’o singură zi. n’a vrut să-l lovească.
30 Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în 36 Acela i-a zis: „De vreme ce tu n’ai as-
cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci cultat de cuvântul Domnului, iată că,
şi şapte de mii de oameni din cei ră- plecând de la mine, te va lovi un leu”.
maşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat Acesta s’a dus, iar un leu a dat peste el
în casa de dormit, într’o cămară dos- şi l-a omorât.
nică.
37 Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis:
31 Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim „Loveşte-mă!” Omul l-a lovit şi din lo-
că regii casei lui Israel sunt regi milos- vitură l-a rănit.
tivi; aşadar, să ne punem pânză de sac
împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi 38Atunci profetul s’a dus şi a stat în ca-
să mergem la regele lui Israel, că doar- lea regelui lui Israel şi s’a legat la ochi
doar ne va cruţa vieţile”. cu o faşă.10
32 Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de Şi a fost că’n timp ce regele trecea pe
39
sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis că- aproape, el a strigat către rege şi a zis:
tre regele lui Israel: „Robul tău Benha- „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un
dad zice: – Cruţă-mi viaţa!” Iar acela a om l-a adus pe un altul la mine şi mi-
zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!” a zis: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar
dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va
33 Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi
fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un
s’au grăbit şi i-au prins vorba din gură
talant de argint.
şi au zis: „Benhadad e fratele tău”. Iar
el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!” Atunci 40 Dar în timp ce robul tău se uita în-
Benhadad a venit la el, iar acesta l-a coace şi încolo, acela s’a făcut nevăzut”.
urcat în carul său; iar [Benhadad] Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, sin-
34 i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-
gur ţi-ai dat răspunsul”.
a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; 41 Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de
eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ7 pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunos-
aşa cum tatăl meu a făcut în Sama- cut: era unul dintre profeţi.
ria”. „Iar eu te voi lăsa, cu legământ,
42 Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul:
să pleci”. Atunci Ahab a făcut cu el un
8 – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din
legământ şi l-a lăsat să plece.
mână un om vrednic de moarte, viaţa
7 Literal: „ieşiri”. E vorba de străduţe-bazar, ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul
unde se făceau schimburi comerciale; cu alte cu- tău în schimbul poporului său”.
vinte, Benhadad se oferă să deschidă în Damas-
cul Siriei pieţe de desfacere pentru produsele 43 Iar regele lui Israel a plecat mâhnit
israeliene. şi trist şi a venit în Samaria.
8 Ahab nu-şi dăduse seama că intervenţia re-
Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a cuţi liberi”, ceea ce la Evrei însemna „fruntaşi”,
sau chiar „nobili”.
1 Dintr’o menţiune în 18, 45 reiese că Ahab, 4 Postul general era rânduit în momentele
a cărui reşedinţă era în Samaria, avea şi o casă cruciale, de mare criză, şi constituia un semnal
(probabil, o reşedinţă de vară) în Izreel. de alarmă. În cazul de faţă, postul avea funcţie
2 Nabot avea dreptate: în virtutea dreptului de factor psihologic, pe fundalul căruia urma să
cutumiar, o moştenire de la părinţi nu putea fi se comită crima.
înstrăinată, ea fiind, de fapt, un bun al întregii 5 Izabela, prin oamenii ei, exploatează evlavia
familii. Ahab îşi dă seama că în faţa legii ne- poporului şil acuză pe Nabot că a încălcat inter-
scrise nu poate face nimic. dicţia specificată în Iş 22, 28.
3 REGI 22 582
16 Şi a fost că dacă Ahab a auzit că rile cerului îl vor mânca pe cel mort în
Nabot Izreeliteanul e mort, şi-a sfâşiat câmp.
hainele şi s’a îmbrăcat în pânză de sac. 25Nimeni însă nu este ca Ahab, prin
Şi a fost că după aceea s’a sculat Ahab aceea că el s’a aruncat pe de-a’ntregul
şi s’a coborât la via lui Nabot Izreeli- să facă ce e rău în faţa Domnului, aşa
teanul ca s’o ia în stăpânire.6 cum Izabela, femeia lui, l-a dus de că-
17 Atunci a grăit Domnul către Ilie Tes- păstru.
viteanul, zicând: 26 Urât s’a făcut el prin urâciunile pe
18 „Scoală-te şi te coboară să-l întâl- care le-a urmat, cele săvârşite de Amo-
neşti pe Ahab, regele Israelului, cel din reii pe care Domnul i-a nimicit din faţa
Samaria; el se află în via lui Nabot, fiilor lui Israel”.
unde s’a dus s’o ia în stăpânire. 27 Şi, din pricina acestui cuvânt, Ahab
19 Şi vei grăi către el, zicând: – Aşa gră- s’a pătruns de mâhnire în faţa Domnu-
ieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi lui şi a prins a plânge şi şi-a sfâşiat hai-
ai luat în stăpânire, de aceea aşa gră- nele şi şi-a încins trupul cu sac şi a pos-
ieşte Domnul: În locul unde porcii şi tit; cu sac se îmbrăcase şi în ziua când
câinii au lins sângele lui Nabot, acolo l-a ucis pe Nabot Izreeliteanul.
vor linge câinii sângele tău; şi târfele
28 Cuvântul Domnului a fost atunci în
se vor spăla în sângele tău”.
gura robului său Ilie asupra lui Ahab;
20 Şi a zis Ahab către Ilie: „M’ai aflat, şi a zis Domnul:
vrăjmaşule, şi aici?” Iar acesta a zis:
29„Ai văzut cum s’a pătruns Ahab de
„Te-am aflat, fiindcă tu nebuneşte te-ai
mâhnire în faţa Mea?: Nu în zilele lui
aruncat să faci ce e rău în faţa Domnu-
voi aduce necazurile, ci în zilele fiului
lui, ca să-I stârneşti mânia.
său le voi aduce”.7
21 Aşa grăieşte Domnul: – Iată, Eu
voi aduce peste tine necazuri, şi foc voi
aprinde’n urma ta şi voi nimici tot ceea
ce e parte bărbătească din Ahab, fie 22
rob, fie liber în Israel.
22 Şi voi face din casa ta ceea ce am fă-
Lupte împotriva Sirienilor. Moar-
cut din casa lui Ieroboam, fiul lui Na- tea lui Ahab. Iosafat, rege peste
bat, şi din casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, Iuda; Ohozia, rege peste Israel.
pentru întărâtările cu care M’ai întă- 1 Au trecut trei ani fără război între Si-
râtat şi cu care l-ai făcut şi pe Israel să ria şi Israel.
păcătuiască”. 2 Şi a fost că în cel de al treilea an s’a co-
23 Domnul a grăit şi despre Izabela, zi- borât Iosafat, regele lui Iuda, la regele
când: „Câinii o vor mânca lângă zidul lui Israel.1
Izreelului. 7 Pocăinţa omului şi îndurarea lui Dumnezeu
24 Cei din neamul lui Ahab: câinii îl sunt posibile chiar şi în cazul unuia dintre regii
vor mânca pe cel mort în cetate, păsă- cei mai ticăloşi pe care i-a avut Israelul.
1 Iosafat era vasal al lui Ahab şi a venit la che-
6 Regele îşi asumă doliul, dar îşi urmăreşte marea acestuia. Faptul va fi evident în desfăşu-
ţinta. rarea evenimentelor.
3 REGI 22 583
3 Iar regele lui Israel a zis către servii 10 Iar regele lui Israel şi Iosafat, re-
săi: „Ştiţi voi oare că Ramotul Galaa- gele lui Iuda, şedeau fiecare pe scau-
dului este al nostru, iar noi de atâta nul său, înarmaţi, în porţile Samariei;
vreme tăcem şi ne lenevim să-l scoa- şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor.
tem din mâna regelui Siriei?”2 11Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a
4 Apoi regele lui Israel a zis către Iosa- făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa
fat: „Oare vei merge şi tu cu noi să ne grăieşte Domnul: – Cu acestea îi vei
războim pentru Ramotul Galaadului?” împunge pe Sirieni, până vor pieri”.
Iar Iosafat a zis: „Cum sunt eu, aşa şi 12Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând:
tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul „Du-te la Ramotul Galaadului, că va fi
tău; cum sunt caii mei, aşa şi caii tăi”. bine: Domnul îl va da în mâna ta pe
5 Şi a zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele Siriei”.
regele lui Israel: „Întreabă-l dar, as-
13 Iar solul care se dusese să-l cheme
tăzi, pe Domnul!”
pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând:
6 Atunci regele lui Israel i-a adunat pe „Iată, toţi profeţii într’un singur glas
toţi profeţii, ca la vreo patru sute de vorbesc de bine asupra regelui; fie
bărbaţi; şi le-a zis regele: „Voi merge acum cuvintele tale precum cuvintele
oare la Ramotul Galaadului să mă răz- fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!”
boiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?” Iar
14Dar Miheia a zis: „Viu este Dom-
ei au zis: „Mergi, şi Domnul îl va da
nul: Orice va grăi Domnul către mine,
negreşit în mâinile regelui”.
aceea voi grăi!”
7 Şi a zis Iosafat către regele lui Israel:
„Nu se află oare pe-aici un profet al 15 Şi a venit la rege; iar regele i-a zis:
Domnului, pentru ca noi prin el să-L „Miheia, voi merge eu oare la Ramo-
întrebăm pe Domnul?”3 tul Galaadului să mă războiesc, sau
mă voi lăsa păgubaş?” Iar acela i-a zis:
8 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat:
„Mergi, şi va fi bine: Domnul îl va da
„Mai e pe-aici un om prin care-L putem în mâna regelui”.
întreba pe Dumnezeu; eu însă îl urăsc,
deoarece el nu grăieşte de bine pe so- 16 Iar regele i-a zis: „De câte ori să te
coteala mea, ci de rău: Miheia, fiul lui leg eu cu jurământ ca să-mi spui ade-
Imla”. Dar Iosafat, regele lui Iuda, a vărul în numele Domnului?”
zis: „Să nu vorbească regele aşa!” 17Şi a zis Miheia: „Nu aşa! L-am văzut
9 Atunci regele lui Israel a chemat un pe tot Israelul împrăştiat prin munţi ca
eunuc4 şi i-a zis: „De’ndată să-l aduceţi o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul:
pe Miheia, fiul lui Imla!”5 «Nu au domn: să se întoarcă fiecare cu
pace la casa lui!»”
2 Potrivit istoricului Iosif Flaviu, Ramotul Ga-
laadului fusese luat de către Benhadad, regele 18 Atunci regele lui Israel a zis că-
Siriei, în vremea lui Omri. tre Iosafat, regele lui Iuda: „Nu ţi-am
3 Cei patru sute erau profeţi de curte, întot-
spus eu că acest om nu-mi profeţeşte de
deauna atenţi să fie pe placul regelui; sceptic,
Iosafat cere şi o altă mărturie.
bine, că nu vorbeşte decât de rău?”
4 Eunuc (sau famen): demnitar la curtea re-
19 Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Nu
gală.
5 Acest Miheia nu are nimic în comun cu pro- fetul Miheia, autorul cărţii care-i poartă numele.
3 REGI 22 584
pe mine, ci ascultă cuvântul Domnu- dea în ziua în care vei intra într’o că-
lui! Nu-i aşa! L-am văzut pe Domnul, mară din fundul casei, ca să te ascunzi
Dumnezeul lui Israel, şezând pe tro- acolo”.
nul Său, şi toată oştirea cerului6 stând 26 Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l
lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpete-
Sa. nia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
20 Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni 27 să-l arunce în temniţă şi să-l hră-
pe Ahab, regele lui Israel, să meargă la nească cu pâinea necazului şi cu apa
Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» necazului până ce eu mă voi întoarce
Şi unul zicea una, altul alta. cu pace”.
21 Atunci a ieşit un duh şi a stat îna- 28 Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei în-
intea Domnului şi a zis: «Eu îl voi în- toarce cu pace, atunci Domnul n’a grăit
şela». Iar Domnul i-a zis: «Cum?» prin mine”.9
22 Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi 29 Aşa că regele lui Israel – şi Iosafat,
face duh mincinos în gura tuturor pro- regele lui Iuda, împreună cu el – s’a ri-
feţilor». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni dicat împotriva Ramot-Galaadului.
şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!»
30 Iar regele lui Israel a zis către Iosa-
23 Şi acum, iată cum Domnul a pus un fat, regele lui Iuda: „Eu mă voi ascunde
duh mincinos în gura tuturor acestor sub altă îmbrăcăminte şi voi merge la
profeţi ai tăi; Domnul n’a grăit bine război, iar tu să pui pe tine îmbrăcă-
despre tine”.7 mintea mea”. Aşa că regele lui Israel
24 Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbră-
s’a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste căminte şi s’a dus la război.
obraz şi i-a zis: „Ce fel de duh al Dom- 31 Iar regele Siriei le-a poruncit celor
nului a grăit în tine?”8 treizeci şi doi de căpitani peste carele
25 Iar Miheia i-a răspuns: Iată, vei ve- lui de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu
6 „Oştirea
cel mic sau cu cel mare, ci numai împo-
cerului”: mulţimile îngerilor.
7 Un „duh mincinos” trimis de Dumnezeu în
triva regelui lui Israel!”
gura unor profeţi poate fi interpretat fie printr’o 32 Şi a fost că atunci când căpitanii ca-
anumită intenţie a Domnului, Cel care une- relor de război l-au văzut pe Iosafat, re-
ori implementează binele prin rău (aşa cum va
afirma Pavel: „Şi de aceea le trimite Dumnezeu gele lui Iuda, au zis: „Acesta-i regele
lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare lui Israel!” Şi l-au înconjurat să se bată
minciunii” – 2 Tes 2, 11), fie prin asaltul pe care cu el; dar Iosafat a strigat.
puterile răului îl dau asupra binelui (idee for-
mulată de Petru: „Dar au fost în popor şi pro- 33 Şi a fost că atunci când căpitanii ca-
feţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învă- relor de luptă au văzut că acesta nu era
ţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierză- regele lui Israel, s’au întors dinspre el.
toare. . . ” – 2 Ptr 2,1). Ieremia şi Iezechiel vor
avea mult de furcă cu falşii profeţi, întotdeauna 34 Dar unul şi-a întins arcul cătând
optimişti şi mobilizatori, dar total lipsiţi de sim- bine la ţintă10 şi l-a izbit pe regele lui
ţul realităţii.
8 T. M.: „Cum? Oare Duhul Domnului s’a de- 9 T. M. adaugă: „Ascultaţi, toate popoarele!”,
părtat de la mine ca să grăiască prin tine?” Ori- sintagmă transferată din Miheia 1, 2 de către ci-
cum, în textul de faţă nu este şi nu poate fi vorba neva care i-a confundat pe cei doi.
de Duhul Sfânt. 10 T. M.: „. . . din întâmplare”. „Întoarce-ţi
3 REGI 22 585
Israel între plămâni şi coşul pieptului. la ea, făcând ceea ce e drept în ochii
Iar acela i-a zis căruţaşului său: Domnului;
11
35 În ziua aceea a încetat războiul , iar 44 doar înălţimile nu le-a desfiinţat,
regele a stat în carul său, în faţa Si- căci poporul încă mai aducea jertfe şi
rienilor, de dimineaţa până seara; sân- tămâieri pe înălţimi.
gele îi curgea din rană pe fundul caru- 45Iosafat s’a aflat în pace cu regele lui
lui; şi a murit până seara; şi sângele i Israel.
se scurgea din rană până pe fundul ca-
rului. 46 Cât despre celelalte întâmplări ale
lui Iosafat şi despre faptele lui puter-
36 Când apunea soarele, vestitorul oas-
nice şi despre tot ceea ce el a mai făcut,
tei a stat în tabără şi a zis: „Fiecare să iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea
se întoarcă în cetatea sa şi pe moşia sa, Faptelor din vremea regilor lui Iuda?12
37 căci regele a murit”. Iar ei au venit
47Iar rămăşiţa desfrânaţilor, care mai
în Samaria şi acolo, în Samaria, l-au
rămăsese din zilele lui Asa, părintele
îngropat pe rege.
său, a stârpit-o din ţară.
38 Şi au spălat carul la fântâna Sama-
48În Idumeea pe atunci nu era rege, ci
riei; şi porcii şi câinii lingeau sângele;
un locţiitor.
şi târfele s’au spălat în sânge, după cu-
vântul pe care Domnul îl grăise. 49 Iosafat a făcut corăbii în Tarsis, ca
39 Cât despre celelalte întâmplări ale
să meargă la Ofir, pentru aur; dar
lui Ahab şi despre toate faptele lui şi n’au ajuns, căci s’au sfărâmat la Eţion-
despre casa de fildeş pe care şi-a clădit- Gheber.
o şi despre toate cetăţile pe care le-a 50 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, că-
zidit, iată, nu sunt toate acestea scrise tre Iosafat: „Să se ducă şi servii mei în
în Cartea Faptelor din anii regilor lui corăbii cu servii tăi!” Dar el n’a vrut.
Israel? 51 Iosafat a adormit împreună cu pă-
40 Ahab a adormit împreună cu părinţii rinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu
lui, iar în locul său a domnit Ohozia, părinţii săi în cetatea lui David, părin-
fiul său. tele său. În locul lui a domnit Ioram,
41 Iar Iosafat, fiul lui Asa, a domnit fiul său.
peste Iuda; Iosafat a început să 52 În Samaria, peste Israel a domnit
domnească în cel de al patrulea an al Ohozia, fiul lui Ahab; el a început să
domniei lui Ahab, regele lui Israel. domnească în cel de al şaptesprezece-
42 Când a început să domnească, el era lea an al domniei lui Iosafat, regele lui
de treizeci şi cinci de ani; şi a domnit Iuda; şi a domnit peste Israel, în Sa-
în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci maria, vreme de doi ani.
de ani; mama lui se numea Azuba şi 53El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
era fiica lui Şilhi. nului, umblând în calea lui Ahab, tatăl
43 El a umblat întru totul în calea lui său, şi în calea Izabelei, mama sa, şi
Asa, părintele său, şi nu s’a abătut de în păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui
mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit”. 12 Versetele 47-50 sunt preluate din Codex Ale-
11 T. M.: „. . . războiul s’a întărâtat”. xandrinus şi în conformitate cu T. M.
3 REGI 22 586
16 Şi i-a grăit Ilie acestuia, zicând: „Aşa dimensiunea unei tornade) e o mişcare de mare
grăieşte Domnul: – De ce ai trimis tu viteză a aerului care se înşurubează într’o pâl-
nie verticală ce se roteşte în spirală ascendentă,
soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dum- răpind de la sol obiecte – mai mici sau mai mari
nezeul Ecronului? Ci nu va fi aşa: Din – pe care le urcă în văzduh şi le lasă apoi să cadă
patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, în altă parte. Pe un astfel de fenomen grandios
căci negreşit vei muri”. se proiectează celebra ridicare a lui Ilie. E de ob-
servat că dintre cele trei trupuri care au părăsit
17 Şi a murit, după cuvântul pe care pământul prin desprindere, numai despre al lui
Domnul îl grăise către Ilie. Iisus se spune limpede, fără echivoc, că „S’a înăl-
ţat la cer” (Mc 16, 19;Lc 24, 51). Despre Enoh se
18 Cât despre celelalte fapte ale lui spune că, la un moment dat, „nu s’a mai aflat,
Ohozia, cele făcute de el, iată, oare nu pentru că Dumnezeu îl strămutase” (Fc 5, 24) ri-
sunt ele scrise în Cartea Faptelor din dicarea sa la cer e o ipoteză exegetică. Cât despre
Ilie, autorul textului îşi ia – aşa cum va face Ieze-
Anii Regilor lui Israel?
chiel – o măsură de precauţie, introducând simi-
19 Iar Ioram, fiul lui Ahab, a domnit litudinea: „. . . ca şi cum ar fi la cer” (menţiune
peste Israel, în Samaria, vreme de doi- proprie Septuagintei). În bună măsură, opinia
Sfinţilor Părinţi este aceea că Ilie a fost astfel
sprezece ani, [începând] în cel de al strămutat într’un loc pe care numai Dumnezeu
optsprezecelea an al domniei lui Iosa- îl ştia.
fat, regele lui Iuda; el a făcut ceea ce e 2 Acest Ghilgal nu e cunoscuta cetate situată
rău în faţa Domnului, însă nu ca fraţii între Ierihon şi Iordan (Ios 4, 19), ci o localitate
ce se afla pe drumul dintre Sichem şi Betel (la
săi, şi nici ca mama sa. cca 12 km nord de Betel).
20 El a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe 3 Formulă obişnuită de jurământ.
4 REGI 2 589
3 Iar fiii profeţilor4 care se aflau în Be- luat prin ridicare de la tine, aşa îţi va
tel au venit la Elisei şi i-au zis: „Ştii tu fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi
oare că Domnul îl va lua astăzi pe dom- aşa”.
nul tău pe deasupra capului tău?” Iar 11 Şi a fost că’n timp ce mergeau şi vor-
el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!” beau, iată, un car de foc şi cai de foc
4 Şi a zis Ilie către Elisei:
„Stai aici, căci i-au despărţit unul de altul: în vârtej
Domnul m’a trimis la Ierihon”. Dar de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca
Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu şi cum ar fi fost la cer.5
este sufletul tău dacă te voi lăsa sin- 12 Iar Elisei privea şi striga: „Pă-
gur!” Aşa că amândoi au venit la Ieri- rinte, părinte6 , carul lui Israel, şi că-
hon. lăreţul lui!. . . ”. Şi nu l-a mai văzut.
5Iar fiii profeţilor care se aflau în Ieri- Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în
hon s’au apropiat de Elisei şi i-au zis: două7 .
„Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi 13 Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care că-
pe Ilie pe deasupra capului tău?” Iar el zuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi
a zis: „Da ştiu; tăceţi!” s’a întors Elisei şi a stat pe malul Ior-
6 Şi i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Dom- danului;
nul m’a trimis la Iordan”. Dar Elisei 14 şi a luat cojocul lui Ilie – cel ce căzuse
a zis: „Viu este Domnul şi viu este su- asupră-i – şi a lovit apa, dar ea nu s’a
fletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa despărţit. Şi a zis: „Unde este acum
că s’au dus amândoi, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apa, ea
7 precum şi cincizeci de oameni dintre s’a despărţit într’o parte şi în alta, iar
fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oa- Elisei a trecut.
recare depărtare, în timp ce ei amândoi 15 Iar fiii profeţilor – cei din Ierihon –
sau pe un munte sau pe un deal”. Dar 24 Iar el s’a întors cu faţa spre ei şi i-a
Elisei a zis: „Nu veţi trimite!” văzut şi i-a blestemat în numele Dom-
17 Ei însă au stăruit până ce el s’a în-
nului. Şi, iată, din pădure au ieşit doi
duplecat şi le-a zis: „Trimiteţi!” Ei au urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi
trimis cincizeci de oameni, aceia l-au doi de copii.
căutat trei zile şi nu l-au aflat. 25 De acolo s’a dus pe muntele Carmel,
18Şi s’au întors la el – fiindcă el locuia iar de aici s’a întors în Samaria.
în Ierihon –, iar el le-a zis: „Nu v’am
spus eu să nu vă duceţi?”8
19 Iar oamenii cetăţii au zis către Eli- 3
sei: „Iată, aşezarea cetăţii noastre e
bună, aşa cum domnul nostru vede, Ioram, rege peste Israel.
dar apele sunt rele şi pământul e 1
1 Ioram, fiul lui Ahab , a început să
sterp”.
domnească în Israel în cel de al opt-
20 Atunci Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o
sprezecelea an al domniei lui Iosafat,
oală nouă şi puneţi în ea sare!” Şi i-au regele lui Iuda, şi a domnit doisprezece
adus-o. ani.
21 Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor
2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
şi a aruncat acolo sarea şi a zis: „Aşa nului, deşi nu ca tatăl său, şi nici ca
grăieşte Domnul: – Eu am însănătoşit mama sa2 ; el a îndepărtat stâlpii lui
aceste ape; de acum înainte nu va mai Baal, pe care-i făcuse tatăl său,
fi aici moarte şi nici pământ sterp”.
3 dar s’a lipit de păcatele lui Ieroboam,
22 Şi sănătoase au rămas apele până’n
fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel
ziua de azi, după cuvântul pe care-l să păcătuiască, şi de ele nu s’a îndepăr-
grăise Elisei. tat.
23 De acolo s’a suit la Betel. Şi’n timp
4 Meşa, regele Moabului, avea turme
ce urca drumul, nişte copii au ieşit din
multe; şi din ele îi dădea regelui lui
cetate şi-şi băteau joc de el, zicând:
Israel, la începutul [fiecărui an] câte o
„Urcă, chelule, urcă!”9
sută de mii de miei şi o sută de mii de
8 În momentul schimbării Sale la faţă (Mt 17, berbeci netunşi3 .
1-9;Mc 9, 2-10;Lc 9, 28-36), Iisus îi va avea ală- 5Şi a fost că după ce a murit Ahab, re-
turi, de o parte şi de alta, pe Moise şi Ilie, cei
doi profeţi ale căror morminte au rămas necu-
gele Moabului s’a răzvrătit împotriva
noscute, în timp ce mormântul gol al lui Iisus va regelui lui Israel.
constitui prima dovadă a învierii Sale din morţi.
9 În mentalitatea antică, chelia era un semn 6 În ziua aceea, regele Ioram a ieşit din
al dizgraţiei divine (aşa cum era sterilitatea fe-
1 Ioram era fratele mai mic al lui Ohozia (care
meii). „Chel” era un cuvânt de ocară. Prin
această mentalitate trebuie văzută şi pedepsirea nu avusese fii).
2 Ahab şi Izabela fuseseră crânceni adoratori
copiilor, o pedeapsă pe care Noul Testament o va
desfiinţa cu desăvârşire. Oricum, morala acestei ai lui Baal.
nefericite întâmplări este aceea că, în orice îm- 3 E vorba, desigur, de un tribut anual (după
prejurare, copiii trebuie să-i respecte pe cei vâr- aceste cifre, enorm). Platoul Moabului era renu-
stnici. mit pentru păşunile lui.
4 REGI 3 591
Samaria şi l-a numărat pe Israel4 . aceşti trei regi, ca să-i dea în mâinile
7 Şi a mers şi a trimis la Iosafat, re- lui Moab?”
gele lui Iuda, zicând: „Regele Moa- 14 Iar Elisei a zis: „Viu este Domnul
bului s’a răzvrătit împotriva mea; vei Puterilor, Căruia eu Îi stau înainte, că
merge oare cu mine la război împotriva dacă nu l-aş avea în vedere pe Iosafat,
Moabului?” Iar acela a zis: „Mă voi ri- regele lui Iuda, nu m’aş fi uitat spre
dica; cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum tine şi nu te-aş fi văzut.
sunt eu, aşa eşti şi tu; cum e poporul 15Acum, însă, aduceţi-mi un cântăreţ
meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii de harpă!” Şi a fost că’n timp ce cân-
mei, aşa-s şi caii tăi”. tăreţul cânta, mâna Domnului a venit
8 Şi a mai zis: „Pe ce cale mă voi urca?” peste el7 .
Acela i-a răspuns: „Pe calea pustiei 16Şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fa-
Edomului”. ceţi în valea aceasta gropi, gropi. . .
9 Şi au pornit regele lui Israel şi regele
17 Căci aşa grăieşte Domnul: – Nu veţi
lui Iuda şi regele Edomului şi au încon- vedea vânt, şi nici ploaie nu veţi vedea,
jurat cale de şapte zile5 ; dar nu era apă dar valea aceasta se va umple de apă;
pentru tabără, şi nici pentru animalele şi veţi bea, voi şi turmele voastre şi ci-
pe care le aveau cu ei. rezile voastre.
10 Atunci regele lui Israel a zis: „Ah, că
18Uşor lucru este acesta în ochii Dom-
Domnul i-a chemat pe cei trei regi ca
nului; Eu îl voi da pe Moab în mâna
să-i dea în mâna Moabului!. . . ”.
voastră;
11 Dar Iosafat i-a zis: „Oare nu se
19veţi lovi fiecare cetate puternică şi
află pe-aici vreun profet de-al Domnu-
veţi doborî fiece copac bun şi veţi as-
lui, pentru ca prin el să-L întrebăm pe
tupa toate izvoarele de apă, iar fiece
Domnul?” A răspuns unul din servii re-
ogor bun îl veţi strica cu pietre”.
gelui lui Israel, zicând: „Aici se află
Elisei, fiul lui Safat, cel care turna apă 20Şi a fost că dimineaţa, la vremea
pe mâinile lui Ilie6 ”. când se aducea jertfa, iată că ape ve-
neau dinspre Edom, că s’a umplut
12 Iosafat a zis: „În el e cuvântul Dom-
pământul de apă.
nului!” Atunci regele lui Israel şi Iosa-
fat, regele lui Iuda, şi regele Edomului 21Şi toţi Moabiţii au auzit că regii s’au
s’au coborât la el. ridicat cu război împotriva lor; şi se
strigau unii pe alţii – cei încinşi cu
13 Iar Elisei a zis către regele lui Israel:
arme – şi stăteau pe hotar.
„Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la
profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei 22 Şi s’au sculat dis-de-dimineaţă; şi
tale. . . !”. Dar regele lui Israel i-a zis: soarele răsărea peste ape, iar Moabiţii,
„Oare de aceea i-a chemat Domnul pe din partea cealaltă, vedeau apele roşii
ca sângele.
4 Un astfel de recensământ descoperea numă-
rul bărbaţilor buni de luptă. 7 Adică peste Elisei (care, prin mâna Domnu-
5 Învăluire strategică, menită să deruteze ina-
lui, a fost luat în posesie de către Acesta, deve-
micul. nind inspirat). Nu e pentru prima oară când pre-
6 În 3Rg 19, 21 se menţionează că, după ce fu- zenţa şi lucrarea instrumentelor muzicale favo-
sese chemat, Elisei îi slujea lui Ilie. rizează extazul profetic (vezi 1Rg 10,5-6).
4 REGI 4 592
9 Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Nu, domnul meu, n’o amăgi pe roaba
„Iată, acum ştiu că om sfânt al lui ta!”
Dumnezeu este acesta care întotdea- 17 Şi femeia a zămislit şi a născut un
una trece pe la noi. fiu la vremea şi în ceasul pe care i le
10 Hai să-i facem deasupra, într’un loc spusese Elisei.
anume, un foişor3 , şi să-i punem acolo 18 Şi copilul a crescut. Şi a fost că
pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va atunci când el s’a dus la tatăl său, la
fi că oridecâteori va vrea el să intre la secerători,
noi, să meargă de-a dreptul acolo”.
19 a zis către tatăl său: „Capul meu. . .
11 Şi a venit ziua când el a intrat acolo; capul meu. . . ”.7 Iar acela i-a spus unei
şi s’a dus în foişor şi a dormit în el. slugi: „Du-l la mama lui!”
12 Şi a zis către Ghehazi, servul său: 20 Şi l-a dus la mama lui; iar el a dor-
„Cheam-o la mine pe această Şuna- mit pe genunchii ei până la amiază, şi
mită!” Acela a chemat-o, iar ea a stat a murit.
în faţa lui4 .
21 Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul
13 Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: – omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat
Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe băr-
eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai batul ei şi a zis:
nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe
22 „Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi
lângă căpetenia oştirii?”5 Iar ea a zis:
alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi
„Eu mă bucur de pace în mijlocul popo-
întoarce”.
rului meu”.6
23 Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci
14 Atunci el a zis către Ghehazi:
la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici
„Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?”
sâmbătă?” Dar ea a zis: „Fii pe pace!”
Iar Ghehazi, servul său, a zis: „Dacă e
ceva. . . , ea nu are nici un copil, iar băr- 24 Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slu-
apropiat s’o dea la o parte, dar Elisei i- Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar
a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!”
întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi 37 Atunci femeia a intrat şi i-a că-
nu mi-a spus”. zut la picioare şi i s’a închinat pân’ la
28 Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit.
domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – 38 Iar Elisei s’a întors la Ghilgal11 . Şi
Nu mă amăgi!. . . ”. Atunci Elisei a zis era foamete în ţară, iar fiii profeţilor
către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către
toiagul meu şi mergi; servul său: „Pune căldarea cea mare şi
29 şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i fă o fiertură pentru fiii profeţilor!”
dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe,
39Acela a intrat în ţarină să adune ver-
să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu
deţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a
peste faţa copilului”.
cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice12 , o
30 Dar mama copilului a zis: „Viu este poală plină, şi a venit şi le-a aruncat
Domnul şi viu este sufletul tău dacă te în căldarea de fiertură, fără să le cu-
voi lăsa!”9 Atunci Elisei s’a ridicat şi a noască.
mers după ea.
40 Şi le-a turnat oamenilor să mă-
31 Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-
nânce. Şi a fost că pe când mâncau
a pus toiagul pe faţa copilului, dar n’a ei din fiertură, iată că au strigat şi au
fost glas, şi nici auz10 . Aşa că s’a întors zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e
să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s’a moarte!. . . ”. Şi n’au putut să mănânce.
ridicat”.
41 Atunci el a zis: „Luaţi făină şi
32 Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, co-
aruncaţi-o în căldare!” Şi a zis Elisei
pilul era aşezat, mort, pe patul lui.
către servul său: „Toarnă-i poporului,
33 Şi a intrat Elisei în casă şi a încu- şi să mănânce!” Şi în căldare n’a mai
iat uşa după ei amândoi şi I s’a rugat fost nimic vătămător.
Domnului.
42 Şi a venit acolo un om din Baal-
34 Şi s’a suit [pe pat] şi s’a culcat pe co- Şalişa şi i-a adus omului lui Dumne-
pil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii zeu, din pârgă, douăzeci de pâini de
pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a
s’a plecat peste el, iar carnea copilului zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!”
s’a încălzit.
43Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să
35 Şi s’a întors şi a umblat prin casă în-
pun eu astea înaintea a o sută de oa-
coace şi încolo; apoi s’a suit şi s’a plecat meni?” Dar el a zis: „Dă-i poporului să
peste copil până de şapte ori, iar copilul mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: –
şi-a deschis ochii. Vor mânca şi va rămâne”.
36 Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a
11 Pentru
zis: „Cheam-o pe această Şunamită!” acest Ghilgal vezi nota de la 2, 1.
12 Această viţă era mai mult un vrej târâtor,
9 Încrederea femeii nu e în servul (ucenicul)
asemenea cu cel de dovleac, şi avea pe el fructe
profetului, ci în profetul însuşi. de forma şi mărimea unei portocale;miezul aces-
10 „. . . n’a fost glas, şi nici auz”: expresie pentru tora, ingurgitat în cantităţi mari, era foarte otră-
ceea ce nu se întâmplă. vitor.
4 REGI 5 595
44Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după Neeman, servul meu, să-l vindeci de le-
cuvântul Domnului. pră”3 .
Şi a fost că dacă regele lui Israel a
7
citit scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi
a zis: „Sunt eu oare cumva Dumne-
5 zeu, să omor şi să dau viaţă, de trimite
ăsta la mine un om ca să-l vindec de le-
Elisei îl vindecă pe Neeman Siria- pră? Cunoaşteţi dar şi vedeţi că ăsta-
nul. mi cată pricină. . . !”.4
1 Neeman, căpetenia oştirii Siriei, era 8 Şi a fost că dacă Elisei, omul lui Dum-
om de seamă în faţa regelui său şi tare nezeu, a auzit că regele lui Israel şi-
preţuit, fiindcă prin el dăduse Domnul a sfâşiat hainele, a trimis la regele lui
biruinţă Siriei; dar omul acesta, plin Israel, zicând: „De ce ţi-ai sfâşiat hai-
de putere, era lepros. nele? Neeman să vină la mine, şi va
2 La vremea când din Siria ieşeau la jaf cunoaşte că în Israel se află un profet”.
pâlcuri mici, uşor înarmate, au robit 9 Aşa că Neeman a venit, cu cal şi tră-
din ţara lui Israel o copilă, care acum sură, şi a stat la uşa casei lui Elisei.
era slujnica femeii lui Neeman. 10 Iar Elisei a trimis la el un vestitor,
3 Aceasta i-a zis [stăpânei sale]: „Dacă zicând: „Du-te şi te spală de şapte ori
domnul meu s’ar afla în faţa profetului în Iordan, şi trupul ţi se va înnoi şi va
lui Dumnezeu, cel din Samaria, atunci fi curat”.
l-ar curăţi de lepră”. 11 Dar Neeman s’a mâniat şi a plecat şi
4 Aceea a intrat la domnul ei şi i-a spus: a zis: „Iată, eu îmi ziceam că el va ieşi
„Aşa şi aşa a grăit fata din ţara lui la mine şi va sta şi va chema numele
Israel”1 . Domnului, Dumnezeului său, şi-şi va
pune mâna pe locul bolnav şi va alunga
5 Iar regele Siriei a zis către Neeman:
lepra. . .
„Du-te! pleacă! Eu voi trimite o scri-
soare către regele lui Israel”2 Iar acela 12 Oare Abana şi Farfar, râurile
s’a dus, luând cu sine zece talanţi de ar- Damascului, nu sunt ele mai bune de-
gint, şase mii de galbeni de aur şi zece cât toate apele lui Israel? Oare nu la
rânduri de haine. ele voi merge, şi’n ele mă voi spăla şi
mă voi curăţi?. . . ”. Şi s’a întors şi s’a
6 Şi i-a adus regelui lui Israel scri-
dus mânios5 .
soarea, [în care] se spunea: „. . . Şi
3 Regele Siriei vorbeşte cu autoritatea unui în-
acum, dacă această scrisoare va ajunge
vingător (vezi v. 1), dar şi cu autoritatea celui ce,
la tine, iată că l-am trimis la tine pe puţin mai târziu, va dispune de cetatea Dotan (6,
13-14).
1 T.
M.: „Acesta [Neeman] a intrat la domnul 4 Regele crede că e vorba de o provocare, me-
său [regele] şi i-a spus: . . . ”. Septuaginta preferă nită să-i aducă un nou război cu Siria, şi-şi sfâşie
mijlocirea soţiei lui Neeman, subînţelegându-se hainele în semn de doliu anticipativ.
că acesta nu putea să plece fără ştirea şi învoirea 5 Marele demnitar sirian se simte de două ori
regelui. jignit: profetul îi vorbise prin intermediar şi nu-i
2 Solicitarea nu putea fi făcută decât de la su- oferise prilejul unei vindecări spectaculoase, cu
veran la suveran! un anumit ritual;profetul îl umilise trimiţându-
4 REGI 5 596
13 Dar servii săi s’au apropiat de el şi 19 Iar Elisei a zis către Neeman: „Mergi
8
i-au zis: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar în pace!” Iar acela s’a îndepărtat de el
fi cerut să faci un lucru mare, oare nu o bucăţică de drum.
l-ai fi făcut? Cu atât mai uşor, acum, 20 Atunci Ghehazi, servul lui Elisei,
că el nu ţi-a spus decât: – Spală-te şi a zis: „Iată, domnul meu l-a lăsat pe
te curăţă!” acest Neeman Sirianul să se ducă fără
14 Atunci Neeman s’a coborât şi s’a să fi primit din mâna lui ceea ce adu-
afundat de şapte ori în Iordan, după sese. . . Viu este Domnul, că voi alerga
cum îi spusese Elisei; şi trupul i s’a în- după el şi voi lua de la el ceva!”
noit ca trupul unui prunc, şi s’a curăţit. 21 Şi a alergat Ghehazi după Neeman.
15 Şi s’a întors la Elisei, el şi tot alaiul Iar Neeman l-a văzut alergând după el
său. Şi a venit şi a stat în faţa lui şi a şi s’a coborât din trăsură să-l întâm-
zis: „Iată, acum ştiu că’n tot pământul pine şi i-a zis: „Cu pace vii?”
nu este Dumnezeu, decât în Israel. Şi 22 Iar Ghehazi a zis: „Cu pace. Stă-
acum, primeşte un semn de mulţumire pânul meu m’a trimis ca să-ţi spun: –
de la robul tău!” Iată, acum au venit la mine doi tineri
16 Elisei însă a zis: „Viu este Domnul, dintre fiii profeţilor ce se află în mun-
în faţa Căruia stau eu, dacă voi primi!” tele lui Efraim; dă-le, te rog, un talant
Acela însă îl silea să primească, dar el de argint şi două rânduri de haine!”
n’a vrut6 . 23 Iar Neeman a zis: „Ia doi talanţi
17 Iar Neeman a zis: „Atunci, dacă de argint!” Şi a luat acela, în doi saci,
nu, să i se dea robului tău pământ cât doi talanţi de argint şi două rânduri de
pot duce doi catâri; să-mi dai pământ haine, şi i-a pus pe umerii a două din-
din cel roşu, căci de acum înainte nu tre slugile sale, care le-au purtat îna-
va aduce robul tău ardere-de-tot sau intea lui.
jertfă altor dumnezei, ci numai Dom- 24 Şi a venit într’un loc dosnic şi i-a luat
nului7 . din mâinile lor şi i-a dus apoi în casă,
18 Domnul însă îl va ierta pe robul tău iar oamenilor le-a dat drumul.
atunci când regele meu va intra în tem- 25 După aceea a intrat şi a stat în
plul lui Rimon, ca să se închine acolo, faţa stăpânului său. Şi i-a zis Elisei:
când el se va rezema pe braţul meu, iar „De unde vii, Ghehazi?” Ghehazi a răs-
eu mă voi închina în templul lui Rimon, puns: „Robul tău n’a fost nicăieri”.
oridecâteori se va închina el în tem- 26 Iar Elisei i-a zis: „Oare n’a mers
plul lui Rimon; pentru faptul acesta să- inima mea cu tine atunci când omul
l ierte Domnul pe robul tău”. s’a coborât din trăsură ca să te întâm-
l la apa Iordanului, a cărei modestie nu suferea pine?. . . Şi acum, iată că ai primit ar-
comparaţie cu frumuseţea şi limpezimea râurilor gint şi iată că ai primit haine şi [prin
Damascului.
6 Raportându-ne la versetul 5, Elisei refuză o 8 Elisei se arată îngăduitor faţă de obligaţia
avere enormă: în 1954, aceasta era estimată (în profesională a lui Neeman, aceea de a-şi însoţi
afara celor zece rânduri de haine) la peste 80.000 regele în templu şi, în ciuda convingerii sale in-
de dolari! time, de a se supune cultului oficial. Rimon era
7 Adevăratele jertfe trebuiau aduse pe pământ un epitet al lui Hadad, zeul asirian al tunetului
curat. şi al vremii.
4 REGI 6 597
ele], livezi de măslini şi vii şi turme şi 9 Atunci Elisei a trimis la regele Isra-
cirezi şi slugi şi slujnice. . . elului, zicând: „Fereşte-te să treci prin
27 Lepra lui Neeman se va lipi de tine locul acela, căci Sirienii sunt ascunşi
şi de urmaşii tăi pe’ntotdeauna!” Şi a acolo”.
plecat acela de dinainte-i alb de lepră, 10 Iar regele Israelului a trimis la locul
ca zăpada. pe care i-l spusese Elisei şi s’a ferit pe
sine, nu o dată şi nu de două ori.
Faptul acesta a tulburat sufletul re-
11
6 gelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi
şi le-a zis: „Oare nu-mi veţi spune cine
Toporul în apă. Asediul Samariei; mă vinde regelui lui Israel?”
foametea din cetate, al cărei sfâr- 12 Dar unul din servii săi a zis: „Nu, o,
şit e anunţat de către Elisei. rege, domnul meu!; ci profetul Elisei,
1 Şi au zis fiii profeţilor către Elisei: care se află în Israel, el îi spune regelui
„Iată, locul unde locuim aici la tine e lui Israel toate cuvintele pe care tu le
prea strâmt pentru noi. grăieşti în cămara ta de taină”.
2 Să mergem la Iordan şi să luăm fie- 13 Acela a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde
care câte o bârnă şi să ne facem acolo se află, iar eu voi trimite şi-l voi
locuinţe”. Iar el a zis: „Duceţi-vă”. prinde”. Iar ei i-au spus: „Iată, în Do-
tan2 ”.
3 Dar unul dintre ei i-a zis cu blândeţe:
„Vino şi tu cu robii tăi!” Iar el a zis: „Voi 14 Atunci el a trimis acolo călăreţi şi
veni”. care de luptă şi o oaste puternică; şi au
venit noaptea şi au împresurat cetatea.
4 Şi a mers cu ei, au venit la Iordan şi
15 Iar servul lui Elisei s’a sculat dimi-
au început să taie lemne.
neaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată,
5 Şi, iată, în timp ce unul reteza o
cetatea era înconjurată de oaste şi de
bârnă, toporul i-a scăpat din coadă şi a cai şi de care de luptă. . . Şi i-a zis: „O,
căzut în apă. Şi el a strigat: „Vai, stă- stăpâne, ce vom face?”
pâne, numa’ ce-l împrumutasem. . . !”
16 Iar Elisei i-a zis: „Nu te teme, fiindcă
6 Iar omul lui Dumnezeu a zis: „Unde-
cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei
a căzut?” Acela i-a arătat locul, iar el ce sunt cu ei”.
a rupt o bucată de lemn şi a aruncat-o
17 Şi s’a rugat Elisei şi a zis: „Doamne,
acolo şi a ieşit toporul deasupra.
deschide-i robului Tău ochii să vadă!”
7 Şi i-a zis: „Ia-ţi-l!” Iar acela şi-a întins
Şi Domnul i-a deschis ochii, iar el a vă-
mâna şi l-a luat. zut; şi, iată, muntele plin: cai şi care
8 La o vreme, regele Siriei s’a pornit cu de foc erau împrejurul lui Elisei3 .
război asupra lui Israel. Şi s’a sfătuit 18 Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre
cu servii săi, zicând: „Îmi voi aşeza ta-
2 Dotan: localitate situată la 22 km nord de
băra în cutare loc”1 .
Samaria;locul unde Iosif îi găsise pe fraţii săi
1 Defapt, tabăra era un loc secret de pândă, păscându-şi turmele (Fc 37, 17).
unde regele sirian spera să-şi prindă inamicul 3 Cai şi care de foc, aşa cum fuseseră la ridica-
el, el I s’a rugat Domnului şi a zis: 26 Odată, când regele lui Israel mer-
„Loveşte-i pe oamenii aceştia cu or- gea pe zid, o femeie a strigat către el,
bire!” Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, zicând: „O, rege, domnul meu, ajută-
după cuvântul lui Elisei. mă!”
19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu aceasta 27 Iar regele i-a zis: „Dacă Domnul nu
este cetatea şi nu aceasta e calea; ve- te ajută, cum să te ajut eu?: din arie,
niţi după mine, iar eu vă voi duce la de la teasc?. . . ”.
omul pe care îl căutaţi”. Şi i-a dus în
28Şi a întrebat-o regele: „Ce e cu tine?”
Samaria.
Iar ea a zis: „Această femeie mi-a zis: –
20 Şi a fost că după ce au intrat în Sa- Dă-l pe fiul tău, şi-l vom mânca astăzi,
maria, Elisei a zis: „Doamne, deschide- iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.
le ochii să vadă!” Şi Domnul le-a des-
chis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în 29 Aşa că l-am fript pe fiul meu şi l-am
mijlocul Samariei. . . mâncat. Iar a doua zi i-am spus: – Dă-l
pe fiul tău, ca să-l mâncăm!. . . Dar ea
21 Când i-a văzut, regele lui Israel a
şi-a ascuns fiul”7 .
zis către Elisei: „Nu cumva trebuie să-i
ucid, părinte?” 30 Şi a fost că dacă regele lui Israel a
auzit cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hai-
22 Dar el a zis: „Nu-i ucide, decât doar
nele mergând pe zid, şi a văzut poporul
dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul
că, pe dedesubt, el purta pe trup pânză
tău ca să-i omori; dimpotrivă, pune-le
de sac8 .
dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să
bea şi să se ducă la stăpânul lor”. 31Şi a zis regele: „Aşa să-mi facă mie
23 Şi le-a pus dinainte un prânz mare,
Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă
ei au mâncat şi au băut, el le-a dat dru- astăzi capul lui Elisei îi va rămâne pe
mul, iar ei s’au întors la stăpânul lor. umeri!”9
Şi n’au mai venit pâlcurile de jaf din 32Elisei şedea în casa lui, împreună cu
Siria în ţara lui Israel4 . bătrânii, când regele a trimis la el un
24 Şi a fost că, după aceasta, fiul lui om. Dar mai înainte ca acel sol să fi
Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns în- sosit la Elisei, acesta le-a zis bătrâni-
treaga oştire şi s’a suit şi a împresurat lor: „Ştiţi voi că acest fiu de ucigaş10 a
Samaria. 7 Istoricul Iosif Flaviu relatează că în tim-
25 Şi foamete mare s’a făcut în Sama- pul asedierii Ierusalimului de către armatele ro-
ria; şi, iată, atât de mult au ţinut-o îm- mane, în anul 70, locuitorii cetăţii ajunseseră să-
presurată, încât o căpăţână de măgar şi mănânce copiii. Dar nu numai ei: în Anglia,
marea foamete din 1316 îi făcuse pe oameni să-
ajunsese la preţul de cincizeci5 de sicli şi mănânce copiii, să mănânce câini, şoareci şi
de argint, iar un sfert de cab6 de găinaţ găinaţ de porumbel.
de porumbel [se vindea] cu cinci sicli de 8 În semn de părtăşie la nenorocirea generală.
9 Regele îl crede pe Elisei răspunzător pentru
argint.
ceea ce se întâmplă;se poate presupune un oare-
4 Referire la pâlcurile pomenite la 5, 2. care îndemn la rezistenţă, însoţit de promisiu-
5 T. M.: „. . . optzeci”. nea ajutorului divin.
6 Nu poate fi determinată capacitatea unui 10 „Fiu de ucigaş” putea fi mai degrabă o expre-
„cab”. Oricum, preţuri uriaşe pentru o hrană de- sie comună referitoare la orice declasat, aşa cum
rizorie. la Englezi va fi injuria: „fiu de căţea”.
4 REGI 7 599
trimis să-mi ia capul? Vedeţi ca, de în- şi vom trăi; iar de ne vor da morţii, vom
dată ce solul va fi intrat, închideţi uşa muri”.
şi ţineţi-l la uşă: nu cumva în urma lui 5 Şi, încă fiind întuneric, s’au sculat ca
se aud paşii stăpânului său?” să intre în tabăra Sirienilor. Dar când
33 Şi’n timp ce încă vorbea cu ei, solul a au ajuns la marginea taberei Sirieni-
venit la el şi i-a zis: „Iată, răul acesta lor, iată că acolo nu mai era nici un
e de la Domnul; ce să mai aştept eu de om. . .
la Domnul?” 6 Căci Domnul făcuse în aşa fel, încât
în tabăra Sirienilor să se audă huruit
de care şi nechezat de cai şi freamăt de
7 oaste mare3 . Iar ei au zis unul către
altul: „Regele Israelului a tocmit îm-
potriva noastră, cu plată, pe regii He-
Minunea salvatoare. Sfârşitul ase-
teilor şi pe regii Egiptului, ca să vină
diului.
asupră-ne. . . ”.
1 Dar Elisei a zis: „Ascultaţi cuvân-
7 Şi s’au sculat şi au fugit pe’ntuneric
tul Domnului: – Aşa grăieşte Domnul: şi şi-au lăsat în tabără, aşa cum erau,
Mâine, pe vremea aceasta, o măsură de corturile şi caii şi asinii şi au fugit ca
făină aleasă va costa un siclu, iar două să-şi scape viaţa.
măsuri de orz vor costa un siclu la por-
8 Iar leproşii aceştia au pătruns, nu
ţile Samariei”.
prea adânc, în tabără şi au intrat
2 Iar cel care era al treilea după rege
într’un cort şi au mâncat şi au băut şi
– cel pe al cărui braţ se rezema regele au luat de acolo argint şi aur şi haine,
– i-a răspuns lui Elisei, zicând: „Iată, şi s’au dus şi le-au ascuns, apoi s’au în-
chiar dacă Domnul ar deschide jghea- tors şi au intrat în alt cort şi au luat şi
burile cerului1 , nici atunci nu va fi cu de acolo şi s’au dus şi le-au ascuns.
putinţă un astfel de lucru”. Dar Elisei
a zis: „Tu, cu ochii tăi, vei vedea, dar 9 Şi au zis unul către altul: „Ce facem
de acolo nu vei mânca”2 . noi, nu facem bine! Ziua aceasta e o zi
de noutăţi bune; dacă tăcem şi aştep-
3 La poarta cetăţii erau patru oameni tăm până se face ziuă, atunci noi vom
leproşi. Şi au zis unul către altul: „De da de bucluc; aşadar, hai să ne ducem
ce să stăm noi aici până vom muri? şi să dăm noi de veste la casa regelui!”
4 De vom zice: – Hai să intrăm în ce- 10 Şi s’au dus şi au strigat la poarta
tate!, în cetate e foamete, şi vom muri cetăţii şi le-au dat de veste, zicând:
acolo; de vom şedea aici, tot vom muri. „Am intrat în tabăra Sirienilor; şi, iată,
Aşadar, veniţi şi hai să cădem în ta- acolo nu se află nici un om, nici măcar
băra Sirienilor, poate că ne vor lăsa vii glas de om, ci doar cai legaţi şi asini le-
1 „. . . jgheaburile cerului”: metaforă folosită
gaţi şi corturile lor aşa cum erau”.
şi în relatarea asupra dezlănţuirii potopului lui 11 Atunci portarii au strigat şi au dat
Noe (Fc 7, 11). de veste înlăuntru, în casa regelui.
2 Aici se încheie, de fapt, capitolul precedent.
Versetele sunt însă şi o introducere la cele ce ur- 3 Desigur, „caii şi carele lui Israel”, forţe per-
piaţa, care se afla, de obicei, în faţa interioară a deveneau proprietatea regelui (în zilele noastre,
porţii). a statului).
4 REGI 8 601
4 Aceasta, la vremea când regele grăia 10 Iar Elisei i-a zis: „Du-te şi spune-i:
către Ghehazi, servul omului lui Dum- «Negreşit, vei trăi», deşi Domnul mi-a
nezeu, zicând: „Vorbeşte-mi despre arătat că el, negreşit, va muri”5 .
toate lucrurile cele mari pe care le-a fă- 11 Atunci Hazael i-a stat în faţă şi l-a
cut Elisei”. pironit cu ochii până când acela n’a mai
5 Şi a fost că’n timp ce acesta îi spu- suferit. Şi omul lui Dumnezeu a înce-
nea regelui cum îl înviase [Elisei] pe co- put să plângă.
pilul cel mort, iată că, tocmai atunci, 12 Iar Hazael i-a zis: „De ce plângi,
femeia al cărei copil fusese înviat de domnul meu?” Iar acela a zis: „Fiindcă
Elisei striga către rege pentru casa şi ştiu câte rele le vei face tu fiilor lui
ţarinile sale. Atunci Ghehazi a zis: Israel: cetăţile lor le vei nimici cu foc,
„O, rege, stăpâne, aceasta-i femeia şi floarea vitejilor lor o vei ucide cu sabia,
acesta-i fiul ei, cel pe care Elisei l-a în- pe pruncii lor îi vei zdrobi şi pe cele în-
viat!” sărcinate le vei spinteca”.
6 Regele a întrebat-o pe femeie, iar ea 13Şi i-a zis Hazael: „Cine-i oare robul
i-a povestit. Atunci regele i-a dat un tău?: câine câinos, ca să facă el ase-
eunuc, zicându-i acestuia: „Întoarce-i menea grozăvii?” Atunci Elisei i-a zis:
tot ceea ce era al ei, precum şi toate „Domnul mi-a arătat că tu vei fi rege
roadele ţarinei din ziua’n care a pără- peste Siria”6 .
sit ţara şi până astăzi!”
14 Iar acela a plecat de lângă Elisei şi
7 Elisei a venit în Damasc la vremea s’a dus la stăpânul său. Acesta i-a zis:
când regele Siriei, fiul lui Hadad3 , era „Ce ţi-a spus Elisei?” Acela i-a zis: „Eli-
bolnav. Şi i s’a spus: „Omul lui Dum- sei mi-a spus că, negreşit, vei trăi”.
nezeu a venit aici”.
15 Şi a fost că, a doua zi, el a luat o înve-
8 Atunci regele i-a zis lui Hazael: „Ia litoare şi a înmuiat-o în apă şi i-a pus-o
în mână un dar4 şi du-te în faţa omului pe faţă, iar acela a murit. Aşa că Ha-
lui Dumnezeu, şi printr’însul întreabă- zael a devenit rege în locul lui.
L pe Domnul, zicând: – Mă voi vindeca
16 În cel de-al cincilea an al domniei lui
eu oare de această boală?”
Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel,
9 Hazael s’a dus atunci să-l întâmpine; a devenit rege Ioram, fiul lui Iosafat,
şi’n mână a luat, drept dar, toate bună- regele lui Iuda7 .
tăţile Damascului, cât încăpea pe pa-
5 Elisei nu afirmă că regele va trăi, ci doar îl
truzeci de cămile; şi a venit, i-a stat
înainte şi i-a zis: „Fiul tău, fiul lui Ha- îndeamnă pe demnitar să-i spună cuvintele de
rutină pe care orice bolnav le aşteaptă. În fond,
dad, regele Siriei, m’a trimis la tine, soarta regelui nu mai interesează, ea fiind pece-
zicând: – Mă voi vindeca eu oare de tluită, şi aceasta pare a fi raţiunea pentru care
această boală?” Hazael îl va asasina chiar a doua zi. Adevărata
profeţie este aceea despre ascensiunea lui Ha-
3E vorba de Benhadad al II-lea. zael şi despre atrocităţile pe care noul rege al Si-
4 Nimeni nu mergea la un profet să-i ceară o riei le va săvârşi asupra Israeliţilor.
6 De fapt, Hazael fusese uns de către Ilie (3 Rg
consultaţie fără a-i aduce un dar, mai mic sau
mai mare, pe care acesta, de obicei, nu-l refuza. 19, 15);Elisei nu face altceva decât să-i pună în
Prin expresia: „Ia în mână un dar” se înţelege: faţă viitorul său comportament.
„Ia cu tine un dar”. 7 Cei doi Ioram: regele lui Israel (852-841) şi
4 REGI 9 602
17 Treizeci şi doi de ani avea când a în- 26 Ohozia era de douăzeci şi doi de ani
ceput să domnească; şi a domnit în Ie- când a devenit rege şi a domnit în Ieru-
rusalim vreme de opt ani. salim doar un an. Pe mama lui o chema
18 El a umblat în căile regilor lui Israel,
Atalia şi era fiica lui Omri, regele lui
aşa cum făcuse casa lui Ahab (căci fe- Israel.
meia lui era fiica lui Ahab), şi a făcut 27 El a umblat în calea casei lui Ahab şi
ceea ce e rău în faţa Domnului. a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului,
19 Dar Dumnezeu n’a vrut să nimi- aşa cum făcuse casa lui Ahab, de vreme
cească pe Iuda, de dragul lui David, ro- ce era ruda lui Ahab.
bul său, căruia îi spusese că-i va da în- 28 El s’a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să
totdeauna un luminător, lui şi fiilor săi. se războiască împotriva lui Hazael, re-
20 În zilele lui s’au eliberat Edomiţii, gele Siriei, la Ramotul Galaadului; dar
prin răscoală, de sub stăpânirea lui Sirienii l-au rănit pe Ioram.
Iuda8 , şi şi-au pus un rege peste ei. 29 Atunci regele Ioram s’a întors să se
21 Şi s’a dus Ioram la Ţair; şi’mpreună vindece în Izreel de rana pe care i-o fă-
cu el, toate carele lui. Şi s’a sculat cuseră Sirienii la Ramot, când se lup-
noaptea şi i-a lovit pe Edomiţii care-l tase cu Hazael, regele Siriei. Iar Oho-
împresuraseră, şi pe căpeteniile care- zia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a ve-
lor, dar grosul luptătorilor au fugit în nit la Izreel să-l vadă pe Ioram, fiul lui
corturile lor. Ahab, acesta fiind bolnav.
22 Aşa s’au eliberat Edomiţii, prin ră-
scoală, de sub stăpânirea lui Iuda,
până’n ziua de astăzi. Atunci şi tot aşa 9
s’a eliberat Libna.
23 Cât despre celelalte întâmplări ale Iehu, uns rege peste Israel. Iehu
lui Ioram, despre toate faptele lui, oare ucide pe regele lui Israel şi pe al
nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor lui Iuda.
din Vremea Regilor lui Iuda?
1 Profetul Elisei l-a chemat pe unul din
24 Ioram a adormit împreună cu părin- fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi mij-
ţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu pă- locul, ia în mână cornul cu acest untde-
rinţii săi în cetatea lui David. Iar în lo- lemn şi du-te la Ramotul Galaadului.
cul lui a devenit rege Ohozia, fiul său.
2 Şi vei intra acolo şi-l vei vedea pe
25 Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Şi,
Iuda, a devenit rege în cel de al doispre- intrând, îl vei face să se ridice dintre
zecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui fraţii lui şi-l vei duce într’o cămară de
Ahab. taină.
regele lui Iuda (848-841) au fost contemporani 3 Şi vei lua cornul cu untdelemn şi-l vei
în ultimii lor opt ani de domnie (de notat că, în turna pe capul lui şi-i vei zice: Aşa gră-
bună parte, cronologia suveranilor pomeniţi în
V. T. este uşor aproximativă).
ieşte Domnul: «Te-am uns rege peste
8 3 Rg 22, 48: „În Idumeea pe atunci nu era Israel!» Apoi vei deschide uşa şi vei fugi
rege, ci un locţiitor”. fără zăbavă”.
4 REGI 9 603
4 Şi tânărul, profetul, s’a dus la Ramo- 13 Iar ei, auzind aceasta, s’au grăbit să-
tul Galaadului. şi ia fiecare haina şi să şi-o pună sub el,
5 Şi a intrat. Şi, iată, acolo şedeau că- ca să pară că stă mai sus. . . 3 Şi au su-
pitanii oastei. Şi a zis: „Căpitane, am nat din trâmbiţă, strigând: „Iehu este
ceva să-ţi spun”. Iar Iehu a zis: „Că- rege!”
ruia dintre noi?” Acela a zis: „Ţie, că- 14 Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi,
pitane”. s’a ridicat împotriva lui Ioram – acest
6 Şi s’a sculat şi a intrat în casă; şi a Ioram apăra Ramotul Galaadului şi în-
turnat untdelemnul pe capul său şi i-a tregul Israel împotriva lui Hazael, re-
zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul gele Siriei.
lui Israel: «Te-am uns să fii rege peste 15 Iar regele Ioram se întorsese să se
poporul Domnului, peste Israel. vindece în Izreel de rănile pe care i le
7 Şi vei nimici de dinaintea Mea casa făcuseră Sirienii în războiul său cu Ha-
lui Ahab, stăpânul tău, şi vei răzbuna zael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: „Dacă
sângele robilor mei, profeţii, şi sân- sunteţi într’un cuget cu mine, să nu
gele tuturor slujitorilor Domnului, din iasă din cetate vreun fugar care să se
mâna Izabelei, ducă şi să dea de veste în Izreel”.
8 şi din mâna întregii case a lui Ahab; 16 Iehu a încălecat şi a pornit şi s’a co-
din casa lui Ahab vei stârpi toată par- borât la Izreel – căci Ioram, regele lui
tea bărbătească, fie rob, fie liber în Israel, se vindeca în Izreel de săgetă-
Israel1 . turile cu care Sirienii îl răniseră la Ra-
9 Şi voi face cu casa lui Ahab aşa cum mot, în războiul cu Hazael, regele Si-
am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui riei (căci el era bărbat tare şi puternic4 )
Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui – unde se coborâse Ohozia, regele lui
Ahia. Iuda, să-l vadă pe Ioram.
10 Câinii o vor mânca pe Izabela în 17 Iar un străjer s’a suit în turnul lui
câmpul Izreel, şi nu va fi cine s’o în- Izreel şi a văzut praful pe care Iehu îl
groape»”. Şi a deschis uşa şi a fugit. stârnea apropiindu-se; şi a zis: „Văd
praf”. Şi i-a zis Ioram: „Ia un călăreţ şi
11 Iehu a ieşit la servii domnului său,
trimite-l în întâmpinare şi să zică: „Cu
iar aceia i-au zis: „E bine? De ce-a ve-
pace vii?”
nit la tine bezmeticul acesta2 ?” El le-
a zis: „Voi cunoaşteţi omul şi ce mi-a 18 Călăreţul s’a dus să-i întâmpine şi
străjerul a spus, zicând: „Trimisul a 27 Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând
ajuns la ei, dar de întors nu s’a întors”. aceasta, a fugit pe drumul ce duce la
19 Atunci a trimis un alt călăreţ, care Bethagan6 . Iar Iehu a alergat după el
s’a dus la el şi i-a zis: „Aşa grăieşte re- şi a zis: „Şi pe ăsta!” Şi cineva l-a lo-
gele: – Cu pace vii?” Dar Iehu i-a zis: vit în car, în dreptul Gurului care este
„Ce ai tu de-a face cu pacea?: Treci în lângă Ibleam. El a fugit la Meghiddo7
spatele meu!” şi a murit acolo.
20 Iar străjerul a spus, zicând: „A ajuns 28Iar servii săi l-au pus în car şi l-
la ei, dar de întors nu s’a întors. Dar cel au dus la Ierusalim şi l-au îngropat în
ce mână este Iehu, fiul lui Nimşi, căci mormântul său din cetatea lui David.
aleargă ca un apucat”. 29 Ohozia devenise rege în cel de al un-
21 Atunci Ioram a zis: „Înhamă!”; şi au sprezecelea an al domniei lui Ioram,
înhămat caii la car. Şi au ieşit Ioram, fiul lui Ahab.
regele lui Israel, şi Ohozia, regele lui 30 Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar
Iuda, fiecare în carul său, şi s’au dus Izabela, auzind de aceasta, şi-a vopsit
să-l întâmpine pe Iehu; şi l-au aflat la ochii şi şi-a împodobit capul şi s’a uitat
ţarina lui Nabot Izreeliteanul. pe fereastră
22 Şi a fost că atunci când Ioram l-a vă-
31 în timp ce Iehu intra în cetate8 . Şi a
zut pe Iehu, i-a zis: „Cu pace vii, Iehu?”
zis: „Oare Zimri, ucigaşul stăpânului
Dar Iehu a zis: „Ce fel de pace?: încă
său, va avea el pace?”9
mai puiesc destrăbălările mamei tale
Izabela şi multele ei vrăjitorii. . . ”. 32El şi-a ridicat capul spre fereastră, a
văzut-o şi a zis: „Cine eşti tu? Vino cu
23 Atunci Ioram şi-a întors mâinile şi
mine jos!” Spre el, jos, se uitau de sus
a fugit, zicându-i lui Ohozia: „Trădare,
doi eunuci.
Ohozia!”
24 Dar Iehu şi-a încordat arcul cu toată
33El le-a zis: „Aruncaţi-o jos!” Iar ei au
întreaga lui putere şi l-a lovit pe Ioram aruncat-o10 ; sângele ei a stropit pere-
între umeri; săgeata i-a trecut prin tele şi caii, care au călcat-o în picioare.
inimă, iar el a căzut pe genunchi. 34 Iar Iehu a intrat şi a mâncat şi a băut
25 Şi a zis Iehu către Bidcar, căpete- şi a zis: „Aveţi grijă acum de bleste-
nia oştirii: „Aruncă-l în ţarina lui Na- mata aia şi s’o îngropaţi, că e fiică de
bot Izreelitul!: adu-ţi aminte că’n timp rege”.
ce noi doi călăream în urma lui Ahab, 6 Bethagan (în traducere: „Casa grădinii”): ar
tatăl său, Domnul a aruncat asupră-i putea fi identificat cu actualul Jenin.
această prezicere, zicând: 7 Meghiddo: Veche cetate canaaneeană, deve-
26 – Ieri am văzut sângele lui Nabot nită apoi israeliană, situată la sud de Izreel şi
care domina întreaga vale a lui Izreel.
şi sângele fiilor săi, zice Domnul; aici, 8 Mândră, regina adoptase ţinuta de ceremo-
în ţarina aceasta, aici îl voi răzbuna, nie în care, de obicei, privea la fereastră serbările
zice Domnul. . . 5 Aşadar, ridică-l şi de stradă.
9 Aluzie la căpitanul Zimri care-şi asasinase
aruncă-l în această ţarină, după cu-
regele (vezi 3 Rg 16, 10).
vântul Domnului!” 10 Demnitari regali, eunucii erau pregătiţi să
5 Rostirea din 3 Rg 21, 19, citată din memorie. trădeze!
4 REGI 10 605
35 Şi s’au dus s’o îngroape, dar din ea vom pune rege pe nimeni; ce crezi tu că
nu s’a mai găsit decât capul, picioarele e bine, aceea vom face”1 .
şi palmele mâinilor. 6 Iehu le-a trimis o a doua scrisoare,
36 Şi s’au întors şi i-au spus lui Iehu, zicând: „Dacă voi sunteţi de-ai mei şi
iar el a zis: „E cuvântul Domnului, pe ascultaţi de vorba mea, luaţi capetele
care El l-a grăit prin robul Său Ilie Tes- acelor bărbaţi care sunt fiii stăpânului
viteanul, zicând: – În ţarina Izreel o să vostru şi aduceţi-le la mine, în Izreel,
mănânce câinii cărnurile Izabelei11 ; mâine pe vremea aceasta”. Acuma,
37 şi va fi stârvul Izabelei ca gunoiul pe fiii regelui erau şaptezeci; pe aceştia îi
ogorul din câmpul Izreel, aşa că nimeni hrăneau bogaţii cetăţii.
nu va putea să zică: – Aceasta e Iza- 7 Şi a fost că dacă a ajuns scrisoarea la
bela!. . . ”. ei, i-au luat pe fiii regelui şi i-au înjun-
ghiat – pe cei şaptezeci de bărbaţi – şi
le-au pus capetele în coşuri şi le-au tri-
10 mis în Izreel.
8 Şi a venit la el un sol şi i-a spus, zi-
Stârpirea neamului lui Ahab şi a când: „Au adus capetele fiilor regelui”.
cultului lui Baal. Domnia lui Iehu. Iar el a zis: „Puneţi-le în două grămezi,
1 Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. lângă poarta cetăţii, până dimineaţă”.
Iar Iehu a făcut o scrisoare şi a trimis-
9 Şi s’a făcut dimineaţă, iar el a ieşit şi
o în Samaria la mai-marii Samariei şi
s’a aşezat şi a zis către întregul popor:
la bătrâni şi la cei ce se îngrijeau de fiii
„Voi nu aveţi nici o vină2 . Iată, eu m’am
lui Ahab, zicând:
ridicat împotriva stăpânului meu şi l-
2 „. . . Şi acum, de îndată ce această am omorât; dar pe toţi aceştia, cine i-a
scrisoare va ajunge la voi (fiindcă aci, ucis?
cu voi, se află fiii stăpânului vostru şi
cu voi sunt carele şi caii şi armele şi ce- 10 Vedeţi acum că nimic pe pământ
tăţile întărite), nu rămâne ne’mplinit din cuvântul pe
care Domnul l-a grăit împotriva casei
3 puneţi ochii pe cel mai bun şi mai
lui Ahab; căci Domnul este Cel ce a fă-
potrivit dintre fiii stăpânului vostru şi cut tot ceea ce El a spus prin mâna ro-
aşezaţi-l pe tronul tatălui său şi bateţi- bului său Ilie”.
vă pentru casa domnului vostru”.
11Şi Iehu i-a ucis pe toţi cei ce mai ră-
4 Iar ei s’au înspăimântat foarte tare şi
măseseră din casa lui Ahab în Izreel şi
au zis: „Iată, doi regi n’au putut să-i
pe toţi cei mai de seamă ai lui şi pe
stea împotrivă; cum vom putea noi?”
apropiaţii lui şi pe preoţii lui, că n’a
5 Atunci mai-marii casei şi căpeteniile
mai rămas nimeni dintre ai lui.
cetăţii şi bătrânii şi îngrijitorii au tri-
mis la Iehu, zicând: „Noi suntem robii 1 Provocarea lui Iehu avusese în vedere fac-
tăi şi oricâte ne vei spune vom face; nu torul psihologic: un ins care fusese în stare să
ucidă doi regi într’o singură zi nu putea fi un om
11 Citat din memorie (3 Rg 21, 23), cu preci- obişnuit, ci înzestrat cu puteri speciale, suprau-
zarea că nu mai e vorba de întregul trup al re- mane. Aşadar, supunere totală!
ginei, ci de resturile lui, şi cu adaosul lui Iehu. 2 Literal: „Voi sunteţi drepţi”.
4 REGI 10 606
12 Şi s’a ridicat Iehu şi s’a dus în Sa- (Iehu însă a făcut aceasta cu şiretlic, ca
maria. Şi ajungând în drum la Bet- să-i poată nimici pe slujitorii lui Baal.)
Eched3 , 20 Şi a zis Iehu: „Faceţi-i lui Baal o
13 i-a aflat pe fraţii lui Ohozia, regele sfântă serbare!” Iar ei au făcut chema-
lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Iar rea.
ei au zis: „Suntem fraţii lui Ohozia, şi 21 Şi a trimis Iehu în tot Israelul, zi-
ne ducem să dăm bineţe fiilor regelui şi când: „Să vină acum toţi slujitorii lui
fiilor reginei”. Baal şi toţi preoţii lui şi toţi profeţii
14 Iar el a zis: „Luaţi-i de vii!” Şi i-a în- lui, şi nimeni să nu lipsească; fiindcă o
junghiat acolo, la Bet-Eched: patruzeci jertfă mare voi aduce; cel ce nu va veni
şi doi de oameni; şi n’a lăsat viu pe nici nu va trăi”. Aşa că au venit toţi slu-
unul din ei. jitorii lui Baal şi toţi preoţii lui şi toţi
15 Apoi, plecând de acolo, l-a aflat pe profeţii lui; n’a fost nici unul care să nu
Ionadab, fiul lui Recab, care venea să- fi venit; şi au intrat în templul lui Baal;
l întâlnească. Acela i-a dat bineţe, iar şi s’a umplut templul lui Baal de la un
Iehu i-a zis: „Este inima ta dreaptă cu capăt la celălalt.
inima mea, aşa cum inima mea este cu 22 Şi a zis Iehu către veşmântari: „Adu-
a ta?” Ionadab a zis: „Este”. Iar Iehu ceţi câte un veşmânt pentru toţi sluji-
a zis: „Dacă este, atunci dă-mi mâna!” torii lui Baal!” Şi le-au adus veşminte.
Acela i-a dat mâna, iar el l-a luat cu
23 Apoi Iehu, împreună cu Ionadab, fiul
sine în car4 .
lui Recab, a intrat în templul lui Baal
16 Şi i-a zis: „Vino cu mine şi vezi râvna şi le-a zis slujitorilor lui Baal: „Cer-
mea pentru Domnul Sabaot!” Şi l-a fă- cetaţi şi vedeţi dacă nu cumva se află
cut să şadă în carul său. printre voi vreunul din slujitorii Dom-
17 Şi au intrat în Samaria şi i-au ucis nului, pentru că aici nu trebuie să mai
pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa fie altcineva decât numai şi numai slu-
lui Ahab în Samaria, până i-a stârpit, jitorii lui Baal”.
după cuvântul pe care Domnul i-l gră- 24 Şi a intrat să aducă jertfe şi arderi-
ise lui Ilie. de-tot. Iehu însă îşi rânduise afară opt-
18 Şi a adunat Iehu tot poporul şi le-a zeci de oameni, cărora le-a zis: „Dacă
zis: „Ahab l-a slujit pe Baal puţin; Iehu cineva dintre voi îl va scăpa pe vreunul
îl va sluji mult. din oamenii pe care eu vi-i voi aduce în
19 Şi acum: chemaţi-i la mine pe toţi
mână, viaţa lui va fi în schimbul vieţii
profeţii lui Baal şi pe toţi slujitorii lui aceluia”.
şi pe toţi preoţii lui! Nici unul să nu lip- 25 Şi a fost că dacă a adus arderea-de-
sească, fiindcă mare jertfă îi voi aduce tot, Iehu le-a zis pedestraşilor săi şi că-
eu lui Baal; cel ce va lipsi va muri. pitanilor lor: „Intraţi şi ucideţi-i!; nici
un om dintre ei să nu scape!” Şi i-au
3 Bet-Eched (poate însemna: „Casa Tunso-
trecut prin ascuţişul săbiei; pedestra-
rii”): localitate situată între Izreel şi Sama-
ria;identificată cu actuala Beit-Qad.
şii şi căpitanii le-au aruncat trupurile.
4 După Iosif Flaviu, Iehu şi Ionadab erau de Apoi s’au dus în cetatea unde se afla
multă vreme prieteni. capiştea lui Baal
4 REGI 11 607
26şi au scos afară stâlpul lui Baal şi l- oare nu sunt ele scrise în Cartea Fap-
au ars; telor din Vremea Regilor lui Israel?
27 şi au doborât stâlpii lui Baal5 , iar ca- 35 Şi a adormit Iehu împreună cu pă-
piştea lui Baal au dărâmat-o şi au făcut rinţii săi şi l-au îngropat în Samaria.
din ea umblătoare6 până’n ziua de azi. Iar în locul lui a devenit rege Ioahaz,
28 Aşa l-a stârpit Iehu pe Baal din fiul său.
Israel. 36 Iar timpul domniei lui Iehu peste
29 Iehu însă nu s’a îndepărtat de păca- Israel, în Samaria, a fost de douăzeci
tele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care-l şi opt de ani.
făcuse pe Israel să păcătuiască; în Be-
tel şi în Dan se aflau juninci de aur.
30 Şi a zis Domnul către Iehu: „Fiindcă 11
tu ai făcut bine ceea ce era drept în
ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva ca- Atalia şi Ioaş.
sei lui Ahab tot ceea ce Eu aveam la 1
inimă, fiii tăi până la al patrulea neam 1 Iar Atalia, mama lui Ohozia , văzând
vor şedea pe tronul lui Israel”. că fiul ei e mort, s’a ridicat şi a stârpit
tot ce era sânge regesc.
31 Dar Iehu nu şi-a dat silinţa să umble
cu toată inima lui în legea Domnului, 2 Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora
Dumnezeului lui Israel, şi nu s’a abă- lui Ohozia, l-a luat pe Ioaş, fiul frate-
tut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui lui ei, furându-l de printre fiii regelui
Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să pă- care trebuiau ucişi, şi l-a furişat – pe
cătuiască. el şi pe doica lui – în odaia de dormit,
ascunzându-l astfel de faţa Ataliei; şi
32 În zilele acelea a început Domnul să
el n’a fost ucis.
taie părţi din ţara lui Israel; Hazael le-
a lovit în toate hotarele lui Israel: 3 Şi împreună cu ea a rămas ascuns în
templul Domnului vreme de şase ani,
33 la răsărit de Iordan, tot ţinutul Ga-
timp în care Atalia a domnit peste ţară.
laadului, al lui Gad, al lui Ruben şi al
lui Manase, începând de la Aroer, care 4 În cel de al şaptelea an, preotul Ie-
se află pe ţărmul râului Arnon, şi Ga- hoiada a trimis şi a luat sutaşi dintre
laadul şi Vasanul7 . Cheretieni2 şi dintre pedestraşi şi i-a
34 Cât despre celelalte întâmplări ale 1 Atalia era fiica lui Ahab şi a Izabelei. Moar-
lui Iehu, despre toate vitejiile lui şi tea lui Ohozia a surprins-o în poziţia de regină-
despre războaiele pe care le-a purtat, mamă. Poftitoare de putere, a luat de îndată mă-
suri drastice de exterminare a tuturor posibili-
5 Stâlpii
– de lemn sau de piatră – simbolizau lor sau eventualilor pretendenţi la tron. Domnia
prezenţa zeului. ei, de şase ani, a însemnat apogeul cultului lui
6 „Umblătoare” (popular): closet public. Baal în regatul de sud, ea dovedindu-se tot atât
7 Teribilul, crudul şi cinicul Iehu nu s’a do- de aprigă ca mama ei în Israel. Racine va face
vedit şi un bun apărător al hotarelor lui Israel. din ea eroina unei celebre piese de teatru.
Profitând de slăbirea temporară a imperiului 2 Cheretienii: mercenari cretani, angajaţi mai
asirian, vigurosul Hazael a cucerit, aproape în întâi de David în corpul de gardă al regelui şi al
întregime, teritoriile israeliene de la est de Ior- casei sale. Ei formau o grupă aparte (alături de
dan. Peletieni, mercenari recrutaţi dintre Filisteni).
4 REGI 11 608
adus la el în templul Domnului şi a fă- 12 Şi l-a adus în faţă pe fiul regelui şi i-a
cut cu ei un legământ în numele Dom- pus coroana şi însemnele; şi l-a procla-
nului şi le-a luat jurământ; atunci Ie- mat rege şi l-a uns; iar ei au bătut din
hoiada le-a arătat pe fiul regelui3 . palme şi au strigat: „Trăiască regele!”
5 Şi le-a poruncit, zicând: „Iată ce aveţi 13Atunci Atalia a auzit larma poporu-
de făcut: o treime din voi veţi intra lui ce alerga, şi a intrat la popor în tem-
sâmbătă şi veţi sta de strajă la casa re- plul Domnului.
gelui, în pridvor; 14 Şi, privind, iată că regele şedea,
6 o treime, la poarta Sur; şi o treime, după rânduială, în scaunul de jude-
la poarta din spatele pedestraşilor; şi cată; iar cântăreţii şi trâmbiţaşii erau
ţineţi ochii pe casă!4 în faţa regelui; şi’ntregul popor al lo-
7 Iar două părţi din voi, din cei plecaţi cului se bucura şi suna din trâmbiţe.
în ziua de sâmbătă, veţi răspunde de Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a
paza regelui în templul Domnului. strigat: „Uneltire! Uneltire. . . !”
8 Şi veţi face cerc în jurul regelui, fie- 15 Dar preotul Iehoiada le-a poruncit
care cu arma în mână; cel ce va intra sutaşilor mai-mari peste oaste şi le-a
în rânduri, va muri. Şi veţi fi cu regele zis: „Scoateţi-o din rânduri!; iar cel ce
când va ieşi şi când va intra”. va merge după ea, acela negreşit va
9 Iar sutaşii au făcut tot ceea ce înţe-
muri de sabie!” Aceasta, fiindcă preo-
leptul Iehoiada le poruncise; şi fiecare tul a zis: „Să nu fie omorâtă în templul
şi-a luat oamenii săi – atât pe cei ce in- Domnului!”
trau, cât şi pe cei ce ieşeau din slujbă 16 Şi şi-au pus mâinile pe ea şi au
sâmbăta – şi au venit la preotul Ieho- împins-o pe calea intrării Cailor până
iada. la casa regelui, şi acolo au ucis-o.
10 Iar preotul le-a dat sutaşilor săbiile 17Iar Iehoiada a făcut un legământ în-
şi suliţele regelui David, care se aflau tre Domnul şi rege şi popor, aşa ca ei
în templul Domnului5 . să fie poporul Domnului6 .
11 Şi s’au aşezat oştenii împrejurul re- 18 Şi’ntregul popor al ţării a intrat în
gelui, fiecare cu arma’n mână, de la templul lui Baal şi l-au dărâmat; jert-
colţul din dreapta până la colţul din felnicele şi chipurile lui le-au sfărâmat
stânga al templului, şi până la jertfel- cu totul, pe Matan, preotul lui Baal, l-
nic şi de jur-împrejurul templului. au ucis în faţa jertfelnicelor, iar preo-
3 Din 2 Par 22, 11 ştim că Ioşeba era soţia pre-
tul [Iehoiada] a aşezat strajă în tem-
otului Iehoiada. Aceasta explică, pe de-o parte, plul Domnului.
ascunderea copilului pe un timp atât de lung şi, 19 Şi i-a luat pe sutaşi şi pe Cheretieni
pe de alta, faptul că preotul devine iniţiatorul şi
şi pe pedestraşi şi întregul popor din
conducătorul conspiraţiei.
4 Nu există repere pentru o imagine clară asu- partea locului şi l-au coborât pe rege
pra acestor dispozitive militare;e limpede însă din templul Domnului şi au ajuns la
intenţia lui Iehoiada: aceea de a controla cu
stricteţe punctele de circulaţie. El alesese sâm- 6 „A fi ei poporul Domnului”:
a-şi restaura cre-
băta ca zi pentru inaugurarea regelui. dincioşia faţă de Domnul, ceea ce însemna, în
5 Arme suflate cu aur, folosite numai cu prile- primul rând, abolirea idolatriei şi întoarcerea la
jul marilor ceremonii şi defilări. credinţa într’un singur Dumnezeu.
4 REGI 12 609
casa regelui pe calea porţii Alergători- 8 Atunci regele Ioaş i-a chemat pe Ie-
lor, şi acolo l-au aşezat pe tronul regi- hoiada şi pe preoţi şi le-a zis: „De ce
lor. n’aţi dres stricăciunile templului? De
20 Şi’ntregul popor al ţării s’a bucu- acum nu veţi mai lua bani pentru răs-
rat, iar cetatea s’a liniştit. Aşadar, cumpărările pe care le faceţi, ci îi veţi
pe Atalia au ucis-o cu sabia în casa da pentru dregerea templului”.
domnească. 9 Preoţii s’au învoit să nu mai pri-
mească bani de la popor, şi nu ei să
dreagă stricăciunile templului.
12 Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă
10
şi i-a făcut deasupra o deschizătură,
Domnia şi moartea lui Ioaş. în capac, şi a pus-o lângă jertfelnic, în
1 Ioaş avea şapte ani când a devenit partea dreaptă, pe unde intra poporul
rege. în templul Domnului. Iar preoţii care
2 Ioaş a început să domnească în cel de
stăteau de pază la uşă puneau acolo
al şaptelea an al lui Iehu şi a domnit în toţi banii ce se aflau în templul Dom-
Ierusalim vreme de patruzeci de ani. nului.
3 Atâta vreme cât l-a îndrumat preotul 11 Şi când vedeau că în ladă se aduna-
Iehoiada, Ioaş a făcut ceea ce e drept în seră mulţi bani, atunci veneau secre-
faţa Domnului; tarul regelui şi arhiereul şi strângeau
şi numărau banii ce se aflaseră în tem-
4 doar înălţimile nu le-a desfiinţat,
plul Domnului.
căci poporul încă mai aducea jertfe şi
tămâieri pe înălţimi. 12 Banii astfel adunaţi îi dădeau în
mâinile celor rânduiţi să facă lucrările,
5 Şi a zis Ioaş către preoţi: „Toţi banii
supraveghetorii templului Domnului;
sfintelor datorinţe ce se aduc în casa
iar ei îi plăteau pe dulgherii şi pe meş-
Domnului, banii răscumpărării – adică
terii care lucrau în templul Domnului,
toţi banii pe care omul îi aduce pentru
răscumpărare – şi toţi banii pe care din 13 pe zidari şi pe cioplitorii în pia-
inimă îi aduce omul în templul Domnu- tră, costul lemnăriei şi al pietrei cio-
lui1 , plite pentru dregerea stricăciunilor din
6 preoţii să-i ia pentru ei, fiecare de la
templul Domnului, precum şi orice alte
cel pe care-l cunoaşte; şi ei să dreagă cheltuieli de întreţinere a templului
stricăciunile templului, oriunde s’ar Domnului.
afla acele stricăciuni”. Dar din banii aduşi în templul Dom-
14
14 Elisei era pe atunci bolnav de o boală tură în perete, fără geam;a o „deschide” însemna,
în urma căreia a şi murit. Iar Ioaş, re- în acest caz, a-i da perdeluţa la o parte, mişcare
ce putea fi făcută uşor cu vârful săgeţii. „. . . din-
gele lui Israel, a coborât la el şi a plâns spre răsărit”: în direcţia Siriei.
deasupră-i şi a zis: „Părinte, părinte, 7 La moartea sa, Elisei trecuse de optzeci de
22 Iar Hazael, regele Siriei, mari neca- 3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Dom-
zuri le-a adus Israeliţilor în toate zilele nului, însă nu ca David, părintele său;
lui Ioahaz. el şi-a potrivit faptele cu acelea ale lui
23 Domnul însă a avut milă de ei, şi în-
Ioaş, tatăl său.
durare, şi a cătat spre ei de dragul le- 4 Numai că nu a desfiinţat înălţimile,
gământului Său cu Avraam, cu Isaac căci poporul încă mai aducea jertfe şi
şi cu Iacob9 ; Domnul n’a vrut să-i nimi- tămâieri pe înălţimi.
cească şi nu i-a lepădat de la faţa Lui10 . 5 Şi a fost că atunci când el a devenit
24 Şi a murit Hazael, regele Siriei, iar stăpân pe putere, le-a ucis pe slugile
în locul lui a devenit rege Benhadad, care-l omorâseră pe tatăl său.
fiul său. 6 Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a ucis, potri-
25 Atunci Ioaş, fiul lui Ioahaz, şi-a re- vit cu ceea ce e scris în cartea legii lui
venit şi a luat de sub stăpânirea lui Moise, cu ceea ce a poruncit Domnul,
Benhadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe zicând: „Părinţii să nu fie daţi morţii
care acela11 le luase prin război de sub pentru vina copiilor, nici copiii să nu
stăpânirea lui Ioahaz, tatăl său; de trei fie daţi morţii pentru vina părinţilor:
ori l-a bătut Ioaş, şi a recucerit cetăţile fiecare să moară pentru păcatul său”1 .
lui Israel. 7 Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în
Valea Sării şi a luat Stânca2 prin luptă
şi i-a pus numele Iocteel, [pe care-l
14 poartă] până’n ziua de azi.
Atunci Amasia a trimis soli la Ioaş –
8
Domnia şi moartea lui Amasia. Ie- fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu –, regele lui
roboam al II-lea, regele lui Israel. Israel, zicând: „Vino să ne vedem faţă
către faţă”3 .
1 În cel de al doilea an al domniei lui
Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, 9 Dar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la
peste Iuda a început să domnească Amasia, regele lui Iuda, zicând: „Spi-
Amasia, fiul lui Ioaş. nul Libanului a trimis să i se spună
cedrului Libanului: – Dă-ţi fata după
2 Când a început să domnească avea
fiul meu. . . Dar fiarele sălbatice din
vârsta de douăzeci şi cinci de ani; şi a
Liban, în trecere, au călcat în picioare
domnit în Ierusalim vreme de douăzeci
spinul!. . .
şi nouă de ani; pe mama sa o chema Ie-
hoadan, şi era din Ierusalim. 1 La început, legea lui Moise enunţase soli-
27 Căci Domnul nu spusese că va stinge 6 Cât despre celelalte întâmplări ale lui
seminţia lui Israel de sub cer; aşa că i- Azaria, despre toate faptele lui, oare
a mântuit prin mâna lui Ieroboam, fiul nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor
lui Ioaş. din Vremea Regilor lui Iuda?
28 Cât despre celelalte întâmplări ale 7 Şi a adormit Azaria împreună cu pă-
lui Ieroboam, despre toate faptele lui rinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu
şi despre vitejia cu care a purtat războ- părinţii săi în cetatea lui David. Iar în
aie şi despre cum i-a readus lui Israel locul lui a devenit rege Iotam, fiul său.
Damascul şi Hamatul lui Iuda, oare nu 8 În cel de al treizeci şi optulea an
sunt ele scrise în Cartea Faptelor din al domniei lui Azaria, regele lui Iuda,
Vremea Regilor lui Israel? peste Israel, în Samaria, a devenit
29 Şi a adormit Ieroboam împreună cu rege Zaharia, fiul lui Ieroboam, care a
părinţii săi, cu regii lui Israel. Iar în lo- domnit şase luni.
cul lui a devenit rege Zaharia, fiul său. 9 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
nului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui,
neabătându-se de la nici unul din pă-
15 catele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care
l-a făcut pe Israel să păcătuiască.
Azaria, rege în Iuda. Zaharia, Şa- 10 Dar Şalum, fiul lui Iabeş, a făcut
lum, Menahem, Pecahia şi Pecah, o uneltire împotriva lui; şi l-a lovit la
regi în Israel. Iotam, rege în Iuda. Ibleam şi l-a ucis şi a devenit rege în
1 În cel de al douăzeci şi şaptelea an al
locul lui.
domniei lui Ieroboam, regele lui Israel, 11 Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt
peste Iuda a devenit rege Azaria, fiul scrise în Cartea Faptelor din Vremea
lui Amasia. Regilor lui Israel.
2 Acesta era de şaisprezece ani când a 12 Aşa s’a plinit cuvântul pe care Dom-
devenit rege şi a domnit în Ierusalim nul i-l spusese lui Iehu, zicând: „Fiii
vreme de cincizeci şi doi de ani. Pe tăi numai până la al patrulea neam vor
mama sa o chema Iecolia, şi era din Ie- şedea pe tronul lui Israel”.
rusalim. 13 Şalum, fiul lui Iabeş, a devenit rege
3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Dom- în cel de-al treizeci şi nouălea an al
nului, pe potriva tuturor faptelor tată- domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi
lui său Amasia. a domnit în Samaria o lună.
4 Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, 14 Atunci Menahem, fiul lui Gadi, a ple-
de vreme ce poporul încă mai aducea cat din Tirţa şi a venit în Samaria şi l-a
jertfe şi tămâieri pe înălţimi. lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a ucis
5 Dar Domnul l-a lovit pe rege, şi acesta
şi s’a făcut rege în locul său.
a fost lepros până în ziua morţii sale. 15 Celelalte fapte ale lui Şalum şi unel-
El a trăit într’o casă osebită, în timp tirea pe care el a făcut-o, iată, ele sunt
ce Iotam, fiul regelui, şedea în casă şi scrise în Cartea Faptelor din Vremea
judeca poporul. Regilor lui Israel.
4 REGI 15 615
16 Atunci Menahem a lovit Tirţa şi tot om, ca să-i dea regelui Asiriei; iar re-
ce era în ea, precum şi hotarele ei de gele Asiriei s’a întors şi n’a rămas acolo
dincolo de Tirţa, fiindcă nu i-au deschis în ţară.
[poarta]1 ; a lovit-o, iar pe femeile însăr- 21 Cât despre celelalte întâmplări ale
cinate le-a spintecat. lui Menahem, despre toate faptele lui,
17 Apoi Menahem, fiul lui Gadi, a deve- iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea
nit rege peste Israel în cel de al treizeci Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?
şi nouălea an al domniei lui Azaria, re- 22 Şi a adormit Menahem împreună cu
gele lui Iuda, şi a domnit în Samaria părinţii săi, iar în locul lui a devenit
zece ani. rege Pecahia, fiul său.
18 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom- 23 Pecahia, fiul lui Menahem, a devenit
nului, neabătându-se de la păcatele lui rege peste Israel, în Samaria, în cel de
Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a fă- al cincizecilea an al domniei lui Azaria,
cut pe Israel să păcătuiască. regele lui Iuda, şi a domnit doi ani.
2
19 În zilele lui s’a ridicat Ful , regele 24 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
Asiriei, împotriva ţării; iar Menahem nului, neabătându-se de la păcatele lui
i-a plătit lui Ful o mie de talanţi de ar- Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a fă-
gint spre a-l ajuta să-şi întărească îm- cut pe Israel să păcătuiască.
părăţia; 25 Dar împotriva lui a uneltit Pecah,
20 Menahem a ridicat argintul acesta fiul lui Remalia – cel ce era al treilea
de la Israeliţi, de la toţi cei bogaţi, câte în rang după el –, împreună cu Argob
cincizeci de sicli de argint de fiecare şi cu Arie şi cu cincizeci de oameni din
1 E posibil ca propriii săi concetăţeni din Tirţa Galaad şi l-a lovit în Samaria, în faţa
(vechea capitală a regatului de nord) să fi repro- casei domneşti3 , şi acolo l-a ucis; şi s’a
bat asasinatul prin care Menahem devenise rege făcut rege în locul lui.
în Samaria;de unde, represaliile. Textul Ebraic
se referă, fără motivaţie, la o altă cetate, anume 26 Cât despre celelalte întâmplări ale
Tipsa, care însă se afla pe Eufrat şi al cărei nume lui Pecahia, despre toate faptele lui,
a fost corectat de copişti: Tapuah (o mică locali- iată că ele sunt scrise în Cartea Fap-
tate, foarte puţin cunoscută, pe hotarul dintre
Efraim şi Manase).
telor din Vremea Regilor lui Israel.
2 Sub numele de „Ful” era cunoscut, în Babi-
27 În cel de al cincizeci şi doilea an
lonia şi în ţările mediteraneene, Tiglatfalasar al al domniei lui Azaria, regele lui Iuda,
III-lea (745-724), cel prin care imperiul asirian,
după o lungă perioadă de declin, şi-a întins con-
peste Israel a devenit rege Pecah, fiul
siderabil hotarele. După înfrângerea Armenilor, lui Remalia, care a domnit în Samaria
noul rege a întreprins o mare campanie militară douăzeci de ani.
în vest, ajungând la Mediterana;în 738 îi plă-
28 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
teau tribut regele Damascului, regele Israelului
şi, practic, toţi principii din zonă. La valorile de nului, neabătându-se de la păcatele lui
azi, tributul plătit de către Menahem – care de- Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a fă-
venise un fel de rege-păpuşă – se ridica la două cut pe Israel să păcătuiască.
milioane de dolari aur. De altfel, acesta a fost în-
ceputul declinului regatului de nord, care, în 722 29 În zilele lui Pecah, regele lui Israel,
(sau 721), sub Sargon al II-lea, va fi transformat a venit Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi
în provincie asiriană, sub numele de Samarina,
prin deportarea masivă a populaţiei şi înlocuirea 3 T. M.: „. . . în turnul (fortăreaţa) casei
ei cu cinci triburi asiatice. domneşti”.
4 REGI 16 616
pornit război împotriva Ierusalimului între altarul cel nou şi templul Domnu-
şi l-au împresurat pe Ahaz, dar nu l-au lui – l-a mutat şi l-a aşezat în partea de
putut birui. miazănoapte a altarului [cel nou].
6În vremea aceea Raţon, regele Siriei, 15 Apoi regele Ahaz i-a dat poruncă pre-
a readus Elatul la Siria şi i-a izgonit otului Urie, zicând: „Pe jertfelnicul cel
pe Iudei din Elat, iar în Elat au venit mare vei aduce arderea-de-tot cea de
Edomiţii, care trăiesc acolo până’n ziua dimineaţă, jertfa de carne cea de seară,
de azi. arderea-de-tot a regelui şi jertfa lui de
7 Ahaz a trimis soli la Tiglatfalasar, re- carne, arderea-de-tot a întregului po-
gele Asiriei, zicând: „Eu sunt robul şi por, jertfa lor de carne şi libaţia; peste
fiul tău; vino şi scoate-mă de sub mâna el vei vărsa tot sângele arderii-de-tot şi
regelui Siriei şi de sub mâna regelui sângele oricăror alte jertfe; iar jertfel-
lui Israel, care s’au ridicat împotriva nicul de aramă rămâne pe seama mea,
mea”. să văd ce e de făcut cu el”.
8 Ahaz a luat atunci argintul şi aurul 16 Şi a făcut preotul Urie aşa cum i-a
care s’au găsit în vistieriile templului poruncit Ahaz.
Domnului şi în acelea ale casei regale 17 Regele a desprins apoi marginile şa-
şi i le-a trimis regelui în dar. siurilor şi a luat vasele de pe ele; de
9 Ca urmare, regele Asiriei l-a ascultat: asemenea, marea [de aramă] a luat-o
s’a dus regele Asiriei la Damasc şi l-a de pe boii de aramă pe care se sprijinea
cucerit; pe locuitori i-a strămutat, iar şi a aşezat-o pe o temelie de piatră;
pe Raţon l-a ucis. 18 tot el a făcut un postament pentru
10 Iar regele Ahaz s’a dus la Damasc să- locul de odihnă din templul Domnului
l întâlnească pe Tiglatfalasar, regele şi a schimbat locul de intrare a regelui,
Asiriei, şi a văzut altarul din Damasc3 . în afara templului Domnului; acestea,
Şi regele Ahaz i-a trimis preotului Urie de dragul regelui Asiriei.
chipul întocmai al altarului şi măsurile 19 Cât despre celelalte întâmplări ale
lui şi toate alcătuirile lui; lui Ahaz, despre toate faptele lui, oare
11 iar preotul Urie a zidit altarul pe po- nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor
triva a tot ceea ce regele Ahaz îi trimi- din Vremea Regilor lui Iuda?
sese din Damasc. 20 Şi a adormit Ahaz, împreună cu pă-
12 Când regele a văzut altarul, s’a urcat rinţii săi şi a fost îngropat în cetatea
la el lui David; iar în locul lui a devenit rege
13 şi şi-a adus arderea-de-tot şi jertfele
Iezechia, fiul său.
şi libaţiile, iar sângele jertfelor sale de
pace l-a vărsat pe altar.
14 Iar jertfelnicul de aramă, care era în 17
faţa Domnului4 , – şi care acum se afla
3 Altarulputea fi al unui cult idolatru din Si-
Osea, rege al lui Israel. Asirienii
ria sau din Asiria. cuceresc Samaria şi deportează
4 Jertfelnicul făcut de Solomon. populaţia.
4 REGI 17 618
21 Aceasta, fiindcă Israeliţii s’au răz- care-i strămutaseră din Samaria, iar el
vrătit împotriva casei lui David; ei şi s’a aşezat la Betel şi i-a învăţat cum să
l-au făcut rege pe Ieroboam, fiul lui Na- se teamă de Domnul.
bat; iar Ieroboam i-a abătut pe Israeliţi 29 Dar neamurile şi-au făcut, fiecare,
din calea Domnului şi i-a făcut să pă- dumnezeii lor şi i-au aşezat în capiştile
cătuiască greu păcat: de pe înălţimi, pe care le făcuseră Sa-
22 fiii lui Israel au umblat în orice păcat marinenii7 : fiecare neam în cetăţile pe
pe care l-a făcut Ieroboam, fără nici o care le locuia:
abatere, 30 oamenii din Babilon şi l-au făcut pe
23 până ce Domnul i-a lepădat pe Isra- Sucot-Benot, cei din Cuta şi l-au făcut
eliţi de la faţa Sa – aşa cum grăise prin pe Nergal, cei din Hamat şi-au făcut-o
5 „Deşertăciuni” = idoli. Cel care se închină la
pe Aşima,
un idol devine tot atât de găunos ca şi zeul cu 7 Aici apare pentru prima oară numele Sama-
care se identifică. rinenilor ca populaţie ce trăia în centrul şi nor-
6 „Puterea (sau „puterile”) cerului”: referire la dul ţării, aşa cum va fi numită şi în vremea No-
cultul astrelor. ului Testament.
4 REGI 18 620
31 cei din Ava şi i-au făcut pe Nivhaz şi 39căci numai de Domnul, Dumnezeul
Tartac, iar cei din Sefarvaim îşi ardeau vostru, trebuie să vă temeţi, şi El vă
fiii şi fiicele în cinstea lui Adramelec şi va scoate din mâna tuturor vrăjmaşilor
Anamelec, zeii Sefarvaimilor. voştri;
8
32 Ei se temeau de Domnul , dar şi- 40şi să nu vă potriviţi cu obiceiurile pe
au aşezat urâciunile în capiştile de pe care ei le urmează!”
înălţimi, pe care şi le-au făcut în Sama- 41Aşa că neamurile acestea se temeau
ria, fiecare neam în cetăţile pe care le de Domnul şi slujeau idolilor lor; ba şi
locuia; se temeau de Domnul şi şi-au copiii lor şi copiii copiilor lor, până’n
făcut dintre ei preoţi pentru înălţimi, ziua de astăzi, fac aşa cum au făcut pă-
iar aceştia aduceau pentru ei jertfe în rinţii lor.
capiştile de pe înălţimi;
33 şi de Domnul se temeau, şi dumne-
zeilor lor le slujeau după obiceiul po-
poarelor din mijlocul cărora fuseseră
18
aduşi.
Iezechia, rege peste Iuda. Cuceri-
34 Până’n ziua de azi, ei fac în felul lor:
rea Samariei şi sfârşitul regatului
se tem [de Domnul] şi fac după obice-
de nord. Primele invazii ale lui Se-
iurile lor cele vechi; rânduielile şi jude-
naherib asupra Ierusalimului.
căţile lor nu şi le fac după legea şi după
poruncile pe care Domnul le-a poruncit 1 În cel de al treilea an al domniei
fiilor lui Iacob – cel pe care l-a numit lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel,
Israel – peste Iuda a devenit rege Iezechia, fiul
35 atunci când a făcut cu ei legământ
lui Ahaz.
şi le-a poruncit, zicând: „Să nu vă te- 2 Douăzeci şi cinci de ani avea când a
meţi de dumnezei străini, nici să vă în- început să domnească; şi a domnit în
chinaţi lor, nici să le slujiţi şi nici să le Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de
aduceţi jertfe, ani. Mama sa se numea Abia, şi era
36 ci numai Domnului, Cel ce cu putere fiica lui Zaharia.
mare şi cu braţ înalt v’a scos din ţara 3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Dom-
Egiptului; de El să vă temeţi, Lui să vă nului, pe potriva a tot ceea ce făcuse
închinaţi şi Lui să-i aduceţi jertfe; David, părintele său;
37 fără’ncetare să păziţi rânduielile şi 4el a desfiinţat înălţimile şi a sfărâmat
judecăţile şi legea şi poruncile pe care toţi stâlpii şi a nimicit tufişurile, pre-
pentru voi le-a scris ca să le pliniţi; şi cum şi şarpele de aramă pe care-l fă-
să nu vă temeţi de alţi dumnezei; cuse Moise, pentru că, până la vremea
38 şi nici legământul pe care El l-a făcut aceea, fiii lui Israel îi aduceau arderi
cu voi să nu-l uitaţi; şi să nu vă temeţi de tămâie; el l-a numit Nehuştan.1
de alţi dumnezei, 1 Făcut şi ridicat din porunca Domnului, şar-
8 „Frica
de Domnul” (adică de Iahvé, Dumne- pele de aramă avusese, la vremea lui, un rol be-
zeul lui Israel) era acel minimum elementar pe nefic, vindecător (Nm 21, 8-9);în timp însă, dato-
care imigranţii păgâni şi l-au însuşit, dar fără rită formei şi materiei sale, fusese asimilat unui
să-l depăşească. idol, ceea ce a atras atenţia marelui reforma-
4 REGI 18 621
– 39, 8, cu scopul de a-i oferi cititorului contextul persoane, ci denumirile rangurilor pe care cei
istoric în care intervine profetul. trei le aveau la curtea şi în oastea regelui.
4 REGI 18 622
ere, unde voi veţi trăi şi nu veţi muri. şi pe bătrânii preoţilor, îmbrăcaţi în
Şi nu-l ascultaţi pe Iezechia, fiindcă sac, la Isaia profetul, fiul lui Amos1 .
el vă amăgeşte zicând: Domnul vă va 3 Aceştia i-au zis: „Aşa grăieşte Ieze-
scăpa!. . . chia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de
33 A putut oare vreunul din dumnezeii certare şi de mânie: copiii stau să se
neamurilor să-şi scape ţara din mâna nască, dar mama n’are putere.
regelui Asirienilor?
4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău2 ,
34 Unde e dumnezeul Hamatului sau al va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care
Arpadului? unde e dumnezeul Sefar- regele Asirienilor, stăpânul său, l-a
vaimului, al Inei sau al Hevei? şi unde trimis să-L ocărască pe Dumnezeul-
sunt dumnezeii Samariei?10 fost-au ei Cel-Viu, şi anume să-L ocărască chiar
în stare să scape Samaria din mâna cu vorbele pe care Domnul, Dumne-
mea? zeul tău, le-a auzit; aşadar, roagă-te
35 Care din dumnezeii acestor ţări şi-a Domnului, Dumnezeului tău, pentru
scăpat ţara din mâna mea, pentru ca aceştia care au rămas3 .
Domnul să scape din mâna mea Ieru- 5 Aşa că servii regelui Iezechia au venit
salimul?” la Isaia.
36 Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răs-
6 Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi
puns măcar o vorbă, fiindcă regele po-
domnului vostru: Aşa grăieşte Dom-
runcise ca nimeni să nu-i răspundă.
nul: Să nu te temi de cuvintele pe care
37 Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpe- le-ai auzit, cu care M’au ocărât slugile
tenia casei regale, şi Şebna grămăticul regelui Asirienilor.
şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, au ve-
7 Iată, Eu voi trimite într’însul un duh
nit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşi-
şi va auzi o veste şi se va întoarce în
ate11 , şi i-au spus cuvintele lui Rabşa-
ţara sa; şi acolo, în propria lui ţară, îl
che.
voi lovi Eu cu sabia”.
Aşa că Rabşache s’a întors şi l-a gă-
8
19 sit pe regele Asiriei războindu-se împo-
triva Libnei4 – căci auzise că acesta a
Urmarea istorisirii. Înfrângerea, plecat din Lachiş
prin rugăciune, a lui Senaherib. 1 Isaia, care-şi începuse mandatul profetic cu
1 Şi a fost că dacă regele Iezechia a au- patruzeci de ani în urmă, se afla acum, încărcat
zit acestea, şi-a sfâşiat hainele şi s’a de faimă, spre sfârşitul vieţii.
2 Expresia: „Dumnezeul tău” nu înseamnă că
îmbrăcat în sac şi s’a dus în templul
Isaia ar avea alt Dumnezeu decât regele şi trimi-
Domnului. şii săi, ci că profetul, prin mandatul său, se află
2 Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia într’o relaţie specială cu Domnul.
3 „. . . cei care au rămas”: cei ce se mai aflau
curţii domneşti, pe Şebna grămăticul
în Ierusalim după deportarea, în 701, a nu mai
10 Această ultimă întrebare (absentă în T. M.) puţin de 200.000 de robi (vezi 18, 14 şi nota).
este preluată din recensio Origenis şi recensio 4 Libna: cetate în Iudeea, aproape de hotarul
Luciani. Filistenilor (alta decât locul de popas al Israeli-
11 Hainele sfâşiate: semn de tristeţe, doliu, ţilor în pustie, menţionat cu acest nume în Nm
jale. 33, 20-21).
4 REGI 19 624
este semnul că Domnul mă va vindeca casa ta?” Iar acela a zis: „În casa mea
şi că în cea de a treia zi mă voi sui în au văzut totul; nimic nu este’n casa
templul Domnului?” mea pe care eu să nu li-l fi arătat, chiar
şi tot ce e’n vistieriile mele”.
9 Iar Isaia i-a zis: „Acesta este semnul
16 Atunci Isaia a zis către Iezechia:
de la Domnul, că adică Domnul Îşi va
ţine cuvântul pe care l-a grăit: umbra „Ascultă cuvântul Domnului:
va merge cu zece trepte înainte, sau se 17 Iată, vin zilele când vor fi duse’n Ba-
va întoarce cu zece trepte înapoi”. bilon toate câte se află’n casa ta şi tot
ceea ce părinţii tăi au strâns până’n
10 Şi a zis Iezechia: „Uşor este ca um-
ziua de azi; nu se va pierde cuvântul
bra să se întindă cu zece trepte!. . . Nu,
pe care Domnul l-a grăit.
nu aşa!, ci să se întoarcă umbra cu zece
trepte înapoi!” 18 Şi fiii tăi, odraslele tale, ei, cei năs-
cuţi din tine, şi ei vor fi luaţi şi vor de-
11Atunci Isaia a strigat către Domnul,
veni eunuci3 în casa regelui Babilonu-
iar umbra s’a întors cu zece trepte îna-
lui”.
poi pe cadran1 .
2 În afară de faptul că asemenea gesturi fă-
12 În vremea aceea, Merodac Baladan, ceau parte din eticheta curţilor orientale, solia
fiul lui Baladan, regele Babilonului, lui Merodac Baladan (al cărui nume real era
Marduk-abal-idinna) avea, după Iosif Flaviu, şi
1Evorba de un cadran solar;în mijloc era în- un scop politic: acela al unei alianţe cu Iezechia.
fiptă o tijă, a cărei umbră, mişcându-se odată Acesta, la rândul său, va dori să arate că, în ca-
cu soarele, indica ora. După tradiţia talmudică, zul unei alianţe, el nu e un rege sărac, care să
atunci când regele Ahaz (care fusese un rău câr- nu-şi poată întreţine armata. El însă nu-şi dă
muitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu seama de unul din adevărurile crude ale istoriei:
zece trepte (grade, linii). Aşadar, când lui Ieze- aliatul de azi poate fi inamicul de mâine.
chia i s’a dat înapoi sănătatea, ziua a revenit la 3 „Fiii” înseamnă „urmaşii” (aşa cum „părin-
durata ei normală (cf. Solomon B. Freehot, apud ţii” înseamnă, deseori, „strămoşii”). Profeţia lui
Manley). Isaia s’a plinit în vremea lui Nabucodonosor,
4 REGI 21 627
19 Iar Iezechia a zis către Isaia: „Bun 3 El a rezidit înălţimile pe care Ieze-
este cuvântul Domnului, pe care El l-a chia, tatăl său, le dărâmase; i-a ridicat
grăit. Fie pace’n zilele mele!”4 lui Baal un altar; a făcut tufişuri, aşa
20 Cât despre celelalte întâmplări ale
cum făcuse Ahab, regele lui Israel; şi i
lui Iezechia, despre toată lupta lui şi s’a închinat la toată „oştirea cerului” şi
despre toate pe care el le-a înfăptuit: i-a slujit;
iazul, şi apeductul, şi cum a adus el 4 a zidit un altar chiar în templul Dom-
apă în cetate, oare nu sunt ele scrise nului, despre care Domnul spusese:
în Cartea Faptelor din Vremea Regilor „În Ierusalim Îmi voi pune numele”,
lui Iuda? 5 iar în cele două curţi ale templului
zeci şi unu de ani. Pe mama sa o chema chia i-a dat lui Şafan Cartea, iar el a
Iedida, şi era fiica lui Adaia din Boţcat. citit-o.
2 El a făcut ceea ce e drept în ochii Dom- 9 Şi a intrat la regele Iosia, în tem-
nului şi a umblat pe de-a’ntregul în ca- plul Domnului, şi i-a spus ce avea de
lea lui David, părintele său, fără să se spus, zicând: „Robii tăi au luat banii ce
abată nici la dreapta, nici la stânga.1 s’au găsit în templu şi i-au dat în mâna
3 Şi a fost că în cel de al optsprezece- celor puşi să facă lucrările în templul
lea an al regelui Iosia, în luna a opta2 , Domnului”.
regele l-a trimis la templul Domnului 10 Iar grămăticul Şafan i-a mai spus re-
pe grămăticul Şafan, fiul lui Aţalia, fiul gelui, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat
lui Meşulam, zicând: o Carte”. Şi a citit-o Şafan în faţa rege-
4 „Du-te la Hilchia, marele preot, pen- lui.
tru ca el să socotească banii aduşi la 11 Şi a fost că dacă regele a auzit cuvin-
templul Domnului, banii adunaţi de la tele din Cartea legii, şi-a sfâşiat hai-
popor de către cei ce stau de pază la nele.5
uşă,3
12 Apoi regele a poruncit preotului Hil-
5 şi să-i dea în mâinile celor puşi să facă
chia şi lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi lui
lucrările la templul Domnului”. Iar Acbor, fiul lui Miheia, şi lui Şafan gră-
acela i-a dat lucrătorilor de la templul măticul, şi lui Asaia, servul regelui, zi-
Domnului, ca să dreagă stricăciunile când:
templului:
13 „Mergeţi şi întrebaţi-L pe Domnul
6 dulgherilor, pietrarilor şi zidarilor, ca
pentru mine şi pentru tot poporul şi
şi la cumpărarea lemnăriei şi a pietrei
pentru întregul Iuda despre cuvintele
cioplite pentru dregerea stricăciunilor
acestei Cărţi care a fost găsită; că
de la templu.
tare s’a aprins mânia Domnului asu-
7 Acestora însă nu li se cerea socoteală pra noastră, deoarece părinţii noştri
pentru banii ce li se încredinţaseră, fi- nu au ascultat de cuvintele acestei
indcă erau cu desăvârşire cinstiţi.
8Iar Hilchia, marele preot, a zis către altceva decât Deuteronomul, fie integral, fie cel
puţin partea lui legislativă, cu toate prescripţi-
grămăticul Şafan: „Am găsit în tem- ile, cu binecuvântări pentru cei ce vor respecta
plul Domnului Cartea legii”4 . Şi Hil- legea, dar şi cu aspre blesteme pentru cei ce o
vor călca. E posibil ca ea să fi fost ascunsă, pier-
1 Elogiu total, fără rezerve, pe care autorul i-
dută – sau chiar uitată – în anii de groază ai ne-
l acordase numai lui Iezechia, bunicul lui Iosia legiuitului Manase. Oricum, descoperirea ei re-
(18, 3). David rămâne, şi aici, regele-etalon. prezintă un moment foarte important din viaţa
2 Anul 622 î. H. Cât despre „luna a opta”, pre-
fiilor lui Israel, ea devenind izvorul noului suflu
cizarea se află numai în Septuaginta. pe care Iosia îl va da vieţii religioase din rega-
3 E vorba de banii adunaţi în lada instituită de tul de sud. De notat că, la acea vreme, cele cinci
regele Ioaş, destinaţi exclusiv lucrărilor de repa- cărţi ale lui Moise nu circulau laolaltă, în opera
raţii (vezi 12, 5-16). compactă ce se va numi Pentateuhul, ci în părţi
4 Denumirea de „Cartea legii (acesteia)” se separate.
află numai în Deuteronom (28, 61;29, 21;30, 5 „Şi-a sfâşiat hainele” în semn de durere şi
10;31, 26), precum şi în Cartea lui Iosua Navi (1, jale, descoperind uriaşa distanţă dintre porun-
8;8, 34 – cu referire la aceeaşi operă a lui Mo- cile lui Dumnezeu şi comportamentul celor che-
ise), de unde concluzia că scrierea nu putea fi maţi să le respecte.
4 REGI 23 630
Cărţi, ca să facă tot ceea ce s’a scris pace la mormântul tău, şi ochii tăi nu
pentru noi”. vor vedea relele pe care Eu le voi aduce
14 Aşa că preotul Hilchia şi Ahicam şi peste locul acesta”. Şi i-au spus regelui
Acbor şi Şafan şi Asaia s’au dus la pro- răspunsul.
orociţa Hulda, soţia lui Şalum veşmân-
tarul6 , fiul lui Ţicva, fiul lui Harhas; ea
locuia în Ierusalim, în partea lui cea 23
nouă; iar ei i-au vorbit.
15 Iar ea le-a zis: „Aşa grăieşte Dom- Iosia curăţă de idoli templul Dom-
nul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi-i nului şi regatul lui Iuda, faptă
omului care v’a trimis la mine: care se răsfrânge şi în hotarele lui
16 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi Israel. Regii Ioahaz şi Ioachim.
aduce rele asupra acestui loc şi asu- 1Atunci regele a trimis şi i-a adunat la
pra celor care-l locuiesc, după toate cu- el pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ieru-
vintele Cărţii pe care regele lui Iuda a salim.1
citit-o; 2 Şi s’a suit regele în templul Dom-
17 aceasta, pentru că ei M’au părăsit şi nului, şi’mpreună cu el fiecare om din
au adus jertfe unor dumnezei străini, Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului şi
ca să-Mi stârnească mânia în toate fap- preoţii şi profeţii şi’ntregul popor, de la
tele mâinilor lor; aşadar, mânia Mea se mic la mare; şi’n auzul lor a citit toate
va aprinde asupra acestui loc şi nu se cuvintele din Cartea legii, cea care fu-
va stinge. sese găsită în templul Domnului.
18 Iar regelui lui Iuda, care v’a tri- 3 Şi a şezut regele pe scaunul de jude-
mis să-L întrebaţi pe Domnul, spuneţi- cată2 şi a făcut legământ în faţa Dom-
i acestea: Aşa grăieşte Domnul, Dum- nului că vor umbla după Domnul şi cu
nezeul lui Israel: Cât despre cuvintele toată inima şi cu tot sufletul Îi vor păzi
pe care tu le-ai auzit: poruncile şi mărturiile şi rânduielile şi
19 De vreme ce inima ta s’a mâhnit, iar vor plini cuvintele acestui legământ –
tu te-ai smerit în faţa Domnului de în- cele ce sunt scrise în Cartea aceasta. Şi
dată ce ai auzit ceea ce Eu am grăit tot poporul a stat întru legământ.3
despre locul acesta şi despre cei care- 1 „Bătrânii” reprezentau puterea locală a fie-
l locuiesc – că vor fi nimiciţi şi bleste- cărei comunităţi şi erau convocaţi în împrejurări
maţi –, de vreme ce ţi-ai sfâşiat hainele speciale.
2 Textual: „. . . a şezut lângă stâlp (coloană)”,
şi ai plâns în faţa Mea, ei bine, şi Eu
am auzit, zice Domnul; locul consacrat pentru jilţul din templu al regelui
(acelaşi pe care arhiereul Iehoiada îl aşezase pe
20 de aceea, nu va fi aşa: iată, Eu te voi regele copilandru Ioaş) (11, 14).
3 „Legământul” nu era altceva decât făgădu-
adăuga la părinţii tăi şi te vei aduna în
inţa solemnă că vor fi respectate toate condiţi-
6 Era în tradiţia regilor de a-L consulta pe ile deuteronomice prin care fiii lui Israel îşi pu-
Dumnezeu prin mijlocirea unui profet. Pe Hulda teau menţine statutul de „poporul Meu”. Regele
n’o cunoaştem şi din altă parte;a fost preferată, l-a proclamat în numele poporului, iar acesta,
probabil, pentru că locuia mai aproape, soţul ei în întregime, „a stat întru legământ” (éste en te
având în grijă veşmintele de slujbă ale preoţilor diathéke), ceea ce consună şi cu Textul Ebraic.
de la templu. Acest „întru” nu denotă o simplă aderare (orice
4 REGI 23 631
4 Regele i-a poruncit lui Hilchia, ma- 8 Şi i-a adus pe toţi preoţii din cetăţile
rele preot, ca şi preoţilor de rândul al lui Iuda şi a spurcat înălţimile unde ei,
doilea şi celor ce păzeau uşa, să scoată preoţii, arseseră tămâie, de la Gheba
din templul Domnului toate obiectele până la Beer-Şeba; şi a stricat şi casa
ce fuseseră făcute pentru Baal şi pen- porţilor9 , care se afla lângă uşa por-
tru tufiş şi pentru toată „oştirea ceru- ţii lui Iosua, mai-marele cetăţii, adică
lui”, şi le-au ars în afara Ierusalimului, pe partea stângă de cum intra omul pe
în valea Cedrilor, iar cenuşa au dus-o poarta cetăţii.
la Betel.4 9 Preoţii înălţimilor însă nu se suiau la
5 Şi a isprăvit cu preoţii idolatri – pe jertfelnicul Domnului în Ierusalim, ci
care regii lui Iuda îi puseseră să ardă doar mâncau azimă în mijlocul fraţilor
tămâie pe înălţimi şi în cetăţile lui lor.
Iuda şi împrejurul Ierusalimului; de 10 Şi a spurcat Tofetul din valea fiului
asemenea, cu cei care-i ardeau tămâie lui Hinom, pentru ca nimeni să nu-şi
lui Baal şi soarelui şi lunii şi stelelor şi mai treacă fiul sau fiica prin foc, [ca
la toată „oştirea cerului”. jertfă] lui Moloh.10
6 Tufişul5 din templul Domnului l-a 11Şi a isprăvit cu caii pe care regii lui
scos afară din Ierusalim, la pârâul Ce- Iuda îi aşezaseră în cinstea soarelui la
drilor, şi l-a ars şi l-a prefăcut în ce- intrarea templului Domnului, aproape
nuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe groapa de cămara eunucului Netan-Melec, cea
de obşte a oamenilor de rând6 . din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.
7 Şi a dărâmat casa sodomiţilor ce se
12 Iar jertfelnicele de pe acoperişul fo-
afla în templul Domnului7 , unde feme- işorului lui Ahaz, pe care le făcuseră
ile ţeseau perdele pentru tufiş.8 regii lui Iuda, precum şi jertfelnicele
aderare e oarecum periferică), ci o angajare lă- pe care le făcuse Manase în amân-
untrică, o integrare fiinţială a omului în însăşi două curţile templului Domnului, le-
substanţa cuvântului lui Dumnezeu. a dărâmat regele şi le-a dus de acolo,
4 Pentru explicaţia acestei strămutări vezi v.
aruncându-le molozul în pârâul Cedri-
15.
5 „Tufişul” (natural sau anume făcut) era locul lor.
şi simbolul prostituţiei sacre în cultul Astartei. 13 Regele a spurcat şi casa din faţa Ie-
6 „Groapa de obşte a oamenilor de rând” (vezi
rusalimului, în dreapta Muntelui Mă-
şi Ir 26, 23) (literal: „groapa fiilor poporului”) era
ceea ce astăzi se numeşte „groapa comună”. În slinilor, pe care Solomon, regele lui
vechime, doar oamenii înstăriţi îşi puteau per- Israel, i-o zidise Astartei, idolul Sido-
mite să aibă un mormânt săpat în stâncă, închis
cu o lespede verticală;groapa comună era săpată 9 Nu se ştie ce era această „casă a porţilor”.
în pământ. Aruncarea cenuşii idoleşti pe o astfel Unii analişti ai termenului ebraic cred că e vorba
de groapă însemna desacralizarea totală a ulti- de „casa satirilor” (aceştia fiind ţapii mitologici
melor rămăşiţe păgâne. din familia zeului Pan).
7 E vorba de homosexuali bărbaţi. Deşi Deute- 10 „Tofetul” era locul unde copiii erau „trecuţi
ronomul interzicea drastic homosexualitatea de prin foc” (purificaţi înainte de a-i fi sacrificaţi lui
ambe sexe (Dt 23, 19), existenţa acestui păcat e Baal sau lui Moloh) sau, de-a dreptul, arşi (vezi
consemnată de mai multe ori în istoria iudaică nota de la 16, 3). „Valea lui Hinom” se afla lângă
(ex. 3 Rg 14, 24). Desigur, „casa” acestora se afla Ierusalim;mai târziu se va numi Gheena şi era
într’o anexă a templului. locul unde se aruncau şi ardeau gunoaiele ora-
8 E vorba de voalurile din cultul Astartei. şului.
4 REGI 23 632
nienilor, şi lui Chemoş, idolul Moabu- 20Şi i-a înjunghiat acolo, pe altare, pe
lui, şi lui Milcom, idolul Amoniţilor; toţi preoţii înălţimilor şi a ars pe ele
14 a sfărâmat stâlpii [idoleşti] şi a ni- oase omeneşti şi s’a întors la Ierusalim.
micit tufişurile, iar locul lor l-a umplut 21 După aceea, regele i-a poruncit în-
cu oase omeneşti. tregului popor, zicând: „Sărbătoriţi
15 De asemenea, altarul cel înalt din Paştile Domnului, Dumnezeului vos-
Betel, făcut de Ieroboam, fiul lui Nabat tru, aşa cum este scris în Cartea aces-
– cel care-l făcuse pe Israel să păcătu- tui legământ!”
iască –, altarul cel înalt l-a dărâmat, i- 22 Căci un Paşte ca acesta nu mai fu-
a sfărâmat pietrele făcându-le praf, iar sese sărbătorit din vremea judecători-
tufişul l-a ars.11 lor care-l judecau pe Israel, şi nici cât
16 Şi, întorcându-se Iosia, a văzut mor- au domnit regii lui Israel şi regii lui
mintele ce se aflau acolo, în cetate; şi a Iuda;
trimis de au luat oasele din morminte
23dar în cel de al optsprezecelea an al
şi le-a ars pe altar şi l-a spurcat, după
domniei lui Iosia, Paştile a fost sărbă-
cuvântul pe care Domnul îl grăise prin
torit în Ierusalim.13
omul lui Dumnezeu la vremea când
Ieroboam şedea lângă altar, la sărbă- 24 Mai mult, Iosia i-a alungat pe cei ce
toare; apoi, întorcându-se, şi-a ridicat cheamă morţii, şi vrăjitoarele şi tera-
ochii la mormântul omului lui Dumne- fimii14 şi idolii şi toate urâciunile ce-
zeu care prevestise aceste lucruri12 şi făcuseră sălaş în ţara lui Iuda şi în
17 şi a zis: „Ce e movila aceea de acolo
Ierusalim, pentru ca astfel să se pli-
pe care-o văd?” Iar oamenii cetăţii i-au nească cuvintele Legii, cele scrise în
spus: „Aici e omul lui Dumnezeu care Cartea pe care preotul Hilchia o aflase
a venit din Iuda şi a prevestit ceea ce în templul Domnului.
tu faci cu altarul din Betel”. 25 Asemenea lui n’a mai fost nici un
18 Iar el a zis: „Lăsaţi-l! Nimeni să nu rege de dinainte de el, care să se fi în-
se atingă de oasele lui!” Aşa că osemin- tors către Domnul cu toată inima sa şi
tele lui au fost cruţate, împreună cu cu tot sufletul său şi cu toată tăria sa
osemintele profetului care venise din pe potriva întregii legi a lui Moise, şi
Samaria. nici după el nu s’a ridicat un altul care
19 Mai mult, Iosia a dărâmat şi toate
să-i semene.
capiştile înălţimilor din cetăţile Sama- 26Cu toate acestea, Domnul nu S’a în-
riei, pe care regii lui Israel le făcuseră tors de la aprinderea mâniei Sale celei
ca să-L mânie pe Domnul, şi a făcut cu mari pe care o îndreptase asupra lui
ele ceea ce făcuse în Betel. Iuda din pricina tuturor întărâtărilor
11 Betelul se afla în fostul stat al lui Israel. Pro- cu care-L întărâtase Manase.
fitând de faptul că imperiul asirian intrase într’o
perioadă de declin după moartea lui Asurbanipal 13 Conform Deuteronomului, mielul pascal nu
(628 î. H.), Iosia a recucerit o parte din teritoriul putea fi jertfit oriunde, ci numai „în locul pe care
Samariei, ceea ce i-a permis să-şi extindă acţiu- Domnul îl va alege”, adică în Ierusalim (Dt 16, 2,
nea şi aici. 5-7).
12 Vezi istoria în 3 Rg 13, 1-8;omul lui Dumne- 14 „Terafimi”: idoli mici de lemn, zeităţi cas-
zeu îl prevestise nominal pe Iosia. nice;un fel de penaţi (vezi şi nota de la Fc 31, 19).
4 REGI 24 633
27 Şi a zis Domnul: „Şi pe Iuda îl voi le- 33 Faraonul Neco l-a mutat în Ri-
păda de la faţa Mea, aşa cum l-am lepă- bla, în ţinutul Hamat, ca să nu mai
dat pe Israel; şi voi lepăda această ce- domnească în Ierusalim18 , şi a pus pe
tate pe care Eu am ales-o, Ierusalimul, ţară un bir de o sută de talanţi de ar-
şi templul despre care am zis: «Acolo gint şi o sută de talanţi de aur.
va fi numele Meu»”.15 Apoi Faraonul Neco l-a pus rege
34
28 Cât despre celelalte întâmplări ale peste ei pe Eliachim, fiul lui Iosia, re-
lui Iosia, despre toate faptele lui, nu gele lui Iuda, în locul lui Iosia, tatăl
sunt ele oare scrise în Cartea Faptelor său, dar i-a schimbat numele în Ioia-
din Vremea Regilor lui Iuda? chim; pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în
Egipt, unde a murit.
29 În zilele lui s’a ridicat Faraonul
Neco, regele Egiptului, împotriva rege- 35 Ioiachim i-a dat lui Faraon aurul şi
lui Asirienilor, la râul Eufratului. Iosia argintul, însă a pus o dare pe pământ,
i-a ieşit în întâmpinare, iar Neco, când ca să poată da argintul poruncit de Fa-
l-a văzut, l-a ucis la Meghiddo.16 raon; fiecare a dat după preţul rânduit
de el, şi aşa a strâns el argintul şi aurul
30 Iar servii săi l-au ridicat, mort, din
de la poporul ţării, ca să i-l dea Farao-
Meghiddo şi l-au adus în Ierusalim şi l- nului Neco.
au îngropat în mormântul său, în ceta-
tea lui David. Iar poporul ţării l-a luat 36 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de
pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi ani când a început să domnească; şi a
l-au făcut rege în locul tatălui său. domnit în Ierusalim vreme de unspre-
zece ani. Pe mama sa o chema Zebuda,
31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani
şi era fiica lui Pedaia, din Ruma.
când a început să domnească; şi a
37 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
domnit în Ierusalim vreme de trei luni.
nului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui.
Pe mama sa o chema Hamutal, şi era
fiica lui Ieremia din Libna.
32El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom- 24
nului, pe potriva a tot ceea ce făcuseră
părinţii lui.17
Ioiachim, Iehonia şi Sedechia, ul-
15 Textul
timii regi ai lui Iuda.
anunţă marele dezastru din 587 î. H.
16 E de presupus că Iosia, căutând să exploa- 1 În zilele lui s’a ridicat Nabucodono-
teze conflictul armat dintre cele două imperii, a sor, regele Babilonului1 . Iar Ioiachim
încercat o acţiune pe cont propriu, în favoarea
recuceririi celorlalte teritorii ale Samariei, ceea 18 E posibil ca Neco (care-şi instalase cartierul
ce ar fi dus la restaurarea regatului lui Solomon. general la Ribla) să-l fi suspectat pe Ioahaz că
Nici un imperiu însă nu tolerează aşa ceva! Cât duce mai departe politica naţionalistă a tatălui
despre locul morţii lui Iosia: În limba ebraică, său.
muntele Meghiddo este har-meghiddô, ceea ce 1 Nabucodonosor era fiul lui Nabopolasar, cel
în limba greacă a devenit Armagheddon: simbol care, pe de o parte, zdrobise armatele Faraonului
al ultimei mari bătălii împotriva lui Dumnezeu Neco (609 î. H.) şi, pe de alta, pusese capăt impe-
(vezi Ap 16, 16 şi nota). riului asirian (606 î. H.). El a domnit între 605 şi
17 De notat: „. . . părinţii lui”, iar nu „părintele 562. Potrivit teologiei vechitestamentare, Nabu-
său”, aşa cum era formula consacrată;deci a se codonosor a fost instrumentul prin care Domnul
citi: „. . . strămoşii săi”. Şi-a pedepsit poporul infidel, fără ca prin aceasta
4 REGI 24 634
i-a fost acestuia preasupus vreme de lim vreme de trei luni. Pe mama sa o
trei ani, după care şi-a luat seama şi chema Nehuşta, şi era fiica lui Elnatan
s’a răsculat împotriva lui. din Ierusalim.
2 Atunci Domnul a trimis împotriva lui 9 El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
pâlcuri de Caldei, pâlcuri de Sirieni, nului, pe potriva a tot ceea ce făcuse ta-
pâlcuri de Moabiţi şi pâlcuri de Amo- tăl său.
niţi; i-a trimis în ţara lui Iuda ca s’o în- 10 În vremea aceea, Nabucodonosor, re-
covoaie2 , după cuvântul pe care Dom- gele Babilonului, s’a ridicat împotriva
nul l-a rostit prin robii Săi profeţii.3 Ierusalimului şi a împresurat cetatea.
3 Dar, mai mult, mânia Domnului asu- 11 Atunci a venit Nabucodonosor, re-
pra lui Iuda era aceea de a-l lepăda de gele Babilonului, împotriva cetăţii,
la faţa Sa, din pricina păcatelor lui Ma- după ce servii săi o împresuraseră.5
nase, adică pe măsura a tot ceea ce făp- 12 Iar Iehonia, regele lui Iuda, a ieşit
tuise el; în faţa regelui Babilonului, împreună
4 că şi sânge nevinovat a vărsat, de-a cu servii săi, cu mama sa, cu dregăto-
umplut Ierusalimul cu sânge nevino- rii şi eunucii săi; iar regele Babilonului
vat, încât Domnul n’a vrut să-l ierte. l-a luat rob, în cel de al optulea an al
5 Cât despre celelalte întâmplări ale lui domniei lui.
Ioiachim, despre toate faptele lui, oare 13 Şi a scos de acolo toate comorile ce
nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor se aflau în templul Domnului şi como-
din Vremea Regilor lui Iuda? rile din casa regelui; şi a tăiat toate va-
6 Şi a adormit Ioiachim împreună cu
sele de aur pe care Solomon, regele lui
părinţii săi, iar în locul lui a devenit Israel, le făcuse în templul Domnului,
rege Iehonia, fiul său. după cuvântul Domnului.
14 Şi a dus Ierusalimul în robie, pe toţi
7 Regele Egiptului n’a mai ieşit din
ţara sa, fiindcă regele Babilonului i-a fruntaşii şi pe toţi vitejii, zece mii de
luat regelui Egiptului tot ceea ce acesta robi, cu toţi dulgherii şi fierarii; şi n’au
avea sub stăpânire, de la râul Egiptu- mai rămas decât sărmanii ţării.
lui până la râul Eufratului.4 15 Şi l-au dus şi pe Iehonia în Babilon;
ţuiau populaţia prin incursiuni şi jafuri repetate. şapte mii, precum şi o mie de dulgheri
E posibil ca ele să fi acţionat din porunca lui şi fierari, toţi fiind buni de folosit în
Nabucodonosor, spre a-l ţine pe Ioiachim ocupat război: regele Babilonului i-a dus robi
până la vremea atacului.
3 E vorba de profeţii Ieremia şi Urie (vezi Ir 26, în Babilon.
20-23) 17 Atunci regele Babilonului l-a pus în
4 Prin victoria lui Nabucodonosor asupra Fa-
locul lui [Iehonia] pe Matania, unchiul
raonului Neco, la Carchemiş, în 605 î. H., regele
Babilonului îşi anexase, în întregime, Siria şi Pa- 5 Text uşor corectat după T. M. Prin „servii”
litică înţeleaptă într’o situaţie fără ieşire, dar nu la Ribla, acolo unde şi-l avusese Faraonul Neco
a fost ascultat. Consecinţa: întâmplările din ca- (vezi 23, 33).
pitolul următor. 4 A-i pune picioarele în piedică de cai era o
1 T. M. adaugă: „. . . în cea de-a zecea zi a lu- pedeapsă mai umilitoare decât punerea în lan-
nii”. Asediul Ierusalimului a început spre sfâr- ţuri;procedeu barbar, atestat de mărturiile vre-
şitul lui decembrie 589 şi a durat doi ani. mii.
4 REGI 25 636
casă cu casă, pe toate le-a ars 20 pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, că-
10 căpetenia gărzii. petenia gărzii, şi i-a dus la regele Ba-
11 Apoi a strămutat şi restul poporului
bilonului, în Ribla.
care mai rămăsese în cetate, pe cei ce 21Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a
se predaseră regelui Babilonului şi ră- ucis acolo, în Ribla, în ţinutul Hamatu-
măşiţa poporului de rând; lui. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara
12 căpetenia gărzii n’a lăsat decât o lui.
parte din sărăcimea ţării, să lucreze vi- 22 Iar peste poporul care a rămas în
ile şi ogoarele. ţara lui Iuda – cel pe care Nabucodo-
13 Caldeii au sfărâmat stâlpii de aramă nosor, regele Babilonului, l-a lăsat –
din templul Domnului, şasiurile spălă- acesta l-a pus pe Godolia, fiul lui Ahi-
toarelor şi marea de aramă din templul cam, fiul lui Şafan.
Domnului, iar arama lor au dus-o în 23 Atunci toţi mai-marii oastei – ei şi
Babilon; oamenii lor6 – au auzit că regele Babi-
14 şi căldările şi lopeţile şi cupele şi că- lonului îl rânduise pe Godolia şi au ve-
delniţele şi toate vasele de aramă ce se nit la Godolia, în Miţpa: Ismael, fiul lui
foloseau la slujbe, pe toate le-a luat. Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Se-
15 A mai luat căpetenia gărzii tigăile, raia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi
precum şi cupele de aur şi de argint, Iaazania, fiul lui Maacai, ei cu oamenii
lor.
16 cei doi stâlpi şi marea şi şasiurile pe
care le făcuse Solomon pentru templul 24Iar Godolia li s’a jurat – lor şi oame-
Domnului. Arama din toate aceste lu- nilor lor – şi le-a zis: „Nu vă temeţi de
cruri nu se mai putea cântări. trecerea Caldeilor; rămâneţi în ţară,
17 Un singur stâlp era înalt de opt-
slujiţi-l pe regele Babilonului şi va fi
sprezece coţi; capitelul îi era de aramă, bine de voi”.7
iar înălţimea acestuia era de trei coţi; 25 Dar a fost că în luna a şaptea a ve-
plasa şi rodiile unui capitel, de jur- nit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Eli-
împrejur, erau de aramă; aşa era şi cel şama, din neamul regesc, cu zece oa-
de al doilea stâlp, cu plasa. . . 5 meni şi l-a lovit pe Godolia, iar acesta
18 Căpetenia gărzii l-a luat apoi pe Se- a murit, el şi Iudeii şi Caldeii care se
raia, marele preot, pe Ţefania, al doilea aflau cu el în Miţpa.
preot, şi pe cei trei care străjuiau uşile. 26 Atunci s’a sculat tot poporul – de la
19 Iar din cetate a luat un eunuc care 6 De la Ieremia (40, 7) ştim că aceştia se retră-
era căpetenie peste oşteni şi cinci oa- seseră „la câmp”.
meni din cei ce vedeau faţa regelui şi 7 Textul Septuagintei ni-l prezintă pe Godolia
care au fost găsiţi în cetate, şi pe se- ca mai apropiat de poziţia lui Ieremia, aceea de
cretarul mai-marelui oastei, cel care ţi- a se găsi un cu ocupantul;expresia „trecerea Cal-
deilor”, proprie Septuagintei, implică o nuanţă
nea socoteala poporului din ţară, pre- fină de optimism, menită să îndulcească îndem-
cum şi şaizeci de oameni din poporul nul la compromis. Iosif Flaviu îl înfăţişează ca
ţării, care se aflau în cetate; pe un om bun şi generos, iar de la Ieremia (40,
13-16) ştim că, de bună-credinţă, a refuzat să-l
5 Frază suspendată. Asupra acestui jaf, mai creadă pe Iohanan că Ismael ar fi un trădător,
amănunţită este relatarea din Ir 52, 13-20. ceea ce l-a costat viaţa.
4 REGI 25 637
29 iată-i pe urmaşii lor: Nebaiot, 44 Bela a murit; iar în locul lui a devenit
întâiul-născut al lui Ismael; apoi Che- rege Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.
dar, Adbeel, Mibsam, 45 După moartea lui Iobab, în locul său
30 Mişma, Duma, Maşa, Hadad, Tema, a domnit Huşam, din ţara Temaniţilor.
31 Ietur, Nafiş şi Chedma. Aceştia sunt 46 Huşam a murit, iar după el a domnit
fiii lui Ismael. Hadad, fiul lui Bedad, care i-a lovit pe
32 Fiii Cheturei, ţiitoarea lui Avraam :
2 Madianiţi în câmpia Moabului; cetatea
Ea i-a născut pe Zimran, Iocşan, Me- lui se numea Avit.
dan, Madian, Işbac şi Şuah. Fiii lui Io- 47 După moartea lui Hadad a domnit
cşan: Şeba şi Dedan. Fiii lui Dedan: Samla, din Masreca.
Raguel, Navdeel, Aşurim, Letuşim şi 48 După moartea lui Samla, în locul
Leumim. său a domnit Şaul, din Rehobotul cel
33 Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, de lângă râu.
Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii 49 Şaul a murit, iar în locul său a
Cheturei. domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
34 Avraam i-a dat naştere lui Isaac. Fiii 50 După moartea lui Baal-Hanan, în lo-
lui Isaac: Esau şi Iacob. cul său a domnit Hadad. Cetatea lui
35 Fiii lui Esau: Elifaz, Raguel, Ieuş, se chema Pau, iar numele femeii sale
Ialam şi Core. era Mehetabel, fiica lui Matred, fiica
36 Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Ţefo, lui Mezahab.
Gatam, Chenaz; iar Timna, ţiitoarea 51 După moartea lui Hadad, în Edom
lui Elifaz, l-a născut pe Amalec. au fost căpetenii: căpetenia Timna, că-
37 Fiii lui Raguel: Nahat, Zerah, Şama petenia Alva, căpetenia Ietet,
şi Miza. 52 căpetenia Oholibama, căpetenia Ela,
40 Fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Acestea sunt căpeteniile Edomului.
Şefo şi Onam. Fiii lui Ţibeon: Aia şi
Ana.
41 Fiii lui Ana: Dişon şi Olibama. Fiii
2
lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi
Cheran. Urmaşii lui Iacob (Israel) şi ai lui
Iuda.
42 Fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan.
1
1 Iată numele fiilor lui Israel : Ruben,
Fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
3 Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,
43 Aceştia sunt regii lor : Bela, fiul lui
Beor, a cărui cetate se numea Dinhaba. Edom mai înainte de a se fi ridicat un rege peste
fiii lui Israel”.
2 În Facerea 25, 1 Chetura nu e menţionată ca 1 Cronicarul îi menţionează pe toţi cei doispre-
ţiitoare. zece fii ai lui Israel, dar interesul său genealogic
3 T. M. adaugă: „. . . care au domnit în ţara se va concentra cu precădere asupra triburilor
1 PARALIPOMENA 2 640
2Dan, Iosif, Veniamin, Neftali, Gad şi Caleb, fiul lui Heţron, a luat-o de fe-
18
Aşer. meie pe Azuba [dar] şi pe Ieriot. Fiii
3 Fiii lui Iuda: Ir, Onan şi Şela. Aceştia
[Azubei]: Ieşer, Şobab şi Ardon2 .
trei i s’au născut din fiica Şuei, canaa- 19 Murind însă Azuba, Caleb şi-a luat-
neanca. Ir, întâiul-născut al lui Iuda, o de femeie pe Efrata, iar aceasta i l-a
a fost rău în ochii Domnului, Care l-a născut pe Hur.
ucis. 20 Hur i-a dat naştere lui Urie; Urie i-a
4 Tamara, nora lui [Iuda], i-a născut dat naştere lui Beţaleel.
acestuia pe Fares şi pe Zara: toţi fiii 21 După aceea Heţron a intrat la fiica
lui Iuda au fost cinci. lui Machir, tatăl lui Galaad, şi a luat-o
5 Fiii lui Fares: Heţron şi Hamul. – el fiind de şaizeci şi cinci de ani –, iar
ea i l-a născut pe Segub.
6 Fiii lui Zara: Zimri, Etan, Heman,
Calcol şi Darda; de toţi, cinci. 22 Lui Segub i s’a născut Iair; el avea
douăzeci şi trei de cetăţi în Galaad.
7 Fiul lui Carmi: Acar, aducătorul de
nenorociri asupra lui Israel prin aceea 23 Dar Gheşur şi Aram au luat de la ei
că a dispreţuit anatema. satele lui Iair; cu Chenatul şi satele lui,
şaizeci de cetăţi. Toate acestea erau
8 Fiul lui Etan: Azaria.
ale fiilor lui Machir, tatăl lui Galaad.
9 Fiii lui Heţron, care i s’au născut: Ie-
24 După moartea lui Heţron, Caleb a
rahmeel, Aram şi Caleb.
intrat la Efrata, femeia lui Heţron, ta-
10 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; tăl său, iar ea i l-a născut pe Aşur, tatăl
Aminadab i-a dat naştere lui Naason, lui Tecoa.
căpetenia casei lui Iuda.
25 Fiii lui Ierahmeel – întâiul născut al
11 Naason i-a dat naştere lui Salmon; lui Heţron –: Ram, întâiul-său-născut,
Salmon i-a dat naştere lui Booz; apoi Vuna, Oren, Oţem şi Ahia.
12 Booz i-a dat naştere lui Obed; Obed 26 Ierahmeel a mai avut şi o altă fe-
i-a dat naştere lui Iesei; meie, care se numea Atara; aceasta
13 lui Iesei i s’a născut Eliab, întâiul- este mama lui Onam.
său-născut, apoi al doilea, Aminadab, 27 Fiii lui Ram – întâiul născut al lui
al treilea, Şama, Ierahmeel –: Maaţ, Iamin şi Echer.
14al patrulea, Natanael, al cincilea, 28Fiii lui Onam: Şamai şi Iada. Fiii lui
Radai, Şamai: Nadab şi Abişur.
15 al şaselea, Oţen, al şaptelea, David. Numele femeii lui Abişur era Abi-
29
a fost Şeşan, iar fiul lui Şeşan a fost Ah- 48 Maaca, ţiitoarea lui Caleb, i-a născut
lai. pe Şeber şi pe Tirhana.
32 Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter 49 Tot ea i-a născut pe Şaaf, tatăl Mad-
şi Ionatan; Ieter a murit fără copii. manei, pe Şeva, tatăl Macbenei şi tatăl
33 Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza. Ghibeii. Fiica lui Caleb este Acsa.
Aceştia sunt fiii lui Ierahmeel. 50 Aceştia au fost fiii lui Caleb. Fiii lui
34 Şeşan n’a avut fii, ci doar fiice. Şeşan Hur: întâiul-născut al Efratei, Şobal,
avea un serv egiptean, care se numea tatăl lui Chiriat-Iearim,
Iarha. 51 Salma, tatăl lui Betleem, Haref, ta-
35 Şeşan i-a dat de femeie lui Iarha, ser- tăl lui Bedgader.
vul său, pe una din fiicele sale, iar ea i 52 Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, i-a
l-a născut acestuia pe Atai. avut fii pe Haroe, Haţi şi Hamenuhot
36 Atai i-a dat naştere lui Natan, iar lui 53 şi familiile lui Chiriat-Iearim: Itrie-
Natan i s’a născut Zabad. nii, Putienii, Şumatienii şi Mişraenii;
37 Zabad i-a dat naştere lui Eflal, iar lui din acestea se trag Ţoreenii şi Eştaule-
Eflal i s’a născut Obed. nii.
38 Lui Obed i s’a născut Iehu, iar lui 54 Fiii lui Salma: Betleem, Netofatiţii,
Iehu i s’a născut Azaria. Atrot-Bet-Ioab, jumătate din Manah-
teni, Ţoareni,
39 Azaria i-a dat naştere lui Heleţ, iar
lui Heleţ i s’a născut Eleasa. 55 familiile Soferiţilor, care trăiau în
Iabeţ, Tiratiţii, Şimatiţii şi Sucatiţii.
40 Lui Eleasa i s’a născut Sismai, iar lui
Aceştia sunt Chineenii, care se trag din
Sismai i s’a născut Şalum.
Hamat, tatăl casei lui Recab.
41 Şalum i-a dat naştere lui Iecami a,
iar lui Iecamia i s’a născut Elişama.
42 Fiul lui Caleb, fratele lui Ierahmeel, 3
a fost Meşa, întâiul-său-născut, tatăl
lui Zif. Acesta i-a dat naştere lui Ma- Urmaşii lui David: regii lui Iuda.
reşa, tatăl lui Hebron.
1 Fiii lui David, care i s’au născut în He-
43 Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Re- bron: Amnon, întâiul-născut, din Ahi-
chem şi Şema. noam Izreeliteanca; al doilea, Daniel,
44 Lui Şema i s’a născut Raham, tatăl din Abigail Carmelita;
lui Iorachean; iar lui Rechem i s’a năs- 2 al treilea, Abesalom, fiul Maacăi, fiica
cut Şamai. lui Talmai, regele Gheşurului; al pa-
45Fiul acestuia a fost Maon, iar Maon trulea, Adonia, fiul Haghitei;
este tatăl lui Bet-Ţur. 3 al cincilea, Şefatia, din Abital; al şa-
46 Iar Efa, ţiitoarea lui Caleb, i-a năs- selea, Itream, din Egla, femeia sa.
cut pe Haran, Moţa şi Gazez; iar Haran 4 Aceştia şase i s’au născut în Hebron.
a fost tatăl lui Gazez. În Hebron a domnit David şapte ani
47 Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotan, Ghe- şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit
şan, Pelet, Efa şi Şaaf. treizeci şi trei de ani.
1 PARALIPOMENA 4 642
5 Iată-i şi pe cei care i s’au născut în 22 Fiii lui Şecania au fost şase: Şemaia,
Ierusalim: Şimea, Şobab, Natan şi So- Hatus, Igheal, Bariah, Nearia şi Şafat;
lomon – patru –, din Batşeba, fiica lui 23 fiii lui Nearia, trei: Elioenai, Ieze-
Amiel; chia şi Azricam;
6 Ibhar, Elişama, Elifelet, 24 fiii lui Elioenai, şapte: Hodavia, Eli-
7 Nogah, Nefeg, Iafia, aşib, Pelaia, Acub, Iohanan, Delaia şi
Anani.
8 Elişama, Eliada şi Elifelet; de toţi,
nouă.
9 Aceştia sunt, toţi, fiii lui David, în 4
afară de fiii de la ţiitoare. [A fost] şi
Tamara, sora lor.
Urmaşii lui Iuda şi ai lui Simeon.
10 Fiul lui Solomon: Roboam; fiul aces- 1 Fiii lui Iuda: Fares, Heţron, Carmi,
tuia, Abia; fiul acestuia, Asa; iar fiul Hur şi Şobal.
acestuia, Iosafat;
2 Reaia, fiul lui Şobal, l-a avut fiu pe Ia-
11 fiul acestuia, Ioram; al acestuia, hat; lui Iahat i s’au născut Ahumai şi
Azaria; iar al acestuia, Ioaş; Lahad. Acestea sunt familiile Ţoreeni-
12 fiul acestuia, Amasia; al acestuia, lor.
Zaharia; al acestuia, Ioatam; 3 Fiii lui Etam: Izreel, Işma şi Idbaş,
13 fiul acestuia, Ahaz; al acestuia, Ieze- precum şi sora lor ce se chema Haţlel-
chia; iar al acestuia, Manase; poni.
14 fiul acestuia, Amon; iar al acestuia, 4 Panuel, tatăl lui Ghedor, şi Ezer, ta-
Iosia; tăl lui Huşa, sunt fiii lui Hur, întâiul-
născut al Efratei şi tatăl lui Betleem.
15 fiii lui Iosia: întâiul-născut, Ioha-
nan; al doilea, Ioiachim; al treilea, Se- 5 Aşhur, tatăl lui Tecoa, a avut două fe-
dechia; şi al patrulea, Şalum. mei: Helea şi Naara.
6 Naara i-a născut pe Ahuzam, Hefer,
16 Fiii lui Ioiachim: Iehonia, fiul său;
Sedechia, fiul său; Temni şi Ahaştari. Aceştia sunt fiii Na-
arei.
17 iar fiii lui Iehonia au fost: Salatiel,
7 Iar fiii Helei: Ţeret, Ţohar, Etna şi
18 Malchiram, Pedaia, Şenaţar, Ieca- Coţ.
mia, Hoşama şi Nedabia.
8 Lui Coţ i s’au născut Anub, Ţobeba,
19 Fiii lui Pedaia: Zorobabel şi Şimei; Iaheţ şi odraslele lui Aharhel, fiul lui
fiii lui Zorobabel: Meşulam şi Hana- Harum.
nia, precum şi sora acestora, Şelomit. 9 Iabeţ a fost un om mai însemnat decât
20 Fiii lui Meşulam: Haşuba, Ohel, Be- fraţii săi; mama lui i-a dat numele de
rechia, Hasadia şi Iuşab-Hesed; Iabeţ, zicând: „Cu durere l-am născut”.
21 fiii lui Hanania: Pelatia şi Isaia; fiul 10 Iabeţ L-a chemat pe Dumnezeul lui
acestuia, Refaia; al acestuia, Arnan; al Israel, zicând: „O, de m’ai binecuvânta
acestuia, Obadia, iar al acestuia, Şeca- cu binecuvântare şi de mi-ai lărgi ho-
nia. tarele şi dacă mâna Ta ar fi cu mine şi
1 PARALIPOMENA 4 643
cu războiul: patruzeci şi patru de mii 29Fiii lui Amram: Aaron, Moise şi Ma-
şapte sute şaizeci care ieşeau la luptă. riam. Fiii lui Aaron: Nadab, Abiud,
19 Ei au dus război cu Agarenii, cu Ie- Eleazar şi Itamar.
tur, cu Nafiş şi cu Nodab 30Lui Eleazar i s’a născut Finees; lui
20 şi i-au biruit; Agarenii au fost daţi Finees i s’a născut Abişua;
în mâna lor, ei şi toate corturile lor; 31lui Abişua i s’a născut Buchi, iar lui
fiindcă ei în vremea luptei au strigat Buchi i s’a născut Uzi;
spre Dumnezeu şi El i-a ascultat, pen- 32lui Uzi i s’a născut Zerahia, iar lui
tru că ei aveau încredere în El. Zerahia i s’a născut Meraiot;
21 Şi le-au poprit ce mai aveau: cinci-
33 lui Meraiot i s’a născut Amaria, iar
zeci de mii de cămile, două sute cinci- lui Amaria i s’a născut Ahitub;
zeci de mii de oi, două mii de asini şi o
sută de mii de oameni; 34lui Ahitub i s’a născut Ţadoc, iar lui
Ţadoc i s’a născut Ahimaaţ;
22 fiindcă mulţi căzuseră ucişi, de
vreme ce războiul fusese al lui Dumne- 35 lui Ahimaaţ i s’a născut Azaria, iar
zeu. Şi au trăit în locul acelora până la lui Azaria i s’a născut Iohanan;
ducerea în robie. 36 lui Iohanan i s’a născut Azaria;
23 Jumătate din seminţia lui Manase acesta a slujit ca preot la templul pe
au locuit ţinutul de la Vasan până la care Solomon l-a zidit în Ierusalim.
Baal-Hermon şi Senir şi până la mun- 37 Lui Azaria i s’a născut Amaria, iar
tele Hermon; şi s’au întins şi în Liban. lui Amaria i s’a născut Ahitub;
24 Iată capii lor de familie: Efer, Işei, 38lui Ahitub i s’a născut Ţadoc, iar lui
Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iah- Ţadoc i s’a născut Şalum;
diel, bărbaţi puternici, bărbaţi vestiţi, 39lui Şalum i s’a născut Hilchia, iar lui
căpetenii ale neamurilor lor. Hilchia i s’a născut Azaria;
25 Dar când ei s’au răzvrătit împo-
40lui Azaria i s’a născut Seraia, iar lui
triva Dumnezeului părinţilor lor şi s’au Seraia i s’a născut Iehosadac.
desfrânat după dumnezeii neamurilor
din acel ţinut, cele pe care Dumnezeu 41 Iehosadac a fost dus în robie cu Iuda
le izgonise din faţa lor, şi Ierusalimul, sub Nabucodonosor.
26 atunci Dumnezeul lui Israel a în-
tărâtat duhul lui Ful, regele Asiriei
– adică duhul lui Tiglatfalasar, regele
6
Asiriei –, şi acesta i-a strămutat pe Ru-
beniţi şi pe Gadiţi şi jumătate din se- Urmaşii lui Levi şi ai lui Aaron.
minţia lui Manase şi i-a dus în Halach, Cetăţile lor.
Habor, Hara şi la râul Gozan, unde 1 Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Me-
sunt până azi. rari.
27 Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Me- 2 Iată numele fiilor lui Gherşon: Libni
rari. şi Şimei.
28 Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, He- 3 Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron
bron şi Uziel. şi Uziel.
1 PARALIPOMENA 6 646
4 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Iată 19 fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul
urmaşii lui Levi, după neamurile lor: lui Eliel, fiul lui Toah,
5 Gherşon l-a avut pe Libni, fiul său, pe 20 fiul lui Ţuf, fiul lui Elcana, fiul lui
Iahat, fiul său, şi pe Zima, fiul său; Mahat, fiul lui Amasai,
6 pe Ioah, fiul său, pe Ido, fiul său, pe 21 fiul lui Elcana, fiul lui Ioil, fiul lui
Zerah, fiul său, şi pe Ieatrai, fiul său. Azaria, fiul lui Sofonie,
7 Fiii lui Cahat: Aminadab, fiul său; 22 fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui
Core, fiul său, şi Asir, fiul său; Abiasaf, fiul lui Core,
8 Elcana, fiul său; Ebiasaf, fiul său, şi 23 fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui
Asir, fiul său; Levi, fiul lui Israel.
9 Tahat, fiul său; Uriel, fiul său; Uzia, 24 Şi fratele său Asaf, care stătea în
fiul său, şi Saul, fiul său. partea lui cea dreaptă, adică Asaf, fiul
10 Fiii lui Elcana: Amasai şi Ahimot, lui Berechia, fiul lui Şimea,
11 Elcana, fiul său; Ţofai, fiul său şi Na- 25 fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul
Asaia, fiul său. partea stângă: Etan, fiul lui Chişi, fiul
16 Iată-i pe aceia pe care David i-a rân-
lui Abdi, fiul lui Maluc,
duit căpetenii peste cântăreţi în casa 30 fiul lui Haşabia, fiul lui Amasia, fiul
36 Buchi, fiul său; Uzi, fiul său; Zera- 50 Li s’au dat, prin sorţi, din tribul fii-
hia, fiul său; lor lui Iuda, din tribul fiilor lui Simeon
37 Meraiot, fiul său; Amaria, fiul său; şi din tribul fiilor lui Veniamin aceste
Ahitub, fiul său; cetăţi pe care ei le-au numit pe nume.
38 Ţadoc, fiul său; Ahimaaţ, fiul său. 51 Iar unora din familiile fiilor lui Ca-
hat li s’au dat, de asemenea, cetăţi din
39 Iată locuinţele lor, după satele lor în
tribul lui Efraim.
hotarele lor: Fiilor lui Aaron din fami-
lia lui Cahat, după cum le-a căzut sor- 52 Li s’au dat cetăţile de scăpare: Si-
bna, cu păşunile lor, Iatir şi Eştemoa s’au dat: Anerul cu păşunile lui, Bilea-
cu păşunile lor, nul cu păşunile lui; acestea sunt locu-
inţele pentru ceilalţi fii ai lui Cahat.
43 Hilenul cu păşunile lui, Debirul cu
păşunile lui, 56 Fiilor lui Gherşon din familiile din
jumătatea tribului lui Manase li s’au
44 Aşanul cu păşunile lui, Bet-Şemeşul
dat: Golanul, în Vasan, cu păşunile lui,
cu păşunile lui;
şi Aştarotul cu păşunile lui.
45 iar de la tribul lui Veniamin: Gheba
57 Din tribul lui Isahar li s’au dat Che-
cu păşunile ei, Alemetul cu păşunile
deşul cu păşunile lui, Dobratul cu pă-
lui, Anatotul cu păşunile lui; cetăţile
şunile lui,
familiilor lor erau, de toate, treispre-
zece cetăţi. 58 Ramotul cu păşunile lui şi Anemul
cu păşunile lui.
46 Celorlalţi fii ai lui Cahat, din famili-
ile acestui trib, li s’au dat, după sorţi, 59 Din tribul lui Aşer li s’au dat Maşa-
zece cetăţi din hotarele jumătăţii tribu- lul cu păşunile lui şi Abdonul cu păşu-
lui lui Manase. nile lui;
47 Fiilor lui Gherşon, după familiile lor, 60 Hucocul cu păşunile lui şi Rehobul
în tribul lui Ruben: Beţerul, în pustiu, şi Alemet; toţi aceştia sunt fiii lui Be-
cu păşunile lui, şi Iahţa cu păşunile ei, cher;
64Chedemotul cu păşunile lui şi Mefa- 9după înscrisurile din spiţa neamului,
atul cu păşunile lui. numărul lor era de douăzeci de mii şi
65 Din tribul lui Gad li s’au dat Ramo- şase sute de războinici.
tul, în Galaad, cu păşunile lui, şi Ma- 10 Fiul lui Iediael a fost Bilhan. Fiii lui
hanaimul cu păşunile lui, Bilhan: Ieuş, Veniamin, Ehud, Chena-
66 Heşbonul şi Iazerul cu păşunile lor. ana, Zetan, Tarşiş şi Ahişahar;
11 toţi aceştia erau fiii lui Iediael, capi
de familie; oameni războinici: şapte-
7 sprezece mii şi două sute în stare să
iasă la război.
Urmaşii lui Isahar, ai lui Veniamin, 12 Şupim şi Iupim erau fiii lui Ir, iar
ai lui Neftali, ai lui Manase, ai lui Huşim era fiul lui Aher.
Efraim şi ai lui Aşer.
13 Fiii lui Neftali: Iahţiel, Guni, Ieţer
1 Fiii lui Isahar au fost patru: Tola, şi Şalum, copiii Bilhăi.
Fuva, Iaşub şi Şimron.
14 Fiii lui Manase: Asriel – pe care i l-a
2 Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriil, Iah- născut ţiitoarea sa siriană; tot ea i l-a
mai, Ibsam şi Samuel; aceştia sunt cei născut pe Machir, tatăl lui Galaad.
mai de seamă din neamul lui Tola, oa-
meni războinici din neam în neam; în 15 Machir şi-a luat o femeie pentru Iu-
zilele lui David, numărul lor era de do- pim şi Şupim. Sora lui se numea Ma-
uăzeci şi două de mii şi şase sute. aca. Numele celui de al doilea fiu al său
era Salfaad; lui Salfaad i s’au născut
3 Fiul lui Uzi a fost Izraia; iar fiii lui
numai fete.
Izraia au fost: Micael, Obadia, Ioil şi
16 Maaca, femeia lui Machir, a născut
Işia – de toţi, cinci; toţi, căpetenii.
un fiu şi i-a pus numele Pereş; pe fra-
4 Ei, după familiile lor şi după neamu-
tele acestuia îl chema Şereş. Fiii aces-
rile lor, aveau o oştire de treizeci şi şase tuia au fost Ulam şi Rechem.1
de mii de oameni, fiindcă ei au avut
17 Fiul lui Ulam a fost Bedan. Aceştia
multe femei şi mulţi copii.
sunt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul
5 Iar fraţii lor, în toate neamurile lui
lui Manase.
Isahar, aveau optzeci şi şapte de mii de
luptători: acesta era numărul lor total. 18 Sora sa, Molechet, i-a născut pe
Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla.
6 Fiii lui Veniamin au fost trei: Bela,
Becher şi Iediael. 19 Fiii lui Şemida: Ahian, Şechem,
Lichi şi Aniam.
7 Fiii lui Bela au fost cinci: Eţbon, Uzi,
Uziel, Ierimot şi Iri, capi de familie, oa- 1 Versetele 12-16 ridică o problemă dificilă şi
meni războinici; numărul lor era de do- nerezolvată: Potrivit versetului 12, Şupim şi Iu-
uăzeci şi două de mii treizeci şi patru. pim erau fiii lui Ir, dar în v. 15 reapar pe ne-
aşteptate într’o relaţie incertă cu Machir. Pe de
8Fiii lui Becher: Zemira, Ioaş, Eliezer, altă parte, Maaca era sora lui Machir (v. 15), nu
Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot soţia lui (v. 16).
1 PARALIPOMENA 8 649
20 Fiii lui Efraim: Şutelah; Bered, fiul 34 Fiii lui Şemer: Ahi, Rohga, Huba şi
său; Tahat, fiul său; Eleadah, fiul său; Aram.
Tahat, fiul său; 35 Fiii lui Helem, fratele lui: Ţofah,
21 Zabad, fiul său; Şutelah, fiul său; Imna, Şeleş şi Amal.
Ezer şi Elead. Pe aceştia i-au ucis lo- 36 Fiii lui Ţofah: Suah, Harnefer, Şual,
cuitorii din Gat, băştinaşii acelui ţinut, Beri, Imra,
fiindcă ei se duseseră să le ia vitele; 37 Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran şi Be-
22 multe zile a plâns după ei Efraim, era.
tatăl lor, şi au venit fraţii lui să-l mân- 38 Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa şi Ara.
gâie.
39 Fiii lui Ula: Arah, Haniel şi Riţia.
23 Apoi el a intrat la femeia lui, iar ea a
40 Toţi aceştia au fost fiii lui Aşer, capi
zămislit şi i-a născut un fiu, căruia i-a
de familie, oameni aleşi, războinici, oa-
pus numele Beria, fiindcă [a zis ea] „în-
meni de mâna’ntâi; după numărul ce-
tru nenorociri s’a născut în casa mea”.
lor [înscrişi] pentru liniile de război,
24 El a avut şi o fată: Şeera; ea a zidit numărul lor era de douăzeci şi şase de
Bet-Horonul – cel-de-sus şi cel-de-jos –, mii de oameni.
precum şi Uzen-Şeera;
25 Refah, fiul său; Reşef, fiul său; Te-
lah, fiul său; Tahan, fiul său; 8
26 Ladan, fiul său; Amiud, fiul său; Eli-
şama, fiul său; Alte ştiri despre urmaşii lui Venia-
27 Non, fiul său; Iosua, fiul său.
min. Urmaşii şi familia lui Saul.
1 Lui Veniamin i s’a născut Bela,
28 Moşiile şi locurile lor de locuit au
fost: Betelul şi satele lui; spre răsărit, întâiul-său-născut; al doilea, Aşbel; al
Naaranul; spre apus, Ghezerul şi sa- treilea, Ahrah;
tele lui; Sichemul şi satele lui – până 2 al patrulea, Noha; şi al cincilea, Rafa.
la Gaza şi satele ei; 3 Fiii lui Bela: Adar, Ghera, tatăl lui
10 Iehuţ, Şachia şi Mirma. Aceştia au 33 Lui Ner i s’a născut Chiş; lui Chiş
fost fiii săi, capi de familie. i s’a născut Saul; lui Saul i s’a născut
11 Din Huşim i s’au născut Abitub şi El- Ionatan, Melchişua, Aminadab şi Eş-
paal. baal.
12 Fiii lui Elpaal: Eber, Mişeam, pre- 34Fiul lui Ionatan a fost Meribaal; Me-
cum şi Şemed; acesta a zidit Ono, pre- ribaal i-a dat naştere lui Mica.
cum şi Lodul cu satele lui; 35Fiii lui Mica: Piton, Melec, Tarea şi
13 de asemenea, Beria şi Şema (aceştia Ahaz.
au fost capii de familie ai locuitorilor 36Lui Ahaz i s’a născut Iehoada; lui Ie-
Aialonului; ei i-au alungat pe locuitorii hoada i s’au născut Alemet, Asmavet şi
din Gat). Zimri; lui Zimri i s’a născut Moţa;
14 Fraţii lor erau Şaşac, Iremot, 37lui Moţa i s’a născut Binea; Rafa, fiul
15 Zebadia, Arad, Eder, său; Eleasa, fiul său; Aţel, fiul său.
16 Micael, Işpa şi Ioha, fiii lui Beria; 38Aţel a avut şase fii; iată numele lor:
17 Zecadia, Meşulam, Hizchi, Heber, Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Oba-
dia şi Hanan; toţi aceştia sunt fiii lui
18 Ieşmere, Izliah şi Iobab, fiii lui El-
Aţel.
paal;
39 Fiii lui Eşec, fratele său: Ulam,
19 Iachim, Zicri şi Zabdi,
întâiul-său-născut; al doilea, Ieuş; al
20 Elienai, Ţiltai, Eliel,
treilea, Elifelet.
21 Adaia, Beraia şi Şimrat, fiii lui Şi-
40 Fiii lui Ulam au fost oameni războ-
mei; inici, trăgători cu arcul, având mulţi
22 Işpan, Eber, Eliel, copii şi nepoţi: o sută cincizeci. Toţi
23 Abdon, Zicri, Hanan, aceştia erau din fiii lui Veniamin.
24 Hanania, Elam, Antotia,
2 Cei dintâi care au locuit din nou pe 13 şi fraţii lor, capi ai familiilor lor: o
vetrele lor, în cetăţi, au fost Israeliţii, mie şapte sute şi şaizeci, bărbaţi des-
preoţii, leviţii şi ajutătorii.2 toinici la slujbele din casa Domnului.
3 În Ierusalim au locuit unii din fiii lui 14 Iar din leviţi: Şemaia, fiul lui Ha-
Iuda, din fiii lui Veniamin şi din fiii lui şub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia;
Efraim şi ai lui Manase: aceştia sunt din fiii lui Merari;
4 Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, 15 Bacbacar, Hereş, Galal şi Matania,
fiul lui Imri, fiul lui Bani, fiul fiilor lui fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf,
Fares, fiul lui Iuda; 16 Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Ga-
5 din fiii lui Şiloni: Asaia, întâiul- lal, fiul lui Iditun; Berechia, fiul lui
născut şi fiii acestuia; Asa, fiul lui Elcana, care locuia în ca-
6 din fiii lui Zerah: Ieuel şi fraţii săi,
sele Netofatiţilor.
şase sute nouăzeci; Iar din portari: Şalum, Acub, Tal-
17
25 Iar fraţii lor trăiau în propriile lor 37 Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot;
sălaşuri, venind la ei din timp în timp, 38 lui Miclot i s’a născut Şimea; ei lo-
pentru şapte zile. cuiau printre fraţii lor, în Ierusalim, în
26 Aceştia patru, oameni de încredere, chiar mijlocul fraţilor lor.
aveau în grijă porţile; leviţii erau cei ce 39 Lui Ner i s’a născut Chiş; lui Chiş i
aveau în seamă cămările şi ţineau sub s’a născut Saul; lui Saul i s’au născut
pază vistieriile casei lui Dumnezeu; Ionatan, Melchişua, Aminadab şi Eş-
27 a lor era răspunderea, şi asupra lor baal.
aveau cheile ca să deschidă uşile tem- 40 Fiul lui Ionatan: Meribaal; lui Meri-
plului în fiecare dimineaţă. baal i s’a născut Mica.
28 Unii din ei aveau în grijă obiectele de 41 Fiii lui Mica: Piton, Melec, Tareia şi
slujbă, aşa că ei cu număr le primeau Ahaz.
şi cu număr le dădeau.
42 Lui Ahaz i s’a născut Iara; lui Iara i
29 Altora din ei le era încredinţat mo- s’au născut Alemet, Asmavet şi Zimri;
bilierul, precum şi toate sfintele vase lui Zimri i s’a născut Moţa;
pentru slujbă şi făinuţa de grâu şi vi- 43 lui Moţa i s’a născut Binea; Refaia,
nul şi untdelemnul şi tămâia cea bună fiul său; Eleasa, fiul său; Aţel, fiul său;
şi aromatele;
44 lui Aţel i s’au născut şase fii; iată nu-
30 iar o seamă dintre fiii preoţilor pre-
mele lor: Azricam, Bocru, Ismael, Şea-
găteau mir cu miresme. ria, Obadia şi Hanan; aceştia sunt fiii
31 Matatia, unul din leviţi (care era lui Aţel.
întâiul-născut al lui Şalum, fiul lui
Core) avea în seamă trebuinţele pentru
tigaia de jertfă a marelui preot. 10
32 Unora din fraţii lor, din fiii lui Cahat,
le era încredinţată pregătirea pâinilor Moartea lui Saul în lupta cu Filis-
punerii-înainte, ca să le pună în fiecare tenii.
zi de sâmbătă. 1 Filistenii s’au ridicat cu război îm-
33 Şi iată-i pe cântăreţi, capi ai familii- potriva Israeliţilor, iar aceştia au fugit
lor de leviţi: ei erau scutiţi de orice altă din faţa Filistenilor şi au căzut răniţi
osteneală, deoarece se aflau în slujbă în muntele Ghelboa.
ziua şi noaptea; 2 Atunci Filistenii au alergat pe urmele
34 aceştia erau cei mai de seamă între lui Saul şi ale fiilor săi şi i-au ucis Fi-
familiile leviţilor, în curgerea neamu- listenii pe Ionatan, pe Aminadab şi pe
lui lor; ei locuiau în Ierusalim. Melchişua, fiii lui Saul.
35 În Gabaon locuiau: Ieguel, tatăl Ga- 3 Lupta împotriva lui Saul devenise
baoniţilor, a cărui femeie se numea crâncenă; au dat de el arcaşii şi l-au ră-
Maaca; nit cu săgeţi.
36fiul său, întâiul-născut, se numea 4 Atunci Saul i-a zis scutierului său:
Abdon; după el veneau Ţur, Chiş, Baal, „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea,
Ner, Nadab, ca să nu vină aceşti netăiaţi-împrejur
1 PARALIPOMENA 11 653
şi să-şi bată joc de mine!” Dar scutie- 13 Aşa a murit Saul, întru fărădelegile
rul n’a vrut s’o facă, fiindcă se temea lui, pe care le-a făcut în faţa Domnu-
foarte; aşa că Saul a luat sabia şi s’a lui, după cuvântul Domnului pe care
aruncat în ea.1 el nu l-a păzit atunci când el, Saul, a
5 Iar scutierul, văzând că Saul era
întrebat-o pe cea care cheamă morţii
mort, s’a aruncat şi el în sabia lui şi a să-i caute răspuns şi când i-a răspuns
murit. profetul Samuel;
6 Aşa a murit Saul: el şi cei trei fii ai 14 şi nu pe Domnul L-a căutat, aşa că
săi într’o singură zi, şi toată casa lui El l-a ucis şi a strămutat regatul către
împreună cu el. David, fiul lui Iesei.
7 David a locuit în fortăreaţă; de aceea şi au venit la David; dar David n’a vrut
s’a numit ea cetatea lui David. s’o bea, ci I-a vărsat-o Domnului
8 Şi a întărit cetatea cu un zid de jur- 19 şi a zis: „Departe de mine, Doamne,
împrejur. de a face una ca aceasta; voi bea eu oare
9 David sporea întru toate şi se ridica; sângele acestor oameni, cel din vieţile
şi Domnul Atotţiitorul era cu el. lor?: căci punându-şi vieţile lor în cum-
10 Iată căpeteniile vitejilor lui David,
pănă, aşa au adus-o”. Şi n’a vrut s’o
cei ce l-au întărit pe David să fie rege bea. Iată, deci, ce-au făcut cei trei vi-
peste tot Israelul, după cuvântul pe teji.
care Domnul îl grăise despre Israel; 20 Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenie
l-a apărat şi i-a bătut pe Filisteni; şi [înalt] de cinci coţi, care purta în mână
mare biruinţă a făcut Domnul. o suliţă cât sulul de la războiul de ţe-
sut; Benaia s’a coborât la el cu un toiag,
15 Trei din cele treizeci de căpetenii
a smuls suliţa din mâna Egipteanului
s’au coborât la stâncă, la David, în peş-
şi l-a ucis cu propria lui suliţă.
tera Adulam, în timp ce tabăra Filiste-
nior se afla în Valea Uriaşilor1 . 24 Astfel de lucruri a făcut Benaia, fiul
lui Iehoiada; numele lui se află printre
16 David se afla atunci în loc întărit,
cei trei viteji;
iar o unitate a Filistenilor se afla, tot
atunci, în Betleem. 25 el era mai de seamă decât cei trei-
zeci, dar pe [primii] trei nu i-a ajuns.
17 Şi David a dorit şi a zis: „Cine-mi va
David l-a pus peste casa sa.
da apă din fântâna Betleemului, cea de
lângă poartă?” 26 Iată-i pe vitejii oştirilor: Asael, fra-
mului, cea de lângă poartă, şi au luat-o ebraicului ariel (preluat ca atare de Septuaginta)
nu este cunoscut; există doar o vagă presupunere
1 „Valea Uriaşilor” se mai numea şi „Valea Re- că ar însemna „om-ca-un-leu” (cu statură, înfăţi-
faimilor”, adică a primilor ei locuitori care aveau şare sau putere de leu), adică un om greu de în-
faima unor oameni cu statură gigantică; se afla vins. T. M. traduce (ca şi în 2 Rg 23, 20): „. . . pe
în apropierea Ierusalimului, fiind şi o uşoară cei doi fii ai lui Ariel Moabitul”, ceea ce nu spune
cale de acces către Betleem. nimic.
1 PARALIPOMENA 12 655
Betleem; 12
27 Şamot din Haror; Heleţ din Pelon;
Vitejii care l-au urmat pe David.
28Ira, fiul lui Icheş din Tecoa; Abiezer
din Anatot; 1 Iată-i pe cei care au venit la David în
Ţiclag, la vremea când el încă fugea din
29 Sibecai Huşateul; Ilai din Ahoh;
faţa lui Saul, fiul lui Chiş; aceştia erau
30Maharai din Netofat; Heled, fiul lui printre vitejii care l-au ajutat în luptă
Baana din Netofat; 2 mânuind arcul şi cu dreapta şi cu
31Itai, fiul lui Ribai, din muntele lui stânga, aruncând pietre [cu praştia] şi
Veniamin; Benaia din Piraton; săgeţi. Dintre fraţii lui Saul Veniami-
32Hurai din Nahali-Gaaş; Abiel din nitul:
Araba; 3 Căpetenia Ahiezer, Ioaş, fiul lui Şe-
16 Aceştia sunt cei ce au trecut Iordanul 22 Ei au luptat de partea lui David îm-
în luna întâi, când el îşi iese din matcă, potriva năvălitorilor, căci erau oameni
şi i-au alungat pe toţi cei ce locuiau în vânjoşi şi comandanţi în oaste;
văi, spre răsărit şi apus. 23 zilnic veneau de partea lui David,
17 În ajutorul lui David au venit, de ase- până ce oastea a devenit mare ca oşti-
menea, şi o seamă din fiii lui Veniamin rea lui Dumnezeu.
şi ai lui Iuda. 24 Iată numele căpeteniilor de oaste
18 Iar David a ieşit în întâmpinarea lor care au venit la David, în Hebron, să-i
şi le-a zis: „Dacă aţi venit la mine cu încredinţeze regatul lui Saul, după cu-
pace, inima mea unească-se cu voi; dar vântul Domnului:
dacă voi cu vicleşug [aţi venit] să mă 25 Fii de-ai lui Iuda, care purtau scu-
vindeţi duşmanilor mei, atunci Dum- turi şi suliţe: şase mii opt sute, iscusiţi
nezeul părinţilor voştri să vadă şi să în război;
mustre!”
26 din fiii lui Simeon: şapte mii o sută;
19 Duh l-a îmbrăcata1 atunci pe Ama-
27 din fiii lui Levi: patru mii şase sute;
sai, căpetenia celor treizeci, şi a zis:
„Mergi tu şi poporul tău, o, David, fiul 28 Iehoiada, căpetenie din neamul lui
lui Iesei; pace, pace ţie şi pace acelor Aaron, şi cu el trei mii şapte sute;
ce-ţi ajută, că Dumnezeul tău te-a aju- 29 şi Ţadoc, un tânăr voinic, cu douăzeci
tat!” Şi i-a primit David şi i-a pus în şi două de căpetenii din neamul tatălui
fruntea oastei. său;
20 Şi din Manase au venit unii la Da- 30 din fiii lui Veniamin – fraţii lui Saul
vid, atunci când el şi Filistenii s’au ri- –: trei mii, căci mulţi dintre ei încă mai
dicat cu război împotriva lui Saul; dar vegheau la paza casei lui Saul;
el nu le-a fost acestora de nici un ajutor, 31din fiii lui Efraim: douăzeci de mii
de vreme ce căpeteniile Filistenilor au opt sute de viteji, vestiţi în neamurile
auzit că se spunea: „Cu capetele aces- părinţilor lor;
tor oameni se va întoarce el la stăpânul
său Saul”.2 32 din jumătatea tribului lui Manase:
optsprezece mii, cei anume rânduiţi să-
21 Când David se ducea la Ţiclag, l facă pe David rege;
atunci au venit la el cei din Manase:
33 din fiii lui Isahar, oameni înţelepţi
Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Ioza-
care ştiau ce şi când trebuie să facă
bad, Elihu şi Ţiltai, căpetenii peste mii
Israel: două sute; şi cu ei, toţi fraţii lor;
în Manase.
34 din [tribul lui] Zabulon, oameni gata
1 endýno = „a îmbrăca” în sensul de a lua com-
să iasă la luptă şi înarmaţi pentru răz-
plet în stăpânire; = „a se îmbrăca”: a intra în po- boi cu tot felul de arme: cincizeci de
sesia cuiva sau a ceva; cu acest sens duhovnicesc
va fi întâlnit în Rm 13, 14: „. . . îmbrăcaţi-vă în mii, ca să-l ajute pe David – şi nu cu
Domnul Iisus Hristos”; în Ga 3, 27: „. . . în Hris- mâinile goale;
tos v’aţi îmbrăcat”; în Col 3, 12: „. . . îmbrăcaţi-
vă cu simţăminte de’ndurare, de bunătate. . . ”.
35din [tribul lui] Neftali: o mie de că-
2 O motivaţie nouă (probabil suplimentară) a petenii, şi cu ei treizeci şi şapte de mii
evenimentului relatat în 1 Rg 29, 2-11. de oameni cu scuturi şi suliţe;
1 PARALIPOMENA 13 657
36 din [tribul lui] Dan, gata de luptă: 3 şi să strămutăm la noi chivotul Dum-
douăzeci şi opt de mii opt sute; nezeului nostru; căci, din vremea lui
37 din [tribul lui] Aşer, gata să iasă în
Saul, nimeni n’a mai avut grija lui!”
ajutor la luptă: patruzeci de mii; 4 Şi toată obştea a zis că aşa să se facă:
ceea ce s’a spus e bun în ochii întregu-
38 iar de peste Iordan, din [tribul lui]
lui popor.
Ruben, precum şi Gadiţii şi din jumă-
tatea tribului lui Manase: o sută două- 5 Aşa că David a adunat întregul Israel,
zeci de mii cu tot felul de arme de luptă. de la hotarele Egiptului până la in-
trarea Hamatului, ca să aducă de la
39 Toţi aceştia, războinici căliţi în rân-
Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.
duiala ostăşească, au venit cu gând de
pace la Hebron ca să-l facă pe David 6 Şi l-a adus David: tot Israelul s’a suit
rege peste întregul Israel; dar şi cei- la Chiriat-Iearim – care se afla în Iuda
lalţi din Israel, cu un singur cuget: să-l – ca să aducă de acolo chivotul lui Dum-
facă rege pe David. nezeu, în faţa căruia se cheamă nu-
mele Domnului, Cel ce şade pe heru-
40 Şi au rămas acolo trei zile mâncând
vimi.
şi bând, fraţii lor anume pregătindu-
7 Şi au pus chivotul lui Dumnezeu
se;
într’un car nou din casa lui Aminadab;
41 dar şi vecinii lor – până chiar şi Isa- Uza şi fraţii săia1 mânau carul.
har şi Zabulon şi Neftali – le aduseseră
8 Iar David şi’ntregul Israel jucau cât
de-ale mâncării pe cămile, pe asini, pe
puteau în faţa lui Dumnezeu, laolaltă
catâri şi pe juncani: făină de grâu, le-
cu cântăreţii din gură şi din alăute şi
gături de smochine, stafide, vin, untde-
din harpe şi din timpane şi din ţimbale
lemn şi mulţime de viţei şi oi; că bucu-
şi din trâmbiţe.
rie era în Israel.
9 Dar când au ajuns la aria lui Chidon,
Uza şi-a întins mâna să sprijine chivo-
tul, căci boii se poticniseră.
13 10 Iar Domnul S’a mâniat pe Uza cu
mare aprindere şi l-a lovit chiar acolo,
Aducerea chivotului la Obed- din pricină că-şi întinsese mâna pe chi-
Edom. vot; şi acolo a murit, în faţa lui Dumne-
1 David s’a sfătuit cu căpeteniile peste zeu.
mii, cu căpeteniile peste sute şi cu fie- 11 Şi mult s’a întristat David pentru
care căpetenie în parte. aceea că Domnul făcuse o astfel de rup-
2 Şi a zis David către toată obştea lui
tură2 asupra lui Uza. Şi s’a numit locul
Israel: „Dacă vouă vă stă la inimă şi acela Ruptura lui Uza, până’n ziua de
dacă Domnul, Dumnezeul nostru, va azi.
face un pas înainte, să trimitem la cei- 12 Şi’n ziua aceea s’a temut David de
lalţi fraţi ai noştri, cei rămaşi în toată Domnul, zicând: „Cum voi aduce la
ţara lui Israel, precum şi la preoţii şi mine chivotul lui Dumnezeu?”
leviţii care sunt cu ei prin cetăţile de 1 T. M.: „Uza şi Ahio”.
poarte chivotul Domnului şi să-I slu- cit prin cuvântul lui Dumnezeu, po-
jească până’n veac”.1 trivit Scripturii), purtându-i drugii pe
3 Şi a adunat David tot Israelul în Ieru- umeri.
salim, să aducă chivotul Domnului în 16 Iar David a zis către căpeteniile levi-
locul pe care i-l pregătise. ţilor: „Puneţi-i pe fraţii voştri cântăreţi
4 Şi a strâns David laolaltă pe fiii lui
din instrumente muzicale, din alăute,
Aaron şi pe leviţi: harpe şi ţimbale, să strige cu glas de
bucurie!”
5 Din fiii lui Cahat: căpetenia Uriel şi
17 Leviţii l-au rânduit pe Heman, fiul
fraţii lui, o sută douăzeci;
lui Ioil; iar dintre fraţii lui, pe Asaf, fiul
6 Din fiii lui Merari: căpetenia Asaia şi
lui Berechia; pe Etan, fiul lui Cuşaia,
fraţii lui, două sute douăzeci; din fiii lui Merari, fraţii lor;
7 Din fiii lui Gherşon: căpetenia Ioil şi
18 cu ei, pe fraţii lor de mâna a doua:
fraţii lui, o sută treizeci; Zaharia, fiul lui Iaaziel, Şemiramot, Ie-
8 Din fiii lui Eliţafan: căpetenia Şe- hiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Ma-
maia şi fraţii lui, două sute; titia, Elifelehu, Micneia, Obed-Edom şi
9 Din fiii lui Hebron: căpetenia Eliel şi Ieiel, portarii;
fraţii lui, optzeci; 19 şi pe cântăreţii Heman, Asaf şi Etan,
10 Din fiii lui Uziel: căpetenia Amina- cu ţimbale de aramă, să facă sunetul să
dab şi fraţii lui, o sută douăzeci; se audă;
11 David i-a chemat pe preoţii Ţadoc şi 20 şi pe Zaharia, Iaaziel, Şemiramot,
Abiatar, şi pe leviţii Uriel, Asaia, Ioil, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia,
Şemaia, Eliel şi Aminadab cu alăute de sunete subţiri;
12 şi le-a zis: „Voi sunteţi căpeteniile ca- 21 pe Matitia, Elifelehu, Micneia,
selor leviţilor; curăţiţi-vă, voi şi fraţii Obed-Edom, Ieiel şi Azazia, cântând
voştri, ca să aduceţi chivotul Dumneze- din harpe cu opt coarde, ca să sune
ului lui Israel acolo unde i-am pregătit tare;
loc; 22 iar Chenania, căpetenia leviţilor,
cele pe care El le-a poruncit fiilor lui judecătorii cărora le-am poruncit să-l
Israel prin mâna lui Moise, robul lui pască pe poporul Meu, zicând: – De ce
Dumnezeu; nu Mi-aţi zidit o casă de cedru?
41 şi împreună cu el, pe Heman, pe 7 Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu
Iditun şi pe ceilalţi, aleşi pe nume să-L David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţii-
laude pe Domnul, că în veac este mila torul: Te-am luat de la stână, din spa-
Lui; tele turmei, ca să fii îndrumător peste
42 şi, împreună cu ei, trâmbiţe şi ţim- poporul Meu Israel;
bale răsunătoare şi instrumente mu- 8 şi am fost cu tine peste tot pe unde
zicale pentru cântările lui Dumnezeu; ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am ni-
iar fiii lui Iditun, la poartă. micit de dinainte-ţi şi te-am făcut re-
43 Şi a plecat tot poporul, fiecare la casa numit după renumele celor mari de pe
lui; iar David s’a întors să-şi binecuvin- pământ.
teze casa.
9 Şi voi rândui un loc pentru poporul
Meu Israel; şi-i voi răsădi şi vor locui ei
între ei şi nu vor mai suferi nedrepta-
17 tea de a fi umiliţi ca atunci, la început,
Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui 10şi din zilele când am rânduit judecă-
David. tori peste poporul Meu Israel. Şi i-am
umilit pe toţi vrăjmaşii tăi; pe tine te
1 Şi a fost că la vremea când David lo-
voi spori, iar Domnul îţi va zidi o casă.2
cuia în casa lui, a zis David către pro-
fetul Natan: „Iată, eu locuiesc într’o 11 Şi va fi că după ce zilele tale se vor
casă de cedru, dar chivotul legământu- plini şi vei adormi cu părinţii tăi, Eu îl
lui Domnului [locuieşte] sub piei”.1 voi ridica pe urmaşul tău, care va fi din
2 Iar Natan a zis către David: „Tot ce ţi-
coapsa ta, şi-i voi pregăti regatul.
ai pus tu la inimă, fă!, căci Dumnezeu 12El Îmi va zidi Mie casă, iar Eu îi voi
e cu tine”. reaşeza tronul pe veci.
3 Şi a fost că în noaptea aceea s’a fă- 13 Eu îi voi fi Tată, el Îmi va fi Mie fiu
cut cuvântul Domnului către Natan, zi- şi mila Mea n’o voi îndepărta de la el
când: aşa cum am îndepărtat-o de la cei ce-
4 „Du-te şi spune-i robului Meu David: au fost înainte de tine;
Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei 14Şi-l voi adeveri în casa Mea şi’n re-
zidi Mie casă în care să locuiesc; gatul său pe veci; şi fi-va tronul său pe
5 că Eu nu într’o casă am locuit, din veci reaşezat”.
ziua în care l-am scos pe Israel şi
15 Toate cuvintele acestea şi toată
până’n ziua aceasta, ci în cort şi din po-
această vedenie i le-a spus Natan lui
pas în popas.
David.
6 Oriunde am umblat, în tot Israelul,
16 Atunci regele David a venit şi a şezut
spus-am Eu oare vreodată vreunei se-
înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt
minţii a lui Israel, sau vreunuia dintre
1 Cortul era făcut din piei de animale. 2 „A-i zidi o casă” (aici): a-i asigura urmaşi.
1 PARALIPOMENA 18 663
eu, Doamne, Dumnezeule? şi ce este nezeul lui Israel! Şi casa lui David, ro-
casa mea, de m’ai iubit atât? bul Tău, reaşezată fie’n faţa Ta!
17 Dar şi acestea au însemnat puţin 25 Că Tu, Doamne, ai descoperit în au-
înaintea Ta, Dumnezeule! Tu ai vor- zul robului tău că-i vei zidi casă; de
bit despre casa robului Tău cu ochiul aceea a aflat robul Tău îndrăzneală de
departe3 şi Te-ai uitat la mine ca la a se ruga înaintea feţei Tale.
o vedenie a omului4 şi m’ai înălţat, 26 Şi acum, Doamne, Tu Însuţi eşti
Doamne, Dumnezeule! Dumnezeu şi Tu ai grăit aceste lucruri
18 Ce mai poate David adăuga [în ruga bune despre robul Tău.
lui] spre Tine, ca să Te slăvească? Că 27 Şi acum Tu ai început să binecu-
Tu-l cunoşti pe robul Tău. vintezi casa robului Tău, aşa încât
19 Tu după inima Ta ai făcut această
să rămână’n veac în faţa Ta; că Tu,
mărire’ntreagă. Doamne, ai binecuvântat, şi Tu bine-
cuvintezi în veac!”
20 Doamne, nu-i nimeni asemenea Ţie
şi nu e Dumnezeu în afară de Tine,
după toate câte am auzit noi cu ure- 18
chile noastre;
21 iar pe pământ nu este un alt neam Războaiele lui David. Aşezarea
precum poporul Tău Israel, pe care să-l dregătorilor.
fi călăuzit Dumnezeu, ca să-Şi răscum- 1 Şi a fost după aceea că David i-a lovit
peree5 Sieşi popor şi să-i facă nume pe Filisteni şi i-a pus pe fugă şi a luat
mare şi strălucit, izgonind neamuri din din mâna Filistenilor Gatul şi satele ce
faţa poporului Tău pe care l-ai răscum- ţineau de el.
părat din Egipt;
2 Şi i-a bătut pe Moabiţi, iar Moabiţii
22 şi Ţi l-ai rânduit pe poporul Tău au devenit robii lui David, plătindu-i
Israel să-Ţi fie Ţie popor în veac; şi Tu, tribut.
Doamne, Te-ai făcut lor Dumnezeu.
3 Apoi David l-a bătut pe Hadad-Ezer,
23 Şi acum, Doamne, în veac regele Ţobei, la Hamat, când acela
adeverească-se cuvântul pe care mergea să-şi întindă stăpânirea până
Tu l-ai grăit către robul Tău şi despre la râul Eufratului.
casa lui, şi fă precum ai spus! 4 David a luat de la el o mie de care de
24În veac adeverească-se şi să se prea- luptă şi şapte mii de călăreţi şi două-
mărească numele Tău, zicându-se: – zeci de mii de pedestraşi. Şi a stricat
Doamne, Doamne Atotţiitorule, Dum- David toate carele de luptă; din ele n’a
lăsat decât o sută.
3 Literal: „. . . ai vorbit de departe”: din per-
5 Sirienii însă au venit din Damasc să-l
spectiva unui viitor foarte îndepărtat.
4 „. . . ca la o vedenie a omului”: ca la un pro- ajute pe Hadad-Ezer, regele Ţobei; dar
totip uman; ca la un izvor al perfecţiunii. David a bătut douăzeci şi două de mii
5 lytróo = a elibera în schimbul unui preţ, a
de oameni dintre Sirieni.
răscumpăra. Sensul acesta va fi raportat şi la
Iisus Hristos, care a eliberat neamul omenesc cu 6 David şi-a pus o oaste de pază în
preţul Sângelui Său (Mt 20, 28; Ef 1, 7; Tit 2, 14). Siria, aproape de Damasc; aceia [Si-
1 PARALIPOMENA 19 664
Siria Mesopotamiei, din Siria Maacăi căpetenia oastei lui Hadad-Ezer, era în
şi din Ţoba. fruntea lor.
7 Aşa că şi-au tocmit cu plată treizeci şi 17 Când i s’a spus lui David, el a adu-
două de mii de care de luptă şi pe regele nat întregul Israel şi, trecând Iorda-
Maacăi cu poporul lui; aceştia au venit nul, a venit asupră-le şi a rânduit linia
şi şi-au aşezat tabăra în faţa Medebei, de bătaie împotriva lor. Aşa că David
în timp ce fiii lui Amon s’au adunat de şi-a aşezat lupta împotriva Sirienilor,
prin cetăţile lor şi au venit să se bată. iar aceştia s’au luptat cu el.
8 Iar David a auzit şi l-a trimis pe Ioab 18Dar Sirienii au fugit din faţa lui Da-
cu toată oastea lui de viteji. vid, iar David a zdrobit de la Sirieni
9 Fiii lui Amon au ieşit şi s’au rânduit şapte mii de care de luptă şi patruzeci
în linie de bătaie lângă poarta cetăţii; de mii de pedestraşi; iar pe Şofac, că-
iar regii care veniseră erau deoparte, petenia oştirii, l-a ucis.
singuri în câmp. 19 Şi dacă slujbaşii lui Hadad-Ezer au
10 Văzând atunci Ioab că linia de bătaie văzut că fuseseră înfrânţi de dinaintea
era împotriva lui atât din faţă cât şi lui Israel, au făcut pace cu David şi i-
din spate, a ales o seamă de tineri din au slujit. Iar Sirienii n’au mai vrut să-i
Israel, iar aceştia s’au îndreptat împo- ajute pe fiii lui Amon.
triva Sirienilor;
11 iar pe ceilalţi din popor i-a dat
în seama lui Abişai, fratele său; 20
aceştia s’au îndreptat împotriva fiilor
lui Amon.
Războaiele şi biruinţele lui David
12 Şi a zis: „Dacă vor fi Sirienii mai tari
asupra Amoniţilor şi Filistenilor.
decât mine, îmi veţi veni voi în ajutor;
iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari de- 1 Şi a fost că la întoarcerea anului, la
cât voi, atunci eu vă voi veni în ajutor. vremea când regii ies [la război], Ioab
a scos oastea, în toată puterea ei, şi a
13 Îmbărbătaţi-vă, şi să fim tari pentru
pustiit ţara fiilor lui Amon şi a venit şi
poporul nostru şi pentru cetăţile Dum-
a împresurat Raba, în timp ce David a
nezeului nostru, iar Domnul va face
rămas în Ierusalim; Ioab a bătut Raba
ceea ce e bine în ochii Lui”.
şi a nimicit-o.1
14 Ioab şi poporul care era cu el au in-
2 Iar David i-a luat lui Milcom, regele
trat în luptă împotriva Sirienilor, iar
lor, coroana de pe cap şi s’a aflat că are
aceia au fugit din faţa lor.
aur în greutate de un talant, având pe
15 Iar fiii lui Amon, văzând că Sirienii
ea şi pietre preţioase; şi a fost pusă pe
au fugit, au luat-o şi ei la fugă din faţa capul lui David. El a dus din cetate şi
lui Abişai şi din faţa lui Ioab, fratele foarte multe prăzi.
său, şi au intrat în cetate. Iar Ioab s’a
întors la Ierusalim. 1 Cronicarul omite, cu bună ştiinţă, episodul
Şi acum, Doamne, şterge răutatea ro- bătrânii lui Israel, îmbrăcaţi în sac, au
bului Tău, că foarte nebuneşte am lu- căzut cu faţa la pământ.
crat!” 17 Şi a zis David către Dumnezeu:
9 Atunci Domnul a grăit către Gad, vă- „Oare nu eu sunt cel ce a poruncit să
zătorul lui David, zicând: fie numărat poporul? Eu sunt cel ce a
10 „Du-te şi spune-i lui David: – Aşa
păcătuit, cel ce a făcut un lucru atât de
grăieşte Domnul: Trei lucruri aduc rău; dar turma aceasta ce-a făcut?. . .
asupră-ţi;alege-ţi unul din ele şi pe Doamne, Dumnezeule, fie-Ţi mâna îm-
acela ţi-l voi face”. potriva mea şi împotriva casei tatălui
meu, iar nu spre nimicire împotriva po-
11 Şi a venit Gad la David şi i-a zis:
porului Tău, Doamne!”
12 „Aşa grăieşte Domnul: – Alege-ţi: 18 Atunci îngerul Domnului i-a spus lui
trei ani de foamete, trei luni de-a lun- Gad să-i spună lui David să se suie şi
gul cărora tu să fugi din faţa vrăjmaşi- să-i facă Domnului un jertfelnic în aria
lor tăi în timp ce ei te gonesc; sau sabia lui Ornan Iebuseul.
Domnului şi ciumă pe trei zile, când în-
19 Iar David s’a suit, după cuvântul pe
gerul Domnului va face prăpăd în moş-
care Gad i-l grăise în numele Domnu-
tenirea lui Israel. . . Şi acum, vezi tu ce
lui.
anume cuvânt îi voi răspunde Celui ce
20 Şi dacă Ornan şi-a întors privirea, l-
m’a trimis”.
a văzut pe rege; şi s’a ascuns, împreună
13 Şi a zis David către Gad: „Tare
cu cei patru fii ai săi (că Ornan tocmai
strâmtorat sunt eu din toate cele trei treiera grâu).
părţi; cu toate acestea, mai bine e să
cad eu în mâinile Domnului, că foarte 21 Dar David a venit la Ornan, iar Or-
multe sunt îndurările Lui; să nu cad nan a ieşit din arie şi i s’a închinat lui
însă în mâinile oamenilor”. David cu faţa la pământ.
22 Şi a zis David către Ornan: „Dă-mi
14 Aşa că Domnul a adus ciumă în
mie locul tău de arie, iar eu voi zidi pe
Israel; şi au căzut din Israel şaptezeci
el jertfelnic Domnului; dă-mi-l pe bani,
de mii de oameni.
la cât preţuieşte el, ca să înceteze mo-
15 Şi a trimis Domnul un înger la Ieru- lima din popor”.
salim ca să-l nimicească. Şi’n timp ce
23 Atunci Ornan a zis către David: „Ia-
acesta îl prăpădea, Domnul a văzut şi
l, şi să facă domnul meu, regele, ce este
I-a părut rău pentru răul acela şi a zis
bine înaintea Lui! Iată, am dat juncii
către îngerul care nimicea: „Ajungă-
pentru ardere-de-tot şi plugul pentru
ţi!; trage-ţi mâna!” Iar îngerul Domnu-
lemne şi grâul pentru jertfă!; pe toate
lui se afla la aria lui Ornan2 Iebuseul.
le-am dat”.
16 David şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe
24 Şi a zis regele David către Ornan:
îngerul Domnului stând între pământ „Nu!, ci vreau să cumpăr cu bani, la cât
şi cer, cu sabia goală în mână, întinsă preţuieşte; că nu vreau să iau pentru
asupra Ierusalimului. Atunci David şi Domnul ceea ce e al tău, ci eu să-I aduc
2 Ornan e una şi aceeaşi persoană cu Aravna în dar Domnului ardere-de-tot”.
din 2 Rg 24, 18-25. 25 Şi i-a dat David lui Ornan, pentru
1 PARALIPOMENA 22 668
locul lui, şase sute de sicli de aur, sumă 5 Şi a zis David: „Solomon, fiul meu,
pusă pe cântar. este încă foarte tânăr, dar casa care-
26 Acolo i-a zidit David jertfelnic Dom- I va fi zidită Domnului trebuie să fie
nului şi a adus ardere-de-tot şi jertfe foarte măreaţă şi vestită şi slăvită în
de mântuire. Şi a strigat către Dom- tot pământul; eu îi voi face pregăti-
nul, şi El i-a răspuns cu foc din cer pe rile”. Şi a făcut David belşug de pre-
jertfelnicul arderii-de-tot şi a mistuit gătiri înainte de a muri.
arderea-de-tot. 6 Şi l-a chemat pe Solomon, fiul său,
27 Atunci Domnul i-a vorbit îngerului, şi i-a poruncit să-I zidească Domnului,
iar acesta şi-a vârât sabia în teaca ei. Dumnezeului lui Israel, templu.
28 La vremea când David a văzut că 7 Şi i-a zis David lui Solomon: „Fiule,
Domnul i-a răspuns în aria lui Ornan eu îmi pusesem la inimă să-I zidesc
Iebuseul, acolo a jertfit. casă numelui Domnului Dumnezeu.
29 La acea vreme, cortul Domnului, pe 8 Dar a fost către mine cuvântul Dom-
să-I slujească şi să-I binecuvinteze nu- mărilor, pentru curăţirea tuturor lu-
mele în veci. crurilor şi pentru ceea ce era de trebu-
14 Iar Moise, omul lui Dumnezeu, şi fiii inţă la slujbele din templul lui Dumne-
săi au fost socotiţi la tribul lui Levi. zeu,
15 Fiii lui Moise: Gherşon şi Eliezer. 29 pentru a se îngriji de pâinile punerii-
înainte, de făinuţa de grâu pentru pri-
16 Fiul lui Gherşon: Şebuel, căpetenia.
nosul de pâine şi pentru azime, de ceea
17 Fiul lui Eliezer: Rehabia, căpetenia. ce era de copt, de fript şi de măsurat,
Elezer n’a mai avut alţi copii; Rehabia
30 pentru a sta dimineaţa şi seara să-
însă a avut foarte mulţi.
L laude pe Domnul şi să I se mărturi-
18 Fiul lui Iţhar: Şelomit, căpetenia. sească
19 Fiii lui Hebron: întâiul, Ieria; al doi- 31 şi pentru toate arderile-de-tot aduse
lea, Amaria; al treilea, Iahaziel; al pa- Domnului sâmbăta, la lună nouă şi la
trulea, Iecameam. sărbători, după numărul şi rânduiala
20 Fiii lui Uziel: întâiul, Mica, al doilea, lor, totdeauna înaintea Domnului
Işia. 32 şi să facă paza la cortul mărturiei şi
21 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; fiii lui paza la locaşul cel sfânt şi paza la fiii
Mahli: Eleazar şi Chiş. lui Aaron, fraţii lor, în slujbele din tem-
22 Eleazar a murit fără să fi avut fii, ci plul Domnului.
numai fiice, pe care le-au luat ăde soţiiî
fiii lui Chiş, verii lor.
23 Fiii lui Muşi au fost trei: Mahli, Eder 24
şi Ieremot.
24 Aceştia sunt fiii lui Levi, după casele Cetele preoţilor.
părinţilor lor, adică ale capilor de fa- 1 Şi fiii lui Aaron, împărţiţi în cete: Fiii
milie, după numărătoarea lor pe nume lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi
şi pe capete, cei care, de la douăzeci Itamar.
de ani în sus, făceau slujbă în templul
2 Nadab şi Abiud au murit înaintea ta-
Domnului.
tălui lor, iar fii n’au avut; aşa că numai
25 Căci David a zis: „Domnul, Dumne- Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au slu-
zeul lui Israel, i-a dat linişte poporului jit ca preoţi.
Său şi pe veci l-a aşezat în Ierusalim”.
3 David i-a împărţit astfel: Pe Ţadoc,
26 Leviţii nu mai purtau cortul şi toate unul din fiii lui Eleazar, şi pe Ahime-
ale lui, cele de trebuinţă pentru sluj- lec, unul din fiii lui Itamar, potrivit cu
bele din el. numărul lor, cu slujba lor şi cu familiile
27 De aceea, după cele din urmă po- părinţilor lor.
runci ale lui David, au fost număraţi 4 Dar între fiii lui Eleazar s’au găsit
leviţii de la douăzeci de ani în sus, mai multe căpetenii decât între fiii lui
28ca să stea la îndemâna fiilor lui Aa- Itamar, aşa că i-a împărţit astfel: din
ron pentru slujbele din templul Dom- fiii lui Eleazar, şaisprezece capi de fa-
nului, pentru [veghea] curţilor şi a că- milie, iar din fiii lui Itamar, opt.
1 PARALIPOMENA 24 671
5 Toţi aceştia erau fiii lui Heman, în- ţii săi: doisprezece;
tâiul cântăreţ al regelui atunci când se 17 al zecelea, lui Şimei, cu fiii şi fraţii
cerea cuvânt de la Domnul pentru ri- săi: doisprezece;
dicarea cornului. Şi i-a dat Dumnezeu 18 al unsprezecelea, lui Azareel, cu fiii
lui Heman paisprezece fii şi trei fiice. şi fraţii săi: doisprezece;
6 Toţi aceştia, laolaltă cu tatăl lor, 19 al doisprezecelea, lui Haşabia, cu fiii
cântau în templul Domnului imnuri şi fraţii săi: doisprezece;
[acompaniate] de ţimbale, harpe şi ală-
20 al treisprezecelea, lui Şebuel, cu fiii
ute, avându-şi locul îndată după rege şi
şi fraţii săi: doisprezece;
după Asaf, Iditun şi Heman.
21 al paisprezecelea, lui Matitia, cu fiii
7 Iar numărul lor – înţelegându-se şi al
şi fraţii săi: doisprezece;
fraţilor lor care învăţaseră să-I cânte
Domnului şi care erau iscusiţi în slu- 22 al cincisprezecelea, lui Ierimot, cu
jba aceasta – era de două sute optzeci fiii şi fraţii săi: doisprezece;
şi opt. 23 al şaisprezecelea, lui Hanania, cu fiii
8 A cincea căpetenie, pentru luna a 19 peste Zabulon era Işmaia, fiul lui
cincea: Şamhut Izrahitul; în ceata lui Obadia; peste Neftali era Ierimot, fiul
erau tot douăzeci şi patru de mii. lui Azriel;
9 A şasea căpetenie, pentru luna a şa- 20 peste fiii lui Efraim era Hoseia, fiul
sea: Ira, fiul lui Icheş Tecoanul; în lui Azazia; peste jumătatea din tribul
ceata lui erau tot douăzeci şi patru de lui Manase era Ioil, fiul lui Pedaia;
mii. 21 peste jumătatea ăcealaltăî din tribul
10 A şaptea căpetenie, pentru luna a lui Manase – cea din Galaad – era Ido,
şaptea: Heleţ Peloninul, din fiii lui fiul lui Zaharia; peste Veniamin era Ia-
Efraim; şi în ceata lui erau tot două- asiel, fiul lui Abner;
zeci şi patru de mii. 22 peste Dan era Azareel, fiul lui Ie-
11 A opta căpetenie, pentru luna a opta: roham. Acestea erau căpeteniile tribu-
Sibecai Huşatitul, din seminţia lui Za- rilor lui Israel.
rah; în ceata lui erau tot douăzeci şi pa- 23 David însă nu i-a numărat şi pe cei
tru de mii. de douăzeci de ani şi mai în jos, deoa-
12 A noua căpetenie, pentru luna a rece Domnul spusese că-l va înmulţi pe
noua: Abiezer Anatoteanul, din fiii lui Israel ca stelele cerului.
Veniamin; şi în ceata lui erau tot două- 24 Ioab, fiul Ţeruiei, începuse să facă
zeci şi patru de mii. numărătoarea, dar nu a şi sfârşit-o,
13 A zecea căpetenie, pentru luna a ze- pricină pentru care s’a făcut mânie
cea: Maherai din Netofat, din familia asupra lui Israel şi pentru care numă-
lui Zarah; în ceata lui erau tot două- rătoarea aceea nu a intrat în Cartea
zeci şi patru de mii. Faptelor regelui David.
14 A unsprezecea căpetenie, pentru 25 Peste vistieriile regelui era Azmavet,
luna a unsprezecea: Benaia din Pira- fiul lui Adiel, iar peste strânsurile de
ton, din fiii lui Efraim; şi în ceata lui pe câmp, din oraşe şi din sate şi din tur-
erau tot douăzeci şi patru de mii. nuri era Ionatan, fiul lui Uzia.
15 A douăsprezecea căpetenie, pentru 26 Peste gospodarii care lucrau pămân-
luna a douăsprezecea: Heldai din Ne- tul era Ezri, fiul lui Chelub.
tofat, din seminţia lui Otniel; şi în 27 Peste vii era Şimei din Rama, iar
ceata lui erau tot douăzeci şi patru de peste pivniţele de vinuri era Zabdi, fiul
mii. lui Şifmi.
16 Iar peste triburile lui Israel: Căpe- 28 Peste livezile de măslini şi de smo-
tenie peste Ruben era Eliezer, fiul lui chini în câmpie era Baal-Hanan din
Zicri; peste Simeon era Şefatia, fiul lui Gheder, iar peste magaziile untdelem-
Maaca; nului era Ioaş.
17 peste leviţi era Haşabia, fiul lui Che- 29 Peste vitele mari ce păşteau în Şaron
muel; peste Aaron era Ţadoc; era Şitrai Haşaroneanul, iar peste cele
18 peste Iuda era Elihu, din fraţii lui din văi era Şafat, fiul lui Adlai.
David; pentru Isahar era Omri, fiul lui 30 Peste cămile era Obil Ismaelitul,
Micael; peste asini, Iehdia Meroneanul.
1 PARALIPOMENA 28 676
31 Peste turme era Iaziz Agaritea- rege peste Israel; El din Iuda a ales re-
nul. Toţi aceştia erau cârmuitori peste galitatea; din casa lui Iuda, casa tată-
strânsurile de hrană ale regelui David. lui meu; iar dintre fiii tatălui meu, pe
32 Ionatan, unchiul lui David dinspre mine m’a vrut să fiu rege peste întregul
tată, era sfetnic, om înţelept şi grămă- Israel.
tic; iar Iehiel, fiul lui Hacmoni, era cu 5 Iar dintre fiii mei – că mulţi fii mi-a
fiii regelui. dat mie Domnul –, pe fiul meu Solomon
33 Şi Ahitofel era sfetnic al regelui; iar l-a ales să-l aşeze pe tronul regatului
Huşai Archianul era cel mai apropiat Domnului, peste Israel.
prieten al regelui. 6 Iar Dumnezeu mi-a zis: – Solomon,
34 Lui Ahitofel i-au urmat Iehoiada, fiul tău, el va zidi casa Mea şi curtea
fiul lui Benaia, şi Abiatar. Iar Ioab era Mea, căci pe el l-am ales să-Mi fie Mie
căpetenia oştirii regelui. fiu, iar Eu să-i fiu lui Tată;
7 regatul său i-l voi aşeza pe veci, dacă
el se va ţine tare, aşa cum o face as-
28 tăzi, să-Mi păzească poruncile şi jude-
căţile.1
Sfaturile lui David pentru zidirea 8 Şi acum, în faţa a toată aduna-
casei Domnului. rea Domnului şi în auzul Dumnezeu-
1 David a adunat în Ierusalim toate lui nostru: Păziţi şi căutaţi toate po-
căpeteniile lui Israel, pe mai-marii runcile Domnului, Dumnezeului nos-
judecătorilor, mai-marii cetelor care-i tru, pentru ca voi să moşteniţi pămân-
slujeau regelui, căpeteniile peste mii tul cel bun şi să-l lăsaţi moştenire veş-
şi peste sute, pe vistiernici şi pe cei nică fiilor voştri de după voi.
ce răspundeau de strânsurile pentru
9 Şi acum, Solomoane, fiul meu!:
hrana regelui şi a tuturor oamenilor lui
Cunoaşte-L pe Dumnezeul părinţilor
şi a fiilor săi împreună cu eunucii, pe
tăi şi slujeşte-I din inimă desăvârşită
viteji şi pe războinicii din oaste.
şi din suflet plin de vrere, căci Domnul
2 Şi a stat David în mijlocul adunării şi este Cel care încearcă toate inimile şi
a zis: „Ascultaţi-mă, fraţii mei şi po- cunoaşte fiece gând; dacă tu Îl vei că-
porul meu. Mi-a stat la inimă să zi- uta, El ţi Se va face aflat2 , iar dacă-L
desc locaş de odihnă pentru chivotul le- vei părăsi, şi El pe’ntotdeauna te va pă-
gământului Domnului şi aşternut pi- răsi.
cioarelor Domnului nostru; şi am pre-
10 Vezi acum că pe tine te-a ales
gătit ceea ce e de trebuinţă pentru zi-
Domnul să-I zideşti casă de sfinţenie;
dire.
adună-ţi puterile şi fă-o!”
3 Dar Dumnezeu mi-a zis: – Să nu-i zi-
deşti locaş numelui Meu, fiindcă tu eşti 1 O făgăduinţă a lui Dumnezeu este întotdea-
om războinic şi ai vărsat sânge! una condiţionată de credincioşia şi comporta-
mentul omului.
4 Cu toate acestea, Domnul, Dumne- 2 Când Dumnezeu devine obiectul căutării
zeul lui Israel, pe mine m’a ales din omului, El este Cel ce i Se face cunoscut aces-
toată casa tatălui meu să fiu în veac tuia.
1 PARALIPOMENA 29 677
11 Atunci David i-a dat lui Solomon, fiul îmbărbătează-te şi fă-le! Nu te teme,
său, planul templului şi al clădirilor lui nici nu te speria, căci Domnul, Dum-
şi al vistieriilor şi al foişoarelor şi al că- nezeul meu, va fi cu tine şi nu te va
mărilor dinlăuntru şi al casei ispăşirii, lăsa şi nu te va părăsi până ce vei fi
12precum şi planul – pe care-l avea în isprăvit toată lucrarea pentru slujba
minte – pentru curţile templului Dom- templului Domnului.
nului şi pentru toate odăile dimprejur, 21 Iată şi cetele preoţilor şi leviţilor
pentru vistieriile templului Domnului, pentru toate slujbele din templul lui
pentru vistieriile lucrurilor sfinte Dumnezeu! Şi cu tine sunt meşteri is-
13 şi pentru odăile de odihnă, pentru cusiţi în orice lucrare, după meşteşu-
încăperile preoţilor şi leviţilor, pentru gul fiecăruia; de asemenea, mai-marii
toate lucrările de slujbă din templul şi’ntregul popor sunt gata pentru tot
Domnului şi pentru vistieriile vaselor ceea ce tu vei porunci”.
de slujbă din templul Domnului,
14 cu greutatea lor în aur şi argint; 29
15şi i-a dat greutatea sfeşnicelor şi a
candelelor. Danii pentru casa Domnului. Ru-
16 De asemenea, i-a dat greutatea me- găciunea regelui. Ungerea lui So-
selor pentru pâinile punerii-înainte, a lomon. Moartea lui David.
fiecărei mese de aur, ca şi a celei de ar- 1 Şi a zis regele David către întreaga
gint, adunare: „Solomon, fiul meu, cel pe
17 pe a furculiţelor, talerelor şi cupelor care Domnul l-a ales, e tânăr şi plă-
de aur; greutatea aurului şi a argintu- pând, iar lucrarea e grea, de vreme ce
lui pentru cădelniţe şi căţui, potrivit cu zidirea nu-i pentru om, ci pentru Dom-
măsura fiecăreia. nul Dumnezeu.
18 I-a arătat şi măsura altarului tămâi- 2 Pe cât mi-a stat în putere, pentru
erii, din aur curat, şi planul carului he- templul Domnului meu am pregătit
ruvimilor cu aripile întinse, care um- aur, argint, aramă, fier, lemn şi piatră,
breau chivotul legământului Domnu- onix şi pietre scumpe pentru tot felul
lui. de podoabe, pietre nestemate şi multă
marmură.
19 Pe toate i le-a dat David lui Solomon,
în scriere de mâna Domnuluic3 , pentru 3 Şi fiindcă mare dragoste am eu pen-
ca el să priceapă cum să ducă planul la tru casa Dumnezeului meu, aurul şi
îndeplinire. argintul pe care l-am agonisit pentru
mine, iată, îl dau pentru casa Dumne-
20 Şi a zis David către Solo- zeului meu, ca adaos la cel pe care l-
mon, fiul său: „Adună-ţi puterile, am pregătit anume pentru casa celor
3 În v. 12 se spune că David avea planul sfinte:
„în minte”. Menţiunea de aici: „în scriere de 4 trei mii de talanţi de aur de Ofir
mâna Domnului” se referă la „izvodul” cortului
şi şapte mii de talanţi de argint cu-
legământului, pe care Dumnezeu, prin revelaţie
directă, i-l dăduse lui Moise ca prototip al viito- rat, pentru îmbrăcarea pereţilor casei
rului templu (Iş 25, 9, 40). Domnului:
1 PARALIPOMENA 29 678
5 aur pentru ceea ce e de aur, argint 14 Dar cine sunt eu şi cine e poporul
pentru ceea ce e de argint; şi totul să fie meu, că ne-am învrednicit să-Ţi adu-
lucrat de mână de meşter. . . Şi acum: cem acestea?: că ale Tale sunt toate şi
cine vrea să vină cu mâinile pline pen- dintru ale Tale Ţi-am dat;
tru Domnul?” 15 că străini suntem noi în faţa Ta, stră-
6 Atunci capii de familie şi mai-marii ini precum toţi părinţii noştri; ca um-
fiilor lui Israel şi căpeteniile peste mii bra sunt zilele noastre pe pământ, şi
şi căpeteniile peste sute şi supraveghe- nimic nu rămâne.
torii lucrurilor şi iconomii regelui s’au 16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot bel-
îndemnat şugul acesta pe care noi l-am pregătit
7 şi au dat pentru lucrările templului ca să-i zidim casă numelui Tău celui
Domnului cinci mii de talanţi de aur şi sfânt este din mâna Ta, şi al Tău este
zece mii de galbeni din aur şi zece mii totul.
de talanţi de argint şi optsprezece mii Şi am cunoscut, Doamne, că Tu
17
de talanţi de aramă şi o sută de mii de eşti Cel care cercetezi inimile şi iubeşti
talanţi de fier. dreptatea; eu cu inimă curată Ţi-am
8 Iar cei care aveau pietre scumpe, le- jertfit toate acestea, iar acum l-am vă-
au dat şi pe acelea în vistieria tem- zut pe poporul Tău, care se află aici,
plului Domnului prin mâinile lui Iehiel că’ntru bucurie Ţi-a jertfit.
Gherşonitul. 18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam şi
9 Şi s’au bucurat poporenii de râvna lor, al lui Isaac şi al lui Israel, părinţii noş-
că din plinul inimii au binevoit să-I dea tri, în veac păzeşte aceste lucrări în cu-
Domnului; iar regele David s’a bucurat getul inimii poporului Tău, şi inimile
foarte. lor le îndreaptă spre Tine!
10Atunci regele David L-a binecuvân- 19 Iar lui Solomon, fiul meu, dă-i inimă
tat pe Domnul în faţa adunării, zicând: bună, ca să-Ţi plinească poruncile şi
„Binecuvântat eşti, Doamne, Dumne- mărturiile şi învăţăturile şi să ducă
zeul lui Israel, Tatăl nostru din veac la capăt zidirea templului Tău, pentru
până’n veac! care am făcut pregătire!”
11 A Ta este, Doamne, mărirea şi pute- Şi a zis David către toată adunarea:
20
rea şi lauda şi biruinţa şi tăria; că Tu„Binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumne-
eşti Stăpânul a tot ce e în cer şi a tot ce
zeul nostru!” Şi toată adunarea L-a
e pe pământ, şi de faţa ta se cutremură binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul
fiecare rege şi fiecare neam. părinţilor ei; şi, plecându-şi genunchii,
12 De la Tine sunt bogăţia şi slava; S’a închinat Domnului şi regelui.
Tu, Doamne, pe toţi îi stăpâneşti, că 21 Iar în ziua următoare I-a adus Da-
Tu eşti Stăpânul a toată stăpânia şi’n vid jertfe Domnului şi arderi-de-tot lui
mâna Ta este puterea şi domnia; şi’n Dumnezeu: o mie de miei, o mie de ber-
puterea Ta, Atotţiitorule, stă ca pe beci şi o mie de viţei, cu libaţiile lor; şi
toate să le măreşti şi să le întăreşti. o mulţime de jertfe pentru tot Israelul.
13 Şi acum, Doamne, ne mărturisim Ţie 22Şi’n ziua aceea au mâncat şi au băut
şi lăudăm numele slavei Tale. în faţa Domnului cu bucurie mare; şi
1 PARALIPOMENA 29 679
Cartea a doua
Paralipomena
1 Şi Solomon, fiul lui David, a prins pu- „Tu ai făcut mare milă cu David, părin-
tere asupra regatului său; iar Domnul, tele meu, iar pe mine m’ai făcut rege în
Dumnezeul său, era cu el şi l-a umplut locul său.
de slavă. Şi acum, Doamne, Dumnezeule: cre-
9
2 Solomon a grăit către întregul Israel, dincios să rămână numele Tău asupra
către căpeteniile peste mii şi către su- lui David, părintele meu,1 de vreme ce
taşi şi către judecători şi către toţi dre- Tu m’ai făcut rege peste un popor nu-
gătorii de peste Israel şi către capii de meros ca ţărâna pământului.
familie. 10 Acum, dă-mi înţelepciune şi price-
2
3 Şi Solomon, împreună cu toată adu- pere ca să ies şi să intru în faţa aces-
3
narea, a mers pe înălţimea de pe Ga- tui popor!; căci cine oare îl va judeca
baon, unde se afla cortul mărturiei lui pe acest mare popor al Tău?”
Dumnezeu, cel pe care Moise, robul lui 11 Şi a zis Dumnezeu către Solomon:
Dumnezeu, îl făurise în pustie. „De vreme ce aceasta a fost în inima
4 (Cât despre chivotul lui Dumnezeu, ta, şi n’ai cerut multă bogăţie, nici
David îl adusese din cetatea Chiriat- slavă, nici viaţa vrăjmaşilor, şi nici zile
Iearim în locul pe care el, David, i-l pre- multe n’ai cerut, ci ai cerut înţelep-
gătise atunci când i-a întins cort în Ie- 1 Adică: Să-Ţi ţii făgăduinţa pe care i-ai făcut-
rusalim). o lui David, părintele meu! „Credincios”: fidel,
5 Şi jertfelnicul de aramă, pe care-l fă- loial. „Numele Tău”: Tu-Însuţi.
2 Înţelepciunea (sofía) (mai ales în conducere):
cuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur,
capacitatea intelectului de a discerne între bine
se afla acolo, în faţa cortului Domnului, şi rău. „Pricepere” (sýnesis) (înţeles înrudit cu
iar Solomon şi adunarea l-au cercetat. acela al lui frónesis): capacitatea de a pune în-
ţelepciunea în practică, de a găsi întotdeauna o
6 Pe acest jertfelnic de aramă, care se
soluţie dreaptă în orice problemă.
afla înaintea Domnului, în cort, a adus 3 „A judeca” (aici): a cârmui după dreptate, a
ciune şi pricepere ca să-l judeci pe po- erau trei mii şase sute de supraveghe-
porul Meu, peste care te-am pus rege, tori.
12 înţelepciunea şi priceperea ţi le dau; 2 Solomon a trimis la Hiram, regele Ti-
şi-ţi voi da bogăţie şi avuţii şi slavă, aşa rului, zicând: „De vreme ce tu te-ai
cum nici un rege de dinaintea ta nu ţi- purtat bine cu David, părintele meu, şi
a fost pe măsură, şi aşa cum nici după i-ai dat cedri spre a-şi zidi o casă în care
tine nu va fi”. să locuiască,
13 Şi a venit Solomon de pe înălţimea 3 iată că şi eu, fiul său, îi zidesc o
Gabaonului – din faţa cortului mărtu- casă numelui Domnului, Dumnezeu-
riei – la Ierusalim, şi a domnit peste lui meu, spre a I-o sfinţi şi a arde în
Israel. faţa Lui tămâie cu bună mireasmă şi
14 Solomon a adunat care şi călăreţi: a aduce fără’ncetare pâinile punerii-
avea o mie patru sute de care şi două- înainte şi a aduce fără’ncetare arderi-
sprezece mii de călăreţi; şi le-a aşezat de-tot, dimineaţa şi seara şi sâmbăta
în cetăţile carelor; iar poporul era cu şi la lună nouă şi la sărbătorile Dom-
regele în Ierusalim. nului, Dumnezeului nostru, ceea ce e
15 Regele a făcut în aşa fel încât argin-
[rânduială] veşnică în Israel.
tul şi aurul era în Ierusalim [tot atât de 4Iar casa pe care eu o zidesc urmează
preţuit] ca pietrele; iar cedrii se aflau să fie mare, căci mare este Dumnezeul
în Iudeea ca duzii care cresc în neştire nostru peste toţi dumnezeii.
pe câmp. 5 Şi cine oare va putea să-I zidească
16 I se aduceau lui Solomon, pe bani, cai Lui casă, de vreme ce însuşi cerul şi
din Egipt; negustorii regelui cumpărau cerul cerului nu-I cuprind slava? Şi
cu bani: cine sunt eu, ca să-I zidesc Lui casă,
17 scoţându-l din Egipt, îi aduceau re- decât numai spre a I se aduce jertfe de
gelui un car pentru şase sute de sicli tămâie?
de argint şi un cal pentru o sută cinci- 6 Şi acum, trimite-mi un om înţelept şi
zeci de sicli de argint; tot astfel şi tot iscusit în a lucra în aur şi în argint şi
ei aduceau pentru toţi regii Heteilor şi în aramă şi în fier şi în tort purpuriu
pentru regii Siriei. şi stacojiu şi roşu şi vânăt, şi unul care
18 Solomon a zis că-i va zidi o casă nu- să ştie să sape înflorituri împreună cu
melui Domnului şi o casă pentru rega- iscusiţii meşteri care sunt la mine în
tul său. Iuda şi în Ierusalim, cei pe care i-a pre-
gătit David, părintele meu.
Şi mai trimite-mi din Liban lemn de
7
2 cedru şi de ienupăr şi de pin; fiindcă
ştiu că servii tăi se pricep să taie lem-
Pregătiri pentru zidirea casei nul din Liban.
Domnului. 8 Şi, iată, servii mei vor merge împre-
1 Şi a adunat Solomon şaptezeci de mii ună cu servii tăi, ca să-mi pregătească
de salahori şi optzeci de mii de tăietori lemnărie multă, căci mare şi mărită va
de piatră în munte; iar peste aceştia fi casa pe care o zidesc.
2 PARALIPOMENA 3 682
9 Şi, iată, servilor tăi lucrători, celor ce după numărătoarea cu care-i numă-
taie lemnul, le-am dat de mâncare, în rase David, părintele său; şi s’au aflat o
dar, douăzeci de mii de măsuri de grâu sută cincizeci şi trei de mii şi şase sute.
şi douăzeci de mii de măsuri de orz şi 17 Şi dintre ei a făcut şaptezeci de mii
douăzeci de mii de măsuri de vin şi do- de salahori şi optzeci de mii de tăietori
uăzeci de mii de măsuri de untdelemn”. în piatră şi trei mii şase sute de supra-
10Iar Hiram, regele Tirului, a răspuns veghetori peste popor3 .
în scris şi a trimis la Solomon, zicând:
„Fiindcă Domnul Şi-a iubit poporul, de
aceea te-a făcut pe tine rege peste el”. 3
11 Şi a zis Hiram: „Binecuvântat este
Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce Zidirea templului.
a făcut cerul şi pământul, Cel ce i-a dat 1 Solomon a început să zidească tem-
regelui David un fiu înţelept, iscusit în plul Domnului în Ierusalim, pe mun-
pricepere şi ştiinţă, care va zidi o casă tele Moria1 , acolo unde Domnul i Se
pentru Domnul şi o casă pentru rega- arătase lui David, părintele său, pe lo-
tul său. cul pe care David îl pregătise în aria lui
12Şi acum, ţi-am trimis un om înţelept Ornan Iebuseul.
şi înzestrat cu pricepere, pe Hiram- 2 Zidirea a început în luna a doua din
Abi1 cel de al patrulea an al domniei lui.
13 (mama lui era dintre fetele lui Dan, 3 Şi aşa a început Solomon să zidească
iar tatăl său era tirian), care ştie să lu- templul Domnului: lungimea – chiar
creze în aur şi în argint şi în aramă şi de la prima măsurătoare, de la un ca-
în fier şi în piatră şi în lemn şi să ţeasă păt la altul – era de şaizeci de coţi; lă-
cu purpură şi cu tort albastru şi staco- ţimea, douăzeci de coţi.
jiu şi cu vison şi să sape înflorituri şi să 4 Pridvorul din faţa templului avea
înţeleagă tot ce se poate plănui şi orice lungimea egală cu lăţimea templului,
îi vei da tu să facă, tu şi meşterii tăi şi adică douăzeci de coţi; iar înălţimea, o
meşterii domnului meu David, părin- sută douăzeci de coţi. Şi l-a căptuşit pe
tele tău. dinlăuntru cu aur curat.
14 Şi acum, grâul şi orzul şi vinul şi unt- 2
5 Casa cea mare a căptuşit-o cu lemn
delemnul de care domnul meu a vorbit, de cedru şi a poleit-o cu aur curat, iar
trimite-le servilor tăi. pe el a săpat finici şi lănţişoare.
15Iar noi vom tăia din Liban lemnul de 3 T. M.: „. . . supraveghetori care să-i facă să
care ai nevoie şi-l vom aduce cu plutele muncească”. Evident, e vorba de o muncă sil-
pe mare la Ioppe2 , iar tu le vei duce la nică, făcută nu cu evrei, ci cu străinii ce se aflau
Ierusalim”. în Israel (despre care nu ni se spune că ar fi fost
plătiţi).
16 Atunci Solomon i-a adunat pe toţi 1 Numai de aici, din acest verset, aflăm că Sio-
străinii care se aflau în ţara lui Israel, nul era unul şi acelaşi loc cu Moria, muntele pe
care, cu nouă secole în urmă, se petrecuse jertfa
1 „Hiram-Abi” se traduce: „Hiram este tatăl lui Avraam (Fc 22, 2).
meu”. 2 Adică ceea ce se chema „sfânta” (echivalentul
2 Ioppe: Iaffa de astăzi. naosului dintr’o biserică creştină).
2 PARALIPOMENA 4 683
bia, regiune faimoasă în vechime pentru calita- 4 Despre numele celor doi stâlpi şi semnifica-
căror număr era atât de mare că nu se lui, căci slava Domnului umpluse tem-
mai putea socoti. plul lui Dumnezeu.
7 Preoţii au adus chivotul legământului
Domnului la locul lui, înlăuntrul tem-
plului, în sfânta-sfintelor, sub aripile 6
heruvimilor;
Rugăciunea lui Solomon.
8 aripile heruvimilor erau întinse peste
locul chivotului; heruvimii umbreau 1 Atunci a grăit Solomon: „Domnul a
chivotul şi pârghiile lui de deasupra; zis că vrea să locuiască’n întuneric;
9 pârghiile se întindeau în aşa fel, încât 2 dar eu i-am zidit numelui Tău un
capetele lor se vedeau din naos, adică templu care să-Ţi fie sfânt şi pregătit
din faţa altarului, dar de afară nu se să locuieşti în el pe veci”.
vedeau; şi acolo au rămas ele până’n 3 Regele şi-a întors faţa şi a binecu-
ziua de azi. vântat toată adunarea lui Israel (şi în-
10 În chivot nu se afla nimic altceva de-
treaga adunare a lui Israel era de faţă);
cât cele două table pe care Moise le pu- 4 şi a zis: „Binecuvântat fie Domnul,
sese în Horeb, când Domnul a făcut le- Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa
gământ cu fiii lui Israel după ieşirea a grăit despre David, părintele meu, şi
lor din ţara Egiptului. cu mâinile Sale a plinit, zicând:
11 Şi a fost că după ce preoţii au ieşit 5 «Din ziua în care l-am scos pe poporul
din naos (căci toţi preoţii ce se aflau meu din ţara Egiptului, în nici una din
acolo se sfinţiseră, fără să se mai ţină seminţiile lui Israel nu am ales o cetate
seama de rândul lor zilnic) unde să fie zidit templul în care să se
afle numele Meu şi nu am ales un alt
12 toţi leviţii cântăreţi, cu fiii lui Asaf,
om care să fie cârmuitor peste poporul
ai lui Heman, ai lui Iditun – fiii lor şi
Meu Israel;
fraţii lor – îmbrăcaţi în veşminte de vi-
son, cu ţimbale, cu alăute şi cu harpe, 6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca
au stat în faţa altarului; şi împreună acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe
cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi David, pentru ca el să fie peste poporul
care sunau din trâmbiţe; Meu Israel».
7 Iar David, părintele meu, îşi pusese
13 un singur glas era în sunetul trâm-
biţelor şi’n cântările psalmilor şi’n stri- la inimă să zidească el templu numelui
găte; un singur glas, ca să I se mărtu- Domnului, Dumnezeului lui Israel.
risească Domnului şi să-I aducă laude. 8 Dar Domnul a zis către David, pă-
Şi dacă împreună şi-au ridicat glasul rintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la
în trâmbiţe şi în ţimbale şi în instru- inimă să zideşti templu numelui Meu,
mente muzicale, au zis: „Mărturisiţi- bine ai făcut că ţi l-ai pus la inimă;
vă Domnului, că e bun, că în veac este 9 cu toate acestea, nu tu vei zidi tem-
mila Lui!” plul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele
14 Atunci templul s’a umplut de norul tale, el îi va zidi numelui Meu casă».
slavei Domnului. Şi nu puteau preoţii 10 Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe
să stea să slujească din pricina noru- care l-a grăit; şi’n locul lui David, pă-
2 PARALIPOMENA 6 686
lui Tău şi se vor întoarce de la păcatele asupra acestui templu pe care l-am zi-
lor fiindcă Tu i-ai umilit, dit.
27 Tu să-i asculţi din cer şi să fii mi- 34 Dacă va fi ca poporul Tău să iasă
lostiv faţă de păcatele robilor Tăi şi ale la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe
poporului Tău Israel şi să le arăţi calea drumul arătat de Tine, şi dacă Ţi se
cea bună în care să umble, şi să trimiţi va ruga cu ochii îndreptaţi spre această
ploaie pe pământul Tău, pe care Tu l-ai cetate pe care Tu ai ales-o şi spre tem-
dat moştenire poporului Tău. plul pe care eu l-am zidit numelui Tău,
28 Dacă va fi foamete pe pământ, sau 35 Tu din cer să le asculţi rugăciunea
dacă va fi moarte sau vătămare de vânt şi cererea şi să faci ceea ce le este cu
rău sau tăciune, sau dacă va fi lăcustă dreptate.
sau omidă, sau dacă duşmanul îi va
36 Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om
hărţui în faţa cetăţilor lor: în orice fel
care să nu greşască –, iar Tu îi vei
de plagă şi necaz [ar fi ei],
lovi şi-i vei da în mâinile vrăjmaşilor,
29 atunci orice rugăciune sau cerere pe şi dacă cei ce robesc îi vor robi şi-i vor
care o va face fiecare om sau întregul duce în ţara vrăjmaşilor – într’o ţară
popor al lui Israel – dacă-şi va cunoaşte de departe sau de aproape –
omul rana şi păcatul şi-şi va întinde
37 şi dacă ei, acolo, în ţara unde sunt
mâinile spre templul acesta –,
robi, îşi vor întoarce inimile şi ei-înşişi
30 Tu să auzi din cer, din locaşul Tău se vor întoarce, şi’n robia lor Ţi se vor
cel pregătit, şi să Te milostiveşti şi să-i ruga, zicând: – Am păcătuit, făcut-am
dai omului după căile lui, aşa cum Tu fărădelege şi nedreptate!. . . ,
îi vei cunoaşte inima – căci numai Tu
38 şi dacă ei, cu toată inima lor şi cu tot
cunoşti inima fiilor oamenilor –,
sufletul lor se vor întoarce spre Tine,
31 pentru ca ei să se teamă de Tine şi
acolo, în ţara robiei lor, unde i-au dus
să umble în toate căile Tale atât cât vor cei ce i-au robit, şi dacă Ţi se vor ruga
trăi pe faţa pământului pe care Tu l-ai cu ochii întorşi spre calea ce duce’n
dat părinţilor noştri. ţara lor – aceea pe care Tu le-ai dat-o
32 Cât despre străinul care nu face părinţilor lor – şi spre cetatea pe care
parte din poporul Tău Israel, dar care, Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu
de dragul numelui Tău celui mare şi al l-am zidit numelui Tău,
mâinii Tale celei tari şi al braţului Tău 39 Tu din cer – din locaşul Tău cel pre-
celui înalt, va veni din vreo ţară de de- gătit – să le auzi rugăciunea şi cererea
parte –, dacă va veni şi se va închina în şi să faci dreptate şi să-i fii milostiv po-
locul acesta, porului care a păcătuit faţă de Tine.
33 Tu să-l auzi din cer, din locaşul Tău
40 Şi acum, Doamne, să fie ochii Tăi
cel pregătit, şi să-i faci pe potriva a tot
deschişi, iar auzul Tău să ia aminte
ceea ce străinul acela Te va ruga, pen-
la rugăciunea [ce se face] din locul
tru ca toate popoarele pământului să
acesta.1
cunoască numele Tău şi să se teamă de
Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, 1 Următoarele două versete reproduc, cu unele
şi să ştie că numele Tău a fost chemat nuanţări, versetele 8-10 din Psalmul 131.
2 PARALIPOMENA 7 688
41 Şi acum, Doamne, Dumnezeule, cânta] prin mâinile lor;1 iar preoţii su-
scoală-Te întru odihna Ta, Tu şi chivo- nau din trâmbiţe înaintea lor; şi între-
tul puterii Tale! Preoţii Tăi, Doamne, gul Israel stătea de faţă.
Dumnezeule, s’au îmbrăcat în mântu- 7 Şi a sfinţit Solomon mijlocul curţii din
ire, iar fiii Tăi întru cele bune se vor templul Domnului, căci acolo a adus el
bucura. arderile-de-tot şi grăsimile şi jertfele
42 Doamne, Dumnezeule, să nu întorci de mântuire, de vreme ce jertfelnicul
faţa unsului Tău! Adu-ţi aminte de mi- de aramă pe care-l făcuse Solomon nu
lele Tale pe care i le-ai făcut lui David, ajungea să cuprindă arderile-de-tot şi
robul Tău!” jertfele şi grăsimile.
8 În vremea aceea a făcut Solomon un
praznic de şapte zile, şi tot Israelul îm-
7 preună cu el, o foarte mare adunare,
[venită] de la intrarea Hamatului până
Jertfele sfinţirii. O nouă vedenie. la râul Egiptului.
1 Când Solomon şi-a isprăvit rugăciu- 9 Iar în ziua a opta a făcut încheie-
nea, atunci foc s’a pogorât din cer şi a rea, căci sfinţirea jertfelnicului durase
mistuit arderile-de-tot şi jertfele; şi s’a şapte zile, şi tot şapte zile serbarea.
umplut templul de slava Domnului. 10 Iar în douăzeci şi trei din luna
2 Şi la vremea aceea nu puteau preoţii a şaptea a dat drumul poporului [să
să intre în templul Domnului, fiindcă meargă] la sălaşele lor, veseli şi cu
templul se umpluse de slava Domnu- inimă bună pentru toate bunătăţile pe
lui. care Domnul le-a făcut lui David şi lui
3 Iar fiii lui Israel, toţi, când au vă- Solomon şi lui Israel, poporul Său.
zut focul şi slava Domnului pogorându- 11 Aşa a isprăvit Solomon templul
se peste templu, au căzut cu faţa la Domnului şi casa regelui, precum şi tot
pământ, pe lespezile de piatră, şi s’au ceea ce Solomon şi-a dorit în inima lui
închinat şi L-au lăudat pe Domnul – să facă în casa Domnului şi în propria
„că e bun, că în veac este mila Lui”. sa casă; [întru toate] a avut spor.
4 Iar regele şi poporul întreg aduceau 12 Iar Dumnezeu i S’a arătat lui Solo-
jertfe în faţa Domnului. mon noaptea şi i-a zis: „Ţi-am auzit
5 Atunci a jertfit regele Solomon două- rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta
zeci şi două de mii de viţei şi o sută drept casă de jertfă.
douăzeci de mii de oi; aşa a fost sfinţit 13 Dacă voi închide cerul şi nu va ploua,
templul lui Dumnezeu de către regele şi dacă-i voi porunci lăcustei să mă-
Solomon şi întregul popor. nânce vegetaţia, şi dacă’n poporul Meu
6 Preoţii stăteau la locurile lor de pază, voi trimite molimă,
în timp ce leviţii, cu instrumentele mu- 14 atunci, dacă poporul Meu – cel peste
zicale ale Domnului – pe care le făcuse care numele Meu este chemat – dacă
regele David spre a se mărturisi Dom- 1 Chiar şi în plină slavă solomonică, David îşi
nului („că în veac este mila Lui”) –, cân- menţine prestigiul de întemeietor şi continuator
tau imnurile pe care însuşi David [le al muzicii sacre şi al instrumentelor ei.
2 PARALIPOMENA 8 689
se vor smeri şi se vor ruga şi vor căuta tului, şi s’au lipit de alţi dumnezei şi li
spre faţa Mea şi se vor întoarce din că- s’au închinat şi le-au slujit; de aceea a
ile lor cele rele, Eu voi auzi din cer, şi adus El asupră-le tot răul acesta»”.
milostiv voi fi cu păcatele lor şi le voi
vindeca ţara.
15 Şi acum, ochii Mei vor fi deschişi şi 8
auzul Meu va lua aminte la rugăciunile
ce se vor face în acest loc.
Zidirile lui Solomon. Slujbele de la
16 Şi acum, Eu am ales şi am sfinţit templu. Flota regelui.
templul acesta, pentru ca numele Meu
1 Şi a fost că după douăzeci de ani –
să fie pe veci într’însul; şi acolo fără în-
timp în care Solomon a zidit casa Dom-
cetare fi-vor ochii Mei şi inima Mea.
nului şi propria sa casă –,
17 Iar tu, dacă vei umbla înaintea Mea
2 Solomon a rezidit cetăţile pe care Hi-
aşa cum a umblat David, părintele tău,
ram i le dăduse lui Solomon şi i-a aşe-
şi dacă vei face tot ceea ce Eu ţi-am po-
zat pe fiii lui Israel să locuiască acolo.1
runcit şi dacă vei păzi toate poruncile
şi judecăţile Mele, 3 Apoi a pornit Solomon împotriva
9 Dar dintre fiii lui Israel nu a făcut So- 18 Hiram, prin mâna slujitorilor săi,
lomon slugi ale regatului său, de vreme trimisese corăbii şi servi cunoscători ai
ce ei erau războinici, comandanţi, vi- mării: aceştia, împreună cu servii lui
teji, mai-mari peste care şi peste călă- Solomon, au mers la Ofir şi au adus de
reţi. acolo patru sute cincizeci de talanţi de
10 Regele Solomon avea două sute cinci- aur; [cu el] au venit la regele Solomon.
zeci de conducători mari care suprave-
gheau oamenii la lucru.
11 Solomon a strămutat-o pe fiica lui 9
Faraon din cetatea lui David în casa
pe care el i-o zidise, căci a zis: „Fe-
Vizita reginei de Saba. Bogăţiile
meia mea nu va locui în cetatea lui Da-
lui Solomon.
vid, regele lui Israel, fiindcă aceasta-i
sfântă, de vreme ce în ea a intrat chi- 1 Iar regina de Saba, auzind de numele
votul Domnului”. lui Solomon, a venit să-l pună pe So-
lomon la încercare prin cuvinte cu su-
12 Solomon I-a adus atunci Domnului
bînţelesuri. Şi a venit în Ierusalim cu
arderi-de-tot şi jertfelnicul pe care I-l
foarte mare slavă şi cu cămile care pur-
zidise Domnului în faţa templului,
tau mulţime de mirodenii şi aur şi pie-
13 potrivit rânduielii zilnice, aceea de a
tre scumpe; şi a intrat la Solomon şi i-a
aduce [jertfe] după poruncile lui Moise; spus tot ce avea pe suflet.
în sâmbete, la fiecare lună nouă şi la
cele trei sărbători de peste an: la săr- 2 Iar Solomon i-a dat răspunsuri la
bătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săp- toate întrebările ei; n’a fost întrebare
tămânilor şi la sărbătoarea Corturilor. la care Solomon să nu fi răspuns.
14 Şi, după rânduiala lui David, a aşe- 3 Şi a văzut regina de Saba toată înţe-
zat cetele preoţilor, potrivit cu slujbele lepciunea lui Solomon şi casa pe care el
lor: leviţii – să fie de strajă, să aducă o zidise
laude şi să slujească înaintea preoţilor 4 şi bucatele de la mesele lui şi locuinţa
după rânduiala de fiecare zi; şi porta- slugilor lui şi rânduiala servilor săi şi
rii, după cetele lor, la fiecare poartă; îmbrăcămintea acestora şi pe paharni-
fiindcă aşa a poruncit David, omul lui cii săi cu fireturile lor şi arderile-de-tot
Dumnezeu; pe care el le aducea în casa Domnului.
15 nimic n’au lăsat din poruncile rege- Şi, minunându-se, i-a zis regelui:
lui privitoare la preoţi şi la leviţi şi la 5 „Adevărat este tot ceea ce eu am auzit
vistierie. în ţara mea despre faptele tale şi des-
16 Acum toată lucrarea era isprăvită, pre înţelepciunea ta.
din ziua în care i s’a pus temelia şi 6 Şi n’am crezut în spusele lor până
până când Solomon a încheiat casa când am venit şi până când ochii mei
Domnului. au văzut; şi, iată, nici pe jumătate nu
17 Atunci s’a dus Solomon la Eţion- mi s’a spus din bogăţia înţelepciunii
Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în tale; tu ai întrecut tot ceea ce eu am
ţara Idumeii: auzit.
2 PARALIPOMENA 9 691
27 El a făcut ca aurul şi argintul să fie 5 Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până po-
[tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi imâine, şi atunci să reveniţi la mine”.
pietrele, iar cedrii să fie ca duzii care Iar poporul s’a dus.
se înmulţesc în voie pe câmp. 6 Atunci regele Roboam i-a adunat pe
28 Caii i se aduceau lui Solomon din bătrânii care şedeau în faţa lui Solo-
Egipt şi din toate ţările. mon, părintele său, la vremea când el
29 Celelalte fapte ale lui Solomon, de la trăia, şi le-a zis: „Ce sfat îmi daţi, ca să
cele dintâi până la cele din urmă, sunt pot da un răspuns acestui popor?”
scrise în Cartea profetului Natan, în 7 Iar ei au răspuns: „Dacă tu te vei
Cartea lui Ahia Şilonitul şi în Vedeni- purta bine astăzi cu acest popor şi dacă
ile lui Ido văzătorul despre Ieroboam, le vei fi pe plac şi le vei grăi cuvinte
fiul lui Nabat. bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în
30 Solomon a domnit peste întregul toate zilele”.
Israel vreme de patruzeci de ani. 8 Dar el n’a ţinut seamă de sfatul pe
Şişac l-a pus pe Roboam sub supraveghere dis- fi alterat sau călcat; perpetuu; veşnic (vezi nota
cretă. T. M. e diferit. de la Nm 18, 19).
2 PARALIPOMENA 14 696
10 Noi însă nu L-am părăsit pe Domnul, boam şi i-a luat cetăţile Betel cu satele
Dumnezeul nostru, iar preoţii Săi, fiii ei şi Ieşana cu satele ei şi Efron cu sa-
lui Aaron şi leviţii, Îi slujesc Domnului tele ei.
după zilnicele lor rânduieli: 20 Iar Ieroboam, cât a trăit, n’a mai fost
11 Îi jertfesc Domnului arderi-de-tot, în stare să i se împotrivească lui Abia;
dimineaţa şi seara, precum şi tămâie lovit de Domnul, a murit.
binemirositoare; şi aşază pe masa cu- 21 Dar Abia s’a întărit şi şi-a luat pai-
rată pâinile punerii-înainte şi aprind sprezece femei din care i s’au născut
sfeşnicul de aur şi candelele lui ca să douăzeci şi doi de băieţi şi şaisprezece
ardă seara; fiindcă noi păzim rânduie- fete.
lile Domnului, Dumnezeului părinţilor 22 Cât despre ceea ce s’a mai petrecut
noştri; voi însă L-aţi părăsit. cu Abia şi despre faptele lui şi despre
12 Şi, iată, Domnul şi preoţii Săi sunt în spusele lui, ele sunt scrise în Cartea
fruntea noastră, ca şi trâmbiţele răsu- profetului Ido2 .
nătoare care ne dau semnal. Voi, fii ai 23 Abia a adormit împreună cu părinţii
lui Israel, nu vă luptaţi împotriva Dom- săi şi a fost îngropat în cetatea lui Da-
nului, Dumnezeului părinţilor voştri, vid, iar în locul lui a domnit Asa, fiul
că nu veţi avea nici un spor!” său. Sub domnia lui Asa, ţara lui Iuda
13 Ieroboam însă îşi pusese pândari să-i a avut pace vreme de zece ani.
cadă lui Iuda din spate; aşa că el îi ve-
nea din faţă, iar pândarii, de dinapoi.
14 Când Iudeii şi-au întors privirea, 14
iată că lupta le venea împotrivă atât
din faţă cât şi din spate; şi au strigat Domnia lui Asa; el sfărâmă idolii
spre Domnul, iar preoţii au sunat din şi-i înfrânge pe Etiopieni.
trâmbiţe. 1 Asa a făcut ceea ce e bun şi drept în
15 Şi au strigat bărbaţii lui Iuda; şi a faţa Domnului, Dumnezeului său.
fost că’n timp ce bărbaţii lui Iuda stri- 2 El a îndepărtat altarele dumnezeilor
gau, Domnul i-a lovit pe Ieroboam şi pe străini şi înălţimile şi a sfărâmat stâl-
Israel în faţa lui Abia şi a lui Iuda; pii şi a tăiat tufişurile
16 fiii lui Israel au fugit din faţa Iude- 3 şi le-a spus Iudeilor să caute spre
ilor, aşa că Domnul i-a dat în mâinile Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, şi
acestora. să-I păzească legea şi poruncile;
17 Iar Abia şi poporul său i-a lovit cu 4 şi din toate cetăţile lui Iuda a înlătu-
mare măcel: cinci sute de mii de viteji rat altarele şi idolii. Iar ţara lui a avut
din Israel au căzut ucişi. pace.
18 Umiliţi au fost fiii lui Israel în ziua 2 Ebr.: „. . . sunt scrise în Midraşul profetu-
aceea, în timp ce fiii lui Iuda au prins lui Ido”. În V. T., cuvântul midraş înseamnă, în
putere, deoarece ei îşi puseseră nădej- special, „cercetare”, iar în literatura rabinică de
dea în Domnul, Dumnezeul părinţilor mai târziu a căpătat sensul de „interpretare” (cu
aplicare specială la interpretarea Torei sau Le-
lor.
gii). Aşadar, aici e vorba de folosirea unei surse
19 Abia l-a fugărit din urmă pe Iero- din afara Scripturii).
2 PARALIPOMENA 15 697
5 De vreme ce ţara a avut pace, el a ziditoastei Lui; iar [Iudeii] au luat multe
cetăţi întărite în ţara lui Iuda; în anii prăzi
aceştia n’a purtat nici un război, căci 13 şi le-au nimicit satele dimprejurul
Domnul i-a dăruit odihnă. Gherarei, căci spaima Domnului era
6 Şi le-a zis Iudeilor: „Haideţi să întă- asupra acelora; şi le-au prădat toate
rim aceste cetăţi în ţara pe care o stă- cetăţile, căci multe prăzi au adus cu ei.
pânim; să le facem ziduri şi porţi şi 14 De asemenea, le-au nimicit şi adă-
zăvoare; căci aşa cum noi L-am cerce- posturile vitelor şi i-au tăiat pe Alima-
tat pe Domnul, Dumnezeul nostru, tot zoni1 şi au luat o mulţime de oi şi de
astfel ne-a cercetat şi El pe noi şi ne-a cămile şi s’au întors la Ierusalim.
dat pace din toate părţile şi ne-a mers
bine”.
7 Asa avea în oastea lui trei sute de mii
de oameni din seminţia lui Iuda, înar- 15
maţi cu scuturi şi lănci; iar din semin-
ţia lui Veniamin, două sute optzeci de Regele Asa şi credincioşia lui.
mii de scutieri şi arcaşi; toţi aceştia era
1 Şi a fost Duhul Domnului peste Aza-
războinici viteji.
ria, fiul lui Obed.1
8 Împotriva lui însă s’a ridicat Zerah
2 Acesta i-a ieşit înainte lui Asa şi în-
Etiopianul, cu o oaste de un milion şi
tregului Iuda şi lui Veniamin şi a zis:
cu trei sute de care de luptă; şi a venit
„Ascultaţi-mă pe mine!: Domnul este
până la Mareşa.
cu voi în timp ce voi sunteţi cu El; dacă
9 Aici i-a ieşit înainte Asa, care şi-a aşe- voi Îl veţi căuta, El vi Se va descoperi,
zat oastea în linie de bătaie în valea dar dacă-L veţi părăsi, El vă va părăsi.
dinspre miazănoapte de Mareşa.
3 Multă vreme va fi Israel fără Dumne-
10 Şi a strigat Asa către Domnul, Dum-
zeul cel adevărat, fără preot-învăţător
nezeul său, şi a zis: „Doamne, Ţie şi fără lege;
nu-Ţi este cu neputinţă să mântuieşti,
fie cu mulţi, fie cu puţini. Doamne, 4 dar când ei se vor întoarce spre Dom-
Dumnezeul nostru, întăreşte-ne, că în nul, Dumnezeul lui Israel, şi-L vor că-
Tine nădăjduim şi întru numele Tău uta, El li Se va descoperi.
am venit împotriva acestei gloate nu- 5 În vremea aceea nu va fi pace nici
meroase. Doamne, Dumnezeul nostru, pentru cel care iese, nici pentru cel
nu-l lăsa pe om să biruiască împotriva care intră, căci spaima Domnului se va
Ta!” afla peste toţi locuitorii ţărilor;
11Atunci Domnul i-a lovit pe Etiopieni
1 „Alimazoni”: nume enigmatic, rezultat, pro-
în faţa lui Iuda, iar Etiopienii au fugit.
babil, din lecţiunea eronată a termenului ebraic.
12 Iar Asa şi poporul său i-au fugărit Va mai fi întâlnit la 22, 1. T. M.: „. . . au luat ca
din urmă până la Gherar; şi au căzut pradă vite mărunte”.
1 Numele acestui profet nu e pomenit în vreo
atât de mulţi Etiopieni, încât [se cre-
altă parte a Vechiului Testament (de altfel, tex-
dea] că nu mai au nici o scăpare; căci se tul din versetele 1-15 îi este propriu cronicaru-
frânseseră în faţa Domnului şi în faţa lui).
2 PARALIPOMENA 16 698
6 un neam se va lupta cu altul şi o ce- iar El li S’a descoperit. Şi le-a dat Dom-
tate împotriva alteia, căci Dumnezeu i- nul odihnă3 din toate părţile.
a înspăimântat cu tot felul de necazuri. 16 Pe Maaca, mama sa, a îndepărtat-
7 Voi însă fiţi tari, iar mâinile voastre o din slujirea de preoteasă a Astartei4 ;
să nu slăbească: pentru lucrul vostru şi a retezat idolul şi l-a ars în pârâul
există o răsplată”. Cedrilor.
8 Şi dacă [Asa] a auzit aceste cuvinte 17 Cu toate acestea, înălţimile nu le-a
şi profeţia lui Azaria profetul, a prins surpat: ele încă mai erau în Israel; dar
curaj şi a azvârlit toate urâciunile din inima lui Asa a rămas deplină toată
toată ţara lui Iuda şi a lui Veniamin şi viaţa lui.
din cetăţile pe care le stăpânise Iero-
18 El a adus în templul lui Dumnezeu
boam în muntele lui Efraim; şi a înnoit
lucrurile cele sfinte ale lui David, pă-
jertfelnicul Domnului, cel ce se afla în
rintele său, şi lucrurile sfinte ale tem-
faţa templului Domnului.
plului Domnului, aur, argint şi vase.
9 Şi i-a adunat pe cei din triburile lui
19Şi nici un război n’a fost până în cel
Iuda şi Veniamin, ca şi pe străinii care
de al treizeci şi cincilea an al domniei
locuiau cu ei în Efraim şi în Manase
lui Asa.
şi în Simeon (căci mulţi din Israel i se
alăturaseră când au văzut că Domnul,
Dumnezeul său este cu el).
10 Şi s’au adunat în Ierusalim în luna
16
a treia din cel de al cincisprezecelea an
al domniei lui Asa; Întreitul păcat al regelui Asa.
11 şi’n ziua aceea I-au adus Domnului 1 În anul al treizeci şi optulea al
jertfe din prăzile pe care le aduseseră: domniei lui Asa, Baeşa, regele Israelu-
şapte sute de viţei şi şapte mii de oi. lui, s’a ridicat împotriva [regatului] lui
2
12 Şi s’au legat între ei să-L caute pe Iuda şi a început a zidi Rama, aşa în-
Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cu cât nimeni să nu poată ieşi sau intra la
toată inima lor şi cu tot sufletul lor; Asa, regele lui Iuda.
13 iar cel care nu-L va căuta pe Domnul, 2 Atunci Asa a luat argint şi aur din
Dumnezeul lui Israel, acela trebuie să vistieriile templului Domnului şi din
moară, fie că-i tânăr sau bătrân, fie că-i ale casei regale şi i le-a trimis lui
bărbat sau femeie. Benhadad, regele Siriei, care locuia în
14 Şi I s’au jurat Domnului cu glas mare
Damasc, zicând:
şi cu trâmbiţe şi cu buciume; 3 „Legământ să fie între mine şi tine,
15 şi’ntregul Iuda s’a veselit de acest ju-
între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am
rământ, căci din toată inima s’au jurat trimis aur şi argint: vino şi ia-mi-l de
şi cu întreaga lor dorinţă L-au căutat, pe cap pe Baeşa, regele Israelului, pen-
tru ca el să se ducă de la mine”.
2 Literal: „au intrat într’un legământ”; sau:
3 „Odihnă”
(în limbaj biblic): pace.
„au trecut printr’un legământ”. Momentul ţine
de psihologia maselor, care se va dovedi, ca de 4 Prin
aceasta, Maaca şi-a pierdut şi demnita-
obicei, fragilă. tea de regină-mamă.
2 PARALIPOMENA 17 699
ligii e una din cele mai frumoase iniţiative ale mincinoşi, gata oricând să spună ceea ce e pe pla-
unui rege. cul stăpânului.
2 PARALIPOMENA 18 701
6 Iar Iosafat a zis: „Oare pe-aici nu mai leg eu cu jurământ ca să nu-mi spui în
este vreun profet al Domnului, ca să-l numele Domnului nimic altceva decât
întrebăm?”. adevărul?”2
7 Iar regele lui Israel i-a răspuns lui 16 Acela i-a răspuns: „Văzutu-l-am
Iosafat: „Mai este un om prin care-L pe Israel împrăştiat prin munţi ca o
putem întreba pe Domnul; eu însă îl turmă fără păstor. Şi a zis Domnul:
urăsc, deoarece el nu profeţeşte de bine «Nu au domn, să se întoarcă fiecare cu
pe socoteala mea, ci, de când trăieşte, pace la casa lui!»”
numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui 17 Atunci regele lui Israel a zis către Io-
Imla”. Dar Iosafat a zis: „Să nu vor- safat: „Nu ţi-am spus că despre mine
bească regele aşa!” nu profeţeşte de bine, ci numai de rău?”
8 Atunci regele lui Israel a chemat un 18 Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! As-
eunuc şi i-a zis: „Cheamă-l degrab pe cultaţi cuvântul Domnului! L-am vă-
Miheia, fiul lui Imla!” zut pe Domnul şezând pe tronul Său, şi
9 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui toată oştirea cerului stând împrejuru-
Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, I, de-a dreapta şi de-a stânga.
îmbrăcaţi în vestminte, în faţa porţii 19 Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni
Samariei şi toţi profeţii profeţeau în pe Ahab, regele lui Israel, să se urce la
faţa lor. Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?»
10 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a Şi unul zicea una, altul alta.
făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa 20 Atunci a ieşit un duh şi a stat îna-
grăieşte Domnul: – Cu aceste coarne intea Domnului şi a zis: „Eu îl voi în-
voi împunge Siria, până ce va pieri”. şela». Iar Domnul i-a zis: «Cu ce?»
11 Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: 21 Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă
„Du-te la Ramotul Galaadului, şi va fi voi face duh mincinos în gura tuturor
bine; Domnul îl va da în mâna regelui”. profeţilor lui». Iar El a zis: «Tu îl vei
12 Iar solul care se dusese să-l cheme ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!»
pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: 22 Şi acum, iată cum Domnul a pus un
„Iată, toţi profeţii, într’un singur glas, duh mincinos în gura tuturor acestor
au grăit de bine asupra regelui; fie profeţi ai tăi; Domnul grăit-a rău des-
acum cuvintele tale precum cuvintele pre tine”.
fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!”
23 Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana,
13 Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul:
s’a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste
Orice-mi va spune Domnul, aceea voi obraz, zicându-i: „Pe ce cale a trecut
grăi!” Duhul Domnului de la mine ca să-ţi
14 Şi a venit la rege, iar regele i-a zis: grăiască ţie?”
„Miheia, voi merge eu oare la Ramo- 24 Iar Miheia a zis: „Iată, vei vedea în
tul Galaadului să mă războiesc, sau ziua aceea când vei alerga din odaie’n
mă voi lăsa păgubaş?” Iar acela i-a răs- odaie ca să te ascunzi”.
puns: „Mergi, şi va fi bine; vor fi daţi în 2 Regele a intuit jocul lui Miheia, acela de a
mâinile voastre”.
vorbi mai întâi în isonul falşilor profeţi (ceea ce,
15 Iar regele i-a zis: „De câte ori să te la el, era un fapt cu totul neobişnuit).
2 PARALIPOMENA 19 702
25 Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l 34 În ziua aceea a încetat războiul, iar
pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpete- regele lui Israel a stat în car, în pre-
nia cetăţii, şi la Ioaş, fiul cel mai mare ajma Siriei, până seara; şi a murit în
al regelui, asfinţitul soarelui.
26 şi veţi zice: – Aşa a zis regele:
Aruncaţi-l în temniţă, şi acolo să mă-
nânce pâinea necazului şi să bea apa 19
necazului până ce eu mă voi întoarce
cu pace”.
Mustrat de Iehu, Iosafat pune rân-
27 Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei duială în trebile religioase şi poli-
întoarce cu pace, atunci nu Domnul a tice.
grăit întru mine”.
1 Iosafat, regele lui Iuda, s’a întors cu
28 Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, re- pace la casa lui din Ierusalim.
gele lui Iuda, s’au dus la Ramotul Ga-
2 Dar în întâmpinarea lui a ieşit profe-
laadului.
tul Iehu, fiul lui Hanani, şi i-a zis: „O,
29 Iar regele lui Israel a zis către Iosa-
rege Iosafat, cum de-l ajuţi tu pe cel pă-
fat: „Eu mă voi ascunde sub altă îm- cătos şi-l iubeşti pe cel urât de Dom-
brăcămite şi voi merge la război, iar nul? De aceea a venit asupră-ţi mânia
tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea”. Domnului.1
Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns în-
făţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s’a 3 Cu toate acestea, în tine s’au găsit şi
dus la război. fapte bune, de vreme ce ai stârpit tufi-
şurile din ţara lui Iuda şi ţi-ai îndrep-
30 Iar regele Siriei le-a poruncit căpita-
tat inima să-L caute pe Domnul”.
nilor ce se aflau cu el în fruntea care-
lor de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu 4 Iar Iosafat, după ce s’a aşezat cu locu-
cel mic sau cu cel mare, ci numai împo- inţa în Ierusalim, şi-a cercetat din nou
triva regelui lui Israel!” poporul, de la Beer-Şeba până la mun-
tele lui Efraim; şi i-a întors către Dom-
31 Şi a fost că atunci când căpitanii ca-
nul, Dumnezeul părinţilor lor.
relor de luptă l-au văzut pe Iosafat, au
zis: „Acesta-i regele lui Israel!” Şi l-au 5 Şi a aşezat judecători în toate cetăţile
înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat lui Iuda, cetate cu cetate.
a strigat, iar Domnul l-a scăpat; Dum- 6 Şi le-a zis judecătorilor: „Vedeţi ce fa-
nezeu i-a îndepărtat de la el. ceţi; că nu pentru oameni faceţi voi ju-
32 Şi a fost că dacă au văzut căpitanii decată, ci pentru Domnul, iar El e cu
carelor că nu acela era regele lui Israel, voi când rostiţi judecata.
au plecat de lângă el. 7 Şi acum, fie frica Domnului peste voi!,
33 Dar un bărbat şi-a întins arcul că- fiţi cu băgare de seamă, căci la Dom-
tând bine la ţintă şi l-a izbit pe re- nul, Dumnezeul nostru, nu se află ne-
gele lui Israel între plămâni şi coşul 1 Iosafat e mustrat pentru alianţa sa cu ne-
pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşu-
legiuitul Ahab (şi, în subsidiar, poate şi pentru
lui său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă naivitatea de a fi acceptat cu atâta uşurinţă un
din luptă, căci sunt rănit”. travesti care putea să-l coste viaţa).
2 PARALIPOMENA 20 703
dreptate; El nu caută la faţa omului, 2 Şi dacă au venit, i s’a spus lui Iosafat:
nici nu ia mită”.2 „Împotriva ta a venit o mare mulţime
8 Mai mult, Iosafat a aşezat în Ieru- din Siria, de dincolo de mare; şi, iată,
salim, pentru judecata Domnului, o se află la Haţaţon-Tamar, adică la En-
seamă de preoţi şi leviţi şi căpetenii de Gaddi”.
familii ale lui Israel, ca să-i judece pe 3 Atunci Iosafat s’a speriat şi şi-a în-
locuitorii Ierusalimului. dreptat faţa să-L caute pe Domnul şi a
9 Şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să fa- hotărât post în întregul Iuda.
ceţi: cu frică de Domnul, cu adevăr şi 4 Şi întregul Iuda s’a adunat să-L
cu inimă dreaptă; cheme pe Domnul; din toate cetăţile lui
10 oricare dintre fraţii voştri care lo- Iuda au venit să-L cheme pe Domnul.
cuiesc în cetăţi va veni să se judece, 5 Iar Iosafat s’a ridicat în adunarea din
fie pentru vărsare de sânge, fie pentru Ierusalim a lui Iuda, în templul Dom-
lege – adică porunci, rânduieli sau ju- nului, în faţa curţii celei noi,
decăţi –, voi sunteţi cei ce hotărâţi pen-
6 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părin-
tru ei, aşa ca ei să nu păcătuiască în
ţilor mei, oare nu Tu eşti Dumnezeu în
faţa Domnului, iar peste voi şi peste
cer, şi nu Tu domneşti peste toate îm-
fraţii voştri să nu se abată urgie; aşa
părăţiile neamurilor, şi nu în mâna Ta
să faceţi, şi nu veţi greşi.3
se află tăria şi puterea? şi este oare ci-
11 Şi, iată, preotul Amaria va fi căpete- neva care să-Ţi poată sta împotrivă?
nie peste voi pentru orice lucru al Dom-
7 Oare nu Tu eşti Domnul care i-a ni-
nului; iar Zebadia, fiul lui Ismael, este
micit pe locuitorii acestei ţări de dina-
căpetenie peste casa lui Iuda pentru
intea poporului Tău Israel? şi nu Tu
orice lucru al regelui; cât despre căr-
i-ai dat-o pe’ntotdeauna seminţiei lui
turari şi leviţi, îi aveţi în faţă; fiţi tari
Avraam, pe care l-ai iubit?
şi harnici, iar Domnul va fi cu cel bun”.
8 Iar ei au locuit în ea, şi’n ea i-au zidit
numelui Tău casă, zicând:
20 9 «Dacă vor veni peste noi întâmplări
rele sau sabie sau certare sau molimă
Iosafat: biruinţa asupra Amo- sau foamete, vom sta în faţa acestui
niţilor şi aliaţilor lor; sfârşitul templu şi’n faţa Ta – căci numele Tău
domniei. este peste templul acesta – şi din neca-
1 După aceasta, fiii lui Moab şi fiii lui zul nostru vom striga spre Tine, iar Tu
Amon – şi, cu ei, o seamă de Edomiţi1 – ne vei auzi şi ne vei mântui».
au venit cu război împotriva lui Iosafat. 10 Şi acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui
2 Reforma judiciară a lui Iosafat se întemeiază Moab şi cei din muntele Seir, prin hota-
pe trei principii: 1) frică de Dumnezeu; 2) obiec- rele cărora Tu nu L-ai lăsat pe Israel să
tivitate; 3) incoruptibilitate. treacă atunci când ieşise din ţara Egip-
3 Aceştia, cei din Ierusalim, judecau în primă
tului – dimpotrivă, el i-a ocolit fără să-i
instanţă procesele locale şi în a doua instanţă pe
cele trimise din cetăţi. Ebraic. Edomiţii, urmaşii lui Esau, erau duşma-
1 Textual: „Mineeni”, un nume care nu spune nii ancestrali ai Evreilor; locuiau în ţinuturile
nimic, rezultat din lecţiunea eronată a Textului pustii ale muntelui Seir (vezi v. 10).
2 PARALIPOMENA 20 704
27 Şi toţi oamenii lui Iuda s’au întors la Iosafat, zicând: „De vreme ce tu te-ai
Ierusalim, avându-l în frunte pe Iosa- aliat cu Ohozia, Domnul ţi-a sfărâmat
fat, cu bucurie mare, că bucurie le dă- lucrarea: corăbiile tale s’au sfărâmat”.
duse Domnul dinspre partea vrăjmaşi- Şi ele n’au putut să meargă la Tarsis.
lor lor.
28 Şi au intrat în Ierusalim cu alăute şi
cu harpe şi cu trâmbiţe, ămergândî în 21
templul Domnului.
29 Şi toate regatele pământului erau
Ioram, regele lui Iuda.
cuprinse de frica Domnului, când au 1 Iosafat a adormit împreună cu părin-
auzit că Domnul se luptase împotriva ţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui
vrăjmaşilor lui Israel. David; în locul lui a domnit Ioram, fiul
30 Iar regatul lui Iosafat s’a aflat în
său.
pace; pace i-a dat Dumnezeul său, de 2 Acesta avea şase fraţi, fii ai lui Io-
lim vreme de douăzeci şi cinci de ani. gint şi aur şi arme, împreună cu cetă-
Pe mama sa o chema Azuba, şi era fiica ţile întărite din ţara lui Iuda; domnia
lui Şilhi. însă i-a dat-o lui Ioram, căci acesta era
întâiul-născut.
32 El a umblat în căile lui Asa, tatăl
său, şi nu s’a abătut de la a face ceea 4 Şi dacă Ioram a primit regatul tată-
ce e drept în ochii Domnului. lui său şi s’a întărit, i-a ucis cu sabia
pe toţi fraţii săi şi câteva dintre căpe-
33 Cu toate acestea, capiştile de pe înăl-
teniile lui Israel.
ţimi încă mai erau: poporul încă nu-şi
5 Ioram avea treizeci şi doi de ani când
îndreptase inima spre Domnul, Dum-
nezeul părinţilor lor. a început să domnească; şi a domnit în
Ierusalim vreme de opt ani.
34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele
6 Şi a umblat în calea regilor lui Israel,
dintâi şi cele din urmă, iată, sunt
scrise în cărţile lui Iehu al lui Hanani, aşa cum făcuse casa lui Ahab – căci
care a scris Cartea regilor lui Israel3 . fiica lui Ahab era soţia lui – şi a făcut
ceea ce e rău în faţa Domnului.
35 După aceasta, Iosafat, regele lui
7 Cu toate acestea, Domnul nu a vrut
Iuda, s’a aliat cu Ohozia, regele lui
Israel (care era un nelegiuit); să nimicească de tot casa lui David, de
dragul legământului pe care-l făcuse
36 şi s’a întovărăşit cu el să facă amân-
cu David, spunându-i că-i va da – lui şi
doi corăbii care să meargă la Tarsis; co- fiilor săi – un luminător pe’ntotdeauna.
răbiile le-au făcut la Eţion-Gheber.
8 În zilele acelea s’au rupt Edomiţii de
37 Iar Eliezer, fiul lui Dodava, din Ma-
Iuda şi şi-au făcut propriul lor rege.
reşa, a rostit o profeţie împotriva lui
9 Atunci a purces Ioram împreună cu
3 Despre acest Iehu nu ştim nimic. căpeteniile şi cu toată călărimea; şi,
2 PARALIPOMENA 22 706
sculându-se noaptea, i-a lovit pe Edo- i-a mai rămas nici un fecior, în afară de
miţii care-l împresuraseră, şi pe căpe- Ohozia, cel mai mic dintre fiii săi.
teniile carelor, dar poporul a dat fuga 18Şi după toate acestea, Domnul l-a lo-
la corturile lor. vit în măruntaie cu o boală fără leac,
10 Aşa s’au eliberat Edomiţii de sub
19 care s’a tot lungit de la o zi la alta;
Iuda până’n ziua de azi; şi tot atunci iar când s’au împlinit doi ani, odată
s’a eliberat de sub mâna lui şi Libna; cu boala i-au ieşit şi măruntaiele; şi a
aceasta, fiindcă el Îl părăsise pe Dom- murit de boală chinuitoare; iar poporul
nul, Dumnezeul părinţilor săi său nu i-a făcut o înmormântare aşa
11 şi fiindcă făcuse înălţimi în cetăţile cum fusese aceea a părinţilor săi.
lui Iuda şi-i făcuse pe locuitorii Ierusa-
20 El avea treizeci şi doi de ani când a
limului să se dedea la desfrânare şi-l
început să domnească; şi a domnit în
amăgise pe Iuda.
Ierusalim vreme de opt ani. Şi s’a dus
12 Atunci a venit la el o scrisoare de fără nici o cinstire şi a fost îngropat în
la profetul Ilie,1 zicând: „Aşa grăieşte cetatea lui David, dar nu printre mor-
Domnul, Dumnezeul lui David, părin- mintele regilor.
tele tău: «Pentru că n’ai umblat în ca-
lea lui Iosafat, tatăl tău, şi’n căile lui
Asa, regele lui Iuda,
13 ci ai umblat în căile regilor lui Israel
22
şi l-ai făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ieru-
salimului să se desfrâneze aşa cum s’a Ohozia, regele lui Iuda. Atalia.
desfrânat casa lui Ahab, şi i-ai ucis pe Ioaş e salvat de la masacru.
fraţii tăi – fiii tatălui tău –, care erau 1 Iar locuitorii Ierusalimului l-au fă-
mai buni decât tine, cut rege în locul lui pe Ohozia, fiul său
14 iată, Domnul te va lovi cu rană mare cel mai mic, deoarece pe cei mai mari,
în poporul tău şi’n fiii tăi şi’n femeile pe toţi, îi omorâse ceata tâlharilor care
tale şi’n toată casa ta; veniseră asupră-le împreună cu Arabii
15 iar tu vei fi lovit de o boală cum-
şi Alimazonii; aşa că a domnit Ohozia,
plită, o boală a pântecelui, până când fiul lui Ioram, regele lui Iuda.
măruntaiele vor ieşi din tine, zi de zi, 2 Ohozia avea douăzeci şi doi de ani
odată cu boala»”. când a început să domnească; şi a
16 Aşa că Domnul a ridicat împotriva domnit în Ierusalim vreme de un an;
lui Ioram pe Filisteni şi pe Arabi şi pe pe mama sa o chema Atalia, şi era fiica
cei ce se învecinau cu Etiopienii; lui Omri.
17 aceştia s’au ridicat împotriva Iude- 3 El a umblat în calea casei lui Ahab,
ilor şi i-au învins şi au luat toate bu- căci mama sa îi era sfetnic în a păcătui
nurile ce se aflau în casa regelui, pre- 4 Şi a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
cum şi pe fiii lui şi pe fiicele lui, că nu nului, aşa cum făcuseră cei din casa
1 Relatare proprie cronicarului; din nici o lui Ahab, care, după moartea tatălui
parte a Bibliei nu avem un indiciu asupra acestei său, îi deveniseră sfetnici, spre nimici-
scrisori. rea lui.
2 PARALIPOMENA 23 707
5 Şi, umblând în sfaturile lor, a plecat tre Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui
împreună cu Ioram, fiul lui Ahab, să Ohozia, soţia preotului Iehoiada2 ; ea l-
facă război împotriva lui Hazael, regele a ascuns de Atalia, care, astfel, nu l-a
Siriei, în Ramotul Galaadului; atunci ucis.
arcaşii sirieni l-au rănit pe Ioram. 12 Şi l-au ţinut ascuns în templul lui
6 Iar el s’a întors ca să se vindece în Dumnezeu timp de şase ani; iar peste
Izreel de rana pe care i-o făcuseră Si- ţară a domnit Atalia.
rienii la Ramot în vreme ce purta răz-
boi împotriva lui Hazael, regele Siriei.
Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui
Iuda, s’a dus la Izreel să-l vadă pe Io-
23
ram, fiul lui Ahab, acesta fiind bolnav.
7 Şi de la Dumnezeu a fost pierirea lui
Uneltirea împotriva Ataliei; moar-
Ohozia prin venirea lui la Ioram; căci, tea acesteia şi începutul domniei
după sosirea lui, a plecat cu Ioram îm- lui Ioaş.
potriva lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care 1 Iar în anul al şaptelea s’a îmbărbătat
Domnul îl unsese pentru stârpirea ca- Iehoiada şi i-a luat alături de sine în
sei lui Ahab. templul Domnului pe sutaşi, adică pe
8 Şi a fost că’n timp ce Iehu făcea răz-
Azaria, fiul lui Ieroham, pe Ismael, fiul
bunarea împotriva casei lui Ahab, i-a lui Iohanan, pe Azaria, fiul lui Obed, pe
găsit şi pe mai-marii din Iuda şi pe ru- Maaseia, fiul lui Adaia, şi pe Elişafat,
deniile lui Ohozia, care-i slujeau, şi i-a fiul lui Zicri.
ucis. Şi a cutreierat ăregatulî Iuda în lung
2
5 o treime, în casa regelui; iar o treime, de laudă cântau. Atunci Atalia şi-a
la poarta din mijloc; iar întregul popor, sfâşiat haina şi a strigat: „Asta e: unel-
în curţile templului Domnului. tiţi împotriva mea!”
6 În templul Domnului nu va intra ni- Atunci preotul Iehoiada a ieşit în
14
meni, în afară de preoţi şi leviţi şi de faţă şi le-a poruncit sutaşilor şi căpete-
slujitorii leviţilor; doar ei să intre, fi-niilor oastei, zicând: „Scoateţi-o afară
indcă ei sunt sfinţi; şi tot poporul să din templu şi n’o lăsaţi din mâini; şi să
păzească rânduielile Domnului. fie ucisă cu sabia!” (căci spusese pre-
7 Leviţii vor face roată în jurul regelui, otul: „Să nu fie omorâtă în templul
fiecare cu arma în mână, şi vor ucide Domnului”).
pe oricine va intra în templu. Şi vor fi 15 Şi şi-au pus mâinile pe ea şi au scos-
cu regele când iese şi când intră”. o pe poarta călăreţilor casei regale, şi
8 Leviţii şi întregul Iuda au făcut aşa acolo au ucis-o.
cum le poruncise preotul Iehoiada; şi 16Iar Iehoiada a făcut un legământ în-
fiecare [sutaş] şi-a luat oamenii săi – tre el, popor şi rege, aşa ca ei să fie po-
atât pe cei ce intrau, cât şi pe cei ce porul Domnului.
ieşeau din slujba săptămânală –, căci Şi tot poporul ţării a intrat în tem-
17
Iehoiada nu-i lăsase liberi pe cei ce ie- plul lui Baal şi l-a dărâmat; jertfelni-
şeau din schimb. cele şi chipurile lui le-au sfărâmat, iar
9 Iehoiada i-a înarmat pe sutaşi cu să- pe Matan, preotul lui Baal, l-au ucis în
biile şi cu scuturile şi cu armurile care faţa jertfelnicelor lui.
fuseseră ale lui David în templul Dom- 18 Iar preotul Iehoiada a aşezat rându-
nului. ielile templului Domnului în mâna pre-
10 Şi a aşezat poporul întreg, fiecare oţilor şi leviţilor, aşa cum le hotărâse
cu armele lui, de la colţul din dreapta David în casa Domnului; şi I-a adus
până la colţul din stânga al templului, Domnului arderi-de-tot – aşa cum este
în faţa jertfelnicului şi în faţa templu- scris în legea lui Moise –, cu veselie şi
lui, de jur-împrejurul regelui. cântări – aşa cum rânduise David.
11 Şi l-a adus în faţă pe fiul regelui şi i-a
19 Şi a aşezat portari la porţile templu-
pus coroana regală şi însemnul; Ieho- lui Domnului, ca să nu poată intra cel
iada şi fiii săi l-au proclamat rege şi l- ce este necurat prin vreo faptă oare-
au uns şi au strigat: „Trăiască regele!” care.
12 Atunci Atalia a auzit larma poporu- 20 Şi i-a luat pe capii de familie şi
lui care alerga, şi pe a celor ce-l recu- pe viteji şi pe mai-marii poporului
noşteau pe rege şi-l lăudau; şi a intrat şi’ntregul popor al ţării, iar ei l-au pur-
la rege în templul Domnului. tat pe rege în templul Domnului; aşa
13 Şi, privind, iată că regele şedea a intrat el pe poarta lăuntrică în casa
pe tronul său; la intrare, dregătorii regală, iar ei l-au poftit pe rege să şadă
şi trâmbiţaşii; în jurul regelui, dre- pe tronul regatului.
gători; şi tot poporul ţinutului se ve- 21 Şi întregul popor al ţării s’a bucurat,
selea: trâmbiţele răsunau, cântăre- iar cetatea s’a liniştit. Iar pe Atalia au
ţii cântau din instrumente, şi imnuri ucis-o cu sabia.
2 PARALIPOMENA 24 709
mii de inşi în stare să meargă la război, făcut ca fiindu-i dumnezei şi s’a plecat
purtând suliţă şi pavăză. în faţa lor şi le-a adus jertfă.
6 De asemenea, a tocmit din Israel, cu 15 Atunci Domnul S’a mâniat pe Ama-
plată, o sută de mii de războinici, pen- sia şi a trimis la el un profet, zicându-i:
tru o sută de talanţi de argint. „De ce i-ai căutat tu pe dumnezeii ace-
lui popor, pe cei ce n’au fost în stare să-
7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit
şi scape poporul din mâna ta?”
la el, zicând: „O, rege, oastea lui Israel
să nu meargă cu tine, căci Domnul nu 16 Şi a fost că după ce acesta a grăit, el
este cu Israel şi nici cu vreunul din fiii i-a zis: „Te-am făcut eu cumva sfetnic
lui Efraim; al regelui?. . . Ia seama, ca nu cumva
să fii biciuit!” Iar profetul s’a ferit, zi-
8 dacă tu îţi faci socoteala că te întă-
când: „Ştiu că [Domnul] vrea să te dea
reşti cu ei, Domnul te va înfrânge de
pierzării, de vreme ce ai făcut aceasta
dinaintea vrăjmaşilor, că de la Domnul
şi n’ai ascultat de sfatul meu”.
vin puterea şi biruinţa”.
17 Atunci Amasia, regele lui Iuda, s’a
9 Şi a zis Amasia către omul lui Dum-
sfătuit cu ai săi şi a trimis soli la Ioaş
nezeu: „Dar ce voi face cu suta de – fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu –, regele
talanţi pe care am dat-o oastei lui lui Israel, zicând: „Vino, să ne vedem
Israel?” Iar omul lui Dumnezeu a zis: faţă către faţă”.
„Domnul poate să-ţi dea mai mult de-
18 Dar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la
cât atât”.
Amasia, regele lui Iuda, zicând: „Spi-
10 Atunci Amasia a despărţit oastea
nul Libanului a trimis să i se spună ce-
care-i venise din Efraim, ca să se în- drului Libanului: – Dă-ţi fata după fiul
toarcă la locul ei; iar aceia s’au mâniat meu! – Da, dar iată că vor veni fiarele
foarte tare pe Iuda, şi s’au întors furi- sălbatice din câmpul Libanului. . . Şi
oşi la locul lor. au venit fiarele şi au călcat în picioare
11 Iar Amasia s’a îmbărbătat, şi-a luat spinul!. . .
poporul şi s’a dus în Valea Sării şi acolo 19 Tu ai zis: – Iată, eu am bătut Idu-
i-a ucis pe fiii lui Seir, zece mii; meea!. . . Inima te-a semeţit, acum şezi
12 iar pe alţi zece mii, fiii lui Iuda i-au în casa ta! De ce să-ţi faci rău căutând
prins de vii şi i-au dus în vârful stâncii prilej de ceartă? Că vei cădea, şi Iuda
şi i-au aruncat de pe buza prăpastiei şi cu tine”.
toţi s’au făcut bucăţi. 20 Dar Amasia nu l-a ascultat (că de la
13 Dar ostaşii pe care Amasia nu-i lă- Domnul a fost ca el să fie dat în mâinile
sase să meargă cu el la război au nă- vrăjmaşilor, de vreme ce el îi căutase
vălit asupra cetăţilor lui Iuda, din Sa- pe dumnezeii Idumeilor).
maria până la Bet-Horon, şi au ucis în 21 Aşa că Ioaş, regele lui Israel, s’a ridi-
ele trei mii de oameni, luând şi multe cat; el şi Amasia, regele lui Iuda, s’au
prăzi. văzut faţă către faţă le Bet-Şemeş, în
14 Şi a fost că după ce Amasia s’a în- Iuda.
tors de la războiul cu Idumeea, i-a adus 22 Dar Iudeii au fost bătuţi de către
acasă pe dumnezeii fiilor lui Seir şi i-a Israeliţi, aşa că fiecare a fugit la cortul
2 PARALIPOMENA 26 712
23 Iar Amasia, regele lui Iuda, fiul lui put să domnească; şi a domnit în Ieru-
Ioaş, fiul lui Ohozia, a fost prins acolo, salim vreme de cincizeci şi doi de ani.
la Bet-Şemeş, de către Ioaş, regele lui Pe mama sa o chema Iecolia şi era din
Israel, care l-a dus la Ierusalim; acesta Ierusalim.
a dărâmat zidul Ierusalimului, de la 4 El a făcut ceea ce e drept în ochii Dom-
poarta lui Efraim până la poarta din nului, aşa cum făcuse şi Amasia, tatăl
colţ: patru sute de coţi. său.
24 Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate 5 El L-a căutat pe Domnul în zilele lui
vasele câte s’au găsit în templul Dom- Zaharia, care îl învăţa frica de Dom-
nului, la Obed-Edom, şi în vistieriile nul; şi cât timp L-a căutat pe Domnul,
casei regale, precum şi ostateci, şi s’a Domnul l-a ajutat să-i meargă bine.
întors la Samaria. 6 Şi a ieşit şi s’a războit împotriva Fi-
25Iar Amasia, regele lui Iuda, fiul lui listenilor şi a dărâmat zidurile Gatului
Ioaş, a mai trăit încă cincisprezece ani şi zidurile Iabnei şi zidurile Aşdodului;
după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, şi a zidit cetăţi în ţinutul Aşdodului şi
regele lui Israel. printre Filisteni.
7 Domnul l-a întărit împotriva Filiste-
26 Celelalte fapte ale lui Amasia, atât
cele dintâi cât şi cele din urmă, sunt nilor şi împotriva Arabilor – care locu-
scrise în Cartea regilor lui Iuda şi ai iesc în stâncării – şi împotriva Meuni-
lui Israel. ţilor.
8 Chiar şi Amoniţii îi dădeau daruri lui
27 La vremea când Amasia s’a îndepăr-
tat de Domnul s’a făcut împotriva lui o Ozia, încât i s’a dus vestea până în ho-
uneltire, iar el a fugit din Ierusalim în tarele Egiptului, căci devenise foarte
Lachiş; şi au trimis după el în Lachiş puternic.
şi l-au ucis acolo. 9 Şi în Ierusalim a zidit Ozia turnuri,
la poarta din colţ şi la poarta din vale
28Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în
şi la colţurile zidurilor; şi le-a întărit.
cetatea lui David, laolaltă cu părinţii
săi. 10 Şi a zidit turnuri în pustie şi a săpat
numeroase fântâni, că avea vite multe
în ţara de jos şi în câmpie, precum şi
lucrători de vie în munţi şi în Carmel,
26 fiindcă era gospodar.
11 A avut Ozia şi o oaste care mergea la
Ozia (Azaria), rege în Iuda; tămâi- război; cu rânduială ieşea la luptă şi cu
ază idoli şi se umple de lepră. rânduială se întorcea la numărătoare;
1Atunci tot poporul ţării l-a luat pe socoteala ei o ţineau scriitorul Ieiel şi
Ozia, care avea vârsta de şaisprezece judecătorul Maasia, care se aflau sub
ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său. conducerea lui Hanania, locţiitorul re-
2 El a rezidit Elatul şi l-a readus în gelui.
Iuda, după ce regele adormise cu pă- 12 Numărul total al capilor de familie –
rinţii săi. al vitejilor războinici – era de două mii
2 PARALIPOMENA 27 713
le aducea regele fiilor lui Amon în fie- i-a dus în Damasc. De asemenea, l-a
care an: în primul an şi în al doilea şi dat şi în mâna regelui lui Israel, care
în al treilea. l-a lovit cu mare măcel;
6 Iotam a devenit puternic fiindcă el 6 căci Pecah, fiul lui Remalia, regele
şi-a îndreptat căile în faţa Domnului, lui Israel, a ucis în Iuda o sută două-
Dumnezeului său. zeci de mii de viteji într’o singură zi;
7 Celelalte întâmplări ale lui Iotam, aceasta, din pricină că aceia Îl părăsi-
războiul şi faptele lui, iată că ele sunt seră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor
scrise în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lor.
lui Israel. 7 Iar Zicri, viteazul din Efraim, l-a ucis
8 Douăzeci şi cinci de ani avea când a pe Maaseia, fiul regelui, pe Azricam,
început să domnească; şi a domnit în căpetenia casei sale, şi pe Elcana, loc-
Ierusalim vreme de şaisprezece ani. ţiitorul regelui.
9 Şi a adormit Iotam împreună cu pă- 8 Fiii lui Israel au robit atunci – dintre
rinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui fraţii lor – trei sute de mii (femei, fii şi
David; iar în locul lui a domnit Ahaz, fiice) şi i-au prădat de multe bunuri şi
fiul său. au dus prăzile în Samaria.
Dar acolo se afla un profet al Domnu-
9
lui, care se numea Obed. El a ieşit în
28 întâmpinarea oastei celor ce veneau la
Samaria şi le-a zis: „Iată, mânia Dom-
Ahaz, regele lui Iuda, şi nelegiui- nului, Dumnezeului părinţilor voştri, e
rile lui. peste [fiii lui] Iuda; El i-a dat în mâi-
1 Ahaz avea douăzeci de ani când a în- nile voastre, iar voi i-aţi ucis cu atâta
ceput să domnească; şi a domnit în Ie- cruzime încât aceasta a ajuns pân’ la
rusalim vreme de şaisprezece ani. El ceruri.
însă nu a făcut ceea ce e drept în ochii 10 Iar acum, voi spuneţi că pe fiii lui
Domnului, aşa cum făcuse David, pă- Iuda şi pe ai Ierusalimului să-i ţineţi
rintele său, ca robi şi roabe. Iată, oare nu sunt eu
2 ci a umblat în căile regilor lui Israel, cu voi spre a mărturisi pentru Domnul,
că până şi chipuri cioplite le-a făcut Dumnezeul vostru?
idolilor lor 11 Şi acum, ascultaţi la mine: Întoar-
3 şi le-a adus idolilor jertfe în valea lui ceţi înapoi pe aceia din fraţii voştri pe
Hinom şi i-a trecut pe fiii săi prin foc, care i-aţi luat robi; că aprinderea mâ-
după urâciunile neamurilor păgâne pe niei Domnului e peste voi”.
care Domnul le alungase din faţa fiilor 12 Atunci mai-marii fiilor lui Efraim:
lui Israel; Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul
4 şi aducea tămâieri pe înălţimi şi pe lui Meşilemot, Iezechia, fiul lui Şalum,
acoperişuri şi sub fiece copac umbros. şi Amasa, fiul lui Hadlai, s’au ridicat
5 Dar Domnul l-a dat în mâna regelui împotriva celor ce se întorceau de la
Siriei; acela l-a lovit şi a luat din rega- război
tul său o mare mulţime de robi, pe care 13 şi le-au zis: „Să nu-i aduceţi la
2 PARALIPOMENA 29 715
9 Că dacă voi vă veţi întoarce la Dom- porul lui Efraim şi al lui Manase şi al
nul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla lui Isahar şi al lui Zabulon nu se cură-
milă în faţa tuturor celor ce i-au dus ţiseră, ci mâncaseră Paştile împotriva
în robie, iar El îi va întoarce în această Scripturii. Ţinând seamă de aceasta,
ţară; că milostiv şi îndurat este Dom- Iezechia s’a rugat pentru ei, zicând:
nul, Dumnezeul nostru, şi nu-Şi va în- 19 „Domnul-Cel-Bun să se milos-
toarce faţa dinspre noi dacă noi ne vom tivească spre orice inimă care
întoarce la El”. într’adevăr Îl caută pe Domnul,
2 PARALIPOMENA 31 719
21 Iar fiii lui Israel care se aflau în Ieru- şit, a ieşit tot Israelul – cei ce se aflau în
salim au prăznuit sărbătoarea Azime- cetăţile lui Iuda – şi au sfărâmat stâlpii
lor timp de şapte zile, cu bucurie mare, şi au tăiat tufişurile şi au doborât înăl-
zilnic lăudând pe Domnul; şi preoţii şi ţimile şi capiştile din toată Iudeea şi
leviţii Îi cântau Domnului din instru- din Veniamin şi din Efraim şi din Ma-
mente muzicale. nase, până ce au terminat cu ele. Apoi
întregul Israel s’a întors, fiecare la mo-
22 Apoi Iezechia a vorbit pe inima tutu-
şia lui şi în cetatea lui.
ror leviţilor şi a celor ce aveau o bună
înţelegere asupra lucrurilor Domnu- 2 Iar Iezechia a rânduit cetele zilnice
lui. Şi au isprăvit sărbătoarea Azime- ale preoţilor şi ale leviţilor, rânduielile
lor, cea de şapte zile, aducând jertfe de fiecăruia după slujba lui de preot sau
mântuire şi mărturisindu-se Domnu- levit, pentru arderea-de-tot şi pentru
lui, Dumnezeului lor. jertfa de mântuire şi pentru a aduce la-
ude şi a mărturisi şi a sluji la porţile de
23 Atunci adunarea s’a sfătuit împre-
la curtea templului Domnului,
ună să sărbătorească alte şapte zile; şi
cu bucurie au sărbătorit alte şapte zile; 3 precum şi partea regelui, din ave-
rea lui, la arderea-de-tot de dimineaţa
24 că Iezechia a dat pentru adunare o şi de seara şi la arderile-de-tot pentru
mie de viţei şi şapte mii de oi, iar dre- ziua odihnei şi pentru lunile noi şi pen-
gătorii i-au dat poporului o mie de viţei tru sărbători, aşa cum s’a scris în legea
şi zece mii de oi, precum şi o mare parte Domnului.
din cele afierosite preoţilor.
4 Şi a zis către popor – către cei ce locu-
25 Şi s’a veselit toată adunarea, preoţii iau în Ierusalim – să le dea preoţilor şi
şi leviţii, şi toată obştea lui Iuda şi cei leviţilor partea ce li se cuvine, pentru
ce se aflau în Ierusalim, precum şi stră- ca ei să se întremeze în slujirea tem-
inii care veniseră din ţara lui Israel, ca plului Domnului.
şi cei ce locuiau în Iuda.
5 Şi după ce el a dat porunca, fiii lui
26 Mare veselie s’a făcut atunci în Ie- Israel au adus din belşug pârgă de
rusalim, că un asemenea praznic nu grâu şi de vin şi de untdelemn şi de mi-
se mai făcuse în Ierusalim din zilele ere şi din fiece roadă a ţarinii;
lui Solomon, fiul lui David, regele lui 6 fiii lui Israel şi ai lui Iuda au adus
Israel. zeciuieli din belşug, iar cei ce locuiau
27 Apoi preoţii şi leviţii s’au ridicat şi în cetăţile lui Iuda au adus şi ei ze-
au binecuvântat poporul; şi glasul lor a ciuială din viţei şi din oi şi din capre,
fost auzit, şi rugăciunea lor, în locaşul afierosindu-le Domnului, Dumnezeu-
cel sfânt ăal Domnuluiî, Care este în lui lor; le-au adus şi le-au pus grămezi-
cer. grămezi.
2 PARALIPOMENA 32 720
4 şi a adunat mult popor şi a astupat iz- 13 Oare voi nu ştiţi ceea ce eu şi părin-
voarele apelor şi râul care curgea prin ţii mei le-am făcut tuturor neamurilor
cetate, zicând: „Nu cumva regele Asi- din ţările lor? Au putut oare dumnezeii
riei să vină şi să afle apă multă şi să neamurilor de pe’ntreg pământul să-şi
prindă putere”. scape popoarele din mâna mea?
5 Şi s’a întărit Iezechia şi a umplut la 14 Dintre dumnezeii acestor neamuri
loc zidul care fusese surpat şi a zidit pe care părinţii mei le-au nimicit, cine
turnuri şi un alt zid exterior, în faţă, a fost în stare să-şi scape poporul din
şi a întărit turnul cetăţii lui David şi a mâna mea?. . . Cum dar va putea Dum-
pregătit arme din belşug. nezeul vostru să vă mântuiască din
6 Şi a pus căpitani de război peste po- mâna mea?
por; şi s’au adunat la el în locul deschis 15 Aşadar, să nu vă amăgească Iezechia
din poarta văii, iar el le-a grăit, zicând: şi să nu facă din voi nişte creduli; să
7 „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă şi să nu nu-l credeţi: nici un dumnezeu al vre-
vă speriaţi în faţa regelui Asiriei şi în unui neam şi al vreunui regat nu va pu-
faţa tuturor neamurilor care sunt cu el, tea să-şi scape poporul din mâna mea,
că mai mulţi sunt cu noi decât cu el; aşa cum nu l-a scăpat din mâna părin-
ţilor mei; aşadar, nici Dumnezeul vos-
8 cu el sunt braţe de carne, dar cu noi
tru nu vă va scăpa din mâna mea”.
este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să
ne scape şi să ducă lupta noastră”. Iar 16 Şi încă alte multe au grăit servii săi
poporul s’a întărit cu aceste cuvinte ale împotriva Domnului Dumnezeu şi îm-
lui Iezechia, regele lui Iuda. potriva lui Iezechia, robul Său.
9 După aceea, Senaherib, regele Asi- 17 El a făcut şi o scrisoare prin care-
riei, şi-a trimis servii la Ierusalim (în L defăima pe Domnul, Dumnezeul lui
timp ce el se afla la Lachiş, împreună Israel, spunând despre El: „Aşa cum
cu toată oastea lui); a trimis la Ieze- dumnezeii neamurilor pământului nu
chia, regele lui Iuda, şi la întregul Iuda şi-au scos popoarele din mâna mea,
ce se afla în Ierusalim, zicând: nici Dumnezeul lui Iezechia nu-Şi va
scoate din mâna mea poporul”.
10 „Aşa grăieşte Senaherib, regele Asi-
rienilor: – În cine vă puneţi voi nădej- 18 Şi au strigat cu glas mare, în limba
dea, de rămâneţi sub împresurare în ebraică, spre poporul Ierusalimului,
Ierusalim? cel de pe zid, să le ajute şi să dărâme
[zidurile], pentru ca ei să ia cetatea.
11 Nu cumva Iezechia vă înşală, ca să
vă dea morţii şi foamei şi setei, zi- 19 Ei vorbeau despre Dumnezeul Ie-
când: «Domnul, Dumnezeul nostru, ne rusalimului ca despre dumnezeii po-
va scăpa din mâna regelui Asiriei!»? poarelor pământului (lucruri de mâini
omeneşti).
12 Oare nu acesta este Iezechia, cel care
I-a dărâmat jertfelnicele şi locurile Lui 20 Atunci regele Iezechia şi profetul
cele înalte şi le-a zis Iudeilor şi locui- Isaia, fiul lui Amos, s’au rugat asupra
torilor Ierusalimului: «În faţa acestui acestora şi au strigat la cer.
jertfelnic să vă închinaţi şi deasupra 21 Iar Domnul a trimis un înger şi a
lui să tămâiaţi!»? sfărâmat pe tot viteazul şi războinicul
2 PARALIPOMENA 33 722
4 şi a zidit un altar în templul Dom- 13 Şi s’a rugat la El, iar El l-a auzit şi
nului – acela despre care Domnul a i-a ascultat strigarea şi l-a întors la Ie-
zis: „În Ierusalim va fi numele Meu în rusalim, în regatul său, şi a cunoscut
veac” –, Manase că Domnul, El este Dumnezeu.
5 iar în cele două curţi ale templului 14 După aceea a zidit el zidul cel din
Domnului a zidit altare pentru toată afară al cetăţii lui David, de la mia-
„oştirea cerului”; zăzi spre răsăritul Ghihonului, până la
6 şi pe fiii săi i-a trecut prin foc în valea pârâu, la intrarea prin Poarta Peştilor,
Ben-Hinom, a ghicit, a vrăjit, a adus a înconjurat Ofelul, l-a înălţat foarte şi
oameni care se îndeletniceau cu che- a aşezat căpetenii de oaste prin toate
marea morţilor, precum şi vrăjitori, fă- cetăţile întărite ale lui Iuda.
când astfel multe rele în faţa Domnu- 15 Şi a înlăturat dumnezeii străini şi
lui, ca să-L întărâte; idolul din templul Domnului şi toate
7 iar idolul şi chipul turnat pe care le fă- altarele pe care le zidise în muntele
cuse le-a aşezat în templul lui Dumne- templului Domnului, în Ierusalim şi în
zeu, aceea despre care Dumnezeu spu- afara cetăţii.
sese către David şi către Solomon, fiul 16 Şi a dres la loc jertfelnicul Domnului
acestuia: „În această casă şi în Ieru- şi a adus pe el jertfe de mântuire şi de
salimul pe care Eu l-am ales din toate laudă; şi le-a spus fiilor lui Iuda să-I
seminţiile lui Israel, aici Îmi voi pune slujească Domnului, Dumnezeului lui
numele pe veci; Israel.
8 şi nu voi mai urni piciorul lui Israel 17Cu toate acestea, poporul încă mai
din ţara pe care Eu le-am dat-o părinţi- aducea jertfe pe înălţimi, dar numai
lor lor, dar numai dacă vor păzi tot ceea pentru Domnul, Dumnezeul său.
ce Eu am poruncit, adică după toată le- Cât despre celelalte fapte ale lui
18
gea şi după poruncile şi judecăţile date Manase, despre rugăciunea lui către
prin mâna lui Moise”. Dumnezeu şi despre cuvintele văză-
9 Dar Manase i-a dus în rătăcire pe torilor pe care aceştia i le grăiau în
Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului, ca numele Domnului, Dumnezeului lui
să facă ei ce e rău mai mult decât toate Israel,
neamurile pe care Domnul le-a alungat 19 iată, ele se află în cuvintele rugăciu-
din faţa fiilor lui Israel. nii lui, aşa cum Domnul l-a ascultat.
10 Domnul a grăit către Manase şi către Cât despre păcatele lui şi căderile lui şi
poporul său, dar ei nu L-au ascultat; despre locurile unde zidise înălţimi şi
11 aşa că Domnul a adus asupra lor că- unde făcuse tufişuri şi idoli mai înainte
peteniile oastei regelui Asiriei, care l- de a se fi pocăit, iată, ele sunt scrise în
au prins pe Manase cu arcanul şi l-au Cartea Văzătorilor.
legat cu cătuşe şi l-au dus în Babilon. 20 Şi a adormit Manase împreună cu
12 Şi’n timp ce el se afla în necaz, a că- părinţii săi şi l-au îngropat în gră-
utat spre faţa Domnului, Dumnezeului dina casei lui; iar în locul lui a domnit
său, şi s’a smerit foarte în faţa Dumne- Amon, fiul său.
zeului părinţilor săi. 21 Amon avea douăzeci şi doi de ani
2 PARALIPOMENA 34 724
2 Par alcătuiesc capitolul 1 din Ezdra; locul lor 9Conania, Şemaia şi Natanael, fratele
însă este aici. acestuia, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, că-
2 Relatarea de mai jos (vv. 2-6), proprie croni-
carului, e menită să demonstreze că Iosia a res- 3 Prin „fraţii voştri, fiii poporului” se înţeleg
taurat cultul iudaic în conformitate cu vechile le- laicii (cei ce nu făceau parte din casta preo-
giuiri şi rânduieli. ţească).
2 PARALIPOMENA 35 727
peteniile leviţilor, le-au dat leviţilor, ca erau de faţă au prăznuit Paştile şi săr-
prinos de Paşti, cinci mii de oi şi cinci bătoarea Azimelor timp de şapte zile.
sute de viţei. 18 Paşti ca acestea nu mai fuseseră în
10 Aşa s’a întocmit slujba; şi au stătut Israel din zilele profetului Samuel; nici
preoţii în locul lor şi leviţii la cetele lor, un rege din Israel nu I-a făcut Domnu-
după porunca regelui. lui Paşti aşa cum a făcut Iosia, fiind de
11 Şi au înjunghiat mielul pascal; preo- faţă şi preoţii şi leviţii şi întregul Iuda
ţii stropeau, din mâinile lor, cu sânge, şi Israel şi locuitorii Ierusalimului.
iar leviţii jupuiau pielea de pe anima- 19 Paştile acestea s’au petrecut în cel
lele de jertfă. de al optsprezecelea an al domniei lui
12 Apoi au pregătit cele de trebuinţă Iosia. După toate acestea, pe care Io-
pentru arderile-de-tot, ca să le dea ace- sia le-a făcut în templu, regele Iosia a
lora pe potriva împărţirii lor pe case ars pe cei ce chemau morţii, ghicitorii,
părinteşti, precum şi fiilor poporului, terafimii, idolii şi sodomiţii ce se aflau
pentru ca aceştia să I le aducă Domnu- în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, ca să
lui, aşa cum e scris în cartea lui Moise. adeverească, prin aceasta, cuvintele le-
Aşa au făcut până dimineaţa. gii, cele scrise în Cartea pe care preotul
Hilchia o aflase în templul Domnului.
13 Mielul pascal l-au fript la foc, după
Înainte de el n’a mai fost un altul care
rânduială, iar jertfele sfinte le-au fiert
să se fi întors către Domnul cu toată
în căldări şi vase de aramă şi au dus to-
inima sa şi cu tot sufletul său şi cu
tul pân’ la capăt şi grabnic au împărţit
toată puterea sa – potrivit cu toată le-
la toţi fiii poporului.
gea lui Moise –, şi nici după el nu a fost
14 Iar după aceea şi-au pregătit pentru un altul să-i semene. Cu toate aces-
ei înşişi şi pentru preoţi – căci preo- tea, Domnul nu S’a întors cu totul de
ţii fuseseră prinşi până’n noapte cu îm- la aprinderea mâniei Sale celei mari,
părţirea arderilor-de-tot şi a grăsimilor ci cu mare mânie S’a aprins Domnul
–, aşa că leviţii au pregătit pentru ei împotriva lui Iuda, din pricina tuturor
înşişi şi pentru fraţii lor, fiii lui Aaron. întărâtărilor cu care Îl întărâtase Ma-
15 Şi fiii lui Asaf, cântăreţii, au stat la nase. Şi a zis Domnul: „Aşa cum l-am
locurile lor, după rânduielile lui David, lepădat pe Israel, tot astfel îl voi lepăda
ale lui Asaf, ale lui Heman şi ale lui şi pe Iuda de la faţa Mea şi voi părăsi
Iditun, profeţii regelui; tot aşa căpete- cetatea pe care Eu am ales-o, Ierusali-
niile şi portarii fiecărei porţi – acestora mul, şi casa despre care am zis: «Acolo
nu le era îngăduit să se mişte din slu- va fi numele Meu»”.
jba celor sfinte, fiindcă fraţii lor, leviţii, 20 Iar Neco, regele Egiptului, s’a ridicat
pregăteau şi pentru ei. împotriva regelui Asirienilor, la râul
16 Aşa s’a rânduit şi s’a săvârşit toată Eufrat, iar regele Iosia a ieşit să-l în-
slujba Domnului în acea zi a prăznui- tâmpine.
rii Paştilor; şi au adus arderi-de-tot pe 21 Acela i-a trimis nişte soli, zicând:
jertfelnicul Domnului, după porunca „Ce treabă am eu cu tine, rege al lui
regelui. Iuda? Nu împotriva ta vin eu astăzi
17 În vremea aceea, fiii lui Israel care cu război. Dumnezeu mi-a spus să mă
2 PARALIPOMENA 36 728
biţilor, pe fiii lui Amon şi pe cei ai Sa- 12El a făcut ceea ce e rău în ochii Dom-
mariei; dar după aceasta ei au plecat, nului, Dumnezeului său; şi nu s’a ru-
după cuvântul pe care Domnul îl gră- şinat în faţa profetului Ieremia, şi nici
ise prin mâna robilor Săi, profeţii. Cu de cuvintele Domnului;
toate acestea, mânia Domnului încă a 13 întru aceasta s’a răzvrătit el îm-
mai dăinuit asupra [fiilor] lui Iuda, aşa potriva regelui Nabucodonosor, în po-
ca ei să fie lepădaţi de la faţa Lui din fida jurământului pe care i-l făcuse pe
pricina tuturor păcatelor pe care le fă- Dumnezeu; şi şi-a învârtoşat cerbicea
cuse Manase şi din pricina sângelui ne- şi şi-a împietrit inima, aşa ca el să nu
vinovat pe care îl vărsase Ioiachim – că se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui
umpluse Ierusalimul de sânge nevino- Israel.
vat. Însă Domnul tot n’a vrut să-l ni-
Şi toţi fruntaşii lui Iuda, precum şi
14
micească.
preoţii şi poporul ţării, au sporit în a
6 Împotriva lui s’a ridicat Nabucodono- face nelegiuiri, după toate urâciunile
sor, regele Babilonului, şi l-a legat în păgânilor, şi au întinat templul Dom-
cătuşe de aramă şi l-a dus în Babilon. nului, cel din Ierusalim.
7 El a dus în Babilon şi o parte din va- 15 Iar Domnul, Dumnezeul părinţilor
sele templului Domnului şi le-a aşezat lor, a trimis ăcuvântî prin mâna pro-
în capiştea sa din Babilon. feţilor Săi şi prin aceea a trimişilor Săi
8 Cât despre celelalte fapte ale lui Io- pe care i-a ridicat dis-de-dimineaţă, fi-
iachim şi despre toate câte le-a făcut, indcă voia să-Şi cruţe poporul şi sfân-
iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea tul Său locaş.
Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? 16 Dar ei Îi batjocoreau solii şi-I defă-
Ioiachim a adormit împreună cu părin- imau cuvintele şi-şi râdeau de profe-
ţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu pă- ţii Săi, până ce mânia Domnului s’a
rinţii săi în Ganozai. Iar în locul lui a îngrămădit deasupra poporului Său în
devenit rege Iehonia, fiul său. aşa măsură, încât nu mai era nimic de
9 Iehonia avea optsprezece ani când a făcut.
început să domnească; el a domnit în 17 Şi l-a adus asupră-le pe regele Cal-
Ierusalim vreme de trei luni şi zece deilor, iar acela i-a ucis pe tinerii lor,
zile. El a făcut ceea ce e rău în ochii cu sabia, în casa sfântului Său locaş; şi
Domnului. nici pe Sedechia nu l-a cruţat; şi milă
10 La începutul anului, regele Nabu- n’au avut de fecioarele lor, iar pe bătrâ-
codonosor a trimis şi l-a adus în Ba- nii lor i-au dus departe; El a dat totul
bilon, împreună cu vasele cele scumpe în mâinile lor.
ale templului Domnului; iar peste Iuda 18 Şi toate vasele templului lui Dumne-
şi peste Ierusalim l-a făcut rege pe Se- zeu, pe cele mari şi pe cele mici, şi vis-
dechia, fratele tatălui său. tieriile [templului Domnului], precum
11 Sedechia avea douăzeci şi unu de şi toate vistieriile regelui şi ale dregă-
ani când a început să domnească; şi a torilor, pe toate le-a dus în Babilon.
domnit în Ierusalim vreme de unspre- 19 Şi a ars templul Domnului; şi a dă-
zece ani. râmat zidul Ierusalimului; şi palatele
2 PARALIPOMENA 36 730
Ezdra
1 Ierusalim.
4
4 Fiecăruia din cei rămaşi , oriunde
Ca urmare a edictului lui Cirus, s’ar afla, oamenii acelui loc5 îi va veni
primii Iudei se întorc din captivi- în ajutor cu argint, cu aur, cu bunuri,
tatea babilonică. cu vite, laolaltă cu orice va voi să dea
1 În primul an al lui Cirus, regele Perşi- de bună voie pentru templul lui Dum-
lor1 , ca să se plinească cuvântul Dom- nezeu Care Se află în Ierusalim”.
nului [cel rostit] prin gura lui Ieremia2 5 Atunci s’au ridicat capii de familie
–, Domnul a stârnit duhul lui Cirus, ai lui Iuda şi ai lui Veniamin, precum
regele Perşilor3 , iar acesta a poruncit şi toţi preoţii şi leviţii, toţi cei al că-
să se vestească în toată ţara – ba încă ror duh a fost stârnit de Dumnezeu, să
chiar în scris –, zicând: se urce să zidească templul Domnului
2 „Aşa grăieşte Cirus, regele Perşilor: Care Se află în Ierusalim.
Domnul, Dumnezeul cerului, mi-a dat 6 Şi toţi cei ce le erau în preajmă i-
mie toate regatele pământului şi mi-a au ajutat6 cu vase de argint, cu aur,
poruncit să-I zidesc casă în Ierusalim, cu bunuri, cu vite şi cu daruri scumpe,
adică în Iudeea. în afară de ceea ce dăduseră de bună
3 Cine dintre voi face parte din poporul voie.7
Său?: cu el fie Dumnezeul său!, şi să 7 Şi regele Cirus a scos vasele templu-
se ducă în Ierusalim, adică în Iudeea, lui Domnului8 , pe care Nabucodonosor
şi să zidească templul Dumnezeului lui le luase din Ierusalim şi le pusese în
Israel; Acela e Dumnezeul Ce se află în capiştea dumnezeului său;
1 Aicinu e vorba de primul an al domniei lui
4 „Cei rămaşi”: supravieţuitorii exilului; Iu-
Cirus ca rege al Perşilor (559 î. H.), ci de primul
an al stăpânirii lui asupra Babilonului (538 î. H.) deii rămaşi încă în viaţă.
2 Ieremia prevestise durata exilului babilonic 5 „Oamenii acelui loc”: băştinaşii (sau oameni
ca fiind, în cifră rotundă, 70 de ani (Ir 25, 11- de alte neamuri) vecini cu Iudeii dintr’o anume
12; 29, 10). Aşadar, momentul eliberării Iudeilor localitate.
6 „. . . i-au ajutat”: literal: „le-au întărit mâi-
face parte din planul divin.
3 Din planul divin face parte şi apariţia lui Ci- nile”.
7 Pe lângă cele poruncite de rege, vecinii oferi-
rus cel Mare pe scena istoriei (559-529), biruinţa
sa asupra Babilonului (imperiu pe care, de fapt, seră, voluntar, şi alte bunuri.
îl desfiinţează) şi, ca urmare, edictul din 538. 8 „Vasele templului”: termen generic pentru
Expresia: „a stârni duhul” (cuiva) înseamnă a- toate obiectele de cult (acestea fuseseră luate de
i inspira cuiva un gând de năprasnă, neaşteptat, către Nabuzaradan, din ordinul lui Nabucodono-
pe care nu el l-a zămislit. sor, în 587).
EZDRA 2 732
8 pe acestea le-a scos Cirus, regele Per- 4 fiii lui Şefatia: 372;
şilor, prin mâna vistiernicului Mitri- 5 fiii lui Arah; 775;
dat, care le-a dat pe seama lui Şeşba-
6 fiii lui Pahat-Moab, făcând parte din
ţar, căpetenia lui Iuda9 .
fiii lui Iosua şi Ioab: 2812;
9 Iată numărul lor: treizeci de cupe de
7 fiii lui Elam: 1254;
aur, o mie de cupe de argint, douăzeci
şi nouă de obiecte felurite, 8 fiii lui Zatu: 945;
37 fiii lui Imer: 1052; 56fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui
38 fiii lui Paşhur: 1247; Ghidel,
39 fiii lui Harim: 1017; 57fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui
Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.
40 Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din
fiii lui Hodavia: 74; 58 Natineii şi fiii robilor lui Solomon
erau, de toţi, 392.
41 Cântăreţi: fiii lui Asaf: 128.
59 Iar cei ce au ieşit din Tel-Melah, din
42 Fiii portarilor: fiii lui Şalum, fiii lui
Tel-Harşa şi din Cherub-Adan şi Imer
Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acuv, fiii lui
şi care n’au putut să arate din ce fami-
Hatita, fiii lui Şobai, de toţi: 139.
lie se trag sau din ce seminţie – şi că
2
43 Natinei: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fac parte din Israel – au fost:
fiii lui Tabaot, 60 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobie şi fiii lui
44 fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Necoda: 652.
Padon, 61 Iar din fiii preoţilor: fiii lui Hobaia,
45 fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui fiii lui Hacoţ şi fiii lui Barzilai – cel
Acub, care, luându-şi de soţie pe una din fii-
46 fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui cele lui Barzilai Galaaditul, şi-a însu-
Hanan, şit numele acestuia;
47 fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui 62 aceştia, căutându-şi cartea spiţei
Reaia, neamului lor şi negăsind-o, au fost
scoşi din preoţie;
48 fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,
4
63 iar Tirşata le-a zis să nu mănânce
49 fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Pa-
din cele sfinte până nu se va ridica un
seah,
preot cu Urim şi Tumim.
50 fiii lui Besai, fiii lui Asna, fiii lui Me-
64 Aşadar, întreaga adunare la un loc
unim,
era alcătuită din 42.360 de oameni,
51 fiii lui Nefişim, fiii lui Bacbuc,
65 în afară, de robii şi roabele lor, care
52 fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, fiii lui erau în număr de 7.337; şi mai erau cu
Baţlut, fiii lui Mechida, fiii lui Harşa, ei 200 de cântăreţi şi cântăreţe.
53 fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui 66 Şi aveau 736 de cai, 245 de catâri,
Tamah,
67 435 de cămile, 6.720 de asini.
54 fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
68 Şi dacă o seamă din capii de fami-
3
55 Fiii robilor lui Solomon : fiii lui So- lie au ajuns la templul Domnului ce se
tai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, afla în Ierusalim, au făcut de bună voie
2 „Natinei” = „daţi” sau „încredinţaţi” templu- daruri pentru templul lui Dumnezeu,
lui, în slujba leviţilor (vezi şi 8, 20). O parte erau spre a fi reaşezat pe locul său cel dina-
iudei, dar cei mai mulţi erau pizonieri de război inte pregătit.
deveniţi, prin repartiţie, sclavi ai templului.
3 „Fiii robilor lui Solomon”: urmaşii băştinaşi- 4 „Tirşata”,
cuvânt persan care însemna „Ex-
lor canaaneeni pe care Solomon îi silise să mun- celenţa Sa”, apelativ pentru demnitatea de gu-
cească la corvezile templului, făcând din ei robi vernator. În cazul de faţă: persoana cu autori-
perpetui (vezi 3 Rg 9, 20-21). tate asupra preoţilor.
EZDRA 3 734
69 După puterea lor au dat în vistieria 5 iar după aceea, arderile-de-tot obiş-
lucrărilor şaizeci şi una de mii de dra- nuite, în curgerea lor, şi la lună nouă şi
hme de aur, cinci mii de talanţi de ar- în toate sfintele sărbători [ale Domnu-
gint şi o sută de veşminte preoţeşti. lui], precum şi pentru tot cel ce-I aduce
70 Aşa că preoţii şi leviţii şi poporenii Domnului, de bună voie, un prinos.
şi cântăreţii şi portarii şi natineii şi-au 6 Arderi-de-tot au început a-I aduce
aşezat locuinţele în cetăţile lor, şi tot Domnului în prima zi a lunii a şaptea;
Israelul în cetăţile sale. dar temelia templului Domnului încă
nu era pusă.
Şi le-au dat bani pietrarilor şi dul-
7
3 gherilor, precum şi bucate şi băuturi
şi untdelemn Tirienilor şi Sidonienilor,
Ridicarea jertfelnicului; reluarea ca să aducă pe mare la Ioppe cedri din
cultului; punerea temeliei templu- Liban, după învoirea dată lor de Cirus,
lui. regele Perşilor.
1
1 Şi dacă a sosit luna a şaptea , când fiii 8 Iar în anul al doilea după sosirea lor
lui Israel se aşezaseră în cetăţile lor, la templul lui Dumnezeu din Ierusa-
poporul s’a adunat, ca un singur om, lim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui
în Ierusalim. Salatiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, şi cei-
2 Şi s’a ridicat Iosua, fiul lui Ioţadac,
lalţi fraţi ai lor, preoţii şi leviţii, şi toţi
şi fraţii lui preoţii şi Zorobabel, fiul lui cei ce veniseră din robie la Ierusalim i-
Salatiel, şi fraţii lui, şi au zidit altarul au rânduit pe leviţii de la douăzeci de
Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe ani în sus să supravegheze lucrările la
el arderi-de-tot, potrivit cu ceea ce este templul Domnului.
scris în legea lui Moise, omul lui Dum- 9 Şi aşa Iosua cu fiii şi fraţii săi, şi Cad-
nezeu. miel cu fiii săi, fiii lui Iuda, precum şi
3 Jertfelnicul l-au aşezat pe locul lui –
fiii lui Henadad cu fiii şi fraţii lor, levi-
căci spaimă era asupră-le din pricina ţii, au stat să-i supravegheze pe cei ce
popoarelor pământului2 –; şi pe el Îi lucrau la templul lui Dumnezeu.
aduceau Domnului arderi-de-tot dimi- 10 Şi’n timp ce puneau temelia pentru
neaţa şi seara. zidirea templului Domnului, preoţii în
4 Şi au prăznuit sărbătoarea Corturi-
veşmintele lor şi cu trâmbiţe, şi leviţii,
lor, după cum este scris3 , şi’n fiecare fiii lui Asaf, cu ţimbale, s’au aşezat să-
zi au adus arderi-de-tot, după numărul L laude pe Domnul, după porunca lui
hotărât şi după rânduiala fiecărei zile; David, regele lui Israel.
1 Luna
11 Şi îşi răspundeau [unii altora] cu
a şaptea: septembrie-octombrie (în
laude şi cu mulţumiri Domnului, „că
chiar anul reîntoarcerii din captivitate, 538 î.
H.). e bun, că în veac este mila lui spre
2 Rezidirea jertfelnicului era de natură să Israel”. Şi tot poporul striga cu glas
alunge spaimele celor reveniţi într’un mediu os- mare, lăudând pe Domnul la înteme-
til (Iudei renegaţi, Samarinenii, păgânii din pre-
ierea templului Domnului.
ajmă). T. M.: „deşi se temeau. . . ” nu are sens.
3 Sărbătoare instituită de Moise (Lv 23, 34). 12 Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din
EZDRA 4 735
cu cinci triburi asiatice. Amestecul dintre aceste (demnitar persan) spre a-i mijloci accesul la rege.
triburi păgâne şi Israeliţii rămaşi pe loc au dat Se ştie că satrapii se lăsau uşor mituiţi. „Mai-
naştere poporului hibrid al Samarinenilor, cu o marele peste dări” (perceptorul-şef) avea meni-
religie sincretistă şi cu un templu propriu pe rea de a avertiza că, prin refortificarea Ierusali-
muntele Garizim. Evident, Samarinenii nu ve- mului, Iudeii vor refuza să-şi mai plătească dă-
deau cu ochi buni rezidirea templului din Ieru- rile către regele persan. (Cât despre „Bişlam”
salim. Cât despre „Iuda şi Veniamin”, acestea din T. M., acesta nu era un nume propriu, ci un
erau triburile majoritare care reveniseră din exil cuvânt aramaic care însemna „paşnic”, „cu pace”,
şi care sunt numite, tot aici, „fiii robiei”. cu care începeau, de obicei, scrisorile).
2 Asarhadon era fiul lui Senaherib, succesorul 5 Textual: „siriacă”. Aramaica (siriaca) deve-
lui Sargon II. Nu ştim nimic despre deportarea nise limba de mare circulaţie a imperiului per-
menţionată aici. După aproape două secole, me- san (aşa cum va deveni greaca în imperiul lui
moria putea face confuzii. Alexandru cel Mare).
EZDRA 5 736
1 Dar profetul Agheu şi [profetul] Zaha- cu lemnărie pusă în pereţi4 , iar lucrul
ria, fiul lui Ido, le-au profeţit Iudeilor acela e de toată lauda şi sporeşte în
din Ierusalim şi din Iuda o profeţie în mâinile lor.
numele Dumnezeului lui Israel.1 9 Atunci i-am întrebat pe bătrânii
2 Atunci s’au ridicat Zorobabel, fiul aceia, şi iată ce le-am spus: – Cine v’a
lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, dat voie să zidiţi templul acesta şi să
şi au început să zidească templul lui faceţi această cheltuială?. . .
Dumnezeu, cel din Ierusalim; şi cu ei, 10 Şi i-am întrebat şi de numele lor, ca
ajutându-i, erau profeţii lui Dumne- să te înştiinţăm, adică să-ţi scriem nu-
zeu. mele mai-marilor lor.
3 În acest timp au venit la ei Tatnai, 11 Iar ei ne-au răspuns aşa: – Noi sun-
cârmuitorul ţinuturilor de peste Râu, tem robii Dumnezeului cerului şi al
şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor2 şi le-au pământului şi zidim templul pe care,
grăit astfel: „Cine v’a dat voie să zidiţi cu mulţi ani înaintea acestuia, l-a zidit
templul acesta şi să faceţi această chel- un mare rege al lui Israel: l-a zidit şi
tuială?” l-a isprăvit.
4 Şi le-au mai spus: „Care sunt numele 12 Dar, după ce părinţii noştri L-au
oamenilor ce zidesc această cetate?” mâniat pe Dumnezeul cerului, El i-a
5 Dar ochii lui Dumnezeu au fost peste dat în mâinile lui Nabucodonosor Cal-
robimea lui Iuda şi nu i-a oprit până ce deul, regele Babilonului, care a dărâ-
i s’a dat de veste regelui Darius; atunci, mat acest templu şi a strămutat popo-
cu privire la aceasta, prin mai-marele rul în Babilon.5
peste dări s’a dat 13 Iar în primul an al regelui Cirus,
din această parte a Râului i-au trimis- cele de aur şi de argint, pe care Nabu-
o lui Darius. codonosor le-a adus din templul ce se
afla în Ierusalim şi le-a pus în capiştea
7 Ei i-au trimis o scrisoare, şi iată-i
regală, regele Cirus le-a scos de acolo şi
cuprinsul: „Regelui Darius, pacea de-
i le-a dat vistiernicului Şeşbaţar – care
plină!
era mai-marele vistieriei –
8 Ştiut să-i fie regelui că ne-am dus în
15 şi i-a zis: – Ia toate vasele şi du-te şi
ţara Iudeii la templul marelui Dumne-
pune-le în templul din Ierusalim, unde
zeu; acela se zideşte cu pietre alese3 ,
le este locul!
1 E vorba de profeţii care au dat numele celor
16 Acel Şeşbaţar a venit atunci şi a pus
două cărţi ale Vechiului Testament (vezi Intro- temeliile templului lui Dumnezeu în
ducerile).
2 Aceştia erau, desigur, reprezentanţii regelui fine.
în teritoriile transeufratiene. 4 Poate fi vorba de grinzile încadrate în zid
3 „. . . cu pietre alese”: argument că nu era pentru susţinerea acoperişului.
vorba de zidul cetăţii (aşa cum afirmau detrac- 5 Dezastrul are o raţiune teologică şi e pus pe
unde să se aducă jertfele (şi a rânduit ca înăl- regii persani, într’adevăr, au finanţat revigora-
ţimea lui să fie de şaizeci de coţi şi lăţimea de rea cultică a popoarelor supuse, inclusiv pe cea
şaizeci de coţi); iudaică.
EZDRA 7 739
lui va fi scoasă o bârnă şi, ridicată, îl 19 Iar fiii robiei au sărbătorit Paştile în
va străpunge5 , iar casa lui va fi de jaf. cea de a paisprezecea zi a primei luni.8
12 Iar Dumnezeul al Cărui nume locu- 20Căci preoţii şi leviţii s’au curăţit, toţi
ieşte acolo să-l doboare pe orice rege ca unul, şi au înjunghiat mielul pascal
sau popor care-şi va întinde mâna să pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor
strice sau să nimicească templul lui preoţi şi pentru ei înşişi.
Dumnezeu din Ierusalim. Eu, Darius, Şi au mâncat fiii lui Israel Paştile,
21
am poruncit; aşa să se facă întocmai!” toţi cei ce se întorseseră din robie şi
13 Atunci Tatnai, cârmuitorul ţinutu- toţi cei ce se desprinseseră de necu-
rilor de peste Râu, Şetar-Boznai şi to- răţia neamului ţării ca să-L caute pe
varăşii lor au făcut întocmai cum po- Domnul, Dumnezeul lui Israel.9
runcise regele Darius. 22 Şi au prăznuit cu bucurie, timp de
14Iar bătrânii Iudeilor şi leviţii zideau, şapte zile, sărbătoarea Azimelor, fi-
după profeţia profetului Agheu şi a lui indcă Domnul îi înveselise şi întorsese
Zaharia, fiul lui Ido, şi zideau şi spo- spre ei inima regelui Asiriei10 , ca să le
reau; şi au isprăvit zidirea, din po- întărească mâinile în zidirea templului
runca Dumnezeului lui Israel şi din po- Dumnezeului lui Israel.
runca lui Cirus şi a lui Darius şi a lui
Artaxerxe, regii Perşilor.6
15 Templul l-au isprăvit în cea de a 7
treia zi a lunii Adar7 , în al şaselea an
al domniei regelui Darius.
Ezdra; călătoria sa la Ierusalim.
16 Iar fiii lui Israel, preoţii, leviţii şi Scrisoarea lui Artaxerxe. Rugă-
ceilalţi fii ai robiei au făcut cu bucurie ciunea lui Ezdra.
sfinţirea templului lui Dumnezeu.
1 După întâmplările acestea, sub
17 La sfinţirea templului lui Dumnezeu domnia lui Artaxerxe, regele Perşilor1 ,
au adus o sută de viţei, două sute de s’a ridicat Ezdra, fiul lui Seraia, fiul
berbeci, patru sute de miei, iar pen- Azaria, fiul lui Hilchia,
tru păcatul întregului Israel, doispre-
2 fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui
zece iezi, după numărul seminţiilor lui
Ahitub,
Israel.
18 Pe preoţi i-au aşezat în cetele lor şi 8 Potrivit calculelor, în anul 515 î. H. ziua
pe leviţi în rânduiala lor să-I slujească a paisprezecea a lunii Nisan a fost 21 aprilie,
lui Dumnezeu în templul din Ierusa- deci la scurtă vreme după terminarea constru-
irii templului.
lim, aşa cum este scris în Cartea lui 9 Aceştia din urmă erau prozeliţii.
Moise. 10 Expresia „regele Asiriei” pare anacronică în
3 fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui zeului cerului: Plinească-se porunca şi
Meraiot, răspunsul!
4 fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, 13 Poruncă s’a dat de către mine ca,
5 fiul lui Buchi, fiul lui Abişua, fiul lui în regatul meu, oricare din poporul
Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron lui Israel şi din preoţi şi din leviţi va
arhiereul2 . vrea să meargă la Ierusalim, poate să
3 meargă cu tine.
6 Acest Ezdra s’a ridicat din Babilon;
14 Tu eşti trimis de către rege şi de că-
era cărturar iscusit în legea lui Moise,
pe care o dăduse Domnul, Dumnezeul tre cei şapte sfetnici ai săi să cercetezi
lui Israel. Şi regele i-a dat tot ce a do- Iudeea şi Ierusalimul după legea Dum-
rit, fiindcă mâna Domnului, Dumneze- nezeului lor, care se află în mâna ta,
ului său, era peste el. 15 şi să duci la templul Domnului ar-
itorul legii Dumnezeului cerului, să-i a fost peste mine mâna cea bună a
daţi numaidecât: lui Dumnezeu, şi i-am adunat pe mai-
22 până la o sută de talanţi de argint şi marii lui Israel să se urce cu mine”.
până la o sută de core de grâu şi până
la o sută de măsuri de vin şi până la o
sută de untdelemn; iar sare, fără mă- 8
sură.
23 Tot ceea ce se află în porunca Dum- Călătoria lui Ezdra la Ierusalim.
nezeului cerului, aceea să se facă! Lu- 1 „Iată-i pe capii de familie, cârmuito-
aţi aminte ca nu cumva cineva să se rii care s’au urcat cu mine în timpul
atingă de templul Dumnezeului ceru- domniei lui Artaxerxe, regele Babilo-
lui, ca nu cumva Acesta să Se mânie nului:
împotriva regelui şi a fiilor săi.
2 Din fiii lui Finees: Gherşom; din fiii
24 De asemenea, vă dăm de ştire că lui Itamar: Daniel; din fiii lui David:
nici asupra preoţilor, leviţilor, cântăre- Hatuş;
ţilor, portarilor, natineilor şi slujitori-
3din fiii lui Şecania şi din fiii lui Paroş:
lor templului lui Dumnezeu să nu pu-
Zaharia şi, împreună cu el, o ceată de
neţi bir; nici nu vă este îngăduit să-i
o sută cincizeci;
puneţi în slujba voastră6 .
4 din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul
25 Iar tu, Ezdra, în a cărui mână se
lui Zerahia şi, împreună cu el, două
află înţelepciunea lui Dumnezeu, pune
sute de bărbaţi;
scriitori şi judecători ca să judece popo-
rul cel de peste Râu, pe toţi cei ce cu- 5 din fiii lui Zatu: Şecania, fiul lui Ia-
nosc legea Dumnezeului tău; iar pe cei haziel, cu trei sute de bărbaţi;
ce n’o cunosc, să-i înveţi. 6 din fiii lui Adin: Ebed, fiul lui Iona-
unde: „a aservi”; (porunca le este dată cârmui- ale căror nume erau: Elifelet, Ieiel şi
torilor politici). Şemaia, cu şaizeci de bărbaţi;
EZDRA 8 742
14 din fiii lui Bigvai: Utai şi Zabud, cu ului nostru, ca să cerem de la El călăto-
şaptezeci de bărbaţi. rie pe cale dreaptă, pentru noi, pentru
15 Pe aceştia i-am adunat eu la râul ce copiii noştri şi pentru toată agonisita
curge prin Ahava1 , şi am poposit acolo noastră.
trei zile. Iar când am cercetat eu po- 22 Că mi-a fost ruşine să-i cer regelui
porul şi pe preoţi, n’am aflat acolo pe o gardă şi călăreţi să ne scape de vră-
nimeni din fiii lui Levi.2 jmaşi pe drum; fiindcă noi îi grăisem
16 Şi i-am chemat pe fruntaşii Eleazar, regelui, zicând: – Mâna Dumnezeului
Ariel, Şemaia, Elnatan, Iariv, Elnatan, nostru este binefăcătoare peste toţi cei
Natan, Zaharia şi Meşulam şi pe iscu- ce-L caută, dar puterea şi mânia Sa
siţii Ioiarib şi Elnatan sunt împotriva tuturor celor ce-L pără-
sesc.
17 şi i-am trimis la căpeteniile din ţi-
nutul Casifia şi am pus în gura lor cu- 23Aşa am postit şi L-am rugat pentru
vintele pe care să le grăiască lui Ido şi aceasta pe Dumnezeul nostru; iar El
fraţilor săi natinei din ţinutul Casifia, ne-a auzit.
ca să ne aducă nouă cântăreţi pentru 24 Şi am ales de-o parte doisprezece inşi
templul Dumnezeului nostru. din căpeteniile preoţilor: pe Şerevia,
18 Şi fiindcă mâna cea bună a Dumne- pe Haşabia şi, împreună cu ei, pe zece
zeului nostru era cu noi, ne-au adus un din fraţii lor.
om înţelept din fiii lui Mahli, fiul lui 25 Şi le-am dat, cu cântarul, aurul şi
Levi, fiul lui Israel (la început au venit argintul şi vasele afierosite templului
fiii şi fraţii săi, optsprezece3 ), Dumnezeului nostru, cele dăruite de
19 precum şi pe Haşabia şi pe Isaia din rege şi de sfetnicii săi şi de dregătorii
fiii lui Merari, împreună cu fraţii săi şi săi şi de întregul Israel ce se afla acolo.
cu fiii acestora, douăzeci. 26 Şi am pus în mâinile lor şase sute
20 Iar din natinei – cei pe care David cincizeci de talanţi de argint şi o sută
şi dregătorii lui i-au rânduit în slujba de vase de argint şi o sută de talanţi de
leviţilor –: două sute douăzeci de nati- aur
nei; aceştia toţi au fost adunaţi pe nu- 27 şi douăzeci de vase de aur preţuind
mele fiecăruia. o mie de drahme, precum şi vase de
21 Şi acolo, la râul Ahava, am rânduit aramă din cea mai bună, tot atât de do-
post, ca să ne smerim în faţa Dumneze- rită ca şi aurul.
1 Localitatea Ahava nu a putut fi identificată 28 Şi le-am zis: – Voi sunteţi sfinţiţii
cu siguranţă. „Râul” era mai degrabă un canal Domnului, vasele sunt sfinţite, iar ar-
al Eufratului, destinat irigaţiilor. Oricum, lo- gintul şi aurul Îi sunt aduse de bună-
cul era punctul de întâlnire al celor ce, de aici, voie Domnului, Dumnezeului părinţi-
urmau să formeze convoiul organizat în drumul
spre Ierusalim.
lor voştri.
2 Leviţii vor fi refuzat să răspundă la apel, pe 29 Fiţi veghetori şi păziţi-le până ce le
socotinţa că un exil confortabil, cu care se obiş- veţi pune înaintea mai-marilor preoţi-
nuiseră, era de preferat unei întoarceri aventu-
roase.
lor şi leviţilor şi capilor de familie în
3 T. M.: „. . . fiul lui Israel, [anume] Şerevia, îm- Ierusalim, în cămările templului Dom-
preună cu fiii săi şi cu fraţii săi, optsprezece”. nului.
EZDRA 9 743
30 Aşa că preoţii şi leviţii au primit, cu rul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s’au
cântarul, argintul şi aurul şi vasele pe despărţit de popoarele pământene1 în-
care să le ducă la Ierusalim în templul tru urâciunile lor2 , adică de Canaane-
Dumnezeului nostru. eni, de Hetei, de Ferezei, de Iebusei, de
31 Şi am plecat de la râul Ahava în Amoniţi, de Moabiţi, de Egipteni şi de
cea de a douăsprezecea zi a lunii întâi, Amorei.
ca să ajungem la Ierusalim; şi mâna 2 Aceasta, pentru că şi-au luat, pentru
Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ei şi pentru fiii lor, soţii dintre fiicele
ne-a scăpat din mâna vrăjmaşului şi de acelora; aşa că sămânţa cea sfântă3
cei ce ni se împotriveau pe drum. s’a amestecat cu popoarele pământene,
32 Şi am sosit la Ierusalim şi am rămas iar mâna mai-marilor a fost cea dintâi
acolo trei zile. în această nelegiuire.
33 Iar în cea de a patra zi am dat, cu 3 Şi când am auzit eu lucrul acesta, mi-
cântarul, argintul şi aurul şi vasele la am sfâşiat hainele şi m’am învolburat
templul Dumnezeului nostru, în mâna şi mi-am smuls fire de păr de pe cap
preotului Meremot, fiul lui Urie, cu el şi din barbă şi m’am prăbuşit de mâh-
fiind Eleazar, fiul lui Finees, precum şi nire.
leviţii Iozabat, fiul lui Iosua, şi Noadia, 4 Atunci s’au strâns la mine toţi cei
fiul lui Binui. ce păzeau cuvântul Dumnezeului lui
34 Pe toate le-am dat cu număr şi cu Israel, din pricina nelegiuirii celor ve-
măsură, iar greutatea s’a însemnat în niţi din robie; iar eu am rămas întru
scris. mâhnire până la jertfa de seară.
35 În vremea aceea, fiii surghiunului, 5Iar la jertfa de seară m’am ridicat din
cei ce veniseră din robie, I-au adus umilinţă; şi după ce mi-am sfâşiat hai-
arderi-de-tot Dumnezeului lui Israel: nele şi m’am învolburat, mi-am plecat
doisprezece viţei – pentru tot Israelul genunchii şi mi-am întins mâinile spre
–, nouăzeci şi şase de berbeci, şapte- Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
zeci şi şapte de miei, doisprezece iezi Doamne, ruşine-mi este şi nu îndrăz-
6
ca jertfă pentru păcat: toate, arderi- nesc să-mi ridic faţa spre Tine, că fără-
de-tot Domnului. delegile noastre s’au înmulţit mai mult
36 Edictul regelui l-am dat satrapi- decât perii capului nostru, iar păcatele
lor şi guvernatorilor de peste Râu, iar noastre s’au mărit pân’n la cer.
aceştia au dat cinstire poporului şi 7 Din zilele părinţilor noştri şi până’n
templului lui Dumnezeu”. ziua de astăzi ne aflăm în mare păcat;
din pricina fărădelegilor noastre, noi şi
regii noştri şi copiii noştri am fost daţi
9 1 Literal: „popoarele ţărilor”, în sensul: po-
ile au venit la mine şi au zis: – Popo- 6), în „Ţara sfântă” (Za 2,16).
EZDRA 10 744
6 Şi s’a ridicat Ezdra de dinaintea tem- că mulţi din noi au săvârşit acest pă-
plului lui Dumnezeu şi s’a dus la lo- cat.
cuinţa lui Iohanan, fiul lui Eliaşib; şi, 14 Deci, să rămână căpeteniile noastre;
ajungând acolo, pâine n’a mâncat şi iar toţi cei de prin cetăţile noastre care
apă n’a băut, căci plângea pentru ne- şi-au luat femei străine să vină aici la
legiuirea celor reveniţi din surghiun. vremea hotărâtă, şi împreună cu ei să
7 Şi s’a făcut vestire în Iuda şi în Ie- vină şi bătrânii fiecărui oraş, precum
rusalim şi printre toţi fiii robiei să se şi judecătorii lui, pentru ca astfel să se
adune în Ierusalim: îndepărteze mânia Dumnezeului nos-
tru ce s’a aprins asupră-ne din această
8 Tot cel ce nu va veni în trei zile – aşa
pricină”.
cum hotărâseră căpeteniile şi bătrânii
15 Aşa că au rămas doar Ionatan, fiul
–, toată averea lui va fi sortită pieirii1 ,
iar el va fi alungat din adunarea robi- lui Asael, şi Iahzeia, fiul lui Ticva; iar
mii. leviţii Meşulam şi Şabetai le erau aju-
toare.
9 În acele trei zile s’au adunat în Ieru-
16 Iar fiii robiei au făcut aşa; iar preotul
salim toţi oamenii din Iuda şi din Veni-
Ezdra şi capii de familie, după neamu-
amin. Şi era în cea de a douăzecea zi a
rile lor, au şezut deoparte, toţi fiind nu-
lunii a noua. Atunci întregul popor s’a
miţi după nume; şi au şezut în prima
aşezat în piaţa de dinaintea templului
zi a lunii a zecea, ca să cerceteze lucrul
lui Dumnezeu, răvăşit sub povara pă-
acesta.
catului, dar şi sub aceea a vremii de
iarnă. 17 Iar în prima zi a lunii întâi au is-
prăvit cercetarea tuturor acelora care-
10 Şi s’a ridicat preotul Ezdra şi le-a zis:
şi luaseră femei de alt neam.
„Voi aţi rupt legământul prin aceea că
18 Din fiii preoţilor care-şi luaseră fe-
v’aţi luat femei de alt neam, ca să pu-
mei străine s’au găsit: din fiii lui Iosua,
neţi un adaos peste păcatul lui Israel.
fiul lui Ioţadac, şi din fraţii săi: Maa-
11 Şi acum, daţi-I laudă Domnului, seia, Eliezer, Iariv şi Ghedalia.
Dumnezeului părinţilor noştri, şi fa- 2
19 Ei s’au legat să-şi alunge femeile,
ceţi ceea ce e plăcut în ochii Săi:
iar pentru păcatul lor să aducă un ber-
despărţiţi-vă de popoarele pământene
bec din turmă ca jertfă pentru vină.
şi de femeile străine!”
20 Din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;
12 Şi întreaga adunare, răspunzând, a
21 din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şe-
zis cu glas puternic: „Puternic este cu-
maia, Iehiel şi Uzia;
vântul tău asupra noastră, ca să-l pli-
22 din fiii lui Paşhur: Elioenai, Ma-
nim.
aseia, Ismael, Natanael, Iozabad şi
13Dar poporul e numeros şi vremea e Eleasa;
ploioasă şi nu ne stă’n putere să rămâ-
23 din leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia
nem afară; pe de altă parte, treaba
(zis şi Chelita), Petahia, Iuda şi Elie-
aceasta nu-i de o zi sau două, pentru
zer;
1 Literal: „. . . va fi dat anatemei”; despre 2 Literal: „. . . şi-au dat mâinile”: expresie
Neemia
poate fi şi insinuarea că în ea s’a cuibărit un gând (vezi Ezr 4, 7); personajul era „robul amonit” al
rău, ascuns. regelui.
NEEMIA 3 749
lăm şi să zidim!. . . Atunci mâinile lor ni se poate imputa nimic; ne asumăm dreptul de
s’au întărit spre lucrul cel bun. a zidi.
1 Acest capitol oferă numeroase date asupra
19 Dar dacă Sanbalat Horonitul şi To- topografiei Ierusalimului din acea vreme. Lu-
bie, robul amonit, şi Gheşem Arabul9 crările de rezidire au fost distribuite, pe porţiuni,
fie unor familii, fie locuitorilor dintr’un anume
7 Oamenii îl însoţeau mergând pe jos, în timp
teritoriu, fie unor bresle de meseriaşi; ele în-
ce Neemia, singur, mergea călare. cep cu Poarta Oilor (pe unde intrau animalele de
8 „. . . mă frângeam”: plângeam cu inima jertfă) şi se termină la aceeaşi Poartă (v. 32). Eli-
frântă. aşib era fiul lui Iosua şi nepotul lui Ioţadac (Ezr
9 Celor doi duşmani ai lui Israel li se adaugă 3, 2).
NEEMIA 3 750
Berechia, fiul lui Meşezabeel; iar mai 15 Şalum, fiul lui Col-Hoze, căpetenia
departe, Ţadoc, fiul lui Baana. ţinutului Miţpa, a reparat Poarta Izvo-
5 Alături de ei, cei din Tecoa; dar frun-
rului; a zidit-o, a acoperit-o şi i-a pus
taşii acestora nu şi-au pus grumazul la uşile şi gratiile. El a făcut şi zidul de
treabă. la scăldătoarea Siloam, de lângă gră-
dina regelui, până la scara ce coboară
6 Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam,
din cetatea lui David.
fiul lui Besodia, au reparat Poarta Ve-
che şi i-au pus uşile şi zăvoarele şi gra- 16 De la el înainte a reparat Neemia,
tiile. fiul lui Azbuc, căpetenia unei jumătăţi
din ţinutul Bet-Ţur, până la grădina
7 Alăturea de ei au reparat Melatia Ga-
mormintelor lui David şi până la iazul
baonitul şi Iadon din Meronot, precum cel făcut de mână şi până la Casa Vite-
şi oamenii din Gabaon şi din Miţpa, jilor.
cei de sub stăpânirea guvernatorului
17 De la el înainte au reparat leviţii:
de dincoace de Râu.
Rehum, fiul lui Bani; lângă acesta, Ha-
8 Alăturea de ei au făcut reparaţiile şabia, căpetenia unei jumătăţi din ţi-
Uziel, fiul lui Harhaia argintarul, iar nutul Cheila, din partea acestui ţinut.
de la acesta înainte a reparat Hanania,
18 Mai departe au reparat fraţii săi:
fiul lui Rocheim; şi au întărit Ierusali-
Bavai, fiul lui Henanad, căpetenia ce-
mul până la zidul cel lat.
leilalte jumătăţi din ţinutul Cheila,
9 De la ei încolo a reparat Refaia, fiul
19 iar lângă el, Ezer, fiul lui Iosua, căpe-
lui Hur, căpetenia unei jumătăţi din ţi- tenia din Miţpa, a reparat o altă parte
nutul Ierusalimului. a turnului urcuşului, până la colţ.
10 Lângă acesta a reparat, în faţa casei
20 Alăturea de el, Barac, fiul lui Za-
lui, Iedaia, fiul lui Harumaf; iar lângă bai, a reparat o a doua parte, de la colţ
el, Hatuş, fiul lui Haşabneia. până la poarta casei lui Eliaşib, marele
11 Alăturea de el au reparat Malchia, preot.
fiul lui Harim, şi Haşub, fiul lui Pahat- 21 După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul
Moab, până la turnul Cuptoarelor. lui Hacoţ, a reparat o altă parte de zid,
12 De la ei înainte a reparat Şalum, fiul de la poarta casei lui Eliaşib până la
lui Haloheş, căpetenia celeilalte jumă- capătul casei lui Eliaşib.
tăţi a ţinutului Ierusalimului; el, îm- 22 După el au reparat preoţii, locuitori
preună cu fiicele sale. ai vecinătăţilor.
13 Hanun şi locuitorii din Zanoah au re- 23 Lângă el, Veniamin şi Haşub au re-
parat Poarta Văii; au zidit-o şi i-au pus parat zidul din dreptul casei lor. Lângă
uşile şi zăvoarele şi gratiile; tot ei: o ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui
mie de coţi de zid, până la Poarta Gu- Anania, a reparat partea de lângă casa
noiului. lui.
14 Malchia, fiul lui Recab, căpete- 24 Lângă acesta, Binui, fiul lui Hena-
nia ţinutului Bet-Hacherem, a reparat dad, a reparat o altă bucată de zid, de
Poarta Gunoiului, el şi fiii săi; i-au pus la casa lui Azaria până’n dreptul colţu-
uşile şi zăvoarele şi gratiile. lui.
NEEMIA 4 751
25 Palal, fiul lui Uzai, a reparat în oare vreo izbândă? şi vor fi ei în stare
dreptul unghiului şi al turnului care să închege la loc pietrele după ce au
se ridică deasupra casei de sus a rege- fost arse şi prefăcute’n mormane de dă-
lui, cea din apropierea curţii închisorii. râmături?. . . ”.
Lângă acesta a reparat Pedaia, fiul lui 35 Atunci Tobie Amonitul a venit lângă
Paroş. el şi i-a zis: „Jertfesc ei oare şi mă-
26 Iar natineii2 , care locuiau pe deal, nâncă acolo la ei?: Nu va veni cumva o
au reparat zidul până în dreptul Porţii vulpe şi le va dărâma zidul de piatră?”
Apelor, spre răsărit, şi până la turnul 36 Auzi, o, Dumnezeul nostru, că ne-am
cel înalt. făcut de batjocură! Întoarce-le ocara
27 După ei, cei din Tecoa au reparat o asupra capetelor lor şi fă-i de batjocură
altă parte, cea din dreptul turnului ce- într’o ţară a robiei
lui înalt până la zidul lui Ofel. 37 şi să nu le acoperi fărădelegea!
28 De la Poarta Cailor în sus au reparat 38 Cu toate acestea, noi am lucrat mai
preoţii, fiecare în dreptul casei sale. departe la zid şi l-am încheiat până la
29 De la ei înainte a reparat Ţadoc, fiul jumătate; poporul muncea cu tragere
lui Imer, în dreptul casei sale; iar după de inimă.4
el a reparat Şemaia, fiul lui Şecania,
străjerul Porţii Răsăritului.
30 După el, Hanania, fiul lui Şelemia, şi 4
Hanum, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au
reparat o altă parte de zid. După ei, Cu toate piedicile, zidirea înain-
Meşulam, fiul lui Berechia, a reparat tează. Rugăciunea lui Neemia.
în dreptul locuinţei lui. 1 Şi a fost că atunci când Sanbalat şi
1
31 După el Melchia, fiul lui Sarefi , a Tobie şi Arabii şi Amoniţii au auzit că
3
iar jumătate stăteau gata de luptă, cu cei, veneau la lucru dimineaţa şi plecau seara.
4 T. M. adaugă: „fiecare îşi avea lancea în
suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi platoşe,
mâna dreaptă”. Există însă şi o variantă, după
iar în spate se aflau căpeteniile din Ieronim: „Nimeni nu se dezbrăca decât ca să se
toată casa lui Iuda; spele”. Septuaginta păstrează radicalizarea mă-
11 chiar şi cei ce cărau poverile se aflau surilor de pază.
1 Firul povestirii e întrerupt aici de un capi-
sub arme: cu o mână îşi făceau lucrul tol pe care autorul îl consacră unor probleme
şi cu alta ţineau arma; economico-sociale intervenite în viaţa poporului
iudeu: siliţi de sărăcie, unii iau bani cu camătă
12 ba încă şi zidarii: fiecare îşi avea
şi, neavând cu ce plăti, ajung să-şi vândă copiii;
sabia încinsă la şold, şi aşa zidea; iar aşadar, pe de o parte, nobilii şi dregătorii hrăpă-
trâmbiţaşul îşi avea trâmbiţa lângă el. reţi, care profită de nevoile altora, şi, pe de alta,
nevoiaşii, care nu mai rabdă.
13Şi am zis către nobili şi către dregă- 2 Printr’o eroare de lecţiune a termenului
tori şi către ceilalţi din popor: Lucrul ebraic, „amanetaţi” a fost tradus: „mulţi”; „nu-
este mult şi de mare cuprindere, iar noi meroşi”. Aici se face cuvenita rectificare.
NEEMIA 5 753
lua grâu şi vom mânca şi vom trăi”. 9 Şi le-am zis: Ceea ce faceţi voi nu e
3 Alţii ziceau: „Ne vom pune zălog3 ţa- un lucru bun; voi nu umblaţi în frica
rinile şi viile şi casele, ca să luăm grâu Dumnezeului nostru, aruncând astfel
şi să mâncăm”. asupră-ne ocara vrăjmaşilor noştri pă-
gâni.
4 Iar alţii ziceau: „Ca să ne plătim biru-
rile către rege, noi ne-am împrumutat 10 Iată, eu şi fraţii mei şi cunoscuţii mei
cu bani în schimbul ţarinilor şi al viilor le-am dat bani şi grâu fără să le fi cerut
şi al caselor noastre. să plătească.
11 Aşadar, chiar astăzi înapoiaţi-le ţa-
5 Şi acum: noi avem un trup ca şi al fra-
ţilor noştri, copiii noştri sunt aseme- rinile şi viile şi măslinii şi casele, iar
nea copiilor lor; cu toate acestea, iată dobânda să le-o înapoiaţi în grâu, vin
că noi suntem nevoiţi să-i vindem pe şi untdelemn!
fiii noştri şi pe fiicele noastre ca robi, 12 Iar ei au zis: „Vom înapoia şi nu vom
iar unele din fiicele noastre devin de-a pretinde nimic de la ei; vom face aşa
dreptul sclave; în mâinile noastre nu-i cum ai spus”. Atunci, chemând preoţii,
nici o putere, căci ţarinile şi viile noas- i-am legat cu jurământ că vor face aşa
tre se află în mâinile nobililor”.4 cum au spus.
6 Iar eu, când am auzit strigarea şi 13 Iar eu mi-am scuturat îmbrăcămin-
cuvintele acestea, am fost cuprins de tea şi am zis: Aşa să-l scuture Dum-
mare mâhnire. nezeu şi de casă şi de roada muncii lui,
pe tot omul care nu se va ţine de cuvân-
7 Şi m’am sfătuit cu propria mea inimă
tul acesta; aşa să fie: scuturat şi gol!. . .
şi m’am rostit împotriva nobililor şi a
Şi toată adunarea a zis: „Amin!” Şi L-a
mai-marilor şi le-am zis: Oare fiece om
lăudat pe Domnul; şi poporul şi-a ţinut
trebuie să ceară de la fratele său ceea
5 cuvântul.
ce cereţi voi?. . . Şi’mpotriva lor am fă-
7
cut o adunare mare 14 Din ziua în care el m’a împuternicit
să le fiu guvernator în ţara lui Iuda, –
8 şi le-am zis: Noi, de bunăvoia noas-
6 din cel de al douăzecilea an până în cel
tră , i-am răscumpărat pe fraţii noş-
de al treizeci şi doilea an al [domniei]
tri care fuseseră vânduţi la păgâni; iar
lui Artaxerxe –, adică timp de doispre-
voi, voi îi vindeţi pe fraţii voştri?; şi
zece ani, eu şi fraţii mei n’am mâncat
asta, pentru ca ei să ne fie daţi nouă?. . .
din vlaga lor.8
Iar ei, neaflând nici un răspuns, au tă-
cut. 15 Căci guvernatorii de dinaintea mea
i-au apăsat luând de la ei pâine şi vin şi
3 „A pune zălog”: a pune drept gaj, garanţie,
cel din urmă ban, patruzeci de drahme
amanet.
4 Deşi oamenii, prin însăşi natura lor, sunt de argint; ba până şi slugile lor erau
egali între ei, lăcomia unora generează inegali- stăpâni peste popor; eu însă n’am făcut
tatea socială. aşa, căci m’am temut de Dumnezeu;
5 T. M.: „Voi stoarceţi dobândă, fiecare de la
16la zid am lucrat, ţarină nu mi-am 4 De patru ori mi-au trimis ei această
cumpărat, iar slujbaşii mei s’au adunat poftire, şi de fiecare dată le-am răs-
acolo la lucru; puns la fel.
17 la masa mea se aflau Iudei în număr 5 Atunci Sanbalat l-a trimis la mine pe
de până la o sută cincizeci de bărbaţi, servul său; acesta avea în mână o scri-
în afară de cei veniţi la noi din neamu- soare deschisă
rile învecinate;9 6 în care se spunea: „S’a dat de veste
18 zilnic se gătea un viţel şi şase oi alese printre neamuri cum că tu şi Iudeii pu-
şi un ied; şi, la zece zile, vin din bel- neţi la cale o răscoală; de aceea zideşti
şug, de toate soiurile; cu toate acestea, tu zidul, că vrei să le fii rege;
pâinea cuvenită conducătorului n’am 7 mai mult, ţi-ai pus şi profeţi cum că
cerut-o, de vreme ce poporul acesta era vrei să locuieşti în Ierusalim ca rege
foarte împovărat. peste Iuda. Toate acestea vor fi acum
19 Adu-ţi aminte de mine, Doamne, aduse la cunoştinţa regelui, aşa că vino
spre tot binele, de dragul a tot ceea ce acum să ne sfătuim împreună”.
am făcut eu pentru poporul acesta! 8 Iar eu am trimis la el, zicând: Nimic
nu s’a întâmplat din cele ce spui tu; pe
acestea tu le-ai născocit din inima ta. . .
6 Într’adevăr, toţi căutau să ne sperie,
9
zicându-şi: „Mâinile lor se vor opri din
În pofida altor piedici, lucrarea se lucrarea aceasta şi ea nu se va face!” În
termină. pofida acestora, mâinile mele s’au întă-
rit.
1 Şi a fost că dacă Sanbalat şi Tobie şi
Gheşem Arabul şi ceilalţi duşmani ai 10 Apoi am venit în casa lui Şemaia, fiul
noştri au auzit că eu am reparat zidul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel; acesta,
şi că’n el n’a mai rămas nici o spărtură, încuindu-se în casă, mi-a zis: „Să ne
dar că până la acea vreme încă nu am adunăm în templul lui Dumnezeu, în
pus uşile porţilor, mijlocul lui, şi să-i încuiem uşile; că or
să vină noaptea să te ucidă”.1
2 au trimis Sanbalat şi Gheşem la
11 Dar eu am zis: Cine este om aseme-
mine, zicând: „Vino să ne întâlnim lao-
nea mie şi să fugă? Sau cine este omul
laltă în unul din satele din Valea Ono!”
care să intre în templu şi să trăiască?
Dar ei puseseră la cale să-mi facă rău.
Nu voi intra!2
3 Eu însă am trimis la ei soli să le
12 Şi am cunoscut că, iată, nu Dumne-
spună: „Eu tocmai fac un lucru de
zeu îl trimisese, căci profeţia era o po-
seamă, aşa că nu mă pot coborî pân’ la
veste îndreptată împotriva mea:
voi, ca nu cumva lucrul să se oprească;
dar după ce-l voi sfârşi, mă voi coborî 1 Şemaia se încuie spre a crea o atmosferă de
3 Despre această Noadia nu ştim nimic. 1 Expresia: „case nu se zideau” poate fi citită
4 Septembrie 445 î. H. şi: „familii noi nu se întemeiau”.
5 „. . . legaţi de el prin jurământ”: nimic alt- 2 Lista de mai jos, cu unele deosebiri, este ace-
11 fiii lui Pahat-Moab (adică fiii lui Io- 43 Leviţi: fiii lui Iosua şi ai lui Cadmiel,
sua şi Ioab): 2818; din casa lui Hodavia: 74.
12 fiii lui Elam: 1254; 44 Cântăreţi: fiii lui Asaf: 148.
13 fiii lui Zatu: 845; 45 Portari: fiii lui Şalum, fiii lui Ater,
tăreţii şi unii din popor şi natineii şi tot percepe un text la nivelul elementar al limbii şi
limbajului.
Israelul s’au aşezat în cetăţile lor. 3 După obiceiul oriental, de regulă poporul şe-
dea jos; deschiderea Cărţii (adică începutul des-
făşurării sulului de papirus sau pergament) era
3 Despre „Tirşata” vezi nota de la Ezr 2, 63. un moment solemn.
NEEMIA 9 758
„Amin!”; şi, plecându-se, I s’a închinat s’au adunat la Ezdra cărturarul, pen-
Domnului cu faţa la pământ. tru ca acesta să le facă cunoscute toate
7 Apoi Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, cuvintele legii.
Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Che- 14Şi au aflat că în legea pe care Dom-
lita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi nul i-o poruncise lui Moise este scris ca
leviţii îi tâlcuiau poporului legea, în în timpul sărbătorilor din luna a şap-
timp ce poporul stătea la locul său. tea fiii lui Israel trebuie să locuiască în
8 Ei citeau din Cartea legii lui Dumne- corturi,
zeu, iar Ezdra învăţa şi tâlcuia cu lim- 15 iar faptul acesta să fie vestit prin
pezime4 cunoaşterea Domnului; iar po- trâmbiţă în toate cetăţile lor şi în Ieru-
porul înţelegea ceea ce se citea. salim. Şi a zis Ezdra: „Ieşiţi la munte
9 Atunci Neemia şi Ezdra, preotul şi şi aduceţi crengi de măslin şi de chipa-
cărturarul, şi leviţii şi cei care-i învă- ros şi de mirt şi de finic, precum şi tu-
ţau pe poporeni au zis către întregul fari, şi să facem corturi, aşa cum este
popor: „Zi sfântă Îi este astăzi Dom- scris”.
nului, Dumnezeului nostru; nu vă în- 16 Atunci poporul a ieşit şi le-a adus şi
tristaţi, nu plângeţi!” Căci tot poporul şi-au făcut corturi, fiecare pe acoperi-
plângea când auzea cuvintele legii.5 şul casei sale sau în curţile sale şi în
10 Şi le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi gră- curţile templului lui Dumnezeu şi pe
simi şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi uliţele cetăţii până la poarta Efraim.
porţii celor ce nu au; căci ziua aceasta 17 Şi toată adunarea care se întorsese
sfântă Îi este Domnului nostru; nu fiţi din robie a făcut corturi şi s’a aşezat în
trişti, căci ea este tăria voastră6 . ele; că din zilele lui Iosua, fiul lui Navi,
11 Iar leviţii linişteau întregul popor, zi- şi până’n ziua aceea, fiii lui Israel nu
când: „Tăceţi şi nu vă mâhniţi, căci zi mai făcuseră aşa. Şi s’a făcut veselie
sfântă este aceasta”. mare foarte.
12 Şi s’a dus tot poporul să mănânce şi 18 Şi pe durata tuturor acestor zile, de
să bea şi să trimită porţii celor ce nu la cea dintâi pân’la cea din urmă, s’a ci-
aveau şi să facă veselie mare, căci înţe- tit din Cartea legii lui Dumnezeu; şi au
legeau cuvintele ce li se arătau.7 prăznuit timp de şapte zile, iar în cea
13 Iar a doua zi, capii de familie cu de a opta au încheiat, după rânduială.
tot poporul, precum şi preoţii şi leviţii,
4 Aici e folosit verbul diastéllo = „a explica
tere a cuvântului lui Dumnezeu, iată un pas im- 1A opta zi de la începutul sărbătorii Corturi-
portant spre înnobilarea omului! lor.
NEEMIA 9 759
2 Atunci fiii lui Israel s’au despărţit de deilor5 şi i-ai pus numele Avraam;
tot omul străin şi s’au aşezat şi şi-au 8 aflându-i inima că-ţi este credin-
mărturisit păcatele, pe ale lor şi fără- cioasă, făcut-ai legământ cu el să-i dai
delegile părinţilor lor. – şi lui şi seminţiei sale – pământul Ca-
3 Şi aşezându-se fiecare la locul său, naaneenilor şi al Heteilor şi al Amorei-
li s’a citit din Cartea legii Domnului, lor şi-al Ferezeilor şi-al Iebuseilor şi-al
Dumnezeului lor; şi I s’au mărturisit Ghergheseilor şi Ţi-ai ţinut făgăduin-
Domnului şi I s’au închinat Domnului, ţele, că drept eşti Tu.
Dumnezeului lor. 9 Şi ai văzut necazul părinţilor noştri în
4 Apoi Iosua, Binui, Cadmiel, Şebania, Egipt şi le-ai auzit strigarea la Marea
Buni, Şerebia, Bani şi Chenani au şe- Roşie;
zut pe treptele leviţilor şi au strigat şi semne şi minuni făcut-ai în Egipt
10
cu glas mare spre Domnul, Dumnezeul împotriva lui Faraon şi a slugilor lui şi
lor. a poporului din ţara lui, ştiind dispre-
5 Iar leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Ha- ţul lor pentru ai noştri; şi nume Ţi-ai
şabneia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Pe- făcut, cum e şi azi.
tahia au zis: „Sculaţi-vă şi binecuvân- 11 Şi marea’n faţa lor ai despărţit-o, şi
taţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din ei ca pe uscat au străbătut-o, iar pe acei
veac şi până’n veac!. . . Şi vor bine- ce-i urmăreau i-ai aruncat întru adânc
cuvânta numele Tău cel slăvit şi-l vor ca pe o piatră’n apa unui iaz.
înălţa mai presus de orice binecuvân-
12 Cu stâlp de nor le-ai mers’nainte
tare şi laudă!”
2
ziua, cu stâlp de foc în vremea nopţii,
6 Iar Ezdra a zis: „Numai Tu lumină’n calea de sub paşii lor.
eşti Domn; Tu ai făcut cerul şi ce-
rul cerurilor şi toată statornicia lor3 , 13 Te-ai pogorât pe muntele Sinai şi le-
pământu’ntreg cu toate ale lui şi mă- ai grăit din cer şi drepte judecăţi le-ai
rile cu toate ale lor, Tu pe toate le dat şi legile-adevărului, dreptarele şi
chemi la viaţă, Ţie ţi se’nchină oştirile bunele porunci.
cerului4 . 14 Şi ziua Ta cea sfântă de odihnă
17 Nici nu le-a fost aminte să asculte iau acel pământ, pe Canaaneeni, şi’n
şi nici că şi-au adus aminte că pen- mâna lor i-ai dat, pe ei, pe rege şi pe
tru ei ai săvârşit minuni; şi şi-au în- toţi ai ţării, cu ei să facă după plac.
vârtoşat cerbicea şi căpetenie şi-au fă- 25 Au luat cetăţi înalte şi case-au moş-
cut, să se întoarcă în starea de ro- tenit, gemând de bunuri, fântâni să-
bie, în Egipt. Dar Tu, Cel răbdă- pate, vii, măslini în câmp, pometuri
tor cu’ndelungare, Tu, Dumnezeul mi- din belşug; şi au mâncat, s’au săturat,
lei şi’ndurării şi’mbelşugat în îndurări, s’au îngrăşat, s’au desfătat în bunăta-
Tu nu i-ai părăsit. tea Ta cea multă.
18 Ei însă şi-au făcut viţel turnat şi-au
26 Dar s’au schimbat, s’au depărtat de
zis: „Aceştia-s dumnezeii cei ce ne-au Tine şi legea Ta au lepădat-o’n spate
scos afară din Egipt!. . . ”. şi defăimări şi pe profeţii Tăi i-au omorât – cei
cumplite-au săvârşit. ce’mpotriva lor mărturiseau ca să-i în-
19 Dar Tu, Cel cu belşug de îndurări, toarcă iarăşi către Tine – şi defăimări
Tu în pustie nu i-ai părăsit şi stâlpul cumplite-au săvârşit.
cel de nor nu l-ai smintit – ca să le fie 27 Atunci i-ai dat în mâna celor răi,
ziua călăuză – şi nici pe cel de foc în aceia le-au făcut necazuri, iar ei la vre-
vremea nopţii – lumină’n calea de sub mea suferinţei spre Tine au strigat, iar
paşii lor. Tu din cerul Tău i-ai auzit şi cu mulţi-
6
20 Şi Duhul Tău cel bun le-ai dăruit ca mea îndurării Tale le-ai dat izbăvitori
7
să-i înveţi şi mana Ta nu le-a lipsit din şi de vrăjmaşii lor i-ai mântuit.
gură şi apă Tu le-ai dat în setea lor.
28 Dar dacă ei s’au odihnit, au prins
21 Şi patruzeci de ani le-ai dat lor hrană din nou a face rău’nainte-ţi, aşa că i-ai
în pustie şi n’au dus lipsă de nimic: îm- lăsat în mâinile vrăjmaşilor care i-au
brăcămintea nu li s’a’nvechit, sanda- luat în stăpânire. Şi ei din nou strigat-
lele nu li s’au rupt. au către Tine, iar Tu din cer i-ai auzit
22 Mai mult decât atât: le-ai dat re- şi cu mulţimea îndurării Tale din nou
gate, le-ai împărţit popoare şi-au moş- i-ai izbăvit.
tenit pământul lui Sihon, regele Heş- 29 Tu martor împotrivă-le erai, ca să-i
bonului, şi pe-al lui Og, stăpân peste întorci la legea Ta; dar ei, semeţi, n’au
Vasan. ascultat, ci’ntru păcate ţi-au călcat po-
23 Pe fiii lor i-ai înmulţit ca stelele pe runcile şi judecăţile – acelea care viu îl
cer şi i-ai adus în ţara despre care bu- fac pe cel ce le plineşte – şi spatele şi
nilor lor le-ai spus s’o moştenească, iar l-au întors şi şi-au învârtoşat cerbicea
ei au moştenit-o. şi n’au mai auzit.
24 Din faţa lor ai nimicit pe cei ce locu- 30 Dar Tu le-ai fost cu’ngăduinţă de-a
6 „Duhul Tău cel bun”: acelaşi pe care Isaia îl
lungul multor ani şi mărturii le-ai dat
numeşte „Duhul Sfânt” (63, 11). cu Duhul Tău prin proorocii Tăi; dar ei
7 synetízo = „a învăţa”, a instrui, a face (pe ci- n’au ascultat, iar Tu i-ai dat în stăpâ-
neva) să înţeleagă. Dumnezeu i-a acordat popo- nirea popoarelor pământului.
rului Său nu numai asistenţă materială (mană,
apă), ci şi pe cea spirituală, ajutându-l să înveţe 31 Şi, totuşi, Tu, prin marea-ţi îndu-
şi să priceapă legea. rare, nu i-ai lăsat să fie nimiciţi şi nu
NEEMIA 10 761
i-ai părăsit, căci Tu puternic eşti, cu 1 „Pentru toate acestea, noi facem în
milă şi’ndurat. scris un legământ de credinţă, iar mai-
32 Şi-acum, Tu, Dumnezeul nostru Cel
marii noştri, leviţii noştri şi preoţii
1
tare, mare şi puternic şi înfricoşător, noştri îşi pun pe el pecetea”.
Cel ce Te ţii de legământ şi milă, în 2 Şi’n fruntea celor ce şi-au pus pece-
ochii Tăi nu fie puţin lucru necazul ce tea erau Neemia guvernatorul, fiul lui
ne-a apăsat, pe noi, pe regii noştri, pe Hacalia, şi Sedechia,
cârmacii noştri, pe preoţii şi pe profeţii 3 fiul lui Seraia, Azaria, Ieremia,
noştri şi pe părinţii noştri şi pe poporul 4 Paşhur, Amaria, Malchia,
Tău întreg, din vremea regilor Asiriei
5 Hatuş, Şebania, Maluc,
şi până’n ziua de acum!
6 Harim, Meremot, Obadia,
33 Tu, Tu eşti drept în tot ce vine-
asupra noastră, căci ţi-ai ţinut credin- 7 Daniel, Ghineton, Baruc,
cioşia în timp ce noi păcătuiam. 8 Meşulam, Abia, Miiamin,
34 Nici regii noştri, nici cârmacii noştri, 9 Maazia, Bilgai, Şemaia; aceştia au
nici preoţii şi nici părinţii noştri din le- fost preoţii;
gea Ta nu şi-au făcut vieaţă, nici că ţi- 10 leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui,
au luat în seamă poruncile şi mărturi- din fiii lui Henadad, Cadmiel,
ile pe care Tu le-ai dat. 11 şi fraţii lor: Şecania, Hodia, Chelita,
35 Nu Ţie ţi-au slujit întru a Ta împă- Pelaia, Hanan,
răţie şi’n bunătatea Ta cea multă pe 12 Mica, Rehob, Haşabia,
care Tu le-ai dat-o şi în pământul larg
13 Zacur, Şerebia, Şebania,
şi gras pe care’n faţa lor l-ai pus, şi nici
că s’au întors din bezna relelor năra- 14 Hodia, Bani, Beninu;
vuri. 15 căpeteniile poporului: Paroş, Pahat-
ce vor primi dijmele în toate cetăţile de fiii lui Iuda s’au aşezat: Ataia, fiul lui
pe pământurile lucrate de noi. Uzi, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria,
39 Un preot, fiu al lui Aaron, va fi cu le- fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel din
viţii când aceştia vor lua zeciuiala; şi fiii lui Fares,
din acea zeciuială vor duce leviţii a ze- 5 şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-
cea parte în templul Dumnezeului nos- Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul
tru, în vistieriile templului lui Dumne- lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şi-
zeu. loni.
40 Căci atât fiii lui Israel cât şi fiii levi- 6 Fiii lui Fares care s’au aşezat în Ieru-
ţilor trebuie să aducă în aceste vistierii salim erau, de toţi, patru sute şaizeci
pârga de grâu, de vin şi de untdelemn; şi opt de viteji.
acolo sunt vasele cele sfinte şi preoţii 7 Iată-i acum pe fiii lui Veniamin: Salu,
şi slujitorii şi portarii şi cântăreţii; şi fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui
astfel nu vom lăsa în părăsire templul Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia,
Dumnezeului nostru. fiul lui Itiel, fiul lui Isaia;
8 după acesta: Gabai şi Şalai: nouă
sute douăzeci şi opt;
11 iar Ioil, fiul lui Zicri, era supraveghe-
9
torul lor, în timp ce Iuda, fiul lui Senua,
Împărţirea celor ce vor locui în Ie- era al doilea în cetate.
rusalim şi în celelalte cetăţi.
10 Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, şi
1 Căpeteniile poporului s’au aşezat
Iachin;
în Ierusalim, iar ceilalţi poporeni au
aruncat sorţi: unul din zece să vină 11 Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Me-
să locuiască în sfânta cetate a Ierusa- şulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot,
limului, iar ceilalţi nouă din zece în ce- fiul lui Ahitub, căpetenia templului lui
lelalte cetăţi.1 Dumnezeu;
12 şi fraţii lor care se îndeletniceau cu
2 Iar poporul i-a binecuvântat pe oame-
nii care de bunăvoie s’au aşezat în Ie- slujba în templu: opt sute douăzeci şi
rusalim. doi: Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pe-
lalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul
3 Iată căpeteniile ţării care s’au aşezat
lui Paşhur, fiul lui Malchia,
în Ierusalim şi în cetăţile lui Iuda, fie-
13 şi fraţii săi, capii de familie: două
care locuind pe moşia sa, în cetatea sa:
sute patruzeci şi doi; şi Amasai, fiul lui
Israeliţii, preoţii, leviţii, natineii şi ur-
Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşile-
maşii servilor lui Solomon.
mot, fiul lui Imer,
4 În Ierusalim s’au aşezat o seamă din
14 şi fraţii lor, bărbaţi de oaste: o sută
fiii lui Iuda şi din fiii lui Veniamin. Din
douăzeci şi opt; iar Zabdiel, fiul lui
1 Noua măsură administrativă urmăreşte re- Ghedolim, era supraveghetorul lor.
popularea Ierusalimului. Textul pare a sugera
15 Din leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub,
că selecţia s’a făcut pe criteriul individual (ceea
ce ar fi dus la dislocarea familiei), dar el trebuie fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul
interpretat în funcţie de criteriul familial. lui Buni,
NEEMIA 12 764
tanael pentru casa lui Iedaia. tate din căpeteniile lui Iuda:
22 În zilele lui Eliaşib, ale lui Ioiada, ale
33 Azaria, Ezdra şi Meşulam,
lui Iohanan şi ale lui Iadua, leviţii, că- 34 Iuda, Veniamin, Şemaia şi Ieremia;
petenii de case, au fost înscri şi cu pre- 35 iar dintre fiii preoţilor mergeau, cu
oţii până la domnia lui Darius Persul; trâmbiţe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul
23 fiii lui Levi, căpetenii de familie, au 2 Netofaniţii: locuitorii Netofei (localitate
fost înscrişi în Cartea Cronicilor până menţionată în Ezr 2, 22 şi Ne 7, 26), situată la
în zilele lui Iohanan, fiul lui Eliaşib; sud de Betleem.
NEEMIA 13 766
lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui pârgă şi peste zeciuială, pentru ca în
Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, ele să se adune din ţarinile din jurul ce-
36 şi fraţii săi: Şemaia, Azareel, Mi- tăţilor părţile cuvenite preoţilor şi levi-
lalai, Ghilalai, Maai, Natanael, Iuda ţilor; că veselie era în Iuda pentru pre-
şi Hanani, cântând din instrumentele oţii şi leviţii care-şi îndeplineau slujba
muzicale ale lui David, omul lui Dum- 45 păzind rânduielile templului lui
nezeu; Dumnezeu şi rânduielile curăţirii,
37 iar înaintea lor, cântând laude îm- ăaşa cum făceauî şi cântăreţii şi porta-
preună cu ei, se afla Ezdra cărturarul; rii, după porunca lui David şi a fiului
şi s’au suit pe scările cetăţii lui David, său Solomon
în susul zidului, deasupra casei lui Da- 46– că din zilele lui David, dintru în-
vid, până la Poarta Apelor, spre răsă- ceput, a fost rânduit Asaf căpetenie a
rit. cântăreţilor spre a-I aduce lui Dumne-
38 A doua ceată de cântăreţi s’a îndrep- zeu cântări şi laude –.
tat spre partea cealaltă, iar eu după ea, 47 În zilele lui Zorobabel şi Neemia, în-
împreună cu jumătate din popor, şi am tregul Israel le dădea cântăreţilor şi
înaintat pe zid de la turnul Cuptoare- portarilor, fiecăruia, câte o porţie zil-
lor până la zidul cel lat, nică; ei le afieroseau leviţilor, iar leviţii
39 iar de la Poarta Efraim am trecut pe le afieroseau fiilor lui Aaron.
lângă Poarta Veche şi Poarta Peştilor,
pe lângă turnul lui Hananeel, pe lângă
turnul Mea spre Poarta Oilor şi ne-am 13
oprit la Poarta Închisorii.
40 Apoi amândouă cetele de cântăreţi Râvna lui Neemia pentru îndrep-
s’au oprit în templul lui Dumnezeu, tarea vieţii morale.
aşa cum am făcut şi eu şi jumătate din
1 În ziua aceea s’a citit din Cartea lui
căpeteniile care erau cu mine
Moise în auzul poporului şi s’a aflat
41 şi preoţii Eliachim, Maaseia, Minia-
scris în ea că Amoniţii şi Moabiţii nu
min, Mica, Elioenai, Zaharia şi Hana- trebuie să intre vreodată în adunarea
nia, cu trâmbiţe, lui Dumnezeu;
42 Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi,
2 aceasta, fiindcă ei n’au ieşit cu pâine
Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cân- şi apă înaintea fiilor lui Israel şi fiindcă
tăreţii cântau sub conducerea lui Izra- l-au tocmit împotriva lor pe Balaam ca
hia. să-i blesteme (dar Dumnezeul nostru a
43 În ziua aceea au înjunghiat mulţime schimbat blestemul în binecuvântare).
de jertfe şi s’au veselit, căci Dumnezeu
3 Şi a fost că după ce s’a auzit ce spune
îi dăduse poporului pricină mare de ve-
legea, tot ce era amestec în Israel a fost
selie; s’au veselit şi femeile şi copiii lor:
dat deoparte.1
veselia din Ierusalim se auzea până de-
parte. 4 Dar mai înainte de aceasta, preotul
44 În ziua aceea au rânduit supraveghe- 1 Măsura pare radicală, dar raţiunea ei nu e
Eliaşib, care era peste2 cămările tem- 12 Atunci întregul Iuda a adus în că-
plului Dumnezeului nostru şi care era mări zeciuială de grâu, de vin şi de unt-
un apropiat al lui Tobie, delemn.
5 i-a rânduit acestuia o odaie mare, 13 Şi i-am pus [peste cămări] pe preo-
unde mai înainte erau puse prinoasele, tul Şelemia şi pe cărturarul Ţadoc şi pe
tămâia, vasele, zeciuiala din grâu, vin Pedaia, unul din leviţi, şi le-au dat ca
şi untdelemn care le era rânduită levi- ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui
ţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum Matania, fiindcă aceştia treceau drept
şi pârga cuvenită preoţilor.3 oameni de încredere; lor li s’a dat îm-
puternicirea de a împărţi cele cuvenite
6 Dar în tot acest timp eu nu mă aflam
fraţilor lor.
în Ierusalim,4 fiindcă în cel de al trei-
zeci şi doilea an al domniei lui Artaxe- 14 Pomeneşte-mă, Dumnezeule, pentru
rxe, regele Babilonului5 , eu mă duse- aceasta, şi nu-mi uita mila pe care am
sem la rege, iar după un oarecare timp făcut-o cu templul Domnului Dumne-
i-am cerut regelui învoire zeu!
7 şi am venit la Ierusalim şi am luat 15 În zilele acelea am văzut în Iuda oa-
cunoştinţă de lucrul cel rău pe care-l meni care în zi de sâmbătă călcau în li-
6
făcuse Eliaşib dându-i lui Tobie odaie nuri şi cărau snopi şi încărcau pe asini
în curtea templului lui Dumnezeu. vin, struguri, smochine şi tot felul de
poveri şi le aduceau în Ierusalim sâm-
8 Şi mi s’a părut că e un lucru foarte
băta; şi i-am mustrat în chiar ziua când
rău şi am aruncat afară din cămară vindeau.
toate lucrurile care-i aparţineau lui To-
16 Erau în el şi locuitori care aduceau
bie;
peşte şi alte soiuri de marfă pe care le
9 şi am dat poruncă şi au curăţit cămă-
vindeau fiilor lui Iuda, sâmbăta, în Ie-
rile şi am pus la loc lucrurile templului rusalim.
lui Dumnezeu şi prinoasele şi tămâia.
17 Şi i-am mustrat pe fiii cei liberi ai
10 Şi am mai aflat că porţiile leviţilor nu lui Iuda şi le-am zis: – Ce înseamnă
le fuseseră date şi că aceştia fugiseră, aceste fapte urâte pe care le faceţi voi,
fiecare la ţarina sa, adică leviţii şi cân- că pângăriţi ziua odihnei?
tăreţii îndatoraţi să facă slujbele.
18 Oare nu aşa au făcut părinţii voştri
11 Şi am certat căpeteniile şi am zis: şi nu din această pricină a adus Dum-
De ce a fost părăsit templul lui Dumne- nezeul nostru asupră-le şi asupră-ne şi
zeu? Şi i-am adunat [pe cei ce fugiseră] asupra acestei cetăţi toate relele aces-
şi i-am pus la locurile lor. tea?. . . Iar voi aduceţi din nou mânie
asupra lui Israel, pângărind ziua odih-
2 Textual: „. . . care locuia în”; corectat după T.
nei?
M.
3 E vorba de un abuz al preotului în favoarea 19 Şi a fost că atunci când s’au făcut por-
unui apropiat (rudă sau prieten). ţile în Ierusalim, în ajun de sâmbătă,
4 Text redactat după memoriile lui Neemia.
5 Artaxerxe I (465-423). Deşi era suveranul 6 „Lin”: cuvă mare de lemn în care strugurii
imperiului persan, el se intitula şi „rege al Ba- copţi erau zdrobiţi şi terciuiţi cu picioarele, şi din
bilonului”. care vinul curgea ca un şipot.
NEEMIA 13 768
Estera
şi’ntinsului pământ” (a fost, totuşi, înfrânt la Sa- enţi – la curţile regilor orientali.
lamina). În Textul Ebraic: Ahaşveroş. 4 Text care confirmă versetul 5. E vorba de un
2 Menţiune proprie Septuagintei. ospăţ de nuntă, la capătul căruia regina urma
ESTERA 2 770
15 aceştia i-au grăit potrivit legilor, ce ece ţară în limba ei, în aşa fel încât băr-
7
anume trebuie făcut cu regina Vasti, de baţii să fie de temut în casele lor.
vreme ce ea nu a făcut ceea ce regele îi
poruncise prin eunuci.
16 Şi a zis Memucan către rege şi către
2
principi: „Regina Vasti s’a purtat rău
Estera devine regină. Mardoheu
nu numai faţă de rege, ci şi faţă de toţi
descoperă o uneltire împotriva re-
guvernatorii şi principii regelui”
gelui.
17 – şi le-a spus cuvintele reginei, cum
1 După ce s’au petrecut acestea, mânia
anume a grăit ea împotriva regelui –;
regelui a încetat; el n’a mai pomenit de
„aşadar, dacă ea a grăit împotriva re-
Vasti, având în minte ce spusese ea şi
gelui Artaxerxe,
cum o osândise.
18 atunci, de astăzi, şi celelalte doamne
2 Atunci slujitorii regelui au zis: „Să se
ale nobililor din Persia şi Media, au- caute pentru rege fete tinere, curate şi
zind ce anume i-a spus ea regelui, vor frumoase;
cuteza ca în acelaşi chip să-şi necin-
3 regele să numească dregători în toate
stească soţii.
ţările împărăţiei sale, iar aceştia să
19 Aşadar, dacă regelui i se pare po- aleagă fete tinere şi frumoase [şi să le
trivit, să dea poruncă împărătească, aducă] în cetatea Suza, în casa feme-
scrisă după legile Mezilor şi ale Perşi- ilor; ele să fie date în seama eunucu-
lor – întocmai, fără nici o schimbare: lui regelui, paznicul femeilor, şi să li se
regina să nu intre la el, iar regele să-i dea săpun şi cele ce mai sunt de trebu-
fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, din semin- curăţirii: şase luni se ungea cu ulei de
ţia lui Veniamin, mirt şi şase luni cu alte mirodenii şi cu
6 unul din robii pe care Nabucodonosor, săpunuri femeieşti);
regele Babilonului, îi adusese din Ieru- 13 atunci intra la rege, când [eunucul]
salim.1 o ducea de la casa femeilor în odaia re-
7 La el se afla o copilă înfiată, fiica lui gelui;
Aminadab, fratele tatălui său, care se 14 intra seara, iar dimineaţa era dusă
numea Estera2 ; după ce acesteia îi mu- în cea de a doua casă a femeilor, unde
riseră părinţii, el o adusese la el cu se afla Hagai, eunucul regelui, pazni-
gândul de a-i fi femeie3 ; iar copila era cul femeilor; ea nu mai intra la rege de-
frumoasă. cât atunci când era chemată anume.
8 Şi când porunca regelui a fost au- 15 Şi când s’a plinit vremea să intre la
zită, multe copile s’au adunat la Suza, rege Estera – fiica lui Aminadab, fra-
sub supravegherea lui Hagai; Estera i- tele tatălui lui Mardoheu –, ea nu a ui-
a fost şi ea adusă lui Hagai, paznicul tat nimic din ceea ce-i poruncise eunu-
femeilor4 . cul, paznicul femeilor; căci Estera afla
9 Iar copila i-a plăcut şi a aflat bună- bunăvoinţă în ochii tuturor celor ce o
voinţă în ochii lui; el s’a grăbit să-i dea vedeau.
săpunul şi partea ce i se cuvenea din 16 Estera a intrat la regele Artaxerxe
celelalte; şi i-a rânduit şapte slujnice în cea de a douăsprezecea lună, adică
de la curtea regelui, pe care, împreună în Tebet, în anul al şaptelea al domniei
cu ea, le-a aşezat în casa femeilor. sale.
10 Dar Estera nu şi-a dat pe faţă fami-
17 Şi regele a iubit-o pe Estera, ea a
lia, nici din ce neam făcea parte, căci aflat bunăvoinţă mai multă decât toate
Mardoheu îi poruncise să nu spună. celelalte fecioare, iar el i-a pus coroana
11 Iar Mardoheu obişnuia să meargă reginei.
zilnic prin curtea femeilor, ca să vadă 18 Regele a făcut un ospăţ de şapte
ce se va petrece cu Estera. zile pentru toţi prietenii săi şi pentru
12Acuma, vremea când o fată putea să dregători şi a sărbătorit cu mare slavă
intre la rege era după trecerea a două- nunta Esterei, iar celor ce se aflau sub
sprezece luni (căci aşa se plineau zilele sceptrul său le-a uşurat dările.
1 Foarte
gramatical, textul s’ar referi la Mar- 19 Dar Mardoheu slujea la curte.5
doheu ca fiind „unul din robii. . . ”, ceea ce pare
imposibil: deportarea avusese loc în 587, ceea
20 Iar Estera nu şi-a arătat rudenia,
ce ar însemna că Mardoheu ar fi trebuit să aibă căci aşa îi poruncise Mardoheu: să se
acum mult peste o sută de ani, iar Estera cel pu- teamă de Dumnezeu şi să-I păzească
ţin şaptezeci. Aşadar, „unul din robii” se referă poruncile, aşa cum făcea şi când era la
la Chiş, bunicul lui Mardoheu.
2 Numele Estera derivă din acela al zeiţei Iş- el; aşadar, Estera nu şi-a schimbat fe-
tar (Astarte), sau din persanul stara = „stea”. lul de viaţă.
3 Afirmaţie proprie Septuagintei, preluată şi
21 Atunci cei doi eunuci ai regelui, cei ce 4 Aşa îi spuneau în fiecare zi, dar el nu
6
erau căpeteniile corpului său de pază , le dădea ascultare. Atunci i-au spus lui
s’au mâniat pe faptul că Mardoheu fu- Aman că Mardoheu se împotriveşte po-
sese pus în frunte şi căutau să-l ucidă runcii regelui; Mardoheu însă le spu-
pe regele Artaxerxe. sese că e iudeu.4
22 De aceasta a aflat Mardoheu, el i-a 5 Şi dacă Aman a înţeles că Mardoheu
spus Esterei, iar ea i-a vorbit regelui nu i se închină, a fost cuprins de mare
despre ceea ce se punea la cale. mânie
23 Atunci regele i-a cercetat pe cei doi 6 şi şi-a pus în gând să-i nimicească pe
eunuci şi i-a spânzurat. Şi regele a toţi Iudeii de sub stăpânirea lui Arta-
poruncit ca despre această faptă bună xerxe.
a lui Mardoheu să se facă însemnare, 7 Iar în cel de al doisprezecelea an al
spre laudă, în Condica ce se afla în bi- domniei lui,5 Artaxerxe a făcut sfat şi a
blioteca regală.7 aruncat sorţi6 , pentru zile şi luni, pen-
tru ca neamul lui Mardoheu să fie ni-
micit într’o singură zi; şi sorţul a căzut
3 pe ziua a treisprezecea7 a lunii Adar.
8 Şi i-a grăit regelui Artaxerxe, zicând:
Aman unelteşte împotriva Iudei- „Este un neam risipit printre neamuri
lor. în toată împărăţia ta; legile lor sunt
1 După acestea, regele Artaxerxe i-a altfel decât ale tuturor celorlalte nea-
dat o mare cinstire lui Aman, fiul lui muri, iar ei nu ascultă de legile regelui;
Hamadata Agaghitul1 , din ţara Agag, dacă regele îi lasă aşa, nu-i foloseşte la
şi i-a înălţat scaunul mai presus decât nimic.
ale tuturor prietenilor săi.2 9 Dacă regele crede că e bine, să dea po-
2 Şi toţi curtenii i se închinau, căci aşa runcă pentru nimicirea lor; iar eu voi
poruncise regele să se facă; dar Mar- vărsa în vistieria regelui zece mii de ta-
doheu nu i se închina.3 lanţi de argint”.
i-au zis lui Mardoheu: 10 Atunci regele şi-a scos inelul şi l-
3 Atunci curtenii
„Tu de ce nu asculţi de porunca rege- a pus în mâna lui Aman, pentru ca
lui?”
4 Apartenenţa sa la religia monoteistă, potri-
6 Defapt, aceştia răspundeau de paza aparta- vit căreia numai lui Dumnezeu I se cuvine închi-
mentului regal, ceea ce însemna că aveau acces nare, era, de fapt, motivaţia refuzului.
direct în spaţiul intim al suveranului. 5 Anul 474 î. H.
7 Se ştie că, în final, regele Xerxe I a fost asa- 6 T. M.: „. . . au aruncat Pur, adică sorţul”.
sinat, în urma unui complot de curte; aşadar, cu „Pur”: cuvânt de origine asiriană, al cărui echi-
sau fără Mardoheu, împrejurarea s’a repetat. valent ebraic era „sorţ” sau „zar” (prin sorţi se
1 Agaghitul: descendent, probabil, din Agag,
consultau zeii sau astrele spre a se vedea care
rege al Amaleciţilor (1 Rg 15, 8-9), popor duşman va fi ziua cea mai potrivită pentru plănuitul po-
al Israeliţilor. grom). Cuvântul „Pur” va da numele sărbătorii
2 Noul rang al lui Aman era echivalent cu al Purim (vezi 9, 26-32).
primului ministru. 7 Textual: „ziua a paisprezecea”; se pare că au-
3 Închinarea” era prosternarea pe genunchi şi torul (sau copistul) a avut în minte ziua sărbăto-
cu faţa la pământ (frecventă în lumea orientală). rii Purimului (vezi 9, 17, 21 şi 26).
ESTERA 4 773
acesta să pecetluiască porunca scrisă gere mare era printre Iudei: sac pe ei,
împotriva Iudeilor. şi cenuşă şi-au presărat.
11 Şi i-a zis regele lui Aman: „Argintul 4 Atunci slujnicele şi eunucii reginei au
ţine-l pentru tine, iar cu neamul [Iude- venit la ea şi i-au spus: iar ea, când a
ilor] fă cum vrei!” auzit ce se făcuse, s’a tulburat; şi a tri-
12 În cea de a treisprezecea zi a lunii în-
mis la Mardoheu ca să-l îmbrace, adică
tâi au fost chemaţi grămăticii regelui, să ia de pe el haina de sac, dar el nu s’a
iar aceştia au scris, după cum le-a po- învoit.
runcit Aman, către căpeteniile oştirilor 5 Aşa că Estera l-a chemat pe Hatac,
şi către guvernatorii din toate ţările, eunucul ei, cel care era rânduit să-i
din India până în Etiopia, către cele o stea aproape, şi l-a trimis la Mardoheu,
sută douăzeci şi şapte de ţări, către câr- ca să afle adevărul.
muitorii neamurilor în limba fiecăruia, 6 Şi mergând Hatac la Mardoheu în
în numele regelui Artaxerxe. piaţa oraşului ce se afla în faţa curţii
13 regelui,2
14 Copiile acestei scrisori s’au făcut cu- 7 Mardoheu i-a spus acestuia ce se pe-
noscute în fiecare ţară; şi poruncă li s’a trecuse, şi făgăduinţa pe care Aman i-o
dat tuturor neamurilor să fie gata pen- făcuse regelui, aceea de a aduce în vis-
tru ziua aceea. tierie zece mii de talanţi pentru ca el
să-i nimicească pe Iudei.
15 Treaba era grăbită la Suza. Şi’n
timp ce regele şi Aman se aşterneau pe 8 Şi i-a dat şi o copie de pe porunca por-
băut, cetatea era în fierbere. nită din Suza – aceea ce privea nimici-
rea –, ca s’o arate Esterei. Şi i-a mai zis
să-i poruncească să intre la rege şi să-
4 l roage şi să-l înduplece pentru popor;
„şi să-ţi aduci aminte de zilele tale cele
smerite, cum erai tu hrănită cu mâna
Mardoheu îi cere Esterei să inter-
mea; fiindcă Aman – cel ce este al doi-
vină pe lângă rege. Rugăciunea lui
lea după rege – a grăit împotriva noas-
Mardoheu. Rugăciunea Esterei.
tră, ca să fim daţi morţii. Cheamă-L
1 Când Mardoheu şi-a dat seama de pe Domnul şi vorbeşte-i regelui despre
ceea ce se făcuse, şi-a sfâşiat hainele noi, să ne scape de la moarte”.
şi s’a îmbrăcat în sac şi s’a presărat
9 Aşa că Hatac a venit la ea şi i-a spus
cu cenuşă1 ; şi, alergând pe uliţele cetă-
toate cuvintele acestea.
ţii, striga cu glas mare: „Piere neamul
10 Atunci Estera a zis către Hatac:
care n’a făcut nimic rău!”
„Mergi la Mardoheu şi spune-i:
2 Şi a venit la poarta regelui, dar acolo
a rămas, căci nu-i era îngăduit să intre 11 Toate neamurile din regat ştiu că
în curte având pe el sac şi cenuşă. oricine – bărbat sau femeie – va intra
la rege (în curtea cea mai dinlăuntru)
3 Şi’n fiecare ţară unde fuseseră vestite
fără să fi fost chemat, acea persoană nu
scrisorile, strigăt şi tânguire şi plân-
2 Verset preluat din T. M. (text lacunar în
1A intrat în ţinută de doliu. LXX).
ESTERA 5 774
scapă vie (în afară de aceea asupra că- cită şi chemându-L pe Dumnezeu-Cel-
reia regele îşi va întinde sceptrul său Atoatevăzător şi Mântuitor, a luat cu
de aur); or, sunt treizeci de zile de când ea două slujnice: una de care se spriji-
eu n’am mai fost chemată să intru la nea ca într’o alintare femeiască, şi una
rege”. care-i mergea în urmă ţinându-i trena.
12Iar Hatac i-a spus lui Mardoheu cu- Înfloritoare era în desăvârşirea frumu-
vintele Esterei. seţii sale şi faţa ei era veselă ca şi cum
ar fi fost plină de iubire, dar inima îi
13 Şi a zis Mardoheu către Hatac:
era apăsată de frică. Şi, după ce a tre-
„Mergi la ea şi spune-i: «Estera, să nu
cut prin toate uşile, s’a oprit în faţa re-
spui în sine-ţi că doar tu, dintre toţi Iu-
gelui; acesta şedea pe tronul regal, îm-
deii, vei scăpa în regat;
brăcat în toate vestmintele slavei sale,
14 că dacă tu nu vei vrea să asculţi în aur şi pietre scumpe, dar cu chipul
în această împrejurare, Iudeilor le va posomorât. Şi dacă şi-a ridicat capul
veni ajutor şi sprijin din altă parte, iar încărcat de strălucire, a privit cu cum-
tu şi casa tatălui tău veţi pieri; [pe de plită mânie. Atunci regina a căzut şi
altă parte], cine ştie dacă nu cumva s’a schimbat la faţă din pricina slăbi-
tu ai fost făcută regină tocmai pentru ciunii care o cuprinsese şi şi-a aplecat
această împrejurare?»”. capul pe slujnica ce-i mergea alături.
15 Atunci Estera l-a trimis la Mardoheu Dar Dumnezeu a schimbat duhul rege-
pe cel ce venise la ea, ca să-i spună: lui în blândeţe; cuprins de simţăminte
16 „Du-te şi adună-i pe Iudeii din Suza puternice, s’a ridicat de pe tronul său
şi postiţi pentru mine; timp de trei zile şi a cuprins-o în braţele lui până ce ea
să nu mâncaţi şi să nu beţi, nici noap- şi-a venit în fire; şi a mângâiat-o cu
tea şi nici ziua; şi nici eu cu slujnicele vorbe bune şi i-a zis: „Ce ai, Estera?
mele nu vom mânca; atunci voi intra Eu sunt fratele tău.2 Linişteşte-te, tu
la rege înfruntând legea, chiar dacă va nu vei muri, căci stăpânirea mea e şi a
trebui să mor”. ta. Apropie-te!”
17 Şi, ridicându-şi sceptrul de aur, i-a
2
atins grumazul şi a îmbrăţişat-o şi i-a
zis: „Vorbeşte-mi!” Iar ea i-a zis: „Te-
5 am văzut, domnul meu, ca pe un înger
al lui Dumnezeu, şi inima mi s’a tulbu-
rat de spaima slavei tale; că minunat
Estera intervine la rege. Aman la
eşti, stăpâne, şi faţa ta e plină de ha-
ospăţul reginei.
ruri”. Şi’n timp ce vorbea, a căzut din
1 Şi a fost că în ziua a treia, când ea nou, leşinată; iar regele s’a tulburat şi
a încetat să se roage, şi-a dezbrăcat toată curtea căuta s’o aline.
hainele tristeţii şi s’a îmbrăcat cu cele
de slavă.1 Şi având înfăţişare strălu- 2 În mentalitatea şi limbajul antichităţii, ade-
3 Şi i-a zis regele: „Ce vrei tu, Estera? zurătoare înaltă de cincizeci de coţi;
şi care-ţi este cererea? [cere-mi] chiar mâine vorbeşte-i regelui, Mardoheu să
jumătate din regat, şi ţi-l voi da!” fie spânzurat, iar tu vei merge la ospăţ
4 Atunci Estera a zis: „Astăzi e ziua împreună cu regele şi te vei veseli”. Lui
mea de sărbătoare; dacă regelui i se Aman i-a plăcut ce i se spusese şi a pre-
pare că e bine, atunci să vină împre- gătit spânzurătoarea.
ună cu Aman la ospăţul pe care-l voi
face astăzi”.3
5 Iar regele a zis: „Chemaţi-l degrabă 6
pe Aman, ca să plinim poftirea Este-
rei!” Şi au mers amândoi la ospăţul Aman trebuie să-i dea cinstire lui
despre care vorbise Estera. Mardoheu.
6 Iar la băutură a zis regele către Es- 1 În noaptea aceea Domnul a alungat
tera: „Ce doreşti, regină Estera? Îţi voi somnul regelui, iar acesta i-a zis sluji-
da ca şi celor vrednici de cinstire”. torului său să-i aducă Cronica însem-
7 Ea a zis: „Cererea şi rugămintea mea nărilor zilnice şi să-i citească.
sunt: 2 Şi a aflat însemnările care fuseseră
8 Dac’am aflat bunăvoinţă în faţa rege- scrise asupra lui Mardoheu, cum îi
lui, atunci regele împreună cu Aman să spusese el regelui despre cei doi eunuci
vină şi mâine la ospăţul pe care-l voi ai regelui, când ei stăteau de pază şi
face pentru ei; mâine voi da şi răspun- plănuiau să pună mâna pe Artaxerxe.
sul”. 3 Şi a zis regele:„Ce cinste sau răsplată
9 Aşa că Aman a ieşit de la rege foarte i-am dat eu lui Mardoheu?” Iar slujito-
vesel şi voios. Dar când Aman l-a văzut rii regelui au zis: „N’ai făcut nimic pen-
în curte pe iudeul Mardoheu, s’a aprins tru el”.
de mânie. 4 Şi’n vreme ce regele punea întrebări
10 Şi ducându-se acasă, şi-a chemat pri- asupra bunăvoinţei lui Mardoheu, iată
etenii şi pe Zereş, soţia sa, că Aman se afla în curte. Şi a zis re-
11 şi le-a arătat bogăţia şi mărirea cu gele: „Cine e în curte?” Că Aman ve-
care regele îl căftănise, şi cum îl făcuse nise în curte ca să-i spună regelui să-
mare dregător şi diriguitor în regat. l spânzure pe Mardoheu în spânzură-
12 Şi a zis Aman: „Regina nu a chemat
toarea pe care o pregătise.
pe nimeni să vină la ospăţ împreună cu 5 Slujitorii regelui au zis: „Iată, în
regele decât pe mine; ba încă şi pentru curte stă Aman”. Iar regele a zis:
mâine m’a poftit. „Chemaţi-l!”
13 Numai asta nu-mi place, când îl văd 6 Iar regele a zis către Aman: „Ce-i voi
în curte pe iudeul Mardoheu”. da eu omului pe care vreau să-l cin-
14 Atunci Zereş, soţia sa, şi prietenii i- stesc?” Atunci Aman a zis întru sine:
au zis: „Porunceşte să-ţi facă o spân- – Pe cine vrea regele să-l cinstească,
dacă nu pe mine?. . .
3 Estera urmăreşte să alimenteze infatuarea
lui Aman (şi aşa, excesivă: vezi vv. 11-12). Că- 7Iar către rege a zis: „Pentru omul pe
derea lui va fi astfel şi mai spectaculoasă. care regele vrea să-l cinstească
ESTERA 7 776
curtea lui Faraon (Fc 41, 41-43). Mai târziu, la asemenea ospăţ are un preţ.
curtea otomană, făcea parte din ceremonialul de 2 Verbul „a vinde” (uneori folosit în Biblie pen-
incriminat, fără să-i pomenească şi numele, ceea T. M. induce un argument economic: „Dacă am
ce înseamnă că, în momentul de faţă, regele nu fi fost vânduţi pentru robie – bărbaţi şi femei —,
face nici o legătură între Mardoheu şi obiectul eu mi-aş fi ţinut gura; dar vrăjmaşul nu ar fi aco-
decretului, după cum nu face nici o legătură în- perit paguba făcută regelui” (vistieria ar fi fost
tre Mardoheu şi Estera. lipsită de cei zece mii de talanţi).
ESTERA 8 777
6 Estera a zis: „Potrivnicul este Aman, nedreptatea lui Aman şi tot ceea ce fă-
omul acesta viclean”. Atunci Aman s’a cuse el împotriva Iudeilor.
cutremurat în faţa regelui şi a reginei. 4 Atunci regele şi-a întins asupra Este-
7 Ridicându-se regele de la masă, a rei sceptrul de aur, iar Estera s’a ridi-
mers în grădină. Iar Aman se ruga de cat şi a şezut lângă rege.
regină şi-i cerea milă, căci se vedea pe 5 Şi a zis Estera: „Dacă regele crede că
sine în primejdie. e bine şi dacă eu am aflat bunăvoinţă
8 Când regele s’a întors din grădină, [în ochii săi], să fie trimisă o poruncă
Aman tocmai se aruncase pe patul prin care scrisorile trimise de Aman să
pe care se afla regina, implorând-o. fie anulate – cele scrise pentru nimici-
Atunci regele a zis: „Tu vrei chiar rea Iudeilor din regatul tău.
să-mi siluieşti soţia în propria mea 6 Căci – nu-i aşa? – cum aş putea eu
casă?. . . ”. Iar Aman, când a auzit, s’a să mă uit la necazul poporului meu, şi
schimonosit la faţă. cum aş putea să rămân vie când nea-
9 Atunci Harbona, unul din eunuci, a mul meu piere?”
zis către rege: „Iată, Aman a pregătit 7 Atunci regele a zis către Estera: „De
şi o spânzurătoare pentru Mardoheu – vreme ce ţi-am dat – şi de bunăvoie
cel ce i-a vorbit regelui despre ce se pu- ţi-am dăruit – tot ceea ce avea Aman,
nea la cale –; o spânzurătoare înaltă de şi de vreme ce l-am spânzurat fiindcă
cincizeci de coţi a fost ridicată la casa îşi ridicase mâna împotriva Iudeilor, ce
lui Aman”. Iar regele a zis: „Să fie el mai vrei de la mine?
spânzurat în ea!” 8 Dacă vă place, scrieţi şi voi în numele
10 Aşa a fost spânzurat Aman în spân- meu şi pecetluiţi cu inelul meu; căci tot
zurătoarea pe care i-o pregătise lui ceea ce se scrie din porunca regelui şi
Mardoheu; atunci mânia regelui s’a e pecetluit cu inelul meu nu poate să
stins. cunoască împotrivire”.
9 Grămăticii au fost astfel chemaţi în
cea de a treia lună, adică Sivan, în ziua
8 a douăzeci şi treia, în acelaşi an; şi li
s’a scris Iudeilor ceea ce li se poruncise
Răzbunarea Iudeilor. guvernatorilor şi căpeteniilor satrapi-
1 În ziua aceea, regele Artaxerxe i-a dat
lor, din India până’n Etiopia, în o sută
Esterei tot ce-i aparţinea potrivnicului douăzeci şi şapte de satrapii, după ţi-
Aman. Şi l-a chemat regele pe Mar- nutul şi limba fiecăreia;
doheu – căci Estera îi spusese că-i este 10 s’a scris în numele regelui şi s’a pece-
rudă. tluit cu inelul său, iar scrisorile au fost
2 Şi regele şi-a scos inelul – pe care-l
trimise prin ştafete;
luase de la Aman – şi i l-a dat lui Mar- 11 le-a poruncit ca în fiecare cetate să
doheu; iar Estera l-a pus pe Mardoheu trăiască după legile lor, să-i ajute şi pe
peste toate câte avusese Aman. alţii [să facă la fel], iar cu vrăjmaşii lor
să facă după cum le este voia1
3 Şi din nou i-a vorbit regelui şi i-a că-
zut la picioare şi i s’a rugat să înlăture 1 Textul Masoretic – în concordanţă cu o
ESTERA 9 778
12 într’o singură zi în tot regatul lui Ar- 4 că frica de Mardoheu stătea asupra
taxerxe, şi anume în ziua a treispre- lor
zecea din luna a douăsprezecea, adică 5 (că porunca regelui era în putere,
Adar.2 aceea ca numele acestuia să fie cinstit
13 în tot regatul).
14 Atunci călăreţii au ieşit degrabă 6 În cetatea Suza au ucis Iudeii cinci
să îndeplinească porunca regelui; po- sute de oameni; [între ei]:
runca a fost vestită şi în cetatea Suza. 7 pe Parşandata, pe Dalfon, pe Aspata,
15 Iar Mardoheu a ieşit îmbrăcat în 8 pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,
vestmânt regesc, cu coroană de aur şi
9 pe Parmaşta, pe Arisai, pe Aridai şi
diademă de vison; şi poporul din Suza
pe Iezata,
a văzut şi s’a veselit.
10 adică pe cei zece fii ai lui Aman, fiul
16 Iar Iudeilor li s’a făcut lumină şi ve-
lui Hamadata, vrăjmaşul Iudeilor; în
selie
aceeaşi zi le-au jefuit averile1 .
17 prin cetăţi şi prin ţări, oriunde a
11 Numărul celor ce au pierit în Suza a
ajuns porunca aducătoare de bucurie şi
fost adus la cunoştinţa regelui.
veselie; desfătare şi veselie pentru Iu-
dei. Şi mulţi dintre păgâni se tăiau îm- 12 Şi a zis regele către Estera: „Dacă
prejur şi deveneau Iudei de frica Iude- numai în cetatea Suza au omorât Iu-
ilor. deii cinci sute de oameni, ce crezi tu că
vor fi făcut în restul ţării? Ce mai ai de
cerut, ca să-ţi fie dat?”
9 Iar Estera a zis către rege: „Să li
13
se îngăduie Iudeilor să facă la fel şi
mâine, ca să-i spânzure pe cei zece fii
Iudeii îşi măcelăresc duşmanii. Se
ai lui Aman”.2
instituie sărbătoarea Purimului.
14 Atunci el a îngăduit să se facă aşa;
1 În cea de a treisprezecea zi a lunii a
şi le-a dat Iudeilor din cetate trupurile
douăsprezecea – adică luna Adar – au
fiilor lui Aman să le spânzure.
sosit scrisorile trimise de rege.
15 În cea de a paisprezecea zi a lunii
2 În ziua aceea au pierit cei ce erau îm-
Adar s’au adunat Iudeii în Suza şi au
potriva Iudeilor, că nimeni nu li s’a îm-
ucis trei sute de oameni, dar de jefuit
potrivit, temându-se de ei;
n’au jefuit nimic.
3 că mai-marii satrapilor şi guvernato-
16 Iar ceilalţi Iudei din regat s’au adu-
rii şi grămăticii regali îi cinsteau pe Iu-
nat şi s’au ajutat între ei şi au isprăvit
dei:
cu grija de duşmani, că au ucis dintre
seamă de codici ai LXX – adaugă: „. . . să nimi-
cească, să ucidă şi să dea pierzării – cu femeile 1 T. M.: „. . . dar de pradă nu s’au atins”.
şi copiii lor – pe toţi cei puternici din popor şi din 2 Cele zece cadavre trebuiau şi spânzurate,
nu
ţară care ar îndrăzni să-i atace, iar averea lor să numai ca exemplu pentru duşmani, dar şi pen-
o jefuiască”. tru a împinge răzbunarea la ultimele consecinţe:
2 Adică exact în ziua în care Iudeii urmau să „Blestemat de Dumnezeu e tot cel spânzurat pe
fie exterminaţi ca efect al primului decret. lemn” (Dt 21, 23).
ESTERA 9 779
exista o cronică cu însemnări zilnice. 5 Scrierea a fost tradusă (în greceşte) de către
2 De aici până la sfârşit, text propriu Septu- Lisimah, care locuia în Ierusalim, şi trimisă la
agintei (două fragmente): Tâlcuirea visului lui Alexandria prin preotul Dositei şi fiul său, pro-
Mardoheu şi epilogul. babil din iniţiativa comunităţii ierusalimitene.
IOV 781
Iov
1 rău.
2 Şapte feciori şi trei fete i s’au născut.
Prolog: bunăstarea, nenorocirile 3 Avea o turmă de şapte mii de oi, trei
şi înţelepciunea lui Iov. mii de cămile, cinci sute de perechi de
1A fost cândva în ţinutul Uz1 un om boi, cinci sute de asine păscătoare, pre-
pe care-l chema Iov2 ; acesta era un om cum şi mulţime mare de slugi; avea tot
adevărat, neprihănit, drept, cinstitor ce poate să aibă un om pe pământ4 ; şi
de Dumnezeu3 , ferindu-se de tot lucrul omul acesta era cel mai de seamă din
tot ţinutul Soarelui-Răsare.
1 Uz (uneori transcris Uţ; în Vulgata, Huz):
4 Feciorii lui, adunându-se unul la al-
după toate probabilităţile, regiune situată în tul, făceau pe rând ospeţe’n fiecare zi,
sud-estul Palestinei, în aria Moabului, care cu-
prindea şi o parte din deşertul Arabiei. Numele aducându-le şi pe cele trei surori ale lor
e redat aici după T. M. Se pare însă, potrivit unor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
exegeţi, că autorul a folosit într’adins un nume 5 Iar când se isprăveau zilele ospăţu-
incert spre a-i da istorisirii un caracter de gene-
ralitate. E posibil ca aceasta să fi fost raţiunea lui, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii5 ;
pentru care Septuaginta îl desemnează cu nu- şi sculându-se dis-de-dimineaţă adu-
mele de Ausitis, a cărui rădăcină poate fi pusă cea pentru ei jertfe, după numărul lor,
în relaţie cu grecescul austerós = sec, pustiu,
şi un viţel pentru păcat, pentru sufle-
aspru, auster.
2 Iov: nume propriu care poate fi pus în rela- tele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva fecio-
ţie cu ebraicul iib = „a duşmăni”, „a trata pe ci- rii mei să fi gândit în cugetele lor ceva
neva drept duşman”, ceea ce ar duce la însemna- rău asupra lui Dumnezeu”. Aşa făcea
rea: „cel duşmănit şi persecutat”. Deşi cu nume
Iov în toată vremea.
simbolic, Iov a fost un personaj istoric, atestat ca
atare de Proorocul Iezechiel (14, 14), care-l aşază 6 Şi iată că’n ziua aceea când îngerii lui
alături de drepţii Noe şi Daniel, precum şi de Dumnezeu6 au venit la’nfăţişare înain-
Sfântul Iacob (5, 11), care-l dă exemplu de răb-
dare. Sfinţii Părinţi, atât răsăriteni cât şi apu- dar, teologic vorbind, fără ca frica de Dumnezeu
seni, sunt unanimi în a-i recunoaşte existenţa is- să fie eliminată sau ignorată, principala legătură
torică. În calendarul ortodox e prăznuit la 6 mai; a lui Iov cu Dumnezeu este aceea a cinstirii, pe
în cel catolic, la 10 mai. care se întemeiază şi actele rituale relatate în
3 Ebr.: „temător de Dumnezeu”. Grecescul versetul 5.
4 Textual: „lucruri mari îi erau lui pe pământ”;
theosevés înseamnă „cinstitor de Dumnezeu”,
aşa cum e folosit şi în FA 16, 14. Verbul sévo precizare proprie Septuagintei. Înalta stare so-
înseamnă „a onora”, „a venera”, „a cinsti”, cu re- cială a lui Iov e menţionată în propoziţia urmă-
ferire specială la divinităţi, şi numai în al doi- toare, precum şi în capitolul 29.
5 În calitate de cap de familie, Iov îşi asuma
lea rând, ca sens derivat, poate însemna şi „a se
teme”, dar o teamă vecină cu respectul, care, la rolul sacerdotal al purificării.
rându-i, e impus de sentimentul cinstirii. Aşa- 6 Ebr.: „fiii lui Dumnezeu”, ca în Fc 6, 1-4; Ps
IOV 1 782
tea Domnului, împreună cu ei a venit şi fiicele lui beau vin8 în casa fratelui lor
Diavolul7 . mai mare.
7 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu 14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi
de undeai venit?” Şi răspunzând Diavo- i-a spus: „Perechile de boi arau şi asi-
lul, a zis către Domnul: „Dac’am dat un nele păşteau pe lângă ei,
târcol pământului şi-am hoinărit prin 9
15 când prădătorii au năvălit asuprăle
cele de sub cer, iată-mă şiaici!”
şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut
8 Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cuge- prin sabie; eu singur am scăpat şi-am
tul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, venit să-ţi dau de veste!”
că dintre pământeni nu-i nici un om
16 În timp ce el încă grăia, un alt ves-
ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor
titor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din
de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul
cer10 a căzut şi a mistuit oile, arzându-i
rău?”
şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam
9 Iar Diavolul, răspunzând în faţa venit să-ţi dau de veste!”
Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl
17 N’a sfârşit bine vorba când un alt
cinsteşte Iov pe Dumnezeu?
vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Cal-
10 Oare n’ai făcut tu gard ocrotitor îm- deii11 au năvălit asupră-ne în trei pâl-
prejurul curţii lui şi’mprejurul casei curi, au înconjurat cămilele şi le-au
lui şi’mprejuru-a tot întinsul bunurilor luat, iar pe slugi leau ucis cu sabia; eu
lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau
mâinilor lui şiai făcut ca turmele lui să de veste!”
umple pământul?
18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor
11 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de
a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi
tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o fetele tale mâncau şi beau vin în casa
să te blagoslovească drept în faţă. . . ”. fratelui lor mai mare,
12 Atunci Domnul i-a zis Diavolului:
19 când iată că dinspre pustie un vânt
„Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna
puternic s’a stârnit de năprasnă, a zgu-
ta; numa’ de el să nu te atingi.” Iar Di-
duit cele patru colţuri ale casei, casa
avolul a plecat din faţa Domnului.
s’a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au
13 Şi a fost că’ntr’o zi feciorii lui Iov şi murit; eu singur am scăpat şiam venit
să-ţi dau de veste”.
28, 1. Septuaginta echivalează prin „îngerii lui
Dumnezeu”, ca în Tob 5, 4: fiinţe spirituale, su-
8 Ebr.: „mâncau şi beau vin” (ca în versetele 4
perioare omului, care alcătuiesc curtea împără-
tească a lui Dumnezeu, slujitori cărora Acesta le şi 18).
9 Ebr.: „Sabeenii” = trib nomad din vecinăta-
acordă audienţe în zile anumite.
7 Ebr.: „Satanul”. Articulat, el nu e un nume tea Medinei.
10 Ebr.: „Focul lui Dumnezeu”, ceea ce ar su-
propriu (devine astfel în 1 Par 21, 1), ci cono-
tează un atribut care în limba ebraică înseamnă gera că această calamitate ar fi opera lui Dum-
„Acuzatorul” (aşa cum îl traduce TOB). Textul nezeu. Textul Septuagintei trimite la fenomenul
însă nu-l prezintă astfel, ci ca pe un duh iscodi- natural al fulgerului-trăsnet.
tor, intrigant, gata să facă rău. „Diavolul” e o 11 Textual: „Călăreţii”. Prin Caldei se înţele-
noţiune mai precisă, desemnând duhul rău prin geau triburile aramaice ecvestre, care se ocupau
excelenţă, care însă nu acţionează decât cu ştirea cu jaful şi care puteau izbi dinspre răsărit sau
şi îngăduinţa lui Dumnezeu. dinspre miazănoapte.
IOV 2 783
20Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfâşiat hai- Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Şi
nele, şi-a tuns părul capului, şi-a pre- măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe
sărat ţărână pe cap12 , a căzut cu faţa nedrept să-şi piardă averile, el încă se
la pământ şi s’a închinat, zicând: ţine statornic în neprihana lui!”
21 „Gol am ieşit din pântecele mai- 4 Şi răspunzând Diavolul, a zis că-
cii mele, gol mă voi întoarce’n matca tre Domnul: „Cojoc pentru cojoc!2 Că
mea13 ; Domnul a dat, Domnul a luat; dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot
cum I-a plăcut Domnului, aşa s’a fă- ce are.
cut14 ; fie numele Domnului binecuvân- Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă,
5
tat!” ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul
22 Întru acestea toate câte i s’au întâm- şi de carnea lui, şi vezi dacă nu te va
plat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnu- blagoslovi’n obraz!. . . ”.
lui şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun. 6 Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l
dau ţie pe mână; numai de viaţa lui să
nu te-atingi!”
2 7 Diavolul a plecat de dinaintea Dom-
nului şi l-a lovit pe Iov cu bubă rea3 din
Prolog: răbdarea lui Iov. tălpi până’n creştet.
1 Şi a fost că’n ziua aceea când îngerii 8 Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă pu-
lui Dumnezeu au venit la’nfăţişare îna- roaiele şi s’a aşezat pe gunoi, în afara
intea Domnului1 , venit-a şi Diavolul în cetăţii.4
mijlocul lor să I se’nfăţişeze Domnului.
9 Şi dac’a trecut o vreme şi înc’o
2 Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De vreme5 , zis-a către el femeia lui: „Până
unde vii?” Iar Diavolul a zis în faţa când oare te vei mai răbda, zicând: –
Domnului: „Străbătând prin cele de
2 Textual: „Piele pentru piele!” Expresie popu-
sub cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a
lară prin care Diavolul vrea să sugereze că legă-
latul, iată c’am venit”. tura dintre om şi Dumnezeu e un fel de târg în
3 Şi Domnul i-a zis Diavolului:
„Luat-ai folosul celui mai abil: dacă Iov, prin resemnare,
izbuteşte să scape cu viaţă şi cu trupul întreg,
tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre
tot ceea ce pierduse se poate reface.
pământeni nu-i nici un om ca el, ne- 3 Nu e vorba de lepră, ca în unele traduceri, ci
prihănit, drept, adevărat, cinstitor de de boala care constituise a şasea plagă a Egiptu-
lui (Iş 9, 9-11), termenul grecesc fiind acelaşi şi
12 Acest ultim gest ritual nu se află în Textul
desemnând o explozie de inflamaţii purulente şi
Masoretic şi lipseşte din unele versiuni ale Sep- dureroase pe toată suprafaţa corpului uman.
tuagintei. 4 În afara oraşului se afla un loc în care se de-
13 Textual: „gol mă voi întoarce acolo”. E vorba
pozitau gunoaiele, cărora, din când în când, li se
de dubla semnificaţie a cuvântului „mamă”: dădea foc. Aşa se face că Textul Ebraic îl aşază
mama care-l aduce pe om în viaţă prin naştere pe Iov „în mijlocul cenuşii” sau „printre cenuşi”.
şi mama universală, pământul, din care Dumne- Deşi nu erau lepră, bubele puteau indica un în-
zeu l-a zidit pe Adam şi în care omul, prin păcat, ceput al acestei boli, ceea ce presupunea izola-
avea să se întoarcă (vezi Fc 2, 7; 3, 19). rea suferindului, evitându-se astfel posibila con-
14 „. . . cum I-a plăcut Domnului, aşa s’a făcut”, taminare.
expresie proprie Septuagintei. 5 Literal: „Şi trecând vreme multă”. Nuanţă
1 Versetele 1-6 alcătuiesc o paralelă destul de proprie Septuagintei: izolarea lui Iov se con-
strânsă cu 1, 6-12. sumă nu numai în spaţiu, ci şi în timp.
IOV 3 784
Iată, încă puţin să mai aştept întru Ei au ajuns la el toţi odată, ca săl aline
nădejdea mântuirii mele!?. . . Că iată, şi să-i stea la’ndemână.
amintirea ta s’a şters de pe pământ, 12 Şi dacă l-au văzut de departe, nu l-
şi chiar aceea a feciorilor tăi şi a fii- au recunoscut. Atunci cu glas mare au
celor tale, pe care’n dureri şi chinuri strigat şi au plâns, şi şi-au sfâşiat fie-
iam purtat în pântece şi pentru care’n care veşmântul şi şi-au presărat capul
zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, cu ţărână.
tu zaci aici în putregaiul viermilor, ne-
13 Şapte zile şi şapte nopţi au şezut
mişcat sub cerul deschis, în timp ce eu
lângă el şi nici un cuvânt nu i-au vorbit,
rătăcesc ca o slujnică şi umblu din loc
văzând cât de groaznică îi era durerea,
în loc şi din casă’n casă, aşteptând să
şi mare foarte.
scapete soarele ca să mă odihnesc de
ostenelile şi de durerile ce mă cuprind
acum. . . Ci zi ceva, o vorbă către Dom-
nul, şi mori!”6
3
10Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: Iov îşi blesteamă ziua’n care s’a
„De ce vorbeşti tu ca o femeie fără născut.
minte? Dacă noi am primit din mâna
1 După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-
Domnului pe cele bune, oare nu le
a blestemat ziua,
vom răbda şi pe cele rele?. . . ”. Şi’n
1
toate aceste întâmplări ce s’au petrecut 2 zicând :
asupră-i, nimic n’a greşit Iov cu buzele 3 „Să piară ziua-aceea în care m’am
sale’n faţa lui Dumnezeu. născut şi noaptea care-a zis: „Un prunc
11 Iar trei prieteni ai săi, auzind de se zămisli!”
toate nenorocirile ce căzuseră asupră-i, 4 Desiş de’ntunecime să fie ziua-aceea;
au venit la el, fiecare din ţara lui: Eli- de sus, din ceruri, Domnul să n’o mai
faz, regele Temanilor, Bildad, domnul ia în seamă, de sus, din cer, lumina pe
Şuahilor, şi Ţofar, regele Naamahilor7 . ea să nu mai cadă!
5 Din beznă umbra morţii s’o ţină
6 În Versiunea Masoretică versetul 9 sună ast-
strâns în gheare şi negură’ndesată să
fel: „Femeia lui i-a zis: – Încă te mai încăpăţâ-
nezi în neclintirea ta? Blesteamă-L pe Dumne- vină peste ea!
zeu şi mori!” Dezvoltarea îi e proprie Septuagin- 6 Blestem pe ziua-aceea, blestem pe
tei, iar ediţia Rahlfs o notează cu 9a-9c.
7 Elifaz venea din Teman, ţinutul Edomului
noaptea-aceea, să piară’n întuneric!;
(vezi Fc 36, 11); numele lui putea să însemne nicicând să nu mai fie’ntre zilele din
„Dumnezeu zdrobeşte”. Bildad aparţinea tribu- an, şi nici între-ale lunii să nu se so-
lui Şuah (vezi în Fc 25, 2), probabil înrudit cu cotească;
Arameii nomazi din sud-estul Canaanului; nu-
mele său ar însemna „Iubit al Domnului”. Cât atributul înţelepciunii.
despre nofar, al cărui nume, cu înţeles incert, ar 1 De aici începe poemul propriu-zis, pe care
putea să însemne „pasăre fremătătoare” sau „cui versiunea de faţă îşi propune să-l tălmăcească
ascuţit” sau „sprinten ca un căprior” (cf. Paul în versuri cât mai apropiate de textul original
Scherer), el trăia în ţinutul Naamah (pe care al Septuagintei, din care păstrează cuvintele nu-
LXX îl transcrie Minaios), în nord-vestul Ara- cleice, îngăduindu-şi să adauge doar cuvinte în-
biei. Septuaginta îi menţionează ca înalţi dem- tăritoare, menite să-i confere poemului valenţele
nitari ai popoarelor lor, demnităţile implicând şi prozodice ale limbii române.
IOV 4 785
2 Textual:
1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a
„Chitul cel mare”. În mitologia se-
mitică Leviatanul era un monstru marin uriaş,
zis:
oarecum asemănător cu un balaur sinuos (TOB 2„De multe ori în viaţă ţi s’a vorbit în
îl traduce prin „Întortocheatul”), simbol al hao-
dodii? Pe cine crezi tu oare că’nmoi cu
sului care poate răsturna ordinea universului şi
înghiţi soarele (legat, probabil, şi de fenomenul vorbe grele?
eclipsei). Apucat de solzi, gâdilat, el poate fi tre- 3 Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai în-
zit şi pus să înghită lumina zilei care-l născuse
pe Iov, nimicind-o. văţat şi multe mâini slăbite le-ai împu-
3 T. M. face o aluzie mai transparentă la „ca- ternicit,
sele” funerare (mormintele) regilor mesopota-
mieni şi egipteni, în care erau acumulate bogăţii
4 tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ri-
imense. dicat şi din genunchi nevolnici făcut-ai
4 „Acolo”: în locaşurile morţilor (Şeol). îndrăzneţi,
IOV 4 786
8 Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire şi chip şi mi-a făcut şi părul şi carnea să
seamănă durere, pe-acestea le culeg. se strângă.
9 Ei prin porunca’naltă a Domnului se 16 M’am ridicat să aflu, dar n’am ştiut
sfarmă şi prin suflarea joasă-a mâniei ce e; vedeam, dar nici o formă aievea’n
Lui se sting. văzul meu, ci numai în ureche o şoaptă
de vânt lin7 :
10 A leului tărie şi răcnetul leoaicei s’au
17 La Domnul său, e oare vreun muri-
stins, ca şi trufia balaurilor mari.
4
tor curat? prin fapta lui, e oare un om
11 Furnicoleul moare că n’are ce fără prihană?
mânca, iar puii de leoaică se duc
18 Că dacă nu se’ncrede nici chiar în
care’ncotro
servii Săi, şi dacă chiar în îngeri El află
12 Din tot ce-ai spus, o vorbă de-ar fi
ceva strâmb,
adevărată, nimic din aste rele nu te-
19 cu cât mai mult în viermii bordeie-
1 Folosirea verbului spoudázo = „a fi atent”, lor de lut – un lut din care, iată, şi noi
„a fi curtenitor”, „a se grăbi cu luare-aminte” in- suntem făcuţi –, în cei ce pier asemeni
troduce o notă de ironie; modalitate oratorică de
a obţine un ascendent asupra interlocutorului.
cu fluturii de noapte:
2 Textual: „frica”, prin aceasta înţelegându- 20 erau de dimineaţă, iar seara nu mai
se, în limbajul biblic, frica de Dumnezeu, echi- sunt; s’au dus, fără să-şi afle în ei nici
valentă însă cu evlavia.
3 Acest verset este nucleul întregii pledoarii a
o scăpare;
lui Elifaz. 21 asupră-le suflare, şi, iată, s’au uscat;
4 „Furnicoleul” (grecescul myrmekoléon,
pierit-au, că n’avură în ei înţelepciune.
astfel tradus în Biblia lui Şerban): insectă a
5 „Vocea ei întoarsă”: ecoul (năluca) sunetului
cărei larvă se hrăneşte cu furnici, aruncându-se
asupra lor şi devorându-le asemenea unui leu. înfiorător al nopţii. Acest vers introduce un ta-
Numele stiinţific myrmeleon (de la mýrmex = blou sumbru, de mare forţă literară, menit să su-
„furnică” şi léon = „leu”) denotă insecta, iar nu gereze că omul nu-şi are cunoaşterea prin sine
ursul furnicar (myrmecophaga jubata). Spre însuşi, ci în afara lui.
6 Grecescul pneuma poate însemna fie „duh”
a evidenţia puterea lui Dumnezeu, singura care
rânduieşte totul în lume (v. 9), în versetele 10 (spirit), fie „vânt” sau „suflare de vânt”. Chiar
şi 11 poetul dă mai întâi exemple grandioase dacă e vorba de o entitate divină, ea nu se mani-
(leul, leoaica, balaurii), apoi se coboară în lumea festă vizual, ci acustic.
măruntă a insectelor, pentru ca să niveleze cu 7 „Adiere de vânt lin” este modalitatea în care
cea mijlocie, a puilor de leu care se despart Dumnezeu i S’a descoperit şi proorocului Ilie în
şi se risipesc prin înţărcare. Termenul ebraic muntele Horeb. E posibil ca autorul cărţii lui Iov
corespunzător lui myrmekoléon provoacă să fi cunoscut pasajul din 3 Rg 19, 12. Oricum, în
traduceri care oscilează între „leul” (BJ, OSTY), ambele texte e folosit acelaşi substantiv: áura,
„leul bătrân” (KJV), „leul puternic” (RSV), care înseamnă adiere uşoară de vânt, mişcarea
„ghepardul” (TOB). şi sunetul brizei marine.
IOV 5 787
ferinţa nu-i este exterioară omului, ca un dat pe îşi dă seama şi mărturiseşte că aşa-zisul înţe-
care el e obligat să-l accepte, ci-şi află rădăcina în lept cultivă o isteţime vecină cu viclenia, pe care
el însuşi, în propria sa liberă voinţă, ceea ce îi in- Dumnezeu o „prinde” şi o dejoacă. De altfel, cu-
cumbă şi partea de responsabilitate. Cât despre vântul folosit aici e acelaşi cu care e caracterizat
partea a doua a versului, traducerile din ebraică şarpele în Fc 3, 1: frónesis (respectiv, fróni-
oscilează între: „precum scânteile zboară’n sus” mos) = „inteligenţă”, „raţiune”, „isteţime”, „vi-
(KJV, RSV, TEV, TOB), sau: „precum fiii fulgeru- clenie”, „sentiment al orgoliului”. Acest verset
lui zboară’n înălţimi” (OSTY), sau: „precum zbo- este singurul text din cartea lui Iov care se află
rul vulturilor caută înălţimea” (BJ). Se crede că citat în Noul Testament, anume la 1 Co 3, 19.
IOV 6 788
slab în timp ce gura celui asupritor se- acuma să ştii ce-ai de făcut”.
astupă.
17 O, fericit e omul pe care-l mus-
tră Domnul, cel ce’n dojană-L află pe- 6
Atoateţiitorul!
18 Că rana El o face şi-apoi tot El o Răspunsul lui Iov.
leagă, cu-aceeaşi mână bate şi-alină 1 Şi răspunzând Iov, a zis:
vindecând. 2 „O, dac’ar fi catargul să-mi strângă
19 De şase ori din şase necazuri te va sus frământul1 , durerile să-mi pună’n
scoate, a şaptea oară răul nicicum nu balanţă pe tipsii,
te-o atinge3 . 3 acestea-ar fi mai grele decât nisipul
20 La timp de’nfometare te va scăpa din mării; de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba
moarte, în luptă te va scoate din ghea- dezlânată.
rele de fier. 4 Că’n trupul meu înfipte-s a’ Domnu-
21 Tot El te va ascunde, ferit de biciul lui săgeţi; a lor întărâtare tot sângele
limbii, de rele viitoare n’ai cum să te mi-l soarbe2
mai temi. 5 Au va zbiera asinul sălbatic de-i să-
22 De cei fără de lege, de cei nedrepţi, tul? mugi-va oare boul cu ieslea plină’n
vei râde, şi nu te vei mai teme de fiarele faţă?
pădurii; 6 poţi să mănânci o pâine făcută fără
23 în câmp sălbăticiunea va sta cu sare? şi unde-i oare gustul cuvintelor
tine’n pace4 . deşarte?
24 În pace-ţi vei şti casa şi’n cortul tău 7 Că’n sufletul din mine nu-i chip de ali-
viaţa fără păcat va fi. nare, mâncarea mea duhneşte-a miros
25 Vei şti că mulţi la număr te-or po- urât de leu.
meni urmaşii, că fiii tăi, de-asemeni, ca 8 Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze
iarba de pe câmp. rugăciunea, atuncea şi nădejdea tot El
26 Către mormânt veni-vei ca grâul o să mi-o dea.
copt la vreme şi secerat, ca snopul la 9 De vreme ce-a’nceput-o, rănească-mă
vreme strâns din holdă5 . deci Domnul, dar tot El, pân’la urmă,
27 Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cer- să nu mă nimicească.
cetat, aşa le-am auzit; e rândul tău de- 10 Mormânt fie-mi cetatea peste-ale că-
3 Elifaz foloseşte „proverbul numeric” (vezi Pr rei ziduri săream; eu nu-mi ţin partea,
6, 16; 30, 15). Şase sunt numerele care-l precedă căci sfintele cuvinte – a Domnului ros-
pe 7, acesta fiind simbolul desăvârşirii. tire – eu nu le-am înşelat.
4 T. M. adaugă: „Tu vei avea un legământ cu
ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos”. lor mă’mpunge când vorba mi-o încep.
IOV 7 789
11 Căci ce putere oare am eu ca să mai 20 Preţ ruşinos plăti-vor acei ce-şi pun
rabd? sau câte zile’n faţă pân’viaţa mi- nădejdea în bani sau în cetăţi.
o ridică? 21 Iar voi, voi fără milă m’aţi asuprit
12 Tăria mea e oare tărie ca de pia- pe mine; acum, văzându-mi rana, cu
tră? sau carnea mea e oare o carne de spaimă să vă temeţi!
aramă? 22 Ce?: de la voi cerut-am vreodată de
13 Au nu în El nădejdea întreagă pomană? sau de puterea voastră am eu
mi-o puneam? şi, iată, ajutorul nevoie-acum
s’a’ndepărtat de mine. 23 să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor
14 Departe-mi este mila, şi-a Domnului mei ori să mă scoateţi teafăr din gheare
veghere mă trece cu vederea.3 de tiran?
15 Ai mei cei de aproape n’au căutat 24 Hai, fiţi-mi voi didascali, şi eu voi
spre mine; ca pe o albie seacă de râu amuţi; sau dacă oareunde m’am înşe-
m’au părăsit, ca valul m’au trecut. lat, spuneţi-mi!
16 Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca 25 Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui
un viscol, ca sloiuri mari de gheaţă drept!6 Că nu din partea voastră voi
17 ce’ncep să se topească de cum dau de
cere eu tărie,
căldură, că n’a rămas nici urmă acolo 26 şi nici mustrarea voastră o să-mi as-
unde-au fost. tupe gura; de limba voastră dulce de-
acuma sunt sătul.
18 Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt pă-
răsit; parc’am pierit, sunt singur, de 27 Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi,
casă’nstrăinat. cădeţi acum asupra prietenului vostru.
19 Priviţi acele drumuri pe care merg 28 Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi
Temanii, şi căile din Saba4 , voi, cei ce minţi.
ştiţi s’alegeţi5 ! 29 Staţi jos, cu luare-aminte, şi
3 Traducerile din ebraică ale acestui verset
să nu fiţi nedrepţi, ci fiţi şi voi
odată’mpreună cu cel drept,
(după un text destul de obscur şi foarte contro-
versat în filologia biblică) cunosc numeroase va- 30 că’n gura mea nu este nici pic de
riante care oscilează între: „Unui om deznădăj- strâmbătate. Au nu gâtleju-acesta pri-
duit i se cuvine bunătate din partea prietenului
său, şi el (omul deznădăjduit) leapădă frica de
ceperi cercetează?
Cel-Atotputernic”, formulare ce se vrea foarte fi-
delă originalului, şi: „Omul prăbuşit are drep-
tul la mila aproapelui său; dacă nu (dacă mila
nu vine), el va lepăda frica de Cel-Atotputernic”,
7
soluţie care evită să i se atribuie lui Iov o ati-
tudine contrară credincioşiei sale constante faţă Răspunsul lui Iov (continuare).
de Dumnezeu. Septuaginta, prin formularea de
faţă, pune pe seama lui Iov nu o atitudine, ci un tea (înţeleaptă) de a discerne. Versetul e luminat
sentiment: acela că a fost părăsit de Dumnezeu, de cel următor: Temanii, încrezători în cetatea şi
un sentiment pe care-l va avea şi Iisus-omul pe averile lor, pot fi prădaţi de Sabeeni (trib nomad
cruce (Mt 27, 46; Mc 15, 34). care trăia din jafuri), realizând astfel precarita-
4 Temanii: locuitorii din Teman, oraşul lui Eli- tea condiţiei umane.
faz. Despre Sabeeni vezi nota de la 1, 15. 6 Autoironie amară. Pentru vorbirea sa, Iov
5 „Cei ce ştiţi s’alegeţi”: cei ce aveţi capacita- foloseşte aici acelaşi cuvânt ca în versetul 3.
IOV 7 790
topit. Aşa coboară omul în iad2 şi nu setul trebuie pus în legătură cu precedentul, în
mai urcă; sensul că „visurile” şi „vedeniile” se consumă
în zona fragilă a psihologicului (psyhé) prin
10la casa lui, acolo, nicicând se va în- mişcări aberante, produse de spaime, în care
toarce, şi dacă da, nici vatra, nu, nu-l elementul constant al fiinţei umane (pneuma)
nu se implică; de asemenea, groază produce şi
va mai cunoaşte. imaginea oaselor, în opoziţie cu moartea, care
conferă linişte (vezi 3, 13-19). Apostolul Pa-
1 Cuvintele, efemeridele despre care se spune vel va face o distincţie clară între omul psiho-
că „zboară”, sunt mult mai perene decât viaţa logic (psyhikós), care trăieşte doar la nivelul
omului prin aceea că, scrise sau chiar numai ros- afectelor şi pasiunilor labile, şi omul duhovni-
tite, o transcend şi o prelungesc, aşa cum, în ordi- cesc (pneumatikós), statornic în legătura sa cu
nea morală, credinţa şi fapta omului sunt acelea Dumnezeu. Cât despre Textul Masoretic al ver-
care-i perpetuează statutul fiinţial şi dincolo de setului de faţă, el sună astfel: „Sufletul meu ar
moarte. În T. M.: „Zilele mele au fost mai repezi alege sugrumarea, şi mai degrabă moartea, de-
decât suveica”. cât scheletul meu”.
2 ”Iad”, nu în sensul creştin de loc al chinului 5 Majoritatea comentatorilor cred că acest ver-
veşnic, ci în acela al lumii antice: „locaş al mor- set reprezintă o replică amară şi ironică la textul
ţilor”, „Şeol”. din Psalmul 8.
IOV 8 791
de râset şi buzele lor pline vor fi de mul- 10 El, Cel ce face lucruri adânci, de
ţumiri. nepătruns, slăvite, minunate şi multe
22 Vrăjmaşii lor de-a pururi s’or îm- fără număr!. . .
brăca’n ruşine, aşa cum joacă’n cum- 11 De trece pe deasupră-mi, El trece şi
peni cel fără Dumnezeu.” nu-L văd; de mi-a trecut pe-alături, S’a
dus şi n’am ştiut.
12 Că dacă El alungă, e cineva
9 să’ntoarcă? e cineva în stare să-I
spună: – Ce-ai făcut?
Răspunsul lui Iov. 13 De-i mânios, El poate mânia să Şi-o
1 Atunci Iov a răspuns, zicând: ’ntoarcă; sub El se încovoaie toţi monş-
2 „Adevărat, ştiu bine că totul e cum trii2 de sub cer.
spui: Cum poate pământeanul să fie 14 O, dac’ar vrea s’asculte cu grijă la ce
drept la Domnul? spun!
3 Că dac’ar vrea să steie cu El la o vo- 1 „Cămările-de-miazăzi”: constelaţie australă.
roavă, ar îngăima de-a surda, că n’ar De altfel, aproape toţi traducătorii din limbile
putea răspunde o vorbă la o mie. vechi (ebraică, greacă, latină) consemnează nu-
mele acestor constelaţii sub rezerva unui oare-
2 Ebr.:
„rădăcinile lui se’mpleticesc în pietre, care procent de probabilitate.
el se aruncă’n inima stâncii”. Originalul nefiind 2 Textual: ”chitimea”, totaliatea chiţilor, chi-
îndeajuns de clar, traducerile cunosc numeroase tul fiind orice vietate acvatică de proporţii gi-
variante. Textul LXX e mult mai limpede asu- gantice (cum sunt cetaceele, dar şi crocodilii sau
pra condiţiei fragile a omului păcătos: încrede- hipopotamii). Metafora exprimă un maxim de
rea lui nu are temeiuri puternice (vv. 14-15), iar forţă în viaţa pământească. Textul Mesoretic,
siguranţa sa e subţire, superficială (vv. 16-18). mult mai obscur, vorbeşte de ”aliaţii lui Rahab”,
3 Textual: „pe cei fără răutate”.
acesta fiind o zeitate marină din vechea mitolo-
4 Textual: „celor adevăraţi”. gie orientală.
IOV 10 793
3 Ţi-e bine ţie dacă fac eu o strâmbă- pot să mi-l ridic, aşa cum sunt, cu min-
tate? că Tu nu iei aminte la plăsmui- tea ’mpănată de dispreţ.
rea Ta, ci’n sfatul strâmbătăţii, acolo-ţi 16 Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi
e amintea! spre moarte şi-apoi, sucindu-ţi gândul,
4 Vezi Tu aşa cum vede un pământean cu greu mă laşi din mână4 ,
de rând? Au vei vedea Tu lumea pre- 17 reînnoind asupră-mi ispite de tot fe-
cum o vede omul? lul; cu marea Ta mânie Te-ai mâniat pe
5 Au sunt zilele Tale ca viaţa ome- mine şi-ai năpustit asupră-mi bulucuri
nească şi anii Tăi sunt oare ca anii de piraţi.
omeneşti, 18 De ce m’ai scos din pântec? de ce
6 ca să Te ţii de urma fărădelegii mele nu mi-am dat duhul, ca nici un ochi pe
şi să-mi scrutezi păcatul la fiecare pas, lume să nu mă fi văzut,
7 atunci când Tu ştii bine că n’am fă- 19 şi să fi fost atuncea ca şi cum n’aş fi
cut nimic şi că din mâna-ţi tare nu-i fost? De ce din sânul mamei nu m’ai
nimeni să mă scape? mutat în groapă?
8 Cândva mâinile Tale mi-au plăs- 20 Viaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de
muit un chip2 şi m’au făcut; pe urmă, scurtă?: Ci lasă-mă să-mi dărui o leacă
sucind-o, m’ai lovit. de odihnă
9 Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m’ai 21 ’nainte de-a purcede pe calea
plăsmuit şi’n lut mă vei întoarce3 . fără’ntoarceri, acolo, în tărâmul de
10 Nu Tu, ca pe un lapte, m’ai muls din neguri şi’ntuneric,
nefiinţă şi, precum caşul proaspăt, cu 22 în întuneric veşnic, tărâm fără lu-
cheag m’ai închegat? mină şi fără văz în viaţă de oameni mu-
11 În piele şi în carne tot Tu m’ai îm- ritori”.
brăcat şi mi-ai ţesut lăuntrul din oase
şi din nervi;
12 cu viaţă şi cu milă m’ai binecuvân- 11
tat şi veghea Ta de pază i-a stat suflării
mele. Cuvântul lui Ţofar.
13 Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu 1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a
poţi totul şi că nimic în lume nu-ţi e cu zis:
neputinţă. 2 „Cel ce grăieşte multe nu va primi
14 De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi răspuns? cel ce grăieşte bine părea-se-
de pază; de fac fărădelege, nu-ţi sunt va şi drept? Blagoslovit e omul cel cu
nevinovat. vieaţa scurtă!
15 De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar 3 Nu fi bogat în vorbe, că nu e nimeni
de mine, iar dacă-s drept, nici capul nu care să ţi se’mpotrivească.
2 În gândirea lui Iov, formarea embrionului, ca 4 Reversul versetului 8: Dumnezeu pare un
şi naşterea fătului, e opera directă a lui Dumne- atotputernic capricios care, după bunul Său plac,
zeu. dă cu o mână şi ia cu alta, sau invers. În am-
3 Aluzie la Fc. 3, 19: „pământ eşti şi în pământ bele versete e folosit verbul metabállo = „a se
te vei întoarce”. răzgândi”, „a-şi schimba gândul sau părerea”.
IOV 12 795
18 Pe regi El îi aşază pe tronurile lor, tăzi să vorbesc, Lui astăzi socoteală să-
dar tot El le şi leagă mijlocu’n cingă- I dau, dac’o să vrea.
4 Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doc-
3 Ebr.: „Tâlharii se răsfaţă în corturi liniştite;
tori strâmbi şi vraci de rele, toţi.
/ cei ce-L stârnesc pe Domnul se simt la adăpost,
/ cei ce şi-l pun în mână pe dumnezeul lor”. RSV 5 Şi, oh!, de-aţi amuţi, să-i daţi şi voi
ediţia Nashville 1957 notează că Textul Ebraic e oleacă târcol înţelepciunii!. . .
nesigur (de unde, traduceri foarte variate). Ul-
4 Metaforă pentru „a face prizonier”, „a duce
timul vers, enigmatic, ar exprima eroarea celor
ce-şi fac din pumn (simbolul forţei) un dumne- în robie”.
zeu. 5 Textual: „schimbă buzele”.
IOV 14 797
3 Nu-i el acel pe care l-ai luat la cer- trezeşte, nu, nu se mai deşteaptă din
cetări şi l-ai silit să-ţi vină sub ochi la somnul său adânc.2
judecată? 13 Măcar de m’ai ascunde în iadul cel
4 În cazu-acesta, cine-i curat de tină? de jos3 , sub pază, pân’ la vremea când
Nimeni, chiar da că-i va fi viaţa o zi ţi-a trecut mânia şi-ai rândui o vreme
doar pe pământ.1 să-ţi aminteşti de mine;
5 Că Tu la socoteală şi lunile i-ai pus; 14 că dacă omul moare şi înc’ar mai trăi
i-ai pus hotar în vreme, hotar de netre- chiar când şi’ncheie viaţa cu ziua cea
cut. din urmă, aş aştepta’n tăcere pân’ce
6 Mai lasă-l din privire, dă-i timp să se- din nou voi fi.
odihnească, să-i placă şi lui viaţa mă- 15 Apoi mă vei chema, şi eu Îţi voi
car cât unei slugi! răspunde: Nu’ndepărta zidirea făcută
7 Că până şi copacul, tot are o nă- chiar de Tine!4
dejde: chiar dacă-l tai, trupina mai 16 Dar Tu ţii socoteala la tot ce fac
poate să’nflorească, şi nici lăstarii fra- eu zilnic şi nu, nimic nu-ţi scapă din
gezi din ea nu vor lipsi; bietele-mi păcate;5
8 chiar dacă rădăcina’n pământ îmbă-
17 în sac ţii sub pecete a’mele făr’delegi
trâneşte şi trunchiul printre pietre se
şi însemnezi chiar orice-am greşit fără
macină murind,
de voie.
9 adulmecarea apei îl face s’odrăslească
2 Autorul e foarte departe de reprezentarea
şi va rodi crenguţe ca un răsad de ieri.
unei vieţi viitoare în care suferinţele de pe
10 Dar omul, dacă moare, se prăbu- pământ ale omului pot fi compensate printr’o
şeşte’n hău, şi dacă muritoru-a căzut, anume stare de fericire, aşa cum o va aduce în
mai mult nu e. lume creştinismul; el măsoară totul la scara vie-
ţii pământeşti.
11Că prin lucrarea vremii chiar marea 3 În sensul: împărăţia morţilor; Şeol.
scade’n maluri şi râu-şi pustieşte ză- 4 Literal: „lucrurile mâinilor Tale nu le înde-
lor tari”, „cel tare” (dynástes) fiind suveranul ce-am văzut cu ochii,
care-şi poate permite să le vorbească altora peste 18 şi ce-au spus înţelepţii nimic ţinând
umăr. Textul Ebraic presupune chiar o aluzie la
şarpele din Fc 3, 1, al cărui limbaj e construit
în taină de la părinţii lor
pe dispreţul faţă de adevărul şi suveranitatea lui
Dumnezeu. 2 „. . . sfinţii Săi” = îngerii Săi; vezi 4, 18.
IOV 16 800
19 (cei cărora pământul acesta le-a fost 29 Bogat n’o să devină, averi n’o să-
dat şi nimeni de-altă naţie venise prin- i rămână, nici umbră nu-i va face
tre ei).3 pământului, pieziş,
20 Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa’n 30 şi nici din întuneric nu va avea scă-
grijă4 , şi’n anii daţi cu număr tiranu- pare; odrasla lui cea verde va veşteji-o
lui puternic vântul şi floarea va cădea.
21 el n’are decât spaime ţipându-i în 31 Să nu se’ncreadă’n sine că’n veac va
urechi, şi-atunci când i se pare că’n dăinui, căci doar deşertăciune veni-va
casa lui e pace îi vine prăbuşirea. peste el.
32 Securea-l va răpune’nainte de-a-i fi
22 El nu mai poate crede că scapă
de’ntuneric; sortit simţindu-şi trupul vremea, şi tânăra-i mlădiţă putere nu
să piară sub tăiş va prinde.
33 Cules ca agurida va fi, ’naintea vre-
23 sau rânduit anume vulturilor spre
mii, şi va cădea ca floarea măslinului
hrană, în sineşi el nu vede nimic decât
sătul.
căderea. Iar ziua de’ntuneric îl bântuie
cu spaime, 34 Că mărturia celui necredincios e
moartea şi foc va arde casa celor spur-
24 nevoia şi necazul îl ţin
caţi la daruri.
împresurându-l ca pe-un voivod ce
35 În pântece ca’n sarcini va zămisli du-
cade’nainte de-a se bate.
reri, dar nu i se vor naşte decât deşer-
25 Că mâinile’mpreună şi-a ridicat spre
tăciuni, căci el, acolo’n pântec, găteşte
Domnul, dar s’a’ncontrat cu Domnul vicleşug.”
Atoateţiitorul5
26 şi i-a ieşit ’nainte cu vorbe de ocară
şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui; 16
27 că faţa şi-a’nvelit-o pe toată cu gră-
sime şi şi-a făcut pe coapse răzoare de Răspunsul lui Iov.
osânză6 ; 1 Atunci Iov a răspuns, grăind:
aruncă şi tot cu ne’ndurare pe jos îmi dokimov (La femme et le salut du monde) a
insistat, cu mare răsunet, asupra dimensiunii
1 Marea majoritate a traducătorilor după Tex- profetice a acestui verset. Textul e, într’adevăr,
tul Masoretic notează că versetele 7 şi 8 consti- enigmatic. În mijlocul disperării sale, când Iov
tuie un loc extrem de anevoios, cu sensuri ne- se crede lepădat de Dumnezeu şi neînţeles de oa-
clare ce se datorează, după toate probabilităţile, meni, iată că apare, ca din nimic, o rază de spe-
faptului că textul însuşi e denaturat; de aci, ma- ranţă: acest „martor” ceresc misterios, în care
rea varietate a formulărilor. Nici textul Septu- teologul rus o identifică pe Maica Domnului; ea
agintei nu e foarte uşor, dar înţelesul său ar fi: este aceea care, cunoscând adevărurile fiinţei
în momentul de faţă Iov a căzut într’un fel de fa- omeneşti, va depune mărturie, prin rugăciune
talism: fie că vorbeşte, fie că tace, suferinţa lui (déisis), în cerurile lui Dumnezeu. În primul
rămâne aceeaşi (v. 6). Dumnezeu a făcut din el stih al acestui verset e folosit cuvântul mártys =
un om slab, epuizat, tocmai ca să-l poată lovi mai „martor”, iar în cel de al doilea, cuvântul synís-
tare şi să-l facă să se recunoască drept martor al tor = „cel ce ştie ceva împreună cu un altul”,
propriei sale suferinţe. Mai mult, minciuna care- adică cel ce depune mărturie în cunoştinţă de
l paşte (literal: „cel mincinos al meu” = calomni- cauză. Pentru ideea în sine vezi şi următoarele
atorul meu) nu mai e un dat exterior, ci s’a stră- două versete.
mutat în chiar lăuntrul fiinţei sale, chinuindu-l 4 Ebr.: „O, dacă El ar putea să arbitreze între
şi de acolo. Textul introduce teribilele imagini om şi Dumnezeu / aşa cum [se face] între un om
din versetele 9-14. şi aproapele său!”. Nonsensul e evident: Dumne-
IOV 17 802
22 Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi rele şi ochii mei dincoace se scurg pen-
se duc, şi voi porni pe drumul cel fără tru copii.3
de’nturnare. 6 Făcutu-m’ai poveste de băsmuit la
neamuri, de râsul lor ajuns-am.
7 De-atâta supărare am negură pe ochi,
17 de parcă toată lumea’mprejur mă îm-
presoară.
Răspunsul lui Iov (continuare). De-această întâmplare cei drepţi se
8
1 Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă minunează, cel drept îl are’n ţintă pe
1
pierd, mă sting ; mă rog de îngropare, cel nelegiuit;
la groapă nu ajung. 9 dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină
2 Trudit pân’la durere, mă rog; şi ce-i calea sa şi cel cu mâini curate să ca-
cu asta? pete’ndrăznire.
3 Averile-adunate mi le-au furat stră- 10 Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, ve-
inii. . . Acesta cine este? să-l leg cu niţi cu toţii, că şi-aşa n’o să aflu în voi
mâna mea!. . . vreun adevăr.
4 Că inima dintr’înşii de minte le-ai 11 În zbor zilele mele-au trecut şi s’au
ascuns-o2 , de-aceea niciodată nu-i faci tot dus şi inima din mine s’a rupt
biruitori. la’ncheieturi4 .
5 Că unei părţi anume i se vestesc doar 12 Că pentru mine noaptea mi-a fost în
loc de zi, lumina mi-i subţire alături
zeu nu poate să arbitreze împotriva Lui Însuşi. de’ntuneric.
Aceasta i-a făcut pe mulţi traducători să adopte
formulări convenţionale. Versetul 21 din textul 13De-o fi să mai îngădui, din casa mea
Septuagintei pare a revela nu numai mijlocirea fac iad, în negură întins-am biet aşter-
Maicii Domnului în faţa lui Dumnezeu, dar şi pe nutul meu.
aceea a „Fiului Omului” în favoarea „aproapelui
Său”, adică a fiecărui om. Textul invită la medi- 14 Şi moartea am chemat-o, ca ea să-
taţie profundă. mi fie tată, iar mamă’n veac să-mi fie,
1 Reversul textului din Fc 1, 2: dacă atunci
şi soră, putrezirea.
„Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra ape-
lor” ca într’un fel de gestaţie a lumii ce avea să fie 15Atunci, spuneţi-mi, unde mai am eu
creată, Iov se poartă cu propriul său duh având vreo nădejde? sau bunurile mele când
sentimentul sfârşitului.
2 Cuvântul frónesis înseamnă mult mai mult pot să le mai văd?
decât „minte”: raţiune, inteligenţă, gândire ra- 16 S’or pogorî deci ele cu mine până’n
ţională, înţelepciune. Mintea e depozitara tu- iad, sau otova, de-a valma, ne vom
turor acestor atribute, în timp ce inima e se-
diul afectelor. Ele trebuie să lucreze împre- culca’n ţărână?!”
ună, întregindu-se reciproc. Scindarea lor (pe
3 Sens neclar în Versiunea Masoretică, ceva
care Iov, în accentele lui amare, i-o atribuie
lui Dumnezeu) provoacă dezechilibrul fiinţei mai limpede aici: proverb inserat anume spre a
umane. Mistica isihastă de mai târziu, teoreti- sprijini versetul precedent (separarea inimii de
zată magistral de Sf. Grigore Palama, va resta- minte).
bili echilibrul duhovnicesc prin „rugăciunea lui 4 Literal: „încheieturile (articulaţiile) inimii
Iisus”, care se mai numeşte „rugăciunea minţii mele s’au rupt”; figură de stil pentru: dorinţele
în inimă”. mele s’au risipit.
IOV 18 803
3 Să ştiţi doar că El, Domnul, El m’a 14 Cei ce mi-au fost aproape se uită’n
făcut cum sunt; iar voi, neruşinaţii, altă parte şi cei ce mă ştiură pe nume
mă’nvinuiţi pe mine! m’au uitat;
4 Chiar dacă adevărul e că m’am înşe- 15 vecinilor de-acasă şi slujnicelor mele
lat, a mea e înşelarea; şi de-am grăit le-am devenit străin;
cuvinte ce nu se cuveneau, sunt graiu- 16 îmi chem pe nume sluga şi ea nu mă
rile mele, dar nu fără măsură. ascultă şi-o rog cu gura mea;
5 Şi dacă voi acuma vă’mpăunaţi 17 cu-aceeaşi rugăminte dulceagă-mi
asupră-mi şi mă’nfruntaţi cu scârbe, chem femeia şi-i linguşesc pe fiii ibov-
6 să ştiţi că Domnul este Cel ce m’a ră- nicelor mele;
văşit şi că deasupră-mi astfel Şi-a înăl- 18 dar ei pe totdeauna cu toţi
ţat cetatea.1 m’au părăsit; de cum mă scol,
7 Ei, iată,-mi râd de scârbe şi nu voi aruncă’mpotrivă-mi vorbe grele.
mai grăi, că strig după dreptate, dar 19 Toţi cei ce mă ştiură’ndeaproape
nici o judecată! m’au urât, pe care-i îndrăgisem s’au ri-
8 Zidit sunt împrejuru-mi şi nu e chip dicat asupră-mi.
să trec, un văl de întuneric mi-a aşezat 20 Ţesuturile cărnii mi s’au topit în
pe faţă; piele, iar oasele în zgârciuri de-abia că
9 m’a dezbrăcat de slavă şi de pe frun- se mai ţin.
tea mândră tot El mi-a luat cununa; 21 Prieteni, aveţi milă de mine, milă
10 m’a rupt în bucăţele, de-a roata, şi daţi-mi, că-a Domnului e mâna ce s’a
m’am dus; nădejdea mi-a tăiat-o cum atins de mine!
ai tăia un pom; 22 De ce mă luaţi la goană, aşa cum face
11 cu groaznică urgie asupră-mi S’a Domnul, şi’n cărnurile mele rămâneţi
pornit şi-a socotit că’n luptă aş fi du- nesătui?
şmanul Său; 23 Ah, cine-ar fi să scrie şi graiurile
12 haidăii Lui venit-au asupră-mi pân’ mele, şi astfel să le pună pe toate într’o
la unul, în drumurile mele m’aşteaptă carte,
ochi la pândă; 24 cu fier-peniţă scrise, sau cu condei de
13 s’au depărtat de mine, da, chiar şi plumb, sau chiar săpate’n stâncă şi să
fraţii mei: la cei străini ei cată mai rămână’n veac?
mult decât la mine; prietenii mei, iată- 25 Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-
i, îmi sunt nemilostivi. mi dezlege târziul pe pământ;
1 Ebr.: (El este) „Cel ce m’a învăluit cu laţul 26 da, pielea, care’ndură acestea,
Său”; aluzie la 18, 8, dar în sensul că nu Iov este va’nvia.2 Că de la Însuşi Domnul mi
cel ce se prinde în laţ, ci Dumnezeu i-l întinde. s’au făcut acestea
În textul Septuagintei Iov afirmă că Domnul i-a
răvăşit mai întâi viaţa (pe dinafară şi pe dinlă- 2 Fiind veşnic, Dumnezeu are întotdeauna ul-
untru), pentru ca pe această ruină să-Şi înalţe timul cuvânt. Oricât de târzie ar fi moartea lui
El cetatea (cuvântul original, ohýroma, e mai Iov, Domnul este Cel ce Se va pronunţa asupra
puternic: „fortăreaţa”, „întăritura”). E ca şi cum cazului său. Textul însă are o deschidere mult
Iov ar fi intuit „pariul” pe care Dumnezeu îl fă- mai largă: „târziul de pe pământ” al lui Iov poate
cuse cu Satan. fi nu numai moartea sa fizică, ci şi sfârşitul som-
IOV 20 805
27 pe care mi le ştiu, pe care eu, nu al- de lege şi-atunci vor şti ei unde li-i mie-
tul, cu ochii le-am văzut, pe toate care- zul plin de seve”.5
aicea în sân s’au săvârşit.3
28 Iar dacă voi veţi zice: Ce vom
grăi’mpotrivă-i? găsi-vom noi pricină 20
de’ndreptăţire’n el4 ?,
29 o, temeţi-vă şi voi de scoarţă, Cuvântul lui Ţofar.
de’nveliş; că va veni mânia în cei fără 1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a
zis:
nului său de după moarte. Fericitul Ieronim,
traducând din ebraică, este primul exeget care 2 „Nu astfel mă gândeam eu că-mi vei
a sesizat dimensiunea profetică a versetelor 25- întoarce vorba; că, iată, decât mine tu
26, în sensul că ele se referă la învierea trupuri-
nu’nţelegi mai mult.
lor. Versiunea sa (Vulgata) sună astfel: „Căci eu
ştiu că Răscumpărătorul meu e viu, că în ziua 3 Am ascultat o lecţie menită să mă
cea de apoi eu mă voi scula din pământ, că din mustre şi voi răspunde’n duhul price-
nou voi fi învelit în pielea mea şi că’n carnea mea
Îl voi vedea pe Dumnezeu”. Dar imensele difi- perii din mine.
cultăţi ale originalului ebraic (îndeosebi incon- 4Tu nu ştii nici atâta, că din vechimea
sistenţa lexicală şi gramaticală), care au gene-
rat traduceri din cele mai variate, ridică şi as-
vremii, de când îşi are omul sălaş pe-
tăzi controverse pasionante nu numai în teolo- acest pământ,
gia protestantă, dar şi în cea catolică. Mai con-
centrat în metaforismul său, textul Septuagin-
5desfătul celor silnici le e, de fapt, că-
tei transmite acelaşi mesaj: Dumnezeu (Acela) dere şi bucuria celor nelegiuiţi, pierza-
este o fiinţă veşnică şi, ca atare, transcende nu nie?
numai viaţa, ci şi moartea. El este Acela care-l
dezleagă pe om, întru „târziul” acestuia, din le- 6 Chiar dacă pân’ la ceruri i s’ar sui
găturile morţii. „Pielea” este simbolul materia- ofranda şi fumul jertfei sale de nori se
lităţii omului, învelişul în care însăşi carnea „s’a va atinge,
topit” (v. 20), trupul care pe pământ „îndură” su-
ferinţa, dar care, atunci, „va învia”. Apostolul 7în clipa când se crede stăpân pe te-
Pavel va vorbi şi el, în numeroase locuri, despre melie, atunci, în clipa-aceea, cu totul
trup ca înveliş (adăpost, casă, cort) al duhului. va pieri, iar cei ce-l cunoscură vor zice:
3 Sân”: metaforă pentru spaţiul lăuntric. Ea
9 nici ochii ce-l văzură mai mult nu-l pân’ la saţ, asupră-i va trimite1 urgie
vor vedea, nici locul său de taină de- ca de foc, dureri pe el să verse;
acum nu-l mai cunoaşte. 24 nicicum să nu le scape cătuşelor de
10 Feciorii săi în luptă se frâng sub cei fier şi arcul de aramă în carne să-l ră-
nevolnici, iar mâinile lui fi-vor aprinse nească;
de dureri. 25 săgeată ascuţită prin trupul său să
11Puterea tinereţii ce încă-i stă în oase treacă şi stele să se plimbe prin taini-
se va culca odată cu dânsul în ţărână. ţele lui şi frică’n zarea lui;
12De i s’ar face dulce în gură răutatea, noian de întuneric să stăruie
26
sub limbă şi-ar ascunde-o; într’însul, să-şi mistuie suflarea în foc
13 de ea nu se îndură, pe ea n’o pără-
nemistuit, în casa lui să-şi facă de cap
seşte, grămadă şi-o adună sub nodul un oarecine.
din gâtlej; 27 Nelegiuirea-i toată s’o dea pe faţă ce-
6 Că de-mi aduc aminte, mă prinde tul- de istov, dureri îi vor cuprinde, ţâşnite
burarea şi carnea de pe mine mă arde din Mânie;
şi mă doare. 18 ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vân-
7 De ce necredincioşii se ţin întregi în turată, ca pulberea’n furtună: vârtej în
viaţă şi-ajung la bătrâneţe – ba chiar spulberare.
în bogăţii?1 19 El [Domnul] nu i-i face pe fii moşte-
8 Urmaşii lor se’nalţă, un suflet după nitori; îi va plăti cu plată’ndesată, ca
altul, feciorii li se’mbie aici, sub ochii s’o ştie,
lor; 20 cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea’n
9 ei au în case sporuri, şi frică nicăieri, gol şi nici o mântuire nu-i vină de la
şi vargă de la Domnul nu stă deasupra Domnul;
lor, 21 că oare ce-i mai pasă de-ai lui de
10 nici nu le fată vaca’nainte de-a fi vre- după el când lunile-i la număr sunt
mea, nici leapădă din pântec, şi nici gata socotite?
rămâne stearpă; 22 Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le în-
12 şi’n mâini cu alăute şi’n sunet de chi- plină, în culmea’mbelşugării şi-a trai-
tară se veselesc cântându-şi plăcerea ului tihnit,
de a fi. 24 cu maţele’mbuibate în straturi de
capitol, unul dintre cele mai importante ale căr- 30 că’n ziua nimicirii cel rău este cruţat
ţii. Ca un ecou al textului din Ir 12, 1-2, ea con- şi’n zilele mâniei e pus la adăpost.
trazice înţelepciunea tradiţională, potrivit că-
31 Cine-o să-i spună’n faţă pe ce drum
reia cei buni se bucură numai de răsplată, iar cei
răi sunt pedepsiţi. Viziunii teoretice, idealiste, a umblat şi cine-o să-i plătească chiar
Iov îi opune evidenţa realităţii. după fapta lui?:
IOV 22 808
lutul cleios care le leagă. 4 Locuind „întru cele înalte”, Dumnezeu (în
4 Onorurile funebre cu care-l însoţesc pe omul concepţia necredincioşilor) e separat de pământ
păcătos. prin perdeaua norilor; mişcarea Sa se face nu-
1 În pornirea sa de a-i da lui Iov o replică ne- mai circular, la periferia cerurilor, departe de oa-
cruţătoare, în sensul că izvorul suferinţelor sale meni.
vor fi fiind păcate grele şi nemărturisite, Elifaz 5 Aluzie probabilă la nimicirea păcătoşilor
începe prin a-i cita cuvintele din 21, 22. prin potopul din vremea lui Noe.
IOV 23 809
4: regele David dăruieşte pentru templu 3000 de la ideea că Dumnezeu este, în acelaşi timp, îm-
talanţi de aur de Ofir). pricinat şi judecător.
IOV 24 810
14 Acesta mi-i temeiul că-am năzuit 3 Ei iau şi duc din curtea săracului asi-
spre El şi, dojenit, gândit-am la El nul şi iau zălog văcuţa de lapte a văda-
cu’ngrijorare.2 nei;
15 Şi iată de ce, totuşi, de El îmi scutur 4 abat neputincioşii din calea lor cea
pasul, şi mă socot cu mintea, şi iar mă dreaptă, cei buni şi blânzi ai ţării se-
tem de El. ascund de peste tot:
16 Din inima mea Domnul făcu o slăbă- 5 În câmp ca şi asinii au năvălit asupră-
noagă şi Cel-Atotputernic Se năpusti mi – aşa cum li-i năravul să iasă de-a
asupră-mi. grămada – şi pâinea şi-o’ndulciră, s’o
dea la cei micuţi.
17 Căci n’am ştiut că-mi vine de-acolo
întuneric şi nici că-mi va fi chipul aco- 6 Nefi’nd a lor, ei holda-au cules-o prea
perit de neguri. devreme; neputincioşii lucră la tică-
loşi în vii de-a surda, fără plată şi
fără’mbucătură.
7 Pe mulţi golaşi făcură să doarmă fără
24 haine, le-au luat pân’şi veşmântul al
sufletului lor:
Răspunsul lui Iov (continuare). 8 în munte ploi mărunte îi udă pân’
1 Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund la oase; în loc de’nvelitoare, cu piatră
pe Domnul1 , se’nvelesc.
2 încât necredincioşii împing din loc ho- 9 Ei smulg fără’ndurare orfanul de la
tarul şi fură’ntreaga turmă cu baciul ei ţâţă şi altor umilinţe-l supun pe cel că-
cu tot? zut.
10 În pat cu strâmbătate îi culcă pe cei
2 Cu tot procesul sever pe care I-l face lui Dum-
19 Şi oasele prin ţarini i s’or vedea, us- Domnul şi cum se curăţi-va născutul
cate, că-a jefuit orfanul în brăţişorul din femeie?
lui3 . 5El porunceşte lunii, şi ea nu lumi-
nează, şi’n faţa Lui curate nici stelele
20 Păcatul său răsare apoi în amintire
nu sunt.
şi nevăzut se face ca aburul din rouă;
dar plata se va face ca plată pentru 6 Atunci, ce să mai spunem de omul-
faptă, aşa că tot nedreptul se macină putrejune, de fiul său de carne, al omu-
pe sine ca lemnu’n putregai. lui, un vierme!”
21Că el femeii sterpe nu i-a vorbit
domneşte, şi nici de cea sărmană nu s’a
milostivit, 26
22 îl rupse’ntru mânie pe cel neputin-
cios. Învie şi nu crede în propria sa Răspunsul lui Iov.
viaţă; 1 Şi răspunzând Iov, a zis:
braţe”. Cuvântul agkalís, folosit numai aici În Cuvântul parélkysis, astfel nuanţat, e folosit
V. T., înseamnă „braţ îndoit”. numai aici în V. T.
IOV 27 812
ascuns. Într’un sens mai adânc, Dumnezeu este Acestui sens însă i se poate atribui şi o dimen-
Cel ce hotărăşte asupra Revelaţiei. siune profetică: Iisus Hristos, omorâtorul Şar-
5 Nu e vorba de un simplu cutremur de pelui, făgăduit de Dumnezeu (Fc 3, 15) şi deve-
pământ, ci de faptul că instrumentele cutremu- nit biruitor până la sfârşitul veacurilor (Ap 20,
rului („stâlpii cerului”) Îl recunosc pe Dumnezeu 2); vezi şi versetul următor.
ca pricină şi motivaţie a fenomenului. 7 Literal: „aburul umed al cuvântului”.
IOV 28 813
8 Au ce nădejde are păgânul când aş- ridică şi-l spulberă din locu-i.
teaptă? sau, dacă speră’n Domnul, 22 Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i
chiar se va mântui? fără milă, iar el numai cu fuga Îi va
9 sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte scăpa din mână.
Domnul? sau, dacă e’n nevoie,
23Se veseleşte gloata de el, bătând din
10 va cuteza el oare măcar să-I palme2 , şi-l fluieră din drum.
stea’nainte? sau, dacă-L cheamă’n
rugă, va fi şi ascultat?
11 Deci vă voi spune despre ce ţine’n
palmă Domnul şi nu vi-L voi ascunde
28
pe-Atoateţiitorul.
Răspunsul lui Iov (continuare).1
12 Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol
cu gol. 1Că loc are argintul acolo und’ se naşte
13 Cu asta se alege păgânul de la
şi loc e pentru aur de lămurit în foc.
Domnul, cu asta, cel-puternic sub Cel- 2 Că fierul din adâncul subpământean
Atotputernic. se trage, arama se ciopleşte aşa cum tai
14 De i-or fi mulţi copiii, vor fi în piatră.
spre’njunghiere, şi de-or ajunge vârst- 3 El [omul] rânduială a pus în întune-
nici, va fi ca să cerşească; ric, în toate socoteşte hotarul cel din
15 cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi urmă, al pietrei de’ntuneric, al ei de
în moarte, şi milă de la nimeni spre vă- umbra morţii,
duvele lor. 4 pârâu ce-şi taie drumul prin albie
16 De-ar strânge el argintu’n grămezi de nisip. Cei ce-au uitat dreptaru’ntre
cât îi pământul şi de-ar lucra în aur muritori pieriră.
precum olaru’n lut, 5Pământul, cel din care ieşea la faţă
17 pe toate-acestea drepţii, doar ei, le- pâinea, pe dedesubt se’ntoarse, ca ră-
or moşteni şi banii lui vor curge spre văşit de foc;
cei neprihăniţi.
6 în piatra lui,
acolo-i locaş pentru safir,
18 Iar casa lui, o casă de molii şi păian- şi lutul său e aur.
jeni.
2 Atât Textul Masoretic, cât şi unele redactări
19 Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic
ale Septuagintei permit traducerea: „El [Dum-
mai mult; de-şi va deschide ochii, a fost
nezeu] Îşi plesneşte mâinile asupra lui [a păcăto-
şi nu mai e. sului]”. Formularea de faţă se sprijină pe redac-
20 Durerile se-aruncă pe el ca un pu- tarea, mult mai potrivită, din Codex Vaticanus
şi Codex Sinaiticus.
hoi, în toiul nopţii-l fură un val-vârtej 1 Acest capitol e unul dintre cele mai frumoase
de neguri; ale operei, un elogiu adus Înţelepciunii. Aceasta
1 însă nu se află nici în măruntaiele pământului,
21 vânt arzător îl smulge şi-l duce şi-l
scormonite de om prin ingeniozitatea minţii lui
1 Ebr.: „vântul de Răsărit”, a cărui suflare (vv. 1-11), nici în vreun punct al universului,
avea o mare forţă de distrugere. LXX îl echiva- ea nu poate fi preţuită cu nici una din como-
lează cu káusos – „căldură excesivă”, „arşiţă”, rile lumii; ea e cunoscută numai de Dumnezeu,
cuvânt înrudit prin rădăcină cu Kaunías, vân- iar omului nu-i rămâne decât înţelepciunea prac-
tul care sufla dinspre Kaunos spre Rhodos. tică: frica de Domnul.
IOV 29 814
9 În piatră colţuroasă el şi-a întins o s’a aflat? şi unde este locul în care stă
2
fică”; „facultatea de a cunoaşte prin studiu”. O 7 T. M.: „Abaddon”, cuvânt care în ebraică în-
seamă de traduceri din ebraică preferă termenul seamnă „distrugere”, „pustiire”, „nimicire”, „ru-
„înţelegere” (facultatea de a înţelege) sau „inte- ină”. Folosit în Ap 9, 11.
ligenţă”. 8 „Domnul-Dumnezeu”, expresie care adună
4 „Aur zăvorât” = „aur nativ”. Literal: „închi- doi termeni din cele două versiuni principale:
dere”, „spaţiu închis”. „Domnul” în T. M., „Dumnezeu” în LXX.
IOV 30 815
1 Şi-acum, sunt râsul celor mai tineri 11 Căci El, golindu-Şi tolba,
decât mine; acum îmi fac dojană be- m’a’nveninat cu chinuri, iar ei,
zmeticii aceia pe-ai căror taţi şi mame slăbindu-şi frâul, mi se hlizesc în
eu nu dădeam doi bani şi nu-i puneam faţă.
de-o seamă cu câinii de la grajduri. 12 În dreapta mea se scoală puiţă şi
2 Ei, cei a căror vlagă din mâini mi-era prăsilă picioarele’ntinzându-şi şi cale
nimica, de vreme ce pierise’nainte de peste mine făcându-şi, de pierzanie;
sfârşit 13 e cale bătucită, de vreme ce veşmân-
24 O, dac’aş fi în stare să-mi curm odată 5 ori de-am umblat alături cu batjoco-
viaţa, ori să mi-l rog pe altul s’o facă’n ritorii, sau pasul meu grăbit-a cumva
locul meu! spre viclenie?
25 Că eu am plâns deasupra oricărui 6 Dar eu am stat cu totul în cumpăna
slăbănog şi-am suspinat văzându-l pe cea dreaptă, ca’n ea să vadă Domnul
omul nevoiaş. neprihănirea mea.
26 Şi aşteptând să-mi vină belşug de 7 Că pasul meu vreodată de se-abătu
bunătăţi, de zile rele, iată, din urmă- din cale, sau ochiul meu târât-a şi
am fost ajuns. inima cu el, sau m’am atins cu mâna
de daruri necurate,
27 M’aprind în măruntaie şi fierb
fără’ncetare şi simt strânsoarea spai- 8 atuncea eu să seamăn, şi altul să mă-
mei şi-a zilelor miloage. nânce, şi făr’de rădăcină să fiu pe-acest
pământ!
28 Am tras, gemând, caleaşca, dar
fără frâu în gură, am stat în adunare 9 Dac’am dorit o alta decât femeia mea
şi’ntr’însa am strigat; şi dac’am stat la pândă pe lângă uşa ei,
10 atunci şi-a mea să-i facă plăcere al-
29 sunt frate cu şacalii, prieten sunt cu
struţii; tui om şi pruncii mei să fie de-a pururi
umiliţi;
30 mi-i pielea parcă toată’nvelită
11 că ne’nfrânată este porni-
cu’ntuneric şi oasele din mine’nvelite
rea’nvăpăiată de-a pângări cu trupul
în arsuri;
femeia altui om;
31 chitara mea se’ntoarse cu strunele
12 că’n curgere de zile foc este, arzător,
spre jale: cântării mele’nalte doar
iar cel la care vine-i pierdut din rădă-
plânsul i-a rămas.
cină.
13 De n’aş fi luat în seamă dreptatea
slugii mele, şi-a slujnicei, când ele s’au
31 socotit cu mine,
14 ce-o să mă fac când Domnu-mi va
Răspunsul lui Iov (continuare). cere socoteală?, sau, de va fi’ntrebare,
1 Un legământ de taină-am făcut cu ce oare voi răspunde?
ochii mei: să nu-i opresc vreodată, cu 15 Ei [servii mei] în pântec n’au fost la
gânduri, spre fecioară. fel ca mine? La fel am fost în pântec!
2 Şi? ce mi-a dat ca parte din ceruri 16 Pe nevoiaşii’n lipsă eu nu i-am în-
Dumnezeu, sau, jos, ca moştenire din şelat, nici c’am trecut pe-alături de la-
cele preaînalte? crima vădanei.
3 Au nu-i sortit să piară în beznă cel 17 Dac’am mâncat vreodată eu singur
nedrept şi’n grea înstrăinare nelegiui- pâinea mea şi nu i-am dat dintr’însa şi
ţii toţi? celui necăjit
4 Au El nu vede care e calea mea de- 18 – eu, cel ce, ca un tată, de tânăr l-am
aici, şi nu e El Acela ce-mi numără toţi hrănit şi de la maica’n pântec am prins
paşii?; a-i da poveţe –,
IOV 32 818
19 sau de-am trecut pe lângă cel gol ce 31 Iar slujnicele mele adesea de-ar fi
sta să piară şi nu l-am îmbrăcat, zis: O, cin’ ne-ar face saţul din cărnu-
20 de-a fost sărman pe lume şi nu mi-a rile lui? fiind eu foarte bun,
mulţumit că-i ţine cald la umeri tun- 32 străinul niciodată nu-mi rămânea
soarea turmei mele, afară, pe nou-venit o uşă-l întâmpina
21 de-am ridicat eu mâna să-l bat pe cel deschisă.
sărman nădăjduind că astfel îmi sunt 33 Dac’am greşit, nevrându-l, şi mi-am
într’ajutor, ascuns păcatul
22 atuncea al meu umăr din zgârci să se 34 – că’n faţa gloatei nu mi-am schim-
dezghioace şi braţul meu, de-asemeni, bat întâiul gând de-a nu le fi eu mar-
din cot să se zdrobească. tor chiar împotriva mea. . . , de-a fost
23 Căci frica mea de Domnul m’a luat flămând să-mi iasă din prag cu mâna
în stăpânire şi, când mă ia El Însuşi, goală. . .
de-abia că pot să’ndur. 35 O, cine-mi va da oare pe cel ce mă
24 De-am socotit vreodată că’n aur stă ascultă? Dacă’ntru Domnul nu m’am
puterea sau de mi-am pus nădejdea în temut de mâna Lui, dac’am păstrat în-
piatra nestemată, scrisul datornicului meu
25 dac’am icnit prea-vesel de multa mea 36 ca să-l citesc, purtându-l la gât ca pe-
avere şi mâna mi-am întins-o spre bu- o cunună,
nuri fără număr, 37 în loc de-a-l rupe’n două sau de a-l
26 dac’am văzut lumina din soare cum da’napoi, aşa încât nimica să iau de la
păleşte sau luna în scădere – că’n ele datornic,
n’au nimic – 38 de-a suspinat pământul asupra mea
27 şi inima din mine pe-ascuns s’a în- vreodată sau de i-am plâns vreodată
şelat şi mâna mea mi-am dus-o la gură răzoarele’mpreună,
s’o sărut1 , 39 de i-am mâncat eu singur pute-
28 atunci să-mi fie-aceasta cumplită rea, făr’ să-i dau, sau sufletul din
făr’delege, că L-am minţit pe Domnul Domnul pământului l-am scos afară,
Cel-mai-presus-de-ceruri. întristându-l,
29 De mi-am văzut prieteni căzând, 40 atunci, în loc de grâne, urzică să-mi
m’am bucurat şi inima mi-am pus-o să răsară, şi’n loc de orz, ciulini!”2 . [Aici]
zică: Bravo, bravo!, au încetat cuvintele lui Iov.
30 urechea mea s’audă blestemul meu
asupră-mi şi’n neamul meu ocară să
fiu, şi defăimat. 32
1 Versetele 26-27 se referă la adorarea astre-
Cuvântul lui Elihu.
lor şi a fenomenelor cosmice, foarte frecventă în
păgânătatea antică (şi chiar la Iudei, prin conta- 2 Nici Dumnezeu cu pedepsele, şi nici priete-
minare, în vremea regelui Manase, cf. 4 Rg 21, nii cu sfaturile nu l-au putut convinge pe Iov că a
3-5). Adoraţia era deseori exprimată prin a duce păcătuit cu ceva. Începând cu versetul 7 al aces-
mâna la gură şi a o săruta (gest pe care oamenii tui capitol, el rosteşte o serie de blesteme condi-
îl fac şi în zilele noastre, ca semn de afecţiune a ţionate care, laolaltă, se constituie într’o amplă
unora către alţii). pledoarie asupra nevinovăţiei sale.
IOV 32 819
1 Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să ţelepţi, şi nici bătrânii-s cei ce ţin jude-
mai vorbească împotriva lui Iov, căci în cata’n palmă.
faţa lor era drept. 10 De-aceea v’am zis vouă: – Luaţi-
2 Atunci s’a mâniat Elihu al lui Vara- mă’n aminte, şi-am să vă spun ce ştiu,
hiil Buzitul1 , din spiţa lui Ram2 din 11 să-mi fiţi auz în graiuri, ca’n grai
ţara Ausitei3 ; şi foarte s’a mâniat el pe să m’ascultaţi. Eu v’ascultai voroava,
Iov, din pricină că acesta pretindea că dar pân’la mintea voastră5 , adică până
e drept în faţa Domnului; unde e sfadă pe cuvinte.
3 dar el s’a mâniat foarte şi pe cei trei 12 Din graiurile voastre gândeam că voi
prieteni, din pricină că ei nu fuseseră pricepe, dar, iată, nu-i nici unul să-l fi
în stare să-i ţină piept lui Iov cu răs- rămas pe Iov, din voi nu, nu-i nici unul
punsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu să-i fi răspuns la vorbă,
învinuirea] de a fi fost necredincios.
13 ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui
4 Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă învecinare, prin El înţelepciunea as-
lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile cunsă am aflat-o!;
decât el.
14 şi v’aţi întors la omul ca om dintot-
5 Dar când Elihu a văzut că’n gura celor deauna grăind cuvinte câte. . .
trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns,
15 Şi, vai, se’nspăimântară, mai mult
atunci i s’a aprins mânia.
n’au mai răspuns, cuvinte’mbătrânite
6 Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil li se’ncleiau în gură.
Buzitul, a zis: „De vreme ce-s mai tâ-
16 Şi-am stat întru răbdare, căci n’am
năr, iar voi sunteţi bătrâni, eu am păs-
vrut să vorbesc, de vreme ce ei stat-au
trat tăcere, temându-mă ca’n faţă să
pe loc făr’ să răspundă. Acuma voi răs-
spun şi eu ce ştiu.
punde şi eu, măcar în parte.”
7 Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să
17 Şi răspunzând Elihu, a zis:
glăsuiască, şi nici cei grei de zile cunosc
înţelepciunea, 18 „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt
de cuvinte, că duhul meu lăuntric mă
8 ci duh e’n pământeni; suflarea, ea în-
4 pierde şi-mi dă ghies;
vaţă, a Celui-Preaputernic .
19 lăuntrul meu e parcă burduf cu must
9 Nu cei cu număr mare de ani sunt în-
ce fierbe, cazan în clocotire ce-i gata să
1 „Buzitul”: membru al tribului ce se trăgea
irumpă.
din Buz, menţionat în Fc 22, 21 ca fiu al lui Na-
hor, fratele lui Avraam. 20Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc
2 Nu este sigur dacă Ram este o altă grafiere a odihnă;
numelui personal Aram, menţionat în Rut 4, 19
ca descendent al lui Iuda.
21că nu-mi va fi ruşine să stau cu
3 „. . . din ţara Ausitei”: menţiune ce se află nu- omu’n faţă, nici silă nu-mi va face să
mai în Septuaginta, imposibil de localizat, parcă văd un pământean;
anume introdusă de autor spre a-i conferi lui
Elihu o aură de mister; vezi şi nota de la 1, 1. 5 Formulare proprie Septuagintei. Acest vers
4 Textual: „suflarea Atotputernicului”. Elihu însă se află numai în codicii Alexandrinus şi Ve-
crede că nu vârsta sau experienţa este aceea care netus. Îl încorporează Biblia lui Şerban, nu însă
descoperă şi garantează adevărul, ci iluminarea şi cea din 1914. Ediţia Rahlfs îl notează în sub-
lăuntrică, cea care vine de la Dumnezeu. sol.
IOV 33 820
22 că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfă- 11 îmi vâră pe la glezne picioarele’n bu-
ţişarea; de-i altfel, atunci viermii m’or tuci şi căile, pe toate, tot El mi le pân-
roade şi pe mine. deşte. . .
12 Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu
m’a ascultat!, când veşnic este Cel de
33 deasupra omenirii?
13 Şi zici: De ce n’ascultă’n cuvânt
Cuvântul lui Elihu (continuare). dreptatea mea?. . .
1 De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi 14 Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte
spun, urechea ţi-o apleacă spre graiul doar o dată; a doua oară însă El Se ros-
meu întreg. teşte’n vis
2 Deschis-am gura, iată, şi limba mea 15 sau, noaptea, în vedenie precum
grăieşte. atunci când cade grea frică peste oa-
3 Eu inima curată o am întru cuvinte, meni la vreme de odihnă şi somn în aş-
priceperea din buze gândeşte ce-i cu- ternut;
rat. 2
16 atunci El dă pe faţă ascunsul gând
3 Textual: „de va gândi cu inima”. Întoarcerea cepute: Nu-mi fie ca sub Domnul să fac
la Dumnezeu trebuie să fie un act nu numai al ceva de rău, sub Cel-Atotputernic să-l
intelectului, ci şi al simţirii, inima fiind conside- tulbur pe cel drept;
rată sediul sentimentelor. Asocierea dintre nóos
11 Căci El plăteşte omul întocmai după
şi kardía va căpăta o profundă dimensiune du-
hovnicească în practica isihaştilor, a căror rugă- faptă, da, El pe om îl află în chiar pur-
ciune se va numi „a minţii în inimă”. tarea lui.
IOV 34 822
12 Tu crezi că Domnul face ceva lipsit 24 El, Cel ce le cunoaşte pe cele neşti-
de noimă, că Cel-Atotputernic încurcă ute, slăvite, minunate şi multe fără nu-
judecata, măr,
13 El, Cel ce-a dat pământul? Cine-a 25 El este Cel ce ştie şi faptele lor
făcut pământul şi lumea de sub cer? toate şi Se întoarce noaptea şi-i culcă
14 Că dac’ar vrea El totul pe loc să la pământ.
se oprească şi duhul1 dintr’o dată să- 26 Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i
l ţină lângă Sine, stinge, dar ei, cu toate-acestea, nu pier
15 atunci deodată totul din viaţă ar şi’n faţa Lui3 ,
muri şi omul s’ar întoarce’n pământul 27 ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu
de’nceput. s’au dus şi nici nu cunoscură a’ Sale ju-
16 De nu pricepi, ascultă!, auzul tău să decăţi,
vadă cuvintele cum sună! 28 făcând la El s’ajungă strigarea celor
17 Vezi tu că veşnic este, şi’n veşnicie slabi, la El, Cel ce le-aude acestora stri-
drept, Cel ce urăşte’n lume din veac fă- garea.
rădelegea şi-i pierde pe cei răi, 29 Când El Se linişteşte, au cine-I bagă
18 El, Cel ce poat’ să-i vină? când El Şi-ascunde faţa, au cine-
spună’mpăratului: Netrebnic!, şi L va vedea? El pentru neam e unul, şi-
celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi! acelaşi pentru om,
19 Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cin- 30 şi dacă’nchide ochii când om viclean
stit nu ştie să-i cinstească’n cuvânt pe domneşte, o face pentru răul ce vine
cei bogaţi, să-i laude la chip din popor.
20 pe cei ce’n van se roagă şi strigă către 31 Când cineva Îi spune: – Am luat ză-
om, nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din log, dar gata, de-acum n’o să mai iau,
poartă. 32 arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să
21 Căci El pe om nu-l vede decât în fapta văd, şi-o altă nedreptate de-acum nu
lui, dar nici ea, fapta’n sine, nici ea nu- voi mai face. . . ,
L dă uitării2 , 33 nu de la tine oare îţi vei plăti gre-
22 că pentru cel nemernic nu-i loc de as- şala?, căci tu eşti cu cârteala şi-ai înce-
cunziş; put, nu eu; de ştii ceva, vorbeşte!
23 de-acum pe omul-semen mai mult 34 De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor,
n’o să-l înşele, fiindcă Domnu-Şi are aşa cum înţeleptul m’ascultă’n tot ce
privirea peste toţi; spun.
1 Aici nu e vorba de Duhul Sfânt, ci de duhul 35 Dar Iov nu întru dreapta pricepere-
lui Dumnezeu care pune şi menţine totul în miş- a grăit, iar vorbele lui toate-s lipsite de
care. În ebr.: „Dacă El Şi-ar chema duhul înapoi ştiinţă.
/ şi suflarea Şi-o va aduna la Sine. . . ”, un parale-
lism sinonimic care pledează pentru nemajuscu- 36 Nu, Iov, ci te învaţă să nu mai dai
larea substantivului „duh”. răspunsuri precum cei ne’nţelepţi,
2 Chiar dacă omul păcătos, nelegiuitul, e dis-
pus să facă abstracţie de existenţa şi veghea lui 3 Dispariţia fizică a păcătoşilor pedepsiţi de
kardía). Este vorba nu de ipocriţii clasici, care-i 4 Text dificil, cu punctuaţie derutantă în Sep-
înşală pe oameni prin aparenţe false, ci de ipo- tuaginta. Cât despre cel masoretic, el este atât
criţii care se înşală pe ei înşişi, în forul lor in- de alterat, încât versetele 19 şi 20 sunt foarte de-
terior, printr’o subtilă pervertire a adevărului parte de un înţeles cât de cât limpede, ceea ce-l
obiectiv într’un adevăr personal. Dacă făţarni- face pe Osty să le lase netraduse, spre a nu cădea
cul din prima categorie îşi conduce în mod deli- în capcana unor tălmăciri fanteziste. Cel de faţă
berat ipocrizia, cel de-al doilea riscă să nu se mai pare a se referi la greşala de a detrona o perso-
poată controla. nalitate spre a o înlocui cu entităţi gregare.
IOV 37 825
27 Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii 3Sub ceru’ntreg ţâşnirea, lumina Lui,
mici de ploaie, cei ce’naintea ploii se ea însăşi pe aripile Terrei.
strâng, de sus, în nor;5 4 În urma ei, un vuiet cu voce de stri-
28 când cad, ei cad în sine ca nişte ve- gare: El tună lung din glasul nestăvili-
chituri umbrind mulţimi nespuse de rii Lui, nimic nu se opreşte, căci vocea
pământeni cu norul. El vreme rânduit- Lui se-aude.
a la fiare şi cirezi, ca ele să-şi cunoască, 5Cel-Tare face tunet din glasu-I minu-
la ceasul lor, culcuşul. Acestea toate’n nat căci lucruri mari lucrează, necu-
cuget nu-ţi dau nici o uimire? şi inima noscute nouă.
din tine nicicum n’o primenesc?
6 Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe
29 Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte
pământ!, şi ploi să cadă iarna, ale pu-
norul fiind cu sine însuşi egal în cortul
terii Lui.
lui,
7Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pe-
30 ei bine, iată, [Domnul] a’ntins spre
cete, aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciu-
el o rază, şi el acoperit-a străfundurile
nea.
mării.
31 Că’ntru acestea [Domnul] va judeca
8 Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei
popoare şi celor în putere le dă belşug şi-adoarme în culcuş.
de hrană. 9Furtuna vine’n cercuri din tainice că-
32 Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-
mări, din culmi înalte, frigul.
ascunde şi tot El îl trimite spre ţintă să 10 Suflarea Celui-Tare preface apa’n
lovească; gheaţă, El cârmuieşte apa precum Îi
33 tot El îi dă de veste prietenului Său, este voia;
şi despre-agoniseală, şi despre nedrep- 11 şi norul se prelinge ungând pe cel
tate. ales1 , lumina lui pătrunde prin ceaţă,
risipind-o.
12 El este Cel ce’nvârte, rotund, pornite
37 cicluri, în propria-I voinţă, spre săvâr-
şirea lor; oricâte porunceşte se rându-
Cuvântul lui Elihu (continuare). iesc printr’Însul, cu totul, pe pământ:
1 Da, inima din mine sub cer s’a scutu- 13 ori pentru vreo certare, ori pentru
rat şi-a curs din locul ei. moarte’n lut, ori pentru orice milă ce
2 Auzi, ascultă’n iureş a Domnului mâ- s’ar afla într’Însul.
nie, cum cercetarea-I iese din gură ca 14 O, ia aminte, Iov, stai locului şi’nvaţă
un tunet. a Domnului putere!
5 Elihu deschide o amplă pledoarie menită să
ateste puterea şi măreţia lui Dumnezeu ce se 1 Asocierea, aproape suprarealistă, dintre „no-
manifestă îndeosebi prin fenomenele meteorolo- rul” care, de obicei, udă prin ploaie, verbul „a
gice (fenomene, adăugăm noi, pe care omul nici aplica un unguent” şi adjectivul substantivat
astăzi nu le poate controla), cu scurte şi neaştep- „alesul” sau „cel ales” poate constitui o referire la
tate incursiuni în efectele acestora asupra omu- norul care l-a „uns” pe Moise ca ales al lui Dum-
lui şi animalelor. Autorul foloseşte uneori meta- nezeu. Textul capătă astfel o dimensiune duhov-
fore de o rară subţirime. nicească.
IOV 38 826
15Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte 2 „O, cine e acela ce sfatul Mi-l ascunde
Domnul când El din întuneric a izvorât şi-n noduri de cuvinte M’ascunde chiar
lumină? pe Mine?
16 Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte no- 3 Încinge-ţi bărbăteşte mijlocu’n cingă-
rii şi taina dinlăuntru-a căderii celor toare: Eu întrebări voi pune, iar tu ai
răi, să-Mi răspunzi.
17 tu, omul cel al cărui veşmânt se încă- 4 Unde erai când Însumi întemeiam
lzeşte când vântul din austru se odih- pământul? Hai, spune-mi, dacă ştii!
neşte’n câmp?
5 Ştii oare cine-anume i-a hotărât mă-
18 Poţi tu să’ntinzi tăria cu Cel- suri, sau cine-a pus o plasă de funii
De-odinioară, cea tare ca lumina peste el?
răsfrântă’n revărsări?
6 şi, dacă-l ţin pilaştrii, în ce sunt ei în-
19 Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi fipţi? sau cin’ i-a pus tărie de piatră
cu El? şi, dacă da, eu vorba mi-o pripo- unghiulară?
nesc aici.
7 hai, cine?; toate-acestea când stele se
20 Stau oare lângă mine un scriitor, o
năşteau şi îngerii Mei (da, toţi!) Mă
carte, ceva care să-l facă pe om să stea preamăreau în cor?2
tăcând?
8 Când marea se născuse din sânul
21 Că nu toţi văd lumina aceea preacu-
maicii sale şi se vărsa pe-alături, au
rată de-atunci, din începuturi, lucind
cine a’ngrădit-o?
din depărtări, aşa cum ea luceşte când
El aprinde norii, 9 că scutece de neguri am pus pe trupul
ei şi norul drept veşmânt
22 da, nori de miazănoapte, cu faţa
lor de aur, în care numai slavă e- 10 şi’n jurul ei hotar şi lacăte la porţi,
Atoateţiitorul. 11 zicându-i: – Pân’aici doar să vii, şi
23 Că nu aflăm un altul la fel întru pu- nu mai mult, şi valurile tale să se zdro-
tere ca El, Cel ce dreptate le face celor bească’n tine!
drepţi; tu nu vrei să-L auzi? 12 Au peste tine’ntins-am aripile lumi-
24 De-aceea ne vom teme noi, oame- nii, şi’n veacul tău menirea luceafăru-
nii, de El, cu teama omenească a ini- şi căta,
mii’nţelepte”.
amândoi în faţa unei instanţe supreme, pentru
ca el să se poată dezvinovăţi. Iată că Dumnezeu
rupe tăcerea şi-i vorbeşte, dar nu ca parte egală,
38 ci ca un Atotputernic, deseori folosind ironia. Vi-
forul şi norul sunt elemente prin care Dumne-
zeu Se descoperă pe Sine; în Textul Masoretic:
Cuvântul lui Dumnezeu către Iov. „i-a răspuns din mijlocul furtunii”; Septuaginta
1 După ce a încetat Elihu de a mai menţine „norul” ca formă vizibilă prin care Dum-
nezeu îi vorbise şi lui Moise.
vorbi, zis-a Domnul către Iov prin vifor 2 „şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie”.
şi nor1 : Oricum, e vorba de un monoteism pur, în care
nu există nici cea mai slabă urmă a credinţei în
1 Iov Îi ceruse lui Dumnezeu să compară preexistenţa răului.
IOV 38 827
ţia morţilor (iadul, hades-ul, Şeol-ul). Expre- 6 Versetul nu implică, neapărat, o doctrină as-
sie folosită şi în Ps 9, 13; 106, 18). Dumnezeu trologică, ci observaţia că anumite fenomene te-
este singurul Care poate pătrunde, ca un Stă- restre sunt determinate sau condiţionate de fe-
pân, prin aceste încuietori, aşa cum o va face Ii- nomene cosmice (cum ar fi atracţia şi fazele lu-
sus Hristos, la Înviere, prin pogorârea la iad. nii asupra mareelor sau asupra ciclului sangvin
5 Ironie divină! al femeii).
IOV 39 828
20 când arme şi armură i s-au lipit 1 Şi Domnul i-a mai grăit lui Iov, zi-
de trup şi pieptul i se umflă de slavă când1 :
şi’ndrăznire? 2„Crezi tu că poţi să-L judeci pe Cel-
21 El sapă cu copita şi’n sine De-a-gata-Sieşi?, că Dumnezeu răs-
se’ndârjeşte şi aprig iese’n câmp. punde cumva mustrării tale?”
22 Săgeţile ce plouă’mpotrivă-i nu le 3 Şi Iov I-a răspuns Domnului, zicând:
vede, de armă nu se teme: 4 „Mă judec eu cu Domnu’n dojană
23 şi sabia, şi arcul lucesc pe trupul său. şi mustrare, eu, bietul, cel ce’n faţă
24 Prins parcă de mânie, loveşte’n loc cu’acestea sunt nimic? cu-atâtea
pământul şi nu-şi găseşte-astâmpăr înainte-mi, eu ce să mai răspund? Ci
decât când goarna sună. mâna mi-o voi pune, cuminte, peste
25 Iar când trompeta sună, el zice: – gură:
Bine, haideţi!, şi-adulmecă războiul cu 5dac’am vorbit o dată, de-acum nu mai
chiot şi strigare.3 vorbesc”.
26 Din mintea ta stă şoimul cu ari- 6 Dar Domnul, răspunzându-i lui Iov,
pile’ntinse şi nemişcat în aer, cătând i-a zis din nor:
spre miazăzi4 ? 7 „Nu! Strânge-ţi bărbăteşte mijlocu’n
27 Au din a ta poruncă se’nalţă’n slăvi cingătoare: Eu întrebări voi pune, iar
vulturul? prin tine el, zgripţorul,5 şe- tu ai să-Mi răspunzi.2
zând pe cuibul său
8Te-abaţi din judecată şi-o măsluieşti
28 ascuns în stâncărie, măiestru ca să te-arăţi tu drept?
29 de-acolo-şi cată hrană scrutând ne- 9Au braţul tău e-asemeni cu-al Dom-
mărginirea cu ochii-i de oţele?; nului din cer, sau glasul tău e tunet aşa
30 iar puii săi, alături, se tăvălesc în cum este-al Lui?
sânge; că unde sunt măceluri, acolo e 10Atunci, hai, pune-ţi pene şi zboară şi
şi el”. te-avântă şi’mbracă-te cu slavă şi cin-
ste până’n tălpi:
11 Trimite-ţi vistavoii să-ţi trâm-
40 biţe mânia, smereşte-i tu pe cei ce
te’nfruntă cu trufie,
Iov îngaimă un răspuns, Domnul îi
vorbeşte din nou. 12 topeşte-i pe cei mândri, stârpeşte-i
tu de’ndată pe cei necredincioşi,
3 Ideea generală a fragmentului (vv. 19-25)
pe ideea că e o pasăre de pradă. celor din 38, 3, ceea ce pare o nouă ironie divină.
IOV 41 830
rii.
trage-o ca din foc.
5 Imagine de o mare subtilitate stilistică: forţa
1 Tu, nici că l-ai văzut, nici te-ai mirat 13 Suflarea lui, jăratic, din gura lui,
de cele ce-asupra lui se spun. vâlvori.
2 Nu te gândeşti cu teamă că-acesta-i
14 Grumazul său adună în el puterea
semnul Meu? Căci cine este oare acel toată, în faţa lui, pierzanie.
ce-Mi stă’mpotrivă?
3 sau cine-Mi stă’mpotrivă şi va
15 Pe trupul său sunt cărnuri lipite
rămâne viu? Au lumea nu-i a Mea? şi’ndesate: izbeşte’n el cu apă, el nu se
va clinti.
4 Mă voi rosti asupră-i şi’n veac voi mi-
lui cu logosul puterii pe cel cu el întoc- 16Iar inima într’însul e’nfiptă ca o pia-
mai. tră şi ca o nicovală rămâne neclintită.
5 Poţi tu să-i scoţi din taină vestmântul 17Când el se’ntoarce, groază în cele pa-
de deasupra, ori să-i pătrunzi sub zale tru labe simt fiarele din preajmă şi fug
în cuta căptuşelii? mâncând pământul.
1
6 el are porţi pe chipu-i: cin’ le-a des-
chis vreodată? El are dinţi în gură, îm- 18Aruncă lănci asupră-i: nimic nu-l în-
prejmuiţi cu frică. spăimântă, nici suliţa ce zboară, nici
platoşa’n văzduh;
7 Lăuntrul său făcut e din scuturi de
aramă cu’ncheieturi legate ca piatra 19căci el socoate fierul fiind ca nişte
grea, de şmirghel2 : paie, arama, putregai.
8 atât de mult sunt strânse’ntre ele la- 20 Nu-l vatămă săgeata din arcul de
olaltă, că nici măcar suflare de vânt nu aramă; dacă-l loveşti cu piatra, o simte
le răzbate; fir de iarbă.
9 aşa cum se lipeşte un om de al său
21De cad pe el ciocane, l-ating ca nişte
frate, tot astfel se ţin ele şi nu se mai
trestii, şi-şi râde de’ncruntatul aruncă-
despart.
tor de flăcări.
10 El numa’ ce strănută şi scapără lu-
mină, în ochii săi e chipul luceafărului 22Ţepuşele-ascuţite îi ţin de aşternut;
nou. sub el, aurul mării e tot – n’o ştii! –
11 Din gura lui ies parcă văpăi de torţe-
mocirlă,
aprinse şi scapără dintr’însul ca un 23 adâncul clocoteşte ca o căl-
grătar de foc. dare’ncinsă, căci lui îi este marea
12 Din nări aruncă’n aer fum gros, ca un vas de fiert unsori,
de cuptor în care ard cărbuni.
24 prăpastia genunii, un rob adus din
1 Porţi
(pe faţă): căi de acces spre lăuntrul fi- luptă, genunea însăşi, locul în care el
inţei. Ideea se leagă cu cea din versetul prece- se plimbă.
dent: Leviatanul e inaccesibil cunoaşterii ome-
neşti, indiferent de latura sau unghiul de abor- 25 Aici, pe’ntreg pământul, ca el nu-i ni-
dare.
2 Şmirghel: rocă metalică dură, alcătuită din meni altul, făcut să-şi râdă’n joacă, de
mărunte granule de corindon şi magnetit. Măci- el, îngerii Mei;
nate mărunt şi aplicate pe o peliculă de hârtie,
granulele sunt folosite la polizarea unor obiecte 26 el vede tot înaltul, el, împărat a toată
de lemn sau metal. făptura de sub ape”.
IOV 42 832
7 Şi a fost că după ce Domnul a ros- frumoase ca fetele lui Iov, iar tatăl lor
tit aceste cuvinte toate către Iov, i-a le-a făcut părtaşe la moştenire, alături
grăit lui Elifaz din Teman: „Tu şi cei de fraţii lor.
doi prieteni ai tăi aţi greşit, fiindcă’n 16 Iar după încercarea aceea a mai trăit
ochii Mei n’aţi grăit nimic din adevăru- Iov o sută şaptezeci de ani; de toţi, anii
rile pe care le-a vorbit robul Meu, Iov. săi au fost două sute patruzeci şi opt.
8 Şi acum, luaţi şapte viţei şi şapte ber- Şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi
beci şi duceţi-vă la robul Meu, Iov, iar până la al patrulea neam.
el le va aduce jertfă pentru voi; şi ro- 17 Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de
bul Meu, Iov, se va ruga pentru voi; că zile2 . Şi este scris că iarăşi se va ridica
dacă Eu n’aş căta la faţa lui şi dacă nu împreună cu aceia pe care Domnul îi va
de dragul lui aş face-o, atunci v’aş fi ni- învia.
micit, deoarece n’aţi grăit întru adevăr
asupra lui Iov, robul Meu”.
9 Aşa că Elifaz din Teman, Bildad din
Şuah şi Ţofar din Naamah s’au dus şi
au făcut aşa cum le poruncise Domnul;
1 Dumnezeu Şi-l face pe om părtaş la actul ier-
şi [Domnul], de dragul lui Iov, le-a ier-
tat păcatul. tării; o nuanţă pe care Textul Masoretic o omite.
2 Textul Masoretic se opreşte aici, ca final al
10 Iar Domnul Şi l-a alăturat pe Iov; iar Cărţii lui Iov. Fraza următoare îi e proprie Sep-
dacă şi el s’a rugat pentru prietenii săi, tuagintei.
PSALMUL 833
Psalmii
referă la practica declamaţiei). A cugeta în (iar mesianice şi eshatologice, fapt pentru care el stă
nu despre) legea Domnului are acum şi un sens alături de Ps 109. Personajul central al acestui
creştin: a te concentra lăuntric asupra esenţei la psalm transcende cu mult circumstanţele isto-
care se reduce, în ultimă instanţă, legea lui Mo- rice ale regelui David, aşa încât El a putut fi uşor
ise: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproa- identificat cu Iisus Hristos: „fiul lui David”.
PSALMUL 3 834
doma). De aceea, psalmistul îi cere omului (în rile Versiunii Ebraice. Bucuria pe care i-o oferă
următoarele două versuri) ca înainte de a intra omului comuniunea cu Dumnezeu e mult mai
în aşternut, seara, să-şi adune gândurile şi să se mare decât aceea oferită de recoltele îmbelşu-
căiască de ceea ce a păcătuit lăuntric. gate.
PSALMUL 6 836
adăpost). Aici însă e vorba de omul care devine nu face altceva decât să-l separe pe om de Dum-
sălaş al lui Dumnezeu (theofor); textul prefigu- nezeu şi de lucrarea Duhului Sfânt, aruncându-l
rează misterul euharistic şi calea omului spre în- în imposibilitatea comunicării şi comuniunii.
dumnezeire. 4 În acest verset sunt folosite două cuvinte în-
PSALMUL 7 837
verbe, „a mântui” şi „a izbăvi”: Omul se poate multe înţelesuri: „a face dreptate”, „a pedepsi”,
mântui şi prin puterea lăuntrică a propriei sale „a cerceta”, „a examina” (după anumite criterii),
credinţe (Lc 7, 50; Mt 8, 13), dar pentru izbă- „a cumpăni”, „a cataloga”. În cazul de faţă, el
vire (eliberare din robie) are nevoie de cineva din înseamnă „a cerceta” circumstanţele prin care
afară care să-l răscumpere. Psalmistul se ro- unui iudeu, unui elin sau unui scit, de exemplu,
agă să fie mântuit de duşmanii săi de acum, din i se poate atribui o vină mai mare sau mai mică.
5 În sens biblic, inima este locaşul simţămin-
această viaţă, şi izbăvit de cei ce în ceasul mor-
ţii sale, la pragul trecerii în viaţa de dincolo – telor nobile, în timp ce rărunchii (măruntaiele)
diavolii şi propriile sale păcate – se vor repezi, sunt sediul pasiunilor carnale.
asemenea unui leu, să-i răpească sufletul. Aşa- 6 „Drept la inimă” este cel ce nu are mintea
dar, o lectură posibilă: Mântuieşte-mă de mulţi- pornită spre exagerare, nici spre micşorare, ci se
mea celor ce mă prigonesc şi izbăveşte-mă, pen- îndreaptă spre calea de mijloc a virtuţii (Sf. Ioan
tru ca să nu fiu răpit ca şi cum n’ar exista Cel- Hrisostom).
PSALMUL 8 838
a avea dureri, a naşte, ci după o altă logică, pe (BJ îl traduce prin „Adam”) sau omul ca specie,
care Sf. Ioan Hrisostom o explică: poftele nebu- în timp ce „fiul omului” (denumire ce nu-i poate fi
neşti, repezi, provoacă spasme chinuitoare; ne- atribuită lui Adam, de vreme ce el nu s’a născut
stăpânirea gândului rău zămisleşte durere; rău- din alt om) semnifică omul individual. Versetul
tatea aprinsă în inimă naşte nelegiuire. are un ecou în cartea lui Iov (7, 17-18), într’o pa-
1 Titlul acestui psalm nu acoperă conţinutul, rafrază din care nu lipseşte ironia.
deoarece nicicum nu e vorba de teascuri. Aşa- 4 Ebr.: „Făcutu-l-ai cu puţin mai prejos decât
dar, el este un simbol profetic asupra Bisericii: un zeu”. Apostolul Pavel va raporta întregul text
aşa cum prin treier grâul se separă de pleavă şi din versetele 5 şi 6 la Iisus Hristos, citând însă
cum prin tescuire se separă vinul de ciorchine, după Septuaginta (vezi Evr 2, 6-8 şi notele), unde
tot astfel în Biserica luptătoare se aleg cei buni sensul temporal „pentru scurtă vreme” (pe du-
de cei ce rămân prea mult legaţi de lume (Fer. rata întrupării „Fiului Omului”) e preferat celui
Augustin). spaţial-calitativ din Versiunea Ebraică.
PSALMUL 9 839
tuagintei şi, prin ea, a tradiţiei româneşti. prin „neamuri”, fie prin „păgâni”, în funcţie de
2 Fericitul Ieronim raportează acest titlu enig- context. Al doilea înţeles era: „ne-evrei”, adică
matic (şi specific Septuagintei) la taina morţii Fi- toţi cei de alt neam decât fiii lui Avraam. Pavel
ului lui Dumnezeu, într’un text profetic, pe care a fost numit „apostolul neamurilor”, adică al pă-
traducătorii evrei care ne-au dat Septuaginta l- gânilor.
au intuit prin revelaţie, dar pe care n’au cutezat, 6 Omul, fiinţă orgolioasă, mai ales prin necre-
7 Păgânul, necredinciosul lipsit de evlavie şi 2 Că, iată, păcătoşii şi-au încordat ar-
bun simţ, pierde măsura şi nu-şi dă seama de cul, gătit-au săgeţi în tolbă ca să-i săge-
limitele lui. teze la întuneric pe cei drepţi la inimă.
8 Trufia nelegiuitului îl poate face pe cel nă-
păstuit să-şi piardă şi el măsura şi să păcătu- 1 Muntele e loc de ascunziş, un loc de care însă
iască prin mânie. psalmistul nu are nevoie, de vreme ce el Îl are
9 Literal: „din neam în neam”. ocrotitor pe Domnul.
PSALMUL 11 841
3Că ei au stricat ceea ce Tu ai alcătuit; 4pe cei ce au zis: „Cu limba noastră
dar dreptul ce-a făcut?2 ne vom slăvi, buzele noastre sunt ale
4 Domnul este în locaşul Său cel sfânt,3 noastre; cine e domn peste noi?”
Domnul în cer Îşi are tronul, ochii Lui 5 „Pentru necazul săracilor şi pen-
spre cel sărac se’ndreaptă, genele Lui tru suspinul sărmanilor acum mă voi
îi cercetează pe fiii oamenilor4 . scula, zice Domnul, îi voi aşeza în mân-
5 Domnul îl cercetează pe cel drept şi tuire, întru aceasta Eu voi vorbi des-
pe cel necredincios, dar sufletul Său îl chis”.
urăşte pe cel ce iubeşte nedreptatea. 6 Cuvintele Domnului, cuvinte cu-
6 Cu laţuri va ploua El peste cei păcă- rate, argint lămurit în foc, cercat în
3
toşi, foc, pucioasă şi suflare de vifor e pământ, de şapte ori trecut prin cu-
partea paharului lor. răţire.
7 Că drept este Domnul, iubeşte drep- 7 Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri
tatea, iar faţa Lui spre cele drepte pri- de neamul acesta în veac.
veşte. 8 Necredincioşii umblă’mprejur; după
măsura înălţimii Tale i-ai preţuit pe
fiii oamenilor.
11
PSALMUL 11 Pentru sfârşit: un 12
psalm al lui David pentru Octavă.
1 Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit PSALMUL 12 Pentru sfârşit: un
cel cuvios,1 că s’au împuţinat adevăru- psalm al lui David.
rile de la fiii oamenilor. 1 Până când, Doamne, mă vei uita cu
2 1
2 Deşertăciuni a grăit fiecare către totul?; până când Îţi vei întoarce faţa
aproapele său, buze viclene are în de la mine?
inimă, în inimă grăit-a ce e rău. 2 Până când voi pune îngândurări în
3 Domnul va nimici toate buzele viclene sufletul meu, dureri în inima mea ziua
şi limba cea plină de trufie, şi noaptea? Până când se va ridica vră-
2 Ebr.: „Atunci când temeliile sunt nimicite,/
jmaşul meu împotriva mea?
ce poate face dreptul?” 3Cată spre mine, auzi-mă Doamne,
3 „locaşul Său cel sfânt”: în Legea Veche, tem-
Dumnezeul meu, luminează-mi ochii,
plul; în Legea Nouă, biserica (pe de-o parte, ca
locaş de închinare, dar şi fiinţa fiecărui creştin, 3 Se pare că e vorba de argintul purificat
pe de alta, ca templu al lui Dumnezeu; vezi 1 Co într’un cuptor săpat în pământ sau cu pereţi de
3, 17 şi 6, 19). cărămidă. Oricum: cuvintele Domnului, odată
4 „fiii oamenilor”, aici: cei ce s’au lepădat de
ajunse la noi, sunt libere de orice impuritate.
„omul cel vechi” şi au devenit, prin primenire du- 1 Chiar când tristeţea noastră ia chipul deznă-
hovnicească, oameni noi. dejdii, să nu uităm că Dumnezeu ne poate oferi
1 Înţelesul versetului: De vreme ce în lume nu
un dar îndoit: El Se poate coborî să ne ilumineze
mai sunt oameni pe care să te poţi rezema, mân- mintea prin cunoaştere şi, pe de altă parte, să
tuirea (scăparea) nu poate veni decât de la Dom- retrezească în noi virtutea şi să ne ridice la El
nul. prin lucrarea îndreptăţirii (Sf. Maxim Mărturi-
2 lucruri deşarte, trecătoare, fără conţinut. sitorul).
PSALMUL 13 842
ca nu cumva să adorm întru moarte2 , Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa
4 ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: cum mănâncă pâine, nu L-au chemat
„Întăritu-m’am împotrivă-i!” Dacă eu pe Domnul.
mă voi clătina, cei ce mă necăjesc se vor 5 Cu frică s’au temut acolo unde nu era
bucura. frică, fiindcă Dumnezeu este în neamul
5 Dar eu spre mila Ta am nădăjduit, drepţilor.
bucura-se-va inima mea de mântuirea 6 Sfatul săracului l-aţi ruşinat, dar
Ta; cânta-voi Domnului, binefăcătoru- Domnul este nădejdea lui.
lui meu, cânta-voi numelui Domnului 7 Cine va da din Sion mântuirea lui
Celui-Preaînalt.3 Israel? Când Domnul va întoarce ro-
bia poporului Său, atunci se va bucura
Iacob şi se va veseli Israel.
13
PSALMUL 13 Pentru sfârşit: un 14
psalm al lui David.
1 Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu PSALMUL 14 Un psalm al lui Da-
este Dumnezeu!”1 Stricaţi au devenit vid.
şi urâţi s’au făcut în căile lor2 , nu-i ni- 1 Doamne, cine va locui în locaşul Tău
meni care să facă binele, nu, nici măcar şi cine se va sălăşlui în muntele Tău cel
unul nu este3 . sfânt?1
2 Din cer S’a aplecat Domnul spre fiii 2 Cel ce umblă fără prihană şi face
oamenilor să vadă dacă este cineva dreptate, cel ce are adevărul în inima
care’nţelege sau care-L urmează pe sa,
Dumnezeu.
3 cel ce cu limba lui n’a grăit vicleşu-
3 Toţi s’au abătut, împreună netrebnici guri, nici nu i-a făcut rău aproapelui
s’au făcut, nu-i nimeni care să facă bi- său şi ocară n’a rostit împotriva celor
nele, nu, nici măcar unul nu este! de lângă el.
4 Oare nici unul din cei ce lucrează fă- 4 Dispreţuit e’n ochii săi cel ce face răul,
rădelegea nu va ajunge la cunoaştere? dar el îi slăveşte pe cei ce se tem de
2 Când ochiul lăuntric e luminat de Dumne- 1 „locaşul”: literal, „cortul”, cu trimitere la ve-
zeu, somnul natural devine el însuşi veghetor şi chiul „cort al mărturiei”, care era templul am-
nu alunecă în moarte. bulant al poporului lui Israel. „Muntele Tău cel
3 De reţinut legătura intimă dintre Dumnezeu
sfânt” = Sionul, înălţimea pe care se afla tem-
şi numele Său. plul de la Ierusalim. Primul e legat de verbul „a
1 Sf. Ioan Damaschin demonstrează că tăgă-
locui” (temporar); celui de al doilea îi este aso-
duirea existenţei lui Dumnezeu se opune gândi- ciat verbul „a se sălăşlui” (a locui permanent).
rii logice. Ca atare, numai un nebun Îl poate În perspectiva creştinului, din prima categorie
nega pe Dumnezeu. fac parte cei ce se află în Biserica luptătoare,
2 „căile lor” = modul lor de viaţă, felul lor de a
de pe pământ, în care statornicia e relativă şi
lucra. pot exista căderi; în cea de a doua se încadrează
3 Hiperbolă cu trimitere la Fc 6, 5, 12; text pe cei ce ajung în Biserica triumfătoare, din ceruri,
care Pavel îl va exploata teologic, asociindu-i al- unde totul devine permanent şi statornic (Fer.
tele asemănătoare, în Rm 3, 9-20. Ieronim).
PSALMUL 15 843
Domnul, el, cel ce i se jură aproapelui 9 De aceea inima mea s’a veselit şi
său şi nu se dezice, limba mea s’a bucurat; chiar şi trupul
5 el, cel ce nu şi-a dat argintul cu ca- meu se va sălăşlui întru nădejde,
mătă şi mită n’a primit împotriva celor 10 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici
nevinovaţi. Cel ce face acestea nu se va îl vei da pe sfântul Tău să vadă stri-
clătina în veac. căciune.4
11 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu
faţa Ta, de veselie mă vei umple; de-a
15 dreapta Ta, eterne desfătări.
6 Partea mea mi-a căzut între cei puter- pentru ca paşii mei să nu şovăie.
nici, căci şi moştenirea mea puternică 6 Eu am strigat fiindcă Tu m’ai au-
îmi este. zit, Dumnezeule; pleacă-Ţi auzul spre
7 Binecuvânta-voi pe Domnul Cel ce mine şi ascultă-mi cuvintele!
m’a înţelepţit, întru aceasta până şi 7 Minunate fă milele Tale, Tu, Cel ce-i
noaptea mă învaţă inima. mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru
8 Pe Domnul Îl vedeam pururea înain- 4 Acest text din versetele 9 şi 10 e foarte
tea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, aproape de ideea învierii şi va duce inevitabil la
ca eu să nu mă clatin. ea. Dimensiunea lui profetică va fi subliniată de
Apostolul Petru în prima sa cuvântare misionară
1 Textual:„slăbiciunile lor”; completare după (FA 3, 26-27) şi reluată mai târziu de marele Pa-
Textul Ebraic. vel (FA 13, 35).
2 Cu cât necredinciosul se simte mai slab, cu 1 În sensul: De la Tine să-mi vină mie jude-
atât intră în panică şi se grăbeşte spre dezastru. cata (grecescul prósopon = „faţă” înseamnă şi
3 Originalul sugerează libaţiile de sânge pe persoană).
care le practicau închinătorii la idoli. 2 Ebr.: „Ochii Tăi”.
PSALMUL 17 844
14trimis-a săgeţi şi i-a risipit, fulgere nează6 , Doamne; Tu, Dumnezeul meu,
înmulţit-a şi i-a răvăşit. îmi vei lumina mie întunericul.
15Şi s’au arătat izvoarele apelor şi s’au 29 Că întru Tine mă voi izbăvi
descoperit temeliile lumii de certarea de’ncercare şi întru Dumnezeul
Ta, Doamne, la suflarea vântului mâ- meu voi trece zidul.
niei Tale. 30 El, Dumnezeul meu, fără prihană e
16Trimis-a [mâna Lui] din înălţime şi calea Lui, cuvintele Domnului în foc lă-
m’a luat, ridicatu-m’a din ape multe. murite; El este scutul tuturor celor ce
nădăjduiesc într’Însul.
17 El mă va izbăvi de vrăjmaşii mei cei
31 Că cine este Dumnezeu în afară de
tari, şi de cei ce mă urăsc, că s’au întă-
rit mai mult decât mine. Domnul? şi cine este Dumnezeu în
afară de Dumnezeul nostru?:
18Ei m’au luat pe neaşteptate în ziua
32 Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu pu-
necazului meu, dar Domnul mi-a fost
tere şi fără prihană mi-a făcut calea,
întărire
33 El, Cel ce-mi face picioarele tari ca
19şi m’a scos la lărgime; izbăvitu-m’a ale cerbului şi peste cele înalte mă
pentru că m’a vrut5 . aşază.
20 Domnul mă va răsplăti după drep- 34 Tu eşti Cel ce-mi învaţă mâinile la
tatea mea, după curăţia mâinilor mele luptă şi pune’n braţele mele arc de
îmi va răsplăti; aramă.
21 că am păzit căile Domnului şi nu 35 Tu mi-ai dat mie scutul mântuirii;
I-am fost necredincios Dumnezeului dreapta Ta m’a sprijinit, certarea Ta
meu; m’a îndreptat cu totul, certarea Ta îmi
22că toate judecăţile Lui sunt înaintea va fi învăţătură.
mea şi îndreptările Lui nu s’au depăr- 36 Lărgit-ai paşii mei sub mine, urmele
tat de la mine. mele n’au slăbit.
23Şi voi fi neprihănit cu El şi de fără- 37 Pe vrăjmaşii mei îi voi alerga şi-i voi
delegea mea mă voi păzi. prinde şi nu mă voi întoarce până ce se
vor slei;
24 Şi Domnul mă va răsplăti după drep-
tatea mea, după curăţia mâinilor mele 38 îi voi zdrobi şi nu vor mai putea să se
să se scuture) de vicii, adică de greşalele repetate Dumnezeu şi de ajutorul Său, prevalează asupra
care ajung să-l domine, atunci el devine capabil forţelor materiale, oricât ar fi ele de bine orându-
să se elibereze şi din robia unui păcat major. ite. Cu atât mai mult în aria războiului nevăzut.
PSALMUL 20 848
şi seminţia lor dintre fiii oamenilor. vrăjmaşilor prin minoritatea care I-a rămas cre-
dincioasă. Ebr.: „cu arcul Tău îi vei ţinti în faţă”.
1 Psalmul acesta este frate geamăn cu cel pre- 1 Aceste cuvinte ale psalmistului, în esenţa
cedent. lor, vor fi rostite de Iisus pe cruce (Mt 27, 46; Mc
2 În dublu sens: Dumnezeu a înzestrat inima 15, 34). De altfel, toţi Evangheliştii vor menţiona
omului cu capacitatea de a-şi formula o dorinţă că suferinţele lui Iisus nu sunt altceva decât pli-
ca plan de perspectivă; ca dar al lui Dumnezeu, nirea spuselor psalmistului (v. 7 în Mc 15, 29; v.
dorinţa inimii poate fi plinită prin rugăciune. 8 în Mt 27, 43; v. 18 în Mt 27, 35; Mc 15, 24; Lc
3 „mare-cuviinţă”: veche şi frumoasă expresie 23, 34; In 19, 23-24).
românească. Literal se traduce „măreţie”, „ma- 2 Stăruinţa în rugăciune, chiar când nu are
7 Toţi cei ce m’au văzut, m’au batjoco- 21 mântuieşte-mă din gura leului şi în-
rit, grăind cu buzele, clătinându-şi ca- josirea mea din coarnele inorogilor.
pul: 6
22 Povesti-voi numele Tău fraţilor mei,
7
8 „Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l iz- în mijlocul adunării Te voi lăuda .
băvească; să-l mântuiască pentru că îl 23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-
vrea”3 . L!; toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L!
9 Că Tu eşti Cel ce m’a scos din pân- Toată seminţia lui Israel să se teamă
tece, nădejdea mea de lângă sânul mai- de El,
cii mele; 24 că El n’a dispreţuit şi nici nu S’a scâr-
23
22 PSALMUL 23 Un psalm al lui Da-
vid; pentru ziua cea dintâi de după
PSALMUL 22 Un psalm al lui Da- Sâmbătă.
vid.1
1 Al Domnului e pământul şi plini-
1 Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va rea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc
lipsi. într’însa;
2 La loc de păşune, acolo m’a sălăşluit, 2 Acesta pe mări l-a întemeiat şi pe
la apa odihnei m’a hrănit, râuri l-a aşezat.
2
3 sufletul mi l-a întors la sineşi
. El m’a 3 Cine se va sui în muntele Domnului
călăuzit pe cărările dreptăţii de dragul şi cine va sta în locul Său cel sfânt1 ?:
numelui Său3 . 4 Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu
4 Că chiar de voi umbla prin mijlocul inima, cel ce nu şi-a luat sufletul în de-
umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, şert2 şi nu s’a jurat cu vicleşug aproa-
că Tu cu mine eşti; toiagul Tău şi varga pelui său.
Ta, acestea m’au mângâiat4 . 5 Acesta va primi binecuvântare de la
5 Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă Domnul şi milostivire de la Dumnezeu,
cu cei ce mă necăjesc; uns-ai cu unt- Mântuitorul său.
delemn capul meu, iar paharul Tău 6 Acesta este neamul celor ce-L ca-
mă’mbată5 de parc’ar fi prea tare. ută [pe Domnul], al celor ce caută faţa
1 Psalmul Dumnezeului lui Iacob.
Bunului Păstor.
3
2 „a
întoarce la sine”: ideea este aceea de res- 7 Deschideţi , mai-mari, porţile voas-
taurare, de revenire la ceea ce ai fost, de recâşti- tre, şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă, ca
gare a unui drept. (Verbul epistréfo înseamnă,
printre altele, a te întoarce de undeva, spre a nătăţiţi duhovniceşte, lectura Sfintelor Scripturi
găsi drumul pe care l-ai pierdut). Uneori sufle- le este vin din potirul dumnezeiesc, care le înve-
tul se poate înstrăina de sine însuşi, de propria seleşte inimile şi-i scoate din ei înşişi (îi îmbată)
lui autenticitate; revenirea la sine se face prin prin puterea şi adâncimea înţelesurilor (un fel de
Dumnezeu. extaz al cititorului înduhovnicit). Textul Maso-
3 Bunul Păstor (în care se prefigurează Dom- retic e mai simplu: „paharul meu se revarsă”.
nul Iisus – vezi In 10, 11-16; 1 Ptr 2, 25; Evr 13, 1 = Cine e vrednic să intre în biserica Domnu-
relaţia Sa divină, ca „Împărat al slavei”. Ritua- fletul lin va încăpea cuvântul înţelepciunii” (Sf.
lul ortodox foloseşte acest text nu numai în slu- Ioan Scărarul).
jba Învierii, ci şi la sfinţirea unei biserici noi. (În 4 Legământul făcut de Iahvé cu Israel: „Eu voi
Textul Masoretic somaţia li se adresează numai fi Dumnezeul tău, iar tu vei fi poporul Meu”, în
porţilor, nu şi căpeteniilor). sensul: Eu voi fi Dumnezeul (proniatorul) Tău
1 = să nu fiu umilit (arătat cu degetul) că am atâta vreme cât şi tu vei fi poporul Meu (vei as-
sperat în zadar, că m’am rugat fără să fiu auzit. culta de Mine).
PSALMUL 25 852
15 Ochii mei sunt pururea spre Dom- 5 Urât-am adunarea făcătorilor de rău
nul, că El va scoate din laţ picioarele şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.
mele. 6Spăla-voi întru nevinovăţie mâinile
16 Caută spre mine şi mă miluieşte, că mele3 şi voi înconjura jertfelnicul Tău,
singuratic sunt şi sărman. Doamne,
17 Necazurile inimii mele s’au înmulţit, 7ca să aud glasul laudei Tale şi să po-
din nevoile mele scoate-mă. vestesc toate minunile Tale.
18 Vezi-mi smerenia şi osteneala şi treci 8Doamne, iubit-am frumuseţea casei
cu vederea toate păcatele mele. Tale şi locul unde sălăşluieşte slava Ta.
19 Vezi-i pe vrăjmaşii mei, că s’au în-
9Să nu-mi nimiceşti sufletul împreună
mulţit şi cu ură nedreaptă m’au urât. cu cei necredincioşi şi nici viaţa mea cu
20 Păzeşte-mi sufletul şi mă izbăveşte: vărsătorii de sânge,
să nu fiu ruşinat că am nădăjduit în 10în ale căror mâini e fărădelege şi-a
Tine. căror dreaptă e plină de mită4 .
21 Cei fără răutate şi cei drepţi s’au lipit
11 Dar eu întru nerăutatea mea am um-
de mine, că eu pe Tine Te-am aşteptat,
blat; mântuieşte-mă, Doamne, şi mă
Doamne.
miluieşte.
22 Izbăveşte-l, Dumnezeule, pe Israel
12 Că piciorul meu a stat întru drep-
din toate necazurile lui!
tate; în adunări Te voi binecuvânta,
Doamne.
25
PSALMUL 25 Al lui David. 26
1
1 Judecă-mă, Doamne , că eu întru ne-
răutate am umblat; şi, întru Domnul PSALMUL 26 Al lui David; înainte
nădăjduind, nu voi slăbi. de a fi fost uns.
2 Cearcă-mă, Doamne, pune-mă la
1 Domnul este luminarea mea şi mân-
încercare; aprinde-mi rărunchii şi tuirea mea; de cine mă voi teme? Dom-
inima2 . nul este ocrotitorul vieţii mele; de cine
mă voi înfricoşa?
3 Că mila Ta este’n faţa ochilor mei
şi’ntru adevărul Tău am bineplăcut. 2 Când făcătorii de rele se vor apropia
de mine să mă sfâşie1 , ei, cei ce mă ne-
4 În adunarea deşertăciunii n’am şezut
căjesc şi-mi sunt duşmani, ei au slăbit
şi cu cei ce calcă legea n’am intrat.
şi au căzut.
1 În sensul: „Fă-mi, Doamne, dreptate!”
2 În sensul: 3 Versetele 6-12 au devenit rugăciunea litur-
Încearcă-le prin foc. După Sfântul
Macarie cel Mare, acesta e focul Duhului Sfânt, gică pe care preotul o rosteşte în timp ce-şi spală
Cel ce i-a făcut pe Sfinţii Apostoli să vorbească mâinile la începutul Sfintei Liturghii.
4 Substantivul din text e la plural; el poate în-
în limbi, Cel ce l-a insuflat şi iluminat pe Apos-
tolul Pavel, Cel ce i s’a arătat lui Moise în rugul semna şi „camătă” sau orice fel de bunuri obţi-
aprins, Cel ce l-a prins pe profetul Ilie în carul nute pe cale necinstită.
de foc, Cel ce l-a inspirat pe David să scrie acest 1 Literal: „să-mi mănânce carnea”; metaforă
3 Chiar dacă o oaste s’ar rândui 11 În calea Ta, Doamne, pune-mi lege,
împotrivă-mi, inima mea nu se va în- pe cărarea cea dreaptă călăuzeşte-mă,
fricoşa; chiar dacă război s’ar ridica din pricina vrăjmaşilor mei.
împotrivă-mi, eu întru El nădăjduiesc. 12 Nu mă da pe mâna celor ce mă necă-
4 Un lucru am cerut de la Domnul, jesc, că împotriva mea s’au ridicat mar-
şi pe acesta-l voi căuta: să locuiesc tori nedrepţi şi nedreptatea şi-a minţit
în casa Domnului în toate zilele vie- sieşi.
ţii mele, văzul să mi-l desfăt în frumu- 13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnu-
seţea Domnului şi să cercetez locaşul lui în pământul celor vii.
Său2 .
14 Aşteaptă-L pe Domnul,
5 Că El m’a ascuns în cortul Său în ziua
îmbărbătează-te, inima să ţi
necazurilor mele, în ascunzişul cortu- se’ntărească şi aşteaptă-L pe Domnul.
lui Său m’a adăpostit, pe stâncă m’a
înălţat,
6 iar acum, iată, capul mi l-a înălţat 27
deasupra vrăjmaşilor mei; cortul Său
l-am înconjurat şi’n el am jertfit jertfă
de laudă; laude voi glăsui, Domnului Îi PSALMUL 27 Al lui David.
voi cânta. 1 Către Tine, Doamne, am strigat;
28
29
PSALMUL 28 Un psalm al lui Da-
vid; la ieşirea cu Cortul. PSALMUL 29 Pentru sfârşit: un
1 Aduceţi-I Domnului, voi, fii ai lui psalm pentru sfinţirea casei; al lui
Dumnezeu1 , aduceţi-I Domnului pe fiii David1 .
berbecilor2 , aduceţi-I Domnului slavă 1 Înălţa-Te-voi, Doamne, că Tu m’ai ri-
şi cinstire, dicat şi n’ai făcut din mine veselia vră-
2 aduceţi-I Domnului slavă numelui jmaşilor mei.
Său, închinaţi-vă Domnului în curtea 2 Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am
Lui cea sfântă. către Tine şi Tu m’ai vindecat.
3 Glasul Domnului peste ape; Dumne- 3 Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din
zeul slavei a tunat, Domnul peste ape iad, Tu m’ai smuls2 dintre cei ce se po-
multe. goară în groapă.
4 Glasul Domnului întru tărie, glasul 4 Cântaţi-I Domnului voi, cei cuvioşi
Domnului întru măreţie, ai Lui, şi mărturisiţi pomenirea sfinţe-
5 glasul Domnului, cel ce spintecă ce- niei Lui;
drii, Domnul spintecă cedrii Libanului. 5 că urgie este’n mânia Lui, dar viaţă în
6 El îi va mărunţi ca pe juncul Libanu- vrerea Lui: seara-i sălaş de plângere,
lui, iar cel iubit, ca puiul inorogilor3 . iar dimineaţa, de bucurie3 .
3 „unsul” = „regele” (David), cf. 17, 50; 19, 6. dincios şi neprihănit) este cruţat ca un pui de săl-
1 „fii
ai lui Dumnezeu” = poporul lui Israel, cf. băticiune puternică. Pentru „inorog” vezi nota de
Iş 4, 22; Dt 14, 1. Textul Ebraic permite sensul la Iov 39, 9.
4 = ca manifestare a dreptăţii dumnezeieşti.
de „zei” sau „fii ai zeilor”.
2 Mieii de jertfă. 1 Scris şi cântat cu prilejul sfinţirii palatului
3 În timp ce puterea lui Dumnezeu stăpâneşte regal din Ierusalim.
2 Textual: „Tu m’ai mântuit” (m’ai eliberat).
natura, o poate strivi şi distruge într’un specta-
col de rară măreţie, „cel iubit” al Său (omul cre- 3 Sf. Vasile cel Mare: Exemplul cel mai grăitor
PSALMUL 30 855
23Iubiţi-L pe Domnul voi, toţi cuvioşii fuzat să-şi mărturisească păcatele, preferând să
tacă, singurul său strigăt a rămas acela al tru-
Săi, căci Domnul caută adevăruri, dar pului chinuit de durere.
celor ce se trufesc7 le plăteşte cu vârf. 2 Dacă se întâmplă să cazi în păcat,
mea oştirii4 , şi nici uriaşul se va izbăvi 4 Pe Domnul L-am căutat şi El m’a au-
prin mărimea tăriei lui; zit şi din toate necazurile m’a izbăvit.
5
17 fără folos e calul când să scapi, cu 5 Apropiaţi-vă de El şi luminaţi-vă şi
mărimea puterii lui nu te va scăpa. feţele voastre nu se vor ruşina.
6
18 Iată, ochii Domnului spre cei ce se 6 Sărmanul acesta a strigat, iar Dom-
tem de Dânsul, spre cei ce în mila Lui nul l-a auzit şi din toate necazurile lui
nădăjduiesc, l-a mântuit.
19 să le izbăvească sufletele din moarte 7 Îngerul Domnului îşi va pune tabăra
şi să-i hrănească la vreme de foamete. împrejurul celor ce se tem de El, şi El
20 Sufletul nostru Îl va aştepta pe Dom- îi va izbăvi.
nul, că El este ajutorul şi ocrotitorul 8 Gustaţi şi vedeţi că bun este Dom-
nostru; nul2 ; fericit bărbatul care nădăjduieşte
21 că întru El ni se va veseli inima şi în întru El.
numele Său cel sfânt am nădăjduit. 9 Temeţi-vă de Domnul, voi, toţi sfinţii
22 Fie, Doamne, mila Ta spre noi pre- Lui, că nimic nu le lipseşte celor ce se
cum am nădăjduit şi noi întru Tine! tem de El3 .
10 Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit,
dar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor
33 lipsi de tot binele.
PSALMUL 33 Un psalm al lui Da- 11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine;
vid; când şi-a schimbat el înfăţişa- frica Domnului vă voi învăţa.
rea în faţa lui Ahimelec şi i s’a dat 12 Cine este omul care doreşte viaţă,
drumul şi a plecat1 . care iubeşte să vadă zile bune?:
1 În toată vremea Îl voi binecuvânta 13Opreşte-ţi limba de la rău iar buzele
pe Domnul, lauda Lui pururea în gura tale să nu grăiască vicleşug;
mea. 14 ocoleşte
răul şi fă binele, caută pacea
2 Întru Domnul se va lăuda sufletul şi mergi pe urmele ei.
meu: audă cei blânzi şi să se vese-
2 Text profetic asupra Sfintei Euharistii. „Din-
lească.
tre toate sfintele rituri, numai Euharistia este
3 Măriţi-L pe Domnul laolaltă cu mine, aceea care le alimentează pe toate celelalte
împreună să-I înălţăm numele. Taine cu desăvârşire. Atât de desăvârşită este
această Taină şi atât de mult le depăşeşte pe ce-
4 Literal: „nu se mântuieşte cu oştire multă”. lelalte, încât ea conduce spre adevărata culme a
5 Literal: „mincinos” (puternic doar în apa- lucrurilor celor bune. Aici este şi ţinta finală a
renţă). strădaniei omeneşti: prin ea Îl dobândim noi pe
6 În întregul său, psalmul are o introducere Însuşi Dumnezeu, iar Dumnezeu Se uneşte cu
(vv. 1-3), un final (vv. 20-22) şi corpul propriu- noi în desăvârşită unire; căci ce legătură poate fi
zis (vv. 4-19), care cuprinde două teme: lucrarea mai completă decât aceea de a deveni un singur
lui Dumnezeu în creaţie şi lucrarea lui Dumne- duh cu Dumnezeu?” (Nicolae Cabasila).
zeu în istorie. La rândul lor, cele două teme sunt 3 Sf. Simeon Noul Teolog: Frica de Dumnezeu
tratate în trei părţi: cuvântul lui Dumnezeu (vv. naşte smerenie, smerenia naşte plânsul cel cu-
4-9), sfatul lui Dumnezeu (vv. 10-12) şi ochiul lui răţitor de păcate, plânsul îl îndestulează pe om
Dumnezeu (vv. 13-19). cu dulceaţa Duhului şi-i aduce belşug de nădejde
1 Vezi acest episod în 1 Rg 21-22. în propria sa mântuire.
PSALMUL 34 859
15 Ochii Domnului asupra celor drepţi răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ru-
şi urechile Lui spre rugăciunea lor. şine.
16 Dar faţa Domnului e împotriva celor 5 Să fie ei ca praful în faţa vântului şi
ce fac rău, pentru ca pomenirea lor s’o îngerul Domnului să-i necăjească;
şteargă de pe pământ. 6 fie-le calea întuneric şi alunecare şi
17 Strigat-au drepţii, iar Domnul i-a îngerul Domnului să-i fugărească.
auzit şi din toate necazurile lor i-a iz- 7 Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în la-
băvit. ţul lor mi-au pregătit pieirea, fără pri-
18 Aproape este Domnul de cei cu inima cină mi-au suduit sufletul.
zdrobită4 şi-i va mântui pe cei smeriţi 8 Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-
cu duhul. l cunosc, pe ei să-i prindă cursa pe care
19 Multe sunt necazurile drepţilor, dar au ascuns-o şi în acelaşi laţ să cadă.
din ele toate [Domnul] îi va izbăvi. 9 Dar sufletul meu se va bucura întru
20 Domnul le păzeşte oasele toate, nici Domnul, de mântuirea Lui se va veseli.
unul din ele nu va fi zdrobit5 . 10 Toate oasele mele1 vor zice:
21 Rea e moartea păcătoşilor şi vor „Doamne, cine este asemenea Ţie,
greşi aceia care-l urăsc pe cel drept. să-l izbăvească pe sărman din mâna
22 Mântui-va Domnul sufletele robilor
celor mai tari decât el, da, pe sărac şi
Săi şi nimeni nu va greşi din toţi cei ce pe sărman de cei ce îi jefuiesc?”
nădăjduiesc într’Însul. 11Martori mincinoşi2 s’au ridicat şi de
ceea ce nu ştiam m’au întrebat;
12prin rele pentru bune m’au răsplătit,
34 secătuire sufletului meu.
Dar eu, când ei mă supărau, cu
13
PSALMUL 34 Al lui David. haină de sac m’am îmbrăcat, cu postire
3
1 Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mi-am smerit sufletul , iar rugăciunea
mie nedreptate, războieşte-Te împo- mea în sânul meu se va întoarce.
triva celor ce se războiesc cu mine. 14 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate
2 Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în de-al nostru, aşa de bine m’am purtat;
ajutorul meu; ca şi cum aş fi jelit şi m’aş fi întristat,
aşa m’am smerit.
3 sabie scoate şi închide calea celor ce
mă prigonesc; spune-i sufletului meu: 1 „oasele” ]n sensul de „fiinţă” (toată fiinţa
15 Dar ei împotriva mea s’au veselit 28 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta,
şi s’au adunat; bice s’au adunat împo- în ziua’ntreagă lauda Ta.
triva mea şi eu nu ştiam. Risipiţi au
fost, dar nu s’au căit.
16 M’au pus la’ncercare, cu batjocură 35
m’au batjocorit, cu dinţii au scrâşnit
împotrivă-mi. PSALMUL 35 Pentru sfârşit: al lui
17 Doamne, când oare vei vedea?
David, robul Domnului.
Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor 1 Călcătorul de lege, păcătuind, zice’n
cea rea, de la lei, viaţa mea. sinea lui că înaintea ochilor săi nu este
18 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în
frică de Dumnezeu1 .
adunare mare, întru popor puternic Te 2 Fiindcă el însuşi se amăgeşte chiar cu
voi lăuda. ochii săi, ca nu cumva să-şi afle fărăde-
legea şi s’o urască.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă
duşmănesc pe nedrept, cei ce fără pri- 3 Cuvintele gurii sale sunt fărădelege şi
cină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul. vicleşug, el n’a dorit să înţeleagă cum
e să fii bun.
20 Că ei de pace îmi vorbeau, dar în mâ-
nie vicleşuguri gândeau 4 Fărădelege a gândit în aşternutul
său, pe sine s’a pus în orice cale care
21 şi larg şi-au deschis gura împotriva
nu e bună şi răutatea n’a urât-o.
mea, zicând: „E bine, e bine, ochii noş-
5 Doamne, mila Ta este în cer iar ade-
tri au văzut!”
vărul Tău se’ntinde pân’la nori;
22 Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păs-
trezi tăcere, Doamne, nu Te depărta de 6 dreptatea Ta e ca munţii lui Dumne-
mine! zeu, adânc nepătruns judecăţile Tale.
Oameni şi dobitoace vei mântui Tu,
23 Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la
Doamne;
judecata mea, Dumnezeul meu şi Dom-
7 cât ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule,
nul meu, ia aminte la pricina mea.
fiii oamenilor în umbra aripilor Tale
24 Judecă-mă, Doamne, după drepta-
vor nădăjdui,
tea Ta, Dumnezeul meu, aşa încât ei
8 din grăsimea casei Tale îi vei îm-
să nu se bucure de mine;
băta2 şi din izvorul desfătării Tale îi vei
25 să nu zică în inimile lor: „E bine,
adăpa.
bine-i este sufletului nostru”!, nici să
1 Este vorba de călcătorul de lege care în
zică: „Noi l-am înghiţit!”
chiar sinea lui, în mod deliberat, îşi propune
26 Să se ruşineze şi să se năruie deo- să calce legea lui Dumnezeu şi să păcătuiască.
dată cei ce se bucură de răul meu, în Spunându-şi că frica de Dumnezeu nu există,
el elimină eventualitatea consecinţelor ce derivă
ruşine să se îmbrace şi’n ocară cei ce
din păcatul său (Apostolos Makrakis).
se laudă împotriva mea. 2 Grăsimea era socotită drept partea cea mai
27 Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, bună din animalul jertfit la templu (în casa Dom-
nului) şi-I era rezervată lui Dumnezeu (Lv 7, 25).
ei să se bucure şi să se veselească şi să
Plăcuţii lui Dumnezeu iau parte la ospăţul de
spună fără’ncetare: „Mărit să fie Dom- după jertfă şi se înfruptă din aceleaşi bunătăţi
nul, Cel ce doreşte pacea robului Său!” ca şi Domnul, trăind un fel de „beţie sacră”, ve-
PSALMUL 36 861
iar seminţia necredincioşilor va fi stâr- şi-i va scoate din mâna păcătoşilor şi-i
pită; va mântui, că ei au nădăjduit în El.
29 drepţii însă vor moşteni pământul
şi’n veacul veacului îşi vor avea sălaş
pe el. 37
4 În sensul: el nu dă cu împrumut, ci dăru-
vindecare în trupul meu” (v. urm.) dul de a cânta un anume psalm (tonul, tonalita-
PSALMUL 39 864
tea?: Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile a versurilor. Prin comparaţie cu Textul Ebraic
inimii. (eliptic), s’a emis şi ipoteza că e vorba de iudeii
care-şi schimbă atitudinea faţă de Lege, deve-
22 De dragul Tău suntem noi ucişi nind apostaţi. Contextul însă obligă la prima in-
toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi terpretare.
2 Prin „Cel-Iubit” trebuie să-L înţelegem pe Ii-
de’njunghiere.
sus Hristos, Fiul Cel Iubit al Tatălui (Mt 3, 17)
23Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi? (Cassiodor). De altfel, atât Sfinţii Părinţi cât şi
Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân’ la Părinţii filocalici i-au atribuit întregului psalm
o dimensiune mesianică, fapt pentru care textul
sfârşit. impune şi majusculările de rigoare. Liturghia bi-
24De ce-Ţi întorci faţa? Uiţi Tu oare de zantină şi cea romană l-au inclus de timpuriu în
sărăcia şi de necazul nostru? cult, versetele lui fiind citate în marile sărbători
ale Mântuitorului Hristos şi ale Maicii Domnu-
25Că sufletul ni s’a plecat în ţărână, lui.
3 Poemul e pus în gura unei prinţese străine
pântecele ni s’a lipit de pământ.
care devine soţia regelui şi ale cărei cuvinte se
26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă, revarsă din preaplinul inimii.
şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne! 4 Literal: „operele”.
PSALMUL 45 869
6 Scaunul Tău, Dumnezeule, este în ve- 17Ei îţi vor pomeni numele întru tot
acul veacului, toiag de dreptate e toia- neamul şi neamul, de aceea te vor lă-
gul împărăţiei Tale5 . uda popoarele în veac şi în veacul vea-
7 Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădele- cului.
gea; de aceea Te-a uns pe Tine Dum-
nezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelem-
nul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii 45
Tăi6 .
8 Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi- PSALMUL 45 Pentru sfârşit: fii-
o răspândesc din veşmintele Tale; din lor lui Core, asupra celor ascunse1 ;
palate de fildeş Te înveselesc ele, fiice Psalm.
de împăraţi, întru cinstea Ta.
1Dumnezeul nostru este scăpare şi pu-
9 Stătut-a împărăteasa de-a dreapta
tere, ajutor în necazurile cele ce cu pu-
Ta, în haină ţesută cu aur şi’n ape lu- tere se abat asupra noastră.
cioase învârstată7 .
2 De aceea nu ne vom teme când
10 Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ţi ure-
pământul se va cutremura, nici când
chea şi uită poporul tău şi casa părin-
munţii se vor muta în inima mărilor.
telui tău,
3 Apele lor au vuit şi s’au tulburat, de
11 că Împăratul îţi va dori frumuseţea,
tăria Lui munţii s’au cutremurat.
că El este Domnul tău.
12 Lui I se vor închina cu daruri fiicele
4 Avânturile2 râului înveselesc cetatea
Tirului, feţei Tale i se vor ruga bogaţii lui Dumnezeu; Cel-Preaînalt Şi-a sfin-
poporului. ţit locaşul.
13 Slava fiicei Împăratului e toată înlă-
5 Dumnezeu e’n mijlocul ei, ea nu se va
untru, îmbrăcată’n ţesături de aur şi’n clătina, Dumnezeu o va ajuta dis-de-
ape lucioase învârstată. dimineaţă.
14 Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse 6 Neamuri s’au tulburat, împărăţii
Împăratului, Ţie îţi vor fi aduse cele ce- s’au încovoiat, Cel-Preaînalt Şi-a ridi-
i sunt aproape; cat glasul, pământul s’a cutremurat.
15 în veselie şi bucurie vor fi aduse, 7 Domnul puterilor e cu noi, El e ocro-
aduse vor fi la templul Împăratului. titorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
16 Copii ţi se nasc în locul părinţilor tăi; 8Veniţi şi vedeţi faptele Domnului3 ,
pe ei îi vei pune mai-mari peste’ntregul minunile pe care le-a pus El pe pământ
pământ. 9punând capăt războaielor pân’la mar-
5 Text pe care Pavel îl va raporta la Iisus Hris- ginile pământului; El va sfărâma arcul
tos (Evr 1, 8). „toiag” = sceptru.
6 „Hristos nu a fost uns de semeni cu untde- 1 Cassiodor interpretează „cele ascunse” ca
lemn sau cu ungere materială; Însuşi Dumne- referindu-se la „taina cea din veac ascunsă” a ve-
zeu, făcând din El mântuitor al lumii întregi, L-a nirii lui Hristos în lume.
uns cu Duhul Sfânt, aşa cum ne spune Sf. Petru” 2 „Avânturile”: asalturile, elanurile, năpusti-
(în Faptele Apostolilor 10, 38) (Sf. Chiril al Ieru- rile. Ed. Şerban: „pornirile”.
salimului). 3 În Codex Alexandrinus: „faptele lui Dumne-
7 Mai exact: înfrumuseţată cu diferite culori. zeu”.
PSALMUL 46 870
şi va frânge arma, iar scuturile în foc le 8 Dumnezeu S’a împărăţit5 peste nea-
va arde. muri, Dumnezeu şade pe tronul Său
10 Luaţi-vă răgaz şi cunoaşteţi că Eu cel sfânt.
sunt Dumnezeu4 ; întru neamuri Mă 9 Mai-marii popoarelor s’au adunat la-
voi slăvi, slăvit voi fi pe pământ. olaltă cu Dumnezeul lui Avraam, că
11 Domnul puterilor e cu noi, El e ocro- foarte s’au înălţat puternicii lui Dum-
titorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. nezeu pe pământ.
46 47
PSALMUL 47 Psalm, cântare pen-
PSALMUL 46 Pentru sfârşit: un
tru fiii lui Core; pentru cea de a
psalm pentru fiii lui Core.
1
doua zi a săptămânii1 .
1 Bateţi din palme , voi, toate neamu-
1 Mare este Domnul şi lăudat foarte în
rile, strigaţi2 lui Dumnezeu cu glas de
cetatea Dumnezeului nostru, în mun-
bucurie,
tele Său cel sfânt,
2 că Domnul Cel-Preaînalt e înfricoşă-
2 întru bucuria bine înrădăcinată a în-
tor, Împărat mare peste tot pământul.
tregului pământ. Munţii Sionului pe
3 El ne-a supus nouă popoare şi nea- clinurile de miazănoapte, cetatea Îm-
muri sub picioarele noastre. păratului celui mare.
4 El ne-a ales pe noi pentru moşteni- 3 Dumnezeu în turnurile ei Se cu-
rea Sa3 , frumuseţea lui Iacob pe care noaşte, atunci când o apără.
l-a iubit. 2
4 Iată, regii pământului s’au adunat,
5 Suitu-S’a Dumnezeu întru strigare, venit-au toţi împreună.
Domnul în glas de trâmbiţă.
5 Dac’au văzut-o astfel, s’au mirat, s’au
6 Cântaţi Dumnezeului nostru, tulburat, s’au zdruncinat,
cântaţi-I, cântaţi Împăratului nostru, 6 cutremur i-a cuprins; erau în chinuri,
cântaţi-I, ca acelea ale femeii care naşte.
7 că Împărat a tot pământul e Dumne-
7 Prin vânt năprasnic vei sfărâma Tu
zeu, cântaţi cu înţelegere4 . corăbiile Tarsului.
4 Adică: Faceţi o pauză în lucrul vostru obiş-
să rămână un simplu act ritual; ea trebuie să
nuit, în preocupările voastre curente; cunoaşte- aibă un conţinut, un înţeles la care să participe
rea lui Dumnezeu nu se dobândeşte în grabă, în- atât inima cât şi mintea.
tre alte două treburi; ea cere o anumită aşezare 5 „S’a împărăţit” = a devenit Împărat; Şi-a aşe-
a minţii. zat tron de domnie.
1 Bătaia din palme, ritmică, făcea parte din ri- 1 În ziua a doua a săptămânii (a creaţiei) – no-
tualul iudaic al marilor celebrări religioase. tează Fericitul Augustin – Dumnezeu a făcut tă-
2 alalázo = a scoate strigăte de luptă în faţa
ria pe care a numit-o cer şi care avea să fie po-
inamicului; a scoate strigăte de bucurie în caz de pulată de mulţimea astrelor (firmamentul). Noi
victorie. În ceremoniile religioase iudaice strigă- ne gândim la cerul duhovnicesc populat cu sfinţii
tele de bucurie însoţeau bătaia din palme. şi drepţii care alcătuiesc Biserica triumfătoare a
3 Literal: „El ne-a ales nouă moştenirea Sa”. lui Iisus Hristos.
4 Slăvirea lui Dumnezeu nu trebuie să fie sau 2 „pământului”, în Codex Alexandrinus.
PSALMUL 48 871
gură, atât cea de dinainte de facerea lumii, cât = „enigmă”, „ghicitoare”, „problemă”, cuvânt
şi cea de după sfârşitul acesteia. Veşnicul Dum- foarte apropiat ca sens de aínigma (citeşte
nezeu este şi El unul singur. Noi, însă, vorbind énigma), folosit de Pavel în 1 Co 13, 12 şi tradus
despre veşnicie şi Dumnezeu, deseori riscăm să prin „ghicitură” (vezi nota precedentă).
4 Rostirile profetice erau la evrei însoţite, cel
greşim; aceasta, nu din cauză că Dumnezeu, în
propria Sa existenţă, lasă în urmă-I vreun in- mai adesea, de muzică (vezi 1 Rg 10, 5; 4 Rg 3,
terval sau trece din nou către ceva ce I-ar sta 15). Nu astfel se întâmpla cu rostirile menite să
înainte, ci din pricină că intelectul nostru nu e înveţe.
în stare să perceapă lucrurile decât în limitele 5 Sf. Atanasie cel Mare: Dacă Hristos ar fi fost
propriei noastre naturi; aşa se face că gândim o simplă creatură şi s’ar fi făcut om, omul ar fi
– şi exprimăm – eternitatea prin categoriile tre- rămas ceea ce este, iar nu împreunat cu Dum-
cutului şi viitorului. Dar psalmistul mai spune: nezeu; ca atare, El n’ar mai fi avut puterea de a
„Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de ierta păcatele şi de a mântui; un simplu om nu
veac” (Ps 73, 12). are capacitatea de a mântui un alt om.
PSALMUL 49 872
că acţiunile din propoziţiile secundare se vor pro- vitejeşte cu patimile trupului şi a răzbit cu tărie
duce în condiţiile prevăzute de propoziţiile prin- duhurile necurate şi a alungat din ţinutul sufle-
cipale, dar nu sunt cauzate de acestea. Aşadar, tului său gândurile lor, să se roage să i se dea
nu se poate spune că psalmistul a păcătuit cu inimă curată şi să i se înnoiască duh drept în pro-
scopul de a demonstra că Dumnezeu e drept şi priul său interior, adică să fie cu desăvârşire go-
biruitor, ci că dreptatea şi biruinţa lui Dumne- lit de gândurile întinate şi să fie umplut prin har
zeu devin evidente atunci când omul păcătuieşte de gândurile dumnezeieşti, ca să devină astfel în
şi când păcatul său se cere cumpănit în judecata chip spiritual o lume a lui Dumnezeu strălucită
divină. În cazul de faţă, judecata se cere a fi ier- şi mare”.
tare. Iertând, Dumnezeu nu-Şi dezminte drep- 7 apodídomi = „a da din nou”, „a restitui”, „a
tatea spuselor şi, totodată, Îşi manifestă biru- restaura”, „a recompune”. Psalmistul se roagă
inţa asupra păcatului. Partea a doua a verse- să i se dea bucuria pe care o avusese, dar pe care
tului va fi citată de Pavel în Rm 3, 4. a pierdut-o prin păcat.
5 Deşi psalmistul pare a invoca impuritatea 8 „Smerenia nu se dobândeşte prin încovo-
funciară a omului (vezi şi Iov 14, 4) drept mo- ierea grumazului, prin râncezeala coamei sau
tivaţie sau scuză pentru ceea ce a făcut, textul prin haina neîngrijită, aspră şi soioasă, în care
poate fi şi o străfulgerare a conştiinţei păcatului mulţi socotesc că stă toată viturtea; ea vine din
originar, o doctrină care va căpăta contur doar inima zdrobită şi sălăşluieşte în duhul smere-
prin Apostolul Pavel în Rm 5, 12-21. niei” (Nichita Stithatul).
PSALMUL 51 875
51
52
PSALMUL 51 Pentru sfârşit: În-
văţăturile lui David când a venit PSALMUL 52 Pentru sfârşit: o în-
Doeg Idumeul şi i-a vestit lui Saul văţătură a lui David asupra lui Ma-
şi i-a zis: David a venit în casa lui elet1 .
Ahimelec1 .
1 Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu
1 Ce te făleşti întru răutate, puternice,
este Dumnezeu!” Stricaţi au devenit şi
şi toată ziua întru fărădelege? urâţi s’au făcut în fărădelegi; nu-i ni-
2 Limba ta a uneltit nedreptate, ca un meni care să facă binele!
brici ascuţit a făcut vicleşug. 2 Din cer Şi-a aplecat Dumnezeu pri-
3 Iubit-ai răul mai mult decât binele, virea spre fiii oamenilor să vadă dacă
nedreptatea mai mult decât a grăi este cineva care’nţelege sau care-L ca-
dreptatea. ută pe Dumnezeu.
4 Iubit-ai toate cuvintele pierzării, 3 Toţi s’au abătut, împreună netrebnici
limbă vicleană! s’au făcut, nu-i nimeni care să facă bi-
2
5 Pentru aceasta Dumnezeu te va ni- nele, nu, nici măcar unul nu este !
mici până la urmă, te va smulge şi te 4 Oare nici unul din cei ce lucrează fă-
va muta din locaşul tău şi rădăcina ta rădelegea nu va ajunge la cunoaştere?
din pământul celor vii. Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa
6 Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi vor cum mănâncă pâine, nu L-au chemat
râde de el şi vor zice: pe Dumnezeu.
7 „Iată omul care nu şi L-a făcut pe 5 Cu frică s’au temut acolo unde nu era
Dumnezeu ajutor, ci s’a încrezut în frică, fiindcă Dumnezeu a risipit oa-
mulţimea bogăţiei sale şi s’a întărit în- sele celor ce plac oamenilor; ruşinaţi
tru deşertăciunea sa”. au fost, căci Dumnezeu i-a făcut de ni-
8 Dar eu sunt ca un măslin roditor
mic.
în casa lui Dumnezeu; eu în mila lui 1 Fer. Augustin: „Maelet” e un nume ebraic
asemenea lui Dumnezeu decât în a face binele”. lumea e stăpânită de răul extrem.
PSALMUL 53 876
12 Că, dacă vrăjmaşul m’ar fi ocărât, aş 23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în
fi răbdat; şi dacă cel ce mă urăşte s’ar groapa stricăciunii; oamenii sângeroşi
fi năpustit asupra mea cu gură mare, şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zi-
m’aş fi ascuns de el. lelor lor, dar eu, Doamne, voi nădăjdui
13 Dar tu, omule cu sufletul întocmai în Tine.
ca al meu, tu, povaţa mea şi apropiatul
meu,
14 tu, cel ce împreună cu mine te-ai 55
îndulcit din bucatele mele, cu tine în
acelaşi gând am umblat eu în casa lui PSALMUL 55 Pentru sfârşit: des-
Dumnezeu; pre poporul care se îndepărtase de
15 moarte să vină peste unii ca aceştia la cele sfinte. [Psalm] al lui David,
şi de vii să se pogoare ei în iad, că vi- pentru o inscripţie pe stâlp, când
cleşug se află în sălaşele lor, în mijlocul cei de alt neam l-au prins la Gat1 .
lor. 1 Miluieşte-mă, Doamne, că omul
16 Dar eu către Dumnezeu am strigat m’a călcat în picioare2 ; toată ziua,
şi Domnul m’a auzit. războindu-se, m’a necăjit.
17 Seara şi dimineaţa şi’n amiazăzi voi 2 Toată ziua m’au călcat duşmanii în
povesti, voi vesti şi El va asculta glasul picioare, că mulţi sunt cei ce de pe înăl-
meu. ţimi3 se luptă cu mine.
18 Cu pace îmi va mântui El sufletul de 3Ziua’ntreagă nu mă voi teme, că’ntru
cei ce se apropie de mine, că în multe Tine voi nădăjdui.
lucruri erau cu mine2 . 4 Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvin-
19 Dumnezeu îi va auzi şi îi va smeri, tele4 de-a lungul zilei, în Dumnezeu
El, Cel ce este mai înainte de veci. Că’n mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:
ei nu se află îndreptare, fiindcă nu s’au Ce-mi va face mie insul materialnic?5
temut de Dumnezeu.
exemplul Mariei, sora Martei, care asculta cu-
20 El Şi-a întins mâna să plătească, ei vintele lui Iisus (Lc 10, 41-42).
1 Istoria regelui David la Gat: vezi 1 Rg 21,
I-au pângărit făgăduinţa;
10-15. Cât despre „cei de alt neam”: cuvântul
21 risipiţi au fost de mânia feţei Sale şi
grecesc este allófyloi, nume prin care, în Septu-
inimile lor mi s’au apropiat3 ; buzele li aginta şi Vulgata, sunt desemnaţi Filistenii.
2 „a călca în picioare” îl traduce exact pe ka-
s’au făcut mai moi decât untdelemnul,
dar ele sunt lănci. tapatéo. Poate avea şi înţelesul de „a presa”, „a
oprima”.
22 Aruncă-ţi grija spre Domnul, şi El te 3 „de pe înălţimi” (literal: „din înălţime”) se
va hrăni4 ; El în veac nu va îngădui ca poate referi la dealurile înalte din preajma Ieru-
dreptul să se clatine. salimului. În sens figurat: semeţia duşmanului
care te priveşte de sus.
2 E vorba de vechii prieteni ai psalmistului, 4 Poetul e conştient că psalmii săi (cuvintele
care l-au trădat. sale) merită laudă, dar nu pentru că ar fi opera
3 Adică: După ce şi-au dat seama că au greşit lui, ci pentru că sunt inspiraţi de Duhul Sfânt:
(în urma pedepsei lui Dumnezeu), prietenii mei de aceea lauda sa este „întru Dumnezeu”.
de ieri şi duşmanii de acum încearcă să mi se 5 Literal: „Ce-mi va face mie carnea?” La fel în
înfăţişeze din nou ca prieteni. Versiunea Ebraică. Ideea e constituită pe opozi-
4 Sf. Ioan Damaschin ilustrează acest vers cu ţia spirit-materie: omul care se încrede în pute-
PSALMUL 56 878
7 Cu nici un chip îi vei mântui, întru Preaînalt, către Dumnezeul Care mi-a
mânia Ta popoare vei surpa, Dumne- făcut bine.
zeule. 3 Trimis-a din cer şi m’a mântuit, spre
8 Viaţa mea Ţi-am povestit-o Ţie, lacri- ocară i-a dat pe cei ce mă călcau în pi-
mile mele pune-Ţi-le înainte. cioare. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi
adevărul Său
9 Precum în făgăduinţa Ta, întoarce-i
îndărăt pe vrăjmaşii mei în orice zi Te 4 şi mi-a izbăvit sufletul din mijlocul
voi chema6 ; iată, am cunoscut că Tu puilor de lei; m’am culcat să dorm ca
eşti Dumnezeul meu. un ins tulburat. Cât despre fiii oame-
nilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi, iar
10 Întru Dumnezeu voi lăuda graiul, în-
limba lor e sabie ascuţită.
tru Domnul voi lăuda cuvântul;
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
11 în Dumnezeu mi-am pus nădejdea,
şi peste tot pământul slava Ta!
nu mă voi teme: Ce-mi va face mie ma-
teria? 6 Cursă au gătit pentru picioarele mele
şi sufletul mi l-au împilat; groapă au
12 În mine, Dumnezeule, sunt făgădu-
săpat înaintea feţei mele şi au căzut în
inţele pe care le voi aduce’ntru lauda
ea.
Ta,
7 Gata este inima mea, Dumnezeule,
13 că Tu mi-ai izbăvit sufletul din
moarte, picioarele din alunecare, aşa gata-mi este inima;
ca eu să-I fiu bineplăcut lui Dumnezeu 8 întru slava mea3 cânta-voi şi-Ţi voi
în lumina celor vii. aduce laudă. Deşteaptă-te, tu, slava
mea, treziţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;
în zori mă voi trezi.
56 Pe Tine Te voi mărturisi între po-
9
poare, Doamne, Ţie Îţi voi cânta între
PSALMUL 56 Pentru sfârşit: Nu neamuri,
nimici! [Un psalm] al lui David, 10 că pân’la cer s’a mărit mila Ta şi
când a fugit el în peşteră din faţa pân’la nori adevărul Tău.
lui Saul1 . 11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
rea (eminamente spirituală) a lui Dumnezeu nu peste tot pământul slava Ta!
are a se teme de cei ce se încred în materialitatea
puterii lor (arme, armate, cetăţi, bani etc.). Vezi 2 peítho (printre altele) = „a se încrede”, „a
aceeaşi idee în Ps 19, 7-8. crede în cuvântul dat”.
6 Punctuaţia versetelor 8-9 e corectată după 3 Sintagma „Ţie . . . întru slava mea” este pre-
ed. Bagster / Hendrickson. luată din Codex Sinaiticus (cf. ed. Rahlfs, nota
1 Vezi istoria în 1 Rg 22. infrapaginală).
PSALMUL 57 879
57 tru mânie.
10 Veseli-se-va dreptul când va vedea
PSALMUL 57 Pentru sfârşit: Nu răzbunarea împotriva necredincioşilor,
nimici! [Un psalm] al lui David mâinile şi le va spăla în sângele păcă-
pentru o inscripţie pe stâlp. tosului.
1 Grăiţi voi, într’adevăr, dreptate? ju- 11 Şi va zice omul: „Dacă într’adevăr
decaţi voi oare drept, fii ai oamenilor?1 este o roadă pentru cel drept, da,
2 Fiindcă’n inimă fărădelege lucraţi voi este un Dumnezeu Care-i judecă pe
pe pământ, strâmbătate mâinile voas- pământ”.
tre împletesc.
3 Încă din zămislire s’au înstrăinat pă-
cătoşii, încă din pântece s’au rătăcit, 58
grăit-au minciuni.
4 Mânia lor este ca aceea a şarpelui, PSALMUL 58 Pentru sfârşit: Nu
ca a unei aspide2 surde, care-şi astupă nimici! [Un psalm] al lui David
urechile, pentru o inscripţie pe stâlp, când
Saul a trimis şi i-a urmărit casa, ca
5 care nu va auzi glasul celor ce o des-
să-l ucidă1 .
cântă, nici nu e vrăjită de vrăjile celui
ce farmecă. 1Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dum-
nezeule, şi de cei ce se scoală împotriva
6 Dumnezeu le va zdrobi dinţii din
mea mântuieşte-mă;
gură, măselele leilor le-a sfărâmat
Domnul. 2 izbăveşte-mă de cei ce lucrează fă-
rădelege şi de oamenii vărsărilor de
7 Ca o nimica pieri-vor, ca apa ce trece;
sânge mântuieşte-mă!
El Îşi va întinde arcul până ce ei vor
slăbi. 3 Că, iată, ei mi-au vânat sufletul, cei
i-a auzit2 ? 59
8 Iar Tu, Doamne, vei râde de ei, Tu de
nimic vei face toate neamurile. PSALMUL 59 Pentru sfârşit: cu
privire la [stihurile] ce se cântă
9 O, Tu, Puterea mea, spre Tine voi ve- cu schimbul; mai departe, pentru
ghea, că Tu, Dumnezeule, Tu eşti ocro- o inscripţie pe stâlp a lui David,
titorul meu. când el a ars Mesopotamia Siriei şi
Ţoba Siriană şi s’a întors Ioab şi l-a
10 O, Dumnezeul meu, mila Ta mă va
bătut pe Edom, douăsprezece mii,
cuprinde; Dumnezeu mi-o va arăta în
în Valea Sărată1 .
mijlocul vrăjmaşilor mei.
1 Dumnezeule, Tu ne-ai lepădat şi ne-
11 Să nu-i omori, ca nu cumva să uite ei ai doborât, Tu Te-ai mâniat şi Tu ai
vreodată legea Ta; risipeşte-i cu pute- avut milă de noi.
rea Ta şi doboară-i, Doamne, Tu, apă-
2 Tu ai cutremurat pământul şi l-ai ră-
rătorul meu.
văşit2 .
12 Păcat al gurii lor e cuvântul buzelor 3 Lucruri aspre ai arătat poporului
lor; fie ei prinşi în trufia lor!; din bles- Tău, cu vinul umilinţei ne-ai adăpat.
tem şi din minciună se va vesti nimici-
4 Celor ce se tem de Tine datu-le-ai un
rea lor,
semn, ca să poată fugi din faţa arcului,
13 întru mânie le va fi nimicirea, şi ei 5 pentru ca cei iubiţi ai Tăi să fie iz-
nu vor mai fi; şi vor cunoaşte că Dum- băviţi; mântuieşte Tu cu dreapta Ta şi
nezeu este Stăpânul lui Iacob, al mar- auzi-mă!
ginilor pământului.
6 Dumnezeu a grăit în locul Său cel
14 Ei se vor întoarce seara şi vor sfânt: „Bucura-Mă-voi şi voi împărţi
flămânzi ca nişte câini şi vor um- Sichemul, iar valea Sucot o voi măsura;
bla’mprejurul cetăţii; 7 al Meu este Galaadul, al Meu este
3
15 se vor împrăştia ca să mănânce, iar Manase, iar Efraim este coiful Meu ;
dacă nu se vor sătura, vor murmura. Iuda e regele Meu,
4
8 Moab, iezerul nădejdilor Mele! ; spre
16 Iar eu îi voi cânta puterii Tale şi mă
Idumeea Îmi voi întinde sandala, stră-
voi bucura dimineaţa de mila Ta, că
inii Mie Mi s’au supus”.
Te-ai făcut ocrotitorul meu şi scăparea
mea în ziua necazului meu. 1 Vezi istoria în 2 Rg 8.
2 syntarásso = „a tulbura în adâncime”, „a răs-
17 Tu eşti ajutorul meu, Ţie Îţi voi turna cu susu’n jos”, „a agita”, „a răscoli”, „a ră-
cânta, că Tu, Dumnezeule, Tu eşti aju- văşi”. Nuanţele se traduc în funcţie de context.
torul meu, Tu, Dumnezeul meu, Tu Vindecă-i dărâmăturile, că de cutremur a fost cu-
prins.
eşti mila mea. 3 Literal: „este tăria capului Meu”. Textul
Tău le-ai dat o moştenire. tinde”. Sensul textului: mila şi adevărul lui
Dumnezeu sunt daruri, ele nu pot fi pretinse ca
6 Zile vei adăuga la zilele regelui2 , anii fiind un drept al cuiva.
lui până’n zile din neam în neam; 1 Despre Iditun vezi nota de la Ps 38.
2 Sf. Simeon Noul Teolog: Cel ce s’a rupt cu
7în veac va rămâne el în faţa lui Dum- totul de lume se socoteşte pe sine ca fiind într-un
nezeu. Cât despre mila şi adevărul pustiu neumblat şi plin de fiare sălbatice; atunci
când se simte ameninţat, întrebarea devine stri-
1 „Smerita cugetare e acoperământ dumneze- găt către Dumnezeu, aşa cum altădată au strigat
iesc, pentru ca propriile noastre izbândiri să nu Daniel, cei trei tineri sau Manase.
fie văzute. Smerita cugetare e adâncul fără fund 3 „Precum marea tulburată se linişteşte când
al puţinătăţii noastre, care nu poate fi jefuit de se varsă în ea untdelemn, furtuna ei fiind biru-
nici un tâlhar. Smerita cugetare este «turn tare ită de calitatea aceluia, aşa şi sufletul nostru se
dinspre faţa vrăjmaşului»” (Sf. Ioan Scărarul). umple de o linişte fericită când se toarnă în el
2 Regele: însuşi psalmistul. dulceaţa Duhului Sfânt” (Diadoh al Foticeii).
PSALMUL 62 882
6
cânte, numelui Tău să-i cânte.
10 Adapă-i brazdele pân’ la beţie ,
5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
înmulţeşte-i roadele!; vesel va fi în
cât e El de înfricoşător în sfaturi, mai
stropii lui de ploaie când totul odră-
mult decât fiii oamenilor,
sleşte.
6 El, Cel ce întoarce marea în uscat;
11 Tu cu bunătatea Ta vei binecuvânta
prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne
cununa anului şi câmpurile Tale se vor vom veseli de El,
umple de grăsime;
7 de Cel ce întru puterea Sa stăpâneşte
7
12 munţii pustiei se vor îngrăşa şi de- veacul; ochii Săi se uită spre neamuri:
alurile în bucurie se vor încinge; cei ce-L amărăsc să nu se înalţe întru
8
13 turmele s’au îmbrăcat în lână, vă-
ei!
ile se vor îmbelşuga de grâu; şi strigăte 8 Voi, neamuri, binecuvântaţi-L pe
vor scoate, căci în cântări Te vor cânta. Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă
glasul laudei Lui.
4 Literal: „Ieşirile”, deschiderile prin care soa- 9 El, Cel ce sufletul mi l-a temeinicit
rele răsare şi apune. Sensul: extremităţile în viaţă3 , nu mi-a lăsat picioarele să se
pământului. clatine.
5 „râul lui Dumnezeu”: metaforă pentru rezer-
vele de apă pe care anticii le presupuneau dea- 10 Că ne-ai încercat pe noi, Dumneze-
supra bolţii cereşti şi din care Dumnezeu face să ule, cu foc ne-ai lămurit, aşa cum în foc
cadă ploile. Urmează un amplu tablou al pămân-
tului udat de ploi în urma unei secete prelungite 1 Fer. Augustin: „Pentru sfârşit”: „sfârşitul”
(robia). e Hristos (cf. Rm 10, 4). Hristos este Cel ce a
6 Textual: „îmbată-i brazdele”. E vorba de be- înviat. El însă este Capul, iar Biserica este Tru-
ţia euforică a belşugului, a bucuriei şi veseliei. pul; dacă El, Capul, a înviat, Biserica Îl va urma.
Verbul e acelaşi ca în Ps 22, 5 (vezi nota). Evreii credeau că numai ei, deţinătorii Legii, vor
7 Textual (ed. Rahlfs şi altele): „frumuseţile”, învia. Psalmul însă începe prin cuvintele: „Cu
„păşunile” sau „roadele de anotimp” ale pustiei. bucurie strigaţi-I lui Dumnezeu tot pământul”,
În Codicii Vaticanus şi Sinaiticus: „munţii”. Op- de unde caracterul universal al învierii.
ţiunea de faţă e impusă de paralelismul sinoni- 2 Despre alalázo vezi nota de la Ps 46, 1.
mic al versetului (munţii – dealurile). 3 „mi l-a temeinicit”: mi l-a aşezat pe temelie
8 Literal: „berbecii turmelor”. tare.
PSALMUL 66 885
faţa Lui cei ce-L urăsc pe El;2 El, Cel ce este Împăratul Puterilor,
12
ule, pentru cel sărac. faptă sunt argintii ca aripile porumbelului; iar
cele cugetate, adică cele de dincolo de raţiune,
11Domnul va da cuvânt cu putere menite contemplaţiei, sunt aurii. Dacă sufletul
multă celor ce binevestesc. nu este înfrumuseţat în acest chip, atunci el nu
poate zbura şi nu se poate odihni acolo unde este
lui profetică, cu atât mai mult cu cât primele trei sălaşul tuturor celor ce se veselesc” (Ilie Ecdicul).
4 „Salmon” (sau „Ţalmon”): munte în apropi-
versete ale acestui psalm au intrat în cultul creş-
tin: cu ele se deschide slujba Învierii Domnului. ere de Sichem.
2 Singur în pustie, Sf. Antonie cel Mare obiş- 5 „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe
nuia să cânte acest verset, însoţit de semnul cru- moarte călcând. . . ” (Troparul Învierii).
cii, pentru alungarea demonilor. 6 În sens propriu, cuvântul diéxodos înseamnă
PSALMUL 68 887
nare de tauri printre junincile popoa- amorţit, de la nădejdea mea spre Dum-
relor, ca nu cumva ei să-i alunge pe cei nezeul meu, ochii mei au ajuns să slă-
ce-au fost încercaţi ca argintul. Risi- bească.
peşte neamurile care voiesc războaie; 4 Cei ce mă urăsc fără pricină s’au
31 veni-vor soli din Egipt, Etiopia se va înmulţit mai mult decât perii capului
grăbi să-şi întindă mâna spre Dumne- meu. Întăritu-s’au vrăjmaşii mei, cei
zeu. ce mă prigonesc pe nedrept: ceea ce
n’am jefuit, aceea am plătit.
„canal de ieşire”; de aici, tunel sau cale de a ieşi
(scăpa) de undeva. 1 Psalm mesianic; atât Evangheliştii cât şi
7 În ceea ce urmează: tabloul unei măreţe pro- Sfinţii Părinţi au văzut, într’o seamă din verse-
cesiuni religioase. intrarea Dumnezeului meu, a tele lui, prefigurarea patimilor Mântuitorului.
Împăratului meu, în sfântul locaş. 2 Ebr.: „până la gât”.
8 Adică în stare euforică, de extaz. 3 Literal: „au intrat”; „au venit”.
9 Se pare că e o aluzie (defăimătoare) la Egip- 4 Sf. Grigorie de Nyssa: Noroiul păcatelor cre-
17Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la robul rinţă, Iisus Şi-a asumat durerea asemenea unui
om, prin natura Sa omenească (Sf. Irineu de Lu-
Tău, că necăjit sunt eu; auzi-mă de- gdunum).
grab! 7 În ediţiile româneşti curente: „rănilor lui”.
31 şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie
mult decât un viţel tânăr, căruia îi răul;
cresc coarne şi unghii.8 3 întoarcă-se de’ndată ruşinaţi cei ce-
32 Să vadă săracii şi să se bucure; mi grăiesc mie: „Bine-ţi fac! bine-ţi
căutaţi-L pe Dumnezeu, şi viu va fi su- fac!”
fletul vostru. 4 Să se bucure şi să se veselească toţi
33 Că Domnul i-a auzit pe cei săraci şi cei ce Te caută pe Tine; cei ce iubesc
nu i-a dispreţuit pe cei încătuşaţi de mântuirea Ta, Dumnezeule, pururea
dragul Lui. să zică: „Mărit să fie Domnul!” Iar
34 Pe El să-L laude cerurile şi pămân- eu sărac sunt şi sărman; Dumnezeule,
tul, marea şi toate cele ce se târăsc în vino întru ajutorul meu!
ea. 5Tu eşti ajutorul meu şi izbăvitorul
35 Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se meu; Doamne, nu Te lăsa aşteptat!
vor zidi cetăţile lui Iuda şi ei vor locui
acolo şi-l vor moşteni;9
36 şi seminţia robilor Tăi îl va stăpâni
70
şi cei ce iubesc numele Tău10 vor locui
în el.
PSALMUL 70 Al lui David. Un
psalm al fiilor lui Ionadab şi al ce-
69 lor dintâi care au fost duşi în robie.
(Fără titlu la Evrei).1
PSALMUL 69 Pentru sfârşit: al 1 Întru Tine, Doamne, am nădăjduit,
lui David; spre aducere aminte, ca să nu fiu ruşinat în veac.
Domnul să mă mântuiască.1 2 Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi
1 Dumnezeule, spre ajutorul meu ia scapă-mă, pleacă-Ţi auzul către mine
aminte; Doamne, grăbeşte-Te să-mi şi mă mântuieşte.
ajuţi!2 3 Fii-mi Dumnezeu apărător şi loc în-
2 Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce- tărit ca să mă mântuieşti, că Tu eşti
mi caută sufletul; să se întoarcă înapoi temelia mea şi scăparea mea.
8 Suita: cântare-laudă-preamărire se consti- 4 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din
tuie în jertfa duhovnicească, singura adevărată mâna păcătosului, din mâna călcăto-
şi bineplăcută lui Dumnezeu.
9 Sionul. rului de lege şi a omului nedrept.
10 În ediţiile româneşti curente: „robilor Lui”, 5 Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de
„numele Lui”; după Codex Sinaiticus: „robilor a’ndura; din tinereţile mele, Domnul e
Tăi”, „numele Tău”.
1 Textul reia, în variantă, o seamă de versete nădejdea mea.
ale Psalmului 39. 6 Încă fiind în pântece, de Tine-am fost
2 După Sf. Ioan Scărarul, aceasta e prima
legat; încă din pântecele maicii mele,
treaptă, elementară, în lupta cu gândurile (care
te înstrăinează de la rugăciune): te rogi împo-
Tu eşti apărătorul meu; întru Tine de-
triva lor. A doua treaptă, superioară: grăieşti a pururi e cântul meu de laudă.
împotriva lor; iar a treia, desăvârşită: le dispre-
ţuieşti şi te ridici deasupra lor. 1 Vezi istoria lui Ionadab şi a fiilor săi ]n Ir 35.
PSALMUL 71 890
7 Ca de minune m’am făcut multora, 19pân’ la cele înalte voi vesti lucrurile
dar Tu eşti ajutorul meu cel tare. cele mari. Dumnezeule, cine este ase-
8 Să se umple gura mea de laudă, ca menea Ţie?
în cântări să laud slava Ta, toată ziua 20 Cât sunt de mari necazurile cele
mare-cuviinţa Ta. multe şi rele pe care mi le-ai arătat!;
9 Nu mă lepăda la vremea bătrâneţe- dar, întorcându-Te, Tu m’ai chemat din
lor; când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nou la viaţă şi din genunile pământu-
nu mă laşi. lui m’ai scos.
10 Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva 21 Peste mine ai înmulţit mărirea Ta şi,
mea şi cei ce-mi urmăresc sufletul s’au întorcându-Te, m’ai mângâiat şi din ge-
sfătuit împreună, nunile pământului din nou m’ai scos.
11 zicând: „Dumnezeu l-a părăsit; 22 Căci pe Tine Te voi mărturisi; ade-
urmăriţi-l şi-l prindeţi, că nu-i nimeni vărul Tău în unelte de cântare, Dum-
să-l scape!” nezeule; Ţie Îţi voi cânta, Ţie, Sfântul
12 Dumnezeule, nu te’ndepărta de lui Israel.
mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul 23 Bucura-se-vor buzele mele când Îţi
meu ia aminte! voi cânta, şi sufletul meu, pe care l-ai
13 Să se ruşineze şi să piară cei mântuit.
ce-mi defaimă sufletul; în ruşine să 24Chiar şi limba mea toată ziua va cu-
se’mbrace şi în înfruntare cei ce caută geta la dreptatea Ta, când vor fi ru-
să-mi facă rău. şinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi
14 Dar eu pururea voi nădăjdui în Tine facă rău.
şi laudei Tale întregi voi pune adaos.2
15 Gura mea va vesti dreptatea Ta,
toată ziua mântuirea Ta, altceva nu 71
ştiu.3
16 Intra-voi în puterea Domnului; PSALMUL 71 Pentru Solomon1 .
Doamne, îmi voi aminti de dreptatea 1 Dumnezeule, judecata Ta dă-o rege-
care este numai a Ta. lui şi dreptatea Ta fiului regelui2 ,
17 Dumnezeule, Tu din tinereţile mele
1 Pornind de la etimologia numelui „Solomon”
mi-ai dat învăţătură, şi eu de-acum voi
= „Făcătorul de pace”, Cassiodor îi atribuie aces-
vesti minunile Tale. tui titlu o valenţă profetică, raportându-l la Iisus
18 Pân’ la bătrâneţe şi pân’ la cinsti- Hristos, Cel ce a spus: „Pace vă las vouă, pacea
rea anilor, Dumnezeule, nu mă părăsi, Mea v’o dau” (In 14, 27). Solomon a preluat dem-
nitatea regală de la David, părintele său (3 Rg 1),
pân’ ce braţul Ţi-l voi vesti la tot nea- dar şi Iisus Hristos a fost numit „fiul lui David”
mul ce va să vină, puterea Ta şi drep- (Mt 9, 27), iar David „părintele Său” (după trup)
tatea Ta, Dumnezeule, (Lc 1, 32). De altfel, întregul psalm a fost recu-
noscut drept mesianic, atât de tradiţia ebraică,
2 Chiar când cântarea de laudă pare deplină, tradiţie care a văzut în el prefigurarea regelui
râvna psalmistului încă mai cântă. ideal, cât şi de cea creştină, care a identificat o
3 În traducere literală: „că nu ştiu să fac soco- parte din atributele lui Iisus Hristos. Aşadar, şi
teli (calcule)”; „nu ştiu să număr totul pe degete”. psalmul acesta se cere citit „pe dinlăuntru”.
Echivalenţă liberă. 2 Paralelismul sinonimic al acestui verset
PSALMUL 72 891
2 ca să-l judece pe poporul Tău întru 11 neamurile toate Lui Îi vor sluji.
dreptate şi pe săracii Tăi întru jude- 12Că El l-a izbăvit pe sărac din mâna
cată. asupritorului şi pe sărmanul fără de
3 Primească munţii pace pentru popor ajutor;
şi dealurile dreptate. 13pe sărac îl va cruţa şi pe sărman şi
4 El îi va judeca pe săracii poporului şi-i sufletele săracilor le va mântui;
va milui pe fiii săracilor, iar pe cleveti-
14 sufletele lor vor scăpa de camătă şi
tor îl va umili.
nedreptate şi scump va fi numele Lui
3
5 Şi astfel va face cât va fi soarele şi în faţa lor7 .
cât va fi luna, din neam în neam.
15Şi El viu va fi şi I se va da Lui din
4
6 Ca ploaia pe lână Se va pogorî şi ca aurul Arabiei, iar ei de-a pururi se vor
picăturile ce cad pe pământ. ruga pentru El, toată ziua Îl vor bine-
7 În zilele Lui va răsări dreptatea şi bel- cuvânta.
şug de pace cât va sta luna pe cer5 . 16 Fi-va El pe pământ reazem în cres-
8 Şi stăpânirea Lui va fi de la o mare tele munţilor, roada Lui se va înălţa
pân’ la alta şi de la râu pân’ la margi- mai sus decât Libanul, iar cei din ce-
nile lumii6 . tate vor înflori ca iarba pământului.
9 În faţa Lui vor cădea la pământ Etio- 17 Fi-va numele Lui binecuvântat în
pienii şi vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna. veci, numele Lui va dăinui cât soarele8 .
10 Regii Tarsisului şi insulele vor aduce Şi în El se vor binecuvânta toate nea-
daruri, daruri vor aduce regii Arabilor murile pământului, toate neamurile Îl
şi cei din Saba; şi Lui I se vor închina vor ferici.
toţi regii pământului, 18 Binecuvântat este Domnul, Dumne-
poate sugera ideea că, în perspectivă mesianică, zeul lui Israel, singurul Care face mi-
nu e vorba de două persoane diferite, ci numai nuni, şi binecuvântat e numele slavei
de una (aşa cum, de altfel, rezultă din conţinutul Sale în veac şi în veacul veacului; de
întregului psalm): Iisus Hristos este, în acelaşi
slava Lui va fi plin întreg pământul!
timp, Dumnezeu adevărat şi Fiul lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, Sf. Atanasie cel Mare observă Amin! Amin!
că, în timp ce la crearea lumii a fost folosit ver-
bul „a fi” = „să fie”!, pentru „plinirea vremii” (Ga
4, 4) e utilizat verbul „a da” = „dă-o”, frecvent în
Noul Testament, în sensul că Dumnezeu-Tatăl 72
„I-a dat” Fiului Său toată puterea (inclusiv pe
cea judecătorească – In 5, 22) în cer şi pe pământ.
3 symparaméno = „a persista”, „a stărui”, „a PSALMUL 72 Un psalm al lui Asaf.1
continua o lucrare”.
4 Cassiodor tâlcuieşte: Precum ploaia cade lin 7 În ediţiile româneşti curente: „scump va fi
pe lâna mieluşelei, fără s’o vatăme şi fără ca numele lor înaintea lui”, eroare datorată nu nu-
aceasta s’o simtă, aşa S’a pogorât şi S’a sălăşluit mai unei transcrieri greşite în Codex Sinaiticus,
Fiul lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei; pute- dar şi Textului Masoretic: „scump va fi sângele
rea supremă devenită gingăşie umană. lor în ochii lui” (vezi şi ed. Galaction, 1938).
5 Literal: „atâta timp cât luna nu va pieri”. Eroarea a fost preluată şi de ed. Rahlfs.
6 Aici nu e vorba de lume ca univers (kósmos), 8 E vorba de dăinuirea (pomenirea) numelui
1 Cât de bun îi este Dumnezeu lui 13Iar eu am zis: „Vai, în zadar am păs-
Israel, celor ce sunt drepţi cu inima! trat în inima mea dreptatea şi întru ne-
2 Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au vinovăţie mi-am spălat mâinile;
alunecat picioarele, puţin mi-a fost că 14 lovit am fost de-a lungul întregii zile
paşii nu mi s’au poticnit. şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare di-
3 Că i-am pizmuit pe cei fără de lege în
mineaţă!. . . ”.
timp ce vedeam pacea păcătoşilor, Şi am zis: „Astfel voi grăi: – Iată, ar
15
principiul ideal în virtutea căruia oamenii răi ar în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe
trebui să aibă destinul faptelor lor e contrazis de pământ?. . .
realitate. Constatarea îi provoacă o depresie psi-
hică vecină cu prăbuşirea (v. 2), dar, iluminat
26Inima şi trupul mi-au slăbit, Dum-
de înţelepciunea divină, el găseşte suficiente re- nezeule al inimii mele, şi Dumnezeu
surse spre a ancora în speranţă. îmi este partea pe veci.
3 Literal: „şi-au rostit-o de sus”.
4 „Zilele pline” nu sunt altceva decât prefigu- 5 „Nimic altceva – răspunde Sf. Ioan Scărarul
rarea „plinirii vremii”, când Fiul lui Dumnezeu – decât să mă lipesc de Tine cu mintea neîmprăş-
S’a întrupat (Fer. Augustin). tiată în timpul rugăciunii”.
PSALMUL 73 893
turile asupra Ierusalimului de dinainte de anul mâinile împotriva vrăjmaşilor; acum I se repro-
70. şează că „stă cu mâinile în sân”.
PSALMUL 74 894
12 Dar Dumnezeu este Împăratul nos- 21 Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors
tru de dinainte de veac, El a făcut mân- înapoi; săracul şi sărmanul vor lăuda
tuire în mijlocul pământului. numele Tău.
13 Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat ma- 22 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ţi
rea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor propria Ta pricină; adu-Ţi aminte de
din apă, ocara pe care cel fără-de-minte o face
5
14 capul balaurului Tu l-ai sfărâmat,
toată ziua împotriva Ta.
Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopi- 23 Nu uita glasul celor ce Ţi se ro-
ene6 . agă Ţie; trufia celor ce Te urăsc urcă
15 Tu ai făcut să irumpă izvoare şi
fără’ncetare.
pâraie, Tu ai făcut să sece râurile Eta-
mului7 .
16A Ta este ziua şi a Ta este noaptea, 74
Tu ai întemeiat lumina şi soarele.
PSALMUL 74 Pentru sfârşit: Nu
17 Tu ai făcut toate marginile pămân-
nimici!1 Un psalm-cântare al lui
tului; vara şi primăvara Tu le-ai plăs-
Asaf.
muit.
1 Ţie ne vom mărturisi, Dumnezeule,
18 Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjma-
Ţie ne vom mărturisi, şi numele Tău îl
şul L-a ocărât pe Domnul şi poporul cel
vom chema2 ,
fără-de-minte Ţi-a defăimat numele.
2 povesti-voi despre toate minunile
19 Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tine
8 Tale. „Atunci când Îmi voi lua timp, cu
să nu-l dai la fiare ; de sufletele săra-
dreptate voi judeca3 .
cilor Tăi să nu uiţi pân’la sfârşit.
3 Topitu-s’a pământul şi toţi cei ce lo-
20 Caută spre legământul Tău, că în-
cuiesc pe el; Eu sunt Cel ce stâlpii lui
tunecimile pământului s’au umplut de
i-a întărit.”4
casele fărădelegilor.
1 Fer. Ieronim: Sensul verbului „a nimici”
5 Ebr.: „capetele Leviatanului”. „Leviatanul” are multe nuanţe. David îl foloseşte (în ebraică)
(în mitologia semitică): monstru marin uriaş, oa- vorbindu-i cuiva despre Saul: „Să nu-l omori!” (1
recum asemănător cu un balaur sinuos. În sen- Rg 26, 9). Din alte locuri (1 Rg 26, 11, 23; 25,
sul creştin: „Balaurul cel mare, şarpele cel de 32-34; 24, 11-13) înţelegem că David L-a bine-
demult, care se cheamă diavol şi Satana” (Ap 12, cuvântat pe Dumnezeu pentru aceea că mâinile
9). sale fuseseră oprite de la a-l ucide pe Saul. La fel
6 Prin „popoarele etiopiene” se înţelegeau tri- poate fi şi pentru noi: dacă nu ucidem, e pentru
burile sălbatice care trăiau ca fiarele (acestora li că mâinile noastre sunt ţinute în frâu.
s’a dat mai întâi numele de „troglodiţi” = cei ce 2 Potrivit Fericitului Ieronim, aici verbul „a se
menţionează că Etamul era aşezarea rurală fa- inte de Ieronim, au fost de acord că aceste trei
vorită a regelui Solomon, loc de retragere, situat stihuri sunt cuvintele Domnului (grafica ebraică
la opt mile distanţă de Ierusalim; era un drum şi greacă nu cunoşteau semnele citării). Domnul
pe care el îl făcea dis-de-dimineaţă, mânându-şi nu judecă acum, ci mai târziu, la sfârşitul veacu-
caii de la caretă. rilor.
8 „fiarele” = „duşmanii”. 4 Înainte de întruparea Domnului, pământul
PSALMUL 75 895
PSALMUL 76 Pentru sfârşit: un tiv, sau întru mânia Sa Îşi va opri în-
psalm al lui Asaf, cu privire la durările?
Iditun. 10 Şi am zis: Acum am pus un început;
sfânt; cine este Dumnezeu mare ca 2 În parabole3 îmi voi deschide gura, lu-
Dumnezeul nostru?: cruri umbrite4 rosti-voi din cele ce-au
14 Tu eşti Dumnezeu Carele faci mi-
fost de la’nceput,
nuni. Cunoscută Ţi-ai făcut puterea 3 câte-am auzit şi-am cunoscut şi câte
între popoare; părinţii noştri ne-au povestit.
4 Ele nu le erau ascunse copiilor lor
15 cu braţul Tău Ţi-ai izbăvit poporul,
pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. din alte generaţii; ele vesteau laudele
Domnului şi puterile Lui şi minunile
16 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule,
pe care El le-a făcut.
văzutu-Te-au apele şi s’au înfricoşat şi
5 El a ridicat mărturie în Iacob şi lege a
adâncurile s’au tulburat de clocotul ră-
pus în Israel, acele lucruri pe care El le
sunetului apelor.
poruncise părinţilor noştri, pentru ca
17 Glas au slobozit norii, căci săgeţile ei să le facă cunoscute fiilor lor,
Tale cutreieră; 6 aşa ca şi o altă generaţie să le poată
18 în vârtejul lor e glasul tunetului cunoaşte, adică fiii ce se vor naşte şi se
Tău, fulgerele Tale luminat-au lumea7 , vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,
clătinatu-s’a pământul şi s’a cutremu- 7 pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună
rat. nădejdea şi lucrurile lui Dumnezeu să
19 În mare sunt căile Tale, în ape multe nu le uite şi poruncile Lui să le cerce-
cărările Tale, şi urmele Tale nu se vor teze,
cunoaşte. 8 pentru ca ei să nu fie ca părinţii
1 Luaţi aminte, poporul meu, la legea nunile Lui, cele pe care El le-a arătat
mea,2 plecaţi-vă auzul la graiurile gu- lor,
rii mele! 3 Aici, parabolé = „parabolă” traduce ebraicul
evreu, din care psalmistul evocă o parte. Psal- „onctuos”; cel ce veşnic îşi schimbă direcţia; cel
mul e mai mult istoric şi numai în parte profetic. pe care nu se poate conta.
PSALMUL 77 898
41 Şi s’au întors şi L-au pus pe Dumne- 56 Dar ei L-au pus la’ncercare şi L-au
zeu la’ncercare şi pe Sfântul lui Israel amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt şi
L-au întărâtat. mărturiile Lui nu le-au păzit.
42 Nu şi-au adus aminte de mâna Lui, 57 Şi s’au întors şi au trădat ca şi pă-
de ziua’n care i-a mântuit din mâna rinţii lor şi s’au făcut ca într’un arc vi-
asupritorului, clean8
43 cum a făcut El în Egipt semnele Lui 58 şi L-au mâniat între înălţimile dea-
şi minunile Lui în câmpia Tanis: lurilor lor şi prin idolii lor L-au făcut
7
44 în sânge le-a prefăcut râurile şi plo-
gelos9 .
ile, ca ei să nu poată bea; 59 Dumnezeu a auzit şi nu S’a mai ui-
ca o cetate şi prefăcut în ruină, ci, pur şi simplu, cunoştinţa”; de unde: „a mulţumi” (ca la Lc 2, 38;
jefuit şi dărâmat ca o cocioabă. în V. T. e folosit numai aici).
PSALMUL 79 901
expresia, în relaţie cu stihul precedent, poate Dumnezeu nu vrea să-i răsădească în alte văi,
avea şi sensul: apă pe măsura mâncării. adică în alte locuri joase, ci pe înălţimi, pentru ca
3 „Via”: simbol al poporului evreu pe care astfel ei să-şi poată dobândi un alt mod de viaţă
Dumnezeu l-a scos din Egipt şi, alungând „nea- şi să dea alt fel de roade. În „cedrii lui Dumne-
murile” Canaanului, l-a răsădit aici. Imaginea zeu” îi putem vedea pe profeţi şi pe apostoli.
va avea ecou în profeţia lui Isaia (5, 1-7) şi în pa- 6 Geografic: de la Marea Mediterană până la
rabola lucrătorilor celor răi (Mt 21, 33-43). Sfin- râul Eufrat, adică în lumea (toată) cunoscută în
ţii Părinţi au văzut în ea şi un simbol al Bisericii, acea vreme.
care a rodit şi rodeşte sfinţi. 7 Aceste ultime patru stihuri au intrat în ac-
4 În drum spre Canaan, Dumnezeu l-a călău- tul liturgic şi sunt rostite de arhiereu în timpul
zit pe Israel printr’un nor ziua şi printr’un stâlp cântării „Sfinte Dumnezeule”. Evident, e vorba
de foc noaptea. de Biserica sădită de Hristos.
PSALMUL 80 902
6 El i-a luat povara din spinare; mâinile şi mâna Mi-aş fi pus-o pe cei care-i asu-
lui robiseră la coşuri: preau”.
12
7 „Întru necaz M’ai chemat şi te- 15 Vrăjmaşii Domnului L-au minţit ,
am izbăvit; auzitu-te-am din taina dar va veni cândva şi vremea lor.
furtunii6 , te-am pus la’ncercare la
Apa’Ncercării7 . 8 „şi-ţi voi grăi”: în Codicii Vaticanus şi Sinai-
ticus.
1 Pentru „teascurile de vin” vezi nota de la Ps 9 „a vrea să stea de vorbă” încearcă un echiva-
8, titlu. lent pentru diamartýromai = „a protesta cu sco-
2 Literal: „luaţi un psalm” (adică la alegere,
pul de a împiedica ceva”. Vezi versetele urmă-
din Psaltire, un psalm potrivit momentului) „şi toare.
aduceţi timpanul”, adică instrumentul care în- 10 Sf. Ambrozie: Pe lângă sensul său isto-
soţeşte, de obicei, strigarea de bucurie. ric (zeităţile popoarelor Canaanului), acest ver-
3 Despre „psaltire” şi „alăută” vezi nota de la
set poate avea şi o conotaţie hristologică: Dacă
32, 2. Fiul nu ar fi co-etern cu Tatăl, ci ar fi fost creat
4 E vorba de sărbătorirea primei zile a lunii a
de Acesta în timp, El ar fi un dumnezeu „nou”;
şaptea (Evreii aveau calendar lunar) (vezi Lv 23, dacă Fiul n’ar fi co-substanţial cu Tatăl, ci ar
24; Nm 29, 1), care preceda sărbătoarea Cortu- avea o natură diferită, atunci El ar fi un dum-
rilor (Dt 31, 10). nezeu „străin”. Aşadar, dacă poporului lui Israel
5 Prin Iosif s’a strămutat Iacob în Egipt, cu nu- i se porunceşte să nu aibă nici „dumnezeu nou”
mai şaptezeci şi cinci de suflete, pentru ca acolo şi nici „dumnezeu străin”, aceasta înseamnă că
să devină un popor numeros; el păstra mărturia va trebui să aibă un Dumnezeu co-etern şi co-
asupra adevărurilor dumnezeieşti. Când a venit substanţial cu Iahvé.
vremea ieşirii din Egipt, Dumnezeu vorbea prin 11 Gura va fi plină de cuvintele Domnului (vezi
„semne şi minuni”, un limbaj pe care urmaşii lui şi Ir 1, 9).
Iosif nu-l mai înţelegeau. 12 „Vrăjmaşii Domnului” nu sunt păgânii, căci
6 Referire la cadrul teofanic de pe muntele Si-
ei nu-I făcuseră lui Dumnezeu nici o făgăduinţă
nai. pe care ar fi călcat-o; aşadar, e vorba tot de popo-
7 = Apa Meriba rul lui Israel (Cassiodor).
PSALMUL 81 903
16 Şi i-a hrănit din frunte de grâu şi cu 7 dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca
miere din stâncă i-a săturat. unul din dregători cădeţi.7
8 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă
pământul, că’n stăpânirea Ta sunt
81 toate neamurile!
cia”; altfel spus: Nu-l judecaţi în grabă pe cel săr- demonstrează că el se referă la oameni, iar nu
man, ca pe unul ce nu se poate apăra. la Fiul lui Dumnezeu (cum susţinea erezia ari-
4 „Ei”: judecătorii, dregătorii nedrepţi. ană); creatura, schimbătoare, nu poate fi aseme-
5 Literal: „toate temeliile”. nea Creatorului, care e neschimbător. Fiul nu
6 Dumnezeu S’a făcut om pentru ca omul să era „asemenea” Tatălui, ci de-o-fiinţă (identic) cu
devină dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare). Mis- El, fiind El Însuşi necreat: „Eu şi Tatăl Meu una
tica răsăriteană vorbeşte frecvent de îndumne- suntem” (In 10, 30).
2 Fer. Ieronim: Această rugă-îndemn vine din
zeirea omului, dar nu prin natură, ci prin par-
ticipare la lumina cea necreată, prin energiile partea unui om care e liniştit şi tace, adică a unui
divine, ca un corolar al vieţii lui duhovniceşti. om drept, împăcat cu propriul său duh.
3 Adică au început să facă zgomot, să creeze
„Precum fierul aprins se face şi el foc, dar nu
se preface în foc (nu-şi schimbă natura), ci prin tumult, să foşgăie într’o mare de glasuri indis-
transmitere şi părtăşie (atâta vreme cât se află tincte; imagine auditivă, precedând-o pe cea ur-
împreună cu focul), şi precum fierul devine şi mătoare, vizuală.
scaun al focului, întrucât focul se aşază şi se 4 Duşmanii fiilor lui Israel sunt duşmanii lui
muna, da, pe toţi mai-marii lor Tine, Doamne; suişuri în inima sa şi-a
12 care ziceau: „Să luăm pentru noi ca
făcut,2
moştenire jertfelnicul lui Dumnezeu!” 6 în valea plângerii, în locul ce i s’a rân-
mâniei Tale Te-ai întors. aproape ieşit din folosinţă (nu însă şi din dicţio-
nare); el traduce grecescul záo, dar în forma zoo
4 Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul = „a menţine în viaţă”, „a menţine viaţa”, „a dă-
inui”, folosit în V. T. numai aici şi la 79, 18.
3 „pe
oareunde”: completare cerută de logica 3 Aceste două versete reprezintă unul dintre
gramaticală. cele mai frumoase pasaje ale Psaltirii. Cassio-
4 „meu”, în Codicii Vaticanus şi Sinaiticus.
dor tâlcuieşte: E vorba de întâlnirea celor două
1 Fericitul Augustin insistă asupra caracteru- Testamente: cel Nou, prin care mila (graţia, ha-
lui profetic al Psalmilor. Vechiul Testament nu rul) lui Dumnezeu ne-a făcut liberi, şi cel Vechi,
e altceva decât prefigurarea celui Nou. Psalmis- în care sălăşluieşte adevărul rostit prin lege şi
tul vorbeşte de fapte viitoare folosind verbele la profeţi. Ele se întâlnesc nu pentru a-şi menţine
timpul trecut, pentru că în faţa lui Dumnezeu opoziţia, ci pentru a deveni una. Adevărul a ră-
evenimentele ce se vor petrece sunt ca şi cum ele sărit din pământ atunci când Cuvântul S’a făcut
s’ar fi petrecut. Istoriceşte, fiii lui Iacob (ai lui trup din Fecioara Maria, iar dreptatea a privit
Israel) au fost de mai multe ori duşi în robie şi din cer atunci când Fiul lui Dumnezeu va fi ve-
eliberaţi; eliberaţi însă pentru că Dumnezeu le- nit (pe norii cerului) să judece lumea. Ultimele
a trecut cu vederea fărădelegile şi le-a acoperit două stihuri pot avea şi un înţeles duhovnicesc:
păcatele. Aceasta înseamnă că adevărata robie a adevărul răsare din pământ atunci când păcăto-
omului este de ordin spiritual: înrobirea la care-l sul, cu părere de rău, îşi mărturiseşte păcatele;
supune păcatul. De îndată ce se căieşte şi păca- dreptatea priveşte din cer în clipa când Dumne-
tele îi sunt iertate, el redevine liber. zeu, prin duhovnic, i le iartă.
PSALMUL 85 906
13dreptatea va merge înaintea Lui şi-I 5 Că Tu, Doamne, eşti bun şi blând
va pune paşii pe cale. şi mult-milostiv tuturor celor ce Te
cheamă.
6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia
85 aminte la glasul rugii mele.2
7 Spre Tine am strigat eu în ziua neca-
PSALMUL 85 O rugăciune a lui Da- zului, fiindcă Tu m’ai auzit.
vid. 8 Nimeni nu-i asemenea Ţie între dum-
1 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ascultă- nezei,3 Doamne, şi nici oricare alte
mă, că sărac şi lipsit sunt eu; fapte nu sunt ca faptele Tale.
1
2 păzeşte-mi sufletul, că sfânt sunt eu; 9 Toate neamurile pe care le-ai făcut
Dumnezeul meu, mântuieşte-l pe robul vor veni şi se vor închina înaintea Ta,
Tău, pe cel ce nădăjduieşte’n Tine. Doamne, şi vor preamări numele Tău,
3 Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine 10 că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni,
voi striga toată ziua; numai Tu singur eşti Dumnezeu.
4 veseleşte sufletul robului Tău, că spre 11 Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea
Tine, Doamne, mi-am ridicat sufletul. Ta şi voi umbla întru adevărul Tău;
1 Asupra cuvântului hósios vezi nota de la 4, veselească-se inima mea, ca să se
3. Aici însă e mult mai important, fiindcă tra- teamă de numele Tău.
ducerea lui prin „sfânt” e de natură să nedume- 12 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne,
rească şi să intrige. Tălmăcirile din ebraică osci-
lează între „dumnezeiesc” (RSV), „credincios” (în Dumnezeul meu, cu toată inima mea
sensul de „fidel”) (TOB, OSTY), „prietenul Tău” şi’n veac voi preamări numele Tău.
(BJ), „credincios înaintea Ta” (ed. rom. 1936), 13 Că mare este mila Ta spre mine, su-
„cucernic” (GALA), „cuvios” (ediţiile româneşti
curente). Totuşi: „sfânt” (VULGATA – „quia fletul mi l-ai izbăvit din iadul cel mai
sanctus sum” – şi KJV – „for I am holy”). Ferici- de jos.
tul Augustin interpretează stihul întemeindu-se 14 Dumnezeule, călcătorii de lege s’au
pe sensul de „sfânt”, în care vede lumina profe-
tică: Nu văd cine ar putea să afirme: „eu sunt ridicat împotrivă-mi şi adunarea celor
sfânt”, în afară de Acela care a fost fără păcat în tari a căutat după sufletul meu; şi nu
lume. Acela prin Care păcatele toate au fost nu pe Tine Te-au pus înaintea lor.
săvârşite, ci iertate. El rosteşte aceste cuvinte
2 În aceste două stihuri sunt folosite două cu-
din poziţia de rob pe care Şi-a asumat-o (Flp 2,
7). Iisus Hristos era în acelaşi timp: ca Dumne- vinte cu înţeles foarte apropiat, dar deosebite
zeu, egal cu Tatăl; ca rob, cap al Bisericii. Aşa- ca nuanţă: în primul, prosevhé = rugăciunea pe
dar, când aud: „că sfânt sunt eu”, Îi recunosc vo- care cineva o face pentru sine şi, ]n al doilea, déi-
cea. Dar nici pe a mea nu o exclud, de vreme ce sis = rugăciunea pe care cineva o face pentru al-
Biserica e Trupul Său, inseparabilă de Cap, şi tul sau pentru alţii, rugăciune de mijlocire. Pe
de vreme ce eu sunt mădular al Bisericii, de ase- linia interpretării Fericitului Augustin se poate
menea inseparabil de Capul ei. Dacă s’a spus: nota că prima e rugăciunea „robului”, iar cea de
„Fiţi sfinţi, că sfânt sunt Eu, Domnul, Dumne- a doua e rugăciunea mijlocitorului. (Limbile mo-
zeul vostru” (Lv 19, 2), atunci Trupul lui Hristos derne nu au echivalenţe pentru aceste nuanţe).
poate să-şi ia îndrăzneală, iar Omul care „de la 3 Sf. Antonie cel Mare: „Prin dumnezei se în-
marginile pământului către Tine a strigat” (Ps ţeleg aceia care, deşi creaţi, au devenit părtaşi ai
60, 2) poate îndrăzni împreună cu Capul său – Cuvântului, aşa cum El Însuşi spune: Scriptura
şi sub Capul său – să strige: „că sfânt sunt eu”, (deci, Dumnezeu) „i-a numit dumnezei pe aceia
deoarece el a primit harul sfinţeniei, harul Bote- către care a fost cuvântul lui Dumnezeu” (In 10,
zului şi iertarea păcatelor. 35).
PSALMUL 86 907
2
6 Domnul o va povesti în scriptura po- cus; de aci, absenţa lui în numeroase versiuni şi
ediţii.
poarelor şi a căpeteniilor lor, a celor ce 3 Asupra relaţiei „rugăciune” – „rugă” vezi
s’au născut în ea. nota de la Ps 85, 6.
4 Nu în sensul că s’a umplut de păcate per-
7Cât de mult se veselesc toţi cei ce-şi
sonale, ci de acelea ale oamenilor; cu privire la
au sălaşul în Tine! Hristos, vezi Is 53, 4: „păcatele noastre le poartă
şi pentru noi rabdă durere”; în grădina Ghet-
1 „Raab” = „Rahab”; vezi istoria acestei păcă- simani „a prins a Se întrista şi a Se mâhni”,
toase mântuite în Ios 2. spunând-o chiar El: „Întristat de moarte Îmi este
2 grafe = „scriere”, „scriptură”. Sf. Iustin Mar- sufletul”. În gura creştinului obişnuit, psalmul
tirul şi Filosoful vede în acest verset o profeţie nu poate fi decât o rezonanţă a patimilor Dom-
referitoare la traducerea Vechiului Testament în nului, pe care el şi le asumă.
limba greacă, Septuaginta, versiune menită să 5 Ajuns în mormânt, robul e liber faţă de stă-
facă Scriptura cunoscută nu numai Evreilor, ci pânul său (vezi Iov 3, 19), dar şi de suferinţa vie-
tuturor popoarelor. ţii. „aruncaţi”: omis în Codex Alexandrinus.
PSALMUL 88 908
gur, nu e vorba de tehnica medicală a reanimă- sau, mai degrabă, Etan Ezrahiteanul (pe care
rii); numai Dumnezeu o poate face, dar fără să LXX îl transcrie „Israeliteanul”), menţionat în
contrazică principiul dreptăţii. Aici, însă, „doc- 3 Rg 5, 11, ca termen de comparaţie pentru în-
torii” pot fi şi o aluzie la medicii egipteni care ţelepciunea lui Solomon. Semnificaţia numelui:
îmbălsămau cadavrele prefăcându-le în mumii; „îndelung înzilit”; ca adjectiv: „necontenit”, „pu-
ei puteau astfel să-i asigure cadavrului longevi- rurea curgător” (L. Hicks). Potrivit acestei sem-
tate, ferindu-l de descompunere, dar nu şi învi- nificaţii, Cassiodor îl propune drept etalon de
ere. statornicie şi rezistenţă duhovnicească.
PSALMUL 88 909
2. În câteva manuscrise (minuscule) se află va- 4 David poate fi o referire profetică la Iisus
rianta „fiilor Tăi”, aşa cum o vedem şi în edi- Hristos, Cel ce Îl va numi pe Dumnezeu „Ta-
ţiile româneşti 1688-1914. Traducerile după T. tăl Meu”; Acesta îi va avea ca fii duhovniceşti
M. oscilează între „prietenii Tăi” (BJ), „credin- pe membrii Bisericii; în timpul vieţuirii Sale pe
cioşii Tăi” (TOB), „credinciosului Tău” (OSTY), pământ, Se va bucura de asistenţa Tatălui, dar
„celui credincios al Tău” (RSV); în schimb, Vul- tot El, ca om, va avea sentimentul că a fost pără-
gata optează pentru „sfinţilor Tăi” (sanctis tuis), sit. Textul următor trebuie citit pe ambiguitatea
dar KJV traduce „sfântului Tău”. Ed. Rahlfs no- voită David-Hristos (hristos însemnând „uns”,
tează varianta în nota infrapaginală. atribut pe care îl are şi David; vezi vv. 20 şi 38).
PSALMUL 89 910
35 Juratu-M’am odată întru sfinţenia 51de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m’au
Mea că lui David nu îi voi minţi; ocărât, cu care au ocărât reîmpăcarea7
36 seminţia lui în veac va dura şi tronul unsului Tău.
său va fi ca soarele înaintea Mea 52Binecuvântat este Domnul în veci!
37 şi ca luna pe’ntotdeauna aşezată şi Amin! Amin!
martor credincios în cer”.
38 Dar Tu Te-ai lepădat de unsul Tău
şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i; 89
39 legământul robului Tău l-ai rupt şi
sfântul său locaş pe pământ l-ai batjo- PSALMUL 89 O rugăciune a lui
corit. Moise, omul lui Dumnezeu.1
40 Toate gardurile i le-ai doborât, întă- 1Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în
riturile lui i le-ai făcut spaimă. neam şi în neam.
41 Toţi cei ce treceau pe drum l-au je- 2 Mai înainte de a se fi făcut munţii şi
fuit, ocară li s’a făcut el vecinilor săi. de a se fi plăsmuit pământul şi lumea
42 Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat- lui2 , din veşnicie până’n veşnicie3 Tu
o, pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit; eşti4 .
43 ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el 3 Să nu-l întorci îndărăt pe om în umi-
şi-n război nu l-ai ajutat. linţă, Tu, Cel ce ai zis: „Întoarceţi-vă,
fii ai oamenilor!”
44 Stării lui de curăţie i-ai pus capăt,
tronul i l-ai doborât la pământ; 7 Primul sens al cuvântului antállagma =
diavolul, în plină zi, a pus-o în faţa protopărin- potriva vreunei patimi, să ai smerenia ca aliată.
ţilor Adam şi Eva. Asemenea „demoni de ami- Aici e vorba despre păcat, despre deznădejde şi
azăzi” populează opera lui Dostoievski, ca pre- despre diavol (leul şi balaurul, n. n.), balaurul
cursori ai ateismului „ştiinţific”. T. M.: „de mo- trupului.
PSALMUL 91 913
15 Striga-va spre Mine şi-l voi auzi; îm- 9 Că, iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor
preună cu el sunt Eu în necaz şi-l voi pieri şi toţi cei ce lucrează fărădelege
scăpa şi-l voi preamări; se vor risipi,
16 cu lungime de zile îl voi umple şi-i voi 10iar fruntea mea se va înălţa ca aceea
arăta mântuirea Mea”. a inorogului şi bătrâneţile mele se vor
întări cu untdelemn bogat3 .
11 Şi ochiul meu s’a uitat peste vrăjma-
91 şii mei, iar urechea mea îi va auzi pe
viclenii ce se ridică împotrivă-mi.
PSALMUL 91 Un psalm-cântare, 12 Dreptul ca finicul va înflori şi ca un
pentru Ziua Sâmbetei. cedru din Liban se va înmulţi.
1
1 Bine este a ne mărturisi Domnului 13 Cei ce sunt răsădiţi în casa Domnu-
şi a-i cânta numelui Tău, Preaînalte, lui în curţile Dumnezeului nostru vor
2 a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul
înflori,
Tău în toată noaptea 14la adâncă bătrâneţe4 ei încă se vor
3pe psaltire cu zece strune, prin cântec înmulţi şi fericiţi vor fi să dea de veste
de alăută. că drept este Domnul, Dumne-
15
risi” şi numai în anumite contexte înseamnă „a tot felul de vieţuitoare, psalmistul socoteşte că
lăuda”, „a aduce laudă” (construit cu dativul). În a fost cu adevărat locuit doar din ziua a şasea
cazul de faţă, Fer. Ieronim îi conferă sensul pri- (de dinaintea Sabatului, adică a zilei de odihnă),
mar şi, notând ordinea în care se desfăşoară miş- când Dumnezeu l-a făcut pe om, singura fiinţă
cările, tâlcuieşte: întâi I te mărturiseşti Domnu- pe care El a creat-o „după chipul” Său şi singura
lui, ca să-ţi ierte păcatele; odată despovărat, vei devenită „]ntru suflet viu” (Fc 2, 7).
avea şi starea sufletească de a-I cânta. 2 Forma reflexivă traduce cel de al doilea sens
2 Înţelesul nuanţat al verbului diakýpto = „a al verbului basilévo = „a deveni împărat”; nu e
se apleca (printr’o deschizătură sau peste un vorba, aşadar, de o acţiune încheiată, ci de una
gard) spre a vedea ce se petrece dincolo”. începută şi care continuă.
PSALMUL 93 914
Domnul întru putere şi S’a încins, pen- 5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit
tru că a întărit lumea care nu se va şi moştenirii Tale i-au adus dureri.
clinti. 6Pe văduvă şi pe străin2 i-au ucis şi pe
2 De-atunci tronul Tău s’a pregătit, Tu orfani i-au omorât.
din veşnicie eşti.3 7Şi au zis: „Domnul nu va vedea, nici
3 Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat- că va pricepe Dumnezeul lui Iacob”. . .
au râurile glasurile lor;
8 Înţelegeţi dar voi, cei nemintoşi de
4 râurile-şi vor ridica valurile la glas de prin popor, iar voi, nebunilor, fiţi şi voi
ape multe; minunate sunt talazele mă- o dată înţelepţi!
rii, minunat e Domnul întru cele îna-
9 Cel ce-a sădit urechea, El oare nu
lte.
aude? Cel ce-a plăsmuit ochiul, El oare
5 Mărturiile Tale s’au adeverit foarte, nu’nţelege?
casei Tale i se cuvine sfinţenie,
10 Cel care-i ceartă pe păgâni, oare nu-
Doamne, întru lungime de zile.
i va dojeni, El, Cel care-l învaţă pe om
să cunoască?
93 11 Domnul cunoaşte gândurile oameni-
lor, anume că sunt deşarte.
PSALMUL 93 Un psalm al lui Da- 12Fericit e omul pe care-l vei certa3 ,
vid; pentru cea de a patra zi a săp- Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa,
tămânii.1 13ca să-i dai odihnă’n zile rele până ce
1 Domnul este Dumnezeul răzbunări- o groapă i se va săpa păcătosului.
lor; Dumnezeul răzbunărilor a vorbit 14Căci Domnul nu Se va lepăda de
deschis. poporul Său şi moştenirea nu-Şi va
2 Înalţă-Te, Tu, Cel ce judeci pământul, părăsi-o
dă-le celor mândri ce li se cuvine. 15până ce dreptatea se va întoarce la
3 Până când păcătoşii, Doamne, până judecată şi toţi cei drepţi cu inima Îi
când păcătoşii se vor făli? vor fi aproape.
4 Până când vor rosti şi vor grăi nedrep- 16 Cine se va ridica pentru mine
tate, până când vor grăi ei, toţi cei ce împotriva răufăcătorilor, sau cine va
lucrează fărădelegea? sta’mpreună cu mine împotriva celor ce
3 Pentru „veşnicie” vezi nota de la 89, 2. lucrează fărădelegea?
1 Fer. Augustin explică: Întregul psalm e un 17 Că dacă Domnul nu m’ar fi ajutat,
îndemn la răbdare faţă de succesele şi propăşi-
rea păcătosului. Pe de altă parte, el este dedicat
puţin i-ar fi lipsit sufletului meu să-şi
celei de a patra zi a săptămânii; e vorba de cea de afle sălaş în iad.
a patra zi a creaţiei, când Dumnezeu a făcut lu-
2 „străin” în sensul de imigrant, rezident, pro-
minătorii cerului (Fc 1, 14-19). Cheia înţelesului
ne-o dă Sf. Pavel în Epistola către Filipeni: „Pe zelit.
toate să le faceţi fără murmur şi fără socoteli, ca 3 Aici, ca şi în cele mai multe locuri din Sfânta
să fiţi fără prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu, Scriptură, verbul „a certa” (paidévo) are un sens
neîntinaţi în mijlocul unui neam sucit şi stricat, pedagogic: certarea (sau chiar pedeapsa) pe care
în care voi străluciţi ca nişte luminători în lume” părintele sau învăţătorul i-o aplică fiului sau şco-
(2, 14-15). larului, cu scopul de a-l îndrepta.
PSALMUL 94 915
nus, motiv pentru care lipseşte dintr’o seamă de 1 „Faţa” înseamnă aici persoana Mântuitoru-
versiuni (inclusiv cele româneşti dintre 1688 şi lui, ivirea şi prezenţa Sa printre noi. Să nu aş-
1914). teptăm acasă până ce El va veni, ci să-I ieşim în
5 Sf. Isaac Sirul: Vrei să te veseleşti de mân- întâmpinare cu mulţumiri şi imne de laudă, să-I
gâierile lui Dumnezeu? Nu fi răzbunător, ci eli- dăm Fiului cinstirea pe care o dăm Tatălui (Sf.
berator; nu căuta cusururi, ci oferă alinare; nu Nicolae Cabasila).
fi trădător, ci martir; nu acuza, ci apără. În nu- 2 Aluzie la întâmplarea şi cuvintele lui Moise
mele păcătoşilor roagă-L pe Dumnezeu să-i mi- din Iş 17, 2. Versetele 8-12 vor fi citate de Pavel
luiască, pentru cei drepţi roagă-L să-i păzească în Evr 3, 7-11 şi comentate de Sf. Ioan Hrisos-
întru dreptate. Pe omul rău cucereşte-l prin bu- tom. Momentele sau locurile de odihnă sunt trei:
nătate şi blândeţe, pe cel zelos fă-l să se minu- Ziua a Şaptea, când Dumnezeu, după creaţie, S’a
neze de bunătatea ta. Fă dreptatea să roşească odihnit de toate lucrurile Lui; Ţara Făgăduinţei,
în faţa milostivirii tale. Alături de cel mâhnit să unde poporul lui Israel s’a odihnit după lunga sa
ai şi tu inima mâhnită. Iubeşte-i pe toţi oame- călătorie prin pustie; Împărăţia cerurilor, unde
nii, dar ţine-te departe de toţi oamenii. Adu-ţi noi năzuim să ne odihnim după toate ostenelile
aminte de moarte, pregăteşte-te să ajungi acolo noastre. Primele două s’au consumat în istorie,
şi înfrumuseţează-ţi alergarea. aşa că aici nu mai poate fi vorba de ele; rămâne
6 Înţelesul corect al cuvântului kópos: sufe- ultima, odihna pe care răzvrătiţii (păcătoşii) n’o
rinţă cauzată de o muncă istovitoare; tradus prin vor avea, dar spre care noi ne străduim şi în care
„muncă silnică” în contextul juridic al versetului. nădăjduim.
PSALMUL 95 916
8 aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui, Fc 10, 32: (din triburile fiilor lui Noe) „s’au răs-
în curtea Lui cea sfântă închinaţi-vă pândit insulele neamurilor pe pământ după po-
top”. Termenul e acelaşi: nesos = insulă. Aşa-
Domnului. dar, insule multe: popoare multe, concept de uni-
2
9 De faţa Lui să tresalte tot pământul; versalitate a împărăţiei lui Dumnezeu. De altfel,
Sf. Atanasie cel Mare, într’o predică de Paşti,
1 daimónion (în limbajul biblic) = „duh rău”,
notează că, dacă acest psalm este un imn de bu-
„demon”, „diavol” (ca în Dt 32, 17). curie al poporului lui Israel în urma unei victorii
2 Sensul generic al verbului salévo este „a (se) oarecare, el este şi o prefigurare a bucuriei noas-
agita”, dar nuanţele se traduc în funcţie de con- tre pascale, dobândită prin victoria lui Hristos
text (vezi şi v. 11). asupra morţii.
PSALMUL 97 917
1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă, care încep cu cuvintele: „Domnul S’a împărăţit”:
92, 96 şi 98, dar ceea ce urmează imediat e dife-
că lucruri minunate a făcut Domnul; rit, şi nu fără o anumită noimă. În primul caz:
mântuire I-au făcut Lui dreapta Sa şi Domnul „întru podoabă S’a îmbrăcat”, ceea ce ex-
braţul Său cel sfânt. primă măreţia Sa de creator al întregii lumi; în
al doilea: „să se bucure pământul”, ceea ce în-
1 Text cu viziune eshatologică; parţial, vari- seamnă bucuria celor ce cred în El şi-I urmează
antă a Psalmului 95. căile; în cazul de faţă: „să se mânie popoarele”
PSALMUL 99 918
2 în cale neprihănită voi cânta şi voi în- 3Că zilele mele s’au stins ca fumul, iar
ţelege; când vei veni la mine? Întru ne- oasele mele ca nişte uscături s’au mis-
răutatea inimii mele umblat-am eu în tuit.
casa mea. 4 Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s’a
3 Lucruri nelegiuite n’am pus în faţa ofilit, că am uitat să-mi mănânc pâi-
ochilor mei, pe cei ce calcă legea i-am nea.
urât. 5De glasul suspinului meu mi s’a lipit
4 Inimă îndărătnică nu s’a lipit de osul de carne.
mine, pe omul rău ce fugea de mine nu
6 Devenit-am asemenea pelicanului
l-am cunoscut.
pustiei, ajuns-am ca o bufniţă într’o
5 Pe cel ce într’ascuns îşi clevetea veci- casă dărăpănată,
nul, pe acela l-am alungat; cu cel mân-
7 în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuţă
dru’n cătătură şi nesăţios la inimă, cu
singuratică pe acoperiş.
acela n’am mâncat.
6 Ochii mei erau peste credincioşii
8Cât e ziua de lungă m’au ocărât vră-
pământului, ca ei să şadă cu mine; cel jmaşii, iar cei ce mă lăudau se jurau
ce umbla pe cale neprihănită, acela îmi împotrivă-mi.
slujea. 9Că’n faţa urgiei şi a mâniei Tale ce-
7 În mijlocul casei mele meşterul tru-
nuşă mâncam în loc de pâine
fiei nu va locui; cel ce lucruri nedrepte 10şi băutura cu plângere mi-o ameste-
grăieşte, drept nu va sta în faţa ochilor cam;2 că după ce m’ai ridicat, m’ai pră-
mei. buşit3 .
8 În dimineţi i-am ucis pe toţi păcăto- 11Zilele mele ca umbra s’au plecat, eu
şii pământului, pentru ca din cetatea ca iarba m’am veştejit.
Domnului să-i nimicesc pe cei ce lu- 12 Dar Tu,Doamne, pururea dăinuieşti
crează fărădelegea. şi pomenirea Ta din neam în neam.
13Tu Te vei ridica şi vei avea milă de
Sion, că vremea e să Te milostiveşti de
101 El; da, acum e vremea.
PSALMUL 101 Rugăciunea unui 14 Că robii Tăi bine s’au simţit în pie-
sărac mâhnit care-şi revarsă rugă- trele lui şi milă le va fi de ţărâna lui.
ciunea înaintea Domnului.1 15 De numele Domnului se vor teme
1 Auzi-mi, Doamne, rugăciunea, stri- neamurile şi toţi regii pământului de
garea mea la Tine să vină! slava Ta,
2 Faţa Ta de la mine să nu Ţi-o întorci; 2 Sf. Ioan Hrisostom: Medicina pocăinţei: să-
în ziua necazului meu pleacă-Ţi auzul ţi osândeşti păcatele proprii; să-ţi pui mintea în
spre mine, auzi-mă degrab în orice zi stare de smerenie; să ai inima zdrobită de păreri
Te voi chema. de rău; să te rogi cu stăruinţă şi cu lacrimi; să
faci fapte de milostenie.
1 O rugăciune care nu e doar rostită cu buzele, 3 Textul original al versetelor 9-10 a fost supus
ci se revarsă pe dinlăuntru, din preaplinul ini- aici unei redistribuiri gramaticale, pentru ca în-
mii. ţelesul să capete mai multă limpezime.
PSALMUL 102 920
5 pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea 17 Dar mila Domnului e din veac în veac
ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tine- spre cei ce se tem de El,
reţile tale. 18 şi dreptatea Lui peste fiii fiilor, spre
6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi ju- cei care-I păzesc legământul şi-şi aduc
decată tuturor celor ce li se face strâm- aminte să-I plinească poruncile8 .
bătate. 19 Domnul în cer Şi-a pregătit tronul,
7 Cunoscute i-a făcut căile Sale lui Mo- iar împărăţia Lui pe toţi îi stăpâneşte.
ise, fiilor lui Israel voile Sale. 20 Binecuvântaţi pe Domnul, voi, toţi
8 Îndurat şi milostiv este Domnul, îngerii Lui, cei puternici în tărie, care-
îndelung-răbdător şi mult-milostiv. I pliniţi cuvântul şi auziţi glasul cuvin-
9 Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în
telor Lui;
veac Se va mânia. binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate
21
formă”. Bătrânii din 1688 au tradus „ziditura” ca să le plinească” (să prefacă în faptă ceea ce li
(substanţa a ceea ce e zidit). s’a poruncit).
7 Sf. Grigorie de Nazianz: Omul vine din nefi- 9 Îngerii lui Dumnezeu fac voia lui Dumnezeu.
inţă în fiinţă şi după ce fiinţează se topeşte, aşa În „Tatăl nostru”, noi spunem: „Facă-se voia Ta
cum se spune şi în cartea lui Iov: „Ca pe un vis ce precum în cer aşa şi pe pământ!” Aşadar, pre-
zboară, nu-i chip să-l mai găseşti, / ca o nălucă-a cum voia Ta, Doamne, este făcută în îngeri, acolo
nopţii în beznă s’a topit”. Aceasta e condiţia fra- sus, tot astfel să se facă aici pe pământ în mine,
gilă a omului, pe care şi Ecclesiastul o deplânge: Doamne! (Sf. Chiril al Ierusalimului).
PSALMUL 103 922
îi pui să-i facă urcuşul. Cel ce umblă3 locul unde le-ai întemeiat;
pe aripile vânturilor; 9 hotar ai pus pe care nu-l vor trece şi
4 Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi nici se vor întoarce să acopere pămân-
4
şi „El”. „Umblă pe aripile vânturilor”: metaforă acestui verb, în asociere cu „temeinicia” din sti-
pentru omniprezenţa lui Dumnezeu. hul precedent, arată că versetul e construit pe
4 Cum oare îi face Dumnezeu pe îngerii Săi du- câteva abstracţii matematice şi aruncă o lumină
huri, de vreme ce ei sunt duhuri prin însăşi na- extraordinară asupra unei viziuni cosmogonice
tura lor? Ideea este că îngerul, ca duh, este năs- deloc străine de ceea ce ştim noi astăzi. În ter-
cut din Duhul Sfânt, aşa cum va preciza mai târ- meni contemporani, textul s’ar traduce astfel:
ziu Evanghelistul: „cel ce este născut din Duh, Dumnezeu a creat universul pe baza legilor fixe
duh este” (In 3, 6). Omul însuşi îşi are duhul pe care i le-a stabilit o dată pentru totdeauna.
născut din acelaşi Duh, ceea ce îi conferă putinţa Ca parte din univers, pământul se conduce după
de a deveni om duhovnicesc. Şi aşa cum înge- aceleaşi legi, rotindu-se în jurul axei sale şi, în
rii, ca duhuri din Duh, stau pururea cu faţa spre acelaşi timp, în jurul soarelui pe o anume orbită
Dumnezeu, de aceeaşi părtăşie a luminii dum- fixă, adică pe o traiectorie de la care nu există
nezeieşti (necreate) se învrednicesc, prin Duhul deviere. (De altfel, zborurile cosmice ar fi de ne-
Sfânt, şi oamenii duhovniceşti (Calist Catafygio- conceput fără existenţa legilor stabile ale univer-
tul). sului).
5 „temeinicia” (de la asfáleia): stabilitate, si- 7 Vezi v. 3.
să-i facă faţa veselă cu untdelemn şi cu 23 iar omul va ieşi la lucrul său şi la
pâinea care’ntăreşte inima omului. lucrarea sa până seara.
16 Sătura-se-vor copacii câmpului, ce- 24 Cât de mărite sunt lucrurile Tale,
drii Libanului pe care Tu i-ai sădit; Doamne, pe toate’ntru înţelepciune le-
9
17 în ei îşi vor face păsările cuib, loca-
ai făcut; umplutu-s’a pământul de zidi-
13
şul cocostârcului fiind deasupra lor . rea Ta. 10
păsările obişnuite îşi fac cuiburile în copacii obiş- culcuşurile lor; de acum ele vor zăcea doar în ini-
nuiţi, şi chiar în cedrii cei înalţi ai Munţilor Li- mile iubitoare de plăceri, dar nu în noi.
ban, dar, oricum, la adăpost, cocostârcul şi-l face 13 „zidirea” în sensul: agoniseala, strânsura,
în punctul cel mai de sus al copacului înalt, sau totalitatea rodurilor muncii (în speţă, ale crea-
în vârful unui stâlp, fără umbră, scăldat în aerul ţiei): ierburi, copaci, vietăţi, oameni. Cei vechi ai
pur. Neprihana stă deasupra tuturor virtuţilor noştri au preferat să-l traducă pe ktesis prin „zi-
(Sf. Maxim Mărturisitorul). dire” în ideea că întreaga creaţie a lui Dumnezeu
11 Sf. Grigorie Sinaitul tâlcuieşte alegoric: e o lucrare elaborată, „zidită” după un anume
Noaptea patimilor este întunericul ignoranţei; plan, în trepte.
sau, altfel spus, noaptea este împărăţia în care 14 „Balaurul”: în Versiunea Ebraică, „Leviata-
se nasc patimile. În ea împărăţeşte stăpânul în- nul”: monstru mitic marin, oarecum asemănă-
tunericului, diavolul, şi prin ea umblă duhurile tor cu un balaur onctuos. Imagine apropiată de
necurate care iau chip ca fiarele codrului, cău- aceea din Iov 40, 19: „El (monstrul) de la Domnul
tând cu urletele să ne răpească şi să ne devore. este zidirea cea dintâi / făcută ca să-şi râdă de ea
12 Sf. Ioan Scărarul: Dacă, printr’o iconomie îngerii Săi”; simbol al forţei brutale pe care omul
pedagogică, Soarele a răsărit în noi, iar după n’o poate stăpâni, dar care pentru Dumnezeu –
aceea Şi-a cunoscut întâiul Său apus, atunci şi chiar pentru îngerii Săi – e o jucărie cu care
peste locul culcuşului Său a pus întuneric şi s’a se amuză. Imaginea se apropie şi de întrebarea
făcut noapte. În ea, în noapte, vor veni spre pusă de Dumnezeu lui Iov (a cărui neputinţă stă
noi puii sălbatici şi toate fiarele colţoase ca să în opoziţie cu atotputinţa Creatorului): „Te vei
răpească nădejdea din noi, cerând de la Dum- juca cu dânsul cum joci o păsăruică. . . ?” (40, 29).
nezeu drept mâncare patimile noastre, hrănite Verbul din Iov (paízo) e înrudit cu cel de faţă (em-
fie prin gânduri, fie prin făptuire. După aceea, paízo) şi identic cu cel din Iş 10, 2 (vezi textul şi
însă, din întunecoasa smerenie ne-a răsărit ia- nota), cu aceleaşi sensuri de joacă, amuzament,
răşi Soarele, iar fiarele s’au adunat din nou în derâdere, luare în bătaie de joc.
PSALMUL 104 924
30 iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele 1 Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi-I
se vor zidi15 şi faţa pământului o vei în- numele, vestiţi între neamuri lucrurile
noi16 . Lui.
31Fie slava Domnului în veci; veseli- 2Cântaţi-I şi lăudaţi-L, povestiţi toate
Se-va Domnul de lucrurile Sale; minunile Sale!
32 Cel ce caută spre pământ şi-l face să 3 Lăudaţi-vă întru numele Său cel
tremure, Cel ce munţii îi atinge şi ei sfânt, veselească-se inima celor ce-L
fumegă. caută pe Domnul;
33 Cânta-voi Domnului de-a lungul vie- 4 căutaţi-L pe Domnul şi vă întăriţi,
ţii mele, cânta-voi Dumnezeului meu pururea căutaţi-I faţa.
până ce voi fi17 . 5 Aduceţi-vă aminte de minunile Lui,
34Dulci să-I fie Lui cuvintele mele, iar pe care El le-a făcut, de semnele Lui şi
eu mă voi veseli’ntru Domnul. de judecăţile gurii Sale.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ şi 6 Voi sunteţi seminţia lui Avraam, robii
cei fără de lege, ca nicicum să mai Săi, voi, fiii lui Iacob, aleşii Săi.
fie! Binecuvintează, suflete al meu, pe
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
Domnul!
judecăţile Lui sunt în tot pământul.
8 El pururea Şi-a amintit de legămân-
104 tul Său, de cuvântul pe care l-a porun-
cit într’o mie de generaţii,
PSALMUL 104 Aliluia1 . 9 pe care l-a încheiat cu Avraam, şi de
15 „se vor zidi” = vor fi create (vezi v. 24). Sf.
jurământul Său către Isaac.
Vasile cel Mare: Învierea din morţi se face prin 10El i l-a pus lui Iacob spre poruncă şi
lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, aici, prin crea- lui Israel spre legătură veşnică,
ţie (zidire) se înţelege schimbarea într’o condiţie
mai bună a celor ce în viaţă au căzut prin pă- 11zicând: „Ţie îţi voi da pământul Ca-
cate (întru Hristos, omul e „făptură nouă”, 2 Co naanului, partea moştenirii tale”.
5, 17), înnoirea ce se petrece acum şi strămuta-
rea noastră din viaţa pământeană, senzorială, în 12Când ei erau puţini la număr, foarte
condiţia cerească ce se instaurează în noi prin puţini şi străini într’însul2
lucrarea Duhului, atunci sufletele noastre se ri-
13 şi au trecut de la un neam la altul şi
dică pe cele mai înalte culmi ale existenţei. Prin
Sfântul Duh ne vine întoarcerea în rai, înălţarea de la un regat la un alt popor,
noastră în Împărăţia cerurilor.
16 Duhul Sfânt este autorul regenerării duhov- 14El nimănui nu i-a îngăduit să le facă
niceşti. În împărăţia lui Dumnezeu nu se intră nedreptate şi de dragul lor a certat
decât printr’o nouă naştere, din apă şi din Duh regi:
(In 3, 5) (Sf. Grigorie de Nazianz).
17 Pentru expresia „până ce voi fi” vezi nota de la intrarea în Canaan; dar, spre deosebire de
la Mt 1, 25. aceia, textul său evită să menţioneze şi abaterile
1 Acesta este primul din seria psalmilor în al poporului de la poruncile Domnului, limitându-
căror titlu se află Aliluia (Allelouia în transcriere se la binefacerile revărsate de Acesta asupra ale-
grecească), cuvânt ebraic care înseamnă „Lău- şilor Săi.
daţi pe Domnul”. Ca şi Psalmii 77 şi 105, acesta 2 E vorba de Canaan, în care Evreii trăiau ca
rememorează, în linii mari, evenimentele petre- „rezidenţi”, adică străini aşezaţi printre neamu-
cute în istoria fiilor lui Israel de la Avraam până rile băştinaşe.
PSALMUL 104 925
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi pro- 29 apele lor în sânge le-a prefăcut şi le-a
feţilor Mei să nu le faceţi rău!” omorât peştii;
16Şi a chemat foamete pe pământ, pa- 30pământul lor a puit broaşte în chiar
iul pâinii3 l-a fărâmat; cămările de taină ale regilor lor;
17 înaintea lor a trimis un om: Iosif a 31 El a grăit, şi tăuni au năvălit şi puz-
fost vândut ca sclav. derie de muşte’n toate hotarele lor;
18 Picioarele i le-au umilit în obezi, 32 şi grindină le-a pus în ploaie şi pară
viaţa lui a trecut prin cătuşe4 de foc în pământ;
19 până ce cuvântul său a răzbătut în 33 şi le-a bătut viile şi smochinii şi le-a
afară. Rostirea Domnului l-a trecut rupt copacii toţi ai hotarelor lor.
prin lamură5 ,
34 El a grăit, şi lăcustă a năvălit şi
20 regele a trimis şi l-a dezlegat – el, omidă, toate fără număr,
mai-marele poporului – şi liber l-a lă-
35 şi au mâncat toată iarba’n ţara lor şi
sat;
tot rodul l-au mâncat de pe pământul
21 stăpân al casei sale l-a pus şi căpete- lor.
nie peste toată strânsura lui,
36 Şi El i-a lovit pe toţi întâi-născuţii
22 ca să-i înveţe pe mai-marii săi ca şi din ţara lor, pârga tuturor sârguinţelor
pe sine şi pe bătrânii lui să-i deprindă lor.
cu înţelepciunea.
37 Iar pe ei i-a scos afară cu argint şi
23 Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a
aur şi’n neamurile lor nu era nimeni
locuit ca străin în ţara lui Ham. bolnav.
24 Şi El l-a înmulţit foarte pe poporul
38 De ieşirea lor s’a veselit Egiptul, căci
Său şi l-a făcut mai puternic decât vră- frica de ei căzuse asupră-le.
jmaşii lui;
39 Un nor a întins deasupra lor să-i
25 inima acestora le-a întors-o ca să-I
acopere şi foc le-a dăruit să-i lumineze
urască poporul, să se poarte cu vicle- noaptea.
şug împotriva robilor Săi.
40 Ei au cerut, şi prepeliţe au venit, şi
26 El l-a trimis pe Moise, robul Său, şi
El cu pâine din cer i-a săturat;
pe Aaron, pe care Şi l-a ales;
41 a despicat o stâncă şi au curs ape, în
27 pus-a’ntru ei cuvintele semnelor Lui
pământ fără de apă râuri au alergat.
şi pe ale minunilor Lui în ţara lui Ham.
42 Că Şi-a adus aminte de cuvântul Său
28 Întuneric a trimis şi’ntunecare s’a fă-
cel sfânt pe care i-l spusese lui Avraam,
cut, căci ei amarnici erau împotriva cu-
robul Său,
vintelor Lui;
43 şi întru bucurie Şi-a scos poporul şi
3 „paiul pâinii” = paiul spicului, paiele pe care
întru veselie pe cei aleşi ai Săi.
se sprijină holda; şi limba română foloseşte până
astăzi „a culege pâinea” pentru „a secera grâul”. 44Şi le-a dat lor ţările păgânilor, iar ei
4 Literal: „prin fier” sau „în fier”.
ostenelile popoarelor le-au moştenit,
5 „l-a trecut prin lamură” = l-a trecut prin
proba de foc, l-a purificat prin încercări extreme 45 ca să-I păzească dreptăţile şi legea
(asemenea aurului lămurit în foc). să I-o urmeze.
PSALMUL 105 926
107 108
PSALMUL 107 O cântare psalmică PSALMUL 108 Pentru sfârşit1 ; un
a lui David. psalm al lui David.
1 Gata este inima mea, Dumnezeule, 1 Fer. Ieronim: Text profetic: Evanghelia va
gata-mi este inima; întru slava mea fi vestită (prin mărturisire) mai întâi seminţiilor
cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă. lui Israel („popoarelor”) şi apoi păgânilor („nea-
murilor”).
2 Deşteptaţi-vă, voi, psaltire şi alăută!; 1 Deşi psalmul e o plângere a celui oropsit şi
1 Dumnezeule, lauda mea să n’o ţii sub 15 Fie ei de-a pururi înaintea Domnului
tăcere, şi piară-le amintirea de pe pământ,
2 că gura păcătosului şi gura vicleanu- 16 că nu şi-au amintit să facă milă şi l-
lui s’au deschis împotrivă-mi; cu limbă au asuprit pe cel sărac şi pe cel sărman
vicleană au grăit împotrivă-mi şi pe cel cu inima umilă, ca să-l poată
3 şi cu vorbe de ură m’au împresurat şi ucide.
fără pricină s’au războit cu mine; 17 Că a iubit blestemul, şi va veni
4 în loc să mă iubească mă cleveteau, asupră-i; şi n’a vrut binecuvântarea, şi
iar eu mă rugam; va fugi de la el.
5 în locul binelui m’au răsplătit cu rău 18 Cu blestemul s’a îmbrăcat precum cu
şi cu ură, în locul iubirii mele. o haină, ca apa i-a intrat în măruntaie
6 Pune peste el un păcătos deasupră-i,
şi ca uleiul, în oase;
şi diavolul să stea de-a dreapta lui; 19fie-i ca o haină cu care se îmbracă şi
7 când e judecat, să iasă osândit, iar ru-
ca un brâu cu care pururea se încinge.
găciunea lui prefacă-se’n păcat. 20Aceasta-i ceea ce face Domnul cu cei
8 Puţine să-i fie zilele, iar dregătoria
2 ce mă defaimă şi cu cei ce vorbesc de
lui s’o ia altul; rău împotriva sufletului meu.
9 copiii să-i ajungă orfani şi femeia lui, 21 Dar Tu, Doamne, Doamne, de dragul
văduvă; numelui Tău fă milă cu mine, că bună
e mila Ta.
10 copiii lui să rătăcească fără nici un
adăpost şi să cerşească, alungaţi din 22 Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman
vatra caselor lor. sunt eu şi inima în lăuntrul meu s’a
11 Cămătarul să-i scotocească prin tot
tulburat.
ce are, străinii să-i jefuiască ostenelile; 23 Ca o umbră când se’nclină mă petrec,
30 Cu gura mea Îl voi mărturisi foarte Tăi; din pântece mai înainte de lucea-
pe Domnul şi’n mijlocul multora Îl voi făr Te-am născut”.
lăuda, 4 Juratu-S’a Domnul şi nu-I va părea
31 că El a stat de-a dreapta săracului ca rău: „Tu eşti preot în veac, după rân-
să-mi mântuiască sufletul de cei ce mă duiala lui Melchisedec”5 !
prigonesc.
5 Domnul de-a dreapta Ta va sfărâma
regi în ziua mâniei Sale;
109 El va judeca între popoare, El le va
6
umple de leşuri, El va zdrobi capetele
6
PSALMUL 109 Un psalm al lui Da- multora pe pământ .
vid1 . 7
7 El din pârâu pe cale va bea ; de-aceea
Fiul Său cu untdelemnul bucuriei (Ps 44, 7), El inte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea
Îi conferă locul cel mai de cinste, de-a dreapta lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).
Sa, pe toată durata victoriei Lui asupra vrăjma- 5 Asupra lui Melchisedec vezi episodul din Fc
şilor (care îl au în frunte pe Satana). De obser- 14, 18-20. Acesta era „preot al lui Dumnezeu
vat că adverbul héos = „până ce” semnifică un Cel-Preaînalt”, ceea ce înseamnă că nu-şi avea
prezent continuu, deoarece nu e de presupus că preoţia prin Aaron şi leviţi (care pe atunci nici
Fiul n’ar mai sta de-a dreapta Tatălui şi după nu existau). Pavel va folosi acest citat spre a de-
victorie; vezi şi nota de la Mt 1, 25. monstra că Iisus Hristos, ca „preot în veac, după
3 „Toiag”, în limbajul biblic, semnifică, de fapt, rânduiala lui Melchisedec”, nu-şi are nici El pre-
„sceptru”, Însemn al regalităţii. Asemenea un- oţia de la oameni. Aşadar, Hristos-Profetul (Ps
gerii, Fiul Îşi primeşte demnitatea împărătească 44, 7), Hristos-Împăratul (Ps 109, 2) şi Hristos-
nu de la oameni (deşi, după trup, este „fiul lui Arhiereul (textul de faţă) Îşi are lucrările, pe
David”), ci de la Tatăl, Cel ce stăpâneşte în Sion toate trei, direct de la Dumnezeu, Tatăl Său.
(„Sion”, simbol al locuirii lui Dumnezeu printre 6 Hristos, Cel ce stă de-a dreapta Tatălui, va
„origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de a lungul istoriei. Un călător poate muri de sete
„ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, dacă nu găseşte apă; creştinătatea însă, condusă
„regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă de Capul ei cel nevăzut, Iisus Hristos, va avea
preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că întotdeauna pâraiele Duhului Sfânt din care să
e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la se adape şi să trăiască în lunga ei călătorie către
început, de când Se născuse din Tatăl „mai îna- Eshaton.
PSALMUL 111 932
(In 6, 51), adică Iisus, Care va deveni Hristosul zime, „a binevoi”, „a se ataşa cu convingere”, „a
Euharistic. dori”, „a umbla după”, „a iubi”. Aşadar, „teama
2 Literal: „Frica Domnului”. Ca şi în multe de Dumnezeu” nu trebuie văzută ca un fel de te-
alte expresii („credinţa lui Dumnezeu”, „omul roare exercitată de Acesta asupra omului, ci mai
lui Dumnezeu”, „muntele lui Dumnezeu”), acest degrabă teama ca nu cumva, călcându-I porun-
genitiv posesiv exprimă superlativul, absolutul. cile, omul să se lipsească pe sine de confortul său
Aşadar, (în mentalitatea iudaică) „frica lui Dum- lăuntric. Stihul se poate traduce şi: „întru po-
nezeu” ar fi singura pe care trebuie s’o iei cu ade- runcile Lui se va simţi bine”.
vărat în seamă, celelalte fiind neglijabile. Cu 2 ,Majuscularea acestui pronume se înteme-
toate acestea, „frica” nu trebuie înţeleasă, sub iază şi pe faptul că în Codex Alexandrinus există
nici o formă, ca fiind o însuşire a lui Dumnezeu, adaosul: „Domnul Dumnezeu”. Aşadar, drepţi-
ceea ce impune, pentru mentalitatea modernă, o lor le răsare lumină nu, pur şi simplu, în virtu-
traducere prin genitivul instrumental: „frica de tea îndreptăţirii lor, ci pentru că Dumnezeu, prin
Domnul”. mila Sa, le-o recunoaşte şi o întregeşte.
PSALMUL 112 933
ochii din lacrimi şi picioarele din lune- 8 Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă şi nu-
care. mele Domnului voi chema.
9 Bineplăcut voi fi eu înaintea Domnu- 9 Făgăduinţele mele Domnului I le voi
lui în pământul celor vii. plini în faţa întregului Său popor,
10 în curţile casei Domnului, în mijlocul
tău, Ierusalime.
115
PSALMUL 115 Aliluia. 116
1 Crezut-am, de aceea am grăit, dar eu
foarte m’am smerit1 . PSALMUL 116 Aliluia.
2 Zis-am eu întru uimirea mea: „Tot
1 Lăudaţi-L pe Domnul, voi, toate nea-
omul este mincinos”. murile, pe El lăudaţi-L voi, toate po-
3 Ce oare Îi voi da eu Domnului pentru poarele;
toate câte El mi-a dat?: 2 că s’a întărit mila Lui peste noi şi ade-
4 Paharul mântuirii voi lua şi numele vărul Domnului rămâne în veac.
Domnului voi chema2 .
5 Făgăduinţele mele Domnului I le voi
plini în faţa întregului Său popor. 117
6 Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui. PSALMUL 117 Aliluia.
7 O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu 1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că
sunt robul Tău şi fiul slujnicei Tale; Tu în veac este mila Lui1 .
ai rupt legăturile mele,
2 Să spună dar casa lui Israel că e bun,
1 În Versiunea Ebraică psalmii 114 şi 115 alcă- că în veac este mila Lui.
tuiesc unul singur, aşa încât începutul acestuia
se cere legat, ca sens, de sfârşitul celui prece- 3Să spună dar casa lui Aaron că e bun,
dent. În ce anume a crezut psalmistul?: În aceea că în veac este mila Lui.
că el va fi bineplăcut înaintea Domnului, că va
locui în cerul Său cel sfânt, că va fi asemenea în-
4Să spună dar toţi cei ce se tem de
gerilor. Cu toate acestea, el nu a căzut în păca- Domnul că e bun, că în veac este mila
tul mândriei, ci şi-a păstrat întreagă conştiinţa Lui2 .
imensei distanţe dintre bunătatea lui Dumnezeu
care-l înalţă şi condiţia sa de făptură mărginită, 1 Îndemnul de a ne mărturisi Domnului, ur-
joasă, smerită, singura care cu adevărat îl mân- mat de asigurarea că El este bun şi milostiv, nu
tuieşte. Pavel va cita primul stih al acestui ver- trebuie să-l ducă pe creştin la certitudinea mân-
set (2 Co 4, 13) în sprijinul credinţei ca suport al tuirii prin absoluta bunătate a lui Dumnezeu,
mărturisirii şi curajului. căci o asemenea certitudine nu există, ci la sen-
2 „paharul mântuirii” este potirul euharistic. timentul încrederii că Domnul îi ascultă mărtu-
Euharistie înseamnă mulţumire. Aşadar, singu- risirea cu bunătate şi milă.
rul răspuns pe care noi I-l putem da lui Dum- 2 Ce anume semnifică cele două „case” (familii
nezeu pentru toate binefacerile Lui este acela de spirituale), – a lui Israel şi a lui Aaron – ştim
a-I mulţumi împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine mai limpede din versetul 21 al Psalmului 113:
după ce ne-am pregătit prin post, rugăciune şi „cei ce se tem de Domnul, cei mici împreună cu
spovedanie. cei mari”.
PSALMUL 117 936
5 Eu din necaz L-am chemat pe Dom- 18 Certând m’a certat Domnul, dar
nul şi El m’a auzit întru lărgimea au- morţii nu m’a dat.
zului. 19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii: prin
6 Domnul este ajutorul meu, nu mă voi ele voi intra şi-L voi lăuda pe Domnul.
teme de ce-mi va face mie omul. 20 Aceasta este poarta Domnului, drep-
4
7 Domnul este ajutorul meu şi eu de sus ţii vor intra printr’însa .
mă voi uita la vrăjmaşii mei. 21 Pe Tine Te voi mărturisi, că Tu m’ai
8 Mai bine e să te încrezi în Domnul de- auzit şi mie mi Te-ai făcut spre mântu-
cât să te încrezi în om. ire.
9 Mai bine e să nădăjduieşti în Dom- 22 Piatra pe care au nesocotit-o zidito-
nul decât să nădăjduieşti în mai-marii rii, aceasta a ajuns în capul unghiului;
pământului. 23 de la Domnul s’a făcut aceasta şi mi-
5
10 Toate neamurile m’au împresurat, nunată este în ochii noştri .
iar eu în numele Domnului le-am bi- 24 Aceasta este ziua pe care Domnul a
ruit; făcut-o: să ne bucurăm şi să ne veselim
11 de jur-împrejur m’au împresurat, iar
într’însa!6
eu în numele Domnului le-am înfrânt; 25O, Doamne, Te rog, mântuieşte! O,
Doamne, Te rog, adu belşug!
12 m’au împresurat precum albinele un
fagure3 şi s’au aţâţat ca focul între 26 Binecuvântat este cel ce vine întru
spini, iar eu în numele Domnului le-am numele Domnului; pe voi v’am binecu-
biruit; vântat, cei din casa Domnului.
13 împins am fost şi răsucit să cad, dar 27 Dumnezeu este Domnul şi S’a arătat
Domnul mi-a sărit în sprijin. nouă; sărbătoare rânduiţi în umbrare
până la coarnele jertfelnicului7 .
14 Domnul e tăria mea şi cântecul meu
şi El mi S’a făcut mie spre mântuire. 4 Sf. Clement Romanul: „Dintre multele porţi
au batjocorit pe Iisus şi L-au răstignit, neştiind Cortului Mărturiei, rânduită de Moise, pasajul
ce fac. Dacă albinele din stup fac miere, fără s’o acesta nu este altceva decât o metaforă pentru
ştie, prigonitorii Domnului nu-şi dădeau seama singura Sărbătoare ce trebuie ţinută de întreaga
că ni-L făceau pe Domnul mai dulce ca oricând, făptură raţională: aceea a Învierii Domnului,
prin însăşi patima Sa. „Gustaţi şi vedeţi că bun prin care Dumnezeu ni S’a arătat ca arvună a
este Domnul” (Ps 33, 8). propriei noastre învieri (Sf. Grigorie de Nyssa).
PSALMUL 118 937
28Dumnezeul meu eşti Tu, Ţie mă voi 5 O, de s’ar face căile mele drepte spre
mărturisi; Dumnezeul meu eşti Tu, pe paza dreptăţilor Tale!
Tine Te voi înălţa; Ţie Îţi voi mulţumi, 6 Atunci de-abia nu mă voi ruşina, când
că Tu m’ai auzit şi mi Te-ai făcut mie voi căuta spre toate poruncile Tale.
spre mântuire.
7 Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru
29 Mărturisiţi-vă Domnului, că este deschiderea inimii3 când voi fi învăţat
bun, că în veac este mila Lui! judecăţile dreptăţii Tale.
8Îndreptările4 Tale le voi păzi, Nu mă
părăsi în cele din urmă!
118 9Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea
sa?: prin păzirea cuvintelor Tale.
PSALMUL 1181 Aliluia.
10 Eu cu toată inima Te-am căutat, să
1 Fericiţi cei fără prihană în cale, cei ce nu mă lepezi de la poruncile Tale.
umblă în legea Domnului!
11 Cuvintele Tale mi le-am ascuns în
2 Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturi-
inimă, ca nu cumva să păcătuiesc faţă
ile2 ; cu toată inima Îl vor căuta. de Tine.
3 Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea
12 Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-
n’au umblat în căile Sale. mă îndreptările Tale.
4 Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai po-
13 Cu buzele mele am vestit toate jude-
runcit pentru ca noi să le păzim foarte. căţile gurii Tale.
1 Acesta este nu numai cel mai lung, ci şi cel 14 În calea mărturiilor Tale m’am
mai bine construit dintre psalmii didactici. Arhi- desfătat tot atât de mult cât în toată
tectura sa cuprinde 22 de strofe a câte 8 stihuri;
numărul strofelor reprezintă numărul celor 22 3 Traducerea „întru deschiderea inimii” se
de litere ale alfabetului ebraic; primul cuvânt al ]ntemeiază pe substantivul euthýtes = „direcţie
fiecărei strofe începe cu litera respectivă. Evi- în linie dreaptă”, dar şi pe adjectivul/adverbul
dent, Septuaginta păstrează structura, nu însă euthýs = „fără ocolişuri”, „franc”, „deschis”. În
şi canonul alfabetic. Tema generală a psalmu- fapt, aceasta este starea de spirit cu care un creş-
lui este legea dumnezeiască, în sensul ei cel mai tin trebuie să meargă la Taina Spovedaniei.
larg: totalitatea învăţăturilor pe care Dumnezeu 4 Spre deosebire de dikáiosis = „îndreptă-
le-a descoperit şi le-a transmis prin profeţi. De ţire”, „justificare”, dikáioma înseamnă „îndrep-
aici, frecvenţa unor cuvinte care gravitează în tar”, „călăuză”, „ghid”, „criteriu moral”. Pluralul
jurul noţiunii de „lege”: nelegiuire, fărădelege, acestui substantiv este, în româneşte, „îndrep-
mărturie, poruncă, dreptate, îndreptare, făgă- tare”. Acest plural însă sună identic cu singu-
duinţă, pricepere, înţelepciune, cuvânt, spusă, larul substantivului „îndreptare” (al cărui plu-
judecată, cale . . . , cuvinte care se repetă şi care ral e „îndreptări”), care, stricto sensu, îl traduce
uneori acuză redundanţa. Textul însă, ca atare, pe grecescul paidéia = „educaţie”, „corecţie”, „co-
e o expresie maximă a evlaviei, dar şi a medita- rectare” (dar şi „pedeapsă”). Aşadar, exprimarea
ţiei asupra vieţii şi sfârşitului, ceea ce-l făcea pe adevărată ar fi: „Îndreptarele Tale le voi păzi”
Pascal să-l aibă la inimă. Psalmul a intrat puter- (aici şi în numeroase alte locuri). Numai că plu-
nic în cult: face parte din Slujba Înmormântării. ralul „îndreptări” („îndreptările”) a intrat în lim-
2 „Mărturiile” lui Dumnezeu: cerul, pămân- bajul liturgic la o vreme când limba română încă
tul şi toate câte sunt într’însele; cortul mărturiei nu-şi diferenţiase asemenea nuanţe. El s’a în-
(Nm 1, 53), ca expresie a locuirii Domnului prin- cetăţenit atât de adânc în rostire şi auz, încât
tre oameni; toate cuvintele lui Dumnezeu des- versiunea de faţă preferă să-l păstreze ca atare,
coperite prin profeţi, precum şi faptele Sale con- până la o nouă vârstă a limbii române. E bine
semnate în Sfintele Scripturi. însă să se ştie care este înţelesul său real.
PSALMUL 118 938
44 Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi, în mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
veac şi în veacul veacului. 59 La căile Tale am cugetat, picioarele
46 În faţa regilor am vorbit despre măr- rat că trebuie să-Ţi păzesc poruncile.
turiile Tale şi nu m’am ruşinat. 61 Funiile păcătoşilor s’au încâlcit
47 Şi la poruncile Tale am cugetat, că împrejuru-mi, dar eu legea Ta n’am
le-am iubit foarte. uitat-o.
48 Mâinile mi le-am ridicat spre porun- 62 La miezul nopţii
13
m’am sculat ca să-
cile Tale pe care le-am iubit şi spre în- Ţi aduc laudă pentru judecăţile drep-
dreptările Tale gândul mi l-am aşter- tăţii Tale.
nut. 63 Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem
gloria lui David a fost mai mare în primejdii de- 89În veşnicie, Doamne, Cuvântul Tău
cât în viaţa obişnuită a unui rege. Se cade aşadar rămâne în cer20 .
să acceptăm cu bucurie lecţiile pe care Dumne-
zeu ni le dă prin aceea că ne smereşte. 18 Ca în numeroase alte cazuri, genitivul pose-
16 Foarte exact: „m’au plăsmuit”. Aşadar: Mâi- siv „mântuirea Ta” trebuie înţeles ca genitiv in-
nile Tale m’au creat şi mi-au dat o formă. strumental: „mântuirea (care vine) de la Tine”.
17 „spusa” îl traduce pe lógion (cu pluralul lógia Acest genitiv exprimă ideea de absolut.
19 = burduful care, prin răcire, devine scorţos,
= „spusele”). Uneori însă, în funcţie de context
sau cadenţă, lógion este tradus şi prin cuvânt (ló- rigid, chiar sfărâmicios.
gos). Ed. 1688: „cuvântarea”. 20 Sf. Atanasie cel Mare: Aici e vorba de o
PSALMUL 118 941
dogmă mai înaltă decât cea care se naşte din tex- eu de poruncile Tale nu m’am rătăcit.
tul: „Întru’nceput a fost Cuvântul” (In 1, 1): Cu- 111 Mărturiile Tale le-am moştenit pe
vântul veşnic al lui Dumnezeu, legat nu numai veci, că ele sunt bucuria inimii mele.
de creaţie, dar şi de pronie; vezi versetul 91.
21 Cuvântul „Doamne” lipseşte din Codex Ale- 112 Inima mi-am plecat-o spre săvârşi-
xandrinus, din care cauză nu e întâlnit în toate rea îndreptărilor Tale, pentru ca’n veci
versiunile; există însă în ed. Rahlfs.
22 Literal: „Porunca Ta e un spaţiu nemăsurat
să-mi fie răsplătire.
de larg”. Sf. Ioan Scărarul tâlcuieşte: Virtu- 113 Pe călcătorii de lege i-am urât, dar
tea are marginea nemărginită. Dacă (în urcuşul legea Ta am iubit-o.
duhovnicesc) unii lucrători buni înaintează de la
puterea făptuirii la puterea vederii, adică la con- 24 Sf. Maxim Mărturisitorul: „Făclia” e legea
templaţie, şi dacă iubirea nu ajunge niciodată la scrisă, ale cărei simboluri, ghicituri şi combina-
sfârşit, atunci marginea ei, a iubirii, este cu ade- ţii seamănă cu o flacără care luminează, arde şi
vărat nemărginită. Înaintând în ea, niciodată nu umbreşte. „Lumina” e legea duhovnicească a ha-
ajungem la un sfârşit, nici în veacul de acum, nici rului; acesta, în mod simplu, fără simboluri sen-
în cel viitor, adăugând lumină la lumină. sibile, arată cărările cele veşnice pe care mintea
23 Pluralul „poruncile Tale”, în concordanţă cu contemplativă e dusă spre cel mai înalt dintre
Codex Sinaiticus; ed. Rahlfs: „porunca Ta”. bunuri, spre Dumnezeu.
PSALMUL 118 942
114 Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu 125 Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere
eşti, în cuvântul Tău am nădăjduit. şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
115 Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcăto- 126 Vremea este a lucra pentru Dom-
rii de rele, şi eu voi cerceta poruncile nul, că ei au risipit legea Ta.
Dumnezeului meu. 127 De aceea Ţi-am iubit poruncile mai
116 Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, mult decât aurul şi topazul.
şi viază-mă, şi de la aşteptarea mea să 128 De aceea m’am îndreptat spre
nu mă’ndepărtezi în ruşine. toate poruncile Tale şi toată calea cea
117 Ajută-mă şi mă voi mântui şi puru- strâmbă am urât-o.
rea voi cugeta la îndreptările Tale. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de
118 De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se aceea sufletul meu le-a cercetat29 .
îndepărtează de la îndreptările Tale, 130 Dezvăluirea30 cuvintelor Tale va
pentru că nedrept este gândul lor lă- face lumină şi pricepere le va da prun-
untric25 . cilor.
119Călcători de lege i-am socotit pe toţi 131 Eu gura mi-am deschis-o şi duh am
păcătoşii pământului; de aceea eu pu- tras într’însa, că după poruncile Tale
rurea am iubit mărturiile Tale. am tânjit.
120 Ţintuieşte-mi trupul cu frica de
132 Caută spre mine şi mă miluieşte
Tine26 , că de judecăţile Tale m’am te- după judecata celor ce iubesc numele
mut. Tău.
121 Făcut-am judecată şi dreptate; nu
133 Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul
mă da pe mâna celor ce mă nedreptă- Tău şi nici o fărădelege să nu mă stă-
ţesc. pânească.
122 Primeşte-l pe robul Tău întru bu-
134 Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor
nătate; cei mândri să nu mă năpăstu- şi voi păzi poruncile Tale.
iască27 .
135 Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi
123 Ochii mi s’au sleit de dorul mântui-
învaţă-mă poruncile Tale.
rii Tale şi de dorul cuvântului dreptăţii
Tale28 . 29 În ordinea „normală”, cercetarea e urmată
124Fă cu robul Tău după mila Ta şi de descoperire, iar aceasta provoacă admira-
ţia. Aici lucrurile se petrec invers: Psalmistul
învaţă-mă îndreptările Tale. are mai întâi revelaţia creaţiei (mărturiilor) lui
Dumnezeu, aceasta îl umple de uimire, iar ui-
25 „gândul lăuntric” îl traduce pe enthýmema mirea, la rândul ei, îl determină să cerceteze
= „ceea ce se află în spirit”, „gândire”, „reflecţie”. în amănunt ceea ce descoperise global. În fapt,
Folosire unică, aici, în Cartea Psalmilor. acesta este procesul cunoaşterii prin revelaţie. E
26 Literal: „frica Ta”, vezi nota de la v. 81.
un text care anulează aberaţia: „crede şi nu cer-
27 sykofantéo (folosit numai aici în Cartea Psal- ceta”.
milor): „a calomnia”, „a acuza pe nedrept”. 30 délosis (folosire unică în Cartea Psalmilor):
28 Fără’ncetare aşteaptă psalmistul mântuirea „acţiunea de a arăta, de a descoperi, de a face
care vine de la Dumnezeu, întemeindu-se pe îm- să se înţeleagă, de a interpreta, de a semnifica”.
plinirea unei făgăduinţe. Expresia: „mi s’au Sensul versetului se leagă de cel precedent: lu-
sleit” e folosită pentru a arăta intensitatea sen- mina globală a revelaţiei (dezvăluirii) duce la
timentului (Teodoret de Cir). studiul şi priceperea amănuntelor.
PSALMUL 118 943
136Din ochii mei curs-au izvoare de 147 În puterea nopţii33 m’am sculat şi
apă, fiindcă eu legea Ta n’am păzit-o. am strigat, în cuvintele Tale am nădăj-
137 Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt
duit.
judecăţile Tale. 148 Ochii mi s’au trezit înaintea zorilor
ca să cuget la cuvintele Tale.
138 Mărturiile Tale le-ai poruncit
cu’ntreaga dreptate şi cu’ntreg adevă- 149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după
pe ucenicii Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus noi nu facem o mişcare să ne apropiem şi noi de
şi care i-a făcut să spună după aceea: „Oare nu El, nu ne putem bucura de vecinătatea Sa. Cei
ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe ce se apropie de Dumnezeu sunt legaţi de El pe
cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?” (Lc 24, potriva dorinţei şi desăvârşirii lor (Tâlcuire atri-
32). buită lui Origen).
PSALMUL 119 944
160 Adevăr este începutul cuvintelor 172 Rosti-va limba mea spusele Tale, fi-
Tale şi toate judecăţile dreptăţii Tale indcă toate poruncile Tale sunt drepte.
vor dăinui în veci. 173 Fie-mi spre mântuire mâna Ta, că
161 Fără pricină m’au prigonit puterni- eu poruncile Tale le-am ales.
cii zilei35 şi din pricina cuvintelor Tale 174 Tânjit-am după mântuirea Ta,
inima mi s’a înfricoşat. Doamne, şi legea Ta îmi este cugetare.
162 Bucura-mă-voi întru spusele Tale 175 Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
ca unul ce-a dat peste pradă multă. şi judecăţile Tale îmi vor ajuta39 .
163 Urât-am nedreptatea şi am 176 Rătăcit-am ca o oaie pierdută;
dispreţuit-o, dar legea Ta am iubit-o. caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale
164 De şapte ori pe zi Te-am lăudat
36 nu le-am uitat.
pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165 Pace multă au cei ce iubesc legea Ta
şi cărora nu le e piatră de poticnire37 . 119
166 Mântuirea Ta am aşteptat-o,
PSALMUL 119 O cântare a trepte-
Doamne, şi poruncile Tale le-am iubit.
lor1 .
167 Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale
1 Către Domnul am strigat în necazul
şi le-a iubit foarte.
meu şi El m’a auzit.
168 Păzit-am poruncile şi mărturiile
2 Doamne, izbăveşte-mi sufletul de
Tale, că toate căile mele înaintea Ta buze nedrepte şi de limbă vicleană!
sunt, Doamne.
3 Ce ţi se va da şi ce ţi se va adăuga prin
169 Apropie-se rugăciunea mea înain-
limba vicleană?:
tea Ta, Doamne, după spusa Ta dă-mi
4 Săgeţile Celui-Tare, ascuţite în căr-
mie pricepere38 .
bunii pustiului2 .
170 Să intre cererea mea în faţa Ta;
5 Vai mie, că pribegia mea s’a prelun-
după spusa Ta izbăveşte-mă.
git, în sălaşele lui Chedar3 m’am sălă-
171 Buzele mele să reverse laudă când şluit.
Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.
39 Didim cel Orb: „Sufletul meu va fi viu pentru
35 árhontes e un cuvânt generic pentru cei ce că, amintindu-i eu de judecăţile Tale şi păzindu-
au ranguri înalte în conducere şi stăpânire. le, înlătur moartea care-i urmează păcatului.
36 Pe temeiul acestui stih a fost rânduit ciclul li- Nu voi mai păcătui; dimpotrivă, voi săvârşi acele
turgic al Celor Şapte Laude, adică toate slujbele fapte a căror urmare este: «Viu va fi sufletul meu
bisericeşti din durata a 24 de ore. şi Te va lăuda», mulţumindu-Ţi pentru viaţa cea
37 Nichita Stithatul: Cei ce iubesc legea lui veşnică pe care i-ai dăruit-o”.
1 Psalmii 119-133 se numesc „cântări” ale ce-
Dumnezeu se bucură de multă pace; în ei nu
există sminteală tocmai pentru că ea, legea, nu lor cincisprezece trepte suitoare ce înconjurau
le poate fi piatră de poticire. templul iudaic şi pe care, la slujbă, şedeau pre-
38 Fer. Augustin: Ştiind cine este cel ce se ro- oţii şi leviţii, după ranguri. Ei simbolizează tot
agă (adică David), în această rugăciune ne pu- atâtea trepte ale urcuşului duhovnicesc.
2 „cărbunii pustiului”: metaforă care se limpe-
tem recunoaşte şi pe noi înşine, dacă ne străduim
s’o facem împreună cu el. Expresia „după spusa zeşte prin sensul versetului următor.
Ta” înseamnă „după făgăduinţa Ta”, ceea ce ne 3 „Chedar”, al doilea fiu al lui Ismael (Fc 25,
trimite la textul din Ps 31, 8: „Eu te voi învăţa şi 13), strămoşul Chedariţilor, trib arab care lo-
te voi cârmui”. cuia în pustiuri. (Unii genealogişti arabi duc as-
PSALMUL 120 945
seamnă bunurile noastre temporare, în timp ce neau fiecare câte unui trib, Ierusalimul era, de-
„de-a dreapta” se referă la bunurile veşnice. De opotrivă, al tuturor, cu statutul de a fi folosit în
obicei, prin „mâna Domnului” sau „dreapta Dom- mod egal. Eusebiu de Cezareea vede aici şi pre-
nului” se înţelege „puterea Domnului”, cea care figurarea Bisericii lui Hristos, în care toţi ne re-
biruie şi mântuieşte. Fiii lui Dumnezeu sunt cei găsim laolaltă şi în care ne bucurăm cântând:
ce stau de-a dreapta Sa. Aşadar, credinţa ta este „Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea
„dreapta ta”, adică puterea ce-ţi este dată de a te Dumnezeului nostru, în muntele Său cel sfânt”
număra printre fiii lui Dumnezeu. (Ps 47, 1).
PSALMUL 123 946
2 Iată, aşa cum ochii robilor se uită la 8Ajutorul nostru este în numele Dom-
mâinile stăpânilor lor, aşa cum ochii nului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
slujnicei se uită la mâinile stăpânei
sale, tot astfel şi ochii noştri spre Dom-
nul Dumnezeul nostru până ce Se va
milostivi de noi. 124
3 Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne, că prea sătui suntem de PSALMUL 124 O cântare a trepte-
dispreţ; lor.
4 peste măsură ni s’a umplut sufletul de 1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca
ocara celor îndestulaţi şi de dispreţul muntele Sionului1 : în veac nu se va
celor mândri. clinti cel ce locuieşte în Ierusalim.
2 Munţi se află împrejuru-i şi Domnul
este împrejurul poporului Său de acum
123 şi până’n veac.
tot ce-i iese în cale: copaci, pietre, case, animale, pedagogia lui Dumnezeu, necredincioşii – păcă-
oameni. Cei ce locuiesc pe lângă o asemenea apă toşii – devin puternici, stăpânitori, şi-i obligă pe
sunt veşnic ameninţaţi; cei ce îşi au aşezările de- cei drepţi să le recunoască puterea, şi chiar s’o
parte de ea sunt liniştiţi. Liniştiţi şi concentraţi laude. Ştiind că omul e slab şi poate ceda, psal-
asupră-le sunt acei oameni – bărbaţi sau femei mistul speră că Dumnezeu nu va îngădui o astfel
– care-şi fac sălaşe cât mai departe de şuvoiul de situaţie în care drepţii să-i implore pe cei ne-
acestei vieţi, căutând numai către viaţa veşnică. legiuiţi.
PSALMUL 125 947
de la miazăzi aducea ploile care trezeau la viaţă aduce în sprijin textul din Proverbele lui Solo-
pâraiele, acestea devenind izvoare de fertilitate. mon 9, 1: „Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă”.
1 Iisus va spune: „Fără Mine nu puteţi face ni- 1 Fer. Ieronim: Aşa cum trupul muritor are
mic” (In 15, 5). Pe de altă parte, Sf. Atanasie cel nevoie de hrană pieritoare, tot astfel sufletul ne-
Mare va descoperi aici un sens de mare subtili- muritor are nevoie de hrană nepieritoare. Însuşi
tate: Pe Hristos trebuie să-L vedem din ambele Iisus a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Ce-
laturi: Cuvântul dumnezeiesc Se coboară în Ma- lui ce M’a trimis şi să-I împlinesc lucrarea” (In 4,
ria şi devine una cu cel din Maria, alcătuindu- 34). Cât despre om, ne-o spune însuşi psalmis-
Şi astfel o locuinţă în pântecele fecioresc. Şi, în- tul: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Ps
trucât Cuvântul este numit şi Înţelepciune, vom 33, 8).
PSALMUL 128 948
6 şi-i vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace 1 Dintru adâncuri am strigat către
peste Israel! Tine, Doamne; Doamne, auzi glasul
meu!1
2 Fie urechile Tale cu luare-aminte la
128 glasul rugăciunii mele.
3De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
PSALMUL 128 O cântare a trepte-
Doamne, cine va suferi?2
lor.
4 Că la Tine este iertarea3 .
1 De multe ori, din tinereţile mele, s’au
luptat ei cu mine – s’o spună astăzi 5 De dragul numelui Tău, îndelung
Israel –, Te-am aşteptat4 , Doamne, îndelung
aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul
2 de-atâtea ori, din tinereţile mele, s’au
Tău,
luptat ei cu mine şi nu m’au biruit.
1
3 Prin spatele meu au uneltit păcă-
6nădăjduit-a sufletul meu spre Dom-
toşii, pe-acolo şi-au prelungit nelegiu- nul. Din straja dimineţii până’n
irea. noapte, din straja dimineţii să nădăj-
duiască Israel spre Domnul.
4 Domnul e drept; grumajii păcătoşilor
i-a retezat. 7Că la Domnul este mila şi la El e
multă mântuire
5 Ruşinaţi să fie şi întorşi îndărăt toţi
1 Fer.
cei ce urăsc Sionul; Augustin: Iona se afla nu numai sub va-
lurile mării, ci şi în pântecele chitului; de acolo a
6 facă-se ca iarba pe acoperişuri, care
strigat către Domnul, iar Acesta l-a auzit pentru
se usucă mai’nainte de-a fi smulsă, că Iona Îl avea pe Dumnezeu în inima sa. Pen-
7 care n’a umplut mâna celui ce seceră
tru noi, adâncul este însăşi viaţa aceasta trecă-
toare, şi din ea strigăm către Dumnezeu, atunci
şi nici braţul celui ce adună snopii, când nu gemem şi nu suspinăm. Cei ce nu strigă
8 asupra căreia trecătorii nu vor zice: dintru adânc sunt foarte adânciţi în adâncuri;
neavându-L în inimă pe Cel ce este deasupra ori-
„Binecuvântarea Domnului fie peste
căror adâncuri, nu sunt în stare să strige. Aşa-
voi!” sau: „Întru numele Domnului dar, să ne rugăm lui Dumnezeu.
v’am binecuvântat”. 2 Sf. Ioan Hrisostom: Cât de multe pot fi fă-
cat care i se opune smereniei, ci un viciu care, în Există şi traduceri care formulează: „să nu în-
fapt, distruge toate celelalte virtuţi. De obicei, torci faţa Hristosului Tău”, în sensul: „să nu Te
ea nu-i pândeşte pe oamenii de rând, ci pe cei ce răzgândeşti asupra planului de a-L trimite pe
deja au ajuns în poziţii înalte; dacă aceştia, pre- Fiul Tău în lume”.
cum psalmistul-rege, îşi păstrează măsura, ca- 4 În legătură cu textul profetic de mai jos vezi
lea mântuirii le e deschisă. şi Ps 88, 27-37.
2 Imaginea e aceea a unui copil purtat în 5 Se ştie că Sfânta Fecioară Maria se trăgea
cârcă. din spiţa lui David. Aşadar, Iisus, fiul Mariei,
1 Blândeţea lui David: El nu numai că nu s’a era după trup „fiu al lui David”, aşa cum Îl nu-
răzbunat pe Saul, prigonitorul său, ci, dimpo- meau mulţimile întâmpinându-L în Ierusalim
trivă, i-a cruţat viaţa, i-a făcut bine şi s’a smerit (Mt 21, 9) sau orbii care aşteptau vindecare (Mt
în faţa lui. 20, 31; vezi şi Lc 1, 32).
PSALMUL 132 950
13 Fiindcă Domnul a ales Sionul, locu- Aceasta este ca mirul pe cap ce se co-
2
inţă pentru Sine Şi l-a ales: boară pe barbă,2 pe barba lui Aaron,
14 „Aceasta este odihna Mea în veacul
ce se coboară pe marginea veşmântu-
veacului, aici voi locui, că Eu l-am ales. lui său;
3 e ca roua Ermonului ce se cobo-
15 Binecuvântând îi voi binecuvânta
strânsura, pe săracii săi îi voi sătura ară pe Munţii Sionului; că acolo a po-
de pâine, runcit Domnul binecuvântarea şi viaţă
până’n veac.
16 pe preoţii săi îi voi îmbrăca în mân-
tuire şi sfinţii lui cu bucurie se vor bu-
cura.
17 Acolo voi face să răsară fruntea lui
133
David, acolo I-am pregătit făclie Unsu-
lui Meu6 ; PSALMUL 133 O cântare a trepte-
lor.
18 pe duşmanii Lui îi voi îmbrăca în ru-
şine, dar peste El sfinţenia Mea va în- 1 Iată, acum, binecuvântaţi pe Dom-
flori”. nul, voi, toate slugile Domnului, voi,
cei ce staţi în casa Domnului, în curţile
casei Dumnezeului nostru.
2 Noaptea ridicaţi-vă mâinile spre cele
132 sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
3 Domnul din Sion să te binecuvinteze,
PSALMUL 132 O cântare a trepte- El, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
lor; a lui David.
1 Iată acum: ce este atât de bun sau
atât de frumos decât să locuiască fraţii
împreună1 ?
134
6 Cassiodor: În perspectivă profetică, „Da- PSALMUL 1341 Aliluia.
vid” trebuie citit „Domnul, Mântuitorul”, a că-
rui frunte (literal: corn = simbol al puterii) se va
1Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi-
arăta la Marea Judecată, unde va veni împreună L, voi, slugi, pe Domnul,
cu sfinţii Săi. Cât despre „făclia Unsului Meu”,
în ea îl putem identifica pe Ioan Botezătorul, pe 2 Fer. Ieronim: Din Ieşirea 30, 23-25 ştim că
care Însuşi Domnul l-a numit „făclia care arde şi mirul era pregătit din mai multe mirodenii, fie-
luminează” (In 5, 35). care cu simbolismul ei. Unul era mirul cu care
1 „împreună”, sensul exact: laolaltă în unitate. erau unşi preoţii, altul era pentru profeţi şi al-
Fer. Augustin: Acest verset a devenit adevă- tul era pentru regi. Mirul însuşi simbolizează
rată trâmbiţă a vieţii monahale. Cuvântul „mo- binecuvântarea. În ordinea coborârii lui: capul
nah” vine de la mónos, care înseamnă „singur”. este Dumnezeirea, barba este semnul bărbăţiei,
Atunci, de ce li se recomandă monahilor să lo- al acelui „bărbat desăvârşit, la măsura vârstei
cuiască împreună? Nu cumva, prin aceasta, ei plinătăţii lui Hristos” (Ef 4, 13).
îşi dezic numele? Nicidecum. În obştea mona- 1 Psalmul acesta şi cel următor alcătuiesc Po-
hală sunt mai multe fiinţe, dar o singură minte lieleul ce se cântă la utrenia praznicelor împără-
şi o singură inimă, după cuvintele Sfintei Scrip- teşti şi a unor sfinţi mai însemnaţi. De obicei, se
turi: „Inima şi sufletul mulţimii celor ce au cre- cântă versetele 1, 5, 13 şi 21 din Psalmul 134 şi
zut erau una” (FA 4, 32). 1, 12, 24 şi 26 din Psalmul 135.
PSALMUL 135 951
dacă El a avut puterea de a-I da Fiului Său un nosc şi-I păzesc poruncile. Atunci când întru
trup născut fără sămânţă trupească, oare nu po- dreptate va judeca poporul şi cu inima strânsă
sedă aceeaşi putere de a preface pâinea şi vinul va da pedepse, prezenţa robilor Săi Îi va fi o ade-
în Trupul şi Sângele Hristosului Său? vărată mângâiere.
PSALMUL 136 952
este mila Lui; ce se cântă după cel alcătuit din Psalmii 134 şi
135, dar numai în trei Duminici pe an: a Fiu-
19 pe Sihon, regele Amoreilor, că în veac
lui Risipitor şi a celor două de lăsatul secului.
este mila Lui; Cântare celebră şi foarte îndrăgită, mai ales în
20 şi pe Og, regele Vasanului, că în veac mânăstiri, ea exprimă tristeţea deportării şi sen-
timentele celor surghiuniţi.
este mila Lui; 2 Fer. Ieronim: Cuvântul „Babilon” înseamnă
21 şi pământul lor l-a dat ca moştenire, „confuzie” şi e un simbol al acestei lumi trecă-
că în veac este mila Lui; toare. Aici nu e psalmistul, ci omul păcătos care
s’a desprins din fericirea Sionului ceresc şi a că-
22 moştenire lui Israel, robul Său, că în zut în apele tulburi ale degradării şi tristeţii; cu
veac este mila Lui; toate acestea, el nu uită de unde a fost smuls de
propriile sale păcate.
23 Că’ntru smerenia noastră Şi-a amin- 3 În fapt, cuvântul órganon înseamnă orice fel
nire rărunchii, Tu încă din pântecele ea era încă neterminată”. Imaginea este acea a
unui artist care-şi lucrează opera având în minte
maicii mele m’ai apărat.
forma ei desăvârşită.
7 Deşi omul se alcătuieşte în timpul zilei, adică
14Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat
eşti Tu întru cele temute; minunate în evidenţele exterioare, nici un om nu e marto-
rul devenirii sale intime, căci în omul lăuntric
sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le lucrează doar mâna lui Dumnezeu.
cunoaşte foarte. 8 Sf. Grigorie cel Mare: Spusa psalmistului
zeşte’n tine păcatul mândriei. Fereşte-te de el! prii, Dumnezeu este Acela care îl îndrumează.
6 În timp ce păcătoşii cad în propria lor cap- 3 Duşmanii trec pe lângă fugar, dar Dumnezeu
cană, eu, însinguratul, cel ce m’am separat de lucrează asupra urmăritorilor în aşa fel încât el
ei, voi trece pe-alături fără s’o ating. să le pară un necunoscut oarecare.
PSALMUL 142 957
8 a căror gură deşertăciune a grăit şi a 4Neam după neam vor lăuda lucrurile
căror dreaptă e dreapta nedreptăţii. Tale şi puterea Ta o vor vesti;
9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi 5de măreţia slavei sfinţeniei Tale vor
cânta, în psaltire cu zece strune Îţi voi grăi şi despre minunile Tale vor povesti
cânta, Ţie, 6 şi despre puterea înfricoşătoarelor
10 Celui ce regilor le dai mântuire, Ce- Tale fapte vor istorisi şi măreţia Ta o
lui ce pe David, robul Tău, îl mântu- vor spune;
ieşti de sabie rea. 7 amintirea mulţimii bunătăţii Tale o
11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna vor revărsa şi de dreptatea Ta se vor
fiilor străinilor, a căror gură deşer- bucura.
tăciune a grăit şi a căror dreaptă e 8 Îndurat şi milostiv este Domnul,
dreapta nedreptăţii, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
12 ai căror fii sunt ca nişte mlădiţe
9 Domnul bun le este tuturor şi îndură-
adânc răsădite în propria lor tinereţe, rile Lui peste toate lucrurile Lui.
ale căror fiice sunt înfrumuseţate, îm-
podobite precum un chip în templu. 10Să Te laude pe Tine, Doamne, toate
lucrurile Tale, şi cuvioşii Tăi să Te bi-
13 Cămările lor sunt pline, vărsându-se
necuvinteze.
din una în alta; oile lor, cu mulţi miei,
umplu porţile când ies, 11 Despre slava împărăţiei Tale vor
istorisi şi despre stăpânirea Ta vor
14 boii lor sunt graşi, gard căzut nu se
spune,
află, nici vreo scurgere, nici vreo stri-
gare în uliţele lor. 12ca să-i facă pe fiii oamenilor să-Ţi cu-
noască stăpânirea şi slava măreţiei îm-
15 Ei l-au fericit pe poporul care o duce
părăţiei Tale.
astfel; dar fericit e poporul al cărui
Dumnezeu e Domnul. 13 Împărăţia Ta este împărăţia tuturor
veacurilor şi stăpânirea Ta, din neam
în neam. Credincios este Domnul faţă
144 de spusele Sale şi sfânt în toate lucru-
rile Sale.
PSALMUL 144 O cântare de laudă 14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
a lui David. şi-i ridică pe toţi cei prăbuşiţi.
1 Pe Tine Te voi înălţa, Dumnezeul 15 Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
meu, Împăratul meu, şi numele Tău îl iar Tu le dai hrana la vreme potrivită.
voi binecuvânta în veac şi în veacul ve- 16Tu mâna Ţi-o deschizi şi de bunăvo-
acului. inţă saturi tot ce e viu.
2 În toate zilele Te voi binecuvânta şi 17 Drept este Domnul în toate căile Sale
numele Tău îl voi lăuda în veac şi în şi sfânt în toate lucrurile Sale.
veacul veacului.
nează mai întâi gândindu-se la nemărginirea lui
3 Mare este Domnul şi lăudat foarte şi Dumnezeu în toate privinţele, la acel ocean ne-
nici o margine nu este măreţiei Sale1 . străbătut şi mult dorit; în al doilea rând, ea se
uimeşte întrebându-se cum a adus El toate lu-
1 Sf. Maxim Mărturisitorul: „Mintea se minu- crurile la existenţă din nimic”.
PSALMUL 145 959
18 Aproape este Domnul de toţi cei care- lor se vor întoarce, e ziua’n care gându-
L cheamă, de toţi cei ce întru adevăr Îl rile lor toate vor pieri.
cheamă2 . 5 Fericit e cel căruia Dumnezeul lui Ia-
19 Voia celor ce se tem de El o va face cob îi este ajutor, a cărui nădejde e în
şi rugăciunea lor o va auzi şi El îi va Domnul Dumnezeul lui,
mântui. 6 Cel ce a făcut cerul şi pământul, ma-
20 Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iu- rea şi tot ceea ce se află’n ele; Cel ce
besc, iar pe toţi păcătoşii îi va nimici. păzeşte adevărul în veac,
21 Gura mea va grăi lauda Domnului; 7 Cel ce face judecată pentru cei năpăs-
tot ce e trup să binecuvinteze numele tuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi;
Său cel sfânt în veac şi în veacul vea- Domnul îi dezleagă pe cei ferecaţi în
cului. obezi,
8 Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi,
Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul îi
145 iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul îi păzeşte pe cei străini; pe
PSALMUL 145 Aliluia. Al lui orfan şi pe văduvă îi va lua asupra Sa4 ,
Agheu şi Zaharia1 . iar calea păcătoşilor o va nimici.
1 Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
10 Împărăţi-va Domnul în veci, Dumne-
2 Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, zeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
cânta-voi Dumnezeului meu atât cât
voi fi viu.
3 Nu vă încredeţi în cei puternici , în 146
2
2 Sf. Isaac Sirul: Monahul care a ales calea 1 Lăudaţi-L pe Domnul, că bun lucru
pustniciei s’a lepădat cu totul de lume şi a prefă- este un psalm; dulce să-I fie Dumneze-
cut pustia în cetate şi sălaş al îngerilor. Şi pentru ului nostru lauda.
că el şi-a ales viaţa îngerească, îngerii îl socotesc
ca pe o rudă de-a lor şi, trimişi de Dumnezeu, i 2 Când Domnul va zidi Ierusalimul, El
se apropie şi-i stau la îndemână cu tot ceea ce el la un loc îi va aduna pe risipiţii lui
are de trebuinţă, fie în ordinea duhovnicească, Israel,
fie chiar în cea materială. Lucrul cel mai de preţ
este acela de a-L chema pe Domnul, dar nu ori- 3 El, Cel ce-i vindecă pe cei cu inima
cum, ci „întru adevăr”. zdrobită şi le leagă la un loc frântu-
1 Fer. Augustin: Menţiunea „Al lui Agheu şi
rile1 ,
Zaharia” nu se află în Textul Ebraic, ci numai
în Septuaginta. Aceasta, datorită versetului 10, 4 analambáno = „a lua un copil în braţe”; „a
pe care unii exegeţi îl consideră ca referindu-se lua pe cineva asupră-ţi”; „a alăpta”; „a face pe
la restaurarea Ierusalimului, eveniment care a cineva ca şi cum ar fi al tău”. Sf. Ioan Hrisostom
avut loc în vremea profeţilor Agheu şi Zaharia. citează acest text în sprijinul ideii că Dumnezeu,
2 Adică în oamenii care deţin putere, ranguri în marea Sa milă, nu e doar un simplu sprijinitor
sau demnităţi înalte. al celor nevoiaşi (îndeosebi orfanii şi văduvele), ci
3 pnéuma înseamnă „duh”, „vânt”, dar şi „su- şi un Părinte Care îi adoptă.
flare”. 1 sýntrimma înseamnă „fractură”.
PSALMUL 147 960
4 Cel ce numără mulţimea stelelor şi pe 4 Cel ce graiul Său i-l trimite pămân-
2
toate le cheamă pe nume . tului – cât de repede aleargă cuvântul
5 Mare este Domnul nostru şi mare Îi Său! –,
este tăria şi priceperii Sale nu-i este 5 Cel ce dă zăpadă ca lâna şi negura o
hotar. presară precum cenuşa;
6Domnul îi ia asupra Sa pe cei blânzi, 6 El gheaţa Şi-o azvârle ca pe dumicaţi
dar pe cei păcătoşi pân’la pământ îi – în faţa gerului Său cine va sta? –;
smereşte. 7 El cuvântul Şi-l va trimite şi-i va topi,
7 Începeţi cântare Domnului prin cân- vântul Său va sufla şi apele vor curge.
tare de laudă, în alăută cântaţi-I Dum- 8 Cuvântul Său i-l vesteşte lui Ia-
nezeului nostru, cob, îndreptările şi judecăţile Sale lui
8Celui ce cu nori înveleşte cerul, Celui Israel.
ce pregăteşte ploaie pământului, Celui 9 Nu astfel a făcut oricărui neam şi nici
ce’n munţi face să răsară iarbă şi ver- nu le-a arătat judecăţile Sale.
deaţă spre slujba oamenilor,
9 Celui ce le dă animalelor hrana şi pui-
lor de corb care pe El Îl cheamă. 148
10Nu în puterea calului Îi este vrerea,
PSALMUL 148 Aliluia. Al lui
nici în gleznele omului bunăvoirea.
Agheu şi Zaharia.
11 Bunăvoirea Domnului este în cei ce
1 Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
se tem de El şi în cei ce nădejdea şi-o
lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
pun în mila Lui.
2 Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L pe El, toate puterile Lui.
147 3 Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna,
lăudaţi-L pe El, stelele şi lumina.
PSALMUL 147 Aliluia. Al lui 4 Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor, şi
Agheu şi Zaharia. apa cea mai presus de ceruri;
1 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime, 5 ele să laude numele Domnului, că El
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane, a zis şi ele s’au ivit1 , El a poruncit şi
ele s’au zidit;
2 că El a întărit stâlpii porţilor Tale, El
i-a binecuvântat pe fiii tăi în tine; rămâne ca o casă pustie (Lc 13, 35)? Care „pace
la hotare”, de vreme ce prin cetate au trecut răz-
3 El, Cel ce pace a pus la hotarele tale boaie? Care „fruntea grâului”, de vreme ce se
şi cu fruntea grâului te-a săturat1 , ştie că Ierusalimul nu are grâul cel mai bun?
Toate acestea duc la concluzia că interpretarea
2 Sf. Chiril al Ierusalimului: Ca să-ţi dai textului nu poate fi decât alegorică: „stâlpii”
seama de nemărginirea lui Dumnezeu, încearcă sunt profeţii inspiraţi de Dumnezeu, prin a căror
mai întâi să-ţi aţinteşti privirea în soare şi apoi poartă Vechiul Testament intră firesc în cel Nou.
să-L scrutezi pe Cel ce l-a făcut. Cât despre „fruntea grâului”, Domnul Iisus e bo-
1 Fer. Ieronim: Vedeţi că nimic nu consună bul de grâu care a căzut în pământ şi ne-a adus
cu adevărul istoric. Care „stâlpi ai porţilor”, de nouă roadă multă (cf. In 12, 24).
vreme ce acestea au fost distruse de duşmani? 1 Adică au venit în existenţă (numai prin Cu-
6 El le-a aşezat în veac şi în veacul ve- 4Că binevoieşte Domnul întru poporul
acului: lege a pus, şi ea nu se va trece. Său şi-i va înălţa pe cei blânzi întru
7 Lăudaţi-L pe Domnul de pe pământ, mântuire.
voi, balauri şi toate adâncurile, 5Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi’n
8 focul, grindina, zăpada, gheaţa, su- aşternuturile lor se vor bucura.
flarea de vifor, voi, cele ce-I îndepliniţi 6 Laudele’nalte ale lui Dumnezeu fi-vor
cuvântul, în gura lor şi săbii cu două tăişuri în
9 munţii şi dealurile toate, pomii rodi- mâinile lor,
tori şi toţi cedrii, 7 ca să facă răzbunare printre păgâni
10 fiarele şi toate animalele, târâtoare şi pedepse printre popoare,
şi păsări zburătoare, 8ca să-i lege pe regii lor în obezi şi pe
11 regii pământului şi toate popoarele, boierii lor în cătuşe de fier,
mai-marii şi toţi judecătorii pământu- 9ca să facă printre ei judecată scrisă3 ;
lui, aceasta va fi slava pentru toţi cuvioşii
12 tinerii şi fecioarele, bătrânii cu cei Lui.
mai tineri
13 să laude numele Domnului, că nu-
mai numele Lui s’a înălţat; lauda Lui 150
e deasupra cerului şi a pământului,
14 şi El va înălţa fruntea poporului PSALMUL 150 Aliluia.
Său. Aceasta-i cântare tuturor cuvio- 1Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii
şilor Săi, fiilor lui Israel, poporului ce Lui, lăudaţi-L întru tăria puterii Lui.
se apropie de El. 2Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-
L după mulţimea slavei Lui.
3 Lăudaţi-L în glas de trâmbiţă,
149 lăudaţi-L în psaltire şi’n alăută.
PSALMUL 149 Aliluia. 4 Lăudaţi-L în timpane şi în horă,
lăudaţi-L în strune şi în flaute1 .
1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă, la-
uda Lui în adunarea celor cuvioşi1 . 5 Lăudaţi-L în ţimbale bine răsună-
toare, lăudaţi-L în ţimbale de strigare.
2 Să se veselească Israel de Cel ce l-a
făcut şi fiii Sionului să se bucure de Îm- obişnuiau să-L laude pe Dumnezeu nu numai
păratul lor. prin rugăciuni, cântări, procesiuni cu bătăi din
palme şi instrumente muzicale, dar şi prin jo-
2
3 Să laude numele Lui în horă ; din curi. În Biserica Etiopiei se păstrează şi se prac-
timpane şi din psaltire să-I cânte. tică până astăzi „dansurile davidice”.
3 Literatura ascetică răsăriteană transferă
1 Textul original permite şi traducerea: „la- acest text în aria „războiului nevăzut”, unde
uda Lui în Biserica sfinţilor” şi se poate referi, lupta împotriva păcatelor nu cunoaşte cruţare.
profetic, fie la Biserica luptătoare, alcătuită din 1 Literal: „organe”, adică orice fel de instru-
creştini, care erau numiţi „sfinţi” (vezi şi în Li- mente muzicale. În Ps 136, 2 a fost tradus prin
turghie: „Sfintele, sfinţilor!”), fie la Biserica tri- „harpe”. Aici vecinătatea cuvântului „strune”
umfătoare, cea din cer. (instrumente cu coarde) solicită categoria instru-
2 Grecescul horós înseamnă „dans”. Evreii mentelor de suflat (altele decât trâmbiţa).
PSALMUL 151 962
6Toată suflarea să-L laude pe Domnul! 6 Ieşit-am să stau faţă’n faţă cu stră-
Aliluia! inul, şi el m’a blestemat cu idolii lui.
Dar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat
capul
151 7 şi am îndepărtat ocara de la fiii lui
Israel.
PSALMUL 151 Psalmul acesta a
fost scris de David cu propria sa
mână, deşi nu se numără printre
cei o sută cincizeci. Alcătuit la vre-
mea când el se afla în luptă cu Go-
liat1 .
1 Cel mai mic eram între fraţii mei şi
cel mai tânăr în casa tatălui meu; eu
păstoream oile tatălui meu2 .
2Mâinile mele au făcut o harpă şi de-
getele mele au alcătuit o psaltire.
3Şi cine-I va vesti Domnului meu? În-
suşi Domnul, El Însuşi va auzi.
4 El l-a trimis pe îngerul Său şi de la
oile tatălui meu m’a luat şi cu untde-
lemnul ungerii Sale m’a uns.
5 Fraţii mei erau buni şi mari, dar nu
întru ei a binevoit Domnul3 .
1 Acest psalm trece drept necanonic. El se află
1 Fiule,dacă tu vei primi graiurile mele 13 O, cei ce părăsesc căile cele drepte ca
şi dacă din poruncile mele îţi vei face să meargă în căile întunericului!,
comoară,1 14 cei ce se bucură de rău şi se veselesc
2 dacă auzul tău va asculta înţelepciu- de dezmăţul nebun,
nea, dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaş- 15 ale căror cărări sunt întortocheate şi
tere ale căror umblete sunt strâmbe:
3 şi fiului tău i-o vei îmbia spre învăţă- 16 Aceia te vor îndepărta de la calea cea
tură; dacă tu vei chema înţelepciunea, dreaptă şi te vor înstrăina de gândul
dacă vocea ta i-o vei împrumuta cu- cel bun.
noaşterii şi’nfrigurat cu mare glas vei
17 Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău
căuta priceperea
al celui ce părăseşte învăţătura tinere-
4 şi după ea vei scormoni cum cauţi ar- ţilor şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu;
gintul şi’ntru adânc o vei scruta ca pe
18 că acela şi-a pus casa în vecinăta-
o comoară,
tea morţii, iar cărările lui cu muritorii
5 atunci vei cunoaşte frica de Domnul şi merg pe lângă iad;
cunoaşterea lui Dumnezeu o vei afla.
19 nici unul din cei ce merg pe ele nu
6 Căci Domnul este Cel ce dă înţelep- se mai întoarce, nici va da peste că-
ciunea şi din El2 izvorăsc înţelegerea rări drepte, fiindcă sorocul vieţii nu-l
şi cunoaşterea; va mai apuca;
7 El comoară le agoniseşte celor ce con- 20 că dacă ei ar fi umblat pe căi bune,
duc spre mântuire şi le ocroteşte dru- ar fi dat peste cărările cele netede ale
mul, dreptăţii;
8 ca să păzească El calea celor ce merg 21 fiindcă cei buni vor locui pământul şi
după dreptate şi să păzească drumul cei lipsiţi de răutate vor rămâne pe el;
celor ce se tem de El.
22 dar căile necredincioşilor vor pieri de
9 Atunci vei cunoaşte dreptatea şi jude- pe pământ şi nelegiuiţii vor fi alungaţi
cata şi călăuză le vei fi tuturor pe dru- de pe el.
mul cel bun.
10 Că dacă’n cugetul tău va veni înţe-
lepciunea şi dacă priceperea i se va pă- 3
rea bună sufletului tău,
11 atunci sfatul cel bun te va păzi şi cu- Îndemn la fapte bune. Lauda înţe-
getul cel drept te va apăra, lepciunii.
12 ca să fii tu izbăvit de calea cea rea 1 Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar
şi de omul al cărui cuvânt nu poate fi inima ta să păzească spusele mele,
crezut.
2 că lungime de zile şi ani de viaţă şi
1 Literal: „dacă poruncile mele ţi le vei as- pace ţi se vor adăuga.
cunde”, în sensul că ele se cer păstrate cu grijă,
în taină, ca o comoară.
3 Milostenia şi credinţa să nu-ţi lip-
2 Literal: „de la faţa Lui”; cuvântul prósopon sească; prinde-ţi-le de grumaz, scrie-ţi-
= „faţă” înseamnă şi „persoană”. le pe lespedea inimii şi vei afla har
PROVERBELE LUI SOLOMON 3 966
pere”, „cunoaştere”, „cugetare” au sensuri foarte Pentru expresia „suflet viu” vezi Fc 2, 7 şi Ps 118,
apropiate, aşa încât nu întotdeauna se pot face 175.
PROVERBELE LUI SOLOMON 4 967
24 De te vei aşeza, fără de frică vei fi; de rinte şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugeta-
vei adormi, dulce-ţi va fi somnul. rea;
2 că bun dar vă dăruiesc eu vouă, legea
25 Nu te vei teme de frica ce vine năpra-
mea să n’o lăsaţi deoparte.
snic, nici de năvălirile necredincioşilor
din preajmă. 3 Că şi eu i-am fost tatălui meu fiu as-
cultător şi drag am fost în faţa mamei
26 Că Domnul va fi deasupra tuturor
mele,
căilor tale şi piciorul ţi-l va sprijini ca
să nu te’mpiedici. 4 celor ce mă învăţau, zicând:
„Lipească-se cuvintele noastre de
27 Nu te da în lături de la a-i face bine inima ta,
celui lipsit atunci când mâna ta poate
5 păzeşte poruncile, nu le da uitării,
să ajute.
nici nu trece cu vederea graiul gurii
28 Nu zice: „Acum du-te, mai vino mele, nici nu-l părăsi, ţine-ţi-l în faţă.
mâine şi-ţi voi da” atunci când tu poţi
6 Câştigă-ţi înţelepciune, câştigă-ţi cu-
face binele, că nu ştii ce va aduce ziua
noaştere; n’o părăsi, şi ea se va ţine de
următoare.
tine; iubeşte-o, şi ea te va păzi.
29 Nu unelti lucruri rele împotriva pri-
7 Începutul înţelepciunii este a-ţi
etenului tău care vine de oareunde şi câştiga înţelepciunea, şi’n tot câştigul
şi-a pus în tine nădejdea. tău câştigă cunoaştere:
30Împotriva omului să nu-ţi placă vra- 8 primeşte-o, cuprinde-o, şi ea te va
jba fără pricină, ca nu cumva răul să se înălţa; cinsteşte-o, pentru ca şi ea să
întoarcă spre tine. te cuprindă,
31 Nu-ţi agonisi numele rău al oameni- 9 pentru ca să-i dea capului tău cunună
lor răi, nici nu râvni la căile acestora; de daruri şi cunună de mângâieri să te
acopere”.1
32 fiindcă necurat este tot nelegiuitul
înaintea Domnului; el nu se adună la- 10 Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele
olaltă cu cei drepţi. mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi
pentru ca multe să devină şi căile vieţii
33 În casele necredincioşilor e bleste-
tale.
mul lui Dumnezeu, dar curţile celor
drepţi se binecuvintează. 11 Că eu te învăţ căile înţelepciunii şi
pe drepte cărări te călăuzesc:
34 Domnul le stă’mpotrivă celor mân-
dri, dar celor smeriţi le dă har. 1 Versetele 5-9 sunt realcătuite aici într’o re-
12 dacă mergi, paşii tăi nu se vor po- Că El drepte va face umbletele tale,
29
ticni, dacă alergi, nu vei osteni. iar călătoriile tale în pace le va călă-
2
13 Ţine-te de învăţătura mea, n’o pă- uzi.
răsi, ci păstrează-ţi-o pentru viaţa ta.
14 În căile necredincioşilor nu merge,
nici să râvneşti căile nelegiuiţilor; 5
15 în oricare loc li se adună tabăra, nu
te duce acolo, fugi, îndepărtează-te; Fereşte-te de desfrânare, iubeşte
curăţia!
16 că ei nu adorm dacă nu fac rău, le
fuge somnul şi nu pot adormi; 1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea,
spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul,
17 că ei cu bucatele necurăţiei se hră-
nesc şi cu vinul fărădelegii se îmbată. 2 ca să-ţi păzeşti cugetul bun; eu din
priceperea buzelor îţi poruncesc.
18 Căile drepţilor întocmai ca lumina
luminează, merg înainte şi lumină răs- 3 Nu lua aminte la femeia vicleană; că
pândesc până’n plinul zilei. din buzele femeii desfrânate picură mi-
ere care până la o vreme îţi îndulceşte
19 Căile necredincioşilor însă sunt în-
gâtlejul,
tunecate, ei nici nu ştiu cum se împie-
dică. 4 dar pe care mai târziu o vei găsi mai
să sape, prin fapte şi contemplaţie, fântânile vir- neva) era o veche practică la Evrei (vezi Fc 43,
tuţii şi ale cunoaşterii de sine, asemenea patriar- 9), dar înţeleptul nu o recomandă, din cauză că,
hilor, Îl va afla înlăuntru pe Hristos, izvorul vie- foarte adesea, beneficiarul abuzează de încrede-
ţii, din care ne îndeamnă Înţelepciunea să bem”. rea celui ce s’a oferit să garanteze.
PROVERBELE LUI SOLOMON 7 970
Domnul, şi şapte care-i sunt nesuferite”. E vorba să trăiască, dar femeia adulteră nu-şi urmăreşte
de viciile enumerate în următoarele şase stihuri. decât poftele.
PROVERBELE LUI SOLOMON 8 971
11 Că mai preţioasă e înţelepciunea de- nea în persoana lui Iisus Hristos: „Dacă cineva,
pe faţă sau în ascuns, îşi întoarce iubirea dato-
cât nestematele şi nimic din ce e scump rată mirelui Hristos spre pofta vreunui alt lucru
nu-i cu ea deopotrivă. şi inima lui e ţinută de acel lucru, se face urât
12 Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut Mirelui şi nevrednic de unirea cu El”.
5 Cuvântul „har” se află numai în codicii Ale-
sfatului, eu am chemat ca martori cu- xandrinus şi Sinaiticus.
noaşterea şi cugetarea. 6 Aceste ultime două stihuri sunt proprii Sep-
10 Cel ce umblă drept, umblă cu încre- 24 Nebunul face răul râzând, dar înţe-
dere, dar cel ce-şi strâmbă căile va fi lepciunea naşte în om lucrarea minţii.4
astfel cunoscut. 25Necredinciosul se scufundă’n nimic-
11 Cel ce face semne cu ochi viclean, în- nicie, dar dorinţa dreptului e binepri-
tristare le adună oamenilor, dar cel ce mită.
mustră cu îndrăznire e făcător de pace.
26 Când trece furtuna, necredinciosul
12 Izvor de viaţă este în mâna dreptu- piere, dar dreptul se fereşte şi pe tot-
lui, dar gura necredincioşilor va fi aco- deauna scapă.
perită de nimicnicie.
27Aşa cum agurida strică la dinţi şi
13 Ura stârneşte gâlceavă, dar iubirea
fumul la ochi, întocmai e fărădelegea
îi acoperă pe toţi cei ce nu iubesc gâl- pentru cei ce o fac.
ceava.
28Frica de Domnul adaugă zile, dar
14 Cel ce scoate înţelepciune din buze îl
anii necredincioşilor se vor împuţina.
bate cu toiag pe cel lipsit de inimă.
29Veselia petrece cu drepţii, dar nădej-
15 Înţelepţii îşi tăinuiesc priceperea,
dea necredincioşilor va pieri.
dar gura celui nesocotit se apropie de
pustiire. 30Frica de Domnul e întărirea cuviosu-
16 Averea celor bogaţi e cetate tare, dar
lui,5 dar prăbuşire le vine celor ce să-
sărăcia e pustiirea necredincioşilor.3 vârşesc răul.
17 Faptele celor drepţi sunt făcătoare 31Dreptul niciodată nu se va clinti, dar
de viaţă; dar roadele necredincioşilor, necredincioşii nu vor locui pământul.
de păcate. 32 Din gura celui drept picură înţelep-
18 Învăţătura păzeşte dreptele căi ale ciune, dar limba nedreptului va pieri.
vieţii, dar învăţătura lipsită de mus- 33 Din buzele oamenilor drepţi picură
trare se rătăceşte. daruri, dar gura necredincioşilor e ti-
19 Buzele drepte acoperă gâlceava, iar căloasă.
cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiţi de
minte.
20 Din vorba multă nu vei scăpa de pă-
cat, dar cel ce-şi reţine buzele va fi pre-
11
văzător.
Tot despre dreptate.
21 Argint lămurit este limba dreptu-
lui, dar inima necredinciosului se va 1 Cântarele înşelătoare sunt urâ-
stinge. ciune’n faţa Domnului, dar cumpăna
22 Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte,
dreaptă Îi e bineplăcută.
dar cei fără minte mor în sărăcie. 2Oriunde intră trufia, acolo va fi şi dis-
23 Binecuvântarea Domnului e pe ca- preţul, dar gura celor smeriţi cugetă
pul dreptului; ea îl îmbogăţeşte, şi în- înţelepciune.
tristare’n inimă nu i se va adăuga. 4 Lucrarea
minţii = raţiunea.
3 Bunăstarea materială e pusă pe seama pros- 5 În
limba originală „cuvios” poate însemna şi
perităţii morale. „sfânt”.
PROVERBELE LUI SOLOMON 11 976
3 Când drepţii mor, lasă’n urmă păreri 15 Când se adună cu cel drept, omul rău
de rău, dar pieirea necredinciosului e face răul şi urăşte sunetul temeliei.3
grabnică şi veseleşte. 16 Femeia de bunăcuviinţă e slava băr-
4 În ziua mâniei averile nu vor folosi batului, dar femeia care urăşte drepta-
la nimic, dar dreptatea va izbăvi din tea devine tron de necinste. Leneşii nu
moarte.1 sunt vrednici să aibă averi, dar cei har-
5 Dreptatea nevinovatului îndreaptă
nici se reazemă pe bogăţii.
căile, dar necredinţa se prăbuşeşte în 17 Omul milostiv îi face bine propriului
nedreptate. său suflet, dar cel nemilostiv îşi pierde
şi trupul.
6 Dreptatea oamenilor drepţi îi va face
liberi, dar nelegiuiţii se prind în pro- 18 Necredinciosul face lucruri ne-
pria lor nimicnicie. drepte, dar seminţia drepţilor e
răsplata adevărului.
7 La moartea omului drept nu-i piere şi
nădejdea, dar lăudăroşenia necredin- 19 Fiul cel drept se naşte spre viaţă, dar
ciosului îl va face să piară. prigonirea necredincioşilor sfârşeşte în
moarte.
8 Omul drept scapă din capcană, iar ne-
20 Urâciune în faţa Domnului sunt că-
credinciosul îi ia locul.
ile strâmbe, dar toţi cei neprihăniţi în
9 Gura necredinciosului e un laţ pen- căile lor sunt bineveniţi.
tru cetăţeni, dar priceperea drepţilor 21 Cel ce dă mâna întru nedreptate
aduce spor.
nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce
10 În bunăstarea drepţilor înfloreşte ce- seamănă dreptate, răsplată dreaptă va
tatea, primi.
11 dar prin gurile necredincioşilor se 22 Frumuseţea femeii fără minte e ca
surpă. cercelul de aur în nările porcului.
12 Omul descreierat îi batjocoreşte pe 23 Orice dorinţă a omului drept e bună,
cetăţeni, dar mintosul le aduce linişte. dar nădejdea necredincioşilor va pieri.
13 Omul care vorbeşte’n doi peri dă pe 24 Sunt unii care risipesc ce e al lor şi
faţă sfaturi în adunare, dar credincio- fac mai mult şi sunt alţii care adună ce
sul în duh ascunde lucrurile. nu e al lor şi sărăcesc.
14 Cei ce nu au cârmuire cad ca frun- 25 Tot sufletul simplu e binecuvântat,
zele, dar în sfatul bogat se află mântu- dar omul mânios nu arată bine.
ire.2 26 Cel ce ţine strânsura, pentru păgâni
22 Dreptului nu-i place nimic din ceea tăţii, dar vieţile nelegiuiţilor se vor
ce e strâmb, dar cei necredincioşi se vor sfârşi de timpuriu.
umple de rele. 3 Cel ce-şi păzeşte gura, sufletul şi-l pă-
13 Cel ce nu-şi ia lucrul în serios, nici 26 Omul drept mănâncă şi-şi satură su-
el nu va fi luat în serios; dar cel ce se fletul, dar sufletele necredincioşilor vor
teme de poruncă e sănătos la suflet. duce lipsă.
14 Fiului viclean nimic nu-i este bun;
dar servul înţelept va dobândi fapte
spornice şi calea lui se va îndrepta. 14
15Legea înţeleptului e izvor de viaţă,
dar cel fără minte de laţ va muri. Lauda iscusinţei în viaţă.
16 Cunoaşterea cea bună dă dar; a cu- 1 Femeile înţelepte zidesc case,1 dar
noaşte legea e un dar al cugetului bun, cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile
dar căile celor uşuratici tind către pier- ei.
zanie.
2 Cel ce merge drept se teme de Dom-
17 Tot isteţul lucrează’ntru cunoaştere, nul, dar cel ce’n căile sale umblă
dar cel lipsit de minte îşi întinde sieşi strâmb va fi arătat cu degetul.
răul.
3 Din gura nebunilor, toiag de obrăzni-
18 Regele nesăbuit va cădea în necaz, cie, dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe
dar solul înţelept îl va izbăvi. aceştia.
19 Învăţătura îndepărtează sărăcia şi
4 Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar
ocara, iar cel ce şi-a însuşit mustrările unde sunt holde multe, acolo se arată
va fi slăvit. tăria boului.2
20 Dorinţele credincioşilor îndulcesc 5 Martorul de bună-credinţă nu minte,
sufletul, dar lucrurile necredincioşilor dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni.
sunt departe de cunoaştere.
6 La cei răi vei căuta înţelepciunea şi
21 Cel ce umblă cu înţelepţii înţelept va
nu o vei afla, dar priceperea e lesne de
fi, dar cel ce umblă cu descreieraţii, aşa găsit la cei înţelepţi.
va fi cunoscut.
7 Toate lucrurile sunt împotriva omului
22 Pe păcătoşi îi urmăreşte răul, dar pe
fără minte, dar buzele înţelepte sunt
cei drepţi îi va ajunge binele.
armele priceperii.
23 Omul bun îşi va lăsa moştenitori pe
8 Înţelepciunea celor isteţi le descoperă
fiii fiilor, dar bogăţia necredincioşilor e
căile, dar gândul celor fără minte duce
strânsă pentru cei drepţi.
aiurea.
24 Drepţii vor petrece mulţi ani în bo-
9 Casele nelegiuiţilor au nevoie de cu-
găţie, dar nedrepţii degrab vor pieri.
răţire, dar casele drepţilor sunt bine-
25 Cel ce cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, plăcute.
dar cel care-l iubeşte îl mustră cu
10 Omul cu inima simţitoare îşi mâh-
grijă.1
neşte sufletul, iar când se veseleşte nu
1 Cuv. Petru Damaschin: „Precum părinţii iu- are de-a face cu trufia.
bitori de fii îşi întorc cu mustrări, din iubire, pe
1 „Casă” = familie.
fiii lor care fac lucruri nesăbuite, aşa şi Dumne-
zeu îngăduie încercările ca pe un toiag care-i în- 2E vorba de treieratul grâului, care’n vremile
toarce pe cei vrednici de la viclenia diavolului”. vechi se făcea sub picioarele boilor.
PROVERBELE LUI SOLOMON 14 980
tudini. Dumnezeu.
PROVERBELE LUI SOLOMON 15 981
33 Mai bine e să primeşti puţin cu drep- şi’n judecată gura lui nu va rătăci.
tate decât roade multe pe nedrept.4 11 Înclinarea cumpenei e dreptate de la
Domnul şi măsuri drepte sunt lucru-
rile Lui.
16 12 Răufăcătorul e urâciune în faţa rege-
lui, căci scaunul de domnie e întemeiat
Îndemnuri la smerenie, dreptate pe dreptate.
şi înfrânare. 1 „Rostire insuflată” îl traduce aici pe man-
13Buzele drepte îi sunt bineprimite re- Omul care munceşte, pentru el mun-
28
gelui şi el iubeşte cuvintele drepte. ceşte şi-şi alungă propria sa prăbuşire,
2
14 Mânia regelui e solul morţii; dar dar omul sucit îşi poartă pieirea în
omul înţelept îl va îmblânzi. propria sa gură.
15 Fiul unui rege se află în lumina vie- 29 Omul fără minte îşi sapă luişi răul şi
ţii, iar bineplăcuţii săi sunt ca un nor foc îşi adună pe buze.
de ploaie târzie. 30Omul sucit răspândeşte răul şi făclie
16 Cuiburile înţelepciunii sunt mai vicleană le aprinde celor răi, iar pe pri-
alese decât aurul şi cuiburile cunoaş- eteni îi desparte.
terii sunt mai alese decât argintul. 31 Omul nelegiuit îşi înşală prietenii şi-
17 Cărările vieţii abat de la rău, iar că- i îndrumă pe căi care nu sunt bune.
ile dreptăţii sunt lungime de viaţă. 32 Cel ce se uită ţintă plănuieşte bleste-
18 Cel ce primeşte învăţătură va fi plin măţii şi dacă-şi muşcă buzele alege tot
de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustră- ce-i rău; acela e un cuptor al răutăţii.
rile se va înţelepţi. 33 Bătrâneţea e cununa cinstirii, dacă
19 Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte su- se află în căile dreptăţii.
fletul, iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi 34 Omul încet la mânie e mai bun decât
opreşte gura. cel puternic,3 iar cel care-şi stăpâneşte
20 Mândria merge înaintea nimicirii, firea e mai bun decât cel ce stăpâneşte
iar înaintea căderii, gândul cel rău. o cetate.
21 Mai bun este cel blând cu smerenie 35 Celor nedrepţi le vin toate din lăun-
decât cel care împarte prăzile cu cel trul lor, dar toate cele drepte vin de la
mândru. Domnul.
22 Isteţul în tot ce face îşi află bună-
tăţi, iar cel ce se încrede în Dumnezeu
e foarte fericit. 17
23 Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi
pe cei pricepuţi, dar cei cu vorbe dulci Cearta şi vrajba.
îşi vor auzi mai multe. 1 Mai bun e un dumicat cu plăcere şi’n
24 Cugetarea e un izvor de viaţă pen- pace decât o casă doldora de bunătăţi
tru cei ce o au, dar învăţătura nebuni- şi jertfe nedrepte, cu vrajbă.
lor este rea. 2 Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii
25 Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i nemintoşi şi el le împarte fraţilor păr-
iese din gură, pe buze el poartă cunoaş- ţile.
tere.
2 „Sucit” (skolios) e omul cu sufletul întorto-
26 Fagure de miere sunt cuvintele bune cheat, pe care niciodată nu ştii cum să-l iei sau
şi vindecare sufletului e dulceaţa lor. de unde să-l apuci; omul nestatornic, pe care nu
poţi pune temei.
27Sunt căi care i se par omului drepte, 3 Codicii Alexandrinus şi Sinaiticus interca-
dar capătul lor cată spre fundul iadu- lează aici: „iar omul înţelept (e mai bun) decât
lui. o moşie întinsă”; zicerea însă se află la 24, 5.
PROVERBELE LUI SOLOMON 17 984
28 Cel ce împiedică rostirea unei vorbe 11 Averea omului bogat e cetate tare,
grele e un om cu minte, iar omul care dar slava ei aruncă umbră largă.
rabdă mult e un înţelept. 12 Înainte de prăbuşire inima omului
29 Când nemintosul întreabă înţelep- se înalţă, dar înainte de mărire se sme-
ciunea, înţelepciune i se socoteşte, iar reşte.
cel ce face pe mutul, înţelept va fi. 13 Cel ce răspunde înainte de a auzi, ne-
bun este şi ocară sieşi.
14 Sluga înţeleaptă potoleşte mânia
18 omului, dar pe cel laş cine-l va suferi?
15 Inima celui ce gândeşte câştigă pri-
10 Celui fără minte desfătarea nu-i fo- Domnul, dar cel fără frică stă pe unde
loseşte la nimic şi tot aşa dacă sluga cunoaşterea nu-i de văzut.
începe să domnească cu semeţie. 24 Cel ce cu nedreptate îşi ascunde mâi-
26 Cel care nu-şi cinsteşte tatăl şi se 9 Cine se poate lăuda că are inima cu-
leapădă de mama sa, acela va fi supus rată? sau cine va cuteza să spună că e
ruşinii şi ocării. curat de păcate?
27 Fiul care încetează să păstreze învă- 10 Lumina celui ce vorbeşte de rău pe
ţătura tatălui său, acela cu rele vorbe tată sau pe mamă se va stinge şi lumi-
se va deprinde. nile ochilor săi întuneric vor vedea.
28 Cel ce se pune chezaş pentru copilul 11 Porţia dobândită cu grabă la’nceput
nemintos dispreţuieşte dreptatea, iar nu va fi binecuvântată la sfârşit.
gura celor necredincioşi va înghiţi ju- 12 Să nu zici: – Mă voi răzbuna pe duş-
decăţile. manul meu!, ci aşteaptă-L pe Domnul,
29 Bice li se pregătesc neruşinaţilor şi, ca El să te-ajute.
tot aşa, pedepse pentru cei fără minte. 13 Cântarul mare şi mic şi greutăţile de
două mărimi necurate-s amândouă în
faţa Domnului, iar cei le fac, în năra-
20 vurile lor se vor împiedica.
14 Dreaptă e calea tânărului [care um-
Regele înţelept. blă] cu cel cuvios.
1 Neastâmpărat lucru este vinul şi 15 Urechea aude şi ochiul vede, amân-
plină de nemăsură-i beţia, dar fiece ne- două sunt lucrul Domnului.
bun se prinde’n mreaja lor.1 16 Nu iubi clevetirea, ca să nu pieri;
2 Ameninţarea regelui nu se deose- deschide-ţi ochii şi te satură de pâine.
beşte de răcnetul leului, iar cel care-l 17 „Rău!, rău!”, zice cel ce cumpără, dar
întărâtă păcătuieşte împotriva propri- după ce pleacă îşi freacă mâinile.2
ului său suflet.
18 Există aur şi belşug de pietre
3 E o cinste pentru om să urască sudăl-
scumpe, dar vase de cinste sunt buzele
mile, dar tot cel fără minte cu unele ca pricepute.
acestea se încurcă.
19 Ia-i haina celui ce s’a pus chezaş pen-
4 Când e ocărât, trândavul nu se ruşi-
tru un străin; spre binele celui necu-
nează; aşa-i şi cu cel ce se împrumută noscut, ia-i un zălog.
cu grâu la seceriş.
20 Dulce îi este omului pâinea înşelă-
5 Apă adâncă e sfatul în inima omului, ciunii, dar mai apoi i se va umple gura
iar cel înţelept o scoate afară. de pietriş.
6 Mare lucru şi de cinste e omul milos- 21 În sfat se întemeiază ce-ai de gând
tiv, dar greu e de găsit omul credincios. să faci, cu planuri înţelepte se face răz-
7 Cel ce umblă neprihănit întru drep- boiul.
tate fericiţi îi va lăsa pe copiii săi. 22 Cel ce trădează tainele adunării vor-
8 Când şade pe tron un rege drept nici beşte’n doi peri; cu cel ce are mereu
un lucru rău nu-i poate sta înainte. gura deschisă nu te amesteca.
1 Acest al doilea stih e tradus aici după vari- 2 ÎnLXX, versetele 18-22: text lacunar. Re-
anta din Codicii Vaticanus şi Sinaiticus. În ed. dactarea de faţă urmează vechile versiuni româ-
Rahlfs: „şi tot cel ce s’a prins în ea (în beţie) nu neşti, care, la rândul lor, le-au tradus după Ver-
va fi înţelept”. siunea Ebraică.
PROVERBELE LUI SOLOMON 21 988
ieşte zăgazul apei de pe scoc, dându-i acesteia di- neşti, ca şi aici, tradus după Versiunea Ebraică.
recţia pe care el o vrea. 3 „pofteşte răul (cele rele)” omis în LXX.
PROVERBELE LUI SOLOMON 22 989
18 Şi dacă ţi le vei pune la inimă, îm- mare, ia seama bine la cele ce ţi se pun
preună cu tine se vor veseli pe buzele dinainte
tale, 2 şi încetineşte-ţi mâna, ştiind că s’ar
19 pentru ca nădejdea ta să fie în Dom- cuveni ca şi tu să găteşti ceva la fel;
nul şi pentru ca El să-ţi facă ţie cunos- 3 iar dacă eşti chiar fără saţ, nu pofti
cută calea; la bucatele lui, căci acestea se ţin de o
20 şi scrie-ţi-le de trei ori, pentru sfat şi viaţă falsă.
cunoaştere, pe tăbliţa inimii tale. 4 Dacă tu eşti sărac, nu te măsura cu
21 Eu te învăţ, aşadar, cuvântul adevă- cel bogat, ci reţine-te în propria ta cu-
rului şi cunoaştere bună în auz, pentru getare.
PROVERBELE LUI SOLOMON 23 991
33 Oriunde ochii tăi vor vedea o [fe- 11 Nu pregeta să-i scapi pe cei duşi la
meie] străină, atunci gura ta va vorbi moarte şi să-i răscumperi pe cei ce sunt
pe’ntortocheate a fi ucişi.
34 şi vei zăcea ca’n mijlocul mării şi ca 12 Dar de vei zice: – Nu-l cunosc pe
un cârmaci învăluit de furtună. acest om!, să ştii că Domnul cunoaşte
35 Şi vei zice: – M’au bătut şi nu m’a
inimile tuturor; El, Cel ce le-a dat tu-
durut, şi-au râs de mine şi n’am ştiut. turor suflare, El pe toate le ştie şi El îi
Când oare se va face ziuă, ca să mă va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
pot duce şi să-i caut pe cei cu care pot 13 Fiule, mănâncă miere, că bun este
merge’mpreună? fagurele şi-ţi îndulceşte gâtlejul.
14 În acest fel vei simţi înţelepciunea în
sufletul tău; că dacă o vei afla, bun îţi
24 va fi sfârşitul şi nădejdea nu te va pă-
răsi.
tine, ca să nu te faci de ocară, ci’n pace căzând în trup, mâhneşte inima. Cum
şi prietenie să-ţi păzeşti căile. e molia în haină şi cum sunt carii în
11 Ca un măr de aur într’o salbă de sar- lemn, aşa e tristeţea omului: strică
diu aşa e cuvântul rostit [cu înţelep- inima.
ciune]. 21Dacă duşmanul tău e flămând, dă-i
12 O piatră de sardiu într’un cercel, aşa să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea;
e cuvântul înţelept la urechea atentă. 22că făcând aceasta, cărbuni de foc îi
13 Aşa cum la seceriş o ninsoare ar po- grămădeşti pe cap, iar Domnul te va
toli arşiţa, întocmai e solul credincios răsplăti cu bunătăţi.
pentru cei ce l-au trimis: ajută sufle- 23 Vântul de la miazănoapte ridică
tele alor săi. nori; tot astfel, faţa neruşinată întă-
14 Precum vânturile şi norii şi ploile râtă limba.
sunt foarte arătoase, aşa e cel ce se la- 24Mai bine să locuieşti într’un ungher
udă cu darul fals. din pod decât în casă de obşte cu o fe-
15 Îndelungă-răbdarea e propăşirea re- meie arţăgoasă.
gelui, dar limba moale zdrobeşte oa-
25 Aşa cum apa rece îi este dulce su-
sele.
fletului însetat, tot astfel o veste bună
16 Dacă găseşti miere, mănâncă cu mă-
dintr’o ţară de departe.
sură, ca nu cumva, îmbuibându-te, să
o verşi.3 26 Când un om drept cade în faţa ne-
credinciosului e ca atunci când cineva
17 La prietenul tău să te duci rar, ca
astupă izvorul şi zăpăceşte curgerea
nu cumva, săturându-se de tine, să te apei,
urască.4
27Nu e bine să mănânci miere multă,
18 Măciucă şi sabie şi săgeată ascuţită,
dar e drept să cinsteşti cuvintele care
aşa e omul care aduce mărturie minci-
înalţă.
noasă împotriva prietenului său.
19 Calea omului rău şi piciorul nelegiu-
28Ca o cetate cu zidurile căzute şi care
itului vor pieri în ziua cea rea. nu-i întărită, aşa e omul care face ceva
fără să’ntrebe.
20 Aşa cum oţetul nu foloseşte la rană,
şi nici fumul la ochi, tot astfel boala,
3 Sf. Isaac Sirul: Firea sufletului, sprintenă,
3 Cum e biciul pentru cal şi boldul pen- 15 Omul trândav stă cu mâna’n sân şi
tru asin, aşa e toiagul pentru un neam n’o poate duce la gură.
nelegiuit. 16 Trândavul îşi pare luişi mai înţelept
4 Nu-i răspunde nebunului după nebu- decât unul care aduce o veste bună.
nia lui de teamă să nu-i devii aseme- 17 Ca unul care se ţine de coada câine-
nea, lui, aşa e cel ce se bagă în pricina al-
5 ci răspunde-i nebunului după nebu- tuia.
nia lui, ca nu cumva lui să i se pară că 18 Precum cei ce aşteaptă mustrări
e înţelept. le pun oamenilor înainte cuvinte [fru-
6 Cel ce trimite solie printr’un sol ne- moase] iar cel ce prinde întâiul cuvânt
bun îşi adună ocară din propriile sale se va împiedica,
căi. 19 aşa e cu cei ce într’ascuns îşi pân-
cât un frate care locuieşte undeva de- rudă cu 6, 1 şi 20, 19. În acest context, „seme-
ţul” ar fi beneficiarul unei chezăşii pe care nu şi-a
parte. onorat-o (vezi nota de la 6, 1) şi care trebuie să-
11 Fii înţelept, fiule, ca să ţi se vese- şi primească „plata”. Expresia „scoate-i haina”
(sau: „ia-i haina”) e raportată de Nil Ascetul la
lească inima, şi îndepărtează de la tine regula luptătorului (în lupte greco-romane) de
vorbele de ocară. a se dezbrăca şi a lupta gol, avându-şi trupul
uns cu untdelemn, pentru ca adversarul să nu-l
12 Pândit de rele, isteţul se ascunde; poată apuca de haină sau de piele.
nemintoşii umblă şi devin buni de 2 Literal: „întru nimic pare a se deosebi de
plată. . . . ”.
PROVERBELE LUI SOLOMON 28 997
27 Mulţi se gudură pe lângă feţele câr- mincinos şi să zic: Cine mă vede?; sau,
muitorilor, dar dreptatea omului de la sărac fiind, să fur, şi’n deşert să jur pe
Domnul vine. numele lui Dumnezeu.
10 Să nu dai un serv pe mâna stăpânu-
28 Omul nedrept e urâciune’n faţa celui
drept, iar nelegiuitului urâciune îi este lui, ca nu cumva1 el să te blesteme, iar
calea cea dreaptă. tu să fii nimicit.
11 Urmaşii răi îşi blesteamă tatăl şi nu-
şi binecuvintează mama.
12 Urmaşii răi se cred a fi drepţi, dar
30
nu-şi curăţă deprinderile.
13 Urmaşii răi au ochi trufaşi şi cu ge-
Alte proverbe.
nele ochilor se înalţă.
1 Pe acestea le spune omul către cei ce
14 Urmaşii răi îşi au dinţii săbii şi mă-
se încred în Dumnezeu; eu mă opresc.
selele cuţite, ca să-i mistuie şi să-i înfu-
2 Fiindcă eu sunt cel mai neînţelept
1 Aici poate fi vorba de sclavul fugit de la stă-
dintre toţi oamenii şi’n mine nu se află
pânul său, în căutare de azil. T. M.: „Să nu-l în-
înţelepciunea oamenilor. vinuieşti (să nu-l ponegreşti) pe serv în faţa stă-
pânului său”; în acest caz, urmările ar fi total
1 Prefigurare a Fiului risipitor (Lc 15, 11-32). disproporţionate.
PROVERBELE LUI SOLOMON 31 1000
Ecclesiastul
zădărnicie, nimicnicie, lipsă de valoare sau de mănă atât de mult între ele, lipsite de reliefuri
folos. şi culori specifice, încât ele se şterg chiar din me-
2 „sub soare”: sintagmă frecventă în Ecclesi- moria colectivă; totul va fi uitare.
ast, desemnând universul terestru. 5 Cu toată zestrea lui sofianică, celebrul rege
3 Versetele 5-7: reprezentare ciclică a feno- al înţelepciunii nu a fost în stare să agonisească
menelor naturii, introducând sentimentul că şi ori să ofere un strop de fericire.
omul, solidar cu natura, se repetă pe sine fără 6 „vânare de vânt”: osteneală pe cât de zadar-
tat, ceea ce lipseşte nu se poate nu- 5 mi-am făcut grădini şi livezi şi am să-
măra. dit în ele tot felul de pomi roditori,
16 Grăit-am eu în inima mea, zicând: – 6 mi-am făcut iezere, ca să ud din ele
Iată, m’am umplut de slavă şi i-am în- dumbrava purtătoare de lăstari;
trecut în înţelepciune pe toţi cei de di- 7 avut-am servi şi slujnice şi robi mi
naintea mea în Ierusalim şi inima mea s’au născut în casă; belşug de turme şi
a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă. cirezi am avut, mai multe decât toţi cei
17 Şi inima mi-am pus-o să cunoască de dinaintea mea în Ierusalim;
înţelepciunea şi cunoaşterea, zicerile7 8 mi-am adunat argint şi aur şi avuţi-
şi ştiinţa de a pricepe8 , şi iată că şi ile regilor şi ale ţărilor; mi-am agonisit
aceasta-i tot vânare de vânt. cântăreţi şi cântăreţe şi desfătările fi-
18 Fiindcă’n belşugul înţelepciunii e ilor oamenilor, paharnici bărbaţi şi fe-
belşug de cunoaştere, iar sporul cu- mei;
noaşterii e spor de durere. 9 şi m’am umplut de slavă şi i-am între-
cut pe toţi cei de dinaintea mea în Ie-
rusalim; dar şi înţelepciunea cu mine
2 a fost3 .
Din tot ceea ce ochii mi-au poftit,
10
Zădărnicia a tot ce-i omenesc.
nimic n’am alungat de dinainte-le, iar
1 Zis-am eu întru inima mea: – Vino inima nu mi-am oprit-o de la nici o
acum să te’ncerc1 în veselie şi să te fac desfătare, căci inima mi s’a desfătat
să vezi înlăuntrul binelui! Şi iată că şi în toată truda mea, şi din toată truda
aceasta e deşertăciune. mea aceasta mi-a fost partea.
2 Râsului i-am zis că e nebunie, iar ve- 11 Şi am căutat eu spre toate lucrurile
seliei: – Eşti bună de ceva?. . . mele pe care mâinile mele le-au făcut,
3 Şi-am cercetat dacă inima mi-ar şi spre osteneala pe care m’am ostenit
desfăta trupul cu vin – cu toate că s’o fac, şi, iată, toate sunt deşertăciune
inima mă călăuzea în înţelepciune – şi şi vânare de vânt şi nici un câştig nu se
dacă mi-ar stăpâni nebunia până ce pot află sub soare.
vedea ce fel de bine le este fiilor oame- 12 Şi am căutat eu să văd înţelepciunea
nilor2 , pe care ei trebuie să-l facă sub şi rătăcirea şi nebunia; căci cine este
soare pe durata zilelor vieţii lor. omul care va urma sfatul în tot ceea ce
4 Mi-am sporit bunurile, mi-am zidit poate face pentru el?
case, mi-am sădit vii, 13Şi am văzut că înţelepciunea covâr-
7 „zicerile” = parabolele, proverbele, pildele, şeşte nebunia aşa cum lumina covâr-
aforismele, înţelepciunea concentrată în zicale şi şeşte întunericul.
metafore.
8 T. M.: în loc de „zicerile şi ştiinţa de a pri- 3 A doua menţiune a înţelepciunii în acest epi-
cepe”: „nebunia şi prostia”. sod. Naratorul şi-a propus o viaţă de desfătare
1 „să te’ncerc”: să te pun la probă, să văd dacă
trupească, dar nu prin abandon de conştiinţă,
aceasta e cumva o cale mai bună. ci în mod deliberat, programatic, ca rezultat al
2 „fiii oamenilor”, expresie frecventă, ca unui principiu de comportament, aşa cum era
ebraism, în Ecclesiast: oamenii. hedonismul în filosofia greacă.
ECCLESIASTUL 3 1004
14 Înţeleptul îşi are ochii în cap, dar ne- 22 Căci, iată: Cu ce se alege omul din
mintosul umblă în întuneric; şi am pri- toată osteneala lui şi din pofta inimii
ceput – chiar eu am priceput – că unul lui cu care trudeşte sub soare?
şi acelaşi fapt4 li se poate întâmpla tu- 23 Căci toate zilele lui sunt [zile] de du-
turor. rere şi’ntru mânie, nevoinţa lui, încât
15 Şi am zis în inima mea: – Precum nici noaptea inima lui nu-şi are odihnă;
un fapt i se întâmplă celui nebun, aşa iată că şi aceasta-i deşertăciune.
mi se va întâmpla şi mie; şi, atunci, de 24 Bine nu-i este omului decât ce mă-
ce m’am mai ostenit? Şi am mai grăit nâncă şi ce bea şi ce-i arată sufletu-
în inima mea: – De vreme ce nebunul lui său că e bine’ntru osteneală; pe
vorbeşte din prisosul lui, înseamnă că aceasta am văzut-o eu că din mâna lui
şi aceasta-i tot deşertăciune. Dumnezeu este;
16 Căci amintirea înţeleptului alături 25 căci cine va mânca şi va bea fără El?
de nebun nu se va întâmpla vreodată,
26 Căci omului care-i bun înaintea feţei
de vreme ce în viitor pe toate le va aco-
Sale El îi dă înţelepciune şi cunoaştere
peri uitarea; şi cum va muri înţeleptul
şi veselie; iar celui păcătos îi dă nevo-
laolaltă cu nebunul?
inţa de a umbla să adune pentru ca să-i
17 Astfel am urât viaţa; căci fapta să- dea celui ce-i place lui Dumnezeu; iată
vârşită sub soare mi-a fost răutate că şi aceasta-i deşertăciune şi vânare
asupră-mi; aşa că toate sunt deşertă- de vânt.
ciune şi vânare de vânt.
18Şi am urât toată osteneala cu care
m’am ostenit eu sub soare, fiindcă o las 3
omului care va veni după mine;5
19şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau Vremea fiecărui lucru. Ce e bun
nebun, sau dacă el va fi deasupra oste- pentru om. Nu există dreptate.
nelii mele cu care m’am ostenit şi am Om şi dobitoc. A te bucura de
trudit sub soare? Iată că şi aceasta-i viaţă.
deşertăciune. 1 Pentru orice lucru este o clipă priel-
20 Aşa că mi-am luat seama: cu inima nică şi o vreme pentru orice mişcare de
mea mă voi opri de la toată osteneala sub cer:1
cu care m’am ostenit sub soare; 2 o vreme este să te naşti şi o vreme să
21 fiindcă există om care se osteneşte în mori, o vreme este să sădeşti şi o vreme
înţelepciune şi în cunoaştere şi’n băr- să smulgi ce-ai sădit;
băţie, iar partea sa i-o va da omului 1 În cele ce urmează nu e vorba de vreme ca
care nu s’a ostenit în acestea; şi, iată, şi
durată a unui fapt oarecare, ci de un anume timp
aceasta-i deşertăciune şi răutate mare. în care ceva se petrece pentru că trebuie să se
petreacă; e un fel de tiranie a clipei, căreia omul
4 „fapt”
= eveniment. nu i se poate sustrage; viziune, practic, fatalistă
5 Nefericirea devine tragică prin aceea că nu asupra vieţii. (Ca redactare, persoana a doua
se limitează la experienţa unui singur om, ci se singular exprimă mai direct şi mai plastic, în
perpetuează în generaţiile viitoare care, la rân- limba română, modul impersonal al infinitivu-
dul lor, nu o pot stârpi. lui).
ECCLESIASTUL 4 1005
nesaţiu. Nu e bine să fie omul sin- 9 E mai bine să fie doi decât unul sin-
gur. Domniile schimbătoare: de- gur, căci pentru osteneala lor au plată
şertăciune. mai bună;
1 Şi m’am întors şi am văzut toate asu- 10 şi dacă unul cade, fârtatele său îl ri-
pririle care se fac sub soare; şi iată la- dică; dar vai celui ce este singur când
crimile celor asupriţi, şi nu-i nimeni cade, că el nu are pe un altul care să-l
care să-i aline. Puterea e’n mâna celor ridice.
ce asupresc; nu, nu-i nimeni care să-i 11 Şi dacă vor dormi doi, le va fi şi cald;
aline. dar unul, el singur, cum se va încălzi?
2 Şi i-am fericit pe cei morţi – pe cei 12 Iar de se va ridica unul împotriva lui,
ce de-acum au murit – mai mult decât cei doi îi vor ţine piept; că funia întreită
pe cei vii – decât pe cei ce sunt încă în nu se rupe curând.
viaţă –; 13 Mai bun e un tânăr sărac şi înţelept
3 dar mai fericit decât aceştia este cel ce decât un rege bătrân şi nemintos care
încă nu s’a născut, pentru că el n’a vă- nu mai ştie ce e purtarea de grijă;
zut faptele rele care s’au petrecut sub 14 că el poate ieşi din închisoare să
soare. domnească, cu toate că s’a născut să-
2
4 Şi am văzut eu că toată osteneala şi rac în regatul său.
toată bărbăţia unei fapte nu sunt decât 15 Văzut-am pe toţi cei vii care umblă
invidia omului faţă de aproapele său; sub soare cu un al doilea tânăr care
aceasta este, şi ea, deşertăciune şi vâ- poate sta pe locul celuilalt;
nare de vânt. 16 poporului său întreg nu-i dai de ca-
5 Nebunul îşi ţine mâinile în sân şi-şi păt, lor, tuturor celor ce erau înaintea
mânâncă propria sa carne.1 lui; dar cei de la urmă nu se vor bucura
de el, căci şi aceasta-i deşertăciune şi
6 Mai bun e un pumn plin cu odihnă
vânare de vânt.
decât doi pumni plini cu trudă şi cu vâ-
nare de vânt. 17 Când mergi în casa lui Dumnezeu,
păzeşte-ţi paşii; apropie-te ca să as-
7 Şi m’am întors şi am văzut deşertă-
culţi, iar jertfa ta să fie mai bună de-
ciune sub soare.
cât darul nebunilor, fiindcă ei nu cu-
8 Există un ins, şi pe un al doilea nu- nosc răul pe care-l fac.3
l are, nici fiu şi nici frate nu are, şi el
tot nu se opreşte din osteneală şi ochiul
său nu se satură de bogăţii. Şi, atunci, 5
pentru cine mă ostenesc eu şi mă lip-
sesc pe mine însumi de fericire? Iată Bogăţiile sunt deşertăciune. A te
că şi aceasta-i deşertăciune şi nevoinţă bucura de viaţă.
rea.
2 Aceasta poate fi o aluzie la Iosif din casa lui
1 Situaţia-limităa trândăviei: leneşul ajunge Faraon: azvârlit în închisoare printr’o pâră ne-
să-şi consume propria-i substanţă. Acest verset, dreaptă, el a ajuns în Egipt pe treapta cea mai
precum şi următorul, par a fi două proverbe mai înaltă a dregătoriilor, investit cu putere aproape
vechi, pe care autorul a găsit de cuviinţă să le regească (vezi Fc 39, 1 — 41, 43).
insereze aici. 3 T. M.: „fiindcă ei nu ştiu să facă decât rău”.
ECCLESIASTUL 5 1007
19În fapt, nu îndelung îşi va aminti el 8 Căci ce folos are înţeleptul mai mult
de zilele vieţii sale, căci Dumnezeu îl decât nebunul, de vreme ce chiar săra-
va cuprinde întru veselia inimii lui. cul ştie cum să umble în preajma vieţii?
9 Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât
ceea ce-ţi trece prin gând; aceasta, şi
6 ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.
10 Dacă ceva există, iată că şi numele
Zădărnicia bogăţiei. Cugetări fe- i-a fost rostit; se ştie ce anume este
lurite. omul4 ; el nu se poate lupta5 cu Cel mai
1 Există un rău pe care eu l-am văzut tare decât el;
sub soare, şi mare este el asupra oame- 11 căci multe sunt lucrurile care spo-
nilor: resc deşertăciunea: aşadar, ce folos are
6
2 Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat omul?
bogăţie şi avere şi mărire şi al cărui su- 12 Căci cine ştie care e binele omului în
flet nu duce lipsă de nimic din toate viaţa lui, în numărul zilelor vieţii lui
câte pofteşte, dar pe care Dumnezeu de deşertăciune prin care el a trecut ca
nu-l va învrednici să mănânce din ele, o umbră? şi cine-i va spune omului ce
căci om străin este cel ce le mănâncă; va fi după el sub soare?. . .
aceasta-i deşertăciune şi boală rea.
3 Dac’ar fi că cineva dă naştere la o sută
[de fii] şi trăieşte ani mulţi, dar, oricât 7
de multe ar fi zilele anilor lui, sufletul
său nu se va sătura de bunătăţi şi nici
parte de îngropare nu va avea1 , am zis: Cugetări felurite. Lucruri de ne-
– O stârpitură2 e mai fericită decât el, pătruns. Femeia.
1 Numele bun e mai bun decât untde-
4 căci în zadar a venit şi în întuneric se
va duce şi cu întuneric numele i se va lemnul bun, şi ziua morţii decât ziua
acoperi; naşterii.
5 ea nici măcar n’a văzut soarele şi 2 Mai bine e să mergi la casa plânge-
nu l-a cunoscut; acesta are mai multă rii decât să mergi la casa ospăţului, de
odihnă decât ea. vreme ce acesta-i sfârşitul a tot omul,
iar cel viu şi-o va pune la inimă.
6 Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie
de ani fără să vadă3 fericirea, oare nu 4 O seamă de interpreţi cred că, potrivit Textu-
vor merge toate în acelaşi loc? lui Ebraic, aici poate fi o aluzie la Adam, al cărui
nume înseamnă „om”, dar şi „pământ” (materia
7Dacă toată osteneala omului i-ar veni din care a fost alcătuit) (vezi nota de la Fc 2, 7).
în gură, sufletul său încă nu va fi sătul. 5 T. M.: „nu se poate lua la întrecere”; „nu
3 Mai bună este mâhnirea decât râsul, celălalt asupra a ceea ce au de spus, în
căci întristarea feţei îi face bine inimii. aşa fel încât omul să nu afle nimic din
4 Inima înţelepţilor e în casa plângerii, ceea ce va fi după el.
iar inima nebunilor e în casa veseliei. 15 Pe toate acestea le-am văzut în zi-
5 Mai bine e să asculţi certarea unui lele deşertăciunii mele5 : Dreptul care
înţelept decât să fii un om care ascultă piere în dreptatea lui şi nelegiuitul
cântecele nebunilor; care’n răutatea lui, totuşi, rămâne.6
6 că precum e trosnetul spinilor sub căl- 16 Nu fi peste măsură de drept, şi nici
dare, aşa e râsul nebunilor; aceasta-i, peste măsură de înţelept, ca să nu-ţi
şi ea, tot deşertăciune. ieşi din fire.
7 Căci asuprirea îl face pe cel înţelept 17 Nu fi peste măsură de nelegiuit şi
nebun1 şi-i vlăguieşte inima2 . nici nu fi morocănos, ca nu cumva să
8 Sfârşitul unui lucru e mai bun decât mori înainte de vreme.
începutul lui; omul răbdător e mai bun 18 Bine-ţi este să te ţii de acestea fără
decât cel trufaş. să le laşi din mână pe celelalte, căci ce-
9 În duhul tău nu te grăbi spre mânie, lui ce se teme de Dumnezeu îi ies bine
căci mânia în sânul nebunilor se odih- toate.
neşte. 19 Înţelepciunea îl ajută pe înţelept mai
10 Să nu zici: – Cum se face că zilele mult decât zece puternici care sunt în
de demult erau mai bune decât aces- cetate;
tea?; că nu din înţelepciune pui o astfel
20căci pe pământ nu este un om drept
de’ntrebare.
care să facă binele fără să greşească.
11 Bună e înţelepciunea laolaltă cu o
21 De asemenea, nu pune la inimă
moştenire3 şi mai mult le foloseşte ce-
toate vorbele pe care le spun nelegiu-
lor ce contemplă soarele;
4 iţii, ca nu cumva s’o auzi pe sluga ta
12 căci în umbra ei înţelepciunea e ca
blestemându-te;
umbra argintului, iar prisosul cunoaş-
terii înţelepciunii îi va da viaţă celui ce 22că de multe ori ea îţi va face rău şi’n
o are. multe chipuri îţi va necăji inima pen-
tru că şi tu i-ai blestemat pe alţii.
13 Ia aminte la lucrarea lui Dumnezeu:
Cine va putea să-l îndrepte pe cel pe 23 Petoate acestea le-am cercat cu înţe-
care Dumnezeu l-a strâmbat? lepciunea; şi am zis: – Fi-voi înţelept!
14 În ziua cea bună trăieşte-ţi binele, în 24 Dar ea s’a îndepărtat de mine mai
ziua cea rea vezi şi ia seama: Dumne- mult decât era, şi adânc e adâncul:
zeu a făcut ca unul să se înţeleagă cu cine-l va afla?
1 „. . . îl face. . . nebun”; literal: îl face să se 25Eu – şi inima mea – am dat ocol să
învârtească în propriul său împrejur. cunosc şi să cercetez şi să caut înţelep-
2 Literal: „îi strică inima puterii”. În Codex
Vaticanus: „îi strică inima nobleţei” (sau: „inima 5 „în zilele deşertăciunii mele”: de-a lungul
nobilă”). În T. M.: „darul (mita) distruge inima”. vieţii mele zadarnice.
3 „moştenire” în înţelesul de avuţie, avere, bo- 6 Altfel spus: dreptul piere, cu toate că e drept,
găţie. în timp ce nelegiuitul supravieţuieşte, cu toate
4 Aici, „umbra”: apărare, protecţie. că-i nelegiuit.
ECCLESIASTUL 8 1010
tru atunci când adevărul e evident în simplitatea pricina jurământului lui Dumnezeu”. Unele ver-
lui. siuni ale LXX aşază verbul „nu te grăbi” la în-
1 Grecescul lýsis (folosit numai aici în V. T.) în- ceputul frazei următoare. Aici, conform ortogra-
seamnă, în general, „acţiunea de a dezlega” (ca fiei din ed. Rahlfs. „Jurământul lui Dumnezeu”
în 1 Co 7, 27), dar are şi sensul mai restrâns, mai poate însemna fie jurământul de credinţă al cur-
special, de „sfârşit”, „final”, „împlinire”, „soluţie teanului faţă de regele său, fie jurământul lui
finală”, „deznodământ” (ca deznodământul unei Dumnezeu de a-l păzi pe rege (Ps 88, 35).
piese de teatru, care descoperă toate sensurile 4 T. M.: „căci răul (necazul, nenorocirea) omu-
16 Şi am zis eu: – Înţelepciunea e mai pectiv, răul; direcţia bună sau rea.
3 „inima lui duce lipsă”: spiritul său devine
bună decât puterea, dar înţelepciunea
slăbănog.
2 „iad”, în sensul din antichitate: locuinţa 4 Ebr.: „şi el spune tuturor că e nebun”; sau:
mele; „oamenii puterii” = umerii; „morăriţele” = stihuri se referă la „culegerea de ziceri” sau „cu-
dinţii; „cele ce se uită prin ferestre” = ochii; „uşile legerea de propoziţii” şi cunoaşte traduceri mai
dinspre uliţă” = urechile; „glasul morii” = vocea; mult conjecturale. Imaginea este a unor cuie
scularea „în ciripitul păsării” = somnul puţin al bine înfipte într’un perete, de care pot fi agăţate,
bătrânului; „fiicele cântului” = încercările de a în maximă siguranţă, obiecte casnice. Cât des-
mai face vocalize. Desigur, totul sub semnul pro- pre „singurul Păstor”, El nu poate fi decât Dum-
babilităţii. nezeu, Cel ce are şi dăruieşte.
ECCLESIASTUL 12 1015
Cântarea Cântărilor
[Dumnezeu] să-mi trimită sărutările prin inter- tenul unei tinere care lucrează afară, în arşiţă
mediari, cum sunt Moise şi profeţii? În realitate, (vezi mai jos), spre deosebire de „fetele Ierusa-
eu vreau să ating în mod nemijlocit buzele Mire- limului”, fiice ale oraşului, cu tenul alb, cele ce
lui, ale Celui ce Se pogoară, prin întrupare, ca se socoteau a fi repere ale frumuseţii, gata să le
Fiu al lui Dumnezeu”. De altfel, literatura pa- dispreţuiască pe celelalte. Sensul duhovnicesc
tristică cuprinde şi ideea unui eros divin. pune accentul pe frumuseţea lăuntrică.
2 „Alintul tău”. În Septuaginta (ca şi în Vul- 7 „Chedar”: unul dintre urmaşii lui Ismael,
gata): „sânii tăi”. După cum notează şi Claudel, fiul lui Avraam şi al egiptencei Agar (vezi Fc 25,
se pare că e vorba de o eroare de lecţiune a Tex- 13). „Perdelele lui Solomon” ar putea face trimi-
tului Ebraic. Aşadar, aici (ca şi în 1, 3) e prefera- tere la învelitorile cortului mărturiei şi apoi ale
bilă o nuanţă a Textului Masoretic. Traducerile templului. Întrucât „Solomon” înseamnă „Pace”,
după acesta oscilează între „iubirea” (KJV, RSV, poate fi vorba şi de acoperămintele ocrotitoare
OSTY), „iubirile” (BJ), „mângâierile” (TOB). ale păcii. Potrivit altor lecţiuni, cuvântul nu ar
3 A se observa trecerea bruscă de la persoana a fi „Solomon”, ci „Salma”, numele unui alt trib no-
treia la persoana a doua; procedeu stilistic obiş- mad din neamul arabilor.
nuit în poezia ebraică. 8 „. . . feciorii maicii mele” pot însemna fraţi vi-
4 De-a lungul întregului poem, miresmele, mi- tregi, numai după mamă.
rurile, aromele, balsamurile sunt, toate, simbo- 9 „. . . dar via mea, pe ea eu n’am păzit-o”. „Via”
6 Tu, cel iubit al sufletului meu, o, 15 – Cât de frumos eşti tu, iubitul meu,
spune-mi, tu, în ce păşuni îmi eşti cu cât eşti tu de plăcut!
turma şi unde-i faci odihna de amiază? 16 Ni-i aşternutul umbră şi răcoare;
De ce-aş fi eu cătându-te’n neştire pe în casa noastră grinzile-s de cedru şi
lângă mieii prietenilor tăi?10 podu’n căpriori de chiparos.
7 – De vrei să faci cam cum te taie ca-
pul, o, tu, cea mai frumoasă’ntre femei,
vezi turmele şi ia-te după ele şi paşte-ţi 2
tu ieduţele pe-acolo unde-alături stau
ciobanii!. . . 11 1 Eu, iată-mă în câmp: sunt floarea lui;
8 – Iubita mea, îmi pari ca o sireapă la eu, iată-mă în văi: sunt crinul lor.
carele lui Faraon!12 2 – Precum e crinul între spini, aşa-i
9 Ce mândră ţi-i bărbia, precum a tur- iubita mea printre codane.
turelei!, grumazul tău, şirag de neste- 3 – Precum e măru’n arborii pădurii,
mate!; aşa-i iubitul meu între feciori; la um-
10 asemănări de aur îţi vom face, cu bra lui dorit-am şi-am şezut şi roada
râuri de argint. lui mi-i dulce’n cerul gurii.
1
11 – Stă regele culcat în aşteptare?: din 4 Duceţi-mă’ntr’a vinului cămară şi
mir de nard eu răspândesc mireasmă. dragoste îngrămădiţi deasupră-mi!
12 Iubitul meu e săculeţ de smirnă cu 5 Cu miruri întăriţi-mă, vă rog, şi ar-
noaptea stinsă între sânii mei. şiţa mi-o răcoriţi cu mere, că de iubire
sunt aprinsă.
13 Mi-i strugure de chiparos iubitul, în
viile din En-Gaddi. 13 6 Cu stânga lui va sta sub capul meu şi
dreapta lui mă va cuprinde.
14 – Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
cât eşti tu de frumoasă, cu ochii tăi po- 7 – Fete ale Ierusalimului, vă conjur pe-
rumbi!14 a ţarinii putere şi tărie să nu-mi treziţi
ori să-mi sculaţi iubita pân’ce ea însăşi
Silită de fraţii ei vitregi să se îngrijească de su-
va voi!. . .
fletele altora, Iubita şi-a neglijat propriul suflet,
ceea ce îl face pe Sf. Grigorie de Nyssa să de- 8 – Un glas?! E glasul celui drag al
finească acest ultim stih drept „o plângere des- meu!2 El vine, iată-l, peste munţi să-
chisă”, generată de sentimentul smereniei.
10 Pe o mare întindere a poemului, dialogul iu-
tarea Cântărilor, ca simbol al purităţii şi credin-
birii se desfăşoară în mediu pastoral. Iubita îşi cioşiei. Cât despre ochii porumbelului, ei sunt
doreşte o cale cât mai dreaptă spre Iubitul ei, fe- vii, roşiatici, arzători şi curaţi.
rită de rătăciri şi posibile alunecări. 1 Literal: „Duceţi-mă în casa vinului”, aceasta
11 Această replică pare a fi a „prietenilor” Iubi-
fiind o metaforă pentru iatacul intim al regelui.
tului, ciobani tolăniţi prin preajmă, care, nu fără În cazul de faţă, vinul e simbol al „beţiei divine”
o anumită hâtrenie, o avertizează pe fată asupra (vezi Ps 22, 5 şi nota).
unui eventual pericol din parte-le. 2 Textual: „e glasul frăţiorului meu”. La Iudei,
12 Iubita e asemănată cu o tânără cabalină
ca şi la Egipteni şi Mesopotamieni, iubitul era
dintr’o herghelie nobilă, de rasă pură, zburdând numit şi „frate” sau „frăţior”, iubita se chema şi
într’un alai imperial. „soră” sau „surioară”, în semn de curăţie, nevino-
13 En-Gaddi ( = „Izvorul iezilor”): oază în apro-
văţie, neprihană. Ecourile acestui vechi apelativ
piere de ţărmul vestic al Mării Moarte. pot fi găsite, la noi, în scrisorile pe care tânărul
14 Porumbiţa e o comparaţie frecventă în Cân- Gala Galaction i le trimitea viitoarei sale soţii.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 3 1018
zice care poate fi uşor convertită şi în mândreţe răsit ţinuturile sălbatice ale patimilor (ale „le-
duhovnicească, menită să atragă iubirea Mirelui ilor” şi „leoparzilor”), îndreptându-se irezistibil
ceresc. către Mirele Care o cheamă.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 5 1020
suflaţi de-a valma prin grădina mea, 5 M’am ridicat iubitului ca să-i des-
şi’n curgere miresmele stârniţi-i!. . . Să chid şi smirnă mi-a picat din mâini;
vină dar iubitul meu, să intre în gră- de smirnă pline-s degetele mele şi
dina lui şi din dulceaţa roadelor să smirnă-i pe mâneru’ncuietorii. . . 5
guste! 6
6 Iubitului eu uşa i-am deschis, dar el
pierise, frăţiorul meu! Mi-i sufletul to-
pit de vorba lui. . . Şi l-am cătat şi nu
5 am dat de el şi l-am strigat şi nu m’a
auzit. . .
1 – Intrat-am în grădina mea,1 o, sora 7 Au dat de mine paznicii de noapte,
mea, mireasa mea, şi smirna mi-am acei ce dau târcoale prin cetate, şi m’au
cules-o cu aromele, mâncat-am pâinea bătut şi m’au rănit şi şalul de pe umeri
mea cu mierea mea şi vinul meu mi mi l-au smuls, ei, paznicii de ziduri în-
l-am băut şi laptele, al meu. (Mân- tărite!
caţi, prieteni, luaţi şi beţi şi îmbătaţi-Fiice ale Ierusalimului, vă conjur pe-
8
vă, fârtaţi!. . . )2 a ţarinii putere şi tărie: de-l veţi afla pe
3 cel iubit al meu spuneţi-i că-s rănită de
2 – Eu dorm, dar inima mea veghează.
În uşă-mi bate el, iubitul meu, cu gla- iubire.
sul lui: „Deschide-mi, sora mea, iubita 9 – Cu ce-i mai altfel dragul tău ca al-
mea, columba mea, desăvârşita mea, tul, o, tu, cea mai frumoasă’ntre femei,
că plin de rouă-mi este capul şi părul cu ce-i mai altfel dragul tău ca altul, de
meu, de picături de noapte”. ne-ai legat cu-astfel de jurământ?7
3 „Dar eu de haina mea m-am dezbră- 10 – Frăţânul meu e alb, e alb şi rumen;
cat: cum o s’o pun pe mine iarăşi?; pi- pe el îl osebeşti din zeci de mii.
cioarele mi le-am spălat: cum oare să 11 De aur lămurit îi este capul cu
le’ntin?” plete’n valuri, negre cum e corbul.
4 Iubitul meu prin rază şi-a’ntins
12 Iar ochii lui, ca două porumbiţe pe-o
mâna4 şi totu’n mine se mişca spre el.
Prin această deschizătură poate pătrunde şi lu-
1 „Intrat-am în grădina mea. . . ”. Iubitul anti- mina, chiar ca o rază, în întunericul din odaie.
cipează, prin vis şi dorinţă, consumarea nupţii- În contextul semnificaţiilor duhovniceşti e prefe-
lor. rabilă metonimia.
2 „Mâncaţi, prieteni. . . ”. Acesta poate fi gla- 5 Visul a trecut. Din presupusa prezenţă a Iu-
sul Mirelui, al poetului însuşi, sau al unui cor de bitului n’a mai rămas decât urma înmiresmată
nuntaşi. Evangheliştii vor înfăţişa ospăţul ca pe (pe zăvor şi pe mâinile care l-au atins) a unei
un simbol al împărăţiei cerurilor. Cât despre în- treceri suave. Deşi îşi aştepta Iubitul cu înfri-
demnul: „îmbătaţi-vă”, el se poate referi la acea gurare, inima Iubitei încă nu era îndeajuns de
„beţie sacră” a iubirii divine, dar şi la frenezia pregătită pentru marea îmbrăţişare.
eshatologică a celor ce se vor îndestula din ne- 6 şi urm.: text paralel cu cel din 3, 2-3. De data
mărginitele bucurii ale fericirii veşnice. aceasta, însă, paznicii de noapte cred că au de-a
3 „Eu dorm. . . ”: text important pentru expe- face cu o nebună, sau chiar cu o femeie uşoară.
rienţa isihastă (vezi Introducerea). Ceea ce ur- Ceea ce se cheamă „nebunia pentru Hristos” se
mează se consumă în vis. plăteşte!
4 „. . . rază”, textual: „deschizătură”. E vorba 7 Întrebarea e pusă de „fiicele Ierusalimului”
de spaţiul lăsat liber într’o uşă, prin care mâna ca o provocare pentru descrierea ce urmează. Tot
poate fi vârâtă din afară spre a deschide zăvorul. astfel pare a fi întrebarea de la 6, 1.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 6 1021
maria. În Septuaginta, evdokía e un termen abs- s’ar crede, la haremul regelui Solomon, ci sunt
tract care indică bună dispoziţie, satisfacţie, des- doar termeni de comparaţie pentru desăvârşita
chidere spre comunicare, adică tot ceea ce poate frumuseţe şi castitate a Iubitei.
exprima un surâs. 5 „Nu, sufletul din mine. . . ”: Încă timidă, dar
2 „. . . şi de temut. . . ”. Când se consumă în spa- ameţită de sentimentul iubirii, tânăra fată se
ţiul sacralităţii, iubirea poate fi însoţită şi de simte înnobilată, ca şi cum ar fi de neam regesc
teamă, ca aceea pe care o inspiră, în fenomenele sau ajunsă regină.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 7 1022
km, isprăvit spre ţărmul Mediteranei printr’un stârnită de revărsările înmiresmate ale primă-
„cap” de o impresionantă măreţie şi frumuseţe. verii.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 8 1023
treziţi ori să-mi sculaţi iubita pân’ ce 10– Un zid sunt eu, şi sânii mei îi sunt
ea însăşi va voi!1 ca nişte turnuri; de-aceea sunt în ochii
5 – Cine-i aceea oare care vine suindu- lui ca una care-şi află pacea.
se albită şi’nflorită şi rezemată pe iubi- 11 Avut-a Solomon o vie acolo, la Baal-
tul ei? – Sub măr eu te-am trezit, acolo Hamon; pândarilor le-a dat-o s’o pă-
unde maica ta cu tine a fost grea, acolo zească şi fiecare-avea să-i dea o mie de
unde chinuri a’ndurat aceea care’n chi- sicli de argint pe roada ei.
nuri te-a născut. 12 Dar via mea e-a mea şi-mi
2
6 O, pune-mă pe inimă pecete , pecete stă’nainte: o mie-s pentru tine,
vreau să fiu pe braţul tău! Că tare pre- Solomon, şi două sute doar pentru
cum Moartea e Iubirea şi crudă pre- pândari.5
cum Iadul e Ardoarea3 : i-s aripile aripi 13 – Tu, care şezi în mijlocul grădinii
ca de foc, cărbuni aprinşi sunt flăcările când glasul tău prietenii l-ascultă, tu,
ei. fă-mă să-l aud şi eu!6
7 Apele mari iubirea n’o pot stinge, nici
14 – Aleargă7 , dragul meu, şi fii ase-
râurile vor putea s’o’nece. Cel ce bo- meni cu-o căprioară sau un pui de cerb
gata casă şi-ar goli-o să cumpere în pe munţii de balsam!
schimb iubire, acela doar dispreţ va do-
bândi.
4
8 – E mică sora noastră; sâni nu are.
Cu sora noastră oare ce vom face în
ziua când de ea se va vorbi?
9 De este ea un zid, îi vom zidi creneluri
de argint; dar dacă este uşă, o căptuşim
cu scândură de cedru.
1 Întrebare rostită de un Cor, urmată de inter-
venţia Iubitei.
2 Pecete (sigiliu): amprentă a persoanei şi sim-
dori Iubita să devină pecete pe inima şi degetul o mie de femei păzite de eunuci, autorul sublini-
Iubitului, iată expresia supremei dăruiri şi îm- ază, o dată mai mult (ca în 6, 7-8), cât de nepre-
pliniri. ţuită este Iubita sa faţă de toate celelalte femei.
3 Aici (în acord cu BJ şi OSTY), grecescul zé- 6 Ecou al textului din 1, 7, acesta e un aver-
los nu poate însemna „gelozie”, căci acest senti- tisment adresat Iubitei de a nu se lăsa furată
ment anarhic e cu totul absent din iubirea pură de vecinătatea prietenilor Mirelui, spunându-le
şi, ca atare, din poem. El e însă mai mult decât mai mult decât trebuie. Iubirea e un dialog in-
„râvnă” (al doilea înţeles al cuvântului); „ardoa- tim, care nu se cere dat în vileag şi făcut astfel
rea” nu e altceva decât iubirea care, dobândind pradă vulgarizării.
ipostaze înflăcărate, devine pasiune. 7 „Aleargă. . . ”, literal: „fugi”, dar nu în sensul
4 Acest fragment (de altfel, enigmatic) pare a de a se îndepărta, ci, dimpotrivă, de a se apropia
fi o reluare a temei din 1, 5, că adică fraţii mai cu repeziciune de aceea care-şi aşteaptă cu înfri-
mari au datoria de a-şi ocroti şi întreţine suri- gurare Iubitul. El e chemat să vină, ca şi în 2,
oara până la vremea când ea va atinge vârsta 17, spre împlinirea acestui sfârşit de poem, care
peţitului. e şi împlinirea, prin excelenţă, a iubirii.
ISAIA 1024
Isaia
1 tele4 .
5 Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stă-
Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. ruiţi în fărădelege? Tot capul vă e bu-
Adevăratele jertfe. Curăţirea Ie- şit, inima toată-i năpădită de întris-
rusalimului. tare.5
6 De la picioare pân’ la cap, nimic în ele
1 Vedenia1 lui Isaia, fiul lui Amos, pe
care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusa- nu e neatins: răni, vânătăi, bube des-
lim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Ieze- chise; nici oblojeli, nici feşi, nici untde-
chia, care au domnit în Iudeea. lemn, nimic care să le vindece.
7 Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă
2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pămân-
sunt arse de foc, ţara vă e mâncată de
tule2 , că Domnul grăieşte: Născut-am
străini chiar în faţa ochilor voştri; pus-
fii şi i-am crescut, dar ei s’au lepădat
tiită este, răvăşită de neamuri străine.
de Mine.
8 Fiica Sionului va fi părăsită ca o co-
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi asinul
libă într’o vie, ca un pătul într’o livadă,
ieslea domnului său, dar Israel nu Mă
ca o cetate împresurată.
cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe.3
9 Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar
4 Vai ţie, neam păcătos, popor încăr- fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma
cat de păcate, soi rău, fii nelegiuiţi!; L- şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat
10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi,
pe Sfântul lui Israel, întorcându-I spa-
domni ai Sodomei!; luaţi aminte la le-
1 ABC,J.M. Roberts, The Pelican History of gea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomo-
the World, Pelican Books (England), 1984 Sf. rei!
Ioan Hrisostom: Nu e vorba de o vedenie (vi- 11 Ce preţ au pentru Mine mulţimea
ziune) propriu-zisă, dar e numită astfel pentru
că, în anumite cazuri, Dumnezeu înzestrează au-
jertfelor voastre? – zice Domnul-;
zul profeţilor cu o putere întru nimic inferioară M’am săturat de arderile-de-tot cu ber-
văzului; ei aud în imagini, ca şi cum ar vedea. beci şi nu vreau grăsime de miei şi
2 Invocaţie inspirată din începutul Cântării
sânge de tauri şi de ţapi,
lui Moise (Dt 32, 1)
3 Legea lui Dumnezeu nu e peste puterile 12 şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele
omului; ceea ce El cere de la om nu depăşeşte înainte-Mi; căci cine oare le-a cerut din
măsura aplicată animalelor, chiar pe a celor mai
4 „întorcându-I spatele”: cf. Codex Sinaiticus.
proaste; dacă ele ascultă de instinct, cum oare
n’ar asculta omul de raţiune? (Sf. Ioan Hrisos- 5 Teodoret de Cir: „capii” sunt regii, „inimile”
tom). sunt învăţătorii lui Israel.
ISAIA 1 1025
19 şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, vor fi zdrobiţi, iar cei ce L-au părăsit pe
bunătăţile pământului veţi mânca. Domnul vor fi şi ei nimiciţi.
20Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da 7 T. M. omite „Sionul”.
ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci 8 Potrivit Sfântului Ioan Hrisostom, „plină de
carea religioasă a omului. Când însă omul face Chiar dacă i-a pedepsit pe cei păcătoşi şi apoi
din ele obiectul exclusiv al preocupărilor sale, că- i-a iertat în urma pocăinţei lor, mântuirea nu
zând în formalism, jertfele nu-şi mai au rostul e rezultatul unei simple compensaţii, ci al milei
(vezi şi Ps 50, 17). dumnezeieşti.
ISAIA 2 1026
29 Că se vor ruşina de idolii lor în care sabie împotriva altui neam şi ele nu vor
le-a fost voia şi le va crăpa obrazul de mai învăţa să se războiască.1
grădinile în care le-a fost pofta. 2
5 Şi acum, tu, casă a lui Iacob : Veniţi,
11 şi să umblăm în lumina Domnului!
30 Că vor fi ca un molid în desfrunzire
şi ca o grădină lipsită de apă; 6 Căci El Şi-a lepădat poporul, casa lui
31 tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, Iacob, pentru că ţara lor e plină de vrăji
lucrările lor ca scânteile focului, şi vor cum era altădată, ca şi aceea a celor de
arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi alt neam3 , şi mulţi copii străini li s-au
nu va fi cine să-i stingă. născut.4
7 Căci ţara lor s’a umplut de argint şi de
aur şi nenumărate erau vistieriile lor;
2 şi ţara li s’a umplut de cai, iar carele
lor sunt fără număr.
Profeţie despre Iudeea, Ierusalim 8 Şi s’a umplut pământul de urâciuni:
şi ziua mâniei Domnului. – chiar lucrul mâinilor lor – şi s-au în-
chinat celor făcute de degetele lor.
1 Cuvântul care s’a făcut către Isaia,
fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre 9 Şi omul s’a încovoiat şi bărbatul5 a fost
Ierusalim. umilit: pe asta nu le-o voi ierta.
10 Şi acum, intraţi în crăpăturile
2 Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele
stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ,
Domnului – cu casa lui Dumnezeu –
de frica Domnului şi de slava tăriei
la vedere pe culmea munţilor şi se va
Lui, când Se va scula să prăpădească
înălţa deasupra colinelor şi toate nea-
pământul6 .
murile vor veni la el.
11 Că privirea Domnului e înaltă, dar
3 Şi multe neamuri vor merge şi vor
omul e umil; dar trufia omului va fi
zice: Veniţi să ne suim în muntele
umilită şi numai Domnul Se va înălţa
Domnului, în casa Dumnezeului lui Ia-
în ziua aceea.
cob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar
1 Profeţie asupra păcii universale pe care o va
noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi
Legea şi din Ierusalim cuvântul Dom- aduce în lume Iisus Hristos.
2 „casa lui Iacob”: urmaşii patriarhului Iacob,
nului. cei asemenea lui, chemaţi acum nu în lumina să-
4 Şi El va face judecată între neamuri, racă şi plăpândă a Legii, ci în strălucirea luminii
şi multe popoare va mustra. Iar ele- Domnului.3 În T. M.: „plină de vrăji şi de cititori în stele,
şi vor preface săbiile în fiare de plug şi ca Filistenii. . . ”.
lăncile în seceri; un neam nu va ridica 4 Căsătoria cu străinii era interzisă prin Lege
4 5 Şi va veni;
şi fiece loc al muntelui Sion
şi toate împrejurimile lui vor fi umbrite
(continuare) ziua de un nor, iar noaptea vor fi ca
1 un fum şi ca o lumină de foc înflăcă-
1 În ziua aceea şapte femei se vor
rat; deasupra tuturor, slava va fi aco-
ţine de un singur bărbat, zicând: „Vom
perământ
mânca propria noastră pâine şi vom
purta propriile noastre haine , numai 6 şi frunzar care’n timpul zilei să ţină
2
arderii”: metaforă inspirată de curăţirea meta- nalul ebraic provoacă un joc de cuvinte. Sf. Ioan
lelor prin topire, când cărbunii măresc flacăra şi Hrisostom îl interpretează ca „deal încet”.
temperatura, zgura se arde, iar metalul (aurul) 3 Ebr.: „aguridă”; struguri sălbatici.
ISAIA 5 1030
din poemul lui Isaia, Iisus îi va pune chiar pe vin şi celor tari care amestecă băuturi
lucrători (Iudei) să judece, adresându-le, practic, tari,
aceeaşi întrebare (Mt 21, 40).
5 De câte ori intervin calamităţile naturale şi 6 Textual: „iadul şi-a lărgit sufletul”.
7 „ciumaţii”: păcătoşii care nu numai că sunt
pământul refuză să ne dea roadele aşteptate,
deşi l-am lucrat, e bine să nu-i întrebăm pe al- ei înşişi corupţi, dar îi corup şi pe alţii; viciul care
ţii, ci pe noi înşine. O preţioasă doctorie împo- devine contagios.
triva răului este mărturisirea, precum şi grija de 8 Aceasta e vocea celor ce nu cred în adevărul
23 celor ce pentru mită îi dau dreptate se vor uita’n sus către cer10 şi jos către
nedreptului şi sugrumă dreptatea ce- pământ şi, iată, beznă va fi în strâmto-
lui drept! rarea lor.
24 De aceea: Precum arde trestia’n
pară de foc şi’n flacără se mistuie, aşa
va fi rădăcina lor: ca ţărâna, şi floa- 6
rea lor ca pulberea se va înălţa; că n’au
ţinut legea Domnului Atotţiitorului, ci Chemarea lui Isaia.
cuvântul Sfântului lui Israel l-au întă- 1 Şi a fost că’n anul în care a murit re-
râtat. gele Ozia1 L-am văzut pe Domnul şe-
25 De aceea cu aprindere S’a mâniat zând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa
2
Domnul Sabaot împotriva poporului Lui era plină de slavă.
Său şi mâna Şi-a întins-o asupră-le şi i- 2 Serafimi3 şedeau împrejurul Său; fi-
a lovit; şi munţii s’au înfrigurat şi stâr- ecare avea câte şase aripi: cu două îşi
vurile lor s’au făcut ca gunoiul în mijlo- acopereau faţa4 , cu două îşi acopereau
cul drumului; cu toate acestea, mânia picioarele şi cu două zburau.
Lui nu s’a abătut, ci mâna Sa e încă 3 Şi strigau unul către altul şi ziceau:
asupră-le. -„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Ato-
26 De aceea: Semn va ridica spre nea- tţiitorul, plin e tot pământul de slava
murile cele de departe şi de la mar- Sa!”
ginea pământului le va şuiera9 şi ele, 4 Şi pragul cel de sus al uşii se sălta
iată, sprintene, degrabă vor veni. de glasul cu care ei strigau, iar casa s’a
27 Nu vor flămânzi, nici vor osteni, nici umplut de fum.
vor dormita şi nici că vor dormi, nici că 5 Şi am zis: „O, ticălosul de mine, că-
brâiele şi le vor desface de pe coapse, mi tremură sufletul; că fiind eu un biet
nici curelele încălţămintelor li se vor om şi având buze necurate şi locuind
rupe; eu în mijlocul unui popor cu buze necu-
28 ascuţite le sunt săgeţile, încordate le rate, cu ochii mei L-am văzut pe Dom-
sunt arcurile; copitele cailor lor par ca nul Atotţiitorul. . . ”.
de cremene, roţile carelor lor sunt ca 6 Şi unul din Serafimi a fost trimis la
un vifor; mine; el avea în mână un cărbune pe
29 ele dau năvală ca leii şi se apropie ca care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic.
puiul de leu: el apucă şi răcneşte ca o 10 „sus către cer”: în Codex Sinaiticus şi’n alte
fiară şi se aruncă asupră-le şi nu va fi câteva versiuni orientale; în ed. Rahlfs, notă in-
cine să-i scape; frapaginală.
1 Anul 740 î. H.
30şi’n ziua aceea va răcni pe seama lor 2 „casa Lui”: templul. Acest capitol cuprinde
ca mugetul mării învăluită’n valuri, şi o viziune magnifică a lui Isaia, pe care autorul
o realizează cu o savantă economie de mijloace
9 Sf.
Ioan Hrisostom: Nu vă miraţi că, vor- literare.
3 „Serafimi”: fiinţe îngereşti care, împreună cu
bind de Dumnezeu, profetul foloseşte o imagine
aproape vulgară; el o face pentru auzul proşti- Heruvimii, Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu.
lor care-l ascultă, spre a-i convinge că Dumnezeu 4 „îşi acopereau faţa” spre a fi ocrotiţi de pute-
7 Şi l-a atins de gura mea şi a zis: „Iată, 12 Iar după aceasta Dumnezeu îi va în-
acesta s’a atins de buzele tale şi-ţi va delunga7 pe oameni şi cei ce au rămas
şterge fărădelegile, iar păcatele tale le pe pământ se vor înmulţi.
va curăţi”.5 13 Din ei însă va fi din nou o a zecea
8 Şi am auzit glasul Domnului, zicând: parte şi ea va fi iarăşi de pradă, ca
„Pe cine voi trimite, şi cine va merge un molid [în desfrunzire] şi ca ghinda
la acest popor?”. Iar eu am zis: „Iată, când cade din găoacea ei: sfântă se-
sunt aici, pe mine trimite-mă!” minţie în trunchiul ei cel drept”.8
9 Şi El a zis: „Mergi şi spune-i acestui
popor: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi
înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar 7
nu veţi vedea.
10Că inima acestui popor s’a împietrit, Isaia prevesteşte naşterea Mântu-
urechile lor greu aud şi ochii lor s’au itorului din fecioară.
închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi Şi a fost că’n zilele lui Ahaz, fiul lui
1
cu urechile să audă şi cu inima să înţe- Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s’a
leagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec”.6 ridicat Raţon, regele Aramului, ca îm-
11 Şi eu am zis: „Până când, Doamne?”. preună cu Pecah, fiul lui Remalia, re-
Iar El a zis: „Până când cetăţile se vor gele lui Israel, să lovească Ierusalimul,
pustii din lipsa locuitorilor şi casele din dar n’au izbutit să-l biruie.
lipsă de oameni şi pământul va rămâne 2 Şi’n casa lui David s’a adus o veste
pustiu. care spunea: „Aram a ţinut un sfat de
5 Ştergerea fărădelegilor şi curăţirea păcate-
taină cu Efraim. . . ”. Atunci sufletul i
lor erau rezultatul jertfelor aduse lui Dumnezeu s’a uluit – şi sufletul poporului său –
(cărbunele fusese luat de pe jertfelnicul templu-
lui). În numele şi prin lucrarea Domnului, înge- 7 Grecescul makrýno are două sensuri princi-
rul îi declară lui Isaia buzele curate şi sufletul pale: „a prelungi” şi „a alunga”. Sf. Ioan Hri-
neîntinat, pentru ca el să nu ezite în faţa adună- sostom le ia în considerare pe amândouă, înce-
rii (aşa cum făcuse Moise şi cum va face Ieremia), pând cu ultimul: Isaia prevesteşte, pe de o parte,
ci să prindă curaj (Sf. Ioan Hrisostom). Pe de captivitatea a zece din cele douăsprezece triburi
altă parte, cărbunele va deveni, în liturghia or- ale lui Israel, care vor fi „alungate” din ţinuturile
todoxă, simbolul euharistic. Sf. Ioan Damaschin lor, şi, pe de alta, propăşirea („prelungirea”) ce-
îl interpretează astfel: „Cărbunele nu e lemn cu- lorlalte două (Iuda şi Veniamin), rămase acasă.
rat, ci lemn împreunat cu foc; în acelaşi chip, Dar verbul „a prelungi” (pe care bătrânii noştri
pâinea euharistică nu e, pur şi simplu, pâine, ci din 1688 l-au tradus prin „a îndelunga”) poate
pâine împreunată cu dumnezeire. Dar un trup să aibă o cuprindere mult mai largă: Dumnezeu
unit cu dumnezeirea nu devine o singură natură, Se va îndura de supravieţuitorii captivităţii şi va
ci are o natură care-i aparţine trupului şi o alta face ca ei să aibă o viaţă mai lungă („îndelun-
care-i aparţine dumnezeirii unite cu el, ceea ce gare de zile”) spre a se înmulţi şi a reface, dintr’o
înseamnă că într’o singură entitate sunt două simplă „rămăşiţă”, un întreg popor. T. M.: „îi va
firi”. alunga”
6 Text pe care Însuşi Iisus îl va cita (Mt 13, 14- 8 „sfântă seminţie. . . ”: numai într’o seamă de
15; Mc 4, 12; Lc 8, 10; In 12, 40), precum şi Pavel versiuni greceşti; ed. Rahlfs o notează în josul
(FA 28, 26-27; Rm 11, 8), prin care este denun- paginii. Ideea e optimistă: deşi frunza părăseşte
ţată îndărătnicia poporului ales de a-L cunoaşte, stejarul, totuşi trunchiul (textual: stéloma = „co-
recunoaşte, înţelege şi urma pe Fiul lui Dumne- loană înălţată”) rămâne, ca o garanţie a perpetu-
zeu. ităţii.
ISAIA 7 1033
7 aşa zice Domnul Atotţiitorul: – Sfatul soana a treia singular feminin de la verbul ého,
al cărui prim şi principal sens este: „a purta” (un
acesta nu va dura, şi nici măcar va fi; măr în palmă, un şal pe umeri, o haină pe corp,
8 ci capul lui Aram e Damascul şi ca- o sabie la şold etc. etc.). Deseori e tradus cu „a
pul Damascului e Reţin; încă şaizeci şi avea”, dar tot în sensul de „a purta”, „a ţine”, pre-
cum la Fc 8, 11: „porumbelul. . . avea în cioc o
cinci de ani, şi regatul lui Efraim va în- ramură verde de măslin”. Aşadar, nu e vorba de
ceta să mai fie popor. marcarea unui început, ci de constatarea unui
fapt, ceea ce se conjugă perfect cu expresia nou-
9Iar capul lui Efraim e Somoron2 şi ca- testamentară de la Matei 1, 18: (Maria) „s’a aflat
pul lui Somoron e fiul lui Remalia; dar pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt” (s’a
dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare pomenit că poartă sarcină). T. M.: „Iată, o tâ-
să înţelegeţi”. nără femeie va zămisli. . . ”, dar citatul din Isaia
în Matei 1, 23 este preluat din Septuaginta. Nu
10Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zi- încape îndoială, deci, că textul se referă la un
când: fapt extraordinar, suprafiresc: un prunc se va
naşte dintr’o fecioară (o tânără care nu a cunos-
11 „Cere pentru tine un semn de la cut bărbat), certitudine întărită de introducerea
Domnul Dumnezeul tău, în adânc sau însăşi a textului: „Domnul Însuşi vă va da un
în înălţime!” semn”; or, semnul nu se dă pentru un fapt oare-
care, obişnuit, banal. Profeţia mesianică e cât se
12Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici îl voi poate de limpede.
5 „Emanuel” înseamnă: „Dumnezeu e cu noi”.
ispiti pe Domnul!”
6 După Sf. Irineu de Lugdunum, textul acesta
13 Iar el [Isaia] a zis:
„Ascultă acum, tu, se referă la natura omenească a Fiului lui Dum-
casa lui David: Nu vă ajunge că staţi nezeu; a se hrăni şi a nu avea discernământ sunt
atribute proprii copilului.
1 Ebr.: „al ţarinii lui Fulon”. E vorba de un re- 7 Acelaşi comentator (Irineu) tâlcuieşte textul
zervor situat în Valea Cedrilor, care asigura ali- ca referindu-se la natura dumnezeiască a Ce-
mentarea cu apă a Ierusalimului. lui născut din Fecioară: respinge răul, păstrând
2 „Somoron” = Samaria. pentru Sine doar binele.
ISAIA 8 1034
vine se explică prin stilul personal al lui Isaia, legături trupeşti; „proorociţă”: nu în sensul de
care îngroaşă deseori expresia, spre a-i conferi femeie cu dar profetic, ci în acela de soţie a proo-
mai multă putere. Raderea completă era pe- rocului.
deapsa cea mai umilitoare la care erau supuşi 5 Textual: en gastri élaven; compară cu terme-
asupra voastră apele Râului7 , cele 15 De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor
mari şi năvalnice, şi chiar pe regele cădea şi vor fi zdrobiţi; şi se vor zbate
Asirienilor şi slava lui; şi el se va sui şi duşi vor fi oamenii din chiar înteme-
peste oricare din văile voastre şi va um- ierea lor”.
bla pe oricare din zidurile voastre; 16 Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc
8 şi-l va lua şi duce departe din Iudeea legea cu scopul de a nu o învăţa.
pe tot omul în stare să-şi ridice capul
17Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dum-
sau care va putea să facă ceva, iar ta-
nezeu, Cel ce Şi-a întors faţa de la casa
băra lui va umple întinderea ţării tale”.
lui Iacob, şi voi nădăjdui într’însul.
Cu noi este Dumnezeu,8
18 Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat
9 înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi; au-
Dumnezeu; şi’n casa lui Israel fi-vor
ziţi pân’ la marginile pământului; cei
ei spre semne şi minuni de la Domnul
puternici, plecaţi-vă; că dacă iarăşi vă
Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în mun-
veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi;
tele Sionului.10
10 şi orice sfat îl veţi gândi, Domnul îl
va risipi; şi cuvântul pe care-l veţi mai 19 Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe
grăi nu va dura întru voi; căci cu noi cei ce au în ei duhul ghicitului, pe cei
este Dumnezeu. ce vorbesc din pământ, pe cei ce spun
vorbe fără rost, pe cei ce cheamă mor-
11 Aşa zice Domnul: „Cu mână tare se
ţii!. . . ”. Oare un popor nu-L întreabă
răzvrătesc ei în a nu merge pe calea
pe Dumnezeul său? De ce să-i întrebe
acestui popor;
pe cei morţi despre cei vii?11
12 să nu spună ei că e greu; căci orice
spune acest popor, greu este; dar de 20 Fiindcă El a dat legea spre ajutor,
frica lui să nu vă temeţi, nici să vă tul- pentru ca ei să nu poată vorbi în virtu-
buraţi; tea acestui cuvânt, că adică nu vor mai
9
fi atunci daruri pentru El.
13 pe însuşi Domnul puterilor , pe El
sfinţiţi-L, şi El va fi frica voastră; şi 21 Şi foamete grea va veni peste voi; şi
dacă vei nădăjdui într’însul, El îţi va va fi că atunci când veţi flămânzi veţi
fi ţie spre sfinţenie; fi cuprinşi de mâhnire şi-i veţi vorbi de
rău pe cei mai-mari şi rânduielile pă-
14 şi de El nu vă veţi apropia ca de o
rinţilor voştri; şi vor căta sus la cer
piatră de poticnire şi nici ca de o pia-
tră în cădere; dar casa lui Iacob se află 22şi jos la pământ se vor uita, şi, iată,
într’un laţ, iar locuitorii Ierusalimului grea întristare şi întuneric şi necaz şi
într’o surpătură.
10 Teodoret de Cir: În „pruncii pe care mi i-a
7 „Râul”: Eufratul. dat Dumnezeu” îi putem vedea pe apostolii lui
8 Imn de mare frumuseţe, construit pe sem- Iisus, cei ce, după Înălţarea Domnului la cer şi
nificaţia numelui lui Emanuel (Mesia, Hristos); pogorârea Duhului Sfânt, vor fi instrumente ale
completat cu alte stihuri din acest capitol şi din semnelor şi minunilor pe care Dumnezeu le va
cel următor, el a intrat de timpuriu în cultul creş- face spre binele lui Israel şi al întregii lumi.
tin şi e cântat în Biserica Ortodoxă nu numai ca 11 Profetul îi mustră pe aceia dintre iudei care,
parte din Pavecerniţa Mare, dar şi ca priceasnă contaminaţi de superstiţii, fac apel la ghicitori,
(concert religios). necromanţi, înşelători şi ventriloci; e o carenţă
9 „puterilor”, în Efraemi rescriptor; în ed. Ra- pe care n’o pot genera decât stările de incertitu-
hlfs, notă de subsol. dine şi disperare.
ISAIA 9 1036
8 Iar dacă-i vor zice: „Tu singur eşti 16 Dar nu va fi aşa; ci Domnul Atotţii-
domn”, torul va trimite peste cinstea ta ocară,
9 atunci el va răspunde: „Oare nu eu iar peste slava ta foc arzător se va
am luat ţara de deasupra Babilonului aprinde.
şi a Halanului, unde s’a zidit turnul? 17 Foc va fi lumina lui Israel şi cu pară
şi tot eu am luat Arabia şi Damascul şi de foc îl va sfinţi şi va mânca pădurea
Samaria. ca pe fân.
10Aşa cum le-am luat pe acestea, tot 18 În ziua aceea se vor mistui munţii şi
astfel voi lua toate regatele. Văitaţi-vă, dealurile şi codrii; şi [focul] va înghiţi
voi, idoli în Ierusalim şi’n Samaria!”4 totul, de la suflet pân’ la trup, iar cel ce
va fugi va fi ca unul care fuge de văpaie.
11 „Că precum i-am făcut Samariei şi
19 Iar cei ce vor rămâne din ei, vor fi
idolilor ei, aşa-i voi face Ierusalimului
şi idolilor lui”.5 atât de puţini la număr, încât şi un co-
pil îi va scrie.
12Şi va fi că atunci când Domnul va is-
20 Şi va fi în ziua aceea că rămăşiţa
prăvi de făcut toate lucrurile în mun-
lui Israel nu se va mai aduna laolaltă,
tele Sionului şi în Ierusalim, voi pe-
iar cei mântuiţi ai lui Iacob nu vor nă-
depsi mintea cea mândră, chiar pe
dăjdui în cei ce i-au năpăstuit, ci vor
aceea a regelui Asirienilor şi trufaşa
nădăjdui în Dumnezeul cel sfânt al lui
înălţime a privirii lui;
Israel, întru adevăr,
13 că a zis: „Cu faptă tare şi cu înţe-
21 şi fi-va rămăşiţa lui Israel
lepciunea priceperii voi mişca hotarele
[încrezându-se] în Puternicul Dumne-
neamurilor şi puterea lor o voi prăda şi
zeu.
voi clătina cetăţile locuite;
22 Şi chiar de va fi poporul lui Israel ca
14 şi cu mâna mea voi lua întreaga lume
nisipul mării, doar o rămăşiţă a lui va
ca pe un cuib; ca pe nişte ouă pără- scăpa; cuvânt ce se plineşte şi se scur-
site le voi ridica şi nimeni nu va fi care tează întru dreptate;
să-mi scape sau să grăiască împotrivă-
23 că scurt cuvânt va face Domnul,
mi”6 .
Domnul puterilor7 , în toată lumea.
15 Oare se va slăvi pe sine securea fără
24 Pentru aceasta zice Domnul Atotţii-
cel ce taie cu ea? oare se va înălţa fe-
torul: „Tu, poporul Meu, cel ce locuieşti
răstrăul fără de cel care-l trage? tot aşa
în Sion, nu te teme de Asirieni pentru
dacă-i vorba de un toiag sau de o cârjă.
aceea că El cu toiag te va bate; că Eu lo-
lui Dumnezeu şi că de la Acesta a primit capaci- vire voi aduce peste tine, ca să-ţi aduci
tatea de a distruge neamuri. aminte de drumul Egiptului.
4 Teodoret de Cir pune aceste cuvinte (vv. 9-
25 Că încă puţin, şi urgia va înceta; dar
10) în gura regelui Senaherib al Asiriei.
5 Eusebiu atribuie cuvintele acestui verset lui mânia Mea împotriva sfatului lor va fi”.
8
Dumnezeu: pedepsirea Samariei (prin mijloci- 26 Şi Domnul, Dumnezeul puterilor ,
rea Asirienilor) poate fi un exemplu pentru locu-
itorii Ierusalimului şi un avertisment spre a-şi 7 „Domnul, Domnul puterilor”, în Efraemi re-
11 Şi’n ziua aceea va fi că Domnul îşi va 1 Şi’n ziua aceea vei zice:1 – Pe Tine
arăta iarăşi mâna, ca să-Şi arate râvna Te voi binecuvânta, Doamne, că Te-ai
pentru rămăşiţa rămasă a poporului mâniat pe mine, dar Ţi-ai întors mânia
Său, cea care va rămâne de la Asirieni şi m’ai miluit.
şi din Egipt şi din Babilon şi din Etio- Iată, Dumnezeul meu e Mântuito-
2
pia şi de la Elamiţi, de la Soare-Răsare rul meu; în El voi nădăjdui şi’ntru El
şi din Arabia. mă voi mântui şi nu mă voi teme, căci
12 Şi semn va ridica întru neamuri, şi Domnul e slava mea şi lauda mea şi El
pe cei pierduţi ai lui Israel îi va aduna mi S’a făcut mie spre mântuire.
şi pe cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge 3 Scoateţi dar apă cu veselie din izvoa-
din cele patru laturi ale pământului. rele Mântuitorului2 !
13 Gelozia lui Efraim se va spulbera, iar 4 Şi vei zice’n ziua aceea: – În cân-
vrăjmaşii lui Iuda vor pieri; Efraim nu- tări lăudaţi-L pe Domnul, în strigare
l va mai gelozi pe Iuda, iar Iuda nu-l va chemaţi-I numele; vestiţi întru nea-
mai necăji pe Efraim. muri faptele Lui cele slăvite, faceţi
14 Şi vor zbura pe corăbiile Filisteni- amintire că numele Lui s’a înălţat.
lor5 şi’n acelaşi timp vor prăda marea 5 În cântări lăudaţi numele Domnului,
şi pe cei ce vin de la Soare-Răsare şi că lucruri înalte a făcut; asta vestiţi în
Idumeea; şi-şi vor întinde mâinile în- tot pământul!
tâi asupra lui Moab, dar fiii lui Amon 6 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi voi, cei ce lo-
li se vor supune primii. cuiţi în Sion, că’n mijlocul lui S’a înăl-
15 Şi va pustii Domnul marea Egiptu- ţat Sfântul lui Israel!
lui6 , şi mâna peste Râu7 Şi-o va pune
cu vânt năprasnic şi va lovi cele şapte
braţe ale lui cât să fie trecute cu picio- 13
rul.
16 Şi trecătoare va fi pentru poporul Vedenia lui Isaia asupra Babilonu-
Meu cel rămas în Egipt; lui Israel îi lui.
va fi, ca în ziua când a ieşit el din ţara
1 Vedenia pe care Isaia, fiul lui Amos,
Egiptului.
a văzut-o asupra Babilonului:
2 Ridicaţi un semn pe muntele teşit1 ,
glas înălţaţi către ei, nu vă temeţi, fa-
12 ceţi cu mâna semn de chemare!, voi,
mai-marilor, deschideţi!
Cântarea celor răscumpăraţi. 1 Imn alcătuit după modelul Cântării lui Mo-
3 Eu voi da porunci şi Eu le voi fi că- 12 Cei rămaşi vor fi mai de preţ decât
lăuză; uriaşi vor veni să-Mi plinească aurul nativ; un om va fi mai scump de-
mânia, bucurându-se şi totodată sudu- cât nestemata din Safir.
ind.2 13 Căci cerul se va înfuria şi pămân-
4 Glas de neamuri multe pe munţi, ase- tul se va cutremura din temeliile lui
menea unor neamuri multe, glas de din pricina aprinderii mâniei Domnu-
regi şi de neamuri adunate laolaltă; lui Atotţiitorului în ziua când mânia
Domnul Atotţiitorul e Cel ce-i porun- Sa va veni.
ceşte neamului războinic 14 Şi vor fi cei rămaşi ca un căprior aş-
5 să vină dintr’un ţinut de departe, de ternut pe fugă şi ca o oaie rătăcită, şi
la marginea temeliei cerului; Domnul nimeni nu va fi care să-i adune, aşa ca
şi războinicii Săi vin să nimicească lu- omul să se întoarcă la poporul său şi să
mea’ntreagă. alerge omul către ţara sa;
6 Urlaţi!, că aproape este ziua Domnu- 15 căci prinsul va fi biruit, iar cei adu-
lui şi sfărâmarea de la Dumnezeu va naţi vor cădea de sabie;
veni. 16 şi pe fiii lor în faţa lor îi vor ucide şi
7 Drept aceea, fiece mână va slăbi şi fi- le vor prăda casele şi le vor lua femeile.
ece suflet de om se va descuraja. 17 Iată, Eu îi voi stârni împotriva voas-
8Bătrânii se vor tulbura şi dureri îi vor tră pe Mezi3 , cei ce nu iau în seamă ar-
cuprinde, ca ale femeii ce naşte; şi se gintul şi nu au nevoie de aur;
vor plânge unul altuia şi se vor înspăi- 18 ei vor sfărâma arcurile celor tineri,
mânta şi faţa şi-o vor schimba ca o fla- şi lor nu le va fi milă de fiii voştri, nici
cără. că ochii lor îi vor cruţa pe fiii tăi.
9 Că, iată, ziua Domnului vine, fără pu- 19 Iar Babilonul, al cărui nume e prea-
tinţă de scăpare, zi de mânie şi de ur- mărit de regele Caldeilor, va fi ca
gie, ca să facă lumea pustie şi pe păcă- atunci când Dumnezeu a prăpădit So-
toşii din ea să-i prăpădească. doma şi Gomora;
10 Că toate stelele cerului şi Orionul şi
20 în veci nu va fi locuit, nici că va intra
toată podoaba cerului nu-şi vor da lu- cineva în el de-a lungul multor genera-
mina; şi’n răsăritul soarelui va fi întu- ţii; nici Arabii4 vor trece prin el şi nici
neric, iar luna nu-şi va da lumina. păstorii în el nu se vor odihni;
11 Şi rele voi porunci pentru toată lu-
21 ci fiare sălbatice se vor odihni acolo şi
mea, iar celor necredincioşi le voi cer- casele se vor umple de urlete, şi gadini5
ceta păcatele; mândria nelegiuiţilor o
voi nimici, iar trufia celor semeţi o voi 3 „Mezii”: trib din regiunea muntoasă a Ira-
Sale. ripate.
ISAIA 14 1042
se vor sălăşlui acolo, şi diavoli acolo vor plină de mânie, care nu i-a cruţat, el s’a
dănţui; odihnit în linişte.
22 şi satiri6 vor locui acolo, şi’n casele 7 Tot pământul strigă cu veselie;
lor se vor încuiba arici. Curând va veni, 8 până şi arborii Libanului s’au bucu-
şi fără zăbavă. rat de tine, cedrii Libanului, zicând: –
De când tu te-ai aşternut la odihnă, ni-
meni nu s’a ridicat să ne taie!3
14 Iadul cel de jos s’a amărât
9
întâmpinându-te; laolaltă cu tine
Întoarcerea din robie. Regele Ba- s’au sculat toţi uriaşii care au stăpânit
bilonului se duce în iad. Despre pământul, cei ce i-au scos din scaunele
Babilon, Asiria şi Filisteni. lor pe toţi regii neamurilor.
1 Şi Dumnezeu va avea milă de Iacob
10 Toţi vor răspunde şi-ţi vor zice: – Şi
şi iarăşi îl va alege pe Israel şi ei se vor tu, ca şi noi, ai fost luat în robie, şi tu
odihni în ţara lor; şi străinul1 se va lipi te-ai numărat printre noi;
de ei, de casa lui Iacob se va lipi.
11 slava ta s’a pogorât la iad, în iad ţi s’a
2 Şi neamurile îi vor lua şi-i vor duce
pogorât veselia cea multă; sub tine pu-
în locul lor2 ; şi le vor moşteni şi se vor trejune vor aşterne, viermii ca o cergă
înmulţi pe pământul lui Dumnezeu cu te vor acoperi.
slugi şi slujnice; şi cei ce i-au robit le
vor fi robi şi pe cei ce i-au stăpânit îi 12 Cum a căzut din cer 4
Luceafărul cel
vor stăpâni. ce răsărea dimineaţa! Cel ce tuturor
neamurilor le trimitea porunci, acum e
3 Şi’n ziua aceea va fi că Dumnezeu te
zdrobit la pământ.
va odihni din mâhnirea şi din mânia ta
13 Dar tu ai zis în cugetul tău: – În
şi din greaua robie în care le-ai robit.
cer mă voi sui, deasupra stelelor ceru-
4 Iar plângerea aceasta o vei lua împo-
lui îmi voi aşeza tronul, pe muntele cel
triva regelui Babilonului şi vei zice în înalt voi şedea, deasupra munţilor îna-
ziua aceea: – Cum s’a isprăvit cu hră- lţi cei dinspre miazănoapte;
păreţul şi cum s’a isprăvit cu cel ce îm-
14 deasupra norilor mă voi ridica, fi-voi
boldea!
asemenea Celui-Preaînalt. . .
5 Domnul a sfărâmat jugul păcătoşilor,
15 Dar acum tu în iad te vei pogorî, în
jugul principilor.
chiar temeliile pământului.
6 Lovind un neam întru mânie, cu rană
de nevindecat, lovind un neam cu plagă 16 Cei ce te vor vedea se vor mira de tine
şi vor zice: – Oare acesta e omul care
6 „satir” (în mitologia antică): omul-ţap, sim-
după Teodoret al Cirului: text aluziv la Cirus, re- Mare, au reţinut versetele 12-14 ca fiind viziu-
gele Mezilor, care va cuceri Babilonul fără lupte nea cea mai potrivită asupra căderii lui Lucifer:
şi le va permite Israeliţilor să se întoarcă în ţara nu din suprasaturaţie divină (Origen), nu prin
lor (anul 538 î. H.). tentaţie carnală (gnosticii), ci din orgoliu.
ISAIA 15 1043
o alăută pentru Moab, iar tu mi-ai pre- celor; va fi ca şi cum cineva ar aduna
noit lăuntrul ca pe un zid. spice într’o vale’nţelenită;
12 Şi-ţi va fi ţie spre ruşinare – fiindcă 6 ca şi cum într’însa ar rămâne paie, ca
Moab s’a trudit în capişti – că el va in- şi cum ar fi nişte boabe într’un măslin,
tra să se roage la idoli, la cei ce nicicum două-trei pe vârf sau patru-cinci ră-
nu vor fi în stare să-l mântuiască. mase pe crengi; aşa zice Domnul, Dum-
13 Acesta e cuvântul pe care Domnul l-
nezeul lui Israel.
a grăit asupra lui Moab, atunci când a 7 În ziua aceea omul se va încrede în
grăit: Cel ce l-a făcut şi ochii lui vor căta către
14 Şi acum, Eu spun: în trei ani – soco-
Sfântul lui Israel.
tiţi ca ani ai unuia cu plată – măreţia 8 Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în
4
lui Moab va fi necinstită, cu toată bogă- capişti şi nici în idolii lor, pe care de-
ţia lui cea multă; şi el va rămâne foarte getele lor i-au făcut, şi nu vor mai căta
mic la număr şi lipsit de cinste. spre copaci, şi nici la urâciunile lor.
9 În ziua aceea cetăţile voastre vor fi pă-
răsite, aşa cum Amoreii şi Heteii şi le-
17 au părăsit pe ale lor din faţa fiilor lui
Israel, şi vor fi pustii.
Profeţie asupra Damascului şi a 10 Pentru că tu L-ai părăsit pe Dumne-
lui Efraim. Sfârşitul idolatriei. zeu, Mântuitorul tău, şi nu ţi-ai adus
Grădini pentru zeii străini. aminte de Domnul, ajutătorul tău; de
aceea vei sădi răsad ce nu răsare şi
1 Cuvânt împotriva Damascului: Iată,
sămânţă care nu dă rod;
Damascul va fi scos din numărul cetă-
ţilor şi va deveni o căzătură: 11 în ziua’n care vei sădi, te vei înşela;
dar dacă semeni dimineaţa, sămânţa
2 părăsit pe totdeauna, să fie el ţarc şi
va răsări a seceriş; e ziua’n care vei do-
loc de odihnă pentru turme, că nu va fi
bândi o moştenire şi, ca un părinte, vei
nimeni care să meargă după ele.
dobândi moştenire pentru fiii tăi.
3 Şi nu va mai fi el loc întărit unde să
12 Vai mulţimii neamurilor nenumă-
scape Efraim, şi regat nu va mai fi în rate! Ca marea învolburată, aşa veţi
Damasc sau vreo rămăşiţă de-a Sirie- clocoti, şi vigoarea multor neamuri va
nilor; că nu eşti tu mai bun decât fiii lui avea vuietul apelor;
Israel sau decât însăşi slava lor; aces-
13 neamuri multe ca apa multă, ca
tea zice Domnul Atotţiitorul.
atunci când apele umflate se pornesc
4 În ziua aceea fi-va căderea măririi lui
furioase şi-l duc departe, şi el e alun-
Iacob, iar îmbelşugarea slavei lui se va gat ca praful de pleavă ce se vântură’n
clătina. vânt şi ca pulberea roţii rotită’n vân-
5 Şi va fi ca şi cum cineva ar aduna toasă:
grâne stând şi ar secera grăunţele spi- 14 curând asupra serii, şi plângere va fi;
4 – Anul socotit foarte exact, aşa cum îl so- ’nainte de-a fi ziuă, nimic nu va mai fi.
coteşte, să zicem, mercenarul care-şi pretinde Aceasta va fi partea celor ce v’au jefuit
plata şi pentru ultimul ceas. şi moştenirea celor ce v’au moştenit.
ISAIA 18 1046
rile Nilului comunică între ele; pot fi şi canale 6 Nu se poate şti despre care anume cetăţi
pentru irigaţii. poate fi vorba; după toate probabilităţile, comu-
4 zythos (folosit numai aici în V. T.): „bere”;
nităţi evreieşti care trăiau în Egipt; simbolic, ci-
băutură preparată din orz decorticat şi folosită fra 5 înseamnă „puţine”, „câteva” (ca în 17, 6).
de Egipteni. Menţionată ca atare în operele lui Cât despre „Asedec”, Teodoret al Cirului tra-
Strabo, Teofrast, Diodor de Sicilia ş. a. duce: „cetatea Dreptăţii”, aşa cum Melchisedec
5 Tanis: oraş în nord-estul Egiptului, numit (Fc 14, 18) este numit de Pavel „rege al dreptă-
mai înainte Zoan. ţii” (Evr 7, 2).
ISAIA 20 1048
23 În ziua aceea va fi din Egipt o cale şi bătrâni, goi şi desculţi, având ruşi-
către Asirieni; şi vor intra Asirienii în nea Egiptului descoperită.
Egipt, iar Egiptenii se vor duce la Asi- 5Şi, fiind biruiţi, Egiptenii vor fi ruşi-
rieni şi Egiptenii le vor sluji Asirieni- naţi laolaltă cu Etiopienii, cei în care
lor. Egiptenii îşi puseseră nădejdea, căci
24 În ziua aceea fi-va un al treilea Israel aceia erau slava lor2 .
printre Asirieni şi printre Egipteni, bi- 6 Iar cei ce locuiesc în această insulă3
necuvântat pe pământul pe care Dom- vor zice în ziua aceea: – Iată, noi am
nul Atotţiitorul l-a binecuvântat, zi- nădăjduit să alergăm la ei pentru aju-
când: tor, la ei, cei ce n’au fost în stare să se
25 „Binecuvântat este poporul Meu ce mântuiască de regele Asirienilor; cum
se află în Egipt şi cel ce se află printre oare ne vom mântui noi?
Asirieni şi Israel, moştenirea Mea”.7
21
20
Căderea Babilonului. Profeţie
Vestire asupra înfrângerii Egipte- asupra triburilor arabe.
nilor şi Etiopienilor. 1 Priveliştea Pustiului.
1
Ca un vârtej
1 În anul în care Tartan a venit la Aş- ce trece prin pustiu, venind din pustiu,
dod, când a fost trimis de Sargon, re- din chiar un astfel de pământ,
gele Asirienilor, şi s’a războit cu Aşdo- 2 aşa mi s’a vestit mie vedenie groaz-
dul şi l-a cucerit, nică şi grea: trădătorul trădează, ne-
2 atunci grăit-a Domnul către Isaia, legiuitul calcă legea. Elamiţii sunt
fiul lui Amos, zicând: – Mergi şi grămadă pe mine, solii Perşilor vin
dezbracă-ţi pânza de sac dimprejurul împotrivă-mi2 ; acum voi suspina şi mă
coapselor tale şi scoate-ţi încălţămin- voi mângâia.
tele din picioare! Şi el a făcut aşa, um- De aceea mi s’au umplut şalele de slă-
3
blând gol1 şi desculţ. biciune şi dureri m’au cuprins ca ale ce-
3 Şi a zis Domnul: – Aşa cum Isaia, ro- lei ce naşte; nedreptate am făcut ca să
bul Meu, a umblat gol şi desculţ vreme nu pot auzi, m’am grăbit ca să nu pot
de trei ani, tot atâţia le vor fi Egipteni- vedea.
lor şi Etiopienilor semne şi minuni; 2 După Teodoret al Cirului: Atacaţi de Asi-
4că aşa va duce regele Asirienilor robi- rieni, Egiptenii i-au chemat pe Etiopieni în aju-
mea Egiptului şi a Etiopienilor, tineri tor, aceştia au venit, dar au fost biruiţi împre-
ună.
7 T. 3 „insulă” este numit Egiptul, o ţară mărginită
M.: „Binecuvântat e poporul Meu, Egiptul
şi Asiria, lucrul mâinilor Mele, şi Israel, moşte- de mare, de Nil şi de reţeaua de canale a aces-
nirea Mea”. Dar Sf. Iustin Martirul şi Filosoful tuia.
îşi construieşte interpretarea pe textul din Sep- 1 „Pustiu”: Babilonul (ce avea să fie pustiit).
4 Inima mea umblă rătăcind, nelegiu- 14 Voi, cei ce locuiţi în ţara Temanilor7 ,
irea mă copleşeşte, sufletul mi s’a cu- aduceţi apă cu care să-l întâmpinaţi pe
prins de frică. cel însetat;
3
5 – Gătiţi masa , mâncaţi, beţi, sculaţi- 15 cu pâine întâmpinaţi-i pe cei ce fug
vă, mai-marilor, şi pregătiţi-vă scutu- din pricina mulţimii celor ucişi, din
rile. pricina celor ce şi-au pierdut drumul,
6 Că aşa mi-a zis Domnul: „Du-te şi stai
din pricina mulţimii săbiilor, din pri-
de strajă asupră-ţi şi spune ceea ce vei cina mulţimii arcurilor întinse şi din
vedea”. pricina mulţimii celor căzuţi în război.
16 Că aşa mi-a zis mie Domnul: „Încă
7 Şi am văzut doi călăreţi pe cai şi un
8
4 un an – ca anul celui tocmit cu plată
călăreţ pe asin şi un călăreţ pe cămilă.
– şi slava lui Chedar nu va mai fi;
8 Ascultă cu mare luare-aminte şi
cheamă-l pe Urie la turnul de veghe al 17 iar rămăşiţa puternicelor arcuri ale
Domnului. Şi el a zis: – Am stat acolo fiilor lui Chedar se va împuţina; căci
toată ziua şi am stat în tabără toată Domnul, Dumnezeul lui Israel, El a
noaptea; spus-o”.
9 şi, iată, el vine mânând o caretă cu doi
cai înhămaţi şi, răspunzând, a zis: „A
căzut, a căzut Babilonul; şi toate chi-
22
purile lui şi toţi idolii lui zdrobiţi au
fost la pământ!” Profeţie asupra Ierusalimului.
1
1 Cuvântul Văii Sionului. Ce s’a
10 Ascultaţi, voi, cei rămaşi şi voi, cei
’ntâmplat cu voi, că voi toţi v’aţi suit
necăjiţi, ascultaţi ce-am auzit eu de la
acum în podurile caselor, fără ca ele să
Domnul Atotţiitorul, ce ne-a spus nouă
vă poată ajuta?
Dumnezeul lui Israel!. . .
2 E plină cetatea de cei ce strigă; răniţii
11 Vedenia Idumeii. Strigă spre mine
5 tăi nu sunt răniţi de sabie, morţii tăi
din Seir : „Păziţi meterezele!”
nu sunt cei ce au murit în luptă.
12 Eu veghez dimineaţa şi noaptea;
3 Mai-marii tăi au fugit cu toţii, robiţii
dacă tu vrei să cauţi, caută şi şezi lângă
tăi sunt strânşi în legături, iar cei ce’n
mine!6
tine erau tari fugit-au departe.
13 Poţi locui seara în pădure, sau în ca-
4 De aceea am zis: „Lăsaţi-mă’n pace!;
lea Dedanului.
amarnic voi plânge; nu vă căsniţi să
3 Cuvinte ale inamicului ce-şi pregăteşte inva- mă alinaţi de supărarea fiicei neamu-
zia. lui meu!”
4 „pe cai”: cavaleria militară; „pe asin” şi „pe
fiază: „Dacă tu vrei să cauţi, caută şi vezi lângă poalele muntelui Sion; alegoric: Ierusalimul
Mine”. pustiit de Romani.
ISAIA 22 1050
Ambrozie: nesimţirea omului disperat, care nu un muritor, de la Avraam (Fc 26, 24) până la Na-
mai crede în propria sa veşnicie. bucodonosor (Ir 25, 9; 27, 6; 43, 10).
ISAIA 23 1051
da cheia casei lui David, iar el va des- 4 „Ruşinează-te, Sidoane4 – a zis ma-
chide şi nimeni nu va fi să închidă, el va rea; da, aşa a zis puterea mării5 : „Du-
închide şi nimeni nu va fi să deschidă.8 rerile naşterii nu m’au cuprins, nici că
23 Şi-l voi pune pe el stăpânitor la loc
am născut, nici că tineri am hrănit, şi
6
apărat, şi va şedea pe slăvitul tron al nici că fecioare am crescut”.
casei tatălui său. 5 Iar când se va auzi în Egipt, păreri de
grabă imaginar, de vreme ce încă nu a fost iden- turi şi în apropiere de Tir, la Marea Mediterană.
tificat de geografi, istorici sau arheologi. Carta- 5 Tirul este numit aici „marea” şi „puterea mă-
gina (în grafia greacă: Karhedon): cetate-port rii”, din pricina flotei puternice şi a marelui nu-
la Marea Mediterană, pe coasta de nord a Afri- măr de locuitori (Teodoret al Cirului).
cii (azi în Tunisia), întemeiată de negustorii- 6 Tirul recunoaşte că nu lui i se datorează mul-
corăbieri fenicieni. ţimea populaţiei sale şi prosperitatea.
2 „el”:Tirul. 7 Oraşul Sidon se socotea „întâiul-născut al
3 „Chitim” era numele ebraic al insulei Cipru. Canaanului” (vezi Fc 10, 15).
ISAIA 24 1052
12 Şi vor rămâne cetăţi pustii, şi case chisori şi o vor închide în temniţă grea;
părăsite se vor dărăpăna. după multe generaţii vor fi cercetaţi;
13 Acestea toate vor fi pe pământ, în 23 şi cărămida se va şubrezi şi zidul va
mijlocul neamurilor; aşa cum cineva cădea; luna va roşi, iar soarele se va ru-
7
culege măslinul, tot astfel îi vor culege şina ; căci Domnul va împărăţi în Sion
pe ei; iar când culesul va fi gata, şi în Ierusalim8 , şi’n faţa bătrânilor Săi
Se va preamări.
14 aceia vor striga cu glas mare; iar cei
rămaşi pe pământ se vor veseli laolaltă
întru slava Domnului: apa mării se va
tulbura. 25
15 De aceea fi-va slava Domnului în in-
sulele mării; slăvit va fi numele Dom- Cântare de mulţumire.
nului. 1 Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te
16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, de la voi preamări, numelui Tău îi voi cânta,
marginile pământului minuni am au- că Tu ai făcut lucruri minunate, chiar
zit, nădejde fi-va celui binecredincios; şi sfatul dintru’nceput şi adevărat; aşa
dar ei vor zice: „Vai trădătorilor, celor să fie, Doamne!
ce trădează legea!” 2 Că Tu ai prefăcut cetăţi în ţărână,
17 Frică şi groapă şi laţ vor fi asupra chiar cetăţi anume întărite aşa ca te-
voastră, a celor ce locuiţi pe pământ; meliile lor să dureze; cetatea necredin-
cioşilor în veac nu se va zidi.
18 cel ce va fugi de frică, va cădea în
groapă, iar cel ce va scăpa din groapă, 3 De aceea Te va binecuvânta poporul
va fi prins în laţ, căci ferestre s’au des- 6 kósmos are aici sensul de oştire a îngerilor
chis din cer5 , iar temeliile pământului pedepsitori (imagine derivată din aceea a astre-
se vor clătina; lor însufleţite).
7
Sintagma „luna va roşi, iar soarele se va ru-
19 pământul se va tulbura pe de-
şina” se află în numai trei codici, printre care şi
a’ntregul, pe de-a’ntregul se va ului Sinaiticus (ed. Rahlfs, notă infrapaginală). Cele
pământul. două astre vor încerca un sentiment de ruşine
pentru aceea că, odinioară, oamenii le-au cinstit
5 Sf.
Simeon Noul Teolog: Într’un fel, sfârşitul ca pe nişte zeităţi. Imaginea însă se răsfrânge
lumii reiterează apocalipsa potopului (Fc 7, 11), asupra oamenilor care le-au divinizat.
numai că din ferestrele cerului nu va mai curge 8 E vorba de Ierusalimul ceresc, cel pe care îl
apă, ci un râu de foc (Dn 7, 10). va pomeni Pavel în Evr 12, 22.
ISAIA 26 1054
cel sărac şi cetăţile oamenilor năpăstu- Domnul, noi L-am aşteptat, noi ne-am
iţi Te vor binecuvânta. bucurat şi’ntru mântuirea noastră ne
4 Că ajutor Te-ai făcut în toată ceta- vom veseli”.
tea smerită şi adăpost celor descurajaţi 10 Odihnă va da Dumnezeu în mun-
de lipsuri; Tu îi vei scăpa de oameni tele acesta, iar ţara Moabului va fi căl-
răi; adăpost Te-ai făcut celor însetaţi cată’n picioare, aşa cum se calcă un pod
şi dulce adiere oamenilor necăjiţi. sub căruţe.
5 Te vom binecuvânta ca nişte oameni 11 El mâinile Şi le va întinde întoc-
cu inima săracă, însetaţi în Sion din mai cum îl încovoaie pe cineva spre a-
pricina necredincioşilor pe mâna că- l pierde şi semeţia i-o va umili pentru
rora ne-ai dat.1 cele ce sub mâna lui s’au apăsat.
6 Ospăţ va face Domnul Atotţiitorul 12El va umili înălţimea zidului de scă-
pentru toate neamurile; pe muntele pare: pân’la pământ se va prăbuşi.
acesta vor bea veselie, vin vor bea;
7 cu mir se vor unge în muntele acesta.
Pe toate acestea împarte-le neamuri- 26
lor, căci sfatul acesta-i mai presus de
neamurile toate.
Cântarea celor răscumpăraţi.
8 Moartea a biruit şi om a’nghiţit, dar
iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima 1 În ziua aceea vor cânta cântarea
de pe toată faţa.2 Ocara poporului Său aceasta în ţara Iudeii: – Iată o cetate
a luat-o de pe tot pământul, căci gura tare, şi El va face ca zidul şi meterezele
Domnului a grăit acestea. ei să fie mântuirea noastră.
9 Şi’n ziua aceea vor zice: „Iată-L pe 2 Deschideţi porţile să intre poporul
Dumnezeul nostru în Care am nădăj- care păzeşte dreptatea şi păzeşte ade-
duit, şi El ne va mântui; Acesta este vărul,
1 Teodoret al Cirului: Cuvinte rostite parcă de 3 cel ce apără adevărul şi păzeşte pa-
corul apostolilor. cea; că în Tine, Doamne,
2 Sf. Irineu: Trupul rămâne capabil de stri-
4în Tine am nădăjduit de-a pururi, în
căciune, dar şi de nestricăciune; el e hărăzit mor-
ţii, dar şi vieţii. Moartea şi viaţa îşi fac loc
Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic,
una alteia sau se alungă una pe cealaltă, ele 5 Cel ce i-ai smerit, coborându-i, pe cei
neputând fi amândouă la un loc. Aşadar, dacă
moartea pune stăpânire pe om, ea alungă viaţa
ce locuiesc întru cele înalte; Tu vei dă-
din el, dar dacă viaţa este aceea care se înstă- râma cetăţi puternice, pân’la pământ
pâneşte asupră-i, moartea e alungată. Viaţa le vei prăbuşi;
ca viaţă e suflare, dar viaţa care alungă moar-
tea e un rod al Duhului. (Textul Masoretic, di- 6 şi vor călca pe ele picioarele celor
ferit, cunoaşte traduceri precum: „El (Dumne- blânzi şi paşii celor smeriţi.
zeu) întru biruinţă va înghiţi moartea” (KJV);
7 Calea binecredincioşilor netedă s’a fă-
„El pe’ntotdeauna va înghiţi moartea” (RSV); „El
a făcut ca moartea să piară pentru totdeauna” cut, gata e calea binecredincioşilor.
(BJ); „El va face moartea să piară pentru totdea-
8 Căci calea Domnului judecată este;
una” (TOB); „El va nimici moartea pentru tot-
deauna” (OSTY); „El va înlătura moartea pe ve- întru numele Tău am nădăjduit şi’ntru
cie” (MIRON). amintirea Ta
ISAIA 26 1055
9 din dorul sufletului nostru.1 Spre 15 adu, Doamne, mai multe rele
Tine, Dumnezeule, de noapte caută su- asupră-le, adu mai multe rele asupra
fletul meu, căci lumină pe pământ sunt slăviţilor pământului!5
poruncile Tale; învăţaţi-vă dreptatea, 16 Doamne, în necaz ne-am adus
voi, cei ce locuiţi pământul! aminte de Tine, în mic necaz certarea
10 Căci necredinciosul e părăsit; ni- Ta ne-a fost.
meni care nu va învăţa ce e dreptatea 17 Ca o femeie’n chinuri când e să nască
pe pământ nu va putea săvârşi adevă- şi strigă’ntru durerea ei, aşa I-am fost
rul. Ducă-se de aici necredinciosul, ca noi Celui iubit al Tău6 .
să nu vadă slava Domnului!2
18 De frica Ta, Doamne, noi am zămi-
11 Doamne, înalt este braţul Tău, ei slit şi ne-am chinuit şi suflul mântu-
însă n’au ştiut-o; dar când o vor cu- irii Tale l-am născut, pe care noi pe
noaşte se vor ruşina; poporul neştiutor pământ l-am săvârşit; noi nu vom că-
va fi cuprins de râvnă,3 iar acum focul dea, dar vor cădea toţi cei ce locuiesc
îi va mistui pe cei potrivnici. pământul.
12 Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne 19 Morţii vor învia, cei din morminte se
pace, că pe toate ni le-ai dat. vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor
13 Doamne, Dumnezeul nostru, fă-ţi veseli; că roua de la Tine le este vin-
din noi agoniseala Ta!4 Doamne, în decare,7 dar pământul necredincioşilor
afară de Tine pe un altul nu-l ştim, nu- va pieri.
mele Tău îl numim. 20 Mergi, poporul Meu, intră’n cămă-
14 Dar morţii viaţă nu vor vedea şi nici rile tale, închide-ţi uşa, ascunde-te pu-
doctorii în nici un chip nu-i vor învia; ţin, cât de cât, până ce mânia Domnu-
8
de aceea mânie ai adus asupră-le şi i- lui va fi trecut.
ai nimicit şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat 5 Sf. Ioan Casian îl citează pe Avva Teodor:
de la ei; Deseori în Sfânta Scriptură cuvântul „rele” e fo-
losit în loc (sau cu înţelesul) de „necazuri”. Dum-
1 Psalmistul simte la fel: „Adusu-mi-am nezeu nu e autorul răului, dar acesta poate fi per-
aminte de Dumnezeu şi m’am veselit” (Ps 76, 3). ceput ca atare de cel asupra căruia se abate, aşa
2 Cuvintele acestea le vor auzi cei care doar în cum e uneori perceput de pacientul căruia docto-
aparenţă păzesc poruncile Domnului, dar nu ac- rul îi cauterizează o rană.
ceptă insultele, necinstea sau ocările oamenilor 6 Rezonanţe noutestamentare: „Acesta este
(Sf. Simeon Noul Teolog). Fiul Meu Cel iubit” (Mt 3, 17); „Tu eşti Fiul Meu
3 Teodoret al Cirului: Aluzie la Iudeii care, în Cel iubit” (Mc 1, 11; Lc 3, 22). T. M.: „aşa am fost
ignoranţa lor şi din zel pentru credinţa lor, L-au în faţa Ta” (KJV); „aşa am fost din pricina Ta”
răstignit pe Domnul. (RSV); „aşa am fost înaintea feţei Tale” (BJ). Teo-
4 Literal: „Doamne. . . , ia-ne în stăpânirea (po- doret al Cirului: Suferind dureri aproape iden-
sesia) Ta”. Sf. Atanasie: Nu Dumnezeu a înce- tice cu acelea ale femeii care naşte, Fiului Tău
put să fie Stăpânul nostru, ci noi am început să Celui iubit I se datorează faptul că noi am fost
fim sub stăpânirea Lui. După aceea, bun şi în- mântuiţi de dureri.
7 Sf. Chiril al Alexandriei: Bănuiesc că prin
durător cum este, şi vrând să devină cunoscut
tuturor, El a făcut ca propriul Său Fiu să-Şi ia „rouă” profetul înţelege puterea cea dătătoare de
asupră-Şi trup omenesc şi să devină om, pentru viaţă a Duhului Sfânt.
ca în acest trup să Se ofere pe Sine pentru toţi 8 În aşteptarea învierii celei de obşte, oame-
şi să ne elibereze din falsa închinare şi din stri- nii stau ascunşi în mormintele lor ca în nişte că-
căciune mări.
ISAIA 27 1056
21 Că, iată, din locaşul Său cel sfânt 5 Sunt arsă scrum. Cei ce locuiesc în ea
va aduce Domnul mânie peste locuito- strigă: – Să facem pace cu El, să facem
rii pământului; la rândul său, pămân- pace!
tul îşi va da pe faţă sângele şi nu-i va 6 Cei care vin sunt fiii lui Iacob; Israel
mai ascunde pe cei ucişi.9 va odrăsli şi va înflori şi de rodul său
va fi plină lumea.3
7Fi-va el lovit aşa cum a lovit? fi-va el
27 ucis aşa cum a ucis?
Uciderea balaurului. Cântecul 8Certându-i şi ocărându-i îi va elibera.
viei. Reaşezarea poporului lui Oare nu Tu erai Cel ce cu duh de as-
Dumnezeu. prime cugetai să-i ucizi cu duh de mâ-
nie?
1 În ziua aceea va aduce Dumnezeu sa-
bia cea sfântă şi mare şi puternică asu- 9 De aceea fărădelegea lui Iacob îi va fi
pra balaurului, a şarpelui ce fuge, asu- luată; şi aceasta-i binecuvântarea lui,
pra balaurului, a şarpelui încolăcit, şi când Eu voi lua păcatul de pe el, când
va ucide balaurul.1 ei vor zdrobi în bucăţele, ca praful mă-
runt, toate pietrele capiştelor idoleşti,
2 În ziua aceea va fi o vie frumoasă şi
când arborii lor nu vor rămâne4 şi când
un dor de a-i cânta o cântare:2
idolii lor vor fi tăiaţi ca un tufiş oare-
3 Cetate tare sunt eu, cetate împresu- unde.
rată; zadarnic o voi uda, că noaptea-i
10Turma ce locuieşte acolo va fi lăsată
ca şi cum n’ar fi, iar ziua zidul va că-
ca o turmă părăsită;5 şi pentru multă
dea.
vreme locul de-acolo îi va fi păşune şi
4 E cineva să nu şi-o fi dorit? Cine-i acel
turmele acolo se vor odihni.
ce mă va pune să duc eu grija paielor
din câmp? Din pricina acestui război 11 Şi după oarecare vreme nu va mai fi
am lepădat-o; de aceea făcut-a Domnul în locul acela nimic verde, din pricina
asupră-i toate câte El a rânduit. ierbii care se va usca. Veniţi încoace,
voi, femei care veniţi din zare! Că-i po-
9 Domnul către Cain: „Glasul sângelui frate-
por lipsit de orice înţelegere; de aceea,
lui tău strigă spre Mine din pământ” (Fc 4, 10).
1 Profeţie asupra înfrângerii Satanei. „Sabia”: Cel ce i-a făcut nu se va îndura de ei,
„sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumne- nici Cel ce i-a plăsmuit nu va avea milă
zeu” (Ef 6, 17); de aici, „Cuvântul” (Logosul) lui de ei. . .
Dumnezeu, Iisus Hristos, El Însuşi Dumnezeu
(In 1, 1). Balaurul: „Balaurul cel mare, şarpele
12Şi va fi că’n ziua aceea Dumnezeu îi
cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana” va strânge la un loc6 , de la şanţurile
(Ap 12, 9). El e „şarpele ce fuge” din faţa lui Iisus
3 Strigătul de pace a însemnat pocăinţă, iar
(Mt 8, 29) şi „şarpele încolăcit”, sinuos, înşelător,
fascinant. Sf. Vasile cel Mare tălmăceşte: Cel ce- pocăinţa nu întârzie să-şi arate rodul.
4 E vorba de crângurile sacre din practica re-
i urmează şarpelui demonstrează că însăşi viaţa
lui e încolăcită, inegală, schimbătoare, bântuită ligiilor păgâne.
de contradicţii. 5 Versetele 10-11: Imagine a Evreilor depor-
2 Profetul schimbă registrul şi introduce un taţi, succedată (în versetele următoare) de a ce-
scurt poem alegoric asupra Ierusalimului împre- lor întorşi din robie.
surat şi nimicit de duşmani (dar nu fără ştirea, 6 Verbul symfrasso, folosit numai aici în V. T.:
îngăduinţa sau planul lui Dumnezeu). a-i strânge sub presiune pe unii dintr’o parte şi
ISAIA 28 1057
Râului7 până la Rinocorura8 ; dar voi îi 2 Iată, tare şi grea este mânia Domnu-
veţi aduna pe fiii lui Israel unul câte lui4 , ca grindina ce cade acolo unde nu-
unul.9 i nici un adăpost, cea care cade năpra-
13 Şi va fi că’n ziua aceea vor suna ei
snic, ca un şuvoi mare de apă ce duce
din trâmbiţa cea mare, iar cei pierduţi la vale pământul, aşa le va face odihnă
în ţara Asirienilor vor veni înapoi, ca mâinilor Sale.
şi cei pierduţi în Egipt, şi I se vor în- 3 Cununa trufiei, simbriaşii lui Efraim,
china Domnului pe muntele cel sfânt, va fi călcată’n picioare.
în Ierusalim. 4 Şi floarea cea veştedă a slăvitei nă-
dejdi de pe vârful muntelui celui înalt
va fi ca o smochină pârguită: cel ce o
vede va pofti s’o înghită mai înainte de
28 a fi pus mâna pe ea.
5 În ziua aceea Domnul Atotţiitorul
Împotriva lui Efraim. Profeţii
va fi cununa nădejdii, cea împletită cu
mincinoşi. Şubrezenia unor legă-
slavă, a poporului meu celui rămas.
minte. Parabola lucrătorului.
6 Ei vor fi lăsaţi în duhul judecăţii pen-
1 Vai de cununa trufiei! vai simbria-
1 tru judecată5 şi pentru tăria celor ce
şilor lui Efraim ! vai de floarea care
împiedică omorul.
a căzut din slava de pe vârful munte-
6
lui mănos! vai celor ce se îmbată fără 7 Că aceştia prin vin au căzut în gre-
2
(apostolii) îi va aduna în timp, mergând din si- decată de acum pentru una viitoare.
nagogă în sinagogă şi din cetate în cetate. 6 Critică aspră, violentă, la adresa contempo-
1 Pare a fi o aluzie la Damasc şi la restul Siriei, ranilor, din care nu lipseşte ironia şi de la care
de unde tribul lui Efraim îşi recruta mercenarii nu sunt cruţaţi preoţii şi „profeţii”.
împotriva Ierusalimului. 7 După unii exegeţi, „băutura tare” („sichera”)
2 Posibilă aluzie la imperiul asirian. era un preparat, prin fermentaţie, din palmier;
3 După Teodoret, „cei ce se îmbată fără vin” după alţii, era vin amestecat cu aromate.
erau închinătorii la idoli, a căror practică du- 8 „vedenia”: cuvânt folosit la modul ironic =
cea deseori la extaze frenetice (mai ales în cultul „vedenia” rezultată din iraţionalitatea stării de
misterelor orientale). beţie.
ISAIA 28 1058
9 „Cui i-am vestit noi lucruri rele? şi 17 Şi voi face ca judecata să fie spre nă-
cui i-am adus o veste?: celor înţărcaţi, dejde, iar mila Mea va fi pentru cumpe-
celor smulşi de la sân”. nele drepte; iar voi, cei ce zadarnic nă-
10 Aşteaptă necaz peste necaz, nădejde
dăjduiţi în minciună, cum că furtuna
peste nădejde, încă puţin şi încă puţin, nicicum nu va da peste voi
11 din pricina vorbelor obraznice ale bu-
decât dacă vi s’ar strica legământul
18
zelor, prin mijlocirea unui alt fel de a cu moartea şi dacă nădejdea voastră
vorbi; căci ei îi vor vorbi acestui popor, în iad n’ar mai sta în picioare, ei bine,
zicându-i: dacă furtună năprasnică va veni peste
voi, de ea veţi fi culcaţi la pământ;
12 – Aceasta-i odihna celui flămând şi
aceasta-i nenorocirea; dar ei nu vor să 19 ori de câte ori va trece, vă va lua
audă. la vale; dimineaţă de dimineaţă ea va
trece ziua, iar noaptea fi-va nădejde
13 De aceea rostirea lui Dumnezeu le va
rea. Învăţaţi-vă să auziţi,
fi necaz peste necaz, nădejde peste nă-
20 voi, cei necăjiţi; noi nu putem să ne
dejde, încă puţin şi încă puţin, pentru
batem, noi înşine suntem prea slabi
ca ei să meargă şi să cadă înapoi; şi vor
pentru a ne aduna.
fi zdrobiţi şi vor fi în primejdie şi vor fi
prinşi. 21 Că în muntele necredincioşilor Se va
ridica Domnul, şi în Valea Gabaonu-
14 De aceea, ascultaţi cuvântul Dom-
lui va fi; lucrurile Sale Şi le va face
nului, voi, bărbaţi necăjiţi, şi voi, mai-
cu mânie, chiar un lucru plin de amă-
marii poporului din Ierusalim.
răciune, şi mânia Lui va lucra neobiş-
15 De vreme ce voi aţi zis: „Făcut-am nuit, şi amărăciunea Lui neobişnuită
un legământ cu iadul şi o înţelegere va fi.
cu moartea: furtună năprasnică de va
22 De aceea, nu vă veseliţi, şi nici legă-
trece, ea nu va veni peste noi; din min-
turile voastre să nu se facă puternice,
ciună ne-am făcut nădejde şi de min-
căci am auzit de lucruri isprăvite şi re-
ciună vom fi ocrotiţi”,
tezate de Domnul Atotţiitorul, pe care
16 de aceea, aşa zice Domnul: – Iată, El le va face pe’ntregul pământ.
Eu voi pune în temeliile Sionului o pia-
23 Luaţi seama şi ascultaţi glasul Meu,
tră de mare preţ, anume aleasă, o pia-
luaţi aminte şi auziţi cuvintele Mele:
tră pentru capul unghiului, o piatră
nestemată pentru temeliile lui; şi cel 24 Oare toată ziua va ara cel ce ară? sau
ce va crede în El nu se va ruşina.9 nu-şi va pregăti sămânţa mai înainte
de a-şi lucra pământul?
9 Text profetic care Îl anunţă pe Iisus Hristos
25Oare, atunci când îl mărunţeşte, nu
drept „piatra din capul unghiului”, pe care zidi-
torii o nesocotiseră (Ps 117, 22-23; Mt 21, 42). Sf.
va semăna puţin mac sau chimen, iar
Chiril al Alexandriei: Piatra din capul unghiu- după aceea va semăna grâu şi orz şi
lui e menită să unească doi pereţi; Iisus Hristos mei şi hrişcă în hotarele tale?
este Cel ce i-a unit în Sine pe Evrei şi Neamu-
rile. În limba greacă, cuvântul „piatră” (líthos) e grăbi” (KJV); „Cel ce crede nu va fi zorit” (RSV);
de genul masculin, motiv pentru care pronumele „Cel ce se încrede nu se va clătina” (BJ); „Cel ce
folosit aici îl păstrează. T. M. omite „în El”. Din- se sprijină nu va fi luat prin surprindere” (TOB);
tre traducerile acestuia: „Cel ce crede nu se va „Cel ce crede nu se va clătina” (OSTY).
ISAIA 29 1059
3 Şi te voi împresura cum a făcut-o Da- părerii de rău; şi El va închide ochii lor
vid, şi cu bulumaci te voi înconjura şi şi ochii profeţilor şi pe ai dregătorilor
turnuri îţi voi ridica împrejur. care văd lucruri tainice.
4 Şi cuvintele tale vor fi umilite pân’la 11 Iar cuvintele acestea vor fi pentru
pământ; şi în pământ se vor afunda cu- voi cum sunt cuvintele acestei cărţi
vintele tale; şi glasul tău va fi ca al ce- pecetluite asupra căreia, dacă-i va fi
lor ce vorbesc din pământ, pân’la faţa dată unui ştiutor de carte cu îndemnul:
pământului glasul tău se va micşora. „Citeşte-o!”, el va zice: „Nu pot să o ci-
tesc, căci e pecetluită”.
10 După unii comentatori, îndemn ironic. 12Şi va fi dată cartea aceasta în mâna
1 Ariel:
nume criptic al Ierusalimului (deşi
unui om care nu ştie carte şi i se va
Teodoret crede că e un alt nume al localităţii Are-
opolis din ţara Moabului). După unii ebraişti, ar spune: „Citeşte-o!”, iar el va răspunde:
însemna „leul lui Dumnezeu” sau „căminul (va- „Nu ştiu carte”.2
tra) lui Dumnezeu”. În versetele 1-4 Domnul îi
aduce necazuri, în versetele 5-8 îi nimiceşte du- 2 Sf. Simeon Noul Teolog: Pentru cel care o
şmanii. Cucerirea Ierusalimului de către David citeşte superficial, chiar dacă o învaţă pe dina-
este relatată, foarte pe scurt, în 2 Rg 5, 6-9. fară, Scriptura rămâne o carte închisă sau pece-
ISAIA 30 1060
răsturnat falsele valori intelectuale şi morale, tate, poarta cetăţii (spaţiul din faţa ei) era loc
înlocuindu-le cu cele autentice, Pavel va cita pentru adunări publice.
această ultimă frază în 1 Co 1, 19. 1 Cuvântul synthéke = „înţelegere”, „învoială”,
5 Aici şi în versetele următoare: profeţie mesi- „contract”, „alianţă” mai este folosit de Isaia şi în
anică. 28, 15, unde e vorba de o înţelegere cu moartea.
ISAIA 30 1061
4 Că sunt în Hanes2 nişte principi, răi 12 Drept urmare, acestea zice Domnul,
vestitori. Sfântul lui Israel: – Pentru că n’aţi
5 Zadarnic se vor strădui ei să-şi apro-
vrut să ascultaţi de cuvintele acestea,
pie poporul, că aceasta nu le va fi de ci v’aţi încrezut în minciună, şi pentru
nici un ajutor, ci spre ruşine şi ocară. că aţi cârtit şi v’aţi rezemat pe un ast-
fel de cuvânt,
6 Vedenia fiarelor cu patru picioare
în Pustiu. În necaz şi’n strâmtorare, 13 iată de ce păcatul acesta o să vă fie ca
acolo unde sunt leul şi puiul de leu, de un zid care năprasnic se năruie atunci
unde vin şi aspide şi pui de aspidă zbu- când o cetate tare a fost luată, a cărei
rătoare, acolo vor fi cei ce-şi poartă ave- cădere e ca şi cum a fost.
rea pe asini şi pe cămile către un neam 14 Iar căderea ei va fi ca sfărâmarea
care nu le va fi de nici un folos, ci spre unui vas de lut, ca fărâmiţele rămase
ruşine şi ocară.3 dintr’o ulcică, aşa ca printre ele să nu
7 Zadarnic vă vor ajuta Egiptenii, fără
găseşti un ciob în care să aduci foc sau
nici un folos; spuneţi-le: „Mângâierea cu care să iei puţină apă.
aceasta a voastră e zadarnică”. 15Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel:
8Acum aşază-te şi scrie aceste cuvinte – Când te vei întoarce şi vei suspina,
pe o tăbliţă şi într’o carte; căci lucrurile atunci te vei mântui; şi vei cunoaşte
acestea vor fi pentru multe şi îndelun- unde ai fost atunci când îţi puneai nă-
gate zile, şi chiar pentru vecie. dejdea în cele zadarnice. Atunci de-
şartă vi s’a făcut tăria, dar n’aţi vrut
9 Căci poporul e neascultător: copii să luaţi seama,
neadevăraţi, care nu vor să audă legea
lui Dumnezeu; ci aţi zis: „Vom fugi pe cai!”, şi iată
16
că veţi fugi; şi aţi zis: „Pe cai iuţi vom
10 cei ce le spun profeţilor: „Nu ne ves-
încăleca!”, şi iată că iuţi vor fi cei ce vă
tiţi nouă!”, iar celor ce văd vedenii: vor goni.
„Nu ni le spuneţi nouă, ci spuneţi-ne
17 O mie vor fugi de glasul unuia, iar de
şi vestiţi-ne o altă rătăcire
glasul a cinci vor fugi o mulţime, până
11 şi întoarceţi-ne din calea aceasta;
ce veţi rămâne ca un catarg pe un vârf
scutiţi-ne de această cărare şi scutiţi- de munte şi ca un steag pe un vârf de
ne de Sfântul lui Israel4 !” deal.5
2 Hanes: capitală a Egiptului de Sus, pe care 18 Şi iarăşi va aştepta Dumnezeu, ca
Grecii au numit-o mai târziu Heracleopolis. să Se îndure de voi, şi de aceea Se va
3 Sălbatic şi potrivnic era deşertul (Negheb) pe
torul („Oracolul”) (ton lóghion) lui Dumnezeu”, 19 Că popor sfânt va locui în Sion.
aşa cum apare şi în vechile traduceri româneşti.
Ed. Rahlfs: „Sfântul (ton aghion) lui Dumne- 5 În
contextul unui sfârşit de război devasta-
zeu”, în concordanţă cu Textul Ebraic. VUL- tor, în care Israelul întreg e la pământ, textul
GATA: „sanctus Israel”. Textul nu e lipsit de o sugerează că Ierusalimul, totuşi, deşi doar sim-
nuanţă ironică. bolic, rămâne în picioare.
ISAIA 30 1062
Şi’n vreme ce Sionul plângea amar- multă vreme:7 arzătoare mânie; rosti-
nic: „Miluieşte-mă!”, El te va milui, iar rea buzelor Sale e plină de slavă: ros-
când El a văzut glasul strigătului tău, tire plină de mânie, iar aprinderea mâ-
atunci te-a ascultat.6 niei Sale va mistui ca focul.
20Şi cu toate că Domnul vă va da pâi- Şi suflarea Lui, ca apa prăvălindu-
28
nea necazului şi apă zgârcită, cei ce te se’ntr’o vale, pân’ la grumaz va ajunge
fac să rătăceşti nu se vor mai apropia şi se va împărţi ca să tulbure neamu-
de tine, pentru că ochii tăi îi vor vedea rile pentru zadarnica lor rătăcire; rătă-
pe cei ce te fac să rătăceşti cirea însăşi le va urmări şi le va prinde
21 şi urechile tale vor auzi cuvintele din urmă.
celor ce te-au îndemnat la rătăcire,
29 Oare’ntotdeauna trebuie să vă vese-
ale celor ce zic: „Aceasta e calea, pe
liţi şi fără’ncetare să intraţi în sfintele
ea să mergem, fie la dreapta, fie la
Mele locaşuri precum fac aceia care se
stânga. . . ”.
ţin de praznice? Oare, asemenea celor
22 Iar tu vei ridica idolii suflaţi cu ar- ce o duc într’o veselie, cu fluier trebuie
gint şi suflaţi cu aur şi-i vei zdrobi să mergeţi voi în muntele Domnului, la
făcându-i pulbere şi-i vei arunca aşa Dumnezeul lui Israel?
cum se aruncă apa unei femei la scur-
gere şi ca pe o scârnăvie îi vei lepăda. 30 Şi Domnul Îşi va face auzită slava
glasului Său şi mânia braţului Său,
23 Atunci ploaie va fi pentru sămânţa
privelişte să facă din mânie şi din ur-
câmpului tău, iar pâinea ca rod al gie şi din flacără mistuitoare; şi groaz-
pământului tău va fi multă şi hrăni- nic va fulgera, iar mânia Sa fi-va ca apa
toare, iar vitele tale în ziua aceea vor şi ca grindina ce bate cu putere.
paşte în loc mănos şi întins.
31 Că prin glasul Domnului fi-vor Asi-
24 Taurii voştri şi boii care vă lucrează
pământul vor mânca paie amestecate rienii bătuţi, prin chiar lovirea cu care
cu orz vânturat. El îi va lovi.
inţă şi rugăciune; prin vrerea şi îndurarea Lui, 7 Tabloul se modifică brusc: Dumnezeu Se în-
zut în cuvântul „Lege” Noul Testament. 4 Ecou paulin:Noi „nu privim la cele ce se văd,
3 Aici şi în versetele următoare: sfârşitul ido- ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt
latriei; socotiţi cândva zei, idolii nu vor mai fi nici trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice” (2
cel puţin oameni. Co 4, 18).
ISAIA 34 1066
vor clinti, nici se vor clinti vreodată ţă- l locuiesc, lumea şi poporul ce se află
ruşii cortului ei, şi nici funiile lui se vor într’însa!1
rupe;5 2 Că mânia Domnului este asupra tu-
21 că mare vă este vouă numele Domnu- turor neamurilor şi urgia Lui asupra
lui; loc va fi pentru voi, cu râuri şi şan- numărului lor, ca să le nimicească şi să
ţuri late şi largi; nu pe calea aceasta le dea spre’njunghiere.
vei umbla, nici va merge pe ea corabie 3 Răniţii şi morţii lor fi-vor azvârliţi
cu vâsle.6 cu totul, putoarea lor se va înălţa
22 Că mare este Dumnezeul meu; Dom- deasupră-le, munţii fi-vor uzi de sân-
nul nu mă va trece cu vederea; Domnul gele lor.
e judecătorul nostru, Domnul e mai- 4 Toate puterile cerurilor se vor topi ,
2
vas cu trei rânduri de vâsle, galeră din care se al- Vaticanus şi Purpureus; ed. Rahlfs o notează în
cătuiau flotele romane de război; metaforă pen- subsol; e conformă cu Textul Ebraic.
tru duşmanul cel neîmpăcat al Bisericii. 3 Tradiţia rabinică interpretează: Potrivit ve-
7 După Eusebiu de Cezareea şi Chiril al Ale- chilor credinţe, fiecare popor de pe pământ îşi are
xandriei, „şchiopii” erau Romanii care au cucerit un înger în cer; acolo se începe lupta.
şi dărâmat Ierusalimul în anul 70. Păcatul lor 4 Boţra (Bozrah): Importantă fortăreaţă a
însă a fost iertat: la acea vreme Ierusalimul (Sio- Edomului; locul de obârşie al regelui Iobab (Fc
nul) încetase să mai fie locuinţa lui Dumnezeu. 36, 33).
ISAIA 35 1067
„risipiţi” de Satana. Teodoret, pe de altă parte, zis: „Vorbeşte-le servilor tăi în limba si-
3
se gândeşte la Sfinţii Apostoli, cei „risipiţi” de riană , căci noi o înţelegem, şi nu ne
Domnul la propovăduire, regăsiţi apoi în Împă-
răţia Noului Ierusalim. 2 „satrap”: guvernator al unei provincii în im-
6 desfătare: nu în stomac, nu în privire, nu în periul asirian. LXX: topárhes.
inimă, ci pe creştet (literal: „desfătarea capete- 3 „. . . limba siriană” (mai exact: „siriacă”): di-
lor”); de ce nu ne-am gândi la nimburile sfinţilor? alect al limbii aramaice, folosit îndeosebi de căr-
1 Capitolele 36-39 reprezintă o inserţie, turari. La rândul ei, aramaica, originară din Me-
aproape cuvânt cu cuvânt, a textului din 4 Rg sopotamia şi răspândită în întregul Orient creş-
18, 17-20, 19, făcută cu scopul probabil de a tin, devenise a doua limbă oficială a diplomaţiei
readuce în mintea cititorului rolul lui Isaia în orientale. În vremea lui Iezechia, aramaica era
contextul unor dramatice evenimente istorice. cunoscută numai de către marii dregători ai re-
ISAIA 37 1069
ea va deveni şi limba poporului; în ea vor vorbi pentru o stare de agonie prelungită, în care nu
Domnul Iisus şi apostolii Săi mai există nici o speranţă.
ISAIA 37 1070
Domnul Dumnezeul tău le-a auzit; întreg pământul? Iar tu crezi c’ai să
aşadar, roagă-te Domnului Dumneze- scapi?
ului tău pentru aceştia care au mai ră- 12 Oare dumnezeii neamurilor pe care
mas2 ”. părinţii mei le-au nimicit fost-au în
5 Aşa că servii lui Iezechia au venit la stare să scape Gozanul şi Haranul şi
Isaia. Reţeful, care se află în ţara lui Temat?
6 Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi 13 Unde sunt regii Hamatului? unde e
domnului vostru: Acestea zice Dom- regele Arpadului? şi unde-i regele ce-
nul3 : Să nu te temi de cuvintele pe care tăţii Sevarfaim, al Anaguganei?. . . ”.
le-ai auzit, cu care M’au ocărât solii re- 14 Iar Iezechia a luat cartea de la soli şi
gelui Asirienilor. a citit-o şi s’a suit în casa Domnului şi
7 Iată, Eu voi trimite asupră-i suflare înaintea Domnului a deschis-o.
de vânt puternic4 şi el va auzi o veste
15 Şi Iezechia I s’a rugat Domnului, zi-
şi se va întoarce în ţara sa şi acolo, în
când:
propria lui ţară, de sabie va cădea!”
16 „Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul
8 Aşa că Rabşache s’a întors şi l-a aflat
lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi,
pe rege împresurând Libna5 ; că auzise
doar Tu eşti Dumnezeu a toată împără-
că el plecase din Lachiş.
ţia lumii: Tu eşti Cel ce ai făcut cerul
9 Fiindcă regele Asirienilor a auzit că şi pământul.
Tirhaca, regele Etiopienilor, s’a ridicat
17 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia
să-l izbească; şi, auzind aceasta, s’a în-
aminte; deschide-Ţi, Doamne, ochii;
tors şi a trimis soli la Iezechia, zicând:
caută, Doamne, şi vezi şi auzi cuvintele
10 „Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regelui lui Senaherib pe care le-a trimis ca să-
Iudeii: – Să nu te amăgească Dumne- L ocărască pe Dumnezeu-Cel-Viu.
zeul tău, în Care te încrezi, spunând:
18 Că într’adevăr, Doamne, regii Asirie-
Ierusalimul nu va fi dat în mâna rege-
nilor au pustiit toate neamurile6 şi ţă-
lui Asirienilor!. . .
rile lor;
11 Oare tu n’ai auzit de cele ce-au fă-
cut regii Asirienilor, cum au nimicit ei 19 şi pe idolii lor i-au aruncat în foc;
pentru că aceia nu erau dumnezei, ci
2 „cei care au rămas”: cei ce se aflau în Ieru- lucru de mâini omeneşti, din lemn şi
salim după căderea acestuia în 587; cei ce nu se din piatră; şi i-au nimicit.
refugiaseră în Egipt, ci preferaseră să rămână în
propria lor cetate. Teologic vorbind, e de reţinut 20 Dar acum, Doamne, Dumnezeul nos-
faptul că Ierusalimul începuse să fie socotit drept tru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca
„rămăşiţa lui Israel”. (O menţiune despre cineva fiece împărăţie de pe pământ să aibă
„rămas” o avem şi în 7, 3).
3 În toată istorisirea din capitolele 36-39, rolul cunoştinţă că Tu singur eşti Dumne-
lui Isaia este acela de purtător al cuvântului lui zeu!”
Dumnezeu.
4 Aici, sensul special al lui pneuma: rafală de 21 Iar Isaia,fiul lui Amos, a trimis la Ie-
vânt. zechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul,
5 Libna: cetate în Iudeea, aproape de hotarul
Filistenilor (alta decât locul de popas al Israeli- 6 Textual: „toată lumea” (oikouméne), lumea
Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugă- tău voi pune căpăstru şi zăbală’n bu-
ciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui zele tale şi te voi întoarce pe calea pe
Senaherib, regele Asirienilor. care ai venit. . .
22 Acesta este cuvântul pe care Dumne- 30 Şi acesta va fi un semn pentru tine:
zeu l-a grăit despre el7 : Fiica fecioară a În anul acesta mănâncă ce-ai semănat;
Sionului te-a dispreţuit şi te-a batjoco- în anul al doilea, ce a rămas; iar în anul
rit; fiica Ierusalimului şi-a râs de tine al treilea semănaţi şi seceraţi şi sădiţi
dând din cap.8 vii şi mâncaţi-le poama.
23 Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâ- 31 Iar cei ce au rămas în Iudeea îşi vor
tat? Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu gla- înfige rădăcini în jos şi roadă vor purta
sul şi ţi-ai ridicat tu ochii spre înăl- ei sus;
ţimi?: Împotriva Sfântului lui Israel! 32 că din Ierusalim va fi o rămăşiţă şi
24 Că prin soli L-ai ocărât pe Dom- din muntele Sion cei mântuiţi; râvna
nul, fiindc’ai zis: Cu mulţimea carelor Domnului Atotţiitorului va face aces-
de luptă m’am ridicat eu pe înălţimea tea.
munţilor şi pe coamele Libanului şi i- 33 De aceea, aşa zice Domnul despre re-
am tăiat vârfurile cedrilor şi mândre- gele Asirienilor: Nu va intra el în ce-
ţea chiparoşilor; şi am intrat în înălţi- tatea aceasta, nici că săgeată va re-
mea codrilor pezi într’însa, nici pavăză va aduce
25 şi am făcut un pod şi am secat apele, împotrivă-i şi nici cu şanţ o va împre-
fiece ochi de apă. . . sura;
26 N’ai auzit tu oare de aceste lucruri pe 34 ci pe drumul pe care a venit pe acela
care din vechime le-am făcut? Din vre- se va întoarce şi în cetatea aceasta el
muri de demult am rânduit, dar doar nu va intra; acestea zice Domnul.
acum Mi-am arătat Eu planul ca tu 35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru
să pustieşti popoarele’n puternicia lor. ca de dragul Meu s’o mântuiesc şi de
Celor ce locuiau în cetăţi întărite dragul lui David, robul Meu”9 .
27 le-am slăbit mâinile, iar ei s’au veş- 36 Şi a venit îngerul Domnului şi a
tejit; ca iarba uscată pe acoperişuri au ucis din tabăra Asirienilor o sută opt-
devenit, cum e troscotul s’au făcut. zeci şi cinci de mii; când s’au sculat di-
28 Dar acum îţi cunosc odihna şi ieşirea
mineaţa, au găsit toate aceste trupuri
şi intrarea. moarte.
37 Iar Senaherib, regele Asirienilor, s’a
29 Şi mânia cu care te-ai mâniat şi acre-
întors şi a plecat şi a locuit în Ninive.
ala au ajuns la Mine; de aceea în nasul
38 Şi’n timp ce el se închina în templul
7 Urmează un poem de mare frumuseţe, în
lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec
care se recunoaşte stilul literar al lui Isaia.
8 „Sionul” şi „Ierusalimul” sunt una şi aceeaşi 9 Teodoret al Cirului: Dumnezeu mântuieşte
cetate; locuitorii ei nu numai că nu s’au înfrico- Ierusalimul nu de dragul locuitorilor lui, atât de
şat, dar au cutezat să-şi râdă de temutul rege. nestatornici în fidelitatea lor faţă de Domnul, şi
„Fiica fecioară”: precizare asupra căreia, făcând nici de dragul lui Iezechia, a cărui inimă, totuşi,
un arc peste timp, Fericitul Ieronim va dezvolta a fost atinsă de trufie, ci de dragul propriului Său
un comentariu teologic, legând-o de Sfânta Fe- nume de proniator, ca şi de acela al lui David,
cioară Maria. întemeietorul cetăţii.
ISAIA 38 1072
şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi că soarele a mers înapoi cu cele zece
au fugit în Armenia; iar în locul lui a trepte pe care coborâse umbra.2
domnit fiul său Asarhadon. 9 Rugăciunea lui Iezechia, regele Iu-
deii, când a fost el bolnav şi s’a ridicat
din boală:3
38 4
10 Zis-am: în amiaza zilelor mele voi
merge la porţile morţii5 ; anii mei ră-
Regele se îmbolnăveşte şi se vin- maşi îi voi lăsa în urmă.
decă. Rugăciunea lui Iezechia. 11 Zis-am: Nu voi mai vedea mântuirea
1 Şi a fost în vremea aceea că Iezechia lui Dumnezeu în pământul celor vii; nu
s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul voi mai vedea mântuirea lui Israel pe
Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a pământ, nici om n’am să mai văd cu cei
zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa’n ce locuiesc6 .
rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”. 12 De neamul meu de sânge m’am des-
2 Iar Iezechia s’a întors cu faţa la perete prins, iar restul vieţii mele mi l-am lă-
şi I s’a rugat Domnului, zicând: sat în urmă; plecat-a şi s’a dus ca unul
3 „Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am
care-şi desface cortul după ce l-a întins;
umblat eu în faţa Ta întru adevăr – suflarea mi s’a făcut ca pânza ţesătoa-
cu inimă adevărată – şi cum am făcut rei când cea care o ţese se-apropie s’o
eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Şi a taie.
plâns Iezechia cu plângere mare. 13 Unui leu în ziua aceea i-am fost dat
până dimineaţa: aşa mi-a zdrobit el
4 Şi a fost cuvântul Domnului către
oasele toate, că dat i-am fost de dimi-
Isaia, zicând:
neaţă până’n noapte. . .
5 „Du-te şi spune-i lui Iezechia: Aces-
14 Ca un lăstun, de-acuma, aşa voi glă-
tea zice Domnul, Dumnezeul lui Da-
sui, şi ca o porumbiţă, aşa voi gânguri7 ;
vid, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-
2 E vorba de un cadran solar; în mijloc era în-
o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-
i voi adăuga duratei tale cincisprezece fiptă o tijă, a cărei umbră, mişcându-se odată
cu soarele, indica ora. După tradiţia talmudică,
ani. atunci când regele Ahaz (care fusese un rău câr-
6 Iar pe tine te voi izbăvi din mâna re- muitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu
zece trepte (grade, linii). Aşadar, când lui Ieze-
gelui Asirienilor şi de dragul acestei ce-
chia i s’a dat înapoi sănătatea, ziua a revenit la
tăţi te voi ocroti. durata ei normală (cf. Solomon B. Freehot, apud
7 Şi acesta îţi va fi ţie semn de la Dom- Manley).
3 Această rugăciune, proprie cărţii lui Isaia (în
nul, anume că Dumnezeu va face acest sensul că nu se află şi în textul paralel din 4 Rg)
lucru: are structura şi cadenţele unui psalm, părând
8 Iată, eu voi întoarce umbra trepte-
destinată cultului.
4 Literal: „în înălţimea” = în zenitul vieţii
lor pe care soarele s’a coborât cu zece mele (înainte de a începe coborâşul).
trepte în casa tatălui tău1 – cu zece 5 Literal: „la porţile Şeolului” (ale Hadesului,
din mâna Domnului a primit de două feţiei din acest verset a cunoscut două momente:
întoarcerea fiilor lui Israel din robia babilonică;
ori mai mult decât preţul păcatelor întruparea Fiului lui Dumnezeu, care înlesneşte
lui.2 drumul celor ce călătoresc spre virtute, un drum
3Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi care mai înainte ar fi fost imposibil de străbătut.
(De notat: Cuvântul „căile” nu se află în T. M. şi
calea Domnului, drepte faceţi cărările nici în toate variantele LXX; el se află însă, în
principal, în Codex Alexandrinus şi este preluat
3 Prin „fiii” se înţelege „urmaşii”. Profeţia ca atare de Evanghelistul Luca – 3, 5.
lui Isaia s’a plinit în vremea lui Nabucodonosor, 5 Sf. Vasile cel Mare comentează: În Sfânta
care a cucerit Ierusalimul, l-a supus pe regele Io- Scriptură, „glasul lui Dumnezeu” nu denotă fe-
iachim şi l-a deportat pe Iehonia, urmaşul său, nomenul fizic al vibraţiei aerului între vocea care
împreună cu toată curtea lui, confiscând şi toate emite şi timpanul care receptează, ci are o cono-
averile regale (4 Rg 24). taţie cu totul specială, teologică, duhovnicească.
4 Iată un răspuns neaşteptat, care însă vrea să
În Cartea Ieşirii 20, 18 ni se spune chiar că po-
arate că regele, deşi avertizat asupra unor dez- porul „vedea sunetul”. Nouă, oamenilor, ni se în-
astre viitoare, nu pune la îndoială cuvântul lui tâmplă să ne amintim voci sau sunete pe care
Dumnezeu. Cu aceasta se încheie prima parte a le-am perceput prin somn, în vis, nu ca fenomen
cărţii lui Isaia. fizic, ci ca o impresie pe inimă, pe simţurile lă-
1 Dubla adresare arată că chemarea se face untrice; aşa trebuie înţeles glasul lui Dumnezeu
sub semnul urgenţei; plinirea profeţiei e nu nu- în experienţa profeţilor.
mai posibilă, ci şi iminentă. 6 Versetele 9-11: profeţie mesianică. Teodoret
2 Mila lui Dumnezeu e incomparabil mai bo- al Cirului şi Sf. Chiril al Alexandriei o rapor-
gată decât suma păcatelor. tează la predica Sfinţilor Apostoli.
ISAIA 40 1075
28 Şi acum, oare n’ai cunoscut? oare 2 Cine din Răsărituri a stârnit dreptate
n’ai auzit?! Dumnezeu Cel-Veşnic, şi la picioarele Lui a chemat-o aşa ca
Dumnezeu, Cel ce a rânduit marginile ea să poată umbla?4 cine-o va pune’n
pământului, El nu va flămânzi şi nici faţa neamurilor şi regi va înspăimânta
va osteni şi nimeni niciodată nu-I izvo- şi săbiile lor le va da de pământ şi arcu-
deşte11 gândul. rile lor le va azvârli ca pe nişte vreas-
29 El dă întărire celor flămânzi şi întris- curi?
tare celor ce nu sufăr. 3 Şi El le va urmări; în pace vor trece
în cuie, le vor bate bine şi ele nu se vor Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Eu
clinti. . . ”. îi voi auzi şi nu-i voi părăsi;
8 Dar, tu, Israele, tu eşti Iacob, servul 18 ci râuri voi deschide din munţi şi fân-
Meu pe care Eu l-am ales, seminţia lui tâni în mijlocul câmpiilor şi pustiul îl
Avraam pe care am iubit-o, voi preface’n bălţi de apă şi pământul
9 pe care de la marginile pământului cel însetat în izvoare de ape.
am luat-o şi de pe ale cărei înălţimi te- 19 În pământ uscat voi sădi cedru şi me-
am chemat şi ţi-am zis: – Sluga Mea rişor şi mirt şi chiparos şi plop alb,
eşti tu, pe tine te-am ales şi nu te-am 20 pentru ca ei să vadă şi să cu-
părăsit. noască şi să-şi dea seama şi împreună
10 Nu-ţi fie teamă, că Eu cu tine sunt; să’nţeleagă că mâna Domnului le-a fă-
nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeul tău cut pe toate acestea şi că Sfântul lui
Cel ce te-am întărit şi te-am ajutat şi Israel le-a dat la iveală.
cu dreptatea dreptei Mele te-am înte- 7
21 Judecata voastră se apropie, zice
meiat. Domnul Dumnezeu; sfaturile voastre
11 Iată, toţi vrăjmaşii tăi vor fi ruşinaţi s’au apropiat, zice Împăratul lui Iacob.
şi înfruntaţi, că vor fi ca şi cum n’ar fi 22 Apropie-se şi să vă spună ceea ce va
şi toţi potrivnicii tăi vor pieri; să fie; sau spuneţi-ne pe cele ce-au fost
12 îi vei căuta şi oameni care să te batjo- înainte, iar noi cu luare-aminte vom
corească nu vei afla, că vor fi ca şi cum cunoaşte pe cele ce-au fost şi pe cele ce
n’ar fi; cei ce se războiau cu tine nu vor vor fi;
fi. 23 spuneţi-ne, vestiţi-ne cele ce vor fi la
13 Căci Eu sunt Dumnezeul tău, Cel ce urmă, şi vom cunoaşte că voi sunteţi
dreapta ta o ţin, Cel ce-ţi spune: dumnezei; faceţi bine şi faceţi rău, iar
noi ne vom minuna şi totodată vom ve-
14 Nu te teme, Iacobe, tu, Israele cel
dea
mic la număr!; Eu te-am ajutat! zice
24 de unde sunteţi voi şi de unde-s lu-
Dumnezeul tău, El, Cel ce te mântu-
ieşte, Sfântul lui Israel. crările voastre: alesu-v’au pe voi urâ-
ciune din pământ.
15 Iată, te-am făcut ca un ferăstrău
25 Dar Eu l-am ridicat pe cel ce vine
ce treieră prin roţile carelor de luptă6 :
munţi vei treiera, dealuri vei mărunţi din Miazănoapte şi pe cel ce vine din
şi le vei face ca ţărâna Soare-Răsare;8 ei cu numele Meu vor
fi chemaţi; să vină voievozii şi precum
16 şi le vei vântura şi vântul le va duce
lutul olarului şi ca olarul ce calcă lutul,
şi spulberul le va risipi; iar tu te vei
aşa veţi fi călcaţi în picioare.
veseli întru sfinţii lui Israel.
26 Căci cine le va spune pe cele ce-au
17 Şi se vor bucura săracii şi nevoiaşii,
fost dintru’nceput, ca să le cunoaştem
că dacă vor căta apă şi nu va fi şi dacă
7 Textul se referă acum la idoli şi la adoratorii
limba li s’a uscat de sete, Eu, Domnul
lor.
6 Roţile carelor de luptă erau prevăzute une- 8 Teodoret al Cirului: Dacă de la Soare-Răsare
ori, în armatele asiatice, cu câte un cerc de vine cel anunţat în versetul 2, din Miazănoapte
fier zimţat, asemenea unui ferăstrău, care să (borras = „boreal”) vor veni Bisericile răsărite în-
muşte’n goană din carnea inamicilor. tre neamurile păgâne.
ISAIA 42 1078
„serv” şi país, termen al cărui prim sens este „familie”, „trib”, „rasă”, „neam” (de acelaşi sânge,
acela de „copil” (în ipostaza masculină: „fiu”) şi cu descendenţă comună); „spre luminare. . . nea-
care numai în al doilea rând înseamnă „rob”, murilor”: éthnos are înţelesuri asemănătoare,
„serv”, „slugă”. Patriarhul Avraam se numeşte dar în limbajul biblic, folosit la plural, înseamnă
pe sine „robul” lui Dumnezeu (Fc 18, 3), iar „neamuri” altele decât Evreii şi, în general, „pă-
Acesta, la rându-I, îl numeşte „robul Meu” (sau gânii”. Aşadar: prin legământul dintre Dumne-
„sluga Mea”). Tot astfel îi va numi pe Isaac, pe zeu şi poporul ales (Fc 15, 18; 17, 2; 17, 4; Iş 2,
Iacob şi pe David, ca şi, în general, pe fiii lui 24; 19, 5 etc.), iconomia mântuirii lucrează înlă-
Israel. În poemul de faţă, trimiterea la Iisus untrul unui singur neam; dar prin Iisus Hristos,
Hristos este susţinută şi de dubla încărcătură se- „Lumina lumii”, ea se deschide spre universali-
mantică a cuvântului país: „fiu” şi „serv”, nuanţe tate.
ISAIA 42 1079
7 ca să deschizi ochii orbilor, să-i scoţi 16 Şi voi aduce orbii pe o cale pe care n’o
din legături pe cei legaţi şi din adâncul ştiau şi-i voi face să umble pe cărări pe
temniţei pe cei ce stau în întuneric. care nu le-au cunoscut; întunericul lor
8 Eu sunt Domnul Dumnezeu: acesta- îl voi face lumină şi pe cele colţuroase le
Mi este numele; slava Mea nu i-o voi voi face netede. Acestea-s lucrurile pe
trece altuia, nici laudele Mele chipuri- care le voi face şi pe ei nu-i voi părăsi.
lor cioplite. 17 Dar ei s’au întors înapoi; ruşine
9 Iată, cele dintru’nceput au venit, pre- vouă, celor ce nădăjduiţi în chipuri cio-
cum şi cele noi pe care Eu le vestesc; plite, celor ce le ziceţi chipurilor tur-
mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s’au nate: „Voi sunteţi dumnezeii noştri!”
arătat. 18Auziţi, voi, surzilor, iar voi, orbilor,
10 Cântaţi-I Domnului cântare nouă, priviţi ca să vedeţi!
voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui6 ; 19 Şi cine este orb, dacă nu ei, slugile
din marginile pământului măriţi-I nu- Mele? şi cine este surd, dacă nu cei
mele, voi, cei ce coborâţi la mare şi na- care-i stăpânesc? Cine e orb precum
vigaţi pe ea, voi, insule, şi cei ce locuiţi acel ce s’a despărţit?9 Da, ei, slugile
în ele. lui Dumnezeu, ei s’au orbit.
11 Veseleşte-te, pustie, şi satele din
20 Adesea aţi văzut şi n’aţi băgat de
tine, colibele şi cei ce locuiesc în
seamă; urechile vi s’au deschis şi n’aţi
Chedar7 ; veseli-se-vor cei ce locuiesc
auzit.
în stâncă şi din coama munţilor vor
striga. 21 Domnul Dumnezeu a vrut ca El să
fie drept şi lauda să Şi-o mărească.
12 Ei îi vor da slavă lui Dumnezeu, lau-
dele Lui în insule le vor vesti. 22 Şi am privit, şi iată: Poporul era pră-
13 Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi
dat şi jefuit, că peste tot se află un laţ
şi războiul îl va sfărâma; râvna o va în cămări ascunse, şi tot aşa în case,
stârni şi cu tărie va striga’mpotriva acolo unde i-au ascuns; pradă au de-
vrăjmaşilor Săi. venit şi nimeni nu era care să smulgă
8 prada şi nimeni care să zică: „Întoarce
14 Dintotdeauna am tăcut; oare şi de-
ce-ai luat!”
acum înainte voi tăcea şi voi răbda?
Am îndurat ca o femeie ce naşte; acum 23 Cine’ntre voi este cel ce va primi
dintr’o dată voi smulge şi voi usca. acestea în auzul său? Ascultaţi la cele
ce’n viitor se vor petrece!
15 Munţi şi dealuri voi pustii, iarba lor
o voi usca; râurile le voi face insule şi 24 Cine l-a dat pe Iacob spre jefuire şi pe
bălţile le voi seca. Israel în mâna celor ce-l pradă? Oare
nu Dumnezeu, împotriva Căruia ei au
6 „stăpânia” Lui: proprietatea Lui; titlu de no-
păcătuit şi în căile Căruia n’au umblat
bleţe pentru oameni.
7 Chedar (Kedar): al doilea fiu al lui Ismael şi de a Cărui lege n’au vrut să asculte?
(Fc 25, 13); ţinuturile deşerturilor arabe unde lo-
cuiau, ca triburi nomade, descendenţii săi, che- 9 Stihul
acesta nu se află în toate manuscri-
dariţii. sele greceşti şi nicicum în cele ebraice. E vorba
8 „Dintotdeauna” nu se află în toate manuscri- de cel ce s’a separat de obştea din care făcea
sele greceşti. parte.
ISAIA 43 1080
13 încă de la început; şi nu-i nimeni care întru păcatele tale Mi-ai stat înainte
să poată scoate din mâinile Mele; Eu şi’ntru nedreptăţile tale.
voi face, şi cine va întoarce’ndărăt ceea 25 Eu sunt, chiar Eu, Cel ce de dragul
ce Eu am făcut? Meu5 îţi şterg fărădelegile şi păcatele
14 Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce şi nu le voi pomeni.
vă mântuieşte, Sfântul lui Israel: – De 26 Dar adu-ţi aminte şi să ne judecăm
dragul vostru voi trimite în Babilon şi-i împreună: mărturiseşte-ţi tu mai întâi
voi ridica pe toţi fugarii, iar Caldeii vor păcatele, ca să poţi fi îndreptăţit!
fi legaţi în corăbii.
27 Părinţii voştri mai întâi, şi mai-
15 Eu sunt Domnul Dumnezeu, Sfân-
marii voştri fărădelege au făcut împo-
tul vostru, Cel ce l-am dat la iveală pe triva Mea.
Israel, regele vostru.
28 Mai-marii Mi-au pângărit locurile
16 Aşa zice Domnul, Cel ce taie o cale
sfinţite, aşa că pe Iacob l-am dat spre
prin mare şi cărare prin apă puternică, pieire şi pe Israel spre ocară.
17 Cel ce a adus care de luptă şi călă-
rime şi mulţime de oaste; dar ei s’au
culcat şi nu se vor scula: ca o feştilă
stinsă, aşa s’au stins.
44
18 Să nu vă aduceţi aminte de ce-a fost
Slava lui Dumnezeu. Deşertăciu-
odată şi să nu luaţi în seamă ce-a fost
nea idolilor. Îndemn la pocăinţă.
demult!
Bucuria răscumpărării. Profeţie
19 Iată, Eu voi face lucruri noi care asupra lui Cirus.
acum vor răsări şi pe care voi le veţi
1 Dar acum ascultă, Iacobe, tu, servul
cunoaşte; o cale voi face prin pustie şi
Meu, şi tu, Israele, pe care Eu te-am
râuri în pământ uscat.
ales!
20 Fiarele câmpului Mă vor binecu-
2 Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel ce
vânta, bufniţele şi puii de struţ, că apă
te-a făcut, El, Cel ce din pântece te-a
am dat în pustie şi râuri în pământ us-
urzit: – Tu încă vei avea ajutor; nu te
cat ca să-Mi adăp poporul cel ales,
teme, tu, Iacobe, servul Meu, şi tu, iu-
21 poporul Meu pe care l-am păstrat
bite Israel, pe care Eu te-am ales.
spre a povesti laudele Mele.
3 Că Eu le voi da apă celor ce însetaţi
22 Nu acum te-am chemat Eu pe tine,
umblă’n ţinut fără apă; Duhul Meu Îl
Iacobe, nici te-am făcut să osteneşti, voi pune peste urmaşii tăi şi binecu-
Israele. vântările Mele peste copiii tăi
23 Tu nu Mi-ai adus oile ca ardere-de-
4 şi vor răsări ca iarba’ntre pâraie şi ca
tot a ta, nici nu M’ai preamărit cu jert- sălciile pe margini de apă curgătoare.
fele tale, nici cu jertfele tale Mi-ai slujit
şi nici că te-ai ostenit în Liban; 5 „de dragul Meu”: pentru propria Mea ra-
5 Unul va zice: „Eu sunt al lui Dumne- 11 iar cei făcuţi de ei, iată că toţi se veş-
zeu!”, şi un altul se va chema pe sine cu tejesc; adune-se toţi surzii de printre
numele lui Iacob, iar un altul cu mâna oameni şi să stea laolaltă şi laolaltă să
lui va scrie: „Eu sunt al lui Dumnezeu” fie ruşinaţi şi înfruntaţi!
şi se va chema pe sine cu numele lui 12 Că meşterul îşi ascute fierul, croieşte
Israel1 . [idolul] cu barda, cu sfredelul îl gău-
6 Aşa zice Dumnezeu, Împăratul lui reşte şi cu tăria braţului său îl alcătu-
Israel, şi Domnul Atotţiitorul, Cel ce ieşte; va flămânzi şi va slăbi şi apă nu
l-a izbăvit: „Eu sunt Cel-Dintâi şi Eu va bea.
sunt de azi înainte; în afară de Mine 13 După ce meşterul a ales lemnul, îl
nu este Dumnezeu.2 măsoară şi-l înseamnă cu dreptarul, îi
7 Cine este cum sunt Eu?: Să stea şi face muchii, unghiuri, îl potriveşte din
să cheme şi să spună şi să Mi se pre- clei şi-l face ca pe un chip de om şi ca
gătească din vremea când Eu am făcut pe o frumuseţe de om, să şi-l aşeze în
om pe vecie, iar pe cele ce vor fi să vi le casă.
spună mai înainte ca ele să fi fost. El taie lemnul din pădurea pe care
14
8 Nu vă ascundeţi şi nici n’o luaţi razna! Domnul a sădit-o – chiar un pin – şi pe
Oare nu de la’nceput aţi auzit şi nu de- care ploaia a făcut-o să crească
atunci v’am spus Eu vouă? Voi sunteţi 15 spre a le da oamenilor lemne de foc;
martori dacă’n afară de Mine mai e un şi, luând o parte din ea, el se încăl-
Dumnezeu”. zeşte. . . Da, a luat o parte din lemn şi
9 Dar făcătorii de idoli n’au auzit cu el coace pâine, iar din ce rămâne îşi
atunci3 iar cioplitorii de chipuri, ei toţi, face dumnezei cărora li se închină.
zadarnic lucrează făcând din dorinţele 16 Jumătate o arde să se’ncălzească, iar
lor nişte chipuri care nu le sunt de nici cu jumătate coace pâine pe cărbuni; şi
un folos; dimpotrivă, ruşina-se-vor după ce a fript pe ea carne şi mănâncă
10 cei ce alcătuiesc un dumnezeu şi toţi şi se satură, şi după ce s’a şi încălzit,
cei care cioplesc lucruri de doi bani, zice: „Mă simt bine, că mă’ncălzii şi vă-
zui foc. . . ”.
1 Avertisment împotriva impostorilor. 17 Iar din ce-a rămas îşi face un dumne-
2 Combătându-l pe Arie – care invoca acest
text în a susţine că Fiul lui Dumnezeu nu este
zeu cioplit şi i se închină şi se roagă, zi-
El-Însuşi Dumnezeu —, Sfântul Atanasie cel când: „Mântuieşte-mă, că tu eşti dum-
Mare interpretează: Afirmaţia de aici consună nezeul meu!. . . ”.
cu cea din Dt 32, 39. Dumnezeu, într’adevăr, este
Unul şi Singurul şi Cel-Dintâi, dar pe aceasta 18Ei n’au nici o înţelegere ca să şi pri-
n’o spune spre a-Şi nega Fiul; pentru că El (Fiul) ceapă, fiindcă orbeşte s’au întunecat
este întru Acel Unul şi Cel-Dintâi şi Singurul ca aşa ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima
fiind singurul Cuvânt (Logos) şi singura Înţelep-
să nu priceapă.
ciune şi singura Strălucire a Celui ce este Unul
şi Singurul şi Cel-Dintâi, ca deplinătate a Dum- 19Nici unul nu s’a plecat cu mintea şi
nezeirii Celui ce este Primul şi Unicul, El fiind nici n’a priceput cu înţelegerea că ju-
Dumnezeu întreg şi deplin.
3 Versetele 9-20: O teribilă diatribă împotriva mătate l-a ars în foc şi a copt pâine pe
idolatriei, din care nu lipseşte ironia, uneori îm- cărbunii lui, că a fript carne şi a mân-
pinsă până la sarcasm. cat şi că din ce-a rămas a făcut o urâ-
ISAIA 45 1083
ciune căreia ei i se închină. 28 El, Cel care-i zice lui Cirus: „Fii în-
20 Cunoaşteţi dar că inima lor nu-i de- ţelept!”, iar el va face toate voile Mele;
cât cenuşă, că se înşală şi că nimeni nu El este Cel ce-i va zice Ierusalimului:
e’n stare să-şi mântuiască sufletul. Ve- „Zidit vei fi!”, iar Eu voi pune temeliile
deţi, voi nu veţi zice: „E o minciună’n casei Mele celei sfinte.6
mâna mea cea dreaptă”.
21 Adu-ţi aminte de acestea, tu, Iacobe,
şi tu, Israele, că tu eşti servul Meu. Eu 45
te-am făcut pe tine să-mi fii serv, iar tu,
Israele, nu Mă da uitării. Profeţie asupra lui Cirus (continu-
are). O nouă profeţie asupra lui
22 Că, iată, Eu ca un nor ţi-am şters fă-
Mesia. Vestirile Domnului. Che-
rădelegile şi ca desimea unui nor, păca-
marea şi convertirea neamurilor.
tele; întoarce-te la Mine şi te voi mân-
tui. 1 Aşa zice Domnul Dumnezeu către un-
de slavă fi-va Israel! îi voi face şes, porţi de aramă voi zdrobi
24 Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbă-
şi zăvoare de fier voi sfărâma
vit, Cel ce din pântece te-a plăsmuit: – 3 şi-ţi voi da ţie vistierii cufundate’n
25 Cine altul va risipi semnele celor ce instrument al lui Dumnezeu pentru eliberarea
cheamă morţii şi prezicerile din inima poporului evreu din robia babilonică, pentru re-
zidirea Ierusalimului şi restaurarea templului.
omului, pe înţelepţi întorcându-i îndă- E unul din marile mistere ale iconomiei divine:
răt şi sfaturile lor făcându-le nebune?4 acelaşi Dumnezeu, pe de o parte, îl alege pe Na-
26 El, Cel ce întăreşte cuvântul ser-
bucodonosor să-I robească poporul şi, pe de alta,
peste şaizeci de ani, îi porunceşte lui Cirus, în-
vului Său şi adevereşte sfatul trimişi- vingătorul Babilonului, să devină moderat şi să
lor Săi; El, Cel ce-i zice Ierusalimului: intre în slujba lui Iahvé (mai mult, acelaşi Ia-
„Locuit vei fi!”, şi cetăţilor Iudeii5 : „Zi- hvé îl numeşte „Cirus, unsul Meu”, ceea ce în-
seamnă „regele” intrat în subordinea lui Dumne-
dite veţi fi!”; şi pustiurile ei vor odrăsli;
zeu printr’un act special de graţiere (45, 1). Cu
27 El, Cel ce-i zice adâncului: „Pustiit toate acestea, păgânul (idolatrul) nu va rămâne
vei fi, şi râurile tale le voi seca”; nepedepsit. Această temă teologică (dar şi de fi-
losofie a istoriei) continuă să fie una din cele mai
4 Dumnezeu îi denunţă nu numai pe şarlata- pasionante.
nii care „vorbesc cu morţii” şi „prezic” viitorul, 1 Teodoret e de părere că, aici, cuvântul „uns”
ci şi pe trufaşii care se cred înţelepţi fără să fie nu are sensul obişnuit al Vechiului Testament,
(vezi şi 1 Co 1, 20: „Oare n’a arătat Dumnezeu ci pe acela de „ales” al lui Dumnezeu pentru un
drept nebună înţelepciunea lumii acesteia?”). anumit scop.
5 În Codex Vaticanus: „cetăţile Idumeii”. 2 Sf. Ioan Casian tâlcuieşte alegoric: Cuvân-
ISAIA 45 1084
Eu, Domnul Dumnezeu, Cel ce pe tine toată ziua? Oare lutul îi va zice ola-
te cheamă pe nume, Eu sunt Dumne- rului: „Ce faci, de nu lucrezi? oare n’ai
zeul lui Israel. mâini?. . . ”. Oare frământătura va răs-
4 De dragul servului Meu Iacob şi al lui punde celui ce a frământat-o?4
Israel, alesul Meu, Eu te voi chema pe 10E ca şi cum cineva i-ar zice tatălui
nume şi te voi primi; dar tu nu M’ai cu- său: „Ce plăsmuieşti?” sau mamei sale:
noscut. „Ce te căzneşti să naşti?”.5
5 Că Eu sunt Domnul Dumnezeu şi’n 11 Că aşa zice Domnul Dumnezeu,
afară de Mine nu este alt Dumnezeu; Sfântul lui Israel, Cel ce le-a făcut pe
Eu te-am întărit, dar tu nu M’ai cunos- cele ce vor fi: – Voi Mă întrebaţi des-
cut. pre fiii Mei şi despre fiicele Mele, şi voi
6 Ca să cunoască cei de la Răsărit şi cei îmi porunciţi asupra lucrului mâinilor
de la Apus că’n afară de Mine nu este Mele?6
Dumnezeu. Eu sunt Domnul Dumne- 12 Eu am făcut pământul şi pe omul de
zeu şi nimeni nu este’n afară [de Mine]. pe el, Eu cu mâna Mea am întărit cerul
7 Eu sunt Cel ce am pregătit lumina şi şi tuturor stelelor le-am dat porunci.
am făcut întunericul, Cel ce fac pace şi 13 Eu l-am ridicat să fie rege cu drep-
zidesc rele;3 Eu sunt Domnul Dumne- tate, şi toate căile lui sunt drepte; el
zeu, Cel ce face toate acestea. va zidi cetatea Mea şi robia poporului
8 Veselească-se cerul de deasupra, iar Meu o va întoarce fără răscumpărare şi
norii să roureze dreptate; odrăslească fără daruri, zice Domnul Atotţiitorul.
pământul cu milă şi laolaltă dreptate 14 Aşa zice Domnul Atotţiitorul:7 –
să odrăslească; Eu sunt Dumnezeu, Egiptul s’a trudit pentru Tine, iar măr-
Cel ce te-a făcut. furile Etiopienilor şi Sabeenii cei înalţi
9 Oare nu am gătit Eu mai bine de- la statură vor trece de partea Ta şi vor
cât olarul, lutul? Oare plugarul ară fi robii Tăi şi’n urma Ta vor merge le-
gaţi în cătuşe şi la Tine vor ajunge şi
tul lui Dumnezeu este cel ce merge înaintea
noastră, sfărâmă obstacolele patimilor şi ne des-
Ţie ţi se vor supune şi Ţie ţi se vor ruga,
chide calea spre adâncurile înţelepciunii Sale. pentru că Dumnezeu este în Tine şi’n
3 Evident, Dumnezeu nu este autorul răului afară de Tine nu este Dumnezeu.8
din lume. Teodoret ne invită să facem deosebire
4 Stihul acesta e preluat din Codex Vaticanus;
între răul obiectiv (ca natură) şi răul subiectiv
(ca lucrare, aşa cum este el perceput şi evaluat de în ed. Rahlfs, notă.
5 După unii exegeţi, Isaia a preluat aceste
fiecare om). Aceeaşi distincţie o face şi Sf. Ioan
Damaschin, cu precizarea că lucrarea răului în două întrebări dintr’un ritual funebru (cu sensul
lume se face numai cu ştiinţa sau îngăduinţa lui obscur).
6 Semnul întrebării e impus de context.
Dumnezeu, pentru raţiuni care-I sunt proprii.
7 Text mesianic în care, o dată mai mult,
Asupra textului e de observat că sensul primar
al verbului ktízo este acela de „a zidi”, iar înţele- se poate urmări ambiguitatea voită, deliberată,
sul de „a crea” e derivat. Or, „a zidi” înseamnă a studiată, a limbajului profetic.
lucra cu nişte materiale care deja există şi care 8 Traducerile după T. M. pun aceste ultime
sunt la îndemână. Pe de altă parte, substantivul două stihuri între ghilimele, ca fiind cuvintele
adjectival „kakós = „rău” – „răul” este la plural, supuşilor lui Cirus: „Nu este Dumnezeu decât
ceea ce face imposibilă o traducere de genul: Eu la tine; alţii nu există, nici un alt dumnezeu”.
sunt Cel ce fac pace şi creez răul”. T. M.: „Eu fac În LXX, existenţa secvenţei „pentru că” nu per-
fericirea şi creez nefericirea”. mite o astfel de intervenţie. Sf. Chiril al Ierusa-
ISAIA 46 1085
15 Că Tu eşti Dumnezeu, dar noi n’am anume a făcut ca aceste lucruri să fie
ştiut-o,9 Dumnezeul lui Israel, Mântu- auzite de la început; atunci vi s’a spus:
itorul. – Eu sunt Dumnezeu, şi’n afară de
16 Toţi potrivnicii Lui vor fi ruşinaţi Mine nu este un altul; un [Dumnezeu]
şi înfruntaţi şi’ntru ruşine vor um- Drept şi Mântuitor nu este în afară de
bla. Voi, insulelor10 , înnoiţi-vă pentru Mine.
Mine! 22 Întoarceţi-vă la Mine şi vă veţi mân-
dări; chipurile lor cioplite sunt la fiare le-am plănuit; am grăit şi l-am adus, l-
şi dobitoace: le purtaţi, legate, ca pe o am făcut şi l-am zidit, l-am călăuzit şi
sarcină la cel slab şi ostenit şi flămând calea lui am sporit-o.
şi totodată neajutorat, 12Ascultaţi-Mă, voi, cei fără inimă, cei
2 la cei ce nu vor putea să scape din răz- ce sunteţi departe de dreptate:
boi, dar se mână pe ei înşişi ca robi.
13 Dreptatea Mea am apropiat-o,ea nu-
3 Ascultaţi-Mă, voi, casa lui Iacob, şi i departe, iar Eu nu voi întârzia cu
voi, rămăşiţa lui Israel, voi, cei ce încă mântuirea care-i de la Mine; Eu i-am
din pântece sunteţi purtaţi şi din prun- dat în Sion mântuire lui Israel, spre
cie pân’ la bătrâneţe tot învăţaţi: slavă.
4 EU SUNT; şi până ce voi veţi îmbă-
trâni: EU SUNT; Eu vă port; Eu am
făcut, Eu voi alina, Eu voi ridica şi Eu
vă voi mântui.
47
5 Cu cine M’aţi asemănat voi? Vedeţi,
Profeţie despre căderea Babilonu-
luaţi aminte, voi, cei ce rătăciţi!
2
lui.
6 Cei ce scot aur dintr’o pungă şi ar-
gint la greutate, îl vor cântări în cum- 1 Coboară-te, şezi pe pământ, tu,
pănă, vor plăti un argintar şi vor face fiică fecioară1 a Babilonului, şezi pe
un idol şi, plecându-se la pământ, i se pământ, lipsită de tron, tu, fiică a Cal-
vor închina. deilor, că de-acum nu te vei mai numi
„gingaşă şi fragedă”.
7 Îl ridică pe umăr şi pleacă la drum;
iar dacă-l pun jos, el în acelaşi loc 2 Ia o râşniţă, macină făină,2 scoate-
rămâne; nu se poate mişca, iar pe cel ţi vălul, descoperă-ţi cărunteţea,3
ce strigă la el nu-l aude şi de rele nu-l dezveleşte-ţi pulpele şi treci desculţă
va mântui. râul.
8 Aduceţi-vă aminte de acestea şi sus- 3 Descoperită-ţi va fi ruşinea, urâciu-
pinaţi; căiţi-vă, voi, cei ce aţi rătăcit; cu nile tale se vor vedea; voi pretinde de
inima întoarceţi-vă la tine ceea ce datorezi, pe seama oa-
9 şi amintiţi-vă de cele de demult, căci
menilor nu te voi mai lăsa.
Eu sunt Dumnezeu şi în afară de Mine 4Zice Domnul Atotţiitorul, Izbăvitorul
nu este un altul tău, al Cărui nume e Sfântul lui Israel:
10 care să le spună pe cele ce vor fi mai 5 Stai jos!; tremure-ţi sufletul!; du-te’n
înainte ca ele să fie şi mai înainte de a întuneric, tu, fata Caldeilor!; de-acum
se plini. Şi am zis: – Planul Meu în-
treg va rămâne şi pe toate câte le-am nează că „pasărea” e o metaforă pentru poporul
lui Israel ce se va întoarce repede din robia babi-
plănuit le voi face, lonică.
3
11 chemând o pasăre de la Răsărit şi 1 „fecioară”: adresare ironică. În fapt, „fiica
dintr’o ţară de departe pentru cele ce Babilonului” era o mare desfrânată (vezi v. 10),
dar în ochii oamenilor voia să pară castă.
2 În versetele 6 şi 7: stilul ironic, propriu lui 2 Măcinatul la râşniţă: o muncă a sclavelor.
nu te vei mai numi „puterea împără- în inima ta: „Eu sunt, şi nimeni altci-
ţiei”. . . neva nu este!”
6 Eu M’am mâniat pe poporul Meu, 11 Nimicire va veni asupră-ţi fără ca
tu Mi-ai pângărit moştenirea; Eu i-am tu să-ţi dai seama; o groapă va fi
dat în mâna ta, dar tu nu ai întins milă şi într’însa vei cădea; necaz va veni
asupră-le4 , jugul bătrânului l-ai făcut asupră-ţi şi nu vei putea să te scuturi;
foarte greu, sfârşit fără veste va veni asupră-ţi fără
7 şi ai zis: „Pe veci voi fi stăpână!” Tu ca tu să-ţi dai seama.
în inima ta n’ai gândit aceste lucruri, 12 Rămâi acum cu descântecele tale şi
nici că ţi-ai adus aminte de ce va fi la cu belşugul vrăjilor tale pe care din ti-
urmă.5 nereţea ta le-ai învăţat, de-ţi vor putea
8 Acum însă ascultă aceste cuvinte, tu, folosi sau dacă prin ele te poţi întări!9
cea plină de gingăşie, tu, cea care şade 13 Ostenit-ai în sfaturile tale; să stea
şi-şi dă curaj şi zice’n inima ei: „Eu acum astrologii cerului şi să te mântu-
sunt, şi nimeni altcineva nu este!;6 vă- iască; ei, cei ce văd prin stele, ei să-ţi
duvă nu voi rămâne şi nici sărăcia n’o spună ce va să vină asupra ta.
voi cunoaşte!”7 .
14 Iată, ei ca nişte surcele vor fi arşi în
9 Acum, însă, aceste două lucruri vor
foc,10 şi nicicum nu-şi vor scăpa viaţa
veni asupră-ţi, năprasnic, într’o sin-
din para focului; pentru că ai tăi sunt
gură zi: văduvia şi pierderea copiilor;
cărbunii aprinşi, tu vei sta deasupra
acestea fără veste vor veni asupră-ţi,
lor.
în ciuda vrăjitoriei tale, în ciuda tăriei
descântecelor tale, 15Aceştia-ţi vor fi ţie de ajutor, cei pen-
10 în ciuda încrederii tale în propria-
tru care tu te-ai ostenit încă din tine-
ţi răutate, fiindcă ziceai: „Eu sunt şi reţe; fiece om s’a rătăcit în felul lui, dar
nimeni altcineva nu este!” Să ştii: cu- pentru tine nu va fi scăpare.11
noaşterea acestor lucruri8 şi desfrâna-
rea ta îţi vor fi ţie spre ruşine; că ai zis
4 Vezi nota de la 44, 28.
48
5 A-ţi aminti de evenimente viitoare, iată
una din antinomiile gândirii teologice! Într’o Darul lui Dumnezeu asupra lui
rugăciune anamnetică din Liturghia Sfântului
Ioan Hrisostom se spune că, jerfind, ne aducem Israel.
aminte de cruce, de groapă, de înviere şi. . . „de 1Auziţi aceste cuvinte, voi, casa lui Ia-
cea de a doua şi slăvită venire” a Domnului.
6 = Îngânarea definiţiei pe care Dumnezeu Şi- cob, voi, cei ce sunteţi chemaţi cu nu-
o dă Sieşi; substituire luciferică. mele lui Israel şi vă trageţi din Iuda,
7 Văduvia: pierderea regalităţii, dar şi a mari-
9 Stihul
acesta e preluat din codici secundari.
ajului cu zeii; sărăcia, prin pierderea subiecţilor
stăpânirii (v. 9). 10 Focul:metaforă pentru pedeapsa lui Dum-
8 „cunoaşterea acestor lucruri” este o referire nezeu. Supremul dezastru e nu numai nimicirea
la zestrea intelectuală a imperiului babilonian, materială, ci şi prăbuşirea unei culturi de mile-
alcătuită mai ales din imense acumulări de cu- nii, întemeiată şi construită pe eroare.
noştinţe astrologice şi, în general, magice (să ne 11 Răspunderea omului de rând poate fi rela-
amintim şi de magii de la Răsărit veniţi cu da- tivă (şi, deci, amendabilă), dar aceea a unui con-
ruri la Pruncul Iisus). ducător e totală.
ISAIA 48 1088
voi, cei ce vă juraţi pe numele Domnu- 10 Iată, te-am vândut, dar nu pentru
lui, Dumnezeului lui Israel, dar fără argint; te-am scăpat însă din cuptorul
adevăr şi fără dreptate îl pomeniţi în sărăciei.
treacăt; 11 De dragul Meu voi face aceasta pen-
2 voi, cei ce vă bizuiţi pe numele sfin- tru tine, fiindcă numele Meu e pângă-
tei cetăţi şi vă sprijiniţi pe Dumnezeul rit; slava Mea Eu altuia nu o voi da.
lui Israel – Domnul Atotţiitorul Îi este 12 Ascultă-Mă, Iacobe, şi tu, Israele, cel
numele –. pe care-l chem: Eu sunt Cel-Dintâi şi
3 Pe cele ce-au fost, iată, vi le-am spus Eu sunt în veci,
şi din gura Mea au ieşit şi auzite s’au 13 şi mâna Mea a întemeiat pământul
făcut; repede am lucrat, şi ele au venit. şi dreapta Mea a întărit cerul: Eu îi voi
4 Ştiu că eşti îndărătnic, că gâtul ţi-i chema, iar ei vor sta împreună.
vână de fier şi de aramă fruntea. Şi toţi se vor aduna şi vor auzi; cine
14
Mele, atunci pacea ta ţi-ar fi fost ca un ca pe o săgeată aleasă M’a pus deo-
râu şi dreptatea ta precum un val al parte şi’n tolba Lui M’a tăinuit.3
mării. 3 Şi Mi-a zis: „Servul Meu eşti Tu, Isra-
4
19 Şi sămânţa ta ca nisipul s’ar fi în- ele, şi’ntru Tine Mă voi preamări”.
mulţit şi odrasla pântecelui tău pre- 4 Iar Eu am zis: „În zadar M’am oste-
cum pulberea pământului; dar nici nit, tăria Mi-am dat-o pe deşertăciune
acum de tot nu te vei stinge, nici va şi nimic”5 . De aceea judecata Mea e
pieri numele tău de dinaintea Mea. lângă Domnul, şi’n faţa Dumnezeului
20 Ieşiţi din Babilon, voi, cei ce fugiţi de Meu îmi este osteneala.
la Caldei, glas de veselie daţi de veste 5 Şi acum, aşa grăieşte Domnul Cel
şi faceţi ca aceasta să se audă; vestiţi- ce din pântece M’a plăsmuit să-I fiu
o pân’ la marginile pământului şi zi- Serv, ca să-i adune la El pe Iacob şi pe
ceţi: „Domnul l-a izbăvit pe robul Său Israel; – adunat voi fi şi slăvit înaintea
Iacob!” Domnului şi Dumnezeul Meu va fi tă-
21 Şi de vor înseta, El în pustie îi ria Mea –
va duce, apă din stâncă le va scoate, 6 şi Mi-a zis: – Mare lucru-i pentru
stânca o va despica şi apa va curge şi Tine că Te numeşti Fiul Meu, ca să în-
poporul Meu va bea. tăreşti seminţiile lui Iacob şi să-i în-
6
22 Necredincioşii n’au parte de bucurie, torci pe cei împrăştiaţi ai lui Israel ;
zice Domnul. iată, spre legământ Te-am dat unui
neam şi neamurilor spre luminare,7 ca
să fii spre mântuire pân’ la marginea
49 pământului.
Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit,
7
cântări de laudă. În „Tatăl nostru”: „sfinţească- tăţii, aşa cum „stearpă” („fără copii”) e metaforă
se numele Tău”. pentru pierderea populaţiei.
ISAIA 50 1091
termen de comparaţie: din „piatra-seacă” a mor- mântuirea care vine prin Mine; care vine de la
mântului a înviat Hristos, speranţa şi mântuirea Mine; pe care Eu o dau.
ISAIA 51 1093
lui vedea-vor mântuirea care vine de la nu are chip şi nici mărire; noi L-am vă-
Dumnezeul nostru. zut, dar El n’avea nici chip, nici frumu-
11 Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi
seţe.2
de acolo şi de lucru necurat să nu vă 3 Ci îi era chipul nevrednic de cin-
atingeţi, ieşiţi din mijlocul lui, osebiţi- stire şi mai prejos decât acela al fii-
vă, voi, cei ce purtaţi vasele Domnului! lor oamenilor. El era un om în sufe-
12 Că nu veţi ieşi cu gâlceavă şi nici veţi
rinţă şi obişnuit să rabde slăbiciune; că
merge de-a fuga; fiindcă’naintea voas- faţa Şi-a întors-o: defăimat a fost, iar
tră va merge Domnul, Cel ce la un loc nu’mbrăcat în cinste.
vă adună, Dumnezeul lui Israel. El păcatele noastre le poartă şi pen-
4
2 tru noi rabdă durere,3 dar noi îl soco-
13 Iată, Fiul Meu va cunoaşte şi Se va
team că de la Dumnezeu se află El în-
înălţa şi foarte Se va preamări.
tru durere, chinuri şi necaz.
14 Aşa cum mulţi se vor mira de Tine –
5 El însă pentru păcatele noastre a fost
tot astfel chipul Tău lipsit va fi de slavă
rănit şi pentru fărădelegile noastre a
de la oameni şi slava Ta lipsită va fi de
pătimit; pedeapsa păcii noastre asupra
cinste din partea fiilor oamenilor –,
Lui era şi noi prin rana Lui ne-am vin-
15 tot astfel multe neamuri se vor mira decat.4
de El şi regi vor sta cu gurile închise; 2 În comparaţie cu frumuseţea de negrăit a
fiindcă tocmai cei ce n’au ştiut de El, dumnezeirii Sale, chipul omenesc al lui Hristos
aceia vor vedea şi cei ce n’au auzit, va fi lipsit de frumuseţe. Sf. Grigorie de Na-
aceia vor cunoaşte.3 zianz remarcă: Prin întrupare, El Şi-a asumat o
natură inferioară, cea umană, care însă lăuntric
se îndumnezeise prin unirea ei cu Dumnezeu;
aceasta, pentru ca şi eu să pot deveni Dumnezeu
53 aşa cum El S’a făcut om. El S’a născut, dar în
fapt fusese născut; S’a născut din femeie, dar fe-
meia era fecioară; naşterea în sine e omenească,
Al patrulea Cânt despre Servul dar naşterea din fecioară e dumnezeiască. În fi-
rea Sa omenească El nu avea tată, iar în firea Sa
Domnului (continuare). dumnezeiască nu avea mamă; acestea aparţin,
1Doamne, cine i-a dat crezare auzului amândouă, Dumnezeirii.
3 Aceste două stihuri vor fi citate, din memo-
nostru? şi cui i s’a descoperit braţul rie, de Evanghelistul Matei (8, 17).
Domnului?1 4 Sf. Atanasie cel Mare: În această profeţie,
2 Noi ca pe un copil L-am vestit înainte- patimile lui Hristos sunt înfăţişate cum nu se
poate mai limpede. El nu pentru Sine suferă, ci
I, ca pe-o rădăcină în pământ însetat: pentru nemurirea şi mântuirea tuturor, în timp
ce sfatul Iudeilor Îl defaimă şi-L dispreţuieşte.
2 Teodoret pune această profeţie în relaţie cu
De dragul nostru S’a lipsit El de cinstire, pen-
Luca 2, 52: „Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi tru ca noi să fim aduşi la cinstire. Sf. Ambrozie:
cu vârsta”. Cine oare poate fi, dacă nu Hristos, Acela prin a
3 Patimile Domnului vor fi precedate de uimi-
Cărui rană noi ne-am vindecat? Acelaşi de Care
rea şi entuziasmul celor ce-I vor vedea minunile vorbeşte şi Pavel: „De dragul nostru L-a făcut El
şi-L vor preamări cu osanale. (Dumnezeu-Tatăl) păcat pe Cel ce n’a cunoscut
1 După introducerea din cele două stihuri de păcatul” (2 Co 5, 21). La rândul său, Teodoret
mai sus, Isaia îşi deschide strania profeţie asu- exclamă: „Iată o extraordinară şi stranie moda-
pra patimilor lui Iisus Hristos printr’o dublă în- litate de a tămădui: doctorul se supune operaţiei
trebare, retorică şi totodată tonică. şi pacientul se vindecă!”.
ISAIA 54 1096
6 Noi toţi ca nişte oi ne-am rătăcit, fie- rană. Dacă veţi da prinos pentru pă-
care în calea lui s’a rătăcit, iar Domnul cat, sufletul vostru va vedea sămânţă
pe El L-a dat pentru păcatele noastre. cu viaţă’ndelungată.
7 Din pricina chinului El nu-Şi des- 11 Şi Domnul va vrea ca El, cu mâna
chide gura;5 ca o oaie la’njunghiere S’a Lui, să ia din osteneala sufletului Său
adus şi ca un miel fără de glas în faţa ca să-I arate lumină şi cunoaştere să
celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide plăsmuiască şi să-L îndreptăţească pe
gura6 . Cel-Drept Care pe mulţi îi slujeşte şi
8 Întru smerenia Lui I s’a răpit drepta- ale căror păcate le va purta.
tea.7 Neamul Său cine-l va spune?8 Că 12 De aceea El pe mulţi îi va moşteni
viaţa I se ia de pe pământ; pentru fă- şi va împărţi prăzile celor puternici,
rădelegile poporului Meu a fost El dus pentru că sufletul Său a fost dat spre
la moarte. moarte şi cu cei fără de lege fost-a so-
9 În schimbul îngropării Sale Eu da-voi cotit9 şi păcatele multora le-a purtat
pe cei răi şi pe bogaţi în schimbul mor- şi pentru fărădelegile lor pe Sine S’a
ţii Sale; că El fărădelege nu a săvârşit dat.10
şi nici vicleşug în gura Lui nu s’a aflat.
10 Domnul va vrea să-L cureţe de
dar sensul central este acela de „neam”, „rasă”, noi, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea
„familie”, „spiţă”; prin extensie: „naştere” (ca păcatelor” (Mt 26, 28).
1 Capitolul acesta cuprinde trei părţi aproxi-
fapt, timp sau loc). Sfinţii Părinţi reţin ultimele
două sensuri. „Prin aceasta, spune Sf. Ioan Hri- mativ egale: 1-5, 6-10 şi 11-17. Metaforic, Sionul
sostom, nu trebuie să înţelegem naşterea Fiului e femeia părăsită, pe care Bărbatul (şi Creatorul)
în eternitate, ci întruparea şi naşterea Sa din fe- ei, revenit, o îndeamnă la bucurie, cu promisiu-
cioară, mister pe care nimeni nu va încerca să- nea unei bogate rodnicii.
l explice fără să impieteze într’un fel sau altul”. 2 Aluzie la cortul mărturiei, pe care Dumne-
Textul Masoretic ridică mari dificultăţi, singurul zeu i l-a poruncit lui Moise (Iş 25). Atât în prima
accent căzând pe sensul de „generaţie”; de aici, o parte a acestui poem, cât şi în cea de a doua, Sio-
mare varietate de traduceri. nul e văzut ca locaş al Domnului.
ISAIA 55 1097
când Dumnezeu Şi-a înnoit legământul faţă de niţi de aiurea şi stabiliţi în cetăţile lui Israel; re-
om. De reţinut: În relaţie cu mânia Domnului, zidenţi de durată, care se vor asimila. În tâlcu-
mila Sa va fi incomparabil mai mare şi mai de ire patristică: păgânii care, auzind şi înţelegând
durată. Făgăduinţa de acum deschide perspec- glasul Evangheliei, vor veni la Botez.
tiva eternităţii. 1 Sf. Ambrozie al Milanului: „Toate ţările ve-
ISAIA 56 1098
10 Că precum se coboară din cer ploaia rile lor”. Natura, cosmosul, în deplină solidari-
tate cu destinul omului (Rm 8, 19-22) participă
sau zăpada şi nu se întoarce până când festiv la bucuria mântuirii.
adapă pământul şi-l face să răsară şi 1 „Famenii” (sau „eunucii”) erau bărbaţii ste-
să rodească şi să-i dea semănătorului rili, fără copii, fie prin natură, fie că se angajau
sămânţă şi pâine pentru hrană, voluntar ca, de dragul lui Dumnezeu, să renunţe
la capacitatea lor reproductivă; fameni erau şi
neau în Egipt să cumpere pâine de la Iosif” (Fc bărbaţii castraţi prin violenţă, în special prizo-
41, 57). Iisus Hristos oferă hrană fără să ceară nierii de război. La aceste trei categorii se referă
bani; el cere doar credinţă, care e mai preţioasă Iisus în Mt 19, 12. În textul de faţă: Dacă e vorba
decât banii. Preţul, adevăratul preţ, l-a plătit El, de famenii voluntari, ei vor fi răsplătiţi prin lo-
chiar El, prin sângele Său. curi şi nume veşnice; dacă e vorba de cei prin na-
ISAIA 57 1099
4 Aşa zice Domnul către fameni: Toţi pria sa cale, fiecare până’n culmea voii
aceia care vor ţine zilele de odihnă rân- sale proprii:
duite de Mine şi vor alege cele ce sunt 12„Veniţi, să bem vin şi să ne îmbătăm,
după voia Mea şi se vor ţine de le- iar mâine s’o facem şi-mai-şi!. . . ”3 .
gământul Meu,
5 acelora în casa Mea şi înlăuntrul zi-
durilor Mele le voi da loc de mare cin-
ste, mai bun decât fii şi fiice: nume veş-
57
nic le voi da – şi el nu va lipsi.
Mustrări pentru necredinţa lui
6 Şi-l voi da străinilor care s’au lipit de
Israel.
Domnul ca să-I slujească şi să iubească
numele Domnului, ca să-I fie Lui slugi 1Vedeţi cum a pierit omul drept şi cum
şi slujnice; iar pe toţi cei ce păzesc, fără nimeni n’o pune la inimă, cum oameni
să le spurce, zilele de odihnă rânduite drepţi se duc şi nimeni nu ia aminte:
de Mine şi pe cei ce se ţin de legămân- că din faţa nedreptăţii a pierit dreptul.
tul Meu, 2 Înmormântarea lui se va petrece’n
7 pe aceia îi voi aduce în muntele Meu pace: din mijloc a fost luat.1
cel sfânt şi’n casa Mea de rugăciune îi 3 Dar voi aici apropiaţi-vă,voi, copii ne-
voi desfăta; arderile-lor-de-tot şi jert- legiuiţi, pui de adulteră şi de târfă!
fele lor primite vor fi pe jertfelnicul 4 În ce anume v’aţi desfătat? şi împo-
Meu; căci casa Mea casă de rugăciune triva cui v’aţi deschis gura şi împotriva
se va chema pentru toate neamurile, cui aţi scos limba? nu sunteţi voi fii ai
8 zice Domnul, Cel ce-i adună pe risipi- pierzării, sămânţă nelegiuită?
ţii lui Israel; căci lui îi voi strânge adu-
5 Voi, cei ce vă rugaţi la idoli sub arbori
nare.
stufoşi, voi, cei ce vă înjunghiaţi copiii
9 Voi, fiare ale câmpului, veniţi cu toa- în văi printre stânci!
tele, mâncaţi, voi, fiare ale codrului!2
6 Aceasta-i partea ta, acesta-i sorţul
10 Vedeţi cum toţi au orbit, nimic n’au
tău: lor le-ai turnat libaţii, lor le-ai
cunoscut: câini apucaţi de muţenie,
care nu vor lătra, visându-şi culcuşul 3 Acest ultim verset se află numai într’o seamă
ţelegere; fiecare din ei şi-a urmat pro- Cezareea şi Sf. Chiril al Alexandriei consideră că
aceasta (vv. 1-2) este o profeţie la adresa lui Iisus
tură, puterea lui Dumnezeu operează transferul Hristos (Dreptul prin excelenţă) şi a apostolilor
metafizic, aşa cum Iisus o va face în cele nouă Săi, dar şi o referire la cei ce L-au răstignit fără
Fericiri. să le pese dacă învinuirile erau drepte sau nu.
2 După chemarea la mântuire a străinilor Ceea ce urmează e o teribilă suită de mustrări
(prozeliţilor), a famenilor şi, în cele din urmă, a şi invective la adresa fiilor lui Israel, cei ce nu
fiilor lui Israel, profetul vesteşte împresurarea fi- o dată L-au trădat pe Dumnezeu, fie adoptând
nală a Ierusalimului şi căderea lui în mâinile „fi- idolatria popoarelor vecine, fie stâlcind înţelesul
arelor” şi „câinilor”, nume în care Sfinţii Părinţi legilor Lui; revine adulterul ca metaforă a infide-
îi identifică pe Romanii cuceritori, sau chiar nea- lităţii. Cu toate acestea, răutatea poporului ales
murile păgâne rămase încă în sălbăticie. nu va covârşi iubirea lui Dumnezeu pentru el.
ISAIA 58 1100
adus jertfe de carne; toate acestea oare 16 Nu pe veci voi fi pornit împotriva
nu-Mi vor stârni mânia? voastră, nici de-a pururi fi-va mânia
7 Pe munte înalt, deasupra, acolo-ţi
Mea peste voi, pentru că de la Mine
este aşternutul şi acolo ţi-ai urcat jert- iese Duhul şi suflarea toată Eu am
fele; făcut-o.
17 Pentru păcat puţin l-am întristat şi l-
8 şi’n spatele stâlpilor uşii tale,acolo ţi-
am bătut şi faţa Mi-am întors-o de la el,
ai pus amintirea. Tu gândeai că dacă
iar el s’a umplut de tristeţe şi supărat
te vei îndepărta de Mine vei avea mai
a umblat în căile sale.
mult de câştigat; tu i-ai iubit pe cei ce
se culcă cu tine 18 Eu i-am văzut căile şi l-am vindecat
şi l-am alinat şi mângâiere adevărată
9 şi cu ei ţi-ai sporit desfrânarea şi
i-am dăruit;
mulţi i-ai făcut pe cei ce-ţi sunt departe
şi soli ai trimis dincolo de hotarele tale 19 pace peste pace celor de departe şi
şi pân’ la iad te-ai înjosit. celor de aproape! Şi a zis Domnul: – Îi
voi tămădui.
10 Ai ostenit de-atâtea drumuri multe,
dar n’ai zis: „De-acum, gata cu tăria 20 Dar cei nedrepţi vor fi zgâlţâiţi ca de
mea!” Şi fiindcă tu ai făcut acestea, de- valuri şi nu se vor putea odihni.
aceea nu pe Mine M’ai rugat. 21 Necredincioşii n’au parte de bucurie,
a zis Domnul Dumnezeu.
11 De cei de care te-ai temut te-ai înfri-
coşat şi M’ai minţit şi de Mine nu ţi-ai
adus aminte şi nu M’ai luat în seamă şi
nu M’ai pus la inimă, şi chiar când Eu 58
te văd şi te trec cu vederea, tu de Mine
nu te-ai temut. Adevăratul post.
12 Şi Eu voi vesti dreptatea ta şi păca- 1 Strigă puternic şi nu te opri!; ca pe
1
tele tale care nu-ţi vor fi de niciun folos. o trâmbiţă înalţă-ţi glasul şi spune-i
poporului Meu păcatele lui şi casei lui
13 Când tu vei striga, vină ei să te
Iacob fărădelegile sale!
scoată din necaz!; că pe toţi aceştia îi va
lua vântul şi-i va duce vârtejul; dar cei 2 Ei Mă caută zi de zi şi doresc să-Mi
ce se ţin de Mine vor stăpâni pământul ştie căile, ca un popor care a săvârşit
şi muntele Meu cel sfânt îl vor moşteni. dreptate şi judecata Dumnezeului său
n’a părăsit-o; ei cer acum de la Mine ju-
14 Şi vor zice: – Curăţiţi căile de dinain-
decată dreaptă şi doresc să se apropie
tea Lui şi îndepărtaţi piedicile din ca- de Dumnezeu,
lea poporului Meu!
3 zicând: „De ce-am postit noi, dacă Tu
15 Acestea grăieşte Cel-Preaînalt, Cel n’ai văzut? de ce ne-am umilit noi su-
ce’ntru cele de sus locuieşte pe veci, fletele, dacă Tu n’ai ştiut?. . . ”2 . Nu:
– sfânt întru sfinţi e numele Lui,
1 Vocea profetului e, prin excelenţă, publică,
Cel-Preaînalt care Se odihneşte întru
puternică şi fermă; prin ea vorbeşte autoritatea
sfinţi, Cel ce dă răbdare celor cu inima lui Dumnezeu.
slabă şi viaţă le dă celor cu inima zdro- 2 Profetul denunţă falsitatea postului formal,
şi’mpreună cu ei, argintul şi aurul lor; 17 Şi pentru aramă îţi voi aduce aur şi
aceasta, de dragul numelui cel sfânt pentru fier îţi voi aduce argint şi în loc
al Domnului şi pentru ca slăvit să fie de lemn îţi voi aduce aramă şi în loc de
Sfântul lui Israel. pietre, fier; şi pe domnii tăi îi voi aşeza
10 Străinii fi-vor zidarii zidurilor tale,
în Pace şi pe dregătorii tăi întru Drep-
iar regii lor îţi vor sta la poruncă7 ; că tate.
din mânia Mea te-am bătut şi din milă 18 În ţara ta nu se va mai auzi de ne-
te-am iubit. dreptate, nici de nimicire şi nici de ti-
11 Şi porţile tale pururea vor fi des-
căloşie în hotarele tale; ci zidurile tale
chise, şi nici ziua, nici noaptea nu se „Mântuire” se vor chema,10
iar porţile
vor închide, pentru ca să vină’ntru tine tale, „Lucru-din-daltă ”.
puterea neamurilor şi regii acestora ca 19 Şi nu vei mai avea soarele spre lu-
sclavi. minarea zilei, nici răsăritul lunii să-ţi
12 Căci neamurile şi regii care nu-ţi vor
lumineze noaptea, ci Domnul îţi va fi
sluji vor pieri şi neamurile’ntru totul se lumină veşnică şi Domnul va fi slava
vor pustii. ta.
13 Şi slava Libanului va veni la tine lao-
Soarele nu va mai apune şi nici luna
20
5 Şi străini vor veni şi-ţi vor paşte oile nul. – Să se bucure sufletul meu întru
şi cei de alt neam vor fi plugarii şi vierii Domnul, că în haină de mântuire m’a
tăi. îmbrăcat şi în veşmânt de veselie; ca
unui mire mi-a pus mie cunună şi ca pe
6 Dar voi vă veţi chema „preoţi ai Dom-
o mireasă m’a împodobit cu podoabă.5
nului”, „slujitori ai lui Dumnezeu”; tă-
ria neamurilor o veţi mânca şi’ntru bo- 11 Şi ca pământul când îi creşte floarea
găţia lor minunaţi veţi fi. şi ca o grădină când îi răsare sămânţa,
aşa va face Domnul să răsară drepta-
1 Sfinţii Părinţi comentează pe larg faptul
tea şi bucuria înaintea tuturor neamu-
că textul acesta a fost citat de Însuşi Iisus ca
rilor.
referindu-se la Sine (Lc 4, 18-21). Sf. Ambro-
zie al Milanului: Ca Fiu al Omului, Hristos a
fost uns şi trimis să propovăduiască Evanghe-
lia. În acest sens avem şi mărturia Tatălui către
Ioan Botezătorul: „Cel peste Care vei vedea Du-
62
hul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela
este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (In 1, 33). Sf. În aşteptarea mântuirii.
Atanasie cel Mare: Iată că Domnul, Cel care-L
dă şi-L trimite pe Duhul Sfânt (In 20, 22; In 15, 1 De dragul Sionului nu voi păstra tă-
26), în cazul de faţă este uns cu El, adică devine cere şi de dragul Ierusalimului nu Mă
subiect al lucrării Duhului, ceea ce-L va face să
spună: „Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului
voi da odihnei, până când dreptatea lui
Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva ca o lumină va ieşi şi mântuirea Mea ca
Duhului Sfânt nu va fi iertat” (Mt 12, 32). Aşa- o făclie va arde.1
dar, dacă două persoane sunt, fiecare şi în acelaşi
3 Primele trei stihuri ale versetului 7 sunt ex-
timp, mai mică şi mai mare decât cealaltă, în-
seamnă că ele sunt, în fapt, egale. Sf. Irineu al trase din Codex Purpureus, în concordanţă şi cu
Lionului: Textul acesta descoperă lucrările Per- Textul Ebraic; ed. Rahlfs le menţionează în nota
soanelor Treimice, osebite în egalitatea fiinţială: infrapaginală.
4 În sensul: le voi da roada străduinţei lor.
Tatăl, Cel ce unge, Fiul, Cel ce este uns, şi Du-
hul, ungerea însăşi. 5 Sfinţii Ioan Hrisostom şi Chiril al Alexan-
2 Literal: „cele pustiite înainte de multe gene- driei văd această frază în gura lui Iisus Hristos.
raţii”. 1 În tâlcuirea Sfântului Chiril al Alexandriei,
ISAIA 63 1106
2 Şi neamurile vor vedea dreptatea ta îi vor bea în curţile Mele cele sfinte.
şi regii îţi vor vedea mărirea şi toţi cu 10 Mergeţi prin porţile Mele şi faceţi-i
nume nou te vor chema, pe care Dom- cale poporului Meu şi pietrele din cale
nul l-a numit. daţi-le în lături; stindard ridicaţi pen-
3
3 Cunună de mândreţe vei fi tu în mâna tru neamuri!
Domnului şi diademă ’mpărătească în 11 Că, iată, Domnul a făcut să se
mâna Dumnezeului tău. audă pân’la marginile pământului: –
4 Şi nu te vei mai numi „Părăsită” Spuneţi-i fiicei Sionului: Iată, Mântui-
şi pământul tău nu se va mai numi torul tău vine, având cu Sine răsplata
„Pustiu”, fiindcă numele tău va fi Sa şi lucrarea Sa înaintea feţei Sale.
„Bunăvoirea-Mea” şi pământul tău se 12 Şi-i vor numi pe ei „Popor sfânt”,
va numi „Locuit”; că Domnul a binevoit „Răscumpărat-de-Domnul”, iar tu te
întru tine, iar pământul tău locuit va vei numi „Cetate-căutată”, „Cetate-
fi. nepărăsită”.
5 Şi’n felul în care un tânăr locuieşte cu
o fecioară, aşa vor locui fiii tăi cu tine;
şi va fi că precum se veseleşte mirele de 63
mireasă, aşa se va veseli de tine Dom-
nul.
Răzbunarea Domnului asupra
6 Şi pe zidurile tale, Ierusalime, pus- Edomului. Ziua biruinţei.
am paznici de toată ziua şi de toată
1 Cine este acesta care vine din Edom
noaptea, care nicicând nu vor înceta să
în roşeaţa hainelor sale din Bosor, atât
pomenească de Domnul.2
de mândru în veşmântul Său şi stri-
7 Că nimeni nu-i asemenea vouă atunci gând cu glas mare: – Eu vorbesc de
când El va fi pus rânduială şi va face dreptate şi de judecată mântuitoare!?1
Ierusalimul mândrie pe pământ.
2 De ce sunt hainele tale roşii şi îmbră-
8 Juratu-S’a Domnul pe dreapta Sa şi cămintea ca a unuia ce calcă struguri
pe tăria braţului Său: – De-acum nu în lin2 ?
le voi mai da duşmanilor tăi grâul şi 3 Chemarea profetului (şi, prin el, a lui
strânsurile tale, nici că feciorii străini-
Mesia) are caracter universal, prin „neamuri”
lor îţi vor mai bea vinul pentru care tu înţelegându-se, ca de obicei, păgânii.
te-ai ostenit; 1 Versetele 1-6: teribilă diatribă împotriva
Bisericii (preoţi, cântăreţi, monahi şi monahii), coltaţi erau zdrobiţi prin călcare cu picioarele.
care neîncetat, ziua şi noaptea, Îi cântă imnuri Simbol al modului în care un biruitor îşi zdro-
Domnului. beşte duşmanii sub picioarele lui şi ale cailor, pe
ISAIA 64 1107
3 Sunt sătul de strugure zdrobit şi de Unde este Cel ce L-a pus în ei pe Du-
neamuri în care nu-i nimeni cu Mine; hul Sfânt?
întru mânia Mea i-am călcat în pi- 12 El, Cel ce cu dreapta Sa l-a îndrumat
cioare şi i-am jucat şi i-am făcut ţărână pe Moise, da, cu braţul slavei Sale? El
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ şi a făcut apa să se închege de dinainte-I,
îmbrăcămintea Mea toată am spurcat- ca să-Şi facă Sieşi nume veşnic.
o. 13 El i-a îndrumat prin adânc ca pe un
4 Că pentru ei a venit ziua răsplătirii, cal în pustie – iar ei nu s’au poticnit –
iar anul răscumpărării e de faţă. 14 şi ca pe o cireadă prin câmp: Duhul
5 Şi M’am uitat, şi nimeni nu se afla să S’a pogorât de la Domnul şi i-a călău-
ajute; şi am privit, şi nimeni nu venea zit. Aşa Ţi-ai îndrumat Tu poporul, ca
în sprijin; de aceea braţul Meu M’a iz- să-Ţi faci Ţie nume slăvit.
băvit3 şi mânia Mea s’a apropiat; 15 Caută din cer şi vezi din casa Ta cea
6 şi’ntru mânia Mea i-am călcat în pi- sfântă şi din slava Ta: Unde-Ţi sunt
cioare şi sângele lor l-am vărsat pe râvna şi tăria? unde-i belşugul milei
pământ. Tale şi-al îndurărilor Tale, că ne-ai su-
ferit?
7 Adusu-mi-am aminte de mila Dom-
16 Fiindcă Tu eşti Părintele nostru; că
nului şi de laudele Lui întru toate câte
ne-a răsplătit. Domnul îi este bun ju- Avraam nu ne-a ştiut şi Israel nu ne-
decător casei lui Israel: El ne dă nouă a cunoscut, ci Tu, Doamne, Părintele
după mila Sa şi după mulţimea drep- nostru: Tu mântuieşte-ne; numele Tău
tăţii Sale. de la’nceput a fost asupra noastră.
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătă-
8 Şi a zis: „Oare nu-i poporul Meu, ei,
cim de la calea Ta? de ce ne-ai învârto-
copiii care nu se vor lepăda?”. Şi El li
şat inimile ca să nu ne temem de Tine?
S’a făcut mântuire
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi, de
9 din tot necazul lor: Nu un sol, nu un dragul seminţiilor moştenirii Tale,
înger, ci El Însuşi, Domnul, i-a mân- 18 ca să moştenim cât de puţin din
tuit, fiindcă El i-a iubit şi i-a cruţat; muntele Tău cel sfânt! Potrivnicii noş-
El Însuşi i-a mântuit şi i-a primit şi i-a tri Ţi-au călcat sfinţenia’n picioare;
înălţat în toate zilele veacului.
19 am devenit ca atunci, la’nceput, când
10 Dar ei nu s’au supus şi L-au întă- Tu nu domneai peste noi şi numele Tău
râtat pe Duhul Său cel Sfânt; aşa că nu se chema deasupră-ne.
Domnul S’a întors în a le fi potrivnic,
El Însuşi S’a luptat împotriva lor.
11 Atunci Şi-a adus El aminte de zi- 64
lele de altădată: – Unde este Cel ce i-
a scos din mare, El, Păstorul turmei? Rugăciunea poporului.
1 Dacă Tu ai deschide cerul, munţii vor
câmpul de luptă. Metafora linului se află şi în Ap tremura de Tine şi se vor topi,
14, 19-20.
3 M’a izbăvit: cf. traducerii şi interpretării lui 2 cum se topeşte ceara de faţa focului;
Teodoret al Cirului. şi focul îi va arde pe duşmani şi numele
ISAIA 65 1108
8 Acestea zice Domnul: – Aşa cum o bo- 15Căci numele vostru îl veţi lăsa spre
abă de strugure se află’n ciorchine şi saţiu aleşilor Mei, dar pe voi Domnul
ei vor zice: – „Să n’o strici, că binecu- vă va da pierzării, iar servii Mei vor fi
vântare se află într’însa!”, tot astfel voi numiţi cu nume nou;7
face Eu de dragul celui ce-Mi slujeşte: 16 ei, cei ce vor fi binecuvântaţi pe
de dragul lui Eu nu-i voi nimici pe toţi. pământ; căci ei îl vor binecuvânta pe
9 Şi voi scoate la faţă seminţia ce vine adevăratul Dumnezeu, iar cei ce jură
din Iacob şi din Iuda şi ei vor moşteni aici, pe pământ, vor jura pe Dumnezeu
muntele Meu cel sfânt: aleşii Mei şi cel adevărat; că necazul de ieri îl vor
servii Mei îl vor moşteni şi vor locui uita şi’n inima lor nu va pătrunde.
acolo. 17 Că va fi cerul nou şi pământul nou,
10 Şi turme de oi vor fi în pădure, iar iar ei nu-şi vor aminti de cele ce-au fost,
valea Acorului4 va fi loc de popas pen- şi nici că ele vor veni în inima lor;
tru cirezile poporului Meu, pentru cei
18 ci veselie şi bucurie vor afla
ce M’au căutat.
într’însul, că, iată, Eu fac Ierusalimul
11 Dar pe voi, cei ce M’aţi părăsit şi bucurie şi veselie îmi fac poporul.
muntele Meu cel sfânt l-aţi dat uitării,
19 Şi Mă voi bucura de Ierusalim,
iar de
pe voi, cei care gătiţi masă diavolului 8
poporul Meu Mă voi veseli; şi’n el nu
şi prinoase de băuturi5 îi turnaţi Noro-
se va mai auzi glas de plângere şi nici
cului,
glas de strigare.
12 pe voi aceştia vă voi da pe seama
20Nici un copil nu va mai fi acolo care
săbiei: toţi veţi cădea înjunghiaţi; că
să moară fără vreme, şi nici bătrân
Eu v’am chemat, dar voi n’aţi auzit, Eu
care să nu-şi plinească vremea; căci tâ-
v’am grăit, dar voi n’aţi ascultat şi răul
nărul va fi de o sută de ani, iar păcăto-
în faţa Mea l-aţi făcut6 şi aţi ales lucru-
sul, chiar de-ar avea o sută de ani, fi-va
rile pe care Eu nu le-am voit.
blestemat atunci când va muri.
13 De aceea, aşa zice Domnul: – Iată,
servii Mei vor mânca, dar voi veţi 21Şi vor zidi case şi vor locui în ele şi
flămânzi; iată, servii Mei vor bea, dar vor sădi vii şi le vor mânca roadele şi
voi veţi înseta; iată, servii Mei se vor vinul lor îl vor bea.
veseli, dar voi veţi fi ruşinaţi; 22Nu vor mai zidi pentru ca alţii să lo-
14 iată, servii Mei cu bucurie se vor bu- cuiască, nici nu vor mai sădi pentru ca
cura, dar voi veţi striga din durerea 7 Sf. Chiril al Ierusalimului: De vreme ce fiii
inimii voastre şi din zdrobirea duhului lui Israel poartă şi astăzi numele pe care le-au
vostru veţi urla. avut în vremea patriarhilor şi a profeţilor, în-
seamnă că „numele cel nou” este acela al creş-
4 Acor (Achor): vale situată în apropierea Ie-
tinilor, binecuvântaţii lui Dumnezeu pe’ntreg
rihonului, unde Iosua Navi îl executase pe Acan pământul.
pentru că acesta încălcase rânduielile Domnului 8 Sf. Irineu observă: Apostolul Pavel afirmă că
(vezi istoria în Ios 7, 14-26). „Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama
5 = libaţii.
noastră” (Ga 4, 26), iar Evanghelistul Ioan măr-
6 Expresie aidoma cu cea din Ps 50, 4: păcatul turiseşte: „Şi-am văzut cetatea cea sfântă, noul
săvârşit cu bună ştiinţă de insul care, în acelaşi Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumne-
timp, îşi asumă şi răspunderea, acceptând con- zeu” (Ap 21, 2); acestea, în legătură imediată cu
secinţele. „cerul cel nou şi pământul cel nou” din Ap 21, 1.
ISAIA 66 1110
alţii să mănânce; căci zilele poporului spre cel umil şi blând, spre cel ce tre-
Meu vor fi ca zilele pomului vieţii;9 ei mură de cuvintele Mele?
îndelung se vor bucura de roada oste- 3 Dar nelegiuitul care-Mi jertfeşte Mie
nelii lor. viţel3 e ca şi cum ar bate un om; iar cel
23 Aleşii mei nu se vor trudi în zadar, care-Mi jertfeşte din turmă e ca şi cum
nici că vor naşte copii meniţi bleste- ar ucide un câine; iar cel ce-Mi aduce
mului, căci ei sunt sămânţă binecuvân- făină de grâu e ca şi cum Mi-ar aduce
tată de Dumnezeu, şi odraslele lor îm- sânge de porc; iar cel ce face tămâiere
preună cu ei. de pomenire e ca unul care blesteamă.
24 Şi va fi că mai’nainte ca ei să fi stri- Dar ei şi-au ales căile lor şi urâciunile
gat, Eu îi voi auzi, şi mai’nainte ca ei să lor pe care sufletul lor le-a voit.
fi sfârşit vorba, Eu voi zice: – Ce este? 4 Voi alege şi Eu batjocurile lor şi pă-
25 Atunci lupii şi mieii vor paşte îm- catele lor le voi plăti; că i-am chemat
preună şi leul întocmai ca boul va şi nu M’au ascultat şi le-am grăit şi nu
mânca paie10 şi şarpele pământ pre- au auzit şi răul în faţa Mea l-au făcut
cum pâine. Strâmbătate nu vor face şi au ales ceea ce Eu n’am voit.
şi nici vreo stricăciune în muntele Meu 5 Auziţi cuvântul Domnului, voi, cei
cel sfânt, zice Domnul. ce tremuraţi de rostirea Lui: spuneţi-
le „fraţi ai noştri” celor ce vă urăsc şi
se scârbesc de voi,4 pentru ca numele
66 Domnului să fie slăvit şi’ntru veselia
lor să se arate, dar ei se vor ruşina.
Jertfe duhovniceşti. Judecata şi 6 Glas de strigare din cetate, glas din
împărăţia lui Dumnezeu. templu: glasul Domnului plătindu-le
1 Aşa zice Domnul: – Cerul este tronul cu vârf celor potrivnici.
Meu, iar pământu-i perniţă1 picioare- 7 Mai’nainte de a naşte ceea ce era să
lor mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi nască, mai’nainte de a-i fi venit dure-
voi Mie? şi cum e să fie locul Meu de rile facerii, ea a ieşit cu bine şi a născut
odihnă? fecior.5
2 Că pe toate acestea mâna Mea le-a
8 Cine a auzit una ca asta? şi cine
făcut2 şi toate ale Mele sunt, zice Dom-
3 Profetul înfierează fără cruţare jertfele
nul; şi spre cine voi căuta Eu, dacă nu
aduse sub semnul ascuns al nelegiuirii; în ultimă
9 „Pomul vieţii” (Fc 3, 22) era menit să le ofere
instanţă, jertfele materiale ale Vechiului Testa-
viaţă veşnică celor ce vor mânca din roadele lui. ment.
10 Profetul reia, condensat, tabloul din 11, 6-7. 4 Extraordinară anticipare a poruncii lui Iisus
1 Sensul exact al cuvântului hypopódion este asupra iubirii vrăjmaşilor (Mt 5, 44).
acela de „scăriţă la trăsură” sau, după caz, „scă- 5 Revine imaginea din 26, 17-18, dar cu o altă
unelul pe care cineva se urcă spre a ajunge cu semnificaţie: lumea cea nouă se va naşte năpra-
mâna undeva mai sus”. Prin extensie: „aşter- snic şi minunat, nu în trepte şi firesc. Sf. Ioan
nut” (ca în Ps 98, 5 şi 109, 1). Aici: perniţa- Damaschin vede aici o profeţie asupra lui Iisus
scăunel din faţa unui fotoliu, pe care pot fi re- Hristos, Cel ce în chip minunat (supranatural)
zemate picioarele. S’a născut din Fecioară; e de crezut că Maria nu
2 Sf. Grigorie de Nyssa: „Mâna” lui Dumnezeu a avut chinurile facerii: dacă zămislirea nu a fost
nu e altceva decât puterea Fiului Său Cel Unul- precedată de plăcere, ea nu putea fi urmată de
Născut, Logosul „prin Carele toate s’au făcut”. durere.
ISAIA 66 1111
a văzut aşa ceva? Născutu-s’a oare o carele lui ca un vifor, să facă plată’ntru
ţară într’o zi? ori s’a născut cumva un mânie şi-a Lui mustrare cu pară de foc.
neam dintr’o dată, că Sionul, de-abia 16 Căci cu focul Domnului fi-va judecat
chinuindu-se, şi-a născut copiii? întreg pământul şi cu sabia Lui tot tru-
9 Eu însă am ridicat această aşteptare, pul: mulţi vor fi cei răniţi de Domnul.
dar tu nu ţi-ai adus aminte de Mine, 17 Cei ce se sfinţesc pe ei înşişi şi se
zice Domnul; oare nu Eu pe amândouă curăţesc prin grădini şi mănâncă pe
le-am făcut, şi pe ceea ce naşte, şi pe prispe carne de porc şi scârboşenii şi
cea stearpă? zice Dumnezeul tău. şoareci, aceia laolaltă vor pieri, zice
10 Veseleşte-te, Ierusalime, şi voi, Domnul.
cei ce-l iubiţi, faceţi într’însul ser- 18Eu le cunosc faptele şi gândul. Iată,
bare obştească6 ; bucuraţi-vă cu bucu- aduna-voi toate neamurile şi limbile;
rie’mpreună cu el, voi, toţi, cei ce plân- iar ele vor veni şi slava Mea o vor ve-
geţi deasupră-i, dea.
11 ca să fiţi alăptaţi şi să vă săturaţi la 19 Şi voi lăsa un semn asupra lor, iar
pieptul mângâierilor lui, ca să fiţi alăp- pe cei mântuiţi dintre ei îi vor trimite
taţi şi să vă desfătaţi din revărsările la neamuri, la Tarsis şi la Put şi la Lud
slavei lui. şi la Meşec şi la Tubal şi în Elada8 şi în
12 Că acestea zice Domnul: – Iată, Eu insulele cele de departe, la cei ce de nu-
voi abate pacea spre ei asemeni unui mele Meu n’au auzit şi slava Mea n’au
râu şi slava neamurilor ca un şuvoi în văzut-o; şi ei vor vesti slava Mea prin-
revărsare;7 copiii lor vor fi purtaţi pe tre neamuri.9
umeri şi mângâiaţi cu fruntea pe ge- 20 Şi pe fraţii voştri de prin toate nea-
nunchi. murile îi vor aduce prinos Domnului,
13 Precum e cineva mângâiat de maica pe cai şi în căruţe, în lectici purtate de
lui, aşa veţi fi voi mângâiaţi de Mine şi asini cu umbrare, în sfânta cetate a Ie-
în Ierusalim vă veţi mângâia. rusalimului, zis-a Domnul, ca şi cum
14 Şi veţi vedea şi inima voastră se va
fiii lui Israel Mi-ar aduce Mie jertfele
veseli şi oasele voastre ca iarba vor lor, cu cântece de psalmi în casa Dom-
odrăsli şi mâna Domnului le va fi cu- nului.
noscută celor ce se tem de El, iar pe cei 21 Şi voi lua dintre ei preoţi şi leviţi,
neascultători îi va ameninţa. zice Domnul.
15 Că, iată, Domnul ca focul va veni şi 22 Că precum cerul cel nou şi pămân-
tul cel nou, pe care Eu le fac, rămân în
6 Verbul panegyrízo (folosit numai aici în V.
T.) înseamnă „serbare naţională” sau „serbare la 8 DupăTeodoret al Cirului, numelor de mai
care participă toată lumea”. sus le-ar corespunde: Tarsis = Cartagina; Put
7 Sf. Ambrozie al Milanului: „Râul” nu e alt- = Libia; Lud = Lidienii; Meşec = Capadocienii;
ceva decât Duhul Sfânt despre care Domnul Ii- Tubal = Ibericii (Spaniolii). Cât despre Elada, e
sus vorbeşte în Evanghelia după Ioan: „râuri de numele primar al Greciei.
apă vie vor curge din inima lui” (a celui ce crede’n 9 După Sfinţii Părinţi, profeţie clară asupra
Mine). De râul avântat al Duhului Sfânt vor- apostolilor pe care Iisus îi va trimite să ves-
beşte şi David în Psalmul 45, 4: „Avânturile râu- tească Evanghelia la toate neamurile, sub „sem-
lui înveselesc cetatea lui Dumnezeu”. nul” Crucii.
ISAIA 66 1112
Ieremia
profetice a lui Ieremia: din 626 până în iulie 587, 4 Versetele 11 şi 12 sunt construite pe jocul
adică aproape 40 de ani. a două cuvinte: „migdal”, care în ebraică se
3 Ieremia nu a fost „predestinat”, ci ales să de- numeşte şaqed, şi „veghetor”, care, în aceeaşi
vină profet; preştiinţa lui Dumnezeu atestă fap- ebraică se cheamă şoqued. Aşadar, migdalul,
tul că, odată chemat, alesul nu-şi va folosi li- cel ce veghează cu nerăbdare să vină primăvara
bertatea respingând propunerea, ci, dimpotrivă, pentru a fi cel dintâi care înfloreşte (uneori la
acceptând-o (chiar dacă cu îndoială şi şovăiri, aşa sfârşitul lui ianuarie), devine simbol al lui Dum-
cum se vede mai departe). nezeu, Cel-pururea-veghetor.
IEREMIA 2 1114
ei şi regii lor şi dregătorii lor şi preoţii fără ruşine ai mers atât de departe’n
lor şi profeţii lor. căile tale, ruşinat vei fi din partea
27 Că i-au zis unei bucăţi de lemn: «Tu Egiptului aşa cum ruşinat ai fost din-
eşti tatăl meu!», şi unei pietre: «Tu spre Asiria.
m’ai născut!». Şi Mie Mi-au întors spa- 37Că tu şi de aici vei ieşi cu mâinile
tele, nu faţa; dar în vremea necazului deasupra capului; căci Domnul ţi-a în-
lor vor zice: «Scoală-Te şi scapă-ne!». depărtat nădejdea şi nici un spor nu vei
28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care tu avea într’însa.
ţi i-ai făcut? Oare ei se vor scula şi te
vor scăpa la vremea necazului? Câte
cetăţi, atâţia dumnezei aveai, o, Iudo, 3
şi câte răspântii în Ierusalim, atâtea
jertfe lui Baal. Necredinţa lui Iuda. Chemarea lui
29 De ce-Mi vorbiţi voi Mie? Voi Israel. Din nou în Sion. Întoarce-
toţi v’aţi purtat ca nişte păgâni şi voi rea lui Israel la Domnul.
toţi v’aţi nelegiuit împotriva Mea, zice
1 Dacă un bărbat îi dă drumul femeii
Domnul.
sale şi ea va pleca de la el şi va deveni
30 Zadarnic i-am lovit pe fiii voştri: în- femeia altui bărbat, oare se va mai în-
văţătură n’aţi primit; pe profeţii voştri toarce ea la el?1 Oare nu va fi femeia
i-a mâncat sabie de leu nimicitor: nu aceea cu totul pângărită? Dar tu te-ai
v’aţi înfricoşat. destrăbălat cu droaie de ciobani şi te-ai
31 Auziţi cuvântul Domnului! Aces- întors la Mine, zice Domnul.
tea zice Domnul: I-am fost oare Eu lui 2 Ridică-ţi ochii’n cătătură dreaptă şi
Israel pustietate sau pământ înţelenit? vezi unde nu te-ai pângărit. Le-ai stat
De ce oare a zis poporul Meu: «Nu vom pe dunga drumului ca o cioară’n pustie
mai avea stăpân şi la Tine nu vom mai şi-ai spurcat pământul cu desfrânările
veni»? şi răutăţile tale.
32 Oare-şi va uita mireasa podoaba şi
3 Droaie de ciobani ţi-ai strâns ca să
fecioara tulpanul de la gât? Dar popo-
te’mpiedici de ei; chipul ţi s’a făcut de
rul Meu M’a uitat în zile fărănumăr.
târfă, tuturor neruşinată te-ai făcut.
33 Ce fel de bine vei mai folosi în că-
4 Oare nu M’ai chemat pe Mine ca pe
ile tale încât să cauţi iubire? Peste pu-
unul de-al casei, tată şi’ndrumător al
tinţă! Ci tu mai mult ţi-ai sporit rău-
fecioriei tale?
tatea în mersul spurcat al căilor tale.
34 În mâinile tale s’a găsit sânge de su-
5 Oare [mânia Domnului] în veac va
flete nevinovate; nu în scorburi i-am rămâne? sau o să ţină ea la nesfârşit?
aflat, ci în fiece stejar. Iată, atâtea rele ai vorbit şi’n marginea
puterii le-ai făcut!”
35 Şi totuşi ai zis: «Nevinovat sunt,
deci întoarcă-se mânia Lui dinspre 1 Potrivit Legii date lui Moise (Dt 24, 1-4), fe-
15 Că glasul celui ridicat din Dan va micul; şi la cer, dar îi lipseau luminile.
veni şi durerea din muntele lui Efraim 24 Am văzut munţii: cuprinşi erau de
se va auzi. cutremur; şi dealurile toate: de tot se
16 Voi, neamuri, aduceţi-vă aminte: clătinau.
Iată, au venit, daţi veste’n Ierusalim; 25 M’am uitat şi, iată, nici un om nu era
vârtejuri vin din pământ de departe şi toate păsările cerului erau cuprinse
şi strigăt aruncă’mpotriva cetăţilor lui de spaimă.
Iuda.
26 Am văzut şi, iată, pustiu era Car-
17 Ca nişte paznici ai câmpului au melul şi toate cetăţile erau arse cu foc
împresu-rat-o, fiindcă tu – zice Domnul de la faţa Domnului, în faţa aprinderii
– nu M’ai luat în seamă. mâniei Lui s’au mistuit”.
18 Căile şi năravurile tale ţi-au adus 27 Acestea zice Domnul: „Pustie fi-
acestea; aceasta ţi-e răutatea, căci va’ntreaga ţară, dar nu voi merge pân’
amară este, că pân’ la inimă ţi-a ajuns. la capăt.
6
19 Durere simt în furca pieptului , 28 Pentru aceste lucruri plângă pămân-
furca pieptului mă doare şi simţurile7 tul şi întunece-se cerul de sus; pentru
inimii mele; sufletul mi se tulbură, că Eu am grăit şi nu Mă voi căi, pornit-
inima îmi slăbeşte; nu voi tăcea, căci am un lucru şi de la el nu Mă voi în-
glas de trâmbiţă mi-a auzit sufletul, toarce.
strigăt de război.
29 Strigăt călare şi arc încordat au
morb dobândit printr’o boală lungă. Textul Ma- pus toată ţara pe fugă; în peşteri s’au
soretic e tern: „Un vânt arzător din munţii golaşi vârât, în tufişuri s’au ascuns, pe stânci
în pustie se’ndreaptă spre fiica poporului Meu”. s’au aburcat; cetăţile toate sunt pără-
5 Un „duh” care-L face pe Dumnezeu să ex-
neagă chiar şi evidenţa cea mai la îndemână a 9 E vorba de profeţii mincinoşi care s’au ridicat
7 Textual:
„Scoate-voi din mormintele lor oasele
„v’am”.
8 Verset
omis în LXX, ed. Rahlfs, şi preluat 9 Tofet: locul în care erau arşi copiii jertfiţi ze-
regilor lui Iuda şi oasele principilor lui 10 De aceea: Femeile lor le voi da altora
şi oasele preoţilor şi oasele profeţilor şi ţarinile lor, altor moştenitori, fiindcă
şi oasele locuitorilor Ierusalimului. toţi – de la cel mai mic pân’ la cel mai
2 Şi le voi zbici la soare, la lună şi mare – toţi sunt iubitori de arginţi şi
la toate stelele şi la toată «oastea ce- toţi – de la profet pân’ la preot –, toţi
rului», la toate pe care ei le-au iu- spun minciuni.2
bit şi cărora au slujit şi după care au 11Ei s’au făcut că vindecă frântura po-
mers şi la care s’au închinat1 ; nu vor fi porului Meu, zicând: «Pace, pace!»; dar
plânşi şi nici îngropaţi, ci pildă vor fi pace nu era.
pe faţa’ntregului pământ,
12 S’au ruşinat fiindcă s’au potic-
3 – că’n locul vieţii au ales moartea –, nit, dar nu s’au ruşinat ca aceia
chiar tuturor care-au mai rămas din care’ntr’adevăr se ruşinează; de aceea
neamul acela, în fiece loc în care Eu îi căderea lor, atunci când cad, e’ntreagă,
voi alunga. iar la vremea cercetării vor pieri, zice
4 Că acestea zice Domnul: Oare cel ce Domnul.
cade nu se ridică? oare cel ce se abate 13 Roadele lor şi le vor aduna, zice Dom-
nu se întoarce? nul: Struguri în vii nu sunt, şi nici
5 De ce oare s’a abătut acest popor al smochine în smochini, iar frunzele-au
Meu în răzvrătire neruşinată şi’n pro- căzut de tot.
pria lor voie s’au înstăpânit şi n’au vrut
14De ce mai stăm degeaba? Adunaţi-
să se întoarcă?
vă, să intrăm în cetăţile cele tari şi să
6 Luaţi aminte, dar, şi auziţi: Oare nu
pierim acolo, căci Dumnezeu ne-a lepă-
aşa vor grăi: Nu-i nici unul care să se dat şi cu apă de fiere ne-a adăpat, fi-
pocăiască de răutatea lui prin a zice: indcă’n faţa Lui am păcătuit.
«Ce-am făcut?» Alergătorul iese sleit
din alergare ca un cal ostenit în chiar 15Pentru pace ne-am adunat: nici un
rânchezatul lui. spor!; vremea vindecării: nimic decât
spaimă!
7 Barza’n cerul ei îşi cunoaşte anotim-
pul, tot astfel turtureaua şi rândunica; 16 Auzi-vom nechezul cailor sprinteni
păsăruicile vin când trebuie să vină, [veniţi] de la Dan; la nechezul cailor că-
doar acest popor al Meu nu cunoaşte lărimii lui a tremurat pământul; el va
judecăţile Domnului. veni şi va mânca pământul şi tot ce e pe
8 Cum oare veţi spune: «Noi suntem în-
el, cetatea şi pe cei ce locuiesc într’însa.
ţelepţi şi cu noi e legea Domnului»?. . . 17 Că, iată, Eu trimit la voi şerpi
Zadarnic foloseşte scriitorul condeiul ucigaşi împotriva cărora descântec nu
mincinos. este şi vă vor muşca de moarte
9 Înţelepţii s’au dat de ruşine, s’au des- 18 cu durerea inimii voastre nenorocite.
cumpănit şi s’au prins, fiindcă au le-
2 Următoarele trei versete lipsesc din LXX (ed.
pădat cuvântul Domnului. Ce înţelep-
ciune este’ntru ei? Rahlfs numerotează lacunar), ele fiind, de fapt,
reluarea textului din 6, 12-15; vechile ediţii ro-
1 E vorba de cultul astrelor, care a avut o mare mâneşti, ca şi cea de faţă, le preiau din Versiu-
înrâurire în vremea regilor Manase şi Amon. nea Ebraică.
IEREMIA 9 1127
m’am întristat; întru uimirea mea du- Eu îi voi certa cu foc şi-i voi pune
reri m’au cuprins, ca ale femeii ce la’ncercare; aceasta voi face, din pri-
naşte. cina răutăţii fiicei poporului Meu.
22Nu-i oare nici un balsam în Galaad? 7 Limba lor e săgeată ce deschide răni,
nu-i nici un doctor pe-acolo? De ce nu-i graiurile gurii lor sunt pline de vicle-
nici o vindecare pentru fiica poporului şug; paşnic vorbeşte unul cu aproapele
meu?. . . său, dar în sinea lui colcăie vrajba.
8 Oare voi trece Eu cu vederea astfel de
23 Cine-i va da capului meu apă şi iz-
voare de lacrimi ochilor mei, pentru ca lucruri? – zice Domnul – sau sufletul
ziua şi noaptea să-l plâng pe acest po- Meu nu se va răzbuna asupra unui po-
por al meu, pe cei ucişi ai fiicei poporu- por ca acesta?
lui meu? 9 Ridicaţi tânguire până deasupra
munţilor şi plângere’ntindeţi pe căile
pustiei, că pustii s’au făcut din lipsă de
oameni; foşnetul vieţii nu-l mai aud de
9 la păsările cerului şi nici de la animale:
acestea, pline de spaimă, s’au dus.
Stricăciune în Iuda; tristeţe în 10 Goli-voi Ierusalimul de cei ce îl locu-
Sion. Adevărata înţelepciune. iesc, sălaş de balauri îl voi face; cetăţile
1 „Cine-Mi va da în pustie sălaş cât lui Iuda cu totul le voi deşerta, aşa ca
mai departe, ca să-Mi părăsesc popo- ele să nu mai fie locuite.
rul şi să Mă’ndepărtez de ei?; că toţi 11 Cine este înţeleptul care să priceapă
se desfrânează, ei, adunătură de tră- aceasta? Cel ce are’ntr’însul cuvânt
dători. din gura Domnului, el să vă spună de
2 Limba şi-au întins-o ca pe un arc; ce a pierit pământul, de ce dogorăşte ca
minciuna, nu credinţa-i stăpână pe un pustiu neumblat”.
pământ; căci mers-au ei din rău în rău 12 Zis-a Domnul către mine: „Pentru că
şi pe Mine nu M’au cunoscut, zice Dom- ei au părăsit legea Mea pe care Eu le-
nul. am pus-o înainte şi pentru că de glasul
3 Feriţi-vă fiecare de aproapele său, în Meu n’au ascultat,
fraţii voştri să nu aveţi încredere, fi- 13 ci au mers după poftele inimii lor ce-
indcă fiece frate cu amăgire va amăgi lei rele şi după idolii cu care părinţii lor
şi fiece prieten cu viclenie va umbla. i-au deprins,
IEREMIA 10 1128
14 ei bine, aşa zice Domnul, Dumnezeul întru acestea-i bunăvoirea Mea, zice
lui Israel: Iată, Eu îi voi hrăni cu neca- Domnul.
zuri şi-i voi adăpa cu apă de fiere; 24Iată, zilele vin – zice Domnul – când
15 şi-i voi risipi printre neamuri, prin- Mă voi răzbuna pe toţi cei ce doar în
tre acelea pe care nici ei şi nici părinţii trup sunt tăiaţi-împrejur1 :
lor nu le-au cunoscut; şi sabie voi tri- 25 pe Egipt şi pe Idumeea şi pe Edom şi
mite asupră-le până când cu ea îi voi pe fiii lui Amon şi pe fiii lui Moab şi pe
nimici. cei ce-şi rad faţa de jur-împrejur, chiar
16 Aşa grăieşte Domnul: Chemaţi bo- şi pe cei ce locuiesc în pustiuri; căci
citoarele, iar ele să vină; trimiteţi şi toate neamurile sunt netăiate’mprejur
după cele înţelepte, iar ele să-şi ridice la trup,
glasul;
26 dar cei din casa lui Israel, toţi, sunt
17 să plângă ele pentru voi, iar ochii la inimă netăiaţi-împrejur”.
voştri doar să verse lacrimi şi apă să
curgă din genele voastre.
18 Că glas de jale s’a auzit în Sion:
10
«Cum ne-am nenorocit!; acoperiţi
de ruşine suntem, că ne-am părăsit
Lipsa de folos a idolilor. Pustiirea
pământul şi-am lepădat locaşurile
Ierusalimului.
noastre de’nchinare!».
19 Voi, femei, ascultaţi acum cuvântul
1 Auziţi cuvântul Domnului, pe care El
Domnului, primească auzul vostru cu- l-a grăit vouă, casa lui Israel!
vintele gurii Sale şi pe fiicele voastre 2 Acestea zice Domnul: „Nu învăţaţi
învăţaţi-le să se tânguie şi fiece femeie după căile neamurilor şi nu vă temeţi
să-şi înveţe vecina să plângă. de semnele cerului; că ei se tem de ele,
20 Că moarte s’a suit prin ferestrele căzând cu feţele la pământ.
voastre, în ţara voastră şi-a făcut in- 3Că zadarnice sunt deprinderile nea-
trare ca să zdrobească pruncii de pe- murilor:1 lemn tăiat din pădure, lucru
afară şi pe tinerii de pe uliţe. de dulgher, sau chip turnat,
21 Şi fi-vor stârvurile oamenilor drept 4înfrumuseţat cu argint şi aur; le întă-
pildă pe’ntinsul câmpului ţării voastre, resc din ciocane şi cuie şi le aşază bine,
ca iarba înapoia cosaşului, şi nimeni ca să nu mişte.
nu va fi care să le-adune. 5Argint bătut, ele nu-s în stare să um-
22 Acestea zice Domnul: Înţeleptul să ble; de vor fi ridicate, se vor ridica, dar
nu se laude întru a sa înţelepciune, pu-
1 Literal:
„. . . pe toţi cei ce şi-au tăiat-împrejur
ternicul să nu se laude întru a sa pu-
netăierea’mprejur”. Verbul următor lămureşte
tere, iar bogatul să nu se laude întru
că e vorba de ipocrizia celor ce cultivă forma
bogăţia lui, golită de conţinut. Circumcizia (instituită prin
23 ci’ntru aceasta să se laude cel ce se Avraam – Fc 17, 1-13) era semnul trupesc al le-
gământului dintre Dumnezeu şi om, dar alianţa
laudă: întru’nţelegerea şi cunoaşterea era menită să opereze în planul credinţei şi al
că Eu sunt Domnul, Cel ce face milă moralităţii.
şi judecată şi dreptate pe pământ; că 1 E vorba de deprinderile idolatre.
IEREMIA 10 1129
nu vor păşi. Nu vă temeţi de ele: nu fac îi este moştenire: Domnul este numele
rău, dar nici bine nu este ’ntru ele”. Lui.
2
6 Nimic nu este asemenea Ţie, Dumne- 17 De pe-afară ţi-a adunat fiinţa , El,
zeule: mare eşti Tu şi mare este nu- Cel ce locuieşte întru cei aleşi.
mele Tău întru putere. 18 Căci aşa zice Domnul: Iată, cu necaz
7 Cine nu se va teme de Tine, Împă- îi voi doborî pe locuitorii acestei ţări,
rate al neamurilor?: că Ţie Ţi se cu- aşa ca rana lor să fie vădită.
vine aceasta. Că nimeni nu-i aseme- 19 Vai de prăbuşirea ta! dureroasă-ţi
nea Ţie între toţi înţelepţii neamurilor este rana. Iar eu am zis: Adevărat,
şi’n toate regatele lor! aceasta-ţi este rana, şi ea te ţine.
8 Ei laolaltă sunt descreieraţi şi anima- 20 Locul tău de’nchinare e o dărâmă-
lici; un simplu lemn e’nvăţătura lor ce tură: a pierit; învelitorile tale3 sunt,
dă Deşertăciuni; toate, spintecate; copiii mei şi turmele
9 foiţe de argint aduse de la Tarsis,
mele nu mai sunt; nu mai e loc pen-
aur venit din Ofir, mână de argintar, tru locaşul meu de’nchinare, şi nici loc
lucru de meşter, pe toate le’mbracă’n pentru învelitorile mele.
purpură stacojie. 21 Pentru că păstorii şi-au ieşit din
indcă Cel ce pe toate le-a plăsmuit, El păt) doar prin propriile sale puteri.
IEREMIA 11 1130
n’au chemat numele Tău; că ele l-au aşa cum este şi astăzi.” Iar eu am răs-
mâncat pe Iacob şi l-au mistuit5 şi pă- puns, zicând: Aşa să fie, Doamne!
şunea lui au făcut-o pustie. 6 Şi mi-a zis Domnul: „Citeşte toate
aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe
uliţele Ierusalimului, zicând:
11 7 Auziţi cuvintele acestui legământ şi
faceţi-le!”
Ruperea legământului cu Dumne- 8 Dar ei nu le-au făcut.
zeu. Prigoană împotriva lui Iere-
mia. 9 Iar Domnul mi-a zis: „Sfat viclean se
află printre oamenii lui Iuda şi printre
1Cuvântul care s’a făcut de la Domnul
locuitorii Ierusalimului.
către Ieremia, zicând:
10 Ei s’au întors la nedreptăţile părinţi-
2 „Auzi cuvântul acestui legământ şi
lor lor din vechime, cei ce n’au vrut să
vei grăi către bărbaţii lui Iuda şi către
asculte de cuvintele Mele; şi, iată, ei
locuitorii Ierusalimului şi le vei zice:
merg după dumnezei străini, cărora să
3 Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui le slujească; casa lui Israel şi casa lui
Israel: Blestemat este omul care nu va Iuda au rupt legământul Meu, pe care
asculta de cuvintele acestui legământ1 Eu l-am încheiat cu părinţii lor.
pe care Eu l-am poruncit părinţilor
11 De aceea, aşa zice Domnul: Iată,
voştri în ziua în care i-am scos din ţara
Eu aduc peste poporul acesta rele din
Egiptului, din cuptorul cel de fier,2 zi-
care nu vor putea ieşi; şi vor striga spre
când:
Mine, dar Eu nu-i voi auzi.
4 Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ceea
12 Iar cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ieru-
ce Eu vă voi porunci; şi voi Îmi veţi fi
salimului vor merge şi vor striga spre
Mie popor, iar Eu vă voi fi vouă Dum-
dumnezeii cărora ei le jertfesc tămâi-
nezeu3 ;
eri, dar aceia nu-i vor scăpa la vremea
5 ca să întăresc jurământul pe care l- necazului lor.
am jurat părinţilor voştri, anume să le
13 Căci dumnezeii tăi, Iudo, erau după
dau o ţară în care curge lapte şi miere4 ,
numărul cetăţilor tale; şi după numă-
5 În Codex Alexandrinus: „şi l-au mistuit pe rul uliţelor Ierusalimului ai ridicat al-
Israel”. tare de pe care să i se aducă tămâieri
1 „Legământul” sau „Legea”. Descoperirea lui Baal.
unui exemplar al Deuteronomului, în anul 622, a
provocat o revigorare religioasă în care Ieremia 14Iar tu5 , tu nu te ruga pentru popo-
a jucat un rol aparte. Osty a identificat influenţe rul acesta şi nu mijloci pentru ei în ce-
lexicale directe ale Deuteronomului asupra pri- reri şi rugăciuni; că Eu nu-i voi auzi la
melor 12 versete ale acestui capitol.
2 „cuptorul cel de fier”: metaforă pentru „ţara vremea când Mă vor chema, la vremea
Egiptului”, preluată din Dt 4, 20 (vezi şi nota res- necazului lor.
pectivă).
3 Poporul Acestui Dumnezeu – Dumnezeul 15De ce-a făcut iubita Mea urâciune’n
acestui popor: cei doi parteneri ai alianţei (le- casa Mea? Oare «rugăciunile» şi «căr-
gământului).
4 = Canaanul. 5 „tu”: profetul Ieremia.
IEREMIA 12 1131
nurile sfinte»6 , ele oare te vor despuia 22 de aceea, aşa zice Domnul: „Iată,
de răutăţile tale? sau astfel vei scăpa ochii Mei vor fi asupra lor: tinerii lor
tu de ele? vor muri de sabie, fiii şi fiicele lor se
16 «Măslin frumos, cu umbre moi pe
vor stinge de foame
chip»7 , aşa ţi-a numit Domnul numele. 23 şi rămăşiţă’n urma lor nu va
Când scrâşnetul securii se auzea în el, rămâne, fiindcă Eu voi aduce rele asu-
foc i s’a aprins în ramuri. Mare-i neca- pra celor ce locuiesc în Anatot, în anul
zul ce vine asupră-ţi; crengile lui nu-s cercetării lor”.
bune de nimic.
17 Şi Domnul, Cel ce te-a sădit, lucruri
rele a grăit împotrivă-ţi, din pricina ră- 12
utăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda,
pentru tot ceea ce cu mâna lor şi-au Fericirea celor răi. Dumnezeu Îşi
făcut-o ca să-Mi stârnească mânia prin deplânge moştenirea. Judecata şi
jertfele aduse lui Baal”. mântuirea neamurilor.
18 Doamne, învaţă-mă, şi voi şti! 1 Drept eşti Tu, Doamne, pentru ca
Atunci am văzut eu uneltirile lor. eu în faţa Ta să-mi pot face apărarea;
19 Dar eu, ca un miel nevinovat pe da, despre judecăţi Îţi voi grăi. Cum
care-l duc la’njunghiere, n’am ştiut că se face că tocmai calea necredincioşi-
ei împotriva mea gândeau cu gânduri lor sporeşte?, că toţi cei ce se poartă ca
rele, zicând: „Veniţi să-i punem lemn nişte trădători, tocmai ei înfloresc?
în pâine8 şi să-l isprăvim de pe pămân- 2 Tu i-ai sădit, ei au prins rădăcină, au
tul celor vii, iar numele lui şteargă-se odrăslit şi roadă au făcut; aproape le
din amintire!” eşti de gură, dar departe de rărunchii
1
20 Doamne, Tu, Cel ce judeci cu drep- lor.
tate, Tu, Cel care cerci inimile şi ră- 3 Dar Tu, Doamne, mă cunoşti, Tu
runchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta inima mi-ai cercat-o chiar în faţa Ta:
asupră-le, căci pricina mea Ţie Ţi-am Curăţeşte-i pentru ziua’njunghierii
înfăţişat-o. lor2 !
21 De aceea, aşa grăieşte Domnul îm- 4 Până când oare va plânge pământul şi
potriva oamenilor din Anatot9 – cei ce până când iarba câmpului se va usca de
umblă după viaţa mea şi-mi zic: „Nu răutăţile celor care-l locuiesc? Şi ani-
vei profeţi în numele Domnului!; altfel, malele şi păsările-au pierit cu totul, fi-
de mâinile noastre vei muri!” –; indcă ei au zis: „Dumnezeu nu va ve-
dea căile noastre”.
6 „cărnurile sfinte” erau numite astfel de ido-
latrii care le aduceau drept jertfă zeilor lor. 5 Dacă picioarele tale, alergând, te is-
7 Metafora evocă măreţia măslinului, dar şi tovesc, cum o să te’ntreci cu cei de pe
rodnicia lui, ca acela’ntru care „oamenii Îl prea-
măresc pe Dumnezeu” (Jd 9, 9). 1 În sensul spuselor lui Isaia: „Poporul acesta
8 „a pune lemn în pâine” = a pune otravă în ă. . . î mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui e de-
mâncare (interpretare după tradiţia rabinică). parte de Mine” (29, 13).
9 Anatot: locul de naştere al lui Ieremia (vezi 2 În T. M. stihul este precedat de o introducere:
cai?3 în ţara păcii tale te simţi încre- Mea, pe care Eu am împărţit-o poporu-
zător; ce te vei face însă în freamătul lui Meu Israel: Iată, Eu îi voi smulge
Iordanului4 ? din ţara lor, iar pe Iuda îl voi scoate din
6 Fiindcă chiar fraţii tăi şi casa tatălui mijlocul lor.
tău, chiar şi ei s’au lepădat de tine; şi 15Şi va fi, după ce îi voi scoate, că Eu
au strigat şi’n urmărirea ta s’au adu- Mă voi întoarce şi voi avea milă de ei şi
nat; să nu te’ncrezi în ei, chiar când îţi voi face ca fiecare să locuiască pe moşia
vor spune vorbe dulci. sa şi fiecare în ţarina sa.
7 Casa mi-am lăsat-o, moştenirea mi- 16Şi va fi că, dacă ei într’adevăr vor în-
am părăsit-o, sufletul cel iubit mi l-am văţa calea poporului Meu, adică să jure
dat în mâna vrăjmaşilor ei. pe numele Meu: «Viu este Domnul!»,
8 Moştenirea mea mi s’a făcut ca un aşa cum l-au învăţat pe poporul Meu
leu într’o pădure; glasul şi l-a ridicat să jure pe Baal, atunci ei vor fi aşezaţi
împotrivă-mi, iată de ce am urât-o. în mijlocul poporului Meu.
9 Oare nu-mi este moştenirea mea 17Dar dacă nu se vor întoarce, atunci
culcuş de hienă sau peşteră ce- pe neamul acela îl voi sfârteca şi-l voi
o’mpresoară rotund? Mergeţi!, adu- nimici”.
naţi toate fiarele câmpului, ele să vină
şi s’o mănânce!
10 Mulţime de păstori mi-au stricat via, 13
partea mea au spurcat-o, partea mea
cea dorită au prefăcut-o’n pustie lipsită
Cingătoarea Eufratului. Burdufu-
de urme;
rile pline. Munţi în amurg. Pe-
11 în plină dărâmătură s’a prefăcut; depse asupra Ierusalimului.
pentru mine’ntreaga ţară s’a prăbuşit,
1 Aşa grăieşte Domnul: „Du-te şi fă-ţi
că nu-i nimeni care s’o pună la inimă.
rost de o cingătoare de in1 şi încinge-ţi
12 Suferinţe pândesc la fiece trecă-
mijlocul; dar în apă să n’o înmoi2 ”.
toare’n pustie, căci sabia Domnului va
mânca totul, dintr’o margine în alta a 2 Şi, după cuvântul Domnului, mi-am
ţării; nici unui trup nu-i este pace. făcut rost de o cingătoare şi mi-am pus-
o peste mijloc.
13 Aţi semănat grâu, aţi secerat spini;
părţile lor nu le vor fi de folos; ruşinaţi- 3Şi a fost cuvântul Domnului către
vă de fala voastră, că mustrare vă mine, zicând:
este’n faţa Domnului. 4„Ia-ţi cingătoarea de pe mijloc, ridică-
14 „Aşa grăieşte Domnul despre toţi ve- te, du-te la Eufrat şi ascunde-o acolo
cinii răi care se ating de moştenirea într’o crăpătură de stâncă”.
3 În sensul: Dacă nu te poţi descurca într’o si- 5Şi m’am dus şi am ascuns-o la Eufrat,
tuaţie normală, uşoară, cum vei putea s’o faci în aşa cum mi-a poruncit mie Domnul.
situaţii mult mai grele?
4 „freamătul Iordanului”: se pare că e vorba 1 Preoţii Vechiului Testament purtau cingă-
de freamătul ierburilor înalte sau al tufişurilor toare (brâu) de in (Lv 16, 4).
de pe unele maluri ale râului, în care se ascund 2 – ca nu cumva să se creadă, din cele ce ur-
şi mişună sălbăticiuni. mează (v. 7), că a putrezit din cauză că era udă.
IEREMIA 13 1133
6 Şi a fost că după multe zile a zis valma; şi nu Mă voi îndura – zice Dom-
Domnul către mine: „Ridică-te şi du-te nul – şi nu voi cruţa şi nici că-Mi va fi
la Eufrat şi ia de acolo cingătoarea pe milă de strigătele lor.
care ţi-am poruncit s’o ascunzi în păr- 15 Ascultaţi, plecaţi-vă auzul şi nu vă
ţile acelea”. semeţiţi, căci Domnul grăieşte.
7 Şi m’am dus la apa Eufratului şi am 16 Daţi-I slavă Domnului Dumnezeului
săpat şi am luat cingătoarea din locul vostru mai înainte de a se lăsa întu-
unde o îngropasem; şi, iată, putrezise, nericul, mai înainte ca picioarele voas-
nu mai era bună de nimic. tre să se împiedice de munţi întune-
8 Şi a fost cuvântul Domnului către caţi. Veţi aştepta lumină, şi iată um-
mine, zicând: bra morţii, şi fi-vor ei aduşi întru întu-
neric.
9„Acestea zice Domnul: Aşa voi strica
Eu semeţia lui Iuda şi înfumurarea Ie- 17 Dar dacă nu veţi auzi, sufletul vostru
şi pe regii lor, fiii lui David, cei care şed dat acestea peste mine?»: Pentru mul-
pe tronul său, şi pe preoţi şi pe profeţi ţimea nedreptăţilor tale ţi s’au desfă-
şi pe Iuda şi pe toţi locuitorii Ierusali- cut poalele, ca să te dea de gol căl-
mului, pe toţi îi voi umple cu băutură câiele.6
îmbătătoare3 4 Ebr.: „că turma Domnului se duce’n robie”.
5 Închise, probabil, de Edomiţi, ale căror tri-
14şi-i voi împrăştia, pe bărbat şi pe fra- buri le atacau adesea. Aşadar, dacă primejdia
tele său, pe părinţi şi pe copiii lor de-a vine din nord, nu-i chip de scăpare spre sud.
6 Imagine tare (şi, totuşi, eufemistică) a
3 Ebr.: „îi voi umple cu beţie”. Ebrietatea îl desfrânatei (simbol al idolatriei lui Israel) care
lipseşte pe om de vigoare şi discernământ. nu-şi mai poate ascunde păcatele.
IEREMIA 14 1134
23 Dacă Etiopianul îşi va schimba pie- 7 Doamne, păcatele noastre ni s’au ri-
lea şi leopardul petele, atunci şi voi veţi dicat împotrivă; de dragul Tău fă ceva
putea face binele, voi, care v’aţi învăţat pentru noi, că multe sunt înaintea Ta
cu răul. păcatele noastre, faţă de Tine am pă-
24 Aşa îi voi risipi, ca pe nişte surcele cătuit.
duse de vânt în pustie. 8 Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel
14 Atunci Domnul mi-a zis: „Profeţii 22 Este oare printre idolii păgânilor
profeţesc minciuni în numele Meu; nu vreunul care dă ploaie? sau cerul [lor]
Eu i-am trimis, nu Eu le-am poruncit cumva îşi va da plinul? Oare nu Tu eşti
şi nu Eu le-am vorbit; ci ei vă profeţesc Acela? În Tine, Doamne, nădăjduim,
vedenii mincinoase şi ghicituri şi vrăji că Tu le-ai făcut pe toate acestea.
şi după pofta inimii lor.
15 De aceea, aşa zice Domnul: Profeţii
care profeţesc minciuni în numele Meu 15
n’au fost trimişi de Mine. Şi dacă ei zic:
«Sabie şi foamete nu vor fi pe pămân- Răspunsul Domnului. Plângerea
tul acesta», ei bine, cu moarte cumplită profetului.
vor muri, de foamete se vor topi profe- 1 Şi a zis Domnul către mine: „Chiar
ţii! dacă Moise şi Samuel ar sta înain-
1
16 Iar poporul căruia ei îi profeţesc, ei tea feţei Mele, sufletul Meu n’ar sta
bine, de sabie şi de foamete vor fi ei le- cu faţa către ei; alungă-l pe poporul
pădaţi pe uliţele Ierusalimului; şi ni- acesta departe de Mine!; ducă-se!
meni nu va fi care să-i îngroape, nici 2 Iar dacă ei îţi vor zice: «Unde să ne
pe femeile lor, nici pe fiii şi fiicele lor; ducem?», tu le vei spune: Acestea zice
propriile lor răutăţi le voi vărsa peste Domnul: Câţi sunt pentru moarte, la
ei. moarte; câţi pentru sabie, la sabie; câţi
17 Iar tu le vei spune cuvântul acesta: pentru foamete, la foamete şi câţi pen-
Lacrimi să verse ochii voştri, ziua şi tru robie, la robie!
noaptea, fără’ncetare, căci cu mare 3 Cu patru feluri [de moarte] îi voi pe-
strivire s’a zdrobit fiica poporului Meu, depsi, zice Domnul: sabie să’njunghie,
cu rană dureroasă foarte. câini să sfâşie, fiarele pământului şi
18 De voi ieşi la câmp, iată răniţi de sa-
păsările cerului să mănânce şi să ni-
bie!; de voi intra în cetate, iată durere micească.
prin foamete!; căci preot şi profet s’au 4 Spre spaimă îi voi da tuturor rega-
dus într’o ţară pe care n’o ştiau”. telor pământului, din pricina lui Ma-
19 – La ce bun l-ai lepădat pe Iuda? s’a
nase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda,
îndepărtat oare sufletul Tău de Sion? pentru2 toate câte le-a făcut el în Ieru-
de ce ne-ai lovit fără putinţă de vin- salim.
decare? Noi aşteptam pace: nimic de 5 Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
bine; un timp de vindecare: şi, iată, cine se va întrista de dragul tău? sau
tulburare! cine va întreba de pacea ta?
20 Doamne, noi ne cunoaştem păcatele, 6 Tu M’ai părăsit – zice Domnul –, Mi-
nedreptăţile părinţilor noştri, că am ai întors spatele, iar Eu Îmi voi întinde
păcătuit în faţa Ta. 1 Moise şi Samuel, mijlocitori clasici între oa-
21De dragul numelui Tău, încetează!; meni şi Dumnezeu (cf. Ps 98, 6-8).
2 Regele Manase restaurase idolatria (cultul
nu nimici tronul slavei Tale!; adu-Ţi
lui Baal şi pe al Astartei) în Iudeea, în Ierusa-
aminte: nu rupe legământul Tău cu lim, în chiar interiorul templului, şi vărsase mult
noi! sânge nevinovat (4 Rg 21, 3-16).
IEREMIA 16 1136
mâna şi te voi nimici şi pentru ei nu voi o; că foc a ţâşnit din mânia Mea, şi el
avea cruţare. peste voi va arde”.
7 Ca din praştie îi voi împrăştia; în por- 15 Doamne, adu-Ţi aminte de mine şi
ţile poporului Meu3 li se vor lua copiii; mă cercetează şi mă apără de cei ce mă
poporul Mi l-au nimicit din pricina ne- prigonesc; nu-i răbda îndelung, vezi că
dreptăţilor lui. de dragul Tău am îndurat ocară
8 Văduvele lor au devenit mai nume- 16 de la cei ce-Ţi defaimă cuvintele!;
roase decât nisipul mării; tineri războ- nimiceşte-i, şi fi-va cuvântul Tău în
inici adus-am asupra mamei, necaz în inima mea spre veselie şi bucurie, că
chiar amiaza-mare, năprasnic chin am numele Tău a fost numit peste mine, o,
aruncat asupră-i, cutremur şi spaimă. Doamne, Atotţiitorule!
7
9 Cea care a născut şapte, rămas-a fără 17 În adunarea glumeţilor n’am stat;
ei; sufletul i-a fost cuprins de chinuri; ci sub teama mâniei Tale m’am însin-
soarele a asfinţit asupră-i în plină ami- gurat, sătul de-atâta amărăciune.
ază; de ruşine şi ocară s’a acoperit. Pe 18 De ce se’ntăresc împotrivă-mi acei ce
cei rămaşi ai lor îi voi da săbiei în faţa mă mâhnesc? Adâncă-mi este rana: de
vrăjmaşilor lor – zice Domnul”. unde vindecarea?! ca o apă’nşelătoare
10 Vai mie, mamă! De ce m’ai născut tu mi s’a făcut, în care nu te poţi încrede8 .
om în cumpănire, pe-alături şi’n răspăr 19 De aceea, aşa zice Domnul: „Dacă tu
cu tot pământul? Nici că eu i-am folosit te vei întoarce, iar Eu te voi reaşeza9
cuiva, nici că cineva mi-a fost mie de şi tu vei sta înaintea feţei Mele, şi dacă
folos; lipsitu-mi-a tăria’ntre cei ce mă vei deosebi ceea ce e preţios din ceea
blesteamă. ce-i netrebnic, atunci ca gura Mea vei
11 Aşa să fie, Doamne: a lor să fie pro- fi. Ei se vor întoarce la tine, dar tu nu
păşirea dacă eu nu m’am rugat la Tine4 te vei întoarce la ei.
când ei erau plini de răutate şi când 20 Şi te vei face acestui popor ca un zid
aduceau necazuri; spre binele lor [mă puternic de aramă; se vor lupta cu tine,
rugam] împotriva duşmanilor. dar nu te vor birui, căci Eu cu tine sunt
12 „Şi-arată fierul dinţii?: Puterea ta ca să te scap;
e’nvelitoare de aramă.5 21 şi te voi scoate din mâna celor răi şi
tenţa lui Iuda e subţire, şubredă, ca o armură oglindit într’o apă tulbure.
de tinichea. 9 Mai limpede: te voi restaura (apokatastéso)
6 = pe întregul teritoriu al ţării. în starea de dinainte.
IEREMIA 16 1137
a fecundităţii, al cărei cult orgiastic se consuma stricată; cine e’n stare s’o pătrundă?”.
IEREMIA 17 1139
morţilor).
27 Dar va fi că dacă nu Mă veţi asculta
7 „să vină” = să se plinească; să-i vedem pute- să sfinţiţi Ziua-odihnei prin a nu ridica
rea. poveri şi a nu le căra în Ziua-odihnei
8 „ziua omului” (cf. T. M.:) = „ziua fatală”;
prin porţile Ierusalimului, atunci foc
„ziua dezastrului”; „ziua nenorocirii”. Sens:
voi aprinde în porţile lui şi el va mistui
N’am dorit să mă bucur de nenorocirea pricinu-
ită de omul rău („ziua cea rea” din versetul ur- uliţele Ierusalimului şi nu se va mai
mător). stinge”.
IEREMIA 18 1140
rit ce se aflau, după toate probabilităţile, în valea Israel. Expresie sarcastică, menită să reliefeze
Ben-Hinom, la sud de Ierusalim. prăpastia dintre puritatea originară şi decăde-
2 „la roată”; literal: „pe pietre”: cele două les- rea ce i-a urmat.
pezi de piatră fixate pe axul vertical al roţii ola- 5 Păcatul (începând cu uitarea de Dumnezeu)
2 şi vei ieşi la locul de îngropare al fiilor nu a putut fi încă determinat de către arheologi.
3 „au înstrăinat”: l-au făcut de nerecunoscut.
copiilor lor,1 care este la intrarea porţii
4 Cunoscutele jertfe de copii ce i se aduceau lui
1 Ebr.: Ben-Hinom. Baal.
IEREMIA 20 1142
răscoală şi sleire voi chema, căci cuvân- mormânt şi pântece de ne’ncetată ză-
tul Domnului mi-a devenit ocară şi’n mislire!
zilele mele toate, bătaie de joc. 18La ce bun ieşit-am eu din pântece?:
9 Atunci am zis: Numele Domnului nu- Să văd doar osteneală şi durere şi să-
l voi mai numi şi’ntru numele Său nu mi istovesc zilele’n ruşine?
voi mai grăi!. . . Dar asta-mi era în oase
ca o văpaie-aprinsă; mă şubrezesc din
toate’ncheieturile şi cad sub propriile
mele puteri.
21
10 Ocara multora am auzit-o, a ce-
Răspuns soliei lui Sedechia. Cu-
lor adunaţi prin preajmă: „Ridicaţi-
vânt către casa regală.
vă!; laolaltă să ne ridicăm împotrivă-
i, bărbaţii toţi, prietenii lui! Băgaţi de 1 Cuvântul care s’a făcut de la Domnul
seamă la ce-şi pune el în gând: poate către Ieremia când regele Sedechia a
că se va amăgi, iar noi îl vom învinge şi trimis la el pe Paşhur, fiul lui Malchia,
răzbunaţi vom fi asupră-i!” şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca
11 Dar Domnul e cu mine ca un războ-
să-i zică:
inic tare; iată de ce ei m’au prigonit, 2 „Întreabă-L pentru noi pe Domnul;
dar au rămas buimaci;4 umplutu-s’au că regele Babilonului s’a ridicat împo-
de ruşine, că nu şi-au priceput ocara triva noastră; poate că Domnul va face
veşnică, de neuitat. ceva potrivit lucrurilor Sale minunate,
12 Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele şi acela se va duce de la noi”.
drepte, Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi 3 Iar Ieremia le-a zis: „Aşa veţi grăi că-
inimile, fă ca eu să-Ţi văd răzbuna- tre Sedechia, regele lui Iuda:
rea asupră-le, că Ţie Ţi-am încredinţat 4 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi
apărarea mea! întoarce îndărăt armele războinice cu
13 Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I, care voi vă luptaţi împotriva Caldeilor
că El a scos sufletul săracului din mâna care v’au împresurat de dinafara zidu-
răufăcătorilor! lui şi le voi îngrămădi în mijlocul aces-
14 Blestemată fie ziua’n care m’am năs- tei cetăţi.
cut!; da, ziua’n care maica m’a născut 5 Şi Eu Mă voi lupta împotriva voastră
să nu fie binecuvântată! cu mână tare şi cu braţ înalt, cu mânie
15 Blestemat fie omul care i-a vestit ta- şi cu urgie mare.
tălui meu: „Un fiu ţi s’a născut!” 6 Şi pe toţi cei ce locuiesc în cetatea
16 Bucură-se omul acela precum cetă- aceasta, oameni şi animale, îi voi lovi
ţile pe care Domnul le-a prăpădit cu cu moarte dureroasă, iar ei vor muri.
mânie, fără să-I pară rău: strigăt audă 7 Şi după aceea – aşa zice Domnul – pe
dimineaţa, răcnete de jale’n amiazăzi! Sedechia, regele lui Iuda, şi pe slujito-
17 Că nu m’a ucis în pântecele maicii rii lui şi poporul care’n cetatea aceasta
mele!; că maică-mea nu mi s’a făcut a scăpat din ciumă şi de la moarte şi de
4 = N’au fost în stare să priceapă Cine, totuşi, la sabie îi voi da în mâna vrăjmaşilor,
îl apără. a celor ce le caută vieţile, iar ei îi vor
IEREMIA 22 1144
8 Iar acestui popor îi vei spune: Aşa Cuvânt către casa regală (continu-
grăieşte Domnul: Iată, Eu v’am pus are). Profeţii asupra unor regi ai
înainte calea vieţii şi calea morţii. lui Iuda.
1 Aşa grăieşte Domnul: Du-te şi te co-
9 Cel ce rămâne în cetatea aceasta va boară la casa regelui lui Iuda, şi acolo
muri de sabie şi de foamete; iar cel ce vei grăi cuvântul acesta
va ieşi şi se va duce la Caldeii care v’au
împresurat, acela va trăi; viaţa îi va fi 2 şi vei zice: Ascultă cuvântul Domnu-
ca o pradă, dar va trăi1 . lui, tu, rege al lui Iuda, cel ce stai pe
tronul lui David, tu şi casa ta şi popo-
10 Că nu spre bine, ci spre rău Mi-am rul tău şi cei ce intră pe porţile acestea!
întors Eu faţa asupra acestei cetăţi; ea 3 Aşa grăieşte Domnul: Faceţi judecată
va fi dată în mâna regelui Babilonului, şi dreptate şi scoateţi-l pe cel jefuit din
iar acela cu foc o va mistui. mâna celui ce-l apasă; iar pe străin şi
pe orfan şi pe văduvă să nu-i asupriţi;
11 Tu, casă a regelui lui Iuda, ascultaţi
nu fiţi necredincioşi,1 iar sânge nevino-
cuvântul Domnului! Tu, casă a lui Da-
vat să nu vărsaţi în locul acesta.
vid, aşa grăieşte Domnul:
4 Că dacă’ntr’adevăr veţi plini cuvântul
12 Judecaţi dimineaţa cu judecată şi fa- acesta, atunci pe poarta acestei case
ceţi ce e drept şi scoateţi-l pe cel jefuit vor intra regi care şed pe tronul lui Da-
din mâna celui ce-l apasă, ca nu cumva vid şi care aleargă’n căruţe şi pe cai, ei
mânia Mea ca focul să se-aprindă, căci şi slujitorii lor.
ea va arde şi nimeni nu va fi care s’o
5 Dar dacă nu veţi plini cuvintele aces-
stingă.
tea, pe Mine Însumi M’am jurat – zice
13 Iată, Eu sunt împotriva ta, a celui ce Domnul – că această casă fi-va spre
locuieşte în Valea Sorului-de-şes,2 şi a pustiire.
celor ce zic: «Cine ne va înfricoşa?» sau: 6 Că acestea grăieşte Domnul despre
«Cine va intra în locaşul nostru?» casa regelui lui Iuda: Tu Îmi eşti Gala-
adul şi creştetul Libanului.2 Cu toate
14 Şi foc voi aprinde’n pădurea ei şi
acestea, în pustiu te voi preface, în ce-
toate’mprejurimile ei le va mistui.
tăţi nelocuite.
7 Şi’mpotriva ta voi aduce om nimicitor
1 „Viaţaca o pradă”: expresie ce pare mai de-
şi securea lui; tăia-vor cedrii tăi cei mai
grabă un proverb; chiar dacă e pândită de uci- frumoşi şi-i vor arunca în foc.
gaşi, ea merită să fie trăită, ca una ce constituie
8 Şi neamuri multe vor trece prin ceta-
bunul suprem al omului. Cu această sintagmă
şi-a intitulat Marin Preda una din cărţile sale. tea aceasta; şi fiece om va zice către ve-
2 Toponimie proprie Septuagintei. S’ar putea
1 „necredincioşi” în sensul: fără nici un Dum-
să fie numele locului în care a trăit Dalila, cea
care l-a trădat pe Samson (Jd 16, 4), nume folosit nezeu; lipsiţi de simţ moral.
ca metaforă pentru Ierusalim, cetatea care L-a 2 Liban şi Galaad: simboluri ale măreţiei şi
cinul său: «De ce-a făcut Domnul astfel 18 De aceea, aşa zice Domnul des-
cu această mare cetate?». pre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui
9 Şi se va răspunde: «Pentru că au pă- Iuda, chiar despre bărbatul acesta: Ni-
răsit legământul Domnului Dumneze- meni nu-l va plânge: «O, frate!», şi ni-
ului lor şi s’au închinat la dumnezei meni pentru el nu se va tângui: «Vai,
străini şi le-au slujit». Doamne!».
10 Nu-l plângeţi pe cel mort, nici vă tân- 19El nu va fi îngropat cum se’ngroapă
guiţi pentru el; plângeţi-l amarnic pe morţii, ci putred va fi aruncat în afara
cel ce pleacă, fiindcă nu se va mai în- porţii Ierusalimului.
toarce, nici va mai vedea el ţara’n care 20Urcă-te’n Liban şi strigă şi glasul ţi-l
s’a născut!3 sloboade spre Vasan şi strigă până din-
11 Că pe acestea le zice Domnul despre colo de mare, că toţi ibovnicii4 tăi sunt
Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, cel striviţi.
ce domneşte în locul lui Iosia, tatăl său, 21 Eu ţi-am vorbit despre căderea ta,
care s’a dus din locul acesta: el nu se va dar tu ai zis: «N’am să ascult!».
mai întoarce acolo, Aceasta ţi-a fost calea5 încă din tine-
12 ci în locul acela în care Eu l-am stră- reţea ta: n’ai ascultat de glasul Meu.
mutat ca rob, acolo va muri, iar ţara 22 Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vân-
aceasta nu o va mai vedea. tul,6 ibovnicii tăi vor merge în robie;
13 [Vai de] cel ce fără dreptate îşi du- atunci ruşinată vei fi şi dispreţuită din
rează casa şi fără judecată foişoarele, pricina ibovnicilor tăi.
cel ce-şi face aproapele să-i muncească
23 Tu, cea care locuieşti în Liban
pe nimic şi nu-i dă nici un fel de plată!
făcându-ţi cuib în cedri, amarnic îţi va
14 Tu ţi-ai durat o casă bine măsurată, fi suspinul când chinuri vor veni peste
şi foişoare largi cu ferestre potrivite, pe tine, dureri ca ale celei ce naşte!
care ţi le-ai căptuşit în cedru şi’n roşu
24 Aşa cum Eu într’adevăr sunt viu7 ,
le-ai vopsit.
zice Domnul: Dacă Iehonia, fiul lui Io-
15 Domni-vei oare fiindcă te făleşti cu
iachim, regele lui Iuda, s’ar face chiar
tatăl tău Ahaz? Nu mâncare şi nu bă- pecete pe mâna Mea cea dreaptă8 ,
utură; mai bine-ţi este ţie să faci jude- chiar şi de acolo te voi smulge
cată şi dreptate.
4 „ibovnicii”
16 Ei nu înţeleg, nu judecă pricina ne- (aici): regii şi căpeteniile lui Iuda.
5 „calea”: purtarea; comportamentul; orienta-
căjitului, nici pricina săracului; oare
rea.
nu’nseamnă asta că tu nu Mă cunoşti? 6 Păstorii, meniţi să pască turmele, vor ajunge
zice Domnul. să fie păstoriţi de vânt.
7 Literal: „Viu sunt Eu”; echivalentul ju-
17 Iată, ochii tăi nu sunt buni, nici
rământului: „Pe viaţa Mea!”
inima ta, ci merg după lăcomia ta şi 8 T. M.: „inel în mâna Mea cea dreaptă”. De-
după sângele nevinovat pe care vrei să- sigur, ar putea fi vorba de un inel cu pecete, dar
l verşi şi după nedreptăţile şi omoru- aici imaginea e mult mai puternică: pecete scrisă
rile pe care vrei să le faci. (întipărită) pe mâna Mea cea dreaptă. Expresia
poate fi întâlnită şi în Cântarea Cântărilor: „O,
3 E vorba de Iosia, ucis în anul 609, şi de Ioa- pune-mă pe inimă pecete, /pecete vreau să fiu pe
haz, deportat, tot atunci, în Egipt. braţul tău!” (8, 6).
IEREMIA 23 1146
25 şi te voi da în mâna celor ce-ţi caută 4 Şi le voi ridica păstori care-i vor hrăni;
viaţa, în faţa celor de care-ţi este frică:
şi nu se vor mai teme, nici se vor mai
în mâna Caldeilor. înfricoşa, zice Domnul.
26 Pe tine şi pe mama care te-a născut
5 Iată, vin zilele – zice Domnul –
vă voi azvârli într’o ţară în care nu te-
când îi voi ridica lui David o Odra-
ai născut, dar în care vei muri. slă’ndreptăţită1 ; un Rege va domni şi
va înţelege2 şi va face judecată şi drep-
27 Iar ei nicicum nu se vor mai întoarce
tate pe pământ.
în ţara după care sufletul lor tânjeşte.
6 În zilele Lui se va mântui Iuda şi
28 Lipsit de cinste este Iehonia, precum
Israel va locui cu încredere3 . Iată nu-
un vas netrebnic, pentru că doborât a
mele cu care-L vor chema: «Domnul-
fost şi aruncat într’o ţară pe care n’o
ştia. dreptatea-noastră».
4
29 Pământule, pământule, ascultă cu-7 De aceea: Iată, vin zilele – zice Dom-
sipiţi oile păşunii Mele! sau tulpină şi care, la rându-i, va lăstări; sen-
sul primar este acela de „răsărit” (punct cardi-
2 De aceea, aşa zice Domnul împotriva
nal sau timpul când se iveşte soarele); folosit
celor ce pasc poporul Meu: Voi aţi risi- în limbajul profetic, termenul Îl indică pe Me-
pit oile Mele şi le-aţi scos afară şi nu sia. – „îndreptăţită”, în sensul de „justă”, „jus-
le-aţi cercetat. Iată, Eu Mă voi răz- tificată”, „legitimă”; îndreptăţirea sau dreptatea
sunt valori asociate frecvent profilului mesianic
buna asupra voastră pe potriva fapte- (vezi mai jos).
lor voastre celor rele. 2 „va înţelege”: va avea inteligenţă compre-
să uite legea Mea, aşa cum părinţii lor spune: «Voi sunteţi povara, şi Eu vă voi
Mi-au uitat numele în [închinarea lor prăvăli», zice Domnul.
la] Baal? 34 Pe profetul şi pe preoţii şi pe cei din
28 Profetul care a visat, să-şi poves- popor care vor zice: «Povara Domnu-
tească visul, iar cel căruia îi este cu- lui», ei bine, pe omul acela Mă voi răz-
vântul Meu, cuvântul Meu întru ade- buna, pe el şi pe casa lui.
văr să-l povestească. Ce are de-a face 35 Aşa veţi grăi fiecare către aproapele
pleava cu grâul? Aşa-i cu cuvintele său şi fiecare către fratele său: «Ce a
Mele, zice Domnul. răspuns Domnul?» şi: «Ce a zis Dom-
29 Iată, oare nu sunt cuvintele Mele ca nul?»
focul – zice Domnul – şi ca un ciocan 36 Şi să nu mai pomeniţi de «povara
care taie piatra? Domnului», căci povară îi va fi omului
30 Iată, de aceea sunt Eu împotriva pro- cuvântul său.
feţilor – zice Domnul Dumnezeu –, a 37 Dar din ce pricină – [vei spune] – a
celor ce-Mi fură cuvintele, fiecare de la grăit Domnul Dumnezeul nostru?
vecinul său.9
38 De aceea, aşa grăieşte Domnul Dum-
31 Iată, Eu sunt împotriva profeţilor nezeul nostru: Pentru că tu ai spus cu-
care scornesc vorbe profetice şi-şi dor- vântul acesta: «Povara Domnului», cu
mitează somnul.10 toate că Eu v’am trimis cuvânt: Nu veţi
32 De aceea, iată, Eu sunt împotriva spune «Povara Domnului»,
profeţilor care profeţesc vise minci- 39 de aceea, iată, Eu vă apuc şi vă pră-
noase şi, povestindu-le, Îmi înşală po- vălesc, pe voi şi cetatea pe care v’am
porul cu minciunile şi rătăcirile lor. dat-o, vouă şi părinţilor voştri;
Dar nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am
40 şi voi aduce peste voi ocară veşnică
poruncit; ca atare, ei nu-i vor fi acestui
şi veşnică necinste, de neuitat”.
popor de nici un folos.
33Şi dacă poporul acesta, sau preotul,
sau profetul, va întreba: «Care este
povara Domnului11 ?», atunci tu le vei
24
9 Prin imitaţie şi impostură, falşii profeţi „îm-
Cele două coşuri de smochine.1
prumută” termenii şi tonul limbajului profetic
autentic spre a crea impresia de autenticitate; 1 Domnul mi-a arătat două coşuri de
în fapt, e un furt. smochine puse în faţa templului Dom-
10 Somnul falşilor profeţi nu e un somn adevă-
nului, după ce Nabucodonosor, regele
rat, înlăuntrul căruia se produc visele, ci o mo-
ţăială al cărei „vis” nu poate fi altceva decât un sesie de către puterea divină, de unde: „inspira-
produs al zonei confuze dintre conştient şi sub- ţie”, „profeţie”. Aşadar, mandatul profetic este
conştient. Observaţie de mare subtilitate, omisă „povara” pe care Dumnezeu o pune pe grumazul
în T. M. alesului Său. Ieremia protestează împotriva ad-
11 Versetele 33-40 sunt construite în jurul unui versarilor săi, profeţii mincinoşi, care, prin abuz
cuvânt-cheie. În ebraică, massa înseamnă, pe şi impostură, îşi atribuie o asemenea povară.
de-o parte, „mesaj” (rostit cu voce tare), pe de 1 Ideea centrală a acestei viziuni este aceea
alta, „povară”. Grecescul lemma are aceeaşi că selecţia oamenilor se face în circumstanţe ex-
dublă semnificaţie: în general, tot ceea ce iei sau treme, în condiţii-limită, cum a fost captivitatea
primeşti, „câştig”, „profit”, dar şi „luare” în po- babilonică a fiilor lui Israel.
IEREMIA 25 1149
şi veţi locui în ţara pe care Eu v’am 14 că le-au slujit lor, atunci când ele
dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac erau neamuri multe şi regi mari; şi le
până’n veac. voi plăti după faptele lor şi după lucru-
6 Nu mergeţi după dumnezei străini,
rile mâinilor lor.5
cărora să le slujiţi şi la care să vă închi- 15 Aşa a grăit Domnul, Dumnezeul lui
naţi, ca să nu-Mi stârniţi mânia prin Israel: Ia din mâna Mea acest pahar
faptele mâinilor voastre şi să vă fac de vin curat şi vei da de băut tuturor
rău. neamurilor la care Eu te trimit.
7 Dar voi nu M’aţi ascultat. 16 Iar ei vor bea şi vor vărsa şi vor în-
nebuni de dinaintea săbiei pe care Eu
8 De aceea, aşa zice Domnul: De vreme
o trimit printre ei”.
ce voi n’aţi dat crezare cuvintelor Mele,
17 Iar eu am luat paharul din mâna
9 iată, Eu voi trimite şi voi aduce
2 Domnului şi le-am dat de băut tuturor
neamul de la miazănoapte ; împotriva
neamurilor la care Domnul m’a trimis:
acestei ţări îl voi aduce şi împotriva lo-
cuitorilor ei (şi a tuturor neamurilor 18 Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi re-
dimprejurul ei) şi-i voi pustii şi-i voi da gii lui Iuda şi principii săi, ca să-i dea
spre nimicire şi batjocură şi ocară veş- spre pustiire şi spre stingere şi spre ba-
nică. tjocură;
10 De printre ei voi nimici orice glas al 19 şi Faraon, regele Egiptului, şi slugile
bucuriei şi glas al veseliei şi orice glas lui şi boierii săi şi poporul său întreg
de mire şi glas de mireasă, mireasma 20 şi toată adunătura6 lui; şi toţi re-
mirului şi lumina sfeşnicului. gii Filistenilor; şi Ascalonul şi Gaza şi
11 Şi’ntreaga ţară va fi spre stingere,
Ecronul şi rămăşiţa Aşdodului;
iar ei vor sluji printre neamuri3 vreme 21 şi Idumeea şi Moabul şi fiii lui Amon
de şaptezeci de ani4 . 22 şi regii Tirului şi regii Sidonului şi
12 Iar după ce se vor împlini aceşti şap- regii de dincolo de mare;
tezeci de ani, Eu Mă voi răzbuna împo- 23 şi Dedan şi Teman şi Buz şi toţi cei
triva acelui neam: spre veşnică pusti- care-şi rad chipul împrejur
ire îl voi da. 24 şi toată adunătura care locuieşte’n
13 Şi voi aduce peste ţara aceasta toate pustiu
cuvintele pe care Eu le-am grăit împo- 25 şi toţi regii Elamului şi toţi regii Per-
triva ei, toate câte sunt scrise în car- şilor
tea aceasta, pe care le-a profeţit Iere-
26 şi toţi regii de la miazănoapte, cei de
mia asupra tuturor neamurilor;
departe şi cei de aproape – fiecare cu
2 T. M. adaugă: „voi trimite la Nabucodonosor, fratele său – şi toate regatele care se
regele Babilonului, robul Meu”. Aşadar, păgâ- află pe faţa pământului.7
nii înşişi sunt servitorii Domnului, instrumente
prin care Dumnezeu intervine şi lucrează în is- 5 LXX plasează versetele 15-38 în capitolul 32.
27 „Şi le vei grăi: Aşa zice Domnul Atot- Domnului10 , de la o margine a pămân-
ţiitorul: Beţi şi îmbătaţi-vă; veţi vărsa tului pân’la cealaltă margine a pămân-
şi veţi cădea şi nu vă veţi ridica de dina- tului; nu vor fi îngropaţi: ca un gunoi
intea săbiei pe care Eu o trimit printre se vor afla pe faţa pământului.
voi. Urlaţi, păstori, şi strigaţi, şi
34
28 Şi va fi că atunci când ei nu vor vrea tânguiţi-vă, voi, berbeci ai turmelor,11
să-ţi ia paharul din mână ca să bea, tu că zilele vi s’au plinit spre’njunghiere
le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Ne- şi veţi cădea ca berbecii de soi.
greşit, veţi bea! 35 Scăpare nu va fi pentru păstori, nici
casa Domnului le vei grăi toate cuvin- 11 Iar preoţii şi profeţii mincinoşi au zis
tele pe care Eu ţi-am poruncit să le gră- către principi şi către tot poporul: „Ju-
ieşti către ei; nici un cuvânt să nu-l ţii decată de moarte [i se cuvine] acestui
sub tăcere. om, pentru că a profeţit împotriva aces-
3 Poate că vor auzi şi se vor întoarce fie- tei cetăţi, aşa cum aţi auzit cu urechile
care din calea sa cea rea; atunci Eu voi voastre”.
pune capăt relelor pe care socotesc să 12 Atunci Ieremia a grăit către principi
le fac împotriva lor din pricina faptelor şi către tot poporul, zicând: „Domnul
lor celor rele. m’a trimis să profeţesc împotriva aces-
4 Şi vei zice: Aşa grăit-a Domnul: Dacă
tei case şi împotriva acestei cetăţi toate
nu Mă veţi asculta, să umblaţi adică cuvintele pe care le-aţi auzit.
în rânduielile Mele pe care Eu vi le-am 13 Şi acum, îmbunătăţiţi-vă căile şi
pus înainte, faptele, ascultaţi glasul Domnului, iar
Domnul va pune capăt relelor pe care
5 să ascultaţi cuvintele servilor Mei,
le-a rostit împotriva voastră.
profeţii, pe care Eu îi trimit la voi dis-
de-dimineaţă (că i-am trimis, dar voi 14 Iată, eu sunt în mâinile voastre; fa-
nu M’aţi ascultat), ceţi cu mine aşa cum credeţi că e de fo-
los şi cum vi se pare vouă mai bine.
6 atunci voi face casa aceasta precum
Şilo2 , iar cetatea aceasta o voi face bles- 15 Să ştiţi însă cu toată tăria: dacă
tem pentru toate neamurile pământu- mă veţi ucide, sânge nevinovat aduceţi
lui”. asupra voastră şi asupra acestei cetăţi
şi asupra locuitorilor ei; că’ntru adevăr
7 Atunci preoţii şi profeţii mincinoşi şi
m’a trimis la voi Domnul, ca în urechile
tot poporul l-au auzit pe Ieremia gră-
voastre să grăiesc toate cuvintele aces-
ind cuvintele acestea în casa Domnu-
tea”.
lui.
16 Atunci principii şi’ntregul popor au
8 Şi a fost că după ce Ieremia a înce-
zis către preoţi şi către profeţii min-
tat să grăiască tot ceea Domnul îi po- cinoşi: „Acestui om nu i se cuvine ju-
runcise să spună către tot poporul, pre- decată de moarte, fiindcă el ne-a vor-
oţii şi profeţii mincinoşi şi tot poporul bit în numele Domnului Dumnezeului
au pus mâna pe el zicând: „Cu moarte nostru”.
vei muri!,
17 Şi s’au ridicat bărbaţi dintre cei
9 că ai profeţit în numele Domnului, zi- mai bătrâni ai ţinutului şi au grăit că-
când: «Această casă fi-va precum Şilo, tre’ntreaga adunare a poporului:
iar cetatea aceasta va fi golită de locui-
18 „Miheia din Moreşet a trăit în zilele
tori!»”. Şi’ntreg poporul s’a adunat îm-
lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a grăit
potriva lui Ieremia în casa Domnului.
către’ntregul popor al lui Iuda: «Aşa
10 Şi auzind principii lui Iuda cuvân- grăieşte Domnul: Sionul va fi arat ca o
tul acesta, s’au suit din casa regelui în ţarină, Ierusalimul va deveni morman
casa Domnului şi au stătut la intrarea de pietre, iar muntele casei [acesteia],
porţii celei noi. o leasăpădureaţă»3 .
2 Despre Şilo vezi nota de la 7, 12. 3 Miheia e citat din memorie, uşor diferit.
IEREMIA 27 1153
nici de cei ce vă prevestesc prin mijlo- când l-a dus pe Iehonia din Ierusalim,
cirea viselor, nici de cei ce vă descântă, ele vor fi duse în Babilon – zice Domnul
nici de cei ce vrăjesc, de cei ce vă spun: –, (unde vor rămâne până’n ziua când
«Nicicum nu veţi lucra pentru regele Eu le voi cerceta; atunci le voi scoate şi
Babilonului!»; le voi întoarce în locul acesta)”.6
8 căci profeţiile lor vă mint, ca să vă în-
depărteze de ţara voastră.4
9 Dar neamul care-şi va pune gruma- 28
zul sub jugul regelui Babilonului şi-i va
sluji, pe acela îl voi lăsa în propria lui Cearta cu Anania, profetul minci-
ţară şi o va lucra şi va locui în ea. nos.1
10 Potrivit acestor cuvinte i-am grăit şi
1 Şi a fost că în cel de al patrulea
lui Sedechia, regele lui Iuda, zicându-i: an al domniei lui Sedechia, regele lui
Plecaţi-vă grumazul Iuda, anume în cea de a cincea lună,
11 şi slujiţi regelui Babilonului! Că ei atunci profetul cel mincinos Anania,
vă profeţesc minciuni; fiul lui Azur, din Gabaon, mi-a vorbit
12 că nu Eu i-am trimis – zice Domnul – în casa Domnului, în faţa preoţilor şi
să profeţească minciuni în numele Meu a’ntregului popor, zicând:
şi să vă nimicească. Veţi pieri, voi şi 2 „Aşa grăieşte Domnul: Am sfărâmat
profeţii voştri care cu strâmbătate vă jugul regelui Babilonului!
profeţesc şi vă mint.
3Încă doi ani de zile, şi Eu voi întoarce
13 Le-am grăit şi preoţilor, şi la tot
aici, în locul acesta, vasele casei Dom-
poporul acesta, zicând: Aşa grăieşte nului,
Domnul:
4 şi pe Iehonia şi pe cei robiţi ai lui
14 Nu ascultaţi de cuvintele profeţilor
Iuda; că voi sfărâma jugul regelui Ba-
care vă profeţesc, zicând: «Iată, va-
bilonului”.
sele casei Domnului5 se vor întoarce
din Babilon!», că minciuni vă profeţesc. 5 Atunci Ieremia i-a vorbit lui Anania
(Nu-i ascultaţi; slujiţi-i regelui Babilo- în faţa’ntregului popor şi’n faţa preoţi-
nului şi veţi trăi. De ce să devină ceta- lor ce stăteau în casa Domnului.
tea aceasta o ruină?). 6 A zis Ieremia: „Aşa, într’adevăr,
15 Nu Eu i-am trimis. Şi, la urma ur- să facă Domnul!: Adeverească-ţi cu-
melor, sunt ei profeţi? Dacă’ntru ei vântul pe care-l profeţeşti, anume să
este cuvântul Domnului, atunci să dea se’ntoarcă din Babilon la locul acesta
faţă cu mine, că aşa a zis Domnul. vasele casei Domnului şi toţi cei înstră-
16 Cât despre vasele rămase, pe care inaţi acolo!
nu le-a luat regele Babilonului atunci 7Ascultaţi însă cuvântul Domnului pe
4 Ideea: e preferabil să vă supuneţi ocupantu- care eu îl grăiesc în auzul vostru şi’n
lui în propria voastră ţară decât ca acesta să vă auzul întregului popor.
ducă robi în ţară străină; (aceasta, pentru că Na-
bucodonosor este „robul Domnului”). 6 Odoarele templului s’au întors acasă din or-
5 Odoarele templului capturate de Nabucodo- dinul lui Cirus (Ezr 1, 7-11).
nosor în vremea regelui Iehonia (4 Rg 24, 13). 1 În Septuaginta, capitolul 35.
IEREMIA 29 1155
16 Aşa grăit-a Domnul despre regele 24 Iar lui Şemaia Elamitul îi vei spune:
care şade pe tronul lui David şi des- 25 Eu nu te-am trimis în numele Meu.
pre tot poporul care trăieşte în cetatea Iar lui Sofonie preotul, fiul lui Maaseia,
aceasta şi despre fraţii voştri care n’au spune-i:
fost duşi cu voi în robie. 26 Domnul te-a făcut preot în locul lui
17 Aşa grăieşte Domnul despre aceştia: Iehoiada preotul, să fii tu în casa Dom-
Iată, voi trimite asupra lor sabie, foa- nului cârmuitor peste tot omul care
mete şi ciumă, şi-i voi face ca smochi- profeţeşte şi peste tot omul care vor-
5
nele cele stricate care, de rele ce sunt, beşte’n dodii: în închisoare îi vei pune
nu se pot mânca, şi’n temniţa jilavă.
18 şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete 27 Şi acum, de ce v’aţi năpustit voi gră-
şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în madă asupra lui Ieremia din Anatot,
toate regatele pământului, spre bles- cel ce v’a profeţit?
tem şi grozăvie, spre râs şi batjocură 28 Oare nu pentru aceasta l-am trimis?
în faţa tuturor popoarelor printre care- Că’n curgerea acestei luni a făcut tri-
i voi izgoni, mitere la voi în Babilon, zicând: Mai e
4 Versetele 16-20, text lacunar în LXX şi trans- 5 maíno (printre altele) = a fi lovit de delir pro-
ferat aici din T. M. fetic. T. M.: tot exaltatul care o face pe profetul.
IEREMIA 30 1157
încă mult! Zidiţi case şi locuiţi-le, să- 5 „Aşa grăit-a Domnul: Glas
diţi grădini şi mâncaţi-le roada”. de’nfricoşare veţi auzi; frică este,
29 Iar Sofonie a citit cartea în auzul lui nu pace.
Ieremia. 6 Întrebaţi şi vedeţi dac’un bărbat e’n
reforma lui Iosia (622), în contextul căruia Iere- rare (ca fapt); 2. A fost nevoie de strâmtorare
mia le anunţă celor din regatul de nord elibera- pentru ca el să se mântuiască.
rea din robie şi întoarcerea acasă. 6 Versetele 10-11, 15 şi 22: texte lacunare în
3 = cuvintele cuprinse în capitolele 30 şi 31. LXX; preluate din T. M.
IEREMIA 31 1158
13 Nu-i nimeni care să-ţi judece pricina; Iar Eu îi voi aduna şi-i voi întoarce
vindecarea ţi-a fost spre durere, de nici la Mine; căci: cine este acesta pe
un folos nu-ţi este. care l-a’ndemnat inima să se’ntoarcă la
14 Toţi prietenii tăi te-au uitat, de tine Mine? zice Domnul.
nicicum nu vor mai întreba; că Eu te- Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi
22
am izbit cu lovitură de vrăjmaş, cruntă Dumnezeul vostru.
certare: păcatele ţi s’au îngrămădit 23Că urgia Domnului a ieşit mânioasă,
pe’ntreaga ta nedreptate. vârtej de mânie-a ieşit, peste cei necre-
15 De ce te plângi de rana ta, de dure- dincioşi va veni.
rea ta ce nu poate fi vindecată? Pen-
24Aprinderea mâniei Domnului nu se
tru mărimea fărădelegii tale, pentru că
va întoarce până ce-şi va face lucrarea,
adânci ţi-au fost păcatele, de-aceea ţi-
până ce El Îşi va plini gândul inimii
am făcut aşa!
Lui; în zilele de apoi veţi cunoaşte aces-
16 Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi tea.
mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi propria lor
carne, pe toată, şi-o vor mânca. Păca-
tele ţi s’au înmulţit înapoia nedreptă-
ţilor tale, [de aceea] ţi-au făcut ei ţie
31
acestea. Dar cei ce te pradă vor fi ei în-
şişi pradă, iar cei ce te’nspăimântă vor (continuare)1
fi înspăimântaţi. 1 În vremea aceea – zice Domnul – Eu
17 Că Eu îţi voi aduce vindecare, de voi fi Dumnezeul neamului lui Israel,
rana ta cea dureroasă te voi vindeca, iar ei Îmi vor fi Mie popor.
zice Domnul; că tu te-ai chemat «Risi- 2 Aşa grăit-a Domnul: Era încă viu2
pit»: – «Prada voastră este, că nimeni când l-am găsit în pustie laolaltă cu cei
nu-i poartă de grijă!»7 ucişi de sabie: – Duceţi-vă şi nu-l nimi-
18 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îi voi ciţi pe Israel!
întoarce pe cei robiţi ai lui Iacob, robi- 3 Domnul de departe i S’a arătat: Cu
mea lui o voi milui şi cetatea se va zidi iubire veşnică te-am iubit, de-aceea te-
pe colina ei şi poporul se va aşeza după am atras către’ndurare.
pofta inimii.
4 Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi,
19 Şi de la ei vor ieşi oameni cântând, fecioară a lui Israel; din nou îţi vei lua
chiar glasul celor ce fac veselie, iar Eu tamburina şi vei ieşi cu ceata celor ce
îi voi înmulţi şi ei nu se vor împuţina. merg la dans.
20 Şi fiii lor vor umbla ca mai’nainte şi 5 Sădiţi vii pe munţii Samariei,3 sădiţi
mărturiile lor vor fi statornice înainte- şi lăudaţi!
Mi, iar Eu îi voi cerceta pe toţi cei care-i
6 Fiindcă-i o zi când paznicii de pe
necăjesc.
21 Şi puternicii lor vor fi peste ei, 1 În
Septuaginta, capitolul 38.
2 Textual:
„era cald” (adică nu se răcise prin
iar mai-marele lor dintr’înşii va ieşi.
moarte).
7 Vocea duşmanilor care-l cred pe Iacob pără- 3 Nu e vorba doar de înălţimile Samariei, ci de
muntele lui Efraim4 vor face chemare: adunare de tineri şi se vor bucura bă-
«Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion la Dom- trânii; plânsul lor în bucurie îl voi pres-
nul Dumnezeul vostru!». chimba şi veseli îi voi face.
7 Că aşa grăieşte Domnul către Iacob: 14 Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui
Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama Levi, şi cu vin îl voi înveseli şi poporul
neamurilor!; faceţi vestire şi lăudaţi! se va sătura de bunătăţile Mele».
Ziceţi: «Domnul Şi-a mântuit poporul, 15 Aşa zice Domnul: Glas în Rama s’a
rămăşiţa lui Israel!». auzit, plângere şi tânguire şi jale: Ra-
8 Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte; de hela nu vrea să-şi înceteze plânsul pen-
la marginea pământului îi voi aduna la tru copiii ei, fiindcă nu mai sunt.7
sărbătoarea Paştilor5 ; şi [poporul] va 16 Aşa zice Domnul: Să înceteze glasul
naşte mulţime de copii şi ei se vor în- tău din plâns8 şi ochii tăi din lacrimile
toarce aici. tale; că pentru lucrarea ta e o răsplată
9 Cu plângere au plecat, cu mângâiere şi ei se vor întoarce din ţara duşmani-
îi voi aduce îndărăt, pe curgeri de ape lor.
făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă în 17 Statornic [aşezământ va fi] pentru
care nu se vor rătăci; căci Tată M’am copiii tăi.
făcut Eu lui Israel, iar Efraim este
18 L-am auzit pe Efraim tânguindu-se:
întâiul-Meu-născut.
«Tu m’ai pedepsit, eu am fost pedep-
10 Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Dom- sit, eu ca un viţel nu m’am învăţat:
nului şi vestiţi-le la insulele cele de de- întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu
parte6 ! Ziceţi: «Cel ce l-a risipit pe eşti Domnul, Dumnezeul meu.
Israel, Acela îl va şi aduna şi-l va păzi
19 Că după robia mea m’am pocăit; şi
precum păstorul turma.
după ce am cunoscut, am suspinat pen-
11 Că Domnul l-a mântuit pe Iacob; El tru zilele ruşinii şi Ţi-am arătat că din
l-a scăpat din mâna celor mai tari de- tinereţile mele primit-am ocară9 ».
cât el. Şi ei vor veni şi’n muntele Sio-
20 Efraim e fiu iubit, copil plăcut Îmi
nului se vor veseli.
este Mie, că de dragul cuvintelor Mele
12 Şi vor veni la bunătăţile Domnului, care sunt într’însul Îmi voi aduce pu-
la pământul grâului şi al vinului şi al ruri aminte de el; iată de ce M’am gră-
poamelor şi al vitelor şi al oilor; şi fi-va bit spre el: mila Mea va fi de-a pururi
sufletul lor ca un pom roditor, iar ei nu asupră-i – zice Domnul.
vor mai flămânzi. 21 Găteşte-te, Sioane! Răzbună-te:
13 Atunci fecioarele se vor bucura în
7 Profeţie asupra uciderii pruncilor din aria
4 „muntelelui Efraim”: regiunea deluroasă Betleemului, de către Irod cel Mare. Text citat,
din centrul Palestinei, unde se aşezase tribul lui cu mici nuanţe, de Evanghelistul Matei (2, 18).
Efraim. În această zonă era situat orăşelul Rama, în veci-
5 „la sărbătoarea Paştilor”: menţiune proprie nătatea căruia se afla mormântul Rahelei, stră-
Septuagintei. moaşa triburilor Efraim şi Manase, deportate în
6 „insulele cele de departe”: posibilă aluzie 721, după căderea Samariei.
8 Rostire adresată Rahelei.
la arhipelagurile din largul Mediteranei; sau,
într’un sens mai larg, la neamurile pământului, 9 Ocara conştiinţei pentru păcatele din tine-
Pune-ţi inima pe umeri10 şi vezi-ţi că- 25 Că tot sufletul însetat l-am adăpat
ile! Întoarce-te, fecioară a lui Israel, pân’la beţie şi tot sufletul flămând l-am
pe calea pe care te-ai dus!; plângând săturat”.
întoarce-te la cetăţile tale! 26 De aceea m’am sculat şi am privit şi
13
22 Până când îţi vei întoarce pasul, tu, somnul dulce mi s’a făcut.
fiică lipsită de cinste? Că Domnul a fă- 27 „De aceea, iată, vin zile – zice Dom-
cut ocrotire pentru răsaduri noi11 ; sub nul – când Eu voi semăna casa lui
ocrotire vor umbla oamenii prin prea- Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de
jmă.12 om şi cu sămânţă de dobitoc.14
23 Că aşa grăit-a Domnul: Ei încă vor 28 Şi va fi că aşa cum am vegheat asu-
mai grăi cuvântul acesta în ţara lui pra lor spre a dărâma şi spre a necăji,
Iuda şi’n cetăţile din ea atunci când tot astfel voi veghea asupră-le spre a
Eu voi întoarce robimea: «Binecuvân- zidi şi spre a sădi – zice Domnul.
tat fie Domnul în sfântul Său munte al 29 În zilele acelea nu vor mai zice: «Pă-
dreptăţii!». rinţii au mâncat aguridă şi copiilor li
15
24 Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda s’au strepezit dinţii»,
şi’n toată ţara lui, laolaltă cu gospoda- 30 ci fiecare va muri în propriul său pă-
rul şi cu cel ce-şi poartă turma. cat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă,
aceia se vor strepezi.
10 = Metaforă pentru starea de veghe (expresie
31 Iată, vin zile – zice Domnul – când
proprie Septuagintei).
11 Sau: „Domnul a creat condiţii de siguranţă voi face un nou legământ16 cu casa lui
pentru o nouă plantaţie”. Israel şi cu casa lui Iuda;
12 Posibilă tâlcuire: Chiar dacă „rămăşiţa lui
32 nu după legământul pe care l-am fă-
Israel” (v. 7), întoarsă din robie, ar fi nesemni-
ficativă ca număr, Domnul a creat deja condiţii
cut cu părinţii lor în ziua când i-am
sigure pentru apariţia unor noi generaţii; oame- luat de mână ca să-i scot din ţara Egip-
nii crescuţi din acestea – chiar cei lăturalnici – tului; pentru că ei n’au rămas în le-
se vor bucura de ocrotirea lui Dumnezeu. În per- gământul Meu, de aceea şi Eu i-am pă-
spectivă profetică: Domnul a creat condiţii si-
gure ca, pornind de la „rămăşiţa lui Israel”, să-Şi răsit – zice Domnul.
facă o plantaţie nouă: Biserica Sa, ai cărei mem- 33 Că acesta este legământul Meu pe
bri, chiar de pe margini, se află sub ocrotirea care-l voi face cu casa lui Israel după
dumnezeiască. Textul Masoretic e complet dife-
rit: „Că Domnul a făcut un lucru nou pe pământ: acele zile – zice Domnul: pune-voi le-
o femeie îl va înconjura pe bărbat” (KJV); „o gile Mele în cugetul lor şi’n inima lor le
femeie ocroteşte un bărbat” (RSV); „femeia în-
13 Aceste două stihuri: cuvintele lui Ieremia.
conjoară bărbatul” (OSTY); „femeia îi face curte
14 Prăsirea animalelor, ca şi a oamenilor, face
bărbatului” (TOB); „Femeia îşi caută Bărbatul”
(BJ). Ca atare: Dacă până acum Dumnezeu „Şi-a parte din binecuvântarea lui Dumnezeu. Idee
curtat” poporul (Israel), de acum situaţia se in- asemănătoare la Iz 36, 10-11.
15 Proverb intrat şi în cultura poporului român.
versează (TOB); se reface legătura hierogamică
dintre Israel şi Mirele său (BJ); Israel, „fiica ne- 16 diathéke înseamnă „legământ”, „convenţie”,
credincioasă” care se întoarce la Domnul (Iahvé), „contract” (între două părţi), dar şi „dispoziţie
de acum Îl va „curta” pe Acesta cu atenţiile soţiei testamentară” sau „testament”. Cu acest din
iubitoare faţă de bărbatul ei (OSTY). În perspec- urmă termen va fi tradus la Evrei 9, 15-17, deoa-
tivă profetică: text fundamental pentru crearea rece Pavel îl raportează la Testamentul cel Nou,
şi dezvoltarea, în Occident, a unei „teologii ma- pe care Iisus Hristos l-a instituit în urma şi în
riale”. completarea celui Vechi.
IEREMIA 32 1161
8 Iar Hanameel, fiul lui Şalum, fratele 18 Tu, Cel ce faci milă cu mii de oameni
tatălui meu, a venit la mine în cur- şi răsplăteşti păcatele părinţilor în sâ-
tea închisorii şi a zis: „Cumpără pen- nurile copiilor de după ei, Tu, Dumne-
tru tine ţarina mea care este în Anatot, zeul Cel mare şi puternic,
anume în ţinutul lui Veniamin, fiindcă 19 Domnul Sfatului celui mare, pu-
ţie ţi se cade s’o cumperi, că tu eşti cel ternic în fapte, Tu, marele Dumne-
mai vârstnic”. Iar eu am cunoscut că zeu Atotţiitor şi Domnul Cel cu nume
acesta-i cuvântul Domnului. mare: ochii Tăi sunt deschişi spre toate
9 Şi am cumpărat ţarina lui Hanameel, căile fiilor oamenilor, pentru ca fiecă-
fiul fratelui tatălui meu, şi i-am cântă- ruia să-i dai după purtarea lui;
rit şaptesprezece sicli de argint. 20 Tu, Cel ce ai făcut semne şi minuni
10 Şi am făcut înscrisul într’o carte şi în ţara Egiptului chiar până’n ziua de
am pecetluit-o; şi am luat mărturie de azi, precum şi în Israel şi’ntre locuitorii
la martori şi am cântărit banii în cum- pământului, şi Ţi-ai făcut un nume, ca
pănă. şi în ziua aceasta;
11 Şi am luat cartea de cumpărare, cea 21 şi l-ai scos pe poporul Tău Israel din
citită şi pecetluită, ţara Egiptului, cu semne şi cu minuni,
12 şi i-am dat-o lui Baruh, fiul lui Ne- cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu ve-
ria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hana- denii mari
meel, fiul fratelui tatălui meu, şi în 22 şi le-ai dat ţara aceasta pe care Tu
faţa bărbaţilor-martori care se iscăli- Te-ai jurat să le-o dai părinţilor lor,
seră în cartea de cumpărare şi în faţa ţară în care curge lapte şi miere;
Iudeilor care se aflau în curtea închiso- 23 şi ei au intrat în ea şi au luat-o, dar
rii. n’au ascultat de glasul Tău şi n’au um-
13 Şi’n faţa lor i-am poruncit lui Baruh, blat întru poruncile Tale; nimic n’au
zicând: „Aşa grăieşte Domnul Atotţii- făcut din câte le-ai poruncit să facă, iar
torul: Tu ai făcut să vină asupră-le toate ne-
14 Ia această carte de cumpărare şi norocirile acestea.
carte citită; şi o vei pune într’un vas de 24 Iată, mulţime mare a venit împo-
lut ars, ca să se păstreze zile multe. triva cetăţii, ca s’o ia; şi cetatea e dată
15 Că aşa grăieşte Domnul: În ţara în mâinile Caldeilor ce se luptă împo-
aceasta se vor mai cumpăra case şi ţa- triva ei, prin puterea săbiei şi a foame-
rini şi vii”. tei. Cum ai zis, aşa s’a făcut.
16 Iar după ce i-am dat lui Baruh, fiul 25 Şi Tu, Tu zici către mine: Cumpără-
lui Neria, cartea de cumpărare, m’am ţi ţarină pe bani! Şi eu am scris carte
rugat Domnului, zicând: şi am pecetluit-o şi am luat mărturia
17 Doamne, Tu ai făcut cerul şi pămân- martorilor. . . , şi cetatea este dată în
tul cu puterea Ta cea mare şi cu bra- mâinile Caldeilor!. . .
ţul Tău cel înalt şi măreţ; nimic nu se 26 Şi a fost cuvântul Domnului către
poate ascunde de Tine; mine, zicând:
vreme de cumpănă, când viitorul politico-militar 27 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul a tot
nu mai oferea nici o perspectivă. trupul; se va ascunde oare ceva de
IEREMIA 32 1163
rare. 6
IEREMIA 34 1165
18 Iar bărbaţilor care au încălcat le- aduce în casa Domnului, în una din
gământul Meu, celor ce nu au întărit curţi,3 şi le vei da vin să bea”.
legământul Meu pe care l-au făcut în 3 Şi i-am scos pe Iaazania, fiul lui Iere-
faţa Mea le voi da viţelul pe care l-au mia, fiul lui Habaţinia, şi pe fraţii lui
făcut înaintea feţei Mele, ca să-i slu- şi pe fiii săi şi toată casa Recabiţilor.
jească3 ;
4 Şi i-am adus în casa Domnului, în că-
19 da, mai-marilor lui Iuda şi celor ce mara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia,
ţin puterea şi preoţilor şi poporului; omul lui Dumnezeu4 , care este aproape
20 pe ei îi voi preda vrăjmaşilor lor, iar de casa dregătorilor, deasupra casei lui
stârvurile lor vor fi mâncare păsărilor Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul cur-
cerului şi fiarelor pământului. ţii.
21 Şi pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe 5 Şi le-am pus înainte un urcior de vin
mai-marii lor îi voi da în mâinile duş- şi pahare şi le-am zis: – „Beţi vin!”
manilor lor şi’n ale oştilor regelui Ba- 6 Dar ei au zis: „Nu vom bea vin, pentru
bilonului, care se duc dinspre ei.4 că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru,
22 Iată, Eu voi da poruncă – zice Dom- ne-a poruncit zicând: «Să nu beţi vin,
nul – şi-i voi întoarce înapoi în ţara voi şi fiii voştri, niciodată.
aceasta; aceia se vor război împotriva 7 Casă să nu zidiţi, sămânţă să nu
ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc; iar semănaţi, vie să nu aveţi; ci în cor-
cetăţile lui Iuda le voi preda pustii, lip- turi veţi locui în toate zilele vieţii voas-
site de locuitori”. tre, pentru ca zile multe să trăiţi pe
pământul pe care-l locuiţi».
Şi am ascultat de glasul lui Ionadab,
8
35 tatăl nostru, ca să nu bem vin în toate
zilele vieţii noastre, nici noi, nici feme-
Cei din casa Recabiţilor nu vor să ile noastre, nici fiii noştri şi nici fiicele
bea vin.1 noastre;
1 Cuvântul care s’a făcut de la Domnul
9 şi nici casă să zidim ca să locuim în
către Ieremia, în zilele lui Ioiachim, re- ea;
gele lui Iuda, zicând:
10 şi nici vie, nici ţarină, nici sămânţă
2
2 „Mergi în casa Recabiţilor şi-i vei
n’am avut, ci în corturi am locuit; şi
3 După T. M., aluzie la ritualul descris în Fc am ascultat şi am făcut întru toate aşa
15, 9-11; după LXX, aluzie la viţelul de aur făcut cum ne-a poruncit Ionadab, tatăl nos-
de Israeliţi în pustia Sinai, pe care Moise l-a ars, tru.
l-a pisat mărunt, l-a presărat în apă, iar apa le-a
dat-o fiilor lui Israel s’o bea (Iş 32, 1-20). 11Şi a fost că atunci când Nabucodono-
4 Zilele şi faptele relatate în acest capitol se sor s’a ridicat împotriva ţării, noi am
petrec pe durata unui armistiţiu între Israeliţi
şi Babilonieni. 3 „Curţile” erau, de fapt, nişte săli de adunare
1 În Septuaginta, capitolul 42. sau pentru ceremonii restrânse, rânduite în ju-
2 Recabiţii nu locuiau în case, ci în corturi. rul templului.
Aici cuvântul „casă” înseamnă „familie” (mem- 4 „Omul lui Dumnezeu”: om trimis şi inspirat
brii familiei, laolaltă cu servii şi robii), aşa cum de Dumnezeu, precum, de pildă, Moise (vezi Dt
e folosit de numeroase ori în Sfintele Scripturi. 33, 1 şi nota).
IEREMIA 36 1167
– au ascultat de porunca tatălui lor, să lui hártes), folosit numai de Ieremia, înseamnă
„foaie de hârtie sau de papirus”, pe care se pu-
facă adică ceea ce tatăl lor le-a porun- tea scrie. El era folosit şi ca substantiv generic:
cit, „carte”, aşa cum se va face în acest capitol. Ebr.:
„Ia-ţi un sul” (de hârtie, papirus sau pergament).
19dintre fiii lui Ionadab – fiul lui Recab 3 „din gura lui Ieremia”: după cum i-a dictat
– nu va fi niciodată un om care să nu Ieremia. Aşadar, Ieremia vorbea potrivit inspi-
stea înaintea feţei Mele, atât cât va fi raţiei dumnezeieşti, iar Baruh scria potrivit dic-
tării profetului.
5 Textual: „omului” (singular generic). 4 La vremea de care se vorbeşte (606-605 î.
IEREMIA 36 1168
6 aşa că tu vei citi din cartea aceasta 13 Iar Miheia le-a adus la cunoştinţă
în auzul poporului din casa Domnului, toate cuvintele pe care le auzise de la
în ziua de post5 , şi în auzul întregului Baruh în timp ce acesta le citea în au-
Iuda, al celor ce vin de prin cetăţile lor. zul poporului.
7 Poate că smerita lor rugăciune6 va 14 Şi toţi dregătorii au trimis la Baruh,
veni în faţa Domnului şi ei se vor în- fiul lui Neria, pe Iehudi, fiul lui Neta-
toarce din calea lor cea rea; că mare nia, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, ca să-
este mânia şi urgia Domnului, pe care i spună: „Ia în mână cartea din care ai
El le-a rostit împotriva acestui popor”. citit în auzul poporului, şi vino!” Aşa că
8 Iar Baruh a făcut după cum i-a po- Baruh a luat cartea şi s’a coborât la ei.
runcit Ieremia, citind din carte, în casa 15 Şi i-au zis: „Mai citeşte o dată, în au-
Domnului, toate cuvintele acestea. zul nostru!” Iar Baruh a citit.
9 Şi a fost că în cel de al cincilea an 16 Şi a fost că după ce ei au auzit toate
7
al regelui Ioiachim, în luna a noua, tot cuvintele, s’au sfătuit între ei, fiecare
poporul din Ierusalim şi casa lui Iuda cu vecinul său, şi au zis: „Toate aceste
au rânduit un post înaintea feţei Dom- cuvinte să i le spunem regelui!”
nului. 17 Şi l-au întrebat pe Baruh, zicând:
10 Iar Baruh citea din carte cuvintele „De unde ai scris tu cuvintele acestea
lui Ieremia în casa Domnului, în odaia toate?”.
lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, 18 Iar Baruh a răspuns: „Ieremia –
în curtea de sus, la intrarea porţii celei chiar el, cu gura lui – mi-a spus mie
noi a casei Domnului, şi în auzul între- toate cuvintele acestea, iar eu le-am
gului popor. scris în carte”.
11 Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui 19 Ei i-au zis lui Baruh: „Du-te şi te as-
Şafan, a auzit din carte toate cuvintele cunde, tu şi Ieremia; nici un om să nu
Domnului. ştie unde sunteţi!”
12 Şi s’a coborât la casa regelui, în casa 20Şi ei au intrat la rege în curte, iar
scriitorului; şi, iată, acolo şedeau toţi cartea au dat-o [cuiva] s’o păstreze în
dregătorii: Elişama scriitorul, Delaia, odaia lui Elişama; şi i-au spus regelui
fiul lui Şemaia, şi Elnatan, fiul lui Ac- toate cuvintele acestea.
bor, şi Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Se- 21 Iar regele l-a trimis pe Iehudi să ia
dechia, fiul lui Anania, şi toţi dregăto- cartea; şi el a luat-o din odaia lui Eli-
rii. şama. Şi a citit Iehudi în auzul regelui
H.), Ieremia nu era în închisoare; se presupune
şi în auzul tuturor dregătorilor care-i
că se afla „sub paza” vreunei impurităţi rituale şedeau împrejur.
care-l obliga să rămână departe de templu. Ebr.:
„sunt împiedicat”; nu se ştie care era piedica.
22 Acuma, regele şedea în casa de
5 Zi de post rânduită anume (2 Par 20, 3) pen- iarnă, iar în faţa lui ardea un foc pe va-
tru împrejurări grele. tră.
6 éleos (într’un sens foarte special) = rugăciu-
cat în focul care ardea pe vatră, până ce cuvintele cărţii pe care o arsese Ioia-
toată cartea s’a mistuit8 . chim; şi încă multe alte cuvinte, ase-
24 Iar regele şi servii săi care auzeau menea celor dintâi, i s’au adăugat.
toate cuvintele acestea nu s’au tulbu-
rat şi nici nu şi-au sfâşiat hainele.
25 Dar Elnatan, Delaia şi Ghemaria îl
37
sfătuiseră pe rege să nu ardă cartea.
Sedechia îl închide pe Ieremia în
26 Iar regele a poruncit lui Ierahmeel, temniţă.1
fiul regelui, şi lui Şeraia, fiul lui Azirel,
1 În locul lui Ioiachim a domnit Sede-
să-i prindă pe Baruh şi pe Ieremia, dar
chia2 , fiul lui Iosia, pe care l-a pus rege
aceştia se ascunseseră.
Nabucodonosor, regele Babilonului, ca
27 După ce regele a ars cartea cu toate să domnească peste Iuda.
cuvintele pe care Baruh le scrisese din 2 Iar el şi slujitorii săi şi poporul ţării
gura lui Ieremia, fost-a cuvântul Dom- n’au ascultat cuvintele Domnului, pe
nului către Ieremia, zicând: care El le-a grăit prin Ieremia.
28 „Ia din nou altă hârtie şi scrie toate
3 Şi regele Sedechia i-a trimis pe Iu-
cuvintele ce erau în cartea pe care a cal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie pre-
ars-o regele Ioiachim. otul, fiul lui Maaseia, la Ieremia, zi-
29 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: – când: „Roagă-te dar Domnului pentru
Tu ai ars această carte, zicând: «De ce noi!”
ai scris tu în ea că regele Babilonului 4 Şi Ieremia a venit şi a trecut prin mij-
va veni negreşit şi va nimici această locul cetăţii; fiindcă ei nu-l puseseră în
ţară şi că nu va mai fi în ea nici om, casa închisorii.
nici dobitoc?»
5 În acest timp oastea lui Faraon a ie-
30 De aceea, aşa grăieşte Domnul cu şit din Egipt, iar Caldeii, auzind de
privire la Ioiachim, regele lui Iuda: El aceasta, s’au îndepărtat de Ierusalim3 .
nu va avea pe cine să aşeze pe tronul 6 Şi s’a făcut cuvântul Domnului către
lui David, iar stârvul său va fi aruncat Ieremia, zicând:
în arşiţa zilei şi’n îngheţul nopţii.
7 „Aşa grăieşte Domnul: Aşa vei grăi
31 Şi-l voi cerceta, pe el şi familia lui
către regele lui Iuda, cel ce te-a trimis
şi pe slugile lui; asupra lui şi asu- să Mă cauţi: Iată oastea lui Faraon
pra locuitorilor Ierusalimului şi asu- care a venit să vă ajute; ei se vor în-
pra pământului lui Iuda voi aduce toarce în ţara Egiptului,
toate relele despre care le-am vorbit
8 iar Caldeii înşişi se vor întoarce din
fără ca ei să Mă fi ascultat”.
nou şi vor lupta împotriva acestei cetăţi
32 Iar Baruh a luat altă hârtie şi a scris şi o vor lua şi cu foc o vor arde.
pe ea, din însăşi gura lui Ieremia, toate
1 În Septuaginta, capitolul 44.
8 Se 2 Sedechia era unchiul lui Ioiachim şi a domnit
pare că regele a intervenit, în continuare,
tăind câte o porţiune de trei-patru foi, pe mă- între anii 597 şi 587.
sură ce erau citite, şi le arunca în foc; aceasta 3 Oastea care ţinea Ierusalimul sub asediu s’a
înseamnă că o făcea deliberat, cu sânge rece, nu dus să iasă în întâmpinarea oştilor duşmane ve-
într’un acces de mânie. nite din Egipt.
IEREMIA 38 1170
9Că aşa grăieşte Domnul: Să nu gân- 18 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Ce rău ţi-
diţi în inimile voastre, zicând: Caldeii am făcut eu ţie, sau slujitorilor tăi, sau
negreşit se vor duce de la noi!, căci nu acestui popor, de m’aţi aruncat în tem-
se vor duce. niţă?
10 Şi chiar dacă veţi bate toată oas- 19 Şi unde sunt profeţii voştri care vă
tea Caldeilor care se luptă împotriva profeţeau, zicând că regele Babilonului
voastră, tot vor fi rămas câţiva răniţi; nu va veni împotriva acestei ţări?
aceştia se vor ridica, fiecare de pe locul 20 Şi acum, o, rege, stăpânul meu, să
său, şi cu foc vor arde această cetate”. cadă smerita mea rugă înaintea feţei
11 Şi a fost că atunci când oastea Cal- tale: Nu mă trimite îndărăt la casa lui
deilor s’a îndepărtat de Ierusalim la Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo!”
apropierea oastei lui Faraon, 21 Iar regele a poruncit şi l-au aruncat
cuvinte ca acestea2 ; că omul acesta nu- Domnului. Şi i-a zis regele: „Am să-
i profeţeşte acestui popor pacea, ci lu- ţi pun o întrebare, dar te rog să nu-mi
crurile rele!” ascunzi nimic!”
5 Iar regele a zis: „Iată, el e’n mâinile 15 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Dacă-ţi
voastre!” Fiindcă regele nu putea să le spun, pot să ştiu că nu mă vei ucide?
stea împotrivă. iar dacă-ţi voi da sfat, nu mă vei as-
6 Şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, culta”.
fiul regelui, care se afla în curtea tem- 16 Iar regele i s’a jurat, zicând: „Viu
niţei; şi i-au dat drumul în fântână; iar este Domnul Cel ce ne-a făcut sufletul
în fântână nu era apă, ci nămol; şi el acesta5 : Nu te voi ucide, nici nu te voi
şedea în nămol. da în mâinile acestor oameni!”
7 Iar Ebed-Melec, Etiopianul (care era 17 Şi i-a zis Ieremia: „Aşa grăieşte
acum printre oamenii de casă ai rege- Domnul: Dacă într’adevăr te vei duce
lui)3 , a auzit că l-au pus pe Ieremia în la căpeteniile regilor Babilonului, su-
groapă. Cum regele se afla la poarta fletul tău va trăi, cetatea aceasta nici-
lui Veniamin, cum nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi,
8 s’a dus la el şi i-a grăit regelui, zicând: tu şi casa ta.
9 „Rău ai făcut în ce-ai făcut, să-l omori 18Dar dacă nu te vei duce, această ce-
pe omul acesta cu foamea; că’n cetate tate va fi dată în mâna Caldeilor, ei o
nu se mai găseşte pâine”. vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa”.
10 Iar regele i-a poruncit lui Ebed- 19Şi a zis regele către Ieremia: „Mă
Melec, zicând: „Ia cu tine de aici trei- tem de Iudeii care s’au dat de partea
zeci de oameni şi scoate-l din groapă, Caldeilor, ca nu cumva să mă dea în
ca să nu moară!” mâinile lor şi să-şi bată joc de mine”.
11 Aşa că Ebed-Melec a luat oamenii şi 20Iar Ieremia a zis: „În nici un chip nu
au intrat în beciul casei regale şi au te vor da. Ascultă cuvântul Domnului,
luat de acolo cârpe vechi şi funii vechi pe care eu ţi-l grăiesc ţie: Mai bine-ţi
şi le-au aruncat la Ieremia în groapă. va fi, iar sufletul tău va trăi.
12 Şi i-a zis: „Pune-le pe astea la subsu- 21Dar dacă nu te vei duce, iată cuvân-
ori, dedesubtul funiilor!” Iar Ieremia a tul pe care Domnul mi l-a arătat:
făcut aşa. 22 Iată, toate femeile care au rămas în
13 Şi l-au tras cu funiile şi l-au scos din casa regelui lui Iuda au fost duse la
groapă. Şi a rămas Ieremia în curtea dregătorii regelui Babilonului şi au zis:
temniţei. Prietenii tăi de-aproape6 te-au înşelat
14 Iar regele a trimis şi l-a chemat şi te vor stăpâni; piciorul ţi-l vor face să
în casa lui Aselisel4 , care era în casa alunece şi să cadă şi ţi-au întors spa-
tele.
2 Adică: un defetist care descurajează rezis-
sfârşitul celui de al nouălea an al domniei lui Se- din T. M.; de fapt, o reluare a istorisirii din 4 Rg
dechia. 25, 4-12.
IEREMIA 40 1173
10 Pe cei săraci din popor, care nu aveau 1 Cuvântul care s’a făcut de la Domnul
nimic, Nabuzaradan, căpetenia gărzii, către Ieremia, după ce Nabuzaradan,
i-a lăsat în pământul lui Iuda şi tot căpetenia gărzii,2 l-a lăsat să plece din
atunci le-a dat viile şi ţarinile. Rama, după ce-l luase legat în lanţuri
11 Iar cu privire la Ieremia, Nabu- în mijlocul robimii lui Iuda, al celor ce
codonosor, regele Babilonului, i-a dat erau duşi în Babilon.
lui Nabuzaradan, căpetenia gărzii, po- 2 Întâiul căpitan al gărzii l-a luat şi i-
runca aceasta: a zis: „Domnul Dumnezeul tău a grăit
12 „Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru
aceste rele asupra acestui loc;
el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi 3 şi Domnul a făcut-o pentru că voi aţi
cu el aşa cum îţi va zice el”. păcătuit împotriva Lui şi de glasul Lui
n’aţi ascultat.
13 Nabuzaradan, căpetenia gărzii, Ne-
buşazban, căpetenia eunucilor, Nergal- 4 Iată, te-am dezlegat din lanţurile în
Şareţer, căpetenia vrăjitorilor, şi toate care-ţi erau mâinile. Dacă tu crezi că
căpeteniile regelui Babilonului. e bine să vii cu mine în Babilon, vino,
iar eu îmi voi pune ochii asupra ta;
14 Şi au trimis şi l-au scos pe Iere-
mia din curtea închisorii şi l-au dat în 5 iar dacă nu, du-te; întoarce-te la Go-
seama lui Godolia, fiul lui Ahicam, fiul dolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan,
lui Şafan; şi l-au adus, iar el a stat în pe care regele Babilonului l-a numit
mijlocul poporului. guvernator peste ţara lui Iuda, şi lo-
cuieşte cu el în mijlocul poporului din
15 Şi s’a făcut cuvântul Domnului către
ţara lui Iuda. Oriîncotro li se pare ochi-
Ieremia în curtea temniţei, zicând: lor tăi că e bine să mergi, acolo să te
16 „Du-te şi spune-i lui Ebed-Melec, duci”. Şi căpetenia gărzii i-a făcut da-
Etiopianul: Aşa grăieşte Domnul, ruri şi i-a dat drumul.
Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi 6 Iar el a venit la Godolia, în Miţpa, şi
aduce cuvintele Mele asupra acestei a locuit în mijlocul poporului său care
cetăţi spre cele rele, iar nu spre cele rămăsese în ţară.
bune. 7 Dar mai-marii oştilor de la câmp, ei şi
17 Dar pe tine te voi mântui în ziua oamenii lor,3 au auzit că regele Babilo-
aceea şi nu te voi da în mâna oamenilor nului l-a numit pe Godolia guvernator
de faţa cărora te temi. al ţării şi că i-a dat în seamă bărbaţi şi
18 Că negreşit te voi mântui, şi de sa- femei pe care acela nu-i strămutase în
bie nu vei cădea; şi viaţa ţi-o vei afla, Babilon.
fiindcă tu ai nădăjduit în Mine, zice 8 Şi au venit la Godolia, în Miţpa, Is-
Domnul”. mael, fiul lui Netania, şi Iohanan, fiul
lui Careea, şi Seraia, fiul lui Tanhu-
met, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iaazania,
40 fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor.
2 Literal: „căpetenia bucătarilor” (marele pi-
1 tar).
Ieremia în libertate. 3 = Cei ce scăpaseră cu viaţă; cei lăsaţi să cul-
1 În Septuaginta, capitolul 47. tive pământul.
IEREMIA 41 1174
din pricina răutăţii faptelor voastre şi iar rămăşiţa lui Iuda, cei care au stă-
din pricina urâciunilor pe care le-aţi fă- ruit să locuiască în ţara Egiptului, vor
cut; aşa se face că ţara voastră a deve- cunoaşte al cui cuvânt va rămâne: [al
nit o’ntindere pustie şi de necălcat, un Meu, sau al lor].
blestem a devenit, aşa cum este astăzi; 29Şi acesta va fi pentru voi un semn:
23 da, din pricina acelora pentru care Vă voi bântui cu rele.
voi ardeţi tămâie şi din pricina faptelor Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu îl voi
30
cu care aţi păcătuit împotriva Domnu- da pe Faraonul Hofra,9 regele Egiptu-
lui, şi pentru că glasul Domnului nu l- lui, în mâinile vrăjmaşului său şi în
aţi auzit şi’ntru poruncile Lui şi’n legea
mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, aşa
Lui şi’n mărturiile Lui n’aţi umblat, de cum l-am dat pe Sedechia, regele lui
aceea v’au apucat relele acestea!”7 . Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, re-
24 Şi a zis Ieremia către popor şi către gele Babilonului, vrăjmaşul său care
femei: „Auziţi glasul Domnului! căuta să-i ia viaţa”.
25 Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui
Israel: Voi, femeilor, voi cu gura voas-
tră aţi vorbit şi voi cu mâinile voas- 45
tre aţi împlinit, zicând: «Noi negreşit
ne vom ţine făgăduinţa pe care am Ieremia îl mustră pe Baruh.1
făgăduit-o, să ardem tămâie pentru re-
1 Cuvântul pe care Ieremia profetul l-a
gina cerului şi să-i turnăm libaţii!».
grăit către Baruh, fiul lui Neria, când
Voi pe de-a’ntregul v’aţi ţinut făgădu-
el a scris cuvintele acestea în carte din
inţele şi, într’adevăr, le-aţi îndeplinit.
gura lui Ieremia, în cel de al patrulea
26 De aceea, auziţi glasul Domnului, an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele
voi, întregul Iuda care locuieşte în ţara lui Iuda.
Egiptului: Iată, juratu-M’am pe nu-
2 „Aşa grăit-a Domnul despre tine, Ba-
mele Meu cel mare – zice Domnul –:
ruh:
numele Meu nu va mai fi în gura nici
unui Iudeu să zică: «Viu este Domnul!» 3 Fiindcă tu ai zis: «Vai mie, vai mie!,
în toată ţara Egiptului. că Domnul i-a adăugat ostenelii mele
durere; în suspine adorm, odihnă n’am
27 Că Eu am vegheat asupra lor pentru
aflat!»,
ca să le fac rău, iar nu să le fac bine; şi
toţi Iudeii care locuiesc în ţara Egip- 4 tu îi vei grăi astfel: Aşa grăieşte
8
tului vor pieri de sabie şi de foamete, Domnul: Iată, pe cei ce i-am zidit îi
până ce vor fi pe de-a’ntregul mistuiţi. voi dărâma; pe cei ce i-am sădit îi voi
smulge.2
28 Iar cei ce scapă de sabie, puţini la
număr, se vor întoarce în ţara lui Iuda; 9 După Herodot, Hofra a murit de ştreang,
Îi sunt aduse jertfele şi identitatea morală a ce- 2 T. M. abstractizează: „Ceea ce am zidit voi
lor ce le aduc). dărâma; ceea ce am sădit voi smulge”. Textul
8 Literal: „întregul Iuda”. LXX întâmpină teologia persoanei.
IEREMIA 46 1180
5 Iar tu, tu cauţi pentru tine lucruri tre; înclinaţi în faţă lăncile, puneţi-vă
mari? Nu căuta! Că, iată, Eu aduc rele platoşele!
peste tot trupul – zice Domnul –, dar 5 De ce oare le e teamă şi se feresc îna-
Eu îţi voi da ţie viaţa ca pe o pradă3 în poi?: Cei tari ai lor vor fi tăiaţi, cu fuga
fiece loc unde te vei duce”. au fugit şi’mpresuraţi fiind ei nu s’au
mai întors, zice Domnul.
6 Cel sprinten să nu fugă, cel tare să
46 nu scape! Spre nord, la Eufrat, ei au
slăbit, ei au căzut.
Profeţie împotriva Egiptului.1 7 Cine-i acesta, oare, cel ce ca un râu
3
lonului care va veni să izbească ţara căci Memfisul va fi’ntru totul un pus-
Egiptului: tiu şi «Vai!» se va chema, că nimeni nu
5
14 „Daţi de ştire în Migdol , duceţi ves- mai e să-l locuiască.
6
tea pân’ la Memfis , ziceţi: Scoală-te şi 20 Junincă preafrumoasă e Egiptul,
te găteşte, că sabia ţi-a mâncat tufa- dar, vai!, din miazănoapte nimicire
nii.7 veni-va peste ea!
8
15 De ce-a fugit de la tine Apis ? Nu,
21 Şi luptătorii simbriaşi dintr’însa
n’a rămas alesul tău viţel, căci Domnul sunt ca viţeii puşi la îngrăşat, că şi ei
Dumnezeu l-a betejit. s’au întors şi au fugit ca unul, într’un
16 Şi gloata ta slăbit-a şi-a căzut şi fi- gând; nu, n’au rămas, căci ziua nimici-
ecare pe vecin îl agrăia: – Să ne scu- rii le-a venit şi vremea răzbunării. Li-i
lăm şi’n ţara noastră să ne’ntoarcem, glasul ca un şuier şui de şarpe,
şi la poporul nostru de sabia elină9 să
22 căci prin nisipuri se tot duc; veni-vor
fugim!
[în Egipt], dar cu topoare, asemeni tă-
17 Pe Neco Faraonul, cel rege al Egiptu- ietorilor de lemne;
lui, numiţi-l: «Zgomot, dar-a-pierdut-
prilejul».10 23şi-i vor tăia pădurea la pământ – aşa
grăieşte Domnul –, căci nimeni nu le
18 Aşa cum Eu sunt viu – grăieşte Dom-
ţine socoteala: se înmulţesc mai mult
nul Dumnezeu – el va veni precum Ta-
decât lăcusta, în roiuri fără număr.
borul între munţi, precum Carmelul
cel din mare.11 24Acoperită-i de ruşine ea, fiica Egip-
19 O, fiică a Egiptului, ce încă stai
tului, căci dată e pe mâna unui popor
acasă, găteşte-ţi strai de’nstrăinare, din miazănoapte.
5 Migdol: 25Iată, Eu îl voi bântui pe Amon, fiul
Oraş sau cetate în Egiptul de Jos,
menţionat în 44, 1 ca fiind una din aşezările său12 , şi pe Faraon şi pe cei ce-şi pun
Evreilor. încrederea în el.
6 Memfis (scris uneori „Nof ”): vechea capitală
28 Tu, Iacobe, tu robul Meu, să n’ai în moarte Tirul şi Sidonul şi rămăşiţa ce-
tine teamă – zice Domnul –, căci Eu cu lor ce le-ajută, căci Domnul întru to-
tine sunt. Cea fără frică şi gingaşă a tul nimici-va pe cei rămaşi din insulele
fost predată cu-ale ei; că Eu voi face să mării.
se stingă acele neamuri toate în care 5 Întindere pleşuvă peste Gaza,4 tăcut
Eu te-am îmbrâncit; nu însă şi pe tine, în rostogol e Ascalonul şi cei rămaşi ai
ci’n judecată îţi voi da pedeapsă şi nu lui din Enachimi5 .
vei fi’ntru totul fără vină”.
6 Tu, sabie a Domnului, tu, până când
vei mai tăia şi până când nu te vei
linişti? Întoarce-te în teaca ta şi-
47 aşterne-te odihnei şi vegherii!
– Cum oare se va linişti? Că Domnu-
7
Profeţie asupra celor de alt neam.1 i porunci să se ridice asupra Ascalo-
1 Asupra celor de alt neam, acestea zice nului şi-a celor din şesuri şi cetăţi de
Domnul: lângă mare şi împotriva-a tot ce-a mai
2 „Din miazănoapte, iată, ape se ridică
rămas”.
şi’n iureş care’neacă se prefac: îneacă
ţara şi plinirea ei2 , cetatea şi pe cei ce-
o locuiesc. Oamenii vor striga şi cei ce 48
locuiesc pământul vor urla
1
3 de vuietul pornirii Lui, de tropotul co- Profeţie asupra Moabului.
pitelor, de huruitul carelor de luptă, de 1 Asupra lui Moab.2 „Aşa grăit-a Dom-
scrâşnetul de roţi în alergare. nul: E vai şi-amar de Nebo,3 că, iată,
4 Părinţii către fii nu s’au întors, de e pustiu! Şi Chiriataimul a fost luat, e
vreme ce în mâini de-abia se ţin în ziua ruşinat şi biruit Amatul.
care vine să-i dea morţii pe toţi cei din 2 Pentru Moab nu-i nici o vindecare, şi
sămânţa altor neamuri3 . Voi stinge’n nici trufie nu mai e’n Heşbon. Atâtea
1 În Septuaginta, capitolul 29. contradicţii evidente: Tirul şi Sidonul, menţio-
2 „plinirea ei”: tot ce cuprinde. nate în stihul următor, nu erau oraşe filistene,
3 Literal: „pe toţi cei de alt neam” (pántas tous ci feniciene!
4 Metaforă pentru pustiirea totală.
allofýlous). În Textul Masoretic: „pe toţi Filiste-
5 „Enachimii”: locuitori fabuloşi, prin gigan-
nii”, ceea ce ar însemna o referire expresă la Fi-
listeni, popor emigrant din insula Creta (Caftor tismul lor, ai teritoriului pre-filistean (Nm 13,
în ebraică) şi, după o invazie neizbutită în Egip- 32-33). Învinşi de Iosua Navi, cei scăpaţi au con-
tul lui Ramses al III-lea, stabilit pe coasta de est tinuat să rămână în Gaza, Gat, Aşdod (Ios 11,
a Mediteranei, între Ioppe şi Gaza, cu Ascalonul 22) şi, probabil, în Ascalon. În unele texte sunt
la mijloc, pe un teritoriu numit Filistia (nume numiţi „urmaşii lui Enac” (Nm 13, 28) sau „fiii
conferit, cu vremea, de către Greci, întregului te- lui Enac” (Dt 2, 21; 9, 2).
1 În Septuaginta, capitolul 31.
ritoriu al Palestinei). Evreii, care au avut mult
2 Moab: popor (Moabiţii) şi teritoriu situat în
de suferit din cauza Filistenilor (a se vedea doar
celebrul episod David – Goliat din 1 Rg 17), îi zona Transiordaniei de astăzi.
enumerau ca „Popor al Mării”, printre celelalte 3 Trebuie că e vorba de oraşul Nebo, menţionat
„Popoare ale Mării”; de aici, semnificaţia gene- în Nm 32, 38, nu de muntele cu acelaşi nume po-
rică: Filisteni = cei de alt neam. Exegeţii Tex- menit în Dt 32, 49. De altfel, nu toate toponimele
tului Masoretic rămân fără răspuns în faţa unei de mai jos sunt astăzi identificabile.
IEREMIA 48 1183
rele se urzesc asupră-i: – «Veniţi să-l 12 De-aceea, iată, zilele lui vin – zice
retezăm de printre neamuri!». Şi el va Domnul –, când îi voi trimite turnători-
înceta să mai existe; în urma lui doar pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli
sabia mai umblă. vasele, iar ulcelele i le va zdrobi.
3 Că din Horonaim se-aude strigăt: 13 Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Ca-
«Zdrobire e şi prăbuşire mare!». mos8 , aşa cum casei lui Israel i-a fost
4 Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora, ruşine de Betel,9 nădejdea lor, în care-
şi puneau încrederea.
5 că plin de plângere de-acuma e Luhi-
tul, şi plânsul urcă spre Horonaim; un 14 Cum veţi putea să spuneţi: «Puter-
strigăt de prăpăd aţi auzit: nici suntem noi, puternici oameni de
război?».
6 «Fugiţi acum şi viaţa v’o scăpaţi şi fi-
veţi ca asinul cel sălbatic pe’ntinderea 15 Moab e la pământ, da, chiar cetatea
pustiei!»4 . lui, iar floarea tinerilor lui s’a prăbuşit
spre ’njunghiere.
7 De vreme ce ţi-ai pus nădejdea în
propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat; şi Che- 16 Aproape-i ziua lui Moab, se mişcă’n
moşul va merge în robie cu preoţii şi iureş răutatea lui.
dregătorii lui. 17 Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii
11 Moab a dus-o bine de când era copil 20E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit. Te
şi’n propria lui slavă şi-a pus nădejdea vaită şi strigă şi dă de veste în Arnon
toată; el n’a ştiut ce’nseamnă să torni că a pierit Moab!
din vas în vas, nici că’n surghiun a fost; 21 Şi judecată vine împotriva ţinutului
de-aceea gustul i-a rămas şi nici aroma din şes, împotriva Holonului şi a Iah-
nu l-a părăsit.7 ţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonu-
lui,
4 Asinul
sălbatic o duce greu, dar trăieşte.
5=
Semne (marcaje) de recunoaştere în urma 8 Camos (Chemoş): zeitate moabită, căreia So-
Sibma, cu plânsul lui Iazer; viţele tale pieri, fiindcă’mpotriva Domnului s’a
trecut-au marea şi la Iazer ajuns-au, preamărit pe sine.
în cetăţi; strugurii tăi loviţi au fost de 43 Capcană şi frică şi mormânt peste
moarte, ca şi culegătorii. tine, locuitor al Moabului!
33 Bucuria şi veselia fost-au măturate 11 Aluzie, desigur, la Nabucodonosor, „robul lui
din ţara lui Moab; măcar că’n linurile Dumnezeu”. Aceste două stihuri se regăsesc,
aproape aidoma, în 49, 21; e raţiunea probabilă
tale este vin, nici că l-au stors în tălpi
pentru care ele lipsesc, aici, din textul grecesc;
spre dimineaţă, şi nici c’au chiuit în vechile ediţii româneşti însă le-au transferat din
faptul serii. Versiunea Ebraică.
IEREMIA 49 1185
din nord-estul Mării Moarte, în jurul localităţii veche, din vremea când tânărul Iacob îi răpise
Rabat-Amon (Dt 3, 11), actualul Aman. Deşi în- lui Esau (Edom) dreptul de întâi-născut (Fc 25,
rudiţi, prin Lot, cu Evreii, atât Moabiţii cât şi 29-34). În jurul anului 601, Nabucodonosor îi fo-
Amoniţii au fost adversari permanenţi ai aces- losise pe Edomiţi împotriva regatului lui Iuda.
tora. 6 „. . . fiindcă (. . . ) îl vei bea”, cf. Codex Alexan-
3 Amoniţii locuiau teritoriul pe care Moise i-l drinus. E vorba de paharul urgiei Domnului, pe
destinase tribului lui Gad (Nm 32, 33-36). care atât neamurile cât şi Israel trebuie să-l bea.
IEREMIA 49 1186
runt în turmă, cu târşul vor fi duse, să- semi-nomade din deşertul siro-arab.
11 „regina Curţii”: tribul-matcă; descendenţii
laşul lor de-acuma pustiu li se va face!
direcţi ai lui Chedar, fiul lui Ismael (cel născut
20 Că de vaierul căderii lor s’a’nfricoşat lui Avram din egipteanca Agar – Fc 25, 13). T. M.
pământul, iar vuietele mării nu s’au foloseşte un termen mai general (şi mai prezum-
mai auzit. ţios): „regatele Haţorului”: totalitatea triburilor
arabe semi-nomade.
7 T. M. specifică: „Boţra”, capitala Edomului. 12 Chedma: fratele lui Chedar (Fc 25, 15), stră-
8 Literal: „din mijlocul”. moşul tribului cu acelaşi nume.
IEREMIA 50 1187
în faţa Domnului; Cel ce i-a adunat pe răzbunaţi-vă asupră-i: cum a făcut ea,
părinţii lor avea o păşune a dreptăţii». aşa faceţi-i voi!
8 Fugiţi din mijlocul Babilonului şi din 16 Nimiciţi din Babilonia tot ce e
ţara Caldeilor şi faceţi-vă ca şerpii îna- sămânţă şi pe cel ce poartă seceră la
intea turmelor.3 vremea secerişului! De frica săbiei gre-
9 Că, iată, adunări de neamuri Eu ceşti se’ntoarce fiecare la poporul său,
ridic din latura de miazănoapte asu- aleargă fiecare’n ţara lui.
pra Babilonului şi’n linii de bătaie s’or 17Israel e o oaie rătăcită pe care leii au
aşeza’mpotrivă-i; de-acolo va fi luat alungat-o. Cel dintâi care-a mâncat-o
ca’n suliţa războinicului iscusit ce nu a fost regele Asiriei, iar, mai pe urmă,
se’ntoarce goală.4 acest rege al Babilonului i-a ronţăit oa-
10 Şi Caldeea va fi de pradă: toţi cei ce sele.
o pradă vor fi îndestulaţi. 18 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată,
11 Pentru că voi vă veseleaţi şi vă împă- Eu Mă voi răzbuna pe regele Babilonu-
unaţi jefuindu-Mi moştenirea, fiindcă lui şi pe ţara lui, aşa cum M’am răzbu-
zburdaţi ca viţeii prin iarbă şi împun- nat pe regele Asiriei.
geaţi cu coarnele ca nişte tauri, 19 Şi-l voi alcătui din nou5 pe Israel la
12 acoperitu-s’a maica voastră de ru- păşunea lui şi va paşte pe Carmel şi pe
şine; maica voastră, cea care v’a născut muntele lui Efraim, şi în Galaad, şi su-
pentru bunăstare, acum e la pământ. fletul său se va sătura.
Cea din urmă dintre naţii, pustie
20 În zilele acelea şi’n vremea aceea –
13 din pricina mâniei Domnului, nu va
zice Domnul – vor căuta nedreptatea
mai fi locuită, ci pe de-a’ntregul va fi lui Israel, dar nu va fi nici una; şi pă-
pustie; şi tot cel ce va trece prin Babi- catele lui Iuda, dar nu le vor afla. Că
lon se va uita cu tristeţe şi va fluiera de milostiv le voi fi Eu celor rămaşi pe
toate rănile lui. pământ, zice Domnul.
14 Aşezaţi-vă’n linii de bătaie’mpotriva
21Amarnic ridică-te’mpotrivă-i şi îm-
cetăţii Babilonului de jur-împrejur, voi, potriva celor ce-o locuiesc! Răzbună-te,
toţi cei ce încordaţi arcul!; trageţi în ea sabie, şi nimiceşte de istov – zice Dom-
cu săgeţile, nu vă cruţaţi săgeţile, nul – şi fă’ntru totul cum îţi poruncesc!
15 copleşiţi-o! Mâinile i-au slăbit, me-
22 Larmă de război, cumplită nimi-
terezele i-au căzut, zidul i s’a prăbu-
cire’n ţara Caldeilor!
şit. Că răzbunare e de la Domnul;
23Cum oare s’a zdrobit şi cum s’a sfă-
3 Poruncă apăsată a Domnului către Israeliţii râmat ciocanul lumii’ntregi? Cum oare
captivi. Comparaţia: „ca şerpii înaintea turme-
lor” se referă, probabil, la reptilele care, la apro- devenit-a Babilonul pustie printre nea-
pierea unui tropot de copite, fug şi-şi caută adă- muri?
post în pământ. T. M.: „ca ţapii (sau berbecii)
înaintea turmelor”, ceea ce pare mai puţin potri-
24Veni-vor peste tine, Babiloane, şi tu
vit pentru un popor întreg. (Despre înţelepciu- nu vei şti că tu însuţi vei fi luat rob:
nea şerpilor: Mt 10, 16).
4 „Din sângele răniţilor, din seul celor tari, ar- 5 apokatastéso (autón) = îl voi restaura; îl voi
cul lui Ionatan nu se’ntorcea pustiu, iar sabia lui face ca la început. (Puterea lui Dumnezeu de a
Saul nu se’nvârtea zadarnic” (2 Rg 1, 22). re-crea din nimic.)
IEREMIA 50 1189
aflat vei fi şi dus, fiindcă tu I-ai stat îm- la judecată cu potrivnicii Săi, ca să ri-
potrivă Domnului. dice ţara, dar să-i întărâte pe cei ce lo-
25 Domnul Şi-a deschis vistieria şi ar-
cuiesc în Babilon.
mele mâniei Şi le-a scos; fiindcă Dom- 35 Sabie’mpotriva Caldeilor, împotriva
nul Dumnezeu are o treabă în ţara Cal- celor ce locuiesc Babilonul, împotriva
deilor. dregătorilor şi a’nţelepţilor lui!
26 Că vremile ei au venit: «Deschideţi-i 36 Sabie’mpotriva războinicilor lui, şi ei
grânarele, scotociţi-o ca pe-o peşteră şi vor fi slăbiţi. Sabie’mpotriva cailor lor
nimiciţi-o de istov, din ea nimic să nu şi’mpotriva carelor lor de luptă;
rămână! 37 sabie’mpotriva războinicilor lor şi a
un spaţiu unde neamurile, oamenii şi lucrările Noe (Fc 8, 4). Regat pe actualul teritoriu al Ar-
lor se regăsesc, sub mâna lui Dumnezeu, într’un meniei, a cărui istorie se întinde din secolul 9 î.
fel de absorbţie, asimilare sau participare, aşa H., când e menţionat în cronicile asiriene, până
cum vor fi ele chemate să se regăsească, sub har, pe la începutul secolului 6 î. H., când a fost dis-
întru noul Israel, Biserica lui Hristos. Pentru trus de atacurile Mezilor. Aşchenaz: fiu al lui
această interpretare pledează şi relaţia antino- Gomer, nepot al lui Iafet şi strănepot al lui Noe
mică „a risipi – întru” (a „dispersa” în „interio- (Fc 10, 3). Regat pomenit aici în asociere cu Ara-
rul” unui spaţiu deschis). ratul (şi, în T. M., cu Mini), locuit de urmaşii lui
IEREMIA 51 1192
45 Ieşi din mijlocul lui, tu, popor al ar întări-o, din Mine – zice Domnul –
Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de fla- asupră-i vor veni acei ce-l vor distruge.
căra mâniei Domnului! 54 Glas de strigare’n Babilon, mare pră-
46 Inima să nu vă slăbească, de zvonu- păd în ţara Caldeilor!;
rile ce se-aud prin ţară nu vă temeţi; 55 că Domnul nimicit-a’ntru totul Babi-
că’n anul acesta va veni o veste şi-o lonul şi i-a tăiat suflarea acelui glas pu-
altă veste’n anul care vine: silnicie pe ternic ce răsuna prin aer ca nişte ape
pământ, tiran contra tiran! multe; da, glasul său cel mare l-a dat
47 De-aceea, iată că vin zile când îi spre nimicire.
voi pedepsi pe idolii Babilonului: toată 56 Că, iată, suferinţe-au venit în Babi-
ţara lui va fi cuprinsă de ruşine, loviţii lon: războinicii lui sunt prinşi, arcu-
săi cădea-vor în mijlocul lui. rile lor sunt netrebnice, căci Dumne-
48 Atunci cerul şi pământul şi tot zeu este Cel ce le dă răsplată.
ce este’n ele striga-vor glas de bu- 57 El îi va îmbăta pe cârmacii lui
curie asupra Babilonului, că din şi pe’nţelepţii lui şi pe căpitanii lui,
miazănoapte-i vin pustiitori, zice zice Împăratul – Domnul Atotţiitorul Îi
Domnul. este numele.
49 Şi Babel va să cadă pentru cei loviţi 58 Aşa grăieşte Domnul: Zidul Babilo-
ai lui Israel, aşa cum pentru Babel au nului s’a lăţit, dar el cu totul va fi ras,
căzut loviţii’ntregului pământ. iar înaltele lui porţi cu foc vor fi arse; şi
50 Voi, cei scăpaţi din ţară, duceţi-vă! popoarele nu vor munci pe nimic, nici
nu staţi!; iar voi cei de departe, pe neamurile vor pieri când încă sunt în
Domnul pomeniţi-L, chemaţi Ierusali- leagăn”.
mul să vi se suie’n inimi! 59 Cuvântul pe care Domnul i l-a po-
51 Ne-am auzit ocara, ruşinea ne-a runcit profetului Ieremia să i-l spună
cuprins;12 necinstea şi dispreţul ne- lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Ma-
acoperă obrajii; străinii-au dat năvală aseia, când acela a plecat de la Sede-
în tot ce-aveam mai sfânt, în casa Dom- chia,13 regele lui Iuda, spre Babilon, în
nului. cel de al patrulea an al domniei lui. Iar
52 De-aceea, iată, zile veni-vor – zice Seraia avea în grijă darurile.
Domnul – când idolii lui fi-vor sub răz- 60 Şi Ieremia a scris într’o carte toate
bunarea Mea şi când răniţi cădea-vor relele care erau să vină asupra Babilo-
în toată ţara lui. nului – anume toate cuvintele acestea
53 Chiar dacă Babilonul s’ar înălţa cât
ce sunt scrise împotriva Babilonului.
cerul, chiar dacă înălţimea din zid şi- 61 Şi a zis Ieremia către Seraia14 :
tei (din pricina probabilă a deteriorării manu- 13 T. M.: „cu Sedechia”. Consemnare puţin pro-
scrisului original). Întrucât ele nu reprezintă babilă. Prudent, regele a preferat să trimită un
simple glosări pe marginea textului, ca în alte sol (de altfel, aşa cum reiese din context, pleca-
cazuri, versiunea de faţă le preia din Textul Ma- rea lui Sedechia n’ar fi avut nici un rost).
soretic, precum ediţiile noastre curente (cu adap- 14 Seraia era fratele lui Baruh, secretarul că-
tările prozodice posibile) ruia Ieremia îi dictase prima versiune a cărţii
12 Din nou, vocea fiilor lui Israel. sale (32, 12).
IEREMIA 52 1194
„Când vei fi sosit în Babilon şi vei ve- 3 De aceea a venit mânia Domnului
dea şi vei citi toate cuvintele acestea, asupra Ierusalimului şi a lui Iuda,
62 atunci vei zice: – Doamne, Doamne, până într’atât încât i-a lepădat de la
Tu ai grăit împotriva acestui loc, ca să-l faţa Sa. Sedechia s’a ridicat împotriva
nimiceşti şi ca’n el să nu fie nimeni care regele Babilonului.
să-l mai locuiască, nici om, nici dobitoc, 4 Şi a fost că în cel de-al nouălea an al
căci el va fi pe veci o’ntindere pustie. domniei sale, în luna a noua, în cea de
2
63 Şi va fi că atunci când te vei opri din a zecea zi a lunii , a venit Nabucodono-
citirea acestei cărţi, vei lega de ea o pia- sor, regele Babilonului, şi toată oastea
tră şi o vei arunca în mijlocul Eufratu- lui, împotriva Ierusalimului; şi l-au în-
lui conjurat cu şanţ şi au ridicat împrejur
un zid cu pietre de patru picioare.
64 şi vei zice: – Aşa se va îneca Babilo-
nul, şi nu se va ridica din nenorocirile 5 Cetatea a fost astfel împresurată
pe care Eu le aduc asupra lui”.15 până în cel de al unsprezecelea an al
regelui Sedechia,
6 luna a patra, în cea de a noua zi a lu-
în viaţa profetului: cingătoarea la Eufrat (13, 1- gele Babilonului, în Ribla, iar acela a
7), urciorul spart (19, 1-10), jugul de pe grumaz rostit judecată asupră-i.
(27, 1-2), pietrele la poarta lui Faraon (43, 8-10). 10 Şi regele Babilonului i-a înjunghiat
De data aceasta, simbolul e foarte puternic, el
exprimând credinţa neclintită că profeţiile asu- pe fiii lui Sedechia în chiar faţa ochi-
pra Babilonului se vor împlini negreşit: cartea lor săi, şi pe toţi dregătorii lui Iuda i-a
profetului, îngropată în firul apei, dar pururea înjunghiat în Ribla.
vie sub curgerea fluviului Eufrat, nu e altceva
decât prevestirea sigură a unui fapt istoric: dis- 11 Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi i-a
pariţia uriaşului imperiu babilonian în marele încătuşat picioarele în piedică de cai4 ;
fluviu al Timpului.
1 Următoarele două versete (de altfel, transfe- 2= Sfârşitul lui decembrie 589.
3 Iulie
587.
rate din 4 Rg 24, 19-20) sunt preluate aici din T.
M. 4 Pedeapsă mai umilitoare decât punerea în
IEREMIA 52 1195
şi regele Babilonului l-a dus în Babilon 21 Cât despre stâlpi, înălţimea unuia
şi l-a ţinut în casa morii până în ziua’n singur era de treizeci şi cinci de coţi;
care a murit. o sfoară de doisprezece coţi îl putea în-
12 Şi în luna a cincea, în zece ale lunii, cinge, iar grosimea lui, de jur-împrejur,
a intrat în Ierusalim Nabuzaradan, că- era de patru degete.
petenia gărzii, care era întotdeauna la 22 Deasupra fiecăruia era un capitel de
porunca regelui Babilonului, aramă cu lungimea de cinci coţi, adică
13 şi a ars casa Domnului şi casa rege- înălţimea unui capitel; pe capitel, de
lui; şi toate casele cetăţii şi fiece casă jur-împrejur, erau o plasă şi rodii, toate
mare le-a ars cu foc. de aramă.
14 Iar oastea Caldeilor care era îm- 23 Tot aşa, la al doilea stâlp erau opt
preună cu căpetenia gărzii a dărâmat rodii pe un cot, din cei doisprezece coţi;
întregul zid al Ierusalimului, de jur- rodiile erau nouăzeci şi şase pe o parte;
împrejur. şi toate rodiile de pe plasă, de jur-
15 Pe aceia din popor care fuseseră lă-
împrejur, erau o sută.
saţi în cetate, pe fugarii care trecu- 24 Şi căpetenia gărzii i-a luat pe
seră de partea regelui Babilonului şi pe preotul-protos şi pe preotul-ajutător şi
cei rămaşi dintre meşteri, Nabuzara- pe cei trei care păzeau calea6 ;
dan, căpetenia gărzii, i-a trimis în sur- 25 iar din cetate l-au luat pe un eu-
ghiun.5 nuc, care era mai-mare peste oamenii
16 Dar căpetenia gărzii i-a lăsat pe cei de război, şi şapte oameni de renume,
rămaşi ai poporului să fie vieri şi plu- care se aflau întotdeauna la porunca
gari. regelui; şi pe scribul oştilor, care făcea
17 Caldeii au sfărâmat în bucăţi stâlpii lucrări de grefier pentru poporul ţării,
de aramă ce se aflau în casa Domnului, şi şaizeci de oameni din poporul ţării,
precum şi temeliile şi Marea-de-aramă pe care i-a aflat în cetate.
din casa Domnului şi au luat arama şi 26 Şi i-a luat Nabuzaradan, căpetenia
au dus-o în Babilon. gărzii, şi i-a dus la regele Babilonului,
18 De asemenea, şi cununa şi cupele şi în Ribla.
furculiţele şi toate vasele de aramă ce 7
27 Iar regele Babilonului i-a lovit în
se foloseau la slujbe; 8
Ribla, în ţinutul Hamat. Iuda a fost
19 şi lighenele şi mucarniţele şi ibricele strămutat departe de pământul lui.
de turnat ulei şi sfeşnicele şi căţuile şi 28 Iată numărul celor din popor pe care
paharele, şi tot ce era de aur şi tot ce Nabucodonosor i-a strămutat: În anul
era de argint le-a luat căpetenia gărzii; al şaptelea, trei mii douăzeci şi trei de
20 şi cei doi stâlpi şi singura Mare şi Iudei;
pe cei doisprezece boi de aramă de sub 29 în anul al optsprezecelea al lui Na-
Mare, lucruri pe care regele Solomon le bucodonosor, opt sute treizeci şi doi de
făcuse pentru casa Domnului, a căror
6=
Străjerii de la pragul templului.
aramă nu putea fi socotită în greutate. 7 T.
M.: „i-a lovit şi i-a omorât”.
lanţuri. 8 Concluzia următoare şi versetele 28-30: pre-
5 Acest verset este preluat din T. M. luate din T. M.
IEREMIA 52 1196
mului) este aceea că pricina a ceea ce se întâm- bul) este simbolul bărbăţiei şi curajului; pe dru-
plă rău nu trebuie căutată, neapărat, în afara mul exilului devenea, cu atât mai mult, simbol
noastră, ci în propriile noastre comportamente. al umilirii.
La unison cu ceilalţi profeţi, autorul Plângerilor 7 Versiunea Ebraică introduce aici două sti-
crede că marile puteri militare, laolaltă cu co- huri suplimentare: „de toate comorile sale / din
mandanţii lor, sunt instrumente prin care Dum- zilele cele vechi”, preluate şi de Septuaginta,
nezeu Îşi împlineşte un plan. care însă nu sunt altceva decât o încărcătură inu-
3 E vorba de sărbătorile rânduite prin Lege să tilă, care rupe ritmul strofei.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 1 1198
meni s’ajute: –, când ei, ei, duşmanii, Slăbitu-mi-a’n ele puterea: De vreme
văzându-l pe drumuri, de el îşi râdeau. ce Domnul m’a dat pe mâna durerii, ni-
8 Păcătui cetatea, din greu, Ierusali- mic nu mă ţine’n picioare.
mul, pricină pentru care-i acum în su- 15 Vitejii mei, iată, pe toţi gonitu-i-a
ferinţă. Cei ce-o aveau în cinste, cu toţi Domnul din mijlocul meu. Un timp a
au umilit-o, că i-au văzut ruşinea; ea chemat împotrivă-mi spre moartea ale-
însăşi a gemut şi faţa şi-a întors-o. şilor mei. Strivită a fost ca’ntr’un lin
9 Necurăţia-i udă se’ncleie pe picioare.
8 fecioara lui Iuda, de-aceea eu plâng.
Nu şi-a adus aminte de-un astfel de 16În ochiul meu ape îşi află izvor. Că-
sfârşit: cândva semeaţă frunte, acum mi este departe Acel ce alină şi duhul
cu nasu’n jos; şi nimeni nu-i să-i dea spre sine-l întoarce. Pieritu-mi-au fiii,
o mângâiere. . . „O, Doamne, Doamne, că prins-a putere vrăjmaşul”.
iată, Tu vezi-mi umilinţa, că’n faţa 17 Sionul mâna şi-a întins-o: nu-i ni-
mea duşmanul s’a înălţat pe sine!” meni să-i dea mângâiere. Porunci a
10 Vrăjmaşul mâna şi-a’ntins-o spre tot dat Domnul asupra lui Iacob; duşmanii
ce-are ea mai de preţ. Că ea i-a văzut săi, iată-i, îi sunt împrejur. În mijlocul
pe păgâni cum intră în sfânta ei casă, lor, singur, un biet Rusalim, un chip de
ei, despre care ai zis ca’n obştea Ta să femeie-alungată.
nu intre. 18Da, drept este Domnul, că spuselor
11 Poporul suspină, întreg, umblând Sale le-am stat împotrivă. Tu, lume
după pâine; ce-aveau mai de preţ au de neamuri, auzi-mi durerea şi vezi-
dat pe mâncare, să-şi cheme la viaţă mi obida: fecioarele mele şi tinerii mei
suflarea. Vezi, Doamne, priveşte, că’n sunt duşi în robie!
mare’njosire se află! 19 Chematu-i-am pe-aceia cu care
12 „Voi, toţi cei ce mergeţi pe cale, veniţi m’am iubit; ei însă m’au trădat. Pre-
şi vedeţi de este pe lume durere la fel oţii mei, ca şi bătrânii mei, pierit-au în
cu durerea ce-a dat peste mine! Acel ce cetate cătând de-ale mâncării atât cât
prin mine grăit-a, El, Domnul, în ziua să trăiască şi neaflând nimic.
aprinsei mânii m’a smerit.9
20 O, Doamne, Tu vezi-mi necazul! Lă-
13 El foc a trimis din’naltele Sale loca- untrul meu e pradă tulburării şi inima
şuri; în oasele mele-l aduse. Şi laţ mi- în mine mi se’ntoarce: că-am necăjit pe
a întins la picioare şi pasu’ndărăt mi altul şi-s necăjit de altul; afară pruncii
l-a’ntors; un gol mi-a căscat înlăuntru, mi-au pierit de spadă, în casă parc’aş
durere din zori până’n seară. fi’ntru moarte.
14 Un ochi veghetor asupra păcatelor 21Te rog, ascultă-mi suspinul! Nu-i ni-
mele!10 Şi iată că ele de mâini mi meni să-mi dea alinare. Aflat-au vrăj-
s’au prins, grămadă le simt pe grumaz. maşii de răul meu, Doamne, şi-au râs
8 Imagine „tare” (ca şi precedenta), împrumu- ca nebunii de câte-ai făcut. O zi ai
tată din fiziologia intimă a femeii. adus, un timp ai chemat, şi ei devenit-
9 Umilirea e cu atât mai mare cu cât cetatea
au asemenea mie.
Ierusalimului fusese, până la un punct, simbol
al vocilor profetice. 22 Le fie răutatea’naintea feţei Tale şi
10 Rezonanţă a Cărţii lui Iov! fă-le şi Tu lor cum mi-ai făcut Tu mie
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 2 1199
cut vădită nedreptatea, ca să-ţi întorci şi foame i-ai ucis şi fără milă’n ziua fu-
robimea’n biruinţă, ci sarcini găunoase riei Tale.
ţi-au văzut, netrebnice vedenii. 22 El i-a chemat ca pentru-o sărbătoare
15 Plesnesc din palme din pricina ta toţi pe cei străini ai mei4 de primprejur; în
cei ce trec pe drum; ei şuieră şi dau din ziua furiei Domnului, nici unul n’a fost
cap la fiica Ierusalimului: „Aceasta-i să fugă ori să scape viu, aşa că eu mai
cetatea măririi – vor zice –, cunună-a mulţi mi i-am făcut pe toţi duşmanii
ce-i vesel pe’ntregul pământ?”. mei, şi mai puternici.
16 Ei gura-şi deschid împotrivă-ţi, du-
şmanii tăi toţi; în şuier şi’n scrâşnet
de dinţi îşi spun: „S’o’nghiţim!; aceasta 3
ni-i ziua’ndelung aşteptată: o ştim, o
vedem!” Plângerea a treia.
17 Făcut-a Domnul ce Şi-a pus în gând,
1 Eu sunt bărbatul ros de sărăcie sub
El Şi-a plinit cuvântul cel poruncit din
varga aspră a mâniei Lui.
vremea de demult: surpat-a fără milă.
Asupră-ţi pe duşmani i-a veselit, vigoa- 2 Luându-mă, m’a dus la întuneric, şi
rea a sporit-o’n cei potrivnici. nu întru lumină.
18 Inima lor strigat-a către Domnul: 3 Doar către mine Îşi întoarce mâna de-
Voi, ziduri din Sion, vărsaţi-vă pâraiele a lungu’ntregii zile.
de lacrimi de-a lungul zilei şi al nop- 4 El trupul mi l-a’mbătrânit, şi pielea,
ţii!; să nu te dai odihnei, iar lumina din iar oasele mi le-a zdrobit.
ochii tăi să nu-şi oprească vocea! 5 Zidiri a ridicat să-mi stea’mpotrivă şi
19 Ridică-te şi bucură-te noaptea, când capul mi l-a’ncins şi m’a trudit.
i te’mbii vegherii; fă-ţi inima o apă re- 6 M’a pus să locuiesc în întuneric, cum
vărsată ’naintea feţei Domnului; spre a făcut cu morţii cei din veac.
El ridică-ţi mâinile de dragul vieţii ce-
lor mici ai tăi (a pruncilor ce se sfârşesc 7 Zidiri a ridicat să-mi stea’mpotrivă:
de foame în pragul uliţelor toate).3 nu pot ieşi, pe lanţuri îmi apasă.
20 „Vezi, Doamne, şi priveşte: asu- 8 Şi dacă strig sau mă slobod în răcnet,
pra cui Ţi-ai abătut prăpădul? Fe- El ruga mi-o astupă.
mei mâncându-şi rodul dat de pântec? 9 Cu zid de piatră-mi stăvileşte dru-
Un bucătar făcându-şi o strânsură de mul, El mi-a’ngrădit cărările.
prunci sugari pe care să-i ucidă? Pro- 10 Un urs îmi este El, ce stă la pândă,
fet şi preot duşi la’njunghiere în chiar un leu în ascunziş.
altarul Domnului?. . .
11 Eu am plecat, dar El m’a urmărit şi
21 În uliţă-s de-a gata la pământ prun-
piedică mi-a pus şi m’a trântit.
cuţul şi bătrânul. Fecioarele şi feciora-
şii mei robiţi au fost, departe; cu sabie 12 El arcul Şi l-a’ntins şi m’a ochit ca pe
o ţintă a săgeţii Lui.
3 Aceste ultime două stihuri, care frâng uni-
tatea ritmului strofic, sunt un ecou al versetului 4 „cei străini ai mei”: venetici aciuaţi pe lângă
11. Ele se află atât în LXX cât şi în T. M. o gazdă localnică, binevoitoare, ospitalieră.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3 1201
13 Săgeţilor din tolba Lui le-a poruncit 28 el singur şi’n tăcere va şedea, căci l-a
să-mi intre în rărunchi. purtat asupră-şi;
6
14 La tot poporul meu sunt de ocară, de 29 el gura şi-o atinge de ţărână : mai
7
cântec toată ziua. poate fi nădejde;
8
15 De-amărăciune m’a făcut sătul şi 30 obrazu-l dă acelui ce-l loveşte , sătul
m’a’mbătat cu fiere. e de ocară.
16 El dinţii mi i-a scos cu pietre’n gură
1 31 Căci Domnul nu-l va lepăda [pe om]
şi cu cenuşă m’a hrănit. pe’ntotdeauna;
17 Departe-mi duse sufletul de pace, eu 32 l-a umilit, dar milă Îi va fi în marea
şul anume lăsat necules, pe viţă, spre a deveni Aici, teribilă hiperbolă (prefigurând, parcă, su-
stafidă. Imaginea: Pe viţa sufletului, ochii sunt prarealismul) care deschide groaznicul tablou al
nişte struguraşi întârziaţi, secaţi de lacrimi, ca degradării fizice şi morale la care au fost supuşi
nişte stafide. locuitorii Ierusalimului pe durata asediului.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 4 1203
fiică este crudă ca struţul în pustie!3 12 Nu, n’au crezut vreodată împăraţii
4 Sugarului, de sete i se lipeşte limba’n pământului, şi toţi cei vii ai lumii8 , că
cerul gurii; cerut-au pruncii pâine, nu- va intra tiranul şi duşmanul pe porţile
i nimeni să le-o frângă.4 Ierusalimului!
9
13 Păcatele profeţilor din el şi nedrep-
5 Cei ce mâncau bucate pe alese se
sting acum pe străzi; cei ce’n porfiră se tatea fiecărui preot sunt pricina, pre-
hrăneau s’au îmbrăcat în zoaie. cum şi cei ce’ntr’însul vărsat-au, chiar
5 în mijloc, sânge drept10 .
6 A neamului meu fiică a’ntrecut 11
14 Pândarii lui se clătinau pe străzi,
cu fapta ei păcatele Sodomei (ceta-
tea ce’ntr’o clipă s’a surpat şi mâini toţi pângăriţi de sânge; cuprinşi de slă-
într’asta nu s’au ostenit). biciune, îşi atingeau vestmintele cu el.
6 15 „Feriţi-vă de cei ce nu-s curaţi!
7 Erau într’însa nazireii mai curaţi de-
Chemaţi-i! Staţi pe-alături! Nu-i atin-
cât zăpada, şi mai albi ca laptele; cu-
geţi! Se-aprind, se-aţâţă. . . Ziceţi în-
raţi erau ca petrecuţi prin foc7 şi mai
tru neamuri: Locuri pe-acolo nu-s şi
lucioşi ca piatra de safir.
pentru ei!”
8 Acum li-i chipul mai cernit ca fumul,
16 Ca parte, Faţa Domnului aveau, dar
că nimeni de pe străzi nu-i recunoaşte;
El nu le-a mai dat nici o privire; de feţe
pe trupuri pielea s’a lipit de oase: s’a
preoţeşti nu le-a păsat, şi nici că le-a
scorojit de parc’ar fi de lemn.
fost milă de profeţi.
9 Mai buni erau răniţii de sub spadă de-
17 Încă trăiam când ochii ni s’au stins,
cât acei ce sunt răniţi de foame, cei ce
când în deşert priveam spre ajutor; noi
s’au scurs, prin carne străvezie, de do-
ne uitam cu ochii spre un neam în care
rul unor fruncte de pe câmp.
nu-i scăpare.12
10 Femei cu inimi calde şi duioase cu
18 Pe cei mai mici ai noştri i-am vânat,
propriile mâini şi-au fiert copiii; din ei pe uliţele noastre să nu umble; ni-i vre-
mâncare şi-au făcut, când foamea o ră- mea pe sfârşite, ni-s zilele plinite, sfâr-
punea pe-a neamului meu fiică. şitul ne-a sosit.
11 Domnul acum Şi-a’ndestulat mânia,
19 Gonacii noştri s’au făcut mai sprin-
iuţimea furiei Sale Şi-a vărsat-o şi foc teni decât vulturii cerului; în munţi
aprinse în Sion şi-i mistui cu totul te-
8 Literal:
„toţi locuitorii pământului”.
meliile. 9Evorba de profeţii mincinoşi (aluzie proba-
3 Struţul îşi lasă ouăle pe nisip, la voia întâm-
bilă la adversarii lui Ieremia).
plării, şi pare nepăsător faţă de propriii săi pui. 10 „sânge drept”: sângele oamenilor drepţi, ne-
4 Pâine încă se mai găseşte, dar fiecare şi-o
vinovaţi.
păstrează, ne’ndurător, pentru sine. 11 „Pândarii lui”: nobilii şi vitejii meniţi să ve-
5 Literal: „fiica poporului meu”; metaforă pen-
gheze asupra poporului şi să-l îndrume. Ei au
tru locuitorii Ierusalimului. ajuns atât de decăzuţi încât, prin păcatele lor, se
6 „Nazireii” erau un fel de călugări ai Vechiului identifică cu leproşii, cei de care oamenii se fe-
Testament, care depuneau voturi de abstinenţă resc şi pe care nu-i văd nici măcar refugiaţi prin-
pentru un anumit timp, cum a fost, de pildă, tre alte neamuri (vezi strofa următoare).
Samson (Jd 13, 5, 7; 16, 17). Vot de nazireu a 12 Literal: „un neam care nu poate oferi scă-
făcut şi Apostolul Pavel (FA 18, 18; 21, 24; vezi pare”. E vorba de Egipteni, în care regele şi nobi-
şi notele). limea îşi puseseră nădejdea, în răspăr cu poziţia
7 = Purificaţi prin foc, asemenea aurului. şi avertismentele lui Ieremia.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 5 1204
s’au avântat, din latura pustiei ne pân- bani şi ne plătim pădurea ducând-o,
desc. grea, în cârcă.
20 „Suflarea nării noastre”, al nostru 5 Prigoană grea, grumaz încovoiat,
„uns al Domnului”13 luat a fost în groa- munciţi am fost şi n’am avut odihnă.
sele lor laţuri, el, despre care-am zis: 6 Egiptul ne-a’ntins mâna, Asurul, să
„În umbra lui vom vieţui de-acuma ne-arate ce-am ajuns.1
printre neamuri!”
7 Părinţii în păcate-au trăit şi nu mai
21 Te bucură, tresaltă, tu fiică-a Idu-
sunt, noi le purtăm păcatul.2
meii, ce locuieşti pe-aproape14 ; dar vezi 3
8 Ah, robi ne stăpânesc!; din mâinile
că şi la tine va trece cupa Domnului: ai
lor nimeni nu este să ne scape.
să te’mbeţi şi vei vărsa pe tine.
9 Punându-ne vieaţa’ntr’un fir ne-
22 Păcatul tău e gata, o, fiică a Sionu-
lui!; de-acum El în robie nicicum te va aducem pâinea, având a sta de faţă cu
mai duce! Ţi-a cercetat păcatul, o, fiică sabia pustiei.
a Edomului!”;15 nelegiuirea toată ţi-a 10 Ni-i pielea înnegrită de parc’ar fi
dat-o la iveală. cuptor; ia uite-i: prinşi de tremur pe
sub furtuna foamei!
11Femeile’n Sion le-au umilit4 , fecioa-
5 rele’n cetăţile lui Iuda.
12Boierii fost-au spânzuraţi de mâini,
Plângerea a cincea. bătrânii n’au primit nici o cinstire.
1Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce-a dat 13 Aleşii noştri plângeri au strigat. Cei
peste noi, priveşte-ne ocara! tineri în pădure s’au sfârşit.
2 Întreaga moştenire ni s’a mutat la al- 14 Bătrânii-au încetat să stea în poartă,
ţii, casele la străini. au încetat aleşii să mai cânte.
3 Orfani suntem de tată, iar mamele, 15 În inimi bucuria ni s’a stins, din hora
de parc’ar trăi în văduvie. noastră plânsul s’a ales.
4 Din propria fântână bem apă şi dăm 16Cununa de pe frunte ne-a căzut. Vai
nouă, vai, că am păcătuit!
13 Regele era considerat nu numai un „uns al
Domnului”, dar şi suflul prin care poporul res- 17 De-aceea vin dureri şi inima ni-i
piră. Se ştie că Iezechia fusese prins şi deportat
1 T. M.: „Ne întindem mâna la Egipt, la Asur,
în Babilon. Date fiind sentimentele profetului
faţă de acest rege, e posibil ca cele două menţiuni ca să ne sature de pâine”. Aici, situaţia e mult
să aibă o conotaţie ironică. mai umilitoare: atât Egiptul, cât şi Asurul (Ba-
14 „Fiica Idumeii”: Idumeii ca popor, vecini cu bilonul), duşmanii tradiţionali ai fiilor lui Israel,
Israeliţii şi duşmani seculari ai acestora; ei nu le întind acestora o mână binevoitoare, deasupra
puteau decât să se bucure de nenorocirea Ierusa- căreia trebuie văzut zâmbetul batjocoritor.
2 Generaţiile umane sunt solidare între ele; fi-
limului. Îndemnul poartă în el o ironie tragică,
urmată de avertisment. ecare ins răspunde, într’un fel, şi pentru faptele
15 „Edom”: alt nume al Idumeii ca ţară şi al celorlalţi.
3 „robi” îi numeau Israeliţii pe fruntaşii asiro-
Idumeilor ca popor. Spre deosebire de „fiica Sio-
nului”, păcătoasă, dar, în final, iertată, „fiica babilonieni; aceştia îşi spuneau ei înşişi „robi”
Edomului”, tot păcătoasă, nu va cunoaşte ierta- (servitori) ai regelui.
rea. 4 Umilire prin viol.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA 5 1205
Iezechiel
din Eufrat şi se întorcea în el, ocolind Babilonul. 13 În mijlocul făpturilor vii era o înfă-
Acolo se afla o colonie de Evrei deportaţi. ţişare ca a unor cărbuni de foc aprins,
3 Adică în 592 î. H.
4 „Acolo”, cf. Codex Alexandrinus şi T. M. „A 5 Grecescul zoon înseamnă „orice făptură
fost peste mine mâna Domnului”: Am fost cu- vie”; prin particularizare: „animal”.
prins de inspiraţie dumnezeiască. 6 Cf. Codex Alexandrinus.
IEZECHIEL 1 1207
7 dar casa lui Israel nu va vrea să te 17 „Fiul omului, am făcut din tine stră-
asculte, fiindcă ei pe Mine nu Mă vor jer asupra casei lui Israel; iar tu vei
asculta; că toată casa lui Israel e îndă- auzi cuvânt din gura Mea şi-i vei ame-
rătnică şi cu inima împietrită. ninţa din parte-Mi.
8 Şi, iată, Eu ţi-am făcut faţa tot atât de 18 Când Eu îi voi spune nelegiuitu-
tare ca şi feţele lor şi biruinţa tot atât lui: «Cu moarte vei muri!», dar tu nu-i
de puternică precum biruinţa lor; vei atrage luarea-aminte – să-i atragi
nelegiuitului luarea-aminte să se în-
9 şi fi-va de-a pururi mai tare decât pia-
toarcă din căile lui şi să fie viu –, ne-
tra; nu te teme de ei, nici să te sperii de
legiuitul acela va muri în nelegiuirea
faţa lor, fiindcă ei sunt un neam de răz-
lui, dar sângele lui din mâna ta îl voi
vrătiţi”.
cere.
10 Şi mi-a zis: „Fiul omului, primeşte
19 Dar dacă tu îi atragi nelegiuitului
în inima ta toate cuvintele Mele pe care
luarea-aminte şi el nu se întoarce din
Eu le-am grăit către tine, şi cu urechile
nelegiuirea lui şi din calea lui, nelegiu-
tale auzi-le.
itul acela va muri în nelegiuirea lui, iar
11 Şi du-te; intră în robie, la fiii popo- tu îţi vei mântui sufletul.
rului tău, şi le vei grăi şi vei zice: «Aşa
20 Şi dacă dreptul se va abate de la
grăieşte Domnul!»; doar-doar vor auzi
dreptăţile sale şi va săvârşi nelegiu-
şi se vor muia”.
ire şi Eu voi aduce înainte-i pedeapsă,
12 Atunci Duhul m’a luat şi am auzit el va muri, pentru că tu nu i-ai atras
înapoia mea un glas ca de mare cutre- luarea-aminte; el va muri în păcatele
mur, zicând: „Binecuvântată fie mări- lui, fiindcă dreptăţile făcute de el nu
rea Domnului, din locul Său!” vor fi amintite; dar sângele lui din
13 Şi am zărit glasul aripilor făpturilor mâna ta îl voi cere.
celor vii bătând una spre alta, şi gla- 21 Dar dacă tu îi vei spune dreptului
sul roţilor în apropierea lor, şi glasul să nu păcătuiască, iar el nu va păcă-
cutremurului. tui, dreptul va trăi negreşit, fiindcă i-ai
1
14 Şi Duhul Domnului m’a ridicat şi
atras luarea-aminte, iar tu îţi vei mân-
m’a luat şi am mers pe sus întru por- tui sufletul”.
nirea duhului meu; şi mâna Domnului 22 Şi mâna Domnului a venit peste
era puternică peste mine. mine; şi El mi-a zis: „Scoală-te şi ieşi
la câmp, şi acolo ţi se va grăi”.
15 Şi pe sus am intrat în robie şi am
mers împrejurul celor ce locuiesc la 23 Şi m’am sculat şi am ieşit la câmp;
râul Chebar, la cei ce se aflau acolo; şi şi, iată, slava Domnului stătea acolo,
am stat acolo şapte zile, învârtindu-mă precum în vedenie, aşa cum era slava
în mijlocul lor. Domnului pe care eu o văzusem la râul
Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.
16 Şi a fost că după aceste şapte zile s’a
făcut cuvântul Domnului către mine, 24 Atunci a venit Duhul asupră-mi
zicând: şi m’a aşezat pe picioarele mele şi a
grăit către mine şi mi-a zis: „Intră şi
1 „Domnului”, cf. Codex Alexandrinus. închide-te în mijlocul casei tale!
IEZECHIEL 4 1210
25 Şi tu, fiul omului, iată: legături s’au 5 Fiindcă Eu am rânduit asupră-ţi ne-
pregătit pentru tine, iar ei te vor lega dreptăţile lor pentru un număr de zile,
cu ele şi nu vei ieşi din mijlocul lor. anume pentru o sută nouăzeci de zile3 :
26 Iar Eu îţi voi lega limba şi vei asurzi aşa vei purta tu nedreptăţile casei lui
şi nu le vei fi cel-ce-mustră; fiindcă ei Israel.
sunt neam al răzvrătirii. După ce vei împlini aceste lucruri, te
6
27 Dar când Eu voi grăi către tine, vei culca pe partea ta cea dreaptă şi vei
atunci îţi voi deschide gura, iar tu le purta nedreptăţile casei lui Iuda timp
vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Cel de patruzeci de zile; ţi-am rânduit o zi
ce aude, să audă; cel ce nu se supune, pentru un an.
să nu se supună; fiindcă e o casă de răz- 7 Iar tu îţi vei îndrepta faţa spre îm-
vrătiţi. presurarea Ierusalimului şi-ţi vei în-
tări braţul şi vei profeţi împotriva lui.
Şi, iată, Eu am pregătit pentru tine
8
4 legături: nu vei putea să te întorci de
pe o parte pe cealaltă până ce se vor
Prevestirea prăbuşirii Ierusalimu- isprăvi zilele împresurării tale.
lui. Trei fapte sub semn. 9 Ia-ţi grâu şi orz şi bob şi linte şi mei
1 Iar tu, fiul omului, ia-ţi o cărămidă şi şi ovăz şi le vei pune într’un vas de lut
pune-o înaintea feţei tale şi vei scrijeli şi vei face din ele pâini pentru tine; şi
pe ea o cetate; şi anume, Ierusalimul. le vei mânca pe durata celor o sută no-
1 uăzeci de zile, după numărul zilelor cât
2 Şi vei face asupră-i împresurare : vei
vei sta culcat pe partea ta.
zidi întărituri împotriva ei, o vei în-
conjura cu şanţ, vei aşeza împotriva ei 10 Iar hrana pe care o vei mânca va fi
tabere şi’mpotriva ei vei pune aruncă- după cântar: douăzeci de sicli pe zi –
toare de pietre şi de flăcări. şi vei mânca din vreme’n vreme4 . cu
măsură: a şasea parte dintr’un hin –
3 Iar tu ia-ţi o tigaie de fier şi o vei pune
din vreme’n vreme o vei bea5 .
drept zid de fier între tine şi cetate; tu
te vei aşeza cu faţa către ea: ea va fi 11 Şi apa o vei bea
împresurată, iar tu eşti cel ce o va îm- 12 Ca pe o turtă de orz le vei mânca; iar
presura. Aceasta le va fi semn fiilor lui de ochii lor le vei ascunde în balegă de
Israel. om.6
4 Iar tu te vei culca pe partea ta cea 3 În Versiunea Ebraică: „trei sute nouăzeci de
stângă2 şi vei pune peste ea nedreptă- zile”. Osty notează că cifra din LXX e mult mai
ţile casei lui Israel, după numărul celor apropiată de realitate: 144 de ani de la prima
deportare (734 î. H.) până la vremea când scrie
o sută cincizeci de zile pe durata cărora profetul (aproximativ 590 î. H.), la care se ada-
vei sta culcat pe ea şi vei purta nedrep- ugă 40 de ani de exil comun al Evreilor din Israel
tăţile lor. şi Iuda; deci, un total de 184 (faţă de 190).
4 laore fixe.
1 Profetul este supus unor probe simbolice me- 5 Hrana pe o zi: aproximativ 200 de grame de
nite să prefigureze asediul Ierusalimului. pâine şi un litru de apă.
2 Un text din Iz 16, 46 indică de-a stânga Sa- 6 T. M.: „în faţa ochilor lor le vei coace cu ba-
trânii Iudeilor îmi şedeau în faţă. Şi a uitat; şi, iată, în perete era o spărtură.
venit peste mine mâna Domnului.2 8 Şi mi-a zis: „Fiul omului, sapă în pe-
2 Şi m’am uitat. Şi, iată, asemănarea rete”. Şi am săpat; şi, iată, o uşă.
unui chip de bărbat: de la mijloc până 9 Şi mi-a zis: „Intră şi vezi nelegiuirile
jos, foc; iar de la mijlocul său în sus, cele rele pe care le săvârşesc ei astăzi6
ca boarea unui chip3 , ca vederea unui aici!”
chihlimbar. 10 Şi am intrat: şi m’am uitat; şi, iată,
3 Şi a întins ceva ca asemănarea unei tot felul de târâtoare şi de dobitoace şi
mâini şi m’a apucat de creştetul capu- toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe
lui; şi Duhul m’a ridicat între pământ el, de jur-împrejur.
şi cer şi m’a adus în Ierusalim, întru 11 Iar în faţa lor, la mijloc, stăteau şap-
vedenia lui Dumnezeu, la tinda por- tezeci de bărbaţi dintre bătrânii casei
ţii celei dinlăuntru, cea care cată spre lui Israel, şi Iehonia, fiul lui Şafan; şi
miazănoapte, acolo unde era stâlpul fiecare din ei ţinea în mână o cădelniţă,
Cumpărătorului. din care se ridica fumul de tămâie.
4 Şi, iată, slava Domnului Dumnezeu- 12 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce
lui lui Israel era acolo, aşa cum o văzu- fac aici bătrânii casei lui Israel? Fie-
sem la câmp.4 care din ei în cămara lui de taină,7 fi-
5 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ţi indcă ei au zis: «Domnul nu vede; Dom-
ochii spre miazănoapte!” Şi mi-am ri- nul a părăsit pământul!»”
dicat ochii spre miazănoapte; şi, iată, 13 Şi mi-a zis: „Vei vedea însă nelegiuiri
dinspre miazănoapte spre poarta de şi mai mari pe care le fac aceştia”.
răsărit a jertfelnicului, la intrare, acest
14 Şi m’a dus în tinda casei Domnu-
chip al Geloziei.5
lui, cea care cată spre miazănoapte; şi,
1 Aceasta ar însemna august-septembrie 592- iată, acolo se aflau femei care şedeau
591, şase ani de la vremea deportării (587 î. H.). şi-l plângeau pe Tamuz.8
2 „peste mine mâna Domnului”: moment de
inspiraţie dumnezeiască, de luare în posesie, de 6 „astăzi”, cf. Codex Alexandrinus.
răpire. 7 Deşi bătrânii se aflau în aceeaşi încăpere, ne-
3 „ca o boare de chip”, cf. Codex Alexandrinus.
legiuirea se născuse în forul lăuntric al fiecăruia,
4 Vezi 3, 23. în conştiinţa lui proprie. Nefiind efectul unei in-
5 „. . . a jertfelnicului. . . ”, precizare preluată stigaţii sau al psihologiei colective, păcatul lor
din Codex Vaticanus. „Acest chip al Geloziei”: era cu atât mai grav, de neiertat.
Se pare că era o firidă în care se afla chipul unei 8 Tamuz: străveche zeitate sumeriană, pre-
15 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut? mână o secure; şi în mijlocul lor era un
Vei vedea însă deprinderi şi mai rele om îmbrăcat într’o haină lungă pân’ la
decât acestea”. pământ, iar peste mijloc purta o cingă-
2
16 Şi m’a dus în curtea lăuntrică a casei toare de safir. Şi au venit şi au stătut
Domnului; şi, iată, la intrarea locaşu- în apropierea jertfelnicului de aramă.
lui Domnului, între tindă şi jertfelnic, Şi slava Dumnezeului lui Israel s’a
3
se aflau ca la douăzeci şi cinci de băr- ridicat de deasupra heruvimului care
baţi, cu spatele către locaşul Domnului era peste ei către tinda casei. Şi l-a
şi cu faţa spre partea dimpotrivă; iar chemat pe omul cel îmbrăcat în haină
aceştia i se închinau soarelui. lungă pân’ la pământ, care avea cingă-
17 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut? toare peste mijloc,
Să fie oare prea puţin pentru casa lui 4 şi i-a zis: „Treci prin mijlocul Ieru-
Iuda să facă nelegiuirile pe care le-a salimului şi pune un semn3 pe frunţile
făcut aici? Că au umplut pământul oamenilor care suspină şi pe ale celor
de fărădelegi şi s’au răsucit să-mi stâr- ce se întristează pentru toate nelegiui-
nească mânia. Iată, sunt ca nişte ba- rile ce se fac în mijlocul lor”.
tjocoritori. 5 Şi’n auzul meu le-a zis acelora: „Mer-
18 De aceea, Eu cu mânie Mă voi purta; geţi după el în cetate şi loviţi; ochii voş-
ochiul Meu nu va cunoaşte cruţare, şi tri să nu aibă nici o cruţare, voi să nu
nici nu voi avea vreo milă; când ei cu aveţi milă.
glas mare Îmi vor striga în auz, Eu nu- 6 Ucideţi pân’ la nimicire bătrân şi tâ-
i voi auzi”.9 năr şi fecioară şi prunci şi femei; dar
să nu vă atingeţi de nici unul din cei
ce poartă semn. Începeţi cu cele sfinte
9 ale Mele4 ”. Şi au început cu bărbaţii
cei bătrâni ce se aflau în casă.
Pedepsirea nelegiuiţilor şi cruţa- 7 Şi le-a zis: „Spurcaţi casa şi umpleţi
rea celor nevinovaţi. căile cu leşuri; şi loviţi!”
1 Şi El a strigat cu glas mare în ure- 8 Şi a fost că’n timp ce ei loveau, eu am
chile mele, zicând: „Apropiatu-s’a pe- căzut cu faţa la pământ şi am strigat şi
depsirea cetăţii!. . . ”. Şi fiecare avea’n am zis: „Vai, Doamne!, oare vei stârpi
mână arme de nimicire.1
2
T. M. „. . . peste mijloc purta unelte de scris”.
2 Şi, iată, şase bărbaţi veneau de pe 3 În ebraică, „semn” (tav) este numele ultimei
calea porţii celei înalte, cea care cată litere a alfabetului, care avea forma de cruce.
spre miazănoapte, şi fiecare avea în Primii creştini l-au interpretat ca pe o anticipare
a Crucii şi a Răstignirii. De evenimentul Paştilor
goară undeva sub pământ, de unde avea să rea- se leagă şi porunca din Iş 12, 7, aceea ca Evreii
pară în primăvara următoare; plecarea lui era din Egipt să-şi aibă casele însemnate cu sânge,
însoţită de jelania femeilor. spre a fi cruţate de îngerul Nimicitor; dacă însă
9 „. . . când ei cu glas mare. . . ”: după Codicii Va- atunci era vorba de o măsură colectivă, aici, la
ticanus şi Alexandrinus. Iezechiel, ea este aplicată numai persoanelor.
1 „Fiecare să aibă’n mână. . . ”. În ambele vari- 4 „cele sfinte ale Mele”: termen generic pen-
ante e vorba de entităţi supranaturale prin care tru „casa Mea cea sfântă”, cu tot ce se află în ea,
Dumnezeu Îşi instrumentează răzbunarea. persoane şi obiecte.
IEZECHIEL 10 1217
rămăşiţa lui Israel vărsându-Ţi mânia 4 Atunci slava Domnului s’a ridicat de
asupra Ierusalimului?”. la heruvimi spre tinda casei; şi norul a
9 Atunci El mi-a zis: „Nedreptatea ca-
umplut casa, iar curtea s’a umplut de
sei lui Israel şi Iuda a devenit peste strălucirea slavei Domnului.
măsură de mare; că s’a umplut pămân- 5 Şi glasul aripilor heruvimilor se au-
tul de popoare multe, iar cetatea s’a zea până’n curtea cea din afară, ca
umplut de nedreptate şi de necurăţie; glasul Atotţiitorului Dumnezeu atunci
fiindcă ei au zis: «Domnul a părăsit când vorbeşte.
pământul, Domnul nu vede!. . . ». 6 Şi a fost că atunci când El i-a poruncit
10 De aceea ochiul Meu nu va cruţa, nici bărbatului îmbrăcat în veşmântul cel
că voi avea vreo milă; purtările lor în sfânt, zicând: „Ia foc din mijlocul roţi-
capetele lor le voi întoarce5 ”. lor ce se află între heruvimi!”, el a in-
11 Şi, iată, bărbatul cel îmbrăcat cu
trat şi a stat lângă roţi.
haină lungă pân’ la pământ şi încins cu 7 Şi heruvimul şi-a întins mâna în mij-
cingătoare peste mijloc a răspuns şi a locul focului ce se afla între heruvimi şi
zis: „Am făcut aşa cum mi-ai poruncit”. a luat şi l-a pus în mâinile bărbatului
îmbrăcat în veşmântul cel sfânt, care
l-a luat şi a ieşit.
10 Şi am văzut că heruvimii aveau dede-
8
subtul aripilor lor ceva asemănător cu
O nouă vedenie asupra carului nişte mâini de om.
dumnezeiesc. Domnul părăseşte 9 Şi m’am uitat; şi, iată: alături de he-
templul. ruvimi, patru roţi; câte o roată lângă
1
1 Şi m’am uitat; şi, iată, deasupra tă-
fiecare heruvim; iar înfăţişarea roţilor
riei cereşti ce se afla peste capul heru- era ca înfăţişarea cărbunilor aprinşi.
vimilor: asemănarea unui tron deasu- 10 Înfăţişarea lor era asemănătoare în
pra lor, cum e piatra de safir. toate cele patru, ca şi cum ar fi fost
2 Şi El a grăit către bărbatul îmbră-
roată’n roată.
cat în haină [lungă]: „Intră între roţile Când ele înaintau, înaintau în cele
11
ce se află sub heruvimi; de prin mij- patru laturi ale lor; şi’n timpul mersu-
locul heruvimilor umple-ţi mâinile cu lui nu se învârteau, ci oriîncotro se în-
cărbuni aprinşi şi risipeşte-i peste ce-drepta cea dintâi, după ea mergeau şi
celelalte; şi’n timpul mersului nu se în-
tate!” Şi el a intrat în raza văzului meu.
3 Când bărbatul a intrat, heruvimii
vârteau.
stăteau de-a dreapta casei; iar norul a 12 Şi spatele şi mâinile şi aripile lor
umplut curtea cea dinlăuntru. şi roţile erau pline de ochi de jur-
împrejurul celor patru roţi.
5 Vezi nota de la 8, 12: Dacă fapta a pornit din
tată în 1, 4-28, cu unele mici deosebiri; totuşi, 2 „Galgal” s’ar traduce: „roţi rotitoare”, „roţi
„făpturile vii” de acolo devin aici „heruvimi”. învolburate” sau „car vijelios”.
IEZECHIEL 11 1218
9Şi vă voi scoate din mijlocul ei şi vă 18 Şi vor intra acolo şi vor înlătura toate
voi da în mâinile străinilor, şi judecăţi urâciunile lui şi toate nelegiuirile ce se
voi face între voi. află pe el.
10 De sabie veţi cădea, iar Eu vă voi
19 Şi le voi da o altă inimă; şi duh nou
judeca în munţii lui Israel şi veţi cu- voi pune într’înşii;3 inima lor de piatră
noaşte că Eu sunt Domnul. le-o voi smulge din trup şi le voi da o
11 Aceasta nu va fi pentru voi căldare, inimă de carne,
iar voi nu veţi fi cărnuri în mijlocul ei;
20 pentru ca ei în poruncile Mele să um-
în munţii lui Israel vă voi judeca
ble şi rânduielile Mele să le păzească şi
12 şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
să le facă; şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar
Că’ntru poruncile Mele n’aţi umblat şi Eu le voi fi lor Dumnezeu.
rânduielile Mele nu le-aţi îndeplinit, ci
aţi lucrat după rânduielile neamurilor 21 Cât despre cei a căror inimă umblă
ce vă înconjoară”. după urâciunile şi nelegiuirile lor, pur-
13 Şi a fost că’n timp ce eu profeţeam,
tările lor în capul lor le voi întoarce,4
Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Iar eu zice Domnul”.
am căzut cu faţa la pământ şi am stri- 22 Atunci heruvimii şi-au deschis ari-
gat cu glas mare şi am zis: „Vai, vai, pile, iar roţile li se ţineau alături, şi
Doamne, isprăveşti Tu oare şi cu rămă- slava Domnului era peste ei, deasupra.
şiţa lui Israel?. . . ”.
23 Şi slava Domnului s’a ridicat din mij-
14 Şi a fost cuvântul Domnului către
mine, zicând: locul cetăţii şi a stat pe muntele ce se
afla în faţa cetăţii.5
15 „Fiul omului, fraţii tăi şi oamenii cu
care tu robeşti împreună şi toată casa 24 Şi Duhul m’a ridicat şi m’a dus în
lui Israel au ajuns la capăt; ei sunt cei ţara Caldeilor, la locul robiei, în ve-
cărora locuitorii Ierusalimului le zic: denie, întru Duhul lui Dumnezeu; şi
«Ţineţi-vă departe de Domnul!; nouă ni m’am ridicat de la vedenia pe care o vă-
s’a dat ţara spre moştenire!. . . ». zusem6 .
16 De aceea, aşa zice Domnul: Pe ei îi 25 Şi le-am grăit celor din robie toate
voi lepăda printre neamuri şi-i voi ri- cuvintele Domnului, pe care El mi le
sipi pe tot pământul, dar acolo, în ţă- arătase.
rile unde se vor duce, Eu le voi fi un
mic locaş al sfinţeniei.2
17 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Îi voi 3 Înnoirea completă a fiinţei umane.
4 Aceleaşi cuvinte ca în 9, 10; vezi nota.
lua de printre neamuri şi-i voi aduna
5 T. M.: „. . . muntele ce se afla spre răsărit de
de prin ţările în care i-am risipit şi le
cetate”. E vorba de Muntele Măslinilor, unde
voi da pământul lui Israel. slava lui Dumnezeu s’a aşezat după ce pără-
sise mai întâi templul şi apoi Ierusalimul însuşi.
2 Deşi
deportarea e de mult un fapt împlinit, Ecoul profeţiei, în cuvintele lui Iisus: „Iată, vi se
verbele sunt la viitor, semn că Dumnezeu rân- lasă casa pustie!” (Mt 23, 38; Lc 13, 35).
duia mai dinainte atât risipirea lui Israel, cât şi 6 Adică: am lăsat vedenia în urmă; m’am în-
8 De aceea, spune: Aşa grăieşte Dom- 15 Şi-Mi voi plini mânia asupra perete-
nul: De vreme ce cuvintele voastre lui şi’mpotriva celor ce-l spoiesc; şi va
sunt mincinoase şi prevestirile voastre cădea. Şi v’am zis: Peretele nu este, şi
deşarte, de aceea, iată, Eu sunt împo- nici cei care-l spoiesc:
triva voastră, zice Domnul. 16 profeţii lui Israel care profeţesc des-
9 Şi mâna Mi-o voi întinde împotriva pre Ierusalim şi-i văd pace atunci când
profeţilor care văd [vedenii] minci- nu e pace, zice Domnul.
noase şi a celor ce grăiesc deşertăciuni; 17 Şi tu, fiul omului, aţinteşte-ţi faţa
ei nu vor fi părtaşi la învăţătura popo- împotriva fiicelor poporului tău, a ce-
rului Meu, nici nu vor fi înscrişi în car- lor ce profeţesc din propria lor inimă,
tea casei lui Israel, şi nici în ţara lui şi profeţeşte împotriva lor.
Israel nu vor intra; şi vor cunoaşte că
18 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul:
Eu sunt Domnul.
Vai acelora ce-şi cos perniţe sub înche-
10 Pentru că Mi-au înşelat poporul, zi- ietura cotului3 şi fac broboade pe fiece
când: «Pace! Pace!», şi pace nu este, cap de orice statură, ca să stâlcească4
iar dacă cineva zideşte un perete, ei îl sufletele! Sufletele poporului Meu sunt
spoiesc cu var şi el va cădea,2 stâlcite, dar ele s’au cruţat.
11 spune-le celor ce spoiesc: «Va cădea»; 19 Şi M’au pângărit înaintea poporului
şi va fi o ploaie năprasnică, iar Eu voi Meu pentru o mână de orz şi o bucă-
trimite pietroaie peste încheieturile lor ţică de pâine, ca să ucidă suflete ce nu
şi ei vor cădea; şi va fi un vânt răscoli- trebuie să moară şi să cruţe suflete ce
tor şi se va sparge nu trebuie să trăiască, în timp ce-i vor-
12 şi, iată, peretele a căzut! Şi nu vă beaţi unui popor care asculta cuvinte
vor spune: «Unde vă e spoiala cu care deşarte.
aţi spoit?». 20 De aceea, aşa zice Domnul Domn:
13 De aceea, aşa zice Domnul: Voi Iată, Eu sunt împotriva perniţelor
stârni un vânt răscolitor şi încărcat de voastre cu care stâlciţi suflete şi le voi
furie, şi ploaie năprasnică fi-va în mâ- rupe de pe braţele voastre şi voi da dru-
nia Mea şi pietroaie voi aduce, spre ni- mul sufletelor pe care le-aţi stricat spre
micire de istov. a le risipi.
14 Şi voi săpa pe dedesubt peretele pe 21 Şi vă voi rupe broboadele şi-Mi voi
care l-aţi spoit, şi el va cădea; şi-l voi izbăvi poporul din mâinile voastre; în
culca la pământ şi temeliile i se vor mâinile voastre nu vor mai fi ca să-
descoperi; şi va cădea, iar voi veţi fi înă- 3 Literal: „sub fiecare cot”. Ebr.: în loc de „per-
buşiţi cu mustrări, şi veţi cunoaşte că niţe”, „panglici”. Ar putea fi vorba de unele prac-
Eu sunt Domnul. tici magice care ne-au rămas necunoscute.
4 În acest pasaj (vv. 18-22) Iezechiel foloseşte
2 Falşii
profeţi nu-şi dau osteneala să conso- patru verbe diferite, dar cu înţelesuri foarte
lideze peretele – sau cel puţin să-i certifice so- apropiate: diastréfo, ekstréfo, apostréfo şi
liditatea –, ci se grăbesc să-l spoiască cu var, systréfo, care se traduc nuanţat, în funcţie de
ascunzându-i astfel defectele. Simbol pentru cul- context: a suci, a răsuci, a deforma, a stâlci, a
tul aparenţelor fără acoperire. Iisus îi va numi strica (a schimba natura unui lucru sau a unei fi-
pe fariseii făţarnici „morminte văruite” (Mt 23, inţe), a abate (de la drumul cel drept), a înturna,
27). a deturna etc.
IEZECHIEL 14 1223
zdrobi prisosul de pâine şi voi trimite ei, prin dreptatea lor, îşi vor mântui su-
foamete asupră-i şi voi nimici într’însa fletele.
om şi dobitoc; 21 Aşa grăieşte Domnul: Iar dacă chiar
14 şi dacă’n mijlocul ei vor fi aceşti trei asupra Ierusalimului aş trimite aceste
bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov,3 aceştia patru cumplite pedepse ale Mele: sa-
[doar] se vor mântui prin dreptatea lor, bie, foamete, fiare fioroase şi moarte,
zice Domnul. ca să nimicesc într’însul om şi dobitoc,
15 Iar dacă Eu voi aduce iarăşi în ţară 22 dar, iată, în el vor rămâne unii care
fiare fioroase şi o voi pedepsi şi voi face au scăpat şi care vor scoate dintr’însul
din ea un pustiu şi nu va fi cine să fii şi fiice, iată că aceştia vor veni la voi,
treacă prin ea, de frica fiarelor, iar voi le veţi vedea purtările şi gân-
16 şi dacă aceşti trei bărbaţi vor fi în
durile şi vă veţi căi pentru relele pe
mijlocul ei – viu sunt Eu! zice Dom- care le-am adus asupra Ierusalimului
nul –, nici fii şi nici fiice nu vor scăpa, – pentru toate relele pe care Eu le-am
ci doar aceştia trei se vor mântui, iar adus asupra lui.
pământul va fi nimicit. Şi ei vă vor mângâia, pentru că voi
23
3 Noe şi Iov: cunoscutele şi veneratele perso- 5 Versetele 21-23: În ciuda tuturor pedepse-
naje biblice. Cât despre Daniel, acesta nu este lor trimise de Domnul asupra Ierusalimului, nu
profetul care a scris cartea ce-i poartă numele, ci este exclus ca o minoritate de păcătoşi să scape
un celebru erou al virtuţii (în fapt, Danel), pre- şi să ia drumul exilului. Văzându-le purtările
luat din tradiţia feniciană şi admirat la Evrei. şi intenţiile, cei ce sunt deja în exil se vor simţi,
Teologic, aici nu e vorba de cei trei ca mijlocitori într’un fel, mângâiaţi de constatarea că nu în-
(rugători pentru popor), ci de simpla lor (ipote- tâmplarea sau capriciile divine au adus nenoro-
tică) prezenţă (ca în Fc 18, 23-32). Iezechiel pune cirile, ci dreptatea lui Dumnezeu.
din nou accentul pe răspunderea personală a fie- 1 Viţa de vie ca simbol al fiilor lui Israel (Ps 79,
cărui om, în sensul că păcătosul nu se poate aco- 9 şi urm.). Iezechiel însă nu foloseşte metafora
peri cu meritele cuiva care l-a precedat. viţei cultivate, ci pe aceea a viţei sălbatice, de
4 T. M. „ciumă”. printre copacii pădurii.
IEZECHIEL 16 1225
3 Oare vor lua dintr’însa lemn care 3 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul că-
să fie bun de lucrat? Oare vor lua tre cetatea Ierusalimului: Rădăcina ta
dintr’însa un cui ca să agaţe de el un şi naşterea ta sunt în ţara Canaanului;
lucru oarecare? tatăl tău era amoreu, iar mama ta, he-
4 nimic, decât dată focului s’o mistuie; tită.
focul îi arde prisosul uscat peste an 4 La naşterea ta – în ziua’n care te-ai
când se curăţă, şi ea devine’ntru totul născut – buricul nu ţi s’a tăiat, sânii nu
nimic: este ea bună de ceva? s’au legat, în apă n’ai fost scăldată, nici
5 nici chiar când este întreagă nu-i
cu sare n’ai fost sărată şi nici în scutece
2
bună să faci ceva din ea; dar oare când n’ai fost înfăşată.
focul o mistuie, mai este ea bună de 5 Nici că ochiul Meu s’a îndurat de tine,
vreo treabă? ca să facă pentru tine unul din aceste
6 De aceea, zi: – Aşa grăieşte Domnul:
lucruri, să simtă cât de cât ceva pen-
Ca pe-o coardă de viţă printre copacii tru tine. Aruncată ai fost pe 3
faţa câm-
pădurii pe care Eu am dat-o focului s’o pului, din pricina sluţeniei sufletului
mistuie, aşa i-am dat pe cei ce locuiesc tău, atunci, în ziua’n care te-ai născut.
Ierusalimul. 6 Iar Eu am trecut prin apropierea ta şi
te-am văzut îmbălată în sângele tău; şi
7 Faţa Mi-o voi îndrepta împotriva lor:
ţi-am zis: Viaţă [să fie] din sângele tău:
Din foc vor ieşi, dar focul îi va arde;2 şi
vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când 7 înmulţeşte-te! Te-am făcut ca iarba
faţa Mi-o voi stâlpi împotriva lor. răsărind în pajişte; iar tu te-ai înmul-
ţit şi ai crescut şi ai intrat în cetăţi de
8 Şi ţara o voi da spre pustiire pentru
frunte; sânii ţi s’au ridicat, părul ţi s’a
că ei fără greş au greşit, zice Domnul”.
revărsat, goală erai şi neruşinată.
8 Eu ţi-am trecut prin apropiere şi te-
am văzut; şi, iată, era vremea ta, vre-
16 mea delăsărilor. Şi Mi-am întins ari-
pile peste tine şi ţi-am acoperit goli-
Ierusalimul, soţie necredincioasă. ciunea; şi jurământ ţi-am făcut, şi’n
O istorie simbolică a Ierusalimu-
lui. gură, părăsită, Şi-o face soţie şi-i conferă iubirea
întreagă; dar, în ciuda acestei protecţii totale, ea
1Şi a fost cuvântul Domnul către mine, se dedă, în repetate şi repetate rânduri, la neas-
zicând: cultare, obrăznicie şi desfrâu, ceea ce-i va atrage
pedeapsa, dar şi îndurarea finală. (În loc de „Ie-
2„Fiul omului, dă-i Ierusalimului măr- rusalimul”, tălmăcirea de faţă foloseşte „cetatea
turie despre fărădelegile lui!1 Ierusalimului”, ceea ce justifică, şi gramatical,
pronumele feminin).
2E vorba de cei scăpaţi din „focul” împresură- 2 Parte din igiena, până astăzi, a triburilor
rii, foamei şi molimei, dar pe care, totuşi, îi va arabe din Palestina: moaşa îi taie pruncului bu-
ajunge „focul” mâniei Domnului. ricul, apoi îi freacă trupul cu sare, apă şi ulei,
1 După Osea, Isaia şi Ieremia, Iezechiel duce după care îl înfaşă în scutece pentru următoa-
mai departe metafora hierogamică dintre Iahvé rele şapte zile.
şi naţia lui Israel, dar cu mai multă vigoare şi as- 3 skoliótes (cuvânt tare, folosit numai aici în
prime. Ocolind obârşia aramaică a lui Israel, el V. T.): „oblicitate”, „inegalitate”, „sinuozitate”,
se concentrează asupra cetăţii Ierusalimului, ca „curbură”; figurat: „perversitate”, sluţenie sufle-
fiind o odraslă a Canaanului; Domnul o află sin- tească.
IEZECHIEL 16 1226
tele lui Asur, şi nici aşa nu te-ai sătu- voi descoperi răutăţile tale, iar ei îţi vor
rat; vedea toată goliciunea.
29 da, te-ai desfrânat şi nu te-ai sătu- 38 Şi Mă voi răzbuna pe tine cu răzbu-
rat. Şi ţi-ai sporit legăturile cu ţara narea [cuvenită] unei adultere şi văr-
Caldeilor, şi nici cu acestea nu te-ai să- sătorilor de sânge, şi voi aduce asupră-
turat. ţi sânge de mânie şi de gelozie.
30 De ce-aş face Eu un legământ cu fiica 39 Şi te voi da în mâinile lor,
iar ei îţi vor
ta – zice Domnul – de vreme ce tu ai fă- surpa casa de desfrâu şi-ţi vor nimici
cut toate aceste fapte de târfă şi întreit culcuşul şi te vor dezbrăca de hainele
te-ai desfrânat tale şi-ţi vor lua podoabele măririi tale
31 întru fiicele tale? Tu ţi-ai zidit câte şi te vor lăsa goală şi neruşinată.
o casă de desfrâu la fiece deschidere de 40Şi gloate vor aduce asupră-ţi şi te vor
drum, şi’n fiece stradă ţi-ai ridicat cul- lovi cu pietre şi cu săbiile lor te vor stră-
cuş şi te-ai făcut ca o târfă care adună punge.
plată.
41Şi casele tale le vor arde’n foc şi vor
32 Femeia adulteră e asemenea ţie: pri-
face asupră-ţi răzbunare sub ochii mul-
meşte simbrie de la bărbatul ei
tor femei; iar Eu te voi abate de la
33 şi dă răsplată tuturor celor ce s’au desfrâu, şi plată nu vei mai da.
desfrânat cu ea; şi tu le-ai dat răsplată
42 Aşa Îmi voi descărca Eu mânia
tuturor ibovnicilor tăi; da, i-ai încăr-
asupră-ţi, iar gelozia Mea va fi înde-
cat cu răsplată, pentru ca să roiască
părtată de la tine, şi Mă voi odihni şi
împrejuru-ţi întru desfrânarea ta.
grijă nu voi mai avea.
34 Şi’n tine s’a petrecut o stâlcire, în-
tru a ta destrăbălare, mai mult decât 43 Că nu ţi-ai amintit de tinereţea ta
în [alte] femei: nimeni după tine nu s’a şi M’ai întristat cu toate aceste fapte.
desfrânat aşa, pentru că tu eşti aceea De aceea, iată, purtările tale le-am fă-
care dai plată, fără ca ţie să ţi se dea cut să cadă asupra capului tău – zice
vreo plată, şi astfel s’au petrecut stâl- Domnul –, că aşa a lucrat necredinţa
celi întru tine. ta asupra tuturor nelegiuirilor tale.
35 De aceea, tu, târfă, auzi cuvântul 44 Acestea sunt toate lucrurile care s’au
50 Şi se trufeau, şi’n faţa Mea făceau fă- date în vileag; chiar şi acum, tu eşti
rădelegi; şi le-am îndepărtat, aşa cum ocara fiicelor Siriei şi a tuturor celor ce-
ai văzut. i stau în preajmă, a fiicelor Filistenilor
de care eşti înconjurată.
51 Dar nici Samaria nu a păcătuit nici
pe jumătate din păcatele tale; tu ţi-ai 58 Tu eşti aceea care porţi povara necre-
sporit fărădelegile cu mult mai mult dinţelor şi fărădelegilor tale, zice Dom-
decât surorile tale şi le-ai îndreptăţit nul.
prin toate nelegiuirile pe care tu le-ai 59 Aşa grăieşte Domnul: Voi face cu
făptuit.7 tine aşa cum tu ai făcut, aşa cum te-ai
purtat în aceste fapte, ca să-mi încalci
52 Aşadar, tu poartă-ţi pedeapsa, fi-
legământul.
indcă tu ţi-ai stricat surorile prin pă-
catele şi nelegiuirile pe care le-ai fă- 60 Şi-Mi voi aduce aminte de legămân-
cut mai mult decât ele8 şi le-ai îndrep- tul pe care l-am făcut cu tine în zilele
9
tăţit mai mult decât pe tine; aşadar, tinereţii tale şi-ţi voi aşeza legământ
ruşinează-te şi poartă-ţi ocara prin veşnic.
aceea că le-ai îndreptăţit pe surorile 61 Iar tu îţi vei aduce aminte de purta-
tale. rea ta şi lipsită cu totul vei fi de cinste
53 Şi-i voi întoarce pe cei robiţi ai lor, pe
când le vei primi pe surorile tale, atât
cei robiţi ai Sodomei şi ai fiicelor ei; şi- pe cele mai vârstnice cât şi pe cele mai
i voi întoarce pe cei robiţi ai Samariei tinere; şi Eu ţi le voi da spre zidire, dar
şi ai fiicelor ei; şi’n mijlocul lor îi voi nu în virtutea legământului tău.
întoarce pe cei robiţi ai tăi, 62 Şi voi aşeza legământul Meu cu tine,
iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul;
7 În comparaţie cu acuzata, Sodoma şi Sama-
63 ca să-ţi aduci aminte şi să te ruşi-
ria se bucură, la judecată, de circumstanţe ate-
nuante. nezi; şi’ntru ruşinarea ta să nu mai
8 Păcatele acuzatei le-au făcut pe surori să şi poţi deschide gura atunci când Eu te
le sporească pe ale lor, devenind mai păcătoase voi ierta pentru toate câte ai făcut, zice
ca de obicei, dar nu într’atât încât s’o egaleze;
Domnul”.
aşadar, un spor de păcat aduce, şi pentru ele, un
spor de pedeapsă. 9 Literal: „îţi voi ridica”.
IEZECHIEL 17 1229
13 Şi am zis către casa lui Israel în pus- voi să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul,
tie: Umblaţi întru poruncile Mele şi Dumnezeul vostru.
păziţi-Mi rânduielile, ca să le pliniţi, 21 Dar şi fiii lor M’au amărât: ei n’au
pe care omul, dacă le va face, întru ele umblat întru poruncile Mele şi nu Mi-
va fi viu2 . Dar casa lui Israel M’a amă- au păzit rânduielile, ca să le plinească
rât în pustie: întru poruncile Mele n’a (pe care, dacă omul le va face, viu va
umblat şi Mi-a lepădat rânduielile pe fi întru ele), şi sabaturile Mele le-au
care, dacă omul le va plini, viu va fi în- spurcat; şi am zis că-Mi voi vărsa mâ-
tru ele. Şi sabaturile Mele cu răutate nia peste ei şi acolo, în pustie, Îmi voi
le-au spurcat; şi am zis că-Mi voi vărsa plini urgia împotriva lor.
mânia peste ei în pustie, ca să-i nimi-
cesc. Şi am făcut în aşa fel ca numele Meu
22
să nu mai fie pângărit sub ochii nea-
14 Dar am făcut în aşa fel încât numele murilor sub a căror vedere îi scosesem.
Meu să nu mai fie pângărit sub ochii
23 În pustie Mi-am ridicat mâna împo-
neamurilor, sub ochii celor dintre care
triva lor, ca să-i risipesc printre nea-
i-am scos.
muri şi să-i împrăştii prin ţări,
15 Dar Mi-am ridicat mâna împotriva
24 pentru că ei rânduielile Mele nu le-
lor în pustie, ca să nu-i mai duc în
au păzit şi poruncile Mele le-au lepă-
ţara pe care le-o dădusem, în ţara unde
dat şi sabaturile Mele le-au spurcat,
curge lapte şi miere: un fagure mai bo-
iar ochii lor umblau după închipuirile
gat decât în oricare altă ţară,
părinţilor lor.
16 pentru că rânduielile Mele le-au le-
25 Aşa că le-am dat porunci care nu
pădat şi întru poruncile Mele n’au um-
erau bune şi rânduieli întru care nu vor
blat şi sabaturile Mele le-au spurcat şi
fi vii;
au mers după închipuirile inimilor lor.
26 şi-i voi întina în propriile lor obice-
17 Dar ochii Mei i-au cruţat, aşa ca să
iuri, făcându-i să-şi jertfească pe toţi
nu-i stârpesc cu totul, şi n’am făcut ca
întâi-născuţii lor,3 ca să-i nimicesc şi să
ei să piară în pustie.
cunoască ei că Eu sunt Domnul.
18 Şi’n pustie am zis către fiii lor: Nu
3 Literal: „făcându-i să treacă (prin foc – vezi
umblaţi întru legiuirile părinţilor voş-
v. 31) pe toţi cei ce deschid pântecele”. Deşi sa-
tri şi să nu le păziţi rânduielile; cu gân- crificarea copiilor prin foc era interzisă de Lege
durile lor să nu fiţi părtaşi şi [prin ei] (vezi Dt 12, 31 şi nota; 18, 10; Lv 18, 21 şi nota;
să nu vă pângăriţi. 20, 2-5), ea încă mai era practicată, prin conta-
minare, în Valea fiilor lui Hinom (vezi Ir 7, 31).
19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru: Versetele 25-26 însă (din textul de faţă) ridică
întru poruncile Mele să umblaţi şi rân- enorme dificultăţi exegetice, Domnul (autor prin
duielile Mele să le păziţi, ca să le şi fa- excelenţă al vieţii) apărând ca autor al unor rân-
duieli aducătoare de moarte. Aici trebuie avut
ceţi; în vedere limbajul biblic (şi îndeosebi al profe-
20şi sabaturile Mele sfinţiţi-le, şi să fie ţilor) prin care Dumnezeu este prezentat drept
cauză primară a ceea ce, în fapt, este o cauză se-
ele semn între Mine şi voi, pentru ca cundară; în atotştiinţa Sa, Dumnezeu le permite
oamenilor să elaboreze legi şi rânduieli nocive pe
2 De la „şi păziţi-Mi rânduielile. . . ”, text pre- care El, din raţiuni pedagogice, nu ezită să le fo-
luat din Codex Alexandrinus. losească.
IEZECHIEL 20 1235
27 De aceea tu, fiul omului, vorbeşte- şi acolo Mă voi judeca Eu cu voi, faţă
i casei lui Israel; şi le vei spune: Aşa către faţă.
grăieşte Domnul: Iată până unde M’au 36 Aşa cum M’am judecat cu părinţii
mâniat părinţii voştri prin greşalele cu voştri în pustia ţării Egiptului, tot ast-
care au greşit împotriva Mea. fel vă voi judeca pe voi, zice Domnul.
28 Şi i-am adus în ţara pentru care Mi- 37 Şi vă voi face să treceţi pe sub toiagul
am ridicat mâna ca să le-o dau, dar ei Meu şi vă voi trece prin numărătoare.5
au pus ochii pe fiece deal înalt şi pe 6
38 Şi-i voi alege dintre voi pe cei necre-
fiece copac umbros, şi acolo au adus
dincioşi şi pe cei răzvrătiţi; fiindcă-i voi
jertfe dumnezeilor lor şi acolo le-au
scoate din locul în care se află ca stră-
adus miros de bună-mireasmă şi acolo
ini, dar în ţara lui Israel nu vor intra,
şi-au turnat prinoasele de băutură.
iar voi veţi cunoaşte că Eu sunt Dom-
29 Şi le-am zis:
Ce este Bama [loc înalt], nul Dumnezeu.
de vă duceţi voi acolo? Iar ei l-au numit 39 Şi [către] voi, casa lui Israel, aşa
Bama [loc înalt] până’n ziua de azi. grăieşte Domnul Domn: Fiecare să-şi
30 De aceea, spune-i casei lui Israel: înlăture născocirile sale cele idoleşti;
Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce voi după aceea, dacă voi Mă veţi asculta,
vă pângăriţi cu nelegiuirile părinţilor atunci numele Meu cel sfânt nu-l veţi
voştri şi vă desfrânaţi după urâciunile mai pângări cu prinoasele voastre şi cu
lor născocirile voastre cele idoleşti.
şi vă pângăriţi cu pârga darurilor 7
31 40 Fiindcă în muntele Meu cel sfânt,
voastre prin trecerea prin foc a fiilor în muntele cel înalt al lui Israel
voştri şi cu tot ceea ce vă trece prin cap, – zice Domnul Domn –, acolo şi
până’n ziua de astăzi, oare vă voi răs- pe’ntotdeauna Îmi va sluji Mie toată
punde Eu vouă, casa lui Israel? Viu casa lui Israel; acolo voi primi şi acolo
sunt Eu! – zice Domnul: Nu vă voi voi avea ochi să văd pârga voastră
răspunde, nici că faptul acesta va veni şi pârga prinoaselor voastre, în toate
asupra duhului vostru. sfintele voastre [lucruri].
32 Şi nu va fi aşa cum ziceţi voi: «Vom 41 Întru miros de bună-mireasmă vă
fi aşa cum sunt neamurile şi triburile voi primi atunci când vă voi scoate de
pământului: să ne închinăm la trun- printre popoare şi vă voi aduna de prin
chiuri şi pietre. . . ». ţările în care aţi fost risipiţi; şi’ntru voi
33 De aceea, viu sunt Eu! – zice Dom- Mă voi sfinţi sub ochii popoarelor.
nul: Voi domni peste voi cu mână tare 42 Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Dom-
şi cu braţ înalt şi cu mânie’n revărsare; nul, atunci când vă voi duce în ţara lui
34 şi vă voi scoate de printre popoare şi
Israel, în ţara pentru care Eu Mi-am
vă voi aduna din ţările prin care v’am siro-arab, populat de numeroase triburi, fie, me-
risipit cu mână tare şi cu braţ înalt şi taforic, starea de captivitate.
5 = Aşa cum face păstorul cu oile când acestea
cu mânie’n revărsare;
intră în staul.
35 şi vă voi duce în pustia popoarelor4 , 6 „îi voi alege”, în sensul: îi voi separa, îi voi
pune deoparte.
4 „pustia popoarelor”: fie, geografic, deşertul 7 Muntele Sion.
IEZECHIEL 21 1236
9 „Fiul omului, profeţeşte! Şi vei zice: 18Şi a fost cuvântul Domnului către
Aşa grăieşte Domnul: Spune: Sabie, mine, zicând:
sabie, ascute-te şi umple-te de mânie 19„Şi tu, fiul omului, înseamnă-ţi două
10 ca să-i înjunghii pe cei căi prin care să intre sabia regelui Ba-
spre’njunghiere! Ascute-te ca să bilonului;4 amândouă să plece dintr’o
fulgeri, gata să fii pentru privelişte! singură ţară; o mână la începutul căii
Înjunghie, nu ţine seama, dispreţu- cetăţii: la începutul căii vei face însem-
ieşte tot copacul2 !. . . nare
11 Şi a făcut-o gata s’o ţină El în mână;
20ca sabia să vină împotriva [cetăţii]
ascuţită-i sabia, gata pentru mâna Ce-
Raba (a fiilor lui Amon), şi împotriva
lui ce taie.
Iudeii şi împotriva Ierusalimului, în
12 Strigă, fiul omului, şi te vaită, că ea chiar mijlocul lui.
venit-a asupra poporului Meu, asupra
tuturor mai-marilor lui Israel; care nu 21 Fiindcă regele Babilonului va sta în
vor fi mai mult ca nişte străini. Sa- calea cea veche, la răspântia celor două
bie venit-a asupra lui Israel, bate din căi, să pună la’ncercare ghicitul: să fi-
palme, arbă toiag, să întrebe chipuri cioplite
şi să cerceteze, de-a dreapta lui, ficatul
13 că ea cu’ndreptăţire vine! Şi ce dacă
animalului sau al păsării jertfite.5
şi neamul însuşi va fi alungat? Nu va
fi! zice Domnul Domn. 22 Sorţul a căzut asupra cetăţii Ierusa-
14 Iar tu, fiul omului, profeţeşte şi bate
limului: să ridice dâmburi de pământ
din palme şi ia a doua sabie; a treia e împrejuru-i, să zbiere cât îl ţine gura,
sabie de măcel, sabia cea mare de mă- să înalţe strigăte din gâtlej, să-i ri-
cel, şi-i vei lovi cu spaimă, aşa ca inima dice movile în faţa porţilor, să îngră-
să li se frângă; mădească mormane de pământ, să-i
aşeze împotrivă aruncătoare de pietre
15 cei ce-au slăbit vor creşte’n număr pe
şi de flăcări.
la porţi: măcel de sabie venit-a peste ei;
e bună în măcel, e bună’n scânteiere.
leze între „a satisface” (furia) (RSV, BJ), „a duce
16 Avântă-te’nainte, ascute-te de-a până la capăt” (TOB) şi „a domoli” (OSTY). Op-
dreapta, ascute-te de-a stânga, ori- ţiuni româneşti mai vechi (după LXX): „a slobozi”
unde lama’n vânt ţi se ridică! (a da drumul) (1688) şi „a vărsa” (a potopi) (1914)
au în vedere contextul. Cea de faţă reţine faptul
17 Eu, chiar şi Eu din palme voi plesni că în finalul oricărei suite de pedepse Dumnezeu
şi furia Mi-o voi stâmpăra.3 Eu, Dom- Îşi pune în lucrare mila, iertarea, lăsând întot-
nul, am grăit”. deauna un „rest” cu şansa mântuirii; pe de altă
parte, psihologic vorbind, nota particulară a fu-
2 Probabilă aluzie la „copacii umbroşi” sub riei este aceea de a se îneca în propriul ei exces.
care se desfăşurau riturile orgiastice ale popoa- 4 La începutul unei noi campanii militare, re-
dublă valenţă, ceea ce face ca traducerile să osci- danţii de oaste le făceau înaintea campaniei.
IEZECHIEL 22 1238
23 Pentru ei6 , el era ca unul care s’a pus rămâi în locul acesta în care te-ai năs-
pe ghicit în faţa lor, socotindu-şi pro- cut: în propria ta ţară te voi judeca.
priile sale nedreptăţi cu gândul de a le 31 Şi peste tine-Mi voi vărsa urgia; cu
trezi în minte pe ale lor. focul urgiei Mele voi sufla asupră-ţi şi
24 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Pen- te voi da în mâinile barbarilor celor is-
tru că voi aţi chemat în amintire ne- cusiţi în a face răul.
dreptăţile voastre – întru dezvăluirea 32 Vei fi de hrană focului; sângele tău va
propriilor voastre necurăţii –, pentru fi în mijlocul propriei tale ţări; de tot ţi
ca păcatele să vi se vadă întru toate se va şterge amintirea; că Eu, Domnul,
necurăţiile voastre şi întru născocirile Eu am grăit”.
voastre idoleşti, pentru că voi le-aţi
chemat în amintire, întru ele veţi fi
prinşi.
25 Iar tu, principe păgân şi nelegiuit al
22
lui Israel, a cărui zi de pe urmă vine la
vremea de culme a nedreptăţilor, Nelegiuirile Ierusalimului.
26 aşa grăieşte Domnul: Scoate-ţi tiara 1 Şi a fost cuvântul Domnului către
şi leapădă-ţi coroana; ce-a fost înainte mine, zicând:
nu va fi şi după; pe cel smerit l-ai înăl- 2 „Şi tu, fiul omului, vei judeca tu oare
ţat, pe cel înalt l-ai umilit. cetatea sângeroasă1 ? Da, arată-i toate
27 Nedreptate, nedreptate, nedreptate, nelegiuirile!
pe ea o voi lua în seamă; nici ea nu va 3 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul
fi precum cea dinainte, până ce va veni Domn: O, cetate care varsă sânge’n
cel căruia i se cuvine: lui i-o voi da. mijlocul ei pentru ca vremea să-i vină,2
28 Iar tu, fiul omului, profeţeşte!; şi care’mpotriva ei închipuie născociri
vei zice: Aşa grăieşte Domnul către idoleşti ca să se pângărească:
fiii lui Amon în ceea ce priveşte ocara 4 în sângele lor pe care l-ai vărsat, în-
lor; şi vei zice: Sabie, sabie,7 ieşi afară tru acela ai căzut; şi’n născocirile ido-
să înjunghii şi ieşi afară să plăteşti, leşti pe care le-ai gândit, întru acelea
trezeşte-te să fulgeri! te-ai murdărit; şi zilele ţi le-ai apro-
29 În deşartele tale vedenii şi’n vreme piat şi capătul anilor tăi ţi l-ai adus; de
ce tu profeţeai minciuni, ca să te arunci aceea te-am dat spre ocară neamurilor
pe grumajii nelegiuiţilor răniţi, ziua şi spre batjocură tuturor ţărilor,
lor de pe urmă a venit la vremea de 5 celor ce-ţi sunt aproape şi celor ce-
culme a nedreptăţilor. ţi sunt departe; şi-şi vor bate joc de
30 Întoarce-te în teaca ta şi să nu mai tine, cea renumită prin necurăţie şi bo-
8
gată’n fărădelegi.
6 Pentru
locuitorii Ierusalimului.
7 Invocare
către sabia regelui babilonian, tri- toarcă în propria ţară, unde va fi judecat şi pe-
mis acum să-l pedepsească pe regele Amoniţilor. depsit pentru toate nelegiuirile, cruzimile şi cri-
8 Acum Domnul i Se adresează regelui babi- mele lui.
1 Literal: „cetatea vărsărilor de sânge”.
lonian; deşi el a avut de îndeplinit o misiune,
ca „rob” al lui Dumnezeu, va fi obligat să se în- 2 vremea pedepsei.
IEZECHIEL 22 1239
6 Iată, mai-marii casei lui Israel s’au 17 Şi a fost cuvântul Domnului către
adunat în tine, fiecare cu ai lui, ca să mine, zicând:
verse sânge. 18 „Fiul omului, iată, casa lui Israel Mi
7 În tine i-au injuriat pe tată şi pe se face ca şi cum ei ar fi cu toţii ames-
mamă, în tine s’au purtat nedrept cu tecaţi cu aramă şi cu fier şi cu cositor
străinul, în tine au asuprit pe sărman şi cu plumb; e un amestec în mijlocul
şi pe văduvă. argintului.
8 În tine Mi-au defăimat locaşurile 19 De aceea, zi: Aşa grăieşte Domnul:
sfinte, în tine Mi-au spurcat sâmbe- Pentru că voi aţi devenit un singur
tele. amestec, de aceea vă voi aduna în mij-
9 În tine erau tâlhari, pentru ca’n tine locul Ierusalimului.
să verse sânge; în tine mâncau pe 20 Aşa cum argintul şi arama şi fierul
munţi, în mijlocul tău făceau fărăde- şi cositorul şi plumbul se adună în mij-
legi; locul cuptorului pentru ca’n el să se su-
10 în tine-au dezvelit ruşinea tatălui fle foc şi ele să se topească, tot astfel vă
şi’n tine au umilit-o pe cea necurată la voi aduce Eu întru mânia Mea şi vă voi
vremea scurgerii ei. aduna şi vă voi topi;
11 Fiecare a necinstit-o pe femeia 21 şi voi sufla asupra voastră cu focul
aproapelui său, fiecare întru nelegiu- urgiei Mele, iar voi vă veţi topi acolo,
ire şi-a pângărit nora; în tine a umilit-o la mijloc.
fiecare pe sora sa, pe fiica tatălui său. 22 Cum se topeşte argintul în mijlo-
12 În tine au primit mită pentru ca să cul cuptorului, aşa vă veţi topi voi
verse sânge; în tine au luat camătă şi acolo, în mijlocul lui, şi veţi cunoaşte
adaos; şi prin asuprire ţi-ai dus tu rău- că Eu, Domnul, Eu Mi-am vărsat mâ-
tatea pân’la capăt şi ţi-ai uitat de Mine, nia asupră-vă”.
zice Domnul.
23 Şi s’a făcut cuvântul Domnului către
13 Şi dacă Eu voi bate din mâini la tot mine, zicând:
ce-ai făcut, la tot ce-ai împlinit, la văr-
24 „Fiul omului, spune-i: Tu eşti
sările tale de sânge care s’au petrecut
pământul care nu s’a muiat, şi nici că
în mijlocul tău,
ploaie a căzut peste tine în ziua urgiei,
14 oare fi-va inima ta în stare să îndure?
fi-vor mâinile tale puternice în zilele pe 25 ai cărui mai-mari sunt în mijlocul
care Eu ţi le voi hărăzi? Eu, Domnul, lui ca nişte lei răcnind când îşi apucă
am zis; şi o voi face! prada, înghiţind suflete prin asuprire
şi luând mită; în mijlocul tău, văduvele
15 Şi te voi risipi printre neamuri; şi
tale s’au înmulţit.
prin ţări te voi împrăştia; şi-ţi voi face
26 Preoţii săi au trecut nepăsători peste
necurăţia să piară dintru tine.
legea Mea, iar lucrurile Mele cele
16 Şi’ntru tine voi avea Eu moştenire în
sfinte le-au spurcat; ei n’au făcut de-
ochii neamurilor, iar tu vei cunoaşte că osebire între ceea ce e sfânt şi ceea ce
Eu sunt Domnul”.3 e spurcat, între curat şi necurat; de la
3 Ca de obicei, pedeapsa e urmată de îndurare. sâmbetele Mele şi-au întors ochii, sâm-
IEZECHIEL 23 1240
pitol în care limbajul lui Iezechiel devine percu- M., care conchide: „căci asupra ei s’a petrecut
tant, violent şi peste măsură de îndrăzneţ. osândă”.
IEZECHIEL 23 1241
poftele ei a fost şi mai stricată decât aşternutul tău, acolo unde sânii tine-
ea: desfrânarea ei era mai aprinsă de- reţii tale ţi s’au lăsat în jos.
cât aceea a surorii sale. 22 De aceea, Oholibo, aşa grăieşte Dom-
12 S’a aprins asupra fiilor Asirienilor, nul: Iată, Eu îi voi ridica împotriva
principi şi căpitani care-i erau vecini, ta pe ibovnicii tăi, de care sufletul tău
îmbrăcaţi în haine scumpe, călăreţi că- s’a înstrăinat, şi de jur-împrejur îi voi
lărind pe cai; toţi, tineri aleşi pe sprân- aduce împotriva ta
ceană. 23 pe fiii Babilonului şi pe toţi Cal-
13 Şi am văzut că amândouă s’au pân- deii: din Pecod şi din Şoa şi din Coa,
gărit, că cele două aveau un singur şi’mpreună cu ei pe toţi fiii Asirienilor,
drum. tineri aleşi pe sprânceană, guvernatori
14 Aceasta însă şi-a sporit desfrâna- şi căpitani, principi şi renumiţi călă-
rea; şi a văzut bărbaţi zugrăviţi pe un reţi pe cai.
perete, chipuri de Caldei zugrăviţi cu 24 Şi cu toţii vor veni asupră-ţi dinspre
condeiul, miazănoapte: care de luptă şi roţi, cu
15 încinşi peste mijloc cu cingători pes- mulţime de popoare, paveze şi scuturi;
triţe, pe cap avându-şi turbane bogate şi de jur-împrejur vor fi cu ochii pe tine;
în culori; toţi aveau înfăţişare de vi- iar Eu voi aşeza în faţa lor judecată, iar
teji, asemănarea fiilor Caldeilor, a ţă- ei vor face răzbunare asupră-ţi cu pro-
rii’n care s’au născut. pria lor judecată.
16 Şi cu aprindere şi-a pus ochii pe ei şi 25 Eu Îmi voi aduce gelozia asupră-ţi,
le-a trimis soli în ţara Caldeilor. iar ei se vor purta cu tine întru urgia
17 Iar fiii Babilonului au venit la ea în
mâniei: îţi vor tăia nasul şi urechile,
aşternutul leneviei, şi o pângăreau în iar pe cei rămaşi ai tăi îi vor doborî cu
desfrânarea ei; şi ea s’a pângărit cu ei, sabia; îţi vor lua fiii şi fiicele, iar cei ră-
iar sufletul i s’a înstrăinat de ei.5 maşi ai tăi în foc se vor mistui.
18 Şi ea şi-a descoperit desfrânarea şi 26Şi te vor dezbrăca de haine şi te vor
şi-a dezvelit ruşinea, iar sufletul Meu despuia de podoabele mândriei tale.
s’a înstrăinat de ea, aşa cum se înstră- 27 Aşa că Eu voi pune capăt nelegiuiri-
inase şi de sora ei. lor tale ce se află’ntru tine şi desfrână-
19 Iar tu ţi-ai sporit desfrânarea, aşa ca rii tale din ţara Egiptului, iar tu nu-ţi
să-ţi aduci aminte de tinereţile tale, în- vei mai ridica ochii spre ei, şi de Egipt
tru care te desfrânai în Egipt, nu-ţi vei mai aminti.
20 şi cu aprindere te-ai aruncat asupra 28 De aceea, aşa grăieşte Domnul
Caldeilor, cei cu trupul ca de măgar şi Domn: Iată, Eu te voi da în mâinile ce-
cu bărbăţia ca de cal. lor pe care-i urăşti, de care sufletul tău
s’a înstrăinat.
21 Şi te-ai uitat la nelegiuirea tinereţi-
lor tale, la cele ce-ai făcut în Egipt în 29 Iar ei cu ură se vor purta cu tine:
5 Excesului
toate [roadele] muncii şi ostenelilor
îi urmează dezgustul. Faptul
tale le vor lua, iar tu vei rămâne goală
poate fi adevărat şi în excesul de îngăduinţă: mai
jos, în v. 18, Domnul este Cel ce Se înstrăinează şi de ocară; descoperită-ţi va fi ruşinea
de Oholiba. dezmăţului tău; nelegiuirea şi desfrâ-
IEZECHIEL 23 1242
dimineaţa am făcut aşa cum El îmi dă- tru ei, iar ei vor cunoaşte că Eu sunt
duse poruncă. Domnul”.
19 Iar poporul mi-a zis: „Oare n’o să ne
spui ce înseamnă lucrurile acestea pe
care le faci?”. 25
20 Atunci le-am zis: „Cuvântul Domnu-
lui a fost către mine, zicând: Profeţii împotriva Amoniţilor,
Moabului, Edomului şi Filisteni-
21 Spune-i casei lui Israel: Aşa grăieşte
lor.
Domnul: Iată, Eu Îmi voi pângări lo-
1 Şi a fost cuvântul Domnului către
caşul Meu cel sfânt,4 mândria tăriei
voastre, dorul ochilor voştri, de care su- mine, zicând:
fletele voastre se’ngrijesc; iar fiii şi fii- 2 „Fiul omului, aţinteşte-ţi faţa asupra
cele voastre, pe care i-aţi lăsat,5 vor că- fiilor lui Amon1 şi profeţeşte împotriva
dea de sabie. lor.
22 Iar voi veţi face cum am făcut eu: cu 3 Şi le vei zice fiilor lui Amon: Auziţi cu-
gura lor nu vă veţi mângâia, şi pâinea vântul Domnului: Aşa grăieşte Dom-
oamenilor n’o veţi mânca. nul: De vreme ce v’aţi bucurat de loca-
23 Părul vă va rămâne pe cap şi încălţă-
şul Meu cel sfânt că a fost pângărit şi
mintea în picioare: nu vă veţi plânge şi de pământul lui Israel că s’a pustiit şi
nici nu veţi plânge; întru nedreptăţile de casa lui Iuda că a fost dusă’n robie,
voastre veţi lâncezi şi’ntru ele va mân- 4 de aceea, iată, Eu vă voi da spre stă-
murilor de jaf şi te voi nimici de printre 15 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Pen-
popoare şi cu totul te voi stârpi dintre tru că Filistenii6 s’au purtat ca răz-
ţări şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. bunători şi pentru că, răzbunându-se,
8 Aşa grăieşte Domnul: Pentru că şi-au bucurat gândul de a-i stârpi [pe
Moab a zis: «Iată, oare nu-i casa lui Israeliţi] pentru totdeauna,
Israel şi Iuda ca oricare neam?. . . », de aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată,
16
ceea ce, într’un fel, ar părea o derogare de la le- oraş fenician devenit celebru prin negoţul şi na-
gea talionului. Ultima frază: „şi [din pricină]. . . ” vigatorii săi. Bogăţia şi luxul i-au adus decăde-
este omisă în T. M. În primă şi ultimă instanţă, rea moravurilor, ceea ce făcea ca mai târziu, în
poporul ales nu poate fi judecat şi pedepsit decât vremea lui Iisus, să fie dat, alături de Sidon, ca
de Dumnezeu. exemplu de depravare.
IEZECHIEL 26 1246
4 Zidurile Tirului le voi dărâma şi tur- tale case le va doborî, iar pietrele şi
nurile i le voi surpa, iar Eu îi voi vân- lemnăria şi pulberile tale în mijlocul
tura molozurile şi-l voi face piatră ne- mării le va azvârli.
tedă. 13Mulţimea cântăreţilor tăi o va ni-
5 Fi-va el în mijlocul mării loc de zbi- mici, sunetul harpelor5 tale nu se va
cire a mrejelor2 ; căci Eu am spus-o – mai auzi.
zice Domnul – şi neamurilor le va fi de 14 Piatră netedă te voi face, loc de zbi-
pradă. cire a mrejelor vei fi, zidirea ta la loc nu
3
6 Şi fiicele lui de pe câmp ucise vor fi de se va mai face, căci Eu am grăit, zice
sabie şi vor cunoaşte că Eu sunt Dom- Domnul.
nul.
15 Că aşa grăieşte Domnul Domn că-
7 Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, Ti- tre Tir: Oare nu se vor clătina insulele
rule, Eu voi aduce împotrivă-ţi pe Na- de sunetul căderii tale, când răniţii vor
bucodonosor, regele Babilonului de la geme, când sabie scoasă va fi în mijlo-
miazănoapte, rege al regilor, cu cai şi cul tău?
cu care de luptă şi cu călăreţi şi cu
multă gloată de neamuri. 16 Toţi mai-marii neamurilor mării se
vor da jos de pe tronurile lor şi-şi vor
8 Pe fiicele tale cele din câmp cu sabie
lua mitrele de pe cap şi se vor dezbrăca
le va ucide şi pază va pune asupră-ţi de vestmintele lor brodate; cuprinşi vor
şi grele’ntăriri împrejur va zidi şi cu fi cu totul de spaimă şi vor zăcea la
dâmburi de pământ te va înconjura şi pământ şi de nimicirea lor se vor teme
cu împresurare de lănci; şi asupră-ţi vor suspina.
9 zidurile şi turnurile cu hangerele ţi le
17 Şi vor prinde să plângă pentru tine
va surpa.
şi-ţi vor zice: Cum ai pierit din mare, o,
10 Praful stârnit de mulţimea cailor lui tu, cetatea lăudată, care’n mare a fost
te va acoperi, zidurile tale se vor clă- tare – ea şi cei ce-o locuiau –, ea, care-
tina de glasul călăreţilor şi al roţilor i umplea de spaimă pe chiar locuitorii
carelor lui de luptă. Intra-va el prin ei!
porţile tale ca şi cum ar intra din câmp
18 Insulele se vor teme din ziua căderii
într’o cetate4 .
tale, de ieşirea ta se vor tulbura insu-
11 Uliţele tale toate călcate vor fi de co-
lele’n mare.
pitele cailor lui; pe poporul tău cu sa-
bie îl va ucide, temeiul tăriei tale îl va 19 Căci aşa grăieşte Domnul Domn:
prăvăli la pământ. Când Eu te voi face pe tine cetate pus-
tiită, aşa cum sunt cetăţile nelocuite,
12 Puterea ţi-o va prăda, avutul ţi-l va
când voi aduce adâncul deasupra ta şi
jefui, zidurile ţi le va surpa, plăcutele
ape multe te vor acoperi
2 Tirul era aşezat pe o insulă stâncoasă, la o
20 şi te voi pogorî la cei ce se pogoară
depărtare de aproximativ 600 de metri de ţărm;
cu vremea, insula s’a legat cu continentul. în groapă, la poporul veacului ce-a fost,
3 „. . . fiicele de pe câmp”: locuitorii Tirului din şi te voi face să locuieşti în adâncul
zona continentală; de obicei, agricultorii care în-
treţineau cetatea cu produse alimentare. 5 Literal: „psaltirilor”; instrumente muzicale
4 „. . . din câmp într’o cetate” = fără obstacole. cu coarde, asemenea harpelor.
IEZECHIEL 27 1247
pământului – ca o pustie veşnică – lao- 8 mai-marii tăi, localnici din Sidon; vâ-
laltă cu cei ce se pogoară în groapă, ca slaşii tăi, bărbaţi arvadieni;3 cârmacii
să nu mai fii locuită, şi nici să nu mai tăi, acei ce întru tine erau mai înţe-
stai pe pământul vieţii. lepţi.
4
21 Pierzanie te voi face, şi niciodată nu 9 Bătrânii cufundaţi în cărţi şi cei
vei mai fi; şi te vei căuta şi’n veac nu te mai iscusiţi ai lor ce se aflau în tine,
vei găsi, zice Domnul Domn”. aceştia sfatul ţi-l făceau puternic. Co-
răbiile mărilor cu toatele şi cu vâ-
slaşii lor în slujba ta negustoreau
spre’ndepărtatele Apusuri.
27 10 În oastea ta erau Perşi şi Lidieni şi
Libieni; războinicii tăi îşi atârnau de
Jelanie asupra căderii Tirului. tine scuturile şi coifurile; aceştia ţi-au
1 Şi a fost cuvântul Domnului către
dat mărirea.
mine, zicând: 11 Fiii Arvadului şi oastea ta erau dea-
supra zidurilor tale; turnurile tale îm-
2 „Şi tu, fiul omului, ia-ţi pe seamă o
prejmuitoare aveau paznici; ei îşi atâr-
plângere asupra Tirului.
nau tolbele pe meterezele tale, de jur-
3 Şi-i vei zice Tirului care locuieşte la împrejur; aceştia ţi-au împlinit frumu-
intrarea mării către neguţătoria po- seţea.
poarelor ce vin din insule multe: Aşa
12 Cartaginezii erau neguţătorii tăi,
grăieşte Domnul către Tir: Tu ai zis: –
din pricina belşugului tău de putere; ei
«În frumuseţea mea m’am îmbrăcat».1
târgul ţi l-au umplut de argint şi de aur
4 În inima mării au pus pe tine frumu- şi de aramă şi de fier şi de cositor şi de
seţe fiii tăi pentru Veelim. plumb.
5 Zidirea ta-i din cedru de Senir; scân- 13 Elada întreagă, ca şi ţărmurile de
duri de chiparos au fost aduse din Li- prin vecinătăţi, acestea îţi dădeau su-
ban, şi lemn pentru catarge ţi s’a dat. flete omeneşti ca schimb de negoţ, şi
6 Din carpen de Vasan ţi-au făcut vâsle;
vase de aramă îţi aduceau în târg.
din fildeş, sfintele odoare; iar lemnul 14 În târgul tău se aduceau cai şi călă-
5
din ostroavele Chitim2 pentru-ale tale reţi din casa Togarma .
case cu umbrar. 15 Fiii lui Dedan erau neguţătorii tăi;
catului capital al regelui Tirului (numit, totuşi, primordială, era egal cu îngerii. T. M., confuz,
„principe”): orgoliul, în care se regăseşte drama cunoaşte traduceri din cele mai diverse, dar pe
păcatului originar (pretenţia de a fi egal cu Dum- ideea că omul era heruvimul „pus să ocrotească”
nezeu) şi a căderii. (pe cine?).
IEZECHIEL 29 1250
înţeleg braţele din Delta acestuia. Israel în pustie, după ieşirea din Egipt; durata
4 Aceeaşi aroganţă, ca şi la regele Tirului, a unei generaţii.
omului care a început să se creadă Dumnezeu. 8 „. . . ţara Patros”: Egiptul-de-Sus, adică cel
5 Imagine a şarpelui zburător. În T. M.: „ţi-i situat la sud de localitatea Memfis.
voi lipi de solzi”. 9 Martie – aprilie 571.
IEZECHIEL 30 1252
lunii, fost-a cuvântul Domnului către 27 Ei zac laolaltă cu uriaşii care-au că-
mine, zicând: zut demult, cei ce-au căzut în iad cu ar-
18 „Fiul omului, jeleşte-te peste tăria mele lor de război, cei ce şi-au pus săbi-
Egiptului, căci pe fiicele lui moarte ile lor sub cap, dar ale căror fărădelegi
le vor pogorî neamurile în adâncul li se află în oase, că pe toţi i-au înfrico-
pământului, la cei ce se pogoară în şat de-a lungul vieţii lor.
groapă. 28 Iar tu vei zăcea laolaltă cu cei netă-
19 (Din apă limpede pogoară-te, şi iaţi împrejur şi vei dormi cu cei răniţi
dormi cu cei netăiaţi împrejur).2 de sabie.
20 Cu el vor cădea în mijlocul celor ră- 29 Acolo zac Edom şi regii lui şi toţi
niţi de sabie, şi’ntreaga lui tărie va principii Asurului, a căror tărie s’a dat
adormi. înapoi de dinaintea unei răni de sabie:
aceştia zac laolaltă cu cei răniţi, cu cei
21 Şi-ţi vor zice uriaşii: Pogoară-te’n
ce s’au pogorât în groapă.
adâncul gropii!; cu cât eşti tu mai bun?
30 Acolo sunt principii Miazănopţii,
22 Acolo sunt Asur şi toţi ai lui; răniţii
toate căpeteniile Asurului, cei ce s’au
lui, cu toţii, acolo-au fost lăsaţi:
pogorât răniţi de propria lor frică; ei
23 mormântul lor e în adâncul gropii; zac, netăiaţi împrejur, laolaltă cu cei
ai lui stau adunaţi în jurul mormântu- răniţi de sabie, laolaltă cu tăria şi cu
lui său; toţi răniţii vor cădea de sabie, frica lor, ca unii ce şi-au primit pe-
cei ce-au făcut ca frica de ei să cadă pe deapsa cu cei ce se pogoară în groapă.
pământul vieţii.
31 Regele Faraon îi va vedea, şi’ntru
24 Acolo este Elam, cu toată oştirea lui toată tăria lor se va mângâia: răniţii
în jurul mormântului său, cu toţi răni- săbiei lui Faraon şi’ntreaga lui tărie,3
ţii care au căzut de sabie, laolaltă cu zice Domnul Domn.
cei ce netăiaţi împrejur s’au pogorât în
32 Fiindcă Eu am făcut ca frica lui să
adâncul pământului şi cu cei ce-au fă-
cadă pe pământul vieţii; şi va zăcea el
cut ca frica de ei să cadă pe pământul
în mijlocul celor netăiaţi împrejur, lao-
vieţii şi care şi-au primit pedeapsa îm-
laltă cu cei răniţi de sabia lui Faraon, şi
preună cu cei ce se pogoară în groapă
toată gloata lui laolaltă cu el, zice Dom-
25 în mijlocul celor răniţi. nul Domn”.
26 Acolo-au fost duşi Meşec, şi Tubal cu
toată oştirea lui în jurul mormântului
său, cu toţi răniţii lui, cu toţi cei ne- 33
tăiaţi împrejur, cu cei răniţi de sabie
care-au făcut ca frica de ei să cadă pe
Straja profetului. Despre căderea
pământul vieţii.
Ierusalimului şi despre cei rămaşi
2 Acest verset lipseşte din versiunile curente în Iudeea. Profetul neînţeles de ai
ale Septuagintei şi este preluat aici (ca şi în ve- săi.
chile ediţii româneşti) din Codex Vaticanus. Cu-
vintele îi sunt adresate lui Faraon, regele unui 3 Această ultimă frază: „. . . răniţii săbiei. . . ”
popor care practică circumcizia şi care e sortit să este preluată aici (ca şi în vechile ediţii româ-
zacă în adânc, laolaltă cu cei necircumcişi. neşti) din Codex Vaticanus.
IEZECHIEL 33 1257
17 Dar fiii poporului vor zice: «Calea veţi avea voi ţara în stăpânire?2
Domnului nu e dreaptă!», în timp ce ei 27 De aceea, spune-le: Aşa grăieşte
sunt aceia a căror cale nu e dreaptă! Domnul Domn: Viu sunt Eu, că cei ce
18 Că dacă cel drept se va abate de la trăiesc în locurile pustiite vor cădea de
dreptatea lui şi va face fărădelegi, în- sabie, cei ce se află în câmpuri deschise
tru acestea va muri. vor fi daţi spre mâncare fiarelor câm-
19 Iar dacă cel păcătos se va abate de
pului, iar pe cei ce se află în [cetăţi] în-
la nelegiuirea lui şi va face judecată şi tărite şi pe cei ce se află în peşteri, pe
dreptate, întru acestea va fi viu. aceia cu moarte îi voi ucide.
28 Şi voi face pământul pustiu, iar se-
20 Aceasta, deci, este [calea] despre
meţia tăriei lor va pieri; munţii lui
care voi aţi zis: «Calea Domnului nu
Israel se vor pustii prin aceea că ni-
este dreaptă!». Eu vă voi judeca, o, casa
meni nu va mai fi să-i cutreiere.
lui Israel, pe fiecare pentru propriile
sale căi”. 29 Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul
atunci când le voi face pământul pus-
21 Şi a fost că în anul al doisprezecelea
tiu; pustiu va fi din pricina urâciunilor
de la înrobirea noastră, în luna a zecea,
pe care ei le-au făcut.3
în cea de a cincea zi a lunii, a venit la
mine unul care scăpase din Ierusalim, 30 Iar tu, fiul omului: Fiii poporului tău
zicând: „Cetatea e luată!” sunt cei ce vorbesc de tine pe lângă zi-
duri şi pe la uşile caselor. Şi unul că-
22 Dar mâna Domnului fusese peste
tre altul vorbesc, zicând: «Să ne adu-
mine seara, mai înainte ca el să fi ve-
năm şi să auzim [cuvintele] care ies de
nit, şi mi-a deschis gura când el a venit
la Domnul!. . . ».
dimineaţa la mine; şi de’ndată ce gura
31 Şi vor veni la tine aşa cum se adună
mi s’a deschis, ea nu s’a mai oprit.
poporul şi-ţi vor sta înainte; şi cuvin-
23 Şi a fost cuvântul Domnului către
tele tale le vor asculta, dar de făcut nu
mine, zicând: le vor face; că’n gura lor nu-i decât min-
24 „Fiul omului, cei ce trăiesc în locu- ciună, iar inima lor umblă după spur-
rile cele pustiite din ţara lui Israel zic: căciunile lor.
«Avraam era unul când i s’a dat ţara 32 Şi te vei face lor ca sunetul cel dulce
s’o stăpânească; dar noi suntem mai la auz, harpă cu strunele potrivite; ei
mulţi: nouă ni s’a dat ţara spre stăpâ- îţi vor auzi cuvintele, dar de făcut nu
nire. . . ». le vor face.
25 De aceea spune-le: Aşa grăieşte 33 Şi când va veni4 – căci, iată, vine!
Domnul Domn: Voi, cei ce mâncaţi
2 Versetele 25 şi 26 lipsesc din ediţiile curente
[carne] cu sânge şi ochii vi-i ridicaţi
spre idolii voştri şi faceţi vărsare de ale Septuagintei şi sunt preluate aici (ca şi în ve-
chile ediţii româneşti) din Codex Alexandrinus
sânge, voi oare veţi avea ţara în stăpâ- şi T. M. Accentul textului cade pe ideea că legea
nire? morală este singura care conferă legalitate.
3 În limbajul biblic, „facerea de urâciuni” în-
26 Voi v’aţi încrezut în sabia voastră, seamnă, de obicei, închinarea la idoli.
voi aţi făcut urâciuni, voi aţi necinstit 4 Textul rămâne enigmatic prin aceea că nu
fiecare pe femeia aproapelui său: aşa oferă un subiect determinat. TOB traduce liber:
IEZECHIEL 34 1259
–, atunci vor cunoaşte că profet era în 8 Viu sunt Eu!, zice Domnul Domn: Fi-
mijlocul lor”. indcă oile Mele au devenit o pradă, şi
din lipsă de păstor s’au făcut oile Mele
mâncare tuturor fiarelor câmpului, fi-
34 indcă păstorii n’au avut nici un fel de
grijă pentru oile Mele, ci s’au păscut
Păstorii necredincioşi ai lui Israel păstorii pe ei înşişi, dar oile Mele nu
şi făgăduinţa Bunului Păstor. le-au păscut,
1Şi a fost cuvântul Domnului către 9de aceea, voi, păstori, auziţi cuvântul
mine, zicând: Domnului:
2 „Fiul omului, profeţeşte împotriva 10 Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată,
păstorilor lui Israel!; profeţeşte şi Eu sunt împotriva păstorilor; şi voi
spune-le păstorilor: Aşa grăieşte Dom- cere oile Mele din mâinile lor; şi-i voi
nul Domn: O, păstori ai lui Israel!, oare întoarce îndărăt, pentru ca ei să nu
se pasc1 păstorii pe ei înşişi? Oare pască oile Mele, şi păstorii nu le vor
nu oile sunt acelea pe care păstorii le mai paşte; şi-Mi voi scoate oile din gura
pasc? lor, iar ele nu le vor mai fi lor de mân-
care.
3 Iată, voi mâncaţi laptele şi vă îmbră-
caţi cu lâna şi înjunghiaţi pe cele grase, 11 De aceea, aşa grăieşte Domnul
dar pe oile Mele nu le paşteţi; Domn: Iată, Eu Îmi voi căuta oile şi le
voi cerceta.
4 pe cea slabă n’aţi întărit-o, pe cea bol-
navă n’aţi vindecat-o, pe cea zdrobită 12 Aşa cum păstorul îşi socoteşte turma
n’aţi legat-o’n feşi, pe cea rătăcită n’aţi la vreme de negură şi nor, când el se
întors-o, pe cea pierdută n’aţi căutat-o, află’n mijlocul oilor răzleţite, tot ast-
iar pe cea tare aţi slăbit-o prin ostene- fel Îmi voi căuta Eu oile Mele şi le voi
ală. mâna din fiece loc unde s’au risipit la
vreme de nor şi de negură.
5 Şi oile Mele s’au risipit din lipsă de
păstor şi au devenit mâncare fiarelor 13 Şi le voi scoate de printre neamuri
câmpului. şi le voi aduna de prin ţări şi le voi
6 Şi oile Mele s’au risipit în fiece munte
duce în ţara lor şi le voi paşte în munţii
şi’n fiece deal înalt; pe faţa’ntregului lui Israel şi’n văi şi’n fiece loc locuit al
pământ s’au risipit, şi nu era nimeni pământului.
care să le caute şi să le întoarcă. 14 La păşune bună le voi paşte, în mun-
7De aceea, voi, păstori, auziţi cuvântul tele cel înalt al lui Israel; şi stânele lor
Domnului: acolo vor fi, şi ele acolo se vor culca şi
acolo se vor odihni întru desfătarea cea
„Când ceea ce ai spus tu va veni. . . ”. Oricum, în bună şi vor paşte păşune grasă în mun-
text pluteşte şi o nuanţă de ameninţare.
1 Verbul „a paşte” are două înţelesuri: a ţii lui Israel.
mânca iarbă (când e vorba de un animal ierbivor) 15 Eu Îmi voi paşte oile Mele şi le voi
şi a hrăni cu iarbă (când e vorba de omul care-
odihni, iar ele vor cunoaşte că Eu sunt
şi hrăneşte ierbivorele ducându-le la păscut). În
cazul de faţă (ca şi la In 21, 17), e vorba de păs- Domnul – aşa grăieşte Domnul Domn
torul care-şi paşte turma. –;
IEZECHIEL 35 1260
16 pe cea pierdută o voi căuta, pe cea ră- 27 Şi pomii câmpului îşi vor da roada, şi
tăcită o voi întoarce, pe cea zdrobită o pământul îşi va da tăria; şi vor locui în
voi lega în feşi, pe cea slabă o voi întări ţara lor cu încredinţare de pace; şi vor
şi pe cea tare o voi păzi; şi cu dreptate cunoaşte că Eu sunt Domnul, atunci
le voi paşte. când Eu le voi sfărâma jugul şi le voi
17 Cât despre voi, oile Mele, aşa gră- scoate din mâna celor ce le-au înrobit.
ieşte Domnul Domn: Iată, Eu voi osebi 28 Şi nu vor mai fi pradă neamurilor,
între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi. şi fiarele pământului nu le vor mai
18 Puţin a fost oare pentru voi că păş- mânca; şi vor locui fără grijă, şi nimeni
teaţi păşunea cea bună şi că voi, cu pi- nu va fi care să le sperie.
cioarele voastre, călcaţi rămăşiţele pă- 29 Şi voi face să le răsară o plantă de
şunii? şi că apa cea limpede o beaţi, iar pace; şi nu vor mai pieri de foame pe
pe cea rămasă o tulburaţi cu ale voas- pământ şi nu vor mai răbda ocară de
tre picioare? la neamuri.
19 Aşa că oile Mele păşteau ceea ce căl- 30 Şi vor cunoaşte că Eu sunt Dom-
caseră picioarele voastre şi beau apa nul, Dumnezeul lor, iar ele sunt popo-
tulburată de ale voastre picioare. rul Meu, casa lui Israel, zice Domnul.
20 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, 31 Voi sunteţi oile Mele, chiar oile tur-
Eu voi osebi între oaie tare şi oaie mei Mele, iar Eu sunt Domnul, Dum-
slabă. nezeul vostru, zice Domnul Domn”.
21 Şi fiindcă voi împingeaţi cu umerii şi
coastele voastre, şi cu coarnele voastre
o împungeaţi pe cea slabă, 35
22 Eu Îmi voi mântui oile Mele, şi ele
Profeţie împotriva Idumeii.
nu vor mai fi pradă, şi voi judeca între
berbec şi berbec. 1 Fost-a cuvântul Domnului către
mine, zicând:
23 Şi Păstor voi ridica peste ele, şi le
va paşte robul Meu David, şi El le va 2 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre
petuă, a cărei obârşie se urca la strămoşul Esau, 4 de aceea, voi, munţi ai lui Israel, au-
care se jurase să-l ucidă pe fratele său Iacob (Fc ziţi cuvântul Domnului: Aşa grăieşte
27, 41), devenit Israel. Vicleni, Edomiţii (sau Domnul către munţii şi către dealurile
Idumeii) preferau să se alieze cu adversarii pu-
ternic înarmaţi ai lui Israel. şi către văile şi către pâraiele şi către
3 Literal: „la vremea nedreptăţii celei mai de [locurile] pustiite şi nimicite şi către
pe urmă” ( = când Israel se afla la mare anan-
ghie). 1 „Munţii lui Israel”: metaforă pentru ţara lui
4 împotriva celor de acelaşi neam.
Israel. Adresându-se lor (vv. 2-15) şi apoi „casei”
5 Codex Alexandrinus adaugă: „. . . şi pe po-
(poporului) lui Israel, Dumnezeu anunţă reface-
triva invidiei pe care ai vărsat-o în ura ta pentru rea stării de odinioară, dar nu fără să menţio-
ei. . . ”. neze că Israeliţii şi-au atras răul prin propriile
6 „blasfemie”: insultă la adresa lui Dumnezeu. lor păcate.
IEZECHIEL 36 1262
cetăţile care-au fost părăsite şi au de- 14de aceea: tu nu vei mai mânca oa-
venit pradă şi batjocură celorlalte nea- meni şi nu-ţi vei mai lipsi neamul de
muri de primprejur, copiii lui, zice Domnul Domn.
5 de aceea, aşa grăieşte Domnul Domn: 15Şi’mpotriva voastră nu se va mai
Da, în focul mâniei Mele am grăit îm- auzi defăimarea neamurilor, iar ocara
potriva celorlalte neamuri şi împotriva popoarelor nu o veţi mai suferi, zice
a toată Idumeea, pentru că ele şi-au în- Domnul Domn”.
suşit ţara Mea ca s’o stăpânească’ntru
16Şi a fost cuvântul Domnului către
veselie, necinstind vieţile şi vrând s’o
mine, zicând:
nimicească prin jaf,
17 „Fiul omului, cei din casa lui Israel
6 de aceea, tu profeţeşte asupra ţării
au locuit pe pământul lor, dar ei l-au
lui Israel şi spune-le munţilor şi dealu-
spurcat cu purtările lor2 : cu idolii lor,
rilor şi văilor şi codrilor: Aşa grăieşte
şi cu necurăţiile lor; purtările lor au de-
Domnul: Iată, Eu întru gelozia Mea
venit în faţa Mea ca necurăţiile femeii
şi’ntru mânia Mea am grăit, pentru că
la scurgere.
voi aţi suferit ocările păgânilor.
7 De aceea, iată, Eu Îmi voi ridica mâna
18 Iar Eu Mi-am revărsat mânia peste
împotriva neamurilor dimprejurul vos- ei, din pricina sângelui pe care l-au
tru; ele îşi vor purta propria lor ocară. vărsat pe pământ şi din pricina idoli-
lor cu care l-au spurcat.3
8 Dar strugurii voştri şi roadele voas-
tre, o, munţi ai lui Israel, poporul Meu 19 Şi i-am risipit printre neamuri şi i-
le va mânca, fiindcă el nădăjduieşte să am vânturat prin ţări; după purtările
vină. lor şi după păcatul lor i-am judecat.
9 Că, iată, Eu Mă îndrept asupra voas- 20 Şi intrând ei printre neamurile la
tră şi am să caut spre voi, şi veţi fi araţi care au mers, au necinstit numele Meu
şi semănaţi cel sfânt, că se zicea despre ei: «Aceştia
10 şi’ntru voi am să’nmulţesc oameni –
sunt poporul Domnului, şi din ţara Lui
însăşi casa lui Israel, până la unul – şi au ieşit».
cetăţile voastre vor fi locuite, iar cele 21Dar Eu i-am cruţat, de dragul nume-
pustii vor fi zidite. lui Meu cel sfânt pe care cei din casa lui
11 Oameni şi vite voi înmulţi întru Israel l-au necinstit printre neamurile
voi; şi-am să vă fac să fiţi locuiţi ca la care au mers.
la’nceputul vostru; şi binele vi-l voi face 22 De aceea, spune-i casei lui Israel:
mai mult decât pe vremuri, iar voi veţi Aşa grăieşte Domnul Domn: Nu de
cunoaşte că Eu sunt Domnul dragul vostru, o, casa lui Israel, vă fac
12 Şi voi face ca’ntru voi să se nască oa- Eu aceasta, ci de dragul numelui Meu
meni – poporul Meu Israel – şi ei vă vor cel sfânt pe care voi l-aţi necinstit prin-
moşteni, iar voi le veţi fi moşie şi nu tre neamurile la care aţi mers.
veţi mai duce lipsă de ei.
2 Literal: „cu calea lor” („calea” fiind denumi-
13 Aşa grăieşte Domnul Domn: Fiindcă
rea generică a comportamentului moral).
ţi-am zis: «Tu eşti un mâncător de oa- 3 Ultimele două fraze sunt preluate din Codex
23 Şi voi sfinţi numele Meu cel mare, pe 33 Aşa grăieşte Domnul Domn: În
care voi l-aţi necinstit printre neamuri, ziua’n care vă voi curăţi de toate fără-
pe care în mijlocul lor l-aţi necinstit; delegile voastre, voi face să fie locuite
şi vor cunoaşte neamurile că Eu sunt cetăţile şi să fie zidite cele pustiite;
Domnul – zice Domnul – atunci când
Eu întru voi Mă voi sfinţi în faţa ochi- 34 atunci pământul pustiu va fi lucrat –
lor lor. după ce mai înainte era pustiu în ochii
fiecărui călător.
24 Şi vă voi lua de printre neamuri, şi
din toate ţările vă voi aduna şi vă voi 35 Şi se va zice: «Acest pământ pustiu
aduce în propria voastră ţară; a devenit ca o grădină a desfătării4 ; iar
25 şi vă voi stropi cu apă curată şi vă cetăţile goale şi pustii şi dărâmate sunt
veţi curăţi de toate necurăţiile voastre; acum puternic aşezate».
şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi.
36 Iar neamurile câte au mai rămas
26 Şi vă voi da o inimă nouă, şi duh nou
împrejurul vostru vor cunoaşte că Eu
voi da întru voi; inima de piatră o voi
sunt Domnul: Eu am zidit [cetăţile]
lua din trupul vostru şi vă voi da inimă
surpate şi Eu am răsădit [pământu-
de carne.
rile] pustiite; Eu, Domnul, am grăit, şi
27 Duhul Meu Îl voi pune înlăuntrul Eu voi face!5
vostru şi voi face ca voi să umblaţi în
rânduielile Mele, iar judecăţile Mele să 37 Aşa grăieşte Domnul Domn: De data
le păziţi şi să le faceţi. aceasta, Eu voi fi căutat de cei din casa
28 Şi veţi locui pe pământul pe care Eu lui Israel, ca să-i zidesc;6 îi voi înmulţi,
l-am dat părinţilor voştri, şi-Mi veţi fi pe ei, oamenii, ca pe oi;
Mie popor, iar Eu vă voi fi vouă Dum-
38ca pe nişte oi sfinte, ca oile Ierusali-
nezeu.
mului la sărbătorile lui;7 aşa vor fi ce-
29 Şi vă voi mântui din toate necurăţi- tăţile pustii: pline de oameni. Şi vor
ile voastre; şi voi chema grâul şi-l voi cunoaşte că Eu sunt Domnul!”
înmulţi şi nu voi aduce foamete asupra
voastră.
30 Şi voi înmulţi roada pomilor şi roa- 4 Aluzie la „raiul desfătării” sau „raiul din
dele ţarinei, ca să nu purtaţi voi prin- Eden” („Eden” însemnând „desfătare” – vezi nota
tre neamuri ocara foametei. de la Fc 2, 8). Aşadar, e vorba de restaurarea stă-
rii primordiale.
31 Şi vă veţi aduce aminte de purtările 5 Ceea ce Dumnezeu va face – în viitor – nu
voastre cele rele şi de scornirile voas- este altceva decât plinirea cuvintelor Lui.
tre idoleşti, care nu erau bune, şi veţi 6 Textual: „ca să-i fac”. Verbul poiéo = „a face”
fi dezgustaţi în propriii voştri ochi de este cel din Facerea 1, 1: „Întru’nceput a făcut
Dumnezeu cerul şi pământul”. Aşadar, o nouă
nelegiuirile şi spurcăciunile voastre.
trimitere la restaurarea stării primordiale, ca şi
32 Nu de dragul vostru voi face Eu cum omenirea ar fi creată din nou. Limba ro-
[aceasta], zice Domnul Domn, dar mână foloseşte şi verbul „a zidi”: a crea în mod
elaborat, după un anume plan.
[pe aceasta] s’o ştiţi: Ruşinaţi-vă şi 7 Numeroasele oi care erau aduse la templul
întoarceţi-vă din căile voastre, o, casa din Ierusalim, în marile sărbători, spre a-I fi jert-
lui Israel! fite Domnului.
IEZECHIEL 37 1264
1 Expresia denotă reintrarea profetului în co- când: „Fiul omului, oasele acestea sunt
municare directă cu Dum